în colaborare cu

:
MlnlS1L8uL LuuCA1lLl͕ CL8CL1Ã8ll͕
1lnL8L1uLul Sl SÞC81uLul
uŶŝƚĂƚĞĂ ĚĞ MĂŶĂŐĞŵĞŶƚ Ăů ÞƌŽŝĞĐƚĞůŽƌ
ĐƵ lŝŶĂŶƜĂƌĞ LdžƚĞƌŶĉ
E
d
u
ca
ț
i
a

T
i
m
p
u
r
i
e

I
n
c
l
u
z
i
v
ă
Module pentru formarea personalului
ĚŝŶ ƐĞƌǀŝĐŝŝůĞ ĚĞ ĞĚƵĐĂƜŝĞ ƟŵƉƵƌŝĞ
PETI brosura.indd I 16.03.2010 17:43
Prezenta lucrare a fost elaborată în cadrul
Proiectului pentru Incluziune Socială, Componenta 2:
Programul pentru Educaţie Timpurie Incluzivă,
co-finanţat de Guvernul României și Banca Mondială.
Coordonator din partea MECTS-UMPFE:
Mihaela Ionescu
AUTORI:
Călin Rus
Mihaela Zătreanu
Liliana Voicu
PETI brosura.indd II 16.03.2010 17:43
Nota autorilor:
Mulţumim coordonatorului din partea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului și Sportului, Mihaela
Ionescu, și expertului internaţional Emil Buzov, care s-au implicat în dezvoltarea acestor module, oferind
feed-back, sugestii și nepreţuite idei.
Mulţumim, de asemenea, echipei de formatori și participanţilor la cursul de formare al acestor module,
pentru contribuţiile valoroase și perspectivele noi care au condus la realizarea unui material practic, care
să răspundă nevoilor personalului didactic din serviciile de educaţie timpurie:
Marius Donţu, Coordonator curs formare
Nicoleta Predescu, Formator
Oana Năstase, Formator
Participanţi la cursul de formare a formatorilor:
Ramona Ţiţeiu Brașov
Corina Postolnicescu Argeș
Georgiana Deaconescu Gorj
Marinela Alecu Arad
Pansela Ungureanu Botoșani
Daniela Răileanu Suceava
Rodica Brănișteanu Cluj
Irina Alexandru Dolj
Manuela Liţă Vâlcea
Marian Daragiu Bihor
Silvia Borţeanu Ilfov/Călărași
Ramona Tămâian Maramureș
Maria-Magdolna Buna Covasna
Katalin- Csilla Fazakas Mureș
Cornelia Doinea Mehedinţi
Alexandra Vladu Mehedinţi
Axenia Hudac Iași
Angela Pasca Satu mare
Eugenia Ignat Alba
Monica Moţ Mureș
Loredana Roman Vaslui
Ana Secrieru Galaţi
Victoria Tomescu Dâmboviţa
Emilia Stana Buzău
Mariana Ilie Prahova
Delia Stoicescu Sibiu
PETI brosura.indd 1 16.03.2010 17:43
PETI brosura.indd 2 16.03.2010 17:43
Introducere .....................................................................................................................................................................5
M1. Repere conceptuale pentru educaţia incluzivă cu focalizare pe dimensiunea interculturală ................................8
M1.1. Educaţia timpurie incluzivă și interculturală ....................................................................................................8
M1.2. Perspective asupra culturii și relaţiilor interculturale ....................................................................................10
M1.2.1. Ce este cultura?.......................................................................................................................................10
M1.2.2. Perspective asupra identităţii .................................................................................................................14
M1.2.3. Un model de analiză a relaţiilor interculturale .......................................................................................18
M1.2.4. Educaţia timpurie și socializarea copiilor în context multicultural ........................................................19
M1.3. Cine sunt Romii? .............................................................................................................................................22
M1.3.1. Neamuri de romi .....................................................................................................................................24
M1.3.2. Ocupaţii tradiţionale ale romilor ............................................................................................................25
M1.3.3. Limba romani ..........................................................................................................................................26
M1.3.4. Apartenenţe religioase ale romilor ........................................................................................................27
M1.3.5. Familia în comunităţile tradiţionale de romi ..........................................................................................28
M1.4. Prejudecăţi, rasism și discriminare la adresa romilor.....................................................................................30
M1.4.1. Stereotipuri, prejudecăţi, discriminare...................................................................................................30
M1.4.2. Discriminare și rasism la adresa romilor .................................................................................................32
M1.4.3. Consecinţele psihologice ale discriminării romilor ................................................................................36
M1.4.4. Combaterea discriminării romilor ..........................................................................................................38
M1.5. Pentru o perspectivă interculturală asupra societăţii ....................................................................................42
M1.6. De la concepte și autoreflecţie, spre practică ................................................................................................44
M2. Practici educaţionale în serviciile de educaţie timpurie pentru o educaţie interculturală ..................................45
M2.1. Abordarea incluzivă și interculturală în curriculumul educaţiei timpurii .......................................................47
M2.2. Principii și recomandări privind diversitatea etnoculturală în educaţia timpurie .........................................49
M2.2.1. Ignorarea diferenţelor culturale nu este o soluţie. ................................................................................49
M2.2.2. Impunerea din exterior a unei apartenenţe etnoculturale este inacceptabilă .....................................52
M2.2.3. Apartenenţele etnoculturale diferite nu presupun în mod necesar diferenţe perceptibile .................53
M2.2.4. Apartenenţele etnoculturale comune nu presupun în mod necesar omogeneitate .............................54
M2.2.5. Diferenţele culturale nu sunt toate acceptabile ....................................................................................55
M2.3. Repere pentru o educaţie timpurie incluzivă și interculturală a copiilor romi ..............................................56
M2.3.1. O perspectivă integrată, nu activităţi interculturale punctuale ............................................................57
M2.3.2. Reflectarea diversităţii în mediul educaţional .......................................................................................58
M2.3.3. Dezvoltarea unei identităţi pozitive și a stimei de sine la copiii romi ....................................................59
M2.3.4. Sensibilizarea lingvistică .........................................................................................................................62
M2.3.5. Dezvoltarea de atitudini pozitive între copiii romi și ne-romi ...............................................................63
M2.3.6. Comunicarea cu părinţii romi .................................................................................................................64
M2.3.7. Gestionarea conflictelor de natură interculturală ..................................................................................68
M2.4. Abordarea incluzivă și interculturală în activitatea cotidiană a grădiniţei.....................................................69
M2.4.1. Activităţi de dezvoltare personală: rutine și tranziţii .............................................................................69
M2.4.2. Activităţi pe domenii experienţiale ........................................................................................................71
M2.4.3. Activităţi integrate .................................................................................................................................. 74
M2.4.4. Jocuri și activităţi didactice alese ...........................................................................................................78
M2.4.5. Evaluarea .................................................................................................................................................79
M3. Managementul diversităţii în serviciile de educaţie timpurie ..............................................................................81
M3.1. Managementul diversităţii și dezvoltarea organizaţională a instituţiilor de educaţie timpurie ...................82
M3.2. Viziunea unei grădiniţe incluzive și interculturale ..........................................................................................83
M3.3. Un proces ciclic de dezvoltare instituţională .................................................................................................85
M3.3.1. Conducerea procesului de dezvoltare instituţională .............................................................................86
M3.3.2. Cum pregătim procesul de schimbare? ..................................................................................................89
M3.3.3. Analiza situaţiei de debut .......................................................................................................................90
M3.3.4. Elaborarea unui plan de dezvoltare instituţională .................................................................................94
M3.3.5. Implementarea și monitorizarea planului de dezvoltare instituţională ................................................95
M3.3.6. Evaluarea rezultatelor obţinute ..............................................................................................................96
M3.4. Grădiniţa și comunitatea multiculturală – o abordare interculturală a parteneriatului ...............................99
M3.4.1. Analiza comunităţii locale din perspectiva unei grădiniţe incluzive și interculturale ............................99
M3.4.2. Rolul parteneriatelor din perspectiva grădiniţei incluzive și interculturale ........................................100
M3.4.3. Cum putem să-i implicăm pe părinţii romi în activitatea grădiniţei ....................................................106
M3.4.4. Pași în gestionarea situaţiilor problematice și a conflictelor ...............................................................110
Glosar ..........................................................................................................................................................................113
Bibliografie ..................................................................................................................................................................115
Resurse suplimentare disponibile pe internet ...........................................................................................................118
Cuprins
PETI brosura.indd 3 16.03.2010 17:43
PETI brosura.indd 4 16.03.2010 17:43
5
1 http://proiecte.pmu.ro
Acest ghid oferă repere teoretice, explică principii metodologice și prezintă sugestii de activităţi și de
proceduri ce pot fi utilizate pentru promovarea unei abordări incluzive și interculturale în grădiniţe, în
special în cele în care copiii au apartenenţe etnoculturale diferite. O atenţie specială este acordată în
acest context problematicii complexe a asigurării unui mediu educativ pozitiv și a accesului la educaţie
timpurie de calitate pentru copiii romi.
Temele abordate sunt strâns legate de obiective ale curriculumului pentru educaţia timpurie a copiilor de
la 3 la 6/7 ani și sunt complementare atât conţinutului ghidurilor tematice realizate în cadrul Proiectului
pentru Reforma Educaţiei Timpurii (PRET)
1
, cât și altor demersuri de promovare a unei abordări incluzive,
centrate pe includerea în instituţiile educative de masă a copiilor cu cerinţe educative speciale.
Mai precis, sunt avute în vedere două categorii de obiective:
1. Dezvoltarea capacităţii organizaţionale a serviciilor de educaţie timpurie de:
- a construi o relaţie pozitivă cu familiile și comunităţile de romi, în vederea creșterii participării co-
piilor romi la educaţia timpurie, reducerii și prevenirii abandonului și susţinerii copiilor romi în obţi-
nerea unor rezultate educaţionale situate la același nivel ca și în cazul celorlalţi copii;
- a asigura un mediu intercultural, care să favorizeze o dezvoltare echilibrată a tuturor copiilor, să
promoveze respectul pentru diversitatea culturală, combaterea prejudecăţilor și discriminării.
2. Dezvoltarea capacităţii cadrelor didactice din serviciile de educaţiile timpurie de:
- a răspunde adecvat nevoilor educaţionale ale copiilor romi;
- a promova o abordare incluzivă și interculturală în practicile educaţionale și mediul de învăţare
oferit în cadrul serviciilor de educaţie timpurie.
Pentru atingerea acestor obiective sunt necesare următoarele:
➜ pentru întreg personalul din serviciile de educaţie timpurie:
- cunoașterea cadrului conceptual și a principiilor educaţiei interculturale;
- conștientizarea complexităţii influenţei apartenenţelor culturale și a relaţiilor interculturale asupra
învăţării și a responsabilităţilor personalului din această perspectivă;
- cunoașterea în general, a unor aspecte culturale, istorice, și socio-economice privind comunităţile
de romi și, în special, a celor specifice comunităţii rome din localitatea unde funcţionează serviciul
de educaţie timpurie;
- conștientizarea cauzelor situaţiei actuale a comunităţilor de romi și a principalelor provocări asoci-
ate educaţiei timpurii a copiilor romi (decalajul educaţional, prejudecăţile și discriminarea).
➜ pentru cadrele didactice:
- dobândirea de abilităţi specifice pentru implementarea unei abordări incluzive și interculturale în
organizarea mediului educaţional al grupei și al grădiniţei și în practicile educaţionale adoptate
atât în relaţia cu copilul, cât și cu familia acestuia;
- adoptarea unor metode adecvate pentru o educaţie timpurie interculturală, focalizată pe proble-
matica romilor și pe nevoile specifice ale copiilor provenind din această etnie.
Introducere
PETI brosura.indd 5 16.03.2010 17:43
6
➜ pentru managerii serviciilor de educaţie timpurie:
- dezvoltarea abilităţilor de a asigura, prin metode democratice și participative, respectarea princi-
piilor educaţiei incluzive și interculturale în unităţile pe care le conduc;
- dezvoltarea abilităţilor de a stabili parteneriate eficiente cu familiile și comunităţile de romi, în
scopul atragerii, înscrierii și frecventării serviciilor de educaţie timpurie de către cât mai mulţi
copii romi cu vârsta cuprinsă între 3 și 6/7 ani.
De aceea, acest ghid se adresează atât cadrelor didactice cât și managerilor din serviciile de educaţie
timpurie. Conţinutul său este divizat, conform celor de mai sus, în trei module:
✔ Un prim modul, adresat ambelor categorii menţionate, clarifică aspecte conceptuale și oferă
informaţii de bază pentru a facilita înţelegerea provocărilor diversităţii culturale pentru edu-
caţia timpurie și pentru situarea în context social, istoric și cultural a dificultăţilor ce afectează
educaţia timpurie a copiilor romi.
✔ Al doilea modul este adresat cadrelor didactice și este centrat pe aspecte metodologice, vizând
utilizarea de practici incluzive și interculturale în activitatea didactică cotidiană, îndeosebi în
grupe mixte de copii din care fac parte și copii romi. Sunt prezentate principii de bază ale edu-
caţiei interculturale și sunt oferite sugestii concrete de strategii și activităţi de învăţare.
✔ Cel de-al treilea modul se adresează managerilor instituţiilor de educaţie timpurie și se focali-
zează pe două aspecte cheie: cum poate fi asigurată gestionarea pozitivă și echitabilă a diver-
sităţii culturale la nivelul instituţiei și cum poate fi introdus acest element în demersurile de
dezvoltare organizaţională ale acesteia, respectiv modalităţile prin care instituţiile de educaţie
timpurie pot dezvolta un parteneriat eficient cu părinţii și comunitatea, atunci când aceasta
este caracterizată prin diversitate culturală și diferenţe de natură socio-economică, cu focali-
zare pe situaţia familiilor de romi.
PETI brosura.indd 6 16.03.2010 17:43
7
MODULUL 1
Repere conceptuale pentru educaţia incluzivă
cu focalizare pe dimensiunea interculturală
PETI brosura.indd 7 16.03.2010 17:43
8
Vedem educaţia incluzivă ca o abordare prin care se răspunde în mod adecvat la diversitatea nevoilor
tuturor copiilor pentru a combate riscurile de excluziune și a asigura tuturor dreptul fundamental la o
educaţie de calitate, șanse egale și dreptul la participare socială.
Educaţia incluzivă are în vedere îndepărtarea sau diminuarea barierelor de orice tip din calea învăţării
și participarea în egală măsură a tuturor copiilor, atenţie specială acordându-se celor din familii cu grad
ridicat de vulnerabilitate sau cu risc de excluziune și marginalizare. Este o abordare strategică, concepută
pentru a facilita succesul în învăţare pentru toţi copiii și la toate nivelurile de educaţie. Scopul educaţiei
incluzive este de a le permite atât cadrelor didactice cât și copiilor/elevilor să se simtă în largul lor atunci
când au de a face cu diversitatea și să o considere mai degrabă o provocare decât o problemă, o oportu-
nitate și nu un factor de blocaj.
Educaţia incluzivă:
- implică creșterea participării active a copiilor la educaţie, indiferent de mediul cultural al familiilor
lor și de comunităţile din care provin;
- necesită o schimbare fundamentală de atitudine faţă de responsabilităţile sistemului de învăţă-
mânt, inclusiv la nivel preșcolar, din partea cadrelor didactice și a comunităţilor, dar mai necesită și
cunoștinţe specifice, capacităţi și strategii educaţionale adaptate;
- presupune o abordare participativă a cooperării între cadre didactice, între cadre didactice și copii,
între copii, părinţi și administraţia educaţională.
Promovarea educaţiei incluzive este o direcţie importantă a reformei educaţiei în România, inclusiv a
reformei educaţiei timpurii. Ea se înscrie într-o tendinţă generală la nivel internaţional, ale cărei repere
principale sunt:
• adoptarea în 1989 a Convenţiei Naţiunilor Unite privind Drepturile Copilului,
• formularea în 1994, în contextul UNESCO, a Declaraţiei de la Salamanca privind educaţia copiilor cu
cerinţe educaţionale speciale,
• adoptarea în 1990, 2000 și 2007, tot sub egida UNESCO, a documentelor cheie ale Programului
„Educaţia pentru Toţi”,
• includerea, începând cu anul 2000, a unor ţinte ce ţin de accesul la educaţie și combaterea sărăciei
între Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului.
Importanţa investiţiei în educaţia timpurie pentru toţi copiii este subliniată în mod deosebit în Raportul
Global de Monitorizare a Programului „Educaţia pentru Toţi”, publicat de UNESCO în 2007.
Prioritatea acordată promovării unei abordări incluzive a educaţiei timpurii se regăsește, de asemenea, la
nivel european, în activităţile realizate, spre exemplu, de Consiliul Europei, unele în colaborare cu UNES-
CO, precum și de cele ale OSCE. O astfel de abordare este asumată, de altfel, de toate statele membre ale
Consiliului Europei și reflectată în Recomandarea nr. 4 din iunie 2009 a Comitetului de Miniștri al Consi-
liului Europei privind educaţia romilor.
La nivel naţional, reforma educaţiei timpurii reflectă, de asemenea, aceste tendinţe internaţionale și eu-
ropene. Astfel ele se regăsesc în noul curriculum pentru învăţământul preșcolar, aprobat prin O.M. nr.
5233/1.09.2008, dar și în alte documente de politică educaţională privind educaţia timpurie și în cele ce
vizează asigurarea accesului la educaţie al grupurilor dezavantajate, cu focalizare pe problematica romi-
lor.
M1.1. Educaţia mpurie incluzivă și interculturală
PETI brosura.indd 8 16.03.2010 17:43
9
Două aspecte sunt frecvent avute în vedere în abordările practice ale educaţiei incluzive: copiii cu cerinţe
educative speciale asociate unor caracteristici individuale, respectiv copiii proveniţi din medii sociale
defavorizate. Cu toate acestea, dimensiunea culturală este și ea una dintre dimensiunile-cheie ce trebuie
luată în considerare în promovarea unei abordări incluzive în educaţia timpurie.
Pertinenţa luării în considerare a dimensiunii culturale încă de la o vârstă timpurie este justificată din cel
puţin două puncte de vedere. În primul rând, așa cum confirmă mai multe cercetări (Lynch și Hanson,
1998), până în jurul vârstei de cinci ani se conturează elementele esenţiale care îi permit copilului situarea
în mediul cultural al grupului de apartenenţă și tot în jurul vârstei de cinci ani copilul poate asimila din
mediul social prejudecăţi și atitudini negative faţă de anumite grupuri. Pe de altă parte, în această perioa-
dă a vieţii, copilul învaţă prin interacţiunile cu co-vârstnicii și adulţii ce înseamnă să trăim împreună, cât
de asemănători și totuși diferiţi suntem, ce comportamente sunt acceptate social și cultural și care sunt
respinse, învaţă reguli sociale și asimilează modele culturale. Aceste repere ale vieţii sale sociale, ale me-
diului socio-cultural în care crește și se dezvoltă, devin vectori comportamentali cu profundă semnificaţie
pentru învăţarea și dezvoltarea copilului în perioada timpurie, precum și mai târziu.
În cele ce urmează, prezentăm o serie de concepte a căror clarificare este esenţială pentru înţelegerea
modului în care serviciile de educaţie timpurie trebuie să gestioneze problematica diversităţii culturale.
W>/f/
Cum comentaţi afirmaţia:
În grădiniţă, copiii percep diferenţele dintre ei ca firești și nu au prejudecăţi în relaţiile reci-
proce, în măsura în care nu intervin adulţii din preajma lor. Din această perspectivă, reflectaţi
asupra importanţei educaţiei timpurii pe principii incluzive și interculturale pentru o societate
incluzivă.
PETI brosura.indd 9 16.03.2010 17:43
10
2 Declaraţia Universală privind Diversitatea Culturală, UNESCO, 2001.
M1.2. Perspecve asupra culturii și relaţiilor
interculturale
M1.2.1. Ce este cultura?
Diversitatea culturală, unanim recunoscută ca o realitate a societăţilor contemporane, generează impli-
cit nevoia de gestionare a implicaţiilor acesteia la nivelul diferitelor instituţii publice, incluziv la nivelul
sistemului educativ, precum și nevoia de gestionare a interacţiunilor asociate convieţuirii între membrii
diferitelor grupuri etnoculturale. Înainte de a analiza aceste aspecte, este necesară precizarea modului de
înţelegere a conceptului de cultură. În Declaraţia Universală privind Diversitatea Culturală, adoptată de
UNESCO în 2001, cultura este definită ca „ansamblu de elemente distinctive, de ordin spiritual, material,
intelectual, și emoţional, ale unei societăţi sau ale unui grup social, ce include, pe lângă artă și literatură,
stiluri de viaţă, moduri de convieţuire, sisteme de valori, tradiţii și credinţe”
2
.
Cultura ca un iceberg
Modelul iceberg-ului poate ilustra foarte bine complexitate culturii. Modelul evidenţiază faptul că unele
dintre elementele culturale fundamentale sunt foarte vizibile, în timp ce altele sunt mai greu de descope-
rit. Figura de mai jos exprimă această viziune asupra culturii.
La fel ca în cazul unui iceberg, în cultură sunt elemente vizibile: arhitectura, arta, gătitul, muzica, limba,
practici religioase sau tradiţii. Dar fundaţia puternică a culturii este mai greu de observat, ea este anco-
rată în istoria grupului respectiv, include normele, valorile, atitudinile despre spaţiu, natură, timp, relaţii
sociale, etc.
Modelul iceberg-ului sugerează și faptul că părţile vizibile ale culturii sunt expresiile părţilor sale invizibi-
le. Prin aceasta, modelul evidenţiază și provocările interacţiunilor interculturale: într-o interacţiune cu o
persoană cu alte referinţe culturale există riscul interpretării greșite a elementelor vizibile, a comporta-
mentelor, în lipsa unei înţelegeri a cauzelor și motivaţiilor mai profunde ale acestora.
PETI brosura.indd 10 16.03.2010 17:43
11
Modelul poate fi folosit și pentru stimularea unei reflecţii asupra complexităţii și profunzimii culturii și a
riscurilor și dificultăţilor asociate cu orice încercare de a „înţelege o cultură”.
Desigur, în cazul convieţuirii îndelungate a mai multor grupuri culturale, cum este cea generată de pre-
zenţa în România a minorităţilor naţionale, numeroase elemente culturale sunt comune, atât în partea
vizibilă, cât și în profunzimea iceberg-ului culturii.
Romii reprezintă fără îndoială o reprezentare emblematică a diferenţei culturale pentru societatea româ-
nească. Înainte de a analiza mai concret elemente culturale specifice, este esenţial să clarificăm perspec-
tiva pe care o avem asupra culturii, identităţii și a surselor diferenţelor culturale.
O posibilă grilă de analiză a culturii
Cercetătorul olandez Hofstede este autorul unui model interesant, deși controversat, privind aspectele
concrete care diferenţiază culturile și influenţează comunicarea interculturală. Hofstede definește cultu-
ra ca fiind „programarea colectivă a gândirii care distinge membrii unui grup (sau categorie de oameni)
de un altul”. Modelul propus de el evidenţiază cinci dimensiuni ale culturii.
Prima dimensiune este distanţa faţă de putere, care este legată de soluţiile diferite găsite la problema
inegalităţii, la gradul în care o cultură acceptă ca puterea să fie distribuită în mod inegal. Culturile cu o
distanţă mică faţă de putere preferă consultarea, participarea, cooperarea, în timp ce culturile cu o dis-
tanţă mare faţă de putere preferă deciziile autocratice și majoritare și au o încredere scăzută unii în alţii.
De exemplu, în culturile în care există o distanţă mai mare faţă de putere, copiii sunt educaţi să fie docili
și să-i trateze pe părinţi și pe cei în vârstă cu respect. Iniţiativele aparţin celor care deţin puterea, „sub-
ordonaţii” fiind doar executanţi.
Dimensiunea individualism-colectivism este legată de integrarea indivizilor în grupurile primare. În socie-
tăţile individualiste, legăturile dintre indivizi sunt slabe, oamenii își poartă singuri de grijă și apreciază mai
mult obiectivele individuale. În opoziţie, în societăţile colectiviste, indivizii sunt integraţi în grupuri coezi-
ve care îi protejează de-a lungul vieţii, în schimbul unei profunde loialităţi. În astfel de societăţi nevoile și
scopurile grupului sunt mai importante decât cele ale individului.
Dimensiunea masculinitate-feminitate se referă la diviziunea rolurilor emoţionale între femei și bărbaţi.
Masculinitatea se referă la societăţi în care bărbaţii sunt asertivi, duri și preocupaţi de succesul material,
W>/f/
Bazându-vă pe ceea ce cunoașteţi din diferite experienţe personale sau lecturi, identificaţi în
paralel elemente vizibile și elemente de profunzime (situate în partea invizibilă a icebergului
culturii) pentru cultura majoritară românească și pentru cultura minoritară a etniei romilor
din România. Analizaţi aspectele asemănătoare și cele diferite și observaţi unde se situează
cel mai frecvent diferenţele, în partea vizibilă sau în cea invizibilă.
Cultura română Cultura romilor
Elemente vizibile Elemente vizibile
Elemente de profunzime Elemente de profunzime
PETI brosura.indd 11 16.03.2010 17:43
12
iar femeile sunt modeste, tandre și preocupate de calitatea vieţii; feminitatea aparţine culturilor în care
atât femeile cât și bărbaţii sunt modești, tandri și preocupaţi de calitatea vieţii.
Cea de-a patra dimensiune, evitarea incertitudinii, se referă la nivelul de stres resimţit într-o societate
faţă de viitorul necunoscut, la gradul în care un membru al societăţii se simte ameninţat de situaţii incerte
și necunoscute și încearcă să evite aceste situaţii. Culturile cu o tendinţă de evitare a incertitudinii scăzută
au o motivaţie de realizare puternică, sunt mai deschise la asumarea riscului și mai puţin ierarhice decât
cele cu o evitare a incertitudinii crescută. În culturile cu o tendinţă puternică de evitare a riscurilor, există
o nevoie de a impune reguli ferme și precise, conflictele sunt evitate, schimbările acceptate sunt minore,
pentru evitarea cât mai mult a incertitudinilor.
A cincea dimensiune a lui Hofstede, orientarea pe termen lung / orientarea pe termen scurt, a fost adă-
ugată mai târziu acestui model și evidenţiază preferinţa oamenilor de a-și concentra eforturile asupra
prezentului sau asupra viitorului. Societăţile caracterizate printr-o perspectivă de viaţă pe termen lung
au valori precum perseverenţa, formarea relaţiilor în funcţie de status, economisire și sentimentul rușinii.
Pe de altă parte, orientarea pe termen scurt este caracterizată de valori precum siguranţă și stabilitate
personală, respect pentru tradiţie, reciprocitatea favorurilor și a cadourilor.
Acest model nu este unul teoretic ci are la bază o amplă investigaţie empirică transnaţională. Cercetarea
lui Hofstede a fost criticată pe mai multe aspecte. În primul rând, se pune problema dacă nu cumva aceste
dimensiuni sunt specifice perioadei în care au fost colectate datele, anii 1980. Apoi, studiul a fost criticat
pentru eșantionul său, limitat doar la angajaţii unei companii multinaţionale din domeniul informaticii,
și s-a pus problema validităţii unei probe care folosește doar chestionare de atitudini, pe baza cărora in-
ferează valori. În ciuda acestor limitări, cele cinci dimensiuni ale lui Hofstede oferă un cadru de referinţă
puternic pentru compararea valorilor culturale și pentru înţelegerea dificultăţilor apărute în procese de
comunicare interculturală.
W>/f/
1. Identificaţi elemente ale culturii române și ale culturii rome ce permit poziţionarea aces-
tora pe fiecare dintre cele cinci dimensiuni ale modelului lui Hofstede. Pentru fiecare caz,
reflectaţi în ce măsură este justificată o poziţie general valabilă. Puteţi identifica subgru-
puri relevante în cazul românilor? Dar al romilor? Este oare mai ușor de poziţionat pe
dimensiunile lui Hoftede cultura română decât cultura romă?
2. O teorie psihosociologică arată că avem în general tendinţa de a vedea grupurile ce au o
poziţie inferioară în societate ca fiind omogene („grupuri agregat”), în timp ce grupurile cu
o poziţie dominantă în societate sunt percepute ca având o mai mare variabilitate internă,
cu indivizi ce nu corespund unui tipar general („grupuri colecţie”). Corespunde această
concluzie analizei de mai sus?
PETI brosura.indd 12 16.03.2010 17:43
13
M1.2.2. Perspecve asupra identăţii
Relaţia societate-cultură era, până recent, de cele mai multe ori implicit, considerată a fi una de suprapu-
nere completă, atât la nivelul știinţelor sociale cât și la nivelul politicilor sociale și educative. În prezent,
recunoașterea explicită a diversităţii, în societate ca și în instituţiile de educaţie, generează nevoia unei
clarificări a conceptelor cheie asociate, dar și nevoia unei reflecţii asupra misiunii sistemului de educaţie
în raport cu dezvoltarea și manifestarea publică a identităţii culturale a fiecăruia dintre grupurile ce re-
vendică această recunoaștere.
Problema identităţii se pune, evident, la mai multe niveluri între care, incontestabil, cel individual, de
grup, comunitar, naţional. Se vorbește, de asemenea, de identitate etnică și identitate culturală, ca și de
strategii identitare la nivel individual sau de grup. Diversitatea abordărilor și înţelesurile acordate acestor
concepte și celor conexe sunt pe măsura complexităţii acestei problematici.
La nivel individual, identitatea este strâns legată de nevoia de raportare la alţii, la societate și de percepe-
rea propriei autonomii. Atât pe plan individual cât și la nivel colectiv, identitatea înseamnă construirea
unei diferenţe, elaborarea unui contrast, punerea în relief a unei alterităţi. Conceptul de identitate s-a
impus în sociologie și antropologie începând cu anii 1950, în acest context făcându-se referire îndeosebi
la identitatea culturală.
Este larg acceptată ideea că identitatea se află, explicit sau implicit, în centrul dezbaterilor ce vizează în-
ţelegerea și gestionarea socio-politică a unei societăţi multiculturale. Modul de abordare a identităţii s-a
modificat în decursul timpului. În general se poate afirma că tendinţa globală este aceea a trecerii de la o
concepţie esenţialistă, monolitică și statică la una interacţionistă, pluralistă și dinamică.
Perspectiva esenţialistă asupra identităţii, mult timp dominantă atât în gândirea teoretică cât și în prac-
tica socială și educativă, persistă încă și astăzi, de cele mai multe ori sub formă implicită. Din această
perspectivă identitatea este văzută ca un dat, permanent și unic, care există și care trebuie păstrat și
transmis mai departe. Identitatea se definește în acest model pornind în primul rând de la elemente de
identitate privilegiate, fixe și bine delimitate, cum sunt limba, religia, numele, etnicitatea, tradiţiile cul-
turale.
Realitatea socială actuală, cu diversitatea ei tot mai accentuată și frecvenţa interacţiunilor obligatorii
dintre diversele grupuri sociale, purtătoare ale unor culturi diferite, au obligat regândirea conceptelor
legate de identitate.
Din această perspectivă, un concept cheie pentru definirea identităţii este acela de interacţiune. Identi-
tatea nu mai este văzută ca un dat, ci ca un proces ce se construiește prin interacţiune cu ceilalţi. Alături
de axa diacronică ce presupune raportarea la trecut, o importanţă egală o dobândește axa sincronică, re-
spectiv contactul și schimbul cu ceilalţi în prezent. De altfel, aceste contacte au devenit inevitabile într-o
societate multiculturală a interdependenţelor, cum este cea contemporană.
Acestei dimensiuni obiective a interacţiunii necesare cu mediul social înconjurător i se adaugă o dimensi-
une subiectivă. În acest proces intervine și interpretarea faptelor, imaginea pe care indivizii sau membrii
unui grup o au despre ei înșiși sau despre grupul de apartenenţă. Această imagine este de fapt rezultatul
reprezentării pe care și-o fac indivizii asupra a ceea ce îi distinge de ceilalţi, dar și al modului în care își
reprezintă ceilalţi această diferenţă. Astfel, identitatea se construiește prin reacţie, pentru conformare la
sau pentru distanţarea de imaginea pe care o au ceilalţi despre sine. În consecinţă, caracterul și calitatea
relaţiilor cu celălalt joacă un rol important.
PETI brosura.indd 13 16.03.2010 17:43
14
De unde provin diferenţele etnoculturale?
Diversitatea etnoculturală din societate o regăsim desigur și la nivelul copiilor din instituţiile de educaţie
timpurie. Aceasta este vârsta la care începe și conturarea și conștientizarea propriei identităţi culturale.
Pentru a înţelege responsabilităţile educaţiei formale și rolul pe care îl au cadrele didactice în acest pro-
ces, este esenţială clarificarea modului în care sunt percepute diferenţele etnoculturale și a modului în
care este concepută apartenenţa etnică.
Sursa diferenţelor etnoculturale poate fi, de asemenea, privită din mai multe perspective. Distingem
astfel o perspectivă naturalistă, una culturalistă și una constructivist-interacţionistă.
Naturalismul pune la baza diferenţelor între grupuri aspecte de natură biologică, genetică: legăturile «
de sânge », ereditatea, înrudirea biologică și este inspirat de darwinism. Printre riscurile asociate aces-
tei opţiuni menţionăm: ierarhizarea între grupuri, pe baze « obiective »; dezavuarea căsătoriilor mixte;
tendinţe spre purificare etnică; rasism. La o analiză mai în profunzime această opţiune apare ca evident
nerealistă, întrucât nu există practic în Europa contemporană grupuri « pure » din punctul de vedere al
originii biologice.
Z&>df/
Reflectaţi asupra propriei apartenenţe etnoculturale. Care sunt factorii care au contribuit la contura-
rea identităţii dvs. culturale? În ce măsură sunt factori obiectivi sau sunt factori favorizaţi de interacţi-
unile cu persoane semnificative din trecutul dumneavoastră (membri ai familiei, cadre didactice, prie-
teni)? Care a fost perioada din viaţa dvs. care a avut un impact puternic asupra construcţiei identităţii
dvs. culturale?
Reflectaţi asupra influenţei mediului socio-cultural în care se naște și crește copilul și la procesul de
construcţie identitară care începe în perioada timpurie. Cu cine interacţionează zilnic, ce limbă vorbeș-
te, ce este obișnuit să mănânce, unde se joacă, cu cine se joacă, la ce evenimente ale familiei/comuni-
tăţii participă, ce tipuri de relaţii sunt între membrii familiei, cum decurge un program zilnic obișnuit
din viaţa lui, ce loc au valorile religioase ale familiei etc.
W>/f/
Cunoașteţi culturi, din prezent sau din trecut, în care identitatea culturală este bazată pe
criterii de natură biologică?
Ce consecinţe credeţi că au astfel de criterii în privinţa dezvoltării copiilor îndeosebi în plan
socio-emoţional ?
PETI brosura.indd 14 16.03.2010 17:43
15
Culturalismul deplasează originea diferenţelor între grupuri spre « cultură » (înţeleasă în sens esenţialist).
Culturile sunt considerate închise și imuabile, ele reprezentând ansambluri stereotipe și deseori greu
de generalizat la ansamblul grupului vizat, de conţinuturi folclorice și tradiţii, incapabile de evoluţie și
adaptare, supuse riscurilor de dispariţie și necesitând protecţie în faţa modernităţii. Se manifestă în acest
caz, explicit sau implicit, nostalgia unei societăţi tradiţionale ideale, cu o cultură « pură » (inexistentă în
realitate). Acestei opţiuni îi este asociat riscul ierarhizării pe baza teoriei evoluţionismului social, aceasta
justificând tendinţele asimilaţioniste ale culturilor « mai avansate » faţă de cele « inferioare ».
Constructivismul pornește de la analiza mecanismelor psihosociologice de constituire și de menţinere a
grupurilor etnice. Un rol esenţial în acest sens îl are procesul de definire a frontierelor etnice (de inclu-
dere și excludere – noi/ei) și identificarea de semne distinctive (sociale) ce definesc apartenenţa la grup.
Determinantă este în acest caz asumarea apartenenţei și recunoașterea acesteia atât din partea celorlalţi
membri ai grupului, cât și din partea celorlalţi membri ai societăţii. Această perspectivă, așa cum am ară-
tat mai sus, nu neagă existenţa, stabilitatea și influenţa reală a unor caracteristici culturale specifice, dar
le relativizează semnificaţia.
Această ultimă perspectivă este cea care corespunde cel mai bine, nu doar cu perspectiva interacţionistă
și dinamică asupra identităţii, descrisă mai sus, ci și cu obiectivele fundamentale ale unei educaţii centra-
te pe dezvoltarea plenară a potenţialului fiecărui copil.
Conceptul de etnie este un concept introdus relativ recent, la începutul anilor ‘50, în vocabularul curent
al știinţelor sociale. Este semnificativ faptul că el apare pentru prima dată într-un dicţionar Oxford abia
în 1972 și este ignorat în versiunea scurtă a acestuia din 1982. Și în privinţa conceptului de etnie se poate
W>/f/
Ce perspectivă asupra identităţii culturale este reflectată de poezia lui Octavian Goga „Pluga-
rii”?
Identificaţi afirmaţii privitoare la romi care pot „trăda” o perspectivă culturalistă asupra
diferenţelor culturale.
Ce influenţă are o asemenea perspectivă asupra comunicării dintre cadrele didactice și părin-
ţii romi?
W>/f/
Daţi exemple de schimburi și interferenţe culturale din diverse regiuni ale ţării care demon-
strează perspectiva constructivismului în coexistenţa mai multor culturi.
PETI brosura.indd 15 16.03.2010 17:43
16
remarca o evoluţie într-un sens asemănător cu evoluţia înţelegerii identităţii: de la o concepţie esenţia-
listă și obiectivistă a etnicităţii, ce considera etnia ca o realitate obiectivă înscrisă într-o istorie liniară, s-a
trecut la o abordare subiectivistă, dinamică și interactivă.
Un grup etnic poate fi astfel definit ca fiind format din oameni care se consideră asemănători în primul
rând datorită unei origini comune (reale sau fictive) și care sunt priviţi în acest mod de ceilalţi. Dimensi-
unea subiectivă este deci determinantă, cu focalizare îndeosebi pe conștiinţa apartenenţei la grup și pe
menţinerea existenţei grupului. Aceasta nu înseamnă că nu există elemente obiective, vizibile, determi-
nate de împărtășirea unei istorii și a unei situaţii sociale comune, elemente ce duc, atât la întărirea coezi-
unii și solidarităţii grupului, cât și la întărirea conștiinţei apartenenţei la grup.
W>/f/
Între părinţii copiilor din grupă întâlniţi următoarele situaţii:
- Familia T.: ambii părinţi sunt de profesie medici și sunt implicaţi activ într-o organizaţie a
romilor.
- Familia U.: Mama este de profesie asistent social și știţi că este de etnie romă, ea urmând
cursurile universitare pe locurile speciale rezervate romilor. Tata este mecanic și este de etnie
maghiară.
- Familia V.: Ambii părinţi sunt muncitori iar aspectul lor exterior vă face să bănuiţi că sunt
de etnie romă. Mai mult, copilul povestește că bunicii locuiesc într-un sat cu o populaţie
numeroasă de romi. Cu toate acestea, la sosirea la grădiniţă într-o dimineaţă, mama face un
comentariu negativ la adresa „ţiganilor” din care rezultă că nu se consideră de etnie romă.
Cum comunicaţi cu părinţii respectivi, ţinând cont de conceptele prezentate mai sus?
PETI brosura.indd 16 16.03.2010 17:43
17
M1.2.3. Un model de analiză a relaţiilor interculturale
Pe baza unui model elaborat de John W. Berry pentru analiza integrării imigranţilor, propunem un model
derivat, ce este pertinent pentru analiza relaţiilor interculturale într-o societate dată, în general, și oferă
un cadru interesant pentru analiza diferitelor situaţii în care se găsesc comunităţile de romi în România.
Modelul este structurat pe baza unei matrice bidimensionale organizată în jurul a două axe: axa identită-
ţii, respectiv cea a comunicării.
Astfel, dacă un grup minoritar situat într-o societate majoritară își pierde identitatea proprie și se deschi-
de spre comunicare cu restul societăţii, avem o situaţie de asimilare.
Dacă pierderea identităţii este însă asociată cu izolare faţă de restul societăţii avem situaţia de marginali-
zare. Dacă grupul își menţine și dezvoltă o identitate culturală proprie stabilă și puternică, dar nu promo-
vează relaţii de comunicare cu restul societăţii, avem o situaţie de separare, iar dacă aceasta este impusă
de majoritate, vorbim despre segregare. Situaţia dezirabilă este însă cea de integrare, în care cele două
grupuri, minoritar și majoritar, își menţin și dezvoltă propriile identităţi culturale, angajându-se totodată
în procese de comunicare interculturală.

Astfel, în cazul comunităţilor de romi, schema propusă ne ajută să distingem categorii diferite, fiecare
corespunzătoare unui cadran din schemă.
În primul rând, există cu siguranţă în cazul romilor un grup deosebit de semnificativ numeric ce se situea-
ză în cadranul A, al asimilării. Această poziţionare este determinată, pe de o parte, de opţiuni personale
favorizate de decalajul socio-economic dintre romi și restul populaţiei și de riscurile expunerii la discrimi-
nare. Pe de altă parte, pentru majoritatea romilor din această categorie, nu este vorba despre o opţiune
proprie, ci de consecinţa presiunilor exercitate de societate în cursul istoriei, uneori vizând explicit asimi-
larea forţată prin interzicerea unor manifestări vizibile ale identităţii și obligaţia conformării la normele
culturale ale societăţii majoritare.
Există, în al doilea rând, două categorii de romi ce tind să se situeze în cadranul C, al separării. Este vorba,
pe de o parte, de comunităţi de tip tradiţional ce își bazează în mare măsură coeziunea pe delimitarea
clară între romi și gadjii și pe menţinerea priorităţii normelor interne ale grupului faţă de normele socie-
tăţii majoritare. Pe de altă parte, din această categorie fac parte activiștii romi ce militează pentru con-
SEPARARE/SEGREGARE MARGINALIZARE
ASIMILARE
/ĚĞŶƟƚĂƚĞ
INTEGRARE
ŽŵƵŶŝĐĂƌĞ
PETI brosura.indd 17 16.03.2010 17:43
18
struirea unei identităţi rome de tip naţional după modelul european al construcţiei naţionale din secolul
XIX. Acţiunea lor este centrată uneori pe definirea unor repere identitare de tip esenţialist, între care
redescoperirea și punerea în valoare a tradiţiei ocupă un loc important, alături de limbă, ca și pe revendi-
carea în faţa societăţii majoritare a dreptului la diferenţă. Situaţiile de segregare, recent aduse în atenţia
publică de organizaţii neguvernamentale și a căror existenţă a fost confirmată de Ministerul Educaţiei,
Cercetării, Tineretului și Sportului, se manifestă încă în sistemul de educaţie. Eliminarea segregării este
o prioritate în politicile educaţionale actuale și va fi discutată din punct de vedere practic în modulul 3.
În al treilea rând, există în cazul romilor un grup cu pondere semnificativă ce se încadrează perfect în
cadranul B, al marginalizării. În numeroase astfel de cazuri este vorba despre grupuri de romi care au su-
ferit de pe urma politicilor de „integrare socială” (în fapt, de asimilare forţată) ale regimului comunist și,
ulterior, de pe urma lipsei unor politici și măsuri adecvate de protejare în contextul tranziţiei la economia
de piaţă. Au fost astfel generate grupuri ce au fost rupte în mod brutal de reperele identitare tradiţionale,
fără însă a putea asimila normele culturale ale societăţii majoritare și fără a fi acceptate de aceasta. Mai
mult, membrii acestor grupuri reprezintă ţinta predilectă a discriminărilor și a manifestărilor de tip rasist.
W>/f/
Pornind de la schema de mai sus, analizaţi comunitatea sau comunităţile de romi din care
provin copiii cu care lucraţi.
Care sunt elementele care v-au determinat să optaţi pentru poziţionarea respectivă? Cunoaș-
teţi alte comunităţi de romi, cu situaţie diferită? Faceţi o comparaţie între acestea utilizând
schema de mai sus.
PETI brosura.indd 18 16.03.2010 17:43
19
M1.2.4. Educaţia mpurie şi socializarea copiilor în con-
text mulcultural
Procesul de socializare, ce capătă o mai mare intensitate o dată cu accesul copiilor la serviciile de educa-
ţie timpurie, poate fi, de asemenea, privit din două perspective distincte, chiar dacă deseori acestea nu
sunt formulate explicit:
Paradigma condiţionării - perspectivă sociologică clasică (numită și sociologistă), inspirată de lucrările lui
Durkheim și Parsons, poate fi caracterizată prin următoarele trăsături esenţiale:
• scopul socializării este, înainte de toate, adaptarea individului la societate și păstrarea omogenităţii
sociale;
• copilul este văzut ca un subiect pasiv al socializării, ca o „ceară moale“ care poate fi modelată ușor;
• socializarea este o acţiune unilaterală a adulţilor, părinţilor, profesorilor asupra copilului;
• socializarea primară exercită un efect ireversibil asupra formării personalităţii adulte.

Paradigma interacţionistă - perspectivă de inspiraţie psihologică, puternic influenţată de concepţia lui
Piaget și de cercetările lui G.H. Mead, are la bază următoarea serie de afirmaţii:
• scopul socializării constă mai mult în împlinirea personalităţii copilului decât în adaptarea la socie-
tatea existentă;
• copilul joacă un rol activ în procesul de socializare și își construiește propria identitate prin interme-
diul interacţiunilor cu anturajul (prieteni, părinţi, profesori);
• procesul de socializare este reciproc, astfel și copilul contribuie într-o anumită măsură la socializarea
părinţilor;
• efectele socializării primare sunt reversibile și, în mare măsură, pot fi modificate prin experienţele
ulterioare.
Poate fi remarcat faptul că prima perspectivă, care pune accentul pe rolul coercitiv al factorilor socia-
lizării, urmărește să-l aducă pe individ cât mai aproape de modelul (prototipul) propus de grupul social
respectiv, atât sub aspectul comportamentelor cât și al credinţelor sale. Dimpotrivă, în cea de-a doua
perspectivă, socializarea este definită ca interiorizare a culturii, a atitudinilor și reprezentărilor sociale
comune grupului ca urmare a interacţiunii dintre individ, nevoile sale, capacităţile pe care le posedă și
mediul social.
Paradigma interacţionistă/constructivistă se dovedește, fără îndoială, cea mai în măsură să se ofere repe-
re pentru structurarea demersului educaţional într-un context caracterizat prin diversitate culturală. Este
însă necesară reanalizarea unora dintre aspectele fundamentale ale socializării. Desigur, și într-un context
multicultural rolul socializării este acela de a permite integrarea optimă a individului în societate. Pentru
aceasta este necesară transmiterea unor valori, norme și roluri, unele general valabile pentru întreaga
societate, iar altele specifice comunităţii culturale de apartenenţă.
Spre exemplu, acest lucru s-ar putea traduce prin redefinirea rolului pe care îl au pe parcursul acestui
proces cei patru factori ai socializării: familia, grupul de co-vârstnici, educaţia formală și mijloacele de
informare în masă. Astfel:
• Familia - rămâne principalul factor de transmitere a normelor, valorilor și rolurilor comunităţii cul-
turale din care provine individul. Rolul ei în construirea identităţii culturale rămâne fundamental.
Situaţii deosebite sunt generate, și în acest caz, de tot mai numeroasele cazuri de familii mixte.
• Grupul de co-vârstnici - va permite nu numai un reper exterior familiei în cadrul socializării ci și,
deseori, un prim contact cu reprezentanţi ai altor culturi.
PETI brosura.indd 19 16.03.2010 17:43
20
• Educaţia formală - are rolul deosebit de important de a consolida bazele unei convieţuiri armo-
nioase a diferitelor comunităţi culturale, fără a afecta negativ formarea și dezvoltarea identităţii
copilului ca membru al unui anumit grup cultural. Cunoașterea reciprocă a diferitelor caracteristici
culturale este un element necesar dar nu și suficient în acest sens. Astfel, procesul educaţional
trebuie să permită contactul și comunicarea (accentul e pus pe interacţiune), stimulând respectul
reciproc și valorizarea pozitivă a diferenţelor culturale.
• Mijloacele de informare în masă exercită o influenţă considerabilă asupra percepţiilor colective și
asupra formării identităţilor lingvistice și culturale, ca și asupra formării, directe sau indirecte, a
imaginii și a percepţiei grupurilor minoritare sau a celor legate de grupul majoritar.
W>/f/
1. Identificaţi în curriculumul actual pentru educaţia timpurie și în documentele similare utilizate
anterior adoptării acestuia elemente care ilustrează una dintre cele două perspective asupra
socializării: paradigma condiţionării și cea interacţionistă.
2. Care dintre formulările de mai jos apreciaţi că ar trebui să fie considerate ca definind în modul
cel mai adecvat misiunea instituţiilor de educaţie?
a. Reproducerea culturală a grupurilor etnice din societate, păstrarea tuturor fiind impor-
tantă: grădiniţa și școala trebuie să îi înveţe pe copiii romi ce înseamnă să fii rom, pe cei
maghiari ce înseamnă să fii maghar, pe români, ce înseamnă să fii român, etc.
b. Promovarea unei ideologii trans-etnice care să asigure coeziunea societăţii: grădiniţa și
scoala trebuie să se focalizeze pe dezvoltarea conștiinţei că suntem toţi cetăţeni ai Româ-
niei și că trebuie să convieţuim pe baza unor norme comune, indiferent de apartenenţele
etnice.
c. Dezvoltarea personală a fiecărui copil, fără a ţine cont de apartenenţele culturale speci-
fice: fiecare copil este unic, deci școala și grădiniţa se vor focaliza asupra valorificării la
maximum a potenţialului fiecărui copil, ca individ, nu ca membru al diferitelor grupuri din
societate.
Argumentaţi fiecare opţiune.
Identificaţi în cazul fiecărei opţiuni, avantaje și dezavantaje, din trei perspective:
- perspectiva grupurilor minoritare;
- perspectiva majoritarilor;
- perspectiva interesului general al unei societăţi ce respectă drepturile fiecărui cetăţean.
PETI brosura.indd 20 16.03.2010 17:43
21
3 www.coe.int/education/roma
4 www.romanikultura.ro
5 www.intercultural.ro
Cadrele didactice din serviciile de educaţie timpurie se confruntă deseori cu dificultăţi în comunicarea
cu părinţii romi, în identificarea nevoilor specifice ale copiilor romi și în găsirea de răspunsuri adecvate
la aceste nevoi. Pentru a răspunde acestor provocări este utilă înţelegerea, atât a locului pe care îl ocupă
astăzi romii în societatea românească, cât și a contextului istoric și socio-cultural ce l-a generat.
Una dintre sursele ce pot oferi detalii privind istoria romilor este colecţia de fișe de istorie a romilor ela-
borată în cadrul proiectului Educaţia pentru copiii romi în Europa al Consiliului Europei
3
și tradusă în limba
română de Centrul Naţional de Cultură al Romilor
4
și Institutul Intercultural Timișoara
5
.
Câteva repere din istoria romilor...
M1.3. Cine sunt Romii?
1385
Prima atestare a prezenţei romilor pe teritoriul Ţărilor Române: robi romi
(„40 de sălașe”) sunt donaţi Mănăstirii Vodiţa de Dan Voievod.
Perioada medievală
Romii au statutul de robi, de trei categorii: robi domnești (aparţineau
domnitorului), robi mănăstirești (aparţineau mănăstirilor) și robi boierești
(aparţineau boierilor). Cei mai mulţi erau meșteșugari și au ocupat un
rol important în economia Ţărilor Române, ce avea un caracter aproape
exclusiv agricol.
Secolul VIII
Romii din Transilvania sunt ţinta politicilor de asimilare forţată ale împără-
tesei Maria Tereza și ale fiului ei Iosif al doilea: se interzice portul tradiţio-
nal și utilizarea limbii romani, căruţele și caii se confiscă pentru a se forţa
practicarea agriculturii, copiii sunt luaţi de la părinţi și încredinţaţi unor
familii de ţărani ne-romi. Este abolită robia în Transilvania și Bucovina.
În Moldova și Ţara Românească legislaţia devine și mai restrictivă: căsă-
toriile între romi și ne-romi sunt interzise, robii romi sunt tranzacţionaţi
individual ca și marfă, fără nici un drept.
Secolul XIX
Prin mai multe legi succesive, romii sunt dezrobiţi, aplicându-se astfel una
dintre revendicările revoluţiei de la 1848. Nu sunt luate însă măsuri care
să faciliteze o integrare reală a romilor cu noul lor statut în societate. Un
mare val de migraţie spre vest, face ca un număr mare dintre robii elibe-
raţi să părăsească Ţările Române.
Perioada interbelică
Se iniţiază mișcarea de emancipare a romilor. Apar primele organizaţii ce
urmăresc apărarea și promovarea drepturilor romilor. Se utilizează public
termenul „rom”.
1940-1944
Zeci de mii de romi sunt deportaţi în Transnistria și mulţi își pierd viaţa
acolo. Deportarea este precedată de un recensământ ce urmărea repera-
rea familiilor și comunităţilor de romi.
Perioada regimului co-
munist
Romii nu apar menţionaţi în documente oficiale. Existenţa lor ca grup etnic
nu este recunoscută. În anii 1970-1980 sunt iniţiate politici de asimilare
forţată care au condus la eliminarea aproape completă a comunităţilor
tradiţionale de romi nomazi sau semi-nomazi.
PETI brosura.indd 21 16.03.2010 17:43
22
6 O formă de administrare a justiţiei în problemele interne ale comunităţii, specifică îndeosebi romilor căldărari, ce poate fi întâlnită și astăzi, este
“kris-ul”. Kris-ul, denumit în anumite zone “stabor”, este constituit din adunarea capilor de familie aleșiînfuncţie de reputaţia și respectabilitatea
lor. Întrunirile acestuia sunt publice și sunt determinate de apariţia unei probleme ce pune în pericol coeziunea internă a grupului, respectarea
normelor sale și a tradiţiilor, sau situaţia economica. Deciziile se iau prin consens, iar intervenţia fiecărui membru în cadrul cris-ului este impor-
tantă pentru menţinerea respectabilităţiișia statutului său în cadrul grupului.
În decursul istoriei, comunităţilor tradiţionale ale romilor le-a fost respectată, în general, autonomia în
ceea ce privește organizarea internă. Această autonomie, precum și diferenţele existente între structura
socială a populaţiei majoritare și cea a romilor au făcut ca modul de organizare a romilor din primele
secole de la apariţia lor în Ţările Române să poată fi regăsit aproape neschimbat în trecutul apropiat la
ultimele comunităţi nomade.
Nucleul comunităţii îl constituia familia, iar un grup de familii de romi, de obicei înrudite, forma o cea-
tă. Ceata, formata de obicei din 30-40 de familii ce aveau aceeași ocupaţie și călătoreau împreună prin
ţară, reprezintă forma clasică a comunităţii de romi. O ceată făcea la rândul ei parte dintr-un “neam”,
un grup de comunităţi ce aveau în comun, nu atât legături de rudenie sau strămoși comuni, cât o ocu-
paţie comună.
Fiecare ceată avea un conducător, denumit jude în Moldova și Ţara Românească și voievod în Transil-
vania. Acesta era ales pe viaţă de membrii comunităţii dintre bărbaţii cei mai puternici și mai înţelepţi.
Alegerea se făcea în cadrul unei adunări la care participa tot grupul și care se desfășura după un ritual
bine stabilit. Judele, respectiv voievodul, se bucura de o mare autoritate în rândul membrilor comu-
nităţii. Autonomia internă a cetei, confirmată de mai multe documente ale domnitorilor celor trei ţări
române, este ilustrată și de recunoașterea dreptului judelui sau voievodului de a administra justiţia în
problemele interne, simultan cu interzicerea amestecului funcţionarilor statului.
Judecata era făcută în faţa întregii comunităţi ţinând cont de normele interne nescrise ale acesteia.
Atât în procesul de judecată cât și în aplicarea sancţiunilor stabilite, comunitatea are un rol fundamen-
tal. De cele mai multe ori sancţiunile se bazează pe izolarea de comunitate a persoanei vinovate și a
familiei sale
6
.
În timp, alături de ceată, prin interacţiunea cu structurile statului sau cu alte grupuri, apar și alte forme
de organizare, superioare ca importanţă. Astfel, șefii unor grupuri mai mari de romi au fost desemnaţi
de autorităţile statului sau de proprietarii de robi și aveau ca atribuţie principală strângerea impozite-
lor.
De altfel chiar șefii cetelor aveau, alături de responsabilităţile interne, și datoria de a aduna taxele pe
care membrii comunităţii trebuiau să le plătească statului, autorităţilor locale sau stăpânului feudal. În
schimbul acestor servicii judele sau voievodul erau scutiţi de orice fel de obligaţii fiscale. De asemenea,
șefii cetelor de romi îndeplineau și rolul de interfaţă intre comunitate și autorităţi.
După 1989
Romii sunt recunoscuţi ca minoritate naţională și au reprezentare politică.
Organizaţii ale romilor activează la nivel naţional dar și local pentru îmbu-
nătăţirea situaţiei romilor, apărarea drepturilor romilor și combaterea dis-
criminării. Îmbunătăţirea situaţiei romilor este inclusă ca o condiţie pentru
deschiderea negocierilor de aderare a României la UE. În 1998 începe pro-
cesul de elaborare a unei strategii naţionale pentru îmbunătăţirea situaţiei
romilor, finalizat în 2001 cu adoptarea de către guvern a unui document
pe această temă. România se asociază altor ţări din Europa Centrală și de
Sud-Est cu număr mare de romi, în cadrul Deceniului pentru Incluziunea
Romilor, angajându-se ca în perioada 2005-2015 să asigure echilibrarea
situaţiei romilor în raport cu restul populaţiei în patru domenii: educaţie,
sănătate, locuire și accesul la locuri de muncă.
PETI brosura.indd 22 16.03.2010 17:43
23
Pe lângă aceste comunităţi tradiţionale, autorităţile au creat structuri ce reuneau mai multe grupuri
cu aceeași ocupaţie dintr-o anumita regiune. Acestea erau conduse de vătafi, numiţi de autorităţi.
Vătafii erau romi care aveau în subordine șefii cetelor de romi și care erau răspunzători, pe de o parte,
de rezolvarea diferendelor dintre cete sau dintre romi proveniţi din cete diferite și, pe de altă parte,
de încasarea impozitelor. Vătafii erau scutiţi de dări și de orice alte obligaţii fata de stat. Începând din
secolul al XVIII-lea, vătaful începe sa fie numit “bulibașa”.
Deși relicve ale modului tradiţional de organizare socială a romilor se mai păstrează și astăzi, în gene-
ral, se poate afirma ca politicile de sedentarizare forţată și de asimilare promovate în decursul tim-
pului de autorităţi, precum și procesul firesc de modernizare ce a afectat întreaga societate, inclusiv
comunităţile de romi, au dus la dispariţia aproape completă, sau cel puţin la scăderea semnificativa în
importanţă, a acestui mod de organizare.
M1.3.1. Neamuri de romi
În cultura tradiţională a romilor, noţiunea de neam nu se referă la înrudirea de sânge, ci la gruparea după
o serie de elemente comune: meseria tradiţională, structurile de organizare socială, obiceiurile de familie
și sărbătorile calendaristice.
Principalele neamuri de rromi din România sunt:
- boldeni sau florari – romi care, pe vremuri, se ocupau cu confecţionarea florilor artificiale pentru
coroane, coroniţe, jerbe, iar astăzi vând flori și se ocupă cu negustoria în general;
- cărămidari – romi care, tradiţional, se ocupau de confecţionarea cărămizilor din lut nearse (chir-
pici), proveniţi din ursari, vătrași și rudari;
- fierari – romi care, tradiţional, se ocupau cu prelucrarea fierului, inclusiv cu feroneria și lăcătușeria,
confecţionau unelte din fier, legau căruţe în fier și potcoveau cai;
- gabori – romi unguri, vorbitori de limbă maghiară, așezaţi mai ales în Transilvania și Banat, care, tra-
diţional, se ocupau cu tinichigeria, dar astăzi fac și comerţ ambulant cu covoare, cuverturi, obiecte
casnice;
- romi turci – romi de religie musulmană, vorbitori de limbă turcă, profund influenţaţi de cultura
turcă, așezaţi mai ales în Dobrogea;
- spoitori – romi care, pe vremuri, se ocupau cu spoitul sau cositorirea vaselor din metal, iar astăzi
recuperează metale feroase și neferoase;
- căldărari – romi a căror meserie tradiţională este prelucrarea aramei / cuprului, din care fac cazane,
căldări, tăvi, ibrice;
- lăutari – romi muzicieni, mai ales instrumentiști, proveniţi mai ales dintre ursari și vătrași;
- lovari – romi unguri, vorbitori de limbă maghiară, locuiesc mai ales în Transilvania și Banat, și se
ocupau, în trecut, cu geambășia (negustoria de cai);
- ursari – romi care, pe vremuri, se ocupau cu „umblatul” cu ursul, apoi devenind fierari (prelucrează
fierul), pieptănari (prelucrează osul și cornul și confecţionează piepteni și alte obiecte din os și corn),
ciurari (prelucrează pieile de animale și confecţionează ciururi și site) sau lăutari;
- romungre – romi unguri, vorbitori de limbă maghiară, profund influenţaţi de cultura maghiară, așe-
zaţi mai ales în Transilvania;
- rudari – romi care, în majoritatea lor, și-au pierdut limba maternă și cultura rromani tradiţională,
sunt profund influenţaţi de cultura românească și se ocupă cu prelucrarea lemnului, confecţionând
linguri, fuse, furci, albii, mobilier, împletituri din nuiele;
PETI brosura.indd 23 16.03.2010 17:43
24
- argintari – romi care, tradiţional, se ocupă cu prelucrarea argintului și aurului și fac în special bijute-
rii și alte obiecte de podoabă;
- vătrași – romi asimilaţi, sedentarizaţi cu multă vreme în urmă, proveniţi îndeosebi din rândul fierari-
lor care s-au instalat în „vatra satului”, care nu mai vorbesc limba romani și sunt profund influenţaţi
de cultura românească.
M1.3.2. Ocupaţii tradiţionale ale romilor
Cea mai importantă ocupaţie tradiţională a romilor este prelucrarea metalelor. Prelucrarea fierului cu-
prinde mai multe meserii, între care fierăritul, lăcătușeria și potcovăria. Fierarul confecţionează unelte
agricole, obiecte de uz casnic, elemente de fier pentru construcţii și instalaţii. Lăcătușul face și repară
lacăte, zăvoare, balamale, chei și diferite tipuri de încuietori de uși și de porţi. Potcovarii potcovesc cai,
boi și măgari.
Tinichigeria, în cadrul căreia se confecţionează burlane, jgheaburi și acoperișuri, este meseria practicată
mai ales de romii gabori.
De prelucrarea aramei se ocupă căldărarii. Aceștia confecţionează și repară vase de aramă de uz gospo-
dăresc (cazane de fiert ţuica, căldări, tăvi, tigăi) sau de cult (cristelniţe pentru botez, căldărușa de Bobo-
tează, pocalul bisericesc). Cea mai importantă tehnică de lucru este alămirea ţigănească, procedeu vechi,
transmis în cadrul familiei și ţinut secret, care cuprinde marea măiestrie a ciocănirii aramei.
Cositorirea vaselor de aramă este o meserie aproape dispărută, de care s-au ocupat spoitorii.
Unul dintre meșteșugurile tradiţionale ale romilor este și prelucrarea metalelor preţioase, aur și argint.
Argintarii confecţionează bijuterii, piese de harnașament (pinteni), piese de îmbrăcăminte (nasturi, bu-
toni), obiecte de uz casnic (tacâmuri, castroane, tăvi, solniţe aurite, cupe de argint aurite, cești) și obiecte
religioase (cădelniţe, sfeșnice, cristelniţe, candele, cruci). Se remarcă tehnica filigranului, tehnica mode-
lării în relief prin ciocănire și arta încrustării cu pietre preţioase.
În cadrul prelucrării lemnului, ocupaţie a romilor rudari, s-au dezvoltat o serie de specializări: rudăritul
propriu-zis practicat de butnari, cei care fac obiecte casnice din lemn (blide, căni, doniţe, maiuri de bătut
rufe) și de covătari / albieri, cei care fac albii și coveţi; lingurăritul practicat de lingurari, cei care confecţi-
onează linguri, linguriţe, cupe, linguroaie, polonice; fusăritul practicat de fusari, meșteri în confecţionarea
fuselor; lădăritul practicat de lădari, specializaţi în mobilier (mese, scaune, dulapuri), dar mai ales în lăzi
de zestre, lăcriţe (cutii mici de lemn), hambare și tronuri (lăzi mari de ţinut mălaiul sau alte cereale). O
W>/f/
Ce neamuri de romi puteţi identifica în comunitatea sau în regiunea dumneavoastră?
Cum îi recunoașteţi?
PETI brosura.indd 24 16.03.2010 17:43
25
ramură distinctă este aceea a corfarilor, care împletesc corfe sau coșuri din nuiele de alun, de răchită sau
de salcie.
Lăutaria este una dintre cele mai cunoscute meserii tradiţionale rome. Această meserie se transmite din
tată în fiu; se practică în grup, cu banda, în taraf, mai nou, cu formaţia; are drept ocazii nunţile, petreceri-
le, târgurile; nu presupune cunoașterea notelor muzicale, se învaţă „după ureche”, cel puţin forma clasică
/ iniţială a lăutăriei, astăzi, mulţi lăutari având studii de specialitate; instrumentele folosite, în ordinea
frecventei, sunt: vioara, (inclusiv un tip de vioară improvizată, de fapt o violă cu arcușul în semicerc sau
cu șase coarde), lăuta, ţambalul, acordeonul (preluat din muzica germană), basul (așa numesc lăutarii
violoncelul și contrabasul), cobza, chitara, cimpoiul, fluierul din lemn de salcie, de plop tremurător sau de
trestie, tamburina (folosită de ursari), clarinetul.
Muzica romani, vocală sau instrumentală, este parte a manifestărilor artistice ale comunităţii, ea putând
avea caracter ritualic (cântecul de nuntă, bocetul etc.) sau neritualic (cântecul de dragoste, cântecul de
leagăn etc.), în vreme ce muzica lăutărească face parte dintre ocupaţiile tradiţionale ale romilor, așadar
aduce venit și aparţine profesioniștilor interpreţi, vocal sau instrumental, ai muzicii populare autohtone.
Între meseriile romilor pierdute sau aflate pe cale de dispariţie se numără: prelucrarea osului și a cornului,
prin care se realizau piepteni, nasturi, mânere de cuţit, mânere de pipă, capete de bâtă păstorească și
cornuri de praf de pușcă; prelucrarea pieilor de animale, prin care se confecţionau site și ciururi; prelucra-
rea părului de animale, prin care se făceau perii, bidinele și pensule; cărămidăritul, prin care se confec-
ţionau cărămizi din lut nearse; geambășia sau negustoria de cai, meserie practicată de către lovarii din
Transilvania, despre care legendele spun că înţelegeau graiul cailor.
M1.3.3. Limba romani
Asemănările între limba romani și sanskrita au stat la baza dovedirii originii indiene a romilor. Limba ro-
mani este deci o limbă originară din nordul Indiei. Asupra ei și-au pus amprenta secolele de convieţuire
cu populaţii vorbind limbi extrem de variate, cum ar fi persana, armeana, greaca, româna, astfel încât
s-au produs numeroase modificări atât la nivelul vocabularului cât și al gramaticii. Se poate spune însă că,
în multe cazuri, influenţele au fost reciproce, cuvinte de origine romani regăsindu-se în limbi europene.
Dată fiind evoluţia istorică și structura socială a comunităţilor de romi, se poate vorbi la ora actuală atât
de un proces de structurare a unei limbi romani unice, cât și de coexistenţa mai multor dialecte, majorita-
tea păstrând însă o baza comună. Evoluţia diferenţiată a acestor dialecte a fost determinată și de absenţa
unei culturi scrise, până de curând limba romani fiind o limbă aproape eminamente orală.
W>/f/
Analizaţi evoluţia lui Vasile Porojan din povestirea cu același nume de Vasile Alecsandri
(http://ro.wikisource.org/wiki/Vasile_Porojan_%28Alecsandri%29), din perspectiva alegerii și
practicării ocupaţiei de brutar.
PETI brosura.indd 25 16.03.2010 17:43
26
În România, la ora actuală, numărul vorbitorilor de romani este estimat la aproximativ jumătate din nu-
mărul total al romilor. Acest lucru se datorează politicilor de asimilare forţată la care au fost supuși romii,
ca și asimilării naturale. Pierderea limbii romani nu este însă specifică doar pentru unele cazuri individuale
de romi care au părăsit grupurile de origine și au fost asimilaţi de comunităţile învecinate. Există și cazuri
de comunităţi întregi care și-au pierdut limba, păstrându-și însă conștiinţa de grup și stilul de viaţa.
Se poate constata, în ultimii ani, o tendinţă tot mai pronunţată de redescoperire a limbii romani de că-
tre romii care nu o mai vorbeau. Tipărirea în limba romani de cărţi și manuale, precum și posibilitatea
studierii în școli a limbii romani, contribuie, fără îndoială, la menţinerea și dezvoltarea identităţii etnice
a romilor.
Mai trebuie amintit și faptul că, dacă numeroși romi sunt bilingvi, vorbind romani și română sau maghiara
și română, există în România și comunităţi trilingve, care vorbesc limba română, maghiară și romani.
M1.3.4. Apartenenţe religioase ale romilor
Alături de limba, religia este un element al culturii considerat a avea un rol important în definirea iden-
tităţii de grup și în menţinerea coeziunii acestuia. Ca și în cazul limbii însă, nici religia nu constituie un
reper de unitate pentru romii din România. În cele mai multe cazuri, romii au adoptat religia populaţiei
alături de care au trăit. Aceasta face ca majoritatea romilor sa fie ortodocși, existând însă și familii sau
chiar comunităţi întregi de religie catolică, reformată sau musulmană. Demnă de remarcat este creșterea
recenta a numărului de romi aparţinând confesiunilor neo-protestante și, în special, cultelor penticostal
și baptist.
W>/f/
Ce limbă vorbesc grupurile de romi care fac parte din comunitatea dumneavoastră? Puteţi
identifica, în colectivul grădiniţei, copiii romi care acasă vorbesc altă limbă/alte limbi? Există
în grădiniţă elemente care să ţină cont de nevoile specifice ale acestor copii? Sunt valorificate
competenţele lingvistice ale acestor copii ca resursă pentru procesul de învăţare?
W>/f/
Realizaţi un profil al comunităţii sau comunităţilor de romi din localităţile unde lucraţi.
Pentru aceasta puteţi avea în vedere următoarele:
- Care este situaţia actuală a romilor din punct de vedere economic și social?
- Care sunt ocupaţiile predominante?
- Cum au evoluat aceste ocupaţii în perioada recentă?
- În ce măsură se păstrează memoria sau practica unor ocupaţii tradiţionale? Care sunt
acestea?
PETI brosura.indd 26 16.03.2010 17:43
27
M1.3.5. Familia în comunităţile tradiţionale de romi
Familia ocupă un loc de primă importanţă în organizarea comunităţilor tradiţionale de romi, indiferent
de perioada sau de ocupaţia specifica a grupului din care face parte. Totul gravitează în jurul familiei:
relaţii sociale și economice, educaţie și transmiterea meșteșugurilor și tradiţiilor, securitatea și protecţia
individului.
Orice individ există în primul rând ca membru al unei familii. Interacţiunile dintre indivizi sunt percepute
ca fiind interacţiuni între familii. De aceea, un membru al familiei care dobândește prestigiu în cadrul
comunităţii onorează întreaga familie. La fel, o greșeala făcută de un individ, potrivit tradiţiei romilor, se
răsfrânge asupra întregii familii a acestuia.
Când se vorbește despre familie, se are în vedere în general familia lărgită, formată din mai multe cupluri
înrudite și copiii lor, pe mai multe generaţii. De multe ori familia conjugală are o importanţă relativ redu-
să. Structura familială asigură în mod tradiţional solidaritatea tuturor membrilor ei. Astfel, persoanele în
vârsta sunt îngrijite de urmașii lor, celibatarii, extrem de rari de altfel, rămân cu familia părinţilor, orfanii
sunt și ei luaţi în grijă de rude. Apartenenţa la familie asigură deci securitatea socială și psihologică a
individului. Este ușor de înţeles, în acest context, de ce excluderea din grup este percepută ca una dintre
cele mai grave sancţiuni.
În opoziţie cu importanţa acordată familiei în viaţa indivizilor și a comunităţii, apare frecventa neglijare a
aspectelor exterioare, administrative, legate de familie. Astfel, numeroase căsătorii ale romilor nu sunt
înregistrate oficial, iar când înregistrarea este făcută, numele din acte are o importanţă redusă, el fiind în
multe cazuri dat la origine de autorităţi.
Există o divizare clară a rolurilor în cadrul familiei de romi între bărbat și femeie. Aceasta corespunde în
mare situaţiei specifice familiilor tradiţionale din culturile de tip patriarhal: bărbatul este răspunzător
W>/f/
- În ce măsură se regăsește memoria sau impactul unui stil de viaţă nomad?
- Care este gradul de utilizare a limbii romani? Dacă este cazul, ce dialect se vorbește? Exis-
tă diferenţe între generaţii în utilizarea limbii romani?
- Ce alte limbi sunt vorbite de romi?
- Care sunt apartenenţele religioase ale romilor din comunitate? Au intervenit modificări în
această privinţă în ultimii ani?
- Care este importanţa acordată tradiţiilor?
- Cum este structurată comunitatea? Cine sunt liderii formali și informali? Autoritatea aces-
tora se bazează pe tradiţie sau este una de tip modern?
- Dacă există mai multe grupuri distincte, care sunt relaţiile dintre acestea?
Cum puteţi utiliza aceste informaţii din perspectiva:
- relaţiei cadru didactic-familie educaţiei parentale;
- parteneriatului grădiniţă-familie;
- valorificării diferenţelor culturale în cadrul activităţilor de învăţare
PETI brosura.indd 27 16.03.2010 17:43
28
pentru asigurarea veniturilor necesare traiului și pentru relaţiile cu celelalte familii din comunitate în timp
ce femeia se ocupă de creșterea și educarea copiilor mici și de prepararea hranei și confecţionarea de
îmbrăcăminte. Bărbatul este de asemenea șeful familiei și purtătorul și apărătorul prestigiului acesteia
în exterior.
Vârsta la care se realizează căsătoriile este de multe ori foarte redusă: 17-18 ani pentru băieţi și 13-15
ani pentru fete. Tradiţiile specifice care marchează momentul căsătoriei sunt diferite de la un neam la
altul și au fost, de asemenea, puternic influenţate de populaţiile alături de care au trăit. La unele neamuri
căsătoria este făcută ca urmare a unei înţelegeri prealabile a familiilor celor doi tineri, în timp ce la altele
acceptul familiei este obţinut ulterior, tânărul trebuind să-și “fure” viitoarea soţie din familia părinţilor ei.
Nașterea primului copil este considerată ca un eveniment crucial în viaţa familiei. Ea este urmată deseori
de numeroase alte nașteri, orice nou născut fiind binevenit în familie. Acest lucru face ca în comunităţile
de romi ponderea copiilor să fie în general foarte ridicată. Educaţia copiilor se face de către întreaga fa-
milie, copilul trăind în permanenţă înconjurat de părinţi și rude, inclusiv copii mai mari în vârstă. Iniţiativa
și responsabilizarea copiilor, capacitatea lor de a se descurca singuri de la o vârsta cât mai fragedă, sunt
apreciate favorabil de către familie și comunitate.
W>/f/
Analizaţi impactul asupra copilului mic al practicilor culturale din familiile tradiţionale de
romi; Identificaţi asemănări și deosebiri faţă de cultura majoritarilor. Ce impact au aceste
diferenţe asupra convieţuirii minoritarilor cu majoritarii? Dar asupra dezvoltării copiilor?
PETI brosura.indd 28 16.03.2010 17:43
29
M1.4.1. Stereopuri, prejudecăţi, discriminare
Conceptul de stereotip ar putea fi definit cel mai simplu ca «o reprezentare mentală a unui grup social și a
membrilor acestuia». El reprezintă o listă de trăsături considerate caracteristice unui grup și membrilor aces-
tuia, precum și așteptări comportamentale corespunzătoare: cum ne așteptăm să fie și să se comporte o
persoană dacă știm despre ea doar că face parte din grupul respectiv.
Stereotipul este o imagine schematică a membrilor grupului la care se referă, imagine ce se activează în mod
inconștient și automat în cazul contactului cu persoane din grupul respectiv. Există un stereotip atașat tuturor
grupurilor cunoscute în interiorul societăţii. Stereotipurile au o existenţă independentă de voinţa unui individ
și formează o parte a patrimoniului cultural comun, fiind definite la nivel social. Ca membri ai societăţii, suntem
cu toţii supuși influenţei stereotipurilor. Aceasta nu înseamnă însă că fiecare membru al societăţii va interioriza
în același fel stereotipul social.
Stereotipurile nu sunt însă simple « imagini în creier », ci structuri cognitive și afective obiectivate asupra gru-
purilor sociale, împărtășite de un număr important de membri ai societăţii și care apar și sunt difuzate într-un
mediu politic și social specific, la un moment istoric dat. Ele sunt construite social și discursiv, prin intermediul
comunicării cotidiene și, odată obiectivate, sunt considerate ca o realitate independentă și uneori prescriptivă.
Sunt stereotipurile bazate pe realitate, pe un „nucleu de adevăr”? Chiar dacă s-ar dovedi statistic că există o
anumită corespondenţă între stereotipul unui grup și rezultatele unor măsurători „obiective” ale unor caracte-
ristici ale grupului, este evident că aceasta nu poate constitui o bază pentru justificarea eventualelor inegalităţi
sociale. Anumite caracteristici stereotipe pot fi într-adevăr regăsite mai frecvent în rândul membrilor unui grup
social, fie ca rezultat al unor factori socio-istorici, fie ca efect al interiorizării, prin intermediul unor procese
de învăţare socială, a autostereotipului. Stereotipul este, deci, mai degrabă o imagine bazată pe generalizare
abuzivă, suprasimplificare sau exagerare a caracteristicilor unui grup de oameni, fiind totodată încărcat de
aspecte afective, emoţionale.
Din perspectiva psihologiei relaţiilor intergrupuri, prejudecata se referă la o atitudine faţă de membrii unui
grup și presupune evaluarea membrilor acestuia pe baza imaginii stereotipe asupra grupului respectiv. Atunci
când avem de-a face cu prejudecăţi negative, ele implică de obicei respingerea membrilor grupului vizat, ma-
nifestarea unor sentimente negative faţă de aceștia, o antipatie bazată pe generalizare inflexibilă și eronată.
M1.4. Prejudecăţi, rasism și discriminare la adresa
romilor
W>/f/
Comentaţi următoarele definiţii ale noţiunii de prejudecată:
PREJUDECÁTĂ, prejudecăţi, s.f. Părere, idee preconcepută (și adesea eronată) pe care și-o
face cineva asupra unui lucru, adoptată, de obicei, fără cunoașterea directă a faptelor (DEX -
http://dexonline.ro/search.php?cuv=prejudecata)
Prejudecata este părere fără judecată (Voltaire). Prejudecăţile sunt hârburile vechilor adevă-
ruri (Maxim Gorki). Prejudecată. O părere vagabondă fără nici un mijloc vizibil de întreţinere
(Ambroise Bierce). Prejudecata este o plută pe care mintea naufragiată se urcă și vâslește spre
siguranţă (Ben Hecht).
PETI brosura.indd 29 16.03.2010 17:43
30
Dacă stereotipurile sunt structuri cognitive, iar prejudecăţile se situează în categoria atitudinilor, a jude-
căţilor sociale, discriminarea se referă la comportamente.
Putem defini discriminarea ca un comportament injust la adresa membrilor unui grup faţă de care există
prejudecăţi negative. Ca și relaţia dintre stereotipuri și prejudecăţi, relaţia dintre prejudecăţi și discrimi-
nare pare a fi mai complicată decât o simplă relaţie de cauzalitate liniară. Astfel, chiar dacă în numeroase
situaţii discriminarea derivă din prejudecăţi, relaţia nu este automată și general valabilă. Comportamen-
tul este influenţat, nu doar de convingerile personale, ci și de circumstanţele exterioare. Spre exemplu,
o persoană poate avea prejudecăţi puternice faţă de o anumită minoritate etnică, dar realizează că nu
poate acţiona conform acestor prejudecăţi deoarece comportamentele discriminatorii nu sunt dezirabile
social sau sunt interzise prin lege. De asemenea, cineva care nu este caracterizat printr-un nivel ridicat
de prejudecăţi poate avea comportamente discriminatorii prin aplicarea unei legi sau a unui regulament.
Conform unor cercetări recente, trei dimensiuni sunt considerate a avea un rol critic în formarea stereo-
tipurilor și a prejudecăţilor:
- statutul relativ al grupului în societate;
- puterea relativă a grupului în societate;
- compatibilitatea scopurilor grupurilor respective.
Este importantă distincţia operată între percepţiile privind statutul social al grupului și cele privind pu-
terea grupului respectiv. Fiecare dintre aceste dimensiuni are implicaţii distincte asupra sentimentelor și
atitudinilor generate. Statutul se referă la modul cum grupul este văzut și valorizat în contextul general al
relaţiilor intergrupuri, iar puterea este legată de capacitatea de a accesa și utiliza resurse politice, econo-
mice sau de altă natură din societate.
Pe baza analizei mai multor combinaţii posibile de valori ale acestor trei dimensiuni pot fi descrise cinci
imagini generice pe care membrii unui grup le pot avea despre membrii unui alt grup, prezentate în ta-
belul următor:
Tip de relaţie
Orientare
comportamentală
Imaginea grupului vizat
Compatibilitatea scopurilor
statut egal
putere egală
Cooperare Aliat
Incompatibilitatea scopurilor
statut egal
putere egală
Suspiciune sau atac Inamic
Incompatibilitatea scopurilor
statutul celuilalt grup scăzut
puterea celuilalt grup ridicată
Protecţie defensivă Barbar
Incompatibilitatea scopurilor
statutul celuilalt grup scăzut
puterea celuilalt grup scăzută
Exploatare sau paterna-
lism
Dependent
Incompatibilitatea scopurilor
statutul celuilalt grup ridicat
puterea celuilalt grup ridicată
Rezistenţă sau rebeliune Imperialist
PETI brosura.indd 30 16.03.2010 17:43
31
M1.4.2. Discriminare şi rasism la adresa romilor
Romii sunt, fără îndoială, o minoritate cu statut particular, nu doar în România, ci la nivel european. De
sute de ani, ei au fost situaţi din mai multe puncte de vedere la limita inferioară a societăţii și au constituit
ţinta constantă a unor prejudecăţi și obiectul unor puternice stereotipuri negative. Mai mult, romii au re-
prezentat, și reprezintă chiar în prezent în multe ţări, inclusiv la noi, imaginea tipică a diferenţei culturale.
În decursul istoriei, diferite state europene, între care și România, au elaborat și pus în practică politici
de excludere, de reprimare sau chiar de anihilare a romilor, ca identitate culturală, ca grup etnic sau ca
mod de viaţă.
Consecinţele secolelor de robie se pot citi și astăzi în modelul mental colectiv moștenit de majoritari, care
apasă asupra conștiinţei individuale a acestora, blocându-le uneori întreaga viaţă accesul la cunoașterea
și înţelegerea romilor. Din punct de vedere cultural și social, romii au continuat să fie consideraţi o “sub-
cultură” parazitară, un grup social exclus. Mentalul colectiv a construit, pe baza unor puternice prejude-
căţi, un stereotip negativ care a condus la proliferarea manifestărilor rasiste, culminând cu deportarea
romilor în Transnistria în perioada celui de-al doilea război mondial.
Definitoriu pentru cultura dominantă în ceea ce privește mentalitatea faţă de romi este stereotipul, în
majoritatea cazurilor negativ, conducând la stigmatizarea identităţii rome, la internalizarea acestui stig-
mat și la negarea, de multe ori, de către unii romi, a apartenenţei la etnia romilor.
Istoria stereotipurilor referitoare la romi prezente în cultura românească poate începe cu termenul folo-
sit de majoritari pentru a desemna romii: „ţigan”. În limba romani, cuvântul „ţigan” nu există. Termenul
provine din limba greacă medie, din „athinganos”, sau „athinganoi”, unde însemna „păgân”, „de neatins”
și „impur”. Cuvântul a fost folosit pentru prima dată în 1068, la o mânăstire din Georgia, în Imperiul Bizan-
W>/f/
1. Listaţi în paralel principalele caracteristici ale stereotipurilor referitoare la romi în general,
la alt grup etnic din România, la alegere, și la un grup social ce nu este definit pe criterii
etnice (de exemplu, politicienii, artiștii, cadrele didactice). Analizaţi diferenţele. Realizaţi o
paralelă între caracteristicile asociate stereotipului și situaţia socio-economică a celor trei
grupuri.
2. Selectaţi din presă un articol care menţionează romii. Care sunt elementele stereotipului
care se regăsesc în articol? Sunt aceste elemente asociate cu romii în general sau cu anumi-
te subgrupuri?
3. Identificaţi în experienţa personală situaţii în care s-au manifestat prejudecăţi la adresa
romilor.
4. Identificaţi pentru diferite categorii de romi poziţionarea în schema de mai sus și exemplifi-
caţi tipul de argumentaţie folosit pentru justificarea poziţiei respective.
PETI brosura.indd 31 16.03.2010 17:43
32
tin, de către un călugăr, în explicaţia sa despre erezia athinganoilor, despre care spunea că sunt nomazi,
cititori în stele și vrăjitori și sfătuia creștinii ortodocși să se ferească de acești eretici. În spaţiul ţărilor
române, acest termen desemna iniţial starea socială de rob, nicidecum etnia. Iată deja două înţelesuri
ale cuvântului „ţigan”: mai întâi erezie și apoi stare din afara sistemului ierarhiei societăţii. Robul / ţiganul
nu făcea parte din structura socială, era în afara acesteia, era un simplu obiect de schimb. Mai târziu,
cuvântul „ţigan” a rămas, în mentalul colectiv românesc și în limba română, cu un sens profund peiorativ.
Reprezentările despre romi, bazate în mare măsură pe prejudecăţi și stereotipuri, au o mare importan-
ţă, pentru că determină atitudini și comportamente. De cele mai multe ori, în contextul unei moșteniri
mentale negative și al absenţei din programe și manuale școlare a informaţiilor despre romi, clișeele de
gândire și de limbaj sunt singura sursă de cunoaștere care îi leagă pe romi de mediul social înconjurător.
Romii par a fi o realitate familiară tuturor: aproape orice majoritar întrebat are o opinie, deseori catego-
rică și negativă, despre aceștia.
De-a lungul secolelor, un întreg set de imagini a fost construit și dezvoltat, cristalizând stereotipurile co-
lective și formând un rezervor de reprezentări transferate din memoria colectivă în cea individuală. Fie că
promovează respingerea sau asimilarea, aceste reprezentări se constituie ca un fundal de argumente și
justificări ale acţiunilor discriminatorii. În fapt, romii nu sunt niciodată definiţi așa cum sunt, ci mai degra-
bă sunt percepuţi așa cum ar trebui să fie pentru a justifica politicile și comportamentele celorlalţi faţă
de ei. Procesul de heteroidentificare a romilor trebuie să corespundă orizontului de așteptare colectiv,
eminamente negativ, de aceea orice deviere spre pozitiv este resimţită ca fiind o excepţie de la regulă.
Deseori în discursurile majoritarilor apare mitul prietenului rom din copilărie, prototip al binelui, excepţie
de la norma „ţiganului” rău, evocat de aceia care își încep discursul cu stereotipul „Eu nu sunt rasist, dar
ţiganii ăștia...” și îl continuă cu la fel de stereotipul „am avut un prieten ţigan / un vecin în copilărie / în
tinereţe, un om deosebit, dacă ar fi toţi ţiganii ca el, ce bine ar fi!”
Efectele secolelor de robie se regăsesc și în prezent pe plan psihologic în tendinţe de auto-stigmatizare,
exprimate prin formule de tipul „ce să fac, de-aia nu știu carte, că sunt ţigan” sau „doar suntem ţigani, ce
să facem?”, asociate cu o stimă de sine scăzută și cu percepţia stării actuale de excludere și inferioritate
ca fiind o stare naturală, imposibil de schimbat.
Datorită statutului social marginal, apartenenţa la etnia romilor nu generează prestigiu, nu oferă un ca-
pital social și simbolic pozitiv, deci nu oferă individului un statut ridicat în societate și o stare de confort
psihologic. De aceea, este ușor de înţeles că membrii grupului își caută canale de fugă spre realizarea de
sine în alte grupuri, iar pentru a fi acceptaţi acolo, le copiază cât mai fidel modelele.
Studiul unei părţi semnificative a folclorului românesc, în special a proverbelor, snoavelor și basmelor,
demonstrează o gândire stereotipă, plină de prejudecăţi, marcată de ironie și dispreţ la adresa romilor.
Romii sunt văzuţi, de cele mai multe ori, ca ilustrând cele mai negative caracteristici umane.
W>/f/
Analizaţi povestirea ”Vasile Porojan” de Vasile Alecsandri (http://ro.wikisource.org/wiki/Vasi-
le_Porojan_%28Alecsandri%29), și identificaţi 3 elemente care descriu stima de sine scăzută a
romilor și acceptarea unui statut social marginal.
PETI brosura.indd 32 16.03.2010 17:43
33
7 Suport de curs pentru cadre didactice privind istoria și cultura romilor în perspectivă interculturală, Institutul Intercultural Timișoara, 2007
Iată câteva mărturii despre romi în folclorul românesc, semnalate de Delia Grigore
7
, antropolog și
lider al unei organizaţii a romilor:
„Ţiganul e rudă cu dracul, de aceea e așa tare de rabdă la ger și focul nu-l pârlește, nu are urât și
frică, în miez de noapte dormind pe sub corturi; Pe ce pune mâna ţiganul, se spurcă. Așa că dacă
e lucru de mâncare, să-l lepezi, dacă e vreun vas sau altceva, ori să-l arzi în foc, ori să-l speli în pa-
truzeci de ape și să-l aghezmuiești cu apă de la Bobotează; Cu ţiganul nu e bine să mănânci dintr-o
strachină, ori să bei dintr-un pahar, că te spurci; Dacă va intra vreun ţigan în vreo biserică, trebuie
târnosită de-al doilea; Dacă ar ciupi vreun ţigan vreo femeie româncă, să taie și să lepede carnea
ciupită de ţigan, căci carnea aia e spurcată; Dacă ar fi apucat vreun ţigan vreo femeie româncă
numai de cămașă, să taie și să lepede peticul acela, căci e spurcat; Cu ţiganul nu e pomană, orice
i-ai da, ceea ce îi dai, îi dai că n-ai ce dracu te face, că te scoate din minte afară cu cerutul; La ţigan
nu e bine să dai ceva de pomană, că-ţi fură cioara puii de la cloșcă; Când moare ţiganul, Dumnezeu
îi ia mirul ăl mare și botezul, și-l bagă de-a dreptul în iad ; Din ţigan nu se poate face popă, căci și-a
mâncat biserica, mânca-i-ar crapăt, doar numai dacă i-o lua nouă piei după trupul lui și o mai trăi
se face popă la creștini. Biserica ţiganilor a fost de zid și a românilor de caș, ușile de slănină de porc,
lacătul un purcel fript. Ţiganii au râvnit la biserica românilor și au cerut să schimbe. Românul a vrut
să schimbe cu condiţia ca să le fie ţiganii robi cât o fi lumea. Ţiganii au vrut și de aia au fost robi la
români. Ţiganii, lacomi ai dracului, s-au năpustit pe biserică și în trei zile au și mâncat-o, mânca-i-ar
pământul; Cu ţiganul nu e păcat: poţi să-i faci orice-i vrea, căci toţi ţiganii din lume nu fac cât un
creștin al lui Dumnezeu ; La cimitir, ţiganii trebuie îngropaţi de bașca, ca să nu se amestece oasele
lor cu ale românilor.”
„Moș Adam a avut mai multe fete cu una decât băieţi. Băieţii s-au însurat și au luat fiecare câte o
fată și a mai rămas una stingheră. Ea a mers la tată-său și l-a întrebat: Da` eu ce să fac, tată? Moș
Adam i-a răspuns: De, fata taicăi, eu n-am nici o putere, dacă a vrut Dumnezeu așa cu tine, umblă
și tu, de colo până colo, printre celelalte. Ea așa a făcut și a început a umbla din bărbat în bărbat, ca
fleoarţele din ziua de azi. […] După câteva vreme, surorile ei n-au mai suferit-o și au luat-o la goană
dintre ele. Ea atunci s-a dus la marginea mărilor, și-a făcut un bordei acolo, și se ţinea cu un Faraon,
care ieșea din apă în toate nopţile la ea. Ea a făcut cu Faraonul mai mulţi copii, toţi negri și urâţi,
în chipul dracului. Din ăști copii se trag ţiganii din ziua de azi. De aia le și zice lumea «Faraoni».”
„Toate neamurile de ţigani, care umblă din loc în loc pe cai și pe măgari, care șed pe sub corturi
și sunt urâţi ca face-ţi-ai cruce, sunt blestemaţi de un sfânt. Și uite cum e povestea. Ţiganii ăștia
aveau și ei mai demult o cetate unde ședeau și erau bogaţi. Odată, ce-i vine lui Dumnezeu, trimite
la ei un sfânt, să vadă el cum o mai duc, cum mai trăiesc.”
" Ţiganii, auzind că vine la ei un sfânt și socotind în mintea lor că sfântul, dacă i-o vedea pârliţi,
caliciţi și săraci, o să le dea avere, i-au ieșit înainte schimonosiţi ca toţi dracii: mânjiţi cu cărbuni
pe ochi, zdrenţăroși, călare pe măgari care pe deșelate, care cu șeile fără oblânci și fără scări, care
încălecaţi pe măgari de-a îndăratelea, cu faţa spre coada măgarilor, cu copiii băgaţi prin desagi și
în feluri de feluri de chipuri cum nici dracului nu i-ar fi dat în gând. Bietul sfânt, când a văzut așa
neam de oameni, opăciţi și sluţiţi în chipul dracului și înţelegând șiretenia ţiganilor, ca un sfânt ce
era, îi blestemă: „Fiilor, să fiţi blestemaţi și de mine și de D-zeu sfântul din cer, să rămâneţi neam
de neamul vostru cum sunteţi acum, nici mai bine, nici mai rău, cum adică aţi tras singuri, nesiliţi de
cineva. Și așa au rămas și rămași or fi, până în pânzele albe, bătu-i-ar Dumnezeu de seci!"
PETI brosura.indd 33 16.03.2010 17:43
34
Proverbe care menţionează „ţiganii”:
„Ţiganul nu-i om; Ţiganul când a ajuns împărat, întâi pe tatăl său l-a spânzurat; Dacă ar face toate
muștele miere, ar mânca și ţiganii cu lingura; Nici răchita pom de bute, / Nici ţiganul om de frunte;
Nici salcia nu-i ca pomul / Nici ţiganul nu-i ca omul; Ţiganul tot ţigan și-n ziua de Paște; Știe ţiganul
/ Ce e șofranul? / Îl vede pe tarabă / Și crede că-i otravă; Ţiganul până nu fură nu se ţine om; Ţiga-
nul când a ajuns la mal, acolo s-a înecat; Dracul a mai văzut ţigan popă și nuntă miercurea; Noroc
și bani și moartea în ţigani; A cere ca un ţigan; A cere ca la ușa cortului; A se certa ca ţiganii; A se
certa ca la ușa cortului.”
Din aceste motive, cazul romilor este o excelentă ilustrare a teoriei psihosociologice a ţapului ispășitor.
Conform acestei teorii, în special în perioadele de criză, frustrarea acumulată de grupul majoritar este
transformată în agresivitate faţă de un grup minoritar care este făcut responsabil de dificultăţile pe care
le traversează ansamblul societăţii.
În cazul romilor avem de-a face cu atitudini negative și comportamente discriminatorii de factură rasistă.
Existenţa rasismului la adresa romilor în societatea românească a fost puternic negată până recent, dar
este tot mai deschis recunoscută public. Această tendinţă de negare este de înţeles întrucât ea vine în
contradicţie cu o caracteristică importantă a auto-stereotipului românilor ca popor tolerant și deschis.
Manifestările rasismului sunt însă de mai multe categorii. Mai întâi, trebuie menţionat rasismul clasic cu
adânci rădăcini istorice în cazul romilor. El se traduce prin manifestarea explicită a unei atitudini negative
și a unor comportamente discriminatorii faţă de romi în general. Rasiștii expliciţi menţin despre propria
persoană o imagine pozitivă și își justifică atitudinile și comportamentele prin atribuirea unor caracteris-
tici ce pun romii în situaţie de inferioritate faţă de celelalte grupuri din societate. Aceste caracteristici s-ar
regăsi la toţi romii, cu eventuale variaţii de intensitate, ar fi inseparabil asociate cu identitatea de rom și
ar fi fixe, imposibil de modificat. Astfel de persoane cred în transmiterea pe cale genetică a unor tendinţe
comportamentale, sunt sceptici în privinţa eficienţei oricăror măsuri, de ordin educativ, socio-economic
etc., vizând îmbunătăţirea situaţiei romilor. Motto-ul celor din această categorie ar putea fi „așa sunt ei,
n-ai ce le face, nu vor fi niciodată ca noi”. Se cuvine a menţiona, de asemenea, că foarte puţini rasiști se
autodefinesc ca atare, dar marea majoritate a celor din această categorie nu au dificultăţi în a-și exprima
public punctele de vedere.
W>/f/
Gândiţi-vă la unul dintre părinţii sau bunicii copiilor romi cu care lucraţi. Nu ezitaţi să selectaţi
în gând o persoană cu care nu aveţi relaţii bune. Închideţi ochii și imaginaţi-vă copilăria acestei
persoane. Cum trăia, cum erau relaţiile cu membrii familiei, cu persoane din afara comunităţii?
Cum au fost anii de școală? Imaginaţi-vă aceeași persoană în tinereţe, după părăsirea școlii,
vizualizaţi persoana respectivă în momente importante ale vieţii, ce a simţit în diferite situaţii?
Care sunt în prezent relaţiile persoanei respective cu diferite categorii de adulţi și cu copiii? Ce
mesaje transmite intenţionat sau inconștient copilului, pe baza propriei experienţe de viaţă?
Încheiaţi exerciţiul de imaginaţie. Reflectaţi la ce aţi simţit când v-aţi pus în locul persoanei
alese. Reflectaţi la ce puteţi face pentru a o susţine să transmită copilului mesaje pozitive și la
modul în care puteţi îmbunătăţi comunicarea cu persoana în cauză și cu părinţii romi în general.
PETI brosura.indd 34 16.03.2010 17:43
35
Un mare număr de persoane manifestă însă un rasism camuflat. Este vorba despre o situaţie în care apa-
re un decalaj sau chiar o contradicţie între nivelul discursului și cel al comportamentelor. Astfel, aceste
persoane au un discurs în care afirmă că tratează pe toată lumea la fel, că diferenţele de comportament
se datorează doar unor elemente circumstanţiale sau aplicării unor criterii obiective, independente de
persoana lor și fără legătură cu apartenenţa etnică. Se întâmplă însă că aceste criterii obiective aplicate
rezultă în defavorizarea în mod sistematic a romilor. Motto-ul acestei categorii ar putea fi: „Eu nu fac dife-
renţe între romi și neromi, pentru mine toţi sunt la fel, dar toţi trebuie să respecte legea/regulamentele/
regulile sociale/etc.”.
Cel de-al treilea mod de manifestare a rasismului este rasismul aversiv, o formă mult mai subtilă, mai
dificil de identificat, atât la ceilalţi cât și în propriul comportament, și, implicit, mult mai dificil de combă-
tut. Este vorba despre persoane care se consideră tolerante, fără tendinţe rasiste, care pot chiar exprima
opinii de respingere și condamnare a rasismului. Aceste persoane comit în mod inconștient și neintenţi-
onat acte de discriminare, nu atât prin dezavantajarea romilor cât prin favorizarea ne-romilor, evitarea
involuntară a contactului cu romii, sau prin atitudini faţă de romi ce îi situează pe aceștia în poziţie de in-
ferioritate. Motto-ul ce ar corespunde cel mai bine acestei manifestări este: „și ei (romii) sunt oameni...”.
M1.4.3. Consecinţele psihologice ale discriminării romilor
Existenţa la nivel social a unor tendinţe de discriminare a membrilor unui grup social defavorizat cum
este cazul romilor are mai multe tipuri de consecinţe: sociale, legate de perpetuarea unor raporturi de
inegalitate între grupuri, economice dar și psihologice.
O consecinţă psihologică foarte distructivă este interiorizarea imaginii negative a romilor și adoptarea
unor comportamente negative, anti-sociale, în acord cu previziunile acestor stereotipuri. Se generează
astfel un cerc vicios extrem de greu de depășit, indivizii marcaţi de acest proces fiind afectaţi în profun-
zime din punct de vedere psihologic.
Conform teoriei psihosociologice a identităţii sociale, orice individ are tendinţa de a căuta o identitate so-
cială pozitivă. Dacă grupul sau de apartenenţa nu oferă o identitate socială satisfăcătoare, sunt adoptate
mai multe tipuri de strategii identitare, fie colective, fie individuale.
Astfel, o strategie individuală frecvent utilizată în cazul romilor este aceea de părăsire a grupului, de refuz
al identităţii rome și de asimilare în restul populaţiei. Dintre strategiile colective, putem menţiona:
- creativitatea socială, care se referă la tendinţa de identificare a unor criterii de comparaţie cu ce-
lelalte grupuri care să pună romii în situaţie avantajoasă („romii au un simţ practic foarte dezvoltat,
sunt descurcăreţi etc.”; „romii sunt cei mai buni muzicieni”)
Z&>df/
Care credeţi că sunt principalele motive pentru care romii sunt discriminaţi? Ce măsuri credeţi că ar fi
cele mai eficiente în grădiniţă pentru a contribui la combaterea discriminării?
PETI brosura.indd 35 16.03.2010 17:43
36
- redefinirea caracteristicilor, adică reevaluarea unor caracteristici stereotipe dintr-o perspectivă
care să le confere valoare pozitivă („romii sunt boemi, știu să trăiască viaţa cu adevărat, sunt mai
fericiţi chiar dacă nu au condiţii materiale, sunt mai liberi”)
- competiţia socială, adică angajarea într-un proces care să ducă la modificarea raporturilor intergru-
puri la nivelul societăţii prin formularea și susţinerea unor revendicări publice în acest sens.
Această ultimă strategie este extrem de relevantă în cazul romilor. După cum se știe, în contextul unei
mari diversităţi sociale și culturale, asistăm de mai multă vreme la un proces ce vizează coagularea unei
identităţi culturale comune a romilor, la nivel naţional, european și internaţional. Putem vorbi astăzi de
existenţa unei mișcări a romilor, cu mai multe generaţii, și cu un mesaj din ce în ce mai clar articulat, atât
către romi, cât și către restul societăţii. Un aspect esenţial al acestui mesaj, ce tinde să devină parte a
identităţii promovate de mișcarea romilor este tocmai combaterea discriminării.
Într-adevăr, iniţiatorii mișcării romilor de la începutul anilor 1990, organizaţiile neguvernamentale crea-
te de aceștia și noile organizaţii ale romilor constituite mai recent au fost la originea afirmării publice a
existenţei discriminării și rasismului la adresa romilor în România. Mesajul lor nu ar fi putut însă găsi un
ecou real în discursul public și în reacţia instituţiilor statului, dacă nu ar fi existat o constantă și susţinu-
tă presiune din partea organizaţiilor, instituţiilor internaţionale și a unor organizaţii neguvernamentale
internaţionale, active în domeniul protecţiei drepturilor omului și minorităţilor. Aceasta a compensat în
mare măsură unul dintre dezavantajele semnificative ale romilor faţă de alte minorităţi naţionale: inexis-
tenţa unui stat înrudit protector.
Este semnificativ faptul că, la presiunea conjugată a organizaţiilor rome și a organismelor internaţionale,
discursul promovat la nivel oficial a fost modificat. Deși încă mai persistă reacţii de respingere a unor
rapoarte ce scot în evidenţă persistenţa situaţiilor negative în această privinţă, se acceptă astăzi oficial că
există discriminare de tip rasial la adresa romilor și, mai mult, se transmite explicit un mesaj ce afirmă că
poziţia autorităţilor publice ale statului român este aceea de combatere a discriminării.
Acest lucru este cel mai bine ilustrat prin adoptarea unei legislaţii antidiscriminare și prin apariţia și activi-
tatea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării. Multe dintre sancţiunile aplicate au la origine
discriminări la adresa romilor.
W>/f/
1. Identificaţi din experienţa proprie persoane și situaţii care să ilustreze fiecare dintre tipurile
de reacţii la discriminare descrise mai sus.
2. Care credeţi că sunt efectele psihologice ale discriminării asupra copilului în perioada copi-
lăriei timpurii? Dar efectele strategiilor de reacţie la discriminare?
PETI brosura.indd 36 16.03.2010 17:43
37
8 Adoptată de Adunarea Generală a ONU în 1965. România a aderat la Convenţie în 1970
M1.4.4. Combaterea discriminării romilor
Discriminarea reprezintă unul dintre puţinele aspecte comune diferitelor situaţii în care se găsesc romii și
comunităţile de romi. Multă vreme nerecunoscută, în special în sfera instituţională, ideea că romii au fost
și sunt și în prezent frecvent victime ale discriminărilor și ale unor adânc înrădăcinate prejudecăţi de tip
rasist este tot mai mult acceptată și discutată, ea regăsindu-se în prezent în mai multe documente oficiale
și fiind luată în considerare în politicile publice.
Teoriile sociologice și psihosociologice arată faptul că nu se poate vorbi de o reală eficienţă în combaterea
discriminării în absenţa unui cadru instituţional adecvat și în absenţa unui mesaj public clar exprimat de
către instituţiile publice în sensul combaterii discriminării.
Din punct de vedere juridic, la nivelul legislaţiei internaţionale, discriminare pe baze rasiale este consi-
derată „orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă întemeiată pe rasă, culoare, ascendenţă sau
origine naţională sau etnică, care are ca scop sau efect de a distruge sau compromite recunoașterea,
folosinţa sau exercitarea în condiţii de egalitate, a drepturilor omului și a libertăţilor fundamentale în
domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alt domeniu al vieţii publice” (Convenţia inter-
naţională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială
8
). Prin urmare, se consideră aici a fi
discriminare rasială și ceea ce este cunoscut de publicul larg sub denumirea de discriminare etnică.
Discriminarea poate fi de trei tipuri:
1. Discriminarea directă apare în situaţia în care o persoană este tratată mai puţin favorabil decât alta,
dacă ar putea fi tratată într-o manieră similară. Spre exemplu, un caz de discriminare directă este cel al
refuzului înscrierii copiilor romi la o anumită grădiniţă.
2. În cazul discriminării indirecte, o prevedere, un criteriu sau o practică aparent neutră dezavantajează
anumite persoane. Un exemplu este impunerea purtării de către copii a unor uniforme scumpe sau
obligativitatea achiziţionării de către părinţi a unor materiale educative cu costuri ridicate, ceea ce are
drept consecinţă concentrarea copiilor proveniţi din medii defavorizate în grădiniţe care nu au astfel
de solicitări.
3. Discriminarea structurală se referă la slaba reprezentare a unor categorii de persoane în anumite
domenii. Spre exemplu, conform datelor statistice actuale, procentul de cadre didactice de etnie romă
este încă la niveluri foarte scăzute în serviciile de educaţie timpurie. O proporţie și mai redusă de romi
se regăsește în cazul managerilor serviciilor de educaţie timpurie sau al formatorilor de cadre didactice
din acest sector.
Existenţa unei legislaţii nondiscriminatorii, a unei legislaţii antidiscriminare și a unor instituţii cu atribuţii
în combaterea discriminării sunt elemente importante, dar nicidecum suficiente pentru asigurarea redu-
cerii discriminării romilor. Toate acestea au, dincolo de rolul lor funcţional direct, consecinţe psihologice
semnificative.
Rămân însă aspecte de ordin psihosociologic ce fac dificil transferul dezideratelor afișate spre nivelul
comportamentelor cotidiene. Printre cele mai importante se situează manifestările subtile ale rasismului,
rasismul camuflat și rasismul aversiv. La acestea se adaugă interiorizarea și acceptarea discriminării ca un
fapt natural. Sunt numeroase situaţiile în care, deși pentru un observator extern este evident vorba de
discriminare, atât romii discriminaţi, cât și discriminatorii, acceptă situaţia ca fiind normală și nu conști-
entizează discriminarea. Acest fenomen se manifestă încă și mai acut în cazul copiilor romi care, frecvent,
sunt învăţaţi de mici să trăiască situaţii de discriminare ca pe ceva firesc.
PETI brosura.indd 37 16.03.2010 17:43
38
De aceea, un element esenţial în tentativele de combatere a discriminării este legat de stimularea conști-
entizării discriminării, atât de către cei care o produc, cât și de către victime.
Măsurile pozitive, deși reprezintă soluţii ce trebuie bine adaptate la context și conjunctură, pot contribui
în mare măsură la conștientizarea discriminării și, desigur, la echilibrarea raporturilor între romi și restul
societăţii. Acestea se referă la facilităţi adresate în mod specific grupurilor defavorizate, și au, în general,
un caracter temporar, până când se ajunge la o situaţie echilibrată în societate a grupului vizat. În dome-
niul educaţiei s-au obţinut rezultatele cele mai bune prin măsuri pozitive, asigurându-se, de exemplu,
W>/f/
Identificaţi în situaţia descrisă mai jos elementele care ilustrează discriminarea directă, indirec-
tă și structurală și reflectaţi asupra modalităţilor de colaborare între grădiniţă și alte instituţii
pentru rezolvarea situaţiei și pentru prevenirea pe viitor a unor situaţii de acest tip:
Mihăiţă și Adelina, de 4 și 5 ani, sunt cei mai mici din cei cinci copii ai unei familii de romi, care
locuiește într-un sat de câmpie.
Tatăl, mama și fraţii mai mari muncesc cu ziua, pe unde apucă, pentru a câștiga o bucată de
pâine. Pe cei doi copii mai mici, mama i-a înscris la grădiniţă, în ciuda protestelor tatălui, care
susţine că nu au nevoie de grădiniţă sau de școală, că, oricum, a observat-o el pe doamna edu-
catoare că se uită urât la copiii lor, că n-au bani să le cumpere îmbrăcăminte și cele necesare
pentru grădiniţă, că, oricum, la primăvară ei vor pleca în Italia, la muncă.
Grădiniţa e departe de casa lor și în sezonul rece drumul până acolo e un chin, dar mama vrea
ca măcar cei doi copii mai mici să înveţe carte, să nu-i mai înșele vânzătorul de la magazin cum
a înșelat-o pe ea, că n-a știut să citească preţurile. În fiecare dimineaţă, înainte de a pleca la
muncă, mama îi face Adelinei două codiţe subţirele, în care împletește bănuţi coloraţi, aurii și
argintii, o îmbracă în singura fustiţă nouă, înflorată, pe care i-a făcut-o special pentru grădiniţă
și apoi i-l dă în grijă pe Mihăiţă, îndemnându-i să meargă pe marginea drumului, să nu-i calce
vreo mașină.
Într-una din zile, ghetuţele, și așa rupte, ale lui Mihăiţă au rămas fără talpă și n-a mai putut
merge la grădiniţă. Adelina, deși se temea de câinele acela mare și negru care păzește la o
poartă și se repede la copii, a plecat singură, gândindu-se la cornul pe care doamna i-l dă în
fiecare zi, deși nu-i prea place la grădiniţă, deoarece unii copii râd de ea cum e îmbrăcată, alţii
o trag de hăinuţe și vor să-i ia bănuţii de la codiţe, dar mai ales pentru că nu prea înţelege ce
vorbesc copiii și doamna educatoare. Uneori se simte străină, nimic din ce o înconjoară nu i se
pare familiar, îi place doar faptul că și-a făcut o prietenă, o fetiţă ca și ea, cu care se joacă în
spatele sălii de clasă, acolo unde le-a așezat doamna. La ora de desen ea stă cuminte cu mâinile
la spate, pentru că nu are culori. Prietena ei, care avea două culori, i-a dat-o într-o zi pe cea
verde, iar Adelina a plâns de bucurie în acea zi..
Cu gândul la gustarea de la ora 10, fetiţa plecă singură, mai mult cu lacrimi în ochi, spre grădi-
niţă. Mihăiţă a rămas la rândul lui plângând după surioara lui. La grădiniţă, când doamna edu-
catoare le-a împărţit gustarea, Adelina a strecurat-o cu grijă în buzunarul hăinuţei, păstrând-o
pentru frăţiorul ei. Doamna educatoare n-a observat.
În zilele următoare, Adelina a lipsit de la grădiniţă, dar a venit Mihăiţă. Ghetuţele largi ale
surioarei îi jucau în picioarele îngheţate.
PETI brosura.indd 38 16.03.2010 17:43
39
creșterea numărului de tineri romi care finalizează studii liceale și universitare. Aceasta face ca în prezent
să existe o generaţie de tineri romi cu un nivel mult mai ridicat de educaţie, din care unii aleg să se implice
activ în organizaţii și instituţii care desfășoară activităţi în vederea îmbunătăţirii situaţiei comunităţilor
defavorizate de romi.
Alte modalităţi concrete ce pot contribui la îmbunătăţirea situaţiei ar putea fi reprezentate de:
- oferirea de exemple pozitive de romi (auto-identificaţi, deci care își asumă identitatea romă) cu re-
ușită profesională și socială. Aceste exemple, pe de o parte, pot contrazice stereotipurile majorita-
rilor, dovedind că prejudecăţile rasiste sunt nejustificate și, pe de altă parte, pot reprezenta modele
pentru copiii romi care au nevoie de încrederea că pot depăși presiunea limitativă a celor din jur,
menţinându-și și afirmându-și identitatea romă;
- sprijinirea unor contacte directe între copii romi și neromi care:
• să pună copiii romi în situaţia de a experimenta atitudini pozitive ale celorlalţi;
• să permită celorlalţi să depășească stereotipurile și prejudecăţile vehiculate la nivelul societăţii.
W>/f/
1. Comentaţi rezultatele unor cercetări sociologice recente realizate în România pe eșantioane
reprezentative, cu privire la atitudinile și opiniile populaţiei legate de romi:
„40% dintre cei chestionaţi sunt de acord cu ideea că romii ar trebui forţaţi să trăiască separat
de restul societăţii, având în vedere faptul că nu pot să se integreze, 78% consideră că majori-
tatea romilor încalcă legea, 51% susţin ideea că populaţia locală ar trebui să poată alege dacă
să permită sau nu unor familii de romi să se instaleze în localitatea lor, iar 46% cred că Statul
ar trebui să ia măsuri pentru a stopa creșterea numărului romilor. De asemenea, 65% dintre
respondenţi nu sunt de acord cu acordarea de către Stat a unor ajutoare financiare și adminis-
trative suplimentare pentru romi”.
Vi se par surprinzătoare aceste rezultate? Reflectaţi asupra atitudinilor dintre părinţii romi și
ne-romi ai copiilor din grădiniţa unde lucraţi. Dacă opiniile eșantionului naţional s-ar regăsi
proporţional în cele ale părinţilor ne-romi, ce consecinţe ar avea acest lucru asupra relaţiilor
dintre părinţii și dintre copiii romi și ne-romi?
2. Identificaţi exemple de proceduri și practici din activitatea serviciilor de educaţie timpurie
care în anumite cazuri, pot genera situaţii de discriminare indirectă.
3. De mai mulţi ani funcţionează în România diferite „măsuri pozitive”, menite să compenseze
efectele discriminărilor și să faciliteze atingerea unei situaţii de egalitate reală (nu doar po-
tenţială) între romi și restul societăţii (cel mai cunoscut exemplu este cel al locurilor rezervate
pentru tineri romi în învăţământul superior). Formulaţi și analizaţi argumente pro și contra
măsurilor pozitive vizând educaţia romilor.
PETI brosura.indd 39 16.03.2010 17:43
40
Promovarea unei perspective interculturale în educaţie trebuie să aibă ca referinţă o anumită viziune
asupra societăţii. Recunoașterea existenţei diversităţii culturale în societate și în sistemul educativ este
desigur un pas important, dar modul în care sistemul educativ ar trebui să răspundă provocărilor diver-
sităţii trebuie definit în raport cu un set de principii fundamentale, care este preferabil să fie explicitate,
pentru a asigura cu adevărat dezvoltarea globală a tuturor copiilor și respectarea drepturilor acestora.
Se vorbește de educaţie în context multicultural, de educaţie interculturală, dar și de educaţie multicultu-
rală, de multiculturalism sau de interculturalitate. Considerăm utilă precizarea sensului acordat termeni-
lor „multicultural” / „intercultural”, pentru a se evita neînţelegerile sau dezbateri sterile și superficiale.
Ambele noţiuni pot fi utilizate, fie în sens descriptiv, fie în sens normativ.
Astfel, „multicultural” este utilizat în sens descriptiv atunci când se evidenţiază caracteristicile diversităţii
culturale dintr-o societate dată, spre exemplu recunoscându-se apartenenţa culturală, etnică, religioasă,
lingvistică, a membrilor societăţii respective.
În sens normativ, „multicultural” este utilizat de cei care susţin importanţa păstrării diversităţii culturale
și a susţinerii dezvoltării identităţilor specifice a diferitelor grupuri culturale, inclusiv prin recunoașterea
oficială a acestei diversităţi și prin posibilitatea afirmării ei în spaţiul public. Acest sens al termenului
„multicultural” este promovat de adepţii multiculturalismului și se manifestă în practică în modalităţi ce
merg de la recunoașterea simbolică în legislaţie a anumitor comunităţi etnoculturale sau la posibilitatea
utilizării mai multor limbi în spaţiul public și în diferite instituţii, inclusiv școli, până la înfiinţarea de in-
stituţii separate ale diferitelor comunităţi, conferirea statutului de limbă oficială pentru mai multe limbi,
respectiv asocierea unor drepturi specifice (în general lingvistice și culturale) cu un anumit teritoriu. Ac-
centul este pus, în aceste cazuri, pe simpla coexistenţă a diferitelor grupuri, fără a se acorda importanţă
contactelor și schimburilor culturale.
Termenul „intercultural” este utilizat în sens descriptiv atunci când se pune în evidenţă caracterul inevita-
bil al contactelor dintre persoane aparţinând diferitelor grupuri etnoculturale și al interferenţelor asocia-
te interacţiunilor dintre grupuri. De asemenea, „intercultural” este utilizat în sens descriptiv în sintagme
de genul: „comunicare interculturală”, „dialog intercultural”, „conflict intercultural”, având deci sensul
„între persoane cu apartenenţe culturale diferite”.
Sensul normativ al termenului „intercultural” apare în sintagme de genul „abordare interculturală” sau
„perspectivă interculturală”, dar și în „societate interculturală” și, mai recent „interculturalism”. Aceas-
ta înseamnă, de fapt, promovarea unei anumite viziuni asupra societăţii și relaţiilor între grupurile ce
se afirmă cu identităţi etnoculturale specifice. Este vorba despre acordarea unei importanţe egale atât
posibilităţilor oferite fiecărui grup cultural de a-și menţine, dezvolta și afirma public propria identitate
culturală, cât și comunicării, contactelor și schimburilor culturale, ce presupun cunoașterea, înţelegerea
și respectarea reciprocă a persoanelor cu apartenenţe culturale diferite.
Astfel, o perspectivă interculturală asupra societăţii:
■ presupune luarea în considerare a dimensiunii culturale a relaţiilor sociale;
■ afirmă importanţa asigurării unui echilibru între promovarea identităţilor culturale specifice și a
respectului pentru diversitatea culturală, respectiv comunicării interculturale, acordând importan-
ţă deosebită dar egală ambelor elemente și susţinând ideea că prin promovarea contactelor și co-
municării interculturale nu se ameninţă dezvoltarea identităţilor culturale specifice;
M1.5. Pentru o perspecvă interculturală asupra
societăţii
PETI brosura.indd 40 16.03.2010 17:43
41
■ susţine depășirea stereotipurilor și prejudecăţilor între grupuri, respectiv combaterea discriminării,
marginalizării și izolării unor grupuri dezavantajate.
O astfel de viziune a societăţii depășește deci recunoașterea diversităţii și coexistenţa în izolare a diferite-
lor grupuri culturale, fiind asociată cu un set de valori și opţiuni fundamentale, precum și cu un ansamblu
de responsabilităţi, atât din partea grupurilor minoritare, cât și a majorităţii. Acestea ar trebui să fie deci
reperele unei perspective interculturale în educaţie. Modalităţile concrete de punere în practică vor fi
analizate în modulul 2, la nivelul relaţiei pedagogice, și în modulul 3, la nivelul managementului serviciilor
de educaţie timpurie.
PETI brosura.indd 41 16.03.2010 17:43
42
Conţinutul acestui modul este structurat în sensul facilitării clarificării unor concepte-cheie pentru
educaţia incluzivă și interculturală, precum și pentru facilitarea completării cunoștinţelor cadrelor di-
dactice și a unei înţelegeri mai nuanţate cu privire la situaţia romilor și la provocările ce se regăsesc la
nivelul sistemului de educaţie pentru asigurarea unor servicii de educaţie timpurie de calitate, adap-
tate și incluzive.
Atât pentru cadrele didactice, cât și pentru managerii serviciilor de educaţie timpurie, acest modul pro-
pune, de asemenea, o reflecţie privind practica proprie și instrumente care să faciliteze analiza unor
aspecte-cheie ale comunităţilor pe care le deservesc, punând astfel bazele pentru angajarea într-un
demers care să vizeze integrarea, atât în activităţile didactice, cât și în ansamblul gestionării serviciilor
de educaţie timpurie și în relaţia cu părinţii și comunitatea locală, a unor practici incluzive și intercultu-
rale. Informaţiile prezentate și activităţile practice sugerate în acest modul nu își propun însă oferirea
unui răspuns la întrebarea „ce și cum trebuie făcut?”. Acesta este scopul următoarelor două module, la
parcurgerea cărora va fi necesară conexiunea cu noţiunile deja discutate.
Tematica abordată nu a evitat abordarea unor aspecte controversate. Conţinutul acestui modul per-
mite, însă, nu doar o autoanaliză a propriei raportări la problematica romilor și încurajarea identificării
unor aspecte ce pot fi îmbunătăţite în practica profesională proprie, ci și formularea de argumente per-
tinente care să contrazică unele afirmaţii vehiculate frecvent și care se opun principiilor unei educaţii
timpurii incluzive și interculturale.
Considerăm că toate informaţiile prezentate au un rol deosebit de important pentru cei care lucrează
în serviciile de educaţie timpurie. În perioada copilăriei mici, familia joacă un rol primordial și, tocmai
din acest motiv, cunoașterea și înţelegerea spaţiului cultural și social al familiei din care provine copilul
este o premisă de bază în construirea unui parcurs educaţional care să sprijine autentic dezvoltarea și
învăţarea copilului. Practicile parentale influenţează decisiv și pe termen lung sănătatea, dezvoltarea
și învăţarea la copilul de până la 7 ani, tocmai datorită specificului acestei perioade. Promovarea edu-
caţiei centrate pe copil, precum și a dezvoltării globale a copilului, nu se pot realiza fără cunoașterea
îndeaproape a mediului socio-cultural în care se dezvoltă și a nevoilor/problemelor specifice ale aces-
tuia, mai ales când acestea au un impact foarte puternic asupra succesului social, școlar și profesional
al viitorului adult.
De aceea, conștientizarea diferenţelor culturale existente între mediile de socializare ale copilului și
adoptarea de practici care, pe de o parte, să permită respectarea diversităţii, pe de alta, să favorizeze
promovarea unor practici educaţionale care să sprijine dreptul copilului la un start bun în viaţă și la
școală, reprezintă o responsabilitate și o probă a profesionalismului cadrelor didactice.
Sugerăm, în final, utilizarea cunoștinţelor și a reflecţiilor din cuprinsul modulului pentru următoarea
aplicaţie:
M1.6. De la concepte și autoreflecţie, spre praccă
PETI brosura.indd 42 16.03.2010 17:43
43
W>/f/
Comentaţi următoarele afirmaţii controversate, la fiecare afirmaţie comparând argumentele
pro și contra:
- Nu este posibilă educaţia interculturală la o vârstă timpurie.
- Este preferabilă promovarea unei abordări neutre din punct de vedere etnocultural,
insistându-se pe aspectele comune, pe elementele prin care copiii se aseamănă.
- Este preferabilă formarea unor grupe doar din copii romi.
- Nu este necesară cunoașterea unor aspecte cultural-istorice specifice privind romii pen-
tru a putea asigura o educaţie timpurie de calitate copiilor romi.
- Nu este posibilă și/sau relevantă cunoașterea unor elemente culturale privind romii,
având în vedere diversitatea internă a comunităţilor de romi.
- Romii nu își recunosc public apartenenţa etnică.
- Diferenţele sunt în măsură covârșitoare de natură socio-economică, nu culturale, și,
întrucât ele se regăsesc la nivelul societăţii, nu este corect să se pretindă sistemului
educativ compensarea lor.
- Responsabilitatea pentru participarea redusă la educaţie revine romilor; serviciile de
educaţie timpurie nu pot fi făcute responsabile pentru aceasta.
Desigur, toate afirmaţiile de mai sus, sunt incompatibile cu principiile unei societăţi intercul-
turale.
PETI brosura.indd 43 16.03.2010 17:43
44
PETI brosura.indd 44 16.03.2010 17:43
45
MODULUL 2
Pracci educaţionale în serviciile de educaţie
mpurie pentru o educaţie interculturală
PETI brosura.indd 45 16.03.2010 17:43
46
9 Curriculum pentru educaţia timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani. București, Ministerul Educaţiei, Cercetării și Tineretului, UMPIP, 2008, p. 7.
10 Idem, p. 15.
Curriculumul naţional definește patru finalităţi ale educaţiei timpurii:
➢ Dezvoltarea liberă, integrală și armonioasă a personalităţii copilului, în funcţie de ritmul propriu
și de trebuinţele sale, sprijinind formarea autonomă și creativă a acestuia;
➢ Dezvoltarea capacităţii de a interacţiona cu alţi copii, cu adulţii și cu mediul pentru a dobândi
cunoștinţe, deprinderi, atitudini și conduite noi. Încurajarea explorărilor, exerciţiilor, încercărilor
și experimentărilor, ca experienţe autonome de învăţare;
➢ Descoperirea, de către fiecare copil, a propriei identităţi, a autonomiei și dezvoltarea unei imagini
de sine pozitive;
➢ Sprijinirea copilului în achiziţionarea de cunoștinţe, capacităţi, deprinderi și atitudini necesare
acestuia la intrarea în școală și pe tot parcursul vieţii
9
.
Același curriculum, în cadrul prezentării concepţiei globale asupra dezvoltării copilului, la domeniul
Dezvoltarea socio-emoţională, vizează, pe de o parte, debutul vieţii sociale a copilului, capacitatea lui de
a stabili și menţine interacţiuni cu adulţi și copii și, pe de altă parte, capacitatea copiilor de a-și percepe și
exprima emoţiile, de a înţelege și de a răspunde emoţiilor celorlalţi, precum și dezvoltarea conceptului de
sine, crucial pentru acest domeniu. În strânsă corelaţie cu conceptul de sine se dezvoltă imaginea despre
sine a copilului, care influenţează decisiv procesul de învăţare. Între aspectele avute în vedere se numără
și „acceptarea și respectarea diversităţii”
10
.
Din această perspectivă, întregul proces educativ din serviciile de educaţie timpurie va avea în vedere,
alături de alte aspecte, și:
- formarea la fiecare copil a unei imagini de sine pozitive, care să includă dimensiunea apartenenţei
etnoculturale;
- dezvoltarea la toţi copiii a unei atitudini pozitive faţă de cei cu apartenenţe etnoculturale diferite și
faţă de diversitate în general;
- susţinerea suplimentară a copiilor care au nevoi speciale în acest domeniu, datorită apartenenţei
la grupuri defavorizate din punct de vedere social sau cultural.
Aceste aspecte, ce decurg din aplicarea principiilor generale ale unei educaţii incluzive, dobândesc însă
nuanţe specifice în privinţa copiilor romi. Așa cum este descris în primul modul al acestui ghid, în cazul
romilor se regăsesc frecvent efectele negative, uneori conjugate, generate de:
- decalajele socio-economice, ce uneori ajung până la situaţii de excluziune socială;
- diferenţele culturale manifestate, spre exemplu, prin vorbirea limbii romani, ca limbă maternă, sau
prin repere culturale diferite în mediul familial;
- atitudinile negative faţă de romi, prejudecăţile, stereotipurile negative și, reciproc, reacţiile negati-
ve din partea romilor, ce merg de la lipsa de încredere până la ostilitate sau evitarea interacţiunilor
directe.
De aceea, pe lângă elemente generale privind integrarea unei perspective incluzive și interculturale în
activităţile educative, vom prezenta în continuare și sugestii care să faciliteze găsirea de către cadrele di-
dactice a unor răspunsuri adecvate în gestionarea problematicii specifice vizând îmbunătăţirea accesului
copiilor romi la o educaţie timpurie de calitate.
M2.1. Abordarea incluzivă și interculturală în
curriculumul educaţiei mpurii
PETI brosura.indd 46 16.03.2010 17:43
47
Experienţele de promovare a unei abordări interculturale și incluzive în educaţie arată că simpla dorinţă de
a obţine rezultate pozitive pentru toţi copiii, atunci când la nivelul grupei există diferenţe culturale sau din
punct de vedere socio-economic, nu este suficientă. Pentru a oferi șanse reale de dezvoltare echilibrată
tuturor copiilor, într-un astfel de context, este necesară aplicarea unor metode adecvate și o abordare coe-
rentă. Mai mult, s-a putut constata că, în absenţa acestora, bunele intenţii pot chiar genera efecte negative.
Fiind vorba despre o problematică sensibilă și complexă, la o vârstă la care rolul cadrului didactic devine de-
osebit de important pentru dezvoltarea copilului, dar la care copilul începe să primească influenţe variate,
atât din mediul familial, cât și din afara acestuia, o simplă atitudine moralistă din partea cadrului didactic nu
duce decât la reacţii superficiale.
Un factor pozitiv extrem de important este faptul că abordarea metodologică propusă de reforma educaţiei
timpurii, focalizată pe dezvoltarea globală a copilului și pe metodele interactive ce stimulează învăţarea
prin joc, explorare, descoperire, este total compatibilă cu abordarea incluzivă și interculturală și facilitează
implementarea acesteia. La fel de important, în acest sens, este și accentul pus în noua viziune asupra edu-
caţiei timpurii pe stabilirea și menţinerea unei relaţii de bună comunicare și de colaborare cu părinţii.
Analizăm în continuare câteva prejudecăţi privind abordarea dimensiunii interculturale în educaţie, pe baza
cadrului conceptual prezentat în primul modul al acestui ghid, formulând la fiecare atât contraargumente,
cât și recomandări practice pentru cadrele didactice.
M2.2.1. Ignorarea diferenţelor culturale nu este o soluţie.
A ne raporta faţă de toţi copiii la fel nu înseamnă în mod necesar a oferi un „tratament” egal și echitabil.
Promovarea ideii că fiecare copil este unic, așa cum se subliniază în toate documentele de politică educaţio-
nală recente din domeniul educaţiei timpurii, constituie un argument puternic în acest sens. Din perspectiva
cadrului didactic, a considera unic fiecare copil înseamnă a lua în considerare toate particularităţile acestuia
privind mediul socio-cultural, istoricul său, ritmul de dezvoltare și nevoile specifice atât cele personale, cât și
cele ale familiei sale, cu scopul de a-i oferi copilului cele mai adecvate oportunităţi de învăţare și dezvoltare.
Atunci când avem de-a face cu diferenţe evidente, și îndeosebi într-un caz cum este cel al romilor, în care di-
ferenţele culturale sunt deseori combinate cu o poziţie dezavantajată din punct de vedere socio-economic
și cu atitudini negative frecvente, practicile nediferenţiate vor accentua inegalităţile socio-economice, iar la
nivel etnocultural vor genera o presiune spre asimilare, spre respingerea apartenenţei la etnia romilor sau
frustrări ce se pot manifesta uneori prin autoizolare sau chiar prin agresivitate.
Este esenţial, de aceea, ca activităţile educative să scoată în evidenţă în mod echilibrat faptul că între copii
există atât asemănări cât și diferenţe.
Trei aspecte trebuie luate în considerare în legătură cu pregătirea copiilor de vârstă timpurie pentru com-
baterea prejudecăţilor și a discriminării prin familiarizarea lor cu diferenţele și asemănările între oameni:
Deși uneori acest lucru nu este vizibil, copiii nu ignoră diferenţele, inclusiv cele privind culoarea pielii. Chiar
dacă nu o fac explicit, copiii își pun întrebări legate de motivele pentru care oamenii sunt diferiţi. Atunci când
însă pun întrebări, evitarea răspunsurilor este o decizie greșită, ce nu este benefică pentru relaţiile și ati-
tudinile reciproce în grupă, iar la nivel personal poate inhiba întrebări ulterioare. O modalitate de a explica
diferenţele de culoare a pielii este arătarea de fotografii cu persoane din diferite ţări, cu nuanţe diferite ale
pielii, concomitent cu sublinierea faptului că diferenţele pot proveni de la strămoși, pot fi datorate concen-
traţiei unor pigmenţi din piele, dar și expunerii la soare.
M2.2. Principii și recomandări privind diversitatea
etnoculturală în educaţia mpurie
PETI brosura.indd 47 16.03.2010 17:43
48
Discutarea diferenţelor nu determină accentuarea prejudecăţilor. Trebuie însă precizat că a fi conștient de
existenţa diferenţelor nu este echivalent cu respingerea, evitarea sau ridiculizarea celor care sunt diferiţi.
Așa cum am arătat în modulul 1, adulţii importanţi în viaţa copiilor, dar și, tot mai mult, televizorul, alte
surse media sau alţi copii cu care interacţionează au un rol determinant în procesul de socializare și tot ei
sunt cei de la care copiii învaţă prejudecăţile. Dimpotrivă, discutarea diferenţelor poate genera întrebări
suplimentare, ce permit depășirea prejudecăţilor și reduc efectul stereotipurilor ce se învaţă începând cu
vârsta timpurie.
Nu este suficientă sublinierea asemănărilor între oameni. Un mesaj al cadrului didactic ce ignoră diferenţele
și evidenţiază doar asemănările riscă să aibă un impact superficial și limitat deoarece nu răspunde întrebări-
lor pe care copiii și le pun cu privire la diferenţele pe care le observă. Mai mult, dacă mesajul este „și ei sunt
la fel ca noi”, copiii pot înţelege că persoanele diferite sunt acceptabile doar prin prisma asemănărilor. Este
importantă atenţionarea asupra aspectelor comune și asemănătoare, simultan cu explicarea faptului că,
deseori, lucrurile comune se manifestă diferit în diferite momente, în diferite locuri și la diferite persoane.
RECOMANDARE
Etape privind evidenţierea asemănărilor și diferenţelor
1. Este preferabil să pregătiţi discutarea cu copiii a diferenţelor și asemănărilor între oameni prin
atragerea atenţiei asupra unor asemănări și diferenţe între obiecte, făcând apel la diferite simţuri.
2. Se poate apoi trece la evidenţierea și discutarea diferenţelor și asemănărilor între oameni, cu referi-
re la diferite caracteristici fizice, de vârstă, sex, comportamente, activităţi, etc. Acest lucru se poate
face, spre exemplu, printr-un joc.
Magnetul: Se pornește de la proprietăţile unui magnet, de a atrage obiecte din metal, ce au com-
poziţie asemănătoare. Copiii stau pe scăunele, în cerc. Unul dintre copii stă în mijloc. El trebuie să
aleagă un coleg sau o colegă descriind un element caracteristic, spre exemplu, Alina poartă oche-
lari. Alina devine astfel magnetul. Toţi copiii care au caracteristica menţionată (poartă ochelari)
trebuie să se așeze în apropierea ei, iar cei care nu o au se vor muta pe alte scăunele. Pe parcursul
mutării, copilul din centru se așează, astfel că un alt copil va rămâne fără scăunel în centru. El va fi
cel care va desemna următorul magnet. Păstraţi timp suficient la sfârșit pentru o discuţie despre
asemănări și diferenţe.
3. Următorul pas este găsirea de oportunităţi adecvate pentru abordarea diferenţelor etnice și
culturale, evitând însă perpetuarea stereotipurilor. Este importantă referirea la diversitatea vizibilă
pentru copii la nivelul comunităţii locale, dar și la nivel mai larg, prin referire la desene animate,
prin discutarea unor fotografii din diferite părţi ale lumii, etc. Nu este oportună referirea directă
la diversitatea din interiorul grupei. Abordarea diferenţelor etnice și culturale poate fi combinată
cu ilustrarea de asemănări în alte privinţe și cu sublinierea diferenţelor interne care există în toate
grupurile, pentru a contracara tendinţele spre conturarea unor stereotipuri și pe perceperea unor
antagonisme între grupuri.
4. O metodă foarte eficientă pentru a aborda și mai în profunzime această temă este utilizarea unor
activităţi la Centrul „Casa păpușii”. Astfel, pot fi selectate păpuși cu aspect diferit pentru care se
pot construi povești specifice, ilustrând astfel asemănări și diferenţe ce apar în viaţa reală. Procesul
trebuie să permită copiilor, nu doar să asculte, ci și să pună întrebări și să contribuie la conturarea
poveștii.
PETI brosura.indd 48 16.03.2010 17:43
49
M2.2.2. Impunerea din exterior a unei apartenenţe etno-
culturale este inacceptabilă
Afirmarea apartenenţei la o anumită etnie este o decizie personală ce trebuie respectată. Așa cum s-a arătat
în modulul 1, există o mare diversitate în interiorul comunităţilor de romi, din punctul de vedere al limbii
vorbite, al opţiunilor religioase, al raportării la tradiţii, etc. Unele familii preferă identificarea în primul rând
cu subgrupul de romi din care fac parte, altele nici nu mai păstrează memoria apartenenţei la o comunitate
tradiţională. Există, de asemenea, familii de origine romă care în context intra-comunitar se consideră romi,
dar în relaţia cu instituţiile educaţionale se declară de altă etnie. Acest lucru este justificabil prin diferiţi
factori de natură psihologică, istorică și socială, așa cum este arătat în modulul 1. Există, de asemenea,
familii care este posibil să aibă origine romă, dar care se consideră români, maghiari sau turci, ca urmare a
unui proces de asimilare în aceste grupuri etnice. Trebuie avută în vedere și prezenţa a numeroase cazuri de
familii mixte în care doar unul dintre părinţi este de etnie romă.
Cadrele didactice au datoria de a respecta decizia, fie explicită, fie implicită, a părinţilor în privinţa asumării
identităţii etnice și de a se abţine de la etichetarea copiilor, chiar și atunci când știu foarte bine că aceștia
aparţin etniei romilor. Aceasta nu înseamnă însă a nu face tot posibilul pentru a crea un cadru în care atât
copiii, cât și familiile acestora să se simtă treptat în largul lor și să ajungă să-și afirme explicit apartenenţa
la etnia romilor. Acest lucru se poate obţine prin demersul general de asigurare a unei atmosfere deschise,
care reflectă și valorizează diversitatea etnoculturală, precum și prin anumite „strategii de detour”, cum
sunt cele ilustrate de activităţile de mai jos.
W>/f/
1. Poveste tradiţională romă
Lecturarea unei povești tradiţionale rome poate fi o metodă prin care copiii romi să do-
bândească încredere că asumarea apartenenţei la etnia romilor este privită în mod pozitiv.
Dacă în poveste sunt inserate elemente ce ţin de tradiţiile comunităţii locale de romi, în
măsura în care acestea sunt păstrate, este posibilă situaţia în care copii romi să completeze
sau să comenteze aceste informaţii din experienţa proprie, ceea ce îi poate conduce spre o
identitate pozitivă. Desigur, aceasta presupune o anumită documentare prealabilă, ce poa-
te fi realizată cu sprijinul unor părinţi sau al unor organizaţii locale ale romilor.
2. Limbile vorbite în satul/cartierul/orașul nostru
O altă activitate ce evită etichetarea și heteroindentificarea copiilor romi, dar le oferă, în-
deosebi celor proveniţi din comunităţi unde se vorbește limba romani, un cadru de afirmare
în context pozitiv este discuţia despre limbile vorbite în comunitatea locală. Copiii pot primi
sarcina de a întreba membrii familiei, vecini, etc., ce limbi sunt vorbite în localitatea lor. Ast-
fel ei pot conștientiza aspecte generale privind diversitatea lingvistică. Dacă printre limbile
vorbite este și limba romani, aceasta va fi pusă la același nivel, recunoscută și valorizată,
acest lucru putând constitui un reper pentru asumarea unei identităţi pozitive a copiilor
romi, indiferent dacă limba romani este sau nu vorbită în familiile lor.
PETI brosura.indd 49 16.03.2010 17:43
50
M2.2.3. Apartenenţele etnoculturale diferite nu presupun
în mod necesar diferenţe percepbile
Sunt numeroase situaţiile în care comunităţi de romi trăiesc alături de comunităţi de etnici români, ma-
ghiari, etc., își afirmă public apartenenţa etnică sau sunt identificaţi ca și romi de restul membrilor comu-
nităţii locale și, cu toate acestea, în viaţa de zi cu zi, nu sunt vizibile diferenţe semnificative. Uneori limba
maternă a romilor nu este limba romani, iar tradiţiile fie au devenit tradiţii comune, datorită interferen-
ţelor acumulate în urma unei îndelungate convieţuiri, fie, în special în mediul urban, nu mai au specific
local datorită influenţei modernităţii.
Un caz deosebit de problematic este însă cel al comunităţilor de romi în situaţie de marginalizare, când nu
au nici o identitate culturală clar conturată, dar nici nu sunt acceptaţi de restul societăţii ca membri egali.
Un alt tip de situaţie este cel în care, datorită adoptării în ultimele decenii a unei religii creștine neopro-
testante, membrii comunităţii de romi se distanţează în mod voit de anumite tradiţii sau practici culturale
ce contravin preceptelor religioase asumate. Uneori limba romani continuă să fie vorbită în comunitate
și chiar utilizată în serviciile religioase, dar elementele vieţii comunitare sunt date în prezent de cadrul
religios și nu de moștenirea trecutului.
Încercările de a promova, într-un asemenea context, tradiţii ale romilor sau limba romani riscă să nu fie
percepute pozitiv de către romi, generând uneori reacţii de respingere faţă de instituţiile de educaţie
formală.
W>/f/
Reflectarea diversităţii în întâlnirea de dimineaţă
Obișnuirea copiilor cu ideea diversităţii trebuie să reprezinte o prioritate pentru cadrele didacti-
ce, indiferent de profilul copiilor cu care lucrează. Cu atât mai mult în situaţia prezenţei în grupă
a unor copii proveniţi din familii în care ambii părinţi sau unul dintre părinţi provine dintr-un
mediu cultural diferit, fie aparţine unei minorităţi naţionale, fie vine din altă ţară, respectiv
în situaţiile frecvente în care familiile copiilor au apartenenţe religioase diferite. Întâlnirea de
dimineaţă poate reprezenta un moment propice în care copiii să intervină relatând diferite
aspecte caracteristice apartenenţei lor etnoculturale, într-un mod care să genereze atitudini
pozitive. Astfel, ei pot descrie cum au sărbătorit diferite evenimente, interacţiunile cu membri
ai comunităţii lor, personalităţi de care au aflat sau locuri despre care li s-a povestit și care
ilustrează apartenenţe culturale specifice. Și în aceste situaţii cadrele didactice trebuie să evite
etichetările. Mai multe detalii privind modul în care întâlnirea de dimineaţă poate contribui la
crearea unui mediu incluziv și intercultural sunt prezentate în ultima secţiune a acestui modul.
PETI brosura.indd 50 16.03.2010 17:43
51
M2.2.4. Apartenenţele etnoculturale comune nu presu-
pun în mod necesar omogeneitate
Dacă între beneficiarii serviciilor de educaţie timpurie se numără mai multe familii ce își afirmă apar-
tenenţa la etnia romilor, nu înseamnă că au caracteristici culturale identice sau asemănătoare. Marea
diversitatea a comunităţilor de romi, descrisă succint în modulul 1 și amintită mai sus, se poate reflecta și
la nivel local. Putem astfel identifica în principal două tipuri de situaţii:
Situaţii întâlnite îndeosebi în mediul urban, în care în aceeași zonă pot locui romi care vorbesc dialecte
diferite ale limbii romani și romi cu altă limbă maternă, romi proveniţi din diferite neamuri tradiţionale, cu
diferite apartenenţe religioase, cu influenţe diferite ale tradiţiilor în viaţa de zi cu zi, cu diferite poziţionări
din punct de vedere socio-economic, etc.
Situaţii în care într-o comunitate convieţuiesc, alături de alte etnii, grupuri distincte de romi, cu caracte-
ristici culturale și socio-economice diferite.
A vorbi de romi în general în astfel de situaţii, făcând apel la repere de tip general împrumutate din cărţi,
poate fi, evident, o greșeală. Se pot astfel amplifica anumite tensiuni intra-comunitare, se pot genera
frustrări ce au în final consecinţe negative asupra copiilor și asupra atitudinii lor și a familiilor lor faţă de
serviciile de educaţie timpurie.
W>/f/
Un exemplu din mediul urban este cel al cartierului Fratelia din Timișoara. Aici convieţuiesc,
alături de etnici români, sârbi, maghiari, etc., și două grupuri distincte de romi. Unul este gru-
pul romilor gabori, ce au o puternică ancorare în tradiţii specifice, vorbesc un dialect al limbii
romani provenit din Transilvania, cu puternice influenţe maghiare, respectă portul tradiţional și
au în general o comunitate închisă. Meseriile predominante practicate sunt comerţul cu produ-
se textile și tinichigeria. Celălalt grup este constituit din romi veniţi în urmă cu mai multe decenii
din sudul Banatului, din mediul rural, unde se ocupau cu creșterea și comercializarea cailor,
meserie acum abandonată. Unii membri ai comunităţii se ocupă cu recuperarea metalelor și
a altor materiale, dar există și familii de lăutari. Ei vorbesc limba romani, într-o formă apropi-
ată de dialectul predominant în sudul Carpaţilor. Majoritatea membrilor acestui grup sunt în
prezent afiliaţi la o biserică penticostală a romilor, unde serviciul religios se oficiază în limba
romani. Între cele două grupuri există foarte puţine relaţii și se poate observa chiar o reţinere
în comunicare. Cu toate acestea, problemele legate de educaţia copiilor sunt asemănătoare.
Un exemplu din mediul rural este cel al comunităţilor de romi din Comloșu Mare, jud. Timiș.
Este vorba despre două comunităţi cu caracteristici distincte. Prima vorbește limba romani și
locuiește într-un cartier situat la marginea localităţii, fiind confruntată cu mari probleme so-
ciale. Cealaltă este constituită din familii ce locuiesc dispersate împreună cu etnici români, nu
vorbesc limba romani și au o situaţie economică mai bună. În această comunitate s-a păstrat
practicarea lăutăriei, de aici provenind renumiţi violoniști, care însă cântă folclor românesc.
Și în acest caz, relaţiile dintre cele două comunităţi nu sunt foarte bune, dar copiii din prima
comunitate sunt cei care au probleme mai frecvente legate de educaţie.
PETI brosura.indd 51 16.03.2010 17:43
52
M2.2.5. Diferenţele culturale nu sunt toate acceptabile
Atunci când anumite practici culturale tradiţionale contravin principiilor fundamentale privind drepturile
omului și egalitatea în drepturi a tuturor, ele trebuie combătute chiar dacă sunt revendicate de familii în
numele specificului cultural.
Un exemplu este legat de tratamentul diferit pe care îl au în unele comunităţi tradiţionale băieţii și fetele.
Astfel, dacă băieţii sunt frecvent încurajaţi de la cea mai mică vârstă spre iniţiativă și autonomie, fetelor
li se impun o mulţime de restricţii și li se induc mesaje conform cărora trebuie să înveţe un rol social
inferior, caracterizat prin supunere și servirea membrilor de sex masculin ai familiei. Uneori în astfel de
comunităţi, dacă familia are resurse materiale modeste, poate merge până la decizia de a nu înscrie de-
cât băieţii în serviciile de educaţie timpurie.
W>/f/
Harta comunităţii locale
O metodă prin care copiii să devină conștienţi de diversitatea comunităţii locale, limitând ris-
curile descrise mai sus, este cea a construirii, în cursul mai multor săptămâni, a unei hărţi a
comunităţii. Aceasta trebuie să fie suficient de mare pentru a permite lipirea de desene ale co-
piilor care să ilustreze diferite locuri semnificative. Nu este importantă insistarea pe aspectele
culturale sau cu specific etnic, ci includerea de aspecte diverse, pe baza propunerilor copiilor. Cu
siguranţă însă vor apărea și elemente ce reflectă viaţa de zi cu zi sau evenimentele importante
ale fiecăreia dintre comunităţile prezente.
RECOMANDARE
Apelul la un mediator rom
De aproximativ un deceniu, iniţial în cadrul unor proiecte ale unor organizaţii neguvernamentale, iar
ulterior ca parte a sistemului de educaţie, în localităţile cu un număr mare de romi și cu probleme deo-
sebite privind participarea la educaţie a copiilor romi, au fost angajaţi membri ai comunităţii în calitate
de mediatori școlari, cu misiunea de a facilita colaborarea și comunicarea dintre instituţiile de educaţie
și părinţii romi. În cazuri cum sunt cele descrise mai sus, solicitarea intervenţiei unui mediator rom este o
soluţie eficientă, având cel puţin două avantaje. În primul rând, prin faptul că mediatorul cunoaște cadrul
cultural de referinţă al familiilor în cauză, poate formula mesajul în modul cel mai adecvat pentru a-l face
înţeles și acceptat. În al doilea rând, un mesaj vizând, spre exemplu, încurajarea înscrierii la serviciile de
educaţie timpurie a fetelor, venit din partea unui rom, are șanse mai mari succes decât dacă ar fi transmis
de un cadru didactic. Desigur, prezenţa unui mediator are și alte beneficii pentru educaţia copiilor romi.
În cazul în care nu există un mediator angajat în localitatea dumneavoastră sau nu este disponibil un
mediator din cadrul centrelor judeţene de resurse pentru educaţie incluzivă, puteţi face apel, fie la o
organizaţie a romilor, fie la un alt părinte sau la un lider informal al comunităţii de romi care vă împărtă-
șește poziţia și care recunoaște importanţa educaţiei timpurii pentru copiii romi.
PETI brosura.indd 52 16.03.2010 17:43
53
Ce presupune în mod concret un demers de introducere în educaţia timpurie a unei abordări incluzive și
interculturale, focalizate pe problematica specifică a copiilor romi?
Desigur, sunt elemente de ordin general, dar și aspecte ce decurg din situaţia romilor și raporturile dintre
romi și restul societăţii, descrise în modulul 1. Astfel, în general, o abordare incluzivă și interculturală în
educaţie presupune o abordare globală, o reflectare a diversităţii sociale, lingvistice și culturale în:
- activităţile de învăţare de toate tipurile;
- mediul educaţional;
- relaţiile cu familiile și comunitatea.
Acestea dobândesc însă aspecte specifice atunci când între copiii din grădiniţă sunt și copii romi. Mai
mult, în numeroase situaţii, prezenţa copiilor romi necesită focalizarea suplimentară a eforturilor pe trei
elemente ce sunt asociate cu statutul social al majorităţii comunităţilor de romi, caracterizat simultan
printr-un dezavantaj socio-economic, diferenţe culturale și respingere de către ceilalţi:
1. dezvoltarea stimei de sine a copiilor romi, ca demers opus influenţelor explicite sau implicite ale
mediului social;
2. dezvoltarea unei identităţi sociale pozitive a copiilor romi, a sentimentului că aparţin unui grup
etnic valorizat pozitiv,
3. dezvoltarea de atitudini pozitive între copiii romi și ne-romi, contracarându-se astfel, între altele,
mesajele pe care copiii ne-romi le primesc deseori din mediul lor social, mesaje care prescriu evi-
tarea contactului cu romii sau respingerea interacţiunilor cu aceștia. Aceasta presupune inclusiv
capacitatea cadrelor didactice de a interveni prompt și de a gestiona în mod adecvat situaţiile con-
flictuale cu bază interculturală.
Analizăm în continuare mai în detaliu fiecare dintre elementele menţionate mai sus, semnalând aspecte
care considerăm că trebuie să se afle în atenţia cadrelor didactice, însoţite de o serie de recomandări
practice.
M2.3.1. O perspecvă integrată, nu acvităţi intercul-
turale punctuale
În dorinţa de a contribui la atingerea obiectivelor menţionate în debutul acestui modul, unele cadre di-
dactice optează pentru introducerea de activităţi suplimentare, cu tematică interculturală. Deseori, se
includ „dansuri ţigănești” în programul serbărilor sau se realizează o activitate privind „cultura romilor”.
Astfel de acţiuni punctuale riscă însă generarea de efecte negative nedorite, nefăcând decât să întăreas-
că stereotipurile. De asemenea, mesajul lor pozitiv, de respectare a specificului cultural și de promovare
a unor atitudini interetnice pozitive, riscă să fie compromis prin faptul că este izolat și nu este reconfirmat
prin alte mijloace, în alte momente ale activităţilor cotidiene de învăţare.
De aceea, soluţia care corespunde cu principiile educaţiei incluzive și interculturale, și cea care generează,
de altfel, și impactul pozitiv cel mai pronunţat și mai de durată, este integrarea unei abordări incluzive și
interculturale în cotidianul activităţilor de învăţare.
M2. 3. Repere pentru o educaţie mpurie incluzivă și
interculturală a copiilor romi
PETI brosura.indd 53 16.03.2010 17:43
54
Practicile incluzive și interculturale trebuie să se regăsească pe tot parcursul zilei, în toate tipurile de
activităţi, în mod constant. Acest demers este facilitat în mod deosebit de metodele interactive a căror
utilizare este recomandată în contextul reformei educaţiei timpurii, precum și de structurarea activităţi-
lor pe centre de învăţare, pe teme, prin utilizarea, de exemplu, a metodei proiectului.
M2.3.2. Reflectarea diversităţii în mediul educaţional
Noul curriculum pentru educaţia timpurie precizează explicit că mediul educaţional trebuie să permită
dezvoltarea liberă a copilului și să pună în evidenţă dimensiunea interculturală și pe cea a incluziunii soci-
ale. Pentru aceasta trebuie avute în vedere diferite elemente ale cadrului în care se desfășoară activităţile
în serviciile de educaţie timpurie, inclusiv:
➢ mediul fizic, decorarea sălilor și a spaţiilor comune ale grădiniţei;
➢ dotarea centrelor cu materiale și jucării;
➢ metodele de lucru utilizate, divizarea pe grupuri a copiilor;
➢ împărţirea copiilor în grupe și evitarea segregării.
Desigur, în toate aceste elemente este importantă reflectarea diversităţii în general, dar, în mod deosebit,
reflectarea diversităţii ce se regăsește concret la nivelul comunităţii locale. Nu este vorba doar despre
diversitatea etnică, deși aceasta este, incontestabil, foarte importantă, dar și de aspecte lingvistice, reli-
gioase, de gen, de mediu social, etc..
Modul în care sunt reflectate aceste aspecte ale diversităţii trebuie făcut în așa fel încât să nu contribuie
la reproducerea stereotipurilor, ci să ajute copiii să se situeze corect în mediul socio-cultural local, să le
asigure suport pentru dezvoltarea stimei de sine și a unei imagini pozitive a propriului grup etnocultural
și a familiei, precum și să dezvolte abilităţile și sensibilitatea interculturală a copiilor.
Z&>df/
Analizaţi comparativ avantajele și dezavantajele abordărilor punctuală, respectiv integrată
Pentru copiii romi
Pentru relaţiile dintre
copii în grupă
Pentru cadrul didactic
Abordarea
punctuală
Activităţi
interculturale
izolate, cu
ocazii speciale
Avantaje Dezavantaje Avantaje Dezavantaje Avantaje Dezavantaje
Abordarea
integrată
Activitatea
cotidiană a
grupei reflectă
diversitatea
culturală
Avantaje Dezavantaje Avantaje Dezavantaje Avantaje Dezavantaje
PETI brosura.indd 54 16.03.2010 17:43
55
M2.3.3. Dezvoltarea unei identăţi pozive şi a smei de
sine la copiii romi
Succesul și reușitele în viaţă nu depind doar de nivelul cunoștinţelor. De cele mai multe ori, încrederea
în sine crește șansele de reușită, în timp ce un sentiment de inferioritate, îndoielile cu privire la propriile
capacităţi și lipsa încrederii în sine pot reduce semnificativ aceste șanse.
Numeroase cercetări au confirmat importanţa dezvoltării unei imagini de sine pozitive la copii pentru ca
aceștia să aibă rezultate bune atât în învăţare cât și în relaţiile sociale. Acest lucru este însă o adevărată
RECOMANDARE
Listă de verificare privind reflectarea diversităţii în mediul educaţional:
Lucrările copiilor sunt afișate în diferite locuri în grădiniţă, cu numele copilului
scris în mod vizibil
Există un echilibru în poziţia aleasă pentru lucrările copiilor în funcţie de apar-
tenenţa etnică
Poziţiile lucrărilor copiilor afișate variază, astfel încât toţi copii să aibă perioa-
de cu lucrările lor în locurile cele mai vizibile
Printre decoraţiunile utilizate apar cuvinte în diferite limbi vorbite de copii
Fotografiile utilizate în decorarea spaţiilor reflectă în mod echilibrat fetele și
băieţii, precum și etniile prezente
Dotarea centrelor de învăţare este făcută cu atenţie la reflectarea diversităţii
de exemplu, păpușile reprezintă ambele sexe, diferite vârste, diferite culori ale
pielii, diferite medii sociale, diferite stiluri vestimentare și diferite meserii
Împărţirea copiilor în grupe și repartizarea în săli (dacă serviciul are mai multe
grupe paralele de același nivel) se face cu evitarea oricăror forme de segregare
Împărţirea copiilor pe grupuri se face în așa fel încât în fiecare grup să se re-
flecte, în măsura posibilităţilor, diversitatea etnică, lingvistică, socială și de gen
.....
......
Puteţi completa această listă și cu alte elemente specifice mediului socio-cultural în care funcţionează
serviciul de educaţie timpurie.
PETI brosura.indd 55 16.03.2010 17:43
56
provocare în special în cazul copiilor din grupuri care au imagine pronunţat negativă, cum este cazul romi-
lor. Un experiment celebru realizat de soţii Clark în 1939, solicita unor copii de origine afro-americană să
aleagă păpușa preferată dintre o păpușă cu pielea albă și una neagră, asemănătoare cu a lor. Un procent
foarte mare de copii afro-americani au declarat că preferă să se joace cu păpușa albă și că aceasta este
cea mai frumoasă. Făcând o analogie cu situaţia multor copii romi, putem concluziona că unul dintre
obiectivele educaţiei timpurii ar trebui să fie acela de a dezvolta stima de sine, în special la copiii romi
proveniţi din medii defavorizate.
Cercetările pedagogice au arătat că atitudinile cadrelor didactice, așteptările lor cu privire la reușita copi-
ilor influenţează în mod direct rezultatele obţinute. Mai mult, cercetările din domeniul psihologiei sociale
arată că persoanele care aparţin unui grup despre care există stereotipuri negative, au performanţe mai
reduse atunci când se identifică cu respectivul grup dezavantajat, indiferent de capacităţile lor reale.
Acest fenomen se numește „capcana stereotipului” și este important să se ţină cont de el în managemen-
tul activităţilor și interacţiunilor în cadrul grupurilor.
Procesul de socializare a copiilor romi se realizează în cele mai multe cazuri într-un mediu care le trans-
mite mesajul că ei nu sunt la fel de buni ca și colegii lor și că posibilităţile lor sunt și vor fi întotdeauna
limitate.
Pornind de la imaginea pe care mulţi copii romi o au în familie, de la modelele pe care le reprezintă familia
și membrii comunităţii lor, aceștia vor avea tendinţa să creadă că le este sortit să rămână într-o poziţie
inferioară în societate. Acest tip de raţionament poate sta la baza deciziei de ne-frecventare regulată a
instituţiilor educative și chiar de abandonare definitivă a acestora.
Uneori aceste așteptări negative sunt, din nefericire, întărite de educatori (cel mai adesea în mod invo-
luntar și inconștient), precum și de către colegi. Nici mass-media și nici societatea, în general, nu oferă
oportunităţi ridicate copiilor romi pentru ca ei să aibă încredere că vor absolvi învăţământul obligatoriu
sau liceul și o facultate.
Pe lângă aceste bariere mentale există, desigur, și limite generate de resursele materiale reduse ale fami-
liilor sau, în anumite cazuri, în comunităţile tradiţionale, în special în cazul fetelor, limitarea generată de
prescripţiile culturale. Toate aceste aspecte cresc tendinţa copiilor romi de a nu avea încredere în grădi-
niţă/școală, de a nu întrevedea posibilităţi de succes în aceste medii și de a considera că nimic nu poate fi
făcut pentru schimbarea statutului lor social.
Cele mai multe activităţi din mediul educaţional se centrează pe dezvoltarea de cunoștinţe și abilităţi
specifice curriculumului de la diferite niveluri. Acordarea unei atenţii speciale încrederii în sine a copiilor
are efecte pozitive atât asupra motivaţiei de a dobândi noi cunoștinţe cât și asupra capacităţii de a folosi
aceste noi cunoștinţe în viitor. În cazul grupelor mixte, această abordare are un impact pozitiv atât asupra
copiilor romi, cât și asupra celorlalţi colegi, stimulând relaţiile pozitive dintre aceștia.

Întărirea pozitivă este un model folositor care poate fi preluat ca referinţă în acest domeniu. Este vorba
de o abordare prin care se pun în valoare calităţile, micile progrese. Se centrează pe explorarea și desco-
perirea momentelor de excelenţă și deschiderea de a vedea noi potenţialităţi și posibilităţi.
O abordare comună a problemelor și provocărilor se bazează pe identificarea și analiza a ceea ce este
greșit și încercarea de a găsi soluţii. Din perspectiva întăririi pozitive, există un model mai puternic de
schimbare: în loc să se formuleze întrebări pentru identificarea și analiza problemei, se formulează în-
trebări pentru a identifica ce merge bine, ce este pozitiv, cum să se dezvolte aceste aspecte și care sunt
rezultatele dorite.
PETI brosura.indd 56 16.03.2010 17:43
57
Această abordare poate fi folositoare atât pentru dezvoltarea unei imagini de sine pozitive a copiilor
romi, cât și pentru dezvoltarea de relaţii pozitive între colegi.
RECOMANDARE
1. Creaţi o atmosferă pozitivă, încurajând cooperarea și sentimentul apartenenţei comune la grup.
Sentimentul apartenenţei la grup, solidaritatea și percepţia disponibilităţii susţinerii reciproce con-
tribuie la creșterea încrederii în propriile forţe și reduce teama de eșec în realizarea sarcinilor. Pen-
tru stimularea sentimentului de comunitate a grupei pot fi utilizate elemente de identitate a grupei,
activităţi interactive de grup, jocuri sau activităţi sportive structurate în așa fel încât să promoveze
coeziunea grupului.
2. Asiguraţi-vă că toţi copiii se simt speciali și apreciaţi. Acesta este unul dintre elementele cu cel mai
puternic impact asupra stimei de sine. Se poate face simplu, prin formularea de aprecieri pozitive
cu orice ocazie, fără a compara copiii între ei, fără a crea ierarhii în grupă. Pot fi concepute activităţi
prin care fiecare copil să fie pus în situaţia de a se simţi special.
3. Stimulaţi copiii să-și dezvolte o gândire autonomă, să ia decizii și să găsească soluţii la probleme.
Aceasta va evita poziţionarea lor într-o stare de dependenţă și de apatie care nu ar face decât să
confirme o imagine de sine inferioară. Dacă o sarcină este percepută ca fiind prea dificilă sau dacă
apar probleme în grup, în loc să vă grăbiţi să oferiţi soluţii sau să decideţi ce consideraţi potrivit,
este preferabil să formulaţi întrebări și să oferiţi alternative.

4. Evitaţi judecarea și evaluarea negativă a performanţelor și optaţi pentru formulări pozitive. Dacă
o sarcină nu este realizată, în loc să spuneţi „data viitoare să te străduiești mai mult”, puteţi opta să
concluzionaţi „va trebui să găsim o metodă mai bună prin care să înveţi să faci asta”.
5. Subliniaţi punctele tari ale fiecărui copil și evidenţiaţi reușitele. Copiii pot avea performanţe diferi-
te la diferite tipuri de activităţi. Utilizând întărirea pozitivă, oricărui copil i se poate găsi un element
la care are rezultate bune și trebuie apreciat public pentru aceasta. Utilizaţi aprecierile pozitive,
accentuând reușitele.
6. Oferiţi ocazii pentru întrajutorare. Prin exemplele oferite de adulţii din jurul său, copiii învaţă să
ceară sau să ofere ajutorul. Generând situaţii în care toţi copiii să aibă oportunitatea să ajute un
coleg și să fie ajutat, se stimulează stima de sine și se încurajează și comportamentul pro-social.
7. Conectaţi activităţile educative cu elemente culturale familiare copiilor. În mod deosebit, inclu-
derea unor legături cu cultura romilor va avea un efect pozitiv asupra stimei de sine a copiilor romi,
dar totodată va facilita și învăţarea (este mai ușor să înveţi pornind de la ceva familiar) și va dezvolta
atitudini pozitive ale celorlalţi copii.
8. Stimulaţi exprimarea așteptărilor, formularea de scopuri individuale și reflectarea asupra progre-
selor. În numeroase cazuri, copiii romi sunt „învăţaţi” de mediul social imediat că este bine să aibă
așteptări mai reduse. Vârsta timpurie este un moment crucial pentru a stimula copiii să îndrăzneas-
că, să vrea mai mult și să conștientizeze că pot face progrese. Uneori, un astfel de demers poate
genera iniţial respingere, dar nu uitaţi că, cel mai probabil, o asemenea reacţie este cauzată de frică
și lipsă de încredere. Evident, este important să-i sprijiniţi pe copii să nici nu ceară prea mult de la ei
pe termen scurt și să înţeleagă că pentru anumite reușite oricine are nevoie de timp și perseverenţă.
9. Încurajaţi copiii să se raporteze la modele pozitive. Este utilă implicarea unor adulţi romi care pot
reprezenta modele de succes cu care să se identifice copiii romi, de exemplu tineri romi care își
asumă apartenenţa la etnia romilor și care, eventual, vorbesc limba romani.
PETI brosura.indd 57 16.03.2010 17:43
58
M2.3.4. Sensibilizarea lingviscă
Conștientizarea diversităţii și deschiderea spre relaţii pozitive cu persoane ce au apartenenţe etnocultu-
rale diferite pot porni de la conștientizarea faptului că oamenii vorbesc limbi diferite, sau uneori, diferite
dialecte sau variante ale unei limbi.
Un astfel de demers este desigur facilitat, dar nu este condiţionat, de faptul că în familiile copiilor din
grupă se vorbesc diferite limbi. Desigur, aceasta este o modalitate excelentă de a face vizibilă și apreciată
limba romani, ceea ce are efecte pozitive asupra stimei de sine a copiilor romi și asupra atitudinilor celor-
lalţi copii faţă de copiii romi.
Cu toate acestea, nu trebuie ignorat nici faptul că, deseori, datorită convieţuirii cu anumite comunităţi
minoritare din România sau datorită migraţiei temporare în alte ţări europene, copiii romi sau membrii
familiilor acestora pot vorbi și alte limbi decât limba română sau limba romani.
W>/f/
- La grupa pregătitoare, în cadrul activităţilor în care se utilizează literele alfabetului, se
pot găsi pentru a ilustra fiecare literă cuvinte ce încep cu litera respectivă atât în limba de
studiu, cât și în alte limbi vorbite de copii. Spre exemplu, se pot selecta cuvinte ce încep cu
litera respectivă atât în limba română, cât și în limba romani, în cazul prezenţei unor copii
care vorbesc limba romani în grupă.
- În jocurile copiilor se poate integra utilizarea unor cuvinte în limba romani sau în alte limbi
vorbite de copii romi, ca și cuvinte-cheie, formule magice, etc. În acest caz, copiii romi vor fi
puși în situaţia de a explica aceste cuvinte și de a-i învăţa pe ceilalţi copii pronunţia corectă,
ceea ce le crește încrederea și stima de sine.
- Floarea limbilor: este un desen în formă de floare, fiecare petală reprezentând o limbă vor-
bită în grupă sau în familiile copiilor. Pe fiecare petală se pun apoi fotografiile copiilor care
cunosc limba respectivă. În cazul în care unii copii ne-romi învaţă de la colegii lor cuvinte în
limba romani, se poate adăuga și fotografia acestora pe petalele respective.
- Numărătoarea: În perioada în care copiii învaţă numărătoarea până la zece, este utilă sti-
mularea simultană a deschiderii interculturale prin învăţarea unor cântece care conţin ci-
frele și în alte limbi decât limba de studiu. Desigur, includerea numărătorii în limba romani
este importantă în cazul în care sunt copii romi care vorbesc limba romani în grupă.
PETI brosura.indd 58 16.03.2010 17:43
59
M2.3.5. Dezvoltarea de atudini pozive între copiii romi
şi ne-romi
Cercetările în domeniul relaţiilor inter-grupuri demonstrează că este ușor să generăm opoziţie și ostilitate
între membrii unor grupuri diferite, dar este mai greu să transformăm astfel de relaţii în relaţii pozitive
și să construim atitudini reciproce pozitive. Se spune frecvent că atitudinile negative la adresa anumitor
grupuri sunt generate de necunoașterea acestora, de lipsa contactului direct cu membrii grupului re-
spectiv. Se presupune astfel că interacţiunea și cunoașterea reciprocă între membrii grupului va genera
atitudini pozitive. Studiile în domeniu au arătat însă că simpla punere în interacţiune a unor persoane
din grupuri diferite poate genera relaţii interpersonale pozitive, fără însă a determina în mod necesar
generalizarea atitudinilor pozitive la ansamblul grupului: Vasile e prietenul meu, el e un băiat bun, dar e
o excepţie, ceilalţi [membri ai grupului vizat] sunt.... [conform caracteristicilor stereotipului]. Contactul
generează așadar atitudini pozitive doar în anumite condiţii:
➢ dacă membrii grupurilor în interacţiune au statut egal;
➢ dacă cei în cauză se află într-o relaţie de interdependenţă pozitivă, adică au nevoie unul de celă-
lalt pentru a obţine un rezultat dorit de ambele grupuri; altfel spus, cooperează pentru atingerea
unui scop comun;
➢ dacă interacţiunea are loc într-un mediu social și/sau instituţional ce susţine colaborarea și rela-
ţiile pozitive.
O altă abordare ce permite promovarea de atitudini pozitive este cea focalizată pe stimularea conști-
entizării faptului că, dincolo de apartenenţele la grupuri diferite, cei în cauză au și o identitate comună,
supra-ordonată: spre exemplu, copiii provin din familii cu apartenenţe etnice și culturale diferite, dar fac
parte toţi din aceeași grupă.
Pentru a obţine atitudini reciproce pozitive între copii, este, deci, importantă stimularea coeziunii la nive-
lul grupei, fără a nega sau ignora diferenţele. De asemenea, ţinând cont de cele de mai sus, este posibilă
crearea de situaţii în care copii romi și ne-romi să coopereze pentru atingerea unui scop comun, de pe po-
ziţii cu importanţă și responsabilităţi egale, într-un climat pozitiv, favorabil cooperării și bunei înţelegeri.
Astfel de situaţii pot corespunde unor sarcini legate de activităţile de învăţare, spre exemplu, la Centrul
de Știinţe sau la cel de Construcţii, dar pot fi legate și de implicarea copiilor în pregătirea în comun a unui
eveniment special la care să fie invitaţi părinţi.
Momente deosebit de importante pentru întărirea coeziunii interne a grupului sunt și vizitele în afara
grădiniţei, excursiile și mai ales parteneriatele cu alte grădiniţe, din aceeași localitate, din ţară sau din
alte ţări. Dacă sunt bine organizate, acestea pot desigur lărgi semnificativ orizontul copiilor, contribuind
la deschiderea spre diversitate și la dobândirea de abilităţi practice de comunicare interculturală, favori-
zând totodată și relaţii pozitive între copiii cu apartenenţe etnoculturale diferite din cadrul grupei cu care
lucraţi.
Crearea unui climat pozitiv, favorabil cooperării și într-ajutorării, care să promoveze egalitatea și respec-
tul reciproc, se poate încuraja și prin activităţi bazate pe citirea unor texte cu mesaj adecvat, urmate de
o discuţie.
PETI brosura.indd 59 16.03.2010 17:43
60
M2.3.6. Comunicarea cu părinţii romi
Cadrele didactice care lucrează cu copii romi au deseori nevoie de eforturi suplimentare pentru a stabili
o relaţie de comunicare eficientă și de colaborare cu părinţii romi. Pentru asumarea în mod adecvat a
responsabilităţilor în această privinţă sunt utile:
➢ conștientizarea propriei perspective asupra culturii și etnicităţii și reflectarea asupra modului în
care această perspectivă afectează relaţiile cu copiii de diferite etnii;
➢ identificarea la propria persoană a stereotipurilor și prejudecăţilor la adresa romilor;
➢ cunoașterea unor elemente concrete ale practicilor culturale din comunitatea respectivă.
Există tipuri variate de diferenţe culturale ce se pot regăsi în interacţiunile dintre părinţii romi și cadrele
didactice: perspectiva asupra familiei, rolul membrilor familiei extinse, modul cum se iau deciziile în fa-
milie, rolul persoanelor în vârstă, influenţa liderilor tradiţionali, percepţia asupra timpului, etc. Evident,
dacă în interacţiune fiecare interlocutor se referă implicit la propriul cadru de referinţă, influenţat de
apartenenţa culturală, există mari riscuri de neînţelegeri și comunicare neeficientă. La acestea trebuie
adăugat faptul că, deseori, pe baza unor experienţe personale negative, asociate cu prejudecăţi sau cazuri
de discriminare trăite, părinţii romi pot avea anumite rezerve faţă de instituţiile sistemului educaţional în
general sau pot evita să comunice anumite lucruri de teamă că nu vor putea să se exprime corespunzător
sau că vor fi puși în situaţia de a reacţiona la cuvinte și concepte pe care nu le stăpânesc. Există însă și
probleme în comunicare generate de situaţia inversă, în care cadrul didactic presupune, în mod eronat,
că părinţii romi au anumite caracteristici personale, anumite preferinţe sau un nivel redus de educaţie.
De aceea, într-un astfel de proces de comunicare este importantă o atitudine deschisă, cu mai multă
atenţie acordată construirii unei relaţii de încredere reciprocă, cu clarificări suplimentare și solicitare de
feedback explicit mai frecvent decât într-o situaţie obișnuită în care ambii interlocutori au același cadru
cultural de referinţă. În acest sens, autocontrolul (pentru a evita evaluările și deciziile bazate pe stereo-
tipuri și prejudecăţi) și empatia (pentru a înţelege cât mai corect punctul de vedere al interlocutorului)
sunt calităţi pe care cadrele didactice le pot dezvolta și care pot favoriza în mod semnificativ dezvoltarea
de relaţii pozitive cu părinţii romi.
W>/f/
Broscuţa Ajkuk
Povestea broscuţei Ajkuk este o poveste simplă cu personaje din lumea animalelor, ilustrată
cu desene inspirate din cultura arabă, cu texte simple, disponibile în limbile română, romani,
maghiară și bulgară.
Materialul poate fi utilizat în formă tipărită sau descărcat de la www.edu.ro/index.php/arti-
cles/c430/
Cadrul didactic prezintă imaginile cu diferitele secvenţe ale poveștii (fie ca o serie de diapozitive
proiectate, fie sub formă tipărită). Copiii sunt solicitaţi să descrie imaginile și să reconstituie
povestea. Cadrul didactic citește dialogurile. Se face o paralelă între situaţia din poveste și rela-
ţiile dintre copiii din grupă. Se formulează concluzii privind toleranţa, solidaritatea, respectarea
diferenţelor și complementaritatea între membrii grupului.
PETI brosura.indd 60 16.03.2010 17:43
61
Cunoașterea familiilor copiilor romi
Alegerea de către cadrele didactice a celor mai adecvate strategii de construire a unei relaţii de comunicare
eficientă, bazate pe încredere și respect reciproc, depinde în mare măsură de cunoașterea situaţiei familiilor
copiilor romi. Vizitele la domiciliu pot reprezenta o bună modalitate de a cunoaște diferite aspecte care să
ajute la înţelegerea mediului familial al copiilor romi. Acestea trebuie însă organizate cu multă grijă, mai ales
în cazul comunităţilor tradiţionale de romi sau în cazul comunităţilor cu un nivel economic foarte scăzut. În
astfel de cazuri poate fi preferabilă o vizită a cadrului didactic în comunitate pentru a cunoaște familiile mai
multor copii romi, care să includă o discuţie la care să participe eventual și lideri ai comunităţii, mediatori
școlari, sau asistenţi sociali. Astfel se pot evita eventualele reţineri ale părinţilor romi și se poate obţine o
cunoaștere chiar mai largă a comunităţii, utilă pentru adaptarea activităţilor didactice la nevoile copiilor
romi. Mai mult, o astfel de întâlnire în comunitate poate stimula și interesul pentru grădiniţă al altor părinţi
romi, care nu și-au înscris copiii la grădiniţă.
W>/f/
Joc de rol
Împreună cu o colegă, imaginaţi-vă două situaţii concrete de comunicare între un cadru di-
dactic și părinţi romi din comunităţile cu care lucraţi. Având ca referinţă anumite caracteristici
culturale reale ale membrilor acestor comunităţi, simulaţi un dialog în care jucaţi, pe rând, rolul
unei mame de etnie romă, respectiv al unui cadru didactic din serviciile de educaţie timpurie.
Dacă este posibil, înregistraţi dialogul cu o cameră video. Reflectaţi asupra acestor interacţiuni,
pe baza următoarele întrebări:
- a reacţionat adecvat cadrul didactic în situaţiile respective? (indiferent de situaţie, reflecţia
trebuie făcută pornind de la această întrebare, nu de la cum consideraţi că ar fi trebuit să se
comporte interlocutorul)
- a fost interacţiunea echilibrată și bazată pe respect reciproc?
- au fost găsite strategii pentru evitarea blocajelor datorate diferenţelor culturale?
- ce alternative la reacţia avută de cadrul didactic pot fi imaginate?
- în ce măsură au intervenit sau nu în dialog elemente legate de stereotipuri, prejudecăţi, dis-
criminare și ce perspectivă (implicită) asupra culturii au avut interlocutorii (esenţialistă sau
constructivist-interacţionistă)?
W>/f/
Identificaţi trei blocaje culturale și trei blocaje socio-economice care împiedică aducerea la
grădiniţă a copiilor dintr-o familie defavorizată de romi. Pentru fiecare dintre aspectele identi-
ficate, propuneţi câte o soluţie care să conducă la o comunicare eficientă cu familiile, în sensul
frecventării regulate a grădiniţei de către toţi copiii.
Blocaje culturale Soluţii posibile
1 1
2 2
3 3
PETI brosura.indd 61 16.03.2010 17:43
62
Alegerea canalelor și modalităţilor de comunicare
O comunicare eficientă cu părinţii romi presupune deseori nu doar luarea în considerare a unor caracte-
ristici generale ale comunităţii din care aceștia fac parte ci și o abordare diferenţiată, bazată pe cunoaște-
rea situaţiei specifice a fiecărei familii. Așadar, atât conţinutul comunicării, cât și canalele de comunicare
utilizate vor fi selectate în așa fel încât să ţină cont de nevoile și posibilităţile interlocutorilor.
W>/f/
Blocaje socio-economice Soluţii posibile
1 1
2 2
3 3
Care dintre soluţii aţi avut ocazia să le utilizaţi în relaţiile cu părinţii romi?
Care au dat cele mai bune rezultate? De ce?
W>/f/
Analizaţi tabelul de mai jos și identificaţi pentru diferitele nevoi de comunicare și situaţii spe-
cifice ale părinţilor romi cele mai adecvate canale și modalităţi de comunicare. Adăugaţi alte
elemente în tabel pe baza propriei experienţe de comunicare cu părinţii romi.
Scopuri ale comunicării
Situaţii specifice
ale părinţilor romi
Canale și
modalităţi de comunicare
Comunicarea către părinţi a norme-
lor, a regulamentului, a cerinţelor din
partea grădiniţei
Comunicarea către părinţi a informa-
ţiilor privind conţinutul și obiectivele
activităţilor de învăţare și a progrese-
lor copilului
Exprimarea opiniilor părinţilor romi,
semnalarea unor probleme, sau
adresarea de întrebări pentru cadre-
le didactice
Anunţuri privind evenimente, schim-
bări în program, etc.
Părinţi care sunt frecvent plecaţi din
localitate
Părinţi care nu știu să scrie și să
citească
Părinţi care nu vorbesc bine limba de
studiu a grădiniţei
Părinţi cu program de lucru foarte
încărcat și cu nivel ridicat de educaţie
Părinţi cu mult timp liber dar cu nivel
de educaţie scăzut
Părinţi sosiţi de curând în localitate
Comunicare verbală (cuvinte simple
și exprimare clară)
Comunicare scrisă (bilete tipărite,
„cutie poștală” pentru părinţi, afișe
cu text la avizier)
Comunicare electronică (email, sms)
Comunicare prin afișe ce conţin ima-
gini combinate cu texte simple
Invitarea la grupă pentru observarea
copiilor
Transmiterea de informaţii prin
intermediul unui părinte rom cu
nivel de educaţie mai ridicat sau prin
mediatorul școlar
.... .... ....
PETI brosura.indd 62 16.03.2010 17:43
63
Întâlnirile cu părinţii
Întâlnirile cu părinţii sunt deseori principalul tip de interacţiune a cadrelor didactice cu părinţii, în afara
momentelor de sosire și plecare a copilului de la grădiniţă. Este o realitate faptul că frecvent prezenţa
părinţilor romi este semnificativ mai redusă decât a celorlalţi părinţi. A constata acest fapt nu rezolvă însă
problema. O atitudine constructivă trebuie să plece de la înţelegerea motivaţiei unui asemenea compor-
tament și să se focalizeze pe găsirea de strategii creative și adaptate care să îmbunătăţească participarea,
nu doar din punct de vedere cantitativ, ci, desigur, și din perspectiva calităţii și utilităţii participării.
În acest scop, întâlnirile nu trebuie să fie axate pe prezentarea de materiale sau transmiterea de cerinţe.
Părinţii preferă să se simtă participanţi activi, mai degrabă decât simpli auditori. Modalităţile de comuni-
care, de structurare a întâlnirilor și de participare activă trebuie însă concepute astfel încât să fie relevan-
te pentru toţi părinţii. Ele vor avea eficienţă și vor fi receptate pozitiv de părinţii romi dacă se va reuși în
primul rând depășirea temerilor (deseori justificate de experienţe anterioare) că vor fi puși într-o situaţie
în care nu vor ști să ofere răspunsurile așteptate sau se vor simţi în inferioritate faţă de ceilalţi părinţi.
Părinţii trebuie să se simtă parteneri în luarea deciziilor privind propriii copii, de aceea întâlnirile cu aceș-
tia trebuie să fie un prilej de consultare în privinţa fie a unor activităţi ce se pot desfășura împreună cu ei
și cu copiii acestora, fie a unor decizii de îmbunătăţire a unor aspecte ce sunt deficitare, fie de a discuta
propuneri, iniţiative ale acestora.
M2.3.7. Gesonarea conflictelor de natură interculturală
Așa cum este menţionat mai sus în legătură cu nevoia dezvoltării competenţelor de comunicare inter-
culturală ale cadrelor didactice, diferenţele culturale pot genera dificultăţi și chiar blocaje, neînţelegeri și
conflicte. Astfel de conflicte pot însă apărea nu doar între părinţii romi și cadrele didactice, ci și între copii
sau chiar între părinţii romi și cei ne-romi.
Desigur, crearea unei atmosfere generale de respect și deschidere interculturală contribuie la diminuarea
riscurilor de apariţie a unor astfel de conflicte însă conflictele trebuie acceptate ca un element firesc al
relaţiilor sociale, cu potenţial de a stimula îmbunătăţirea situaţiei. De aceea, pentru gestionarea con-
structivă a situaţiilor conflictuale cu substrat intercultural este esenţială prevederea unor mecanisme și
strategii de reacţie, precum și dezvoltarea de abilităţi specifice.
Cadrul didactic are responsabilitatea principală de a gestiona situaţiile conflictuale între copii și cele care
implică părinţii copiilor din grupa de care este responsabil. Înainte de a decide propunerea unei soluţii,
un element important este analiza conflictului pe două niveluri:
W>/f/
Concepeţi o modalitate de organizare a unei întâlniri cu părinţii care să asigure o participare
activă a părinţilor romi și să contribuie la apropierea și îmbunătăţirea comunicării acestora cu
ceilalţi părinţi și cu cadrele didactice.
PETI brosura.indd 63 16.03.2010 17:43
64
➢ nivel comportamental: Ce s-a întâmplat? Ce a declanșat conflictul?
Ce reacţii au avut cei implicaţi?
➢ nivel emoţional: Ce au simţit cei implicaţi? Cum au fost gestionate emoţiile de cei implicaţi?
Se pot apoi analiza nevoile ce stau în spatele comportamentelor ce au declanșat conflictul și al reacţiilor
observate. Soluţia propusă trebuie astfel să fie satisfăcătoare pentru ambele părţi, atât din punct de ve-
dere al efectelor sale vizibile, cât și la nivel emoţional. Este esenţial să existe o reacţie promptă la fiecare
situaţie conflictuală ce apare între copii.
Sugerăm două mecanisme ce pot ajuta în acest sens:
Regulamentul. Existenţa unor prevederi referitoare la modul de comportare și de adresare între copii în
regulamentul grupei, afișate la loc vizibil, într-un format accesibil copiilor în funcţie de nivelul de vârstă,
eventual cu desene ilustrative și comunicate tuturor copiilor și părinţilor. Aceste reguli, dezvoltate îm-
preună cu copiii, pot constitui referinţa pentru gestionarea situaţiilor conflictuale. În momentul în care
un incident se manifestă, cadrul didactic amintește regula sau regulile relevante și le cere copiilor să se
conformeze, tocmai pentru că au fost de comun acord în formularea lor.
Abordarea restaurativă. Se referă la modul în care se formulează soluţia conflictului. Un simplu discurs
moralizator sau pedepsirea celui vinovat nu au deseori efectul dorit. Astfel, dacă se constată că unul sau
mai mulţi dintre copiii implicaţi au avut un comportament necorespunzător, în locul administrării unei
pedepse, abordarea restaurativă propune ca cel în cauză să facă ceva concret pentru a repara răul făcut.
Aceasta are ca efect, pe de o parte, asumarea explicită a responsabilităţii și conștientizarea consecinţelor
comportamentelor necorespunzătoare, și, pe de altă parte, satisfacerea mai corectă a nevoilor, în primul
rând de natură emoţională, ale copilului afectat.
RECOMANDARE
Pe baza informaţiilor de mai sus, elaboraţi:
- un plan intern de gestionare a situaţiilor conflictuale de tip intercultural în grădiniţă. El poate fi struc-
turat sub forma unei scheme logice în care să fie precizate reacţiile la diferite tipuri de situaţii.
- un set de reguli publice, care să fie comunicate părinţilor, menite să ducă la reducerea riscurilor de
conflicte interculturale.
PETI brosura.indd 64 16.03.2010 17:43
65
În toate activităţile desfășurate în grădiniţă este necesară introducerea unei abordări incluzive și intercul-
turale. Aceasta se poate face în două moduri:
1. prin conţinuturi, spre exemplu, prin includerea în diferite activităţi de învăţare a unor elemente aso-
ciate culturii romilor sau a unor teme ce se referă la diversitatea culturală în general sau la relaţii și
atitudini între persoane cu apartenenţe culturale diferite;
2. prin strategiile utilizate, prin modul de structurare a interacţiunilor între copii, prin rolurile și sar-
cinile atribuite copiilor, prin caracteristicile materialelor didactice utilizate, precum și prin metodele
de evaluare, cadrul didactic poate încuraja cooperarea, dezvoltarea de atitudini reciproce pozitive
între copii și/sau dezvoltarea stimei de sine a copiilor romi.
În continuare prezentăm sugestii privind modalităţi concrete ce pot contribui la adoptarea unei abordări
interculturale în diferite momente ale activităţilor curente din grădiniţă, în diferite tipuri de activităţi de
învăţare și în procesul de evaluare.
M2.4.1. Acvităţi de dezvoltare personală: rune şi
tranziţii
Sosirea și plecarea de la grădiniţă
La fel ca pentru toţi copiii, sosirea la grădiniţă și despărţirea de membrii familiei care i-au însoţit, este și
pentru copiii romi un moment sensibil în care personalul grădiniţei are un rol important, putând facilita
această despărţire și asigura confortul emoţional care să permită copilului să se integreze în mediul fizic
și social al grădiniţei.
Cu atât mai mult însă, în cazul copiilor romi, care pot percepe o distanţă și mai mare între mediul familial
și cel al grădiniţei, atitudinea încurajatoare și atenţia din partea cadrului didactic și a celorlalte categorii
de personal sunt esenţiale și pot genera o raportare pozitivă a copilului la propria persoană, la colegi și
la grădiniţă în general. Nu trebuie uitat nici faptul că sosirea și plecarea sunt momente în care personalul
grădiniţei interacţionează simultan cu copilul și cu un membru al familiei acestuia. Gestionarea adecvată
a acestor momente poate contribui la construirea unei relaţii deschise și pozitive cu familiile copiilor.
Momentul salutului, la sosire și la plecare, presupune trei tipuri de comunicare:
- comunicare verbală: cuvintele folosite;
sugestie: dacă în familia copilului de vorbește limba romani, puteţi saluta copilul și în limba de stu-
diu și în limba romani;
- comunicare para-verbală: tonul vocii, modul de rostire a cuvintelor;
sugestie: în funcţie de situaţie, poate fi utilă adaptarea la starea psihologică a copilului, la emoţiile
pe care le puteţi percepe pe faţa acestuia; este cu siguranţă inutilă menţinerea unei atitudini per-
manent pozitive, dar artificiale;
- comunicare non-verbală: gesturile și poziţia corpului în procesul de comunicare;
sugestie: copiii sesizează și comportamentele dumneavoastră inconștiente și involuntare și le pot
interpreta în moduri diferite; în cazul copiilor romi poate fi necesară o atenţie suplimentară la con-
știentizarea comportamentelor nonverbale și utilizarea unor gesturi care să genereze încredere și
deschidere.
M2.4. Abordarea incluzivă și interculturală în acvita-
tea codiană a grădiniţei
PETI brosura.indd 65 16.03.2010 17:43
66
Fiecare dintre aceste niveluri ale comunicării are importanţă, dar este importantă și coerenţa acestora.
Astfel, dacă la un nivel se transmite, voluntar sau involuntar, un mesaj ce îl contrazice pe cel de la celelalte
niveluri (în special la nivelul comunicării non-verbale, al cărei impact este cel mai puternic în transmiterea
mesajului), acesta riscă să compromită întregul proces de comunicare și să submineze încrederea inter-
locutorului.
Întâlnirea de dimineaţă
Principalele scopuri ale întâlnirii de dimineaţă, total compatibile cu scopurile educaţiei incluzive și inter-
culturale, sunt de a:
- construi sentimentul apartenenţei comune la grup;
- încuraja împărtășirea, ascultarea, incluziunea și participarea;
- oferi modele de comportament și de a dezvolta abilităţi de cooperare.
Ea răspunde atât nevoilor sociale cât și celor de învăţare ale copiilor. Copiii învaţă lucruri despre ei și
despre colegi, se generează o atmosferă prietenoasă, favorabilă exprimării emoţionale și dezvoltării cre-
ativităţii tuturor copiilor și se pot oferi oportunităţi egale de participare, subliniindu-se astfel că toţi copiii
sunt importanţi prin aprecierea egală a fiecărei contribuţii. Întâlnirea de dimineaţă nu dezvoltă la copii
doar abilităţile de comunicare, ci și capacitatea de sinteză și de luare a deciziilor, pregătind totodată acti-
vităţile de învăţare prevăzute pentru ziua respectivă.
Salutul pe care și-l adresează reciproc copiii este din nou un moment în care se poate ţine cont de di-
versitatea culturală a grupei și în care se poate valoriza în mod particular și apartenenţa etnoculturală
a copiilor romi, de exemplu, prin utilizarea limbii romani. Odată obișnuiţi cu această rutină, copiii vor
fi încurajaţi să propună chiar ei diferite formule de salut, unele putând fi sugerate de fraţii mai mari și
inspirate din practicile culturale ale comunităţii locale. Orice propunere a copiilor, chiar dacă surprinde
sau pare năstrușnică, trebuie apreciată, ceea ce stimulează încredere și dorinţa de participare și pe viitor.
Și momentul în care copiii își împărtășesc unii altora impresii, opinii și păreri poate fi valorificat pentru
încurajarea și stimularea copiilor romi și, în general, a celor care se tem că ceea ce ar avea ei de spus nu
este suficient de interesant pentru colegi.
De evitat:
- formularea de aprecieri (nu doar în mod direct, ci și prin comportamentele paraverbale și nonver-
bale) din care să rezulte că ceea ce prezintă unii copii este mai important sau mai puţin important;
toate contribuţiile sunt importante; nu uitaţi că ceea ce contează este percepţia copiilor, nu intenţia
cadrului didactic; este deci la fel de important cum spuneţi, ca și ceea ce spuneţi;
- acordarea de concesii unor copii (spre exemplu cu intenţia de a ţine cont de situaţia lor defavoriza-
tă), având ca rezultat percepţia unei poziţii de inferioritate a copiilor respectivi;
- aprecierea pozitivă artificială și nejustificată a unei contribuţii poate genera efecte contrare celor
dorite atât asupra copilului în cauză, cât și asupra modului în care este văzut acesta de către colegi;
este, de aceea, important să se identifice aspectele cu adevărat pozitive din contribuţiile fiecărui
copil și acest lucru este întotdeauna posibil.
Modul de gestionare a activităţii de grup permite, de asemenea, aplicarea principiilor descrise în secţiu-
nea anterioară cu privire la stimularea unor atitudini pozitive între copii.
Noutăţile zilei pot include desigur și menţionarea unor sărbători sau evenimente importante pentru co-
munitatea de romi locală, precum și menţionarea în 8 aprilie a Zilei Internaţionale a Romilor.
PETI brosura.indd 66 16.03.2010 17:43
67
Modul de organizare a copiilor în momentul gustării sau al servirii mesei este posibil să contribuie, de
asemenea, la creșterea coeziunii grupului și la stabilirea de interacţiuni pozitive între copiii romi și ne-
romi. Situaţiile în care copiii romi preferă să stea împreună doar cu colegi de etnie romă trebuie tratate
cu tact și răbdare, dar, treptat, se va încuraja constituirea de grupuri mixte și comunicarea între copii de
etnii diferite. Este important însă ca această strategie să nu fie explicită, ci discretă, altfel existând riscul
unor efecte negative nedorite, copiii romi putându-se întreba „ce anume nu e în regulă cu noi”. Aceasta
este cel mai riscant în cazurile în care există și reţineri din partea familiilor în asumarea apartenenţei la
etnia romilor.
Activităţi de tranziţie
Și în activităţile de tranziţie pot fi utilizate cuvinte în limba romani sau se poate face o legătură, acolo
unde este oportun, cu gesturi tipice asociate meseriilor tradiţionale ale comunităţii de romi sau cu obiec-
te utilizate în mod frecvent de acestea. De asemenea, o posibilă activitate de tranziţie constă în a solicita
pe rând fiecărui copil să mimeze o situaţie care îi este familiară de acasă sau din comunitate. Astfel,
fiecare copil ajunge să fie în centrul atenţiei, ceea ce contribuie la creșterea stimei de sine și totodată la
construirea unei identităţi sociale pozitive și pentru copiii romi.
M2.4.2. Acvităţi pe domenii experienţiale
Pentru fiecare dintre cele 6 teme din curriculum (Cine sunt/suntem? Când, cum și de ce se întâmplă? Cum
este, a fost și va fi pe Pământ? Cum planificăm/organizăm o activitate? Cu ce și cum exprimăm ceea ce
simţim? Ce și cum vreau să fiu?) se pot concepe activităţi care vizează, alături de atingerea unor obiective
prevăzute în curriculum, și obiective ce ţin de dimensiunea incluzivă și interculturală:
- dezvoltarea unei identităţi individuale și socio-culturale pozitive a copiilor romi;
- relaţii și atitudini pozitive între elevii romi și ne-romi
- motivarea și susţinerea suplimentară a copiilor romi pentru obţinerea de rezultate pozitive în învăţare
Aceste activităţi se pot derula în cadrul tuturor centrelor:
- prin teme al căror conţinut poate integra referiri la diversitate, la cultura romilor sau la relaţiile între
persoane de diferite etnii,
- prin divizarea echilibrată pe grupuri a copiilor și prin utilizarea unor metode care:
• să favorizeze interacţiunile,
• să stimuleze apropierea și cooperarea între copii romi și ne-romi
• să pună copiii romi în situaţia de a experimenta succesul și de a fi apreciaţi.
O serie de activităţi au fost deja descrise sau sugerate în secţiunile anterioare. Prezentăm în continuare
alte exemple ilustrative.
Centrul Biblioteca
- Povești cu elemente culturale preluate din comunitatea romilor sau cu personaje pozitive romi;
- Materiale scrise bilingv în română și romani sau alte limbi relevante în plan local;
- Ilustraţii care să reflecte aspecte familiare copiilor romi.
PETI brosura.indd 67 16.03.2010 17:43
68
Centrul Știinţe
- includerea de obiecte, imagini ale animalelor sau plantelor legate de viaţa din prezent sau din tre-
cutul recent a comunităţilor de romi;
- studierea unor procese asociate meseriilor tradiţionale ale romilor;
- dobândirea deprinderilor matematice fundamentale prin compararea, măsurarea, desenarea unor
obiecte specifice legate de viaţa cotidiană a familiilor de romi.
Centru Arte
- realizarea de desene, picturi, colaje care să prezinte viaţa copiilor și a familiilor acestora sau eveni-
mente importante ale comunităţii;
- atenţie acordată păstrării și expunerii echilibrate a produselor realizate de copii romi și ne-romi;
- încurajarea realizării în comun de desene, colaje, modelaje, etc., de către copii romi și ne-romi, ge-
nerând situaţii de interdependenţă pozitivă;
- jocul cu instrumente muzicale specifice și reflectarea diversităţii grupei în fondul muzical folosit,
utilizând de exemplu piese clasice inspirate din folclorul romilor, românilor, etc.
Centrul Colţul căsuţei
- includerea de păpuși de ambele sexe, cu diferite culori ale pielii, cu diferite tipuri de îmbrăcăminte,
precum și de jucării ce reprezintă obiecte care se regăsesc în casele, gospodăriile sau în ocupaţiile
familiilor de romi; obiecte de vestimentaţie specifice românilor și romilor;
- jocul „De-a gătitul” în care să se reflecte diversitatea practicilor culinare din familiile copiilor;
- jocuri simbolice în care se simulează câte un eveniment important din viaţa familiei sau a comuni-
tăţii de romi.
Centrul Construcţii
- realizarea de construcţii comune prin cooperare între copii romi și ne-romi;
- copiilor de vârstă mai mare li se poate propune să construiască din cuburi o machetă a cartierului
sau satului sau a altor locuri care le sunt cunoscute copiilor, de exemplu, ca urmare a migraţiei în
străinătate.
Centrul Apă și nisip
- este un mediu care stimulează prin natura sa apropierea și interacţiunile de pe poziţii egale a copii-
lor, lucru ce poate fi subliniat pentru a contribui la dezvoltarea atitudinilor pozitive reciproce;
- realizarea de modelări ale formelor de relief familiare copiilor romi și ne-romi, aflate în localitatea
lor sau cunoscute din călătorii.
Invitarea unui tânăr sau adult de etnie romă
Tematica: Poate fi aleasă practic orice tematică relevantă pentru obiectivele programei. Nu este nece-
sară focalizarea pe o temă de genul „romii” sau „tradiţiile romilor”, ci se pot alege teme legate de orice
domeniu experienţial, cu condiţia ca persoana invitată (femeie sau bărbat) să le poată vorbi copiilor din
experienţa proprie pe tema respectivă.
Astfel, pe lângă învăţarea unor aspecte noi legate de domeniul experienţial vizat, copiii romi vor avea
ocazia să se raporteze la un model pozitiv, să-și consolideze o imagine favorabilă a grupului din care fac
PETI brosura.indd 68 16.03.2010 17:43
69
11 Cristiana Boca (coord.), Jenica Batiste, Vasile Flueraș, Liliana Grigore, Doina Olga Ștefănescu. Noi repere ale educaţiei timpurii în grădiniţă,
Modul pentru educatori - 3. București: Ministerul Educaţiei, Cercetării și Tineretului, UMPIP, 2009 – Proiectul pentru Reforma Educaţiei Timpu-
rii, pp. 13-19.
12 Ibidem, pp. 17-18.
parte sau, dacă este cazul, vor găsi argumente pentru asumarea apartenenţei la etnia romilor. Mai mult,
o asemenea experienţă va determina și la copii ne-romi conturarea unei imagini mai nuanţate și mai re-
aliste asupra romilor, precum și atitudini pozitive faţă de romi în general, prevenindu-se astfel preluarea
din mediul social a prejudecăţilor negative la adresa romilor.
Etape:
1. Pregătirea întâlnirii
Pentru ca experienţa să aducă beneficii maxime din punctul de vedere al învăţării, este necesară
o activitate dedicată pregătirii întâlnirii cu invitatul. În cadrul acesteia se poate utiliza o metodă
interactivă dintre cele recomandate în ghidul Noi repere ale educaţiei timpurii în grădiniţă
11
pentru
a pune în evidenţă ce știu copiii despre tema ce va fi abordată și ce ar dori să afle. Pe această bază
se vor stabili întrebările care să fie adresate invitatului, vor fi definite rolurile pe durata vizitei (cine
conduce invitatul în sală, cine pune întrebările, diferite tipuri de observatori, etc.) și vor fi formulate
reguli de bază pentru o bună desfășurare a întâlnirii.
2. Invitatul vine la grădiniţă
Niciodată discuţia nu va decurge exact cum a fost planificată, dar este important ca ea să fie pre-
gătită, așa încât invitatul să aibă ocazia de a povesti copiilor despre tema stabilită și de a răspunde
întrebărilor acestora. Cu siguranţă vor apărea și întrebări neprevăzute pe listă și este important să
se permită adresarea acestora, evitându-se totuși devierea de la tema stabilită. Este probabil, de
asemenea, ca invitatul să introducă în răspunsuri și alte aspecte de natură personală, ceea ce va
face discuţia mai interesantă pentru copii.
Cadrul didactic va interveni cât mai puţin posibil, doar în cazul în care este necesar să solicite expli-
caţii pe înţelesul copiilor la unele dintre detaliile date de invitat și eventual dacă există riscul devierii
de la tema generală stabilită.
3. Ce am învăţat?
Procesul nu se încheie odată cu plecarea invitatului. Este importantă succedarea vizitei de o discuţie
cu privire la ce s-a învăţat din această experienţă. Pentru aceasta se poate utiliza și metoda Pălăriilor
gânditoare
12
. Astfel, încă din faza de pregătire se va stabili un grup de 6 copii cu roluri diferite în
observarea modului în care decurge întâlnirea cu invitatul:
- pălăria albă (gândire obiectivă) va urmări faptele și informaţiile privind tema studiată pe care
copiii le-au învăţat de la invitat;
- pălăria roșie (gândire sentimentală) va reţine sentimentele exprimate atât de invitat, cât și de
copii pe durata vizitei;
- pălăria neagră (gândire negativă) va reţine elementele ce nu ajung să fie abordate în discuţia
cu invitatul sau întrebări rămase fără răspuns;
- pălăria galbenă (gândire optimistă) va evidenţia aspectele pozitive ale interacţiunii, așa cum
sunt ele percepute de către copii;
- pălăria verde (gândire creativă) va urmări să identifice o soluţie creativă la o problemă asocia-
tă temei studiate, prezentată de invitat sau rezultată din discuţia cu acesta;
- pălăria albastră (controlează procesul de gândire) va urmări modul în care s-a respectat sau nu
planul iniţial și rolurile stabilite în faza de planificare.
Fiecare pălărie va prezenta pe rând ce a observat din punctul de vedere care i-a fost atribuit. Ceilalţi
copii pot completa sau comenta, exprimându-și propriile opinii. Această metodă are avantajul unei per-
spective complexe, ce nu rămâne focalizată exclusiv asupra aspectelor cognitive, ci le include și pe cele
emoţionale și relaţionale.
Nu uitaţi!
Orice activitate pe domenii experienţiale, indiferent de tipul de conţinut abordat are calitatea de activi-
PETI brosura.indd 69 16.03.2010 17:43
70
tate cu caracter incluziv și intercultural, atât timp cât:
• sarcinile solicită participarea tuturor copiilor la activitate și ţine cont de nevoile specifice individuale
ale acestora;
• activitatea valorifică experienţele anterioare ale fiecărui copil;
• metodele alese încurajează cooperarea, sprijinul reciproc al copiilor;
• feedback-ul acordat copiilor pe parcursul activităţii contribuie la stimularea participării viitoare,
recunoașterea progreselor sau semnalarea aspectelor care necesită mai mult efort pentru a fi
îmbunătăţite;
• copiii sunt apreciaţi individual prin raportare la propriile progrese, stimulându-se încrederea în sine;
• se recunoaște contribuţia fiecărui copil la realizarea activităţii.
M2.4.3. Acvităţi integrate
Activităţile integrate oferă oportunităţi deosebite pentru atingerea obiectivelor unei educaţii timpurii
incluzive și interculturale. Desigur, este extrem de importantă modalitatea în care se structurează ac-
tivitatea și în care se face legătura cu aspectele specifice ale culturii romilor. O activitate focalizată pe
tema „cultura romilor” riscă însă reproducerea unor stereotipuri și posibil chiar generarea unei reacţii
negative din partea copiilor și părinţilor romi, dar și a părinţilor ne-romi, în ciuda bunelor intenţii ale ca-
drului didactic. Este, de aceea, preferabilă integrarea unor elemente culturale specifice romilor în teme
generale, de interes pentru toţi copiii.
Posterul personal
(Activitatea se poate derula pe parcursul a mai multe săptămâni, în două etape)
Etapa 1: Despre mine
Descriere
Fiecare copil primește o foaie mare de hârtie pe care îi este scris numele, precum și acces împreună cu
colegii la instrumente de desenat, la reviste vechi și la foarfece pentru decupat și pastă de lipit. Sarcina
este să decupeze din revistă și să lipească pe posterul personal, completând cu desene proprii unde con-
sideră necesar, în așa fel încât posterul să conţină în final aspecte cu care copilul se identifică, care îi plac
sau de care se simte apropiat. Posterele vor fi apoi afișate în așa fel încât să fie văzute, fiecare copil având
ocazia de a explica verbal conţinutul, nu neapărat toţi în aceeași zi. După un timp, copiii pot opta să mo-
difice unele dintre elementele afișate, explicând colegilor motivele și ce anume reprezintă noul conţinut.
Z&>df/
Identificaţi cu ce domenii de dezvoltare este conectată această activitate.
PETI brosura.indd 70 16.03.2010 17:43
71
Etapa 2: Viaţa de zi cu zi cu familia mea
Descriere
Pe grupuri de 4-5 copii, fiecare grup primește o foaie mare conform desenului alăturat. În decursul mai
multor săptămâni fiecare copil va completa cu desene sau imagini relevante fiecare căsuţă.
La fiecare căsuţă conţinutul poate fi conectat cu anumite domenii experienţiale, oferind în același timp
copiilor ocazia să facă referire la propria apartenenţă culturală, să conștientizeze asemănări și diferenţe.
sŝĂƜĂĚĞnjŝĐƵnjŝŠŶĨĂŵŝůŝĂŵĞĂ͊
ĐƟǀŝƚĉƜŝŝŵƉŽƌƚĂŶƚĞŠŶ
ĨĂŵŝůŝĞƐĂƵĞǀĞŶŝŵĞŶƚĞ
......................................
dƌĂĚŝƜŝŝƐƉĞĐŝĂůĞŠŶ
ĨĂŵŝůŝĂŵĞĂ
......................................
>ƵĐƌƵƌŝůĞĐĂƌĞŠŵŝƉůĂĐĞĐĞůŵĂŝ
ŵƵůƚƐĉůĞĨĂĐĐƵĨĂŵŝůŝĂŵĞĂ
..............................................
DĞƐĞƌŝŝůĞƉĞĐĂƌĞůĞ
ƉƌĂĐƟĐĉŵĞŵďƌŝŝ
ĨĂŵŝůŝĞŝŵĞůĞ
ĐƟǀŝƚĉƜŝůĞƉĞĐĂƌĞ
ƚƌĞďƵŝĞƐĉůĞĨĂĐĂĐĂƐĉ
......................................
>ƵĐƌƵƌŝůĞĐĂƌĞŶƵͲŵŝ
ƉůĂĐĞƐĉůĞĨĂĐ
......................................
Z&>df/
Identificaţi ce riscuri poate presupune utilizarea practică a acestei activităţi atunci când între copiii
din grupă există diferenţe semnificative de nivel socio-economic. Cum le puteţi gestiona în acord cu
principiile educaţiei incluzive?
PETI brosura.indd 71 16.03.2010 17:43
72
W>/f/
Basmul
1. Argument
Basmele reprezintă un instrument excelent pentru a-i ajuta pe copii să asimileze o serie de
noţiuni fundamentale, în cadrul unor activităţi motivante și interesante și care le stimulează
în același timp creativitatea. Acest modul îndeamnă cadrele didactice care lucrează cu grupe
mixte, din care fac parte și copii romi să reflecteze asupra posibilităţii de a utiliza basmele în
scopul favorizării dezvoltării stimei de sine și a unei identităţi pozitive la copii romi, precum și
a unei atitudini de respect și de cooperare din partea celorlalţi copii.
Basmele au, fără îndoială, o dimensiune fundamentală, care afectează sensibilitatea profundă
a oricărei fiinţe umane. Ele au o structură, dar și conţinuturi și mesaje care se situează dincolo
de specificităţile culturale, ceea ce poate fi demonstrat de patrimoniul cultural al oricărei
societăţi. Mai mult, relatând parcursuri iniţiatice ale unor eroi care încearcă să-și împlinească
destinul fabulos, trecând prin capcanele întinse de personaje mitice precum vrăjitori, monștri,
balauri, tot felul de demoni, fiind ajutaţi de zâne, vrăjitori, alţi mijlocitori, care le dau puteri
magice, basmele spun foarte mult și într-un mod extraordinar de viu și despre culturile care le
vehiculează și în care sunt înrădăcinate.
Basmele au jucat un rol social important în societăţile tradiţionale. Ele au fost transmise în
mod oral de la o generaţie la alta, prin intermediul șezătorilor, care reuneau familia în jurul
unui povestitor, căruia auditoriul îi “sorbea” vorbele. În prezent, în societatea post-industri-
ală și în cultura noastră, basmele aparţin tot mai puţin grupurilor. Momentul special alocat
poveștilor, înainte de culcare, tinde să dispară. Basmele au devenit fie instrumente de studiu
pentru folcloriști, etnologi, antropologi, lingviști, psihanaliști, fie forme “reduse”, forme “sim-
ple” ale unei specii literare infantilizate și aseptizate.
Această dimensiune orală a comunicării prin intermediul basmului nu mai există decât în
câteva situaţii privilegiate, legate de relaţia părinte (părinţi) – copil (copii) sau în cadrul anu-
mitor comunităţi pentru care oralitatea și viaţa în grup încă reprezintă caracteristici identitare
fundamentale. Acesta este cazul anumitor comunităţi de romi, a căror viaţă este întotdeauna
puternic influenţată de tradiţii, unele rămânând din acest motiv semi-izolate în raport cu
societatea. În multe alte comunităţi în schimb, datorită influenţei modernităţii și ca urmare
a contactelor cu populaţia majoritară, tradiţia basmelor specifice, precum și “ritualul” care
transformă basmul în patrimoniu comun al grupului au dispărut. Cu siguranţă că prezenţa
unei tradiţii vii în ceea ce privește basmul poate și trebuie să fie exploatată în scopuri peda-
gogice, atunci când acest lucru este posibil. Această tradiţie poate reprezenta un element
important pe care cadrele didactice îl pot utiliza în vederea valorizării culturii romilor. Studiile
realizate de specialiști au facilitat culegerea unui număr important de basme vehiculate în
PETI brosura.indd 72 16.03.2010 17:43
73
W>/f/
cadrul diferitelor comunităţi de romi și o serie de volume au fost deja publicate în acest sens.
Deși rămân încă foarte puţin cunoscute, atât marelui public cât și cadrelor didactice, aceste
basme pot fi integrate cu ușurinţă în activităţile educative.
Dar chiar și în cazurile în care nu sunt disponibile nici tradiţii, nici texte, activităţile recoman-
date prin acest modul permit utilizarea basmului în scopul dezvoltării unei identităţi pozitive a
copiilor romi și pentru a facilita o mai bună cunoaștere a comunităţii lor de către ceilalţi copii.
Acest lucru este posibil prin intermediul unei activităţi de scriere a unui basm al cărui erou și
celelalte personaje, precum și contextul pot fi legate de această comunitate.
Punerea în scenă a unei basm specific comunităţii romilor și/sau a altuia, care promovează, în
general, atitudini de respect faţă de diversitatea culturală și de deschidere spre comunicare,
permite atât copiilor romi cât și celorlalţi să lucreze împreună și să-și dezvolte creativitatea.
2. Obiective

2.1. Generale 2.2. Specifice
cunoașterea diferitelor elemente
legate de basm;
dezvoltarea abilităţilor de comu-
nicare și de cooperare între copii;
dezvoltarea încrederii de sine și a
respectului pentru propria iden-
titate culturală și pentru identita-
tea culturală a celorlalţi.
1. analiza comparativă a diferitelor basme, din punctul
de vedere al structurii lor;
2. identificarea, în cadrul unui basm, a aspectelor spe-
cifice unei comunităţi culturale (îndeosebi aspecte
specifice culturii romilor);
3. exprimarea orală sensibilă faţă de opinia celorlalţi;
4. formularea ideilor principale ale basmului;
5. exprimarea non-verbală în cadrul unei scenete;
6. cooperarea și lucrul în echipă în vederea conceperii
unei scenete;
7. afirmarea propriei apartenenţe culturale;
8. manifestarea unui comportament și a unui limbaj
respectuos faţă de alte culturi.
3. Planificarea activităţilor
Această activitate tematică trebuie să se desfășoare pe o perioadă mai amplă, timp de mai
multe luni, în funcţie de vârsta la care se realizează. Ea se realizează într-o perspectivă trans-
disciplinară și urmărește transmiterea mai multor tipuri de cunoștinţe și dezvoltarea la copii a
unei diversităţi de competenţe.
Anumite activităţi pot să se deruleze în paralel (punctele 4.3 și 4.4) sau pot fi programate în
mod succesiv.
PETI brosura.indd 73 16.03.2010 17:43
74
W>/f/
4. Descrierea activităţilor
4.1. Prezentarea temei și planificarea etapelor care urmează împreună cu copiii
Prezentarea scopului final al acestei activităţi pentru copii: crearea unui basm inspi-
rat din cultura romilor și regizarea sa pentru a fi jucat cu ocazia unei serbări.
Discutarea etapelor ce vor urma: înţelegerea structurii unui basm, cunoașterea unor
aspecte din cultura romilor, realizarea unui basm, realizarea unui scenariu și organi-
zarea spectacolului.
4.2. Înţelegerea structurii unui basm
Lectura de către cadrul didactic sau de către părinţi invitaţi a unor basme tradiţiona-
le și clasice (inclusiv basme ale romilor): basmele care vor fi citite pot fi propuse de
către copii. Identificarea elementelor constante care se regăsesc în basme și a unor
tipuri de structuri de acţiuni.
4.3. Cunoașterea unor elemente din cultura romilor
Invitarea în clasă a unei persoane din comunitatea de romi, pentru a răspunde la
întrebările copiilor și/sau pentru a povesti un basm rom.
4.4. Realizarea unui basm
Determinarea eroilor, a personajelor, a locurilor, a situaţiilor etc..
Discuţii în vederea definirii fiecărei etape de acţiune.
Copiii desenează cele mai importante momente ale basmului.
4.5. Regizarea basmului
Elaborarea scenariului, repartizarea rolurilor și organizarea echipei, punerea în sce-
nă. Realizarea scenografiei și a costumelor cu implicarea copiilor și părinţilor.
4.6. Organizarea spectacolului
Planificarea activităţilor și repartizarea sarcinilor.
Realizarea afișelor și a invitaţiilor, eventual contactarea mass-mediei locale.
Desfășurarea spectacolului.
5. Evaluare și continuare
Reflecţii pe baza a ceea ce au învăţat copiii prin intermediul activităţilor realizate.
Identificarea punctelor forte și a celor slabe, precum și a posibilităţilor de dezvoltare, continu-
are și difuzare a acestor rezultate.
PETI brosura.indd 74 16.03.2010 17:43
75
13 Curriculum pentru educaţia timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani, Ministerul Educaţiei, Cercetării și Tineretului, UMPIP, 2008, p. 19.
M2.4.4. Jocuri şi acvităţi didacce alese
Rolul cadrului didactic în legătură cu acest tip de activităţi se referă în principal la
- asigurarea unui mediu educaţional propice;
- gestionarea promptă a eventualelor situaţii problematice care pot apărea.
După cum se menţionează în Curriculumul pentru educaţia timpurie a copilului între 3-6/7 ani, „reușita
desfășurării jocurilor și a activităţilor didactice alese depinde în mare măsură de modul în care este or-
ganizat și conceput mediul educaţional. Acesta trebuie să stimuleze copilul, să-l ajute să se orienteze,
să-l invite la acţiune.”
13
Desigur, dacă mediul educaţional este structurat, conform recomandărilor din
secţiunea a doua a prezentului modul, în așa fel încât să reflecte diversitatea culturală și să ofere copiilor
oportunităţi de a înţelege prin joc implicaţiile asemănărilor și diferenţelor între oameni, efectele asupra
copiilor vor fi în sensul acceptării diversităţii, al promovării respectului și cooperării. Astfel, copiii vor con-
tinua să beneficieze și în timpul rezervat activităţilor alese de procesele demarate în cadrul activităţilor
didactice pe domenii experienţiale.
Aceste tipuri de activităţi permit copiilor libertatea alegerii acelor activităţi sau de a se juca ceea ce ei
doresc din ceea ce li se pune la dispoziţie. Rolul cadrului didactic este acela de a întări și în cadrul acestor
activităţi acele tipuri de comportamente care au fost încurajate și în timpul celorlalte tipuri de activităţi.
Într-un mediu cu un puternic caracter intercultural, jocul liber al copiilor va reflecta și va consolida achi-
ziţiile acumulate în urma activităţilor gestionate de cadrul didactic, inclusiv în privinţa deprinderilor și
atitudinilor legate de relaţiile interculturale.
Tocmai datorită valenţelor sale de barometru al dezvoltării copilului sub toate aspectele (fiind universul
în care copilul se manifestă „necenzurat”, jocul liber constituie spaţiul cel mai propice pentru a observa
W>/f/
Note, comentarii, propuneri, sugestii:
Copiii trebuie implicaţi cât mai mult posibil în luarea deciziilor din cadrul activităţilor. Luarea
acestor decizii implică respectarea anumitor reguli, pe care copiii trebuie să le stabilească de
la început. Cadrul didactic se va strădui să nu intervină în mod normativ, ci să joace rolul de
mediator al comunicării între copii.
În cazul unei grupe mixte (copii romi și non-romi), este important să se menţină echilibrul luă-
rilor de cuvânt și să se valorizeze intervenţiile romilor, aptitudinile lor și cunoștinţele pe care le
au despre propria cultură, ca și contribuţie la activitatea realizată. Complementaritatea com-
petenţelor trebuie gestionată îndeosebi la nivelul activităţilor în grup. Participarea părinţilor și
a altor membri ai comunităţii este, de asemenea, foarte importantă. În acest sens, o reuni-
une cu părinţii înainte de începerea activităţilor poate fi foarte utilă. Regizarea unui basm și
organizarea spectacolului pot fi realizate cu costuri foarte mici, făcând apel la creativitatea
copiilor și utilizând materiale ușor de găsit. Dacă este posibil, pentru grupele mari, pregătitoa-
re, anumite părţi ale activităţii tematice pot să implice utilizarea calculatorului, contribuind
astfel la iniţierea în informatică a copiilor.
PETI brosura.indd 75 16.03.2010 17:43
76
14 Cristiana Boca (coord.), Jenica Batiste, Vasile Flueraș, Liliana Grigore, Doina Olga Ștefănescu. Noi repere ale educaţiei timpurii în grădiniţă.
Modul pentru educatori - 3. București: Ministerul Educaţiei, Cercetării și Tineretului, UMPIP, 2009 – Proiectul pentru Reforma Educaţiei Timpurii,
p. 60.
modul în care copiii romi și ne-romi au receptat și interiorizat comportamente de respect reciproc, aju-
torare, prietenie.
Nu este însă exclusă apariţia în perioada jocurilor și a activităţilor alese de către copii a unor conflicte,
unele putând avea cauze sau legături asociate apartenenţei etnoculturale a copiilor. În astfel de situaţii,
este esenţială intervenţia promptă, fermă și echilibrată a cadrului didactic, conform recomandărilor din
secţiunea a doua a acestui modul.
Tot în cadrul acestor activităţi, copiii pot fi încurajaţi să se înveţe reciproc jocuri. Învăţarea reciprocă
este, în general, cea mai eficientă din punctul de vedere ale rezultatelor învăţării, mai ales când se rea-
lizează la dorinţa ambelor părţi, dar și mai eficientă este când este vorba despre joc. Copiii învaţă ușor,
repede și dezvoltă relaţii de prietenie în cadrul jocurilor, pentru că este modul lor natural de a se exprima.
De aceea, pentru a încuraja un mediu intercultural în sala grupei, copiilor romi și ne-romi trebuie să le
acordăm timp să se joace împreună și să înveţe unii de la alţii.
M2.4.5. Evaluarea
Așa cum este menţionat în ghidul Noi repere ale educaţiei timpurii în grădiniţă
14
, observarea este me-
toda de bază cea mai adecvată pentru evaluarea copilului în perioada copilăriei mici. Desigur, evaluarea
se va focaliza asupra progreselor realizate în diferite domenii de dezvoltare de către fiecare copil, dar ea
nu poate fi pertinentă decât dacă este situată în contextul socio-cultural din care provine copilul. A lua
în considerare acest context socio-cultural în cazul familiilor de romi înseamnă că se va analiza situaţia
concretă a familiei copilului și nu se vor face presupuneri bazate pe simplul fapt al apartenenţei la etnia
romilor și chiar bazate pe cunoașterea caracteristicilor comunităţii de romi locale. Se vor avea astfel în
vedere diferite aspecte ale mediului familial, inclusiv tipul de comunitate – tradiţională sau modernă,
limba, sau limbile vorbite în familie, situaţia socio-economică și nivelul educaţional al părinţilor, angajarea
sau nu a familiei în procese de migraţie temporară, la nivel naţional sau internaţional, poziţia familiei în
raport cu comunitatea, numărul de copii din familie, etc. Această punere în context nu trebuie focalizată
exclusiv pe identificarea dificultăţilor și a barierelor, reale sau potenţiale, ce pot afecta procesul de învă-
ţare, ci trebuie să aibă și obiective pozitive, de identificare a resurselor ce pot susţine, la nivelul familiei
sau al comunităţii, dezvoltarea copilului și procesele de învăţare vizate de grădiniţă.
Copilul nu trebuie să perceapă evaluarea ca furnizoare de mesaje negative, centrate pe nereușitele co-
pilului, care ar putea să-l demotiveze sau să-i submineze încrederea în sine. Așa cum s-a arătat în secţi-
unea a doua a acestui modul, încă de la vârsta timpurie se poate manifesta capcana stereotipului, care
în situaţie de evaluare poate împinge involuntar copilul să aibă rezultate inferioare dacă are conștiinţa
apartenenţei la un grup ce are, conform stereotipului, performanţe inferioare.
Evaluarea în perioada copilăriei timpurii vizează, în general, stimularea încrederii în sine și crearea unei
imagini pozitive de sine. De aceea, fiecare progres realizat de copil este celebrat împreună cu acesta, iar
singurul criteriu de referinţă este performanţa sa anterioară!
Orice copil are dreptul să fie susţinut în învăţare, fie că e un proces mai lent sau unul mai rapid. Dar niciun
copil nu va dori să înveţe atât timp cât nimic nu-l încurajează că poate și că este apreciat pentru efortul
pe care îl face!
Un cunoscut specialist în problematica romilor, Jean-Pierre Liégeois, profesor la Sorbona, ilustrează ris-
curile utilizării unor proceduri de evaluare necorespunzătoare cu un caz întâlnit în Finlanda. În cadrul
PETI brosura.indd 76 16.03.2010 17:43
77
unei evaluări era inclusă și solicitarea copiilor de a recunoaște animale, pe baza unor siluete desenate
pe cartonașe. Un copil de etnie romă căruia i s-a arătat un cartonaș cu silueta unui cal a răspuns însă că
nu știe ce animal reprezintă. Reacţia evaluatoarei a fost de a depuncta copilul la testul respectiv. Educa-
toarea, care cunoștea însă mediul socio-cultural al copilului, a insistat cu întrebări suplimentare. Copilul
a reacţionat, spre surprinderea evaluatoarei, spunând că silueta animalului seamănă cu a unui cal dar cu
siguranţă nu poate fi unul real: „dacă ar avea coama de o anumită formă, ar putea fi un cal din rasa X,
dacă ar avea coada într-un anumit fel ar fi din rasa Y, însă la silueta arătată nimic nu se potrivește”. Astfel,
provenit dintr-o familie a cărei ocupaţie tradiţională era creșterea cailor, copilul știa o mulţime de detalii
care îi permiteau să concluzioneze că silueta arătată nu putea fi a unui cal real.
Astfel de practici nu își au desigur locul în contextul actual al educaţiei timpurii, în care evaluarea este
concepută ca un proces, nu ca un moment de testare, în care cadrele didactice observă în mod sistematic
copilul în diferite situaţii/contexte și utilizează în sens formativ concluziile formulate.
O atenţie suplimentară este necesară în privinţa modului de comunicare către părinţii romi a rezultatelor
evaluării progreselor copilului, folosind un limbaj adaptat și clar, accentuând reușitele și succesele, subli-
niind, ori de câte ori este cazul, rolul pozitiv al mediului familial.
PETI brosura.indd 77 16.03.2010 17:43
78
PETI brosura.indd 78 16.03.2010 17:43
79
MODULUL 3
Managementul diversităţii în serviciile
de educaţie mpurie
PETI brosura.indd 79 16.03.2010 17:43
80
15 Vezi și Cristiana Boca (coord.), Elena Butunoi, Carmen Lică, Emilia Stana. Și tu poţi fi manager, Modul pentru managementul grădiniţei – 5.
București: Ministerul Educaţiei, Cercetării și Tineretului, UMPIP, 2009 – Proiectul pentru Reforma Educaţiei Timpurii, pp. 24-25.
Acest modul se adresează în mod direct managerilor instituţiilor de educaţie timpurie, dar și tuturor
celor care lucrează în serviciile de educaţie timpurie. El are în vedere susţinerea dezvoltării capacităţii
organizaţionale a serviciilor de educaţie timpurie de a integra o perspectivă incluzivă și interculturală în
ansamblul activităţilor desfășurate.
Acest demers pleacă de la recunoașterea importanţei și pertinenţei unei abordări globale a serviciilor
de educaţie timpurie, cuprinzând activităţile realizate la diferite niveluri. Așa cum este recomandat în
modulul 2, este fundamentală includerea unei perspective interculturale în activităţile educaţionale și în
relaţiile cadrelor didactice cu copiii și familiile acestora. Experienţele în această direcţie realizate în ultimii
zece ani în România și în alte ţări europene au arătat că un asemenea demers nu are succes pe termen
mediu și lung și, în general, nu are efectul scontat decât dacă este încadrat într-un proces de dezvoltare
instituţională și dacă este asumat de către întreg colectivul de cadre didactice, având susţinerea condu-
cerii serviciilor respective. De aceea, conţinutul acestui modul poate fi de interes pentru toate cadrele
didactice din serviciile de educaţie timpurie care doresc să se angajeze activ în acest proces de dezvoltare
instituţională.
Este cunoscut că proiectul de dezvoltare instituţională al grădiniţei include două componente princi-
pale: componenta strategică și cea operaţională.
15
Realizarea unui mediu incluziv în cadrul grădiniţei,
în special atunci când ea deservește o comunitate multiculturală, presupune ca ambele componente să
vizeze ţinte precise de integrare a unei abordări incluzive interculturale. Aceste ţinte trebuie să se regă-
sească în toate aspectele managementului proiectului instituţional. Beneficiarul principal al grădiniţei
este copilul, iar scopul general al activităţii este dezvoltarea globală a fiecărui copil și pregătirea fiecăruia
pentru școală și viaţă. Așadar, atât componentele strategice cât și cele operaţionale nu pot viza decât
modalităţile cele mai adecvate prin care să se atingă simultan obiectivele ce ţin de calitatea procesu-
lui educaţional, în general, și pe cele care se focalizează pe asigurarea respectării nevoilor specifice ale
copiilor proveniţi din medii socio-culturale defavorizate și asigurarea, astfel, a unui acces echitabil la o
educaţie de calitate pentru toţi copiii.
Totodată, pentru a fi cu adevărat cuprinzător, un demers de integrare a unei abordări incluzive și intercul-
turale va trebui să aibă în vedere în egală măsură mediul instituţional intern, dar și relaţia serviciilor de
educaţie timpurie cu mediul extern, cu comunitatea locală în ansamblul său, inclusiv cu grupurile aflate
în situaţie defavorizată și cu cele minoritare, care au caracteristici culturale specifice.
După cum rezultă din conţinutul Modulului 1 al prezentului ghid, romii se situează la convergenţa acestor
două criterii și, dată fiind anvergura decalajului educaţional, complexitatea situaţiei actuale și profunda
ei ancorare istorică, este indispensabilă acordarea unei atenţii particulare acestei minorităţi. Așadar, este
necesară focalizarea atât pe asigurarea unui mediu incluziv și intercultural, care să favorizeze o dez-
voltare echilibrată a tuturor copiilor, să promoveze respectul pentru diversitatea culturală, combaterea
prejudecăţilor și discriminării, cât și pe construirea și menţinerea unei relaţii pozitive cu familiile și
comunităţile externe, în vederea creșterii participării copiilor romi la educaţia timpurie, reducerii și pre-
venirii abandonului și susţinerii copiilor romi în obţinerea unor rezultate educaţionale situate la același
nivel ca și în cazul celorlalţi copii.
M3.1. Managementul diversităţii și dezvoltarea organi-
zaţională a instuţiilor de educaţie mpurie
PETI brosura.indd 80 16.03.2010 17:43
81
Pentru a putea gestiona acest proces prin metode democratice și participative, singurele care pot genera
efecte profunde și de durată în acest domeniu ce presupune prin natura sa deschidere și angajament
personal, dincolo de obligaţii și reglementări, managerii serviciilor de educaţie timpurie au nevoie de
competenţe specifice, care le completează atât pe cele de management educaţional general, cât și pe
cele privind educaţia incluzivă și interculturală. Desigur, un factor esenţial ce afectează decisiv succesul
în asigurarea frecventării regulate a serviciilor de educaţie timpurie de către cât mai mulţi copii romi cu
vârsta cuprinsă între 3 și 6/7 ani și în obţinerea de către aceștia de rezultate similare colegilor lor de alte
etnii, este colaborarea cu familiile și comunităţile de romi. Din aceste motive, acest modul oferă manage-
rilor serviciilor de educaţie timpurie recomandări, instrumente și teme de reflecţie pe această tematică.
Z&>df/
Analizaţi componentele strategice actuale ale proiectului managerial al grădiniţei pe care o conduceţi.
În ce măsură se regăsește, explicit sau implicit, (în misiune, viziune, ţinte educaţionale, opţiuni strategi-
ce) asumarea principiilor unei abordări incluzive și interculturale?
PETI brosura.indd 81 16.03.2010 17:43
82
16 Cristiana Boca (coord.), Jenica Batiste, Vasile Flueraș, Liliana Grigore, Doina Olga Ștefănescu. Noi repere ale educaţiei timpurii în grădiniţă,
Modul pentru educatori – 3. București: Ministerul Educaţiei, Cercetării și Tineretului, UMPIP, 2009 – Proiectul pentru Reforma Educaţiei
Timpurii, p. 33 , disponibil la http://proiecte.pmu.ro/web/guest/module
Așa cum este precizat și în ghidul Noi repere ale educaţiei timpurii în grădiniţă
16
, ce conţine recomandări
metodologice pentru adaptarea practicilor educaţionale la cerinţele noului curriculum de educaţie tim-
purie, grădiniţele incluzive sunt deschise, prietenoase și pun un accent deosebit pe mai multe elemente,
între care flexibilizarea curriculumului, calitatea activităţilor de învăţare, evaluarea permanentă și parte-
neriatul educaţional.
Mai precis, o grădiniţă incluzivă și interculturală are următoarele caracteristici:
1. Asumare explicită a incluziunii și interculturalităţii, planificare și comunicare
- Își asumă explicit în proiectul instituţional promovarea unei abordări incluzive și interculturale prin
obiectivele, activităţile și strategiile de implementare propuse.
- Strategia și planul operaţional anual conţin elemente privind asigurarea unui mediu incluziv și inter-
cultural și sunt elaborate prin metode participative, prin implicarea activă a cadrelor didactice și a
reprezentanţilor părinţilor copiilor.
- Are mecanisme adecvate prin care această opţiune este comunicată la nivelul beneficiarilor și al
comunităţii locale în general.
2. Mediul educaţional
- Așa cum este descris în Modulul 2, diversitatea culturală a copiilor este reflectată în diferite aspecte
ale mediului educaţional, având în vedere:
• mediul fizic: decorarea sălilor și a spaţiilor comune, dotarea centrelor de activitate cu materi-
ale și jucării ce reflectă diversitatea culturală;
• metodele de învăţare utilizate, ce permit implicarea activă a tuturor copiilor în activităţi și
încurajează interacţiunea dintre ei;
• împărţirea copiilor în grupe și evitarea segregării.
• modul de comunicare promovat de cadrul didactic în interacţiunea acestuia cu copiii și în in-
teracţiunea dintre copii.
- Ca o consecinţă, prezenţa în grădiniţă a copiilor romi este vizibilă la nivelul mediului educaţional,
elementele respective situând cultura romilor la nivel egal cu celelalte culturi.
3. Procesul educaţional
- În activităţile pe domenii experienţiale, activităţile de dezvoltare personală, jocurile și activităţile
didactice alese sunt incluse, în mod constant și adecvat nivelului de vârstă al copiilor, structurii
etnice și culturale a grupei, elemente ce promovează deschiderea și respectul pentru diversitate,
precum și referinţe culturale familiare copiilor.
- În activităţile transdisciplinare integrate sunt incluse elemente culturale preluate din comunităţile
de origine ale copiilor, cu atenţie la prezentarea în mod pozitiv a tuturor culturilor și la crearea unui
mediu favorabil conștientizării și afirmării de către copii a apartenenţei lor etnoculturale, cu evita-
rea consecventă a etichetărilor.
- Cadrele didactice vizează dezvoltarea unei identităţi sociale pozitive și a stimei de sine la toţi copiii,
acordând atenţie specială copiilor romi și celor proveniţi din familii defavorizate, care au de com-
pensat influenţele negative venite din mediul social.
- Prin modul de structurare a interacţiunilor între copii în procesul educaţional se urmărește dezvol-
tarea de atitudini și relaţii pozitive reciproce între copii, îndeosebi între cei romi și ne-romi, susţi-
nându-se activităţi ce presupun cooperare și dezvoltarea spiritului de echipă.
M3.2. Viziunea unei grădiniţe incluzive și interculturale
PETI brosura.indd 82 16.03.2010 17:43
83
- Cadrele didactice sunt pregătite să facă faţă în mod adecvat unor situaţii conflictuale al căror sub-
strat are legătură cu diferenţele sociale și etnoculturale dintre copii.
- Evaluarea bazată pe observarea copiilor permite constatarea ritmului progreselor realizate de fie-
care copil în parte, atenţie acordându-se și cauzelor asociate diferenţelor etnoculturale sau sociale.

4. Relaţia cu familiile copiilor
- Părinţii sunt invitaţi în mod constant să participe la activitatea din grădiniţă, cu asigurarea unui
echilibru din perspectiva apartenenţelor etnoculturale.
- Componenţa Comitetului de Părinţi reflectă în măsură cât mai fidelă structura etnoculturală și soci-
ală a comunităţii.
- Canalele de comunicare, conţinutul și modul de comunicare al mesajelor adresate părinţilor de
cadrele didactice sunt adaptate situaţiei și nevoilor specifice ale părinţilor.
- Există modalităţi prin care părinţii să-și poată comunica opiniile și sugestiile, atât în mod deschis, cât
și cu asigurarea confidenţialităţii.
- Tuturor părinţilor li se oferă ocazia de a vedea succesele în învăţare ale copiilor lor.
5. Relaţia cu comunitatea locală
- Grădiniţa are susţinere din partea autorităţilor locale și dezvoltă o relaţie de colaborare cu diferite
instituţii și organizaţii relevante (serviciile sociale și de protecţie a copilului, organizaţii ale romilor și
ale altor minorităţi, organizaţii neguvernamentale preocupate de asigurarea incluziunii sociale sau
de promovarea educaţiei interculturale, etc.)
- Grădiniţa are proceduri eficiente de comunicare către membrii comunităţii locale a rezultatelor
obţinute în promovarea unui climat incluziv și intercultural, precum și în asigurarea unei participări
cât mai largi la educaţia timpurie a copiilor, inclusiv a celor de etnie romă sau, în general, a celor în
situaţie dezavantajată.
PETI brosura.indd 83 16.03.2010 17:43
84
Pentru asigurarea apropierii cât mai mult posibil a situaţiei reale din grădiniţă de viziunea descrisă mai
sus, deci pentru asigurarea unui mediu intern incluziv și intercultural, este esenţială angajarea colectivului
de cadre didactice într-un proces structurat de colaborare, integrat în ansamblul demersurilor de dezvol-
tare instituţională, spre exemplu cele ce vizează asigurarea calităţii, și nu separat de acesta.
Procesul poate fi structurat conform schemei de mai jos:
Etapa premergătoare, cea de informare și pregătire intervine înainte de demararea procesului propriu-
zis și presupune informarea întregului colectiv atât cu privire la intenţiile procesului, cât și cu privire la
modul în care acesta va fi realizat. Tot aici sunt incluse participările managerului și ale cadrelor didactice
la cursuri de formare care să le ofere repere teoretice și practice pentru a se putea angaja eficient în de-
mersul de adoptare a unei abordări incluzive și interculturale.
Următoarea etapă, care devine prima etapă din ciclul de dezvoltare instituţională, cuprinde analiza situ-
aţiei iniţiale și trebuie să aibă în vedere o serie de indicatori, corespunzători aspectelor descrise mai sus
și care caracterizează o grădiniţă incluzivă și interculturală. Trebuie avute în vedere în egală măsură toate
componentele și se vizează asigurarea unei poziţii de echilibru în cadrul relaţiilor din grădiniţă și al celor
dintre colectivul de cadre didactice și părinţi, în raport cu toate grupurile etnoculturale prezente la nivelul
comunităţii locale, cu atenţie particulară acordată comunităţilor de romi și altor grupuri dezavantajate.
Indicatorii ce vor constitui repere ale analizei vor include, pe lângă toate aspectele ce caracterizează o
grădiniţă incluzivă și interculturală, aspecte legate de situaţia comunităţii locale, cu profilul ei socio-eco-
nomic și etnocultural, precum și elemente care să permită analiza rezultatelor procesului educaţional.
Această analiză iniţială poate fi realizată pe baza unei abordări numită autoevaluare de grup, ce combină
aspecte de natură obiectivă cu aspecte subiective, ceea ce sporește atât pertinenţa rezultatelor, cât și
motivaţia participanţilor de a se angaja în sensul realizării unei schimbări în bine a acestei situaţii. Aspecte
concrete legate de modul de realizare a autoevaluării colectivului didactic sunt prezentate într-una din
secţiunile următoare.
Cea de-a doua etapă din cadrul ciclului de dezvoltare instituţională este cea de planificare. Tot într-o
manieră participativă, pe baza rezultatelor analizei situaţiei curente, se definește planul operaţional prin
M3.3. Un proces ciclic de dezvoltare instuţională
Etapa 0
Informare
ƔŝƉreŐĉƟre
Etapa 1/4
naůŝnjaƐŝƚƵaƜŝeŝ
ĚeĚeďƵƚ
Etapa 3
ImƉůemenƚareƔŝ
monŝƚorŝnjare
Etapa 2
ůaďorareaƵnƵŝ
ƉůanĚeaĐƜŝƵne
PETI brosura.indd 84 16.03.2010 17:43
85
care se urmărește aplicarea unei abordări incluzive și interculturale, atât la nivelul practicilor educaţio-
nale, cât și la nivelul relaţiilor cu familiile copiilor și cu comunitatea. Nu este vorba despre programul de
activităţi al grădiniţei, ci despre un plan focalizat pe schimbare, astfel încât prin aplicarea lui să se ajungă
la compatibilizarea cât mai completă a practicilor și realităţilor din grădiniţă cu cele presupuse de o gră-
diniţă incluzivă și interculturală.
Urmează apoi punerea în practică a celor stabilite și monitorizarea periodică, atât la nivel individual, de
către fiecare cadru didactic, cât și la nivelul întregii echipe, sub coordonarea managerului, a schimbărilor
realizate și a progreselor obţinute.
Ciclul se încheie cu o evaluare generală ce poate avea loc la finalul anului școlar, urmând ca rezultatele
acestei evaluări să constituie baza pentru reluarea ciclului în anul școlar următor.
M3.3.1. Conducerea procesului de dezvoltare instuţională
Adoptarea unei abordări incluzive și interculturale nu se poate realiza decât prin acţiune unitară și eficace
a întregului colectiv din grădiniţă, fiind deosebit de importantă coerenţa de acţiune a echipei și respon-
sabilizarea fiecărui membru pentru definirea și aplicarea proiectului instituţional. O asemenea abordare
presupune ca o parte din responsabilităţile de planificare, conducere, evaluare și control ale proceselor
care intervin în viaţa instituţiei, să fie delegate membrilor echipei, în special colectivului didactic al gră-
diniţei.
Rolul managerului în acest context se focalizează în principal pe:
- mobilizarea resurselor necesare;
- motivarea întregii echipe, făcându-se apel la dorinţa de a obţine rezultate de calitate pentru toţi
copiii, dar și ţinând cont de preocupările și interesele specifice ale fiecărui cadru didactic;
- monitorizare, îndrumare și coordonare a acţiunilor personalului grădiniţei;
- facilitarea comunicării și gestionarea eventualelor tensiuni și conflicte.
Astfel, pentru ca echipa să poată funcţiona unitar și eficient, trebuie asigurate condiţii specifice care
trebuie asigurate în acest sens vizând:
➜ simţul scopului – viziunea clară asupra obiectivelor și priorităţilor comune mobilizează energiile
în mod unitar, sensurile și modalităţile educaţiei interculturale trebuind să fie acceptate și con-
știentizate ca o misiune permanentă a întregului personal al grădiniţei;
➜ delegare de responsabilităţi – sarcinile de lucru clare și delegate conform rolurilor și necesităţi-
lor de acţiune optimizează utilizarea resurselor disponibile;
➜ modalităţi de acţiune eficiente – centrarea pe atingerea rezultatelor în condiţiile unei utilizări
eficiente a resurselor, foarte important pentru multe grădiniţe care acţionează în comunităţi
multi-culturale, care nu beneficiază de o abundenţă de resurse;
➜ flexibilitate și adaptabilitate – permite ajustarea continuă a modalităţilor de acţiune pe bază de
feed-back realist și reprezintă o trăsătură fundamentală a educaţiei interculturale;
➜ comunicare deschisă – permite identificarea diferenţelor de abordare, înţelegerea căilor diver-
se de acţiune și a problemelor și conflictelor, atât în cadrul echipei cât și în relaţiile cu părinţii și
comunitatea;
➜ încredere și respect reciproc – un element esenţial pentru educaţia interculturală, care asigură
baza pentru o bună cooperare și pentru comunicare deschisă, implicând un climat de valorizare
a fiecărui membru al echipei, necesar pentru întărirea spiritului de echipă.
PETI brosura.indd 85 16.03.2010 17:43
86
Un rol important care se păstrează pentru managementul echipei în acest context este legat de rezol-
varea conflictelor. Pe de o parte, în evoluţia echipelor coezive incidenţa conflictelor este mai frecventă
decât în relaţiile de muncă de tip ierarhic, ea fiind specifică uneia din etapele normale în evoluţia echipei:
Logica acestui proces ţine de evoluţia relaţiilor către unitatea echipei, care, după etapa iniţială de for-
mare, în care toţi membrii sunt informaţi de scopul activităţii și modalităţile așteptate de implementare,
se ajunge la conflicte care ţin de diferenţele de abordare. Urmează etapa în care aceste diferenţe sunt
conștientizate și atenuate sau valorificate prin stabilirea unor reguli interne de acţiune - normare - care,
fiind definite și acceptate de membrii echipei, permit realizarea activităţii în cele mai bune condiţii - per-
formarea. Când condiţiile de activitate se schimbă în mod semnificativ, se poate ivi nevoia de a modifica
normele de lucru ale echipei – transformare – ciclul putându-se relua de la nivelul 2 sau 3, în funcţie de
context.
În același timp, implementarea unei educaţii incluzive și interculturale, mai ales când este vorba de etnia
romă, este confruntată și cu factori care generează diferenţe de percepţie și de abordare, ce se pot con-
stitui în tot atâtea surse de conflict:
- informaţia sumară, unilaterală;
- dificultăţi de comunicare interculturală, în lipsa unor repere comune clare;
- influenţa stereotipurilor, de multe ori discretă, neconștientizată;
- impregnare emoţională puternică;
- presiuni ale diferitelor grupuri, manifestate implicit sau explicit.
Influenţa unor asemenea factori este atenuată prin îmbunătăţirea și diversificarea informaţiei, prin creș-
terea gradului de empatie și asigurarea condiţiilor de consolidare a coeziunii echipei. Deosebit de im-
portantă este discutarea deschisă în cadrul echipei a dificultăţilor întâmpinate și susţinerea reciprocă în
găsirea celor mai adecvate răspunsuri.
formare
Etapa 1
ĐŽŶŇŝĐƚ
Etapa 2
normare
Etapa 3
performare
Etapa 4
ƚƌĂŶƐĨŽƌŵĂƌĞ
Etapa 5
W>/f/
Puteţi recunoaște etapele descrise mai sus în evoluţia echipei grădiniţei? Cum s-a manifestat
conflictul? Puteţi descrie valenţe pozitive ale etapei de conflict?
PETI brosura.indd 86 16.03.2010 17:43
87
Există însă și un alt rol important pe care îl are managerul în procesul de integrare în viaţa cotidiană a
grădiniţei a unei abordări incluzive și interculturale: cel de reper pentru colegi în privinţa modului în care
gândește, reacţionează și se raportează la personalul grădiniţei, la copii și la familiile lor, la comunitate,
în general.
W>/f/
1. Analizaţi avantaje și dezavantaje ale stilurilor de conducere în parcurgerea celor 4 etape
ale procesului de dezvoltare instituţională în scopul promovării incluziunii și intercultura-
lităţii:
Stilul de conducere Avantaje Dezavantaje
Stilul autoritar impune
centraliza-rea autorităţii și
dictează membrilor colec-
tivului decizii la adoptarea
cărora nu au contribuit
Stilul liber: managerul
se implică cât mai puţin
în derularea activităţilor,
care funcţionează aproape
automat, prin autoreglare și
influenţare reciprocă
Stilul democratic
participativ: membrii
echipei sunt consultaţi și
implicaţi în procesul de luare
a deciziilor, în monitorizarea
și evaluarea implementării
acestora
2. Care este stilul dumneavoastră predominant de conducere? Ce stil de rezultă din analiza
de mai sus că ar fi cel mai adecvat pentru demersul propus? Dacă stilul dumneavoastră
predominant este nepotrivit pentru demersul de dezvoltare organizaţională, sunteţi gata să
vă schimbaţi stilul? Utilizaţi schema de mai jos pentru clarificare:
Consecinţe ale
schimbării stilului
de conducere
Pierderi Câștiguri
Pe termen scurt Pe termen lung Pe termen scurt Pe termen lung
La nivel personal
Pentru eficienţa
și calitatea activi-
tăţii în grădiniţă
PETI brosura.indd 87 16.03.2010 17:43
88
M3.3.2. Cum pregăm procesul de schimbare?
Parcurgerea eficientă a etapei de
informare și pregătire, ce prece-
de angajarea grădiniţei pe care o
conduceţi într-un proces de dez-
voltare instituţională centrat pe
adoptarea unei abordări incluzive
și interculturale, presupune:
1. Stabilirea nivelului de cunoaș-
tere de către colectivul de
cadre didactice a principiilor,
conceptelor cheie și a meto-
delor unei educaţii incluzive și
interculturale.
2. Formularea adecvată a mesajului privind angajarea în acest proces de schimbare, cu accent pe două
dimensiuni esenţiale:
a. Dimensiunea motivaţională – motivarea cadrelor didactice
b. Dimensiunea practică – asigurarea înţelegerii cât mai precise a ceea ce presupune procesul, in-
cluzând formularea ţintei acestui demers și explicarea în linii mari a ceea ce se așteaptă în mod
concret de la membrii echipei
3. Comunicarea mesajului în modalitatea cea mai adecvată, primirea și gestionarea feedbackului
4. Planificarea demarării procesului de autoevaluare.
W>/f/
1. Evaluaţi cunoștinţele actuale ale echipei de cadre didactice din grădiniţă în legătură cu
educaţia incluzivă și interculturală, ţinând cont de:
a. Cursurile de formare urmate pe această temă sau pe teme apropiate
b. Modul în care au fost aplicate practic unele elemente învăţate la aceste cursuri
c. Participarea la proiecte cu tematică interculturală
d. Interesul individual exprimat pentru această tematică de membrii echipei
2. În funcţie de rezultatul acestei evaluări, formulaţi mesajul pe care îl veţi transmite colec-
tivului de cadre didactice al grădiniţei, ţinând cont de nevoia de a motiva și de a explica
simplu și clar ce vă așteptaţi să se întâmple.
3. Planificaţi modul de comunicare, ţinând cont de faptul că aveţi diferite opţiuni, între care:
a. sub forma unui discurs la următoarea ședinţă
b. sub forma unui discurs însoţit de un document scris
c. printr-un document scris afișat
d. printr-un document scris, urmat de o discuţie
e. discutând mai întâi cu un grup de colaboratori apropiaţi sau persoane care au deja
cunoștinţe în domeniu, urmând ca apoi să comunicaţi celorlalţi
4. Cum veţi proceda dacă unii colegi au reacţii rezervate sau se opun?
Etapa 0
Informare
ƔŝƉƌĞŐĉƟƌĞ
Etapa 1/4
ŶĂůŝnjĂƐŝƚƵĂƜŝĞŝ
ĚĞĚĞďƵƚ
Etapa 3
/ŵƉůĞŵĞŶƚĂƌĞƔŝ
ŵŽŶŝƚŽƌŝnjĂƌĞ
Etapa 2
ůĂďŽƌĂƌĞĂƵŶƵŝ
ƉůĂŶĚĞĂĐƜŝƵŶĞ
PETI brosura.indd 88 16.03.2010 17:43
89
M3.3.3. Analiza situaţiei de debut
Experienţele privind formarea ca-
drelor didactice și a managerilor
instituţiilor de educaţie, indiferent
de nivel, în vederea promovării
unei abordări incluzive și intercul-
turale, au arătat că regăsim frec-
vent la participanţi două tipuri de
reacţii, ușor de înţeles din punct
de vedere psihologic, dar nepro-
ductive pentru scopurile urmărite:
1. Participanţi care neagă nevo-
ia unei schimbări („noi facem
deja toate acestea”) și care
deseori vor decide doar o ușoară „cosmetizare” a practicilor curente, în așa fel încât ele să poată fi
prezentate ca fiind compatibile cu principiile și criteriile enunţate;
2. Participanţi care acceptă validitatea și utilitatea aspectelor discutate în cadrul formării și, odată re-
veniţi la activitatea curentă sunt nerăbdători să treacă la fapte, aplicând imediat acele metode sau
recomandări care li s-au părut a fi mai interesante.
Dacă în primul caz schimbarea este doar mimată, în al doilea caz riscurile sunt ca schimbările să nu fie cu
adevărat adaptate nevoilor reale și să nu fie coerente și clar articulate între ele, ceea ce conduce în gene-
ral la efecte reduse, la demotivarea cadrelor didactice și a managerilor în cauză și în final la abandonarea
schimbării.
Pentru evitarea unor astfel de situaţii este esenţială precedarea deciziei de realizare a unor schimbări de
o analiză a situaţiei de la care se pleacă.
Două întrebări fundamentale se pun din acest punct de vedere:
- ce anume va fi analizat?
- cum se va face această analiză?
Ce analizăm?
1. corespondenţa dintre situaţia curentă a grădiniţei și viziunea unei grădiniţe incluzive și interculturale,
cu luarea în considerare a fiecărui element:
a. asumarea și comunicarea angajării în promovarea unei abordări incluzive și interculturale
b. mediul educaţional
c. procesul educaţional
d. relaţia cu familiile copiilor
e. relaţia cu comunitatea locală
2. efectele practicilor educaţionale curente asupra performanţelor copiilor și asupra relaţiilor cu părinţii
și comunitatea.
Astfel se va putea răspunde la întrebări cum sunt:
- performanţele copiilor sunt ele diferite semnificativ în funcţie de apartenenţa etnoculturală a fa-
miliilor acestora?
- există diferenţe notabile în privinţa progresului realizat de copii, în funcţie de apartenenţa etnocul-
turală a familiilor lor?
Etapa 0
Informare
ƔŝƉreŐĉƟre
Etapa 1/4
naůŝnjaƐŝƚƵaƜŝeŝ
ĚeĚeďƵƚ
Etapa 3
ImƉůemenƚareƔŝ
monŝƚorŝnjare
Etapa 2
ůaďorareaƵnƵŝ
ƉůanĚeaĐƜŝƵne
PETI brosura.indd 89 16.03.2010 17:43
90
- părinţii au o relaţie bună, participă la activităţile grădiniţei și se implică în comitetul părinţilor, în
proporţie corespunzătoare cu structura demografică a comunităţii locale?
3. contextul socio-cultural al comunităţii locale, inclusiv al comunităţilor minoritare care fac parte din
aceasta, cu atenţie specială asupra comunităţilor de romi.
Aspectele cheie în acest context sunt:
- profilul cultural al comunităţii sau comunităţilor de romi locale, ţinând cont de elementele descrise
în modulul 1;
- profilul socio-economic, inclusiv eventualele practici de migraţie;
- identificarea persoanelor-cheie din cadrul comunităţii care ar putea susţine sau bloca demersurile
propuse;
- identificarea eventualelor resurse din cadrul comunităţii romilor ce pot oferi sprijin (de exemplu,
existenţa unor organizaţii ale romilor, tineri romi originari din comunitatea locală care pot oferi
modele pozitive, etc.);
- alte resurse disponibile sau potenţial disponibile (instituţii publice, organizaţii neguvernamentale,
grupuri religioase, grupuri civice informale, etc.).
Cum analizăm?
Există, teoretic, mai multe variante de realizare a unei astfel de analize și este importantă alegerea celei
mai potrivite opţiuni. Un prim aspect este legat de întrebarea cine realizează analiza?
- o variantă este solicitarea unei persoane din exteriorul colectivului grădiniţei (un specialist, un
coleg mai experimentat, un inspector, etc.) care să realizeze analiza și să prezinte un raport cu con-
cluziile acesteia (evaluare externă);
- o altă variantă este realizarea analizei de către manager, concluziile urmând a fi apoi prezentate
echipei;
- în fine, o altă opţiune este implicarea colectivului în ansamblu, sau cel puţin a unui grup de cadre
didactice, alături de manager, în realizarea analizei (autoevaluare de grup).
W>/f/
Analizaţi comparativ modul în care diferite tipuri de evaluare servesc nevoilor angajării
grădiniţei în procesul de adoptare a unei abordări incluzive și interculturale, gândindu-vă la
rezultate, resurse implicate, pertinenţă, atitudinile celor implicaţi, etc.
Tip de evaluare Avantaje Dezavantaje
Evaluarea externă
Evaluarea realizată
de manager
Autoevaluarea de grup
PETI brosura.indd 90 16.03.2010 17:43
91
Susţinem ideea utilizării metodei autoevaluării de grup pentru realizarea analizei situaţiei curente a
grădiniţei. Aceasta este direct compatibilă cu ideea enunţată mai sus, că succesul demersului de trans-
formare a grădiniţei într-o grădiniţă incluzivă și interculturală depinde în măsură esenţială de implicarea
întregului colectiv de cadre didactice.
Pentru o grădiniţă incluzivă, evaluarea și autoevaluarea permanentă este o necesitate, cultura evaluării
și spiritul autoevaluator fiind elemente definitorii pentru proiectul instituţional și conducând la îmbună-
tăţirea permanentă a activităţii.
Concret, aceasta înseamnă că fiecare membru al echipei didactice, precum și echipa în ansamblu, se
concentrează pe propriul domeniu de responsabilitate pentru îmbunătăţirea performanţelor grădiniţei
și nu pe găsirea unui „ţap ispășitor”. În mod frecvent, atunci când sunt solicitate să identifice dificultăţile
sau provocările cu care se confruntă în privinţa educaţiei copiilor romi, cadrele didactice menţionează
pe primul loc „mentalitatea părinţilor romi” sau „lipsa de interes a părinţilor romi faţă de educaţie” sau
„atitudinea părinţilor romi faţă de cerinţele grădiniţei, acceptate de toţi ceilalţi părinţi”. Autoevaluarea va
deplasa accentul de pe blamarea părinţilor, a familiilor sau a contextului social și cultural al comunităţilor
de romi, spre întrebări de tipul „ce facem noi?”, „cum reacţionăm la astfel de probleme?”, „ce am putea
face și nu am făcut? sau „Ce experienţe pozitive am avut și le-am putea valorifica?”.
Autoevaluarea va genera, de asemenea, o atitudine deschisă și o atmosferă pozitivă, bazată pe respect
și încredere în cadrul echipei, fiind încurajată colaborarea și cooperarea.
Ca și orice alt tip de evaluare, autoevaluarea necesită o atentă pregătire. Metodologia autoevaluării pre-
supune că întreaga echipă va căuta mai întâi răspuns la patru întrebări fundamentale:
• Ce vreau să obţin?
• Cum doresc să procedez?
• Cu cine doresc să cooperez?
• Ce doresc să evit?
Se obţine astfel o listă de aspecte ce vor fi urmărite, de surse de informaţie, atât obiective cât și subiecti-
ve, și de proceduri pentru obţinerea datelor necesare.
PETI brosura.indd 91 16.03.2010 17:43
92
17 Detalii privind principiile și modul de realizare a unei autoevaluări de grup sunt disponibile în Manualul autoevaluării. Kulturkontakt Austria,
2006. Varianta în limba română: Institutul Intercultural, 2006, accesibil și online la www.intercultural.ro
Odată obţinute aceste date, ele vor fi analizate în comun de membrii echipei didactice, conturându-se
astfel o imagine a poziţionării grădiniţei în raport cu viziunea ideală a unei grădiniţe incluzive și inter-
culturale și în raport cu situaţia și nevoile comunităţii locale. Facilitarea discuţiei cu privire la aspectele
vizate în cadrul autoevaluării poate fi asigurată fie de manager, fie de un membru al colectivului de cadre
didactice, fie de un facilitator extern specializat în gestionarea unui astfel de proces.
17
W>/f/
Identificaţi propuneri de surse de informaţii relevante pentru procesul de autoevaluare
(care să fie discutate și eventual completate de membrii echipei, pe parcursul procesului de
autoevaluare):
Tip de informaţie necesară
Sursa informaţiei și
metoda de obţinere
Reperele normative de care trebuie să se ţină cont în grădiniţă
Rezultatele copiilor în învăţare și în particular cele ale copiilor
din medii defavorizate
Atitudinile reciproce ale copiilor romi și ne-romi
Numărul de copii care abandonează sau au frecvenţa neregulată
Estimarea numărului de copii neînscriși la grădiniţă
Percepţia cadrelor didactice asupra eventualelor dificultăţi ale
copiilor romi
Percepţia grădiniţei de către părinţii romi
Modalităţile de comunicare în interiorul echipei și între cadrele
didactice și părinţi
Compatibilitatea mediului educaţional cu principiile educaţiei
incluzive și interculturale
Compatibilitatea practicilor didactice cu principiile educaţiei
incluzive și interculturale
Structura etnoculturală a comitetului de părinţi
Parteneriatele existente cu instituţii și ONG-uri
Instituţii și organizaţii cu care s-ar putea stabili parteneriate
Alte oportunităţi de sprijin în adoptarea unei abordări incluzive
și interculturale
PETI brosura.indd 92 16.03.2010 17:43
93
Un element-cheie este oferirea posibilităţii tuturor participanţilor de a-și exprima punctul de vedere în
mod deschis, completând astfel cu o perspectivă subiectivă datele obiective obţinute prin diferite me-
tode. Pentru a se permite exprimarea fără restricţii a opiniilor este esenţială respectarea următoarelor
reguli:
- conţinutul discuţiilor va fi păstrat confidenţial, nici unul dintre participanţi nu va vorbi despre cele
comunicate cu persoane din afara grupului, decât dacă acest lucru a fost decis de întreg grupul;
- orice opinie este permisă, este normal să existe opinii diferite, dar în grup nu se vor formula judecăţi
la adresa persoanelor, ci se vor comenta doar ideile exprimate;
- managerul se va abţine de la formularea rapidă de concluzii și nu va fi primul în exprimarea opiniilor,
pentru a evita influenţarea și inhibarea celorlalţi participanţi.
M3.3.4. Elaborarea unui plan de dezvoltare instuţională
Există frecvent tendinţa, firească
dealtfel, ca, atunci când se rea-
lizează analiza, să se stabilească
imediat și măsuri care să fie luate
pentru îmbunătăţirea situaţiei.
Experienţa a arătat însă că este
mult mai eficient ca aceste două
procese, cel de analiză și cel de
planificare a acţiunii, să fie clar se-
parate. Astfel, se va obţine mai în-
tâi o imagine completă a situaţiei,
prin combinarea diferitelor date și
puncte de vedere, urmând ca, pe
baza acesteia, să se stabilească pla-
nul operaţional de dezvoltare organizaţională.
Planul trebuie, de asemenea, realizat în manieră participativă și trebuie să aibă la bază propuneri făcute de
toţi membrii echipei, nu sarcini trasate de manager. Este chiar recomandabil ca acţiunile ce vor fi incluse
în plan și repartizarea responsabilităţilor să fie stabilite în conformitate cu preferinţele, cu interesele și cu
abilităţile specifice ale fiecărui cadru didactic.
Realizarea planului poate pleca de la întrebări cum sunt:
- Ce putem face pentru a apropia situaţia din grădiniţă de viziunea unei grădiniţe incluzive și interculturale?
- Cum putem valorifica specificul etno-cultural pentru a îmbunătăţi rezultatele copiilor și a sprijini o dezvol-
tare armonioasă a acestora – în activitatea grădiniţei, în relaţiile cu părinţii, în implicarea comunităţii?
- Cine poate sprijini demersul și cum putem contracara eventuale opoziţii sau blocaje?
Z&>df/
Gândiţi-vă la ultima ședinţă de analiză a activităţii grădiniţei și reflectaţi la atmosfera deschisă sau mai
puţin deschisă a acesteia. Au fost respectate regulile de mai sus? Ce ar putea fi făcut pentru îmbunătă-
ţirea atmosferei din colectiv?
Etapa 0
Informare
ƔŝƉreŐĉƟre
Etapa 1/4
naůŝnjaƐŝƚƵaƜŝeŝ
ĚeĚeďƵƚ
Etapa 3
ImƉůemenƚareƔŝ
monŝƚorŝnjare
Etapa 2
ůaďorareaƵnƵŝ
ƉůanĚeaĐƜŝƵne
PETI brosura.indd 93 16.03.2010 17:43
94
Odată listate opţiunile identificate este importantă prioritizarea acestora. În acest scop se poate utiliza
diagrama de mai jos:
Efect anticipat redus Efect anticipat important
Dificil de realizat cu resursele existente
Ușor de realizat cu resursele existente
Se obţine astfel o listă de priorităţi, prin focalizarea asupra acelor acţiuni posibil de realizat și care au
șanse maxime de a genera rezultate pozitive. Nu este realist să se aștepte realizarea imediată a tuturor
schimbărilor și acţiunilor posibile. De aceea, în prima etapă eforturile se vor focaliza pe aceste priorităţi,
iar treptat, se pot adăuga și altele.
Planul va conţine nu doar acţiunile prioritare pe care echipa își propune să le realizeze, ci și:
- responsabilităţile precise pentru fiecare acţiune (cine este responsabil de realizarea acţiunii);
- cu cine se va colabora;
- în ce interval de timp va fi planificată acţiunea;
- resurse necesare pentru ca acţiunea să fie realizată cu succes;
- cum se pot măsura sau pune în evidenţă efectele acţiunii.
Este importantă includerea de acţiuni corespunzătoare tuturor ariilor specificate în viziunea grădiniţei
incluzive și interculturale, precum și atenţia specială acordată integrării în mediul și în procesul educa-
ţional a unor elemente culturale cu adevărat pertinente pentru familiile copiilor romi care frecventează
grădiniţa. În acest sens, o documentare prealabilă și consultarea cu membri ai comunităţii sunt esenţiale.
Managerul se va asigura că planul rezultat astfel, prin colaborarea cadrelor didactice implicate, este
cunoscut și accesibil tuturor membrilor echipei.
W>/f/
1. În grădiniţa dumneavoastră există un plan de dezvoltare instituţională? Dacă da, respectă
principiile enunţate? Dacă nu, ce a împiedicat realizarea lui și ce trebuie făcut pentru a
putea elabora un astfel de plan?
2. Stabilirea priorităţilor diferă de o analiză SWOT?
PETI brosura.indd 94 16.03.2010 17:43
95
M3.3.5. Implementarea şi monitorizarea planului de dez-
voltare instuţională
Planul operaţional realizat în pa-
sul anterior va fi desigur referinţa
pentru implementarea schimbări-
lor stabilite, considerate necesare
de către echipa de cadre didactice
pentru a apropia grădiniţa de viziu-
nea unei grădiniţe incluzive și inter-
culturale. Managerul va acorda în
mod echilibrat susţinerea necesară
pentru punerea în practică a acţiu-
nilor stabilite. De asemenea, se va
stabili un mecanism transparent și
clar de monitorizare a progresului.
Monitorizarea presupune în primul
rând revederea periodică a planului stabilit și compararea acţiunilor planificate cu cele realizate și a efecte-
lor anticipate cu cele obţinute.
Monitorizarea nu trebuie percepută de membrii echipei exclusiv ca o modalitate de control, ci are cel puţin
două alte scopuri esenţiale:
- motivarea reciprocă a membrilor echipei prin împărtășirea succeselor și aprecierea reciprocă a efor-
turilor și a rezultatelor obţinute;
- analiza pertinenţei unora dintre măsurile prevăzute în planul de acţiune în vederea revizuirii acestora:
• revizuirea sau chiar eliminarea acţiunilor care se dovedesc nerealiste sau care nu produc efectele
anticipate;
• alocarea de resurse sau colaborări suplimentare pentru acţiunile care dovedesc un potenţial im-
portant dar sunt dificil de realizat;
• adăugarea de acţiuni complementare celor deja incluse;
• solicitarea de sprijin din exteriorul echipei, inclusiv din partea unor părinţi romi, a altor membrii ai
comunităţii sau a organizaţiilor romilor.
Ca și analiza și planificarea, pentru maximizarea efectelor pozitive asupra climatului în echipă și asupra efi-
cienţei acţiunilor, monitorizarea va fi făcută prin discutarea cu întreaga echipă, nu în formulă bilaterală
(managerul cu fiecare membru al echipei separat). Se vor respecta și aici regulile utilizate la autoevaluare,
privind focalizarea pe propriile responsabilităţi (nu pe ce ar fi putut face sau ar fi trebuit să facă alţii), confi-
denţialitatea și comunicarea constructivă. În procesul de monitorizare se va acorda atenţie și analizei reac-
ţiilor părinţilor romi la schimbările realizate.
Etapa 0
Informare
ƔŝƉƌĞŐĉƟƌĞ
Etapa 1/4
ŶĂůŝnjĂƐŝƚƵĂƜŝĞŝ
ĚĞĚĞďƵƚ
Etapa 3
/ŵƉůĞŵĞŶƚĂƌĞƔŝ
ŵŽŶŝƚŽƌŝnjĂƌĞ
Etapa 2
ůĂďŽƌĂƌĞĂƵŶƵŝ
ƉůĂŶĚĞĂĐƜŝƵŶĞ
W>/f/
Gândiţi-vă la planul strategic și/sau la cel operaţional al grădiniţei pe care o conduceţi: există
în el/ele repere pentru monitorizare? Cum ar putea fi îmbunătăţite acestea?
PETI brosura.indd 95 16.03.2010 17:43
96
M3.3.6. Evaluarea rezultatelor obţinute
Tot prin aplicarea metodei autoevaluării se vor analiza la sfârșitul anului școlar progresele realizate. Aces-
ta este pentru manager un prilej de a celebra succesele, de a aprecia aspectele pozitive din activitatea
fiecărui membru al echipei (cu siguranţă fiecare a făcut ceva pozitiv pentru care merită apreciat în mod
sincer, iar această apreciere va fi un factor motivant important pentru un și mai mare angajament în pe-
rioada următoare).
Se va reflecta, de asemenea, asupra lecţiilor învăţate, atât din reușite, cât și din eșecurile apărute. Se pot
formula concluzii privind:
- efectele asupra:
• gradului de participare
• performanţelor copiilor romi;
• atitudinilor copiilor romi și ale familiilor acestora faţă de grădiniţă;
• relaţiilor dintre copii;
• implicării părinţilor romi și colaborării cu comunitatea;
- tipul de acţiuni (metode, activităţi didactice, intervenţii în situaţii problematice, strategii de co-
municare cu copiii și cu părinţii etc.) care s-au dovedit a fi cele mai eficiente și asupra cărora este
important să se revină;
- tipuri de acţiuni ce pot fi evitate sau excluse pe viitor din planul operaţional datorită efectelor
nedorite sau insuficiente;
- cel mai eficace mod de distribuire a responsabilităţilor în echipă;
- persoane, organizaţii și instituţii cu care colaborarea a decurs bine sau cu care a fost problematică.
Aceste concluzii vor fi luate ca bază la începutul anului școlar următor, când un nou ciclu va fi demarat.
Desigur, noul ciclu nu va presupune același nivel de investiţie în analiză și în faza de planificare deoarece
va porni de la ce s-a obţinut și ce s-a realizat în anul anterior. Cu toate acestea, reluarea ciclului va ţine
cont și de următoarele două idei fundamentale:
- analiza trebuie reluată, chiar dacă la o anvergură mai redusă, la începutul anului școlar următor
ţinând cont de faptul că pot interveni anumite schimbări, spre exemplu, în situaţia comunităţii;
- nu există niciodată o situaţie în care să nu se poată face îmbunătăţiri. O grădiniţă incluzivă și inter-
culturală este una angajată permanent într-un proces de auto-reflecţie și de dezvoltare instituţio-
nală participativă, indiferent cât de bune sunt rezultatele obţinute.
W>/f/
Realizaţi cu colectivul grădiniţei etapele de pregătire și analiză prin autoevaluare de grup. Pe
această bază, elaboraţi în colaborare cu colegii un plan de acţiune adecvat nevoilor concrete
ale grădiniţei și comunităţii. Utilizaţi pentru structurarea planului un format de tipul celui de
mai jos. Este importantă acordarea unei atenţii echilibrate tuturor celor cinci dimensiuni ce
definesc o grădiniţă incluzivă și interculturală.
PETI brosura.indd 96 16.03.2010 17:43
97
* Pentru majoritatea acţiunilor prevăzute este necesară o planificare mai detaliată, pe etape, și în numeroase cazuri această planificare detaliată
presupune consultarea cu părinţii copiilor, cu reprezentanţi ai acestora, sau cu membri ai comunităţii de romi.
W>/f/
Plan de dezvoltare
instituţională a grădi-
niţei cu focalizare pe
incluziune și intercul-
turalitate
(Exemplu)
Responsabil Colaboratori Perioada* Resurse Indicatori
Cine este
responsabil
de realizarea
acţiunii?
Cu cine se va
colabora?
În ce interval
de timp va fi
planificată
acţiunea?
Ce resurse sunt
necesare pen-
tru ca acţiunea
să fie realizată
cu succes?
Cum se pot
măsura sau
pune în evi-
denţă efectele
acţiunii?
1. Asumare explicită a incluziunii și interculturalităţii, planificare și comunicare
1.1. Includerea refe-
rinţelor explicite
la incluziune și
interculturalita-
te în misiunea
grădiniţei
Director
Membrii
Consiliului de
Administraţie
... -
Misiunea grădi-
niţei afișată
1.2. ….
1.3. ….
2. Mediul educaţional
2.1. Redecorarea
grădiniţei pentru
a reflecta diversi-
tatea comunităţii
locale
...
Reprezentanţi
ai părinţilor;
cadrele didac-
tice; personalul
auxiliar
... ...
Obiecte,
desene, texte,
fotografii ce
reflectă diversi-
tatea culturală,
lingvistică, etc.
2.2. Amenajarea sălii
părinţilor
2.3. ...
3. Procesul educaţional
3.1. Proiectarea a trei
activităţi integra-
te cu tematică
interculturală
3.2. Implementarea
activităţilor
inter-culturale
integrate
3.3. …
4. Relaţia cu familiile copiilor
4.1. …
4.2. …
5. Relaţia cu comunitatea locală
5.1. …
5.2. …
PETI brosura.indd 97 16.03.2010 17:43
98
M3.4.1. Analiza comunităţii locale din perspecva unei
grădiniţe incluzive şi interculturale
Așa cum s-a subliniat mai sus, pe de o parte, implicarea părinţilor și colaborarea cu comunitatea locală
sunt caracteristici esenţiale ale unei grădiniţe incluzive și interculturale, dar, pe de altă parte, comunica-
rea cu părinţii romi, implicarea acestora în viaţa grădiniţei, și, în general, colaborarea cu comunităţile de
romi, în special cele tradiţionale și/sau defavorizate din punct de vedere social, reprezintă o provocare
deosebită pentru manager și pentru întreg colectivul de cadre didactice.
Un prim element ce poate ajuta la găsirea celor mai adecvate răspunsuri la aceste provocări este înţelege-
rea de către manageri și de către cadrele didactice a complexităţii factorilor de natură culturală, istorică,
socio-economică, relaţională și psihologică, descriși în primul modul, care influenţează reprezentările,
atitudinile și comportamentele copiilor și părinţilor romi, dar și cele proprii faţă de romi.
O grădiniţă incluzivă și interculturală are, de asemenea, capacitatea de a se raporta în mod echilibrat la
ansamblul comunităţii locale și de a stabili parteneriate și colaborări variate la acest nivel. Schema de mai
jos ilustrează unele tipuri de posibili parteneri ai grădiniţei în comunitatea locală.
M3.4. Grădiniţa și comunitatea mulculturală –
o abordare interculturală a parteneriatului
GƌĉĚŝŶŝƜĂ ŝŶĐůƵnjŝǀĉ
Ɣŝ ŝŶƚĞƌĐƵůƚƵƌĂůĉ
CŽƉŝŝ͕ ƉĉƌŝŶƜŝ͕
ĐĂĚƌĞ ĚŝĚĂĐƟĐĞ͕
ĐŽŶĚƵĐĞƌĞ͕ CA
ÞƌŝŵĉƌŝĂ
MĂƐƐͲŵĞĚŝĂ 5ĞƌǀŝĐŝŝ ƐŽĐŝĂůĞ
IŶƐƟƚƵƜŝŝ
ĐƵůƚƵƌĂůĞ
8ŝďůŝŽƚĞĐĂ
CŽŵŝƚĞƚƵů
ĚĞ ƉĉƌŝŶƜŝ
5ĐŽĂůĂ
ÞƌŽƚĞĐƜŝĂ
ĐŽƉŝůƵůƵŝ
ÞŽůŝƜŝĂ
IŶƐƟƚƵƜŝŝ
ƌĞůŝŐŝŽĂƐĞ
ONG
5ĞƌǀŝĐŝŝ ŵĞĚŝĐĂůĞ CŽŵƉĂŶŝŝ
IŶƐƉĞĐƚŽƌĂƚ
CƌŐĂŶŝnjĂƜŝŝ
ĂůĞ ƌŽŵŝůŽƌ
PETI brosura.indd 98 16.03.2010 17:43
99
O colaborare privilegiată ar trebui să existe de asemenea între grădiniţă și centrul judeţean de resurse
pentru educaţie incluzivă (CREI). Astfel de centre, înfiinţate în majoritatea judeţelor în ultimii ani, oferă
resurse metodice dar și asistenţă prin personal specializat.
M3.4.2. Rolul parteneriatelor din perspecva grădiniţei
incluzive şi interculturale
Parteneriatele stabilite de grădiniţă la diferite niveluri pot avea o contribuţie importantă atât la asigura-
rea îndeplinirii cu succes a misiunii grădiniţei, cu dimensiunea sa incluzivă și interculturală, dar pot de ase-
menea genera mecanisme prin care se poate veni în mod eficient în sprijinul copiilor aflaţi în situaţii spe-
ciale dificile și în legătură cu care grădiniţa nu are responsabilităţi sau are posibilităţi limitate de acţiune.
Oricât de competent, de motivat și de bine intenţionat ar fi personalul grădiniţei, complexitatea proble-
melor cu care se confruntă în mod deosebit comunităţile defavorizate de romi necesită acţiunea comună
și colaborarea mai multor instituţii și structuri ale comunităţii.
W>/f/
Realizaţi o astfel de diagramă pentru situaţia concretă a grădiniţei dumneavoastră, marcând
cu culori diferite structurile cu care există parteneriate funcţionale și eficiente, cele cu care
există contacte dar nu colaborări la nivel satisfăcător, respectiv cele cu care nu există colabo-
rări.
Reflectaţi asupra modalităţilor prin care se pot consolida parteneriatele existente și a celor
prin care se poate extinde gama de colaborări, în sensul sprijinirii demersurilor de asigurare a
unor servicii de educaţie timpurie de bună calitate pentru toţi copiii. Identificaţi în acest sens
compatibilitatea între:
- nevoile percepute de grădiniţă din punctul de vedere al asigurării incluziunii și
- responsabilităţile și interesele fiecărui potenţial partener.
W>/f/
În cazul în care există o colaborare a grădiniţei cu CREI, analizaţi această colaborare: care
au fost beneficiile principale pentru copii și personalul grădiniţei? Ce se poate face pentru a
extinde aceste beneficii în viitor?
În cazul în care nu au existat colaborări, căutaţi informaţii despre activitatea CREI din judeţul
dumneavoastră și identificaţi modalităţi prin care grădiniţa poate beneficia de serviciile oferi-
te. Dacă cunoașteţi grădiniţe ce au avut astfel de colaborări, vizitaţi-le, solicitând sfaturi de la
cadrele didactice implicate.
PETI brosura.indd 99 16.03.2010 17:43
100
Parteneriatul cu comunitatea de romi
Stabilirea unei relaţii de parteneriat cu comunitatea sau comunităţile de romi din zona unde este situată
grădiniţa are efecte benefice multiple, între care:
- schimbarea percepţiei grădiniţei de către părinţii romi, și, în consecinţă, dezvoltarea unor atitudini
pozitive faţă de grădiniţă la aceștia. Grădiniţa nu va mai fi percepută ca ceva distant, ce nu aparţine
comunităţii;
- găsirea de modalităţi rapide și eficiente de soluţionare a unor probleme ce pot apărea în relaţiile
grădiniţei cu familiile copiilor romi;
- transmiterea în rândul comunităţii a mesajului de deschidere interculturală și incluziune din partea
grădiniţei, cu efect în reducerea numărului copiilor romi de vârstă timpurie care nu frecventează
grădiniţa sau care abandonează pe parcurs.
În funcţie de tipul comunităţii și de profilul socio-cultural al acesteia, grădiniţa va adopta strategii speci-
fice de stabilire a unui parteneriat:
- în cazul unei comunităţi tradiţionale de romi este utilă contactarea, eventual cu sprijinul unora
dintre părinţii copiilor din grădiniţă, a liderilor comunităţii și sensibilizarea acestora în legătură cu
importanţa educaţiei timpurii. Aceștia pot fi invitaţi la grădiniţă, și li se poate solicita sprijinul, spre
exemplu pentru amenajarea mediului educaţional sau adaptarea unor activităţi didactice în confor-
mitate cu specificul cultural al comunităţii. Liderii recunoscuţi public ai comunităţilor tradiţionale
sunt bărbaţi și influenţa lor în comunitate este adesea considerabilă. Cu toate acestea, pot exista în
comunitate și alte persoane cu influenţă, inclusiv femei. Ţinând cont de rolul esenţial al mamelor
în educaţia copiilor, obţinerea sprijinului din partea unor mame cu influenţă în comunitate, care
eventual cunosc în mod direct grădiniţa, poate avea de asemenea un rol important în dezvoltarea
colaborării cu comunitatea. De asemenea, în cazul în care în comunitate există mai mulţi lideri, este
recomandabilă implicarea tuturor, chiar dacă relaţiile dintre aceștia nu sunt cele mai bune.

- în cazul coexistenţei la nivel local a mai multor comunităţi de romi este necesară acordarea unei
atenţii echilibrate tuturor comunităţilor, transmiţând de asemenea mesajul explicit că grădiniţa
este a tuturor copiilor și că specificul fiecărei comunităţi este luat în considerare. Este posibil ca lim-
bile sau dialectele vorbite, apartenenţele religioase, situaţia socio-economică a acestor comunităţi
să fie diferite și toate aceste aspecte ale diversităţii trebuie luate în considerare când se stabilesc
contactele la nivelul comunităţii;
- în cazul comunităţilor de romi cu o puternică implicare religioasă, liderii religioși sunt cei care pre-
iau practic rolul liderilor tradiţionali și sprijinul lor poate fi determinant în ceea ce privește înscrierea
copiilor romi la grădiniţă;
- în cazul comunităţilor cu raportare mai redusă la tradiţii, unde impactul modernităţii se manifestă
ca și în cazul comunităţilor ne-rome, persoanele influente din cadrul comunităţii pot fi de exemplu
cele care au un nivel mai ridicat de studii sau care sunt angajate în diferite instituţii locale. Similar,
lideri informali ai comunităţi pot fi oameni de afaceri sau persoane ce locuiesc de mai multă vreme
în localitatea respectivă.
W>/f/
Identificaţi persoanele cu influenţă în comunitatea sau comunităţile de romi locale. Care sunt
relaţiile dintre acestea? Cum ar putea fi motivate să acorde sprijin grădiniţei?
PETI brosura.indd 100 16.03.2010 17:43
101
Parteneriatul cu organizaţiile romilor și alte organizaţii neguvernamentale
În localităţile unde există organizaţii neguvernamentale ale romilor sau alte organizaţii neguvernamentale,
cu preocupări în domeniul educaţiei sau în domeniul social, este esenţială stabilirea unor parteneriate cu
acestea. Semnarea unui protocol de colaborare cu grădiniţa poate fi benefică de ambele părţi, putând inclu-
siv facilita atragerea de fonduri suplimentare pentru educaţia copiilor romi și pentru îmbunătăţirea situaţiei
materiale în grădiniţă. Cu toate acestea, este o greșeală frecvent întâlnită limitarea la această dimensiune a
colaborării cu astfel de organizaţii: ele pot aduce grădiniţei și comunităţii mai mult decât fonduri.
Astfel, în protocolul de parteneriat se pot include, în funcţie de situaţia specifică a organizaţiei și de tipul de
nevoi identificat la nivelul comunităţii, elemente cum sunt:
- facilitarea relaţiei cu comunitatea sau comunităţile de romi locale;
- intervenţia în cazul nefrecventării regulate a grădiniţei de către unii copii romi;
- acordarea de asistenţă sau facilitarea obţinerii de asistenţă pentru familiile cu situaţie socio-economi-
că defavorizată;
- realizarea de activităţi educaţionale suplimentare cu specific intercultural, în parteneriat cu grădiniţa;
- oferirea de sprijin pentru adaptarea mediului educaţional și a activităţilor didactice pentru a reflecta
diversitatea culturală a comunităţii;
- facilitarea identificării celor mai potriviţi membri ai comunităţii care să fie invitaţi să ia parte la activi-
tăţi didactice la grădiniţă;
- organizarea de activităţi specifice adresate părinţilor copiilor din grădiniţă, în funcţie de nevoile
acestora.
În cazul în care în localitate nu există organizaţii neguvernamentale cu astfel de activităţi este utilă contac-
tarea organizaţiilor aflate în cel mai apropiat oraș și stabilirea de contacte cu acestea. În numeroase cazuri
astfel de colaborări pot facilita implicarea grădiniţei în diferite proiecte sau accesul la materiale didactice
sau experienţe pozitive ce pot inspira cadrele didactice din grădiniţă.
Parteneriatul cu autorităţile locale și alte instituţii publice
Autorităţile locale și o serie de alte instituţii publice au responsabilităţi care includ și acordarea de sprijin
familiilor cu o situaţie socială precară, celor cu un număr mare de copii, celor care revin în ţară după un timp
petrecut în străinătate, etc.
W>/f/
Identificaţi o organizaţie a romilor din localitatea sau din regiunea dumneavoastră. Colectaţi
informaţii despre activităţile acesteia (din presă, de pe internet, prin discuţii cu reprezentaţi ai
organizaţiei, etc.). Comparaţi experienţa și tipul de activităţi ale organizaţiei cu nevoile grădini-
ţei. Identificaţi domenii și idei în care o colaborare ar fi:
- utilă pentru grădiniţă
- corespunzătoare misiunii și experienţelor organizaţiei;
- posibil de realizat cu resurse existente sau în legătură cu estimaţi că se pot obţine resurse.
Elaboraţi o propunere de protocol de parteneriat între grădiniţă și organizaţia respectivă.
PETI brosura.indd 101 16.03.2010 17:43
102
18 Cristiana Boca (coord.), Irinela Nicolae, Ana Secrieru, Doina-Olga Ștefănescu. Împreună pentru copii: grădiniţa și comunitatea, Modul general
pentru personalul grădiniţei – 2. București: Ministerul Educaţiei, Cercetării și Tineretului, UMPIP, 2009, p. 40 – Proiectul pentru Reforma Educa-
ţiei Timpurii.
Deseori, o problemă ce afectează familiile defavorizate și are un impact negativ asupra posibilităţilor aces-
tora de a asigura condiţii adecvate pentru copii, pentru ca aceștia să poată frecventa grădiniţa, este necu-
noașterea procedurilor administrative, lipsa informaţiilor privitoare la drepturile de care pot beneficia, la
instituţiile cărora trebuie să li se adreseze, cu ce documente, în ce mod, etc.
Personalul grădiniţei poate fi în situaţia de a afla despre probleme ale unor familii defavorizate. În cazul în
care grădiniţa are stabilit un parteneriat clar, de exemplu cu instituţiile responsabile de problemele sociale,
poate fi suficientă îndrumarea părinţilor în cauză spre persoana de contact specificată în acordul de parte-
neriat, care va ști să ofere informaţiile și sprijinul de care este nevoie.
În acest context poate fi avut în vedere faptul că în fiecare judeţ există un Grup de Lucru Judeţean pentru
Problemele Romilor, format din reprezentanţi ai mai multor instituţii, din domenii diferite (educaţie, pro-
tecţie socială, muncă, sănătate, cultură, etc.) precum și din reprezentanţi ai organizaţiilor romilor și ai altor
organizaţii neguvernamentale active în domeniu.
În pagina următoare vă prezentăm: Model de protocol de parteneriat adaptat după Împreună pentru copii:
grădiniţa și comunitatea
18
, elaborat în cadrul Proiectului pentru Reforma Educaţiei Timpurii.
PETI brosura.indd 102 16.03.2010 17:43
103
Instituţia ....................................................
Str. .......................................... ,nr. ...........
Tel. .............................................................
Localitatea ................................................. Nr. .................. din data ...................
Protocol de parteneriat
1. PĂRŢILE
Grădiniţa ..................................................., cu sediul în .................................., str. ........................................,
nr. ........, tel. ...................., fax ........................, email …............................................... reprezentată prin
Director ...........................................- în calitate de Partener
și ................................................................, cu sediul în .................................., str. ........................................,
nr. ........, tel. ...................., fax ........................, email …............................................... reprezentată prin
Director ...........................................- în calitate de Partener
2. OBIECTUL PROTOCOLULUI:
Obiectul prezentului protocol de parteneriat îl constituie colaborarea în vederea sprijinirii reciproce
în activităţile ce vizează sprijinirea îmbunătăţirii situaţiei romilor.
3. RESPONSABILITĂTILE PĂRŢILOR
GRĂDINIŢA ...................................................................:
• Să colaboreze la implementarea politicilor care vizează îmbunătăţirea situaţiei romilor, acor-
dând atenţie prioritară nevoilor specifice ale copiilor romi și ale familiilor acestora
• Să semnaleze partenerului cazurile în care familiile romilor se confruntă cu probleme deosebite
care se află în aria de competenţă a partenerului și să îndrume spre partener persoanele în ca-
uză
• Să informeze periodic partenerul cu privire la acţiunile realizate și impactul acestora.
PARTENERUL ...................................................................
• Să desemneze o persoană de contact care să preia solicitările și să asigure o comunicare perma-
nentă și eficientă cu grădiniţa;
• Să ofere informaţii și să sprijine potrivit prevederilor legale familiile de romi ale căror cazuri sunt
semnalate de grădiniţă, acordând atenţie specială facilitării înscrierii copiilor la grădiniţă
• Să încurajeze înscrierea la grădiniţă a copiilor din familiile de romi cu care intră în contact
• Să susţină, prin colaborări punctuale sau prin alocarea resurselor necesare, activităţile iniţiate
de grădiniţă pe această temă
4. DURATA PROTOCOLULUI DE COLABORARE
Prezentul protocol este încheiat pentru perioada .........................................
5. MODIFICAREA PROTOCOLULUI DE COLABORARE
Modificarea oricărei clauze a protocolului de colaborare se poate face numai prin înţelegerea părţi-
lor, convenită în scris prin act adiţional.
Prezentul protocol a fost încheiat astăzi ....................................., în două exemplare, câte unul pentru
fiecare parte.
Grădiniţa, Partener, ................................................................,
Director, Director,
PETI brosura.indd 103 16.03.2010 17:43
104
Parteneriatele între grădiniţe și între grădiniţă și școală
Realizarea de către mai multe grădiniţe din aceeași localitate de activităţi comune poate fi un excelent
mijloc de promovare a unei educaţii interculturale. Astfel, copii cu apartenenţe etnoculturale diferite sau
proveniţi din medii sociale diferite pot interacţiona direct și pot să-si dezvolte competenţele interculturale.
Și colaborarea între echipele de cadre didactice din diferite grădiniţe este deosebit de utilă deoarece poate
oferi ocazia împărtășirii și discutării experienţelor concrete, atât a succeselor, cât și a nereușitelor, pot fa-
cilita schimbul de materiale didactice și de idei de metode și activităţi. Nu în ultimul rând, comunicarea cu
colegi confruntaţi cu provocări similare poate crește motivaţia cadrelor didactice, inclusiv a celor cu funcţii
de conducere, de a continua demersurile de transformare a grădiniţei în care lucrează într-o grădiniţă inclu-
zivă și interculturală.
Chiar dacă într-un astfel de parteneriat una dintre grădiniţe are o experienţă mai bogată și reușite recunos-
cute în asigurarea unei educaţii de calitate pentru toţi copiii, relaţia rămâne benefică pentru ambele părţi.
Personalul grădiniţei ce are preocupări mai recente de promovare a incluziunii și interculturalităţii va avea
cu siguranţă de învăţat din experienţa partenerilor. Și echipa mai experimentată va avea însă de câștigat:
reflecţia absolut necesară pentru a-și prezenta experienţa și feedback-ul primit de la parteneri sunt utile
pentru a explora ce mai poate fi îmbunătăţit, iar recunoașterea de către colegi a eforturilor făcute reprezin-
tă o motivaţie importantă și poate contribui la întărirea coeziunii colectivului didactic.
Analiză de caz:
Grădiniţa cu program prelungit nr 14 din Timișoara este un exemplu de bună practică în stabilirea de
parteneriate centrate pe promovarea unei educaţii interculturale. În cadrul grădiniţei funcţionează
atât grupe cu predare în limba română, cât și grupe în limba sârbă și în limba germană. La iniţiativa
directoarei, grădiniţa a stabilit mai multe tipuri de parteneriate:
- la nivel local:
• cu școli din oraș, cu predare în limbile română, sârbă și germană, focalizate pe facilitarea
accesului la școală al copiilor și pe pregătirea eficientă pentru școală;
• cu o altă grădiniţă din Timișoara;
• cu organizaţii neguvernamentale, instituţii culturale locale, autorităţi locale și judeţene;
- la nivel naţional
• cu grădiniţe și structuri care oferă activităţi educative pentru copii din alte localităţi din
ţară (Drobeta Turnu-Severin, Baia de Aramă, Călărași, Sibiu), focalizate pe schimburi de
experienţă între cadre didactice privind integrarea unei abordări interculturale în activi-
tăţile didactice;
- la nivel internaţional
• cu o grădiniţă din Vidin, Bulgaria și cu Palatul Copiilor din același oraș, în cadrul unui pro-
iect intitulat „Împreună în Europa”.
Analizaţi ce beneficii pot avea astfel de parteneriate pentru copiii înscriși în grădiniţă, pentru cadrele
didactice și pentru comunitatea locală.
PETI brosura.indd 104 16.03.2010 17:43
105
M3.4.3. Cum putem să-i implicăm pe părinţii romi în ac-
vitatea grădiniţei
O relaţie eficientă familie-grădiniţă poate reprezenta un element-cheie pentru o educaţie de calitate.
Acest lucru contează și mai mult atunci când este vorba despre familii defavorizate și când copiii întâmpi-
nă dificultăţi în învăţare sau în frecventarea regulată a serviciilor de educaţie timpurie. Grădiniţele care
învaţă să comunice și să colaboreze bine cu părinţii obţin beneficii semnificative:
- participare crescută a părinţilor la diferite aspecte ale vieţii grădiniţei;
- o mai mare deschidere a părinţilor și cadrelor didactice spre comunicare, spre împărtășirea opiniilor
și spre informarea eventualilor mediatori despre neînţelegeri și situaţii conflictuale, încă din faza de
debut a acestora;
- rezultate mai bune în învăţare și în dobândirea competenţelor prevăzute în curriculum, precum și o
atitudine generală mai bună faţă de învăţare, cu un impact pe termen lung asupra copiilor;
- atitudini și comportamente mai pozitive ale copiilor.
În ciuda marilor sale avantaje, dezvoltarea unei relaţii de parteneriat eficace familii-grădiniţă nu este
întotdeauna ușoară. În anumite circumstanţe, familiile rome au nevoie de măsuri specifice, de aranja-
mente speciale și de susţinere suplimentară pentru a putea să participe pe deplin la viaţa grădiniţei, să-și
susţină copiii și să colaboreze cu cadrele didactice. Toţi părinţii vor ca punctul lor de vedere să fie luat în
considerare, dar, cel mai adesea, pe baza propriilor experienţe negative, le este dificil să aibă încredere în
sistemul educativ, chiar și atunci când cadrele didactice arată un interes evident. Nu uitaţi să-i ascultaţi
pe părinţii romi, păstrând discreţia și respectând specificităţile culturale și diferenţele între grupurile de
romi.
Printre multiplele motive, fondate sau nu, invocate deseori de cadrele didactice în vederea neutilizării
anumitor strategii ce încurajează participarea părinţilor, un loc important îl ocupă convingerea că părinţii,
în special cei proveniţi din comunităţi defavorizate, vor refuza să colaboreze, sau că nu au capacitatea să
o facă.
Cu toate acestea, în marea lor majoritate, părinţii vor:
- tot ce este mai bun pentru copiii lor, atât în sistemul educaţional, cât și în general; pentru cea mai
mare parte dintre ei acest lucru înseamnă o educaţie de calitate, care să fie semnificativă în raport
cu viaţa copilului și care să se realizeze într-un mediu pozitiv din punct de vedere afectiv;
- să fie informaţi în mod regulat despre ceea ce se face la grădiniţă și cum influenţează aceste lucruri
viaţa copiilor lor;
- informaţii clare, comprehensibile și echilibrate despre evoluţia și dificultăţile copiilor lor în învăţare;
- sfaturi practice despre cum să-și poată susţine copiii în procesul de învăţare.
Stabilirea unei comunicări deschise cu părinţii romi este o sarcină suplimentară, adesea greu de realizat,
dar ea poate avea un rol esenţial în demersul educativ, din numeroase motive, printre care:
- nimeni nu cunoaște mai bine copiii decât propriii lor părinţi; familia este un element central care
asigură continuitatea în viaţa majorităţii oamenilor;
- copiii pot avea comportamente diferite în familie și la grădiniţă;
- impactul părinţilor asupra învăţării și asupra priorităţilor privind copiii este decisiv;
- părinţii au și drepturi și responsabilităţi, printre care se încadrează dreptul de a fi ascultaţi și consul-
taţi atunci când este vorba despre educaţia copiilor lor;
- grădiniţa are nevoie să știe ce cred părinţii despre activitatea realizată și despre modul în care copiii
evoluează la grădiniţă.
PETI brosura.indd 105 16.03.2010 17:43
106
19 Descrise în diferite publicaţii, printre care: Jean-Pierre Liégeois, Minorités et scolarité: le parcours tsigane, Toulouse, CRDP Midi-Pyrénées, 1997;
Jacques Chevalier, Integrarea culturii romilor în educaţia școlară și extrașcolară. Ghid pentru cadrele didactice. Timișoara, Institutul Intercultu-
ral, 2001.
Caracteristici ale programelor de succes în implicarea părinţilor
Cercetări realizate în diferite ţări europene
19
pentru a identifica factorii care favorizează reușita activită-
ţilor de colaborare între instituţiile de educaţie și familie în comunităţi multiculturale permit formularea
unor recomandări pertinente pentru programele grădiniţelor care urmăresc creșterea gradului de parti-
cipare a părinţilor romi:
- Cele mai eficiente sunt situaţiile în care managerii reușesc să mobilizeze întregul colectiv didactic
în demersul de utilizare a unei abordări incluzive și interculturale, unde relaţiile cu familia sunt un
element dintr-un ansamblu coerent.
- Proiectele gestionate la nivel de grupă uneori sunt mai eficiente decât cele realizate exclusiv la nivel
de grădiniţă. Cu toate acestea un proiect la nivel de grupă nu-și găsește sensul decât în raport cu
strategia și planul operaţional al instituţiei în ansamblul ei.
- Programele care dau cele mai bune rezultate sunt cele care nu se limitează la acţiuni punctuale, care
presupun continuitate, și implică o interacţiune directă și personală cu părinţii, cărora li se propun
sarcini structurate și concrete, ale căror obiective sunt clar definite în strânsă colaborare.
- În serviciile de educaţie timpurie în care există o puternică participare parentală se poate observa
că părinţii sunt invitaţi să participe la activităţi variate (observare, voluntariat, participare la întâlniri
și cursuri, co-gestionarea unor proiecte). Din contră, în cele cu slabă participare, părinţii nu iau parte
decât la întâlnirile obișnuite și instituţionalizate “părinţi-cadre didactice”.
- Programele eficiente acordă atenţie cunoașterii opiniei părinţilor cu privire la oportunităţile oferite,
încercând totodată să răspundă nevoilor specifice ale comunităţii în care este amplasată grădiniţa.
- În contextul mediilor defavorizate părinţii sunt ajutaţi să înţeleagă ce se urmărește prin educaţia
oferită în grădiniţă. Deși mulţi dintre părinţii romi nu cunosc foarte bine obiectivele pedagogice, ei
doresc să fie informaţi mai bine cu privire la ceea ce trebuie să înveţe copiii la grădiniţă și la progre-
sul copilului lor. Se întâmplă, de altfel, ca părinţii să nu fie conștienţi de dificultăţile copilului lor din
simplul motiv că acesta obţine rezultate similare cu cele ale copiilor din anturajul său.
- Unii părinţii romi pot fi antrenaţi ca mediatori pentru facilitarea comunicării cu alţi părinţi romi sau
cu liderii comunităţii, sau pot avea un rol activ în organizarea și conducerea unor sesiuni informative
adresate altor părinţi.
Cel mai important lucru este ca atât cadrele didactice, cât și grădiniţa în ansamblu să răspundă nevoilor
specifice ale comunităţii și familiilor din comunitatea în care funcţionează.
Anumite iniţiative de colaborare sunt ineficiente întrucât îi reduc pe părinţi la un rol de subordonaţi faţă
de cadrele didactice, impunându-le anumite condiţii de participare și cerându-li-se să urmeze instrucţiuni
predefinite și să răspundă unor solicitări. Modelele care s-au demonstrat a fi eficiente sunt, din contră,
cele care au implicat părinţii în conceperea și punerea în practică a activităţilor și în care aceștia au fost
consideraţi ca fiind parteneri autentici.
W>/f/
Analizaţi modalităţile curente de relaţionare cu părinţii și identificaţi cum se raportează aces-
tea la recomandările din pagina precedentă.
PETI brosura.indd 106 16.03.2010 17:43
107
Oportunităţi de implicare a părinţilor în activităţi din grădiniţă
Părinţii pot fi invitaţi să se implice în conceperea și susţinerea unor activităţi voluntare la grădiniţă. Poate
fi vorba de:
- asistenţă directă (zugrăvire, donaţie de haine, reparaţii etc.);
- însoţirea copiilor cu ocazia excursiilor;
- strângerea de fonduri cu scopuri caritabile;
- dezbateri tematice pe teme de interes pentru părinţi;
- activităţi distractive sau de dezvoltare a aptitudinilor artistice ;
- organizarea de evenimente sociale sau culturale;
- persoane resursă într-o anumită activitate de învăţare.
Activităţile care pot fi propuse părinţilor trebuie să fie multiple, variate și să corespundă diferitelor nevoi
și posibilităţi pe care le au aceștia. În faţa unui eșec sau a unei slabe participări, trebuie identificaţi fac-
torii care împiedică participarea părinţilor și apoi să elaboraţi un program care să corespundă mai bine
nevoilor reale și disponibilităţilor familiilor, în loc să conchideţi că părinţii sunt lipsiţi de interes. Modul
de comunicare a ofertei trebuie să fie întotdeauna clar, adaptat situaţiei părinţilor invitaţi să participe, și
trebuie să precizeze, între altele:
- că implicarea este voluntară;
- care este rolul așteptat și ce presupune acesta;
- ce sprijin va fi disponibil;
- cu cine se va colabora, cine altcineva va fi implicat.
Pentru a motiva părinţii să dezvolte o legătură constantă cu grădiniţa este esenţială recunoașterea, atât
în cadrul interacţiunilor individuale, cât și în public, atunci când este posibil, a contribuţiei părinţilor,
oricât de modestă ar fi aceasta, cu atenţie însă la faptul ca aceste aprecieri să nu genereze frustrări și
diviziuni în rândul părinţilor.
Participarea părinţilor la luarea deciziilor
Așa cum s-a precizat în secţiunea privind viziunea unei grădiniţe incluzive și interculturale, asigurarea unei
reprezentări proporţionale a părinţilor în comitetele sau asociaţiile de părinţi, în raport cu apartenenţele
etnoculturale și cu nivelul socio-economic al familiilor este o caracteristică importantă a acestui tip de
grădiniţă. Uneori acest lucru nu se poate realiza imediat, printr-o simplă decizie a managerului grădiniţei.
Este nevoie, pe de o parte, de convingerea unui grup de părinţi romi să se implice în structurile respecti-
ve: unii părinţi pot refuza acest lucru, nu pentru faptul că nu ar fi preocupaţi de educaţia copiilor, ci din
teama de a nu face faţă la un nivel satisfăcător interacţiunilor cu părinţii majoritari, dacă aceștia au un
nivel de educaţie superior. Poate fi vorba, pe de altă parte, și de nevoia de a sensibiliza părinţii ne-romi
asupra importanţei de a include părinţi romi în structurile reprezentative sau asociative ale părinţilor,
oferindu-le totodată sprijinul necesar pentru a avea o participare eficientă.
W>/f/
Planificaţi o activitate adaptată situaţiei concrete a grădiniţei dumneavoastră care să contri-
buie la motivarea spre participare a părinţilor romi.
Ce strategie aţi utiliza pentru a o face cunoscută părinţilor? Ce modalitate ar fi mai eficientă
pentru a-i motiva pe părinţii romi să participe?
PETI brosura.indd 107 16.03.2010 17:43
108
Un risc ce trebuie evitat este cel al token-ismului: se include în mod formal un părinte rom în Comitetul de
Părinţi, fără ca acestuia să i se dea cu adevărat posibilitatea de a reprezenta interesele părinţilor romi. În
acest fel se dă impresia de a se asigura participarea părinţilor romi la luarea deciziilor dar în realitate se
menţine aceeași stare de inegalitate. O situaţie cu efecte potenţial negative este și cea în care se include
în structurile reprezentative ale părinţilor un părinte rom capabil de a participa și de a contribui eficient
la acţiuni, fără însă ca acesta să aibă cu adevărat legătură cu majoritatea părinţilor romi, deci fără a-i re-
prezenta în fapt pe aceștia. Uneori o astfel de persoană poate chiar amplifica dificultăţile de comunicare
între cadrele didactice și familiile copiilor romi deoarece poate bloca sau transmite distorsionat mesajele
cadrelor didactice, în condiţiile în care acestea se așteaptă la o facilitare a comunicării prin solicitarea
sprijinului unui membru al comunităţii.
De aceea, este preferabil ca, alături de consultarea structurilor reprezentative, să existe și alte modalităţi
de implicare a părinţilor în luarea deciziilor la nivel de grădiniţei, în colaborare cu cadrele didactice. Mo-
dalitatea cea mai directă este desigur organizarea periodică (nu foarte frecventă totuși, spre exemplu,
o dată pe trimestru) a unei întâlniri cu toţi părinţii copiilor. La pregătirea și la derularea acestor întâlniri
rămân valabile recomandările formulate în modulul 2 cu privire la întâlnirile cadrelor didactice cu părinţii
copiilor din grupă. Trebuie doar ţinut cont de faptul că grupul va fi mai mare și va fi mai dificil de impli-
cat activ fiecare părinte. O altă posibilitate este și constituirea de grupuri de părinţi care să preia sarcini
specifice (de exemplu, amenajarea unui spaţiu din curtea grădiniţei ca loc de joacă sau spaţiu cu flori,
organizarea de activităţi extra-curriculare, organizarea unei „zile a părinţilor la grădiniţă”, etc.), în fiecare
grup fiind implicaţi părinţi de diferite etnii și din medii sociale diferite. Astfel de activităţi comune vor
avea și efect pozitiv asupra atitudinilor reciproce între părinţii romi și ne-romi, promovând o atmosferă
pozitivă, de colaborare.
Activităţi de consiliere și educaţie a părinţilor
În oferta grădiniţei pot fi incluse și activităţi adresate direct părinţilor. Acestea pot include sesiuni de
consiliere individuală sau de grup, activităţi de dezvoltare a coeziunii grupului, cursuri și informări pe
teme legate de creșterea copiilor sau pe teme de dezvoltare personală. De asemenea, se poate avea în
vedere acordarea de sprijin suplimentar părinţilor romi aleși în comitetul de părinţi, în vederea asigurării
unei participări adecvate a acestora. Cu cât părinţii vor simţi că grădiniţa este locul unde vor găsi un sfat
profesionist despre creșterea, îngrijirea și dezvoltarea copilului lor și că nu este un mediu ostil statutului
lor de părinţi, cu atât mai mult se vor alătura eforturilor celor care lucrează în grădiniţă.
W>/f/
Ce poate face conducerea grădiniţei, respectiv părinţii ne-romi din Comitetul de Părinţi,
pentru a facilita participarea eficientă a părinţilor romi la activităţile comitetului și la luarea
deciziilor în grădiniţă? Identificaţi câte trei răspunsuri posibile pentru fiecare.
W>/f/
Identificaţi trei teme ce pot fi propuse de grădiniţă pentru sesiuni de consiliere sau cursuri
adresate părinţilor și care să corespundă nevoilor și intereselor părinţilor romi.
PETI brosura.indd 108 16.03.2010 17:43
109
Oferirea unui spaţiu în grădiniţă destinat părinţilor
În comunităţile defavorizate unde părinţii cu o situaţie economică deficitară nu dispun de resursele ne-
cesare pentru a pune acasă la dispoziţia copiilor jucării, cărţi, materiale de construcţie, de desen, etc.
și uneori nici nu își permit să înscrie copilul la grădiniţă, este recomandată amenajarea unui spaţiu care
să funcţioneze ca un centru de resurse adresat atât copiilor, cât și părinţilor. Astfel, aici copiii din familii
defavorizate pot desfășura activităţi sub îndrumarea unui cadru didactic, în afara orarului normal al gră-
diniţă, iar părinţilor li se poate, de asemenea, oferi posibilitatea de a se implica activ în aceste activităţi
sau de a desfășura alte tipuri de activităţi pentru părinţi. În acest mod se poate încuraja comunicarea și
dialogul intercultural și pot fi atrase familiile rome către grădiniţă.
M3.4.3. Paşi în gesonarea situaţiilor problemace şi a
conflictelor
Managerul și membrii Consiliului de Administraţie al grădiniţei au și responsabilitatea gestionării situaţi-
ilor neașteptate și a conflictelor ce pot apărea, spre exemplu în relaţiile dintre părinţi și personalul gră-
diniţei sau între părinţi. Desigur, formularea celor mai adecvate răspunsuri la astfel de situaţii trebuie să
aibă la bază înţelegerea punctelor de vedere ale celor implicaţi și prioritatea acordată intereselor copiilor.
Aceasta implică, atunci când în respectiva situaţie sunt implicaţi părinţi romi, și sensibilitate interculturală
și capacitatea de a găsi modalităţile de comunicare cele mai potrivite.
Astfel, dintre cele mai importante aspecte ce condiţionează succesul în gestionarea unor astfel de situaţii,
subliniem următoarele trei:
1. Abordarea constructivă, focalizarea pe soluţii
Trebuie să fie clar faptul că scopul nu este acela de a găsi vinovaţi sau de a cântări cărei părţi să i se
dea dreptate, ci găsirea unei soluţii benefice pe cât posibil pentru toţi cei implicaţi, interesul copilu-
lui/copiilor fiind întotdeauna primordial.
2. Trecerea de la poziţii, la interesele și nevoile părţilor implicate
Dacă se începe o negociere pornind de la poziţiile exprimate vizibil de părţile implicate, este posibil
să nu se poată găsi o soluţie satisfăcătoare, se poate chiar escalada conflictul, sau se pot genera
frustrări de ambele părţi. Dacă însă tuturor li se oferă posibilitatea de a exprima nu doar ceea ce
doresc, dar și ce interese și nevoi se află în spatele revendicărilor respective, sunt șanse mult mărite
de găsire a unei soluţii care să convină tuturor și se generează o relaţie ce favorizează înţelegerea
reciprocă și nu doar găsirea unui compromis.
3. Afirmarea explicită a respectării egale a demnităţii celor implicaţi
Mai ales în cazul părinţilor romi, probabil confruntaţi anterior cu situaţii în care drepturile nu le-au
fost respectate sau în care au fost priviţi de pe o poziţie de superioritate, este deosebit de impor-
tantă atenţia asupra asigurării unei comunicări echilibrate. Părinţii romi vor înţelege că sunt respec-
taţi și că grădiniţa este un mediu în care drepturile tuturor sunt respectate.
PETI brosura.indd 109 16.03.2010 17:43
110
Prevenirea segregării și asigurarea desegregării
O situaţie problematică specifică este cea a segregării copiilor romi. Uneori aceasta apare fără o intenţie
explicită din partea cadrelor didactice sau a conducerii grădiniţei, spre exemplu, atunci când un grup
de copii romi se înscriu la grădiniţă mai târziu decât restul copiilor, luându-se decizia de a se constitui o
grupă suplimentară. Se ajunge astfel la o grupă formată în majoritate din copii romi. Ministerul Educaţiei
recunoaște, prin notificarea transmisă pe această temă în 2004 și prin Ordinul de Ministru nr. 1540 din
2007 că, indiferent de cauza sa, segregarea copiilor romi în instituţiile de educaţie de orice nivel este o
gravă discriminare și este interzisă.
De aceea, toate grădiniţele trebuie să ia măsuri adecvate pentru a preveni apariţia unor situaţii de se-
gregare și pentru a elimina pe cele deja existente. Luarea unor măsuri privind desegregarea trebuie însă
făcută cu mare grijă, având în vedere riscurile ce pot apărea în astfel de situaţii:
- mutarea copiilor dintr-o grupă în alta poate avea consecinţe psihologice negative, ei fiind deja ata-
șaţi de colegi și obișnuiţi cu cadrul didactic;
- familiile copiilor romi pot susţine segregarea, considerând că este mai bine pentru copii să fie îm-
preună cu colegi de aceeași etnie;
- familiile copiilor ne-romi care fac parte din grupe în care nu există copii romi pot respinge ideea
combinării grupelor.
Z&>df/
Analizaţi din perspectiva celor de mai sus următoarele situaţii:
1. Directoarea grădiniţei este solicitată de un lider al comunităţii romilor să intervină în sprijinul
unei familii de romi, pentru că educatoarea refuză să mai primească la grădiniţă unul dintre copiii
din această familie, invocând regulamentul care stipulează exmatricularea unui copil care a lipsit
timp de 2 săptămâni, fără să anunţe. Părinţii declară că în această perioadă copilul a fost bolnav,
dar nu s-au prezentat la medic și nu au nici o dovadă medicală.
2. O familie de romi se prezintă la directoarea unei grădiniţe pentru a-și înscrie cei doi copii la gră-
diniţă, unul de 3 ani și unul de 4 ani. Solicită ca cei doi copii să fie înscriși la aceeași grupă, pentru
că sunt obișnuiţi împreună și nu vor să se despartă, mai ales că cel mai mic este foarte timid și
nu ar rămâne singur în grupă. Directoarea stă de vorbă cu cele două educatoare de la cele două
grupe, care, ambele refuză să preia ambii copii: Cea de la grupa mijlocie susţine că are deja un
număr mare de copii, și nu poate asigura o bună integrare pentru copilul cel mic. Cea de la grupa
mică refuză de asemenea, susţinând că ar fi nepedagogic și injust pentru copilul mai mare să nu
fie stimulat și educat conform nivelului său de vârstă. Analizaţi situaţia și identificaţi cel puţin
două alternative de rezolvare a problemei, pornind de la interesul primordial al celor doi copii.
3. Într-o grădiniţă multietnică, în care, pe lângă români sunt și romi și maghiari, la o ședinţă de la
începutul lunii decembrie izbucnește un conflict, părinţii romi acuzând directorul instituţiei de
discriminare, fiindcă nu a fost selectat nici un copil rom în echipa de copii care repetă colinde
pentru a participa la serbarea de Crăciun de la primărie. Educatoarea care răspunde de acţiune
se apără, spunând că a avut iniţial și 3 copii romi în grupul respectiv, dar aceștia nu au putut în-
văţa la timp colindul în limba maghiară din program, de aceea a cerut sprijinul părinţilor, care au
declarat că nu știu colindul maghiar și nu pot să îl repete acasă cu copiii, în plus nu le pot asigura
copiilor costumaţia necesară pentru serbare. Ca ultim argument, a precizat că nu a vrut în același
timp decât să protejeze afectiv copiii romi, întrucât părinţii celor trei au declarat pe rând că nu
vor să participe la serbare, pentru că nu sunt trataţi corect de părinţii români și cei maghiari, ceea
ce ar fi creat sentimente de izolare și frustrare celor 3 copii, în cazul în care părinţii acestora nu ar
fi fost prezenţi la serbare.
Cum aţi proceda în fiecare dintre aceste situaţii dacă v-aţi afla la conducerea grădiniţei respective?
Ce pași aţi parcurge?
PETI brosura.indd 110 16.03.2010 17:43
111
În astfel de condiţii, dincolo de afirmarea fermă a nevoii de a respecta prevederile legale în această privin-
ţă, este necesar ca părinţii, atât romi cât și ne-romi, să conștientizeze beneficiile unui mediu intercultural
și efectele negative ale segregării.
Pentru aceasta, poate fi esenţială și mobilizarea sprijinului comunităţii, prin colaborarea cu organizaţii
ale romilor, cu alte organizaţii neguvernamentale, cu autorităţile locale, cu mediatorii școlari, acolo unde
aceștia există, cu structurile religioase și cu orice alţi parteneri care pot oferi sprijin.
Pentru conștientizarea problematicii de către părinţi pot fi organizate întâlniri separate sau comune,
unde pot fi discutate motivele ce au determinat această decizie la nivel naţional, dar și prezentate cazuri
și exemple pozitive sau materiale video relevante. Centrele de Resurse pentru Educaţie Incluzivă pot oferi
materiale și informaţii în această privinţă.
Un factor esenţial pentru asigurarea succesului desegregării îl reprezintă implicarea activă a părinţilor în
procesul de restructurare a grupelor. Uneori, desegregarea presupune echilibrarea din punct de vedere
etnic între două grădiniţe din aceeași localitate. În acest caz, ambele colective de cadre didactice și am-
bele grupuri de părinţi trebuie implicate în egală măsură.
W>/f/
Analizaţi repartizarea copiilor romi în grupe în cadrul grădiniţei, respectiv între grădiniţe, în
localitate sau cartier. Dacă se constată o prezenţă mai ridicată în anumite grupe sau într-o
anumită grădiniţă, elaboraţi un plan concret de desegregare.
Cine poate sprijini procesul?
Cum veţi proceda pentru a evita divergenţele?
Cum puteţi preveni segregarea copiilor romi în grădiniţă
PETI brosura.indd 111 16.03.2010 17:43
112
Asimilare: situaţia în care un grup minoritar situat într-o societate majoritară își pierde identitatea proprie
și adoptă reperele culturale ale societăţii majoritare.
Comunicare interculturală: situaţie de comunicare între persoane cu apartenenţe și referinţe socio-cultu-
rale diferite. Presupune competenţe specifice care să permită minimizarea neînţelegerilor prin deschidere,
empatie și explicitarea suplimentară a contextului conţinuturilor comunicate.
Cultura: ansamblu de elemente distinctive, de ordin spiritual, material, intelectual, și emoţional, ale unei
societăţi sau ale unui grup social, ce include, pe lângă artă și literatură, stiluri de viaţă, moduri de convie-
ţuire, sisteme de valori, tradiţii și credinţe (UNESCO, 2001)
Discriminare directă: situaţia în care o persoană este tratată mai puţin favorabil decât alta, când ar putea
fi tratată într-o manieră similară.
Discriminare indirectă: discriminare rezultată prin aplicarea unui criteriu sau a unei practici aparent neu-
tre dar care dezavantajează anumite persoane.
Discriminare structurală: slaba reprezentare a unor categorii de persoane în anumite domenii, asociată
de obicei cu dificultăţi de acces ale membrilor unor grupuri la anumite tipuri de poziţii în domeniul public
sau economic.
Discriminare: comportament injust la adresa membrilor unui grup, asociat de obicei cu existenţa unor
prejudecăţi negative faţă de grupul respectiv.
Educaţia incluzivă: are în vedere îndepărtarea sau diminuarea barierelor de orice tip din calea învăţării și
participarea în egală măsură a tuturor copiilor, acordându-se o atenţie specială celor din familii cu grad
ridicat de vulnerabilitate sau cu risc de excluziune și marginalizare.
Educaţia interculturală: urmărește dezvoltarea competenţelor copiilor necesare vieţii într-o societate ca-
racterizată prin diversitate culturală și interacţiuni între persoane cu apartenenţe culturale diferite. Inclu-
de dezvoltarea de cunoștinţe și deprinderi sociale și intelectuale, dar și dezvoltarea de atitudini pozitive
faţă de cultura sau culturile cărora le aparţin copii, precum și faţă de persoane ce aparţin altor grupuri
etnoculturale, contribuind de asemenea la conștientizarea și la combaterea prejudecăţilor și discriminării.
Grădiniţa incluzivă și interculturală: o grădiniţă deschisă tuturor, cu un curriculum care reprezintă diversi-
tatea culturală a populaţiei locale, în care fiecare copil beneficiază de acces egal la o educaţie de calitate.
Grup etnic: grup de oameni care se identifică prin raportare la o moștenire comună, reală sau fictivă, aso-
ciată cu elemente ce pot include o origine comună, istoria, religia, limba, un anumit teritoriu, structuri de
organizare a societăţii, etc. Membrii grupului sunt conștienţi de apartenenţa lor etnică și sunt recunoscuţi
de cei din exterior ca un grup distinct.
Integrare: situaţie dezirabilă, în care se acordă importanţă în egală măsură dezvoltării și afirmării în spaţiul
public a identităţilor specifice ale diferitelor grupuri etnoculturale, și încurajării contactelor, dialogului in-
tercultural și colaborării între membrii acestor grupuri.
Interculturalism: abordare teoretică ce consideră că este posibilă și dezirabilă promovarea unor relaţii
de comunicare deschisă, de colaborare și dialog între persoane cu apartenenţe etnoculturale diferite, sti-
mulându-se participarea activă și echilibrată, de pe poziţii egale, la viaţa publică, susţinându-se totodată
demersurile ce vizează dezvoltarea identităţilor culturale specifice ale fiecărui grup.
Întărirea pozitivă: abordare prin care se pun în valoare calităţile, aspectele pozitive, și care, în loc să se
focalizeze pe identificarea și analiza problemelor și a dificultăţilor, se focalizează pe identificarea a ceea ce
este pozitiv și pe găsirea de modalităţi prin care aceste aspecte pozitive să fie amplificate și extinse.
Glosar
PETI brosura.indd 112 16.03.2010 17:43
113
Managementul diversităţii: strategie ce pleacă de la recunoașterea diversităţii în instituţii și organizaţii și
presupune reflectarea diversităţii în politicile și practicile instituţionale, precum și luarea în considerare a
nevoilor specifice ale diferitelor categorii de persoane, atât din personalul, cât și dintre beneficiarii insti-
tuţiilor sau organizaţiilor respective.
Marginalizare: situaţia unui grup minoritar la care pierderea identităţii culturale specifice este asociată cu
izolare faţă de restul societăţii. Această situaţie este frecvent însoţită de excluziunea socială a membrilor
grupului în cauză.
Multiculturalism: abordare teoretică ce consideră că stabilitatea și justiţia socială pot fi asigurate doar
prin asigurarea de către stat a dreptului fiecărei comunităţi de a-și gestiona autonom viaţa socială și cultu-
rală, fără a se acorda importanţă interacţiunilor dintre comunităţi.
Prejudecată: atitudine faţă de membrii unui grup ce presupune evaluarea membrilor acestuia, nu pe baza
caracteristicilor lor individuale, ci pe baza imaginii stereotipe asupra grupului respectiv.
Rasism: atitudine negativă faţă de membrii unui grup, bazată pe prejudecata că aceștia au caracteristici
inferioare faţă de grupul propriu.
Segregare: situaţia în care unui grup etnocultural i se impune, direct sau indirect, menţinerea la distanţă
faţă de restul societăţii și dezvoltarea unei vieţi socio-culturale limitate la interiorul grupului.
Segregarea copiilor romi în educaţia timpurie: formarea grupelor în așa fel încât în unele să existe exclu-
siv sau preponderent copii romi, respectiv, în localităţile cu mai multe grădiniţe, situaţia în care proporţia
copiilor romi înscriși într-o grădiniţă este semnificativ mai mare decât în altele. Nu reprezintă segregare
situaţia în care grădiniţa la care sunt înscriși preponderent copii romi are limba romani ca limbă de studiu
sau este o grădiniţă bilingvă, română – romani. Segregarea în educaţie este interzisă prin Ordinul Ministru-
lui Educaţiei nr. 1540 din 2007.
Sensibilizare lingvistică: metodă ce utilizează referirile la diferitele limbi și la conexiunile între acestea ca
un mijloc de stimulare a deschiderii spre diversitate culturală și de dezvoltare la copii a competenţelor de
comunicare interculturală. Nu urmărește învăţarea unei alte limbi dar poate include învăţarea unor cuvinte
în diferite limbi.
Societate multiculturală: societate în care convieţuiesc mai multe grupuri etnoculturale, fără ca între
acestea să existe în mod necesar interacţiuni și relaţii de colaborare.
Societate interculturală: societate în care convieţuiesc mai multe grupuri etnoculturale, între care există
frecvente interacţiuni, mecanisme de dialog și colaborare, interferenţe și activităţi comune.
Stereotip: o reprezentare mentală a unui grup social și a membrilor acestuia ce presupune o listă de trăsă-
turi considerate caracteristice și așteptări comportamentale corespunzătoare.
Tokenism: practică sau politică ce constă în includerea intenţionată a unor reprezentanţi ai unor grupuri
minoritare și/sau dezavantajate în structuri sau echipe dominate de majoritari. Astfel se contracarează
eventuale acuzaţii de discriminare, fără ca minoritatea respectivă să poată avea, totuși, în mod real și efi-
cient un cuvânt de spus.
PETI brosura.indd 113 16.03.2010 17:43
114
Bibliografie
Curriculum pentru educaţia timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani. București: Ministerul Educaţiei, Cercetării și
Tineretului, UMPIP, 2008.
Ghid de bune practici pentru educaţia timpurie a copiilor între 3 și 6/7 ani. București: Ministerul Educaţiei,
Cercetării și Tineretului, UMPIP, 2008.
Cele șapte ghiduri elaborate în Proiectul pentru Reforma Educaţiei Timpurii:
Cristiana Boca (coord.), Mihaela Bucinschi, Aniţa Dulman, Gabriela Dumitru, Vasile Flueraș, Marcela Marcin-
schi-Călineci, Cristina Popescu, Ecaterina Stativă, Cătălina Ulrich. Educaţia timpurie și specificul dezvoltării
copilului preșcolar. Modul general pentru personalul grădiniţei – 1. București: Ministerul Educaţiei, Cercetării
și Tineretului, UMPIP, 2009 – Proiectul pentru Reforma Educaţiei Timpurii.
Cristiana Boca (coord.), Irinela Nicolae, Ana Secrieru, Doina-Olga Ștefănescu. Împreună pentru copii: grădiniţa
și comunitatea, Modul general pentru personalul grădiniţei – 2. București: Ministerul Educaţiei, Cercetării și
Tineretului, UMPIP, 2009 – Proiectul pentru Reforma Educaţiei Timpurii.
Cristiana Boca (coord.), Jenica Batiste, Vasile Flueraș, Liliana Grigore, Doina Olga Ștefănescu. Noi repere ale
educaţiei timpurii în grădiniţă, Modul pentru educatori – 3. București: Ministerul Educaţiei, Cercetării și Tine-
retului, UMPIP, 2009 – Proiectul pentru Reforma Educaţiei Timpurii.
Cristiana Boca (coord.), Nicoleta Stănică, Daniela Stoicescu. Gata pentru școală, Modul pentru educatori – 4.
București: Ministerul Educaţiei, Cercetării și Tineretului, UMPIP, 2009 – Proiectul pentru Reforma Educaţiei
Timpurii.
Cristiana Boca (coord.), Elena Butunoi, Carmen Lică, Emilia Stana. Și tu poţi fi manager, Modul pentru ma-
nagementul grădiniţei – 5. București: Ministerul Educaţiei, Cercetării și Tineretului, UMPIP, 2009 – Proiectul
pentru Reforma Educaţiei Timpurii.
Cristiana Boca (coord.), Aniţa Dulman, Gabriela Dumitru, Marcela Marcinschi-Călineci,
Ecaterina Stativă. Consilierea în grădiniţă... start pentru viaţă, Modul pentru consilieri – 6. București: Ministe-
rul Educaţiei, Cercetării și Tineretului, UMPIP, 2009 – Proiectul pentru Reforma Educaţiei Timpurii.
Cristiana Boca (coord.), Cristina Popescu, Mihaela Bucinschi. Să construim împreună cei 7 ani... de-acasă,
Modul pentru părinţi și educatori – 7. București: Ministerul Educaţiei, Cercetării și Tineretului, UMPIP, 2009 –
Proiectul pentru Reforma Educaţiei Timpurii.
Ordin privind interzicerea segregării școlare a copiilor romi și aprobarea Metodologiei pentru prevenirea și
eliminarea segregării școlare a copiilor romi. București: Ministerul Educaţiei și Cercetării. Cabinet Ministru.
Nr 1540. 2007.
Ordin privind normele de încadrare și de activitate ale mediatorului școlar. București: Ministerul Educaţiei și
Cercetării. Cabinet Ministru. Nr 1539. 2007.
Convenţia Naţiunilor Unite privind Drepturile Copilului. ONU, 1989,.
Declaraţia de la Salamanca privind educaţia copiilor cu cerinţe educaţionale special. UNESCO, 1994.
Declaraţia universală privind diversitatea culturală, UNESCO, 2001
Raportul Global de Monitorizare a Programului „Educaţia pentru Toţi”. UNESCO, 2007.
Recomandarea nr. 4 din iunie 2009 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei privind educaţia romilor.
Consiliul Europei, 2009.
Cartea Albă a Dialogului Intercultural. Consiliul Europei, 2008.
Towards quality education for Roma children: transition from early childhood to primary education, UNESCO
and Council of Europe – DGIV/EDU/ROM(2007)5.
Fișe de istoria romilor. Proiectul „Educaţia pentru copiii romi în Europa” al Consiliului Europei, 2008. Varianta
în limba română: Centrul Naţional de Cultură al Romilor și Institutul Intercultural Timișoara, 2010.
PETI brosura.indd 114 16.03.2010 17:43
115
Ghidul european al mediatorului și asistentului școlar rom. Proiectul „Educaţia pentru copiii romi în Europa” al
Consiliului Europei, 2007. Varianta în limba română: Institutul Intercultural Timișoara, 2008.
Manual de asigurarea calităţii educaţiei pentru cetăţenie democratică în școli. Consiliul Europei și UNESCO,
2005. Varianta în limba română: Institutul de Știinţe ale Educaţiei.
Istoria și cultura romilor în perspectivă interculturală. Curs pentru cadre didactice. Institutul Intercultural Timi-
șoara & Presencia Gitana, 2007.
Manualul autoevaluării. Kulturkontakt Austria, 2006. Varianta în limba română: Institutul Intercultural, 2006.
Discriminarea rasială, etnică și lingvistică în judeţele Alba, Bihor, Brașov, Caraș-Severin și Sălaj. Târgu-Mureș,
Liga Pro Europa, 2006.
Buzov, E. Effectiveness in school, Ekip plus, Sofia, 2004
Candelier M., Ioannitou G., Omer D., Vasseur, M.-T., (dir.), Conscience du plurilinguisme – Pratiques, réprésen-
tations et interventions, Presses Universitaires de Rennes, 2008.
Candelier M., Oomen-Welke I., Perregaux Ch.: Janua Linguarum - une étape du développement de l’éveil aux
langues, In: Janua Linguarum – La Porte des Langues – L’introduction de l’éveil aux langues dans le curricu-
lum, Candelier, M. (ed.), Centre Européen pour les Langues Vivantes / Conseil de l’Europe, 2003, pp. 19-39.
Chevalier, J. Integrarea culturii romilor în educaţia școlară și extrașcolară. Ghid pentru cadrele didactice. Insti-
tutul Intercultural, 2000.
Grigore, D. Suport de curs pentru cadre didactice privind istoria și cultura romilor în perspectiva interculturala.
Institutul Intercultural Timișoara, 2007.
Ionescu M. și Cace S. Politici publice pentru romi. Evoluţii și perspective, București : Editura Expert, 2006.
Jigău M. și Surdu M. (coord.) Participarea la educaţie a copiilor romi. Probleme, soluţii, actori. București:
Ministerul Educaţiei și Cercetării, Institutul de Știinţe ale Educaţiei, Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii,
Unicef Romania, 2002.
Liégeois J.-P. Minorité et scolarité : le parcours tsigane. CRDP Midi-Pyrénées, Toulouse, 1997
Liégeois J.-P. Romii în Europa. Consiliul Europei, 2008.
Leben, N.Y.: Directive Group Play Therapy. 60 Structured Games for the Treatment of ADHD, Low Self-Esteem
and Traumatized Children. Morning Glory Treatment Center for Children, 1999.
Lynch, E. W., & Hanson, M. J. (Eds.): Developing cross-cultural competence: A guide for working with children
and their families (2nd ed.). Baltimore, MD: Paul Brookes, 1998.
Rus C. Problematica romilor și reforma asistenţei sociale în România. In A. Munteanu & J. Sagebiel, Practici în
Asistenţa Socială. România – Germania. Iași : Polirom, p. 203-214, 2007
Rus, C. Educaţia interculturală și problematica romilor. Institutul Intercultural Timișoara, 2005.
Rus, C., Jivan, A. (coord.) Educaţie interculturală în comunităţi multietnice. Institutul Intercultural Timișoara,
2002.
Ruegg, F. Poledna, R., Rus, C. Interculturalitate : cercetări și perspective românești, Presa Universitară Clujea-
nă, 2002.
Sarau G. Experienţa românească privind învăţământul pentru rromi și predarea limbii materne rromani în
perioada 1990-2005. București : Ministerul Educaţiei și Cercetării, 2006.
Schmidt, J. Exploring Same and Different in a Preschool World, Rethinking Schools, Volume 20 No. 2 - Winter
2005/2006.
Velea, L.-S., Toderaș, N., Ionescu, M. Participarea elevilor în școală și în comunitate. Ghid pentru profesori și
elevi, TEHNE Centrul pentru Inovare și dezvoltare în educaţie, Botoșani: Editura Agata, 2006.
PETI brosura.indd 115 16.03.2010 17:43
116
Resurse suplimentare disponibile pe internet
- Proiectul de Educaţie Timpurie Incluzivă / Proiectul pentru Reforma Educaţiei Timpurii
www.proiecte.pmu.ro
- Învăţământ în limba rromani
http://www.edu.ro/index.php/articles/c220/
- Acces la educaţie pentru grupuri defavorizate
www.acces-la-educatie.edu.ro
- Centrul Naţional de Cultură a Romilor
www.romanikultura.ro
- Romani CRISS - Centrul Romilor pentru Intervenţie Socială și Studii
http://www.romanicriss.org/
- Centrul Romilor Amare Romentza
http://www.amarerromentza.org
- Istoria și Cultura Romilor
http://www.romanes.ro/
http://www.romanothan.ro/
- Institutul Intercultural Timișoara
www.intercultural.ro
- Centrul de Documentare și Informare despre Minorităţile din Europa de Sud-Est (CEDIMR-SE)
http://www.policy.hu/flora/romii.htm
- UNICEF: Educaţia copiilor de etnie romă
http://www.unicef.ro/programe/educatie/educatia-copiilor-de-etnie-roma/
- UNESCO: EDUCATION – Roma children
http://www.unesco.org/en/inclusive-education/roma-children/
- The European Union and Roma
http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=518&langId=en
- Council of Europe: Roma and Travellers - Working with Roma to improve their own lives
http://www.coe.int/RomaTravellers
- Council of Europe: Education of Roma Children in Europe
http://www.coe.int/education/roma
- Council of Europe: Intercultural Education
http://www.coe.int/t/e/cultural_co-operation/education/Intercultural_education/_Intro.asp#TopOfPage
- Roma Initiatives – Open Society Institute
http://www.soros.org/initiatives/roma
- Roma Education Fund
http://romaeducationfund.hu/
PETI brosura.indd 116 16.03.2010 17:43
- OSCE: Roma and Sinti
http://www.osce.org/odihr/18148.html
- OSCE: Tolerance and Non-Discrimination - Roma, Sinti & Travellers
http://tandis.odihr.pl/?p=ki-ro
- The European Roma Rights Centre (ERRC)
http://www.errc.org/
- Jane Eliott Blue eyes/brown eyes exercise
http://janeelliott.com/index.htm
- A Class Divided
http://www.pbs.org/wgbh/pages/frontline/shows/divided/etc/view.html
PETI brosura.indd III 16.03.2010 17:43
Module pentru formarea personalului
ĚŝŶ ƐĞƌǀŝĐŝŝůĞ ĚĞ ĞĚƵĐĂƜŝĞ ƟŵƉƵƌŝĞ
Educaţia Timpurie Incluzivă
ÞƌĞnjĞŶƚĂ ůƵĐƌĂƌĞ Ă ĨŽƐƚ ĞůĂďŽƌĂƚĉ ŠŶ ĐĂĚƌƵů ÞƌŽŝĞĐƚƵůƵŝ ƉĞŶƚƌƵ lŶĐůƵnjŝƵŶĞ SŽĐŝĂůĉ͕ CŽŵƉŽŶĞŶƚĂ Ϯ͗
ÞƌŽŐƌĂŵƵů ƉĞŶƚƌƵ LĚƵĐĂƜŝĞ 1ŝŵƉƵƌŝĞ lŶĐůƵnjŝǀĉ͕ ĐŽͲĮŶĂŶƜĂƚ ĚĞ CƵǀĞƌŶƵů 8ŽŵąŶŝĞŝ Ɣŝ 8ĂŶĐĂ MŽŶĚŝĂůĉ͘
PETI brosura.indd IV 16.03.2010 17:43

Prezenta lucrare a fost elaborată în cadrul Proiectului pentru Incluziune Socială, Componenta 2: Programul pentru Educaţie Timpurie Incluzivă, co-finanţat de Guvernul României și Banca Mondială. Coordonator din partea MECTS-UMPFE: Mihaela Ionescu

AUTORI: Călin Rus Mihaela Zătreanu Liliana Voicu

PETI brosura.indd II

16.03.2010 17:43

Nota autorilor:
Mulţumim coordonatorului din partea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului și Sportului, Mihaela Ionescu, și expertului internaţional Emil Buzov, care s-au implicat în dezvoltarea acestor module, oferind feed-back, sugestii și nepreţuite idei. Mulţumim, de asemenea, echipei de formatori și participanţilor la cursul de formare al acestor module, pentru contribuţiile valoroase și perspectivele noi care au condus la realizarea unui material practic, care să răspundă nevoilor personalului didactic din serviciile de educaţie timpurie: Marius Donţu, Coordonator curs formare Nicoleta Predescu, Formator Oana Năstase, Formator Participanţi la cursul de formare a formatorilor: Ramona Ţiţeiu Brașov Corina Postolnicescu Argeș Georgiana Deaconescu Gorj Marinela Alecu Arad Pansela Ungureanu Botoșani Daniela Răileanu Suceava Rodica Brănișteanu Cluj Irina Alexandru Dolj Manuela Liţă Vâlcea Marian Daragiu Bihor Silvia Borţeanu Ilfov/Călărași Ramona Tămâian Maramureș Maria-Magdolna Buna Covasna Katalin- Csilla Fazakas Mureș Cornelia Doinea Mehedinţi Alexandra Vladu Mehedinţi Axenia Hudac Iași Angela Pasca Satu mare Eugenia Ignat Alba Monica Moţ Mureș Loredana Roman Vaslui Ana Secrieru Galaţi Victoria Tomescu Dâmboviţa Emilia Stana Buzău Mariana Ilie Prahova Delia Stoicescu Sibiu

PETI brosura.indd 1

16.03.2010 17:43

PETI brosura.indd 2

16.03.2010 17:43

Cuprins
Introducere .....................................................................................................................................................................5 M1. Repere conceptuale pentru educaţia incluzivă cu focalizare pe dimensiunea interculturală ................................8 M1.1. Educaţia timpurie incluzivă și interculturală ....................................................................................................8 M1.2. Perspective asupra culturii și relaţiilor interculturale ....................................................................................10 M1.2.1. Ce este cultura?.......................................................................................................................................10 M1.2.2. Perspective asupra identităţii.................................................................................................................14 M1.2.3. Un model de analiză a relaţiilor interculturale .......................................................................................18 M1.2.4. Educaţia timpurie și socializarea copiilor în context multicultural ........................................................19 M1.3. Cine sunt Romii? .............................................................................................................................................22 M1.3.1. Neamuri de romi .....................................................................................................................................24 M1.3.2. Ocupaţii tradiţionale ale romilor ............................................................................................................25 M1.3.3. Limba romani ..........................................................................................................................................26 M1.3.4. Apartenenţe religioase ale romilor ........................................................................................................27 M1.3.5. Familia în comunităţile tradiţionale de romi ..........................................................................................28 M1.4. Prejudecăţi, rasism și discriminare la adresa romilor.....................................................................................30 M1.4.1. Stereotipuri, prejudecăţi, discriminare...................................................................................................30 M1.4.2. Discriminare și rasism la adresa romilor.................................................................................................32 M1.4.3. Consecinţele psihologice ale discriminării romilor ................................................................................36 M1.4.4. Combaterea discriminării romilor ..........................................................................................................38 M1.5. Pentru o perspectivă interculturală asupra societăţii ....................................................................................42 M1.6. De la concepte și autoreflecţie, spre practică ................................................................................................44 M2. Practici educaţionale în serviciile de educaţie timpurie pentru o educaţie interculturală ..................................45 M2.1. Abordarea incluzivă și interculturală în curriculumul educaţiei timpurii .......................................................47 M2.2. Principii și recomandări privind diversitatea etnoculturală în educaţia timpurie .........................................49 M2.2.1. Ignorarea diferenţelor culturale nu este o soluţie. ................................................................................49 M2.2.2. Impunerea din exterior a unei apartenenţe etnoculturale este inacceptabilă .....................................52 M2.2.3. Apartenenţele etnoculturale diferite nu presupun în mod necesar diferenţe perceptibile .................53 M2.2.4. Apartenenţele etnoculturale comune nu presupun în mod necesar omogeneitate.............................54 M2.2.5. Diferenţele culturale nu sunt toate acceptabile ....................................................................................55 M2.3. Repere pentru o educaţie timpurie incluzivă și interculturală a copiilor romi ..............................................56 M2.3.1. O perspectivă integrată, nu activităţi interculturale punctuale ............................................................57 M2.3.2. Reflectarea diversităţii în mediul educaţional .......................................................................................58 M2.3.3. Dezvoltarea unei identităţi pozitive și a stimei de sine la copiii romi ....................................................59 M2.3.4. Sensibilizarea lingvistică .........................................................................................................................62 M2.3.5. Dezvoltarea de atitudini pozitive între copiii romi și ne-romi ...............................................................63 M2.3.6. Comunicarea cu părinţii romi .................................................................................................................64 M2.3.7. Gestionarea conflictelor de natură interculturală ..................................................................................68 M2.4. Abordarea incluzivă și interculturală în activitatea cotidiană a grădiniţei.....................................................69 M2.4.1. Activităţi de dezvoltare personală: rutine și tranziţii .............................................................................69 M2.4.2. Activităţi pe domenii experienţiale ........................................................................................................71 M2.4.3. Activităţi integrate ..................................................................................................................................74 M2.4.4. Jocuri și activităţi didactice alese ...........................................................................................................78 M2.4.5. Evaluarea.................................................................................................................................................79 M3. Managementul diversităţii în serviciile de educaţie timpurie ..............................................................................81 M3.1. Managementul diversităţii și dezvoltarea organizaţională a instituţiilor de educaţie timpurie ...................82 M3.2. Viziunea unei grădiniţe incluzive și interculturale ..........................................................................................83 M3.3. Un proces ciclic de dezvoltare instituţională .................................................................................................85 M3.3.1. Conducerea procesului de dezvoltare instituţională .............................................................................86 M3.3.2. Cum pregătim procesul de schimbare? ..................................................................................................89 M3.3.3. Analiza situaţiei de debut .......................................................................................................................90 M3.3.4. Elaborarea unui plan de dezvoltare instituţională .................................................................................94 M3.3.5. Implementarea și monitorizarea planului de dezvoltare instituţională ................................................95 M3.3.6. Evaluarea rezultatelor obţinute..............................................................................................................96 M3.4. Grădiniţa și comunitatea multiculturală – o abordare interculturală a parteneriatului ...............................99 M3.4.1. Analiza comunităţii locale din perspectiva unei grădiniţe incluzive și interculturale ............................99 M3.4.2. Rolul parteneriatelor din perspectiva grădiniţei incluzive și interculturale ........................................100 M3.4.3. Cum putem să-i implicăm pe părinţii romi în activitatea grădiniţei ....................................................106 M3.4.4. Pași în gestionarea situaţiilor problematice și a conflictelor ...............................................................110 Glosar ..........................................................................................................................................................................113 Bibliografie ..................................................................................................................................................................115 Resurse suplimentare disponibile pe internet ...........................................................................................................118

PETI brosura.indd 3

16.03.2010 17:43

PETI brosura.indd 4

16.03.2010 17:43

a construi o relaţie pozitivă cu familiile și comunităţile de romi.03.conștientizarea cauzelor situaţiei actuale a comunităţilor de romi și a principalelor provocări asociate educaţiei timpurii a copiilor romi (decalajul educaţional. ➜ pentru cadrele didactice: . 1 http://proiecte. în special. O atenţie specială este acordată în acest context problematicii complexe a asigurării unui mediu educativ pozitiv și a accesului la educaţie timpurie de calitate pentru copiii romi. . . să promoveze respectul pentru diversitatea culturală. reducerii și prevenirii abandonului și susţinerii copiilor romi în obţinerea unor rezultate educaţionale situate la același nivel ca și în cazul celorlalţi copii. combaterea prejudecăţilor și discriminării.pmu. Dezvoltarea capacităţii organizaţionale a serviciilor de educaţie timpurie de: . a unor aspecte culturale.adoptarea unor metode adecvate pentru o educaţie timpurie interculturală.a răspunde adecvat nevoilor educaţionale ale copiilor romi. istorice. Mai precis. cât și cu familia acestuia. Dezvoltarea capacităţii cadrelor didactice din serviciile de educaţiile timpurie de: .a asigura un mediu intercultural. focalizată pe problematica romilor și pe nevoile specifice ale copiilor provenind din această etnie.indd 5 16. și socio-economice privind comunităţile de romi și. . prejudecăţile și discriminarea). care să favorizeze o dezvoltare echilibrată a tuturor copiilor. 2. . Pentru atingerea acestor obiective sunt necesare următoarele: ➜ pentru întreg personalul din serviciile de educaţie timpurie: . sunt avute în vedere două categorii de obiective: 1. cât și altor demersuri de promovare a unei abordări incluzive. în vederea creșterii participării copiilor romi la educaţia timpurie. Temele abordate sunt strâns legate de obiective ale curriculumului pentru educaţia timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani și sunt complementare atât conţinutului ghidurilor tematice realizate în cadrul Proiectului pentru Reforma Educaţiei Timpurii (PRET)1. centrate pe includerea în instituţiile educative de masă a copiilor cu cerinţe educative speciale. explică principii metodologice și prezintă sugestii de activităţi și de proceduri ce pot fi utilizate pentru promovarea unei abordări incluzive și interculturale în grădiniţe.dobândirea de abilităţi specifice pentru implementarea unei abordări incluzive și interculturale în organizarea mediului educaţional al grupei și al grădiniţei și în practicile educaţionale adoptate atât în relaţia cu copilul. .conștientizarea complexităţii influenţei apartenenţelor culturale și a relaţiilor interculturale asupra învăţării și a responsabilităţilor personalului din această perspectivă.Introducere Acest ghid oferă repere teoretice.cunoașterea cadrului conceptual și a principiilor educaţiei interculturale.2010 17:43 .cunoașterea în general. . a celor specifice comunităţii rome din localitatea unde funcţionează serviciul de educaţie timpurie.ro 5 PETI brosura.a promova o abordare incluzivă și interculturală în practicile educaţionale și mediul de învăţare oferit în cadrul serviciilor de educaţie timpurie. în special în cele în care copiii au apartenenţe etnoculturale diferite.

înscrierii și frecventării serviciilor de educaţie timpurie de către cât mai mulţi copii romi cu vârsta cuprinsă între 3 și 6/7 ani. atunci când aceasta este caracterizată prin diversitate culturală și diferenţe de natură socio-economică. în scopul atragerii. De aceea. Conţinutul său este divizat. prin metode democratice și participative. îndeosebi în grupe mixte de copii din care fac parte și copii romi. Sunt prezentate principii de bază ale educaţiei interculturale și sunt oferite sugestii concrete de strategii și activităţi de învăţare. cu focalizare pe situaţia familiilor de romi. ✔ ✔ 6 PETI brosura. clarifică aspecte conceptuale și oferă informaţii de bază pentru a facilita înţelegerea provocărilor diversităţii culturale pentru educaţia timpurie și pentru situarea în context social.dezvoltarea abilităţilor de a stabili parteneriate eficiente cu familiile și comunităţile de romi.➜ pentru managerii serviciilor de educaţie timpurie: .03. adresat ambelor categorii menţionate. conform celor de mai sus.indd 6 16. Al doilea modul este adresat cadrelor didactice și este centrat pe aspecte metodologice. respectarea principiilor educaţiei incluzive și interculturale în unităţile pe care le conduc. Cel de-al treilea modul se adresează managerilor instituţiilor de educaţie timpurie și se focalizează pe două aspecte cheie: cum poate fi asigurată gestionarea pozitivă și echitabilă a diversităţii culturale la nivelul instituţiei și cum poate fi introdus acest element în demersurile de dezvoltare organizaţională ale acesteia. vizând utilizarea de practici incluzive și interculturale în activitatea didactică cotidiană.2010 17:43 . . istoric și cultural a dificultăţilor ce afectează educaţia timpurie a copiilor romi. respectiv modalităţile prin care instituţiile de educaţie timpurie pot dezvolta un parteneriat eficient cu părinţii și comunitatea. în trei module: ✔ Un prim modul.dezvoltarea abilităţilor de a asigura. acest ghid se adresează atât cadrelor didactice cât și managerilor din serviciile de educaţie timpurie.

2010 17:43 .MODULUL 1 Repere conceptuale pentru educaţia incluzivă cu focalizare pe dimensiunea interculturală 7 PETI brosura.03.indd 7 16.

ale cărei repere principale sunt: • adoptarea în 1989 a Convenţiei Naţiunilor Unite privind Drepturile Copilului. • includerea. • formularea în 1994. din partea cadrelor didactice și a comunităţilor. dar mai necesită și cunoștinţe specifice.M1. Importanţa investiţiei în educaţia timpurie pentru toţi copiii este subliniată în mod deosebit în Raportul Global de Monitorizare a Programului „Educaţia pentru Toţi”. Ea se înscrie într-o tendinţă generală la nivel internaţional. inclusiv a reformei educaţiei timpurii. 5233/1. Promovarea educaţiei incluzive este o direcţie importantă a reformei educaţiei în România.03.2008. • adoptarea în 1990. concepută pentru a facilita succesul în învăţare pentru toţi copiii și la toate nivelurile de educaţie.09. de asemenea. Scopul educaţiei incluzive este de a le permite atât cadrelor didactice cât și copiilor/elevilor să se simtă în largul lor atunci când au de a face cu diversitatea și să o considere mai degrabă o provocare decât o problemă. O astfel de abordare este asumată. între copii.necesită o schimbare fundamentală de atitudine faţă de responsabilităţile sistemului de învăţământ. în activităţile realizate. unele în colaborare cu UNESCO. La nivel naţional. Educaţia incluzivă: . părinţi și administraţia educaţională. cu focalizare pe problematica romilor.indd 8 16. începând cu anul 2000.presupune o abordare participativă a cooperării între cadre didactice. șanse egale și dreptul la participare socială. 2000 și 2007. aceste tendinţe internaţionale și europene. nr.M. de asemenea. precum și de cele ale OSCE.implică creșterea participării active a copiilor la educaţie. între cadre didactice și copii. indiferent de mediul cultural al familiilor lor și de comunităţile din care provin. Prioritatea acordată promovării unei abordări incluzive a educaţiei timpurii se regăsește. atenţie specială acordându-se celor din familii cu grad ridicat de vulnerabilitate sau cu risc de excluziune și marginalizare.1. . inclusiv la nivel preșcolar. la nivel european. Educaţia incluzivă are în vedere îndepărtarea sau diminuarea barierelor de orice tip din calea învăţării și participarea în egală măsură a tuturor copiilor. reforma educaţiei timpurii reflectă. aprobat prin O. de Consiliul Europei. în contextul UNESCO. Educaţia mpurie incluzivă și interculturală Vedem educaţia incluzivă ca o abordare prin care se răspunde în mod adecvat la diversitatea nevoilor tuturor copiilor pentru a combate riscurile de excluziune și a asigura tuturor dreptul fundamental la o educaţie de calitate. a documentelor cheie ale Programului „Educaţia pentru Toţi”. spre exemplu. . Astfel ele se regăsesc în noul curriculum pentru învăţământul preșcolar. de altfel. 8 PETI brosura. a Declaraţiei de la Salamanca privind educaţia copiilor cu cerinţe educaţionale speciale. tot sub egida UNESCO. Este o abordare strategică. o oportunitate și nu un factor de blocaj. a unor ţinte ce ţin de accesul la educaţie și combaterea sărăciei între Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului. de toate statele membre ale Consiliului Europei și reflectată în Recomandarea nr. capacităţi și strategii educaţionale adaptate.2010 17:43 . publicat de UNESCO în 2007. 4 din iunie 2009 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei privind educaţia romilor. dar și în alte documente de politică educaţională privind educaţia timpurie și în cele ce vizează asigurarea accesului la educaţie al grupurilor dezavantajate.

ale mediului socio-cultural în care crește și se dezvoltă. Pertinenţa luării în considerare a dimensiunii culturale încă de la o vârstă timpurie este justificată din cel puţin două puncte de vedere. copiii percep diferenţele dintre ei ca firești și nu au prejudecăţi în relaţiile reciproce. 1998). reflectaţi asupra importanţei educaţiei timpurii pe principii incluzive și interculturale pentru o societate incluzivă. devin vectori comportamentali cu profundă semnificaţie pentru învăţarea și dezvoltarea copilului în perioada timpurie. în măsura în care nu intervin adulţii din preajma lor. învaţă reguli sociale și asimilează modele culturale. 9 PETI brosura. dimensiunea culturală este și ea una dintre dimensiunile-cheie ce trebuie luată în considerare în promovarea unei abordări incluzive în educaţia timpurie. ce comportamente sunt acceptate social și cultural și care sunt respinse. în această perioadă a vieţii. prezentăm o serie de concepte a căror clarificare este esenţială pentru înţelegerea modului în care serviciile de educaţie timpurie trebuie să gestioneze problematica diversităţii culturale. Pe de altă parte.2010 17:43 . respectiv copiii proveniţi din medii sociale defavorizate. În cele ce urmează. În primul rând.03. așa cum confirmă mai multe cercetări (Lynch și Hanson. până în jurul vârstei de cinci ani se conturează elementele esenţiale care îi permit copilului situarea în mediul cultural al grupului de apartenenţă și tot în jurul vârstei de cinci ani copilul poate asimila din mediul social prejudecăţi și atitudini negative faţă de anumite grupuri. Aceste repere ale vieţii sale sociale. copilul învaţă prin interacţiunile cu co-vârstnicii și adulţii ce înseamnă să trăim împreună. precum și mai târziu.Două aspecte sunt frecvent avute în vedere în abordările practice ale educaţiei incluzive: copiii cu cerinţe educative speciale asociate unor caracteristici individuale. Cu toate acestea. Cum comentaţi afirmaţia: În grădiniţă. Din această perspectivă. cât de asemănători și totuși diferiţi suntem.indd 9 16.

etc. incluziv la nivelul sistemului educativ. 2001. adoptată de UNESCO în 2001.2010 17:43 . material. Înainte de a analiza aceste aspecte. În Declaraţia Universală privind Diversitatea Culturală. 2 Declaraţia Universală privind Diversitatea Culturală.2. unanim recunoscută ca o realitate a societăţilor contemporane. La fel ca în cazul unui iceberg.indd 10 16.03. ea este ancorată în istoria grupului respectiv. stiluri de viaţă. moduri de convieţuire. este necesară precizarea modului de înţelegere a conceptului de cultură. valorile. modelul evidenţiază și provocările interacţiunilor interculturale: într-o interacţiune cu o persoană cu alte referinţe culturale există riscul interpretării greșite a elementelor vizibile. Ce este cultura? Diversitatea culturală. intelectual. practici religioase sau tradiţii. limba. ale unei societăţi sau ale unui grup social.M1. generează implicit nevoia de gestionare a implicaţiilor acesteia la nivelul diferitelor instituţii publice. Prin aceasta. natură. și emoţional. arta. sisteme de valori.1. Dar fundaţia puternică a culturii este mai greu de observat. timp. de ordin spiritual. relaţii sociale. în timp ce altele sunt mai greu de descoperit. pe lângă artă și literatură. Modelul iceberg-ului sugerează și faptul că părţile vizibile ale culturii sunt expresiile părţilor sale invizibile. include normele. Modelul evidenţiază faptul că unele dintre elementele culturale fundamentale sunt foarte vizibile. precum și nevoia de gestionare a interacţiunilor asociate convieţuirii între membrii diferitelor grupuri etnoculturale. gătitul. UNESCO. în lipsa unei înţelegeri a cauzelor și motivaţiilor mai profunde ale acestora. tradiţii și credinţe”2.2. atitudinile despre spaţiu. cultura este definită ca „ansamblu de elemente distinctive. muzica. ce include. Figura de mai jos exprimă această viziune asupra culturii. Perspec ve asupra culturii și relaţiilor interculturale M1. Cultura ca un iceberg Modelul iceberg-ului poate ilustra foarte bine complexitate culturii. a comportamentelor. 10 PETI brosura. în cultură sunt elemente vizibile: arhitectura.

în partea vizibilă sau în cea invizibilă. care este legată de soluţiile diferite găsite la problema inegalităţii. Dimensiunea individualism-colectivism este legată de integrarea indivizilor în grupurile primare. participarea. Prima dimensiune este distanţa faţă de putere.2010 17:43 . Înainte de a analiza mai concret elemente culturale specifice. În societăţile individualiste. oamenii își poartă singuri de grijă și apreciază mai mult obiectivele individuale. legăturile dintre indivizi sunt slabe. „subordonaţii” fiind doar executanţi. Desigur. Bazându-vă pe ceea ce cunoașteţi din diferite experienţe personale sau lecturi. De exemplu.indd 11 16. Hofstede definește cultura ca fiind „programarea colectivă a gândirii care distinge membrii unui grup (sau categorie de oameni) de un altul”. deși controversat. numeroase elemente culturale sunt comune. În opoziţie. în timp ce culturile cu o distanţă mare faţă de putere preferă deciziile autocratice și majoritare și au o încredere scăzută unii în alţii. atât în partea vizibilă.03. în culturile în care există o distanţă mai mare faţă de putere. în cazul convieţuirii îndelungate a mai multor grupuri culturale. cum este cea generată de prezenţa în România a minorităţilor naţionale. la gradul în care o cultură acceptă ca puterea să fie distribuită în mod inegal. duri și preocupaţi de succesul material. privind aspectele concrete care diferenţiază culturile și influenţează comunicarea interculturală.Modelul poate fi folosit și pentru stimularea unei reflecţii asupra complexităţii și profunzimii culturii și a riscurilor și dificultăţilor asociate cu orice încercare de a „înţelege o cultură”. identificaţi în paralel elemente vizibile și elemente de profunzime (situate în partea invizibilă a icebergului culturii) pentru cultura majoritară românească și pentru cultura minoritară a etniei romilor din România. Dimensiunea masculinitate-feminitate se referă la diviziunea rolurilor emoţionale între femei și bărbaţi. Romii reprezintă fără îndoială o reprezentare emblematică a diferenţei culturale pentru societatea românească. Iniţiativele aparţin celor care deţin puterea. Cultura română Cultura romilor Elemente vizibile Elemente vizibile Elemente de profunzime Elemente de profunzime O posibilă grilă de analiză a culturii Cercetătorul olandez Hofstede este autorul unui model interesant. copiii sunt educaţi să fie docili și să-i trateze pe părinţi și pe cei în vârstă cu respect. cât și în profunzimea iceberg-ului culturii. Culturile cu o distanţă mică faţă de putere preferă consultarea. Masculinitatea se referă la societăţi în care bărbaţii sunt asertivi. 11 PETI brosura. În astfel de societăţi nevoile și scopurile grupului sunt mai importante decât cele ale individului. Analizaţi aspectele asemănătoare și cele diferite și observaţi unde se situează cel mai frecvent diferenţele. în societăţile colectiviste. indivizii sunt integraţi în grupuri coezive care îi protejează de-a lungul vieţii. în schimbul unei profunde loialităţi. Modelul propus de el evidenţiază cinci dimensiuni ale culturii. cooperarea. este esenţial să clarificăm perspectiva pe care o avem asupra culturii. identităţii și a surselor diferenţelor culturale.

anii 1980. sunt mai deschise la asumarea riscului și mai puţin ierarhice decât cele cu o evitare a incertitudinii crescută. Acest model nu este unul teoretic ci are la bază o amplă investigaţie empirică transnaţională. Corespunde această concluzie analizei de mai sus? 12 PETI brosura.iar femeile sunt modeste. a fost adăugată mai târziu acestui model și evidenţiază preferinţa oamenilor de a-și concentra eforturile asupra prezentului sau asupra viitorului. tandre și preocupate de calitatea vieţii. în timp ce grupurile cu o poziţie dominantă în societate sunt percepute ca având o mai mare variabilitate internă. Cercetarea lui Hofstede a fost criticată pe mai multe aspecte. limitat doar la angajaţii unei companii multinaţionale din domeniul informaticii.03. În culturile cu o tendinţă puternică de evitare a riscurilor. Culturile cu o tendinţă de evitare a incertitudinii scăzută au o motivaţie de realizare puternică. tandri și preocupaţi de calitatea vieţii. formarea relaţiilor în funcţie de status.indd 12 16. se referă la nivelul de stres resimţit într-o societate faţă de viitorul necunoscut. schimbările acceptate sunt minore. Apoi. feminitatea aparţine culturilor în care atât femeile cât și bărbaţii sunt modești. A cincea dimensiune a lui Hofstede. respect pentru tradiţie. pe baza cărora inferează valori. Puteţi identifica subgrupuri relevante în cazul românilor? Dar al romilor? Este oare mai ușor de poziţionat pe dimensiunile lui Hoftede cultura română decât cultura romă? 2. cu indivizi ce nu corespund unui tipar general („grupuri colecţie”). studiul a fost criticat pentru eșantionul său. Societăţile caracterizate printr-o perspectivă de viaţă pe termen lung au valori precum perseverenţa. economisire și sentimentul rușinii. și s-a pus problema validităţii unei probe care folosește doar chestionare de atitudini. există o nevoie de a impune reguli ferme și precise. În primul rând. Pentru fiecare caz. se pune problema dacă nu cumva aceste dimensiuni sunt specifice perioadei în care au fost colectate datele. evitarea incertitudinii.2010 17:43 . 1. conflictele sunt evitate. cele cinci dimensiuni ale lui Hofstede oferă un cadru de referinţă puternic pentru compararea valorilor culturale și pentru înţelegerea dificultăţilor apărute în procese de comunicare interculturală. la gradul în care un membru al societăţii se simte ameninţat de situaţii incerte și necunoscute și încearcă să evite aceste situaţii. Pe de altă parte. orientarea pe termen scurt este caracterizată de valori precum siguranţă și stabilitate personală. pentru evitarea cât mai mult a incertitudinilor. Identificaţi elemente ale culturii române și ale culturii rome ce permit poziţionarea acestora pe fiecare dintre cele cinci dimensiuni ale modelului lui Hofstede. Cea de-a patra dimensiune. orientarea pe termen lung / orientarea pe termen scurt. reciprocitatea favorurilor și a cadourilor. În ciuda acestor limitări. O teorie psihosociologică arată că avem în general tendinţa de a vedea grupurile ce au o poziţie inferioară în societate ca fiind omogene („grupuri agregat”). reflectaţi în ce măsură este justificată o poziţie general valabilă.

Atât pe plan individual cât și la nivel colectiv. identitatea se construiește prin reacţie. Alături de axa diacronică ce presupune raportarea la trecut. pluralistă și dinamică. de cele mai multe ori implicit. Astfel.03. numele. etnicitatea.2. elaborarea unui contrast. evident.2010 17:43 . de identitate etnică și identitate culturală. Această imagine este de fapt rezultatul reprezentării pe care și-o fac indivizii asupra a ceea ce îi distinge de ceilalţi.indd 13 16. dar și al modului în care își reprezintă ceilalţi această diferenţă. considerată a fi una de suprapunere completă. în centrul dezbaterilor ce vizează înţelegerea și gestionarea socio-politică a unei societăţi multiculturale. de grup. incontestabil. caracterul și calitatea relaţiilor cu celălalt joacă un rol important. de cele mai multe ori sub formă implicită. la societate și de perceperea propriei autonomii. Din această perspectivă. În general se poate afirma că tendinţa globală este aceea a trecerii de la o concepţie esenţialistă. explicit sau implicit. generează nevoia unei clarificări a conceptelor cheie asociate. tradiţiile culturale. Realitatea socială actuală. la mai multe niveluri între care. dar și nevoia unei reflecţii asupra misiunii sistemului de educaţie în raport cu dezvoltarea și manifestarea publică a identităţii culturale a fiecăruia dintre grupurile ce revendică această recunoaștere. permanent și unic. în societate ca și în instituţiile de educaţie. comunitar. imaginea pe care indivizii sau membrii unui grup o au despre ei înșiși sau despre grupul de apartenenţă. identitatea este strâns legată de nevoia de raportare la alţii. Din această perspectivă identitatea este văzută ca un dat. Se vorbește. Diversitatea abordărilor și înţelesurile acordate acestor concepte și celor conexe sunt pe măsura complexităţii acestei problematici. În prezent. o importanţă egală o dobândește axa sincronică. cel individual. În acest proces intervine și interpretarea faptelor. atât la nivelul știinţelor sociale cât și la nivelul politicilor sociale și educative. identitatea înseamnă construirea unei diferenţe. De altfel. au obligat regândirea conceptelor legate de identitate. purtătoare ale unor culturi diferite. La nivel individual. punerea în relief a unei alterităţi.M1. monolitică și statică la una interacţionistă. recunoașterea explicită a diversităţii. 13 PETI brosura. În consecinţă. cu diversitatea ei tot mai accentuată și frecvenţa interacţiunilor obligatorii dintre diversele grupuri sociale. Problema identităţii se pune. pentru conformare la sau pentru distanţarea de imaginea pe care o au ceilalţi despre sine. religia. Modul de abordare a identităţii s-a modificat în decursul timpului. cum este cea contemporană. Conceptul de identitate s-a impus în sociologie și antropologie începând cu anii 1950. cum sunt limba. ci ca un proces ce se construiește prin interacţiune cu ceilalţi. în acest context făcându-se referire îndeosebi la identitatea culturală. Identitatea nu mai este văzută ca un dat. fixe și bine delimitate. ca și de strategii identitare la nivel individual sau de grup. naţional. Perspectiva esenţialistă asupra identităţii. respectiv contactul și schimbul cu ceilalţi în prezent. persistă încă și astăzi. de asemenea. Acestei dimensiuni obiective a interacţiunii necesare cu mediul social înconjurător i se adaugă o dimensiune subiectivă. care există și care trebuie păstrat și transmis mai departe. aceste contacte au devenit inevitabile într-o societate multiculturală a interdependenţelor. Perspec ve asupra iden tăţii Relaţia societate-cultură era. un concept cheie pentru definirea identităţii este acela de interacţiune. Este larg acceptată ideea că identitatea se află. mult timp dominantă atât în gândirea teoretică cât și în practica socială și educativă.2. Identitatea se definește în acest model pornind în primul rând de la elemente de identitate privilegiate. până recent.

Naturalismul pune la baza diferenţelor între grupuri aspecte de natură biologică. Sursa diferenţelor etnoculturale poate fi. culturale? În ce măsură sunt factori obiectivi sau sunt factori favorizaţi de interacţiunile cu persoane semnificative din trecutul dumneavoastră (membri ai familiei. cum decurge un program zilnic obișnuit din viaţa lui. genetică: legăturile « de sânge ». ereditatea. la ce evenimente ale familiei/comunităţii participă. Cu cine interacţionează zilnic. De unde provin diferenţele etnoculturale? Diversitatea etnoculturală din societate o regăsim desigur și la nivelul copiilor din instituţiile de educaţie timpurie. de asemenea.indd 14 16. La o analiză mai în profunzime această opţiune apare ca evident nerealistă.03. întrucât nu există practic în Europa contemporană grupuri « pure » din punctul de vedere al originii biologice. cadre didactice. prieteni)? Care a fost perioada din viaţa dvs. Aceasta este vârsta la care începe și conturarea și conștientizarea propriei identităţi culturale. Pentru a înţelege responsabilităţile educaţiei formale și rolul pe care îl au cadrele didactice în acest proces. culturale? Reflectaţi asupra influenţei mediului socio-cultural în care se naște și crește copilul și la procesul de construcţie identitară care începe în perioada timpurie. pe baze « obiective ».Reflectaţi asupra propriei apartenenţe etnoculturale. una culturalistă și una constructivist-interacţionistă. cu cine se joacă. rasism. ce tipuri de relaţii sunt între membrii familiei. înrudirea biologică și este inspirat de darwinism. care a avut un impact puternic asupra construcţiei identităţii dvs. ce limbă vorbește. Care sunt factorii care au contribuit la conturarea identităţii dvs. în care identitatea culturală este bazată pe criterii de natură biologică? Ce consecinţe credeţi că au astfel de criterii în privinţa dezvoltării copiilor îndeosebi în plan socio-emoţional ? 14 PETI brosura. Cunoașteţi culturi. dezavuarea căsătoriilor mixte. privită din mai multe perspective. unde se joacă. Distingem astfel o perspectivă naturalistă. este esenţială clarificarea modului în care sunt percepute diferenţele etnoculturale și a modului în care este concepută apartenenţa etnică.2010 17:43 . din prezent sau din trecut. tendinţe spre purificare etnică. Printre riscurile asociate acestei opţiuni menţionăm: ierarhizarea între grupuri. ce este obișnuit să mănânce. ce loc au valorile religioase ale familiei etc.

Determinantă este în acest caz asumarea apartenenţei și recunoașterea acesteia atât din partea celorlalţi membri ai grupului. Ce perspectivă asupra identităţii culturale este reflectată de poezia lui Octavian Goga „Plugarii”? Identificaţi afirmaţii privitoare la romi care pot „trăda” o perspectivă culturalistă asupra diferenţelor culturale. Această perspectivă. dar le relativizează semnificaţia. Ce influenţă are o asemenea perspectivă asupra comunicării dintre cadrele didactice și părinţii romi? Constructivismul pornește de la analiza mecanismelor psihosociologice de constituire și de menţinere a grupurilor etnice. ele reprezentând ansambluri stereotipe și deseori greu de generalizat la ansamblul grupului vizat. la începutul anilor ‘50. explicit sau implicit.Culturalismul deplasează originea diferenţelor între grupuri spre « cultură » (înţeleasă în sens esenţialist).2010 17:43 . incapabile de evoluţie și adaptare. ci și cu obiectivele fundamentale ale unei educaţii centrate pe dezvoltarea plenară a potenţialului fiecărui copil. Și în privinţa conceptului de etnie se poate 15 PETI brosura. așa cum am arătat mai sus. cât și din partea celorlalţi membri ai societăţii. descrisă mai sus.indd 15 16. în vocabularul curent al știinţelor sociale. Culturile sunt considerate închise și imuabile. de conţinuturi folclorice și tradiţii. Conceptul de etnie este un concept introdus relativ recent.03. Este semnificativ faptul că el apare pentru prima dată într-un dicţionar Oxford abia în 1972 și este ignorat în versiunea scurtă a acestuia din 1982. Această ultimă perspectivă este cea care corespunde cel mai bine. Daţi exemple de schimburi și interferenţe culturale din diverse regiuni ale ţării care demonstrează perspectiva constructivismului în coexistenţa mai multor culturi. aceasta justificând tendinţele asimilaţioniste ale culturilor « mai avansate » faţă de cele « inferioare ». Se manifestă în acest caz. stabilitatea și influenţa reală a unor caracteristici culturale specifice. nu neagă existenţa. cu o cultură « pură » (inexistentă în realitate). nostalgia unei societăţi tradiţionale ideale. supuse riscurilor de dispariţie și necesitând protecţie în faţa modernităţii. Un rol esenţial în acest sens îl are procesul de definire a frontierelor etnice (de includere și excludere – noi/ei) și identificarea de semne distinctive (sociale) ce definesc apartenenţa la grup. Acestei opţiuni îi este asociat riscul ierarhizării pe baza teoriei evoluţionismului social. nu doar cu perspectiva interacţionistă și dinamică asupra identităţii.

Aceasta nu înseamnă că nu există elemente obiective. copilul povestește că bunicii locuiesc într-un sat cu o populaţie numeroasă de romi.indd 16 16. . mama face un comentariu negativ la adresa „ţiganilor” din care rezultă că nu se consideră de etnie romă. determinate de împărtășirea unei istorii și a unei situaţii sociale comune. ea urmând cursurile universitare pe locurile speciale rezervate romilor. cât și la întărirea conștiinţei apartenenţei la grup. Un grup etnic poate fi astfel definit ca fiind format din oameni care se consideră asemănători în primul rând datorită unei origini comune (reale sau fictive) și care sunt priviţi în acest mod de ceilalţi.03. . Cu toate acestea.: Mama este de profesie asistent social și știţi că este de etnie romă. dinamică și interactivă. ţinând cont de conceptele prezentate mai sus? 16 PETI brosura.Familia T.Familia V.remarca o evoluţie într-un sens asemănător cu evoluţia înţelegerii identităţii: de la o concepţie esenţialistă și obiectivistă a etnicităţii. Tata este mecanic și este de etnie maghiară. atât la întărirea coeziunii și solidarităţii grupului. Mai mult. ce considera etnia ca o realitate obiectivă înscrisă într-o istorie liniară.Familia U.: ambii părinţi sunt de profesie medici și sunt implicaţi activ într-o organizaţie a romilor. la sosirea la grădiniţă într-o dimineaţă.: Ambii părinţi sunt muncitori iar aspectul lor exterior vă face să bănuiţi că sunt de etnie romă. s-a trecut la o abordare subiectivistă. Între părinţii copiilor din grupă întâlniţi următoarele situaţii: .2010 17:43 . Cum comunicaţi cu părinţii respectivi. elemente ce duc. vizibile. Dimensiunea subiectivă este deci determinantă. cu focalizare îndeosebi pe conștiinţa apartenenţei la grup și pe menţinerea existenţei grupului.

de comunităţi de tip tradiţional ce își bazează în mare măsură coeziunea pe delimitarea clară între romi și gadjii și pe menţinerea priorităţii normelor interne ale grupului faţă de normele societăţii majoritare. două categorii de romi ce tind să se situeze în cadranul C. în al doilea rând. Astfel. iar dacă aceasta este impusă de majoritate. și oferă un cadru interesant pentru analiza diferitelor situaţii în care se găsesc comunităţile de romi în România. propunem un model derivat. Există. respectiv cea a comunicării. de opţiuni personale favorizate de decalajul socio-economic dintre romi și restul populaţiei și de riscurile expunerii la discriminare. vorbim despre segregare. angajându-se totodată în procese de comunicare interculturală. Pe de altă parte.M1. pe de o parte. ci de consecinţa presiunilor exercitate de societate în cursul istoriei.2010 17:43 . al asimilării. dar nu promovează relaţii de comunicare cu restul societăţii.03.indd 17 16. Este vorba. Această poziţionare este determinată. Modelul este structurat pe baza unei matrice bidimensionale organizată în jurul a două axe: axa identităţii. Berry pentru analiza integrării imigranţilor. există cu siguranţă în cazul romilor un grup deosebit de semnificativ numeric ce se situează în cadranul A. Situaţia dezirabilă este însă cea de integrare. avem o situaţie de separare. pe de o parte. schema propusă ne ajută să distingem categorii diferite. Dacă grupul își menţine și dezvoltă o identitate culturală proprie stabilă și puternică. avem o situaţie de asimilare. Pe de altă parte. dacă un grup minoritar situat într-o societate majoritară își pierde identitatea proprie și se deschide spre comunicare cu restul societăţii. Dacă pierderea identităţii este însă asociată cu izolare faţă de restul societăţii avem situaţia de marginalizare. își menţin și dezvoltă propriile identităţi culturale. uneori vizând explicit asimilarea forţată prin interzicerea unor manifestări vizibile ale identităţii și obligaţia conformării la normele culturale ale societăţii majoritare. În primul rând. nu este vorba despre o opţiune proprie. fiecare corespunzătoare unui cadran din schemă. în general. în cazul comunităţilor de romi.3. ce este pertinent pentru analiza relaţiilor interculturale într-o societate dată. ASIMILARE INTEGRARE MARGINALIZARE SEPARARE/SEGREGARE Astfel.2. din această categorie fac parte activiștii romi ce militează pentru con- 17 PETI brosura. minoritar și majoritar. în care cele două grupuri. al separării. Un model de analiză a relaţiilor interculturale Pe baza unui model elaborat de John W. pentru majoritatea romilor din această categorie.

alături de limbă. cu situaţie diferită? Faceţi o comparaţie între acestea utilizând schema de mai sus. În al treilea rând.indd 18 16. între care redescoperirea și punerea în valoare a tradiţiei ocupă un loc important. de pe urma lipsei unor politici și măsuri adecvate de protejare în contextul tranziţiei la economia de piaţă. al marginalizării. de asimilare forţată) ale regimului comunist și. Acţiunea lor este centrată uneori pe definirea unor repere identitare de tip esenţialist. Tineretului și Sportului. există în cazul romilor un grup cu pondere semnificativă ce se încadrează perfect în cadranul B. Care sunt elementele care v-au determinat să optaţi pentru poziţionarea respectivă? Cunoașteţi alte comunităţi de romi. membrii acestor grupuri reprezintă ţinta predilectă a discriminărilor și a manifestărilor de tip rasist. fără însă a putea asimila normele culturale ale societăţii majoritare și fără a fi acceptate de aceasta. Mai mult. Cercetării.03. se manifestă încă în sistemul de educaţie. 18 PETI brosura. ulterior. Eliminarea segregării este o prioritate în politicile educaţionale actuale și va fi discutată din punct de vedere practic în modulul 3. ca și pe revendicarea în faţa societăţii majoritare a dreptului la diferenţă.2010 17:43 .struirea unei identităţi rome de tip naţional după modelul european al construcţiei naţionale din secolul XIX. analizaţi comunitatea sau comunităţile de romi din care provin copiii cu care lucraţi. Situaţiile de segregare. Pornind de la schema de mai sus. În numeroase astfel de cazuri este vorba despre grupuri de romi care au suferit de pe urma politicilor de „integrare socială” (în fapt. recent aduse în atenţia publică de organizaţii neguvernamentale și a căror existenţă a fost confirmată de Ministerul Educaţiei. Au fost astfel generate grupuri ce au fost rupte în mod brutal de reperele identitare tradiţionale.

valorilor și rolurilor comunităţii culturale din care provine individul. cea mai în măsură să se ofere repere pentru structurarea demersului educaţional într-un context caracterizat prin diversitate culturală. educaţia formală și mijloacele de informare în masă. nevoile sale. de asemenea.perspectivă sociologică clasică (numită și sociologistă). Spre exemplu. atât sub aspectul comportamentelor cât și al credinţelor sale. Astfel: • Familia . Rolul ei în construirea identităţii culturale rămâne fundamental. • socializarea este o acţiune unilaterală a adulţilor.03. acest lucru s-ar putea traduce prin redefinirea rolului pe care îl au pe parcursul acestui proces cei patru factori ai socializării: familia. norme și roluri. ca o „ceară moale“ care poate fi modelată ușor.2010 17:43 .H.perspectivă de inspiraţie psihologică. ce capătă o mai mare intensitate o dată cu accesul copiilor la serviciile de educaţie timpurie. urmărește să-l aducă pe individ cât mai aproape de modelul (prototipul) propus de grupul social respectiv. poate fi caracterizată prin următoarele trăsături esenţiale: • scopul socializării este. grupul de co-vârstnici.va permite nu numai un reper exterior familiei în cadrul socializării ci și. și în acest caz.2. are la bază următoarea serie de afirmaţii: • scopul socializării constă mai mult în împlinirea personalităţii copilului decât în adaptarea la societatea existentă. chiar dacă deseori acestea nu sunt formulate explicit: Paradigma condiţionării . a atitudinilor și reprezentărilor sociale comune grupului ca urmare a interacţiunii dintre individ. • efectele socializării primare sunt reversibile și. pot fi modificate prin experienţele ulterioare. Desigur. • procesul de socializare este reciproc. adaptarea individului la societate și păstrarea omogenităţii sociale. astfel și copilul contribuie într-o anumită măsură la socializarea părinţilor. • socializarea primară exercită un efect ireversibil asupra formării personalităţii adulte. Situaţii deosebite sunt generate. în mare măsură. părinţi. profesorilor asupra copilului. iar altele specifice comunităţii culturale de apartenenţă. și într-un context multicultural rolul socializării este acela de a permite integrarea optimă a individului în societate. • copilul este văzut ca un subiect pasiv al socializării. Pentru aceasta este necesară transmiterea unor valori. socializarea este definită ca interiorizare a culturii.rămâne principalul factor de transmitere a normelor. de tot mai numeroasele cazuri de familii mixte. Paradigma interacţionistă . • copilul joacă un rol activ în procesul de socializare și își construiește propria identitate prin intermediul interacţiunilor cu anturajul (prieteni. Educaţia mpurie şi socializarea copiilor în context mul cultural Procesul de socializare. Dimpotrivă. înainte de toate. • Grupul de co-vârstnici . fără îndoială. privit din două perspective distincte. deseori. părinţilor. inspirată de lucrările lui Durkheim și Parsons.indd 19 16. în cea de-a doua perspectivă. profesori). unele general valabile pentru întreaga societate. Este însă necesară reanalizarea unora dintre aspectele fundamentale ale socializării. un prim contact cu reprezentanţi ai altor culturi. 19 PETI brosura.4. Paradigma interacţionistă/constructivistă se dovedește. Poate fi remarcat faptul că prima perspectivă. Mead.M1. poate fi. care pune accentul pe rolul coercitiv al factorilor socializării. puternic influenţată de concepţia lui Piaget și de cercetările lui G. capacităţile pe care le posedă și mediul social.

Identificaţi în curriculumul actual pentru educaţia timpurie și în documentele similare utilizate anterior adoptării acestuia elemente care ilustrează una dintre cele două perspective asupra socializării: paradigma condiţionării și cea interacţionistă. nu ca membru al diferitelor grupuri din societate. pe cei maghiari ce înseamnă să fii maghar. Cunoașterea reciprocă a diferitelor caracteristici culturale este un element necesar dar nu și suficient în acest sens.are rolul deosebit de important de a consolida bazele unei convieţuiri armonioase a diferitelor comunităţi culturale. c. procesul educaţional trebuie să permită contactul și comunicarea (accentul e pus pe interacţiune). directe sau indirecte.perspectiva interesului general al unei societăţi ce respectă drepturile fiecărui cetăţean.indd 20 16. Identificaţi în cazul fiecărei opţiuni. Dezvoltarea personală a fiecărui copil. ca și asupra formării. ca individ. Argumentaţi fiecare opţiune.03.• Educaţia formală . pe români. • Mijloacele de informare în masă exercită o influenţă considerabilă asupra percepţiilor colective și asupra formării identităţilor lingvistice și culturale. Reproducerea culturală a grupurilor etnice din societate. din trei perspective: . etc. a imaginii și a percepţiei grupurilor minoritare sau a celor legate de grupul majoritar. . avantaje și dezavantaje. indiferent de apartenenţele etnice. păstrarea tuturor fiind importantă: grădiniţa și școala trebuie să îi înveţe pe copiii romi ce înseamnă să fii rom.perspectiva majoritarilor. Promovarea unei ideologii trans-etnice care să asigure coeziunea societăţii: grădiniţa și scoala trebuie să se focalizeze pe dezvoltarea conștiinţei că suntem toţi cetăţeni ai României și că trebuie să convieţuim pe baza unor norme comune. fără a afecta negativ formarea și dezvoltarea identităţii copilului ca membru al unui anumit grup cultural. ce înseamnă să fii român. 2. stimulând respectul reciproc și valorizarea pozitivă a diferenţelor culturale. 20 PETI brosura.2010 17:43 . fără a ţine cont de apartenenţele culturale specifice: fiecare copil este unic. Care dintre formulările de mai jos apreciaţi că ar trebui să fie considerate ca definind în modul cel mai adecvat misiunea instituţiilor de educaţie? a. b. . Astfel.perspectiva grupurilor minoritare. deci școala și grădiniţa se vor focaliza asupra valorificării la maximum a potenţialului fiecărui copil. 1.

Pentru a răspunde acestor provocări este utilă înţelegerea.ro 5 www. cât și a contextului istoric și socio-cultural ce l-a generat.3. Perioada medievală Secolul VIII Secolul XIX Perioada interbelică 1940-1944 Perioada regimului comunist 3 www.romanikultura. Un mare val de migraţie spre vest. robi mănăstirești (aparţineau mănăstirilor) și robi boierești (aparţineau boierilor). Nu sunt luate însă măsuri care să faciliteze o integrare reală a romilor cu noul lor statut în societate. face ca un număr mare dintre robii eliberaţi să părăsească Ţările Române. de trei categorii: robi domnești (aparţineau domnitorului). copiii sunt luaţi de la părinţi și încredinţaţi unor familii de ţărani ne-romi. Cei mai mulţi erau meșteșugari și au ocupat un rol important în economia Ţărilor Române. Deportarea este precedată de un recensământ ce urmărea reperarea familiilor și comunităţilor de romi. Este abolită robia în Transilvania și Bucovina. Câteva repere din istoria romilor. 1385 Prima atestare a prezenţei romilor pe teritoriul Ţărilor Române: robi romi („40 de sălașe”) sunt donaţi Mănăstirii Vodiţa de Dan Voievod. căruţele și caii se confiscă pentru a se forţa practicarea agriculturii. în identificarea nevoilor specifice ale copiilor romi și în găsirea de răspunsuri adecvate la aceste nevoi. În Moldova și Ţara Românească legislaţia devine și mai restrictivă: căsătoriile între romi și ne-romi sunt interzise. Se iniţiază mișcarea de emancipare a romilor. În anii 1970-1980 sunt iniţiate politici de asimilare forţată care au condus la eliminarea aproape completă a comunităţilor tradiţionale de romi nomazi sau semi-nomazi. Romii nu apar menţionaţi în documente oficiale.intercultural. Romii au statutul de robi. fără nici un drept. Cine sunt Romii? Cadrele didactice din serviciile de educaţie timpurie se confruntă deseori cu dificultăţi în comunicarea cu părinţii romi. Una dintre sursele ce pot oferi detalii privind istoria romilor este colecţia de fișe de istorie a romilor elaborată în cadrul proiectului Educaţia pentru copiii romi în Europa al Consiliului Europei3 și tradusă în limba română de Centrul Naţional de Cultură al Romilor4 și Institutul Intercultural Timișoara5. romii sunt dezrobiţi. Se utilizează public termenul „rom”..03.indd 21 16.int/education/roma 4 www. Apar primele organizaţii ce urmăresc apărarea și promovarea drepturilor romilor. aplicându-se astfel una dintre revendicările revoluţiei de la 1848.ro 21 PETI brosura.. Zeci de mii de romi sunt deportaţi în Transnistria și mulţi își pierd viaţa acolo. Romii din Transilvania sunt ţinta politicilor de asimilare forţată ale împărătesei Maria Tereza și ale fiului ei Iosif al doilea: se interzice portul tradiţional și utilizarea limbii romani. Prin mai multe legi succesive. robii romi sunt tranzacţionaţi individual ca și marfă.2010 17:43 .coe.M1. ce avea un caracter aproape exclusiv agricol. atât a locului pe care îl ocupă astăzi romii în societatea românească. Existenţa lor ca grup etnic nu este recunoscută.

De cele mai multe ori sancţiunile se bazează pe izolarea de comunitate a persoanei vinovate și a familiei sale6. Deciziile se iau prin consens. se bucura de o mare autoritate în rândul membrilor comunităţii. denumit jude în Moldova și Ţara Românească și voievod în Transilvania. angajându-se ca în perioada 2005-2015 să asigure echilibrarea situaţiei romilor în raport cu restul populaţiei în patru domenii: educaţie. șefii cetelor de romi îndeplineau și rolul de interfaţă intre comunitate și autorităţi. Ceata. respectiv voievodul. Această autonomie. comunităţilor tradiţionale ale romilor le-a fost respectată. apărarea drepturilor romilor și combaterea discriminării. Judele. De asemenea. este constituit din adunarea capilor de familie aleșiînfuncţie de reputaţia și respectabilitatea lor. alături de responsabilităţile interne. respectarea normelor sale și a tradiţiilor. Judecata era făcută în faţa întregii comunităţi ţinând cont de normele interne nescrise ale acesteia. comunitatea are un rol fundamental. reprezintă forma clasică a comunităţii de romi. România se asociază altor ţări din Europa Centrală și de Sud-Est cu număr mare de romi. Alegerea se făcea în cadrul unei adunări la care participa tot grupul și care se desfășura după un ritual bine stabilit.După 1989 Romii sunt recunoscuţi ca minoritate naţională și au reprezentare politică. Kris-ul.indd 22 16. superioare ca importanţă. simultan cu interzicerea amestecului funcţionarilor statului. de obicei înrudite. un grup de comunităţi ce aveau în comun. iar intervenţia fiecărui membru în cadrul cris-ului este importantă pentru menţinerea respectabilităţiișia statutului său în cadrul grupului. locuire și accesul la locuri de muncă. Acesta era ales pe viaţă de membrii comunităţii dintre bărbaţii cei mai puternici și mai înţelepţi. ce poate fi întâlnită și astăzi. cât o ocupaţie comună. O ceată făcea la rândul ei parte dintr-un “neam”. denumit în anumite zone “stabor”. Autonomia internă a cetei. Întrunirile acestuia sunt publice și sunt determinate de apariţia unei probleme ce pune în pericol coeziunea internă a grupului. Atât în procesul de judecată cât și în aplicarea sancţiunilor stabilite. Nucleul comunităţii îl constituia familia. În 1998 începe procesul de elaborare a unei strategii naţionale pentru îmbunătăţirea situaţiei romilor. în cadrul Deceniului pentru Incluziunea Romilor. și datoria de a aduna taxele pe care membrii comunităţii trebuiau să le plătească statului. formata de obicei din 30-40 de familii ce aveau aceeași ocupaţie și călătoreau împreună prin ţară. iar un grup de familii de romi. autorităţilor locale sau stăpânului feudal.2010 17:43 . este “kris-ul”. În decursul istoriei. este ilustrată și de recunoașterea dreptului judelui sau voievodului de a administra justiţia în problemele interne. Fiecare ceată avea un conducător. sănătate. apar și alte forme de organizare. forma o ceată. confirmată de mai multe documente ale domnitorilor celor trei ţări române. nu atât legături de rudenie sau strămoși comuni. autonomia în ceea ce privește organizarea internă. alături de ceată. De altfel chiar șefii cetelor aveau. În timp. Organizaţii ale romilor activează la nivel naţional dar și local pentru îmbunătăţirea situaţiei romilor. precum și diferenţele existente între structura socială a populaţiei majoritare și cea a romilor au făcut ca modul de organizare a romilor din primele secole de la apariţia lor în Ţările Române să poată fi regăsit aproape neschimbat în trecutul apropiat la ultimele comunităţi nomade. Îmbunătăţirea situaţiei romilor este inclusă ca o condiţie pentru deschiderea negocierilor de aderare a României la UE.03. finalizat în 2001 cu adoptarea de către guvern a unui document pe această temă. 22 6 O formă de administrare a justiţiei în problemele interne ale comunităţii. În schimbul acestor servicii judele sau voievodul erau scutiţi de orice fel de obligaţii fiscale. Astfel. șefii unor grupuri mai mari de romi au fost desemnaţi de autorităţile statului sau de proprietarii de robi și aveau ca atribuţie principală strângerea impozitelor. PETI brosura. sau situaţia economica. specifică îndeosebi romilor căldărari. în general. prin interacţiunea cu structurile statului sau cu alte grupuri.

. . de încasarea impozitelor. pe de o parte. sau cel puţin la scăderea semnificativa în importanţă. mai ales instrumentiști. așezaţi mai ales în Transilvania și Banat. Deși relicve ale modului tradiţional de organizare socială a romilor se mai păstrează și astăzi. obiecte casnice. pieptănari (prelucrează osul și cornul și confecţionează piepteni și alte obiecte din os și corn).lovari – romi unguri. așezaţi mai ales în Dobrogea. Neamuri de romi În cultura tradiţională a romilor.03. în majoritatea lor. M1. . se ocupau cu confecţionarea florilor artificiale pentru coroane. Principalele neamuri de rromi din România sunt: . se ocupau cu spoitul sau cositorirea vaselor din metal. precum și procesul firesc de modernizare ce a afectat întreaga societate. iar astăzi vând flori și se ocupă cu negustoria în general. se ocupau de confecţionarea cărămizilor din lut nearse (chirpici). vorbitori de limbă maghiară.rudari – romi care.fierari – romi care. furci. vorbitori de limbă maghiară.3. și-au pierdut limba maternă și cultura rromani tradiţională. mobilier.2010 17:43 . proveniţi mai ales dintre ursari și vătrași. legau căruţe în fier și potcoveau cai. proveniţi din ursari. în trecut. . Începând din secolul al XVIII-lea.spoitori – romi care. 23 PETI brosura. ibrice. care. apoi devenind fierari (prelucrează fierul). se ocupau cu tinichigeria. împletituri din nuiele. tradiţional. .boldeni sau florari – romi care. .gabori – romi unguri. fuse. Acestea erau conduse de vătafi. au dus la dispariţia aproape completă. a acestui mod de organizare. structurile de organizare socială. vătaful începe sa fie numit “bulibașa”.căldărari – romi a căror meserie tradiţională este prelucrarea aramei / cuprului.romi turci – romi de religie musulmană. vătrași și rudari. confecţionând linguri.ursari – romi care.romungre – romi unguri. se ocupau cu prelucrarea fierului. albii. inclusiv cu feroneria și lăcătușeria. confecţionau unelte din fier.Pe lângă aceste comunităţi tradiţionale. locuiesc mai ales în Transilvania și Banat. pe de altă parte.indd 23 16. tăvi. vorbitori de limbă turcă. se ocupau cu „umblatul” cu ursul. se poate afirma ca politicile de sedentarizare forţată și de asimilare promovate în decursul timpului de autorităţi.cărămidari – romi care. . . . vorbitori de limbă maghiară. de rezolvarea diferendelor dintre cete sau dintre romi proveniţi din cete diferite și. tradiţional. pe vremuri. pe vremuri. ciurari (prelucrează pieile de animale și confecţionează ciururi și site) sau lăutari. profund influenţaţi de cultura maghiară. dar astăzi fac și comerţ ambulant cu covoare. și se ocupau.lăutari – romi muzicieni. numiţi de autorităţi. noţiunea de neam nu se referă la înrudirea de sânge. căldări. obiceiurile de familie și sărbătorile calendaristice. așezaţi mai ales în Transilvania. ci la gruparea după o serie de elemente comune: meseria tradiţională. Vătafii erau scutiţi de dări și de orice alte obligaţii fata de stat. . Vătafii erau romi care aveau în subordine șefii cetelor de romi și care erau răspunzători. în general. cu geambășia (negustoria de cai). pe vremuri. profund influenţaţi de cultura turcă. sunt profund influenţaţi de cultura românească și se ocupă cu prelucrarea lemnului. tradiţional. . coroniţe. inclusiv comunităţile de romi. cuverturi. jerbe. iar astăzi recuperează metale feroase și neferoase. din care fac cazane.1. autorităţile au creat structuri ce reuneau mai multe grupuri cu aceeași ocupaţie dintr-o anumita regiune.

Se remarcă tehnica filigranului. balamale. boi și măgari. obiecte de uz casnic. se ocupă cu prelucrarea argintului și aurului și fac în special bijuterii și alte obiecte de podoabă. Cositorirea vaselor de aramă este o meserie aproape dispărută. procedeu vechi. care cuprinde marea măiestrie a ciocănirii aramei. tigăi) sau de cult (cristelniţe pentru botez. pocalul bisericesc). căldări. ocupaţie a romilor rudari. Unul dintre meșteșugurile tradiţionale ale romilor este și prelucrarea metalelor preţioase. Fierarul confecţionează unelte agricole. proveniţi îndeosebi din rândul fierarilor care s-au instalat în „vatra satului”. Aceștia confecţionează și repară vase de aramă de uz gospodăresc (cazane de fiert ţuica. Potcovarii potcovesc cai. între care fierăritul. doniţe. care nu mai vorbesc limba romani și sunt profund influenţaţi de cultura românească. chei și diferite tipuri de încuietori de uși și de porţi. transmis în cadrul familiei și ţinut secret.vătrași – romi asimilaţi. cești) și obiecte religioase (cădelniţe. cei care fac obiecte casnice din lemn (blide. sedentarizaţi cu multă vreme în urmă. butoni).argintari – romi care. jgheaburi și acoperișuri. cupe de argint aurite. tăvi. căldărușa de Bobotează.03. tăvi. maiuri de bătut rufe) și de covătari / albieri. obiecte de uz casnic (tacâmuri. Cea mai importantă tehnică de lucru este alămirea ţigănească. s-au dezvoltat o serie de specializări: rudăritul propriu-zis practicat de butnari. piese de harnașament (pinteni). linguroaie. cruci). tradiţional. meșteri în confecţionarea fuselor. specializaţi în mobilier (mese. dar mai ales în lăzi de zestre. cei care fac albii și coveţi.indd 24 16. Ce neamuri de romi puteţi identifica în comunitatea sau în regiunea dumneavoastră? Cum îi recunoașteţi? M1. piese de îmbrăcăminte (nasturi. De prelucrarea aramei se ocupă căldărarii.3. zăvoare. Prelucrarea fierului cuprinde mai multe meserii. lădăritul practicat de lădari. Argintarii confecţionează bijuterii.. elemente de fier pentru construcţii și instalaţii. de care s-au ocupat spoitorii. solniţe aurite. cei care confecţionează linguri. lingurăritul practicat de lingurari. Ocupaţii tradiţionale ale romilor Cea mai importantă ocupaţie tradiţională a romilor este prelucrarea metalelor. O 24 PETI brosura. hambare și tronuri (lăzi mari de ţinut mălaiul sau alte cereale). tehnica modelării în relief prin ciocănire și arta încrustării cu pietre preţioase.2. în cadrul căreia se confecţionează burlane. căni. polonice. lăcătușeria și potcovăria.2010 17:43 . Lăcătușul face și repară lacăte. lăcriţe (cutii mici de lemn). În cadrul prelucrării lemnului. este meseria practicată mai ales de romii gabori. Tinichigeria. castroane. scaune. dulapuri). . aur și argint. fusăritul practicat de fusari. candele. sfeșnice. linguriţe. cristelniţe. cupe.

cimpoiul. mulţi lăutari având studii de specialitate. vocal sau instrumental. până de curând limba romani fiind o limbă aproape eminamente orală. greaca. se poate vorbi la ora actuală atât de un proces de structurare a unei limbi romani unice. bidinele și pensule. în vreme ce muzica lăutărească face parte dintre ocupaţiile tradiţionale ale romilor. din perspectiva alegerii și practicării ocupaţiei de brutar. care împletesc corfe sau coșuri din nuiele de alun. meserie practicată de către lovarii din Transilvania. clarinetul. cel puţin forma clasică / iniţială a lăutăriei. armeana. în multe cazuri. astăzi. cărămidăritul. Lăutaria este una dintre cele mai cunoscute meserii tradiţionale rome. Între meseriile romilor pierdute sau aflate pe cale de dispariţie se numără: prelucrarea osului și a cornului. petrecerile. prin care se confecţionau cărămizi din lut nearse. se practică în grup. mânere de cuţit. este parte a manifestărilor artistice ale comunităţii. româna. mânere de pipă. cântecul de leagăn etc. acordeonul (preluat din muzica germană). Asupra ei și-au pus amprenta secolele de convieţuire cu populaţii vorbind limbi extrem de variate. ai muzicii populare autohtone. cum ar fi persana. lăuta. majoritatea păstrând însă o baza comună. (inclusiv un tip de vioară improvizată.03.) sau neritualic (cântecul de dragoste. Evoluţia diferenţiată a acestor dialecte a fost determinată și de absenţa unei culturi scrise.wikisource. Această meserie se transmite din tată în fiu. Limba romani este deci o limbă originară din nordul Indiei. bocetul etc. așadar aduce venit și aparţine profesioniștilor interpreţi. ţambalul.org/wiki/Vasile_Porojan_%28Alecsandri%29).). prelucrarea părului de animale. prin care se făceau perii. mai nou. prin care se realizau piepteni. cât și de coexistenţa mai multor dialecte. M1. Se poate spune însă că. de răchită sau de salcie. sunt: vioara. Analizaţi evoluţia lui Vasile Porojan din povestirea cu același nume de Vasile Alecsandri (http://ro. cu banda. fluierul din lemn de salcie. cuvinte de origine romani regăsindu-se în limbi europene. târgurile. în taraf. nasturi. influenţele au fost reciproce. despre care legendele spun că înţelegeau graiul cailor. are drept ocazii nunţile.3. prin care se confecţionau site și ciururi. de plop tremurător sau de trestie. Limba romani Asemănările între limba romani și sanskrita au stat la baza dovedirii originii indiene a romilor. cu formaţia. nu presupune cunoașterea notelor muzicale. în ordinea frecventei. instrumentele folosite. capete de bâtă păstorească și cornuri de praf de pușcă.ramură distinctă este aceea a corfarilor. vocală sau instrumentală. Dată fiind evoluţia istorică și structura socială a comunităţilor de romi. prelucrarea pieilor de animale. Muzica romani. de fapt o violă cu arcușul în semicerc sau cu șase coarde). 25 PETI brosura. geambășia sau negustoria de cai. tamburina (folosită de ursari).3. ea putând avea caracter ritualic (cântecul de nuntă. se învaţă „după ureche”. chitara. basul (așa numesc lăutarii violoncelul și contrabasul). astfel încât s-au produs numeroase modificări atât la nivelul vocabularului cât și al gramaticii.2010 17:43 .indd 25 16. cobza.

Se poate constata.În România. Acest lucru se datorează politicilor de asimilare forţată la care au fost supuși romii. Pentru aceasta puteţi avea în vedere următoarele: . la ora actuală. cultelor penticostal și baptist. precum și posibilitatea studierii în școli a limbii romani. Mai trebuie amintit și faptul că.4.Care sunt ocupaţiile predominante? . Pierderea limbii romani nu este însă specifică doar pentru unele cazuri individuale de romi care au părăsit grupurile de origine și au fost asimilaţi de comunităţile învecinate.2010 17:43 . Demnă de remarcat este creșterea recenta a numărului de romi aparţinând confesiunilor neo-protestante și. care vorbesc limba română. vorbind romani și română sau maghiara și română.Care este situaţia actuală a romilor din punct de vedere economic și social? . religia este un element al culturii considerat a avea un rol important în definirea identităţii de grup și în menţinerea coeziunii acestuia. la menţinerea și dezvoltarea identităţii etnice a romilor. ca și asimilării naturale. în colectivul grădiniţei. romii au adoptat religia populaţiei alături de care au trăit. existând însă și familii sau chiar comunităţi întregi de religie catolică. păstrându-și însă conștiinţa de grup și stilul de viaţa. o tendinţă tot mai pronunţată de redescoperire a limbii romani de către romii care nu o mai vorbeau.03. numărul vorbitorilor de romani este estimat la aproximativ jumătate din numărul total al romilor. copiii romi care acasă vorbesc altă limbă/alte limbi? Există în grădiniţă elemente care să ţină cont de nevoile specifice ale acestor copii? Sunt valorificate competenţele lingvistice ale acestor copii ca resursă pentru procesul de învăţare? M1. În cele mai multe cazuri. în ultimii ani. Apartenenţe religioase ale romilor Alături de limba. în special. reformată sau musulmană. maghiară și romani. Tipărirea în limba romani de cărţi și manuale. Ca și în cazul limbii însă.În ce măsură se păstrează memoria sau practica unor ocupaţii tradiţionale? Care sunt acestea? 26 PETI brosura. contribuie.Cum au evoluat aceste ocupaţii în perioada recentă? .3. există în România și comunităţi trilingve. Realizaţi un profil al comunităţii sau comunităţilor de romi din localităţile unde lucraţi. dacă numeroși romi sunt bilingvi. Ce limbă vorbesc grupurile de romi care fac parte din comunitatea dumneavoastră? Puteţi identifica. Aceasta face ca majoritatea romilor sa fie ortodocși. fără îndoială. nici religia nu constituie un reper de unitate pentru romii din România.indd 26 16. Există și cazuri de comunităţi întregi care și-au pierdut limba.

Totul gravitează în jurul familiei: relaţii sociale și economice. securitatea și protecţia individului. legate de familie. ce dialect se vorbește? Există diferenţe între generaţii în utilizarea limbii romani? Ce alte limbi sunt vorbite de romi? Care sunt apartenenţele religioase ale romilor din comunitate? Au intervenit modificări în această privinţă în ultimii ani? Care este importanţa acordată tradiţiilor? Cum este structurată comunitatea? Cine sunt liderii formali și informali? Autoritatea acestora se bazează pe tradiţie sau este una de tip modern? Dacă există mai multe grupuri distincte. extrem de rari de altfel.03. formată din mai multe cupluri înrudite și copiii lor. Structura familială asigură în mod tradiţional solidaritatea tuturor membrilor ei. apare frecventa neglijare a aspectelor exterioare. În opoziţie cu importanţa acordată familiei în viaţa indivizilor și a comunităţii.valorificării diferenţelor culturale în cadrul activităţilor de învăţare M1. rămân cu familia părinţilor. se are în vedere în general familia lărgită. se răsfrânge asupra întregii familii a acestuia. potrivit tradiţiei romilor. Apartenenţa la familie asigură deci securitatea socială și psihologică a individului. persoanele în vârsta sunt îngrijite de urmașii lor.parteneriatului grădiniţă-familie. celibatarii. Astfel. administrative. Aceasta corespunde în mare situaţiei specifice familiilor tradiţionale din culturile de tip patriarhal: bărbatul este răspunzător 27 PETI brosura. numeroase căsătorii ale romilor nu sunt înregistrate oficial. el fiind în multe cazuri dat la origine de autorităţi. de ce excluderea din grup este percepută ca una dintre cele mai grave sancţiuni. o greșeala făcută de un individ. . Este ușor de înţeles. pe mai multe generaţii.3. Orice individ există în primul rând ca membru al unei familii. De multe ori familia conjugală are o importanţă relativ redusă.2010 17:43 . numele din acte are o importanţă redusă. care sunt relaţiile dintre acestea? Cum puteţi utiliza aceste informaţii din perspectiva: . educaţie și transmiterea meșteșugurilor și tradiţiilor. Astfel.5. Interacţiunile dintre indivizi sunt percepute ca fiind interacţiuni între familii.- În ce măsură se regăsește memoria sau impactul unui stil de viaţă nomad? Care este gradul de utilizare a limbii romani? Dacă este cazul. Familia în comunităţile tradiţionale de romi Familia ocupă un loc de primă importanţă în organizarea comunităţilor tradiţionale de romi. De aceea. iar când înregistrarea este făcută. indiferent de perioada sau de ocupaţia specifica a grupului din care face parte. . orfanii sunt și ei luaţi în grijă de rude. Există o divizare clară a rolurilor în cadrul familiei de romi între bărbat și femeie.indd 27 16. în acest context. Când se vorbește despre familie. un membru al familiei care dobândește prestigiu în cadrul comunităţii onorează întreaga familie.relaţiei cadru didactic-familie educaţiei parentale. La fel.

Bărbatul este de asemenea șeful familiei și purtătorul și apărătorul prestigiului acesteia în exterior. Nașterea primului copil este considerată ca un eveniment crucial în viaţa familiei. Acest lucru face ca în comunităţile de romi ponderea copiilor să fie în general foarte ridicată. puternic influenţate de populaţiile alături de care au trăit. tânărul trebuind să-și “fure” viitoarea soţie din familia părinţilor ei.03.pentru asigurarea veniturilor necesare traiului și pentru relaţiile cu celelalte familii din comunitate în timp ce femeia se ocupă de creșterea și educarea copiilor mici și de prepararea hranei și confecţionarea de îmbrăcăminte. Tradiţiile specifice care marchează momentul căsătoriei sunt diferite de la un neam la altul și au fost. Ce impact au aceste diferenţe asupra convieţuirii minoritarilor cu majoritarii? Dar asupra dezvoltării copiilor? 28 PETI brosura. orice nou născut fiind binevenit în familie. Analizaţi impactul asupra copilului mic al practicilor culturale din familiile tradiţionale de romi. sunt apreciate favorabil de către familie și comunitate. Vârsta la care se realizează căsătoriile este de multe ori foarte redusă: 17-18 ani pentru băieţi și 13-15 ani pentru fete.2010 17:43 . Educaţia copiilor se face de către întreaga familie. în timp ce la altele acceptul familiei este obţinut ulterior. La unele neamuri căsătoria este făcută ca urmare a unei înţelegeri prealabile a familiilor celor doi tineri.indd 28 16. Ea este urmată deseori de numeroase alte nașteri. copilul trăind în permanenţă înconjurat de părinţi și rude. inclusiv copii mai mari în vârstă. capacitatea lor de a se descurca singuri de la o vârsta cât mai fragedă. de asemenea. Identificaţi asemănări și deosebiri faţă de cultura majoritarilor. Iniţiativa și responsabilizarea copiilor.

imagine ce se activează în mod inconștient și automat în cazul contactului cu persoane din grupul respectiv. Prejudecăţi. prejudecăţi. a autostereotipului. Aceasta nu înseamnă însă că fiecare membru al societăţii va interioriza în același fel stereotipul social. discriminare Conceptul de stereotip ar putea fi definit cel mai simplu ca «o reprezentare mentală a unui grup social și a membrilor acestuia». fiind definite la nivel social. deci. prejudecăţi. fiind totodată încărcat de aspecte afective. Există un stereotip atașat tuturor grupurilor cunoscute în interiorul societăţii. Prejudecata este o plută pe care mintea naufragiată se urcă și vâslește spre siguranţă (Ben Hecht). de obicei. Atunci când avem de-a face cu prejudecăţi negative. suntem cu toţii supuși influenţei stereotipurilor. Comentaţi următoarele definiţii ale noţiunii de prejudecată: PREJUDECÁTĂ. mai degrabă o imagine bazată pe generalizare abuzivă. prin intermediul unor procese de învăţare socială. manifestarea unor sentimente negative faţă de aceștia. s. Stereotipurile nu sunt însă simple « imagini în creier ». prin intermediul comunicării cotidiene și. Din perspectiva psihologiei relaţiilor intergrupuri. fie ca rezultat al unor factori socio-istorici.1. Stereo puri.03. 29 PETI brosura. Părere. o antipatie bazată pe generalizare inflexibilă și eronată. adoptată. Stereotipul este. fără cunoașterea directă a faptelor (DEX http://dexonline. O părere vagabondă fără nici un mijloc vizibil de întreţinere (Ambroise Bierce). Anumite caracteristici stereotipe pot fi într-adevăr regăsite mai frecvent în rândul membrilor unui grup social. prejudecata se referă la o atitudine faţă de membrii unui grup și presupune evaluarea membrilor acestuia pe baza imaginii stereotipe asupra grupului respectiv. pe un „nucleu de adevăr”? Chiar dacă s-ar dovedi statistic că există o anumită corespondenţă între stereotipul unui grup și rezultatele unor măsurători „obiective” ale unor caracteristici ale grupului. Ca membri ai societăţii. suprasimplificare sau exagerare a caracteristicilor unui grup de oameni.4. rasism și discriminare la adresa romilor M1. emoţionale.M1.ro/search. la un moment istoric dat. Ele sunt construite social și discursiv.4. Stereotipurile au o existenţă independentă de voinţa unui individ și formează o parte a patrimoniului cultural comun. ci structuri cognitive și afective obiectivate asupra grupurilor sociale. Prejudecată.f. El reprezintă o listă de trăsături considerate caracteristice unui grup și membrilor acestuia. este evident că aceasta nu poate constitui o bază pentru justificarea eventualelor inegalităţi sociale.2010 17:43 . Prejudecăţile sunt hârburile vechilor adevăruri (Maxim Gorki). sunt considerate ca o realitate independentă și uneori prescriptivă.indd 29 16. împărtășite de un număr important de membri ai societăţii și care apar și sunt difuzate într-un mediu politic și social specific. ele implică de obicei respingerea membrilor grupului vizat. fie ca efect al interiorizării. idee preconcepută (și adesea eronată) pe care și-o face cineva asupra unui lucru. Sunt stereotipurile bazate pe realitate.php?cuv=prejudecata) Prejudecata este părere fără judecată (Voltaire). precum și așteptări comportamentale corespunzătoare: cum ne așteptăm să fie și să se comporte o persoană dacă știm despre ea doar că face parte din grupul respectiv. odată obiectivate. Stereotipul este o imagine schematică a membrilor grupului la care se referă.

nu doar de convingerile personale. o persoană poate avea prejudecăţi puternice faţă de o anumită minoritate etnică.2010 17:43 . relaţia dintre prejudecăţi și discriminare pare a fi mai complicată decât o simplă relaţie de cauzalitate liniară.03. Spre exemplu. Este importantă distincţia operată între percepţiile privind statutul social al grupului și cele privind puterea grupului respectiv. prezentate în tabelul următor: Tip de relaţie Compatibilitatea scopurilor statut egal putere egală Incompatibilitatea scopurilor statut egal putere egală Incompatibilitatea scopurilor statutul celuilalt grup scăzut puterea celuilalt grup ridicată Incompatibilitatea scopurilor statutul celuilalt grup scăzut puterea celuilalt grup scăzută Incompatibilitatea scopurilor statutul celuilalt grup ridicat puterea celuilalt grup ridicată Orientare comportamentală Cooperare Imaginea grupului vizat Aliat Suspiciune sau atac Inamic Protecţie defensivă Barbar Exploatare sau paternalism Rezistenţă sau rebeliune Dependent Imperialist 30 PETI brosura. Comportamentul este influenţat. Putem defini discriminarea ca un comportament injust la adresa membrilor unui grup faţă de care există prejudecăţi negative. Conform unor cercetări recente.puterea relativă a grupului în societate. iar prejudecăţile se situează în categoria atitudinilor. Astfel. Statutul se referă la modul cum grupul este văzut și valorizat în contextul general al relaţiilor intergrupuri. Pe baza analizei mai multor combinaţii posibile de valori ale acestor trei dimensiuni pot fi descrise cinci imagini generice pe care membrii unui grup le pot avea despre membrii unui alt grup. . a judecăţilor sociale. relaţia nu este automată și general valabilă. cineva care nu este caracterizat printr-un nivel ridicat de prejudecăţi poate avea comportamente discriminatorii prin aplicarea unei legi sau a unui regulament.compatibilitatea scopurilor grupurilor respective.Dacă stereotipurile sunt structuri cognitive. iar puterea este legată de capacitatea de a accesa și utiliza resurse politice.statutul relativ al grupului în societate. De asemenea. dar realizează că nu poate acţiona conform acestor prejudecăţi deoarece comportamentele discriminatorii nu sunt dezirabile social sau sunt interzise prin lege. . trei dimensiuni sunt considerate a avea un rol critic în formarea stereotipurilor și a prejudecăţilor: . discriminarea se referă la comportamente.indd 30 16. chiar dacă în numeroase situaţii discriminarea derivă din prejudecăţi. Fiecare dintre aceste dimensiuni are implicaţii distincte asupra sentimentelor și atitudinilor generate. Ca și relaţia dintre stereotipuri și prejudecăţi. economice sau de altă natură din societate. ci și de circumstanţele exterioare.

Selectaţi din presă un articol care menţionează romii. 4. Termenul provine din limba greacă medie.2010 17:43 . nu doar în România. Mentalul colectiv a construit. au elaborat și pus în practică politici de excludere. Listaţi în paralel principalele caracteristici ale stereotipurilor referitoare la romi în general. de reprimare sau chiar de anihilare a romilor. Definitoriu pentru cultura dominantă în ceea ce privește mentalitatea faţă de romi este stereotipul. ei au fost situaţi din mai multe puncte de vedere la limita inferioară a societăţii și au constituit ţinta constantă a unor prejudecăţi și obiectul unor puternice stereotipuri negative. unde însemna „păgân”. o minoritate cu statut particular. „de neatins” și „impur”. Mai mult. fără îndoială. politicienii. Realizaţi o paralelă între caracteristicile asociate stereotipului și situaţia socio-economică a celor trei grupuri. în majoritatea cazurilor negativ. M1. romii au continuat să fie consideraţi o “subcultură” parazitară. 2. și la un grup social ce nu este definit pe criterii etnice (de exemplu. ca grup etnic sau ca mod de viaţă. artiștii. sau „athinganoi”. inclusiv la noi. Consecinţele secolelor de robie se pot citi și astăzi în modelul mental colectiv moștenit de majoritari.4. De sute de ani. Care sunt elementele stereotipului care se regăsesc în articol? Sunt aceste elemente asociate cu romii în general sau cu anumite subgrupuri? 3. pe baza unor puternice prejudecăţi. de multe ori. imaginea tipică a diferenţei culturale. Cuvântul a fost folosit pentru prima dată în 1068. romii au reprezentat.1. În decursul istoriei. cadrele didactice). la internalizarea acestui stigmat și la negarea. un stereotip negativ care a condus la proliferarea manifestărilor rasiste. ca identitate culturală. care apasă asupra conștiinţei individuale a acestora. a apartenenţei la etnia romilor. la alegere. între care și România. cuvântul „ţigan” nu există. la o mânăstire din Georgia. din „athinganos”. conducând la stigmatizarea identităţii rome. Analizaţi diferenţele. Discriminare şi rasism la adresa romilor Romii sunt. Din punct de vedere cultural și social.2. Identificaţi pentru diferite categorii de romi poziţionarea în schema de mai sus și exemplificaţi tipul de argumentaţie folosit pentru justificarea poziţiei respective.03. de către unii romi. blocându-le uneori întreaga viaţă accesul la cunoașterea și înţelegerea romilor. și reprezintă chiar în prezent în multe ţări. În limba romani. în Imperiul Bizan- 31 PETI brosura.indd 31 16. diferite state europene. culminând cu deportarea romilor în Transnistria în perioada celui de-al doilea război mondial. ci la nivel european. un grup social exclus. la alt grup etnic din România. Identificaţi în experienţa personală situaţii în care s-au manifestat prejudecăţi la adresa romilor. Istoria stereotipurilor referitoare la romi prezente în cultura românească poate începe cu termenul folosit de majoritari pentru a desemna romii: „ţigan”.

tin, de către un călugăr, în explicaţia sa despre erezia athinganoilor, despre care spunea că sunt nomazi, cititori în stele și vrăjitori și sfătuia creștinii ortodocși să se ferească de acești eretici. În spaţiul ţărilor române, acest termen desemna iniţial starea socială de rob, nicidecum etnia. Iată deja două înţelesuri ale cuvântului „ţigan”: mai întâi erezie și apoi stare din afara sistemului ierarhiei societăţii. Robul / ţiganul nu făcea parte din structura socială, era în afara acesteia, era un simplu obiect de schimb. Mai târziu, cuvântul „ţigan” a rămas, în mentalul colectiv românesc și în limba română, cu un sens profund peiorativ. Reprezentările despre romi, bazate în mare măsură pe prejudecăţi și stereotipuri, au o mare importanţă, pentru că determină atitudini și comportamente. De cele mai multe ori, în contextul unei moșteniri mentale negative și al absenţei din programe și manuale școlare a informaţiilor despre romi, clișeele de gândire și de limbaj sunt singura sursă de cunoaștere care îi leagă pe romi de mediul social înconjurător. Romii par a fi o realitate familiară tuturor: aproape orice majoritar întrebat are o opinie, deseori categorică și negativă, despre aceștia. De-a lungul secolelor, un întreg set de imagini a fost construit și dezvoltat, cristalizând stereotipurile colective și formând un rezervor de reprezentări transferate din memoria colectivă în cea individuală. Fie că promovează respingerea sau asimilarea, aceste reprezentări se constituie ca un fundal de argumente și justificări ale acţiunilor discriminatorii. În fapt, romii nu sunt niciodată definiţi așa cum sunt, ci mai degrabă sunt percepuţi așa cum ar trebui să fie pentru a justifica politicile și comportamentele celorlalţi faţă de ei. Procesul de heteroidentificare a romilor trebuie să corespundă orizontului de așteptare colectiv, eminamente negativ, de aceea orice deviere spre pozitiv este resimţită ca fiind o excepţie de la regulă. Deseori în discursurile majoritarilor apare mitul prietenului rom din copilărie, prototip al binelui, excepţie de la norma „ţiganului” rău, evocat de aceia care își încep discursul cu stereotipul „Eu nu sunt rasist, dar ţiganii ăștia...” și îl continuă cu la fel de stereotipul „am avut un prieten ţigan / un vecin în copilărie / în tinereţe, un om deosebit, dacă ar fi toţi ţiganii ca el, ce bine ar fi!” Efectele secolelor de robie se regăsesc și în prezent pe plan psihologic în tendinţe de auto-stigmatizare, exprimate prin formule de tipul „ce să fac, de-aia nu știu carte, că sunt ţigan” sau „doar suntem ţigani, ce să facem?”, asociate cu o stimă de sine scăzută și cu percepţia stării actuale de excludere și inferioritate ca fiind o stare naturală, imposibil de schimbat.

Analizaţi povestirea ”Vasile Porojan” de Vasile Alecsandri (http://ro.wikisource.org/wiki/Vasile_Porojan_%28Alecsandri%29), și identificaţi 3 elemente care descriu stima de sine scăzută a romilor și acceptarea unui statut social marginal. Datorită statutului social marginal, apartenenţa la etnia romilor nu generează prestigiu, nu oferă un capital social și simbolic pozitiv, deci nu oferă individului un statut ridicat în societate și o stare de confort psihologic. De aceea, este ușor de înţeles că membrii grupului își caută canale de fugă spre realizarea de sine în alte grupuri, iar pentru a fi acceptaţi acolo, le copiază cât mai fidel modelele. Studiul unei părţi semnificative a folclorului românesc, în special a proverbelor, snoavelor și basmelor, demonstrează o gândire stereotipă, plină de prejudecăţi, marcată de ironie și dispreţ la adresa romilor. Romii sunt văzuţi, de cele mai multe ori, ca ilustrând cele mai negative caracteristici umane.

32

PETI brosura.indd 32

16.03.2010 17:43

Iată câteva mărturii despre romi în folclorul românesc, semnalate de Delia Grigore7, antropolog și lider al unei organizaţii a romilor: „Ţiganul e rudă cu dracul, de aceea e așa tare de rabdă la ger și focul nu-l pârlește, nu are urât și frică, în miez de noapte dormind pe sub corturi; Pe ce pune mâna ţiganul, se spurcă. Așa că dacă e lucru de mâncare, să-l lepezi, dacă e vreun vas sau altceva, ori să-l arzi în foc, ori să-l speli în patruzeci de ape și să-l aghezmuiești cu apă de la Bobotează; Cu ţiganul nu e bine să mănânci dintr-o strachină, ori să bei dintr-un pahar, că te spurci; Dacă va intra vreun ţigan în vreo biserică, trebuie târnosită de-al doilea; Dacă ar ciupi vreun ţigan vreo femeie româncă, să taie și să lepede carnea ciupită de ţigan, căci carnea aia e spurcată; Dacă ar fi apucat vreun ţigan vreo femeie româncă numai de cămașă, să taie și să lepede peticul acela, căci e spurcat; Cu ţiganul nu e pomană, orice i-ai da, ceea ce îi dai, îi dai că n-ai ce dracu te face, că te scoate din minte afară cu cerutul; La ţigan nu e bine să dai ceva de pomană, că-ţi fură cioara puii de la cloșcă; Când moare ţiganul, Dumnezeu îi ia mirul ăl mare și botezul, și-l bagă de-a dreptul în iad ; Din ţigan nu se poate face popă, căci și-a mâncat biserica, mânca-i-ar crapăt, doar numai dacă i-o lua nouă piei după trupul lui și o mai trăi se face popă la creștini. Biserica ţiganilor a fost de zid și a românilor de caș, ușile de slănină de porc, lacătul un purcel fript. Ţiganii au râvnit la biserica românilor și au cerut să schimbe. Românul a vrut să schimbe cu condiţia ca să le fie ţiganii robi cât o fi lumea. Ţiganii au vrut și de aia au fost robi la români. Ţiganii, lacomi ai dracului, s-au năpustit pe biserică și în trei zile au și mâncat-o, mânca-i-ar pământul; Cu ţiganul nu e păcat: poţi să-i faci orice-i vrea, căci toţi ţiganii din lume nu fac cât un creștin al lui Dumnezeu ; La cimitir, ţiganii trebuie îngropaţi de bașca, ca să nu se amestece oasele lor cu ale românilor.” „Moș Adam a avut mai multe fete cu una decât băieţi. Băieţii s-au însurat și au luat fiecare câte o fată și a mai rămas una stingheră. Ea a mers la tată-său și l-a întrebat: Da` eu ce să fac, tată? Moș Adam i-a răspuns: De, fata taicăi, eu n-am nici o putere, dacă a vrut Dumnezeu așa cu tine, umblă și tu, de colo până colo, printre celelalte. Ea așa a făcut și a început a umbla din bărbat în bărbat, ca fleoarţele din ziua de azi. […] După câteva vreme, surorile ei n-au mai suferit-o și au luat-o la goană dintre ele. Ea atunci s-a dus la marginea mărilor, și-a făcut un bordei acolo, și se ţinea cu un Faraon, care ieșea din apă în toate nopţile la ea. Ea a făcut cu Faraonul mai mulţi copii, toţi negri și urâţi, în chipul dracului. Din ăști copii se trag ţiganii din ziua de azi. De aia le și zice lumea «Faraoni».” „Toate neamurile de ţigani, care umblă din loc în loc pe cai și pe măgari, care șed pe sub corturi și sunt urâţi ca face-ţi-ai cruce, sunt blestemaţi de un sfânt. Și uite cum e povestea. Ţiganii ăștia aveau și ei mai demult o cetate unde ședeau și erau bogaţi. Odată, ce-i vine lui Dumnezeu, trimite la ei un sfânt, să vadă el cum o mai duc, cum mai trăiesc.” " Ţiganii, auzind că vine la ei un sfânt și socotind în mintea lor că sfântul, dacă i-o vedea pârliţi, caliciţi și săraci, o să le dea avere, i-au ieșit înainte schimonosiţi ca toţi dracii: mânjiţi cu cărbuni pe ochi, zdrenţăroși, călare pe măgari care pe deșelate, care cu șeile fără oblânci și fără scări, care încălecaţi pe măgari de-a îndăratelea, cu faţa spre coada măgarilor, cu copiii băgaţi prin desagi și în feluri de feluri de chipuri cum nici dracului nu i-ar fi dat în gând. Bietul sfânt, când a văzut așa neam de oameni, opăciţi și sluţiţi în chipul dracului și înţelegând șiretenia ţiganilor, ca un sfânt ce era, îi blestemă: „Fiilor, să fiţi blestemaţi și de mine și de D-zeu sfântul din cer, să rămâneţi neam de neamul vostru cum sunteţi acum, nici mai bine, nici mai rău, cum adică aţi tras singuri, nesiliţi de cineva. Și așa au rămas și rămași or fi, până în pânzele albe, bătu-i-ar Dumnezeu de seci!"

7 Suport de curs pentru cadre didactice privind istoria și cultura romilor în perspectivă interculturală, Institutul Intercultural Timișoara, 2007

33

PETI brosura.indd 33

16.03.2010 17:43

Proverbe care menţionează „ţiganii”: „Ţiganul nu-i om; Ţiganul când a ajuns împărat, întâi pe tatăl său l-a spânzurat; Dacă ar face toate muștele miere, ar mânca și ţiganii cu lingura; Nici răchita pom de bute, / Nici ţiganul om de frunte; Nici salcia nu-i ca pomul / Nici ţiganul nu-i ca omul; Ţiganul tot ţigan și-n ziua de Paște; Știe ţiganul / Ce e șofranul? / Îl vede pe tarabă / Și crede că-i otravă; Ţiganul până nu fură nu se ţine om; Ţiganul când a ajuns la mal, acolo s-a înecat; Dracul a mai văzut ţigan popă și nuntă miercurea; Noroc și bani și moartea în ţigani; A cere ca un ţigan; A cere ca la ușa cortului; A se certa ca ţiganii; A se certa ca la ușa cortului.” Din aceste motive, cazul romilor este o excelentă ilustrare a teoriei psihosociologice a ţapului ispășitor. Conform acestei teorii, în special în perioadele de criză, frustrarea acumulată de grupul majoritar este transformată în agresivitate faţă de un grup minoritar care este făcut responsabil de dificultăţile pe care le traversează ansamblul societăţii. În cazul romilor avem de-a face cu atitudini negative și comportamente discriminatorii de factură rasistă. Existenţa rasismului la adresa romilor în societatea românească a fost puternic negată până recent, dar este tot mai deschis recunoscută public. Această tendinţă de negare este de înţeles întrucât ea vine în contradicţie cu o caracteristică importantă a auto-stereotipului românilor ca popor tolerant și deschis. Manifestările rasismului sunt însă de mai multe categorii. Mai întâi, trebuie menţionat rasismul clasic cu adânci rădăcini istorice în cazul romilor. El se traduce prin manifestarea explicită a unei atitudini negative și a unor comportamente discriminatorii faţă de romi în general. Rasiștii expliciţi menţin despre propria persoană o imagine pozitivă și își justifică atitudinile și comportamentele prin atribuirea unor caracteristici ce pun romii în situaţie de inferioritate faţă de celelalte grupuri din societate. Aceste caracteristici s-ar regăsi la toţi romii, cu eventuale variaţii de intensitate, ar fi inseparabil asociate cu identitatea de rom și ar fi fixe, imposibil de modificat. Astfel de persoane cred în transmiterea pe cale genetică a unor tendinţe comportamentale, sunt sceptici în privinţa eficienţei oricăror măsuri, de ordin educativ, socio-economic etc., vizând îmbunătăţirea situaţiei romilor. Motto-ul celor din această categorie ar putea fi „așa sunt ei, n-ai ce le face, nu vor fi niciodată ca noi”. Se cuvine a menţiona, de asemenea, că foarte puţini rasiști se autodefinesc ca atare, dar marea majoritate a celor din această categorie nu au dificultăţi în a-și exprima public punctele de vedere.

Gândiţi-vă la unul dintre părinţii sau bunicii copiilor romi cu care lucraţi. Nu ezitaţi să selectaţi în gând o persoană cu care nu aveţi relaţii bune. Închideţi ochii și imaginaţi-vă copilăria acestei persoane. Cum trăia, cum erau relaţiile cu membrii familiei, cu persoane din afara comunităţii? Cum au fost anii de școală? Imaginaţi-vă aceeași persoană în tinereţe, după părăsirea școlii, vizualizaţi persoana respectivă în momente importante ale vieţii, ce a simţit în diferite situaţii? Care sunt în prezent relaţiile persoanei respective cu diferite categorii de adulţi și cu copiii? Ce mesaje transmite intenţionat sau inconștient copilului, pe baza propriei experienţe de viaţă? Încheiaţi exerciţiul de imaginaţie. Reflectaţi la ce aţi simţit când v-aţi pus în locul persoanei alese. Reflectaţi la ce puteţi face pentru a o susţine să transmită copilului mesaje pozitive și la modul în care puteţi îmbunătăţi comunicarea cu persoana în cauză și cu părinţii romi în general.

34

PETI brosura.indd 34

16.03.2010 17:43

Este vorba despre o situaţie în care apare un decalaj sau chiar o contradicţie între nivelul discursului și cel al comportamentelor. anti-sociale. nu atât prin dezavantajarea romilor cât prin favorizarea ne-romilor. legate de perpetuarea unor raporturi de inegalitate între grupuri.indd 35 16.”. fie colective. care se referă la tendinţa de identificare a unor criterii de comparaţie cu celelalte grupuri care să pună romii în situaţie avantajoasă („romii au un simţ practic foarte dezvoltat.03. Este vorba despre persoane care se consideră tolerante. fără tendinţe rasiste. sau prin atitudini faţă de romi ce îi situează pe aceștia în poziţie de inferioritate.”. Se generează astfel un cerc vicios extrem de greu de depășit. evitarea involuntară a contactului cu romii. Motto-ul acestei categorii ar putea fi: „Eu nu fac diferenţe între romi și neromi. mai dificil de identificat.4.2010 17:43 . economice dar și psihologice. mult mai dificil de combătut. Motto-ul ce ar corespunde cel mai bine acestei manifestări este: „și ei (romii) sunt oameni. sunt descurcăreţi etc. Consecinţele psihologice ale discriminării romilor Existenţa la nivel social a unor tendinţe de discriminare a membrilor unui grup social defavorizat cum este cazul romilor are mai multe tipuri de consecinţe: sociale. că diferenţele de comportament se datorează doar unor elemente circumstanţiale sau aplicării unor criterii obiective. independente de persoana lor și fără legătură cu apartenenţa etnică. orice individ are tendinţa de a căuta o identitate socială pozitivă... putem menţiona: . „romii sunt cei mai buni muzicieni”) 35 PETI brosura. aceste persoane au un discurs în care afirmă că tratează pe toată lumea la fel. și. Aceste persoane comit în mod inconștient și neintenţionat acte de discriminare. care pot chiar exprima opinii de respingere și condamnare a rasismului. în acord cu previziunile acestor stereotipuri.Un mare număr de persoane manifestă însă un rasism camuflat.3. O consecinţă psihologică foarte distructivă este interiorizarea imaginii negative a romilor și adoptarea unor comportamente negative.”. Astfel. Se întâmplă însă că aceste criterii obiective aplicate rezultă în defavorizarea în mod sistematic a romilor. de refuz al identităţii rome și de asimilare în restul populaţiei. fie individuale. Cel de-al treilea mod de manifestare a rasismului este rasismul aversiv. Conform teoriei psihosociologice a identităţii sociale. Dacă grupul sau de apartenenţa nu oferă o identitate socială satisfăcătoare. o formă mult mai subtilă. sunt adoptate mai multe tipuri de strategii identitare. o strategie individuală frecvent utilizată în cazul romilor este aceea de părăsire a grupului. pentru mine toţi sunt la fel.creativitatea socială. atât la ceilalţi cât și în propriul comportament. indivizii marcaţi de acest proces fiind afectaţi în profunzime din punct de vedere psihologic. implicit. Astfel. Dintre strategiile colective. dar toţi trebuie să respecte legea/regulamentele/ regulile sociale/etc. Care credeţi că sunt principalele motive pentru care romii sunt discriminaţi? Ce măsuri credeţi că ar fi cele mai eficiente în grădiniţă pentru a contribui la combaterea discriminării? M1.

Identificaţi din experienţa proprie persoane și situaţii care să ilustreze fiecare dintre tipurile de reacţii la discriminare descrise mai sus. iniţiatorii mișcării romilor de la începutul anilor 1990. 1. atât către romi. adică reevaluarea unor caracteristici stereotipe dintr-o perspectivă care să le confere valoare pozitivă („romii sunt boemi. cât și către restul societăţii.competiţia socială. sunt mai fericiţi chiar dacă nu au condiţii materiale.redefinirea caracteristicilor.. Putem vorbi astăzi de existenţa unei mișcări a romilor. Deși încă mai persistă reacţii de respingere a unor rapoarte ce scot în evidenţă persistenţa situaţiilor negative în această privinţă. Acest lucru este cel mai bine ilustrat prin adoptarea unei legislaţii antidiscriminare și prin apariţia și activitatea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării. Aceasta a compensat în mare măsură unul dintre dezavantajele semnificative ale romilor faţă de alte minorităţi naţionale: inexistenţa unui stat înrudit protector. dacă nu ar fi existat o constantă și susţinută presiune din partea organizaţiilor. 2. cu mai multe generaţii. Care credeţi că sunt efectele psihologice ale discriminării asupra copilului în perioada copilăriei timpurii? Dar efectele strategiilor de reacţie la discriminare? 36 PETI brosura. în contextul unei mari diversităţi sociale și culturale. Mesajul lor nu ar fi putut însă găsi un ecou real în discursul public și în reacţia instituţiilor statului. adică angajarea într-un proces care să ducă la modificarea raporturilor intergrupuri la nivelul societăţii prin formularea și susţinerea unor revendicări publice în acest sens. la nivel naţional. Multe dintre sancţiunile aplicate au la origine discriminări la adresa romilor. discursul promovat la nivel oficial a fost modificat. ce tinde să devină parte a identităţii promovate de mișcarea romilor este tocmai combaterea discriminării.2010 17:43 . instituţiilor internaţionale și a unor organizaţii neguvernamentale internaţionale.indd 36 16. Într-adevăr. mai mult. active în domeniul protecţiei drepturilor omului și minorităţilor. După cum se știe. se transmite explicit un mesaj ce afirmă că poziţia autorităţilor publice ale statului român este aceea de combatere a discriminării. se acceptă astăzi oficial că există discriminare de tip rasial la adresa romilor și. asistăm de mai multă vreme la un proces ce vizează coagularea unei identităţi culturale comune a romilor. știu să trăiască viaţa cu adevărat. Un aspect esenţial al acestui mesaj. sunt mai liberi”) . european și internaţional. organizaţiile neguvernamentale create de aceștia și noile organizaţii ale romilor constituite mai recent au fost la originea afirmării publice a existenţei discriminării și rasismului la adresa romilor în România. la presiunea conjugată a organizaţiilor rome și a organismelor internaţionale.03. Această ultimă strategie este extrem de relevantă în cazul romilor. și cu un mesaj din ce în ce mai clar articulat. Este semnificativ faptul că.

economic. deși pentru un observator extern este evident vorba de discriminare. restricţie sau preferinţă întemeiată pe rasă. Sunt numeroase situaţiile în care.4. România a aderat la Convenţie în 1970 37 PETI brosura. ideea că romii au fost și sunt și în prezent frecvent victime ale discriminărilor și ale unor adânc înrădăcinate prejudecăţi de tip rasist este tot mai mult acceptată și discutată. a drepturilor omului și a libertăţilor fundamentale în domeniul politic. dacă ar putea fi tratată într-o manieră similară. se consideră aici a fi discriminare rasială și ceea ce este cunoscut de publicul larg sub denumirea de discriminare etnică. O proporţie și mai redusă de romi se regăsește în cazul managerilor serviciilor de educaţie timpurie sau al formatorilor de cadre didactice din acest sector. 3. culoare. sunt învăţaţi de mici să trăiască situaţii de discriminare ca pe ceva firesc. La acestea se adaugă interiorizarea și acceptarea discriminării ca un fapt natural. ascendenţă sau origine naţională sau etnică. discriminare pe baze rasiale este considerată „orice deosebire. la nivelul legislaţiei internaţionale. atât romii discriminaţi.03. o prevedere. conform datelor statistice actuale. în special în sfera instituţională. Teoriile sociologice și psihosociologice arată faptul că nu se poate vorbi de o reală eficienţă în combaterea discriminării în absenţa unui cadru instituţional adecvat și în absenţa unui mesaj public clar exprimat de către instituţiile publice în sensul combaterii discriminării. Discriminarea structurală se referă la slaba reprezentare a unor categorii de persoane în anumite domenii. Discriminarea poate fi de trei tipuri: 1. Combaterea discriminării romilor Discriminarea reprezintă unul dintre puţinele aspecte comune diferitelor situaţii în care se găsesc romii și comunităţile de romi. procentul de cadre didactice de etnie romă este încă la niveluri foarte scăzute în serviciile de educaţie timpurie. 8 Adoptată de Adunarea Generală a ONU în 1965. Toate acestea au.4. Discriminarea directă apare în situaţia în care o persoană este tratată mai puţin favorabil decât alta. Din punct de vedere juridic. Spre exemplu. consecinţe psihologice semnificative. un criteriu sau o practică aparent neutră dezavantajează anumite persoane. ea regăsindu-se în prezent în mai multe documente oficiale și fiind luată în considerare în politicile publice. Spre exemplu. Printre cele mai importante se situează manifestările subtile ale rasismului. 2. excludere. dar nicidecum suficiente pentru asigurarea reducerii discriminării romilor. frecvent. Multă vreme nerecunoscută.M1. folosinţa sau exercitarea în condiţii de egalitate. rasismul camuflat și rasismul aversiv. a unei legislaţii antidiscriminare și a unor instituţii cu atribuţii în combaterea discriminării sunt elemente importante. În cazul discriminării indirecte. acceptă situaţia ca fiind normală și nu conștientizează discriminarea.indd 37 16. cât și discriminatorii. care are ca scop sau efect de a distruge sau compromite recunoașterea. un caz de discriminare directă este cel al refuzului înscrierii copiilor romi la o anumită grădiniţă. Rămân însă aspecte de ordin psihosociologic ce fac dificil transferul dezideratelor afișate spre nivelul comportamentelor cotidiene. Acest fenomen se manifestă încă și mai acut în cazul copiilor romi care. ceea ce are drept consecinţă concentrarea copiilor proveniţi din medii defavorizate în grădiniţe care nu au astfel de solicitări. social și cultural sau în orice alt domeniu al vieţii publice” (Convenţia internaţională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială8). Un exemplu este impunerea purtării de către copii a unor uniforme scumpe sau obligativitatea achiziţionării de către părinţi a unor materiale educative cu costuri ridicate. Existenţa unei legislaţii nondiscriminatorii. Prin urmare.2010 17:43 . dincolo de rolul lor funcţional direct.

Adelina a lipsit de la grădiniţă. gândindu-se la cornul pe care doamna i-l dă în fiecare zi. o fetiţă ca și ea. la echilibrarea raporturilor între romi și restul societăţii. Măsurile pozitive. în general. Tatăl. un element esenţial în tentativele de combatere a discriminării este legat de stimularea conștientizării discriminării. La grădiniţă. să nu-i mai înșele vânzătorul de la magazin cum a înșelat-o pe ea. pe care i-a făcut-o special pentru grădiniţă și apoi i-l dă în grijă pe Mihăiţă. deși se temea de câinele acela mare și negru care păzește la o poartă și se repede la copii. mama îi face Adelinei două codiţe subţirele. deoarece unii copii râd de ea cum e îmbrăcată. înflorată. și așa rupte. Mihăiţă a rămas la rândul lui plângând după surioara lui. desigur. Doamna educatoare n-a observat. indirectă și structurală și reflectaţi asupra modalităţilor de colaborare între grădiniţă și alte instituţii pentru rezolvarea situaţiei și pentru prevenirea pe viitor a unor situaţii de acest tip: Mihăiţă și Adelina. Prietena ei. până când se ajunge la o situaţie echilibrată în societate a grupului vizat.2010 17:43 . un caracter temporar. care avea două culori. că. alţii o trag de hăinuţe și vor să-i ia bănuţii de la codiţe. pentru că nu are culori. pentru a câștiga o bucată de pâine. nimic din ce o înconjoară nu i se pare familiar. În zilele următoare. de exemplu. că n-au bani să le cumpere îmbrăcăminte și cele necesare pentru grădiniţă. în care împletește bănuţi coloraţi. Cu gândul la gustarea de la ora 10. la muncă. asigurându-se. că. 38 PETI brosura. fetiţa plecă singură. îndemnându-i să meargă pe marginea drumului. oricum. care locuiește într-un sat de câmpie. o îmbracă în singura fustiţă nouă. Identificaţi în situaţia descrisă mai jos elementele care ilustrează discriminarea directă. cât și de către victime. mai mult cu lacrimi în ochi. La ora de desen ea stă cuminte cu mâinile la spate. și au. deși reprezintă soluţii ce trebuie bine adaptate la context și conjunctură. când doamna educatoare le-a împărţit gustarea. a plecat singură.De aceea. pe unde apucă. Acestea se referă la facilităţi adresate în mod specific grupurilor defavorizate. i-a dat-o într-o zi pe cea verde. care susţine că nu au nevoie de grădiniţă sau de școală. mama i-a înscris la grădiniţă. Uneori se simte străină. a observat-o el pe doamna educatoare că se uită urât la copiii lor. Ghetuţele largi ale surioarei îi jucau în picioarele îngheţate. oricum. cu care se joacă în spatele sălii de clasă.. pot contribui în mare măsură la conștientizarea discriminării și. în ciuda protestelor tatălui. mama și fraţii mai mari muncesc cu ziua.indd 38 16. păstrând-o pentru frăţiorul ei. dar a venit Mihăiţă. spre grădiniţă. ale lui Mihăiţă au rămas fără talpă și n-a mai putut merge la grădiniţă.03. Adelina a strecurat-o cu grijă în buzunarul hăinuţei. de 4 și 5 ani. ghetuţele. atât de către cei care o produc. Într-una din zile. Grădiniţa e departe de casa lor și în sezonul rece drumul până acolo e un chin. dar mama vrea ca măcar cei doi copii mai mici să înveţe carte. deși nu-i prea place la grădiniţă. îi place doar faptul că și-a făcut o prietenă. că n-a știut să citească preţurile. iar Adelina a plâns de bucurie în acea zi. înainte de a pleca la muncă. dar mai ales pentru că nu prea înţelege ce vorbesc copiii și doamna educatoare. aurii și argintii. la primăvară ei vor pleca în Italia. sunt cei mai mici din cei cinci copii ai unei familii de romi. În domeniul educaţiei s-au obţinut rezultatele cele mai bune prin măsuri pozitive. Adelina. În fiecare dimineaţă. Pe cei doi copii mai mici. să nu-i calce vreo mașină. acolo unde le-a așezat doamna.

iar 46% cred că Statul ar trebui să ia măsuri pentru a stopa creșterea numărului romilor. 51% susţin ideea că populaţia locală ar trebui să poată alege dacă să permită sau nu unor familii de romi să se instaleze în localitatea lor. menţinându-și și afirmându-și identitatea romă. pot contrazice stereotipurile majoritarilor. • să permită celorlalţi să depășească stereotipurile și prejudecăţile vehiculate la nivelul societăţii. pot genera situaţii de discriminare indirectă. 3. De asemenea. cu privire la atitudinile și opiniile populaţiei legate de romi: „40% dintre cei chestionaţi sunt de acord cu ideea că romii ar trebui forţaţi să trăiască separat de restul societăţii. pe de altă parte. din care unii aleg să se implice activ în organizaţii și instituţii care desfășoară activităţi în vederea îmbunătăţirii situaţiei comunităţilor defavorizate de romi. 78% consideră că majoritatea romilor încalcă legea. pot reprezenta modele pentru copiii romi care au nevoie de încrederea că pot depăși presiunea limitativă a celor din jur. Aceasta face ca în prezent să existe o generaţie de tineri romi cu un nivel mult mai ridicat de educaţie.sprijinirea unor contacte directe între copii romi și neromi care: • să pună copiii romi în situaţia de a experimenta atitudini pozitive ale celorlalţi. Vi se par surprinzătoare aceste rezultate? Reflectaţi asupra atitudinilor dintre părinţii romi și ne-romi ai copiilor din grădiniţa unde lucraţi. având în vedere faptul că nu pot să se integreze. 65% dintre respondenţi nu sunt de acord cu acordarea de către Stat a unor ajutoare financiare și administrative suplimentare pentru romi”. pe de o parte. 1. Comentaţi rezultatele unor cercetări sociologice recente realizate în România pe eșantioane reprezentative.2010 17:43 .oferirea de exemple pozitive de romi (auto-identificaţi. Formulaţi și analizaţi argumente pro și contra măsurilor pozitive vizând educaţia romilor. Dacă opiniile eșantionului naţional s-ar regăsi proporţional în cele ale părinţilor ne-romi. deci care își asumă identitatea romă) cu reușită profesională și socială.creșterea numărului de tineri romi care finalizează studii liceale și universitare. Aceste exemple. 39 PETI brosura. Alte modalităţi concrete ce pot contribui la îmbunătăţirea situaţiei ar putea fi reprezentate de: .indd 39 16. ce consecinţe ar avea acest lucru asupra relaţiilor dintre părinţii și dintre copiii romi și ne-romi? 2. De mai mulţi ani funcţionează în România diferite „măsuri pozitive”.03. Identificaţi exemple de proceduri și practici din activitatea serviciilor de educaţie timpurie care în anumite cazuri. menite să compenseze efectele discriminărilor și să faciliteze atingerea unei situaţii de egalitate reală (nu doar potenţială) între romi și restul societăţii (cel mai cunoscut exemplu este cel al locurilor rezervate pentru tineri romi în învăţământul superior). dovedind că prejudecăţile rasiste sunt nejustificate și. .

o perspectivă interculturală asupra societăţii: ■ presupune luarea în considerare a dimensiunii culturale a relaţiilor sociale. Termenul „intercultural” este utilizat în sens descriptiv atunci când se pune în evidenţă caracterul inevitabil al contactelor dintre persoane aparţinând diferitelor grupuri etnoculturale și al interferenţelor asociate interacţiunilor dintre grupuri. Astfel. 40 PETI brosura. „multicultural” este utilizat de cei care susţin importanţa păstrării diversităţii culturale și a susţinerii dezvoltării identităţilor specifice a diferitelor grupuri culturale. dar și de educaţie multiculturală. pentru a asigura cu adevărat dezvoltarea globală a tuturor copiilor și respectarea drepturilor acestora. Sensul normativ al termenului „intercultural” apare în sintagme de genul „abordare interculturală” sau „perspectivă interculturală”. contactelor și schimburilor culturale. în aceste cazuri. înţelegerea și respectarea reciprocă a persoanelor cu apartenenţe culturale diferite. etnică. de multiculturalism sau de interculturalitate. respectiv asocierea unor drepturi specifice (în general lingvistice și culturale) cu un anumit teritoriu. acordând importanţă deosebită dar egală ambelor elemente și susţinând ideea că prin promovarea contactelor și comunicării interculturale nu se ameninţă dezvoltarea identităţilor culturale specifice. pe simpla coexistenţă a diferitelor grupuri.5. cât și comunicării. inclusiv școli. ■ afirmă importanţa asigurării unui echilibru între promovarea identităţilor culturale specifice și a respectului pentru diversitatea culturală. Recunoașterea existenţei diversităţii culturale în societate și în sistemul educativ este desigur un pas important. Aceasta înseamnă. a membrilor societăţii respective. dar și în „societate interculturală” și.M1. spre exemplu recunoscându-se apartenenţa culturală. „intercultural” este utilizat în sens descriptiv în sintagme de genul: „comunicare interculturală”. până la înfiinţarea de instituţii separate ale diferitelor comunităţi. de educaţie interculturală. Pentru o perspec vă interculturală asupra societăţii Promovarea unei perspective interculturale în educaţie trebuie să aibă ca referinţă o anumită viziune asupra societăţii. mai recent „interculturalism”. lingvistică. conferirea statutului de limbă oficială pentru mai multe limbi. În sens normativ. „dialog intercultural”. inclusiv prin recunoașterea oficială a acestei diversităţi și prin posibilitatea afirmării ei în spaţiul public. Accentul este pus. fără a se acorda importanţă contactelor și schimburilor culturale. având deci sensul „între persoane cu apartenenţe culturale diferite”. Se vorbește de educaţie în context multicultural. Acest sens al termenului „multicultural” este promovat de adepţii multiculturalismului și se manifestă în practică în modalităţi ce merg de la recunoașterea simbolică în legislaţie a anumitor comunităţi etnoculturale sau la posibilitatea utilizării mai multor limbi în spaţiul public și în diferite instituţii.03. de fapt. „multicultural” este utilizat în sens descriptiv atunci când se evidenţiază caracteristicile diversităţii culturale dintr-o societate dată. respectiv comunicării interculturale. ce presupun cunoașterea. dezvolta și afirma public propria identitate culturală. dar modul în care sistemul educativ ar trebui să răspundă provocărilor diversităţii trebuie definit în raport cu un set de principii fundamentale. fie în sens descriptiv. „conflict intercultural”. religioasă. Ambele noţiuni pot fi utilizate.indd 40 16. pentru a se evita neînţelegerile sau dezbateri sterile și superficiale. fie în sens normativ.2010 17:43 . Astfel. De asemenea. Considerăm utilă precizarea sensului acordat termenilor „multicultural” / „intercultural”. Este vorba despre acordarea unei importanţe egale atât posibilităţilor oferite fiecărui grup cultural de a-și menţine. promovarea unei anumite viziuni asupra societăţii și relaţiilor între grupurile ce se afirmă cu identităţi etnoculturale specifice. care este preferabil să fie explicitate.

susţine depășirea stereotipurilor și prejudecăţilor între grupuri, respectiv combaterea discriminării, marginalizării și izolării unor grupuri dezavantajate.

O astfel de viziune a societăţii depășește deci recunoașterea diversităţii și coexistenţa în izolare a diferitelor grupuri culturale, fiind asociată cu un set de valori și opţiuni fundamentale, precum și cu un ansamblu de responsabilităţi, atât din partea grupurilor minoritare, cât și a majorităţii. Acestea ar trebui să fie deci reperele unei perspective interculturale în educaţie. Modalităţile concrete de punere în practică vor fi analizate în modulul 2, la nivelul relaţiei pedagogice, și în modulul 3, la nivelul managementului serviciilor de educaţie timpurie.

41

PETI brosura.indd 41

16.03.2010 17:43

M1.6. De la concepte și autoreflecţie, spre prac că
Conţinutul acestui modul este structurat în sensul facilitării clarificării unor concepte-cheie pentru educaţia incluzivă și interculturală, precum și pentru facilitarea completării cunoștinţelor cadrelor didactice și a unei înţelegeri mai nuanţate cu privire la situaţia romilor și la provocările ce se regăsesc la nivelul sistemului de educaţie pentru asigurarea unor servicii de educaţie timpurie de calitate, adaptate și incluzive. Atât pentru cadrele didactice, cât și pentru managerii serviciilor de educaţie timpurie, acest modul propune, de asemenea, o reflecţie privind practica proprie și instrumente care să faciliteze analiza unor aspecte-cheie ale comunităţilor pe care le deservesc, punând astfel bazele pentru angajarea într-un demers care să vizeze integrarea, atât în activităţile didactice, cât și în ansamblul gestionării serviciilor de educaţie timpurie și în relaţia cu părinţii și comunitatea locală, a unor practici incluzive și interculturale. Informaţiile prezentate și activităţile practice sugerate în acest modul nu își propun însă oferirea unui răspuns la întrebarea „ce și cum trebuie făcut?”. Acesta este scopul următoarelor două module, la parcurgerea cărora va fi necesară conexiunea cu noţiunile deja discutate. Tematica abordată nu a evitat abordarea unor aspecte controversate. Conţinutul acestui modul permite, însă, nu doar o autoanaliză a propriei raportări la problematica romilor și încurajarea identificării unor aspecte ce pot fi îmbunătăţite în practica profesională proprie, ci și formularea de argumente pertinente care să contrazică unele afirmaţii vehiculate frecvent și care se opun principiilor unei educaţii timpurii incluzive și interculturale. Considerăm că toate informaţiile prezentate au un rol deosebit de important pentru cei care lucrează în serviciile de educaţie timpurie. În perioada copilăriei mici, familia joacă un rol primordial și, tocmai din acest motiv, cunoașterea și înţelegerea spaţiului cultural și social al familiei din care provine copilul este o premisă de bază în construirea unui parcurs educaţional care să sprijine autentic dezvoltarea și învăţarea copilului. Practicile parentale influenţează decisiv și pe termen lung sănătatea, dezvoltarea și învăţarea la copilul de până la 7 ani, tocmai datorită specificului acestei perioade. Promovarea educaţiei centrate pe copil, precum și a dezvoltării globale a copilului, nu se pot realiza fără cunoașterea îndeaproape a mediului socio-cultural în care se dezvoltă și a nevoilor/problemelor specifice ale acestuia, mai ales când acestea au un impact foarte puternic asupra succesului social, școlar și profesional al viitorului adult. De aceea, conștientizarea diferenţelor culturale existente între mediile de socializare ale copilului și adoptarea de practici care, pe de o parte, să permită respectarea diversităţii, pe de alta, să favorizeze promovarea unor practici educaţionale care să sprijine dreptul copilului la un start bun în viaţă și la școală, reprezintă o responsabilitate și o probă a profesionalismului cadrelor didactice. Sugerăm, în final, utilizarea cunoștinţelor și a reflecţiilor din cuprinsul modulului pentru următoarea aplicaţie:

42

PETI brosura.indd 42

16.03.2010 17:43

Comentaţi următoarele afirmaţii controversate, la fiecare afirmaţie comparând argumentele pro și contra: - Nu este posibilă educaţia interculturală la o vârstă timpurie. - Este preferabilă promovarea unei abordări neutre din punct de vedere etnocultural, insistându-se pe aspectele comune, pe elementele prin care copiii se aseamănă. - Este preferabilă formarea unor grupe doar din copii romi. - Nu este necesară cunoașterea unor aspecte cultural-istorice specifice privind romii pentru a putea asigura o educaţie timpurie de calitate copiilor romi. - Nu este posibilă și/sau relevantă cunoașterea unor elemente culturale privind romii, având în vedere diversitatea internă a comunităţilor de romi. - Romii nu își recunosc public apartenenţa etnică. - Diferenţele sunt în măsură covârșitoare de natură socio-economică, nu culturale, și, întrucât ele se regăsesc la nivelul societăţii, nu este corect să se pretindă sistemului educativ compensarea lor. - Responsabilitatea pentru participarea redusă la educaţie revine romilor; serviciile de educaţie timpurie nu pot fi făcute responsabile pentru aceasta. Desigur, toate afirmaţiile de mai sus, sunt incompatibile cu principiile unei societăţi interculturale.

43

PETI brosura.indd 43

16.03.2010 17:43

03.2010 17:43 .44 PETI brosura.indd 44 16.

indd 45 16.03.MODULUL 2 Prac ci educaţionale în serviciile de educaţie mpurie pentru o educaţie interculturală 45 PETI brosura.2010 17:43 .

dezvoltarea la toţi copiii a unei atitudini pozitive faţă de cei cu apartenenţe etnoculturale diferite și faţă de diversitate în general. în cadrul prezentării concepţiei globale asupra dezvoltării copilului. ➢ Sprijinirea copilului în achiziţionarea de cunoștinţe. p. ca experienţe autonome de învăţare. care influenţează decisiv procesul de învăţare. Ministerul Educaţiei. cu adulţii și cu mediul pentru a dobândi cunoștinţe. deprinderi. ca limbă maternă. p. vom prezenta în continuare și sugestii care să faciliteze găsirea de către cadrele didactice a unor răspunsuri adecvate în gestionarea problematicii specifice vizând îmbunătăţirea accesului copiilor romi la o educaţie timpurie de calitate. atitudini și conduite noi. și: . ce uneori ajung până la situaţii de excluziune socială. stereotipurile negative și. a autonomiei și dezvoltarea unei imagini de sine pozitive. a propriei identităţi. capacitatea lui de a stabili și menţine interacţiuni cu adulţi și copii și. vizează. încercărilor și experimentărilor.indd 46 16. De aceea. uneori conjugate.decalajele socio-economice. pe lângă elemente generale privind integrarea unei perspective incluzive și interculturale în activităţile educative. Aceste aspecte. ce decurg din aplicarea principiilor generale ale unei educaţii incluzive. 9 Curriculum pentru educaţia timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani. generate de: . reacţiile negative din partea romilor. întregul proces educativ din serviciile de educaţie timpurie va avea în vedere. în funcţie de ritmul propriu și de trebuinţele sale. debutul vieţii sociale a copilului. integrală și armonioasă a personalităţii copilului. crucial pentru acest domeniu. . capacitatea copiilor de a-și percepe și exprima emoţiile. exerciţiilor. 46 PETI brosura. reciproc. Același curriculum. deprinderi și atitudini necesare acestuia la intrarea în școală și pe tot parcursul vieţii9. 7. sau prin repere culturale diferite în mediul familial. Din această perspectivă. de către fiecare copil. 2008.diferenţele culturale manifestate. . prin vorbirea limbii romani. Cercetării și Tineretului.2010 17:43 . ce merg de la lipsa de încredere până la ostilitate sau evitarea interacţiunilor directe. Așa cum este descris în primul modul al acestui ghid. alături de alte aspecte. 15. . prejudecăţile.formarea la fiecare copil a unei imagini de sine pozitive. pe de altă parte. la domeniul Dezvoltarea socio-emoţională. pe de o parte. Între aspectele avute în vedere se numără și „acceptarea și respectarea diversităţii”10.M2. ➢ Dezvoltarea capacităţii de a interacţiona cu alţi copii. sprijinind formarea autonomă și creativă a acestuia. Abordarea incluzivă și interculturală în curriculumul educaţiei mpurii Curriculumul naţional definește patru finalităţi ale educaţiei timpurii: ➢ Dezvoltarea liberă. . Încurajarea explorărilor. capacităţi. dobândesc însă nuanţe specifice în privinţa copiilor romi.atitudinile negative faţă de romi. București. datorită apartenenţei la grupuri defavorizate din punct de vedere social sau cultural. UMPIP. În strânsă corelaţie cu conceptul de sine se dezvoltă imaginea despre sine a copilului.susţinerea suplimentară a copiilor care au nevoi speciale în acest domeniu. în cazul romilor se regăsesc frecvent efectele negative.03. care să includă dimensiunea apartenenţei etnoculturale.1. de a înţelege și de a răspunde emoţiilor celorlalţi. 10 Idem. ➢ Descoperirea. spre exemplu. precum și dezvoltarea conceptului de sine.

Mai mult. A ne raporta faţă de toţi copiii la fel nu înseamnă în mod necesar a oferi un „tratament” egal și echitabil.indd 47 16. La fel de important. pe baza cadrului conceptual prezentat în primul modul al acestui ghid. s-a putut constata că. în acest sens. în care diferenţele culturale sunt deseori combinate cu o poziţie dezavantajată din punct de vedere socio-economic și cu atitudini negative frecvente. Principii și recomandări privind diversitatea etnoculturală în educaţia mpurie Experienţele de promovare a unei abordări interculturale și incluzive în educaţie arată că simpla dorinţă de a obţine rezultate pozitive pentru toţi copiii. Fiind vorba despre o problematică sensibilă și complexă. așa cum se subliniază în toate documentele de politică educaţională recente din domeniul educaţiei timpurii.2.03. 47 PETI brosura. și îndeosebi într-un caz cum este cel al romilor. Atunci când avem de-a face cu diferenţe evidente. inclusiv cele privind culoarea pielii. istoricul său. ce nu este benefică pentru relaţiile și atitudinile reciproce în grupă. în absenţa acestora. formulând la fiecare atât contraargumente. iar la nivel etnocultural vor genera o presiune spre asimilare. constituie un argument puternic în acest sens. Din perspectiva cadrului didactic. cât și din afara acestuia. copiii nu ignoră diferenţele. Analizăm în continuare câteva prejudecăţi privind abordarea dimensiunii interculturale în educaţie. atât din mediul familial. pot fi datorate concentraţiei unor pigmenţi din piele. Un factor pozitiv extrem de important este faptul că abordarea metodologică propusă de reforma educaţiei timpurii. Chiar dacă nu o fac explicit. ritmul de dezvoltare și nevoile specifice atât cele personale. Pentru a oferi șanse reale de dezvoltare echilibrată tuturor copiilor. la o vârstă la care rolul cadrului didactic devine deosebit de important pentru dezvoltarea copilului. ca activităţile educative să scoată în evidenţă în mod echilibrat faptul că între copii există atât asemănări cât și diferenţe. focalizată pe dezvoltarea globală a copilului și pe metodele interactive ce stimulează învăţarea prin joc. Trei aspecte trebuie luate în considerare în legătură cu pregătirea copiilor de vârstă timpurie pentru combaterea prejudecăţilor și a discriminării prin familiarizarea lor cu diferenţele și asemănările între oameni: Deși uneori acest lucru nu este vizibil. evitarea răspunsurilor este o decizie greșită. Atunci când însă pun întrebări. iar la nivel personal poate inhiba întrebări ulterioare. cât și recomandări practice pentru cadrele didactice.1. cu scopul de a-i oferi copilului cele mai adecvate oportunităţi de învăţare și dezvoltare. explorare.M2. este necesară aplicarea unor metode adecvate și o abordare coerentă. Promovarea ideii că fiecare copil este unic. cât și cele ale familiei sale. O modalitate de a explica diferenţele de culoare a pielii este arătarea de fotografii cu persoane din diferite ţări. atunci când la nivelul grupei există diferenţe culturale sau din punct de vedere socio-economic. concomitent cu sublinierea faptului că diferenţele pot proveni de la strămoși. într-un astfel de context. cu nuanţe diferite ale pielii. spre respingerea apartenenţei la etnia romilor sau frustrări ce se pot manifesta uneori prin autoizolare sau chiar prin agresivitate. dar la care copilul începe să primească influenţe variate. copiii își pun întrebări legate de motivele pentru care oamenii sunt diferiţi. M2. descoperire. a considera unic fiecare copil înseamnă a lua în considerare toate particularităţile acestuia privind mediul socio-cultural. Ignorarea diferenţelor culturale nu este o soluţie. de aceea. bunele intenţii pot chiar genera efecte negative. este total compatibilă cu abordarea incluzivă și interculturală și facilitează implementarea acesteia. o simplă atitudine moralistă din partea cadrului didactic nu duce decât la reacţii superficiale.2. practicile nediferenţiate vor accentua inegalităţile socio-economice. Este esenţial. dar și expunerii la soare. nu este suficientă. este și accentul pus în noua viziune asupra educaţiei timpurii pe stabilirea și menţinerea unei relaţii de bună comunicare și de colaborare cu părinţii.2010 17:43 .

Este importantă atenţionarea asupra aspectelor comune și asemănătoare. discutarea diferenţelor poate genera întrebări suplimentare. Magnetul: Se pornește de la proprietăţile unui magnet. Este importantă referirea la diversitatea vizibilă pentru copii la nivelul comunităţii locale. în cerc. de a atrage obiecte din metal. alte surse media sau alţi copii cu care interacţionează au un rol determinant în procesul de socializare și tot ei sunt cei de la care copiii învaţă prejudecăţile. 48 PETI brosura. etc. Este preferabil să pregătiţi discutarea cu copiii a diferenţelor și asemănărilor între oameni prin atragerea atenţiei asupra unor asemănări și diferenţe între obiecte. 3. tot mai mult. deseori. 2. pentru a contracara tendinţele spre conturarea unor stereotipuri și pe perceperea unor antagonisme între grupuri. O metodă foarte eficientă pentru a aborda și mai în profunzime această temă este utilizarea unor activităţi la Centrul „Casa păpușii”. lucrurile comune se manifestă diferit în diferite momente. Astfel. sex. RECOMANDARE Etape privind evidenţierea asemănărilor și diferenţelor 1.03. ce permit depășirea prejudecăţilor și reduc efectul stereotipurilor ce se învaţă începând cu vârsta timpurie. Alina devine astfel magnetul. Alina poartă ochelari. spre exemplu. televizorul. prin discutarea unor fotografii din diferite părţi ale lumii. Se poate apoi trece la evidenţierea și discutarea diferenţelor și asemănărilor între oameni. Mai mult. ci și să pună întrebări și să contribuie la conturarea poveștii. pot fi selectate păpuși cu aspect diferit pentru care se pot construi povești specifice. Nu este oportună referirea directă la diversitatea din interiorul grupei. în diferite locuri și la diferite persoane. Pe parcursul mutării.2010 17:43 . Așa cum am arătat în modulul 1. Un mesaj al cadrului didactic ce ignoră diferenţele și evidenţiază doar asemănările riscă să aibă un impact superficial și limitat deoarece nu răspunde întrebărilor pe care copiii și le pun cu privire la diferenţele pe care le observă. dacă mesajul este „și ei sunt la fel ca noi”. Copiii stau pe scăunele. Trebuie însă precizat că a fi conștient de existenţa diferenţelor nu este echivalent cu respingerea. Procesul trebuie să permită copiilor.Discutarea diferenţelor nu determină accentuarea prejudecăţilor. astfel că un alt copil va rămâne fără scăunel în centru. iar cei care nu o au se vor muta pe alte scăunele.indd 48 16. spre exemplu. dar și. Nu este suficientă sublinierea asemănărilor între oameni. Acest lucru se poate face. cu referire la diferite caracteristici fizice. Dimpotrivă. adulţii importanţi în viaţa copiilor. evitând însă perpetuarea stereotipurilor. de vârstă. evitarea sau ridiculizarea celor care sunt diferiţi. dar și la nivel mai larg. simultan cu explicarea faptului că. Păstraţi timp suficient la sfârșit pentru o discuţie despre asemănări și diferenţe. nu doar să asculte. Toţi copiii care au caracteristica menţionată (poartă ochelari) trebuie să se așeze în apropierea ei. El trebuie să aleagă un coleg sau o colegă descriind un element caracteristic. Următorul pas este găsirea de oportunităţi adecvate pentru abordarea diferenţelor etnice și culturale. 4. copilul din centru se așează. ilustrând astfel asemănări și diferenţe ce apar în viaţa reală. Abordarea diferenţelor etnice și culturale poate fi combinată cu ilustrarea de asemănări în alte privinţe și cu sublinierea diferenţelor interne care există în toate grupurile. prin referire la desene animate. comportamente. El va fi cel care va desemna următorul magnet. etc. Unul dintre copii stă în mijloc. ce au compoziţie asemănătoare. copiii pot înţelege că persoanele diferite sunt acceptabile doar prin prisma asemănărilor. activităţi. printr-un joc. făcând apel la diferite simţuri.

etc. de asemenea. Dacă în poveste sunt inserate elemente ce ţin de tradiţiile comunităţii locale de romi. fie explicită. vecini. ceea ce îi poate conduce spre o identitate pozitivă. în măsura în care acestea sunt păstrate. din punctul de vedere al limbii vorbite. maghiari sau turci. Aceasta nu înseamnă însă a nu face tot posibilul pentru a crea un cadru în care atât copiii. 1. dar le oferă. Impunerea din exterior a unei apartenenţe etnoculturale este inacceptabilă Afirmarea apartenenţei la o anumită etnie este o decizie personală ce trebuie respectată. un cadru de afirmare în context pozitiv este discuţia despre limbile vorbite în comunitatea locală. care reflectă și valorizează diversitatea etnoculturală. Astfel ei pot conștientiza aspecte generale privind diversitatea lingvistică.03. Copiii pot primi sarcina de a întreba membrii familiei. indiferent dacă limba romani este sau nu vorbită în familiile lor. ca urmare a unui proces de asimilare în aceste grupuri etnice. Desigur. 2. Poveste tradiţională romă Lecturarea unei povești tradiţionale rome poate fi o metodă prin care copiii romi să dobândească încredere că asumarea apartenenţei la etnia romilor este privită în mod pozitiv. etc. familii care este posibil să aibă origine romă.M2. chiar și atunci când știu foarte bine că aceștia aparţin etniei romilor. Acest lucru se poate obţine prin demersul general de asigurare a unei atmosfere deschise. a părinţilor în privinţa asumării identităţii etnice și de a se abţine de la etichetarea copiilor. dar în relaţia cu instituţiile educaţionale se declară de altă etnie. aceasta presupune o anumită documentare prealabilă. ce limbi sunt vorbite în localitatea lor. al opţiunilor religioase. Unele familii preferă identificarea în primul rând cu subgrupul de romi din care fac parte. altele nici nu mai păstrează memoria apartenenţei la o comunitate tradiţională.. al raportării la tradiţii. ce poate fi realizată cu sprijinul unor părinţi sau al unor organizaţii locale ale romilor. este posibilă situaţia în care copii romi să completeze sau să comenteze aceste informaţii din experienţa proprie. aceasta va fi pusă la același nivel. Limbile vorbite în satul/cartierul/orașul nostru O altă activitate ce evită etichetarea și heteroindentificarea copiilor romi.2. Cadrele didactice au datoria de a respecta decizia. dar care se consideră români. așa cum este arătat în modulul 1. Există.2010 17:43 . Există. recunoscută și valorizată. fie implicită. 49 PETI brosura. acest lucru putând constitui un reper pentru asumarea unei identităţi pozitive a copiilor romi.2. Dacă printre limbile vorbite este și limba romani. există o mare diversitate în interiorul comunităţilor de romi.indd 49 16. Așa cum s-a arătat în modulul 1. precum și prin anumite „strategii de detour”. cum sunt cele ilustrate de activităţile de mai jos. Trebuie avută în vedere și prezenţa a numeroase cazuri de familii mixte în care doar unul dintre părinţi este de etnie romă. Acest lucru este justificabil prin diferiţi factori de natură psihologică. îndeosebi celor proveniţi din comunităţi unde se vorbește limba romani. cât și familiile acestora să se simtă treptat în largul lor și să ajungă să-și afirme explicit apartenenţa la etnia romilor. familii de origine romă care în context intra-comunitar se consideră romi. istorică și socială. de asemenea.

03. Un alt tip de situaţie este cel în care. dar elementele vieţii comunitare sunt date în prezent de cadrul religios și nu de moștenirea trecutului. fie vine din altă ţară. maghiari. etc. nu mai au specific local datorită influenţei modernităţii. Și în aceste situaţii cadrele didactice trebuie să evite etichetările. interacţiunile cu membri ai comunităţii lor. iar tradiţiile fie au devenit tradiţii comune.M2. dar nici nu sunt acceptaţi de restul societăţii ca membri egali. cu toate acestea. nu sunt vizibile diferenţe semnificative. tradiţii ale romilor sau limba romani riscă să nu fie percepute pozitiv de către romi. Apartenenţele etnoculturale diferite nu presupun în mod necesar diferenţe percep bile Sunt numeroase situaţiile în care comunităţi de romi trăiesc alături de comunităţi de etnici români. când nu au nici o identitate culturală clar conturată.2. personalităţi de care au aflat sau locuri despre care li s-a povestit și care ilustrează apartenenţe culturale specifice. într-un mod care să genereze atitudini pozitive. Încercările de a promova. membrii comunităţii de romi se distanţează în mod voit de anumite tradiţii sau practici culturale ce contravin preceptelor religioase asumate. își afirmă public apartenenţa etnică sau sunt identificaţi ca și romi de restul membrilor comunităţii locale și. Întâlnirea de dimineaţă poate reprezenta un moment propice în care copiii să intervină relatând diferite aspecte caracteristice apartenenţei lor etnoculturale.. datorită adoptării în ultimele decenii a unei religii creștine neoprotestante.2010 17:43 . respectiv în situaţiile frecvente în care familiile copiilor au apartenenţe religioase diferite. Reflectarea diversităţii în întâlnirea de dimineaţă Obișnuirea copiilor cu ideea diversităţii trebuie să reprezinte o prioritate pentru cadrele didactice.3. Un caz deosebit de problematic este însă cel al comunităţilor de romi în situaţie de marginalizare. ei pot descrie cum au sărbătorit diferite evenimente. Cu atât mai mult în situaţia prezenţei în grupă a unor copii proveniţi din familii în care ambii părinţi sau unul dintre părinţi provine dintr-un mediu cultural diferit. fie aparţine unei minorităţi naţionale. datorită interferenţelor acumulate în urma unei îndelungate convieţuiri. Uneori limba romani continuă să fie vorbită în comunitate și chiar utilizată în serviciile religioase. într-un asemenea context. Mai multe detalii privind modul în care întâlnirea de dimineaţă poate contribui la crearea unui mediu incluziv și intercultural sunt prezentate în ultima secţiune a acestui modul. în viaţa de zi cu zi. fie. Astfel. în special în mediul urban. Uneori limba maternă a romilor nu este limba romani. indiferent de profilul copiilor cu care lucrează. 50 PETI brosura.indd 50 16. generând uneori reacţii de respingere faţă de instituţiile de educaţie formală.

cu influenţe diferite ale tradiţiilor în viaţa de zi cu zi. nu înseamnă că au caracteristici culturale identice sau asemănătoare. Și în acest caz. maghiari. cu caracteristici culturale și socio-economice diferite. făcând apel la repere de tip general împrumutate din cărţi. Putem astfel identifica în principal două tipuri de situaţii: Situaţii întâlnite îndeosebi în mediul urban.2. Majoritatea membrilor acestui grup sunt în prezent afiliaţi la o biserică penticostală a romilor.M2. Celălalt grup este constituit din romi veniţi în urmă cu mai multe decenii din sudul Banatului. alături de etnici români. Marea diversitatea a comunităţilor de romi. Cealaltă este constituită din familii ce locuiesc dispersate împreună cu etnici români. de aici provenind renumiţi violoniști. alături de alte etnii. Timiș. se poate reflecta și la nivel local. Un exemplu din mediul urban este cel al cartierului Fratelia din Timișoara. Unii membri ai comunităţii se ocupă cu recuperarea metalelor și a altor materiale. respectă portul tradiţional și au în general o comunitate închisă. jud. relaţiile dintre cele două comunităţi nu sunt foarte bune. unde se ocupau cu creșterea și comercializarea cailor. meserie acum abandonată. etc. o greșeală. se pot genera frustrări ce au în final consecinţe negative asupra copiilor și asupra atitudinii lor și a familiilor lor faţă de serviciile de educaţie timpurie. romi proveniţi din diferite neamuri tradiţionale. unde serviciul religios se oficiază în limba romani. dar există și familii de lăutari. în care în aceeași zonă pot locui romi care vorbesc dialecte diferite ale limbii romani și romi cu altă limbă maternă. și două grupuri distincte de romi. În această comunitate s-a păstrat practicarea lăutăriei. descrisă succint în modulul 1 și amintită mai sus. dar copiii din prima comunitate sunt cei care au probleme mai frecvente legate de educaţie. Situaţii în care într-o comunitate convieţuiesc. Ei vorbesc limba romani. nu vorbesc limba romani și au o situaţie economică mai bună.03. vorbesc un dialect al limbii romani provenit din Transilvania. cu diferite apartenenţe religioase. 51 PETI brosura. evident. Aici convieţuiesc. problemele legate de educaţia copiilor sunt asemănătoare. Apartenenţele etnoculturale comune nu presupun în mod necesar omogeneitate Dacă între beneficiarii serviciilor de educaţie timpurie se numără mai multe familii ce își afirmă apartenenţa la etnia romilor. Între cele două grupuri există foarte puţine relaţii și se poate observa chiar o reţinere în comunicare. grupuri distincte de romi. poate fi.2010 17:43 . sârbi. într-o formă apropiată de dialectul predominant în sudul Carpaţilor. Un exemplu din mediul rural este cel al comunităţilor de romi din Comloșu Mare.. A vorbi de romi în general în astfel de situaţii. care însă cântă folclor românesc. Cu toate acestea. cu diferite poziţionări din punct de vedere socio-economic. Meseriile predominante practicate sunt comerţul cu produse textile și tinichigeria.indd 51 16. Unul este grupul romilor gabori. etc. ce au o puternică ancorare în tradiţii specifice. din mediul rural.4. Se pot astfel amplifica anumite tensiuni intra-comunitare. fiind confruntată cu mari probleme sociale. Este vorba despre două comunităţi cu caracteristici distincte. cu puternice influenţe maghiare. Prima vorbește limba romani și locuiește într-un cartier situat la marginea localităţii.

iniţial în cadrul unor proiecte ale unor organizaţii neguvernamentale. poate formula mesajul în modul cel mai adecvat pentru a-l face înţeles și acceptat. un mesaj vizând. Nu este importantă insistarea pe aspectele culturale sau cu specific etnic.03. iar ulterior ca parte a sistemului de educaţie. dacă băieţii sunt frecvent încurajaţi de la cea mai mică vârstă spre iniţiativă și autonomie. M2. RECOMANDARE Apelul la un mediator rom De aproximativ un deceniu. Uneori în astfel de comunităţi. fie la o organizaţie a romilor. au fost angajaţi membri ai comunităţii în calitate de mediatori școlari. fie la un alt părinte sau la un lider informal al comunităţii de romi care vă împărtășește poziţia și care recunoaște importanţa educaţiei timpurii pentru copiii romi. cu misiunea de a facilita colaborarea și comunicarea dintre instituţiile de educaţie și părinţii romi. Cu siguranţă însă vor apărea și elemente ce reflectă viaţa de zi cu zi sau evenimentele importante ale fiecăreia dintre comunităţile prezente. încurajarea înscrierii la serviciile de educaţie timpurie a fetelor.Harta comunităţii locale O metodă prin care copiii să devină conștienţi de diversitatea comunităţii locale. poate merge până la decizia de a nu înscrie decât băieţii în serviciile de educaţie timpurie. Diferenţele culturale nu sunt toate acceptabile Atunci când anumite practici culturale tradiţionale contravin principiilor fundamentale privind drepturile omului și egalitatea în drepturi a tuturor. pe baza propunerilor copiilor. având cel puţin două avantaje. ci includerea de aspecte diverse. Un exemplu este legat de tratamentul diferit pe care îl au în unele comunităţi tradiţionale băieţii și fetele. prin faptul că mediatorul cunoaște cadrul cultural de referinţă al familiilor în cauză. în localităţile cu un număr mare de romi și cu probleme deosebite privind participarea la educaţie a copiilor romi. solicitarea intervenţiei unui mediator rom este o soluţie eficientă. a unei hărţi a comunităţii. limitând riscurile descrise mai sus. are șanse mai mari succes decât dacă ar fi transmis de un cadru didactic. ele trebuie combătute chiar dacă sunt revendicate de familii în numele specificului cultural. puteţi face apel.2010 17:43 . fetelor li se impun o mulţime de restricţii și li se induc mesaje conform cărora trebuie să înveţe un rol social inferior. este cea a construirii. În primul rând.indd 52 16. Desigur. dacă familia are resurse materiale modeste. Aceasta trebuie să fie suficient de mare pentru a permite lipirea de desene ale copiilor care să ilustreze diferite locuri semnificative.2. În al doilea rând. În cazuri cum sunt cele descrise mai sus.5. venit din partea unui rom. caracterizat prin supunere și servirea membrilor de sex masculin ai familiei. Astfel. 52 PETI brosura. în cursul mai multor săptămâni. În cazul în care nu există un mediator angajat în localitatea dumneavoastră sau nu este disponibil un mediator din cadrul centrelor judeţene de resurse pentru educaţie incluzivă. prezenţa unui mediator are și alte beneficii pentru educaţia copiilor romi. spre exemplu.

însoţite de o serie de recomandări practice. dar și aspecte ce decurg din situaţia romilor și raporturile dintre romi și restul societăţii. De asemenea. .relaţiile cu familiile și comunitatea. contracarându-se astfel. Astfel de acţiuni punctuale riscă însă generarea de efecte negative nedorite. mesajele pe care copiii ne-romi le primesc deseori din mediul lor social.03. dezvoltarea stimei de sine a copiilor romi. Deseori. de altfel.activităţile de învăţare de toate tipurile. cu tematică interculturală. nefăcând decât să întărească stereotipurile. Aceasta presupune inclusiv capacitatea cadrelor didactice de a interveni prompt și de a gestiona în mod adecvat situaţiile conflictuale cu bază interculturală.mediul educaţional. descrise în modulul 1. și impactul pozitiv cel mai pronunţat și mai de durată. unele cadre didactice optează pentru introducerea de activităţi suplimentare.indd 53 16. lingvistice și culturale în: . 3. dezvoltarea de atitudini pozitive între copiii romi și ne-romi. nu ac vităţi interculturale punctuale În dorinţa de a contribui la atingerea obiectivelor menţionate în debutul acestui modul. soluţia care corespunde cu principiile educaţiei incluzive și interculturale. Analizăm în continuare mai în detaliu fiecare dintre elementele menţionate mai sus. semnalând aspecte care considerăm că trebuie să se afle în atenţia cadrelor didactice.3. prezenţa copiilor romi necesită focalizarea suplimentară a eforturilor pe trei elemente ce sunt asociate cu statutul social al majorităţii comunităţilor de romi. diferenţe culturale și respingere de către ceilalţi: 1. caracterizat simultan printr-un dezavantaj socio-economic. a sentimentului că aparţin unui grup etnic valorizat pozitiv. între altele. mesajul lor pozitiv. dezvoltarea unei identităţi sociale pozitive a copiilor romi. în alte momente ale activităţilor cotidiene de învăţare. 2. ca demers opus influenţelor explicite sau implicite ale mediului social. se includ „dansuri ţigănești” în programul serbărilor sau se realizează o activitate privind „cultura romilor”. Acestea dobândesc însă aspecte specifice atunci când între copiii din grădiniţă sunt și copii romi. . 53 PETI brosura. și cea care generează. Astfel. sunt elemente de ordin general. este integrarea unei abordări incluzive și interculturale în cotidianul activităţilor de învăţare. M2. mesaje care prescriu evitarea contactului cu romii sau respingerea interacţiunilor cu aceștia. în general. focalizate pe problematica specifică a copiilor romi? Desigur. o abordare incluzivă și interculturală în educaţie presupune o abordare globală. în numeroase situaţii. De aceea.M2. riscă să fie compromis prin faptul că este izolat și nu este reconfirmat prin alte mijloace. de respectare a specificului cultural și de promovare a unor atitudini interetnice pozitive. o reflectare a diversităţii sociale.1.2010 17:43 . O perspec vă integrată. Repere pentru o educaţie mpurie incluzivă și interculturală a copiilor romi Ce presupune în mod concret un demers de introducere în educaţia timpurie a unei abordări incluzive și interculturale. Mai mult. 3.

deși aceasta este. în mod deosebit.indd 54 16. pe teme. Modul în care sunt reflectate aceste aspecte ale diversităţii trebuie făcut în așa fel încât să nu contribuie la reproducerea stereotipurilor. ➢ dotarea centrelor cu materiale și jucării. Reflectarea diversităţii în mediul educaţional Noul curriculum pentru educaţia timpurie precizează explicit că mediul educaţional trebuie să permită dezvoltarea liberă a copilului și să pună în evidenţă dimensiunea interculturală și pe cea a incluziunii sociale. respectiv integrată Pentru copiii romi Abordarea punctuală Activităţi interculturale izolate. divizarea pe grupuri a copiilor. în toate aceste elemente este importantă reflectarea diversităţii în general. 54 PETI brosura. incontestabil. etc. ➢ împărţirea copiilor în grupe și evitarea segregării. Pentru aceasta trebuie avute în vedere diferite elemente ale cadrului în care se desfășoară activităţile în serviciile de educaţie timpurie.2010 17:43 . ci să ajute copiii să se situeze corect în mediul socio-cultural local. de gen. a metodei proiectului. inclusiv: ➢ mediul fizic. precum și să dezvolte abilităţile și sensibilitatea interculturală a copiilor. în toate tipurile de activităţi. dar. cu ocazii speciale Abordarea integrată Activitatea cotidiană a grupei reflectă diversitatea culturală Avantaje Dezavantaje Pentru relaţiile dintre copii în grupă Avantaje Dezavantaje Pentru cadrul didactic Avantaje Dezavantaje Avantaje Dezavantaje Avantaje Dezavantaje Avantaje Dezavantaje M2. reflectarea diversităţii ce se regăsește concret la nivelul comunităţii locale.3.03. să le asigure suport pentru dezvoltarea stimei de sine și a unei imagini pozitive a propriului grup etnocultural și a familiei. precum și de structurarea activităţilor pe centre de învăţare. dar și de aspecte lingvistice. Desigur.2. Acest demers este facilitat în mod deosebit de metodele interactive a căror utilizare este recomandată în contextul reformei educaţiei timpurii. în mod constant.Practicile incluzive și interculturale trebuie să se regăsească pe tot parcursul zilei. de mediu social. ➢ metodele de lucru utilizate. Analizaţi comparativ avantajele și dezavantajele abordărilor punctuală.. foarte importantă. prin utilizarea. decorarea sălilor și a spaţiilor comune ale grădiniţei. Nu este vorba doar despre diversitatea etnică. religioase. de exemplu.

3. Acest lucru este însă o adevărată 55 PETI brosura. diferite stiluri vestimentare și diferite meserii Împărţirea copiilor în grupe și repartizarea în săli (dacă serviciul are mai multe grupe paralele de același nivel) se face cu evitarea oricăror forme de segregare Împărţirea copiilor pe grupuri se face în așa fel încât în fiecare grup să se reflecte. astfel încât toţi copii să aibă perioade cu lucrările lor în locurile cele mai vizibile Printre decoraţiunile utilizate apar cuvinte în diferite limbi vorbite de copii Fotografiile utilizate în decorarea spaţiilor reflectă în mod echilibrat fetele și băieţii. socială și de gen . lingvistică.. .2010 17:43 . în măsura posibilităţilor. cu numele copilului scris în mod vizibil Există un echilibru în poziţia aleasă pentru lucrările copiilor în funcţie de apartenenţa etnică Poziţiile lucrărilor copiilor afișate variază..... diferite vârste.RECOMANDARE Listă de verificare privind reflectarea diversităţii în mediul educaţional: Lucrările copiilor sunt afișate în diferite locuri în grădiniţă. Dezvoltarea unei iden tăţi pozi ve şi a s mei de sine la copiii romi Succesul și reușitele în viaţă nu depind doar de nivelul cunoștinţelor. De cele mai multe ori. îndoielile cu privire la propriile capacităţi și lipsa încrederii în sine pot reduce semnificativ aceste șanse... diferite culori ale pielii. Numeroase cercetări au confirmat importanţa dezvoltării unei imagini de sine pozitive la copii pentru ca aceștia să aibă rezultate bune atât în învăţare cât și în relaţiile sociale. precum și etniile prezente Dotarea centrelor de învăţare este făcută cu atenţie la reflectarea diversităţii de exemplu.3.indd 55 16. Puteţi completa această listă și cu alte elemente specifice mediului socio-cultural în care funcţionează serviciul de educaţie timpurie... încrederea în sine crește șansele de reușită. diferite medii sociale. păpușile reprezintă ambele sexe.03. M2. diversitatea etnică. în timp ce un sentiment de inferioritate.

în special în cazul fetelor. Pe lângă aceste bariere mentale există. Este vorba de o abordare prin care se pun în valoare calităţile. Mai mult. există un model mai puternic de schimbare: în loc să se formuleze întrebări pentru identificarea și analiza problemei. cât și asupra celorlalţi colegi. în special la copiii romi proveniţi din medii defavorizate. în comunităţile tradiţionale. Acest tip de raţionament poate sta la baza deciziei de ne-frecventare regulată a instituţiilor educative și chiar de abandonare definitivă a acestora. din nefericire. precum și de către colegi. 56 PETI brosura.2010 17:43 . solicita unor copii de origine afro-americană să aleagă păpușa preferată dintre o păpușă cu pielea albă și una neagră. Toate aceste aspecte cresc tendinţa copiilor romi de a nu avea încredere în grădiniţă/școală. Se centrează pe explorarea și descoperirea momentelor de excelenţă și deschiderea de a vedea noi potenţialităţi și posibilităţi. Acordarea unei atenţii speciale încrederii în sine a copiilor are efecte pozitive atât asupra motivaţiei de a dobândi noi cunoștinţe cât și asupra capacităţii de a folosi aceste noi cunoștinţe în viitor. Făcând o analogie cu situaţia multor copii romi. ce este pozitiv. această abordare are un impact pozitiv atât asupra copiilor romi. cum este cazul romilor. întărite de educatori (cel mai adesea în mod involuntar și inconștient). putem concluziona că unul dintre obiectivele educaţiei timpurii ar trebui să fie acela de a dezvolta stima de sine. micile progrese. cum să se dezvolte aceste aspecte și care sunt rezultatele dorite. Cele mai multe activităţi din mediul educaţional se centrează pe dezvoltarea de cunoștinţe și abilităţi specifice curriculumului de la diferite niveluri.indd 56 16.03. stimulând relaţiile pozitive dintre aceștia. limitarea generată de prescripţiile culturale. Uneori aceste așteptări negative sunt. indiferent de capacităţile lor reale. Un experiment celebru realizat de soţii Clark în 1939. au performanţe mai reduse atunci când se identifică cu respectivul grup dezavantajat. se formulează întrebări pentru a identifica ce merge bine. în general. O abordare comună a problemelor și provocărilor se bazează pe identificarea și analiza a ceea ce este greșit și încercarea de a găsi soluţii. Procesul de socializare a copiilor romi se realizează în cele mai multe cazuri într-un mediu care le transmite mesajul că ei nu sunt la fel de buni ca și colegii lor și că posibilităţile lor sunt și vor fi întotdeauna limitate. Pornind de la imaginea pe care mulţi copii romi o au în familie. desigur. și limite generate de resursele materiale reduse ale familiilor sau.provocare în special în cazul copiilor din grupuri care au imagine pronunţat negativă. cercetările din domeniul psihologiei sociale arată că persoanele care aparţin unui grup despre care există stereotipuri negative. În cazul grupelor mixte. nu oferă oportunităţi ridicate copiilor romi pentru ca ei să aibă încredere că vor absolvi învăţământul obligatoriu sau liceul și o facultate. de a nu întrevedea posibilităţi de succes în aceste medii și de a considera că nimic nu poate fi făcut pentru schimbarea statutului lor social. în anumite cazuri. Întărirea pozitivă este un model folositor care poate fi preluat ca referinţă în acest domeniu. de la modelele pe care le reprezintă familia și membrii comunităţii lor. așteptările lor cu privire la reușita copiilor influenţează în mod direct rezultatele obţinute. Un procent foarte mare de copii afro-americani au declarat că preferă să se joace cu păpușa albă și că aceasta este cea mai frumoasă. asemănătoare cu a lor. aceștia vor avea tendinţa să creadă că le este sortit să rămână într-o poziţie inferioară în societate. Acest fenomen se numește „capcana stereotipului” și este important să se ţină cont de el în managementul activităţilor și interacţiunilor în cadrul grupurilor. Din perspectiva întăririi pozitive. Cercetările pedagogice au arătat că atitudinile cadrelor didactice. Nici mass-media și nici societatea.

indd 57 16. În mod deosebit. 3. vorbesc limba romani. dar totodată va facilita și învăţarea (este mai ușor să înveţi pornind de la ceva familiar) și va dezvolta atitudini pozitive ale celorlalţi copii. jocuri sau activităţi sportive structurate în așa fel încât să promoveze coeziunea grupului. Generând situaţii în care toţi copiii să aibă oportunitatea să ajute un coleg și să fie ajutat. Copiii pot avea performanţe diferite la diferite tipuri de activităţi. accentuând reușitele.2010 17:43 . este preferabil să formulaţi întrebări și să oferiţi alternative. 8. Încurajaţi copiii să se raporteze la modele pozitive.Această abordare poate fi folositoare atât pentru dezvoltarea unei imagini de sine pozitive a copiilor romi. În numeroase cazuri. RECOMANDARE 1. prin formularea de aprecieri pozitive cu orice ocazie. un astfel de demers poate genera iniţial respingere. să ia decizii și să găsească soluţii la probleme. copiii romi sunt „învăţaţi” de mediul social imediat că este bine să aibă așteptări mai reduse. 9. 4. Dacă o sarcină este percepută ca fiind prea dificilă sau dacă apar probleme în grup. de exemplu tineri romi care își asumă apartenenţa la etnia romilor și care. Dacă o sarcină nu este realizată. oricărui copil i se poate găsi un element la care are rezultate bune și trebuie apreciat public pentru aceasta. Pentru stimularea sentimentului de comunitate a grupei pot fi utilizate elemente de identitate a grupei. în loc să vă grăbiţi să oferiţi soluţii sau să decideţi ce consideraţi potrivit. puteţi opta să concluzionaţi „va trebui să găsim o metodă mai bună prin care să înveţi să faci asta”. cel mai probabil. Utilizând întărirea pozitivă. cât și pentru dezvoltarea de relaţii pozitive între colegi. activităţi interactive de grup. o asemenea reacţie este cauzată de frică și lipsă de încredere. fără a compara copiii între ei.03. în loc să spuneţi „data viitoare să te străduiești mai mult”. Asiguraţi-vă că toţi copiii se simt speciali și apreciaţi. Sentimentul apartenenţei la grup. Uneori. 5. copiii învaţă să ceară sau să ofere ajutorul. să vrea mai mult și să conștientizeze că pot face progrese. Vârsta timpurie este un moment crucial pentru a stimula copiii să îndrăznească. fără a crea ierarhii în grupă. Subliniaţi punctele tari ale fiecărui copil și evidenţiaţi reușitele. Conectaţi activităţile educative cu elemente culturale familiare copiilor. Oferiţi ocazii pentru întrajutorare. Se poate face simplu. Acesta este unul dintre elementele cu cel mai puternic impact asupra stimei de sine. Evident. Este utilă implicarea unor adulţi romi care pot reprezenta modele de succes cu care să se identifice copiii romi. Utilizaţi aprecierile pozitive. Aceasta va evita poziţionarea lor într-o stare de dependenţă și de apatie care nu ar face decât să confirme o imagine de sine inferioară. solidaritatea și percepţia disponibilităţii susţinerii reciproce contribuie la creșterea încrederii în propriile forţe și reduce teama de eșec în realizarea sarcinilor. formularea de scopuri individuale și reflectarea asupra progreselor. Evitaţi judecarea și evaluarea negativă a performanţelor și optaţi pentru formulări pozitive. încurajând cooperarea și sentimentul apartenenţei comune la grup. eventual. includerea unor legături cu cultura romilor va avea un efect pozitiv asupra stimei de sine a copiilor romi. dar nu uitaţi că. Creaţi o atmosferă pozitivă. Stimulaţi exprimarea așteptărilor. Pot fi concepute activităţi prin care fiecare copil să fie pus în situaţia de a se simţi special. Prin exemplele oferite de adulţii din jurul său. se stimulează stima de sine și se încurajează și comportamentul pro-social. 6. 7. este important să-i sprijiniţi pe copii să nici nu ceară prea mult de la ei pe termen scurt și să înţeleagă că pentru anumite reușite oricine are nevoie de timp și perseverenţă. 2. Stimulaţi copiii să-și dezvolte o gândire autonomă. 57 PETI brosura.

- - - 58 PETI brosura.03. copiii romi vor fi puși în situaţia de a explica aceste cuvinte și de a-i învăţa pe ceilalţi copii pronunţia corectă. Cu toate acestea.M2. ceea ce le crește încrederea și stima de sine. Un astfel de demers este desigur facilitat. este utilă stimularea simultană a deschiderii interculturale prin învăţarea unor cântece care conţin cifrele și în alte limbi decât limba de studiu. în cadrul activităţilor în care se utilizează literele alfabetului. etc. se pot găsi pentru a ilustra fiecare literă cuvinte ce încep cu litera respectivă atât în limba de studiu.4. ceea ce are efecte pozitive asupra stimei de sine a copiilor romi și asupra atitudinilor celorlalţi copii faţă de copiii romi. cât și în alte limbi vorbite de copii. includerea numărătorii în limba romani este importantă în cazul în care sunt copii romi care vorbesc limba romani în grupă. În acest caz. Spre exemplu. În jocurile copiilor se poate integra utilizarea unor cuvinte în limba romani sau în alte limbi vorbite de copii romi. dar nu este condiţionat. diferite dialecte sau variante ale unei limbi. se pot selecta cuvinte ce încep cu litera respectivă atât în limba română. sau uneori. - La grupa pregătitoare. se poate adăuga și fotografia acestora pe petalele respective. Desigur. Floarea limbilor: este un desen în formă de floare. În cazul în care unii copii ne-romi învaţă de la colegii lor cuvinte în limba romani. Pe fiecare petală se pun apoi fotografiile copiilor care cunosc limba respectivă. Numărătoarea: În perioada în care copiii învaţă numărătoarea până la zece.indd 58 16. cât și în limba romani. ca și cuvinte-cheie. nu trebuie ignorat nici faptul că. Sensibilizarea lingvis că Conștientizarea diversităţii și deschiderea spre relaţii pozitive cu persoane ce au apartenenţe etnoculturale diferite pot porni de la conștientizarea faptului că oamenii vorbesc limbi diferite. copiii romi sau membrii familiilor acestora pot vorbi și alte limbi decât limba română sau limba romani. fiecare petală reprezentând o limbă vorbită în grupă sau în familiile copiilor. deseori. formule magice. în cazul prezenţei unor copii care vorbesc limba romani în grupă.2010 17:43 . Desigur.3. aceasta este o modalitate excelentă de a face vizibilă și apreciată limba romani. datorită convieţuirii cu anumite comunităţi minoritare din România sau datorită migraţiei temporare în alte ţări europene. de faptul că în familiile copiilor din grupă se vorbesc diferite limbi.

într-un climat pozitiv. ceilalţi [membri ai grupului vizat] sunt. Crearea unui climat pozitiv. urmate de o discuţie. supra-ordonată: spre exemplu.3. Dezvoltarea de a tudini pozi ve între copiii romi şi ne-romi Cercetările în domeniul relaţiilor inter-grupuri demonstrează că este ușor să generăm opoziţie și ostilitate între membrii unor grupuri diferite. la Centrul de Știinţe sau la cel de Construcţii. fără a nega sau ignora diferenţele. Astfel de situaţii pot corespunde unor sarcini legate de activităţile de învăţare. dar fac parte toţi din aceeași grupă. este. cei în cauză au și o identitate comună.. [conform caracteristicilor stereotipului]. Studiile în domeniu au arătat însă că simpla punere în interacţiune a unor persoane din grupuri diferite poate genera relaţii interpersonale pozitive. 59 PETI brosura. Contactul generează așadar atitudini pozitive doar în anumite condiţii: ➢ ➢ dacă membrii grupurilor în interacţiune au statut egal. favorizând totodată și relaţii pozitive între copiii cu apartenenţe etnoculturale diferite din cadrul grupei cu care lucraţi. el e un băiat bun. fără însă a determina în mod necesar generalizarea atitudinilor pozitive la ansamblul grupului: Vasile e prietenul meu. copiii provin din familii cu apartenenţe etnice și culturale diferite. excursiile și mai ales parteneriatele cu alte grădiniţe..indd 59 16. Pentru a obţine atitudini reciproce pozitive între copii. altfel spus. se poate încuraja și prin activităţi bazate pe citirea unor texte cu mesaj adecvat. Se presupune astfel că interacţiunea și cunoașterea reciprocă între membrii grupului va genera atitudini pozitive. ţinând cont de cele de mai sus. Dacă sunt bine organizate. dar este mai greu să transformăm astfel de relaţii în relaţii pozitive și să construim atitudini reciproce pozitive. care să promoveze egalitatea și respectul reciproc.03. de pe poziţii cu importanţă și responsabilităţi egale.5. acestea pot desigur lărgi semnificativ orizontul copiilor. favorabil cooperării și într-ajutorării. Momente deosebit de importante pentru întărirea coeziunii interne a grupului sunt și vizitele în afara grădiniţei. din ţară sau din alte ţări.M2. deci. contribuind la deschiderea spre diversitate și la dobândirea de abilităţi practice de comunicare interculturală. dacă cei în cauză se află într-o relaţie de interdependenţă pozitivă. este posibilă crearea de situaţii în care copii romi și ne-romi să coopereze pentru atingerea unui scop comun. cooperează pentru atingerea unui scop comun.. dar pot fi legate și de implicarea copiilor în pregătirea în comun a unui eveniment special la care să fie invitaţi părinţi. dacă interacţiunea are loc într-un mediu social și/sau instituţional ce susţine colaborarea și relaţiile pozitive. din aceeași localitate. spre exemplu. de lipsa contactului direct cu membrii grupului respectiv. Se spune frecvent că atitudinile negative la adresa anumitor grupuri sunt generate de necunoașterea acestora. ➢ O altă abordare ce permite promovarea de atitudini pozitive este cea focalizată pe stimularea conștientizării faptului că. favorabil cooperării și bunei înţelegeri. importantă stimularea coeziunii la nivelul grupei. dincolo de apartenenţele la grupuri diferite.2010 17:43 . De asemenea. adică au nevoie unul de celălalt pentru a obţine un rezultat dorit de ambele grupuri. dar e o excepţie.

3. în mod eronat. ilustrată cu desene inspirate din cultura arabă. De aceea. 60 PETI brosura. autocontrolul (pentru a evita evaluările și deciziile bazate pe stereotipuri și prejudecăţi) și empatia (pentru a înţelege cât mai corect punctul de vedere al interlocutorului) sunt calităţi pe care cadrele didactice le pot dezvolta și care pot favoriza în mod semnificativ dezvoltarea de relaţii pozitive cu părinţii romi. Există tipuri variate de diferenţe culturale ce se pot regăsi în interacţiunile dintre părinţii romi și cadrele didactice: perspectiva asupra familiei. cu mai multă atenţie acordată construirii unei relaţii de încredere reciprocă. există mari riscuri de neînţelegeri și comunicare neeficientă. Comunicarea cu părinţii romi Cadrele didactice care lucrează cu copii romi au deseori nevoie de eforturi suplimentare pentru a stabili o relaţie de comunicare eficientă și de colaborare cu părinţii romi.ro/index. influenţat de apartenenţa culturală. rolul persoanelor în vârstă.6. romani. în care cadrul didactic presupune. rolul membrilor familiei extinse. cu texte simple.03. deseori. disponibile în limbile română. Pentru asumarea în mod adecvat a responsabilităţilor în această privinţă sunt utile: ➢ ➢ ➢ conștientizarea propriei perspective asupra culturii și etnicităţii și reflectarea asupra modului în care această perspectivă afectează relaţiile cu copiii de diferite etnii. fie sub formă tipărită). Se face o paralelă între situaţia din poveste și relaţiile dintre copiii din grupă. În acest sens. că părinţii romi au anumite caracteristici personale. M2. maghiară și bulgară.edu. anumite preferinţe sau un nivel redus de educaţie. cunoașterea unor elemente concrete ale practicilor culturale din comunitatea respectivă. identificarea la propria persoană a stereotipurilor și prejudecăţilor la adresa romilor. părinţii romi pot avea anumite rezerve faţă de instituţiile sistemului educaţional în general sau pot evita să comunice anumite lucruri de teamă că nu vor putea să se exprime corespunzător sau că vor fi puși în situaţia de a reacţiona la cuvinte și concepte pe care nu le stăpânesc. dacă în interacţiune fiecare interlocutor se referă implicit la propriul cadru de referinţă. Materialul poate fi utilizat în formă tipărită sau descărcat de la www.indd 60 16. asociate cu prejudecăţi sau cazuri de discriminare trăite. Evident. solidaritatea. Există însă și probleme în comunicare generate de situaţia inversă. cu clarificări suplimentare și solicitare de feedback explicit mai frecvent decât într-o situaţie obișnuită în care ambii interlocutori au același cadru cultural de referinţă.php/articles/c430/ Cadrul didactic prezintă imaginile cu diferitele secvenţe ale poveștii (fie ca o serie de diapozitive proiectate. Se formulează concluzii privind toleranţa.2010 17:43 . Copiii sunt solicitaţi să descrie imaginile și să reconstituie povestea. La acestea trebuie adăugat faptul că. influenţa liderilor tradiţionali.Broscuţa Ajkuk Povestea broscuţei Ajkuk este o poveste simplă cu personaje din lumea animalelor. modul cum se iau deciziile în familie. percepţia asupra timpului. respectarea diferenţelor și complementaritatea între membrii grupului. pe baza unor experienţe personale negative. într-un astfel de proces de comunicare este importantă o atitudine deschisă. Cadrul didactic citește dialogurile. etc.

mediatori școlari. propuneţi câte o soluţie care să conducă la o comunicare eficientă cu familiile.Joc de rol Împreună cu o colegă. Astfel se pot evita eventualele reţineri ale părinţilor romi și se poate obţine o cunoaștere chiar mai largă a comunităţii.2010 17:43 . pe rând. depinde în mare măsură de cunoașterea situaţiei familiilor copiilor romi. imaginaţi-vă două situaţii concrete de comunicare între un cadru didactic și părinţi romi din comunităţile cu care lucraţi. Având ca referinţă anumite caracteristici culturale reale ale membrilor acestor comunităţi. rolul unei mame de etnie romă. pe baza următoarele întrebări: . sau asistenţi sociali. simulaţi un dialog în care jucaţi.03.a fost interacţiunea echilibrată și bazată pe respect reciproc? . Vizitele la domiciliu pot reprezenta o bună modalitate de a cunoaște diferite aspecte care să ajute la înţelegerea mediului familial al copiilor romi. Acestea trebuie însă organizate cu multă grijă. care nu și-au înscris copiii la grădiniţă. nu de la cum consideraţi că ar fi trebuit să se comporte interlocutorul) .au fost găsite strategii pentru evitarea blocajelor datorate diferenţelor culturale? . bazate pe încredere și respect reciproc. reflecţia trebuie făcută pornind de la această întrebare. Identificaţi trei blocaje culturale și trei blocaje socio-economice care împiedică aducerea la grădiniţă a copiilor dintr-o familie defavorizată de romi. Mai mult.ce alternative la reacţia avută de cadrul didactic pot fi imaginate? .a reacţionat adecvat cadrul didactic în situaţiile respective? (indiferent de situaţie. În astfel de cazuri poate fi preferabilă o vizită a cadrului didactic în comunitate pentru a cunoaște familiile mai multor copii romi. înregistraţi dialogul cu o cameră video. mai ales în cazul comunităţilor tradiţionale de romi sau în cazul comunităţilor cu un nivel economic foarte scăzut. Pentru fiecare dintre aspectele identificate. respectiv al unui cadru didactic din serviciile de educaţie timpurie. care să includă o discuţie la care să participe eventual și lideri ai comunităţii. discriminare și ce perspectivă (implicită) asupra culturii au avut interlocutorii (esenţialistă sau constructivist-interacţionistă)? Cunoașterea familiilor copiilor romi Alegerea de către cadrele didactice a celor mai adecvate strategii de construire a unei relaţii de comunicare eficientă.indd 61 16. Reflectaţi asupra acestor interacţiuni. o astfel de întâlnire în comunitate poate stimula și interesul pentru grădiniţă al altor părinţi romi. prejudecăţi. Dacă este posibil. în sensul frecventării regulate a grădiniţei de către toţi copiii. utilă pentru adaptarea activităţilor didactice la nevoile copiilor romi.în ce măsură au intervenit sau nu în dialog elemente legate de stereotipuri. Blocaje culturale 1 2 3 Soluţii posibile 1 2 3 61 PETI brosura.

Blocaje socio-economice 1 2 3 Soluţii posibile 1 2 3 Care dintre soluţii aţi avut ocazia să le utilizaţi în relaţiile cu părinţii romi? Care au dat cele mai bune rezultate? De ce? Alegerea canalelor și modalităţilor de comunicare O comunicare eficientă cu părinţii romi presupune deseori nu doar luarea în considerare a unor caracteristici generale ale comunităţii din care aceștia fac parte ci și o abordare diferenţiată. Adăugaţi alte elemente în tabel pe baza propriei experienţe de comunicare cu părinţii romi.. afișe cu text la avizier) Comunicare electronică (email.. Analizaţi tabelul de mai jos și identificaţi pentru diferitele nevoi de comunicare și situaţii specifice ale părinţilor romi cele mai adecvate canale și modalităţi de comunicare. semnalarea unor probleme.. cât și canalele de comunicare utilizate vor fi selectate în așa fel încât să ţină cont de nevoile și posibilităţile interlocutorilor.. Comunicarea către părinţi a normelor...2010 17:43 .indd 62 16. . 62 PETI brosura. atât conţinutul comunicării... a regulamentului. sms) Comunicare prin afișe ce conţin imagini combinate cu texte simple Invitarea la grupă pentru observarea copiilor Transmiterea de informaţii prin intermediul unui părinte rom cu nivel de educaţie mai ridicat sau prin mediatorul școlar . etc. schimbări în program. sau adresarea de întrebări pentru cadrele didactice Anunţuri privind evenimente. Scopuri ale comunicării Situaţii specifice ale părinţilor romi Părinţi care sunt frecvent plecaţi din localitate Părinţi care nu știu să scrie și să citească Părinţi care nu vorbesc bine limba de studiu a grădiniţei Părinţi cu program de lucru foarte încărcat și cu nivel ridicat de educaţie Părinţi cu mult timp liber dar cu nivel de educaţie scăzut Părinţi sosiţi de curând în localitate Canale și modalităţi de comunicare Comunicare verbală (cuvinte simple și exprimare clară) Comunicare scrisă (bilete tipărite. Așadar. bazată pe cunoașterea situaţiei specifice a fiecărei familii.03.. „cutie poștală” pentru părinţi. . a cerinţelor din partea grădiniţei Comunicarea către părinţi a informaţiilor privind conţinutul și obiectivele activităţilor de învăţare și a progreselor copilului Exprimarea opiniilor părinţilor romi.

indd 63 16. precum și dezvoltarea de abilităţi specifice.03. Astfel de conflicte pot însă apărea nu doar între părinţii romi și cadrele didactice. Modalităţile de comunicare. un element important este analiza conflictului pe două niveluri: 63 PETI brosura.Întâlnirile cu părinţii Întâlnirile cu părinţii sunt deseori principalul tip de interacţiune a cadrelor didactice cu părinţii. desigur. Ges onarea conflictelor de natură interculturală Așa cum este menţionat mai sus în legătură cu nevoia dezvoltării competenţelor de comunicare interculturală ale cadrelor didactice. O atitudine constructivă trebuie să plece de la înţelegerea motivaţiei unui asemenea comportament și să se focalizeze pe găsirea de strategii creative și adaptate care să îmbunătăţească participarea. Cadrul didactic are responsabilitatea principală de a gestiona situaţiile conflictuale între copii și cele care implică părinţii copiilor din grupa de care este responsabil.2010 17:43 .3. Este o realitate faptul că frecvent prezenţa părinţilor romi este semnificativ mai redusă decât a celorlalţi părinţi. fie de a discuta propuneri. ci și între copii sau chiar între părinţii romi și cei ne-romi. de aceea întâlnirile cu aceștia trebuie să fie un prilej de consultare în privinţa fie a unor activităţi ce se pot desfășura împreună cu ei și cu copiii acestora. crearea unei atmosfere generale de respect și deschidere interculturală contribuie la diminuarea riscurilor de apariţie a unor astfel de conflicte însă conflictele trebuie acceptate ca un element firesc al relaţiilor sociale. A constata acest fapt nu rezolvă însă problema. de structurare a întâlnirilor și de participare activă trebuie însă concepute astfel încât să fie relevante pentru toţi părinţii. iniţiative ale acestora. Părinţii trebuie să se simtă parteneri în luarea deciziilor privind propriii copii. De aceea. Înainte de a decide propunerea unei soluţii. nu doar din punct de vedere cantitativ. ci. Desigur. Concepeţi o modalitate de organizare a unei întâlniri cu părinţii care să asigure o participare activă a părinţilor romi și să contribuie la apropierea și îmbunătăţirea comunicării acestora cu ceilalţi părinţi și cu cadrele didactice. fie a unor decizii de îmbunătăţire a unor aspecte ce sunt deficitare. și din perspectiva calităţii și utilităţii participării. neînţelegeri și conflicte. în afara momentelor de sosire și plecare a copilului de la grădiniţă. În acest scop. Ele vor avea eficienţă și vor fi receptate pozitiv de părinţii romi dacă se va reuși în primul rând depășirea temerilor (deseori justificate de experienţe anterioare) că vor fi puși într-o situaţie în care nu vor ști să ofere răspunsurile așteptate sau se vor simţi în inferioritate faţă de ceilalţi părinţi. mai degrabă decât simpli auditori. întâlnirile nu trebuie să fie axate pe prezentarea de materiale sau transmiterea de cerinţe. M2. diferenţele culturale pot genera dificultăţi și chiar blocaje. cu potenţial de a stimula îmbunătăţirea situaţiei. Părinţii preferă să se simtă participanţi activi. pentru gestionarea constructivă a situaţiilor conflictuale cu substrat intercultural este esenţială prevederea unor mecanisme și strategii de reacţie.7.

RECOMANDARE Pe baza informaţiilor de mai sus.indd 64 16. asumarea explicită a responsabilităţii și conștientizarea consecinţelor comportamentelor necorespunzătoare. Existenţa unor prevederi referitoare la modul de comportare și de adresare între copii în regulamentul grupei. pe de altă parte. Aceasta are ca efect. Aceste reguli. dezvoltate împreună cu copiii. În momentul în care un incident se manifestă. Este esenţial să existe o reacţie promptă la fiecare situaţie conflictuală ce apare între copii.un plan intern de gestionare a situaţiilor conflictuale de tip intercultural în grădiniţă. Soluţia propusă trebuie astfel să fie satisfăcătoare pentru ambele părţi. Se referă la modul în care se formulează soluţia conflictului. în locul administrării unei pedepse. Un simplu discurs moralizator sau pedepsirea celui vinovat nu au deseori efectul dorit. pe de o parte. eventual cu desene ilustrative și comunicate tuturor copiilor și părinţilor.2010 17:43 . menite să ducă la reducerea riscurilor de conflicte interculturale. care să fie comunicate părinţilor.un set de reguli publice. satisfacerea mai corectă a nevoilor. abordarea restaurativă propune ca cel în cauză să facă ceva concret pentru a repara răul făcut. elaboraţi: . și. afișate la loc vizibil. într-un format accesibil copiilor în funcţie de nivelul de vârstă. Sugerăm două mecanisme ce pot ajuta în acest sens: Regulamentul. Astfel. Abordarea restaurativă. pot constitui referinţa pentru gestionarea situaţiilor conflictuale. . atât din punct de vedere al efectelor sale vizibile. 64 PETI brosura. El poate fi structurat sub forma unei scheme logice în care să fie precizate reacţiile la diferite tipuri de situaţii. ale copilului afectat.➢ ➢ nivel comportamental: Ce s-a întâmplat? Ce a declanșat conflictul? Ce reacţii au avut cei implicaţi? nivel emoţional: Ce au simţit cei implicaţi? Cum au fost gestionate emoţiile de cei implicaţi? Se pot apoi analiza nevoile ce stau în spatele comportamentelor ce au declanșat conflictul și al reacţiilor observate. cadrul didactic amintește regula sau regulile relevante și le cere copiilor să se conformeze. în primul rând de natură emoţională. dacă se constată că unul sau mai mulţi dintre copiii implicaţi au avut un comportament necorespunzător. tocmai pentru că au fost de comun acord în formularea lor.03. cât și la nivel emoţional.

este și pentru copiii romi un moment sensibil în care personalul grădiniţei are un rol important.M2. puteţi saluta copilul și în limba de studiu și în limba romani. poate fi utilă adaptarea la starea psihologică a copilului. Momentul salutului. . la sosire și la plecare.4. Cu atât mai mult însă. M2. sugestie: dacă în familia copilului de vorbește limba romani. cadrul didactic poate încuraja cooperarea. care pot percepe o distanţă și mai mare între mediul familial și cel al grădiniţei. putând facilita această despărţire și asigura confortul emoţional care să permită copilului să se integreze în mediul fizic și social al grădiniţei. în diferite tipuri de activităţi de învăţare și în procesul de evaluare.comunicare para-verbală: tonul vocii. prin conţinuturi. Nu trebuie uitat nici faptul că sosirea și plecarea sunt momente în care personalul grădiniţei interacţionează simultan cu copilul și cu un membru al familiei acestuia.4. precum și prin metodele de evaluare. 2. dar artificiale. dezvoltarea de atitudini reciproce pozitive între copii și/sau dezvoltarea stimei de sine a copiilor romi. în cazul copiilor romi poate fi necesară o atenţie suplimentară la conștientizarea comportamentelor nonverbale și utilizarea unor gesturi care să genereze încredere și deschidere. Ac vităţi de dezvoltare personală: ru ne şi tranziţii Sosirea și plecarea de la grădiniţă La fel ca pentru toţi copiii. Abordarea incluzivă și interculturală în ac vitatea co diană a grădiniţei În toate activităţile desfășurate în grădiniţă este necesară introducerea unei abordări incluzive și interculturale. atitudinea încurajatoare și atenţia din partea cadrului didactic și a celorlalte categorii de personal sunt esenţiale și pot genera o raportare pozitivă a copilului la propria persoană. la colegi și la grădiniţă în general. Aceasta se poate face în două moduri: 1. prin includerea în diferite activităţi de învăţare a unor elemente asociate culturii romilor sau a unor teme ce se referă la diversitatea culturală în general sau la relaţii și atitudini între persoane cu apartenenţe culturale diferite. spre exemplu. . sugestie: copiii sesizează și comportamentele dumneavoastră inconștiente și involuntare și le pot interpreta în moduri diferite.comunicare verbală: cuvintele folosite. este cu siguranţă inutilă menţinerea unei atitudini permanent pozitive.03. În continuare prezentăm sugestii privind modalităţi concrete ce pot contribui la adoptarea unei abordări interculturale în diferite momente ale activităţilor curente din grădiniţă. prin rolurile și sarcinile atribuite copiilor. presupune trei tipuri de comunicare: . Gestionarea adecvată a acestor momente poate contribui la construirea unei relaţii deschise și pozitive cu familiile copiilor.comunicare non-verbală: gesturile și poziţia corpului în procesul de comunicare.1. modul de rostire a cuvintelor. sosirea la grădiniţă și despărţirea de membrii familiei care i-au însoţit. prin strategiile utilizate. în cazul copiilor romi. 65 PETI brosura.2010 17:43 .indd 65 16. la emoţiile pe care le puteţi percepe pe faţa acestuia. prin modul de structurare a interacţiunilor între copii. sugestie: în funcţie de situaţie. prin caracteristicile materialelor didactice utilizate.

este deci la fel de important cum spuneţi. important să se identifice aspectele cu adevărat pozitive din contribuţiile fiecărui copil și acest lucru este întotdeauna posibil. unele putând fi sugerate de fraţii mai mari și inspirate din practicile culturale ale comunităţii locale. Și momentul în care copiii își împărtășesc unii altora impresii. al cărei impact este cel mai puternic în transmiterea mesajului). ci și prin comportamentele paraverbale și nonverbale) din care să rezulte că ceea ce prezintă unii copii este mai important sau mai puţin important. voluntar sau involuntar. nu intenţia cadrului didactic. ci și capacitatea de sinteză și de luare a deciziilor. de aceea. Odată obișnuiţi cu această rutină. opinii și păreri poate fi valorificat pentru încurajarea și stimularea copiilor romi și. favorabilă exprimării emoţionale și dezvoltării creativităţii tuturor copiilor și se pot oferi oportunităţi egale de participare. . copiii vor fi încurajaţi să propună chiar ei diferite formule de salut. . Salutul pe care și-l adresează reciproc copiii este din nou un moment în care se poate ţine cont de diversitatea culturală a grupei și în care se poate valoriza în mod particular și apartenenţa etnoculturală a copiilor romi.acordarea de concesii unor copii (spre exemplu cu intenţia de a ţine cont de situaţia lor defavorizată). cât și asupra modului în care este văzut acesta de către colegi. . în general.oferi modele de comportament și de a dezvolta abilităţi de cooperare. prin utilizarea limbii romani. Întâlnirea de dimineaţă Principalele scopuri ale întâlnirii de dimineaţă. un mesaj ce îl contrazice pe cel de la celelalte niveluri (în special la nivelul comunicării non-verbale. dacă la un nivel se transmite.2010 17:43 . acesta riscă să compromită întregul proces de comunicare și să submineze încrederea interlocutorului. Orice propunere a copiilor.construi sentimentul apartenenţei comune la grup. Modul de gestionare a activităţii de grup permite.03. având ca rezultat percepţia unei poziţii de inferioritate a copiilor respectivi. De evitat: . a celor care se tem că ceea ce ar avea ei de spus nu este suficient de interesant pentru colegi. de exemplu.aprecierea pozitivă artificială și nejustificată a unei contribuţii poate genera efecte contrare celor dorite atât asupra copilului în cauză. ascultarea. dar este importantă și coerenţa acestora. Copiii învaţă lucruri despre ei și despre colegi. Astfel. chiar dacă surprinde sau pare năstrușnică. 66 PETI brosura. incluziunea și participarea.formularea de aprecieri (nu doar în mod direct. pregătind totodată activităţile de învăţare prevăzute pentru ziua respectivă. de asemenea. aplicarea principiilor descrise în secţiunea anterioară cu privire la stimularea unor atitudini pozitive între copii.Fiecare dintre aceste niveluri ale comunicării are importanţă. toate contribuţiile sunt importante. precum și menţionarea în 8 aprilie a Zilei Internaţionale a Romilor. ca și ceea ce spuneţi. subliniindu-se astfel că toţi copiii sunt importanţi prin aprecierea egală a fiecărei contribuţii. nu uitaţi că ceea ce contează este percepţia copiilor. se generează o atmosferă prietenoasă. . total compatibile cu scopurile educaţiei incluzive și interculturale. sunt de a: . Întâlnirea de dimineaţă nu dezvoltă la copii doar abilităţile de comunicare.încuraja împărtășirea. trebuie apreciată.indd 66 16. Noutăţile zilei pot include desigur și menţionarea unor sărbători sau evenimente importante pentru comunitatea de romi locală. ceea ce stimulează încredere și dorinţa de participare și pe viitor. Ea răspunde atât nevoilor sociale cât și celor de învăţare ale copiilor. este.

și obiective ce ţin de dimensiunea incluzivă și interculturală: . o posibilă activitate de tranziţie constă în a solicita pe rând fiecărui copil să mimeze o situaţie care îi este familiară de acasă sau din comunitate. fiecare copil ajunge să fie în centrul atenţiei. . • să stimuleze apropierea și cooperarea între copii romi și ne-romi • să pună copiii romi în situaţia de a experimenta succesul și de a fi apreciaţi. ci discretă.relaţii și atitudini pozitive între elevii romi și ne-romi .Povești cu elemente culturale preluate din comunitatea romilor sau cu personaje pozitive romi. Astfel. altfel existând riscul unor efecte negative nedorite. treptat. Centrul Biblioteca .Ilustraţii care să reflecte aspecte familiare copiilor romi. Prezentăm în continuare alte exemple ilustrative.prin divizarea echilibrată pe grupuri a copiilor și prin utilizarea unor metode care: • să favorizeze interacţiunile.motivarea și susţinerea suplimentară a copiilor romi pentru obţinerea de rezultate pozitive în învăţare Aceste activităţi se pot derula în cadrul tuturor centrelor: . M2. dar.2. O serie de activităţi au fost deja descrise sau sugerate în secţiunile anterioare. la creșterea coeziunii grupului și la stabilirea de interacţiuni pozitive între copiii romi și neromi. Aceasta este cel mai riscant în cazurile în care există și reţineri din partea familiilor în asumarea apartenenţei la etnia romilor.dezvoltarea unei identităţi individuale și socio-culturale pozitive a copiilor romi.Materiale scrise bilingv în română și romani sau alte limbi relevante în plan local. . a fost și va fi pe Pământ? Cum planificăm/organizăm o activitate? Cu ce și cum exprimăm ceea ce simţim? Ce și cum vreau să fiu?) se pot concepe activităţi care vizează. cum și de ce se întâmplă? Cum este.03. Situaţiile în care copiii romi preferă să stea împreună doar cu colegi de etnie romă trebuie tratate cu tact și răbdare.indd 67 16. acolo unde este oportun.2010 17:43 . copiii romi putându-se întreba „ce anume nu e în regulă cu noi”.4. Este important însă ca această strategie să nu fie explicită.Modul de organizare a copiilor în momentul gustării sau al servirii mesei este posibil să contribuie. ceea ce contribuie la creșterea stimei de sine și totodată la construirea unei identităţi sociale pozitive și pentru copiii romi. se va încuraja constituirea de grupuri mixte și comunicarea între copii de etnii diferite. Activităţi de tranziţie Și în activităţile de tranziţie pot fi utilizate cuvinte în limba romani sau se poate face o legătură. de asemenea. De asemenea. la cultura romilor sau la relaţiile între persoane de diferite etnii. cu gesturi tipice asociate meseriilor tradiţionale ale comunităţii de romi sau cu obiecte utilizate în mod frecvent de acestea.prin teme al căror conţinut poate integra referiri la diversitate. alături de atingerea unor obiective prevăzute în curriculum. . 67 PETI brosura. . Ac vităţi pe domenii experienţiale Pentru fiecare dintre cele 6 teme din curriculum (Cine sunt/suntem? Când.

Centrul Apă și nisip .realizarea de construcţii comune prin cooperare între copii romi și ne-romi. românilor.jocul „De-a gătitul” în care să se reflecte diversitatea practicilor culinare din familiile copiilor. .2010 17:43 . Nu este necesară focalizarea pe o temă de genul „romii” sau „tradiţiile romilor”. modelaje. Astfel. de către copii romi și ne-romi. copiii romi vor avea ocazia să se raporteze la un model pozitiv.includerea de păpuși de ambele sexe. cu diferite culori ale pielii.studierea unor procese asociate meseriilor tradiţionale ale romilor. picturi.indd 68 16.dobândirea deprinderilor matematice fundamentale prin compararea. . etc. . să-și consolideze o imagine favorabilă a grupului din care fac 68 PETI brosura. etc.includerea de obiecte. generând situaţii de interdependenţă pozitivă. . de exemplu.atenţie acordată păstrării și expunerii echilibrate a produselor realizate de copii romi și ne-romi. Centru Arte . Centrul Construcţii . aflate în localitatea lor sau cunoscute din călătorii.Centrul Știinţe . măsurarea. ci se pot alege teme legate de orice domeniu experienţial. Invitarea unui tânăr sau adult de etnie romă Tematica: Poate fi aleasă practic orice tematică relevantă pentru obiectivele programei. cu condiţia ca persoana invitată (femeie sau bărbat) să le poată vorbi copiilor din experienţa proprie pe tema respectivă. desenarea unor obiecte specifice legate de viaţa cotidiană a familiilor de romi. imagini ale animalelor sau plantelor legate de viaţa din prezent sau din trecutul recent a comunităţilor de romi. . pe lângă învăţarea unor aspecte noi legate de domeniul experienţial vizat.încurajarea realizării în comun de desene. gospodăriile sau în ocupaţiile familiilor de romi.03. Centrul Colţul căsuţei . precum și de jucării ce reprezintă obiecte care se regăsesc în casele. cu diferite tipuri de îmbrăcăminte. utilizând de exemplu piese clasice inspirate din folclorul romilor. lucru ce poate fi subliniat pentru a contribui la dezvoltarea atitudinilor pozitive reciproce.realizarea de modelări ale formelor de relief familiare copiilor romi și ne-romi. . .realizarea de desene.jocuri simbolice în care se simulează câte un eveniment important din viaţa familiei sau a comunităţii de romi..este un mediu care stimulează prin natura sa apropierea și interacţiunile de pe poziţii egale a copiilor. obiecte de vestimentaţie specifice românilor și romilor. . colaje. ca urmare a migraţiei în străinătate. colaje care să prezinte viaţa copiilor și a familiilor acestora sau evenimente importante ale comunităţii.jocul cu instrumente muzicale specifice și reflectarea diversităţii grupei în fondul muzical folosit.copiilor de vârstă mai mare li se poate propune să construiască din cuburi o machetă a cartierului sau satului sau a altor locuri care le sunt cunoscute copiilor. .

2. 69 PETI brosura. Pentru aceasta se poate utiliza și metoda Pălăriilor gânditoare12. exprimându-și propriile opinii. Nu uitaţi! Orice activitate pe domenii experienţiale. Pe această bază se vor stabili întrebările care să fie adresate invitatului.pălăria albastră (controlează procesul de gândire) va urmări modul în care s-a respectat sau nu planul iniţial și rolurile stabilite în faza de planificare.) și vor fi formulate reguli de bază pentru o bună desfășurare a întâlnirii. Ceilalţi copii pot completa sau comenta. Liliana Grigore. evitându-se totuși devierea de la tema stabilită. o asemenea experienţă va determina și la copii ne-romi conturarea unei imagini mai nuanţate și mai realiste asupra romilor. vor găsi argumente pentru asumarea apartenenţei la etnia romilor. Cadrul didactic va interveni cât mai puţin posibil. Jenica Batiste. UMPIP. prezentată de invitat sau rezultată din discuţia cu acesta. Mai mult. Cu siguranţă vor apărea și întrebări neprevăzute pe listă și este important să se permită adresarea acestora. așa încât invitatul să aibă ocazia de a povesti copiilor despre tema stabilită și de a răspunde întrebărilor acestora. doar în cazul în care este necesar să solicite explicaţii pe înţelesul copiilor la unele dintre detaliile date de invitat și eventual dacă există riscul devierii de la tema generală stabilită. cine pune întrebările. Este probabil. Cercetării și Tineretului. Etape: 1.parte sau. indiferent de tipul de conţinut abordat are calitatea de activi11 Cristiana Boca (coord. încă din faza de pregătire se va stabili un grup de 6 copii cu roluri diferite în observarea modului în care decurge întâlnirea cu invitatul: . 2009 – Proiectul pentru Reforma Educaţiei Timpurii.pălăria roșie (gândire sentimentală) va reţine sentimentele exprimate atât de invitat. Invitatul vine la grădiniţă Niciodată discuţia nu va decurge exact cum a fost planificată. așa cum sunt ele percepute de către copii. Această metodă are avantajul unei perspective complexe. prevenindu-se astfel preluarea din mediul social a prejudecăţilor negative la adresa romilor.pălăria verde (gândire creativă) va urmări să identifice o soluţie creativă la o problemă asociată temei studiate. vor fi definite rolurile pe durata vizitei (cine conduce invitatul în sală. pp. pp.pălăria galbenă (gândire optimistă) va evidenţia aspectele pozitive ale interacţiunii. .pălăria albă (gândire obiectivă) va urmări faptele și informaţiile privind tema studiată pe care copiii le-au învăţat de la invitat. precum și atitudini pozitive faţă de romi în general. 13-19. dar este important ca ea să fie pregătită. ci le include și pe cele emoţionale și relaţionale. 12 Ibidem. ce nu rămâne focalizată exclusiv asupra aspectelor cognitive.3. 17-18. În cadrul acesteia se poate utiliza o metodă interactivă dintre cele recomandate în ghidul Noi repere ale educaţiei timpurii în grădiniţă11 pentru a pune în evidenţă ce știu copiii despre tema ce va fi abordată și ce ar dori să afle.03. Vasile Flueraș.indd 69 16. Doina Olga Ștefănescu. ca invitatul să introducă în răspunsuri și alte aspecte de natură personală. Ce am învăţat? Procesul nu se încheie odată cu plecarea invitatului. . etc. . Fiecare pălărie va prezenta pe rând ce a observat din punctul de vedere care i-a fost atribuit. cât și de copii pe durata vizitei. dacă este cazul. este necesară o activitate dedicată pregătirii întâlnirii cu invitatul. ceea ce va face discuţia mai interesantă pentru copii. diferite tipuri de observatori. . Este importantă succedarea vizitei de o discuţie cu privire la ce s-a învăţat din această experienţă. Astfel.). 3. București: Ministerul Educaţiei. . Noi repere ale educaţiei timpurii în grădiniţă.pălăria neagră (gândire negativă) va reţine elementele ce nu ajung să fie abordate în discuţia cu invitatul sau întrebări rămase fără răspuns. Pregătirea întâlnirii Pentru ca experienţa să aducă beneficii maxime din punctul de vedere al învăţării.2010 17:43 . de asemenea. Modul pentru educatori .

• copiii sunt apreciaţi individual prin raportare la propriile progrese. Posterul personal (Activitatea se poate derula pe parcursul a mai multe săptămâni. • metodele alese încurajează cooperarea. în așa fel încât posterul să conţină în final aspecte cu care copilul se identifică. Identificaţi cu ce domenii de dezvoltare este conectată această activitate. care îi plac sau de care se simte apropiat. copiii pot opta să modifice unele dintre elementele afișate. în ciuda bunelor intenţii ale cadrului didactic. Sarcina este să decupeze din revistă și să lipească pe posterul personal. Este. de interes pentru toţi copiii. în două etape) Etapa 1: Despre mine Descriere Fiecare copil primește o foaie mare de hârtie pe care îi este scris numele. • feedback-ul acordat copiilor pe parcursul activităţii contribuie la stimularea participării viitoare. După un timp. dar și a părinţilor ne-romi. recunoașterea progreselor sau semnalarea aspectelor care necesită mai mult efort pentru a fi îmbunătăţite.3. fiecare copil având ocazia de a explica verbal conţinutul. M2. • activitatea valorifică experienţele anterioare ale fiecărui copil.tate cu caracter incluziv și intercultural. Posterele vor fi apoi afișate în așa fel încât să fie văzute. O activitate focalizată pe tema „cultura romilor” riscă însă reproducerea unor stereotipuri și posibil chiar generarea unei reacţii negative din partea copiilor și părinţilor romi. Ac vităţi integrate Activităţile integrate oferă oportunităţi deosebite pentru atingerea obiectivelor unei educaţii timpurii incluzive și interculturale. precum și acces împreună cu colegii la instrumente de desenat.03. completând cu desene proprii unde consideră necesar. sprijinul reciproc al copiilor. nu neapărat toţi în aceeași zi. la reviste vechi și la foarfece pentru decupat și pastă de lipit.2010 17:43 . este extrem de importantă modalitatea în care se structurează activitatea și în care se face legătura cu aspectele specifice ale culturii romilor. atât timp cât: • sarcinile solicită participarea tuturor copiilor la activitate și ţine cont de nevoile specifice individuale ale acestora. de aceea.indd 70 16. 70 PETI brosura. stimulându-se încrederea în sine. preferabilă integrarea unor elemente culturale specifice romilor în teme generale. Desigur. explicând colegilor motivele și ce anume reprezintă noul conţinut. • se recunoaște contribuţia fiecărui copil la realizarea activităţii.4.

...... oferind în același timp copiilor ocazia să facă referire la propria apartenenţă culturală...... .... Identificaţi ce riscuri poate presupune utilizarea practică a acestei activităţi atunci când între copiii din grupă există diferenţe semnificative de nivel socio-economic............... În decursul mai multor săptămâni fiecare copil va completa cu desene sau imagini relevante fiecare căsuţă.................. .................. să conștientizeze asemănări și diferenţe............ ....... Cum le puteţi gestiona în acord cu principiile educaţiei incluzive? 71 PETI brosura............................... ...........03....Etapa 2: Viaţa de zi cu zi cu familia mea Descriere Pe grupuri de 4-5 copii. ............................... La fiecare căsuţă conţinutul poate fi conectat cu anumite domenii experienţiale.....................indd 71 16......... fiecare grup primește o foaie mare conform desenului alăturat...2010 17:43 ............

basmele spun foarte mult și într-un mod extraordinar de viu și despre culturile care le vehiculează și în care sunt înrădăcinate. legate de relaţia părinte (părinţi) – copil (copii) sau în cadrul anumitor comunităţi pentru care oralitatea și viaţa în grup încă reprezintă caracteristici identitare fundamentale. fiind ajutaţi de zâne.indd 72 16. care le dau puteri magice. înainte de culcare. tot felul de demoni. antropologi. Mai mult. care reuneau familia în jurul unui povestitor.Basmul 1. lingviști. vrăjitori. căruia auditoriul îi “sorbea” vorbele. tradiţia basmelor specifice. relatând parcursuri iniţiatice ale unor eroi care încearcă să-și împlinească destinul fabulos. Basmele au jucat un rol social important în societăţile tradiţionale. fie forme “reduse”. În prezent. tinde să dispară. unele rămânând din acest motiv semi-izolate în raport cu societatea. care afectează sensibilitatea profundă a oricărei fiinţe umane. Această dimensiune orală a comunicării prin intermediul basmului nu mai există decât în câteva situaţii privilegiate. prin intermediul șezătorilor. fără îndoială. basmele aparţin tot mai puţin grupurilor. Acest modul îndeamnă cadrele didactice care lucrează cu grupe mixte. dar și conţinuturi și mesaje care se situează dincolo de specificităţile culturale. din care fac parte și copii romi să reflecteze asupra posibilităţii de a utiliza basmele în scopul favorizării dezvoltării stimei de sine și a unei identităţi pozitive la copii romi. Ele au o structură. balauri. Basmele au devenit fie instrumente de studiu pentru folcloriști.2010 17:43 . în cadrul unor activităţi motivante și interesante și care le stimulează în același timp creativitatea. Această tradiţie poate reprezenta un element important pe care cadrele didactice îl pot utiliza în vederea valorizării culturii romilor. datorită influenţei modernităţii și ca urmare a contactelor cu populaţia majoritară. Momentul special alocat poveștilor. ceea ce poate fi demonstrat de patrimoniul cultural al oricărei societăţi. a căror viaţă este întotdeauna puternic influenţată de tradiţii. atunci când acest lucru este posibil. Acesta este cazul anumitor comunităţi de romi. Basmele au. alţi mijlocitori. etnologi. Ele au fost transmise în mod oral de la o generaţie la alta. forme “simple” ale unei specii literare infantilizate și aseptizate. Argument Basmele reprezintă un instrument excelent pentru a-i ajuta pe copii să asimileze o serie de noţiuni fundamentale. În multe alte comunităţi în schimb. în societatea post-industrială și în cultura noastră.03. monștri. Cu siguranţă că prezenţa unei tradiţii vii în ceea ce privește basmul poate și trebuie să fie exploatată în scopuri pedagogice. precum și a unei atitudini de respect și de cooperare din partea celorlalţi copii. precum și “ritualul” care transformă basmul în patrimoniu comun al grupului au dispărut. Studiile realizate de specialiști au facilitat culegerea unui număr important de basme vehiculate în 72 PETI brosura. trecând prin capcanele întinse de personaje mitice precum vrăjitori. o dimensiune fundamentală. psihanaliști.

care promovează. Obiective 2. Dar chiar și în cazurile în care nu sunt disponibile nici tradiţii. în funcţie de vârsta la care se realizează.2010 17:43 . activităţile recomandate prin acest modul permit utilizarea basmului în scopul dezvoltării unei identităţi pozitive a copiilor romi și pentru a facilita o mai bună cunoaștere a comunităţii lor de către ceilalţi copii. 2. în general. 8. 6. 2. permite atât copiilor romi cât și celorlalţi să lucreze împreună și să-și dezvolte creativitatea. cooperarea și lucrul în echipă în vederea conceperii unei scenete.4) sau pot fi programate în mod succesiv. Deși rămân încă foarte puţin cunoscute. Anumite activităţi pot să se deruleze în paralel (punctele 4. Planificarea activităţilor Această activitate tematică trebuie să se desfășoare pe o perioadă mai amplă. 3. 2. exprimarea non-verbală în cadrul unei scenete. atitudini de respect faţă de diversitatea culturală și de deschidere spre comunicare. atât marelui public cât și cadrelor didactice. formularea ideilor principale ale basmului. 73 PETI brosura.1. dezvoltarea încrederii de sine și a respectului pentru propria identitate culturală și pentru identitatea culturală a celorlalţi.cadrul diferitelor comunităţi de romi și o serie de volume au fost deja publicate în acest sens. afirmarea propriei apartenenţe culturale. Ea se realizează într-o perspectivă transdisciplinară și urmărește transmiterea mai multor tipuri de cunoștinţe și dezvoltarea la copii a unei diversităţi de competenţe. din punctul de vedere al structurii lor. 4.3 și 4. timp de mai multe luni. nici texte. analiza comparativă a diferitelor basme. manifestarea unui comportament și a unui limbaj respectuos faţă de alte culturi. a aspectelor specifice unei comunităţi culturale (îndeosebi aspecte specifice culturii romilor). dezvoltarea abilităţilor de comunicare și de cooperare între copii. Acest lucru este posibil prin intermediul unei activităţi de scriere a unui basm al cărui erou și celelalte personaje. 3.indd 73 16. 7. Generale cunoașterea diferitelor elemente legate de basm. 5.2. exprimarea orală sensibilă faţă de opinia celorlalţi. Specifice 1. precum și contextul pot fi legate de această comunitate. Punerea în scenă a unei basm specific comunităţii romilor și/sau a altuia.03. identificarea. aceste basme pot fi integrate cu ușurinţă în activităţile educative. în cadrul unui basm.

4. Realizarea afișelor și a invitaţiilor. 5.2.6. Identificarea elementelor constante care se regăsesc în basme și a unor tipuri de structuri de acţiuni.03.3. 74 PETI brosura. Evaluare și continuare Reflecţii pe baza a ceea ce au învăţat copiii prin intermediul activităţilor realizate. Realizarea unui basm Determinarea eroilor. Organizarea spectacolului Planificarea activităţilor și repartizarea sarcinilor. pentru a răspunde la întrebările copiilor și/sau pentru a povesti un basm rom. Discutarea etapelor ce vor urma: înţelegerea structurii unui basm. realizarea unui scenariu și organizarea spectacolului.indd 74 16. Descrierea activităţilor 4. Regizarea basmului Elaborarea scenariului. Copiii desenează cele mai importante momente ale basmului. eventual contactarea mass-mediei locale.4. punerea în scenă. Înţelegerea structurii unui basm Lectura de către cadrul didactic sau de către părinţi invitaţi a unor basme tradiţionale și clasice (inclusiv basme ale romilor): basmele care vor fi citite pot fi propuse de către copii. cunoașterea unor aspecte din cultura romilor. a locurilor. precum și a posibilităţilor de dezvoltare.5. 4. repartizarea rolurilor și organizarea echipei. Identificarea punctelor forte și a celor slabe. 4. Cunoașterea unor elemente din cultura romilor Invitarea în clasă a unei persoane din comunitatea de romi. Prezentarea temei și planificarea etapelor care urmează împreună cu copiii Prezentarea scopului final al acestei activităţi pentru copii: crearea unui basm inspirat din cultura romilor și regizarea sa pentru a fi jucat cu ocazia unei serbări. Realizarea scenografiei și a costumelor cu implicarea copiilor și părinţilor.4.2010 17:43 . 4. a situaţiilor etc. Desfășurarea spectacolului. Discuţii în vederea definirii fiecărei etape de acţiune. 4. continuare și difuzare a acestor rezultate.1.. realizarea unui basm. a personajelor.

După cum se menţionează în Curriculumul pentru educaţia timpurie a copilului între 3-6/7 ani. 2008. aptitudinile lor și cunoștinţele pe care le au despre propria cultură. al promovării respectului și cooperării. Cadrul didactic se va strădui să nu intervină în mod normativ. copiii vor continua să beneficieze și în timpul rezervat activităţilor alese de procesele demarate în cadrul activităţilor didactice pe domenii experienţiale. M2. foarte importantă. Dacă este posibil.Note. UMPIP. este important să se menţină echilibrul luărilor de cuvânt și să se valorizeze intervenţiile romilor. Luarea acestor decizii implică respectarea anumitor reguli. Cercetării și Tineretului. În acest sens. ci să joace rolul de mediator al comunicării între copii. Rolul cadrului didactic este acela de a întări și în cadrul acestor activităţi acele tipuri de comportamente care au fost încurajate și în timpul celorlalte tipuri de activităţi. inclusiv în privinţa deprinderilor și atitudinilor legate de relaţiile interculturale. pregătitoare.03. pentru grupele mari. în așa fel încât să reflecte diversitatea culturală și să ofere copiilor oportunităţi de a înţelege prin joc implicaţiile asemănărilor și diferenţelor între oameni. Aceste tipuri de activităţi permit copiilor libertatea alegerii acelor activităţi sau de a se juca ceea ce ei doresc din ceea ce li se pune la dispoziţie. 75 PETI brosura. În cazul unei grupe mixte (copii romi și non-romi). sugestii: Copiii trebuie implicaţi cât mai mult posibil în luarea deciziilor din cadrul activităţilor. propuneri. contribuind astfel la iniţierea în informatică a copiilor. să-l ajute să se orienteze.4. Complementaritatea competenţelor trebuie gestionată îndeosebi la nivelul activităţilor în grup.indd 75 16. să-l invite la acţiune.asigurarea unui mediu educaţional propice. jocul liber constituie spaţiul cel mai propice pentru a observa 13 Curriculum pentru educaţia timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani. Acesta trebuie să stimuleze copilul. comentarii. Tocmai datorită valenţelor sale de barometru al dezvoltării copilului sub toate aspectele (fiind universul în care copilul se manifestă „necenzurat”. p. jocul liber al copiilor va reflecta și va consolida achiziţiile acumulate în urma activităţilor gestionate de cadrul didactic. Într-un mediu cu un puternic caracter intercultural. Regizarea unui basm și organizarea spectacolului pot fi realizate cu costuri foarte mici. Jocuri şi ac vităţi didac ce alese Rolul cadrului didactic în legătură cu acest tip de activităţi se referă în principal la . o reuniune cu părinţii înainte de începerea activităţilor poate fi foarte utilă. Astfel.2010 17:43 .gestionarea promptă a eventualelor situaţii problematice care pot apărea. conform recomandărilor din secţiunea a doua a prezentului modul.”13 Desigur. de asemenea. Participarea părinţilor și a altor membri ai comunităţii este. ca și contribuţie la activitatea realizată. . anumite părţi ale activităţii tematice pot să implice utilizarea calculatorului. 19. pe care copiii trebuie să le stabilească de la început. „reușita desfășurării jocurilor și a activităţilor didactice alese depinde în mare măsură de modul în care este organizat și conceput mediul educaţional. efectele asupra copiilor vor fi în sensul acceptării diversităţii. Ministerul Educaţiei. făcând apel la creativitatea copiilor și utilizând materiale ușor de găsit.4. dacă mediul educaţional este structurat.

mai ales când se realizează la dorinţa ambelor părţi. Evaluarea în perioada copilăriei timpurii vizează. Modul pentru educatori .5. ajutorare. Doina Olga Ștefănescu. Copiii învaţă ușor. A lua în considerare acest context socio-cultural în cazul familiilor de romi înseamnă că se va analiza situaţia concretă a familiei copilului și nu se vor face presupuneri bazate pe simplul fapt al apartenenţei la etnia romilor și chiar bazate pe cunoașterea caracteristicilor comunităţii de romi locale. fiecare progres realizat de copil este celebrat împreună cu acesta. Se vor avea astfel în vedere diferite aspecte ale mediului familial. În astfel de situaţii. Învăţarea reciprocă este. ilustrează riscurile utilizării unor proceduri de evaluare necorespunzătoare cu un caz întâlnit în Finlanda.indd 76 16. performanţe inferioare. pentru a încuraja un mediu intercultural în sala grupei. cea mai eficientă din punctul de vedere ale rezultatelor învăţării. sau limbile vorbite în familie. etc. poziţia familiei în raport cu comunitatea. Noi repere ale educaţiei timpurii în grădiniţă.2010 17:43 . ce pot afecta procesul de învăţare. conform stereotipului. copiilor romi și ne-romi trebuie să le acordăm timp să se joace împreună și să înveţe unii de la alţii. Așa cum s-a arătat în secţiunea a doua a acestui modul. fermă și echilibrată a cadrului didactic. unele putând avea cauze sau legături asociate apartenenţei etnoculturale a copiilor. fie că e un proces mai lent sau unul mai rapid.4. Jean-Pierre Liégeois. Cercetării și Tineretului. 76 PETI brosura. profesor la Sorbona. încă de la vârsta timpurie se poate manifesta capcana stereotipului. angajarea sau nu a familiei în procese de migraţie temporară. ci trebuie să aibă și obiective pozitive.). numărul de copii din familie. dezvoltarea copilului și procesele de învăţare vizate de grădiniţă. reale sau potenţiale. stimularea încrederii în sine și crearea unei imagini pozitive de sine.modul în care copiii romi și ne-romi au receptat și interiorizat comportamente de respect reciproc. la nivel naţional sau internaţional. Jenica Batiste. copiii pot fi încurajaţi să se înveţe reciproc jocuri. pentru că este modul lor natural de a se exprima. dar și mai eficientă este când este vorba despre joc. inclusiv tipul de comunitate – tradiţională sau modernă. prietenie. de identificare a resurselor ce pot susţine. Evaluarea Așa cum este menţionat în ghidul Noi repere ale educaţiei timpurii în grădiniţă14 . În cadrul 14 Cristiana Boca (coord.03.3. în general. care ar putea să-l demotiveze sau să-i submineze încrederea în sine. Vasile Flueraș. De aceea. repede și dezvoltă relaţii de prietenie în cadrul jocurilor. evaluarea se va focaliza asupra progreselor realizate în diferite domenii de dezvoltare de către fiecare copil. Copilul nu trebuie să perceapă evaluarea ca furnizoare de mesaje negative. M2. Dar niciun copil nu va dori să înveţe atât timp cât nimic nu-l încurajează că poate și că este apreciat pentru efortul pe care îl face! Un cunoscut specialist în problematica romilor. p. limba. conform recomandărilor din secţiunea a doua a acestui modul. dar ea nu poate fi pertinentă decât dacă este situată în contextul socio-cultural din care provine copilul. observarea este metoda de bază cea mai adecvată pentru evaluarea copilului în perioada copilăriei mici. De aceea. situaţia socio-economică și nivelul educaţional al părinţilor. 60. București: Ministerul Educaţiei. centrate pe nereușitele copilului. care în situaţie de evaluare poate împinge involuntar copilul să aibă rezultate inferioare dacă are conștiinţa apartenenţei la un grup ce are. UMPIP. este esenţială intervenţia promptă. Această punere în context nu trebuie focalizată exclusiv pe identificarea dificultăţilor și a barierelor. iar singurul criteriu de referinţă este performanţa sa anterioară! Orice copil are dreptul să fie susţinut în învăţare. în general. Desigur. 2009 – Proiectul pentru Reforma Educaţiei Timpurii. Nu este însă exclusă apariţia în perioada jocurilor și a activităţilor alese de către copii a unor conflicte. Tot în cadrul acestor activităţi. Liliana Grigore. la nivelul familiei sau al comunităţii.

Educatoarea.unei evaluări era inclusă și solicitarea copiilor de a recunoaște animale. Copilul a reacţionat. Astfel. ori de câte ori este cazul. spre surprinderea evaluatoarei. ar putea fi un cal din rasa X. copilul știa o mulţime de detalii care îi permiteau să concluzioneze că silueta arătată nu putea fi a unui cal real.indd 77 16. Un copil de etnie romă căruia i s-a arătat un cartonaș cu silueta unui cal a răspuns însă că nu știe ce animal reprezintă. provenit dintr-o familie a cărei ocupaţie tradiţională era creșterea cailor. 77 PETI brosura. care cunoștea însă mediul socio-cultural al copilului. în care cadrele didactice observă în mod sistematic copilul în diferite situaţii/contexte și utilizează în sens formativ concluziile formulate. Astfel de practici nu își au desigur locul în contextul actual al educaţiei timpurii. spunând că silueta animalului seamănă cu a unui cal dar cu siguranţă nu poate fi unul real: „dacă ar avea coama de o anumită formă. Reacţia evaluatoarei a fost de a depuncta copilul la testul respectiv. folosind un limbaj adaptat și clar. O atenţie suplimentară este necesară în privinţa modului de comunicare către părinţii romi a rezultatelor evaluării progreselor copilului. în care evaluarea este concepută ca un proces.2010 17:43 . dacă ar avea coada într-un anumit fel ar fi din rasa Y. însă la silueta arătată nimic nu se potrivește”. pe baza unor siluete desenate pe cartonașe. subliniind. nu ca un moment de testare. rolul pozitiv al mediului familial.03. a insistat cu întrebări suplimentare. accentuând reușitele și succesele.

03.78 PETI brosura.indd 78 16.2010 17:43 .

03.2010 17:43 .MODULUL 3 Managementul diversităţii în serviciile de educaţie mpurie 79 PETI brosura.indd 79 16.

80 PETI brosura. cât și pe construirea și menţinerea unei relaţii pozitive cu familiile și comunităţile externe. iar scopul general al activităţii este dezvoltarea globală a fiecărui copil și pregătirea fiecăruia pentru școală și viaţă. inclusiv cu grupurile aflate în situaţie defavorizată și cu cele minoritare. în special atunci când ea deservește o comunitate multiculturală.indd 80 16. UMPIP. atât componentele strategice cât și cele operaţionale nu pot viza decât modalităţile cele mai adecvate prin care să se atingă simultan obiectivele ce ţin de calitatea procesului educaţional. Carmen Lică. Acest demers pleacă de la recunoașterea importanţei și pertinenţei unei abordări globale a serviciilor de educaţie timpurie. conţinutul acestui modul poate fi de interes pentru toate cadrele didactice din serviciile de educaţie timpurie care doresc să se angajeze activ în acest proces de dezvoltare instituţională.03. pp. este necesară focalizarea atât pe asigurarea unui mediu incluziv și intercultural. Modul pentru managementul grădiniţei – 5. Și tu poţi fi manager. Experienţele în această direcţie realizate în ultimii zece ani în România și în alte ţări europene au arătat că un asemenea demers nu are succes pe termen mediu și lung și. presupune ca ambele componente să vizeze ţinte precise de integrare a unei abordări incluzive interculturale. Așadar. Emilia Stana.). nu are efectul scontat decât dacă este încadrat într-un proces de dezvoltare instituţională și dacă este asumat de către întreg colectivul de cadre didactice.2010 17:43 . având susţinerea conducerii serviciilor respective. El are în vedere susţinerea dezvoltării capacităţii organizaţionale a serviciilor de educaţie timpurie de a integra o perspectivă incluzivă și interculturală în ansamblul activităţilor desfășurate. cuprinzând activităţile realizate la diferite niveluri. Cercetării și Tineretului. Așa cum este recomandat în modulul 2. Așadar. Beneficiarul principal al grădiniţei este copilul. Totodată. combaterea prejudecăţilor și discriminării. 2009 – Proiectul pentru Reforma Educaţiei Timpurii.1. 24-25. dar și relaţia serviciilor de educaţie timpurie cu mediul extern. care să favorizeze o dezvoltare echilibrată a tuturor copiilor. Aceste ţinte trebuie să se regăsească în toate aspectele managementului proiectului instituţional. De aceea. este fundamentală includerea unei perspective interculturale în activităţile educaţionale și în relaţiile cadrelor didactice cu copiii și familiile acestora. să promoveze respectul pentru diversitatea culturală. 15 Vezi și Cristiana Boca (coord. reducerii și prevenirii abandonului și susţinerii copiilor romi în obţinerea unor rezultate educaţionale situate la același nivel ca și în cazul celorlalţi copii. a unui acces echitabil la o educaţie de calitate pentru toţi copiii. pentru a fi cu adevărat cuprinzător. romii se situează la convergenţa acestor două criterii și. astfel. și pe cele care se focalizează pe asigurarea respectării nevoilor specifice ale copiilor proveniţi din medii socio-culturale defavorizate și asigurarea. Managementul diversităţii și dezvoltarea organizaţională a ins tuţiilor de educaţie mpurie Acest modul se adresează în mod direct managerilor instituţiilor de educaţie timpurie.15 Realizarea unui mediu incluziv în cadrul grădiniţei. cu comunitatea locală în ansamblul său. în general. Elena Butunoi. complexitatea situaţiei actuale și profunda ei ancorare istorică. în general. dată fiind anvergura decalajului educaţional. un demers de integrare a unei abordări incluzive și interculturale va trebui să aibă în vedere în egală măsură mediul instituţional intern. este indispensabilă acordarea unei atenţii particulare acestei minorităţi. După cum rezultă din conţinutul Modulului 1 al prezentului ghid.M3. care au caracteristici culturale specifice. dar și tuturor celor care lucrează în serviciile de educaţie timpurie. Este cunoscut că proiectul de dezvoltare instituţională al grădiniţei include două componente principale: componenta strategică și cea operaţională. în vederea creșterii participării copiilor romi la educaţia timpurie. București: Ministerul Educaţiei.

singurele care pot genera efecte profunde și de durată în acest domeniu ce presupune prin natura sa deschidere și angajament personal. un factor esenţial ce afectează decisiv succesul în asigurarea frecventării regulate a serviciilor de educaţie timpurie de către cât mai mulţi copii romi cu vârsta cuprinsă între 3 și 6/7 ani și în obţinerea de către aceștia de rezultate similare colegilor lor de alte etnii. ţinte educaţionale. managerii serviciilor de educaţie timpurie au nevoie de competenţe specifice. cât și pe cele privind educaţia incluzivă și interculturală. În ce măsură se regăsește. Analizaţi componentele strategice actuale ale proiectului managerial al grădiniţei pe care o conduceţi. Desigur. explicit sau implicit.2010 17:43 . care le completează atât pe cele de management educaţional general.indd 81 16.03.Pentru a putea gestiona acest proces prin metode democratice și participative. acest modul oferă managerilor serviciilor de educaţie timpurie recomandări. este colaborarea cu familiile și comunităţile de romi. viziune. instrumente și teme de reflecţie pe această tematică. dincolo de obligaţii și reglementări. (în misiune. opţiuni strategice) asumarea principiilor unei abordări incluzive și interculturale? 81 PETI brosura. Din aceste motive.

Cadrele didactice vizează dezvoltarea unei identităţi sociale pozitive și a stimei de sine la toţi copiii. între care flexibilizarea curriculumului. grădiniţele incluzive sunt deschise. având în vedere: • mediul fizic: decorarea sălilor și a spaţiilor comune.pmu. structurii etnice și culturale a grupei. . 16 Cristiana Boca (coord. p. Mai precis. în mod constant și adecvat nivelului de vârstă al copiilor. Viziunea unei grădiniţe incluzive și interculturale Așa cum este precizat și în ghidul Noi repere ale educaţiei timpurii în grădiniţă16. prietenoase și pun un accent deosebit pe mai multe elemente. UMPIP. disponibil la http://proiecte.Prin modul de structurare a interacţiunilor între copii în procesul educaţional se urmărește dezvoltarea de atitudini și relaţii pozitive reciproce între copii. activităţile de dezvoltare personală. cu evitarea consecventă a etichetărilor.indd 82 16. 3. Modul pentru educatori – 3. diversitatea culturală a copiilor este reflectată în diferite aspecte ale mediului educaţional.Are mecanisme adecvate prin care această opţiune este comunicată la nivelul beneficiarilor și al comunităţii locale în general. . precum și referinţe culturale familiare copiilor.În activităţile transdisciplinare integrate sunt incluse elemente culturale preluate din comunităţile de origine ale copiilor. care au de compensat influenţele negative venite din mediul social. • împărţirea copiilor în grupe și evitarea segregării.ro/web/guest/module 82 PETI brosura. Procesul educaţional .Strategia și planul operaţional anual conţin elemente privind asigurarea unui mediu incluziv și intercultural și sunt elaborate prin metode participative. . .Așa cum este descris în Modulul 2. planificare și comunicare . o grădiniţă incluzivă și interculturală are următoarele caracteristici: 1. 2009 – Proiectul pentru Reforma Educaţiei Timpurii. Mediul educaţional . îndeosebi între cei romi și ne-romi. susţinându-se activităţi ce presupun cooperare și dezvoltarea spiritului de echipă. ce permit implicarea activă a tuturor copiilor în activităţi și încurajează interacţiunea dintre ei. Cercetării și Tineretului. evaluarea permanentă și parteneriatul educaţional. activităţile și strategiile de implementare propuse. ce conţine recomandări metodologice pentru adaptarea practicilor educaţionale la cerinţele noului curriculum de educaţie timpurie. București: Ministerul Educaţiei. Doina Olga Ștefănescu. • metodele de învăţare utilizate. cu atenţie la prezentarea în mod pozitiv a tuturor culturilor și la crearea unui mediu favorabil conștientizării și afirmării de către copii a apartenenţei lor etnoculturale.Își asumă explicit în proiectul instituţional promovarea unei abordări incluzive și interculturale prin obiectivele.Ca o consecinţă. 2. elemente ce promovează deschiderea și respectul pentru diversitate. calitatea activităţilor de învăţare. Vasile Flueraș. .În activităţile pe domenii experienţiale. . acordând atenţie specială copiilor romi și celor proveniţi din familii defavorizate.M3. jocurile și activităţile didactice alese sunt incluse.2. dotarea centrelor de activitate cu materiale și jucării ce reflectă diversitatea culturală.03.). elementele respective situând cultura romilor la nivel egal cu celelalte culturi. Noi repere ale educaţiei timpurii în grădiniţă. Asumare explicită a incluziunii și interculturalităţii. 33 . Jenica Batiste. prin implicarea activă a cadrelor didactice și a reprezentanţilor părinţilor copiilor. • modul de comunicare promovat de cadrul didactic în interacţiunea acestuia cu copiii și în interacţiunea dintre copii. Liliana Grigore.2010 17:43 . prezenţa în grădiniţă a copiilor romi este vizibilă la nivelul mediului educaţional.

etc.Cadrele didactice sunt pregătite să facă faţă în mod adecvat unor situaţii conflictuale al căror substrat are legătură cu diferenţele sociale și etnoculturale dintre copii. Relaţia cu comunitatea locală . atenţie acordându-se și cauzelor asociate diferenţelor etnoculturale sau sociale. .Tuturor părinţilor li se oferă ocazia de a vedea succesele în învăţare ale copiilor lor.indd 83 16. organizaţii ale romilor și ale altor minorităţi. . . inclusiv a celor de etnie romă sau. în general.Evaluarea bazată pe observarea copiilor permite constatarea ritmului progreselor realizate de fiecare copil în parte. 5.Canalele de comunicare. cât și cu asigurarea confidenţialităţii.Există modalităţi prin care părinţii să-și poată comunica opiniile și sugestiile. precum și în asigurarea unei participări cât mai largi la educaţia timpurie a copiilor.03.. atât în mod deschis. 4.2010 17:43 . 83 PETI brosura. .Componenţa Comitetului de Părinţi reflectă în măsură cât mai fidelă structura etnoculturală și socială a comunităţii. a celor în situaţie dezavantajată. Relaţia cu familiile copiilor .Părinţii sunt invitaţi în mod constant să participe la activitatea din grădiniţă.) . organizaţii neguvernamentale preocupate de asigurarea incluziunii sociale sau de promovarea educaţiei interculturale.Grădiniţa are susţinere din partea autorităţilor locale și dezvoltă o relaţie de colaborare cu diferite instituţii și organizaţii relevante (serviciile sociale și de protecţie a copilului.Grădiniţa are proceduri eficiente de comunicare către membrii comunităţii locale a rezultatelor obţinute în promovarea unui climat incluziv și intercultural. . cu asigurarea unui echilibru din perspectiva apartenenţelor etnoculturale. conţinutul și modul de comunicare al mesajelor adresate părinţilor de cadrele didactice sunt adaptate situaţiei și nevoilor specifice ale părinţilor.

ceea ce sporește atât pertinenţa rezultatelor. cât și motivaţia participanţilor de a se angaja în sensul realizării unei schimbări în bine a acestei situaţii. ce combină aspecte de natură obiectivă cu aspecte subiective. cu profilul ei socio-economic și etnocultural. Cea de-a doua etapă din cadrul ciclului de dezvoltare instituţională este cea de planificare.03. Această analiză iniţială poate fi realizată pe baza unei abordări numită autoevaluare de grup. aspecte legate de situaţia comunităţii locale.indd 84 16. pe lângă toate aspectele ce caracterizează o grădiniţă incluzivă și interculturală. cea de informare și pregătire intervine înainte de demararea procesului propriuzis și presupune informarea întregului colectiv atât cu privire la intenţiile procesului. precum și elemente care să permită analiza rezultatelor procesului educaţional.M3. Tot aici sunt incluse participările managerului și ale cadrelor didactice la cursuri de formare care să le ofere repere teoretice și practice pentru a se putea angaja eficient în demersul de adoptare a unei abordări incluzive și interculturale. care devine prima etapă din ciclul de dezvoltare instituţională. Trebuie avute în vedere în egală măsură toate componentele și se vizează asigurarea unei poziţii de echilibru în cadrul relaţiilor din grădiniţă și al celor dintre colectivul de cadre didactice și părinţi. Următoarea etapă. cu atenţie particulară acordată comunităţilor de romi și altor grupuri dezavantajate. în raport cu toate grupurile etnoculturale prezente la nivelul comunităţii locale. se definește planul operaţional prin 84 PETI brosura. Indicatorii ce vor constitui repere ale analizei vor include. corespunzători aspectelor descrise mai sus și care caracterizează o grădiniţă incluzivă și interculturală. Aspecte concrete legate de modul de realizare a autoevaluării colectivului didactic sunt prezentate într-una din secţiunile următoare.3. integrat în ansamblul demersurilor de dezvoltare instituţională. pe baza rezultatelor analizei situaţiei curente. Un proces ciclic de dezvoltare ins tuţională Pentru asigurarea apropierii cât mai mult posibil a situaţiei reale din grădiniţă de viziunea descrisă mai sus. cât și cu privire la modul în care acesta va fi realizat.2010 17:43 . este esenţială angajarea colectivului de cadre didactice într-un proces structurat de colaborare. și nu separat de acesta. deci pentru asigurarea unui mediu intern incluziv și intercultural. Tot într-o manieră participativă. cuprinde analiza situaţiei iniţiale și trebuie să aibă în vedere o serie de indicatori. spre exemplu cele ce vizează asigurarea calităţii. Procesul poate fi structurat conform schemei de mai jos: Etapa 0 Informare re re Etapa 3 Im emen are mon or are Etapa 1/4 na a a e e e Etapa 2 a orarea n an e a ne Etapa premergătoare.

modalităţi de acţiune eficiente – centrarea pe atingerea rezultatelor în condiţiile unei utilizări eficiente a resurselor. flexibilitate și adaptabilitate – permite ajustarea continuă a modalităţilor de acţiune pe bază de feed-back realist și reprezintă o trăsătură fundamentală a educaţiei interculturale. .facilitarea comunicării și gestionarea eventualelor tensiuni și conflicte. înţelegerea căilor diverse de acţiune și a problemelor și conflictelor. urmând ca rezultatele acestei evaluări să constituie baza pentru reluarea ciclului în anul școlar următor. Nu este vorba despre programul de activităţi al grădiniţei. ➜ ➜ ➜ ➜ ➜ 85 PETI brosura. ci despre un plan focalizat pe schimbare. necesar pentru întărirea spiritului de echipă. dar și ţinând cont de preocupările și interesele specifice ale fiecărui cadru didactic. Conducerea procesului de dezvoltare ins tuţională Adoptarea unei abordări incluzive și interculturale nu se poate realiza decât prin acţiune unitară și eficace a întregului colectiv din grădiniţă. cât și la nivelul întregii echipe.motivarea întregii echipe. care asigură baza pentru o bună cooperare și pentru comunicare deschisă.care se urmărește aplicarea unei abordări incluzive și interculturale. fiind deosebit de importantă coerenţa de acţiune a echipei și responsabilizarea fiecărui membru pentru definirea și aplicarea proiectului instituţional. Rolul managerului în acest context se focalizează în principal pe: .indd 85 16. conducere. încredere și respect reciproc – un element esenţial pentru educaţia interculturală. implicând un climat de valorizare a fiecărui membru al echipei. sub coordonarea managerului.03. sensurile și modalităţile educaţiei interculturale trebuind să fie acceptate și conștientizate ca o misiune permanentă a întregului personal al grădiniţei. făcându-se apel la dorinţa de a obţine rezultate de calitate pentru toţi copiii.2010 17:43 . Astfel. O asemenea abordare presupune ca o parte din responsabilităţile de planificare. Urmează apoi punerea în practică a celor stabilite și monitorizarea periodică. atât la nivelul practicilor educaţionale.monitorizare. foarte important pentru multe grădiniţe care acţionează în comunităţi multi-culturale. să fie delegate membrilor echipei. care nu beneficiază de o abundenţă de resurse. de către fiecare cadru didactic.mobilizarea resurselor necesare. Ciclul se încheie cu o evaluare generală ce poate avea loc la finalul anului școlar. pentru ca echipa să poată funcţiona unitar și eficient. . comunicare deschisă – permite identificarea diferenţelor de abordare. a schimbărilor realizate și a progreselor obţinute.1. astfel încât prin aplicarea lui să se ajungă la compatibilizarea cât mai completă a practicilor și realităţilor din grădiniţă cu cele presupuse de o grădiniţă incluzivă și interculturală.3. delegare de responsabilităţi – sarcinile de lucru clare și delegate conform rolurilor și necesităţilor de acţiune optimizează utilizarea resurselor disponibile. cât și la nivelul relaţiilor cu familiile copiilor și cu comunitatea. . M3. evaluare și control ale proceselor care intervin în viaţa instituţiei. în special colectivului didactic al grădiniţei. îndrumare și coordonare a acţiunilor personalului grădiniţei. atât la nivel individual. trebuie asigurate condiţii specifice care trebuie asigurate în acest sens vizând: ➜ simţul scopului – viziunea clară asupra obiectivelor și priorităţilor comune mobilizează energiile în mod unitar. atât în cadrul echipei cât și în relaţiile cu părinţii și comunitatea.

normare .presiuni ale diferitelor grupuri. în lipsa unor repere comune clare. neconștientizată. Puteţi recunoaște etapele descrise mai sus în evoluţia echipei grădiniţei? Cum s-a manifestat conflictul? Puteţi descrie valenţe pozitive ale etapei de conflict? În același timp. mai ales când este vorba de etnia romă. 86 PETI brosura. ce se pot constitui în tot atâtea surse de conflict: . se ajunge la conflicte care ţin de diferenţele de abordare. . implementarea unei educaţii incluzive și interculturale. unilaterală. permit realizarea activităţii în cele mai bune condiţii .care. Urmează etapa în care aceste diferenţe sunt conștientizate și atenuate sau valorificate prin stabilirea unor reguli interne de acţiune .2010 17:43 .influenţa stereotipurilor.impregnare emoţională puternică. .Un rol important care se păstrează pentru managementul echipei în acest context este legat de rezolvarea conflictelor.03. care.informaţia sumară. Pe de o parte.dificultăţi de comunicare interculturală. în care toţi membrii sunt informaţi de scopul activităţii și modalităţile așteptate de implementare. . Influenţa unor asemenea factori este atenuată prin îmbunătăţirea și diversificarea informaţiei. se poate ivi nevoia de a modifica normele de lucru ale echipei – transformare – ciclul putându-se relua de la nivelul 2 sau 3. prin creșterea gradului de empatie și asigurarea condiţiilor de consolidare a coeziunii echipei. fiind definite și acceptate de membrii echipei. în evoluţia echipelor coezive incidenţa conflictelor este mai frecventă decât în relaţiile de muncă de tip ierarhic. manifestate implicit sau explicit.indd 86 16. Deosebit de importantă este discutarea deschisă în cadrul echipei a dificultăţilor întâmpinate și susţinerea reciprocă în găsirea celor mai adecvate răspunsuri. . în funcţie de context. de multe ori discretă. ea fiind specifică uneia din etapele normale în evoluţia echipei: Etapa 5 Etapa 4 Etapa 3 Etapa 2 Etapa 1 performare normare formare Logica acestui proces ţine de evoluţia relaţiilor către unitatea echipei. Când condiţiile de activitate se schimbă în mod semnificativ.performarea. după etapa iniţială de formare. este confruntată și cu factori care generează diferenţe de percepţie și de abordare.

1. Analizaţi avantaje și dezavantaje ale stilurilor de conducere în parcurgerea celor 4 etape ale procesului de dezvoltare instituţională în scopul promovării incluziunii și interculturalităţii: Stilul de conducere Stilul autoritar impune centraliza-rea autorităţii și dictează membrilor colectivului decizii la adoptarea cărora nu au contribuit Stilul liber: managerul se implică cât mai puţin în derularea activităţilor. care funcţionează aproape automat. Care este stilul dumneavoastră predominant de conducere? Ce stil de rezultă din analiza de mai sus că ar fi cel mai adecvat pentru demersul propus? Dacă stilul dumneavoastră predominant este nepotrivit pentru demersul de dezvoltare organizaţională. în monitorizarea și evaluarea implementării acestora 2.2010 17:43 . prin autoreglare și influenţare reciprocă Stilul democratic participativ: membrii echipei sunt consultaţi și implicaţi în procesul de luare a deciziilor. sunteţi gata să vă schimbaţi stilul? Utilizaţi schema de mai jos pentru clarificare: Consecinţe ale schimbării stilului de conducere La nivel personal Pentru eficienţa și calitatea activităţii în grădiniţă Pierderi Câștiguri Avantaje Dezavantaje Pe termen scurt Pe termen lung Pe termen scurt Pe termen lung 87 PETI brosura.Există însă și un alt rol important pe care îl are managerul în procesul de integrare în viaţa cotidiană a grădiniţei a unei abordări incluzive și interculturale: cel de reper pentru colegi în privinţa modului în care gândește. la comunitate.indd 87 16. la copii și la familiile lor. în general.03. reacţionează și se raportează la personalul grădiniţei.

ţinând cont de faptul că aveţi diferite opţiuni. cu accent pe două dimensiuni esenţiale: a. Dimensiunea practică – asigurarea înţelegerii cât mai precise a ceea ce presupune procesul. Cursurile de formare urmate pe această temă sau pe teme apropiate b. 1. Interesul individual exprimat pentru această tematică de membrii echipei 2. În funcţie de rezultatul acestei evaluări. sub forma unui discurs însoţit de un document scris c.indd 88 16.2010 17:43 . Comunicarea mesajului în modalitatea cea mai adecvată. ţinând cont de nevoia de a motiva și de a explica simplu și clar ce vă așteptaţi să se întâmple. ţinând cont de: a. între care: a. Stabilirea nivelului de cunoașEtapa 1/4 Etapa 2 tere de către colectivul de cadre didactice a principiilor. 3.03. Modul în care au fost aplicate practic unele elemente învăţate la aceste cursuri c.2. ce preceEtapa 0 Etapa 3 Informare de angajarea grădiniţei pe care o conduceţi într-un proces de dezvoltare instituţională centrat pe adoptarea unei abordări incluzive și interculturale. Cum pregă m procesul de schimbare? Parcurgerea eficientă a etapei de informare și pregătire. urmat de o discuţie e.3. Cum veţi proceda dacă unii colegi au reacţii rezervate sau se opun? 88 PETI brosura. Dimensiunea motivaţională – motivarea cadrelor didactice b. Formularea adecvată a mesajului privind angajarea în acest proces de schimbare. printr-un document scris afișat d. urmând ca apoi să comunicaţi celorlalţi 4. sub forma unui discurs la următoarea ședinţă b.M3. Planificarea demarării procesului de autoevaluare. conceptelor cheie și a metodelor unei educaţii incluzive și interculturale. Evaluaţi cunoștinţele actuale ale echipei de cadre didactice din grădiniţă în legătură cu educaţia incluzivă și interculturală. primirea și gestionarea feedbackului 4. presupune: 1. Participarea la proiecte cu tematică interculturală d. incluzând formularea ţintei acestui demers și explicarea în linii mari a ceea ce se așteaptă în mod concret de la membrii echipei 3. formulaţi mesajul pe care îl veţi transmite colectivului de cadre didactice al grădiniţei. discutând mai întâi cu un grup de colaboratori apropiaţi sau persoane care au deja cunoștinţe în domeniu. 2. printr-un document scris. Planificaţi modul de comunicare.

asumarea și comunicarea angajării în promovarea unei abordări incluzive și interculturale b. în vederea promovării unei abordări incluzive și interculturale. dar neprona a a e a orarea n ductive pentru scopurile urmărite: e e an e a ne 1. în al doilea caz riscurile sunt ca schimbările să nu fie cu adevărat adaptate nevoilor reale și să nu fie coerente și clar articulate între ele. ușor de înţeles din punct Etapa 1/4 Etapa 2 de vedere psihologic. efectele practicilor educaţionale curente asupra performanţelor copiilor și asupra relaţiilor cu părinţii și comunitatea. 2.există diferenţe notabile în privinţa progresului realizat de copii.performanţele copiilor sunt ele diferite semnificativ în funcţie de apartenenţa etnoculturală a familiilor acestora? . cu luarea în considerare a fiecărui element: a.2010 17:43 . în funcţie de apartenenţa etnoculturală a familiilor lor? 89 PETI brosura. în așa fel încât ele să poată fi prezentate ca fiind compatibile cu principiile și criteriile enunţate.indd 89 16. odată reveniţi la activitatea curentă sunt nerăbdători să treacă la fapte. Dacă în primul caz schimbarea este doar mimată.3.3. procesul educaţional d. corespondenţa dintre situaţia curentă a grădiniţei și viziunea unei grădiniţe incluzive și interculturale. aplicând imediat acele metode sau recomandări care li s-au părut a fi mai interesante. Participanţi care neagă nevoia unei schimbări („noi facem deja toate acestea”) și care deseori vor decide doar o ușoară „cosmetizare” a practicilor curente. relaţia cu comunitatea locală 2. Două întrebări fundamentale se pun din acest punct de vedere: . relaţia cu familiile copiilor e. mediul educaţional c. Participanţi care acceptă validitatea și utilitatea aspectelor discutate în cadrul formării și.03. Astfel se va putea răspunde la întrebări cum sunt: . indiferent re re mon or are de nivel. la demotivarea cadrelor didactice și a managerilor în cauză și în final la abandonarea schimbării. Analiza situaţiei de debut Experienţele privind formarea caEtapa 0 Etapa 3 drelor didactice și a managerilor Informare Im emen are instituţiilor de educaţie.ce anume va fi analizat? . ceea ce conduce în general la efecte reduse. Pentru evitarea unor astfel de situaţii este esenţială precedarea deciziei de realizare a unor schimbări de o analiză a situaţiei de la care se pleacă.M3.cum se va face această analiză? Ce analizăm? 1. au arătat că regăsim frecvent la participanţi două tipuri de reacţii.

teoretic. Analizaţi comparativ modul în care diferite tipuri de evaluare servesc nevoilor angajării grădiniţei în procesul de adoptare a unei abordări incluzive și interculturale. concluziile urmând a fi apoi prezentate echipei. tineri romi originari din comunitatea locală care pot oferi modele pozitive. pertinenţă. un inspector.profilul cultural al comunităţii sau comunităţilor de romi locale. cu atenţie specială asupra comunităţilor de romi. contextul socio-cultural al comunităţii locale.profilul socio-economic.identificarea eventualelor resurse din cadrul comunităţii romilor ce pot oferi sprijin (de exemplu.părinţii au o relaţie bună. etc. o altă opţiune este implicarea colectivului în ansamblu. grupuri civice informale.). atitudinile celor implicaţi. . gândindu-vă la rezultate.. inclusiv al comunităţilor minoritare care fac parte din aceasta.alte resurse disponibile sau potenţial disponibile (instituţii publice. . etc. alături de manager. Un prim aspect este legat de întrebarea cine realizează analiza? .) care să realizeze analiza și să prezinte un raport cu concluziile acesteia (evaluare externă). un coleg mai experimentat. sau cel puţin a unui grup de cadre didactice.2010 17:43 . resurse implicate. Tip de evaluare Evaluarea externă Evaluarea realizată de manager Autoevaluarea de grup Avantaje Dezavantaje 90 PETI brosura.în fine.o variantă este solicitarea unei persoane din exteriorul colectivului grădiniţei (un specialist. organizaţii neguvernamentale.indd 90 16.03.o altă variantă este realizarea analizei de către manager. . existenţa unor organizaţii ale romilor.). participă la activităţile grădiniţei și se implică în comitetul părinţilor. . . . în proporţie corespunzătoare cu structura demografică a comunităţii locale? 3.identificarea persoanelor-cheie din cadrul comunităţii care ar putea susţine sau bloca demersurile propuse. etc. grupuri religioase. mai multe variante de realizare a unei astfel de analize și este importantă alegerea celei mai potrivite opţiuni. Cum analizăm? Există. ţinând cont de elementele descrise în modulul 1. etc. inclusiv eventualele practici de migraţie. Aspectele cheie în acest context sunt: . în realizarea analizei (autoevaluare de grup).

Autoevaluarea va genera.03. „cum reacţionăm la astfel de probleme?”. a familiilor sau a contextului social și cultural al comunităţilor de romi. cadrele didactice menţionează pe primul loc „mentalitatea părinţilor romi” sau „lipsa de interes a părinţilor romi faţă de educaţie” sau „atitudinea părinţilor romi faţă de cerinţele grădiniţei. atât obiective cât și subiective. de asemenea. că succesul demersului de transformare a grădiniţei într-o grădiniţă incluzivă și interculturală depinde în măsură esenţială de implicarea întregului colectiv de cadre didactice. „ce am putea face și nu am făcut? sau „Ce experienţe pozitive am avut și le-am putea valorifica?”. evaluarea și autoevaluarea permanentă este o necesitate. Autoevaluarea va deplasa accentul de pe blamarea părinţilor. Pentru o grădiniţă incluzivă. atunci când sunt solicitate să identifice dificultăţile sau provocările cu care se confruntă în privinţa educaţiei copiilor romi.Susţinem ideea utilizării metodei autoevaluării de grup pentru realizarea analizei situaţiei curente a grădiniţei. Aceasta este direct compatibilă cu ideea enunţată mai sus. cultura evaluării și spiritul autoevaluator fiind elemente definitorii pentru proiectul instituţional și conducând la îmbunătăţirea permanentă a activităţii. se concentrează pe propriul domeniu de responsabilitate pentru îmbunătăţirea performanţelor grădiniţei și nu pe găsirea unui „ţap ispășitor”. spre întrebări de tipul „ce facem noi?”. și de proceduri pentru obţinerea datelor necesare. Ca și orice alt tip de evaluare. o atitudine deschisă și o atmosferă pozitivă. fiind încurajată colaborarea și cooperarea. precum și echipa în ansamblu. În mod frecvent.indd 91 16. 91 PETI brosura. de surse de informaţie. aceasta înseamnă că fiecare membru al echipei didactice. bazată pe respect și încredere în cadrul echipei. Concret.2010 17:43 . acceptate de toţi ceilalţi părinţi”. autoevaluarea necesită o atentă pregătire. Metodologia autoevaluării presupune că întreaga echipă va căuta mai întâi răspuns la patru întrebări fundamentale: • • • • Ce vreau să obţin? Cum doresc să procedez? Cu cine doresc să cooperez? Ce doresc să evit? Se obţine astfel o listă de aspecte ce vor fi urmărite.

ele vor fi analizate în comun de membrii echipei didactice. accesibil și online la www. conturându-se astfel o imagine a poziţionării grădiniţei în raport cu viziunea ideală a unei grădiniţe incluzive și interculturale și în raport cu situaţia și nevoile comunităţii locale. Facilitarea discuţiei cu privire la aspectele vizate în cadrul autoevaluării poate fi asigurată fie de manager.03.17 17 Detalii privind principiile și modul de realizare a unei autoevaluări de grup sunt disponibile în Manualul autoevaluării. Varianta în limba română: Institutul Intercultural. fie de un membru al colectivului de cadre didactice.Identificaţi propuneri de surse de informaţii relevante pentru procesul de autoevaluare (care să fie discutate și eventual completate de membrii echipei. 2006. 2006.2010 17:43 .indd 92 16. pe parcursul procesului de autoevaluare): Tip de informaţie necesară Reperele normative de care trebuie să se ţină cont în grădiniţă Rezultatele copiilor în învăţare și în particular cele ale copiilor din medii defavorizate Atitudinile reciproce ale copiilor romi și ne-romi Numărul de copii care abandonează sau au frecvenţa neregulată Estimarea numărului de copii neînscriși la grădiniţă Percepţia cadrelor didactice asupra eventualelor dificultăţi ale copiilor romi Percepţia grădiniţei de către părinţii romi Modalităţile de comunicare în interiorul echipei și între cadrele didactice și părinţi Compatibilitatea mediului educaţional cu principiile educaţiei incluzive și interculturale Compatibilitatea practicilor didactice cu principiile educaţiei incluzive și interculturale Structura etnoculturală a comitetului de părinţi Parteneriatele existente cu instituţii și ONG-uri Instituţii și organizaţii cu care s-ar putea stabili parteneriate Alte oportunităţi de sprijin în adoptarea unei abordări incluzive și interculturale Sursa informaţiei și metoda de obţinere Odată obţinute aceste date.ro 92 PETI brosura. Kulturkontakt Austria.intercultural. fie de un facilitator extern specializat în gestionarea unui astfel de proces.

să se stabilească Informare imediat și măsuri care să fie luate re re pentru îmbunătăţirea situaţiei.indd 93 16. cel de analiză și cel de planificare a acţiunii. Gândiţi-vă la ultima ședinţă de analiză a activităţii grădiniţei și reflectaţi la atmosfera deschisă sau mai puţin deschisă a acesteia. pe baza acesteia. nu sarcini trasate de manager.managerul se va abţine de la formularea rapidă de concluzii și nu va fi primul în exprimarea opiniilor. Experienţa a arătat însă că este mult mai eficient ca aceste două procese.conţinutul discuţiilor va fi păstrat confidenţial. Elaborarea unui plan de dezvoltare ins tuţională Există frecvent tendinţa. pentru a evita influenţarea și inhibarea celorlalţi participanţi. de asemenea. să fie clar seEtapa 1/4 parate.Ce putem face pentru a apropia situaţia din grădiniţă de viziunea unei grădiniţe incluzive și interculturale? . urmând ca. cu interesele și cu abilităţile specifice ale fiecărui cadru didactic. nici unul dintre participanţi nu va vorbi despre cele comunicate cu persoane din afara grupului. Astfel. Au fost respectate regulile de mai sus? Ce ar putea fi făcut pentru îmbunătăţirea atmosferei din colectiv? M3. să se stabilească planul operaţional de dezvoltare organizaţională.orice opinie este permisă. completând astfel cu o perspectivă subiectivă datele obiective obţinute prin diferite metode. Etapa 3 Im emen are mon or are Etapa 2 a orarea n an e a ne Planul trebuie. ca.4. e e prin combinarea diferitelor date și puncte de vedere. decât dacă acest lucru a fost decis de întreg grupul. firească dealtfel.2010 17:43 .3.Cine poate sprijini demersul și cum putem contracara eventuale opoziţii sau blocaje? 93 PETI brosura. Realizarea planului poate pleca de la întrebări cum sunt: . dar în grup nu se vor formula judecăţi la adresa persoanelor. . realizat în manieră participativă și trebuie să aibă la bază propuneri făcute de toţi membrii echipei. . Este chiar recomandabil ca acţiunile ce vor fi incluse în plan și repartizarea responsabilităţilor să fie stabilite în conformitate cu preferinţele. ci se vor comenta doar ideile exprimate. Pentru a se permite exprimarea fără restricţii a opiniilor este esenţială respectarea următoarelor reguli: . în relaţiile cu părinţii.Cum putem valorifica specificul etno-cultural pentru a îmbunătăţi rezultatele copiilor și a sprijini o dezvoltare armonioasă a acestora – în activitatea grădiniţei. se va obţine mai înna a a e tâi o imagine completă a situaţiei.03.Un element-cheie este oferirea posibilităţii tuturor participanţilor de a-și exprima punctul de vedere în mod deschis. în implicarea comunităţii? . este normal să existe opinii diferite. atunci când se reaEtapa 0 lizează analiza.

În grădiniţa dumneavoastră există un plan de dezvoltare instituţională? Dacă da. . ce a împiedicat realizarea lui și ce trebuie făcut pentru a putea elabora un astfel de plan? 2.resurse necesare pentru ca acţiunea să fie realizată cu succes. În acest scop se poate utiliza diagrama de mai jos: Efect anticipat redus Dificil de realizat cu resursele existente Ușor de realizat cu resursele existente Se obţine astfel o listă de priorităţi. .03.responsabilităţile precise pentru fiecare acţiune (cine este responsabil de realizarea acţiunii). Planul va conţine nu doar acţiunile prioritare pe care echipa își propune să le realizeze.indd 94 16. este cunoscut și accesibil tuturor membrilor echipei. Este importantă includerea de acţiuni corespunzătoare tuturor ariilor specificate în viziunea grădiniţei incluzive și interculturale. prin focalizarea asupra acelor acţiuni posibil de realizat și care au șanse maxime de a genera rezultate pozitive. precum și atenţia specială acordată integrării în mediul și în procesul educaţional a unor elemente culturale cu adevărat pertinente pentru familiile copiilor romi care frecventează grădiniţa. Managerul se va asigura că planul rezultat astfel. De aceea.2010 17:43 . Stabilirea priorităţilor diferă de o analiză SWOT? 94 PETI brosura. . se pot adăuga și altele. o documentare prealabilă și consultarea cu membri ai comunităţii sunt esenţiale.cu cine se va colabora. În acest sens. prin colaborarea cadrelor didactice implicate. iar treptat. Nu este realist să se aștepte realizarea imediată a tuturor schimbărilor și acţiunilor posibile.Odată listate opţiunile identificate este importantă prioritizarea acestora. . în prima etapă eforturile se vor focaliza pe aceste priorităţi. Efect anticipat important 1. ci și: .în ce interval de timp va fi planificată acţiunea. respectă principiile enunţate? Dacă nu.cum se pot măsura sau pune în evidenţă efectele acţiunii.

M3. Monitorizarea nu trebuie percepută de membrii echipei exclusiv ca o modalitate de control. • solicitarea de sprijin din exteriorul echipei. Ca și analiza și planificarea. . nu în formulă bilaterală (managerul cu fiecare membru al echipei separat). se va stabili un mecanism transparent și clar de monitorizare a progresului.5. pentru maximizarea efectelor pozitive asupra climatului în echipă și asupra eficienţei acţiunilor. confidenţialitatea și comunicarea constructivă. inclusiv din partea unor părinţi romi. Implementarea şi monitorizarea planului de dezvoltare ins tuţională Planul operaţional realizat în pasul anterior va fi desigur referinţa Etapa 0 Etapa 3 pentru implementarea schimbăriInformare lor stabilite. Gândiţi-vă la planul strategic și/sau la cel operaţional al grădiniţei pe care o conduceţi: există în el/ele repere pentru monitorizare? Cum ar putea fi îmbunătăţite acestea? 95 PETI brosura. Monitorizarea presupune în primul rând revederea periodică a planului stabilit și compararea acţiunilor planificate cu cele realizate și a efectelor anticipate cu cele obţinute. • adăugarea de acţiuni complementare celor deja incluse.indd 95 16.motivarea reciprocă a membrilor echipei prin împărtășirea succeselor și aprecierea reciprocă a eforturilor și a rezultatelor obţinute. • alocarea de resurse sau colaborări suplimentare pentru acţiunile care dovedesc un potenţial important dar sunt dificil de realizat. De asemenea. monitorizarea va fi făcută prin discutarea cu întreaga echipă.03.analiza pertinenţei unora dintre măsurile prevăzute în planul de acţiune în vederea revizuirii acestora: • revizuirea sau chiar eliminarea acţiunilor care se dovedesc nerealiste sau care nu produc efectele anticipate. considerate necesare de către echipa de cadre didactice pentru a apropia grădiniţa de viziunea unei grădiniţe incluzive și interculturale. Se vor respecta și aici regulile utilizate la autoevaluare. În procesul de monitorizare se va acorda atenţie și analizei reacţiilor părinţilor romi la schimbările realizate. privind focalizarea pe propriile responsabilităţi (nu pe ce ar fi putut face sau ar fi trebuit să facă alţii).2010 17:43 .3. a altor membrii ai comunităţii sau a organizaţiilor romilor. ci are cel puţin două alte scopuri esenţiale: . Managerul va acorda în mod echilibrat susţinerea necesară Etapa 1/4 Etapa 2 pentru punerea în practică a acţiunilor stabilite.

Desigur. Acesta este pentru manager un prilej de a celebra succesele. Este importantă acordarea unei atenţii echilibrate tuturor celor cinci dimensiuni ce definesc o grădiniţă incluzivă și interculturală. intervenţii în situaţii problematice. activităţi didactice. Aceste concluzii vor fi luate ca bază la începutul anului școlar următor.nu există niciodată o situaţie în care să nu se poată face îmbunătăţiri. în situaţia comunităţii. . reluarea ciclului va ţine cont și de următoarele două idei fundamentale: . . Realizaţi cu colectivul grădiniţei etapele de pregătire și analiză prin autoevaluare de grup. de a aprecia aspectele pozitive din activitatea fiecărui membru al echipei (cu siguranţă fiecare a făcut ceva pozitiv pentru care merită apreciat în mod sincer. O grădiniţă incluzivă și interculturală este una angajată permanent într-un proces de auto-reflecţie și de dezvoltare instituţională participativă. . indiferent cât de bune sunt rezultatele obţinute. . noul ciclu nu va presupune același nivel de investiţie în analiză și în faza de planificare deoarece va porni de la ce s-a obţinut și ce s-a realizat în anul anterior. • implicării părinţilor romi și colaborării cu comunitatea. • relaţiilor dintre copii. Cu toate acestea. spre exemplu. Pe această bază.persoane. Se va reflecta. atât din reușite.analiza trebuie reluată.3.tipuri de acţiuni ce pot fi evitate sau excluse pe viitor din planul operaţional datorită efectelor nedorite sau insuficiente.tipul de acţiuni (metode. iar această apreciere va fi un factor motivant important pentru un și mai mare angajament în perioada următoare). Se pot formula concluzii privind: . • atitudinilor copiilor romi și ale familiilor acestora faţă de grădiniţă. strategii de comunicare cu copiii și cu părinţii etc.efectele asupra: • gradului de participare • performanţelor copiilor romi.M3. chiar dacă la o anvergură mai redusă.cel mai eficace mod de distribuire a responsabilităţilor în echipă.) care s-au dovedit a fi cele mai eficiente și asupra cărora este important să se revină. când un nou ciclu va fi demarat. de asemenea. Evaluarea rezultatelor obţinute Tot prin aplicarea metodei autoevaluării se vor analiza la sfârșitul anului școlar progresele realizate.6.03. cât și din eșecurile apărute. organizaţii și instituţii cu care colaborarea a decurs bine sau cu care a fost problematică. .2010 17:43 .indd 96 16. Utilizaţi pentru structurarea planului un format de tipul celui de mai jos. elaboraţi în colaborare cu colegii un plan de acţiune adecvat nevoilor concrete ale grădiniţei și comunităţii. la începutul anului școlar următor ţinând cont de faptul că pot interveni anumite schimbări. asupra lecţiilor învăţate. 96 PETI brosura.

.. … * Pentru majoritatea acţiunilor prevăzute este necesară o planificare mai detaliată.2. cu reprezentanţi ai acestora. 3. … 4. cadrele didactice. 97 PETI brosura. Includerea referinţelor explicite la incluziune și interculturalitate în misiunea grădiniţei 1. .2. Obiecte. …. … 5. Amenajarea sălii părinţilor 2.. sau cu membri ai comunităţii de romi.2010 17:43 . etc.2.1. Implementarea activităţilor inter-culturale integrate 3. Relaţia cu comunitatea locală 5. Reprezentanţi ai părinţilor. Proiectarea a trei activităţi integrate cu tematică interculturală 3. 3. și în numeroase cazuri această planificare detaliată presupune consultarea cu părinţii copiilor. ….2. texte.2.. … 4.1..3. 2.3. personalul auxiliar . 1.indd 97 16.. planificare și comunicare Membrii Consiliului de Administraţie 1.1. Responsabil Cine este responsabil de realizarea acţiunii? Colaboratori Cu cine se va colabora? Perioada* În ce interval de timp va fi planificată acţiunea? Resurse Ce resurse sunt necesare pentru ca acţiunea să fie realizată cu succes? Indicatori Cum se pot măsura sau pune în evidenţă efectele acţiunii? Asumare explicită a incluziunii și interculturalităţii. fotografii ce reflectă diversitatea culturală. Mediul educaţional Director .. pe etape.. Relaţia cu familiile copiilor 4.1.Plan de dezvoltare instituţională a grădiniţei cu focalizare pe incluziune și interculturalitate (Exemplu) 1. - Misiunea grădiniţei afișată 2. Procesul educaţional .3. ..1.. Redecorarea grădiniţei pentru a reflecta diversitatea comunităţii locale 2.03. … 5. desene. lingvistică.

relaţională și psihologică. colaborarea cu comunităţile de romi. implicarea părinţilor și colaborarea cu comunitatea locală sunt caracteristici esenţiale ale unei grădiniţe incluzive și interculturale. ONG 98 PETI brosura. O grădiniţă incluzivă și interculturală are.4. pe de o parte. reprezintă o provocare deosebită pentru manager și pentru întreg colectivul de cadre didactice. Schema de mai jos ilustrează unele tipuri de posibili parteneri ai grădiniţei în comunitatea locală. de asemenea.1. care influenţează reprezentările. istorică. capacitatea de a se raporta în mod echilibrat la ansamblul comunităţii locale și de a stabili parteneriate și colaborări variate la acest nivel.M3.03. Analiza comunităţii locale din perspec va unei grădiniţe incluzive şi interculturale Așa cum s-a subliniat mai sus. în general.2010 17:43 . implicarea acestora în viaţa grădiniţei. Grădiniţa și comunitatea mul culturală – o abordare interculturală a parteneriatului M3. comunicarea cu părinţii romi. dar. atitudinile și comportamentele copiilor și părinţilor romi.4. Un prim element ce poate ajuta la găsirea celor mai adecvate răspunsuri la aceste provocări este înţelegerea de către manageri și de către cadrele didactice a complexităţii factorilor de natură culturală. pe de altă parte. și. descriși în primul modul. dar și cele proprii faţă de romi. socio-economică. în special cele tradiţionale și/sau defavorizate din punct de vedere social.indd 98 16.

nevoile percepute de grădiniţă din punctul de vedere al asigurării incluziunii și . oferă resurse metodice dar și asistenţă prin personal specializat.2. Reflectaţi asupra modalităţilor prin care se pot consolida parteneriatele existente și a celor prin care se poate extinde gama de colaborări. în sensul sprijinirii demersurilor de asigurare a unor servicii de educaţie timpurie de bună calitate pentru toţi copiii. vizitaţi-le. Oricât de competent. căutaţi informaţii despre activitatea CREI din judeţul dumneavoastră și identificaţi modalităţi prin care grădiniţa poate beneficia de serviciile oferite. înfiinţate în majoritatea judeţelor în ultimii ani.Realizaţi o astfel de diagramă pentru situaţia concretă a grădiniţei dumneavoastră. de motivat și de bine intenţionat ar fi personalul grădiniţei.indd 99 16. cele cu care există contacte dar nu colaborări la nivel satisfăcător. În cazul în care există o colaborare a grădiniţei cu CREI. Rolul parteneriatelor din perspec va grădiniţei incluzive şi interculturale Parteneriatele stabilite de grădiniţă la diferite niveluri pot avea o contribuţie importantă atât la asigurarea îndeplinirii cu succes a misiunii grădiniţei. Astfel de centre. Identificaţi în acest sens compatibilitatea între: . Dacă cunoașteţi grădiniţe ce au avut astfel de colaborări. dar pot de asemenea genera mecanisme prin care se poate veni în mod eficient în sprijinul copiilor aflaţi în situaţii speciale dificile și în legătură cu care grădiniţa nu are responsabilităţi sau are posibilităţi limitate de acţiune. O colaborare privilegiată ar trebui să existe de asemenea între grădiniţă și centrul judeţean de resurse pentru educaţie incluzivă (CREI). cu dimensiunea sa incluzivă și interculturală.responsabilităţile și interesele fiecărui potenţial partener. respectiv cele cu care nu există colaborări.4. marcând cu culori diferite structurile cu care există parteneriate funcţionale și eficiente. M3. 99 PETI brosura. analizaţi această colaborare: care au fost beneficiile principale pentru copii și personalul grădiniţei? Ce se poate face pentru a extinde aceste beneficii în viitor? În cazul în care nu au existat colaborări. solicitând sfaturi de la cadrele didactice implicate.03. complexitatea problemelor cu care se confruntă în mod deosebit comunităţile defavorizate de romi necesită acţiunea comună și colaborarea mai multor instituţii și structuri ale comunităţii.2010 17:43 .

Grădiniţa nu va mai fi percepută ca ceva distant.în cazul comunităţilor de romi cu o puternică implicare religioasă.găsirea de modalităţi rapide și eficiente de soluţionare a unor probleme ce pot apărea în relaţiile grădiniţei cu familiile copiilor romi. . .03. eventual cu sprijinul unora dintre părinţii copiilor din grădiniţă. apartenenţele religioase.Parteneriatul cu comunitatea de romi Stabilirea unei relaţii de parteneriat cu comunitatea sau comunităţile de romi din zona unde este situată grădiniţa are efecte benefice multiple. . obţinerea sprijinului din partea unor mame cu influenţă în comunitate. și.2010 17:43 .transmiterea în rândul comunităţii a mesajului de deschidere interculturală și incluziune din partea grădiniţei. Aceștia pot fi invitaţi la grădiniţă.indd 100 16. liderii religioși sunt cei care preiau practic rolul liderilor tradiţionali și sprijinul lor poate fi determinant în ceea ce privește înscrierea copiilor romi la grădiniţă. Cu toate acestea.în cazul comunităţilor cu raportare mai redusă la tradiţii. între care: . unde impactul modernităţii se manifestă ca și în cazul comunităţilor ne-rome. În funcţie de tipul comunităţii și de profilul socio-cultural al acesteia. este recomandabilă implicarea tuturor. în consecinţă. Este posibil ca limbile sau dialectele vorbite. De asemenea. ce nu aparţine comunităţii. grădiniţa va adopta strategii specifice de stabilire a unui parteneriat: . dezvoltarea unor atitudini pozitive faţă de grădiniţă la aceștia. Liderii recunoscuţi public ai comunităţilor tradiţionale sunt bărbaţi și influenţa lor în comunitate este adesea considerabilă. în cazul în care în comunitate există mai mulţi lideri. chiar dacă relaţiile dintre aceștia nu sunt cele mai bune.în cazul coexistenţei la nivel local a mai multor comunităţi de romi este necesară acordarea unei atenţii echilibrate tuturor comunităţilor. . cu efect în reducerea numărului copiilor romi de vârstă timpurie care nu frecventează grădiniţa sau care abandonează pe parcurs. spre exemplu pentru amenajarea mediului educaţional sau adaptarea unor activităţi didactice în conformitate cu specificul cultural al comunităţii. situaţia socio-economică a acestor comunităţi să fie diferite și toate aceste aspecte ale diversităţii trebuie luate în considerare când se stabilesc contactele la nivelul comunităţii. Identificaţi persoanele cu influenţă în comunitatea sau comunităţile de romi locale. și li se poate solicita sprijinul. Care sunt relaţiile dintre acestea? Cum ar putea fi motivate să acorde sprijin grădiniţei? 100 PETI brosura. inclusiv femei. transmiţând de asemenea mesajul explicit că grădiniţa este a tuturor copiilor și că specificul fiecărei comunităţi este luat în considerare. poate avea de asemenea un rol important în dezvoltarea colaborării cu comunitatea. . Similar. care eventual cunosc în mod direct grădiniţa. persoanele influente din cadrul comunităţii pot fi de exemplu cele care au un nivel mai ridicat de studii sau care sunt angajate în diferite instituţii locale.schimbarea percepţiei grădiniţei de către părinţii romi. pot exista în comunitate și alte persoane cu influenţă.în cazul unei comunităţi tradiţionale de romi este utilă contactarea. a liderilor comunităţii și sensibilizarea acestora în legătură cu importanţa educaţiei timpurii. Ţinând cont de rolul esenţial al mamelor în educaţia copiilor. lideri informali ai comunităţi pot fi oameni de afaceri sau persoane ce locuiesc de mai multă vreme în localitatea respectivă.

Parteneriatul cu organizaţiile romilor și alte organizaţii neguvernamentale În localităţile unde există organizaţii neguvernamentale ale romilor sau alte organizaţii neguvernamentale.posibil de realizat cu resurse existente sau în legătură cu estimaţi că se pot obţine resurse.03. Parteneriatul cu autorităţile locale și alte instituţii publice Autorităţile locale și o serie de alte instituţii publice au responsabilităţi care includ și acordarea de sprijin familiilor cu o situaţie socială precară.realizarea de activităţi educaţionale suplimentare cu specific intercultural. În numeroase cazuri astfel de colaborări pot facilita implicarea grădiniţei în diferite proiecte sau accesul la materiale didactice sau experienţe pozitive ce pot inspira cadrele didactice din grădiniţă. etc. prin discuţii cu reprezentaţi ai organizaţiei. Astfel.organizarea de activităţi specifice adresate părinţilor copiilor din grădiniţă. În cazul în care în localitate nu există organizaţii neguvernamentale cu astfel de activităţi este utilă contactarea organizaţiilor aflate în cel mai apropiat oraș și stabilirea de contacte cu acestea. . este esenţială stabilirea unor parteneriate cu acestea. . .2010 17:43 . Colectaţi informaţii despre activităţile acesteia (din presă.acordarea de asistenţă sau facilitarea obţinerii de asistenţă pentru familiile cu situaţie socio-economică defavorizată. .corespunzătoare misiunii și experienţelor organizaţiei.facilitarea identificării celor mai potriviţi membri ai comunităţii care să fie invitaţi să ia parte la activităţi didactice la grădiniţă.oferirea de sprijin pentru adaptarea mediului educaţional și a activităţilor didactice pentru a reflecta diversitatea culturală a comunităţii.facilitarea relaţiei cu comunitatea sau comunităţile de romi locale. în parteneriat cu grădiniţa. putând inclusiv facilita atragerea de fonduri suplimentare pentru educaţia copiilor romi și pentru îmbunătăţirea situaţiei materiale în grădiniţă. Semnarea unui protocol de colaborare cu grădiniţa poate fi benefică de ambele părţi. în funcţie de situaţia specifică a organizaţiei și de tipul de nevoi identificat la nivelul comunităţii. 101 PETI brosura. . . în protocolul de parteneriat se pot include. celor cu un număr mare de copii. Cu toate acestea. de pe internet. este o greșeală frecvent întâlnită limitarea la această dimensiune a colaborării cu astfel de organizaţii: ele pot aduce grădiniţei și comunităţii mai mult decât fonduri. în funcţie de nevoile acestora. celor care revin în ţară după un timp petrecut în străinătate. etc. cu preocupări în domeniul educaţiei sau în domeniul social. Identificaţi domenii și idei în care o colaborare ar fi: . Comparaţi experienţa și tipul de activităţi ale organizaţiei cu nevoile grădiniţei.indd 101 16. Elaboraţi o propunere de protocol de parteneriat între grădiniţă și organizaţia respectivă. . elemente cum sunt: .utilă pentru grădiniţă .intervenţia în cazul nefrecventării regulate a grădiniţei de către unii copii romi. Identificaţi o organizaţie a romilor din localitatea sau din regiunea dumneavoastră.).

). pentru ca aceștia să poată frecventa grădiniţa.indd 102 16. În pagina următoare vă prezentăm: Model de protocol de parteneriat adaptat după Împreună pentru copii: grădiniţa și comunitatea18. sănătate.2010 17:43 . protecţie socială. Cercetării și Tineretului. p. În acest context poate fi avut în vedere faptul că în fiecare judeţ există un Grup de Lucru Judeţean pentru Problemele Romilor. format din reprezentanţi ai mai multor instituţii. etc. din domenii diferite (educaţie. 2009. 102 PETI brosura. București: Ministerul Educaţiei. Modul general pentru personalul grădiniţei – 2. Personalul grădiniţei poate fi în situaţia de a afla despre probleme ale unor familii defavorizate. UMPIP. lipsa informaţiilor privitoare la drepturile de care pot beneficia. 18 Cristiana Boca (coord. care va ști să ofere informaţiile și sprijinul de care este nevoie. cu ce documente. muncă.03. 40 – Proiectul pentru Reforma Educaţiei Timpurii. etc. cultură. Împreună pentru copii: grădiniţa și comunitatea. în ce mod. poate fi suficientă îndrumarea părinţilor în cauză spre persoana de contact specificată în acordul de parteneriat. Irinela Nicolae.) precum și din reprezentanţi ai organizaţiilor romilor și ai altor organizaţii neguvernamentale active în domeniu. elaborat în cadrul Proiectului pentru Reforma Educaţiei Timpurii. de exemplu cu instituţiile responsabile de problemele sociale. este necunoașterea procedurilor administrative. Ana Secrieru. Doina-Olga Ștefănescu.Deseori. În cazul în care grădiniţa are stabilit un parteneriat clar. la instituţiile cărora trebuie să li se adreseze. o problemă ce afectează familiile defavorizate și are un impact negativ asupra posibilităţilor acestora de a asigura condiţii adecvate pentru copii.

.................................... Nr....... .... email …. ...... prin colaborări punctuale sau prin alocarea resurselor necesare................................................... .......................................... în două exemplare................... ............. .......Instituţia ........ PĂRŢILE Grădiniţa ................................................ nr.............indd 103 16...... • Să ofere informaţii și să sprijine potrivit prevederilor legale familiile de romi ale căror cazuri sunt semnalate de grădiniţă......................................... din data ....... Localitatea ........ acordând atenţie specială facilitării înscrierii copiilor la grădiniţă • Să încurajeze înscrierea la grădiniţă a copiilor din familiile de romi cu care intră în contact • Să susţină.... reprezentată prin Director . cu sediul în ...... Director..................... ....... convenită în scris prin act adiţional......................... email ….................................................. activităţile iniţiate de grădiniţă pe această temă 4.... tel............... tel.......... .............. fax ................................................ 1........... Protocol de parteneriat 103 PETI brosura......... ....... reprezentată prin Director .................................. 5............................. 3.......... Partener....... .................... ......................... ..........................................................: • Să colaboreze la implementarea politicilor care vizează îmbunătăţirea situaţiei romilor.......... Tel.................. Prezentul protocol a fost încheiat astăzi . câte unul pentru fiecare parte...în calitate de Partener 2......... DURATA PROTOCOLULUI DE COLABORARE Prezentul protocol este încheiat pentru perioada .....2010 17:43 ........ RESPONSABILITĂTILE PĂRŢILOR GRĂDINIŢA ....... Grădiniţa.................... cu sediul în ................................. PARTENERUL ............................. • Să desemneze o persoană de contact care să preia solicitările și să asigure o comunicare permanentă și eficientă cu grădiniţa....................... acordând atenţie prioritară nevoilor specifice ale copiilor romi și ale familiilor acestora • Să semnaleze partenerului cazurile în care familiile romilor se confruntă cu probleme deosebite care se află în aria de competenţă a partenerului și să îndrume spre partener persoanele în cauză • Să informeze periodic partenerul cu privire la acţiunile realizate și impactul acestora.. Director... str.................................................. Str....................... MODIFICAREA PROTOCOLULUI DE COLABORARE Modificarea oricărei clauze a protocolului de colaborare se poate face numai prin înţelegerea părţilor...........03................ OBIECTUL PROTOCOLULUI: Obiectul prezentului protocol de parteneriat îl constituie colaborarea în vederea sprijinirii reciproce în activităţile ce vizează sprijinirea îmbunătăţirii situaţiei romilor.................nr..... fax ......................................................în calitate de Partener și ........... nr................... ..... str............

inclusiv a celor cu funcţii de conducere. copii cu apartenenţe etnoculturale diferite sau proveniţi din medii sociale diferite pot interacţiona direct și pot să-si dezvolte competenţele interculturale. Analizaţi ce beneficii pot avea astfel de parteneriate pentru copiii înscriși în grădiniţă. Bulgaria și cu Palatul Copiilor din același oraș.indd 104 16. în cadrul unui proiect intitulat „Împreună în Europa”. .la nivel local: • cu școli din oraș. Analiză de caz: Grădiniţa cu program prelungit nr 14 din Timișoara este un exemplu de bună practică în stabilirea de parteneriate centrate pe promovarea unei educaţii interculturale. instituţii culturale locale. de a continua demersurile de transformare a grădiniţei în care lucrează într-o grădiniţă incluzivă și interculturală. În cadrul grădiniţei funcţionează atât grupe cu predare în limba română. pot facilita schimbul de materiale didactice și de idei de metode și activităţi. 104 PETI brosura. iar recunoașterea de către colegi a eforturilor făcute reprezintă o motivaţie importantă și poate contribui la întărirea coeziunii colectivului didactic. focalizate pe schimburi de experienţă între cadre didactice privind integrarea unei abordări interculturale în activităţile didactice. relaţia rămâne benefică pentru ambele părţi. focalizate pe facilitarea accesului la școală al copiilor și pe pregătirea eficientă pentru școală.03. Și echipa mai experimentată va avea însă de câștigat: reflecţia absolut necesară pentru a-și prezenta experienţa și feedback-ul primit de la parteneri sunt utile pentru a explora ce mai poate fi îmbunătăţit. Călărași. autorităţi locale și judeţene. Chiar dacă într-un astfel de parteneriat una dintre grădiniţe are o experienţă mai bogată și reușite recunoscute în asigurarea unei educaţii de calitate pentru toţi copiii. atât a succeselor. cât și grupe în limba sârbă și în limba germană.la nivel internaţional • cu o grădiniţă din Vidin. • cu o altă grădiniţă din Timișoara.2010 17:43 .Parteneriatele între grădiniţe și între grădiniţă și școală Realizarea de către mai multe grădiniţe din aceeași localitate de activităţi comune poate fi un excelent mijloc de promovare a unei educaţii interculturale. grădiniţa a stabilit mai multe tipuri de parteneriate: . • cu organizaţii neguvernamentale. .la nivel naţional • cu grădiniţe și structuri care oferă activităţi educative pentru copii din alte localităţi din ţară (Drobeta Turnu-Severin. cu predare în limbile română. Personalul grădiniţei ce are preocupări mai recente de promovare a incluziunii și interculturalităţii va avea cu siguranţă de învăţat din experienţa partenerilor. comunicarea cu colegi confruntaţi cu provocări similare poate crește motivaţia cadrelor didactice. Și colaborarea între echipele de cadre didactice din diferite grădiniţe este deosebit de utilă deoarece poate oferi ocazia împărtășirii și discutării experienţelor concrete. Nu în ultimul rând. Sibiu). cât și a nereușitelor. Astfel. La iniţiativa directoarei. sârbă și germană. Baia de Aramă. pentru cadrele didactice și pentru comunitatea locală.

. un loc important îl ocupă convingerea că părinţii. printre care se încadrează dreptul de a fi ascultaţi și consultaţi atunci când este vorba despre educaţia copiilor lor. în special cei proveniţi din comunităţi defavorizate. În ciuda marilor sale avantaje.2010 17:43 .sfaturi practice despre cum să-și poată susţine copiii în procesul de învăţare. pe baza propriilor experienţe negative. invocate deseori de cadrele didactice în vederea neutilizării anumitor strategii ce încurajează participarea părinţilor.copiii pot avea comportamente diferite în familie și la grădiniţă. .nimeni nu cunoaște mai bine copiii decât propriii lor părinţi.indd 105 16. . păstrând discreţia și respectând specificităţile culturale și diferenţele între grupurile de romi. sau că nu au capacitatea să o facă.4.rezultate mai bune în învăţare și în dobândirea competenţelor prevăzute în curriculum. din numeroase motive. dezvoltarea unei relaţii de parteneriat eficace familii-grădiniţă nu este întotdeauna ușoară. cu un impact pe termen lung asupra copiilor. să-și susţină copiii și să colaboreze cu cadrele didactice. adesea greu de realizat. atât în sistemul educaţional. dar ea poate avea un rol esenţial în demersul educativ.03. cât și în general. În anumite circumstanţe. . .participare crescută a părinţilor la diferite aspecte ale vieţii grădiniţei. spre împărtășirea opiniilor și spre informarea eventualilor mediatori despre neînţelegeri și situaţii conflictuale.informaţii clare. încă din faza de debut a acestora. . în marea lor majoritate. părinţii vor: .să fie informaţi în mod regulat despre ceea ce se face la grădiniţă și cum influenţează aceste lucruri viaţa copiilor lor. de aranjamente speciale și de susţinere suplimentară pentru a putea să participe pe deplin la viaţa grădiniţei.părinţii au și drepturi și responsabilităţi. familiile rome au nevoie de măsuri specifice. . precum și o atitudine generală mai bună faţă de învăţare. Stabilirea unei comunicări deschise cu părinţii romi este o sarcină suplimentară. Printre multiplele motive.M3.impactul părinţilor asupra învăţării și asupra priorităţilor privind copiii este decisiv. comprehensibile și echilibrate despre evoluţia și dificultăţile copiilor lor în învăţare. Nu uitaţi să-i ascultaţi pe părinţii romi. pentru cea mai mare parte dintre ei acest lucru înseamnă o educaţie de calitate. care să fie semnificativă în raport cu viaţa copilului și care să se realizeze într-un mediu pozitiv din punct de vedere afectiv. chiar și atunci când cadrele didactice arată un interes evident. fondate sau nu.tot ce este mai bun pentru copiii lor. Cu toate acestea. 105 PETI brosura. Grădiniţele care învaţă să comunice și să colaboreze bine cu părinţii obţin beneficii semnificative: . . cel mai adesea. le este dificil să aibă încredere în sistemul educativ. dar. . Acest lucru contează și mai mult atunci când este vorba despre familii defavorizate și când copiii întâmpină dificultăţi în învăţare sau în frecventarea regulată a serviciilor de educaţie timpurie. vor refuza să colaboreze.o mai mare deschidere a părinţilor și cadrelor didactice spre comunicare. printre care: . . Toţi părinţii vor ca punctul lor de vedere să fie luat în considerare. familia este un element central care asigură continuitatea în viaţa majorităţii oamenilor. Cum putem să-i implicăm pe părinţii romi în ac vitatea grădiniţei O relaţie eficientă familie-grădiniţă poate reprezenta un element-cheie pentru o educaţie de calitate.grădiniţa are nevoie să știe ce cred părinţii despre activitatea realizată și despre modul în care copiii evoluează la grădiniţă.3.atitudini și comportamente mai pozitive ale copiilor.

Minorités et scolarité: le parcours tsigane. CRDP Midi-Pyrénées.Proiectele gestionate la nivel de grupă uneori sunt mai eficiente decât cele realizate exclusiv la nivel de grădiniţă. și implică o interacţiune directă și personală cu părinţii. Modelele care s-au demonstrat a fi eficiente sunt. Toulouse. . voluntariat. Ghid pentru cadrele didactice.03. unde relaţiile cu familia sunt un element dintr-un ansamblu coerent.Programele eficiente acordă atenţie cunoașterii opiniei părinţilor cu privire la oportunităţile oferite.În serviciile de educaţie timpurie în care există o puternică participare parentală se poate observa că părinţii sunt invitaţi să participe la activităţi variate (observare. din contră. Se întâmplă. 1997. ca părinţii să nu fie conștienţi de dificultăţile copilului lor din simplul motiv că acesta obţine rezultate similare cu cele ale copiilor din anturajul său. în cele cu slabă participare.2010 17:43 . printre care: Jean-Pierre Liégeois.Unii părinţii romi pot fi antrenaţi ca mediatori pentru facilitarea comunicării cu alţi părinţi romi sau cu liderii comunităţii. Timișoara. ei doresc să fie informaţi mai bine cu privire la ceea ce trebuie să înveţe copiii la grădiniţă și la progresul copilului lor. încercând totodată să răspundă nevoilor specifice ale comunităţii în care este amplasată grădiniţa.Programele care dau cele mai bune rezultate sunt cele care nu se limitează la acţiuni punctuale. Deși mulţi dintre părinţii romi nu cunosc foarte bine obiectivele pedagogice. participare la întâlniri și cursuri. părinţii nu iau parte decât la întâlnirile obișnuite și instituţionalizate “părinţi-cadre didactice”. care presupun continuitate. Jacques Chevalier. 2001. Integrarea culturii romilor în educaţia școlară și extrașcolară. 19 Descrise în diferite publicaţii. ale căror obiective sunt clar definite în strânsă colaborare. de altfel. cât și grădiniţa în ansamblu să răspundă nevoilor specifice ale comunităţii și familiilor din comunitatea în care funcţionează. Cu toate acestea un proiect la nivel de grupă nu-și găsește sensul decât în raport cu strategia și planul operaţional al instituţiei în ansamblul ei. cele care au implicat părinţii în conceperea și punerea în practică a activităţilor și în care aceștia au fost consideraţi ca fiind parteneri autentici.indd 106 16. . .Caracteristici ale programelor de succes în implicarea părinţilor Cercetări realizate în diferite ţări europene19 pentru a identifica factorii care favorizează reușita activităţilor de colaborare între instituţiile de educaţie și familie în comunităţi multiculturale permit formularea unor recomandări pertinente pentru programele grădiniţelor care urmăresc creșterea gradului de participare a părinţilor romi: . co-gestionarea unor proiecte). Analizaţi modalităţile curente de relaţionare cu părinţii și identificaţi cum se raportează acestea la recomandările din pagina precedentă. . 106 PETI brosura. . Institutul Intercultural. . Cel mai important lucru este ca atât cadrele didactice.În contextul mediilor defavorizate părinţii sunt ajutaţi să înţeleagă ce se urmărește prin educaţia oferită în grădiniţă. Din contră. impunându-le anumite condiţii de participare și cerându-li-se să urmeze instrucţiuni predefinite și să răspundă unor solicitări. cărora li se propun sarcini structurate și concrete. Anumite iniţiative de colaborare sunt ineficiente întrucât îi reduc pe părinţi la un rol de subordonaţi faţă de cadrele didactice.Cele mai eficiente sunt situaţiile în care managerii reușesc să mobilizeze întregul colectiv didactic în demersul de utilizare a unei abordări incluzive și interculturale. sau pot avea un rol activ în organizarea și conducerea unor sesiuni informative adresate altor părinţi.

pe de altă parte. Este nevoie. între altele: . atât în cadrul interacţiunilor individuale. asigurarea unei reprezentări proporţionale a părinţilor în comitetele sau asociaţiile de părinţi. cu atenţie însă la faptul ca aceste aprecieri să nu genereze frustrări și diviziuni în rândul părinţilor. . variate și să corespundă diferitelor nevoi și posibilităţi pe care le au aceștia.ce sprijin va fi disponibil. oferindu-le totodată sprijinul necesar pentru a avea o participare eficientă. a contribuţiei părinţilor. Planificaţi o activitate adaptată situaţiei concrete a grădiniţei dumneavoastră care să contribuie la motivarea spre participare a părinţilor romi.Oportunităţi de implicare a părinţilor în activităţi din grădiniţă Părinţii pot fi invitaţi să se implice în conceperea și susţinerea unor activităţi voluntare la grădiniţă. Poate fi vorba de: . donaţie de haine. . cât și în public. .că implicarea este voluntară. Ce strategie aţi utiliza pentru a o face cunoscută părinţilor? Ce modalitate ar fi mai eficientă pentru a-i motiva pe părinţii romi să participe? Participarea părinţilor la luarea deciziilor Așa cum s-a precizat în secţiunea privind viziunea unei grădiniţe incluzive și interculturale. .03. .asistenţă directă (zugrăvire.care este rolul așteptat și ce presupune acesta. de convingerea unui grup de părinţi romi să se implice în structurile respective: unii părinţi pot refuza acest lucru.organizarea de evenimente sociale sau culturale. . ci din teama de a nu face faţă la un nivel satisfăcător interacţiunilor cu părinţii majoritari.2010 17:43 . trebuie identificaţi factorii care împiedică participarea părinţilor și apoi să elaboraţi un program care să corespundă mai bine nevoilor reale și disponibilităţilor familiilor.cu cine se va colabora.indd 107 16. Uneori acest lucru nu se poate realiza imediat.dezbateri tematice pe teme de interes pentru părinţi. reparaţii etc. oricât de modestă ar fi aceasta. dacă aceștia au un nivel de educaţie superior. . Modul de comunicare a ofertei trebuie să fie întotdeauna clar.activităţi distractive sau de dezvoltare a aptitudinilor artistice .). Activităţile care pot fi propuse părinţilor trebuie să fie multiple. atunci când este posibil. Pentru a motiva părinţii să dezvolte o legătură constantă cu grădiniţa este esenţială recunoașterea. în raport cu apartenenţele etnoculturale și cu nivelul socio-economic al familiilor este o caracteristică importantă a acestui tip de grădiniţă. Poate fi vorba. .însoţirea copiilor cu ocazia excursiilor. și trebuie să precizeze. cine altcineva va fi implicat. și de nevoia de a sensibiliza părinţii ne-romi asupra importanţei de a include părinţi romi în structurile reprezentative sau asociative ale părinţilor. 107 PETI brosura. . nu pentru faptul că nu ar fi preocupaţi de educaţia copiilor.strângerea de fonduri cu scopuri caritabile. pe de o parte.persoane resursă într-o anumită activitate de învăţare. În faţa unui eșec sau a unei slabe participări. printr-o simplă decizie a managerului grădiniţei. în loc să conchideţi că părinţii sunt lipsiţi de interes. adaptat situaţiei părinţilor invitaţi să participe.

o dată pe trimestru) a unei întâlniri cu toţi părinţii copiilor.Un risc ce trebuie evitat este cel al token-ismului: se include în mod formal un părinte rom în Comitetul de Părinţi. De aceea. activităţi de dezvoltare a coeziunii grupului.). Acestea pot include sesiuni de consiliere individuală sau de grup. Uneori o astfel de persoană poate chiar amplifica dificultăţile de comunicare între cadrele didactice și familiile copiilor romi deoarece poate bloca sau transmite distorsionat mesajele cadrelor didactice. etc. De asemenea. Cu cât părinţii vor simţi că grădiniţa este locul unde vor găsi un sfat profesionist despre creșterea.03. spre exemplu. îngrijirea și dezvoltarea copilului lor și că nu este un mediu ostil statutului lor de părinţi. se poate avea în vedere acordarea de sprijin suplimentar părinţilor romi aleși în comitetul de părinţi. în condiţiile în care acestea se așteaptă la o facilitare a comunicării prin solicitarea sprijinului unui membru al comunităţii. să existe și alte modalităţi de implicare a părinţilor în luarea deciziilor la nivel de grădiniţei. în colaborare cu cadrele didactice. Identificaţi trei teme ce pot fi propuse de grădiniţă pentru sesiuni de consiliere sau cursuri adresate părinţilor și care să corespundă nevoilor și intereselor părinţilor romi. Trebuie doar ţinut cont de faptul că grupul va fi mai mare și va fi mai dificil de implicat activ fiecare părinte. Activităţi de consiliere și educaţie a părinţilor În oferta grădiniţei pot fi incluse și activităţi adresate direct părinţilor. este preferabil ca. în vederea asigurării unei participări adecvate a acestora. amenajarea unui spaţiu din curtea grădiniţei ca loc de joacă sau spaţiu cu flori. în fiecare grup fiind implicaţi părinţi de diferite etnii și din medii sociale diferite. organizarea unei „zile a părinţilor la grădiniţă”. de colaborare. Ce poate face conducerea grădiniţei. fără ca acestuia să i se dea cu adevărat posibilitatea de a reprezenta interesele părinţilor romi. alături de consultarea structurilor reprezentative. 108 PETI brosura. cursuri și informări pe teme legate de creșterea copiilor sau pe teme de dezvoltare personală. respectiv părinţii ne-romi din Comitetul de Părinţi. deci fără a-i reprezenta în fapt pe aceștia.2010 17:43 . Astfel de activităţi comune vor avea și efect pozitiv asupra atitudinilor reciproce între părinţii romi și ne-romi. În acest fel se dă impresia de a se asigura participarea părinţilor romi la luarea deciziilor dar în realitate se menţine aceeași stare de inegalitate. La pregătirea și la derularea acestor întâlniri rămân valabile recomandările formulate în modulul 2 cu privire la întâlnirile cadrelor didactice cu părinţii copiilor din grupă. organizarea de activităţi extra-curriculare. O situaţie cu efecte potenţial negative este și cea în care se include în structurile reprezentative ale părinţilor un părinte rom capabil de a participa și de a contribui eficient la acţiuni. promovând o atmosferă pozitivă. O altă posibilitate este și constituirea de grupuri de părinţi care să preia sarcini specifice (de exemplu.indd 108 16. fără însă ca acesta să aibă cu adevărat legătură cu majoritatea părinţilor romi. Modalitatea cea mai directă este desigur organizarea periodică (nu foarte frecventă totuși. pentru a facilita participarea eficientă a părinţilor romi la activităţile comitetului și la luarea deciziilor în grădiniţă? Identificaţi câte trei răspunsuri posibile pentru fiecare. cu atât mai mult se vor alătura eforturilor celor care lucrează în grădiniţă.

În acest mod se poate încuraja comunicarea și dialogul intercultural și pot fi atrase familiile rome către grădiniţă. în afara orarului normal al grădiniţă. de asemenea. Paşi în ges onarea situaţiilor problema ce şi a conflictelor Managerul și membrii Consiliului de Administraţie al grădiniţei au și responsabilitatea gestionării situaţiilor neașteptate și a conflictelor ce pot apărea. este deosebit de importantă atenţia asupra asigurării unei comunicări echilibrate. 109 PETI brosura. dar și ce interese și nevoi se află în spatele revendicărilor respective. oferi posibilitatea de a se implica activ în aceste activităţi sau de a desfășura alte tipuri de activităţi pentru părinţi. Afirmarea explicită a respectării egale a demnităţii celor implicaţi Mai ales în cazul părinţilor romi. M3.03. cât și părinţilor. focalizarea pe soluţii Trebuie să fie clar faptul că scopul nu este acela de a găsi vinovaţi sau de a cântări cărei părţi să i se dea dreptate. se poate chiar escalada conflictul. dintre cele mai importante aspecte ce condiţionează succesul în gestionarea unor astfel de situaţii. materiale de construcţie. ci găsirea unei soluţii benefice pe cât posibil pentru toţi cei implicaţi.4. Aceasta implică. aici copiii din familii defavorizate pot desfășura activităţi sub îndrumarea unui cadru didactic. Dacă însă tuturor li se oferă posibilitatea de a exprima nu doar ceea ce doresc. iar părinţilor li se poate. Părinţii romi vor înţelege că sunt respectaţi și că grădiniţa este un mediu în care drepturile tuturor sunt respectate. de desen. Astfel. este posibil să nu se poată găsi o soluţie satisfăcătoare.indd 109 16. Trecerea de la poziţii. cărţi. 3. spre exemplu în relaţiile dintre părinţi și personalul grădiniţei sau între părinţi.3. probabil confruntaţi anterior cu situaţii în care drepturile nu le-au fost respectate sau în care au fost priviţi de pe o poziţie de superioritate. atunci când în respectiva situaţie sunt implicaţi părinţi romi. este recomandată amenajarea unui spaţiu care să funcţioneze ca un centru de resurse adresat atât copiilor. 2. la interesele și nevoile părţilor implicate Dacă se începe o negociere pornind de la poziţiile exprimate vizibil de părţile implicate. Desigur.Oferirea unui spaţiu în grădiniţă destinat părinţilor În comunităţile defavorizate unde părinţii cu o situaţie economică deficitară nu dispun de resursele necesare pentru a pune acasă la dispoziţia copiilor jucării.2010 17:43 . sunt șanse mult mărite de găsire a unei soluţii care să convină tuturor și se generează o relaţie ce favorizează înţelegerea reciprocă și nu doar găsirea unui compromis. etc. și sensibilitate interculturală și capacitatea de a găsi modalităţile de comunicare cele mai potrivite. Astfel. și uneori nici nu își permit să înscrie copilul la grădiniţă. Abordarea constructivă. formularea celor mai adecvate răspunsuri la astfel de situaţii trebuie să aibă la bază înţelegerea punctelor de vedere ale celor implicaţi și prioritatea acordată intereselor copiilor. sau se pot genera frustrări de ambele părţi. interesul copilului/copiilor fiind întotdeauna primordial. subliniem următoarele trei: 1.

03. considerând că este mai bine pentru copii să fie împreună cu colegi de aceeași etnie.familiile copiilor romi pot susţine segregarea. pentru că nu sunt trataţi corect de părinţii români și cei maghiari. invocând regulamentul care stipulează exmatricularea unui copil care a lipsit timp de 2 săptămâni. Cea de la grupa mică refuză de asemenea. în care. luându-se decizia de a se constitui o grupă suplimentară. Cum aţi proceda în fiecare dintre aceste situaţii dacă v-aţi afla la conducerea grădiniţei respective? Ce pași aţi parcurge? Prevenirea segregării și asigurarea desegregării O situaţie problematică specifică este cea a segregării copiilor romi. toate grădiniţele trebuie să ia măsuri adecvate pentru a preveni apariţia unor situaţii de segregare și pentru a elimina pe cele deja existente. 1540 din 2007 că. Într-o grădiniţă multietnică. ceea ce ar fi creat sentimente de izolare și frustrare celor 3 copii. Solicită ca cei doi copii să fie înscriși la aceeași grupă. Analizaţi situaţia și identificaţi cel puţin două alternative de rezolvare a problemei. la o ședinţă de la începutul lunii decembrie izbucnește un conflict. prin notificarea transmisă pe această temă în 2004 și prin Ordinul de Ministru nr. fără să anunţe. în plus nu le pot asigura copiilor costumaţia necesară pentru serbare. spunând că a avut iniţial și 3 copii romi în grupul respectiv. ei fiind deja atașaţi de colegi și obișnuiţi cu cadrul didactic. Părinţii declară că în această perioadă copilul a fost bolnav.familiile copiilor ne-romi care fac parte din grupe în care nu există copii romi pot respinge ideea combinării grupelor. Directoarea stă de vorbă cu cele două educatoare de la cele două grupe. care. și nu poate asigura o bună integrare pentru copilul cel mic. 110 PETI brosura. mai ales că cel mai mic este foarte timid și nu ar rămâne singur în grupă. . 2. având în vedere riscurile ce pot apărea în astfel de situaţii: . susţinând că ar fi nepedagogic și injust pentru copilul mai mare să nu fie stimulat și educat conform nivelului său de vârstă. pe lângă români sunt și romi și maghiari. Ministerul Educaţiei recunoaște. în cazul în care părinţii acestora nu ar fi fost prezenţi la serbare. segregarea copiilor romi în instituţiile de educaţie de orice nivel este o gravă discriminare și este interzisă. ambele refuză să preia ambii copii: Cea de la grupa mijlocie susţine că are deja un număr mare de copii. Educatoarea care răspunde de acţiune se apără. care au declarat că nu știu colindul maghiar și nu pot să îl repete acasă cu copiii. părinţii romi acuzând directorul instituţiei de discriminare. fiindcă nu a fost selectat nici un copil rom în echipa de copii care repetă colinde pentru a participa la serbarea de Crăciun de la primărie. dar aceștia nu au putut învăţa la timp colindul în limba maghiară din program.Analizaţi din perspectiva celor de mai sus următoarele situaţii: 1. Directoarea grădiniţei este solicitată de un lider al comunităţii romilor să intervină în sprijinul unei familii de romi. Se ajunge astfel la o grupă formată în majoritate din copii romi. dar nu s-au prezentat la medic și nu au nici o dovadă medicală. a precizat că nu a vrut în același timp decât să protejeze afectiv copiii romi.indd 110 16. 3. Uneori aceasta apare fără o intenţie explicită din partea cadrelor didactice sau a conducerii grădiniţei.mutarea copiilor dintr-o grupă în alta poate avea consecinţe psihologice negative. indiferent de cauza sa. spre exemplu. unul de 3 ani și unul de 4 ani. Luarea unor măsuri privind desegregarea trebuie însă făcută cu mare grijă. atunci când un grup de copii romi se înscriu la grădiniţă mai târziu decât restul copiilor.2010 17:43 . O familie de romi se prezintă la directoarea unei grădiniţe pentru a-și înscrie cei doi copii la grădiniţă. . pentru că educatoarea refuză să mai primească la grădiniţă unul dintre copiii din această familie. de aceea a cerut sprijinul părinţilor. Ca ultim argument. pornind de la interesul primordial al celor doi copii. pentru că sunt obișnuiţi împreună și nu vor să se despartă. De aceea. întrucât părinţii celor trei au declarat pe rând că nu vor să participe la serbare.

să conștientizeze beneficiile unui mediu intercultural și efectele negative ale segregării. Uneori. cu structurile religioase și cu orice alţi parteneri care pot oferi sprijin. ambele colective de cadre didactice și ambele grupuri de părinţi trebuie implicate în egală măsură. Centrele de Resurse pentru Educaţie Incluzivă pot oferi materiale și informaţii în această privinţă.indd 111 16.În astfel de condiţii. în localitate sau cartier. cu alte organizaţii neguvernamentale. este necesar ca părinţii. respectiv între grădiniţe. prin colaborarea cu organizaţii ale romilor. poate fi esenţială și mobilizarea sprijinului comunităţii. acolo unde aceștia există. unde pot fi discutate motivele ce au determinat această decizie la nivel naţional.2010 17:43 . În acest caz. Dacă se constată o prezenţă mai ridicată în anumite grupe sau într-o anumită grădiniţă. desegregarea presupune echilibrarea din punct de vedere etnic între două grădiniţe din aceeași localitate. dar și prezentate cazuri și exemple pozitive sau materiale video relevante.03. dincolo de afirmarea fermă a nevoii de a respecta prevederile legale în această privinţă. Pentru conștientizarea problematicii de către părinţi pot fi organizate întâlniri separate sau comune. Pentru aceasta. Un factor esenţial pentru asigurarea succesului desegregării îl reprezintă implicarea activă a părinţilor în procesul de restructurare a grupelor. Cine poate sprijini procesul? Cum veţi proceda pentru a evita divergenţele? Cum puteţi preveni segregarea copiilor romi în grădiniţă 111 PETI brosura. Analizaţi repartizarea copiilor romi în grupe în cadrul grădiniţei. cu autorităţile locale. elaboraţi un plan concret de desegregare. cu mediatorii școlari. atât romi cât și ne-romi.

ale unei societăţi sau ale unui grup social. Cultura: ansamblu de elemente distinctive. un anumit teritoriu. în care se acordă importanţă în egală măsură dezvoltării și afirmării în spaţiul public a identităţilor specifice ale diferitelor grupuri etnoculturale. și care. pe lângă artă și literatură.indd 112 16. moduri de convieţuire. religia. material. Include dezvoltarea de cunoștinţe și deprinderi sociale și intelectuale. etc.03. Educaţia incluzivă: are în vedere îndepărtarea sau diminuarea barierelor de orice tip din calea învăţării și participarea în egală măsură a tuturor copiilor. limba. sisteme de valori. tradiţii și credinţe (UNESCO. se focalizează pe identificarea a ceea ce este pozitiv și pe găsirea de modalităţi prin care aceste aspecte pozitive să fie amplificate și extinse. Interculturalism: abordare teoretică ce consideră că este posibilă și dezirabilă promovarea unor relaţii de comunicare deschisă. aspectele pozitive. și încurajării contactelor.Glosar Asimilare: situaţia în care un grup minoritar situat într-o societate majoritară își pierde identitatea proprie și adoptă reperele culturale ale societăţii majoritare. când ar putea fi tratată într-o manieră similară. asociat de obicei cu existenţa unor prejudecăţi negative faţă de grupul respectiv. Presupune competenţe specifice care să permită minimizarea neînţelegerilor prin deschidere.2010 17:43 . Discriminare: comportament injust la adresa membrilor unui grup. stiluri de viaţă. Discriminare indirectă: discriminare rezultată prin aplicarea unui criteriu sau a unei practici aparent neutre dar care dezavantajează anumite persoane. acordându-se o atenţie specială celor din familii cu grad ridicat de vulnerabilitate sau cu risc de excluziune și marginalizare. și emoţional. de ordin spiritual. în care fiecare copil beneficiază de acces egal la o educaţie de calitate. precum și faţă de persoane ce aparţin altor grupuri etnoculturale. Integrare: situaţie dezirabilă. 112 PETI brosura. Întărirea pozitivă: abordare prin care se pun în valoare calităţile. Discriminare structurală: slaba reprezentare a unor categorii de persoane în anumite domenii. 2001) Discriminare directă: situaţia în care o persoană este tratată mai puţin favorabil decât alta. în loc să se focalizeze pe identificarea și analiza problemelor și a dificultăţilor. de colaborare și dialog între persoane cu apartenenţe etnoculturale diferite. asociată de obicei cu dificultăţi de acces ale membrilor unor grupuri la anumite tipuri de poziţii în domeniul public sau economic. ce include. Grup etnic: grup de oameni care se identifică prin raportare la o moștenire comună. stimulându-se participarea activă și echilibrată. Comunicare interculturală: situaţie de comunicare între persoane cu apartenenţe și referinţe socio-culturale diferite. intelectual. asociată cu elemente ce pot include o origine comună. cu un curriculum care reprezintă diversitatea culturală a populaţiei locale. Membrii grupului sunt conștienţi de apartenenţa lor etnică și sunt recunoscuţi de cei din exterior ca un grup distinct. empatie și explicitarea suplimentară a contextului conţinuturilor comunicate. Grădiniţa incluzivă și interculturală: o grădiniţă deschisă tuturor. dialogului intercultural și colaborării între membrii acestor grupuri. Educaţia interculturală: urmărește dezvoltarea competenţelor copiilor necesare vieţii într-o societate caracterizată prin diversitate culturală și interacţiuni între persoane cu apartenenţe culturale diferite. structuri de organizare a societăţii. contribuind de asemenea la conștientizarea și la combaterea prejudecăţilor și discriminării. reală sau fictivă. istoria. la viaţa publică. de pe poziţii egale. susţinându-se totodată demersurile ce vizează dezvoltarea identităţilor culturale specifice ale fiecărui grup. dar și dezvoltarea de atitudini pozitive faţă de cultura sau culturile cărora le aparţin copii.

Prejudecată: atitudine faţă de membrii unui grup ce presupune evaluarea membrilor acestuia.03. cât și dintre beneficiarii instituţiilor sau organizaţiilor respective. Sensibilizare lingvistică: metodă ce utilizează referirile la diferitele limbi și la conexiunile între acestea ca un mijloc de stimulare a deschiderii spre diversitate culturală și de dezvoltare la copii a competenţelor de comunicare interculturală. Segregare: situaţia în care unui grup etnocultural i se impune. 113 PETI brosura. Nu reprezintă segregare situaţia în care grădiniţa la care sunt înscriși preponderent copii romi are limba romani ca limbă de studiu sau este o grădiniţă bilingvă. fără ca minoritatea respectivă să poată avea. Stereotip: o reprezentare mentală a unui grup social și a membrilor acestuia ce presupune o listă de trăsături considerate caracteristice și așteptări comportamentale corespunzătoare. interferenţe și activităţi comune. Segregarea copiilor romi în educaţia timpurie: formarea grupelor în așa fel încât în unele să existe exclusiv sau preponderent copii romi. direct sau indirect. menţinerea la distanţă faţă de restul societăţii și dezvoltarea unei vieţi socio-culturale limitate la interiorul grupului. în localităţile cu mai multe grădiniţe. ci pe baza imaginii stereotipe asupra grupului respectiv. Societate multiculturală: societate în care convieţuiesc mai multe grupuri etnoculturale. în mod real și eficient un cuvânt de spus. fără a se acorda importanţă interacţiunilor dintre comunităţi. nu pe baza caracteristicilor lor individuale. Multiculturalism: abordare teoretică ce consideră că stabilitatea și justiţia socială pot fi asigurate doar prin asigurarea de către stat a dreptului fiecărei comunităţi de a-și gestiona autonom viaţa socială și culturală. Tokenism: practică sau politică ce constă în includerea intenţionată a unor reprezentanţi ai unor grupuri minoritare și/sau dezavantajate în structuri sau echipe dominate de majoritari.indd 113 16. Astfel se contracarează eventuale acuzaţii de discriminare. Această situaţie este frecvent însoţită de excluziunea socială a membrilor grupului în cauză. română – romani. Marginalizare: situaţia unui grup minoritar la care pierderea identităţii culturale specifice este asociată cu izolare faţă de restul societăţii. mecanisme de dialog și colaborare. Societate interculturală: societate în care convieţuiesc mai multe grupuri etnoculturale. respectiv.Managementul diversităţii: strategie ce pleacă de la recunoașterea diversităţii în instituţii și organizaţii și presupune reflectarea diversităţii în politicile și practicile instituţionale. bazată pe prejudecata că aceștia au caracteristici inferioare faţă de grupul propriu. 1540 din 2007. atât din personalul. Nu urmărește învăţarea unei alte limbi dar poate include învăţarea unor cuvinte în diferite limbi. între care există frecvente interacţiuni. Segregarea în educaţie este interzisă prin Ordinul Ministrului Educaţiei nr. precum și luarea în considerare a nevoilor specifice ale diferitelor categorii de persoane. totuși. Rasism: atitudine negativă faţă de membrii unui grup.2010 17:43 . fără ca între acestea să existe în mod necesar interacţiuni și relaţii de colaborare. situaţia în care proporţia copiilor romi înscriși într-o grădiniţă este semnificativ mai mare decât în altele.

Declaraţia de la Salamanca privind educaţia copiilor cu cerinţe educaţionale special.). Cătălina Ulrich. Marcela Marcinschi-Călineci. UMPIP. Cartea Albă a Dialogului Intercultural. UMPIP. 2008. 2009 – Proiectul pentru Reforma Educaţiei Timpurii. Ana Secrieru. 2009 – Proiectul pentru Reforma Educaţiei Timpurii. Mihaela Bucinschi.2010 17:43 . București: Ministerul Educaţiei. București: Ministerul Educaţiei. Cristiana Boca (coord. 2008. Modul pentru educatori – 3. Gabriela Dumitru. UNESCO. Aniţa Dulman. Gabriela Dumitru. Vasile Flueraș. UMPIP. Convenţia Naţiunilor Unite privind Drepturile Copilului.indd 114 16. Modul general pentru personalul grădiniţei – 1.. Emilia Stana. 2007. Cercetării și Tineretului. Și tu poţi fi manager.. 2007. Cercetării și Tineretului.Bibliografie Curriculum pentru educaţia timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani. 2008. Daniela Stoicescu. Mihaela Bucinschi. Marcela Marcinschi-Călineci. Proiectul „Educaţia pentru copiii romi în Europa” al Consiliului Europei. Gata pentru școală. Modul pentru consilieri – 6. Elena Butunoi. București: Ministerul Educaţiei. Fișe de istoria romilor. Consiliul Europei. 2007. Modul general pentru personalul grădiniţei – 2. Modul pentru părinţi și educatori – 7. București: Ministerul Educaţiei. de-acasă. Recomandarea nr.). 1994. Cabinet Ministru. București: Ministerul Educaţiei și Cercetării. Educaţia timpurie și specificul dezvoltării copilului preșcolar.).. 114 PETI brosura. Consilierea în grădiniţă. UMPIP. Cristiana Boca (coord.). Irinela Nicolae. Cristiana Boca (coord. UMPIP. București: Ministerul Educaţiei. UNESCO. UMPIP. Cele șapte ghiduri elaborate în Proiectul pentru Reforma Educaţiei Timpurii: Cristiana Boca (coord. Modul pentru managementul grădiniţei – 5. start pentru viaţă. Doina-Olga Ștefănescu. UMPIP. Varianta în limba română: Centrul Naţional de Cultură al Romilor și Institutul Intercultural Timișoara. Împreună pentru copii: grădiniţa și comunitatea. Nicoleta Stănică. 2009 – Proiectul pentru Reforma Educaţiei Timpurii. Ghid de bune practici pentru educaţia timpurie a copiilor între 3 și 6/7 ani. 2009. 1989. 2008. Cristina Popescu. Cercetării și Tineretului. București: Ministerul Educaţiei. Ordin privind interzicerea segregării școlare a copiilor romi și aprobarea Metodologiei pentru prevenirea și eliminarea segregării școlare a copiilor romi. Să construim împreună cei 7 ani. Cristina Popescu. Consiliul Europei. Cercetării și Tineretului.03. Aniţa Dulman. Doina Olga Ștefănescu. Towards quality education for Roma children: transition from early childhood to primary education. 4 din iunie 2009 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei privind educaţia romilor. UNESCO. Cercetării și Tineretului.). UNESCO and Council of Europe – DGIV/EDU/ROM(2007)5. 2009 – Proiectul pentru Reforma Educaţiei Timpurii. 2009 – Proiectul pentru Reforma Educaţiei Timpurii. ONU. Cercetării și Tineretului. Cristiana Boca (coord. UMPIP. București: Ministerul Educaţiei. București: Ministerul Educaţiei. 2009 – Proiectul pentru Reforma Educaţiei Timpurii. Cabinet Ministru. Cristiana Boca (coord. Declaraţia universală privind diversitatea culturală. Nr 1539. Cercetării și Tineretului. Ecaterina Stativă. București: Ministerul Educaţiei și Cercetării.). 2001 Raportul Global de Monitorizare a Programului „Educaţia pentru Toţi”. 2010. Cristiana Boca (coord.). Jenica Batiste. București: Ministerul Educaţiei. Noi repere ale educaţiei timpurii în grădiniţă. UMPIP. Cercetării și Tineretului. Ecaterina Stativă.. Liliana Grigore. Nr 1540. Vasile Flueraș. Cercetării și Tineretului. 2009 – Proiectul pentru Reforma Educaţiei Timpurii. Modul pentru educatori – 4. Ordin privind normele de încadrare și de activitate ale mediatorului școlar. Carmen Lică..

203-214. M. M. (coord. Ghid pentru profesori și elevi. Grigore. M. In: Janua Linguarum – La Porte des Langues – L’introduction de l’éveil aux langues dans le curriculum. Jigău M. Problematica romilor și reforma asistenţei sociale în România. Ioannitou G.Winter 2005/2006.. J. Institutul Intercultural Timișoara.indd 115 16.. C. N. Ruegg. 2003. Evoluţii și perspective. 2008. 2006. L. Participarea elevilor în școală și în comunitate.-S. F.2010 17:43 . Baltimore. J. Volume 20 No. J. 2005.Ghidul european al mediatorului și asistentului școlar rom. Low Self-Esteem and Traumatized Children. In A. (ed. Centre Européen pour les Langues Vivantes / Conseil de l’Europe. Effectiveness in school. Discriminarea rasială. W. Institutul de Știinţe ale Educaţiei. etnică și lingvistică în judeţele Alba. Educaţia interculturală și problematica romilor. Consiliul Europei și UNESCO. 1997 Liégeois J.. réprésentations et interventions. Sarau G. Varianta în limba română: Institutul de Știinţe ale Educaţiei. (dir. 2007. 2004 Candelier M. Istoria și cultura romilor în perspectivă interculturală. Liégeois J. 2006. & Hanson. Proiectul „Educaţia pentru copiii romi în Europa” al Consiliului Europei. Jivan.: Directive Group Play Therapy.) Educaţie interculturală în comunităţi multietnice. Manual de asigurarea calităţii educaţiei pentru cetăţenie democratică în școli. Iași : Polirom. Ionescu. Unicef Romania. C. p. Minorité et scolarité : le parcours tsigane. 2006. Consiliul Europei. Schmidt. Brașov. 2005. Integrarea culturii romilor în educaţia școlară și extrașcolară. Rus.: Janua Linguarum . 2006. Oomen-Welke I. 60 Structured Games for the Treatment of ADHD. București: Ministerul Educaţiei și Cercetării. și Surdu M..). MD: Paul Brookes. 2 .. 2006. Omer D. A. Târgu-Mureș.): Developing cross-cultural competence: A guide for working with children and their families (2nd ed. Conscience du plurilinguisme – Pratiques. (Eds. 115 PETI brosura. Candelier M. Romii în Europa. pp. Ekip plus. Institutul Intercultural Timișoara & Presencia Gitana.Y. soluţii. Institutul Intercultural Timișoara. 2007.).-P. 1998. Toderaș. 2002. Bihor.-P. N. Varianta în limba română: Institutul Intercultural. Velea.une étape du développement de l’éveil aux langues... Interculturalitate : cercetări și perspective românești. Practici în Asistenţa Socială. Manualul autoevaluării. 19-39. Sagebiel. 2000. Experienţa românească privind învăţământul pentru rromi și predarea limbii materne rromani în perioada 1990-2005. 2007 Rus. Liga Pro Europa. 2008. TEHNE Centrul pentru Inovare și dezvoltare în educaţie. Exploring Same and Different in a Preschool World. Probleme. D. Morning Glory Treatment Center for Children.. C. Sofia. CRDP Midi-Pyrénées. 2007. Poledna. Buzov. Candelier. Vasseur.-T. Munteanu & J. Institutul Intercultural Timișoara.) Participarea la educaţie a copiilor romi. Curs pentru cadre didactice. Rus. Botoșani: Editura Agata. 2008. Presses Universitaires de Rennes. E. (coord. București : Ministerul Educaţiei și Cercetării. Rus C. E. Rethinking Schools.. actori. Toulouse. și Cace S. M. 1999. Institutul Intercultural. Presa Universitară Clujeană. Politici publice pentru romi.). Varianta în limba română: Institutul Intercultural Timișoara. Ionescu M. 2002.. România – Germania. Kulturkontakt Austria. Suport de curs pentru cadre didactice privind istoria și cultura romilor în perspectiva interculturala.03.. Ghid pentru cadrele didactice. Leben. Perregaux Ch. 2006. Chevalier. 2002. Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii. Caraș-Severin și Sălaj. R. București : Editura Expert. Lynch.

Council of Europe: Education of Roma Children in Europe http://www.Institutul Intercultural Timișoara www.romanicriss.proiecte.Proiectul de Educaţie Timpurie Incluzivă / Proiectul pentru Reforma Educaţiei Timpurii www.int/t/e/cultural_co-operation/education/Intercultural_education/_Intro.2010 17:43 .Acces la educaţie pentru grupuri defavorizate www.soros.intercultural.UNICEF: Educaţia copiilor de etnie romă http://www.int/education/roma .unesco.03.Council of Europe: Intercultural Education http://www.asp#TopOfPage .coe.Centrul Naţional de Cultură a Romilor www.org/en/inclusive-education/roma-children/ .unicef.Învăţământ în limba rromani http://www.ro/index.Istoria și Cultura Romilor http://www.ro .The European Union and Roma http://ec.coe.org/initiatives/roma .Working with Roma to improve their own lives http://www.edu.ro/ http://www.hu/flora/romii.coe.romanothan.ro .Romani CRISS .Centrul de Documentare și Informare despre Minorităţile din Europa de Sud-Est (CEDIMR-SE) http://www.ro/programe/educatie/educatia-copiilor-de-etnie-roma/ .romanes.acces-la-educatie.org .Council of Europe: Roma and Travellers .UNESCO: EDUCATION – Roma children http://www.hu/ 116 PETI brosura.jsp?catId=518&langId=en .ro .php/articles/c220/ .Centrul Romilor pentru Intervenţie Socială și Studii http://www.Roma Initiatives – Open Society Institute http://www.edu.pmu.eu/social/main.amarerromentza.org/ .indd 116 16.romanikultura.int/RomaTravellers .Resurse suplimentare disponibile pe internet .ro .Centrul Romilor Amare Romentza http://www.europa.ro/ .htm .policy.Roma Education Fund http://romaeducationfund.

com/index..OSCE: Tolerance and Non-Discrimination .03.Jane Eliott Blue eyes/brown eyes exercise http://janeelliott.errc.A Class Divided http://www.html PETI brosura.The European Roma Rights Centre (ERRC) http://www. Sinti & Travellers http://tandis.indd III 16.org/odihr/18148.odihr.org/ .Roma.osce.2010 17:43 .htm .OSCE: Roma and Sinti http://www.org/wgbh/pages/frontline/shows/divided/etc/view.pbs.pl/?p=ki-ro .html .

2010 17:43 .03.indd IV 16.Educaţia Timpurie Incluzivă Module pentru formarea personalului PETI brosura.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful