Professional Documents
Culture Documents
TRANSFORMĂRI LINIARE
107
Exemple
1° Aplicaţia T: Rn → Rm , T (x) = AX, A ∈ M m× n(R) , X = tx este o
transformare liniară. În particular, pentru n = m = 1 , aplicaţia definită prin
T (x) = ax, a ∈ R, este liniară.
2° Dacă U ⊂ V este un subspaţiu vectorial atunci aplicaţia
T: U → V, definită prin T(x) = x şi numită aplicaţia de incluziune, este o
transformare liniară. În general, restricţia unei transformări liniare la o
submulţime S ⊂ V nu este o transformare liniară. Proprietatea de liniaritate
se păstrează numai pentru subspaţii vectoriale.
3° Aplicaţia T: C1 (a, b) → C0(a,b) , T (f ) = f ′ este liniară.
b
4° Aplicaţia T: C0 (a, b) → R, T(f) = ∫ a
f ( x) dx este liniară.
5° Dacă T: V → W este o transformare liniară bijectivă atunci
T : W → V este o transformare liniară.
-1
108
Dacă W = K, atunci aplicaţia liniară T: V → K, este numită formă
liniară, iar mulţimea notată cu V* = L( V, K), a tuturor formelor liniare pe
V, este un K-spaţiu vectorial numit dualul spaţiului vectorial V.
Dacă V este un spaţiu vectorial euclidian de dimensiune
finită atunci dualul sau V* are aceeaşi dimensiune şi se identifică cu V.
1.3 Teoremă. Dacă T: V → W este o transformare liniară oarecare,
atunci :
a) T (0v) = 0w , T (-x) = - T(x), ∀ x ∈ V
b) Imaginea T (U) ⊂ W, a unui subspaţiu vectorial
U ⊂ V, este subspaţiu vectorial
c) Contraimaginea T-1 (W′ ) ⊂ V , a unui subspaţiu
vectorial W′ ⊂ W , este un subspaţiu vectorial.
d) Dacă vectorii x1, x2 ,..., xn ∈ V sunt liniar dependenţi
atunci şi vectorii T (x1), T (x2) ,..., T (xn) ∈ W sunt
liniar dependenţi.
1) T este injectivă
2) Imaginea unui sistem de vectori liniar independenţi
e1, e2, ..., ep ∈ V (p ≤ n) este un sistem de vectori T (e1),
T (e2) , ... , T (ep), liniar independenţi.
111
1.8 Consecinţă. Dacă V şi W sunt două spaţii vectoriale finit
dimensionale şi T: V → W este o transformare liniară,
atunci:
1) Dacă T este injectivă şi {e1, e2, ..., en} este o bază în
V atunci { T (e1), T (e2), ..., T (en)} este o bază în ImT .
2) Două spaţii vectoriale izomorfe au aceeaşi
dimensiune.
2.1 Teoremă. Dacă B = {e1, e2, ..., en} este o bază în spaţiul vectorial V
şi {w1, w2, ..., wn} sunt n vectori arbitrari din W atunci
există o unică transformare liniară T: V → W cu
proprietatea T(ei) = wi , i =1, n .
α x+β y= ∑(αx
i =1
i + βyi )ei , ∀ α ,β ∈ K,
n n n n
112
n
= T ∑ xi ei = T (x),
i =1
adică unicitatea transformării liniareT .
În cazul în care { w1, w2, ..., wn } ⊂ W sunt liniar independenţi atunci
transformarea liniară T definită în teorema 2.1 este injectivă.
Teorema 2.1 ne spune că o transformare liniară T : V → W, dimV
= n, este perfect determinată , dacă se cunosc imaginile acesteia {T
(e1), T (e2), ...,T (en)} pe vectorii unei baze B = {e1, e2, ..., en} ⊂ V.
Fie acum Vn şi Wm două K-spaţii vectoriale de dimensiune n şi
respectiv m, şi T: V → W o transformare liniară. Dacă B = {e1, e2, ..., en}
este o bază fixată în Vn , iar B′ = {f1, f2, ..., fm} este o bază fixată în Wm
atunci transformarea liniară T este unic determinată de valorile T
(ej)∈Wm. Pentru ∀ j = 1, n asociem imaginii T (ej) n-upla (a1j, a2j, ..., amj),
adică
m
T (ej) = ∑a
i =1
ij f i , ∀ j = 1, n
(2.1)
Coeficienţii aij ∈ K, i = 1, n , j = 1, n , definesc în mod unic
matricea A = (aij) ∈ Mm× n (K). Dacă considerăm în spaţiile vectoriale Vn şi
Wm bazele B şi B′ fixate, atunci matricea A ∈ Mm× n (K) determină în mod
unic transformarea liniară T .
2.2 Definiţie. Matricea A ∈ Mm× n (K) ale cărei elemente sunt date de
relaţia (2.1) se numeşte matricea asociată transformării
liniare T în raport cu perechea de baze B şi B′ .
n m
yi = ∑aij x j , ∀ i = 1, m
j =1
(2.2)
In adevăr,
113
n n n
m
T(x) = T ∑ j j ∑ ∑ j ∑ aij f i =
x e = x j T (e j)= x
j =1 j =1 j =1 i =1
m n n
=∑ ∑ aij x j
f i = ∑yi f i ,
i =1 j =1 i =1
Y = AX (2.3)
Observaţii
1° Dacă L (Vn, Wm) este mulţimea tuturor transformărilor liniare de
la Vn cu valori în Wm şi Mm× n (K) este mulţimea tuturor matricelor de tipul
m × n, iar B şi B ′ sunt două baze fixate în Vn şi respectiv Wm, atunci
corespondenţa
Ψ : L (Vn, Wm) → Mm× n (K) , Ψ (T) = A,
care asociază unei transformări liniare T matricea A, relativ la cele două
baze fixate, este un izomorfism de spaţii vectoriale. În consecienţă
dim L (Vn, Wm) = m ⋅ n.
2° Izomorfismul are proprietăţile:
- Ψ (T 1 T 2) = Ψ (T 1) ⋅ Ψ (T 2), când T 1 T 2 are sens
- T: Vn → Vn este inversabil dacă şi numai dacă matricea asociată A,
în raport cu o bază oarecare din Vn, este inversabilă.
adică e′ j = ∑ω e
i =1
ij i , ∀ j = 1, n .
Dacă A = (aij) este matricea asociată lui T relativ la baza B, adică
n
T (ej) = ∑a e
i =1
ij i , j= 1, n şi A′ = (a′ ij) este matricea asociată lui T
n
relativ la baza B′ , adică T (e′ j) = ∑a'
i =1
ij e'i , j= 1, n , atunci putem
scrie imaginile T (e’j) în două moduri:
n
n n n
T(e′ j) = ∑ ij ∑ ki k = ∑ ∑ωki a 'ij ek ,
a ' ω e respectiv
i =1 k =1 k =1 i =1
n n n
n n
T(e’j) = T ∑ωij ei = ∑ωij T(ei)= ∑ωij ∑ aki ek = ∑
i=1 i =1 i =1 k =1 k =1
n
∑ akiωij ek
i =1
n n
Din cele două exprimări rezultă ∑ωki a 'ij =
i =1
∑a
i =1
ki ωij ⇔ Ω A′ =
AΩ .
Cum matricea Ω este nesingulară, rezultă relaţia A′ = Ω -1AΩ .
Observaţii
1° Relaţia de asemănare este o relaţie de echivalenţă pe mulţimea Mn
(K). Fiecare clasă de echivalenţă corespunde unui endomorfism T ∈ End(Vn)
şi conţine toate matricele asociate lui T relativ la bazele spaţiului vectorial
Vn.
2° Două matrice asemenea A şi B au acelaşi determinant
S λ2 = {0}.
117
( a11 −λ) x1 +a12 x2 +... +a1n xn = 0
a x +( a −λ) x +... +a x = 0
21 2 12 2 2n n
.......... .......... .......... .......... .........
an1 x1 +an1 x2 +... +( ann −λ) xn = 0
(3.2)
care admite soluţii diferite de soluţia banală dacă şi numai dacă
a11 −λ a12 ... a1n
a21 a22 -λ ... a2 n
P(λ ) = det(A - λ I ) = .......... .......... .......... =0
(A - λ I) (Bn-1λ n-1
+ Bn-2λ n-2
+ ... + B1λ + B0) = (a0λ n
+ a1λ n-1
+ ... +
an)I,
a0I = – Bn-1 An
a1I = A Bn-1 – Bn-2 An-1
a2I = A Bn-2 – Bn-3 An-2
...............................
an-1I = A B1 – B0 A
anI = A B0
a0An + a1An-1 + ... + a0I = 0 , c.c.t.d.
119
Valorile proprii ale endomorfismului T, dacă există, sunt rădăcinile
polinomului P(λ ) în câmpul K, iar vectorii proprii ai lui T vor fi soluţiile
ecuaţiei matriceale (A - λ I )X = 0. Cum polinomul caracteristic este
invariant faţă de o schimbare a bazei din Vn , înseamnă că P(λ ) depinde
numai de endomorfismul Tşi nu de reprezentarea matriceală a lui T într-o
anume bază. În consecienţă, se justifică denumirile de polinom caracteristic,
respectiv ecuaţie caracteristică ale endomorfismului T, pentru polinomul
caracteristic P(λ )al matricei A, respectiv ecuaţia caracteristică (A - λ I )X =
0 a matricei A.
T (ei) = λ 0 ei , ∀ i = 1, p şi
n
T (ej) = ∑a
k =1
kj ek , ∀ j = p +1, n
∑m
i =1
i = n . Fără a restrânge generalitatea, admitem că primii mi vectori
din baza B = {e1, e2, ..., en} sunt vectorii proprii corepunzători valorii proprii
λ 1 următorii m2 lui λ 2 etc. Rezultă că {e1, e2, ..., en} ⊂ S λ1 şi
deci
m1 ≤ dim S λ . Cum dim S λ ≤ m1 (teorema 3.12) obţinem dim S λ = m1 ,
1 1 1
122
şi analog pentru celelalte valori proprii.
n
p
Întrucât S λi ∩ S λ = {0} şi
j ∑m
i =1
i = n , rezultă că B este o bază în Vn , în
λ1 0 ... 0
0 λ1 ... 0
. . . . 0
0 0 ... λ1
.
A =
.
λp 0 ... 0
0 0 λp ... 0
0 . ... .
0 0 ... λ p
Vn = S λ1 ⊕ S λ2 ⊕ ... ⊕ S λ . p
123
subspaţiilor proprii S λi . Dimensiunea subspaţiului propriu S λi ,
adică dimensiunea spaţiului vectorial al soluţiilor sistemului
omogen (A - λ iI )X = 0, este dată de dim S λ = n - rang(A - λ iI ).
i
λ1
. 0
D = T-1 AT = .
0 .
λ p
atunci
T nu este diagonalizabil. În paragraful următor vom analiza
acest caz.
Vectorul e1 este vector propriu iar vectorii e2, e3, ..., ep se numesc
vectori principali.
Observaţii
1° Forma diagonală a unui endomorfism diagonalizabil este un caz
125
particular de formă canonică Jordan, având toate celulele Jordan de ordinul
unu.
2° Forma canonică jordan nu este unică. Ordinea pe diagonala
principală a celulelor Jordan depinde de ordinea aleasă a vectorilor proprii şi
principali din baza determinată.
3° Numărul celulelor Jordan, egal cu numărul vectorilor proprii
liniar independenţi, precum şi ordinul acestora sunt unice.
Se poate demonstra următoarea teoremă :
λ i.
4° Se calculează numărul de celule Jordan, separat pentru fiecare valoare
proprie λ i , dat de dim S λ = n – rang(A - λ I ). Adică, pentru fiecare
i
Exemple.
1° Transformarea identică T: V → V, T (x) = x , este o transformare
ortogonală.
2° Transformarea T : V → V, care asociază unui vector x ∈ V opusul
acestuia, T (x) = - x , este o transformare ortogonală.
Demonstraţie. Dacă T este ortogonală atunci < T x, T y> = < x, y >, care
pentru x = y devine < T x, T y> = < x, x> ⇔ || T x||2 = ||x||2 ⇔ || T x|| = ||x||.
127
1
Reciproc. Folosind relaţia <a, b> = [|| a + b || 2 − || a − b || 2 ] , avem
4
1
< T x, T y > = [ || T x + T y ||2 - || T x - T y ||2 ] =
4
1
= [|| T ( x + y ) || 2 − || T ( x + y ) || 2 ] =
4
1
= [|| x + y || 2 − || x + y || 2 ] = <x, y> , c.c.t.d.
4
5.3 Consecinţă. O transformarea ortogonală T : V → W este o
transformare liniară injectivă.
Demonstraţie. Dacă T este o transformare ortogonală atunci || T x|| = || x ||
şi în ipoteza T x = 0 rezultă || x || = 0 ⇔ x = 0 . Prin urmare, nucleul
Ker T = {0}, adică T este injectivă.
Din consecinţa 4.3 rezultă că printr-o transformare ortogonală un
sistem de vectori liniar independenţi este transformat într-un sistem de
vectori liniar independenţi.
5.4 Consecinţă. O transformare ortogonală T: V → V , păstrează distanţa
euclidiană şi are ca punct fix originea T (0) = 0.
În adevăr, d(T x, T y) = || T x - T y || = || T (x - y)|| = ||x - y|| = d(x, y).
Orice transformarea ortogonală T,diferită de transformarea identică, este
injectivă ,T(0) = 0 şi este singurul punct fix. In caz contrar, tranaformarea T
coincide cu transformarea identică.
Dacă W = V , T 1 şi T 2 sunt două transformări ortogonale pe V
atunci compunerea lor este tot o transformare ortogonală.
Dacă T: V → V este şi surjectivă, atunci T este inversabilă şi mai
mult, T este o transformare ortogonală.
În aceste condiţii, mulţimea transformărilor ortogonale bijective ale
spaţiului vectorial euclidian V, în raport cu operaţia de compunere (produs)
a două transformări ortogonale, formează un grup, numit grupul ortogonal al
spaţiului vectorial euclidian V notat cu GO(V) şi care reprezintă un subgrup
al grupului liniar GL(V).
Să considerăm în spaţiile vectoriale euclidiene, finit dimensionale Vn
şi Vm, bazele ortonormate B = {e1, e2, …, en}, respectivB = {f1, f2, …, fn} şi
transformarea liniară ortogonală T : Vn → Wm.
În raport cu bazele ortonormate B şi B transformarea liniară este
caracterizată de matricea A ∈ Mm× n(R), adică au loc relaţiile
m
(T ej) = ∑a
k =1
kj f k , ∀ j = 1, n
n
m
n n
n
m n n
= ∑x i ∑a ki a kj
yi
= ∑x i y iσij = ∑xi y i = <x,
i , j =1 k ,h =1 i , j =1 i =1
y>,
adică < T (x), T (y)> = < x, y>, deci este o transformare ortogonală.
Astfel , am demonstrat următoarea teoremă :
5.5 Teoremă. În raport cu bazele ortonormate B ⊂ Vn şi B ⊂ Wm,
transformarea liniară T: Vn → Wm este ortogonală dacă
129
şi numai dacă matricea asociată satisface condiţia
t
A ⋅ A = In.
Observaţii
1° Cum o transformare ortogonală este injectivă, înseamnă că dacă
B ⊂ Vn, este o bază, atunci imaginea acesteia, prin transformarea ortogonală
T: Vn → Wm , este o bază în Im T ⊂ Wm. În consecinţă n ≤ m.
2° Orice transformare ortogonală între două spaţii vectoriale
euclidiene de aceeaşi dimensiune este un izomorfism de spaţii vectoriale
euclidiene.
3° Matricea asociată produsului a două transformări
ortogonale T 1, T 2 : Vn → Vn în raport cu o bază ortonormată, este dată de
produsul matricelor asociate corespunzătoare transformărilor T1 şi T2 .
Astfel, grupul ortogonal al spaţiului vectorial euclidian Vn, grupul GO(Vm),
este izomorf cu grupul multiplicativ GO(n; R), al matricelor ortogonale de
ordinul n.
130
5.8 Definiţie. O transformarea liniară T : V → V se numeşte simetrică
(antisimetrică) dacă tT = T ( tT = - T )
131
5.12 Propoziţie. Subspaţiile vectoriale proprii ale unui endomorfism
simetric T: Vn → Vn , corespunzătoare la valori proprii
distincte, sunt ortogonale.
obţinem
< w, T (v) > = λ i < w, v> şi < T (w), v> = λ j < w, v> . Ţinând cont că T
este simetrică ,avem (λ j - λ i) < w, v> = < T (w), v> - < w, T (v)> = 0 .
Cum λ j ≠ λ i ⇒ < w, v > = 0 . c.c.t.d.
xi = ∑a
j =1
ij xj’ +
0
xi , det.(aij) ≠ 0
(5,5)
sau sub formă matriceală
0
X = A X + X , det.A ≠ 0
(5,5)’
O transformare afină poate fi interpretată şi ca o schimbare de repere
afine. Mulţimea transformărilor afine formează un grup, în rapoort cu
operaţia de compunere a aplicaţiilor, numit grupul afinităţilor.
Pentru studiul proprietăţilor geometrice ale figurilor unui spaţiu
geometric,un interes deosebit îl prezintă acele transformări ale spaţiului care
nu deformează aceste figuri. In acest sens ,vom prezenta câteva exemple de
transformări afine, cu această proprietate .
Exemple:
1. Aplicaţia so : E3→E3 definită prin so(O) = O, O∈E3, fixat şi
t(P) = P′ , cu proprietatea OP ' =−OP , este o transformare afină numită
simetria de centru O . Transformarea liniară asociată T : V3 → V3 este
definită de relaţia T( v ) = - v .
2. Dacă d ⊂ E3 este o dreaptă şi P un punct ce nu aparţine dreptei d
atunci există un singur punct P’∈ E3 cu proprietatea PP’ ⊥ d şi mijlocul
segmentului PP’ se află pe dreapta d .
Aplicaţia sd : E3 → E3 , sd(P) = P’ , cu P’ definit mai sus , se numeşte
simetrie axială . Dacă P0 este proiecţia ortogonală a punctului P pe dreapta
133
d, atunci are loc combinaţia afină P’= 2P0 – P . Transformarea liniară
asociată T : V3 → V3 este dată de relaţia T ( v ) = 2 pr v −v .
d
136
în care matricea A = (aij) , i,j = 1,3 este o matrice ortogonală, iar punctul
de coordonate (b1,b2,b 3) ete translatatul originii reperului cartezian
ortonormat R (O; i , j , k ) din E3 .
Probleme
1. Să se studieze care dintre următoarele aplicaţii sunt transformări
liniare?
T: R2→ R2 , T(x1,x2) = (x1-x2,x1+x2)
T: R2→ R2, T(x1,x2) = (x1cosα - x2sinα , x1sinα + x2cosα ), α∈ R
T: R3→ R3, T(x1,x2,x3) = (x1-2x2+3x3, 2x3 , x1+x2 )
T: R2→ R3, T(x1 x2) = (x1-x2,x1+x2,0)
T: R2→ R3, T(x1 x2) = (x1x2 ,x1,x2) .
2. Să se demonstreze că următoarele transformări sunt liniare ;
a) T: V3 → R , T( v ) = a v
n
∑α
(i )
b) T: C(n)[0,1] → C( o[0,1] , Tf = i f , α i∈ R
i =1
x
c) T: C[0,1] → C [0,1] ,
(
(Tf)(x) = ∫ f ( x)dx
a
138
2 0 0 0
2 0 0 2 3 −5
1 3 1 1
A = 0 4 1 , A = 2 4 −7 , A = .
0 0 0 0 −1
−4 0
1
2 −3
−1
−1 0 2
15. Să se determine în spaţiul R4 o bază ortonormată în raport cu care
endomorfismul T : R4→ R4 , T(x) = (-x1 +x4,-x2,-x3-2x4, x1-2x3 +3x4) admite
forma canonică .
139