VIATA SI OPERA LUI MARCUS TULLIUS CICERO

Viaţa lui Cicero este bine cunoscută, datorită numeroaselor date biografice, de felurită provenienţă. Supranumele (cognomen) avea o semnificaţie precisă, deoarece cicer însemna în latină "bob", chiar "legumă" în general. Marcus Tullius Cicero s-a născut la 3 ianuarie 106 îe.n., într-o familie de cavaleri şi notabili municipali din Arpinum, aşezare din teritoriul volscilor, cândva aprigi duşmani ai romanilor. Se înrudea, după cât se pare, cu Marius, un alt arpinat celebru. Cicero şi-a iubit toată viaţa "mica patrie", aflată la 120 kilometri sud-est de Roma. Dar la Arpinum prinseseră puternice rădăcini vechi tradiţii italice şi republicane, de care Cicero nu se va despărţi niciodată. Iar la Roma el nu se va simţi vreodată înstrăinat, căci legăturile profunde cu Arpinum nu au exclus, ci dimpotrivă au potenţat, în sufletul lui, structurile mentale tradiţionale ale Romei . După ce urmase cursurile şcolare obişnuite la Arpinum, Cicero este dus la Roma, de tatăl său, pe când avea şaptesprezece ani, iar în 88 î.e.n. ascultă expunerile lui Philon din Larissa, exponent al Noii Academii şi elev al lui Carneade. A debutat ca orator şi avocat în 81 î.e.n. Primele sale discursuri l-au compromis în cercurile din jurul dictatorului Sulla. Din prudenţă şi pentru a-şi desăvârşi formaţia, Cicero călătoreşte în Grecia continentală şi în insule, mai ales în Rodos. La Atena audiază prelegerile filosofilor, iar în Rodos devine elevul lui Molon, care îi va bloca tendinţele de a practica oratoria de tip asianic. Ceea ce va avea efecte salutare asupra sănătăţii lui Cicero, destul de şubredă de altfel, întrucît îşi va limita efortul vocal şi gesticulaţia exagerată, caracteristice asianismului. întors la Roma, probabil în 77 î.e.n., el se căsătoreşte cu Terenţia, care dispunea de o zestre bogată. Va divorţa de ea la bătrâneţe, dar mult după ce Terenţia îi dăruise doi copii. Tullia, pe care o va iubi foarte mult, şi Marcus. După ce, în 5l-50 î.e.n., fuaese proconsul în Cilicia, Cicero a încercat în van să-i reconcilieze între ei pe Caesar şi pe Pompei, aflaţi acum în plin conflict. în cele din urmă, trece de partea lui Pompei şi a optimaţilor republicani, însă, după înfrângerea acestora, se află printre primii care se reîntorc în Italia şi obţin iertarea de la Caesar. în 47 î.e.n., Cicero se află din nou la Roma, unde divorţează de Terenţia, pentru a se căsători cu tânăra sa pupilă, Publilia, pe care însă o repudiază după moartea Tulliei (45 î.e.n.). El pregăteşte - pe plan ideologic - omorârea lui Caesar, de la 15 martie 44 î.e.n. Cicero n-a participat la complot, însă a asistat probabil la scena asasinării lui Caesar în senat, când Brutus a agitat pumnalul însîngerat şi a strigat numele marelui orator Cicero a devenit de altfel repede şeful republicanilor şi a sperat într-o adevărată restaurare a republicii, care însă era imposibilă. A încercat, fără succes pe termen lung, să-l manipuleze pe tânărul Octavian împotriva lui Marcus Antonius, pe care îl considera cel mai primejdios duşman al republicii. însă, la 7 decembrie 43 î.e.n., asasinii trimişi de Antonius care se înţelesese în prealabil cu Octavian, suprind pe ţărmul campanian pe Cicero. Marele

redactată în greceşte. cele mai relevante pentru acţiunea lui Cicero. la ce date şi în faţa căror instanţe au fost rostiteSCatilinarele. pe cine ai convocat. după ce toată lumea a aflat-o. Arătos şi mai ales Platon. pe care un anumit Sextus Naevius voia să-l expulzeze de pe un domeniu moştenit de el. nici chipurile şi privirile senatorilor? Nu înţelegi că planurile tale sunt date pe faţă? Nu vezi tu că. politice etc. Opera.l-2. Pro Quinctio. Herennius l-a ucis pe cel ce. în sfârşit. ca şi numeroase alte lucrări. îi devenise tată . rostite în senat sau în comiţii. după cutuma romană. Am arătat mai sus. pe lângă numeroase discursuri.e. în toate discursurile. deAristotel Pârcălăbescu). în această cuvântare. Cicero cunoştea perfect dreptul civil. S-au pierdut. în subcapitolul consacrat vieţii lui Cicero. din care sau conservat enunţuri precum "armele să se dea în lături înaintea togii". nici acest loc foarte apărat. S-au păstrat cincizeci şi şapte de discursuri. Totodată Cicero a tradus în latineşte opere ale lui Xenofon. unde ai fost. dobândesc îndeobşte conotaţii politice. nici adunarea grabnică a tuturor oamenilor de bine. rostit în 81 î. De consulatu suo. ameliorat discursurile în vederea publicării. Au dispărut în nisipul timpurilor. în principiu judiciar. a cerut sclavilor să oprească lectica. destinat şedinţei senatului. nici străjile oraşului. care se scurg inexorabil. pe teme judiciare. chiar temporari.n. la care se adaugă o vastă culegere de scrieri consacrate retoricii şi filosofiei. Chiar discursurile care implică dreptul privat. Cicero îşi apără amici. cedant arma togae. Cicero a început printr-un debut brusc şi foart clamoros. Primul discurs de avocat. acţiunea politică şi discursurile ciceroniene Cicero a alcătuit o operă imensă. . stilizat. devenit celebru de-a lungul secolelor. şi alte lucrări ale lui Cicero. poemele lui Cicero.orator a zărit pe centurionul Herennius. litigiile strict particulare. moravuri!" (Cat. timpuri! O. conspiraţia ta e pironită în lanţuri? Care dintre noi crezi că nu ştie ce-ai făcut azinoapte. Cicero apăra pe Publius Quinctius. precum şi o amplă corespondenţă. fireşte. 1. ce-ai făcut noaptea trecută. ce hotărâri ai luat? O. De asemenea s-a pierdut o istorie a aceluiaşi consulat. Catilina vei abuza de răbdarea noastră? Cât timp nebunia asta a ta îşi va mai bate joc de noi? Până când se va dezlănţui îndrăsneala ta neînfrînată? Nu te-au mişcat oare nici garda de noapte a Palatinului. a scos capul dintre perdele şi şi-a privit fix asasinul. cele mai cunoscute cuvântări ciceţoniene şi. Unele dintre ele au fost supuse remanierii radicale. în realitate aliaţi politici. probabil. Trebuie adăugat că Cicero şi-a revizuit. Dar. a fost "Pentru Quinctius". Este greu de stabilit o distincţie între activitatea de avocat şi discursurile judiciare pe de o parte şi cuvântările pur politice. Cicero şi-a început în felul următor pledoaria: "până când. rămas celebru în literatura universală ca exemplu de exordiu abrupt. exordium exabrupto. nici teama poporului. trad. în vederea apărării republicii/lin prima Catilinară. pe de arta. mai ales cel consacrat faptelor săvârşite în timpul consulatului şi intitulat "Despre consulatul său". pe care îl apărase cândva de acuzaţia de paricid.

Corespondenţa lui Cicero Multitudinea preocupărilor şi demersurilor. întregul discurs implică o invectivă concomitent violentă şi solemnă. cu viaţa lui politică şi privată. conversaţia amicală.). care . nu l-au împiedicat pe Cicero să poarte o foarte bogată corespondenţă. Cicero apare nehotărât. cât cuprinde această corespondenţă. Ad Atticum. destinate difuzării publice. de fapt. ni s-a conservat doar o parte. din corpul scrisorilor emerge viaţa privată a lui Cicero şi a corespondenţilor sau prietenilor lui. angoasele şi ezitările pot fi succesiv decelate în textul scrisorilor. incidente strict intime. Ce cuprinde această corespondenţă? în conţinutul scrisorilor se amestecă gramatica şi meditaţia filosofică. De fapt Cicero ştia că opinia publică şi senatorii nu se întorseseră încă împotriva lui Catilina.e. întrucât constituie epistule oficiale. trei cărţi de scrisori "Către Quintus fratele" (lui Cicero).n. (între 62 şi 43 î. mai complexă decât ansamblul scrisorilor doamnei de Sevigne.e. şaisprezece cărţi de scrisori "Către prieteni". cu scopul dea-l obliga pe Catilina să se demaşte. dar noi opinăm în favoarea recunoaşterii ei. 774 dintre cele 864 de epistule.Acest exordiu comportă de fapt chintesenţa întregii pledoarii. oa să spunem astfel conjuraţia. Ad Quintum fratrem. discursul pasionat sau pasional şi lamentaţia deznădăjduită. Această corespondenţă ne îngăduie un contact aproape cotidian cu marele scriitor. Cicero dorea să-l ia pe neaşteptate pe Catilina şi să-l constrângă să părăsească Roma. cu siguranţă. Anumiţi cercetători consideră că ele au fost publicate chiar de Atticus. Rene Pichon a comparat corpul corspondenţei ciceroniene. cu preocupările lui cele mai mărunte. Anumite scrisori au totuşi o structură oratorică.e. ca autobiografie profundă. Ad familiares. cu Eseurile lui Montaigne şi Confesiunile lui Rousseau . De fapt. Emerge portretul unui suflet bogat în multiple nuanţe. Celelalte grupuri de scrisori par să fi fost publicate de către Tiro. cum s-a arătat. libert şi de fapt prieten al lui Cicero. încât ele împlinesc rolul jucat de articolele publicate în ziarele contemporane nouă. două cărţi de scrisori "Către Marcus Brutus". în vremea lui August. indigestiile marelui orator şi om politic. să oficializeze. (între 60 şi 54 î. în sfârşit. dar alţii cred că editarea lor s-a realizat ulterior. De multe ori. cu toate mişcările şi gândurile lui. la nivelul impresiilor şi mărturiilor cotidiene. luciditatea.). după 178 cum urmează: şaisprezece cărţi de scrisori "Către Atticus". cele adresate lui Atticus.) şi. din care. umorul. dizertaţia asupra problemelor politice. în definitiv. corespondenţa ciceroniană apare ca mai bogată. mâhnirea. Autenticitatea ultimului grup de scrisori a fost contestată de unii savanţi. Ele ajung astfel să constuie un discurs literar viu şi centrat pe cotidian. (datate între 68 şi 43 î. Epistulele cele mai importante sunt. Ad Marcum Brutum. numărul mare de opere teoretice întocmite. Corpus-ul epistolar a fost împărţit în treizeci şi şapte de cărţi.n.n. au fost scrise de Cicero însuşi. precum colicele lui Tiro. suferinţele. care suporta cu dificultate consumul de legume. Vivacitatea neliniştită. precum un Hamlet ante litteram. menţionat de noi în alte capitole.

cu adevărat. necruţător de ironic la nevoie. cum subliniază el însuşi în De republica.tot un dialog politic pe tema legislației și a tipului ideal de constituție. împătimit de libertate. Şi-a propus de fapt realizarea unei sinteze între şcolile socratice. un conştiincios plagiator.înţelege că nu are totdeauna capacitatea de a domina realităţile şi de aceea se repliază spre cultură. De divinatione (Despre divinație) . dar dialogul dintre sectele filosofice este posibil. El n-a fost un copist stângaci. el este. arpinatul îl editase -făurise poezia filosofică latină. nici măcar un electic pur şi simplu. reamintim. Cicero a fost preocupat de filosofie. De legibus (Despre legi) . Cicero a creat proza filosofică romană. spiritual. mobil. Filosofia In tot cursul existenţei sale. sensibil. Deşi şovăie în faţa diverselor mişcări tactice. adică după bătălia de la Pharsaius. original în felul său. Cicero manifestă fermitate în privinţa convingerilor fundamentale. Cicero se considera un discipol al lui Platon. a creat nu numai limbajul filosofiei romane.pe care. inclusiv în discursuri. după cum Lucreţiu . și în sfârșit De fato (Despre destin) . . sub egida Noii Academii. ca să ajungem ia probabilităţi. probabile ex uita. fără îndoială. slujindu-se de verosimilitate şi de plauzabilitate. un om al secolului său. Cicero era.abordând tema divinației ca har și artă a prezicerii viitorului. De natura deorum (Despre natura zeilor) . ci şi "sistemul" ei propriu de gândire. Ea caută "ceea ce este plauzibil din viaţă". care nu puneau accentul pe teoria ideilor.scriere pe tema existenței și esenței divinității. Arpinatul s-a refugiat în redactarea unor opere pur filosofice mai ales în ultimii ani ai vieţii. în diverse opere. în corespondenţă. de onestitate. Arcesilas şi Carneade. cel mai interesant personaj: vanitos. un eclectic mediocru şi. pe care le-ar fi putut asuma. aparatul ei conceptual. menită să aibă impact asupra evenimentelor vremii. Dintre lucrările sale cu caracter filosofic. însă în lumea sensibilă lumina lui orbeşte pe oamenii care nu suportă decât semiobscuritatea aparenţelor. conservator şi liberal în acelaşi timp. dar mai ales al corifeilor Noii Academii.dialog politic pe tema celei mai bune forme de guvernare și a calităților conducătorului ideal. după opinia noastră. pasionat de angajare politică. stoicism. Cicero a meditat profund şi relativ original asupra condiţiei umane. Marele scriitor se învederează ca organic ataşat republicii şi instituţiilor ei. profund onest şi uman. Adevărat filosof. inteligent. Cicero a afirmat categoric opţiunea sa în favoarea Noii Academii. anxios. merită menționate: De republica (Despre stat) . aristotelism şi mai ales platonism. ci pe alte elemente: adevărul există. Filosofia nu se poate apropia de adevăr decât treptat. Nici un sistem filosofic nu se înderează ca absolut adevărat.o expunere asupra problemei destinului. îndeobşte cercetătorii au confundat opţiunea ciceroniană pentru Noua Academie probabilistă şi antidogmatică cu eclectismul. de probabilitate.

Ezitant în viaţa cotidiană. al problematicii culturii romane. lumea romană. echivalează. EUGEN CIZEK -”ISTORIA LITERATURII LATINE” (vol I) 1994. dar a sperat activ. BIBLIOGRAFIE 1. Dacă n-ar fi existat Cicero.n. 3. . euntmică. cu negotium.Concluzii generale Cicero a fost desigur interpretul admirabil. cu activitatea concretă. La Cicero. 1940. al exigenţelor. Iași. până ia ultima suflare. el a ştiut totuşi să se manifeste ca un novator în gândire. Marile semnificaţii se degajează numai din structurile totalizante. N. care devenise complex şi pretenţios. câteodată chiar timorat. într-un "nou stat republican". într-o noua respublica. Totodată Cicero a militat pentru urbanitas şi euritmie. a luptat cu fermitate şi consecvenţă pentru libertăţile tradiţionale şi a murit pentru eSe. în unele privinţe tradiţionalist. foarte sensibil. H. Analogie și anomalie: Cezar și Cicero. El considera că cele patru virtuţi cardinale aparţin moralei comune tuturor oamenilor. Tihna literară". Cicero a intuit criza sistemului politic republican. nu ar fi acceptat atât de masiv intruziunea gândirii Estului în universul său mental. deschidere începută de Scipions şi de Panaeîius. întruclt ansamblul însuşi al fiecărei opere este conceput ca o structură perfect rotundă. arată Pierre Grimal. întrucît o consideră utilă oratorului. Dar reprobă. Valoarea deosebită a discursului literar ciceronian se pierde dacă se citesc doar scurte fragmente din textele lui şi nu opere întregi.I.s. Cicero a lărgit considerabil deschiderea romanilor spre elenism.Mihăescu. integralizante şi integralizate. întregul nu echivalează cu ansamblul părţilor: trebuie citit şi înţeles de la un capăt la altul. ale întregului discurs literar. Aspecte din viața romană în scrisorile lui Cicero.Barbu. 2. al unui orizont de aşteptare.. otium litteratum. în concepţia ciceroniană. că practicarea lor asigură pacea şi justiţia în univers 45. pragmatismul exagerat şi admiră cultura mai pură a grecilor. Cicero elogiază filosofia întoarsă spre practica socială. inspirată de modelul ameliorat al structurilor scipionice. deşi orgolios.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful