Caracterizarea lui Lica Samadaul

Povestitor , dramaturg , memorialist , publicist , nuvelist si romancier , reprezentantal epocii marilor clasici,Slavici a ramas pana azi creatorul romanului si nuvelei realist-psihologice ,in proza romaneasca ,fiind autorul unor capodopere ale genului, cum sunt : Comoara, Padureanca, Budulea Taichii, Moara cu noroc. Cine nu cunoste mai cu sam aceasta din urma nuvele nu cunoste pe Slavici si nu cunoaste una din cele mai puternice creatii ale literarturii romane in acest gen.Lumea operei lui Ioan Slavici creste direct dintr-o realitate reprezentativa pentru marginea vestica a Ardealului , intr-un sfarsit de secal al XIX-lea. Nuvela „Moara cu noroc” a fost publicata in volumul „Novele din popor” -1881 – Salvici a fost apreciat de Eminescu pentru adancimea sufleteasca a lumii evocate ,in operele sale. Nuvela realist psihologica propune un model actantial semnificativ prin complexitate , mijloace inedite si tehnici de caracterizare a personajelor prin care acestea se individualizează exemplar. Personajul secundar Lica Samadaul apare in calitate de oponent al protagonistului , amplificand evident conflictul fundamental al nuvelei .In viziunea lui E.M.Forster este un personaj „plat” , in opozitie cu Ghita, deoarece nu ne surpinde niciodata in mod convingator. Putem adauga totodata ca in raport cu naratorul personajul este construit „din spate” , fiindca are o viziune ma mica decat a naratorului . Lica Samadaul este aristotel , pentru ca nu are o structura sufleteasca labirintica si in plus actele sale se remarca prin coerente ceea ce vizeaza princiul cauzalitatii. Slavici intuieste in Lica Samadaul un simbol al fortei salbatice , scapata oricarui control si protejata de insasi comunitatea care o genereaza .Raportul dintre Lica si grupul social se explica prin teama misteriosilor sai protectori de reteaua de complicitati si culpabilitati a unei „mafii” locale. Din punct de vedere al schimbarii conditiei lor existentiale in opera , personajele pot fi mobile si imobile , ultimile ramanand constante de-a lungul intregii actiuni . In acest fel , Ghita este un personaj mobil , care evolueaza de-a lungul actiunii , in timp ce Lica este un personaj imobil , ramas constant in manifestari si in trairi . Antagonistul exprima pe deplin simbolistica mortii care va cuprinde in final personajele principale :biciul pe care-l poarta , un instrument al sclaviei ,simbol al puterii , al autoritatii, braul , amintind de Sarpele cel Rau ce ispiteste omul primordial, cutitul , cu dubla functie , de aparator al vietii , dar si de instrument egalizator , „boala sangelui cald”. Prin porteretul fizic se instituie tehnica realista si tehnica romantica a portretizarii pe baza contrastului dinre esenta si aparenta. Caracterizarea directa facuta de narator este realizata prin expresii ca „porcar si el, dar om cu stare” , „om aspru si neindurat care stie toate infundaturile, cunoaste pe toti oamenii […] , mai ales pe cei rai.” , toate aceste anticipeaza maleficitatea , demonismul samadaului si anunta tipologia romantica a personajului .Portretului lui Lica emana o energie misterioasa „ un om de treizeci si sase de ani , inalt , uscativ si supt la fata , cu mustata lunga , cu ochii mici si verzi si cu spancenele dese si impreunate la mijloc”.Toate liniile acestui tablou releva caracterul controvertit si opacitatea samadaului ale carui ganduri si sentimente nu se pot descifra usor . Samadaul este polul de referinta al problematicii autentice a operei: Lica reprezinta forta in stare se sfideze legile divine si umane , sigur in toate actiunile ce intreprinde , acoperit de tutela complice a unui sistem social determinant istoriceste, eliberat de orice cenzura interioara cat si de teama oricariu precepte morale , de ideea „sanctiunii” sau a pedepsei institutionalizate.Toate celelalte personaje traiesc rand pe rand seductia demonica a lui Lica Samadaul , care-i atrage si-i respinge deopotriva , dictandu-le comportamentul si angajandu-le destinul. Pentru Ghita el reprezinta ispita malefica , tendinta bogatiei blestemate careia inima lui slaba si sovaitoare ii prescriu cercul vicios al unei zbateri fara iesire. Ana traieste si ea , prin Lica , revelatia viritatii subjungatoare , o atractie fenetica si irationala, dezlegand-o pentru un moment de abandon din amara experienta alaturi de un barbat nevolnic (om lipsit de putere).Initial Ana il considera un :”om oarecum fioros”, care „trebuie sa fie rau si primejdios”. Pentru Pintea , Lica apare ca proiectia propriei sale imagini reale , totodata prin conformism , in momentul cand fostului puscarias acceptase ordinea stabilita si se facuse, din teama , instrumentul ei. In caracterizarea realizata de Pintea se subliniaza faptul ca „Lica are o slabiciune , una singura , sa-se laude , sa tie lumea de frica si cu toate astea sa rada si de dracu si de muma-sa”. Ana intuieste natura malefica a lui Lica , in timp ce Pintea are

isi tinti ochii la un stejar uscat ce stetea la departare de vreo 50 de pasi. din ranjetul lui si mai ales din cautatura ce are. apoi se prezinta cu cinism si brutalitate: "Eu sunt Lica Samadaul. De la prima aparitie. capacitatea de a-si masca faptele necurate savarsite si de a impune o teroare nedisimulata doar prin cuvinte. intr-un cuvant.ceea ce constituie caracterizarea indirecta. stapana pe impulsurile firii. Samadaul nu este un instrument orb al unei pasiuni mortale si mortificate. apoi "privi imprejurul sau. multe se zic despre mine si multe vor fi adevarate si multe scornite [] de la mine nimeni nu cuteaza sa fure. si dintre multe . scrasni din dinti. autoritar." Crima. cu nimic mai prejos decat celebrul erou al lui Balzac. Cred ca ne-am inteles!" Simbol al degradarii morale. „cred ca ne-am inteles” . ascunzandu-se de jandarmul Pintea. „ma intelegi” . fapt ce "se vede din ochii lui. multe vor fi adevarate si multe scornite […] voi fi facut ce voi fi facut […] insa nimeni nu stie nimic. alearga cu disperare prin padurea din apropierea carciumii. apoi pe al doilea. samadaul. Prin intermediul personajelor ." Dupa ce-l ucide si pe Ghita. farmecul straniu care inconjoara acest personaj tare si hotarat e seductia inteligentei. avertizandu-si sotul ca este periculos. Eu voiesc sa stiu totdeauna cine umbla pe drum. Bun cunoscator de oameni. Lica mizeaza pe patima lui Ghita pentru bani." Lica Samadaul este un veritabil Vautrin al literaturii noastre. Nimeni. care este suportul caracterizarii nu ofera prea multe informatii lui Ghita despre acest personaj .misterul puterii sufletesti. ca si tipul lui Lica . Multe se zic despre mine . pozitia economica . dupa care acum chiar simte "placerea de a lovi pe omul care te supara. Replica ampla . apoi isi incorda toate puterile si se repezi inainte. Autocaracterizarea personajului negativ nu intarzie sa apara .o adevarata obsesie fata de samadau pe care isi doreste cu orice pret sa-l ucida. scriitorul isi desfasoara si organizeaza opera. cine zice si cine ce face si voiesc ca nimeni afara de mine sa nu stie. desi aceasta il simte "om rau si om primejdios". Lica da foc la Moara cu Noroc si. Lica se conduce dupa legi proprii care sunt altele decat cele ale statului. Folosirea antitezei este specifica epocii romantice . ba sa-1 fereasca Dumnezeu pe acela care as crede sa-1 pot banui. fapt ce dovedeste abilitatea . condiitiile vietii materiale ale lumii satesti .pe actele sale si pe consecintele lor. intelegenta diabolica . El ii dezvaluie lui Ghita cum a ucis primul om. .ci in primul rand o inteligenta lucida. O parte din insusirile personajului sunt exteriorizate prin felul sau de a vorbi. ceea ce pune in lumina autoritatea acestuia: ”ne-am inteles” . ea fiind prezentata la scurt timp dupa caracterizarea facuta de catre narator :”Eu sunt Lica . pana la acest scriitor . de a-1 lovi tare ca sa-1 sfarami cand te-a atins cu o vorba ori cu o privire. nimeni n-a infatisat in aceeasi masura stransa corelatie intre fenomenologia vietii sufletesti si modul de trai . n-a cercetat cu atata patrundere si perspectiva aspectul social . furtul sunt cateva din faptele savarsite le Lica si au efecte devastatoare asupra celorlalte personaje. cand isi roade mustata cu dintii. existenta sociala . de personaj complex. M-ai inteles?” Repetarea pe o tonalitate imperativa a verbului „a intelege” dezvaluie autoritatea personajului si faptul ca este un conuscator al psihologiei umane. exercita asupra Anei o fascinatie diabolica. Pintea il gasi cu capul sfaramat la tulpina stejarului. cine trece pe-aici. inselaciunea. de a rasplati insutit si inmiit. Lica se comporta ca un stapan absolut peste oameni si locuri. pe care le domina cu cinism si satanism. alaturi de atitudinea si gesturile lui. desvaluindu-si sentimentele si gandurile.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful