Vindecarea a doi orbi si un mut in Capernaum

Vindecarea a doi orbi si un mut in Capernaum - Duminica a 7-a dupa Rusalii In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin! Binecuvantati si dreptmaritori crestini in sfanta biserica a Domnului nostru Iisus Hristos. Asa cum a binevoit Domnul, Mantuitorul Hristos, in Duhul Sfant, impartasindu-se pe El noua pentru ca viata Lui sa fie viata noastra, ne-a impartasit intai din cuvantul lui Dumnezeu si apoi din trupul si sangele Lui. Asa si noi ne impartasim intai din cuvantul dumnezeiestii Evanghelii si apoi, fara indoiala cei care randuieste Domnul sa fie vrednici, se impartasesc si din trupul si din sangele Lui. Deci acum ne impartasim din cuvantul Lui dumnezeiesc si asa sa-l primim, cum zice dumnezeiescul apostol Petru: “Sa primeasca omul cuvantul din Dumnezeu- Cuvantul pentru ca si voi, cuvintele voastre pe care le rostiti, sa fie ca din cuvantul lui Dumnezeu”. Atunci, iubitilor, in vremea aceea aflandu-se Mantuitorul in Capernaum si vestindu-se in tot tinutul acela prezenta Lui, doi orbi se tineau dupa El strigand: “Miluieste-ne, fiul lui David, miluieste-ne pe noi”. Trebuie stiut - Mesia - era un cuvant care il numea pe Mantuitorul, caci evreii stiau ca Mesia, adica unsul lui Dumnezeu, Hristosul, se va intrupa si naste din semintia lui David, psalmistul, profetul si imparatul David. De aceea cand vom auzi totdeauna in evanghelie cuvant, sa stim si sa cunoastem ca si aceasta chemare se adresa lui Iisus Hristos contemplat, vazut, inteles ca Mesia, adica unsul lui Dumnezeu. Si a intrat Iisus in casa, dar iata orbii s-au tinut dupa El, au intrat si ei imediat dupa Dansul, iar Iisus i-a intrebat, asa cum ne-ar intreba pe noi, atunci ca si astazi – El care este etern: “Credeti ca Eu va pot salva, va pot da vedere? ca pot raspunde feluritelor voastre dureri, cautari, izbavindu-va de un chin care va stapaneste, credeti?” Zis-au Lui orbii: “Da, Doamne.” Erau ei total orbi? Inlauntru, duhovniceste nu erau orbi, ei vedeau (ca dovada ca L-au numit pe Iisus, Fiul lui David) si atunci cu acea credinta launtrica au raspuns: “ Da, Doamne.” Acea credinta adanc vazatoare. Si atunci Iisus s-a atins de ochii lor zicand, sa retinem cuvantul: “Dupa credinta voastra fie voua” si li s-au deschis ochii, dupa creinta lor. Astfel la harul Lui a raspuns creinta lor si in aceasta unire s-a nascut in ei lumina. Sa nu uitam nici o clipa acest har. Asa se naste lumina, in aceasta unire, asa se naste viata. Dar Iisus le-a poruncit cu asprime zicand: “Vedeti nimeni sa nu stie!”. Uneori insa ii trimitea Iisus, ca pe vindecatul de demon al Gadarenilor. Atunci, vindecatul l-a rugat pe Iisus sa-l lase sa mearga dupa Dansul, dar Iisus stiti ce i-a spus: “Mergi si vesteste despre tot binele pe care ti l-a facut tie Dumnezeu”. Deci pe vindecatul de demon il trimite sa propovaduiasca, il face apostol; aici, celor care fusesera orbi le spune cu asprime: “nimeni sa nu stie”. Uneori insa ii trimitea Iisus ca pe vindecatul de demon al Gadarenilor. Atunci l-a rugat vindecatul pe Iisus sa-l lase sa mearga dupa dansul, dar Iisus, stiti, ce i-a spus: “Mergi si vesteste despre tot binele pe care ti l-a facut tie Dumnezeu”. Deci pe vindecatul de demon il trimite sa propavaduiasca, il face apostol; aici, celor care fusesera orbile spune cu asprime: “Nimeni sa nu stie”. Pentru fiecare moment era o taina si un rost al cuvantului dumnezeiesc pentru ca fiecare, si suflet si loc si timp si moment, isi au o originalitate a lor. Nu staruim acum asupra acestui fapt . Zice Sfanta

Evanghelie mai departe: iesind orbii, fostii orbi, caci acum vedeau. Cand s-au deschis ochii lor pe cine au vazut intaia oara? S-au deschis ochii la fata lui Hristos si asa cum L-au vazut nu puteau sa taca, impartasindu-se ei lumina din lumina. O Doamne, ce fericiti! Dar sa nu credem ca pe noi ne lasa mai putin fericiti, trebuie doar sa avem credinta, sa credem. Si au vestit in tot tinul acela. Nu ni se spune ca i-ar fi pedepsit Dumnezeu pentru aceasta. Iarasi se deschide o taina. Una le spune orbilor Hristos, alta fac ei. Dar ei nu au facut-o impotriva luminii lui Dumnezeu. Au marturisit impartasirea luminii, pentru ca au vrut sa o cumoasca si altii. Sa impartaseasca lumina din lumina lui Hristos. Si plecand ei iata au adus un nou mut, dar se mai adauga ceva: avea demon; la orbi nu se mentioneaza insa la mut Evanghelia spune ca avea demon, adica duhul cel rau. Demonul i-a amutit graiul. Si deodata, vedeti, cuvintele Evangheliei se implinesc, fostii orbi graiesc pregatind pe mut. Fostii orbi strigau infruntand pe demon, rusinau pe demon. Acesta este talcul, cred, ca pe de o parte Mantuitorul din smerenie le spune sa taca, pentru ca sa vina un mut si ei insisi sa rusineze pe demon care facea sa-l amuteasca, iar Mantuitorul scoate demonul si mutul graieste preamarind pe Dumnezeu si muultimile se minunau si graiau: “Niciodata nu s-au aratat in Israel asemenea fapte minunate”. Fariseii insa sarmanii neintelegand ziceau: “Cu domnul demonilor scoate pe demoni”. Pacatul cel mare este impotriva Duhului Sfant, cum il numeste Mantuitorul, adica a nu simti, a nu vedea cu ochii duhului puterea Duhului Sfant pentru care psalmistul se ruga: “Duhul Sfant nu-l lua de la mine, Doamne”, oricat de decazut am ajuns, dar nu-l lua de la mine, pentru ca numai in Duhul Sfant pot sa vad, pot sa cred, pot sa ma rog, pot sa fiu ceeea ce Tu m-ai zidit, sa fiu chip al Tau. Sarmanii!”cu demonul demonilor...”, asa cum dintre noi suntem multi care cand vedem ceva bun la un semen al nostru nu vedem binele, vedem tot raul. “Este o mare durere sa nu vezi binele in tine”, zicea un scriitor. Sa nu vezi binele in tine sau un alt fapt bun al cuiva, in orice pozitie s-ar afla.Sa nu vezi binele, sa vezi nmai raul si sa te gandesti: cine stie din ce motive a savarsit acest lucru.Este semnul unui tragic fariseism. Este posibil sa fii orb trupeste si sa nu fii orb sufleteste. Doamne, nu cunoastem noi un orb in tara noastra care vede mai bine decat orice om, parintele Paraian. Ca orb a facut teologia si luminat de Duhul Sfant da sfat si tarie atator suflete. Sau dintre Sfintii Parinti, Didim cel orb, care a scris o carte “Despre Duhul Sfant”. O Doamne, toti cei care te-au cumoscut ca Tu esti lumina. Plansul nostru al tuturor este pentru orbirea noastra lantrica. La aceasta orbire ar trebui sa cugetam toti, sa ne intrebam cugetand si la cuvantul Mantuitorului, la pilda semanatorului, cand ucenicilor le spunea “voua va eate dat sa cunoasteti tainele imparatiei”, pentru ca ei, fariseii, oamenii ceilalti “vazand nu vad si auzind nu inteleg”. Sa nu vezi, dar cum s-a petrecut aceasta? Am citit de curand un cuvant al Sfantului Grigorie de Nissa care m-a patruns adanc. Vorbind despre caderea parintilor nostri Adam si Eva, spune el: “Cum e cu putinta sa nu vezi pacatul? Pacatul care inseamna despartirea de Dumnezeu prin pacatul de baza: orgoliul, mandria care nu pune in centru pe Dumnezeu, ci eul, egoul omului, ca si cum omul ar fi centrul si si-ar da singur fiinta si sens existentei sale, el si-ar fi pus pentru sine un inceput. Ganditi-va la ideologiile acelea care au provocat revolutia franceza in 1879. Voiau sa puna inceput lumii; iar in 1917 la fel. Aceste ideologii s-au apropiat una de alta, adica cea din urma de cea dintai, iar cea dintai de demon. Revin la ceea ce marturiseste Sfantul Grigorie despre cum s-a nascut starea de pacat. Eu sunt chemat sa am privirea catre Dumnezeu, asa cum a fost zidit Adam, dupa chipul Fiului Sau. Zice

Evanghelia: “La inceput era Cuvantul”; dar Cuvantul e Fiul lui Dumnezeu, e Fiul si Cuvantul lui Dumnezeu. “La inceput era Cuvantul si Cuvantul era la Dumnezeu”. In limba greaca este o prepozitie – pros, adica spre, cuu fata spre Dumnezeu; deci Fiul lui Dumnezeu e cu fata spre Dumnezeu, iar noi, cei ziditi dupa chipul Lui, asa suntem randuiti sa fim: cu fata spre Dumnezeu, cu fata spre lumina. Si atunci caderea este intoarcerea de la lumina lui Dumnezeu; cum talcuiesc Parintii: Daca esti cu fata spre lumina te impartasesti de lumina; asa cum stand cu fata spre Soare te impartasesti din lumina lui. Daca lasi o clipa sa cada pleoapele peste ochi, atunci nu s-a stins in tine izvorul luminii, dar nu mai vezi. Tu singur voind sa inchizi ochii te inchizi luminii, inchizi prin pleoapele tale intrarea luminii lui Dumnezeu in tine; te-ai inchis atunci in intuneric. De aceea si povestea aceea populara, cu omul care se lupta sa aduca cu un vas lumina de afara inauntru.Si cineva i-a zis: “Mai omule, sarmanul de tine, deschide undeva niste ferestre!”. Si a deschis omul derestrele pe care insa intra lumina, dar putea sa intre si moartea. Moartea intra, cum spune Scriptura, prin ferestre, adica prin simturi. Si zice un cuvant uluitor, o talcuire a Scripturii data de Sfantul Grigorie de Nyssa: “Omul a fost trimis afara din Rai fara casa”. Atunci , care era casa? Raiul. Cand citim mai adanc in Scriptura mai constatam ceva: ca Dumnezeu L-a facut pe om din tarana, a suflat suflare de viata si s-a facut suflet viu purtator de har, devenind sufletul lui, tron al Dumnezeului celui viu si ochiul lui Dumnezeu, impartasit de har. Si a zidit Dumnezeu gradina cea din Eden – Raiul; si spune: “A luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care-l facuse si l-a dus in gradina cea din Eden ca s-o lucreze si s-o pazeasca”. Cuvantul este cu talc adanc.Deci l-a dus in Rai, l-a dus in aceasta casa dumnezeiasca din afara Raiului, in casa lui Dumnezeu, dar raspunzand omul ispitei sarpelui; l-a trimis afara fara casa. Din lumina in intuneric. Asa s-a nascut in om de la sarpe, de la demon, inceputul patimilor si inceputul orbirii; Fiecare ar trebui sa cugetam in clipa aceasta sa ne alcatuim constiinta de sine, altfel spus statutul nostru fundamental, constiinta noastra prin care sa aflam pentru ce traim, pentru muncim, pentru ne jertfim, de unde venim, cum sa petrecem si cum sa fim neincetat. Caci iata acesta este intelesul: Dumnezeu l-a dus pe om in Rai, deci s-a savarsit o mutare, o trecere. un suis si ca existenta noastra este neincetat un suis. Trebuie sa cunosti odata obarsia ta, originea ta. Sfantul Maxim spune: “Inceputul pacatului este in inteligenta. In intelectul omului, in cugeterea omului” si anume s-a imbolnavit mintea omului, s-a imbolnavit constiinta lui. Cum adica? Omul s-a intunecat in originea lui, in obarsia lui, a uitat de unde vine., cine l-a zidit pe el. Acesta este inceputul pacatului, faptul ca omul nu-si mai cunoaste originea lui, obarsia lui. Aceasta este poate tragedia tragediilor. Deci fiecare sa cugete la acest fapt fundamental, la statutul sau, la constiinta sa, la ce este el ca fiinta. Spune un om chinuit sufleteste: “ce sunt nu stiu, iar ce stiu nu sunt”. Ori Scripturile si Parintii ne invata si ce suntem si ce trebuie sa fim. Ce spune Scriptura in privinta aceasta? Intai si inainte de toate, Dumnezeu este lumina si Dumnezeu eate iubire. Dumnezeu eate lumina si nici un intuneric un este in El, spune sfantul apostol si evanghelist Ioan, (Scrisoarea I, cap.1, vers.5 si cap.4 vers.8 ): “Dumnezeu este iubire”. Deci Dumnezeu este lumina si iubire si ne-a creat pe noi dupa chipul lui si in vederea nesfarsitei asemanari cu El, ( atunci si omul in obarsia lui este lumina si este iubire) si ne-a asezat in Rai casa a luminii si casa a iubirii dumnezeiesti. Acesta esta faptul capital pe care trebuie sa-l stim, omul nu aspira simplu dupa lumina, ci aspira dupa lumina pentru ca el insusi a fost zidit din lumina si din iubire, si lumina cu iubirea impreuna alcatuiesc existenta, si viata in Dumnezeu si in noi si nu numai lumina ci si iubire deoarece lumina fara iubire este searbada, este seaca, poate sa si ucida. Nu au spus fariseii in fata lui Pilat “noi lege avem” si legea era lumina lor. Ganditi-va, adancul din noi este de nedistrus, este lumina divina, dar si iubire. Deci lumina si iubire, tot ce cunosti sa impartasesti in iubire. Acesta este statutul nostru fndamental de a fi lumina si iubire si de a fi fost asezati in casa luminii si in casa iubirii lui Dumnezeu.

Asa cum contemplam noi florile. nu se mai trezeste inima mea. un rost al ei. nu vezi si ce are bun aproapele tau caci te-ai inchis in tine. Doamne! Spune un parinte al bisericii ca aceasta lene face viermi. pacatele impotriva Duhului Sfant care ucid sufletul. credinta. nu mai pot dormi. holdele de grau. din Dumnezeu. Cand esti in desfranare atata vezi. apoi toropeala aceasta. Adica sa vezi in toate fapturile lumina lor dunmnezeiasca raspandita catre fiecare faptura. Orgoliul – si odata cu orgoliul. Ar trebui aici sa gandim si de ce spune Mantuitorul ca postul si rugaciunea izgonesc demonii. zice ca l-a asezat in preajma gradinii Edenului ca sa doreasca neincetat sa se intoarca. lenea spiritului. o patima.Sa cugete omul cu toata staruinta la patimi. muntii. totusi. Este de crezut ca omul era chemat prin suflarea harului Duhului Sfant . daca Hristos luand firea noastra trupeasca a luat si toate aceste afecte ale noastre: foamea. originea caderii noastre. Asa “gusta-Ma pe Mine din toate” – si sa sporesti atunci din lumina in lumina. apoi tristetea cand te chinuie un gand. dragostea. Inca o data sa reflectam gustarea euharistica fata de lacomia pantecelui. De aceea Sfantul Ioan Gura de Aur (in moliftele lui) spune ca Mantuitorul “cu preacurata si sfanta Lui scuipire facand tina a deschis ochii orbului”. Si spune Apostolul: “iubirea de arginti e radacina tuturor rautatilor”. Undeva la n popor in Apus se spune ca moartea sta in stomac. gusta-Ma din toate pe Mine viata cea adevarata” sau cum zice psalmistul: “Gustati si vedeti ca bun este Domnul”. caci nu poate sa ucida ceea ce este de neucis. un cuvant al cuiva care socotesti ca te-a jignit. contempland. si nu este ucis in nimeni chipul lui Dumnezeu. Cand l-a asezat Dumnezeu pe om in Rai (si talcuim adeseori cuvantul acesta. sa stie ca el este lumina si casa a luminii si ca pacatul este intuneric. A luat toate ale noastre dar fara de pacat. invidia. porunca lui Dumnezeu) i-a zis: “gustati din toti pomii gradinii”. Asa a fost facut omul – sa se impartaseasca din toate fapturile. deci numai atat. Cum talcuieste Ioan Damaschin. care luminita ei. Gusta-Ma pe Mine – impartaseste-te neincetat din Mine. din ratiunile divine. Daca omul de la inceput ar fi invatat porunca: “gustati euharistic dumnezeieste” nu s-ar fi nascut bolile si nu s-ar fi nascut atata stricaciune in trupul nostru. Toate erau sfinte in Hristos. De buna seama ca le-a luat pe toate. Asa va fi omul in eternul viitor cand va iesi din intuneric. Ce a insemnat gustarea. Care era fara de pacat. Aceasta este chemarea: sa te intrebi: Am sporit in clipa aceasta cu un nou inteles al trupului din lumina in lumina? Si spuneam catrebie sa gandeasca omul si sa analizeze intotdeauna orgoliul. mai vezi ceva bun in el? Nu. Iertati ca dezvalui si acest fapt: niste studenti la teologie il intrebau pe profesor acum vreo treizeci de ani. cel dintai pacat al demonului. dar alta era starea in Hristos. caci toate patimile sunt intuneric. brazii – contemplam atunci frumusetea iubirii dumnezeiesti ca sa ajungem apoi la lumina eterna. intunericul din tine. nadejdea. sau cum gustam noi din sfanta impartasanie.. din ratiunile lor dumnezeiesti. O. de ce a pus Dumnezeu la inceput postul? “ Din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci”. cu iubirea de sine toate patimile – ne asaza pe noi in intuneric. viata cea adevarata”. episcopul: “Pe cel de crand botezat sa nu-l faci imediat episcop (sau preot) ca nu cumva sa cada in trufie” – deci in osanda diavolului. Apoi frica. Alta era stare noastra originara. pe care l-a primit cand i s-a dat suflare de viata sa transfigureze trupul acesta si sa guste euharistic din fapturi. Stiti care sunt treptele Filocaliei: intai incetarea patimilor si apoi luminarea. din ele. pe parintele Nicolaescu. Si spune Apostolul ca diavolul este originea pacatului. ca Filocalia. dar cum talcuieste Sfantul Grigorie. setea si celelalte. ura. Si atunci tu in ura ta nu vezi decat raul. ca este inceput iadului. ca intr-o euharistie. un esec. Cum zice sfantul apostol Pavel cand scrie lui Timotei. in acea clipa. din lumina divina. si anume sufletul pe care l-a facut Dumnezeu prin har sa fie nemuritor. Spun unii: nu ma mai pot ruga. Reflectam zilele acestea ceva mai adanc la cuvantul lui Dumnezeu: “Gustati din toti pomii gradinii” – deci “Suie-te prin toate fapturile. esti obsedat si posedat atunci. fata de acea stare care a fost cum se spune: “Dumnezeul lor e pantecele”. Si nu este chiar nimic bun in el? Scriptura spune ca l-a trimis Dumnezeu pe om afara din Rai. slava desarta. Este atat de simplu: cand urasti pe cineva. in lacomie. parintele nostru: “Suie-te prin toate fapturile la Mine si gusta-ma din toate pe Mine. Apoi mania. Spune Mantuitorul: “nu va temeti de cei care va ucid trupul ci de cei care ucid . toate aceste patimi.

. Risipeste. si am inteles ca stralucirea vine din launtru. “Auzului meu vei da bucurie si veselie” – zice Psalmistul. acelasi Parinte ceresc. iubitilor. Cuvintele Tale. sa fie deschisa. sa vad ca puterea e de la El. Doamne. De ce? Ca sa invat smerit si sa-L ascult pe El. dreptatea – toate acestea sa simtim ca sunt lumina si ca noi traim in ele. Si mai departe “Sfinteasca-se numele Tau” – Sfant e numele Tau si numele tau sa ma sfinteasca. “Fie voia Ta” – nu a mea. ce inseamna? Ca intre noi suntem frati. Doamne. deci avem acelasi tata. O. Ma vedeam asa. ca sa fac nu lucruri mari. imparatul inimilor. Am stat de vorba acum de dimineata cu cineva: Dumneata cand citesti rugaciunea gandesti? Cand zici Tatal nostru: Doamne ce inteles adanc. acolo trebuie sa lumineze lumina cereasca. De ce rugaciunea sa o facem cu mintea in inima? Pentru ca sa fim fii ai luminii. in fiecare virtute: credinta. Ma vedeam in stare sa fac lucruri mari. care ne alunga in moarte inainte de a muri. inima ta. dar si invierea tot in suflet incepe si incepe cu lumina. Deci ochii duhului nostru sa fie deschisi ca lumina dinlauntru sa nu piara. Si atunci. s-ar raspandi mult mai multa lumina. Mai departe: “Vie imparatia Ta” – tu sa fii imparat. narile. in stralucirea acestei lumi. dragostea. pentru ca lumina sunt poruncile Tale. auzul duhovnicesc. Voiam maretie.. Si toate virtutile sunt lumina. nu sunteti la stramtorare”. si iata-ma sarac. cat m-as ruga pentru d-voastra si pentru noi toti. iubitilor. iti multumesc ca ma aflu in lumina – si cand ma rog se intampla si aceasta. ca Tu voieste numai binele. Eram odata intr-o gara mare si asteptam pe cineva. nadejdea. Zice rugaciunea de dimineata pe care o citeste preotul cand se citesc cei sase psalmi la strana: “Doamne. toate poruncile lui Dumnezeu sunt lumina. atunci incetul cu incetul din aceste puncte de lumina. urechile. ci intelept. Lumineaza ochii gandurilor noastre”. ca sa fiu nu bogat. nu din afara. Doamne. cucerind lumea si m-am trezit deodata bolnav si infirm. scria Pavel corintenilor: “In inima noastra este largire. ceresc! – il numim Tata al nostru.. Ma vedeam in bogatie sa fiu fericit. crestine. Si. dar Dumnezeu m-a lasat in slabiciune. sa imbratisize tot sufletul omenesc! Se pecetluiesc ochii. Sa planga tot sufletul pentru intunericul care sta inintea noastra si inlauntrul nostru ca nu cunva “sa adormim in pacate spre moarte”. Undeva la un spital stau scrise. rugaciunile mele erau din adanc. atunci de ce se mai pecetluiesc? Tocmai ca sa se deschida simturile dinlauntru. reusita. ca sa ma impartasesc de voia lui Dumnezeu. mai departe. dar deodata mi-am zis: Ce inseamna intrnericul cel mai dinafara? Si am simtit atunci ca inlauntru. caci moartea in suflet incepe. Ma vedeam in tinerete cu o fiinta bogata langa mine si nu mi-a fost asa. O. intiparite in zid de catre un bolnav. Copilasul are simturile trupesti. cum spune Apostolul: “sa avem mintea lui Hristos”. “Precum in cer asa si pe pamant” – O. zicem al nostru.sufletul”. in schimb deodata inima mea s-a deschis catre intreaga lume – si catre cei bogati si catre cei saraci.. Erau multe lumini. din fiecare. al sufletelor noastre. adanc la care eu nu cugetam. O. lumina divina iar noi sa ne simtim ca o casa a luminii. si atunci noi toti suntem fiii Lui. de slava Lui. Daca toti ne-am ruga si am gandi cugetand adanc. si . Acel dar mi l-a dat Dumnezeu. de dimineata alearga duhul nostru catre tine Dumnezeule. daruieste soarele dreptatii si pazeste viata noastra cu pecetea Sfantului Duh! De aceea la botez se pecetluiesc toate simturile. Gandesti asa? ca esti fiu al Parintelui ceresc? A inceput sa tresara. ci lucruri bune. Si toata faptura ta sa fie de aici lumina. aceste cuvinte: “Doamne. fel de fel. orice lene de la inimile noastre. beculete. In fiecare gand dumnezeiesc sa simtim ca este lumina. caci daca ai de aici lumina “intunericul e cel mai dinafara”. faclie picioarelor mele. vedeam si visam in tineretea mea si ceream lui Dumnezeu putere ca sa ma realizez si sa am succes. sa devina pamantul oglinda a cerului!. toate simturile ca sa se deschida dinlauntru vederea duhovniceasca. Doamne. si catre cei mari si catre cei mici. sa ne temem de cei care ne ucid sufletele. Se pecetluieste la frunte copilasul ca sa se deschida mintea lui. Invata-ne pe noi Dumnezeule dreptatea Ta. se pecetluieste apoi ca sa se deschida inima. sa am slava oamenilor si am cazut in slabiciune.

duhul intelepciunii si al intelegerii…” (Isaia 11. Parintele Constantin Galeriu Predica la Duminica a noua dupa Rusalii: Umblarea pe mare potolirea furtunii In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. A sclipit – dupa strigatul inimii tale: Lumineaza-mi. Totdeauna in Scripturi este miscarea aceasta intre har si libertate. “a silit pe ucenici sa intre in corabie si sa treaca inaintea Lui. ne descoperim pe noi insine. inainte de patimire. sa-L vada si sa-L auda. Neincetat sa fim atenti la dar si la lucrare! Iar Iisus S-a suit in munte sa se roage singur. Harul lui Dumnezeu. caci El este adevaratul chip al omului. Tot darul si intelepciunea de la El este. dupa Cina cea de Taina. in darurile Duhului Sfant. Cum simti impartasania. “Apoi a slobozit multimile”. pe tarmul celalalt” – al lumii acesteia. cunoscand gandurile lor. dupa darul intelepciunii este darul intelegerii: “Si va odihni peste El Duhul lui Dumnezeu. catre seara. De aceea asa s-a si scris deasupra Crucii. Caci. intunericul! – ca o scanteie de intelepciune divina. ba le da si de mancare – au vrut sa-L proclame imparat. ca. Si maretia chpului ne-o descopera in aceasta stralucire neincetata a Evangheliei. in locul Cezarului de la Roma. Sa ascultam si sa ia aminte fiecare. Tu care ai spus: “Eu sunt Lumina lumii. Si a dat drumul multimilor. Deci a dat multimilor si paine si vindecari si cuvant. Amin. cum marturisim neincetat. ne incredinteaza de darul preamarit al lui Dumnezeu. darul Lui si libertatea sa lucrezi. dar nu numai. Dar Iisus. caci orice tarm e intai mai presus de lume si apoi si in lume. pentru a intelege darul lui Dumnezeu. cuvant cum nu le graise nimeni le graieste si le mangaie cautarile sufletelor lor. astazi in actu divino-uman al mergerii pe mare. multimile – inaripate in duhul lor. dupa ce hranise multimile cu cele cinci paini si cei doi pestisori. Dreptmaritori si vrednici de iubire crestini in Sfanta Biserica a Domnului nostru Iisus Hristos. Fiul lui Dumnezeu. Impartasirea de astazi din cuvantul lui Dumnezeu. Lucru pentru care Il vor si osandi. in Duhul Sfant. De aceea. ca ele sa cugete. ci va avea lumina vietii”. din Evanghelia Lui. apoi te lasa sa-l lucrezi. Iisus va spune ucenicilor: “Voi toti va veti risipi si pe mine ma veti lasa . iata. si tu o intelegi si o lucrezi. mai sporiti pe calea aceasta a suisului pe scara lui Iacov. deasupra apelor marii. Intelepciunea este El. Dar nu insingurat. le-a lasat. iar casa Intelepciunii este Maica Domnului. ca sa intelegem darul intelepciunii. Dumnezeu si Om. prin Fiul. ca un fel de indreptatire a lui Pilat in fata imparatului sau: Iisus Hristos Regele Iudeilor. cum simti cuvantul lui Dumnezeu. din darul unui baietas care le avea puse in traista de mamica lui. Cel ce vine dupa Mine nu va umbla intru intuneric. Iar darul intelegerii ne priveste pe noi: libertatea. Amin. Iisus toate le rezolva pentru ei: pe bolnavi ii vindeca. Doamne. Iisus Se afla pe tarmul de rasarit al Marii Galileei. Doamne. apoi le-a slobozit: libertatea. Dar in care. spunand ca ar fi vrut sa devina imparat. Si acolo. nu numai cei care sunt mai elevati. vrand si el sa mearga dupa Iisus. In vremea aceea. Inteleptul a spus: “Intelepciunea Si-a zidit eisi casa”. Asa lucreaza Dumnezeu: Iti da un dar. de la Parintele Luminilor. cum l-a zidit Dumnezeu in lume: in timp si spatiu. sa intelegi. Adesea ne-am intrebat de ce mereu in Scriptura dupa duhul intelepciunii urmeaza duhul intelegerii.anume de a fi in lumina” – in lumina Ta. 1-3). pe care-l avem in Mantuitorul Iisus Hristos.

incepand sa se scufunde. a zis: Doamne. Multimile. de la unele ramase urmele. care aici.” (Matei 14. zicandu-le: Indrazniti. deci. inspirata Parintilor Bisericii. se afla in neliniste. Iar noi aflam acum. Nu te vei simti niciodata singur stiind ca El se roaga si acum in fata Tatalui. slava pe care o am de la Tine mai inainte de a fi veacurile”. cand se petrece. orb? Doamne pazeste! Dar nu poate. la limanul Tau cel lin alergand. l-a apucat si a zis: Putin credinciosule. corabia valurita. Si Iisus era singur si nu era singur. Eu sunt. scapa-ma! Iar Iisus. in momente privilegiate. daca esti Tu. Parca-ti vine cuvantul poetului: “Sta castelul singuratic oglindindu-se in valuri. ne infatiseaza marea furtunoasa. Cum zice rugaciunea: “Marea vietii vazand-o inaltandu-se de viforul ispitelor. Priveste cu duhul de pe munte pe mare si-i vede pe ucenici. Sa te simti mereu in aceasta taina vie. o simtim. dand atata unduire rotitorului talaz. Tiberiada. 22-34) Ghenizaretul. cer nou si pamant nou. Tatal este cu Mine. caci vantul era impotriva. raspunzand. dezvaluind alta ipostaza. umbland pe mare. Care e viu in veci. apoi le-a slobozit. dar El nu o arata. Se lasau umbrele serii… Se retrage in singuratate. Calcand . in nesimtirea tragica. stralucirea lor e patrunsa acum de stralucirea cea adevarata a Celui ce calca peste valuri – stralucirea pururea. niciodata nu L-a parasit. s-a potolit vantul. care ne schimbam. au venit in pamantul Ghenizaretului. iar El se roaga. a mers pe apa si a venit catre Iisus. a cautarii. fiind invaluita de valuri. Dar in noaptea aceea. la malul marii. nu va temeti! Iar Petru. ci cu Tatal si cu noi si in duhul Lui. Taina a nelinistii. care e moartea sufletului inainte de a trupului. cautati si veti afla. Dar El le-a vorbit indata. pe care Iisus a cuprins-o in cuvantul: “Cereti si vi se va da.” Si spune Inteleptul: “Vai celui singur”. bateti si vi se va deschide”. Tebaida. iar altele ramase pana astazi. zicand: Doamne. are si el nelinistea lui. noua care crestem ori scadem. Noi sa ne simtim in corabie. cum se ruga adesea. ucenicii s-au inspaimantat. E pururea. are dorul lui de a deveni. “corabia era acum la multe stadii departe de pamant. Si. zicand: Cu adevarat Tu esti Fiul lui Dumnezeu. s-a temut si. jos. nicaieri si niciodata.” Dar in talazuri vii. Fiu si Duh Sfant – nici omul nu e singur vreodata. cu Tatal. cu noi. sa nu te mai tulburi. Si spuma valurilor. in cer. Nimeni nu este singur daca e cu Dumnezeu. slava pe care Mi-ai dat-o Mie Eu le-am dat-o lor. Alteori. Dar vazand vantul. ucenicii dorm. trecand dincolo. Se inalta printre cetini intre raristea de brazi. coborandu-se din corabie. Acum. Si chiar acest cutremur al pamantului. adica partea dinspre noi: Capernaum. Iar Petru. n-o simtim. Cine a calatorit pe acolo a aflat tainele lor. nici in moarte. smeriti. strig catre Tine: Scoate din stricaciune viata mea!” Rugaciunea aceasta. O arata pentru a ne impartasi noua. Asa cum alta data Iisus a zis furtunii: “Taci. Altfel ti se descopera lumea si intelesul ei. iar in fundul apei clare doarme umbra lui de veacuri. Acea slava. Noapte. am zice: Coboara si calca pe crestetul valurilor. in rugaciune cu noi toti. altfel lucreaza. dar si al sufletuli si al duhului. Dar eu nu sunt singur. insa. Iar la a patra srtaja din noapte a venit la ei Iisus. ar fi putut sa faca si acum. Vazandu-L umbland pe mare. vede corabia unduindu-se in valuri. cand se roaga Iisus. El. Si precum Dumnezeu nu e singur – e Tata. De ce? Pamantul sa ramana incremenit. precum cerurile. are si el suspinul lui. intinzand indata mana. e neincetat cu Dumnezeu. ci cu ucenicii care erau in corabie. Iar noi sa ne simtim nu cu cei care se hranisera si vroiau sa-L faca imparat si dupa aceea au adormit. ascultand si suspinul marii si vuietul marii in inimile ucenicilor si freamatul lor si zbuciumul lor. Iisus spune: “Parinte. tainele acestei Evanghelii. E intr-o neliniste neincetata. Iubitilor. se odihnesc. zicand ca e naluca si de frica au strigat. si cu ucenicii. cum zice Sfantul Simeon Noul Teolog. porunceste sa vin la Tine pe apa. Iar cei din corabie I s-au inchinat. a strigat. Corabia lor. pentru ce te-ai indoit? Si suindu-se ei in corabie. pe marea vietii. El i-a zis: Vino. Se ruga singur. Ca in gradina Ghetsimani. aruncandu-ne intr-un fel de cutremur pe care trebuie sa-l privimi intr-o dubla intelegere: cutremur al pamantului. revin putin la cuvantul de mai inainte: Iisus hranise multimile. linisteste-te”.singur.

Petru. daca esti Tu. neinspaimantandu-Ma. .” Tu ai zis: Indrazniti. a strigat: “Doamne. de pretutindeni. se lumineaza. Voiesti sa afli viata? Tine in tine credinta si smerenia. Sa-l auzi asa cum l-a rostit Iisus lui Moisi. slava Lui se unea cu stralucirea crestetului valurilor. Iisus stim ce a raspuns. a merge la Tine. nici sa te inalti. porunceste sa vin la Tine pe apa. din nefericire se petrece. Sa simti ca-ti spune si tie: Eu sunt. miluieste-ma! E cu putinta ca si in el sa patrunda strigatul si numele lui Iisus. Pot indrazni. i-a spus. “Vino!”. pe care a luat-o Cel mai presus de tine. creat dupa chipul Lui. A mers Petru o vreme pe apa. Si merge. cand venea vreunul sa-i laude. toti suntem botezati. Alta data. acest cuvant: Eu sunt. unica. Precum mergi Tu pe apa. Pustnicii o marturisesc. pustnicul isi face cruce si se stinge si ca un fulger cade din cer. Existenta. Iar Iisus a luminat. Noi putem da marturie dupa ei. Indrazniti!… Petru indrazneste.peste valuri. fata catre fata. Sa intelegem acest moment. Cand Moisi a vazut rugul. faptura prea mica (ce dulce si duios!). chiar firea smerita a unui maracine. in smerenie. Indrazniti!” Cu un inteles nesfarsit. si apoi vom exista in inviere – a treia stare. Si atunci. Si de frica striga: Naluca! Cum spunea dumnezeiscul Pavel. s-a temut si. peste valuri. si cel rau ia chip de lumina. Dar. infinit. Cu cat mai mult firea ta. se inspaimanta. poate ai fost trimis la altul. viu. Eu sunt… nu va temeti… indrazniti! – le spune ucenicilor. acel maracine smerit. de la Adam. si eu sa merg. A zis Iisus: “Eu sunt. Adesea s-a aratat in lumina. ca pe mare zici: Doamne Iisuse. intrucat si apostolii si evanghelistii Matei. in incercari sa te rogi. In degetele impreunate pentru semnul crucii e si Treimea si doimea divina: Tatal. indumnezeieste. Si sa-ti faci cruce. vazandu-L in acea lumina. O clipa primeasca dragostea dumneavoastra sa talcuim acest moment. aratandu-i-se un fel de imitare. ci transfigureaza. Doamne?. ii raspundeau: vezi. Nu va temeti. Iar Petru. caci prin ele afli mila. Doamne. Nu de la mine. coborandu-se din corabie. Spune scriptura: “La inceput era Cuvantul si Cuvantul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul” – fata in fata cu Tatal. vazand vantul. Nici sa te tulburi. scapa-ma!” Iar Iisus i-a intins mana. Caci fapturii ii este daruita existenta. dar. se impartaseste de harul si adevarul care vine impreuna cu Iisus. E greu sa rostesti acest cuvant pe care numai El il poate rosti. ci. se inspaimanta si se scufunda. Caci focul dumnezeirii nu desfiinteaza. fata in fata cu Iisus. venind catre Iisus! Dar apoi. Daca e un talhar. Marcu si Luca rostesc. Sa vin la Tine pe apa. fereasca Dumnezeu. spre Tine. care ardea si nu se mistuia. Noi toti suntem in har. Astfel intelegem de ce ucenicii au strigat: Naluca. momeala a luminii. Dar cu smerenie. L-a apucat si i-a zis: “Putin credinciosule. si voi indrazniti! La acest cuvant – indrazniti – a raspuns Petru: “Doamne. sa nu ne tulburam. in furtuna. din toata istoria. incepand sa se scufunde. Si ucenicii. Zice dumnezeiescul Isaac Sirul: “Cere de la Dumnezeu sa-ti dea sa ajungi la masura credintei. a primt raspuns: “Eu sunt Cel ce este” – Existenta. ci ramanea verde. cu Tine? Da. a mers pe apa si a venit catre Iisus. Dar. apoi sporeste darul lui Dumnezeu: existenta in har. cu cele trei stari ale ei. la Horeb. acea imbinare divina. in ispita. de a exista. Iar omul. Iar noi. parca ar fi rostit pentru fiecare suflet. Precum Ma vedeti pe Mine indraznind. Si atunci Moise. Aceasta indrazneala e data fiecaruia. Ei au si vietuit. cu privirea catre Iisus. vazand ca vantul e potrivnic. Si acum S-a descoperit ca El este. cum spune dumnezeiescul Maxim Marturisitorul: starea daruita intregii fapturi in prima ei chemare. care a primit suflarea divina de viata. e fata in fata cu Hristos. ci de la sfinti. o clipa de indoiala. a slavei Lui cu lumina valurilor. rostim. intai duhovniceste. Fiul si Duhul Sfant si Dumnezeu-Omul (Fiul lui Dumnezeu). pentru ce te-ai indoit?” Si au urcat in corabie. si calca impreuna cu El pe valuri. cum spune dumnezeiescul Palama suntem partasi ai existentei Lui. Eu nu sunt vrednic de lauda. Cand au strigat. intrebandu-L: Cine esti.

daca simti desfatarea credintei in sufletul tau. Sa n-o uitam nici o clipa! Sa ne simtim mereu vii! Doua ganduri vi le mai impartasesc acum spre final. lumina deosebita de noi pentru ca e vesnica. care ne-a daruit si noua sa fim partasi. desi in lume. cum se spune. In cugetul lor nici o clipa n-au indoiala. In bratele harului. Si atunci el s-a intors catre sine. cu intelepciunea lui. a vietuirii. Asa a creat Dumnezeu lumea – nu din nimic. prin credinta. tu. sfasierea. ci cei bolnavi de doctor. Tocmai pentru ca e real dumnezeiasca. Vei simti puterea Celui ce este cu tine in chip neindoielnic. ajutorul Lui. Nu dus de mana sau luat in brate. vesnica. care-mi stau atat de mult la inima. Te vei invrednici daca te vei sili mai intai sa arunci grija ta asupra Lui cu credinta si vei schimba grija ta de tine cu purtarea de grija a lui Dumnezeu. intra in foc si nu se tem. din harul. cu harul lui. dar e unita cu noi. adica dandu-ti si tie din El. suntem mai presus de aceasta lume. Doctorul. in vointa Lui. pentru acest lucru. intr-o altfel de comuniune. cu Iisus. Roaga-te! Cerseste cu caldura si cere cu multa sarguinta. si el e de la Dumnezeu. Si cand vei vedea voia ta ca se increde cu toata curatia cugetului mai mult in Dumnezeu decat in tine. Ca si in Adam si Eva. Aici e taina negraita a privirii. E intoarcere spre Dumnezeu. cum apar. cu iubirea lui. Si e in noi aceasta. Dar El nu ne ia in brate cum ia mama pruncul. si calcand pe apa. fie la sani. cu puterea lui. dragostea… atunci. Si cata vreme noi. nu a sa. Spovedania nu scoate raul din noi? Tot la fel si fizic: scoatem raul din noi. Doamne! Cateva clipe sa gandim: Petru a mers pe valuri cum mergea Iisus. zice Freud. Cu El nu te scufunzi. prezenta Lui in noi. socotind ca se vor scufunda. Aici e adevarul adanc al chemarii mai presus de lume.” Cata vreme Petru a simtit ca se increde in Dumnezeu. si ca te silesti sa nadajduiesti in El mai mult decat in sufletul tau. a mers pe valuri. ci calca aievea. ci din voia lui. Si sa nu slabesti dupa aceasta (sa ramai staruind cu fata catre El). simtim si traim si nici o clipa nu provocam ruptura. In el s-a produs sfasierea. . Si nu-ti va fi greu sa fii rapit in tot ceasul de la cele pamantesti si sa uiti de lumea aceasta neputincioasa (si de furtuna si de valurile din jur) si de amintirea lucrurilor ei (slabiciunile celelalte). Si atunci. a impartasirii in adevar. Si Mantuitorul spune: N-au trebuinta cei sanatosi. aduse de la nefiinta la fiinta. Iti da Dumnezeu din El. deasupra acestei lumi create. care au forme dureroase. Putea sa mugeasca… In clipa aceea el a mutat gandul credintei din Hristos in el. puterea Lui. Si a cazut sub lume. ne-a dat si minte si cuvant si duh. harul lui Dumnezeu in tine. care-l convinge sa nu ia in seama vederea lucrurilor infricosatoare. Cum spune dumnezeiescul Ioan Damaschin. Poti sa fii si in bratele Lui. sa se arunce intrun fel de dezlantuire a trupului acestuia. Roaga-te. sa se opereze? Da. credinta. aceste dorinte. Si sa simti chemarea lui Dumnezeu in tine. nici sa priveasca la vreo vedere ce intrece simturile. nadejdea. Nu furtuna s-a intetit. nemuritoare. In tine se produce o scindare a personalitatii. Si am fost intrebat ce sa faca. Nu. nu se indoiesc”. Puterea aceea pe care multi. din lumina lui dumneziasca. in purtarea de grija a lui Dumnezeu. “Caci credinta intareste simturile sufletului si acesta simte pe Cineva nevazut. nu in el. cu lumina lui. pamantul din care ai fost zidit. De aceea ne-a daruit si noua lumina. Caci daca nu-l dezlantui. M-am intrebat cum se formeaza. din Hristos. Atunci striga: Scapa-ma. pana ce vei primi pe Hristos deplin in tine. E plina presa noastra si televiziunea de indemnuri catre tineri sa-si “traiasca viata”. Zilele acestea cugetam asa: La unele surori ale noastre apar niste suferinte – chisturi. Se scufunda. Si ne-a dat din puterea. pastrand darul lui Dumnezeu in noi. prin harul lui Dumnezeu. vorbind de teantropie sau divino-umanitate: In noi e si dumnezeiesc si omenesc. Acea prezenta dumnezeiasca inalta. fara preget. indoiala. care-i pocainta (Intoarceti-va catre Mine si Eu Ma voi intoarce catre voi) si intoarcere catre lumea aceasta.ajutorul si cuvintele graite in inima de Dumnezeu si pe Cel el ce te pazeste intru ascuns si ramane cu tine si se arata si la aratare. atunci se va salaslui in tine puterea aceea necunoscuta de tine (mai presus de aceasta lume). nu-mi este greu sa spun iarasi: nimic nu te va impiedica sa ajungi la Hristos (cum Petru ajunge la Hristos). simtind-o.

o calugarita care s-a dus la Sfantul Mormant cu o asemnea boala s-a rugat si a venit vindecata. Zidesti sfintenia in tine.inabusite. iubitilor. in cuvantul tau. Iar Mantuitorul spune: “Tatal meu pana acum lucreaza si Eu lucrez. Nimic nu e static. Neincetat. calci pe cancer. sa te rogi si sa lucrezi dupa chipul lui Dumnezeu in toate domeniile. De ce un calugar sau o calugarita adevarata nu traieste aceste fenomene? Mai mult. e o zidire. Dar in om existenta si viata e pe doua planuri. Sunt incredintat desavarsit de acest adevar deplin. Noi am provocat acestea. servind multimilor. a scanteiat ca o lumina in el: Maduva rosie la adult contine celule care poseda capacitatea de a genera un os nou cu maduva rosie la mijloc. Zidirea lui Dumnezeu. in muzica… mereu sa fii viu si o clipa sa nu opresti. Si tu. te imbolnavesti. asa sa stii: sa nu stii decat de un Dumnezeu si o nevasta. Atunci. coagulate. Atunci calci pe valuri. Atunci. Si in tine e harul lui Dumnezeu. Nae Constantinescu. refulate. Si eu am pus intrebarea: De ce produsul albinelor – mierea – e singurul care nu se altereaza? A inceput cu probleme de la gena… Aceasta structura a mierii… Eu cred altceva. E savarsit acest dar in cea mai desavarsita curatie. cand o tanara isi pastreaza aceasta curatie. cum sa-l repare. Auzeam astazi la Apostol: “Fratilor. care e calea? Am inteles atunci. spunand ca se imbolnaveste daca-si pastreaza castitatea. Dar si acolo este neincetata viata. provocandu-mi o stare de epuizare fericita. este neincetata eliberare de energii ziditoare. in legatura cu firea omului si. O. ca nimeni nu poate pune alta temelie. bolnavi. nadejdea. adunate. ca sa te poti incununa. dragostea. daca pot spune asa. Tu. care este Iisus Hristos”. ci mereu sa fie in ea viul vietii la masura omului. acolo. Energiile tale sa nu se adune acolo sa faca boala. Or. si putem face aceasta marturie inaintea lui Dumnezeu si a intregii lumi. in toate ale tale. si credinciosie in camin toata viata. nefericitii care fac atata cult numai trupului! Ca o obsesie. provoaca nevroze. neincetat. N-ai timp de asa ceva. nimic nu e inchis. nelucrate. Sa ai in tine credinta. ignoranta – nestiinta si lenea. noi ai lui Dumnezeu impreuna lucratori suntem. cugetand. Dar fiecare sa ia seama cum cladeste. eu ca un intelept mester am pus temelia. ca om al artei. dar pe amandoua planurile. care s-a inspaimintat de valuri – nu cu teama. iar voi sunteti ogorul lui Dumnezeu. daruindu-te semenilor tai. neincetat. la invitatia unei doamne. cum e cu castitatea tinerei? Noi stim legea de la parinti: castitate pana la altar. jertfelnic. Ce-ar fi bobul de grau daca nu s-ar inmulti? Ce-ar fi mieluselul? Aflandu-ma la un vivarium la Bacau.” Toata existenta. Si. Chipul lui Dumnezeu Ziditorul. nimic nu e incremenit. Un doctor. sau ca om politic. psihoze. cum sa opereze. mi-am zis si eu: E posibil ca aceste energii nedescarcate sa se adune in anumite zone specifice. e viata. Si. Ceea ce am observat eu in maduva . Dar vine Freud cu prietenii lui. Si tu sa zidesti mereu. Si sa cladeasca fiecare. Esti viu si calci peste serpi si peste balauri. Nu numai la nivelul planului bietei vietuitoare necuvantatoare. deodata. iubitilor. in zbuciumul lui. la final mi-a spus ca face o teza de doctorat despre albine. noaptea. sa tin o cuvantare. zidind in icoana ta. sa ai mereu fata lui Hristos. formatiuni moarte. decat cea pusa. tinere. sa formeze aceste locuri. dupa harul lui Dumnezeu dat mie. Care-i taina? Omul trebuie sa fie viu. atunci nu va aduna in ea energii care acumulandu-se sa produca raul. daruindu-te. zidesti eroismul moral. Pretutindeni e zidire. sarmani. In fiecare faptura noi vedem o opera. nu cu spaima: ce ma fac? – asemeni lui Petru. Si atunci. cum poate scapa omul? Prin viata lui deplina. peste valurile marii. in ceea ce Parintii au numit uriasii care ucid sufletul: Uitarea – L-ai uitat pe Dumnezeu. intr-o convergenta intre credinta si stiinta: Cred ca mierea nu se altereaza pentru ca e produsul fecioarelor. era preocupat cum sa dreaga un os. pe toate acestea pe care tu le-ai produs in lume. al omului. psihopatii. Altul cladeste deasupra. neputinciosi. dar nu incremenind. “Ma framantam sa stiu de ce am fost trezit brusc in miezul noptii de o idee care mi-a fulgerat in cap. Nu ramai in lene nici o clipa. Ca om de stiinta.

Amin. care in fata Ta calca pe valuri! Aceasta lumina in noi… Noi n-o putem stinge. cum aceasta. Luati aminte toti: Petru.rosie adulta reflecta ceea ce se intampla de fapt in perioada embrionara – la zamislirea si la formarea vietii noastre. Sa luam seama la aceasta scanteiere. Doamne. daca luam seama la aceasta scanteiere nas fi facut o greseala in viata mea. dar inima mea vegheaza. vasul de lut – este al nostru. fiind intrebat cum da raspuns. cand aveti o intrebare. – Veghere neadormita in fata luminii. Aceasta scanteiere a harului. Parintele Constantin Galeriu . cuvant cuiva. a luminii divine care e in noi. Cum zice Sfantul Pavel: Comoara aceasta. in fata lui Iisus. in fata puterii ajutorului Tau. Scanteia divina sa n-o pierdem! Clipa sa n-o pierdem. Iluminand deodata. Sa nu fie apus.” Doamne. e clipa harului Da-ne. Sfantul Serafim. Nici o clipa sa nu apuna. cum s-a petrecut aceasta luminare? Am inteles ca la toti laureatii premiului Nobel asa le-au venit ideile: scanteind. cu rugaciunile Maicii Tale si ale tuturor sfintilor Tai. pe care o purtam in vasele de lut. acela il spun. cum zice Inteleptul: Eu dorm. Luati toti aminte cand va rugati. Deci celulele multipotente embrionare raman toata viata in peretele capilarelor sinusale din maduva. dar ne stingem noi fata de ea. Indata ce a privit catre el a cazut in valuri. sa nu fie noapte in noi. clipa aceasta a lui Petru. comoara harului. rugati-va si lumina divina nu va intarzia. a raspuns: Eu ma rog si cuvantul care vine intai. Cu Tatal si cu Duhul Sfant. era in fata harului si a mers pe valuri. Intr-un moment al vietii mele. Acolo sa fie.

batrini si bolnavi de tot felul. 17-21). douasprezece cosuri pline (Matei 14. afara de femei si de copii. 14). Iata ca Fiul lui Dumnezeu are mila si de trupurile oamenilor nu numai de sufletele lor. femei cu copii in brate. dati-le voi sa manince (Matei. . dupa ce au asezat poporul pe iarba. I s-a facut mila de ei si a tamaduit pe toti bolnavii lor (Matei 14. Nu trebuie sa se duca de la voi! Dati-le voi ca sa manance! Auzind ucenicii aceste cuvinte. de cuvinte de mangiiere. flamand si insetat.Predica la Duminica a 8-a dupa Rusalii ( Despre datoriile pastorilor sufletesti ) Nu trebuie sa se duca. vazand poporul obosit. Iata. Apoi Iisus Hristos. vestea tuturor cuvantul mantuirii. au cerut Mantuitorului sa inceteze cuvantul de invatatura si sa lase multimea sa se intoarca in satele lor ca sa manance si sa se odihneasca. au venit la Dansul ucenicii Lui si I-au zis: Locul este pustiu si vremea a trecut. uneori chiar inaintea tamaduirii sufletelor. Ucenicii. Caci mergand prin Galileea. ca nu au unde se duce. 16) Iubiti credinciosi. ca la cinci mii de barbati. privind spre cer. deci da drumul multimilor. sa-i hraneasca cu cuvinte de mantuire. Toti cautau pe Dumnezeu si erau insetati dupa cuvintele de invatatura ale Mantuitorului. sa-i scape de robia patimilor si sa-i calauzeasca spre Hristos. bolnavi. Sunt obositi. ucenicii au strans ramasitele de faramituri. stiind ca prin aceasta oamenii se intorc mult mai usor la pocainta. 14. iar ucenicii. Vazand Domnul popor mult. fiind inconjurat de o mare multime de oameni. nicidecum. ca sa se duca prin sate sa-si cumpere hrana (Matei 14. adica: Nu indepartati oamenii de la voi. au spus Mantuitorului Hristos: Nu avem decat cinci paini si doi pesti! Iar Domnul a poruncit: Aduceti-le pe acestea aici la Mine. De aceea Mantuitorul a respins propunerea ucenicilor Sai prin aceste cuvinte: Nu trebuie sa se duca!. flamanzi si insetati trupeste si sufleteste si au nevoie de pastori buni. de hrana duhovniceasca. Dupa ce s-au saturat toti cei ce mancasera. Dar facandu-se seara. In Sfanta Evanghelie de astazi vedem cum Domnul nostru Iisus Hristos a hranit peste cinci mii de oameni numai cu cinci paini si doi pesti. Numai ca ei cugetau mai mult omeneste decat duhovniceste. le-au impartit multimilor painile si pestii. El se milostiveste si de suferintele noastre trupesti si le vindeca. 15). Oare au gresit ucenicii cu ceva prin aceasta? Nu. sunt ca niste oi fara pastori. barbati. Toti suspinau dupa Mesia si aveau nevoie de pastori duhovnicesti care sa-i invete Sfanta Scriptura. a binecuvantat painile. si soarele asfintit.

sa formeze comitete de credinciosi buni ca sa-i ajute in misiune si sa hraneasca poporul lui Dumnezeu cu invatatura curata a Bisericii Ortodoxe. preoti buni sint destui chiar printre cei tineri care. cu ajutorul lui Dumnezeu. dati-le voi sa manance! (Matei 14. de Biserica. Credinta dreapta apostolica este painea vietii noastre. Iar pentru hrana duhovniceasca necesara mantuirii sufletelor. adica dat satanei. este cuprinsa pe scurt in Crez. Apoi sa combata orice fel de prozelitism sectar. care amagesc pe crestinii slabi si neinformati duhovniceste. cele sapte Taine ale Bisericii. opresc prozelitismul sectar si intaresc cu cuvintul si fapta dreapta credinta. nu putem face nici fapte bune si deci nu ne putem mintui. unul ca acesta este fiu al gheenei si este dat anatema. Omul fiind format din doua parti. Ierarhii si preotii. Mai ales astazi. au marea datorie sa apere dreapta credinta si pe credinciosii ortodocsi incredintati lor. Intr-un chip desavarsit minunea inmultirii painilor se repeta pe pamant de la inceputul zidirii si pana astazi. sa semene neghina in ogorul semanat si lucrat de Hristos. cel putin tot atat de mare ca cea din Galileea. de Cruce. acela incearca sa puna alta temelie Bisericii. Fericirile.Aceasta mare minune a inmultirii painilor. adica ortodoxa. este temelia Bisericii lui Hristos. Are nevoie pe pamant de hrana sufleteasca pentru mantuire si de hrana trupeasca materiala pentru a-si mentine viata in trup. De aceea. vie. Cel in Sfinta Treime inchinat si marit. Oricat ar parea de greu. pe care o marturisim prin cuvint si prin viata noastra. s-a savarsit in Galileea. are in viata si bucurii sufletesti si bucurii pamantesti. vizitele neortodoxe in casele enoriasilor. Tatal nostru. ca o liturghie permanenta a creatiei. Credinta curata in Dumnezeu. mai ales. de acum aproape doua mii de ani? Iubiti credinciosi. Credinta adevarata. este cuvantul viu si neschimbat propovaduit de Fiul lui Dumnezeu si de Sfintii Apostoli si scris cu litere de foc in Sfanta Evanghelie. Printre acestia se numara atit necredinciosii care neaga pe Dumnezeu si urasc Biserica Lui. Dupa cuvintele Sfintului Apostol Pavel. sa fie modele vii in ochii tuturor. de Sfintele taine. au datoria sa faca lectii de catehizare in Duminici si sarbatori. sa explice credinciosilor nostri invatatura de credinta ortodoxa. preoti si duhovnici care se ingrijesc de mantuirea credinciosilor incredintati lor de Hristos. in cadrul sfintelor slujbe. are si ispite sufletesti si ispite trupesti. impreuna cu singele mucenicilor stau la temelia Bisericii si a mintuirii noastre. sa cunoasca bine Sfanta Scriptura. fac mult. Fara credinta dreapta. aproape de lacul Tiberiadei. sa propovaduiasca Evanghelia "cu timp si fara timp". de Maica Domnului. 16) Si care este hrana cu care episcopii si preotii hranesc pe credinciosi? Cea dintai hrana cu care pastorii Bisericii sunt datori sa hraneasca pe credinciosi este invatatura de credinta ortodoxa. de sfinti si rastalmacesc Sfinta Scriptura. ca urmasi directi ai Sfintilor Apostoli. In amintirea ei s-a zidit aici o manastire mica. Oare nu hraneste Dumnezeu astazi cu paine si hrana peste cinci miliarde de oameni. sa faca vizite misionare in casele enoriasilor. adica trup si suflet. este marturisita de doua mii de ani de Biserica Ortodoxa si de sfintii ei slujitori si este aparata cu jertfa a milioane de martiri si cu invatatura tuturor Sfintilor Parinti si Cuviosi. preotii trebuie sa fie la datorie. cine cauta sa schimbe cu ceva dogmele credintei ortodoxe. atit la Liturghie si la vecernie cit si in toate ocaziile. ca si raspindirea si citirea cartilor anticrestine si sectante. Pentru hrana materiala avem parinti care se ingrijesc de copii si le asigura cele necesare vietii. cit si toti sectantii rupti din sinul Bisericii apostolice care isi fac "bisericutele" lor si se leapada de dreapta credinta. ce dainuieste pana astazi. episcopi. cat numara tot pamintul? Si aceasta nu este o minune a inmultirii painilor. adunarile religioase afara de biserica. cand sectele de tot felul asalteza Biserica Ortodoxa si pe fiii ei. . Preotii. de icoane. avem parinti duhovnicesti. ca sa nu fie amagiti de prozelitismul sectar si sa fie tiriti in orice fel de grupari sectare. sa rastalmaceasca Sfinta Scriptura. Iata pentru ce a poruncit Mantuitorul ucenicilor Sai: Nu trebuie sa se duca oamenii de la voi. Crezul.

pe intelesul tuturor. cu slujbe si predici frumoase. sa traiti in pace cu totii. batrinii intelepti si crestinii buni impreuna cu preotii din parohii sunt datori in fata lui Dumnezeu sa ajute generatia tinara. sa colaboreze. predica vie. credinta fara fapte bune este moarta (Iacob 2. chiar la episcopul lor. Iar daca lipsesc slujbele frumoase. dar nici sa cerem prea des Sfanta Impartasanie . Dumneavoastra fratilor. Credinciosii trebuie sa se spovedeasca. desfriul si divortul. Filocaliile. 17-20). cartile sfintele si exemplele preotului. Acum s-au inmultit avorturile. Vietile Sfintilor pe fiecare luna. cu evlavie si fara graba. Toate acestea sporesc credinta in casa si in inimi si hranesc mult pe credinciosii nostri. chiar cu pretul vietii. Aveti grija de tot si mai ales de fiii si de familia dumneavoastra sa nu cada in cursele cele de multe feluri ale diavolului. certurile in familie. Sfintele slujbe facute la timp. sa fugiti de desfranare si de betie. ca sa nu cada in aceste cumplite patimi ce corup societatea noastra. dupa sfatul preotului. Acolo nu pot fi dezbinari religioase si de familie. Se recomanda sa functioneze la fiecare parohie o biblioteca cu cele mai bune carti de invatatura ortodoxa. doua grele pacate care stapanesc astazi aproape toata lumea si sa va cresteti copiii in frica si dragostea de Dumnezeu. Pelerinaj la Locuri Sfinte. umplu bisericile de credinciosi. Catehismul. nici betii. Adica sa fiti oameni de rugaciune. Credinciosii nu trebuie sa lase totul in grija preotului. dupa nevoie. fie de frica osindei. Cele mai bune carti pentru intarirea credintei sunt: Sfinta Scriptura sau Biblia. Fericite sunt asemenea parohii care au preoti buni. Mintuirea Pacatosilor. precum si multe alte scrieri ortodoxe alese. Sfinta Cruce. batranii. slujbele ii intaresc in credinta pe toti. sa-i ceara sfatul ori de cite ori este nevoie si sa asculte cu sfintenie cuvantul lui. carti de explicare a credintei. dupa randuiala. hranesc cel mai mult pe credinciosii din satele si orasele noastre. Patericul Romanesc. Noul Testament. este viata morala in randul credinciosilor nostri. nici alte grele pacate. ca fii adevarati ai Bisericii lui Hristos aveti mari datorii sa pastrati cu sfintenie credinta ortodoxa pina la moarte. stiind ca. Nu trebuie sa fugim de Sfintele Taine. ca si colaborarea lor la evanghelizarea parohiei. nici secte. sa faceti milostenie. Predica vie este ajutata in parohie si de citirea cartilor ortodoxe. cu pastori model si mame evlavioase care se jertfesc pentru Dumnezeu si pentru copiii lor. pe cei slabi in credinta si lipsiti de educatie crestina. formeaza un puternic zid de rezistenta impotriva tuturor ispitelor si furtunilor. vaduvele si copiii sa se impartaseasca mai des. Ba in ultimul timp s-au raspindit la noi filme si chiar carti si reviste pornografice care cad in mainile tinerilor si copiilor nostri si trag pe multi la desfranare. mai ales in cele patru sfinte posturi. de unde primiti adevarata hrana duhovniceasca. de aceeasi valoare cu credinta curata. iar bolnavii. inspirate din traire. atrag la ortodoxie chiar si pe cei ce s-au rupt de Biserica si ii apropie de Hristos pe toti. Psaltirea sau macar o carte de rugaciuni. fie din nepasare. sa mearga la preotii batrini. Iar daca au vreo indoiala. cu binecuvantarea preotului. Iar din casele credinciosilor sa nu lipseasca sfintele icoane. izvorite din credinta. indata patrund sectele si dezbinarea in casa si in parohie si nimic nu este mai greu decat sa indreptezi o parohie dezbinata si tulburata. ci toti vor fi cu un cuget si o inima in sanul Bisericii lui Hristos. Viata morala exemplara a preotului si a credinciosilor. sa-l intrebe. Parintii in familie. Ei trebuie sa ajute pe preot. Apoi sa traiti. Ceaslovul.A doua hrana duhovniceasca. Si daca exista coruri si cintari frumoase la slujbe si predici bune. calde. De altfel s-au tiparit numeroase carti de catre Biserica Ortodoxa Romana. sa mergeti regulat la biserica. la manastiri si la nevoie. pentru a se putea hrani cu Sfanta Impartasanie care este Trupul si scump Sangele lui Hristos. Despre credinta ortodoxa. Convorbiri duhovnicesti. adica sa puneti in practica invatatura Sfintei Evanghelii. care sa se dea enoriasilor la citit.

Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai inainte de vreme ca sa ne chinuiesti? Departe de ei era o turma mare de porci. si de aceea ne ispiteste. la cercetarea bolnavilor. Iisus a trecut si a venit in cetatea sa”. dupa porunca Domnului: Dati-le voi sa manance. spre intarirea dreptei credinte intru lauda Preasfintei Treimi si mantuirea sufletelor noastre. nu vom indrazni a spune punand in comparatie adevar mai adanc sau mai putin adanc. au inceput sa strige si sa zica: Ce ai Tu cu noi. daca vreti. Si iata toata cetatea a iesit in intampinarea lui Iisus si. 9. Sa nu uitam ca de multe ori credinciosii reusesc sa atraga multe suflete si sa intre acolo unde nu poate patrunde preotul. Dumneavoastra credinciosii sunteti datori sa colaborati cu preotii la intarirea ortodoxiei in parohie. care ieseau din morminte. dar acestea sunt recomandate intai de Sfintii Parinti. Ajutati-i la biserica. Iar demonii Il rugau. sint ale vrajmasului. De aceea. intrebatoare. in unicitatea raului lui. Insa nu este de ajuns numai sa avem preoti buni la sate si orase. zice Inteleptul la Cartea Pildelor. tot cuvantul Evangheliei. calea de mijloc. la indrumarea celor din jur sa vina la Hristos. Amin. Caci “vai celui singur”. Sa ne impartasim acum din dumnezeiescul cuvant al Evangheliei. totul este dumnezeiesc). L-au intampinat doi demonizati. a vaduvelor. neclintita. iata: “Si trecand El dincolo. mai de pret sau mai putin pret (nu exista in Evanghelie. incat nimeni nu putea sa treaca pe calea aceea. Si . trimite-ne in turma de porci. foarte cumpliti. Binecuvantati si dreptmaritori crestini in Sfanta Biserica a Domnului nostru Iisus Hristos. Nu noi suntem judecatorii. iesind. zicand: Daca ne scoti afara. unicul e Domnul si Judecatorul si Ziditorul nostru. Iubiti credinciosi. chinuita. tema raului. Si iata. a orfanilor. aceasta taina. (Matei 8. Acei demonizati. Si asa trebuie sa fim cu luare aminte sfanta. Nici demonul nu vrea sa ramana singur. Intrand in corabie. In singuratatea. Si El le-a zis: Duceti-va. au spus toate cele intamplate cu demonizatii. adica nepasarea si indrazneala. la intelesul de viata facator al descoperirii Dumnezeului celui viu. sa aiba si el. toata turma s-a aruncat de pe tarm in mare si a pierit in apa. 1) Iubitilor. la slujbe. a copiiilor si a celor greu bolnavi. Nu lasati pe preot sa lupte singur. la curatenie. Iisuse. L-au rugat sa treaca din hotarele lor. Iar ei. In aceasta marturie din Evanghelia citita astazi se dezvaluie. la ajutorarea. mai mult. deci de cel ce propriu-zis este numit cel rau. o si mai staruitoare rugaminte si ardoare indeamna cugetul nostru sa luam aminte la ceea ce ni se descopera in aceasta dumnezeiasca Evanghelie. cercetarea si miluirea saracilor. partizanii lui. vazandu-L. la hranirea celor flamanzi si insetati. s-au dus in turma de porci. Dar aici ceea ce se leaga de existenta noastra atat de framantata. Si iata. care ne priveste si pe noi. ducandu-se in cetate.ci sa tinem regula Bisericii. stiind ca extremele. mister al raului. Ele sunt mai multe. nefericitul demon. Amin. Sa ne rugam cu totii lui Dumnezeu sa rinduiasca pastori in buni Bisericile Sale. 28-34. care ne spune. pascand. dupa marturia insasi – e Buna Vestire – e descoperire dumnezeiasca. Parintele Cleopa Ilie Vindecarea celor doi demonizati din tinutul Gadarei In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Iata cateva cai prin care pastorii Bisericii lui Hristos isi hranesc enoriasii. in tinutul Gadarenilor. deci stapaniti de demoni. excesele. Iar pazitorii au fugit si.

este simbolul pacatului. in sufletul lui. lauda noastra (fereasca Dumnezeu. starea aceasta sfredeleste adanc in cugetul omului si intelegi: despartire de viata. adica al rautatii care lucreaza in suflet. coborand de pe munte. cum erau acesti doi demonizati. incat nimeni nu indraznea sa treaca pe calea aceea. Iisus. Marea Galileii. Este suferinta tuturor suferintelor: pierderea libertatii. incat nimeni nu cuteza sa mearga in calea lor. pentru intreaga zidire. Si inteligibil. . stapaniti de demoni. sa patrundem mai adanc. sa deslusim din acest mister al raului care il patrunde pe om si-l face sa fie chinuit. in constiinta noastra. adica pe inteles. Nu exista mandrie in sens pozitiv). deci locuiau in morminte. ca nu stie ca e bolnav. pentru dumneavoastra si pentru noi insine. raului care a ispitit pe Eva in Eden. Dumnezeu. iezerul. Doua daruri ne-a impartasit noua Dumnezeu. si sa nu mai ai constiinta libertatii. bolnav sa fii si sa nu ai constiinta bolii. iubitilor? Ganditi-va! Un bolnav posedat mintal. Sa ne gandim. o pecete vazuta. aceasta pericopa evanghelica se va citi din nou dupa Sf. ca om. in trup mai tarziu. acolo L-au intampinat acesti demonizati. cel mai scump dar al sufletului. aproape de lacul. acolo e infatisat doar unul din cei doi demonizati. si de neuitat sa fie pentru orice constiinta: adancul adancurilor adevarului acesta este: a avea constiinta Dumnezeului celui viu. poate fi o lauda impartasita: “Lauda suflete al meu pe Domnul”. Aici luam aminte indeosebi asupra acestor doua trasaturi tragice: ieseau din morminte si. “Calea nebunului este dreapta in ochii lui”. Si acolo – si oriunde – Il asteptau oameni. Iar ei. incercam. sau mai bine zis cel mai mare rau dintre toate relele este unirea cu sarpele inteligibil. Lasam cercetarea pentru atunci. spre rasarit. Nu mai comunicau cu nimeni. adica inrobirea de sarpele care. Doua caracteristici prin care ei se faceau cunoscuti: “ieseau din morminte”. Si cum e cu putinta? Gandurile… Iubitilor. dar nu in trup. nu de acolo pleaca pacatul. care erau stranse in jurul Lui. dar si cu incercare de ascutime de gand. stapanit de demon – pierderea libertatii. si trupul. Sfantul parintele nostru Grigorie Palama talcuieste adanc de tot. cu predica rostita multimilor de acolo. izolati. de oameni. Deci. sa nu zica cineva mandria noastra. atunci cand spune: unul din relele cele mai mari pe care le sufera sufletul omului. Pe care am ascultat cum Sfantul evanghelist Matei ni-i descrie: doi indraciti iesisera de prin morminte. Gandul lucreaza si ceea ce intelegi si te unesti… Si la acesti oameni demonizati acolo lucra sarpele: gandurile lor erau dominate… O. daca vreti. bucuria. gandita. pentru ca petreceau in morminte. in lumea mortii. acolo. Pacatul cel mai mare… integral. Ei bine. cu intreg adevarul. Poate fi bucurie a harului. si despartiti de semeni. Si trecand marea. Deci despartiti de oameni si de viata. sa fii obsedat. Duhul Adevarului. Nu e mai mare tragedie decat sa fii stapanit de ganduri… Si orice gand care vine din lumea aceasta… sa fii posedat si sa nu stii ca esti posedat. care poate sa fie pentru tine o cale. Deodata. Omul bolnav mintal. Cu ele avem mangaierea. Nimeni nu cuteza sa se apropie de ei si nici ei nu se mai apropiau de nimeni. Caci in om cand privesti cu ochii duhului. Erau fiorosi. si-ti impartaseste si tie. in orice om intrezaresti adanc pecetea chipului lui Dumnezeu. cum erau. fiorosi. El a venit pentru toti. Cand. Aceasta inseamna la Sfantul Grigorie sarpele inteligibil. despartiti de om. Si erau fiorosi. Cu smerenie. deci. sa spui ca e calea dreapta. poarta pecetea chipului lui Dumnezeu. de cel ce poarta chipul lui Dumnezeu. Doamne! Ce inseamna un bolnav mintal. ci din minte. si cu starea lui mai inspaimantatoare. si in libertate. si de semeni. de Cel care. iar inteleptul cere sfat”. aici e tragedia. Posedat sa fii. El. iubitilor: petreceau in morminte. aceea care pune in lumina noastra si alte ascunzisuri. evanghelist Marcu. darul nostru de pret il avem indeosebi in suflet. se izolasera de lume. pe noi. mangaiere care vine de la Mangaietorul. in timpul Postului Mare. dumnezeiasca. Or.ne priveste. stim. dupa ce rostise Predica de pe Munte. Ceea ce spunem si marturisim. In veci sa nu rostiti acest cuvant! Pentru ca unii spun ca folosesc acest cuvant in sens pozitiv. Si cum te stapanesc gandurile? De aceea a zis tot Inteleptul biblic: “Calea nebunului este dreapta in ochii lui. trece tarmul Marii Galileii dincolo.

cum spune Sfantul Maxim. Cuvantul Sfantului Maxim. ea nu are. si va spuneam alta data. si creatura. atat de adanc si luminos. ce este nu sa fie nu”. plecand tot de la ideea de necreat. si care o are din veci. pentru ca are vesnicia. zice ca in El toate sunt da. El e numai Da. Asa. de la nefiinta la fiinta. Si ne impartaseste si noua: Da. sa zicem. De ce? Pentru ca ce a daruit nu mai ia inapoi. Si cum ca aceasta este adevarat noi toti. Mantuitorul este deci numit Amin (Asa sa fie). sa fie! Prin Amin exist. nedumeriti (si eu sunt uneori nedumerit. ca in aceasta a constat ispita demonului. intai: ca prin pacat sa ne intoarca la nefiinta. prin Sa fie al lui Dumnezeu. si ne impartaseste. Existenta dumnezeiasca exista. Fiul lui Dumnezeu de aceea asa a inceput predica lui: “Amin zic voua”. . Faptura fiind adusa de la nu la da. odata cu existenta. Martorul zidirii lui Dumnezeu”. cum au Parintii acestia inspirati de Dumnezeu. partas ma primeste”. iubitilor. El nu are nu. eram? – Nu eram. noi toti am fost adusi de la nefiinta la fiinta. care inseamna asa sa fie. nici chemarea” (Romani 11. caci I-au fost credinciosi cu gandirea. suntem numai da? Noi zicem numai da? Pai chiar si Mantuitorul ne spune: “Cuvantul vostru asa sa fie: ce este da sa fie da. 29). aducandu-ne “de la nefiinta la fiinta” (dupa cuvantul Scripturii. iar pe noi ne impartaseste. incalzind. spunem ca suntem adusi de la a nu fi la a fi. Faptura are si un contrariu al ei – neexistenta. Asta e zidirea noastra. Atunci intelegem ca El. partasa. Eu nu exist decat prin Da al lui Dumnezeu. cum ne rugam mereu. Retinem: prin har. si eu sunt un prostanac ca oricare). care e Dumnezeu. Si de ce? – Nimicul nu produce. intelegand taina aceasta: El e Existenta. Si Amin-ul nostru. Dumnezeiescul Parinte Atanasie cel Mare spune. Fiul si Duhul Sfant. Odata cu existenta. ne face partasi la El la existenta Lui si la nemurirea Lui. atunci faptura exista – si aici va rog sa fim cutremurati si sa ne patrundem de adevar – prin da al lui Dumnezeu. nimic impotriva. existenta prin har. Dumnezeu este numai da. Dar de la nefiinta am fost adus la fiinta. care suntem noi. mintea noastra spune ca El exista in veci. si a noastra. sa ma pun pe mine in cea mai grea cumpana: acum 83 de ani. spune: “Cel ce este Amin. care odihnea deasupra adancului de ape. fapura. radacinile lucrurilor. Dumnezeu – Tatal. nimic contrariu. cei de fata. absolutul existentei este El. este numai da. Si toti ceilalti erati. odata cu nemurirea. din contrariul existentei. Acum. viu de tot. El e Trupul si Sangele dumnezeiesc. ci numai El. acum o suta de ani in urma. mai daruieste ceva. prin Amin al lui Dumnezeu. Asa cum zicem la Cina cea de Taina: “Cinei Tale celei de Taina. Fiule al lui Dumnezeu. Dar eu plec – ca sa nu pun pe nimeni in cumpana. 14. Dumnezeirea. prin participare. prin participare. ca o pasare sfanta (de aceea simbolul Duhului Sfant este porumbita) semintele. iubitilor. prin Fiul. dumnezeiasca. pentru ca prin El toate s-au facut (cu vrerea Tatalui. Dar existenta exista. cum spune Sfantul apostol Pavel: “Caci toate fagaduintele in El sunt da”. Dar de ce la noi este si da si nu? Aici se afla talc negrait: Dumnezeu este numai da pentru ca este vesnic. ne mai daruieste bunatatea si intelepciunea. Dar zice dumnezeiescul Maxim atat de adanc: “Intrucat Dumnezeu nu are contrariu. Caci a fost adusa de la nu la da”. eterna. Dumnezeu-Tatal la inceput a zis: “Sa fie lumina”. cu lucrarea Fiului si desavarsirea Duhului Sfant). Dar noi. Si daca ne uitam asa. nu iesim din cuvantul descoperirii dumnezeiesti). ne face partasi si pe noi. nu are nimic contrariu. Dumnezeirea eterna. Iar Mantuitorul.Cel unic si absolut. astazi. El este da si numai da. Si asa am fost adusi la fiinta: de Tatal. Si acea existenta vesnica nu sunt eu. ne face partasi. in Duhul Sfant. este Existenta eterna. pururea fiind si acelasi fiind. Deci existenta absoluta. nemuritoare si absoluta. Dumnezeu. cu viata lor: Dumnezeu ca Existenta eterna. Dar existam tocmai prin Cel care are fiinta. Si. Si din darul lui – existenta faptura. adica Dumnezeu. daca vreti? Trebuie sa intelegem cuvantul adevarului. la care noi raspundem la sfarsit: “Amin” – asa sa fie. Cum a zis dumnezeiescul Pavel: “Dumnezeu nu-Si ia inapoi nici darul. si in Duhul Sfant. Si neincetat sa cugetam la adevarul existentei noastre: existam prin Dumnezeu si prin Da al lui Dumnezeu. in Cartea Apocalipsei 3. prin Fiul a zis “Sa fie!”. Este eternitatea unei afirmatii eterne. Sau. Atunci. de la nefiinta la fiinta. cu simtirea. absoluta.

niste salturi in vid. demonicul. n-au produs nimic nou. Nimic nou. Au spus inteleptii credinciosi: Filosofiile negarii. sa nu uitam o clipa. contrariul bunatatii este raul. al sinuciderii. dumnezeiescul creator de ea. orizontul divin al infinitului luminii si iubirii. nu nemuririi. sa se scrie prin ziare sau sa auzim la televiziune ca a trecut cutare in nefiinta. nu produce. tentatia lui. Iar bunatatea si intelepciune tin de vointa noastra si de vietuirea noastra. gandirea. cu uitarea. o paralizie. Absolut e numai Dumnezeu. Si in pacatul savarsit cu gandul. Starea de monotonie. Si intelegem. ci viata. cu mintea. Acestea tin de firea noastra. Si atunci retinem. dar nu mergi in nefiinta. Iar tentativa sarmanului posedat de demon de a se sinucide nu e realizabila. E un fel de duh al mortii. nu existentei. mai drept. atunci duhul omului se uneste cu raul. o lepadare. Aici e taina raului. Si te zbati… Nu vedeti dumneavoastra cum se zbat – cu durere o spunem. a demonului. anularea libertatii te duce la sterilitate totala. E ispita celui care vrea sa ne arunce in nefiinta. Si nu e paralizie mai inspaimintatoare: demonul nu creeaza. iarasi: raul nu e in fiinta. viata. Pot sa reproduca. demonul. caci moartea nu are fiinta. Intelegem si ne cutremuram. In schimb bunatatea si intelepciunea tin de vointa noastra. Pe cata vreme atunci cand ispita patrunde in mintea omului. va fi smuls din radacina” (Matei 15. Iubitilor. bunatatea si intelepciunea: Existenta – ca existam. ispita catre nu. nu-ti poti suprima existenta. Si tot dupa Sfintii Parinti. Din aceasta omul iese mai bun. E nefiinta pentru ca nu are fiinta. o negare nu absoluta. ci prin lepadarea vietii . la bine raspunzi cu rau. Demonul vrea sa ne intoarca la nefiinta. Aici e tragismul. de creatie. de libertatea noastra. dar e un zbucium nebun. O negare a totul. obsesia. nestiinta si lenea. Si intrucat si existenta si nemurirea tin de fire. caci nu e cu putinta. E numai ispita ca mergi in nefiinta. nu fiinta devine rea. Dar existi in acea agonie prin posesia celui rau mai inspaimantatoare decat orice. toata firea. Si atunci intelegem. nu judecam pe nimeni – sarmanii nostri in diverse spectacole la care ne amuzam si ne incantam si in euforie parca tresaltam… Doamne. nemurirea – ca nu-Si ia Dumnezeu inapoi darul. Cum spune Sfantul Grigorie Palama: Ajungi duh mort nu prin fiinta. atunci: raul e tocmai nefiinta. nu vietii. in vointa omului. cum spune Parintele Staniloae.Vine imprejurarea sa spunem o data mai mult pentru ce care ne asculta: ce tragic. Raul nu are fiinta. 13) – la ce rasad se refera Mantuitorul? – Rasadul demonului. iubitilor. la nu. mai sfant. Pacatul tine de vointa noastra. nu intelepciunii. o tagaduire. nu poti. Propriu-zis mintea noastra devine creatoare cand se atinge harul. nu poti sa le desfiintezi. nimic sa-ti invioreze viata. neinvatarea binelui. numai in vointa noastra. trebuie sa o spunem cu taria adevarului de neclintit: raul. rasadul ispitei celei mai grave: a refuza existenta. caci nu e o fiinta a mortii. Toata creatia exista de la Dumnezeu Tatal. Incapacitatea de a intrezari orizonturi noi. ale tagaduirii lui Dumnezeu. aceasta era starea celor doi demonizati: mormantul si despartirea de oameni. fara sens. Sa retinem. Si. rasadul cel rau rasadindu-l… cum a spus Mantuitorul: “Orice rasad pe care nu l-a sadit Tatal Meu cel ceresc. pot sa cloneze. nu bunatatii. catre nefiinta. sa copieze. intr-o negare. De aceea repetam cuvantul rostit de Sfantul Marcu Ascetul. o despartire de Dumnezeu. contrariul existenetei este neexistenta. care spune ca uriasii care ucid sufletul sunt uitarea. catre moarte. pana la cel mai clar pacat. Asa de adanc spune Sfantul Grigorie: Dumnezeu e bunatatea vie si de viata facatoare a celor vii. de raspunsul nostru Amin la Amin-ul lui Dumnezeu. Restul e petrecere intr-un fel de lume a mortii. o imbolnavire. nu firea. cand Sfintii Parinti definesc raul drept tagaduire a binelui. la intelepciunea dumnezeiasca cu ignorarea. Raul e numai in mintea noastra. paralizia. astazi. contrariul nemuririi este moartea. contrariul intelepciunii este necunostinta binelui. el e o negare. intelegand taina. Si daca. Da al nostru la Da-ul zidirii creatoare a lui Dumnezeu. rasadul necredintei. iarasi. darurile impartite de Dumnezeu sunt indeosebi acestea patru: existenta si nemurirea. mai creator? Caci omul e creat dupa chipul Creatorului. deci a spune nu binelui.

dreptatea. Cel ce ai despartit lumina de intuneric. a vietii nemuritoare pe care mi-ai dat-o. sarmanii. ci petrec in lumea vietii.adevarate. daca ma arunc in gol ma prabusesc. tot ce ma leaga de ce e muritor ma duce in moarte. in istorie inca avem confuzia intre bine si rau. Caci. e atat de limpede misterul libertatii! Eu m-am cutremurat cand l-am inteles: Tot ce ma leaga de lumea pacatului. Care esti insasi Fiinta poruncilor. iubitilor… Taina libertatii… Cele doua lumi: cea eterna – Tatal. o ofranda. si stapanire. Si a ingaduit demonilor sa mearga in turma de porci. de pace. Iar demonii tot amana. de bunatate.”. De aceea e nevoie sa o lamurim mereu. Intrebam: Poate sa fie libertate in necesitate? Luati aminte la cuvantul sfintilor. exist prin binele pe care mi-l impartasesti. Sfantul Vasile cel Mare spune: “Daca i-ai luat virtutii libertatea i-ai luat esenta”. Dar pentru noi adevarul adanc al cuvantului. Tu. nu al lumii. Adevarul ultim. Pavel. ca sa ramana tot in lumea aceasta. Deci demonizatii aceasta spuneau: Stim cine esti… ne judeci inainte de vreme. si nu petrec in morminte. Atunci. nu e libertate. adica in ceea ce mi se impune necesar ca o lege absoluta. Atunci. Pana ce istoria va intra prin Judecata in imparatia lui Dumnezeu. de lumea mortii. lumea libertatii. Vremea – Judecata. de vanare a tot raul. Dumnezeu zideste. cum spuneam si alta data. Un dar. o sansa a mantuirii pe care n-au primit-o. Dar au zis: “Ai venit sa ne chinuiesti inainte de vreme?”. Doamne. au mers in cetate si au vestit ceea ce se petrecuse si au venit cei din cetate si vazand paguba ingroziti. Ioan Damaschin spune: “In necesitate nu e virtute”. Iar Judecata va insemna sentinta desavarsita. stapanirea de sine… de unde sunt virtutile? Din lumea necesitatii? – Din lumea libertatii dumnezeiesti. Si toti vor intelege ce e bine si ce e rau. de lumea stricaciunii. doar-doar nu va ramane singur. Iar virtutea nu-i din lumea aceasta. e unit cu . Dar in adanc toata faptura ramane tot in mana lui Dumnezeu. o plinire. Si de aceea au cerut sa fie trimisi in turma de porci. care implica necesitatea. careia ma supun: caci daca ma arunc in foc ard. asa cum si cand S-a intrupat Fiul lui Dumnezeu. Demonul mereu sa amane. nu a zidirii. Fiul si Duhul Sfant –. Eu exist prin Da. eu exist prin bucuria vietii. Raul nu poate distruge existenta. prin Hristos. e mai batrana decat aceasta lume. si lumea fapturilor. de dragoste. de la nu la da. Legea creatiei este o lege a aducerii de la nu la da. L-au rugat pe Iisus sa plece din hotarele lor. absoluta. Intelepciunea. Iar Sf. de a ma birui pe mine cand sunt ispitit. din lumea luminii divine. Si numai robul lui Dumnezeu e liber. Ce vrea sa spuna? – Sa intelegi legile creatiei. biruire a oricarui gand care ma incearca si ma indeamna… Sa nu uitam. timpul demonului este “maine”. creata – din care facem parte si noi care dupa chipul Fiului de Tatal in Duhul Sfant suntem ziditi. incat va fi sfarsitul confuziei. de nadejde. demonul distruge. Nu lumea aceasta imi da libertatea. Singura libertate este ceea ce ma leaga de Dumnezeul cel viu. vor iesi din confuzie tocmai prin Judecator. barbatia de a birui raul. si curajul de a purta greutatile. Si pastorii s-au inspaimantat. adusa de la nefiinta la fiinta. Deodata au cunoscut in Hristos Originea. a binelui si a raului. prin care nu ma despart de lume. de nemurire. cum spune Sf. cumpatare. Deci e o lege a necesitatii si in necesitate nu e virtute. sa tinem cuvantul acesta de sfintenie: cei doi demonizati in fata lui Hristos L-au marturisit drept Fiu al lui Dumnezeu – adancul din ei nu era distrus. si imi impartasesti din insusirile Tale dumnezeiesti virtutile Tale: si intelepcine. lume adusa de la nefiinta la fiinta. prin intelepciunea poruncilor Tale. a virtutilor. Amin. “Dumnezeu vrea ca toti oamenii sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa ajunga”. Si atingandu-se de ei s-au aruncat in mare. a credintei prin Cel inviat si a intelegerii lumii acesteia cu lumina si cu iubire dumnezeiasca. Stim ca atunci va fi Judecata. simtim ca se desparte lumina de intuneric.. Dar. ale lumii acesteia. Si s-au aruncat. sa nu ramana in nici un chip singuri. de credinta. “la plinirea vremii” a venit. deodata intelegem. si dreptate. curajul. A ingaduit aceasta ca sa arate ca opera demonilor e o opera a distrugerii. si raspund: Da. pe cand al lui Dumnezeu este un etern “acum”.. cum zice rugaciunea: “Doamne. ca acesti doi demonizati. Stiti ca o ideologie numea liberteatea drept necesitate inteleasa. Judecata va insemna sentinta asupra a ceea ce este bine si ce este rau. de aceea ingaduie un timp pana la Judecata.

.libertatea Celui vesnic. unde nu e contrariu. cumplit chinuindu-se”. sutasul. pentru a se scuza. Apropiindu-se de Hristos. unde e numai da.Sfantul Ioan Gura de Aur "Intrand Iisus in Capernaum. Si i-a zis Iisus: "Venind il voi vindeca” Leprosul s-a apropiat de Domnul. Aceasta este libertatea fiilor lui Dumnezeu. nici sutasul ? . spun acestia. era paralizat. ci ca sa nu intrerupa invatatura Domnului. libertatea invierii. . pe cand Domnul Se pogora de pe Munte. cu mult mai mare decat a acelora care au coborat pe slabanog prin acoperisul casei. sluga mea zace in casa bolnav. chinuit de dureri si pe moarte. cumplit chinuindu-se.Pentru ce nu s-au urcat pe Munte nici leprosul. libertatea vietii. Faca Domnul sa intelegem taina libertatii. rugandu-L pe El si zicand: Doamne.Nu din pricina trandaviei . Parintele Constantin Galeriu Vindecarea slugii sutasului . Ca era pe moarte o spune evanghelistul Luca: "Era pe moarte”. cu Maica Preacurata si toti sfintii! Amin. Unii comentatori spun ca sutasul a spus pricina pentru care n-a adus cu el si sluga. Eu insa sustin ca aceste cuvinte ale sutasului sunt o dovada a marii lui credinte. s-a apropiat de El un sutas. taina vietii.ca la amandoi credinta le era fierbinte -. pe cand Domnul intra in Capernaum. taina unirii noastre in lumina si iubire cu Dumnezeul cel viu Ziditorul. Tatal prin Fiul in Duhul Sfant. sutasul a zis: "Sluga mea zace in casa bolnav. Nici nu era cu putinta. numai lumina. sa-l aduca.

La fel si cu cananeanca. adaugind chiar ce era de prisos sa spuna. . descopera credinta femeii. a adaugat: "Ca si eu sunt om sub stapinire. aratand. daca o intarea? . tocmai pentru a-i intari credinta . are despre Hristos parerea cuvenita Lui. cand a marturisit ca are o atat de mare putere. avand sub mine ostasi. m-ar putea intreba cineva. Dupa cum leprosul a spus: "Daca vrei” . sa refuze. cananeencei insa ii refuza datul. intemeiati nu numai pe cuvintele leprosului. spunandu-i: "Nu voi ascunde de sluga Mea Avraam”. Asa face si cu Avraam. ci: "Porunceste numai!”. numai ca in sens invers. . Sa o cercetam si vom vedea ca lucrul care s-a petrecut cu leprosul s-a petrecut si cu sutasul. si slugii mele: "Fa aceasta!” si face”. pe Hristos Il primesti. pe El Il hranesti. in celalalt. Nici evanghelistul n-a spus numai ca Domnul a laudat spusesle sutasului. prin ducerea Sa de buna voie in casa sutasului. ci . daca sutasul credea ca Hristos este Dumnezeu? Pe mine ma intereseaza sa aflu daca Hristos incuviinta aceasta credinta. O face ca sa aflam credinta sutasului.Intrebarea este bine si intelept pusa. La fel si cu Lot. pentru a face sa staruie in cererea ei.tot asa este drept sa vedem daca s-au petrecut la fel lucrurile si cu sutasul. cat de mult l-a laudat. ca Se va duce acasa la el. ci i-a primit cuvintele si a facut mai mult decat ca le-a primit. Nici sutasul n-a zis: "Cheama-L pe Dumnezeu in ajutor!”. stie sa dobandeasca cele contrarii prin contrarii. Cand sutasul a spus despre Domnul lucruri atat de mari. n-am fi stiut cit e de mare credinta lui. Hristos nu l-a tinut de rau. Doctor intelept si iscusit fiind. Si vom gasi ca s-au petrecut la fel. Hristos de obicei urmeaza vointa celor care-L roaga.Sutasul socotea ca e de prisos sa-si aduci sluga la Hristos. ca si leprosul. "Ci zi numai cu cuvintul si se va tamadui sluga mea!” Iata ca si sutasul.ca noi sustinem cu tarie Dumnezeirea si puterea lui Hristos. ci i-ar fi spus: "Du-te acasa. si nu . sa fie vindecata sluga ta!”. spune ca S-a si minunat de credinta sutasului. ca sa afli dragostea de oameni a lui Avraam si purtarea sa de grija pentru sodomiti. Sulasului ii spune. Sa ascultam aceste cuvinte toti cati avem sa-L primim pe Hristos! Ca e cu putinta sa-L primim si acum. ci a intarit-o si mai mult. prin amanarea indelungata si prin refuzul Sau. curateste-te!”".N-a facut ce facuse mai inainte.Si ce-i cu asta. adica: "Vreau. acum insa o ia inainte si nu numai ca-i fagaduieste sutasului ca-i va vindeca sluga. dar si ca se va duce in casa lui. si spun acestuia: "Du-te ” si se duce. fara sa fie chemat. sa le urmam ca sa-L primim tot cu atita ravna! Cind primesti in casa ta pe cel sarac. ca sa afli cat de mare era iubirea de straini a dreptului Lot. si celuilalt: " Vino!” si vine. ca Domnul nu numai n-a vestejit parerea leprosului. sau: "roaga-te Lui si cere-I!”. Apoi temandu-se ca nu cumva Domnul. din smerenie.Ce a raspuns sutasul? "Nu sunt vrednic sa intri sub acoperisul meu”. Daca nu i-ar fi fagaduit aceasta. pe cel flamand si pe cel gol. ingerii trimisi la el au refuzat sa intre in casa lui.Si ce-a facut Iisus? . Intr-un caz. Sa le ascultam. ci chiar pe cuvintele Domnului. pentru ca stia bine ca era de ajuns numai poruncii lin Hristos ca sa vindece pe cel bolnav. . ca sa afli credinta sutasului si marea lui smerenie.

sanatos pe cel bolnav. Si ca sa afli ca a spus acestea ca sa invete si pe ceilalti sa creada cum a crezut sutasul. le-a intarit credinta. femeie. iar sutasul I-a zis: "Zi numai cu cuvantul si se va tamadui sluga mea”. adauga si alte fapte. . poti sa ma curatesti”. dandu-i imparatia cerurilor si cheama si pe altii sa mearga pe urmele lui. mare este credinta ta! Fie tie precum voiesti! Si s-a vindecat fiica ei”. marturie a puternicei credintei sutasului: "Si s-a vindecat sluga lui din ceasul acela”.cu toate ca-I era cunoscuta. pentru a-i urma credinta. i-a zis: "Du-te. ci l-a si dat ca pilda intregului popor si celorlalti. iar fiii imparatiei vor fi aruncati afara”. iar Domnul nu numai ca nu l-a mustrat. este de neaparata treubuinta sa lamuresc si deosebirile acestea. ci chiar a mustrat-o si a indreptat-o. Si indata a urmat vindecarea. vei vedea slava lui Dumnezeu?”. ca ii invata ca Acela are putere ”. spunandu-i: "Eu sunt invierea si viata”. i-a spus: "Nici in Israel n-am aflat atata credinta” Dar iti voi dovedi Dumnezeirea lui Hristos pe o alta cale. il da ca pilda poporului. zicandu-i: "Nu ti-am spus ca de vei crede. in schimbul credintei sale. A tinut-o de rau. Dar pentru ca evanghelistul Luca. ci l-a si tamaduit si l-a curatit. De aceea Domnul il lauda pe sutas. Apoi. Leprosul spunea: "Daca vrei. Vezi. imparatia cerurilor si celelalte bunatati.numai ca S-a minunat de credinta lui. ca nu graise bine despre El. ci i-a dat. ca fiecare din cei ce au fost martori la cuvintele Lui se mirau de puterea lui Hristos? "Si se mirau si multimile de invatatura Lui. asa precum leprosul Il rugase. ca sa nu creada cineva ca Domnul vrea sa-l linguseasca pe sutas cu aceste cuvinte. pentru ca facuse multe minuni. aratand tuturora ce suflet avea sutasul. Hristos nu S-a marginit sa-l laude pe sutas doar prin cuvinte. dar. S-a pogorat cu ele de Munte. ci cu totul dimpotriva: "Oricate vei cere de la Dumnezeu iti va da “. Gandeste deci si tu lucruri mari despre Hristos! Gandul acesta aduce credinta. care se deosebesc de cele spuse de evanghelistul Matei. Iisus a zis celor ce veneau dupa El: "Nici in Israel n-am aflat atata credinta'’. ii impleteste cununa stralucita si-i fagaduieste mari daruri. ci fac totul cu propria Mea putere”. Marta nu I-a spus Domnului ce I-a zis leprosul si sutasul. de aceea Domnul nu numai ca n-a laudat-o . Si nu numai ca Domnul n-a tinut de rau multimile. Hristos le vorbeeste cu mai multa indraznire. istorisind minunea vindecarii slugii sutasului. ca pe o necredincioasa. minunandu-Se de credinta lui. iar prin vindecarea leprosului. contrara celei de pana acum. dupa cum ai crezut. Domnul ii scoale din minte o parere ca aceasta si o invata ca El n-are nevoie sa primeasca o astfel de putere de la altul. il cinsteste. ca si aceleia i-a zis: "O. ci El este izvorul bunatatilor. graindu-i asa: "Multi de la rasarit si de la apus vor veni si se vor odihni in sanurile lui Avraam si ale lui Isaac si ale lui Iacov. adica: "Nu astept sa primesc putere. spunand: "Si intorcandu-Se. cand Marta I-a spus: "Oricate vei cere de la Dumnezeu Iti va da”. ci luandu-le. iar Domnul. fie tie!”. asculta precizia cu care evanghelistul arata acest lucru. Asa s-a intamplat si cu cananeanca. Si iarasi. apropiata si una din persoanele cu multa ravna pentru El -.

Sunt de parere ca Luca. Intrebarea este daca fiecare evanghelist a infatisat ravna sutasului si daca sutasul a avut despre Hristos parerea ce I se cuvenea. Invidia e in stare sa intunece judecata. in amandoua istorisirile evanghelice este vorba de una si aceeasi persoana. ca nu sunt vrednic sa intri sub acoperisul meu”. care insusi da aceasta interpretare. dar l-am oprit noi. Daca Luca n-a spus ca s-a dus sutasul la Domnul. lingusindu-l si spunandu-i: "Ne ducem noi sa-L aducem!” Vezi ca chiar propunerea lor este plina de linguseala. pentru ca au spus: "Ne iubeste neamul nostru si ne-a zidit sinagoga”. . Nici nu stiu cum sa-l laude. spune ca chiar sutasul s-a dus la Iisus si I-a spus: "Nu sunt vrednic”. ceea ce ne face sa banuim ca sutasul de la Luca era iudeu. apoi nici Matei n-a spus ca a trimis pe prietenii lui la El. Uita-te ca Luca a laudat si in alt chip credinta sutasului. deci? Explicatia data de acesti comentatori este usoara. Cand a scapat deci sutasul de gura batranilor iudeilor. dimpotriva. ci m-am socotit nevrednic sa te primesc in casa mea”. a fost impiedicat de iudei. Unii comentatori spun ca e vorba de doi sutasi deosebiti. ci unul completeaza cele lasate la o parte de celalalt. Ar fi trebuit sa graiasca asa: "A vrut el sa vina sa Te roage. N-are importanta daca Matei spune ca sutasul n-a rostit aceste cuvinte prin prietenii sai. dupa ce a trimis pe prietenii sai. Asta insa nu l-a deznadajduit.Ca sutasul a trimis la Iisus pe batranii iudeilor sa-L roage sa vina. Ce vom raspunde. batranii poporului spun: "El ne-a zidit sinagoga noastra si iubeste neamul nostru” . Dar Domnul. ca in nenorociri oamenii sunt nestatornici si isi schimba de foarte multe ori parerile. Ca aceasta este adevarata interpretare. Dupa parerea mea. spunand ca "sluga lui era pe moarte”. pentru a-I arata lui Iisus cat de mare este credinta sutasului. despre sutasul de la Matei Iisus spune: "Nici in Israel n-am aflat atita credinta”.. Care cunoaste cele ascunse. laudandu-i credinta. asculta-l iarâsi pe Luca. ci le-a rostit cu propria sa gura. pentru care venisera sa faca rugamintea. m-ar intreba cineva. decat sa-si ajunga scopul venirii lor. dar intrebarea este daca e si adevarata. . in istorisirea sa. impotriva vointei batranilor iudeilor. El spune asa: "Si nefiind Iisus departe de casa. vrand sa plece la Iisus. Asa ar fi trebuit sa graiasca. a trimis la Iisus. l-a laudat pe sutas. cand Matei spune ca sutasul s-a apropiat de Domnul si I-a spus: "Nu sunt vrednic sa intri sub acoperisul meu”.Ce spune Luca? . nu Te osteni. dar despre cel de la Luca n-a spus ca: "Multi vor veni de la rasarit si de la apus”. Se poate ca insusi sutasul sa se fi dus la Iisus. ci au voit mai bine sa umbreasca virtutea sutasului. vazandu-i nenorocirea si pe bolnav zacand in casa”. desi sunt multe asemanari intre istorisirile celor doi evanghelisti. a trimis sutasul la El zicand: " O. Despre sutasul de la Luca.Cum poate fi una si aceeasi persoana. si sa-I fi spus aceleasi cuvinte. Doamne. Nu este deci o contrazicere intre un evanghelist si altul. spunandu-I: "Sa nu socotesti ca de lene n-am venit. Matei. ne descopera linguseala iudeilor. iar Luca spune ca a trimis la Iisus pe batrinii iudeilor ca sa-L cheme sa vina? . ci nadajduia cu tarie ca se va face sanatos. Probabil ca sutasul. nu l-a facut sa-si piarda nadejdea. Dar ei nu graiesc asa! Din pricina invidiei nici n-au voit sa descopere credinta sutasului.

dar ei ii vorbesc de dregatoria sutasului.A fost laudat si leprosul. nu i-a spus altceva decat: "Vei fi acuzatorul lor.Dar pentru ce leprosul. pentru ca i-a dat imparatia cerurilor si l-a pretuit mai mult decat pe tot poporul iudeu. cand L-a auzit spunand: "Eu venind il voi vindeca”. Sutasul nu-I cere Domnului prezenta Sa trupeasca. dupa ce a spus: "Sluga mea zace in casa bolnav”. Tu nu-mi cerceta numai cuvintele sutasului. N-a staruit mai departe in rugamintea lui. pentru ca ai crezut”. Ca sutasul nu era iudeu se vede si de acolo ca era sutas. aceleasi cuvinte pe care profetul le-a rostit despre Tatal: "Toate cate a voit a facut”. ci ceva cu mult mai mult: "Voieste numai!”.Daca Matei a spus ca Hristos a zis: "Nici in Israel n-am aflat atata credinta”. dar si din cuvintele Domnului: "Nici in Israel n-am aflat atata credinta”. Ar fi trebuit sa faca apel la iubirea de oameni a lui Iisus. deci s-ar parea ca este iudeu. Desi nu L-a silit el pe Hristos. de buna Sa voie. totusi si asa se temea sa nu para ca cererea ii depaseste dregaroria si ca primeste un lucru mai presus de merit. ci si de primirea Sa in casa lui. care spuneau: "Este vrednic sa-i faci darul acesta”‘. nici aceasta nu e o contrazicere intre Matei si Luca. ci Hristos. Sutasul insa n-a grait asa. De aceea. ci chiar in suferinta filozofa. iar daca Luca a spus ca a zidit sinagoga iudeilor. spunandu-I: "Coboara-Te! Copilul meu trage sa moara”. . din pricina marii lui smerenii. Daca cineva m-ar intreba: Pentru ce Hristos nu l-a cinstit pe sutas. Omul imparatesc de la evanghelistul Ioan Il cheama pe Iisus acasa la el. pentru ca a aratat tuturor de ce simtaminte era insufletit sutasul cand a spus ca nu-i vrednic sa se duca in casa lui. Aceasta arata ca nu avea o parere mica despre Iisus. Cand Iisus i-a spus leprosului: "Du darul pe care l-a poruncit Moise spre marturie lor”. temandu-se ca e nevrednic sa primeasca darul. Durerea nu i-a intunecat judecata. ci una cu cuviinta dumnezeieasca. De altfel nu-i acelasi lucru sa crezi fiind iudeu si sa crezi nefacand parte din neamul iudeu. cat la a nu parea ca face ceva necuviincios. Ca mare este mandria oamenilor care sunt in slujbe si nici nenorocirile nu le moaie cerbicia. De aceea. a ajuns vrednic de imparatia cerurilor si vrednic de dobandirea bunatatilor de care se bucura Avraam. prin rugamintile sale. si nici nu stiu cum sa vorbeasca.. ducandu-Se in casa lui?. apoi. desi a spus lucruri mai mari decat sutasul? N-a spus ca sutasul atat: "Zi numai cu cuvantul”. ii voi raspunde asa: Hristos l-a cinstit foarte mult. nici n-a adus pe cel bolnav langa doctor. Ai vazut intelepciunea sutasului? Uita-te si la prostia batranilor iudeilor. m-ar intreba cineva. sa-i vindece sluga. ca nici nu se astepta. uitindu-se nu atat la sanatatea slugii sale. . ci-i cu mult mai bun si decit acest om imparatesc si decit cei care au coborat pe slabanog prin acoperisul casei. ci I-a spus ca-i cu totul nevrednic nu numai de binefacerea Domnului. si atunci vei vedea virtutea barbatului. ci adauga la ele si slujba lui. pastrand masura cuvenita. Sutasul nu-i ca acesta. Era cu putinta sa nu fie iudeu si totusi sa zideasca sinagoga si sa iubeasca poporul iudeu. Mai intai. ci I-a vorbit numai de durerea sa. ci la inceput isi povesteste numai durerea. . nici cand L-a vazut pe Hristos binevoitor. ci a ramas mai departe modest. De aceea a si spus: "Zi numai cu cuvantul!” nici n-a spus de la inceput: "Zi numai cu cuvantul!”. ca Hristos sa-i faca indata pe voie si sa Se duca acasa la el. n-a fost laudat de Hristos. I-a spus: "Zi numai cu cuvantul!”. iar prin aceste cuvinte a aratat ca sutasul nu era israilitean. n-a mai adaugat: "Spune sa se vindece!”. i-a fagaduit vindecarea. Pentru ca sutasul s-a socotit nevrednic sa-L primeasca pe Hristos in casa sa.

vorbeste si de asta. Ca in multimile de oameni. Si n-a vorbit numai de ostasi. Iar prin aceasta Hristos face cunoscut tuturora ca mintuirea se dobandeste prin credinta. incat nimeni nu-mi poate sta impotriva. ci si de slugi. daca eu. Unii citesc din Matei asa: "Ca daca eu. l-a cinstit si mai mult. Sutasul venise sa ceara numai sanatate trupeasca pentru sluga sa si a plecat luand cu sine si imparatia cerurilor.cu atat mai mult vei putea Tu!”. sutasul acesta spune "Daca poruncesti sa nu vina peste el moartea. bolile. profetind despre pagani. spune sutasul. sutasul se gandea ca ostirile cele ceresti. Asadar. erau si pagani din Galileea neamurilor. spune Hristos. prilejuit insa de credinta sutasului. Si desi avea o credinta atit de puternica. dandu-le bune nadejdi. apoi. Sutasul voia sa-L incredinteze cu tarie pe Iisus ca nu rosteste aceste cuvinte ca sa arate ca este vreo asemanare intre ei. De aceea si spune: "Ca si eu sunt om sub stapanire”. De aceea darul imparatiei cerurilor nu este numai pentru iudei. asa cum i se supuneau lui ostasii sai. ci. moartea si toate celelalte se supuneau lui Hristos. Cand spune: "Vino!” si vine si: "Du-te!” si se duce . ci se va face tot ce poruncesc . pot atata. Hristos insa aratandu-i ca este vrednic sa-i intre in casa. dimpotriva. nu prin faptele legii vechi. n-a spus: "multi pagani”. sa aiba despre Hristos o parere atat de mare. la care ascultarea e si mai mare. nu va veni”. stia ca Hristos are putere asupra mortii si vietii. l-a admirat. Dupa socotinta mea. datorita micii mele functii. adauga: "Avand sub stapanirea mea ostasi”. l-a laudat inaintea tuturora si i-a dat mai mult decat i-a cerut. Tu uita-mi-te ca sutasul a aratat ca Hristos poate sa stapaneasca moartea ca pe un rob si poate sa-i porunceasca ca Stapan. care sunt om”. foarte mare deosebire. Ai vazut cat era de credincios? Caci ceea ce avea sa fie cunoscut tuturora mai tarziu. si altuia :”Vino!” si vine”. sutasul o stia. Hristos nu vorbise pana acum de venirea paganilor la credinta. "Sa nu socotiti. Hristos i-a dat cerul si i-a adaugat si sanatatea slugii. Tu nu esti sub stapanire. se socotea totusi nevrednic.Este mare lucru ca un om. eu sunt sub stapanire. care nu facea parte din neamul iudaic. dupa ce pun un semn de punctuatie. care sunt un supus si sunt sub stapanire. care Il urmau. eu sunt om. ci si pentru pagani. am atata putere. Spunea acestea ca sa nu-i lase fara nadejde pe pagani si sa alunge din mintea iudeilor gandul ca numai ei sunt poporul ales. "Daca eu. ca darul imparatiei cerurilor s-a dat numai sutasului! Darul acesta va fi dat intregii lumi!” Spunea acestea. Care esti Dumnezeu si nu esti sub stapanire”. Ai vazut ca s-au si implinit cuvintele: "Cautati imparatia cerurilor si acestea toate se vor adauga voua”. cu alte cuvinte sutasul spunea: "Tu esti Dumnezeu. om fiind si sub stapanire. ca pogoara la portile iadului si ridica. pentru ca nu cumva cuvintele Sale sa supere pe ascultatorii Sai si pentru ca sa nu le dea pricina de atac. dar nici acum nu rosteste cuvantul "pagan”. Si nu l-a cinstit numai cu atata. Pentru ca a aratat multa credinta si smerenie. . si mai mult pentru pagani decat pentru iudei. chiar cand poruncile sunt diferite – "Ca zic acestuia:”Dute!” si se duce. ci i-a aratat ca intra in locul celor scosi din imparatia cerurilor. cu mult mai mult Tu.

dupa cum minunea la randul ei a fost intarita de profetia realizata mai tarziu. pentru ca sa fie crezute cele viitoare pe temeiul celor prezente si ceea ce este mai mic. ca cei virtuosi sa se bucure de bunatati. nu putin. dar n-a suparat pe iudei: cele spuse erau invaluite. sa creada pe temeiul profetiei realizate astazi. Nimeni sa nu creada ca pe iudei ii ameninta numai o singura pedeapsa! Ca dubla este pedeapsa iudeilor si dubla este si fericirea paganilor. ba. dimpotriva. a atras la credinta si sufletul sutasului. chiar inainte de realizarea ei. iudeii nu numai ca au pierdut sanurile lui Avraam. a facut cunoscuta credinta sutasului si a facut crezuta profetia? Dar. Hristos ii numeste pe iudei "fiii imparatiei”. mai bine spus. Ca Iisus n-a tamaduit numai trupul slugii. fie tie!”. ci si prin aceea ca de cate ori face Iisus cate o minune vorbeste si de imparatia cerurilor si cauta sa ne atraga pe toti spre ea. Apoi. pentru ca pe iudei ii ustura mai mult aceasta pierdere. o face crezuta prin minunea savarsita. Aceasta a aratat-o evanghelistul prin cuvintele: "Si s-a vindecat sluga lui in ceasul acela”. prin minune. Odata cu aceasta Hristos a aratat ca nu este potrivnic Vechiului Testament. nu-i ameninta ca sa-i alunge.ci: "Multi. lucrul acesta l-a aratat si Hristos prin cuvintele: "Du-te si cum ai crezut. la acesl lucru. dupa aceea a vindecat sluga bolnava. dupa ce le-a aratat ca prin fagaduinta trebuiau sa fie in sanurile acelea. Si nu numai prin aceasta ne este folos. de la rasarit si de la apus”. dar e mai presus de fire sa inzdravenesti un slabanog si sa invii un mort. ci au pierdut ce era al lor. surpa din temelii aceasta banuiala. ci au dobandit ce nu se asteptau. ci le a le-a spus ceea ce-i durea mai mult: "Sa nu vi se para ca puteti zice: "Suntem copiii lui Avraam”!. pentru ca imparatia cerurilor lor le era pregatita. spre a-i atrage la imparatia cerurilor. ca au luat cele ale iudeilor. asa precum a spus si despre lepros: "indata s-a curatit”. o lege rationala si dreapta. Nu numai aceasta invaluieste noutatea invataturii Sale. paganii nu numai ca au dobandit imparatia cerurilor. . Ca si profetia. ca sluga s-a vindecat. Ca nici nu le era cunoscut numele de "imparatia cerurilor”. ci si prin inlocuirea "imparatiei cerurilor” cu "sanurile lui Avraam”. ci ca sa-i infricoseze cu aceste cuvinte. Pretuind pe patriarhi si numind sanurile lor fericirea celor buni. Tu insa nu mi te uita numai ca sutasul a crezut. Cel ce nu crede deci in insanatosirea de atunci a slugii sutasului. Chiar pe cei pe care-i ameninta ca are sa-i alunge din imparatia cerurilor. ci si prin aceea ca vindecarea s-a facut in chip minunat si intr-o clipita. Si aceasta ii durea mai ales pe iudei. a ajuns cunoscuta atunci pe temeiul minunii. toate au proclamat puterea lui Hristos. Si-i izgoneste din sanurile lui Avraam. si pe langa acestea si o a treia. ci. pentru ca spusele lui Hristos erau o hotarare. De aceca Iisus a rostit mai intai profetia. Puterea lui Hristos s-a aratat nu numai prin aceea ca a vindecat sluga sutasului. Tot asa si Ioan Botezatorul n-a vorbit indata despre gheena. A aratat pe pagani. Ai vazut ca vindecarea slugii a proclamat puterea lui Hristos. Totusi. mare si minunat a contribuit. si sutasul. si Domnul vorbeste de sanurile lui Avraam. ci minuneaza-te si de iuteala vindecarii. pe temeiul a ceea ce este mai mare. iar cei pacatosi sa sufere dureri. Nu-i deloc nefiressc.

Ca si Iuda era fiu al imparatiei si auzise impreuna cu ucenicii: "Veti sedea pe cele douasprezece tronuri”. miluieste pe fiul meu ca este lunatic si patimeste rau. Duminica a 10 -a dupa Rusalii . Hristos insa o da ca sigura si o intareste prin minunea savarsita indata dupa savarsire profetiei. dar a ajuns fiu al gheenei. barbar fiind . cu Isaac si cu Iacov. apoi toata vina e a lor si a tuturor celor ce sufera de aceeasi boala.Iar daca nu se folosesc nici de pe urma acestei amenintari. s-a apropiat de El un om. Si pentru ca profetia avea sa se implineasca. Aceasta se intampla si acum in vremea noastra.din cei de la rasarit si de la apus . gandindu-se ca nu mai au nici o putere sa ajunga in frunte. a spus Hristos. "Ca multi dintii vor fi pe urma. iar etiopianul. intai”. “Mergand ei spre multime. si nici cei dintii sa nu se increada prea mult in ei insisi gandindu-se ca sunt in frunte.Vindecarea lunaticului In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. ca o spusese primul. spunand: "Dumnezeu poate si din pietrele acestea sa ridice fii lui Avraam”. si zicand: Doamne. Ioan o da numai ca posibila. Amin. ci si cu cei ce au crezut. Binecuvantati si dreptmaritori crestini ai Sfintei Biserici a Domnului nostru Iisus Hristos. In vremea aceea. Poti vedea ca s-a intamplat aceasta nu numai cu iudeii. caci adesea cade in foc si . pentru ca nimeni sa nu se tulbure la implinirea ei de un lucru asa de minunat. cazandu-I in genunchi. a fost predicata mai dinainte. Acelasi lucru la profetit mai inainte si Ioan Botezatorul. si cei de pe urma.s-a bucurat de cununi impreuna cu Avraam. Hristos a spus aceste cuvinte pentru ca nici cei din urma sa nu se trandaveasca.

Daca noi credem cu tarie. ce se petrece? Acolo. s-au cutremurat. pana cand voi fi cu voi? Pana cand va voi suferi pe voi? Aduceti-l aici la Mine.”. te opui. Si atunci. asa socotim si noi. ii vestise pe ucenici ca: “Iata. am adus la Tine pe fiul meu. s-au cutremurat ei care parasisera tot si mergeau dupa Iisus. iar Mantuitorul. osandirea. cand cobora Mantuitorul de pe Tabor. Pe cand strabateau Galileea. Iisus le-a spus: Fiul Omului va sa fie dat in mainile oamenilor. cazandu-I in genunchi si zicand: “Doamne. Il intampina un om. Caci adevarat graiesc voua: Daca veti avea credinta cat un graunte de mustar. tu nu o intelegi. Atunci. Evocam momentul in care Petru marturisise “Tu esti Hristosul”. Cu alte cuvinte: ce sunt gandurile astea? Noi stim de Mesia in felul nostru. tot Petru spune: “Doamne. Si-L vor omori.. prin cuvantul Evangheliei. Dar Petru voia sa ramana lucrurile in acea stare a Schimbarii la Fata: “Doamne. iar Tu ne vorbesti de Cruce si moarte? Si Mantuitorul ii raspunde lui Simon Petru: “Mergi inapoia Mea. miluieste pe fiul meu ca e lunatic! Patimeste rau. Atunci. Asadar: tu esti vrajmas acestei randuieli dumnezeiesti. Vrei sa intelegi Crucea si Invierea? Iata. dar a treia zi va invia. dar a treia zi va invia”. prin Sfintele Taine. Aceasta este marea taina a Schimbarii la Fata. Mai ales dupa ce Mantuitorul spusese ca avea sa se intample prinderea Lui. Deci pe Tabor vedem stralucirea slavei dumnezeiesti: Mantuitorul in centru. Norul Duhului Sfant ii invaluie. insa. ca la botezul Mantuitorului. si nimic nu va fi voua cu neputinta. la ce sa mai plecam spre Ierusalim? Mai bine ramanem aici. Si l-am adus la ucenicii Tai si n-au putut sa-l vindece”. si noi avem momente in care preintampinam propria noastra moarte. Doamne. a luat pe cei trei apostoli si i-a urcat pe muntele Taborului. pe Tabor. Asadar: Sfanta Treime. 1423). in lumina. pe varful muntelui este cerul pe pamant si pamantul indumnezeit. apropiindu-se ucenicii de Iisus.adesea in apa. Nu ne inchipuim noi ce taina este aceasta. cu multimea care se adunase. a zis: O. auzind ce se petrecuse si pe Tabor si aici. Iar Iisus. Pe acesta sa-L ascultati!”). adesea in apa. coborand de acolo pe malul Iordanului. vrea sa zica Petru. ne mai da unele amanunte din descrierile facute de tatal copilului: “Invatatorule. si se va muta. deoarece aflasera cu totii ca Mantuitorul este acolo. Cand au auzit ucenicii aceasta. ne suim la Ierusalim si Fiul Omului va fi dat in mainile oamenilor pacatosi. unde se aude si glasul Parintelui Ceresc (“Acesta este Fiul Meu cel iubit. batjocori. Asa socotea Petru. veti zice muntelui acestuia: Muta-te de aici dincolo. Sfantul evanghelist Marcu. si noi avem parte de aceasta. Adesea cade in foc. Dar acest neam de demoni nu iese decat numai cu rugaciune si cu post. avem o pregustare a lor. iar glasul Parintelui Ceresc se aude: “Acesta este Fiul Meu cel iubit. iata. un imparat care sa scuture jugul imparatiei romane si sa instaureze regatul iudaic de odinioara. in aceasta situatie. omori. sa nu se intample una ca asta!” . de ce sa mai mergem.. Se dezvaluie aici un inteles uluitor. Cat as vrea s-o traim fiecare dintre noi!… Asa cum in Hristos a fost prefigurata mai intai moartea si Invierea. asa cum odinioara invaluise poporul ales in trecerea prin pustie. rastignirea. graiesc despre Cruce si Inviere. neam necredincios si indaratnic. ba. care-L vor prinde. satano!”. Negrait eveniment dumnezeiesc si omenesc! La poalele muntelui. bine este noua sa fim aici!”. iar la poalele muntelui se aflau ceilalti noua ucenici. cu gandul ca El avea sa fie Mesia in chip pamantesc. judeca. cel care si-a scris evanghelia dupa predica Sfantului Petru. I-au zis de o parte: De ce noi n-am putut sa-l scoatem? Iar Iisus le-a raspuns: Pentru putina voastra credinta. Si Iisus l-a certat si demonul a iesit din el si copilul s-a vindecat din ceasul acela. osandi. E cerul pe pamant. mai mult. care are duh mut (nu . iar in mijlocul multimii. Si ei s-au intristat foarte!” (Matei 17. Si l-am dus la ucenicii Tai si n-au putut sa-l vindece. cei doi profeti – Moise si Ilie – de o parte si de alta. Le pregusta duhovniceste. in slava. raspunzand.

el afirma la un moment dat: “Daca Dumnezeu exista. comunist. Una singura: lupta impotriva suferintei. se zvarcolea spumegand. raul nu e opera lui Dumnezeu! Dar suferinta? Nici suferinta. bolile ei. patimirile. Iar El. au cazut in necredinta de frica suferintei. cea care lucra atat de mult printre bolnavi. lumina si intuneric. in fata durerilor? Daca ai intra intr-un spital cu bolnavi de SIDA (aceasta boala e socotita incurabila. unde te intampina deopotriva si batranetea. al durerii trupesti. in fata Dumnezeului luminii si al iubirii. cazand la pamant. placere si durere. Si vazandu-L pe Iisus. Altfel spus. dar solutii nu au. Suferinta este consecinta raului. bunaoara Freud. viata si moarte… De unde aceste perechi dihotomice? Unii filosofi au incercat sa spuna ca tocmai aici se afla dinamica vietii. necredinciosii. dar si chipurile desfigurate de boala. cerul pe pamant. Ati auzit de Maica Tereza. oglindind cerul. Si de multe ori l-a aruncat in foc si in apa ca sa-l piarda”. a Invierii – si lumea de aici. cand vezi suferinta unui nevinovat? Scriptura a raspuns si la aceasta prin suferinta lui Iov. a zis: O. trebuie precizat insa dintru inceput: Nu suferinta e raul. care. cu suferintele. am citit un interviu acordat de un fost conducator politic roman. a celei de-a opta zi. anticiparea. si de unde atatea razboaie si atatea patimiri?”. Pe munte Petru spune: “Doamne. Altfel. Iar noi. asa cum Iisus Hristos privea in jos. infernul durerii. Invierea va eterniza starea aceea a noului eon. Cei care cercetati literatura. Sa raspundem si noi. urmarea raului. Si l-au adus la El. Dar aceasta inseamna a eterniza raul. pregustarea ei. atat pentru credinciosi cat si pentru ceilalti: Exista o singura solutie. Era zguduita. neam necredincios. intarirea in credinta si nadejdea Invierii si a vietii de veci. duhul indata a zguduit pe copil. ca si cum ar fi iesit undeva in drum si era fara adapost. din mila lui Dumnezeu. deci fara paza. “Ciuma”. Acolo pamantul apropiat de cer. unde e atata infern si unde ne asteapta crucea patimirilor?”. care spune ca viata insasi este un dor pentru moarte. pentru omul credincios e nevoie de o analiza a . Cum se produce suferinta? Cum o simti? Multi s-au revoltat. Cat de mult a framantat raul (sub chipul suferintei. in timp ce la poalele muntelui se consuma aceasta priveliste tragica! Cei necredinciosi se revolta impotriva lui Dumnezeu. acum copilul devenise mai marisor. Se zguduie. Dar era cu putinta? De pe varful muntelui. sa ramanem aici! Ce sa mai coboram acolo. sarmana. privind aceste doua lumi: lumea Schimbarii la Fata – chiar si lumea celei de a opta zi. Si l-a intrebat pe tatal lui: Cata vreme este de cand i-a venit aceasta? Iar el a raspuns: din pruncie. Care pe Tabor stralucea. si aici un leac). bucurie si suferinta. dar ei n-au putut. de unde atata suferinta si nedreptate in lume. Surprinde raul si suferinta lumii. iubitilor! Acum. pana cand voi fi cu voi? Pana cand va voi rabda pe voi? Aduceti-l la Mine. al suferintei sufletesti) constiinta umana! Cum raspunde constiinta umana la intrebarea: Raul si suferinta sunt opera a lui Dumnezeu? Hotarat. la suferintele omenesti. il arunca la pamant si face spume al gura si scrasneste din dinti si intepeneste. ganditi-va la un Camus. Dimpotriva. De curand. cele doua stari: pe Tabor – stralucirea dumnezeiasca. dupa ce am ascultat acest fragment. Cat de zguduita e atunci constiinta umana in fata Dumnezeului milostivirii. in tine credinta. nu dau ca solutie decat resemnarea sau revolta. parca intelegem deodata: cer si pamant. cu neputintele ei. nu te-ar zgudui? Sau cand intri intr-un camin-spital. Si biata femeie a raspuns: Roaga-L pe Hristos sa nu ma mai imbratiseze cu boala. Si am zis ucenicilor Tai sa-l alunge. Si ea a spus unei femei bolnave de cancer: Sa stii ca Hristos e prezent in boala asta a ta! El te imbratiseaza cu aceasta boala.mai putea vorbi copilul). parca. ar fi putut ramane Mantuitorul eternizand Schimbarea la Fata? Schimbarea la Fata avea insa alta menire. scotand in relief mai ales suferinta copiilor. avem putinta sa contemplam cele doua lumi. Vedeti la ce incercare e pusa Evanghelia insasi. in suferinta ei. O. ci pacatul este raul. Si oriunde il apuca. cu vestita lui carte. care ne uneste pe toti. Schimbarea la Fata era numai pregatirea pentru Inviere. raspunzand lor. iar dincoace – pamantul apropiat de iad. asa cum Evanghelia ne descopera. aici pamantul oglindind iadul. se va gasi. printre leprosi. nu-l mai putea urmari. oare.

Hristos spune ca pacatul te desparte de Dumnezeu. in acelasi timp. raspunsul credintei e tocmai refacerea legaturii mele cu Dumnezeu. Asa s-au construit idolii. unitatea cu intreaga creatie si cu armonia ei. cu varsta te desparti de pruncie.A luat suferinta si a descoperit atunci – taina a Dumnezeirii – calea iesirii din rau. de la experienta vie (definim pacatul drept despartire de Dumnezeu sau neascultare de Dumnezeu) – este calcarea voii lui Dumnezeu constienta si libera. unul de altul. n-am durere. de adolescenta. a rupturii. epileptic. fapta. care aduce stricaciunea si moartea. si au uitat de suferinta in misterul acesta al comuniunii. iubitilor. Pacatul. se revolta. se disloca. Si daca in aceasta ruptura si dezechilibru nu-mi mai gasesc locul. si iarasi tipa. sanatoasa. unitatea fiintei. cu gand. La copilul lunatic. Nu exista atei! Un astfel de om s-a revoltat impotriva Dumnezeului celui viu si adevarat. Solutie nu are. Deci durerea. chiar si o mica intepatura. de maturitate… de viata. fie in foc. de Tatal Ceresc. Toti cei din avion. A unitatii cu Dumnezeu. Dar suferinta nu e raul in ea insasi. cu Ziditorul meu si Mantuitorul meu si Sfintitorul meu – Duhul Sfant. el e din lumea aceasta si te ingroapa in lumea aceasta. nu mai e pastrata armonia. in suferinta. Dar idolul pe care ti-l construiesti nu mai este Dumnezeu. ei indumnezeiesc altceva. care simteau de acum iminenta prabusirii. Atunci suferinta e traita in solidaritate umana. despartire. ci in comuniune. lupta impotriva ei. De aceea a si luat-o Hristos. inspirat. diverse stari ale suferintei. dar isi construieste alti zei. Atunci adancul durerii – pornim de la viul vietii. inaintea unei primejdii. o patima. Sau un idol din lumea aceasta: o placere. Ce inseamna pacatul? Despartirea de Dumnezeu. De multe ori se spune despre cineva (daca n-o declara el insusi) ca este ateu. cum ma comport? Cum sunt in stare s-o suport? Omul necredincios. Apoi. sfasiere launtrica in mine insumi. Abia atunci intelegi: Raul sta tocmai in aceasta ruptura din armonia dumnezeiasca. cuvant. O alta treapta e aceea cand poti s-o strigi. Pacatul e ruptura. Deci pacatul inseamna calcarea voii lui Dumnezeu. al iubirii. purtand Crucea . suferinta. s-au prins lant. Acolo unde s-a produs. Daca se produce o taietura. a unitatii si armoniei. un . Traiesti in diverse stari aceasta despartire si ruptura cu formele ei de durere. Daca esti auzit. sa analizam impreuna aceasta tema! Cand incerci suferinta? Cand se produce o ruptura. Atunci. O. normala. Un fel de fericire din lumea aceasta. Ei nu sunt fara Dumnezeu. a despartirii de Dumnezeu. de copilarie. dar pilotul.cauzei. Cineva analiza. cum pe drept cuvant Ioan Gura de Aur a spus: “Nu suferinta e raul. Nu-si mai gasea locul. de tinerete. ca si copilul din Evanghelie. si. Cata vreme mana mea este intreaga. ci pacatul”. E vorba despre pierderea echilibrului. neascultarea. iubitilor. Ruptura deopotriva fata de Dumnezeu si fata de lume. aproape de la pamant l-a saltat din nou. Ruptura. Copilul cand se naste. cu Autorul. din aceasta revolta si cadere originara. Nu-ti poti striga durerea. inseamna ruptura. o ruptura. Nu mai ai putere. despartirea si. in fata suferintei. Iar cele pe care le indumnezeiesc ei sunt morminte varuite. se arunca fie in apa. atat cu El personal cat si cu semenii mei. suferinta ta o traiesti nu de unul singur. Cauta. apare durerea. atunci. Si cei din jur se straduiesc sa te ajute. esti atat de doborat incat n-ai nici glas. cand eu stiu ca ea este ruptura mea de lume si de Dumnezeu. acestea erau formele de manifestare: nu avea liniste in el. prin urmare. tipa pentru ca s-a despartit de locul matern. echilibrul. sarmanul. Se desparte apoi de sanul mamei. Iisus infrunta durerea. Discuta intai suferinta muta: cand esti parasit. Am relatat nu o data urmatorul episod: un avion era gata sa se prabuseasca. Este ultima expresie a suferintei. si daca poti s-o strigi esti auzit. Ar trebui sa o stie toti ateii. Suferinta este consecinta raului. facand din suferinta un mijlocitor. in adancul si in manifestarea ei. de Dumnezeire.

In post te-ai ridicat deja deasupra stricaciunii pe care demonul a adus-o in lume. sa te rogi. ci sa luptam. Postul inseamna puterea spiritului asupra trupului. Cand vorbim de Adormirea Maicii Domnului intelegem ca adormirea ei. A crede inseamna deja a iesi din lumea aceasta. A crede in El inseamna. ci in eul meu sa fie Dumnezeu! Asa cum Tu. cum S-a descoperit in Fiul Sau. De ce a zis mai intai Mantuitorul tatalui copilului: “Crezi ca pot sa fac Eu aceasta?”? Si sarmanul parinte Il rugase: “De poti ceva. Modelul. intr-o incercare a mea. frumos la vedere si ca da stiinta”. Pentru ca a crede. lumina divina din mine stapaneste asupra trupului. in Dumnezeu. In toate. Ei vazusera atatea minuni. “Cred Doamne! Ajuta necredintei mele!”. Aceasta trebuie stiut mereu: ca in noi lucreaza Cel mai presus de lume. atunci cand ma aflu intr-o boala a mea. despartirea sufletului de trup inseamna deja stricaciune. stricaciune si moarte. in Dumnezeu. ii trimisese Hristos sa propovaduiasca… Dar cand L-au intrebat de ce ei n-au putut. constiinta ta. Si daca tu in suferinta iesi din ruptura. precis. te anunta ca a patruns in tine riscul distrugerii. El ne-a dat o cale. in suferinta te lupti sa refaci legatura cu Dumnezeu. asa cum a spus candva Mantuitorul: “Aveti credinta lui Dumnezeu!”. Cand Petru la inceput mergea pe valuri. Cand eu cred. asupra materiei. sa strigi. sfasiere. Nu mai esti tu in credinta temeinica. fa!”. ci Hristos Dumnezeu. Pofta trupului si pofta ochilor si trufia vieti – adica puterea rationala de a descoperi noi ratiuni. sa ajungi din nou la nedespartire de Dumnezeu. noi sensuri. Or. Atunci suferinta te poate inalta. ai iesit din lucrul demonului. Nu mai sunt eu.leac. Ce fel de ratiuni sunt acelea? Rupte de divinitate. Doamne. Inseamna a-ti aseza constiinta. ca Tu sa fii in mine! Nu numai eul meu. nu au putut sa-l vindece pe lunatic. spre deosebire de moarte. toate sunt cu putinta celui credincios”. si in sufletul meu sa fie plinatatea Dumnezeirii. a crede inseamna a institui sufletul tau. ca si Mantuitorul. cu ochii la Hristos. faptura ta in El. inseamna a crede in Dumnezeu. Mantuitorul spune: “De poti crede. Cel care te-a creat vrea sa te si mantuiasca. infrangand pofta trupului. Iisus Hristos. „Trupul pofteste impotriva duhului. Unde a actionat demonul? Cum a intrat? In ce a constat ispita lui? Eva “a vazut ca pomul e bun la gust. iar duhul impotriva trupului”. demonii – cu rugaciune si cu post sunt indepartati. asupra lumii. Asa trebuie sa strigi! Ajuta credinta mea sa fie credinta in Tine. ci Tatal. inseamna: sufletul nu i s-a despartit de trup. nici moartea pacatosului. Daca eu am aceasta credinta dreapta. iar pacatul aduce stricaciune. puterea Lui e in mine. un inger vestitor care iti arata. din lumea demonului. te anunta ca viata ta e opera divina si trebuie s-o aperi. Dumnezeu pune in mine puterea Lui. Fara aceasta traire adanca nici nu putem sa motivam postul. Apostolii. Atunci. Cand i-a spus Mantuitorul lui Petru: “Nu carnea si sangele ti-au descoperit tie. plinatatea Dumnezeirii.. Care este credincios El insusi fagaduintelor Lui. frumos la vedere – pofta ochilor. Postul trebuie privit ca puterea de a te ridica deasupra lumii. ci e puterea Lui. Hristos este Icoana.” – deci Tatal a pus in Petru cuvintele: “Tu esti Hristosul. nu mai sunt eu cel care traiesc in aceasta stare. in faptura luata din trupul Fecioarei ai pus dumnezeirea Ta. Dumnezeu nu vrea nici suferinta. Mantuitorul le-a raspuns ca acest soi de demoni – si in general. mai ales sub cele doua forme: hrana si sexualitate. si ca da stiinta – trufia vietii. Mantuitorul a fost trist: “O. Dar daca tu. Atunci a strigat tatal: “Cred Doamne! Ajuta necredintei mele!”. zice dumnezeiescul Pavel: In post se afirma spiritul din mine. tu ai iesit atunci din lumea stricaciunii. inima ta. Fiul lui Dumnezeu”. pentru ca demonul este ruptura si faramitare. Postul! Noi nu-l intelegem in profunzimea lui. neam necredincios! Pana cand voi fi cu voi? Pana cand va voi rabda?”. cu puterea Lui calca pe valuri. ca prin suferinta sa se inalte .. a o reinradacina in Izvorul ei. Aici lucreaza demonul. Deci a actionat asupra trupului: bun la gust – pofta trupului. in slabiciunea lor. In mine lucreaza Dumnezeirea.

Nu ma mai inalt eu. “Dumnezeu a pus in vistierii adancul” – retineti ideea aceasta! Suferinta se manifesta in straturile superficiale. pana la ultima adancime. care stapaneste asupra trupului. atentia mea e indreptata numai spre locul durerii. asa cum a facut Dumnezeu totdeauna. venind si privindu-l in suferinta lui. Dar daca eu reusesc prin rugaciune sa refac legatura adancului din mine (ultima adancime) cu Dumnezeu. incat pe Fiul Sau L-a dat ca toti cei ce cred in El sa nu piara”. pentru ca stricaciunea. Asa l-a indemnat Ava Dorotei pe Dositei: “Roaga-te! Roaga-te!” Si in fiecare zi venea: “Inalta-te dincolo de lume. linistita: “Dositei. tot un fel de cearsaf – o panza – si in fiecare dimineata venea Ava Dorotei si il intreba: “Cum iti este? Roaga-te!” Fa din nou legatura cu Dumnezeu. Daca mintea mea. pentru ca in rugaciune faci legatura intre adancul din tine si adancul dumnezeiesc. sa se ascuta. postind zile indelungate. cu o febra puternica si cu un trup istovit. “caci asa a iubit Dumnezeu lumea. cugetul!”. Parintele Constantin Galeriu . Imi staruie in minte acel moment descris de Ava Dorotei. durerea se estompeaza. totusi il vede cu fata mai senina.spiritul nostru. Si din inaltimea Lui a coborat. si nu invers. nu ajung pana la adanc. dincolo de patimile ei! Inalta-te!” Dupa cateva zile insa. Nu uitati! Asa au suferit martirii. Toti care credem in El sa nu pierim! Si toata lumea sa creada! Ca astfel sa avem viata de veci! Amin. au infrant diverse boli! Pentru ca numai asa ai depasit tot ceea ce a adus stricaciunea si mergi la esenta. acolo unde e boala. Refa legatura! Au marturisit toti credinciosii ca in rugaciune uita de durere. sa se adanceasca. si gandurile negre dispar. pentru ca a coborat El la mine”. nu in ultima adancime. la sufletul tau cel nemuritor. in care ucenicul lui. caci faci legatura cu Izvorul vietii! Caci pacatul te-a despartit. bolnav. Cati bolnavi. Si Dositei a putut raspunde. Dositei. si mai ales in Fiul Sau a coborat. acoperit cu ce era pe atunci. la adanc. atunci eu raman pironit in boala. dincolo de durerile lumii. pacatul. tea aruncat in stricaciune si durere. Dositei! Inalta-ti inima. tremurand: “Nu mai e nevoie sa ma inalt. statea asezat in pat.

pune intrebari: ce este aceasta. cu aceeasi hrana dar din seminte diferite. ne reauzim intr-un fel. au incercat-o si-i pot fi calauze. Nu e rusine sa nu stii. dar raman mereu foarte multe necunoscute. Multe tratate duhovnicesti se intituleaza. Metoda lui filosofica se si numea Maeutica. Uneori creierul e sensibil la efortul de a ne aminti. E rusine sa te ratacesti pentru ca n-ai intrebat". si sa-i gaseasca pe cei care. de pilda.? Ce stim despre felul cum. Si totusi. Stim ca e vorba de o lege a atractiei universale. Catehismele religioase. toate informatiile inmagazinate in toata . de pilda? Lumea moderna a inventat casetofonul. la unul din pomi se prefac in cirese. Luat aparte. sau ce fel de benzi vor fi fiind in creierul nostru. de ce nu este altfel? Intalnindu-se pentru prima oara cu lumea si cu minunile ei. copilul vede in toate cate o noutate. Copilul. la altul in mere. A descoperi legile nu inseamna a sti si cum s-au nascut ele. si alte substante chimice pe care le extrage un copac din glie. Sa nu calatoreasca adica.Tanarul bogat Predica la Duminica a XII-a dupa Rusalii . Dar noutatile nu se epuizeaza niciodata. pentru ca din intrebare se nasteau raspunsurile. prinde pe o banda ceea ce spunem noi si dupa aceea ne poate reproduce. la intamplare. le stim. Stiinta si cunoasterea insesi largesc sfera celor ce raman necunoscute. dar in afara de faptul ca le constatam. stim ca exista o lege a gravitatiei. sunt si ele alcatuite tot sub forma de dialoguri. Drumul spre ea e anevoios. nu stim nimic despre aceste legi. si intotdeuna va fi loc pentru raspunsuri. O punem si indata ne reproduce ceea ce a spus. ceva se deruleaza acolo si noi ne amintim.Intreaba! Nu te rusina. despre fiinta noastra omeneasca? Ce stim despre memorie. unele flori isi scot culoarea violeta. si-a scris opera sub forma de dialoguri. Ce stim despre felul cum creste dintr-o ghinda. undeva intr-un centru al vorbirii. Ne trebuie pentru aceasta o banda. din apa din sol si din pamant un stejar urias? Ce stim noi despre felul cum apa. altele albastra? Ce stim despre noi insine. care n-are urechi de altfel. Nici pentru copil. ce este cealalta. de pot depozita si reproduce cunostinte pe care le acumulam intr-o viata intreaga? In creierul nostru nu exista insa nici o masina alcatuita de om. adica mosirea raspunsurilor. creierul e o masa de materie vie care pluteste intr-un mediu umed. cu intrebarea sa calatoreasca". ucenicul sau. ca sa fie mai usor accesibile intelegerii. de ce este asa. ca si dansul. nici pentru matur.d. de pilda. de inima. al tuturor. despre felul cum stau randuite in univers planetele? Am mai dat exemplul acesta si alta data. la altul in visine. In vechime Socrate socotea metoda drept cea mai eficace. pentru ca nu e acelasi pentru toti. Pe multe le aflam. si toate celelalte raman nemiscate. Sfiintii Parinti indeamna intotdeuna: "Nu stii ceva? . dar fiecare trebuie sa-si caute si sa-si gaseasca poteca lui. o inventie frumoasa. De-a lungul intregii vieti. din acelasi sol. sau in pustie: "Cine vrea sa se mantuiasca. izolat cu bisturiul. altele rosie. Platon.EVANGHELIA INTREBARII ESENTIALE Traditia crestina ne-a pastrat din cele mai vechi timpuri o vorba a Parintilor imbunatatiti in viata duhovniceasca. fiind probabil doar niste circuite invizibile tinute vii de sangele trimis din alta parte. "Intrebari si raspunsuri. Mantuirea nu e o tinta despre care se stiu toate si de catre oricine. Din copilarie pana la adanci batranete punem toti intrebari. Ce stim noi. aceea care e numai a lui. in pere s. Patericul insusi e o carte de intrebari si raspunsuri. Dar cate lucruri nu reproduce creierul nostru? Cate benzi dintre acestea. a acelor Parinti retrasi prin manastiri.m. cel mai drept. Stiind unde merge. sa se informeze despre drumul cel mai bun. iata.a. de indata ce incepe sa vorbeasca. care. oricat am intreba si oricate raspunsuri am capata. se prefac in ramuri si in frunze? Ce stim despre faptul ca acestea." precum cele ale Sfantului Maxim Marturisitorul. nu sunt benzi. Este si un drum mare. intotdeauna mai exista loc pentru intrebari. in aparenta nu se ruleaza si nu se deruleaza nimic.

Exista intrebari esentiale. exista si intrebari la care trebuie neaparat sa le capatam. e o minune. In toate suntem. suntem singura specie de pe fata pamantului care isi pune intrebari. Altfel. spunea: "Ma indoiesc. Eram tanar monah la manastirea Slatina din Moldova. cu ochii deschisi. la care putem sau nu putem gasi raspunsuri. dar cele mai putine lucruri le stim despre noi insine. Vrem sa stim cat mai mult despre cat mai multe lucruri. Intr-un fel. fiinta necunoscuta". si care cer si optiunea noastra. daca nu ne asiguram ca exista drum si ca duce acolo unde vrem noi. Nu ne putem izola de nimic. Despre altii. cand nu gasim raspunsuri. Dar sunt si multe intrebari la care nu aflam raspunsuri. Descartes. cu experienta duhovniceasca de toti . prin tainele si tainitele din el! Fiind singurii cu grai. cuget. Ne incearca indoielile. Ce stim noi despre toate acestea? Ce stim noi despre corpul unei gaze care. Ne mai punem intrebari si din simpla curiozitate. s-a zis. de fapt. monahi de toate varstele. este o fiinta care se indoieste. ne privesc. despre originea lui. Iata de ce vom pune mereu si mereu aceleasi si alte intrebari. Ne punem mai intai intrebari de informatie. argumentul ca exista! Si constatase ca are darul cugetarii! Nu fusese prea greu sa le constate pe amandoua. Cand omul formuleaza intrebari. dar ele n-au putut schimba constatarea lui Carrel. In legatura cu toate ne intrebam. intrebari de care depinde nu numai viata noastra de aici. o alcatuire extraordinara din nenumarate organe si functiuni. dar pe care dorim sa le cunoastem. desi a fost scrisa cu aproape cincizeci de ani in urma. Cel care pleaca se intreaba despre un loc unde trebuie sa ajunga. Nimeni nu calatoreste la intamplare. noi suntem tot ce exista. Stiinta despre om a ramas pana azi cea din urma. cu cat e mai mare. in afara de aceste intrebari. De atunci s-au mai adaugat unele cunostinte. Vrem sa stim. din aparate si culori? Am putea inmulti la infinit sirul acestor intrebari. cu pretul limitarii. pentru altii intralt fel. Ramane si astazi valabila. Nu pornim niciodata pe un drum. e si semnul maretiei noastre. ca sa ne situam fata de ele.viata noastra din trecut. inteleptul. deci exist". deci cuget. e ascuns si marele raspuns. se rataceste si in lume. Dictonul a ramas faimos in lumea ganditorilor pana astazi: "Dubito ergo cogito. se ridica la inaltimea raspunsurilor. totul ne priveste. De cum incepem sa gandim. Toate cele cu care putem fi in relatie. si ne pun in incurcatura dilemele si paradoxurile existentei. dar pentru felul cum a spus-o. si ca lucrul cel mai important pe care ar trebui sa-l realizeze omul in viata ar fi "sa se cunoasca pe sine insusi". Desigur nu numai prin aceasta! Dar. privita sub microscop. De aceea Socrate a putut spune: "stiu ca nu stiu nimic". in sfarsit. si stiinta despre toate minunile care il alcatuiesc. Si la inaltimea Celui care are raspunsul. Unul din primii filosofi moderni. unii chiar foarte in varsta. Eram profesor la Scoala monahala si am pus elevilor. Dar. ci si viata noastra in eternitate. decat cu pretul stirbirii fiintei noastre. fiindca in intrebarea. despre lucruri care am zice ca nu ne privesc direct. Indoiala e semnul ratiunii. adica stiinta despre alcatuirea lui. si prin el insusi. Stim totusi foarte multe lucruri despre lumea inconjuratoare. in general. Ne intrebam si aflam raspunsuri. Omul. a restrangerii la mai putin decat suntem de fapt. Nu ne putem misca precum niste orbi in lumea aceasta. Si chiar daca aceasta e marea noastra suferinta. si toate sunt in noi. in toate suntem si noi. si-a castigat celebritatea. si mai ales e ascunsa intuitia noastra ca acest raspuns exista. de pilda. De aceea isi pune lui si pune si altora intrebari. si de multe alte feluri de intre-bari. "Cunoaste-te pe tine insuti" este in continuare porunca cea mai mare. Nu pleaca nimeni spre nicaieri. Ne mai punem apoi intrebari in legatura cu lucruri care pentru unii apar intr-un fel. despre destinele lor. fiind pastrate acolo ca intr-o arhiva. cogito ergo sunt". cartea lui Alexis Carrel: "Omul. Gasise. Omul e facut sa calatoreasca prin lume. sa-si descifreze tainele spirituale si morale. prin destinul sau.

Iisus a zis ucenicilor Sai: Adevarat zic voua ca un bogat cu greu va intra in imparatia Cerurilor. De aceea. Va pun si dv. tanarul a plecat intristat. Ce ati facut cu saracii. cum iarta. Eu va voi descoperi raspunsul dat de monahi. Intrebarea noastra e cum ne aranjam cu El? Ce avem de facut? Ca de schimbat. Nu putem sa nu fi fost. auzind cuvantul acesta. da-o saracilor si vei avea comoara in cer. Ganditi-va si raspundeti-va singuri dupa aceea. Cei mai multi au spus insa ca i-ar pune celui inviat o intrebare la care ma gandisem si eu. probabil. toate vor fi alcatuite cu verbul a face. Au venit cu diferite intrebari. nu ne putem schimba. La acest cuvant ucenicii s-au uimit foarte zicand: Dar cine poate sa se mantuiasca? Dar Iisus. si am reluat a doua zi problema. decat sa intre un bogat in imparatia lui Dumnezeu. ce ati facut cu cei care nu aveau ce manca. Ce sa fac? Ce e de facut? Aceasta este intrebarea! Shakespeare ne-a lasat celebra dilema: "A fi sau a nu fi: aceasta e intrebarea!". Iar de vrei sa intri in viata. cum cheama la El. mi-au spus. du-te. "L-am intreba. cu cei care nu aveau apa sa bea. va simtiti liberi sa va dati propriul raspuns. Am facut toata aceasta introducere. aceeasi intrebare. una. ar fi aceasta: Ce sa fac ca sa mostenesc si viata de aici. ce ati facut cu strainul care v-a batut la usa fiindca nu avea unde sa-si petreaca noaptea. incat sa nu-mi para rau ca am trait.recunoscuta. dar dv. pazeste poruncile. chiar de vor fi mai multe. 37). sa nu marturisesti stramb. cum conduce lumea. Sau: "Ce sa fac cu? Ce sa fac pentru ca sa-mi rezolv destinul aici si dincolo. ci la bucurie si fericire. fiindca am vrut sa ajung la textul Evangheliei de astazi. Si iarasi zic voua ca mai lesne este sa treaca camila prin urechile acului. nu doua. acum. mi s-a parut mie a fi esentiala. cea mai potrivita intrebare care s-ar pune unui om venit de Dincolo. cinsteste pe tatal tau si pe mama ta si sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti. Dar noi suntem. Zis-a lui tanarul: Toate acestea le-am pazit din copilaria mea. privind la ei le-a zis: La oameni aceasta este cu neputinta. cand lamureste cum va fi Judecata cea din urma. . spune ca Judecatorul va pune o singura intrebare sau. caci avea multe avutii. fiindca numai la una pot sa va dau un raspuns care sa fie in mod sigur adevarat". ce intrebare i-ati pune? Toti au stat si au meditat indelung. i-a zis: Invatatorule bun. sa nu savarsesti adulter. 2. iata venind un tanar la El. Unii au spus ca l-ar intreba pe cel inviat despre Dumnezeu: cum este. ce ati facut cu cel care a venit sa va ceara un sfat. ei i-au pus o singura intrebare: "Ce sa facem?" (F. Nu va cer nici dv.Daca ar invia un mort .. sa nu furi. vinde averea ta. dupa ce Petru le-a vorbit multimilor in graiul fiecarei natiuni si i-a convins ca Hristos a inviat. ne-o spune si autorul "Faptelor Apostolilor" atunci cand.si ar spune asa: "Va dau voie sa-mi puneti o singura intrebare. sa-mi rezolv si viata de aici. El i-a zis: Care? Iar Iisus a zis: Sa nu ucizi. Pe monahi i-am lasat pentru moment. ce bine voi face ca sa am viata vesnica? Iar el a zis: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun decat numai Unul Dumnezeu. Au fost si dintre-aceia care au pus intrebari naive sau foarte inguste. tanar fiind pe atunci. si altele de acestea despre Dumnezeu. cum judeca. Nu putem sa nu mai fim.i-am intrebat . ce sa facem?". Ce-mi mai lipseste? Iisus i-a zis: Daca voiesti sa fii desavarsit. dar sa mostenesc si viata de dincolo? Sa nu ma duc la durere si suspin. Ap. ce ati facut cu cei care nu aveau cu ce sa se imbrace. Si Dumnezeu e "Cel ce este". dupa aceea. la Dumnezeu insa . pe care eu as numi-o Evanghelia intrebarii esentiale: "Si. in asa fel. neesentiale. ce ati facut cu cel care era in nevoie si a venit sa va ceara ajutorul? Toate intrebarile Judecatii vor fi alcatuite cu verbul a face. Nu le-am cerut raspunsul pe loc. raspunsul pe loc. se intreba Hamlet! Are mult si adanc adevar in ea. dar nici ca am murit?" Ca e posibil ca acesta sa fie adevarata intrebare. vino si urmeaza-Mi. o intrebare care. Si evanghelistul Matei. Ci.

Tanarul le cunostea. Evanghelistul. A socotit important doar s-o puna. din cele zece. Punandu-i aceasta intrebare. ci din roadele stradaniilor tale. Numindu-L "bun”. vorbeste pe intelesul nostru. Numai gandul la asa ceva era socotit o blasfemie. pe acele porunci care asigura o buna convietuire pe pamant. era de ajuns sa pazeasca poruncile. A lasat intrebarea suspendata. desigur nu lipsita de sens. si noua celor din viitor. Poruncile erau date din vechime. Era si prematur pentru tanar sa raspunda. si care sunt si criteriul esential al intrarii in imparatia de dincolo. nu sa raspunda el la intrebari. Probabil ca va fi ceilalti. Era ca si cum si-ar ti descoperit identitatea in fata lui. aceia vor convietui bine si in cer cu Dumnezeu. iata. Fusesera descoperite de Dumnezeu lui Moise. Acesta le-a comunicat poporului lui Israel. Mantuitorul i-a amintit deci cat de simplu era: pentru a mosteni viata vesnica. Nu avea de unde sti ca Iisus era Dumnezeu. Dupa Legea iudaica era chiar imposibil. despre modul cum vorbeste Dumnezeu cu oamenii si. Sa-si creeze o premiza pentru dialogul ce urma si sa-l invete sa nu arunce cuvintele fara sa stie ce spune. ca si cum nici n-ar fi auzit-o. Mantuitorul. - . Nu se supara de insistenta tanarului care intreaba: "Care porunci?" Acelea cunoscute. chiar fara voia celui ce le intrebuinta. sa cinstesti pe tatal tau si pe mama ta si sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti". Mantuitorul a vrut. Aflam despre modul cum gandeste Dumnezeu. pazeste poruncile". folosise desigur o formula de politete si de bunavointa. Tanarului nu i s-au parut prea grele poruncile si nu s-a speriat cand Mantuitorul i Ie-a amintit. Ce interesanta e aceasta conversatie! E interesanta pentru ca asistam la o conversatie intre Dumnezeu si om. chiar asa ramasa fara raspuns.toate sunt cu putinta" (Matei 19. care ne raporteaza faptele asa cum au fost. ii spune: "Sa nu ucizi. a continuat: "De voiesti insa sa intri in viata vesnica. a oamenilor intre ei. 16-26). sa-i sugereze si tanarului ca ii va da raspunsuri ca de la Dumnezeu. care vin ca din partea lui Dumnezeu. Venise doar sa-i puna el o intrebare lui Iisus. Mai intai il intreaba: "De ce Ma numesti bun? Nimeni nu e bun decat numai singur Dumnezeu". fiindca Ma crezi Dumnezeu? Tanarul evita sa raspunda la aceasta intebare. A vrut sa-i descopere ce ascundeau totusi cuvintele in ele. Va fi fost informat ca Acesta da raspunsuri la intrebarile esentiale si atunci s-a gandit sa-i puna intrebarea esentiala: "Ce sa fac ca sa mostenesc viata de veci?" Inainte de a-i raspunde. Nu e vorba de altele. sa nu preacurvesti. si nici de ceva mai complicat. poate. dar a vrut sa se asigure ca vorbesc amandoi despre acelasi lucru. I le-a insirat pe loc pe cele mai importante. prin Tablele legii. si nu numai ca pe un fapt divers de conversatie. firesc. na insistat. I-a amintit deci. Va fi avut tanarul bogat sentimentul ca se afla in fata Celui care putea sa-i dea raspunsul cel mai autorizat? Probabil. Mantuitorul il pune la o mica incercare. sa respecti legile traditionale ale vietii de familie. sa nu traiesti din munca lui. fara sa mai astepte raspunsul. vorbeste in felul nostru de a vorbi. sa nu depui marturie mincinoasa. Va fi vait oare Mantuitorul sa-l intrebe: Ma numesti bun. Sa nu-ti insusesti bunul aproapelui. prin Judecata de Apoi. iar cu aproapele sa te porti asa cum ai vrea sa se poarte si el cu tine. I-a raspuns. sa nu furi. ci tocmai ca sa sugereze celor de fata de atunci. nimic mai mult. ca Mantuitorul ii va da acele raspunsuri. noteaza totusi intrebarea Mantuitorului. E de presupus ca Mantuitorul a voit doar sa-i sugereze ca ar trebui sa stie cu Cine sta de vorba. Acestea sunt regulile bunei convietuiri dintre oameni. de aceea L-a intrebat: Care? Mantuitorul nu s-a suparat de intrebare. fiindca auzise ca e un intelept. Si-a dat insa seama de indata ca era o intrebare grea si. sa cinstesti viata pentru ca e data de Dumnezeu. E o intrebare cu talc.

E foarte interesant. cu anevoie va intra bogatul in imparatia Cerurilor". ne spune evanghelistul. N-a spus nici cum il cheama. Stim doar. Chiar Mantuitorul se referise mai intai doar la porunci. si vei avea comoara in cer. Ap. Nu au toti vocatie pentru aceasta. Cine stie! Se va fi gandit ca i se cere prea mult? Sa dea totul pe ceea ce lui i se parea a fi o himera? Venise doar sa puna o intrebare asa de dragul intrebarii? Va fi avut o avere mostenita? Va fi avut o avere castigata greu. vinde-ti averile si le da saracilor. un lucru. Sa intors intru ale sale. cu autoritatea lui Dumnezeu. a desavarsirii. Complicatia vine mai ales de acolo ca diferenta pe care am stabilit-o intre cele doua trepte.Acestea sunt? Daca sunt numai acestea. daca toti ar avea vocatie pentru treapta acesta a doua. darul citirii in suflete. i se descopera ca mai exista si o alta treapta. Daca cineva e hotarat sa aspire la mai mult. "eu le-am pazit din tineretea mea". Apoi vino de-Mi urmeaza Mie". S-a lamurit. dar s-a renuntat repede. Sa ne gandim: ce-ar fi daca toti ar face asa? Ce-ar mai ramane din viata sociala? Daca toti si-ar imparti averile. decat sa intre bogatul in imparatia lui Dumnezeu". prin comert si afaceri? Era doar un om obisnuit. Tanarul din Evanghelie nu era pregatit pentru o asemenea lepadare. Era trecut de varsta primei tinereti. Si iata ca . caci vinderea averilor si urmarea lui Hristos nu figureaza printre cele zece porunci. daca vrei sa urci pe aceasta treapta. "de voiesti sa fii desavarsit. El se afla pe treapta cea dintai. "Adevarul va graiesc ca. Dupa ce tanarul s-a indreptat. cu adevarat . n-a spus nici de unde era. ca cel cu Anania si Safira (F. 1-11). Si a comentat in fata lor cele intamplate. 5. si trebuie sa fii atent la lectura ca sa-l observi. punand intrebarea despre "ce altceva ii mai trebuieste". darul citirii in vietile tuturor. si s-a vazut chiar de pe timpul Apostolilor. asa i-a spus Mantuitorul tanarului. aceea care e masura obisnuita ce se cere tuturor crestinilor: paza poruncilor. Dar bogatia a fost mai puternica. si tanarul acesta si-a descoperit aceasta intentie. Si-a dat seama de indata ca nu va putea face acest lucru. N-a cerut nici o lamurire. fara veleitati si sensibilitati. i-a spus direct: "Vinde-ti averile"! Si a daugat: "si vino de-Mi urmeaza Mie". fiindca era Dumnezeu. Aceasta ni-1 face totusi simpatic. Asadar. S-a intors si a plecat. O cere numai de la cei care vor: "De voiesti sa fii desavarsit". Si a mai spus: "Mai lesne e sa treaca o camila prin urechile acului. si totusi Iisus l-a cunoscut. prin munca. in aceasta povestire. Avea darul acestei cunoasteri. Parca am dori sa se fi terminat altfel intrevederea. Tanarul nu s-a prezentat. Mantuitorul a ramas mai departe cu Apostolii Sai. Iisus a stiut ca tanarul avea avere. acum pare anulata. De aceea. cu cat sunt spuse de Iisus. viata sociala si-ar pierde rosturile. spirituale deosebite? Nu vom sti niciodata. Aceasta nu mai era o invitatie la o masura comuna. Faptele Apostolilor ne istorisesc episoade dramatice din aceasta perioada. s-a intristat. Si atunci i-a descoperit o a doua treapta a vietii crestine. i-a spus Iisus. Auzind aceasta conditie. A mai adaugat insa o intrebare: Daca le-am pazit pe acestea. du-te. Aceasta se cheama desavarsirea. cum s-a incercat in primele comunitati crestine.din tineretile lui indeplinise poruncile. nu si-a facut o cat de scurta biografie in fata lui lisus. fara o astfel de marturisire din partea lui. Nu va putea trece pe treapta a doua. ce-mi mai trebuie? Mantuitorul si-a dat seama ca se afla in fata unui om care isi cunoaste indatoririle spirituale daca. Sau ar trebui sa se organizeze pe alte baze. Se vede ca nu mai era foarte tanar. Nici nu cere Dumnezeu tuturor pasirea pe aceasta treapta. ca a plecat intristat. Sunt cuvinte teribile! Va dati seama? Cu atat sunt mai teribile.si probabil nu mintea . fara sa-l intrebe ce situatie materiala avea acasa. Era insa un om cuminte. Ni se parea la inceput ca simpla respectare a poruncilor era suficienta pentru intrarea in imparatia Cerurilor.

deci. Unii raman la prima. si numai impotriva unei porunci greseste. simplificatoare. toi El. aceea a desavarsirii. cea de a doua folosirea lor. obisnuita in spiritualitatea noastra. proclama un principiu care pare a spune ca respectarea doar a poruncilor nu e suficienta pentru intrarea in imparatia Cerurilor. Bogatii ar trebui sa inteleaga ca nu e bine sa se lase inlantuit de bogatia lor. dar a avut in vedere aceste nuante. Bogatii sunt egoisti. Cel de pe treapta intaia. Discutia a fost ocazionala si a ramas la datele ei generale si. oarecum. Tanarul care a plecat "intristat" nu era intristat numai pentru ca nu s-a putut hotara sa-si vanda averile. Trebuie sa fim si prin fapta ceea ce suntem prin credinta. ca si in exegeza clasica a textului. si mai simplu: daca ai din ce ajuta pe altii. apar complicatii si ele ar fi dezavantajoase pentru insasi logica textului. . care spune: "Cine pazeste toata Legea. dobandeste viata de veci. Cea dintai priveste acumularea bogatiilor. atunci cu anevoie vei intra in imparatia Cerurilor. chiar daca ti se pare dovada concreta a credintei. Si nu unui examen pentru urcarea pe treapta a doua. din aceleasi motive. decat formal. acela se face vinovat fata de toate poruncile" (Iacov 2. dar nu-i ajuti. dar nici pe cea dintai nu stau solid. ci chiar pentru validarea in treapta intai. decat cu rare exceptii. atunci cand a generalizat zicand: "Cu anevoie va intra bogatul in imparatia cerurilor". Nu urca pe treapta a doua. In fapt. exploatand munca altora. treapta a doua: desavarsirea. 10). dar l-a facut sa inteleaga ca e asa. ci si pentru ca isi va fi dat seama cat e de egoist. dar sa nu fie egoist i se cere si celui de pe treapta intaia. De aceea am spus ca impartirea in cele doua trepte. adica nu asocieaz. altii urca la a doua. mai exact. sub chip de colier de aur si pietre pretioase. A plecat intristat. la o analiza mai profunda. Se contrazice Mantuitorul? Dilema nu e dintre cele usoare. caci aceasta e trecatoare si ramane aici. Treptele nu sunt absolut delimitabile. Asa ca Mantuitorul nu s-a contrazis. Cele in legatura cu bogatia sunt in directa legatura si eu "Sa nu furi" si cu "Sa iubesti pe aproapele ca pe tine insuti". aceia sunt supusi unui nou examen. dar nu e insolubila.acum. daca nu le-am clarifica. care respecta poruncile. Nu neaparat fiindca e bogat. a mantuirii! Sau. atunci cand l-a pus in alternativa de a alege desavarsirea in schimbul vinderii averilor. problema cu bogatii si mantuirea sta asa: cei care au averi. Dar in practica lucrurile nu sunt chiar atat de simple. e oarecum formala si simplificatoare. porunca ce face parte din cele zece porunci ale treptei intaia? Desigui nu i se cere sa-si vanda toate bunurile. dar nu le folosesc cum trebuie. cum spunea Epictet. precum se cere celui ce voieste sa fie desavarsit spre a se elibera total pentru Dumnezeu. Desigur. Si se stie ca bogatii cei mari siau acumulat-o intotdeauna in mod necinstit. Iata insa ca. Poate ca aici se aplica acea sentinta aspra si radicala a Sfantului Iacov. Mantuitorul nu si-a dezvoltat "teologia mantuirii" in fata acelui tanar. Un bogat egoist respecta oare poruncile? Cum face el dovada "iubirii aproapelui". adica e ca si cum le-ar calca pe toate. E "durul trecator al imprejurarilor". Treapta intai: mantuirea. E stran-soarea de sarpe incolacit in jurul gatului. nu respecta in intregime nici poruncile. Ca sa fii desavarsit se poate intelege si in felul urmator: Ca sa fii desavarsit in implinirea poruncilor. dar nu si cand este foarte bogat si egoist.a la folosirea lor si pe cei in nevoie. Acum cred ca ni se pare mai usoara intelegerea cuvantului Mantuitorului ca: "cu anevoie va intra bogatul in imparatia lui Dumnezeu" si ca "mai usor va trece camila prin urechile acului. pentru a fi mai usor de talcuit si de inteles. trage o concluzie sau. decat sa inlre un bogat in imparatia cerurilor". cat pentru ca isi va fi acumulat bogatia in mod necinstit si o pastreaza in chip egoist. Tanarul n-a putut desprinde reptila de pe sine. ceea ce Mantuitorul nu i-a mai spus. De fapt.

ca va luati pe pamant mangaierea voastra" (Luca 6. aici.erau toate acestea rodul macar al unui bob de sudoare proprie al castelanului si al domnitelor? Nu. Nu prea erau cazuri. iar cei bogati. in haina murdara. pentru ca a fost nemilostiv. vase scumpe. ci tot pentru cei carora le munceau pe degeaba. "Bogatul stapaneste pe cei saraci". 23). 16). prin egoismul vostru! Sfantul Iacov nu e mai putin aspru. spunea limpede in tratatele sale si in cuvantarile pe care le tinea in catedrala patriarhala din Constantinopol: "Orice bogatie e un furt". 11). Ideea l-a preocupat si pe Sfantul Pavel. cu atata bogatie in ele. sau sezi jos la picioarele mele" (Iacov 2. 24). Ca era convingerea si speranta poporului ca intr-o zi lucrurile se vor indrepta si se va instala in lume dreptatea. in viata. si nu recunoaste bogatia ca un drept. gradini in terase cu fantani arteziene si statui ascunse in boschete. porunceste-le sa nu se semeteasca. al banilor stransi tot de la ei.Sfantul Ioan Gura de Aur care era un bun observator al vietii sociale in vremea lui. sub forma celor mai bizare impozite. care se bucura de atatea privilegii. ca sa aiba cine le munci! Nu povestim basme. haine de purtat din fir de aut si argint. Porunceste-le sa faca ce este bine. Atat. Erau rodul muncii iobagilor. si tot ei erau cei care trebuiau sa multumeasca ca erau lasati sa existe. si ar fi trebuit sa fie ale lor nu numai sub forma de naluci. Nu prea sunt texte in care sa se justifice bogatia obtinuta prin mijloace cinstite. care anunta ce va face Mesia: "Pe cei flamanzi i-a umplut de bunatati si pe cei bogati i-a scos afara deserti" (Luca 1. Cand evanghelistul Luca noteaza Fericirile. Ii condamna pe toti cei care fac discriminari intre oameni pe motive de bogatie: "Daca va intra in adunarea voastra un om cu inele de aur in degete. Ei munceau. adica tocmai cei care nu sunt asezati la loc de cinste in adunari. de pilda din istoria Transilvaniei noastre. Ce sa le spuna bogatilor? Ii stia fara inima. Mantuitorul nu pierde ocazia nici in Pilda semanatorului sa spuna ca samanta semanata intre spini nu poate incolti. de fapt. de vis si de basm. Nu stiau nici macar faptul ca acest dar al existentei le era lasat nu pentru ei.. Dar oare nu stim noi acestea si din propria noastra experienta. Iar in Parabola bogatului nemilostiv si a saracului Lazar. coarne si bijuterii de aur. 1). si imbracat in haina stralucita. nu uita ca la urma sa retina din Predica lui Iisus ceea ce Matei a omis: "Dar vai voua bogatilor. fiindca are nevoie de cuvantul lui Dumnezeu. De aceea Proverbele spun ca "un nume bun e mai de dorit decat o bogatie" (Proverbe 22. sa se inavuteasca in fapte . IV. o vedem reflectata si in Cantarea Mariei din Evanghelia dupa Luca. plangeti si va tanguiti de necazurile care vor sa vina asupra voastra" (Iacov 5. ci in Dumnezeul cel viu.. se spune in Proverbe (23. scriindu-i lui Timotei: "Celor bogati in veacul de acum. 11). si tot ei isi cereau cu caciula in mana dreptul de a trai ca sa munceasca. din sec. desi bietii iobagi numai in basme se intalneau cu fiii stapanilor. si va intra si un om sarac. 1). cand taranii erau toti iobagi pe pamanturile altora. 53). si Vechiul si Noul Testament condamna bogatia. in iad. Mantuitorul condamna aspru bogatia si pe bogati. Si le aminteste celor ce fac astfel de discriminari ca. si-i ziceti: Tu sezi bine aici. Mantuitorul il trimisese. prevestindu-le bogatilor o soarta catastrofala: "Veniti acum voi. pe cand saracului ii ziceti: tu stai acolo in picioare. sau marginind alei cu copaci exotici . Dimpotriva. Convingerea autorului Proverbelor era ca stapanirea bogatului se datora numai bogatiei lui. cu domnitele si cu castelele care erau de fapt facerea mainilor lor. bogatilor. fiindca numai fara inima poti aduna bogatii pe spatele altora. decat observau stari de lucruri cunoscute de ei din societatea vremii lor. in credinta sunt mai bogati cei saraci. "desi cel sarac are adesea mintea mai buna" (Proverbe 2S. De aceea. nu altui drept. Sfantul Vasile cel Mare spunea acelasi lucru. Si nu faceau altceva. cine sunt de fapt? "Oare nu bogatii va asupresc pe voi. si nu ei va tarasc la judecati?" (Iacov 2. nici sa-si puna nadejdea in bogatia cea nestatornica. Mantuitorul il trimite pe bogat in iad. voi puneti ochii pe cel care poarta haina stralucita. Sfantul Pavel ii invata ce au de facut ca sa se salveze. si cand trebuiau sa munceasca aceste pamanturi degeaba? O astfel de bogatie a grofilor nu era cu adevarat facuta prin furt? Prin furtul muncii altora? Atatea castele cu decoratiuni abia imaginabile de tarani.

A murit cutare. Nu e o simpla imaginatie de scriitor. la tot ce poate fi mai rau in lume. Solomon a recunoscut in aceasta femeie pe mama adevarata. dar nici nu-l descrisese. A zis: Nu pot sa trag in inima tatalui meu. si pentru ca fiecare om mai are cate ceva. s-a gandit la o stratagema. Decat sa-l tai. intre frati. inselat de bogatie. a apelat deci tot la o judecata de tip solomonic. si punand portretul pe un perete. Al treilea n-a vrut sa traga. deoarece aceasta le creste puterea de stapanire asupra altora. pentru ca numai o mama adevarata nu putea sa rabde ca propiul ei copil sa fie taiat. sa fie darnici. fiecare din ei pretinzand ca este fiul. si n-a stabilit o limita de la care incepe pericolul. Nici n-a fost in intentia Lui asa ceva. s-a constatat ca nu avea urmasi. Judecatorul din cazul nostru. si nici nu stia exact pe unde era si ce facea. aceluia ii voi da averea. Sa ne amintim de povestea lui Ion al Glanctasului din romanul "Ion" al lui Liviu Rebrcanu. ucide bunul-simt si cele mat sfinte sentimente. Doi dinitre ei. Judecatorul nu avea nici un mijloc prin care sa-l identifice pe adevaratul fiu. care erau si foarte buni tintasi.bune. Ar fi nimerit drept in inima. cu cei trei pretinsi fii. caruia i-a revenit toata mostenirea tatalui sau. una spunea ca e al ei. ca ceilalti doi. si ca a lasat un testament pentru fiul sau. mai bine da-i-1 ei. Mantuitorul n-a facut o ierarhie a bogatilor.Asa sa faci! Cealalta a zis: . Adevaratul fiu din intamplarea de mai sus nu s-a lasat. care nu era mama adevarata. Si atunci a apelat la o judecata solomonica.Nu. Tocmai pentru ca n-a facut o ierarhizare. dintre voi trei. si care de asemenea nu avea nici un mijloc prin care sa decida al cui era cu adevarat copilul. Uneori duce la crime si la vrajbe intre cei mai apropiati. Cel care. 17-18). Fiul sau sa se prezinte ca este. Dar nu pentru ca n-ar fi fost tintas bun. a spus: Va dau la toti trei cate un arc. cumnati. si Sfantul Pavel stia ca setea de avutie inaspreste sufletele. Dar in loc de unul s-au prezentat trei. pentru ca nu-l vazuse din frageda tinerete. iar cealalta jumatate s-o ia cealalta. A zis: Aduceti copilul aici. Judecatorul a recunoscut in acesta pe adevaratul fiu. a acceptat cu usurinta sentinta. Judecatorul nu avea nici un semn de recunoastere. A cerut atunci sa i se aduca portretul tatalui mort. n-a facut diferentieri intre bogatii mai mici si bogatii mai mari. Setea de bogatie duce la competitii nedrepte. Ca si Mantuitorul. si aveau si . au luat repede arcul si au tras foarte aproape de inima. Acum vom intelege mai usor reflectia Mantuitorului de la sfarsitul convorbirii cu tanarul bogat. Se povestste ca un om cu oarecare stare a murit. Avusese un fiu care din tinerete plecase undeva in America si-si pierduse urma. 6. va trage direct in inima tatalui. aproape in acelasi loc. dar au jurai toti trei ca sunt adevaratii fii. Setea de avere duce la minciuna. Tatal lasase doar testament ca averea ramane fiului sau. I-a pus sa jure. Era cunoscut chiar ca cel mai bun. la dispozitia judecatorului. si jumatate sa ia una din pretinsele mame. Se potriveau si numele. N-a spus cat de bogat poti sa fii. celebru pentru intelepciunea lui. A spus in general: "bogatul". Ajunse in fata lui Solomon. Nu am alt mijloc de judecata. pe cand cealalta. cealalta spunea ca e al ei. Atunci a poruncit unui slujitor: taie copilul in doua. Va amintiti ce e o judecata solomonica? Doua femei isi disputau acelasi copil. mostenitorul intregii averi a tatalui sau. pentru ca El a dat invataturi la modul general. ci a facut sa triumfe in el dragostea fata de tatal sau. Si l-au adus. Una din ele a zis: . la juraminte false. sa fie cu inima larga" (I Tim. prin testament. Judecatorul a dat de veste in America printre cunoscuti si prin locurile unde erau sateni de-ai raposatului. Evident. decat acest fel de tragere la sorti. socri. le monopolizeaza tot interesul si bogatii devin sclavii dorintei de tot mai multa inavutire. Cati n-au plecat asa si de la noi din Transilvania! Murind tatal lui si lasand o oarecare avere.

apostolii, cuvantul Mantuitorului i-a speriat. Evanghelistul spune: "Auzind cuvantul acesta ucenicii Lui s-au mirat foarte tare". Si l-au intrebat: inseamna ca nimeni nu poate intra in Imparatia lui Dumnezeu? Fiecare om are cate ceva in casa lui! Fara indoiala, Mantuitorul ii avusese in vedere in primul rand pe cei care-si acumulau bunurile pe cai necinstite. Dar nu e sigur ca s-a gandit numai la acestia. Caci orice bogatie deformeaza sufletul. De aceea, raspunsul pe care l-a dat Apostolilor a fost oarecum ascuns, criptic. A fost un raspuns oferit, poate, mai mult meditatiei apostolilor, decat intelegerii imediate a problemei. Mantuitorul lea raspuns asa "La oameni acesta este cu neputinta, dar la Dumnezeu toate sunt cu putinta". Ce va fi vrut oare sa spuna Mantuitorul prin acest raspuns criptic? Ca sa intelegem acest raspuns al Mantuitorului, trebuit sa ne intoarcem la una din invataturile fundamentale ale credintei noastre ortodoxe. Anume la aceea care se ocupa de mijloacele cu care se poate obtine mantuirea. Acestea sunt trei: credinta, faptele bune si harul lui Dumnezeu. Asadar, trebuie sa credem drept, asa cum ne invata Biserica, in Dumnezeu Creatorul, Proniaiorul si Judecatorul nostru. Trebuie sa credem ca Dumnezeu a facut lumea, ca Dumnezu ne-a facut pe noi, ca Dumnezeu ne poarta de grija, ca Dumnezeu ii da lumii un sens, si ca Dumnezeu ne va cere socotala despre felul cum ne-am trait aceasta viata in lumina poruncilor Lui. Credinta noastra insa, trebuie sa o aratam prin fapte, pentru ca "credinta fara fapte, spune Sfantul Apostol Iacov, este moarta”. Degeaba zici: "Doamne, Doamne!" ,,Nu tot cel ce zice Doamne, Doamne, - adica nu tot cel ce marturiseste credinta in Dumnezeu - mosteneste imparatia Cerurilor, "ci cel ce face voia Mea", adica acela care indeplineste poruncile. Dar omul singur, numai cu puterile lui, nu poate sa ajunga sus - aceasta vrea sa spuna Mantuitorul. Ceea ce este insa cu neputinta la oameni e cu putinta la Dumnezeu, fiindca la credinta si la faptele noastre bune, se adauga harul, se adauga ajutorul lui Dumnezeu. Cand noi pornim, si Dumnezeu porneste. De aceea spune Sfantul Apostol Pavel ca "suntem impreuna-lucratori cu Dumnezeu" (1 Cor. 3, 9). De fapt porneste Dumnezeu inaintea noastra. Ne deschide El drumul, ne deschide El ochii incotro trebuie sa mergem, si noi trebuie sa mergem pe calea deschisa de El, caci asa spune Sfantul Iacov ca "toata darea cea buna si tot darul cel desavarsit de sus este, pogorand de la Tine, Parintele luminilor" (Iacov 1, 17). Aceasta vrea sa spuna Iisus atunci zand zice: "Ceea ce e cu neputinta la oameni, e cu putinta la Dumnezeu". Voi singuri nu puteti, dar e de ajuns sa vreti, e de ajuns sa incepeti, e de ajuns sa faceti un pas. Pentru urmatorul va va ajuta Dumnezeu, caci zice: "Eu sunt cu voi in toate zilele vietii voastre" (Matei 28. 20) si "Fara de Mine nu puteti face nimic" (loan 15, 5). La oameni e cu putinta sa nu cada in mrejele egoismului si ale indiferentei fata de cei in nevoie, ale mandriei si ale duhului stapanirii, cand ii prinde grija strangerii de bogatii. Unii se mai trezesc, si cand se trezesc, ii ajuta Dumnezeu sa foloseasca bogatia pentru altii. Pe altii ii trezeste Dumnezeu. Convorbirea cu tanarul bogat, stapanit de bogatiile lui agonisite cine stie cum, s-a incheiat pentru tanar in tristete. Convorbirea care a urmat, cu apostolii, dupa plecarea tanarului, fiind vorba de bunuri agonisite de ei cinstit, prin munca, si desigur, destul de putine, s-a incheiat in speranta. Asa se incheie si in viata de toate zilele, si in fata judecatii lui Dumnezeu, situatiile similare: cu unii in tristete, cu altii in speranta. Inainte de a incheia meditatia noastra, nu foarte usor de scos la capat, dupa cum ati putut urmari, pentru ca nu intotdeauna ne putem ridica pana la inaltimea tuturor intelesurilor cuvintelor lui Iisus, as propune tuturor un mic examen care ne va usura si mai mult intelegerea. Ce-am face daca recomandarea pe care a facut-o Mantuitorul tanarului bogat, ne-ar face-o noua? - "Vinde-ti averile, da banii saracilor, si urmeaza-Mi Mie!" Ce am face? Las aceasta la constiinta si spre meditatia fiecaruia.

Daca cineva ar zice ca nu stie pana la ce limita acumularile de bunuri nu sunt un impediment pentru intrarea in imparatia Cerurilor, cred ca i-am putea indica, fara teama de a gresi, urmatorul principiu: Este bogatie si devine o piedica in calea mantuirii, tot ceea ce iti prisoseste! Cu ceea ce iti prisoseste poti fi de folos altora. Daca totusi pastrezi acestea, fara sa le folosesti nici tu, fara sa le dai nici celor carora le lipsesc, atunci intri in categoria bogatilor pe care i-a avut in vedere Mantuitorul. Si sa reformulam, asadar, si recomandarea: Da din prisosul tau, si asa vei urma Mantuitorului. Daca poti da si din "neavutul" tau, ca vaduva care a dat cei doi banuti, poate unicii, si care a fost pretuita mai mult decat orice bogat (Marcu 12, 43), atunci e cu atat mai bine! O faci? Cat o faci? La aceasta fiecare poate medita, si asa isi va pune la examen credinta si ucenicia fata de Mantuitorul. Va ramane trist, sau se va bucura intru speranta? IPS Antonie Plamadeala

Pilda lucratorilor viei - Predica la Duminica a 13-a dupa Rusalii
“Zis-a Domnul: Ascultati pilda aceasta: Era un om oarecare stapan al casei sale, care a sadit vie. A imprejmuit-o cu gard, a sapat in ea teasc, a cladit un turn si a dat-o lucratorilor, iar el s-a dus departe. Cand a sosit timpul roadelor, a trimis pe slugile sale la lucratori, ca sa-i ia roadele. Dar lucratorii, punand mana pe slugi (slujitorii lui Dumnezeu), pe una au batut-o, pe alta au omorat-o, iar pe alta au ucis-o cu pietre. Din nou a trimis alte slugi, mai multe decat cele dintai, si au facut cu ele tot asa. La urma, a trimis la ei pe fiul sau, zicand: Se vor rusina de fiul meu. Iar lucratorii viei, vazand pe fiul, au zis intre ei: Acesta este mostenitorul; veniti sa-l omoram si sa avem noi mostenirea lui. Si, punand mana pe el, l-au scos afara din vie si l-au ucis. Deci, cand va veni stapanul viei, ce va face acelor lucratori? I-au raspuns: Pe acesti rai, cu rau ii va pierde, iar via o va da altor lucratori, care vor da roadele la timpul lor. Zis-a lor Iisus: Au n-ati citit niciodata in Scripturi: «Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns sa fie in capul unghiului. De la Domnul a fost aceasta si este lucru minunat in ochii nostri»? De aceea va spun ca imparatia lui Dumnezeu se va lua de la voi si se va da neamului care va face roadele ei. Cine va cadea pe piatra aceasta se va sfarama, iar pe cine va cadea il va strivi. Iar arhiereii si fariseii, ascultand pildele Lui, au inteles ca despre ei vorbeste” (Matei 21, 33-45). Preaiubitilor, am inteles toti ca e vorba de o parabola ce a fost rostita de Mantuitorul chiar in Saptamana Patimilor, inainte de patimirea Sa, adica inainte de Cruce si de Inviere. Era la Templu, si carturarii si fariseii se aflau de fata. Intelesul ei ne dezvaluie o icoana a istoriei. De aceea, sa-L rugam pe Bunul Dumnezeu sa ne daruiasca lumina acestui inteles. Stapanul este Dumnezeu; via – darurile Lui si lumea aceasta, referitor la poporul ales, asa cum cititm la Profetul Isaia cap. 5: via e insusi poporul lui Dumnezeu. “Vreau sa cant pentru prietenul meu cantecul lui de dragoste pentru via lui. Prietenul meu avea o vie pe o coasta manoasa. A sapat-o, a curatit-o de pietre, a sadit-o cu vita de bun soi. Ridicat-a in mijlocul ei un turn, sapat-a si un teasc, si avea nadejde ca va face struguri, dar ea a facut agurida”. “A imprejmuit-o cu gard”, am ascultat rostindu-se de catre Mantuitorul. Gardul imprejmuirii – Legea pe care a dat-o prin Moisi, ca sa-i fie ocrotire, zid impotriva raului, a pacatului. “A sapat in ea teasc” – teascul, in vie, reprezenta locul unde se striveau strugurii si instrumentul pentru producerea vinului. Aici, teascul are intelesul de altar. Deci, in mijlocul viei altarul de jertfa, pe care jertfeste fiecare cu darul lui. “Si a cladit turn” – turn de straja, de veghe. Turnul e reprezentat prin mai-marii poporului, arhierei, farisei, acei care aveau datoria sa strajuiasca la pazirea Legii si deci la ocrotirea poporului, a viei, dupa voia Stapanului – a lui Dumnezeu. “Si a dat via lucratorilor, iar el a plecat departe”. – Dupa ce-ti incredinteaza darul, te lasa sa ucenicesti, sa lucrezi. Dumnezeu parca Se retrage. Si tainic El te inspira, dar fara sa te sileasca. Se pare ca e departe, si, totusi, chiar atunci cand crezi ca e departe, iar tu te rogi cu foc, e

mai aproape ca oricand de tine. E taina aceasta a libertatii, pentru ca intr-adevar ucenicul sa cunoasca darul uimitor al libertatii, sa fie cu adevarat raspunzator si el de fapta lui. Sa aiba mangaierea ca lucrul facut e si al lui. E totodata si darul lui Dumnezeu, dar si osteneala lui. Nimic nu vom intelege in Scriptura fara acest, daca vreti, paradox, aceasta antinomie. Adica, in ce inteles: lucrarea darului lui Dumnezeu si a ostenelii noastre. Ai spune ca totul este dar, si asa este; dar spui ca fara osteneala ta nimic nu este, si asa si este. Si atunci, unde este adevarul? Sau darul, sau osteneala? Ei bine, adevar e si una si alta. Asta inseamna paradox. E si darul lui Dumnezeu, si osteneala mea, fara de care nu capat nimic. Aici e taina libertatii, aici e taina bucuriei, a inaltarii, a oricarui progres, daca vreti, a oricarei sporiri in istorie. Si aici e si taina caderii si-a durerii, in acelasi timp. Caci in aceasta taina a libertatii insasi moartea si-a gasit loc. Pacatul si moartea... De aceea spune Sfantul Grigorie de Nyssa ca pacatul descopera totodata si libertatea, si pierderea libertatii. Si libertatea ca poti sa faci rau, din nefericire. Ai pierdut libertatea si ai devenit robul raului. ... “Si a plecat (stapanul) departe”. Dar a sosit vremea roadelor. Caci, daca i-a lasat in libertate pe oameni, nimeni nu este scutit de raspunderea rodului, intr-o lume a zidirii, a creatiei. Au n-a spus Mantuitorul: “Dupa roade ii veti cunoaste”? Numai rodul ne indreptateste inaintea lui Dumnezeu si inaintea istoriei, inaintea oamenilor. Si ati vazut ce spunea proorocul Isaia: n-a adus via roade, ci agurida. A venit sa ceara Dumnezeu rodul. Dar lucratorii, cand i-au vazut pe slujitori, au pus mana pe ei, i-au batut, i-au lovit, i-au ucis. Slujitorii, sau slugile trimise de stapan sunt profetii, in Vechiul Testament. Si de-a lungul sutelor de ani multi profeti au indurat aceasta ucidere a lucratorilor viei. Au fost, asa cum va spune Apostolul mai tarziu, Sf. Apostol Pavel, in Epistola catre Evrei, ca au fost batjocoriti, loviti, multi dintre ei ucisi, ferestruiti, cu pietre ucisi, pusi la cazne, ucisi cu sabia, pribegind in piei De oaie, in piei de capra, lipsiti, stramtorati, rau primiti. Si din nou Mantuitorul adauga. Daca intr-o perioada acesti slujitori au fost primiti de lucratorii viei precum s-a spus, a trimis alti slujitori; au patimit mai rau decat cei dintai. Iar la urma a trimis pe fiul sau, zicand: Se vor rusina de fiul meu. Fiul era El insusi, Mantuitorul. El, Care se pregatea sa intampine acum crucea, asa precum pregatise pe ucenici de-a lungul lunilor care premersesera, cand le spunea: “Iata, ne suim in Ierusalim, si Fiul Omului va fi dat in mainile oamenilor pacatosi, care Il vor batjocori, lovi, scuipa, rastigni, omori”. Si acum le spune direct fariseilor, la Templu. Lucratorii viei, vazand pe fiul, au zis: Acesta este mostenitorul. Veniti sa-l omoram, sa avem noi mostenirea lui. Cuvantul uimeste: “Sa avem noi mostenirea”. Noi credem ca aici Mantuitorul spune de-a dreptul tocmai fariseilor, le descopera pacatul lor. Pentru ca ei faceau din virtutea lor valoarea suprema, mantuitoare. Deci: “sa avem noi mostenirea” – in noi este totul, nu mai avem nevoie nici de Fiul. Altfel spus – mantuirea prin ei. Sa nu fie! Caci greu este cuvantul. “Si punand mana pe el, l-au scos afara din vie si l-au ucis”. Profeteste Mantuitorul cum va fi ucis, rastignit in afara templului, pe dealul Golgotei (al Capatanii). Si aici se incheie drama unui anumit timp al istoriei – cu rastignirea. Observati: nu vorbeste Mantuitorul aici de inviere. Acest fapt a dat temei celor mai ascutiti cercetatori ai Scripturilor sa incredinteze ca Mantuitorul a rostit aceasta pilda cu aceasta taina profetica si ca e un adevar al Scripturilor. Caci daca ar fi fost spusa mai tarziu, de altcineva, ar fi fost vorba si de inviere. Mantuitorul acum le pune in fata ultimul lor pacat – al crucii. Si raspunderea: “Cand va veni stapanul viei, ce va face acelor lucratori?”. Si I-au raspuns – nu toti, unii numai: “Pe acesti rai, cu rau ii va pierde, iar via o va da altor lucratori, care vor da roadele la timpul lor”. La Sf. Evanghelist Luca, aceeasi pilda mai are un raspuns. Unii din farisei au zis: Sa nu fie, Doamne! S-au cutremurat in fata unui asemenea cuvant, unei asemenea sentinte. Pana aici pilda se refera mai ales la farisei si carturari. Dar observati: nu e vorba – si as vrea sa

iar picioarele parte de fier si parte de lut. avand in captivitate o mare parte din neamul ales. prin Inviere. e data unirea tuturor neamurilor pamantului. pentru constiinta crestina. aceasta a ajuns sa fie in capul unghiului. rege! Tu priveai si iata un chip – acest chip era peste masura de mare si stralucirea lui neobisnuita – statea inaintea ta si infatisarea lui era grozava. a biruit acea povara strivitoare a pacatului si a mortii. Numai Cel fara pacat poate izgoni pacatul. Si zice Mantuitorul: “Au n-ati citit niciodata in Scripturi: «Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii. si alti intemeietori de religii. si care. si la Muntele Taborului: “Acesta este Fiul Meu cel iubit intru Care am binevoit. Caci daca n-ar fi unic. Piatra unghiulara care lega si leaga cele doua ziduri. la straja. in nici o profetie. In scurt. a aramei. pentru ca nu osandeste via. cuvantul pune cea mai adanca tema a Revelatiei. El cu adevarat este Unicul Mantuitor. Iar Piatra – cum vor spune Sf. Deci niciodata n-ai dreptul sa osandesti un neam intreg. ca Iisus Hristos. l-a pironit pe cruce si. Pe cine reprezinta aceasta piatra? Nabucodonosor. pe care l-ar alege istoria? Ce deruta. Trimisul lui Dumnezeu – si Unicul. Si de la Domnul a fost aceasta si minunata este in ochii nostri” (Ps. Cum Hristos este unic? – Da. unde se imbinau cele doua ziduri. Tu priveai si iata o piatra desprinsa. mijlocul si coapsele de arama. ne poate salva. unicul. De la Domnul a fost aceasta si este lucru minunat in ochii nostri»?”. piatra unghiulara era acea piatra care lega doi pereti. Dar cei din neamul sau nu s-au priceput. aceasta s-a facut in capul unghiului. si care facea legatura intre ele. Atunci au fost sfaramate in acelasi timp fierul. 22-23). si El a luat pacatul intregii omeniri. Mantuitorul reproduce cuvantul intocmai: “Piatra pe care n-au bagat-o in seama ziditorii. Toti suntem cu greselile noastre. Si. si anume ca in Hristos. regele Babilonului. Care n-are decat un singuri Fiu. si nu si-au implinit chemarea. lutul. ca om. doua ziduri. a acestei Pietre unghiulare. nici Budha. fiind unic. Numai . in nici o descoperire dumnezeiasca nu ni se comunica vreun mesia. ci numai de cei care au fost raspunzatori pentru el. potrivit Revelatiei. Acest chip avea capul de aur curat. intre acestia fiind si Daniel. pentru ca este Unicul Dumnezeu si Om totodata. in frunte cu Marele Atanasie. nu de mana. sa-i talcuiasca. Dumnezeu nu are decat un singur Fiu. ci numai pe lucratori. Mesia – Hristosul. in constructii. toate s-au spulberat in istorie. El este unic prin insusi faptul ca este Fiul pe care Il trimite Stapanul viei. vreun salvator care sa fie totodata si Dumnezeu si om. si daca am mai astepta si alti profeti. oricare dintre noi. pe farisei si carturari. 117. care reprezentau fie puterea aurului. ce crize s-ar produce neincetat in adancul constiintei umane! Dar. pusa la locul de imbinare. El este. In vremea veche. oricare ar fi. e data posibilitatea impacarii tuturor. adica intreaga umanitate. Dar Piatra a crescut si a devenit un munte inalt care strajuie peste tot pamantul. De aici inainte pilda se deschide intr-o viziune asupra intregii istorii. Nici Mahomed. El. Atunci. Si de aceea va spuneam ca pilda se desfasoara intr-o viziune asupra intregii istorii. iar piatra care a lovit chipul a crescut munte mare si a umplut tot pamantul” (Daniel 2. cele doua lumi – Israelul si Neamurile. nu pot fi mantuitor. a Descoperirii dumnezeiesti. Este Fiul unic al Parintelui ceresc. Si asa i-a vorbit profetul: “O. Caci ar putea spune cineva: Bine. a avut o viziune si a chemat pe inteleptii sai sa-i dezlege. a fierului. De unde este cuvantul acesta? Il rostise odinioara Psalmistul. caci se descopera aici unicitatea lui Hristos. asa cum au marturisit Parintii Bisericii. talcuirea acestei viziuni inseamna imparatiile care s-au desfasurat incepand cu vremea aceea (cu circa 450-500 de ani inainte de Mantuitorul). Si constiinta religioasa crestina intelege acest fapt: ca eu. argintul si aurul si au ajuns ca pleava de pe arie vara si vantul le-a luat cu sine fara ca sa se gaseasca locul lor. pentru ca e si Dumnezeu si Om. despre Care a rostit si la Botez. El poate da unitatea umanitatii intregi. de poporul ales. El este unic si. 31-35). si atunci a chemat si pe Daniel. In nici o religie. si nici altii. a lovit chpul peste picioarele de fier si Domn lut si le-a sfaramat. Piatra ajunsa in capul unghiului. Apostol Pavel si Petru – era Hristos. pulpele de fier. pieptul si bratele de argint. Numai El. e data posibilitatea salvarii. asa cum Il descopera Scripturile. arama. repet.subliniez acest lucru – de poporul intreg. cei care s-au aflat in turn – adica la veghe. in unghi. asa cum citim la Psalmul 117. Pe Acesta sa-L ascultati!”. a lutului. la Iordan. dar au mai fost si alti profeti. potrivit parabolei. Nicaieri in Scriptura nu este vorba de osanda unui neam. a argintului. pe El L-a trimis.

Aceasta raspundere. prin Duhul adevarului? – Pentru ca inceputul Evangheliei este prin Duhul Sfant. nici frumusetea negraita. cu alte cuvinte. daca n-ar fi ascultat cuvantul. impotrivindu-te. chiar simpla lui iradiere. si el va cunoaste taina acestei Pietre din capul unghiului.. si neamul cel dintai si ales. Iertati-ma ca trebuie sa numesc Inchizita. Saule. Si. in Evanghelie. Atunci. de care nu pot sa nu tin seama. i-am tulburat. Ca sa te cunosti pe tine. De aceea spune Dumnezeu prin gura proorocului Ezdra: “Nu pe Mine M-ati parasit. dar mai mult. nu adevarul il distrugi. Cand lovesti in bine. Numai adevarul. Si trei zile si trei nopti n-a vazut si n-a mancat. se intelege ca se sparge. “Si se va lua imparatia de la neamul acesta si se va da neamului care va aduce roade”. – Deschide perspectiva istoriei.. trebuie sa-L cunosti pe Cel dupa al carui chip ai fost zidit – Fiul lui Dumnezeu facut Om. in adevar. de ce Ma prigonesti? Cine esti. Si a fost o mare prabusire.. lovind in El in tine lovesti. nu poti trece dincolo de Hristos. o mare cadere. fie in cei pe care i-am smintit. cand mergea la Damasc sa-i prigoneasca pe crestini. Pavel: Daca ramurile din aceasta radacina au dezvaluit stralucirea Evangheliei. aceasta descoperire te uimeste. te framanta.. pentru o constiinta care ia aminte la Evanghelie. nu poti intemeia nici un fel de violenta fizica. iar pe cine va cadea il va strivi”. numai cel care a inviat ma poate invia si pe mine. De aceea El e cu adevarat Piatra cea din capul unghiului. care a unit cele doua lumi. si mai greu si uimitor: “Cine va cadea pe piatra aceasta se va sfarama. deodata. pe el se paraseste. Zadarnic iti este tie sa lovesti cu piciorul in tepusa”. va rog sa retineti. Fiul lui Dumnezeu de la Duhul Sfant S-a intrupat si din Fecioara. daca tu cazi? Cand un vas cade pe piatra. sarmanul. Doamne? Eu sunt Iisus pe care tu Il prigonesti. Deodata spune. Duhul adevarului. Sau tu cazi.. Si auziti cuvantul: “Saule. care-i infecteaza pe cei din jurul meu. Nu sunt atatea suflete chinuite care se sfarma. Si chiar daca tu . te sfarmi. Mantuitorul i-a spus: Tu lovesti. Si atunci. Cum va spune Sf. cum voi raspunde? Caci ea ramane. fireste.Cel care a biruit moartea poate sa biruie si moartea mea. Deci “Cine va cadea pe Piatra aceasta se va sfarama” – te sfarmi atunci cand vrei sa lovesti tu in ea. caci temeiul Evangheliei este Duhul Sfant. pe el se sfarama. adica a intemeierii Bisericii si a chemarii neamurilor. ci pe voi insiva”. Lumina aceea orbitoare care l-a prabusit la pamant. Si prin aceasta si altii au incercat sa justifice faptele lor rele.. Si daca raspandesc aceasta gandire rea. Pe tine te ranesti. care trebuie sa convinga cu armele adevarului. se piseaza launtric in zbuciumul patimilor si in cautarea vietii celei adevarate?! Si invers: “Peste cine va cadea Piatra il va strivi”. fie in jurul meu. Si nu e cu putinta sa intemeiezi pe Evanghelie violenta fizica. Nu-i vorba de o violenta fizica. Nu e cu putinta. greu este cuvantul. Care-i Radacina! Si cuvantul de incheiere. intreaga Evanghelie este iluminata duhovniceste. asa cum Se descopera El. nu ai nici un drept. Dar in Evanghelie totul trebuie inteles duhovniceste. de Sf. Si. Si de ce nu poti intemeia in Evanghelie o violenta fizica. Saul mergea sa loveasca si lumina Duhului Sfant l-a prabusit. la acea plinire a vremii. Dumnezeu-Omul. pe el se pierde. prin Hristos. o mare eroare si tragedie in istorie cand s-a incercat sa se indreptateasca uneori chiar osandiri la moarte. “Cel ce va cadea pe Piatra aceasta se va sfarama” – si Saul era sa se sfarme. Daca tu te impotrivesti. tu te ranesti. ca nu poti sa te feresti din calea Ei. n-O poti evita. te zguduie. Si cum sa cazi tu peste Piatra? Si cum te sfarmi. Repet. Pavel. in curatie sfanta. Cand parasesti binele si adevarul te parasesti pe tine. vinovata. Or. sau Ea cade peste tine. nu binele il distrugi. ci numai duhovniceste. In numele Evangheliei. a mea. in frumusetea divina. care a primit chemarea. Si pe drumul Damascului Mantuitorul i S-a descoperit. Gandirea este o energie care se raspandeste. in nici un chip. Si. Si adauga: “de la Dumnezeu este aceasta” – pentru ca El e Fiul lui Dumnezeu. pe tine te ruinezi. Aduceti-va aminte. Si oricine nu asculta. la acel prag al istoriei. dar tulpina din care au rasarit. Un suflet chinuit imi spunea nu demult: Orice cuvant si gand al meu cand stiu ce ecou are in sufletele celorlalti. ca sa intelegem duhovniceste. pe tine te distrugi. asa precum spun Scripturile.

Coloseni 1. Temelia casei lui neclatinata de nimic sa fie. 12. Care este lumina: Dumnezeu este lumina si lumina lumineaza tuturor si intunericul nu a cuprins-o (Ioan 1.. Si ferice de tot sufletul care si-a intemeiat viata si casa pe Piatra. in al doilea rind. Si se descopera aici ca mantuirea nu e cu putinta altfel. 16). A cazut ploaia. caci Dumnezeu locuieste in lumina cea neapropiata (I Timotei 6. cum ai intrat aici fara haina de nunta? (Matei 22. Pentru ca n-a fost temelia ei pe Piatra. Domnul si Mantuitorul nostru. si a cazut. 12) Iubiti credinciosi. Trebuie sa intelegem ca aceasta haina este Insusi Iisus Hristos. Si a cazut ploaia si au venit raurile mari si au suflat vanturile si au izbit in casa aceea. Piatra aceea care s-a inaltat ca un munte deasupra intregii istorii. nici toate altele odraslite de ele nu dirijeaza istoria. 24-27). fiindca intuneca mintea si sufletul omului si-l despart pe om de Dumnezeu. cu care ne-am imbracat la sfantul si dumnezeiescul Botez. Parintele Constantin Galeriu Predica la Duminica a XIV-a dupa Rusalii ( Despre haina de nunta ) Prietene.ramai cumva inchis in tine. in Hristos v-ati imbracat! (Galateni 3. Deci fie tu te indrepti spre Dumnezeu. avem datoria mare de a lepada lucrurile intunericului si de a ne imbraca in hainele luminii (Romani 13.. 27). Ci. decat in cele doua porniri: de la Dumnezeu si de la tine. pe langa alte invataturi tainice ce le ascunde in ea. pe Hristos. dupa marturia marelui Apostol Pavel care zice: Citi in Hristos v-ati botezat. Inchei cu acel cuvant al Evangheliei Mantuitorului unde tot de piatra este vorba: “De aceea. asemana-se-va barbatului nechibzuit care si-a cladit casa pe nisip (adica pe toate opiniile noastre miscatoare ca nisipul). despre care ne spune dumnezeiescul Apostol Pavel (Efeseni 5. si cel de argint. nici fierul. 30. Piatra. oricine aude aceste cuvinte ale Mele si le indeplineste asemana-se-va barbatului intelept care a cladit casa lui pe stanca. nici arama. Ne punem intrebarea: ce datorie avem noi. au suflat vanturile si au batut in casa aceea. Am aflat din profetia lui Daniel cum imperiile au pierit unul dupa altul: si cel de aur. ne aduce aminte si de haina de nunta. care se zice stapinul intunericului (Ioan 14. Nu e nevoie sa mai staruim: “Peste cine va cadea Piatra il va strivi”. Si caderea ei a fost mare” (Matei 7. De aceasta haina ni se va cere raspuns in ziua cea mare a judecatii lui Dumnezeu de la sfarsitul veacurilor. Iar oricine aude aceste cuvinte ale Mele si nu le indeplineste. de la harul Lui si de la libertatea ta. fie Dumnezeu Se indreapta spre tine. au venit raurile mari. a venit Fiul lui Dumnezeu. 12). Nici aurul. Iar Piatra aceea este Hristos. . nici argintul. Faptele rele se numesc asa din doua motive si anume: intii. ai zice neutru. dar ea n-a cazut. Efeseni 6.. si cel de arama. Care sint lucrurile intunericului si de ce se numesc asa? Lucrurile intunericul sint toate faptele rele fara de rod. Faca Domnul ca fiecare suflet din cei de fata si orice suflet din lume. Pilda din Sfanta Evanghelie de azi. 13) si. Si numai din intalnirea lor se naste mantuirea.. A venit Hristos la lume. trimis in lume. se numesc fapte fara de rod ale intunericului. vine Ea. de lut. 11). dimpotriva. de fier. fiindca era intemeiata pe stanca. pentru ca ele vin de la diavolul. adica pacatele pe care le facem cu voia noastra. cei care ne-am imbracat in Sfantul Botez cu Hristos? Ca raspuns vom spune ca toti cei ce ne-am imbracat cu Hristos. 5).

am cunoaste cit de pacatosi si neputinciosi sintem si cu cita lenevire si nepasare lucram pentru mintuirea sufletelor noastre. in primejdii pe riuri si de la neamuri si de la tilhari. in primejdii in pustie si pe mare. binecuvintam. dupa cum ne indeamna acelasi apostol. mingiiem. mergem noi pe urma Sfintului Apostol Pavel. zicind: Toate le pot in Hristos. zicind: Stati deci tari. Cu aceste fapte bune si arme duhovnicesti ale luminii se cade a ne imbraca noi crestinii. blind si linistit. 13). Iata in ce fel si prin cite necazuri si prigoane urma lui Hristos dumnezeiescul si marele Apostol Pavel. Sa ascultam ce ne spune el: Trei ani noaptea si ziua n-am incetat cu lacrimi a invata sfatuind pe fiecare. sa-I urmam Lui prin toate faptele bune. La dumnezeiescul Botez ne-am lepadat de satana si de toate lucrurile lui. si coiful mintuirii luati. care este de mare pret inaintea lui Dumnezeu. rabdam. toate faptele bune le putem lucra. dupa invatatura Sfintului Apostol Pavel? Acestea sint toate faptele bune. sa lucram cu multa sirguinta toata fapta buna. prin unirea cu El. Caci. vedeti ce fel de haine se cuvin noua crestinilor a imbraca. II Tesaloniceni 3. 3-5). iar fara de El. huliti fiind. tuturor lepadatura pina azi (II Corinteni 11. impletirea parului si a podoabelor de aur si imbracamintea hainelor scumpe. 12). Pilde 26. dupa cum ne invata Sfintul Apostol Pavel. si sabia Duhului care este cuvintul lui Dumnezeu (Efeseni 6. Inca si Domnul ne-a aratat ca.31). 22. sintem pribegi. aratindu-ne care este haina si podoaba cea adevarata a crestinului. Ca asa se impodobeau odinioara sfintele femei care nadajduiau in Dumnezeu (I Petru 3. zicind: Urmatori faceti-va mie. Am ajuns ca niste gunoi lumii. ca sa stim si noi in ce fel sa urmam Lui. Acelasi lucru invata si Sfintul Pavel pe femeile crestine. odata cu pietre am fost improscat. de trei ori cu toiege am fost batut. caci fara de Mine nu puteti face nimic (Ioan 15. o noapte si o zi in largul marii am petrecut. zicind: Podoaba voastra. ocariti fiind. in temnite. . 6. precum mergea si el pe urma suferintelor lui Hristos? Daca am lua noi aminte la Sfinta Evanghelie cite a suferit Mintuitorul pentru noi. asa cum ne indeamna Sfintul Apostol Pavel. intr-adevar mare datorie avem noi crestinii care ne-am imbracat cu Hristos la Sfintul Botez. zicind: Asemenea si femeile in imbracaminte cuviincioasa. in privegheri. care ne-am imbracat cu Hristos prin Sfintul Botez. ne ostenim lucrind cu miinile. in primejdii de multe ori (Fapte 20.Care sint hainele luminii pe care trebuie sa le imbracam. 1). ne invata. cu care veti putea stinge toate sagetile vicleanului cele aprinse. de trei ori cu mine corabia s-a sfarimat. Iubiti credinciosi. avind mijlocul vostru incins cu adevarul si imbracati-va in platosa dreptatii si va incaltati picioarele voastre intru gatirea Evangheliei pacii. Cel ce ma intareste (Filipeni 4. nimic bun nu putem face. Daca dupa Sfintul Botez ne vom intoarce iarasi la pacate si nu ne vom pocai de ele prin marturisire la duhovnic si prin facerea canonului dat. cite au suferit Apostolii si toti sfintii pentru dragostea lui Hristos. Intru toate luati pavaza credintei. Ci sa fie omul cel tainic al inimii. Dar sa intrebam pe marele Pavel. Asadar. si prin aceasta credinta. cum urma el lui Hristos. De la iudei de cinci ori am luat cite patruzeci lovituri de bici fara una am luat. pe care am luat-o la Botez mai curata decit soarele si care ni se va cere in ziua mortii noastre si in vremea infricosatei judecati a lui Dumnezeu. Sfintul Apostol Petru. in osteneala si truda. atunci ne asemanam cu ciinele care se intoarce la varsatura sa si cu porcul ce se scalda din nou in mocirla lui (II Petru 2. dupa cum Insusi spune: Ramineti intru Mine si Eu intru voi. 25-27). 11). de multe ori. ne-am imbracat in dumnezeiescul Botez cu Hristos si prin El avem putere a lucra toata fapta buna. in calatorii de multe ori. noastre. fratilor. pina in ziua si ceasul de acum si flaminzim si insetam si sintem goi si sintem batuti. Sa ne punem intrebarea: oare noi crestinii de azi. care mai sint numite si arme ale luminii (Romani 13. intru nestricacioasa podoaba a Duhului. si care sint faptele cele fara de rod ale intunericului de care trebuie a ne dezbraca? Noi. 14-17). 5). 4-5). am cunoaste cit de putin ne ingrijim sa ne impodobim haina de nunta a sufletelor noastre. in frig si in lipsa de haine. fratilor. prin credinta cea lucratoare care se lucreaza prin dragoste (Galateni 5. in osteneli multe. in batai. precum si eu lui Hristos (I Corinteni 11. sa nu fie din afara. Caci trebuie sa avem in toata vremea unire cu Hristos. prigoniti fiind.

Adica a nu iubi numai podoaba cea din afara. unul ca acesta nu se va rusina cind va fi chemat la nunta marelui Imparat (Apocalipsa 19. Atunci va fi in loc de miresme. in loc de cirlionti facuti cu fierul. Dumnezeiescul parinte Efrem Sirul.facindu-si lor podoaba din sfiala si din cumintenie. ucigasii de oameni. In ziua aceea va lua Domnul toate podoabele: inele. 13). spre deplina cunostinta.. care este legatura desavirsirii (Coloseni 3. dar. cu bunatate. adica sufletul sau. turbane si tunici. cit de putin ne ingrijim a ne impodobi haina cea de nunta a sufletelor noastre si cita pedeapsa de la Dumnezeu ne asteapta pentru aceasta lenevire si negrija! Noi. Si iarasi zice: Imbracati-va. Iar peste toate acestea. de nu am uita noi pacatosii. cum ai intrat aici. unde este plingerea si scrisnirea dintilor (Matei 22. zdrente si in loc de frumusete. Bucuresti. descintatorii. cununi. saluri. Fiecare crestin trebuie sa-si aduca aminte ca la judecata viitoare. care se innoieste. verigi de nas. fermecatorii. Domnul va plesuvi crestetul capului fiicelor Sionului. prin lucrarea faptelor bune si sasi aduca aminte de amenintarea lui Dumnezeu care zice: Pentru ca fiicele Sionului sint atit de mindre si umbla cu capul pe sus si cu priviri obraznice. Daca cineva dintre noi ar fi chemat sa mearga inaintea unui imparat pamintesc sau a unui mare conducator de tara. cita groaza si munca vom lua. invatatura . zicind: Legati-i miinile si picioarele si aruncatil in intunericul cel mai dinafara. Efrem Sirul. Domnul va descoperi goliciunea lor. sfinti si iubiti cu milostivirile indurarii. valuri. pungi. acolo se vor vesteji carnurile judecatorilor. ci din fapte bune precum se cuvine unor femei tematoare de Dumnezeu (I Timotei 2. ci faptele noastre. vesminte de sarbatoare. zice: "Acolo se vor topi ochii betivilor. si cei asemenea lor. ce fel de rusine. nu va judeca Dumnezeu hainele. fratilor. in loc de cingatori. cingatoare. care duce la pierzare. sori. mantii. Ati auzit. vrajitorii. pacatosii. acolo cu mare durere se vor tingui si cu dintii lor vor scrisni si cu amar isi vor bate fetele lor desfrinatii si preadesfrinatii. fringhie. cita grija ar avea sa-si impodobeasca hainele sale ca sa nu fie batjocorit pentru a sa neglijenta. inele. dimpreuna cu faptele lui si v-ati imbracat cu cel nou. plesuvie. cu blindete si cu indelunga rabdare. mincatorii de singe. ce imbracaminte trebuie sa avem noi crestinii si care sint podoabele duhovnicesti ale hainelor de nunta ale sufletelor noastre? O. ca niste alesi ai lui Dumnezeu. Dumnezeiescul si sfintul Apostol Pavel gura lui Hristos ne arata ca trebuie a ne dezbraca de hainele rautatilor noastre si a ne imbraca cu omul cel nou. lunite.. miresme. stricatorii de copii. Iata cum se cuvine a se impodobi femeile crestine. vrajitorii. 1910. Vai de noi. ci a se impodobi mai ales cu haina cea duhovniceasca a sufletului lor. Tomul III. 16-24). scriitorii de mincinoase scrisori. neavind haina de nunta? Oare nu vom auzi noi atunci pe dreptul Judecator si Preavesnicul Imparat. putreziciune. Dar noi cind vom fi chemati la nunta mirelui Hristos inaintea Celui ce este Imparatul imparatilor si Domnul domnilor (Apocalipsa 19. daca nu ne vom ingriji a ne impodobi haina sufletelor noastre? Oare nu vom auzi si noi ca omul din pilda Evangheliei de azi: Prietene. aratind chinurile care ii asteapta acolo pe cei pacatosi. uitam ca vine moartea si dupa moarte este judecata si munca vesnica pentru cel ce moare nepocait si nepregatit. pecete de robie (Isaia 3. 7-9). Acestia toti. 39). cu pasi domoli. pinzeturi subtiri. imbracati-va intru dragoste. lantisoare. acolo in chinurile iadului isi vor afla negresit salasluirea" (Sf. care fara pocainta au pacatuit pina la sfirsitul lor si pe calea cea lata si desfatata au umblat. Dar nu numai femeile. 12-15). 9-10). p. cu zanganit de inele la picioarele lor. cu smerenie. cercei. Cel ce se va sili asi impodobi haina sufletului sau cu toata fapta cea buna. furii. talismane. in loc de vesmint pretios. nu din par impletit si din aur sau din margaritare sau din vesminte de mult pret. bratari. ci si barbatii trebuie sa fuga de lux si de podoabe si sa se sileasca fiecare a-si impodobi cu fapte bune aurul cel dinauntru. zicind: V-ati dezbracat de omul cel vechi. oglinzi. 16). frati crestini. dupa chipul Celui ce l-a zidit. acolo se vor chinui cu foame cumplita si groaznic vor patimi cei ce in alaute si fluiere beau vinul.

Bucuresti. p. iar cind s-a pogorit pe pamint. parinte!" Si le-a spus batrinul: "Cu adevarat nu ma stiu ca am pus inceput bun". 33. cu fecioria si cu multe alte fapte bune. Atunci se va vedea podoaba si frumusetea hainelor de nunta ale fiecaruia si se va cunoaste dupa haina cea din afara dragostea si silinta fiecaruia. La fel a stralucit fata lui Moise. La moartea lui au venit marele Antonie. Asa stralucea si fata sfintului apostol. 86-87). Avva Antonie a venit!" Dupa putin timp a zis: "Iata ceata Apostolilor a venit!" Si s-a luminat fata lui iarasi si iata era ca si cum ar fi vorbit cu oarecare. parinte?" El a zis: "Iata. El le zicea lor: "Vedeti. robul lui Dumnezeu. incit toti fiii lui Israel se spaimintau la vederea fetei lui si nu puteau sa sufere stralucirea fetei lui. Iata. sa nu ne rusinam si sa nu fim aruncati in munca cea vesnica! In ziua aceea dreptii vor straluci ca soarele. care cu adevarat in toata viata lor le-a placut binele si care s-au ostenit cu mari nevointe. 15). cind s-a pogorit din muntele Sinai cu Tablele legii: Atit stralucea fata lui Moise. ca. care impodobesc haina cea de nunta a sufletelor noastre. ingerii au venit sa ma ia si ma rog sa fiu lasat sa ma pocaiesc putin!" Ii zic lui batrinii: "Nu ai trebuinta sa te pocaiesti. 23) si iata cum a slavit El pe cei ce L-au iubit chiar din veacul de acum. 1828. Vedeti cit de mare si adinca smerenie avea acest sfint si bine placut al lui Dumnezeu. fiul lui Adam. p.si sfatuirea marelui Apostol si de ne-am ingriji in toata vremea a ne imbraca cu aceste sfinte virtuti. Iubiti credinciosi. Pina aici am vorbit despre podoaba hainei de nunta a sufletului nostru. cu post. 1837. prin care se arata sfintenia si lumina cea duhovniceasca a sufletelor lor. in ziua cea mare a judecatii lui Dumnezeu. 29. intiiul mucenic si arhidiacon Stefan. Romani 9. a stralucit fata lui ca soarele si le zicea lor: "Iata. merge inaintea slavei. (Pilde 15. De exemplu. asemenea cu a Sa in Muntele Taborului. Insusi Mintuitorul nostru Iisus Hristos atit la slavit si l-a inaltat de a stralucit fata lui ca soarele. 29-35). De aceea. il voi slavi (Filipeni 4. cu priveghere. iar el se ruga sa-l mai lase putin sa se pocaiasca. ca o fata de inger. smerenia. pina cind intrau ei sa graiasca cu dinsul (Iesire 34. Bine a zis sfintul Isaac Sirul ca: "Smerenia este haina lui Hristos". incit proorocul Moise isi acoperea fata sa. Insusi Domnul si Mintuitorul nostru Iisus Hristos. a ingerilor si. cu care am lucrat in aceasta viata la mintuirea cea vesnica a sufletului nostru. zicind: "Cu cine vorbesti. nu numai inauntrul lor. cind era de patruzeci de ani. sezind parintii pustiului linga dinsul. il voi slavi . Aceasta ca sa se adevereasca cuvintul Sau Care a zis: Pe cel ce Ma slaveste pe Mine. citim in istorisirile sfinte ca Set patriarhul. Minastirea Neamt. cum slaveste Dumnezeu inca din acest veac pe oamenii Lui cei alesi si sfinti. Cu aceasta haina a lui Hristos era imbracat sufletul acestui mare sfint Sisoe. prin care veti intelege ca oamenii sfinti si alesi ai lui Dumnezeu au stralucit in viata lor cu lumina duhovniceasca. care era ca o fata de inger. In incheiere voi arata citeva istorioare sfinte. Zice Domnul in Sfinta Scriptura: Pe cel ce Ma slaveste pe Mine. mai presus de toti. Domnul a venit si zice: Aduceti-Mi pe vasul pustiului!" Si indata si-a dat duhul si s-a facut cu un fel de fulger. 23). ci chiar in afara s-au aratat cu podoaba si slava dumnezeiasca. Si iata ca de naprazna s-a facut fata lui ca soarele. si s-au rugat lui batrinii. frati crestini. Aceasta stralucire si slava a fetei lui. a ramas la el toata viata sa (Hronograf. 70). si mai ales cu smerenia si-au impodobit haina cea de nunta a sufletului lor. si au cunoscut toti ca este desavirsit. cind vorbea catre evrei (Fapte 6. fata lui s-a luminat foarte mult din cerestile vederi de acolo. si s-a umplut toata casa de buna mireasma" (Pateric. cu rugaciunea. 19. ceata proorocilor. Fata Sfintului Sisoe cel Mare a stralucit ca soarele in vremea sfirsitului sau. zice Sfinta Scriptura. ca nu socotea in mintea lui ca a pus inceput de fapta buna. a fost rapit de ingerul Domnului la inaltime si a invatat stiinta multor taine ale lui Dumnezeu si vestita stiinta a astronomiei. dupa cum se scrie despre aceasta in Pateric: "Cind vrea sa se sfirseasca acest mare cuvios parinte.

Si spune intre altele si aceasta: "De as avea credinta atat de multa incat sa mut si muntii. daca credinta mea nu e lucratoare in iubire. ca intr-un gand sa marturisim". nu ne gandim dupa aceea daca implinim acest cuvant. Amin. Sa ne iubim. daca nu am si iubire la credinta. atunci cand credinta e lucratoare. are insemnatate atunci cand o folosesti si este lucratoare in iubire. chiar si numai la Sfanta Liturghie. cu toata podoaba faptelor bune. Il auzim. Credinta si iubirea sunt doua lucruri legate una de alta. sa ne iubim cu adevarat. in legatura cu dragostea. Iov 5. Si inceputul l-am facut cu un indemn de la Sfanta Liturghie pe care-l auzim de fiecare data: "Sa ne iubim unii. si daca nu-i lucratoare. iubiti frati crestini. 12."mai presus de orice alta cale: Toate limbile .deci n-am nici o valoare. Asadar. Si mai ales n-are valoare daca nu-i lucratoare in iubire. Sa ne iubim unii pe altii. I Regi 2. 48. 8) si Cel ce se smereste pe sine se va inalta (Matei 23. "Va arat voua cale" . Sfantul Apostol Pavel. daca la credinta mea nu se adauga iubirea. Parintele Ilie Cleopa Porunca iubirii . Sa aducem marturie de credinta noastra si prin iubire. si sa ne silim cu toata sirguinta a ne impodobi haina cea de nunta a sufletelor noastre. de slava acestor oameni sfinti de care am amintit mai sus. sa nu ne uram. si cu atat mai mult daca il implinim in cealalta vreme a vietii noastre. daca nu am dragoste nimica nu sunt" . n-are valoare. credinta mea n-are nici o valoare.(Psalm 83. are niste ganduri in legatura cu iubirea. dar mai presus de toate. de aproapele si cu desavirsita smerenie.Parintele Teofil Paraian Cuvantarea mea de acum am pus-o sub titlul "Porunca iubirii". Credinta are valoare. 12. 11). prin credinta mea. cu dragostea de Dumnezeu. Chiar daca as muta niste munti.zice sfantul apostol Pavel . "sa ne iubim unii pe altii ca intr-un gand sa marturisim". in epistola intai catre corinteni. Luca 9. sa nu uitam si noi nevrednicii. il trecem cu vederea. Sa ne iubim.

"nimica nu sunt". sunt cuvinte ale unui sfant luminat de Dumnezeu. "Si toate limbile omenesti si ingeresti daca le-as vorbi" .dupa ceea ce-i scris in sfanta evanghelie de la Marcu: "Asculta Israele! Domnul Dumnezeu este singurul Domn. Si el spune ca n-ai nici o valoare daca n-ai iubire. sa cunosc limbile oamenilor. Astea n-au nici o valoare acuma. "m-am facut arama sunatoare si chimval rasunator". Cuvantul iubire si cuvantul dragoste au aceeasi insemnatate. Pe la care mi-i urat. din tot cugetul tau. despre cea dintai dintre porunci. daca n-am iubire inca nu-i destul. Aceasta este cea dintai porunca. iubiti credinciosi. Sa nu ai alt dumnezeu in afara de El si sa-L iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta. nimic nu-mi foloseste" . Si fariseul care l-a intrebat pe Domnul Hristos despre porunca cea mai mare. cat de insemnata este indragirea . Si zice mai departe: "Si toata averea mea de as face-o milostenie si trupul de mi l-as da sa fie ars.sa fiu proroc. daca nu am dragoste. Domnul Hristos a fost intrebat de catre farisei: "Care-i cea mai mare porunca?" Si a zis Domnul Hristos asa . acum iubesti. Cea mai mare porunca din cate porunci sunt este porunca iubirii. Ce inseamna sa iubesti? ."daca nu am dragoste". din tot sufletul tau. sa cunosc limbile ingerilor. in a-l aduce in tine chiar. Insa cuvantul dragoste spune parca ceva mai mult. Nu trebuie sa ne invete cineva. Tu singur stii daca iubesti. ca astea-s cuvinte ale unui sfant apostol. is fara valoare. Si ganditi-va. Din aceste cuvinte se vede cat de insemnata este iubirea. nu trebuie sa ne spuna cineva "Uite.sa cunosc toate limbile pamantului. Jertfa de animale n-are nici o valoare. Oamenii pe vremea aceea aducea jertfa. Daca nu ti-e drag cineva. "Si dar prorocesc de as avea si tainele toate de le-as cunoaste. nu-l iubesti. Invatatorule. Are valoare jertfa din iubire. dar pentru asta trebuie sa fii binevoitor . daca nu am dragoste m-am facut arama sunatoare si chimval rasunator" . din toata puterea ta.pentru ca asta inseamna iubire.deci: "vreau sa ai mila fata de oameni.sunt ceva fara insemnatate. si daca as avea credinta atat de multa incat sa mut si muntii" . in intelesul acesta ca iubirea trebuie sa fie lucratoare in a-l apropia pe cel pe care il iubesti. s-au implinit toate. la drept vorbind. iar nu jertfa. asemenea acesteia. invatati-va ce inseamna: Mila voiesc si nu jertfa". Am treaba si nu ma duc". n-am nimica". Ori noi avem porunca de la Dumnezeu sa ne iubim unii pe altii. Si Domnul Hristos a spus: "Duceti-va si va invatati ce inseamna: Mila voiesc. a zis catre Domnul Hristos: "Bine ai zis. Invatati-va. aduceau jertfe de animale. sati fie drag de el. s nimic. O vorba populara de pe la noi zice asa: "Pe la poarta cui mi-i drag.Inseamna sa-ti fie drag cel pe care-l ai in vedere. Si a doua. sunt ceva care nu spune un lucru despre mine anume. Deci oamenii stiu cand iubesc si cand nu iubesc. Uite.sa fac minuni. sa stiu toate dinainte. oameni buni. Pentru ca unul este Dumnezeu si a-l iubi pe El mai presus de orice si a iubi pe aproapele tau ca pe tine insuti este mai mult decat toate arderile de tot si decat toate jertfele". n-am nici o valoare.ingeresti si omenesti daca le-as vorbi.n-am nici un folos." . sa ai mila si nu ma intereseaza jertfele de animale. iti este drag. minuni pe care nu le-a mai facut nimenea . acuma nu iubesti". daca nu am dragoste. Daca ai iubire esti apropiat de cel pe care-l iubesti. Treaba n-am si tot imi fac. Chiar daca as avea daruri deosebite. sa le pot spune si altora "daca nu am dragoste. il indragesti. este: Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti". "Si chiar de as avea darul prorociei" . si orisice stiinta.

in sfanta evanghelie de la Luca. Nu. Si iubirea primeste in sine. in imprejurarea aceea ca a intrebat un fariseu. adica de invidie. hai sa zicem noi "nu cauta numai ale sale". lucrurile acestea. sa fii mai bun daca esti bun.. Stiti ca a spus Domnul Hristos o pilda cu samarineanul milostiv. evanghelistul. stim de acolo ca cel ce uraste pe aproapele sau. Ci in intelesul ca cea ce face Dumnezeu pentru oameni arata ca Dumnezeu este iubitor de oameni.sa nu fii multumit cu putin. unde nu-i iubire ii moarte. dragostea nu se trufeste". dragostea nu stie de pizma". "Dragostea nu se poarta cu necuviinta". "dragostea nu se lauda. nu-i nemultumita de binele cuiva.mi l-a spus pentru cealalta vreme a vietii mele. iubirea ii binevoitoare. pentru ca si ale sale trebuie sa le caute omul. Si Domnul Hristos a zis: "In lege ce-i scris? Cum citesti?" . Fa aceasta si vei fi viu". nu pentru vremea pana ma mai spovedesc o data.asta inseamna "dragostea nu se trufeste". cine are bunatate n-are pomenire de rau. sa nu fii multumit cu cat ai facut. Ce cate ori zicem noi la slujba: "Ca bun si iubitor de oameni Dumnezeu esti si Tie marire inaltam"! Ce cate ori zicem noi la slujba: "Ca milostiv si iubitor de oameni Dumnezeu esti si Tie marire inaltam"! Il stim pe Dumnezeu iubitor de oameni. pe fratele sau.Pentru ca. sa te depasesti. cine are iubire are trecere cu vederea. sa fii mai iertator daca esti iertator.fiti atenti! "nu se aprinde de manie. are si valoare: credinta si iubirea. sa te silesti sa fii mai ingaduitor daca esti ingaduitor. un om invatat. cine are iubire ii ingaduitor. Pentru ca stiti ca Domnul Hristos a spus: "Fiti desavarsiti precum Tatal vostru cel din ceruri desavarsit este". pentru ca Dumnezeu ii iubire. sa nu zici ca "am facut destul". se bucura de adevar. "nu cauta ale sale". Dragostea toate le crede. din toata puterea ta si pe aproapele tau ca pe tine insuti". Ce inseamna asta "sa te depasesti si sa te daruiesti"? Inseamna: sa nu fii multumit cu cat ai facut pana acuma..Cititi si voi.si a zis ca-n lege-i scris asa: "Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din tot sufletul tau. dragostea-i plina de bunatate. cine are iubire are si nadejde. spune sfantul evanghelist Ioan: "Dumnezeu ii iubire". nu pune la socoteala raul. sa ma gandesc intai la Dumnezeu si apoi sa ma gandesc la om prin gandul la Dumnezeu.se vede ca a fost un om iscusit. la o spovedanie.Sa ai iubire! Unde-i iubire ii viata. este in moarte. cine are iubire ii rabdator.fata de omul de langa tine. Si zice mai departe: "dragostea" . a zis catre mine: "Sa te depasesti si sa te daruiesti!" N-am vorbit atunci cu Parintele despre cuvantul acesta pe care mi l-a spus . Si Domnul Hristos i-a zis: "Drept ai raspuns. un om cu inteligenta . toate le rabda. De ce ? . iubiti credinciosi. si cel iubeste este in viata. sa ma gandesc la Dumnezeu. sa vrei sa faci mai mult. Are viata cel ce iubeste si in moarte este cel ce uraste. Deci cine are iubire are bunatate. un invatator de lege pe Domnul Hristos: "Ce sa fac sa mostenesc viata de veci?". credinta lucratoare in iubire! "Sa te depasesti si sa te daruiesti!" (Parintele Serafim) Candva. din tot cugetul tau. cine are cu iubire iarta. Dumnezeu sa-l odihneasca pe parintele meu duhovnic de odinioara. Asta inseamna "sa te depasesti". Vrei sa ai viata ? . sa te depasesti si sa te daruiesti!". cine are iubire ii intelegator. Dragostea niciodata nu cade". "Sa te depasesti" . sa fii mai iubitor daca esti iubitor. sa vrei mai mult si mai mult. cine are iubire ii cuviincios. M-am gandit eu asa ca-i vorba sa ma depasesc in credinta. nu se bucura de nedreptate. sa cauti mai mult. De unde stim? Pai daca citim epistola intaia a sfantului apostol Ioan. sa-L am pe Dumnezeu in prim-planul vietii mele. sa iubim chiar si pe vrajmasii nostri: "Iubiti pe vrajmasii vostri. in capitolul 10. cine are iubire intemeiata pe credinta are si credinta. toate le nadajduieste. dragostea nu-i impinge pe oameni intr-o parte si alta ca sa-si faca loc . Nu in intelesul acesta ca ori iubirea ori Dumnezeu e acelasi lucru. zice mai departe sfantul apostol Pavel. Zice: "Mai frate. sa ai mila fata de el. iubiti credinciosi. si chiar daca n-are credinta aceea ca sa mute muntii si are si iubire. din toata inima ta. Parintele Serafim Popescu. Si invatatorul de lege a facut un rezumat al legii . Sfantul apostol Pavel spune mai departe in epistola catre corinteni: "Dragostea rabda indelung. iubirea se revarsa. In ce sa fim desavarsiti? Ne spune Domnul Hristos: in iubire. Dar sfantul apostol Pavel zice ca "dragostea nu cauta ale sale". faceti bine celor .

mai frate. a vrut Domnul Hristos cand a spus cuvintele acestea sa ne faca fericiti. toate le nadajduieste. desigur sa aud eu.. Tot asa trebuie sa-L avem si noi in vedere pe Dumnezeu. poate fi intuneric unde nu-i lumina. Unde-i iubire nu poate sa fie nemultumire. Si asa sa-i avem in vedere pe oamenii din jurul nostru. cat le-am urmarit in viata mea si in viata oamenilor. pe langa care au trecut doi oameni nepasatori . Si mi-am dat seama ca neputinta omeneasca e o realitate. N-am sa-l uit niciodata! Zice: "Uite. ca sfantul apostol Pavel zice ca iubire nu exista manie. in nici o privinta. si nici ei nu vor sa fie rai. ci "si peste cei rai" rasare soarele. Dar cand iubesti pe cineva parca ii ingadui toate. sa iubesti pe Dumnezeu din toate puterile si sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti. Si-s rai. toate le poarta. rautatea-i cui infipt in suflet. Te gandesti la el si cand ii de fata si cand nu-i de fata. la Bucuresti. sunteti aici tineri. Asa face Dumnezeu. dragostea toate le rabda. nemultumirea. ca sa fiti fiii Tatalui vostru celui din ceruri". Pomenirea de rau spun parintii cei duhovnicesti ca e o rautate fara margini. Asa trebuie sa faca si omul.. peste cei rai nu aduc soarele".. il nimiceste. se contrazice lumina cu intunericul."Pe cel rau rautatea il ucide". sa fie intelegator fata de neputinta omeneasca. Deci unde-i iubire nu mai poate fi pomenire de rau. neiertarea este viermele mintii.au trecut anii peste toti de-atunci. Sunt atatia oameni rai in lumea asta. Cand Domnul Hristos a spus ca o zis bine omul acela ca intr-adevar asa trebuie. Uite. dar cine-i aproapele meu?" Si a zis Domnul Hristos pilda cu samarineanul milostiv: despre un om care a cazut intre talhari. "Rasare soarele peste cei buni si peste cei rai si trimite ploaia peste cei drepti si peste cei nedrepti". O sa vedeti ca dupa-aceea cumva se imputineaza iubirea. O sa fii preot. care acuma-i preot . si noi trebuie sa intelegem rautatea lor de pe pozitia noastra. Nu exista mai mare fericire in lumea aceasta. e o rautate ca o rugina care mananca fierul. toate le crede.. Pomenirea de rau. peste cei drepti si peste cei nedrepti. Tot asa trebuie sa ne gandim si noi la Dumnezeu. soarele iubirii sale peste cei buni si peste cei rai.. ca ei ei insisi sunt nemultumiti de rautatea lor . a fost asta in 1965 -.deci nu numai peste cei buni. i-a spus un cuvant care mi-a ramas mie pentru cealalta vreme a vietii mele si cred ca si pentru vesnicie. rugati-va pentru ei ce va blastama si va prigonesc. ii scris in Psalmi: "pe cel rau rautatea il ucide". din situatia noastra. Cand a zis Domnul Hristos sa ne iubim unii pe altii. si Parintele vorbind cu el.un preot si un levit -. Sa ne fie mila de oameni. asa mananca sufletul. Vedeti si voi: la tinerete cand sunteti deschisi cu iubire unii fata de altii mai mult decat dup-aceea. cu un student la teologie de atunci.Dumnezeu sa-l odihneasca! -. Unde-i iubire nu poate sa fie neiertare. De aceea sa ne gandim la lucrurile acestea. rautatea il nemultumeste. Sa fii intelegator fata de neputinta omeneasca!" Nici nu va puteti inchipui cat m-am gandit eu la cuvintele acestea. Si la urma zice Domnul Hristos catre invatatorul de lege: No acuma care din astia trei care au trecut pe langa cel . decat fericirea care vine din iubire." . Nu zice: "Peste cei buni aduc soarele.. Sa intelegem ca ei nu pot mai mult. Daca exista manie inseamna ca nu exista iubire. dup-aceea a trecut un samarinean milostiv si i s-a facut mila de el si l-a ajutat si l-a dus la o casa de oaspeti si i-a legat ranile si s-a interesat de binele lui si i-a purtat de grija. daca vrea sa se asemene cu Dumnezeu: sa trimita iubirea sa. de atunci incoace. Iubirea. "Sa fii intelegator fata de neputinta omeneasca!" (Parintele Arsenie Boca) Am fost odata la Parintele Arsenie Boca .ce va urasc. dar unde-i lumina nu mai poate fi intuneric. Un parinte spune ca "raul sa-l scrii pe apa". cand a spus Domnul Hristos: "Porunca noua va dau voua: Sa va iubiti unii pe altii precum si Eu v-am iubit pe voi!" Iubiti credinciosi. omul acela a zis: "Doamne. Si spune Domnul Hristos cum ii Tatal nostru cel din ceruri: "care rasare soarele peste cei buni si peste cei rai. parca esti fericit. se contrazic iubirea cu mania: asa cum nu poate fi intuneric unde-i lumina si unde-i lumina nu poate fi intuneric.

si anume cum isi iubesc parintii copiii. Le putem face cu ajutorul lui Dumnezeu daca-L iubim intai pe Dumnezeu. si atunci darul lui Dumnezeu va fi cu noi si fericirea noastra va fi tot mai mare." . cand ii iubim pe toti la fel. pentru ca-s multe patimi. ci sa aiba viata vesnica. de starea noastra de crestini. E bine sa avem mila de ei. Avem porunca de la Dumnezeu sa fim milostivi unii fata de altii.. Si-atunci ce-i de facut? Cum putem noi sa inmultim iubirea? ."Ca na trimis Dumnezeu pe Fiul Sau sa osandeasca lumea. cum se iubesc prietenii. si el spune acolo ca sunt 3 feluri de dragoste: o dragoste mai presus de fire. Deci. pentru ca-s multe pacate. Avem porunca de la Dumnezeu sa nu uram pe nimeni. De ce-i putina iubire? Stiti de ce. cu invaluirea noastra . care n-au ce le trebuie. si este o iubire impotriva firii. bagam de seama ca in lumea asta e putina iubire.Pentru ca-i multa rautate. este o scriere a sfantului Maxim Marturisitorul despre cele 400 de capete despre dragoste. de oamenii care fac lucruri pe care n-ar vrea nici ei sa le faca. Avem porunca de la Dumnezeu sa iubim pe Dumnezeu. Si de aceia trebuie sa ne fie mila. Astazi s-a citit in sfanta evanghelie despre iubirea lui Dumnezeu fata de oameni. sa nu uitam niciodata ca noi avem o porunca de la Dumnezeu sa ne iubim unii pe altii. a venit sa .cazut intre talhari. Iubiti credinciosi. pentru ca inaintam in iubire si inaintam si in fericire. Si bineinteles ca lucrurile acestea nu le putem face din puterea noastra.pentru ca iubirea-i invaluitoare. iubirea multora se va raci". ci l-a trimis sa mantuiasca lumea". e o iubire fireasca pe care o binecuvinteaza Dumnezeu.fiti atenti! . Sa ne silim sa facem asa. al doilea fel de dragoste este dragostea dupa fire. Avem porunca de la Dumnezeu sa iertam. si pe aceia trebuie sa-i ajutam. sa ne curatim sufletul si daca ne curatim sufletul se inmulteste iubirea si iubirea inmulteste fericirea. cum isi iubesc copiii parintii. In capitolul 24 din sfanta evanghelie de la Matei este scris ca "din pricina inmultirii faradelegilor. iubire pe care o au cei patimasi fata de cei care ai ajuta sa-si implineasca patimile. cu bunavointa noastra.. dupa puterile noastre. Ar trebui sa stiti daca cititi evanghelia. iubiti credinciosi. Deci de ce-i putina iubire? . in volumul II... cum se iubesc fratii intre ei. de fapt nu-L iubeste. Dar noi trebuie sa avem mila si fata de oamenii care sunt neputinciosi in cele ale sufletului: de oamenii care n-au rabdare. Cel care pazeste poruncile lui Dumnezeu iubeste pe Dumnezeu. chiar daca i se pare ca-L iubeste pe Dumnezeu.Sa ne facem randuiala in suflet. ci a venit si pentru noi. care se intemeiaza pe porunca lui Dumnezeu. Si atunci Fiul lui Dumnezeu n-a venit degeaba in lumea aceasta. Si anume a zis Domnul Hristos ca: "Asa de mult a iubit Dumnezeu lumea incat pe Fiul Sau cel unul-nascut l-a dat ca oricine care crede in El sa nu piara. iubiti credinciosi? Ia ganditi-va. Fiecare dintre noi trebuie sa fim un mantuitor al celor dimprejurul nostru. Toate acestea tin de invatatura Mantuitorului. Ca n-a trimis. Sa ne cercetam pe noi insine daca-L iubim pe Dumnezeu. In Filocalie. de oamenii care au rautate. Si de unde stim noi daca-L iubim sau nuL iubim pe Dumnezeu ? Mai intai de toate ne-a spus Domnul Hristos ca "cel ce ma iubeste pazeste poruncile Mele". Si a zis Domnul Hristos: Du-te si fa si tu la fel. Si a zis omul acela: Cel care a avut mila de el. dar oare ce se-ntampla in lumea asta ca asa putina iubire si asa o iubire neranduita dupa voia lui Dumnezeu. noi nu trebuie sa avem mila numai de oamenii care-s neputinciosi. cel care nu pazeste poruncile lui Dumnezeu. care-s nacajiti. care a fost aproapele celui cazut intre talhari. si pentru aceia trebuie sa ne rugam. cu dragostea noastra. si pe aceasta n-o binecuvinteaza Dumnezeu. Fiecare dintre noi trebuie sa ducem in jurul nostru bucurie. pe care o binecuvinteaza Dumnezeu. Si noi constatam. Fiecare dintre noi trebuie sa aducem fericire in jurul nostru. Iubiti credinciosi.

Unde nu-i iubire nui ucenicie. nu ne-ar mai fi frica ca nu ne primeste Dumnezeu. nu-i urmare a lui Hristos. E credinta care muta muntii . Il avem si ca Mantuitor. Pentru ca din inima lui fiul n-a plecat niciodata! El a ramas in inima tatalui asa cum ramanem noi in inima lui Dumnezeu. Zice undeva in cartea proorocului Isaia: "Oare va uita mama pe fiii sai? Oare va uita mama pe fiii pantecelui sau?" Si zice mai departe: "Chiar daca mama va uita pe fiii sai. pentru ca pentru noi nu-i iubire. unde se spune ca tatal nu l-a asteptat pe fiul care se intorcea. Noi putem sa parasim pe Dumnezeu. si ne ajuta. cat ar fi sfantul de mare. sa-l aseze iarasi in starea din care a plecat. Si mai pomenesc odata cuvantul acela al Domnului Hristos: "Ierusalime. vine El. degeaba stim ca cea mai mare porunca ii porunca iubirii. a venit sa ne ajute sa ne inmultim iubirea. e nadejde fericire. Ce putin ne gandim noi la lucrurile astea! Ce putin ne gandim noi ca Dumnezeu ii tatal nostru! Ce putin ne gandim noi ca Dumnezeu ne iubeste! Ce putin tinem noi seama de invataturile Domnului Hristos! Ce putin ne gandim noi ca Domnul Hristos si-a jertfit viata. Pana traim in aceasta viata Dumnezeu nu ne paraseste. am avea mai mult izvor de fericire. daca veti avea iubire unii catre altii". pentru noi nu-i fericire. Ierusalime.Dumnezeu sa-l odihneasca! . Domnul Hristos a spus ucenicilor Sai: "Dupa aceasta vor cunoaste oamenii ca sunteti ucenicii Mei. vine El la noi. Si daca nu vrem nu ne primeste ca nu ne poate primi. Si aceasta este un dar de la Dumnezeu. sa-l sarute. cum aduna gaina puii sai sub aripi.inmulteasca iubirea noastra. Zicea Parintele Serafim de la noi de la Manastire . ca tinem seama de Domnul Hristos. Iar daca Il avem pe Domnul Hristos ca Invatator. De aceea. degeaba stim ca Dumnezeu ii iubire. Sa-L iubim si noi pe Dumnezeu. dupa cum citim in pilda cu fiul risipitor. daca vrem noi sa fim cu Dumnezeu. care ucizi pe prooroci si cu pietre omori pe cei trimisi la tine. e nadejde de dar de la Dumnezeu. vi se lasa casa voastra pustie. E o imagine minunata. sa-l imbratiseze. sa nu uitam ca Dumnezeu ne iubeste. care zice: "Sa ne iubim unii pe altii ca intr-un gand sa marturisim!" Sa ne cercetam daca suntem in iubire. ca nu ne simtim noi bine langa Dumnezeu. iubiti credinciosi. si ne apropie de El. dar Dumnezeu nu poate sa ne paraseasca pe noi. Sa implinim poruncile Lui. oricate rele am face. si-l asteapta. si ne ajuta. iata. Daca ne iubim unii pe altii atunci aratam ca Domnul Hristos este invatatorul nostru. oricat de departati am fi. a venit sa ne dea fericirea din iubire. iubiti credinciosi la sangele Mantuitorului varsat pe Cruce si pentru noi si pentru mantuirea noastra! Daca ne-am gandi mai mult. Eu nu te voi uita niciodata Ierusalime". "Iubirea lui Dumnezeu fata de cel mai mare pacatos ii mai mare decat iubirea celui mai mare sfant fata de Dumnezeu" (Parintele Arsenie) Iar Parintele Arsenie a zis o vorba cat lumea asta de mare . cat iubeste Dumnezeu pe cel mai mare pacatos. l-a asteptat intr-un fel. Nu poate iubi un sfant pe Dumnezeu. nu l-a mai tinut locul: a alergat inaintea lui. si n-ati voit.ca: "Daca facem noi un singur pas catre Dumnezeu. iar pe Mine nu ma veti mai vedea pana ce nu veti zice: Binecuvantat este Cel ce vine intru numele Domnului!" Deci Domnul Hristos ne ocroteste cum ocroteste gaina puii sai sub aripi.munti de rautate din sufletul . Unde-i iubire e nadejde de mai multa iubire. pentru noi ii iubire intamplatoare. si vrea sa-l primeasca. pentru ca sigur ne primeste Dumnezeu. Sa nu uitam porunca Bisericii. degeaba stim ca unde-i iubire-i fericire. ne asteapta si pe noi sa mergem catre El. Dumnezeu face pasi nenumarati catre noi". am avea multumire in suflet.ba mai mare decat lumea asta! -. sa-l ajute. s-a rastignit si si-a varsat sangele pentru noi! De cate ori ne gandim noi. in inima Maicii Domnului. Sa nu uitam porunca Mantuitorului de a ne iubi unii pe altii. in inima Mantuitorului nostru Iisus Hristos. si atunci darul lui Dumnezeu nu ne duce acolo unde trebuie sa ne ducem. De cate ori voit-am sa adun pe fiii tai. Prin urmare. si anume o zis asa: "Iubirea lui Dumnezeu fata de cel mai mare pacatos ii mai mare decat iubirea celui mai mare sfant fata de Dumnezeu". Si daca nu ne iubim unii pe altii inseamna ca Domnul Hristos noua ne vorbeste degeaba. dar cand l-a vazut ca vine. ca sa-l primeasca. Dar Dumnezeu vrea sa ne simtim bine langa El si de aceea credinta noastra este mai mult decat orice altceva in lumea aceasta. si alearga inaintea lui.

pentru ca si noi trebuie sa-L cautam pe El. amin. Azi. ne face binevoitori. ne face sa ne aplecam fata de omul de langa noi."Porunca noua dau voua: Sa va iubiti unii pe altii precum si Eu v-am iubit pe voi" . ne vom bucura de Dumnezeu.adica sa ma intaresc in credinta si apoi sa-mi daruiesc odata cu binele pe care-l fac si inima mea.nostru -. ne face ingaduitori. sa fim multumiti. Asa zicea Parintele: "Sa te depasesti si sa te daruiesti" . cand dai cuiva ceva. iertatori. pentru ca El ne cauta. ca intotdeauna dealtfel. Asta-i lucrarea credintei. veselia fetei tale sa intreaca darul pe care-l dai. sa privim din interior spre exterior taina . si a fim fericiti din darul lui Dumnezeu. ne face buni. Zice undeva sfantul Isaac Siril ca atunci cand faci un bine. sa inmultim iubirea dintre noi. Inaintea oricarui praznic imparatesc (adica pentru Imparatul – Dumnezeu). Si daca facem asa darul lui Dumnezeu va fi cu noi. si aceasta mai ales prin inmultirea iubirii. binecuvantarea Domnului va fi peste noi. prin dumnezeiestii Parinti. o data mai mult. folosul sfintelor slujbe il vom avea si noi. Parintele Teofil Paraian Predica la duminica dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci Din dumnezeiasca Evanghelie pe care o vom auzi astazi – asa cum Biserica. sau Invierea. ci sa-l ridici. tu faci parte din el si Dumnezeu ne invaluie pe toti. sunt evanghelii in legatura cu acest praznic. intelegatori. sa iubim pe oameni cu iubirea Mantuitorului nostru Iisus Hristos . de un cuvant tot mai descoperitor de taina. Dar noi trebuie sa mergem mai adanc. iubiti credinciosi. a randuit – ne impartasim. la taina Sfintei Cruci. ca asa vrea Dumnezeu: sa fim fericiti. sa fim cu iubire. Sa nu-l cobori pe omul pe care il ajuti. dar sa fim totusi preocupati sa ne iubim unii pe altii ca intr-un gand sa marturisim. Sa inmultim iubirea intre noi. sa-l ridici. Evanghelia din aceasta duminica dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci e in legatura Sfanta Cruce. dar si Inaltarea Sfintei Cruci. de acum si pana-n veac. cum e Craciunul.si fara indoiala ca in felul acesta ne vom bucura de cer. sfintele taine ne vor ajuta tot mai mult si mai mult. sa-l cuprinzi in sufletul tau si atunci el face parte din tine. . rugaciunile ne vor face mai buni. Sa ne rugam sa faca Dumnezeu ce nu putem face noi. Asa ne vrea Dumnezeu. sa atarnam cu iubirea noastra de iubirea lui Dumnezeu. rogu-va sa cugetam. Sa ne gandim la lucruri de felul acesta si sa stiti. mai deschisi pentru Dumnezeu. pentru ca El ne primeste. care se dezvaluie in chipul Crucii si in lemnul Sfintei Cruci. bunaoara.Pentru ca El ne iubeste.

Iar Fiul Omului – adica Fiul Parintelui ceresc. Fiul Omului. Am zice in graiul nostru. aceasta inseamna. atat de concentrat. Si nu numai a omului. intai. adica acolo unde e plinatatea adevarului. de esenta: primul cuvant – de la Cartea Facerii: “La inceput a facut Dumnezeu cerul si pamantul” – deci cerul. dar áíá inseamna in sus – deci cand ma ridic la inaltimea adevarului. ci sa aiba viata vesnica. taina intregii Creatii e in cer. Evocam la inceput odihna. observati.. Caci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Sau in lume ca sa judece lumea. đáőóéň inseamna odihnesc. precum zice Proorocul: «Cerul este tronul Meu si pamantul asternut picioarelor Mele. sunt rugati..care se dezvaluie. Si toti cei care doresc sa inteleaga adancul de taina al adevarului dumnezeiesc si al adevarului omului. Cer… Astazi auzim asa: Nimeni nu s-a suit in cer. Fiul Omului. Fiul e in cer din veci. si poate mai mult al crestinului. Si un cuvant cel putin la fel de revelator – al rugaciunii pe care Cel Care S-a coborat din cer. Fiul Omului. lumina adevarului. pentru om. al lui Dumnezeu. ca tot cel ce crede in El sa nu piara.”. Care este in cer. in original. Sufletul ajunge sa se odihneasca. Cum de atatea ori va talcuiam cuvantul: Numai cel care n-a ajuns pana la capat se intoarce inapoi. decat Cel ce S-a coborat din cer. asa si pe pamant” – reia cuvantul dintru inceput al Scripturii. Sfantul Stefan. e taina omului. intre indoieli si certitudini. Cand nelinistea ta. 48-49).. inceteaza. cum ne rugam la capataiul lor. Iubitilor. Care este in cer”. stralucesc razele adevarului dumnezeiesc.) Precum in cer. e Fiul Parintelui ceresc. sa luam aminte. decat Cel ce S-a coborat din cer. in chinurile nasterii tale din nou. impreuna. Ce fel de odihna? Numai dupa osteneala cautarii si dorului luminii dumnezeiesti ajungi la odihna. al mangaierii. si auziti: “locul odihnei Mele”. 13-17). ca intr-un nucleu divin. Deci cerul este si locasul Fiului Omului. implinirea. Si nimeni dintre noi nu s-a suit. Fiul Omului. adica la lumina care imi da pacea. sau la parastas? – Ii zicem Mantuitorului: . ne-a invatat-o: Tatal nostru: “Tatal nostru Care esti in cer (. Acesta este cuvantul de astazi al Sfintei Evanghelii. pe intelesul nostru smerit: Cerul este locasul lui Dumnezeu. ci pacea luminii divine). asa si pe pamant”. ajung la odihna. “cerul este locul odihnei Mele” – zice Dumnezeu. Dar. ce inseamna odihna: in limba greaca áíáđáőóéň. Fiecare cuvant sau verset (sau vers) sa-l luam si sa ne impartasim: “Nimeni nu s-a suit in cer. le spunea celor din Sinedriu. Fiul Omului. Care este in cer. cerul este si locasul odihnei noastre. asa trebuie sa se inalte Fiul Omului. Care este in cer. Care S-a facut si om – Care e in cer. al luminii. Fiul Omului. incat pe Fiul Sau Cel UnulNascut L-a dat ca oricine crede in El sa nu piara. din cer. prin El. decat Cel ce S-a coborat din cer. Sufletul meu nu se mai zbuciuma. de atatea ori sufletul omului. El tot penduleaza. se intreaba cu privire la acest cuvant: cer. Care este in cer”. Cerul – locasul Parintelui ceresc. reluand cuvantul Proorocului Isaia: “Cel Preainalt nu locuieste in temple facute de maini. lumea” (Ioan 3. Caci Dumnezeu asa a iubit lumea. “Nimeni nu s-a suit in cer. vrea sa ne spuna ca de acolo. Cuvantul dumnezeiesc al Evangheliei asa ne graieste: “Nimeni nu s-a suit in cer. pe care. Si dupa cum Moise a inaltat sarpele in pustie. a existentei. Impreuna cu colegul meu – parintele Stefan – cercetam in texte. al pacii. Fiul Parintelui ceresc. Ce casa Imi veti zidi Mie? – zice Domnul – sau care este locul odihnei Mele?»” (Fapte 7. in lumina Duhului Sfant. decat Cel ce a coborat din cer. Iar daca in Tatal nostru spune “precum in cer. atunci ajung la odihna. contempland-o. de unit in el. atunci cand a fost omorat cu pietre. Nimeni din cei care au ajuns (la odihna) nu s-a mai intors. Sa ne referim in clipa aceasta la doua cuvinte ale Scripturii. Deci cerul e asezat deasupra noastra. De aceea si pentru cei adormiti. dar din care. dupa Evanghelia de astazi. la inmormantare. Constiinta capata pacea. ci ca sa se mantuiasca. ci sa aiba viata vesnica.. in cuvantul rostit de el inaintea Sinedriului. De aceea. Deodata se dezvaluie cerul: “Tatal nostru Care esti in ceruri. in nelinistea lui. Propriu-zis. dar a venit printre noi Cel care a coborat din cer. intrucat omul e o sinteza a intregii Creatii. Ce este cerul? Si nu totdeauna intelegerea noastra a ajuns pana la odihna (care nu inseamna somn.

au luat-o dupa Mantuitorul. si nu cazi din adevar. a te culca. De aceea Sfantul Maxim spune: “Cerul se uneste cu Insasi Dumnezeirea”. pentru ca acest cuvant si aceasta invatatura este atat de adanca. din adevar”. Care ridica pacatul lumii”. locasul lui Dumnezeu. Am inteles ce inseamna odihna. te parasesc si merg dupa Celalalt. Deci cand zici cer zici lumea lui Dumnezeu. Doamne. ascultandu-L. dar sufletul nu ramane viu. si pe pamant”.“Ca Tu esti Invierea si Viata si Odihna adormitului robului tau. si de data aceasta. El spune ca prin cer se intelege in Sfanta Scriptura. A doua zi dupa ce Ioan L-a botezat pe Mantuitorul. aceea-i moartea. marele propovaduitor al adevarului: “Nu poate omul sa ia nimic de la sine de nu-i va fi dat lui din cer” (aceasta a spus-o Sfantul Ioan dupa ce L-a botezat pe Mantuitorul ucenicilor lui ). care ne descrie aceasta. Zice Sf. A te desparti de Dumnezeu e moarte. ceilalti din jurul lui Ioan: Tu L-ai botezat pe Iisus. dar vezi ca cei care mergeau dupa tine pleaca dupa El. pe care il citeaza Sfantul Maxim Marturisitorul. cuvantul Sfantului Grigorie Sinaitul: “Ia aminte. Doamne.. si luminandu-se. plin de cele ceresti. omule: Adevarata cunostinta e simtirea harului dumnezeiesc” – simtirea dumnezeirii. Maxim. Si acest cuvant. Aceasta poate oferi demonul: poleiala. de la Dumnezeu. O. incerca sa se inalte. credinciosilor. In acest inteles trebuie luat cuvantul cer. O. a adevarului dumnezeiesc. Iisus i-a intrebat: Ce vreti? – Invatatorule. mai ales. La aceasta se incanta atata lume. putintica. este cer. facut om. Si cerul – locasul omului. El corespundea exact cu ceea ce in mintea noastra. le-a spus celorlalti: “Am aflat pe Acela despre Care au vorbit profetii”. adeseori. Aceasta pentru ca Dumnezeu Se odihneste in fiintele simple si netrupesti”. plin de stralucirea adevarului dumnezeiesc.. Cum va spuneam. Daca priveste si mintea omului. Dar mai adauga Sfantul Maxim: “Scriptura mai numeste cer si puterile ceresti. Si incheiem cuvantul sfantului Maxim: “Deci nici cel care a numit cer inaltimea cunostintei spirituale din oameni nu ar gresi”. la odihna. daca e curatita de toata nalucirea materiala si e impodobita cu ratiunile dumnezeiesti ale celor inteligibile. al credintei. curatita de nalucirile materiale. Cerul – locasul Fiului Omului. Deci “orice minte omeneasca. Si atunci. la poleiala – nalucirea materiala. care ma face sa ma gandesc cum L-a ispitit demonul pe Mantuitorul. Atunci. dar inima mea vegheaza”. cum este numita de Sf. cerul omului. Atunci. nesfarsita. la intalnirea cu Dumnezeu. Pentru care Parintele Staniloae talcuia: slava lor. vazandu-L pe Mantuitorul ca trece iar la Iordan. aratandu-i imparatiile lumii si slava lor. Deci a ajuns sufletul la pacea. dupa cuvantul Scripturii: «Cerul Imi este Mie scaun». dar si Ioan.”. dupa cuvantul: «Cerul Imi este Mie scaun… Cel ce pui pe ingerii Tai para de foc si slugile Tale duhuri». in intelesul somnului trupesc.”. Este cer si mintea. cu intreaga bogatie. in care vegetezi. o. De aceea. Pentru care adauga sfantul Maxim: “Caci toata darea cea buna. Si au mers Andrei si Ioan si toata seara si noaptea L-au intrebat pe Iisus. numai. Precum spune undeva Ioan Inaintemergatorul. Insusi Dumnezeu. cu inima curata. si nu are a cadea. curatita de toata nalucirea materiala. unde locuiesti? – Veniti si vedeti. profesori de religie. cum se ruga Inteleptul: “Eu dorm. tot ceea ce se descopera de acolo. Ioan a zis: “Nu poate omul sa ia nimic de la sine. tot darul cel desavarsit de sus este. «Cel ce odihnesti pe heruvimi» – mai zice in alta parte. daca nu mai ramai in stare de veghe. a spus ucenicilor sai: “Iata Mielul. cat ma mangaie acest cuvant! Nalucirea materiala. . adica poleiala. de nu-i va fi dat lui din cer” – adica de la Dumnezeu. dupa parerea mea. Care este in cer – Fiul lui Dumnezeu. apoi si Filip si Natanael – ucenicii Lui. dupa Iisus. in intregime. Andrei intai. dupa Iisus. Care S-a coborat din cer. Andrei. Iubitilor. Atunci au iesit la Iisus si Petru. Parintii cum au inteles? Am apelat. odata cu Sfintele Scripturi. Cerul – locasul lui Dumnezeu (cum citim in Tatal nostru. si. stralucind in ratiunile dumnezeiesti ale celor inteligibile. nu uitati! Asa sa-i invatati pe copilasi.. din textul Scripturii – locasul lui Dumnezeu. De aceea.. Atunci a spus Ioan acest cuvant. Si omului ii este dat sa aiba parte de cer. pogorandu-se de la Parintele luminilor”. m-a mangaiat negrait de mult. indeosebi la Sfantul Maxim Marturisitorul. Maxim: “Daca ar zice cineva ca si in mintea omeneasca. revenim la cer: “Precum in cer. Nu cazi din adevar cand contempli cerul mintii tale.

Chiar si cei care mai spun: “A trecut in nefiinta”. cea mai de pe urma. materia e limitata. ca sa se miste de colo colo. Ce i-a spus lui Moisi la rug? – “Scoate-ti incaltamintea! Locul pe care calci e sfant”. dupa Sfantul Maxim: Virtutile sunt forma umana a insusirilor dumnezeiesti. Iubitilor. Daca cerul este locasul lui Dumnezeu. iubitilor! Si. cu gandirea depasesc nu numai trupul meu. lacasul Dumnezeirii. cunostinta adevarata se face asemenea cerului. si in nemurire suntem chemati sa fim. in acest inteles virtutile sunt “asternut picioarelor Lui”. Si atunci. Si. dreptatea. insusire a sufletului nostru putem noi sa ne umplem sufletul de cer. Cand am citit din Sfintii Parinti. zice asa. Sa-i lumineze Dumnezeu. sa se indeparteze de ratacirea asta. Dar ramanem in Dumnezeu cu radacina. nu numai timpul de acum… ci si timpul si spatiul. Maxim spune ca ele sunt oglindire a insusirilor dumnezeiesti. “Se face asemeni cerului. A luat trup . indeosebi doua lucruri m-au luminat si m-au uimit (cand primesti lumina. intr-un cuvant. … Si intelegand prin pamant trupul. trupul. scaun al lui Dumnezeu”. parca te cutremuri. lucrarea curata a virtutilor este numita «asternut al picioarelor Lui»”. bunatatea. virtuti de care ne impartasim din Dumnezeire. a luminii dumnezeiesti. adevar si iubire. sfintenia. despre care de atatea ori Sf. caci altfel nu pot vedea nimic fara lumina. La fel. Doamne. a iubirii dumnezeiesti. si cerul – mintea noastra plina de lumina dumnezeiasca. prin care ne miscam? – Gandirea. de adevar! Ati inteles acum? Prin care dar. Vrem sa-I urmam lui Dumnezeu in lumina. “Si nu le lasa catusi de putin sa se murdareasca de intinaciunea trupului”. marginita. ca existam. din lumina si iubirea Sa. prin pacat. harul lui Dumnezeu din natura divina.cum te inalta fiecare gad si idee tot mai sus! “Caci. Nimeni nu trece in nefiinta! Caci existam. Or. eu sa fiu asternut picioarelor Tale. Doamne! Si noi radem. talpilor Tale. Acolo calca talpile picioarelor dumnezeiesti. a bunatatii dumnezeiesti. primind pe Dumnezeu sa Se introneze in ea. cum s-au revelat in Hristos. Cand am citit la Sfantul Ioan Damaschin cum a coborat Fiul lui Dumnezeu la noi: nu dupa loc. cu mintea. e de nedistrus. in sfarsit. la el vom veni si locas la dansul vom face”. adevarul (deci lumina. Sau. in mintea si in inima mea. te uimesti). altfel spus. intr-adevar. Astazi macar atat sa intelegem: ce inseamna cuvantul cer: locasul lui Dumnezeu. Dar asemanarea priveste virtutea: intelepciunea. intelegand. Atunci cand cuget. Maxim. cerul Fiului lui Dumnezeu si Fiul Omului. adeseori. A spus Mantuitorul: “Daca Ma iubiti. Caci in Filocalie Parintele Staniloae asa a tradus: Talpile dumnezeiesti. prin nazuinta nestramutata a dorintei ferme si inalte spre bine. ca insusirile dumnezeiesti sunt cele din jurul Dumnezeirii. scaun al lui Dumnezeu. Dar daca cu trupul sunt aici si acum. Gandirea noastra depaseste si marginile universului intreg. paziti poruncile Mele! Cel ce pazeste poruncile Mele va fi iubit de Tatal Meu. ramane in noi pe veci. Si ce inseamna a fi “dupa chip”? Ce ne apropie pe noi mai mult decat toate de a fi dupa chipul lui Dumnezeu. si ceea ce e lumina pentru ochi e intelegerea pentru minte)? Care este acest dar. Cum tot Sfintii Parinti vor spune. ne lepadam. deodata: “A zis Dumnezeu: Sa facem om dupa chipul si dupa asemanarea Noastra” – chipul. in simplitatea ei: Saruta-Ti-as talpile Tale. prin care noi luam cunostinta. dar insusirile dumnezeiesti – lumina. de virtutile care stralucesc in noi – cunostinta. numai locul unde ma aflu. Sa odihnesti. cum spune dumnezeiescul Maxim. si inima ta. iubirea. pacea. a intelepciunii dumnezeiesti. Cu ce te inalti dincolo de minte? Vedeti. a barbatiei dumnezeiesti. Adancul fiintei dumnezeiesti este de neurmat pentru noi. Virtutile. Dar sunt asternut al Dumnezeirii si impartasire din Dumnezeire. saraca. bunatatea. dupa voia noastra. ce descoperire! Cer. Se misca in lumea nemarginirii dumnezeiesti. “tarcaruita” in timp si spatiu. ea spunea un cuvant atat de adanc: Doamne. al nemarginirii dumnezeiesti? Gandirea. iubitilor. facandu-se locas al lui Dumnezeu. intrucat virtutea primeste deasupra ei talpile dumnezeiesti… De aceea parca-ti aduci aminte: cate o crestina. spune Sf. Talcuia Parintele Staniloae atat de adanc. de lumina divina. Toate sunt dar. Adica nu dupa spatiu. si acolo nu mai e intinaciune. locasul Fiului lui Dumnezeu si Fiul Omului si locasul oricarei minti pamantesti curate. Dar natura divina este dincolo de tot ceea ce este creatura. atunci ne impartasim din ele. a dreptatii dumnezeiesti. ci dupa fire. se face cer. cerul lui Dumnezeu.

Iar Mantuitorul. De aceea spune Calist: Nu e dupa vrednicia omului sa se opreasca la cele marginite.omenesc. cand zici firea dumnezeiasca… Mantuitorul i-a spus unei femei. Or. De aceea Fiul lui Dumnezeu a coborat din cer. e spirit. ci sa aiba viata vesnica”. la fel: “Daca esti Fiul lui Dumnezeu. Si cu mintea lui se inalta. sminteala pentru iudei (caci “blestemat e cel ce e intins pe lemn”. .. coboara-Se de pe cruce”. pacatul. Caci daca prin pacat jertfa. ca mintea lui e cer (cum a spus Sfantul Maxim). Rastignitul din stanga. dupa chipul Lui? Si asa cum El cuprinde tot. Atunci s-a descoperit pe el zidire. Si asa spunea un savant – Wolfgang Pauli. care duce la inviere. Caci jertfa ucide egocentrismul. dumnezeiestii Ioachim si Ana). Cum am spus de atatea ori. dupa chipul lui Dumnezeu. moartea se transforma in jertfa. Cum.. Sa ne inaltam. Si-L numesc Imparat pentru ca El S-a jertfit pentru supusii Lui. mergand spre pamantul fagaduintei. Dar cum o intelegem? Ce. Care avea sa Se intrupeze si sa Se inalte pe Cruce. duhovniceste. e gandirea lui. El e Imparatul. veninul sarpelui El il va rastigni. toti vinovatii Vechiului Testament erau osanditi la moarte prin cruce). Cei din jur nu intelegeau – fariseii. e cereasca. creatia. Ce are omul mai inalt. asa si sufletul omului. sa devina mintea omului cer. adica nematerial. samarinencei. Cand a cazut in orgoliu Lucifer. asa Se va inalta si Fiul Omului” (pe Cruce). in noi nematerial? – Gandirea. Dar pentru noi e puterea lui Dumnezeu”. Cand am mai citit si la Calist Catavisiotul: “Oricine e intelept priveste la lucrurile cele mai adanci din el”. toate sunt in noi). spiritul divin cuprinde intreaga creatie. a Duhului. nu pricepeau. care ne instituie in fata lui Dumnezeu. iar prin jertfa sa rastigneasca raul. hotarnicite. carturarii: “Daca este Fiul Omului. Deci Crucea inseamna rastignirea raului si cale spre inviere. deci moartea. … “Ca tot cel ce crede in El sa nu piara. Cu adevarat. Fiul Omului Care este in cer. salas de lumina si de adevar. in Hristos. Si asa sa faca orice imparat: sa se jertfeasca. Si a coborat ca fiecare constiinta umana. Calist Patriarhul spune: Cand vrei sa fii in adevar. inaltare. cele mai inalte din el. si am invatat: orgoliul este demonic. Gandirea e deasupra materiei. cu care S-a miscat printre noi.”. creat dupa chipul lui Dumnezeu. Dar daca Dumnezeu a zis Da. Si in El e cerul. ce a descoperit? – S-a vazut adus de la nefiinta la fiinta. Orice om are si slabiciunile lui. Adam a transformat-o in moarte. asa Se va inalta si Fiul Omului” – pe Cruce. dar in El era Dumnezeirea. Cu ce ne apropiem noi de intelegerea Duhului? E Duh. Atunci am inteles: Doamne. ci sa se inalte pana la Cel nemarginit. un chimist. Si atunci. Iar dupa Pavel va spune Ioan Gura de Aur: “Privesc la cruce. sa vezi pe cineva rastignit si sa te inchini unui rastignit? Au inteles multi: Pavel a inteles: “Crucea e nebunie pentru elini (filosofii). si-L numesc Imparat pe Hristos pentru ca-L vad rastignit”. fiecare suflet sa devina un salas ceresc. Fara numai Cel care a coborat din cer. e mintea lui. Sarmanii. sa fii. poti sa cuprinzi lumea. Te inalti pana la Dumnezeire. sa intelegem! E atata frumusete. prin despartire.. treci de la cele de jos ale tale (cum intreaga creatie s-a odraslit de la cele de jos pana la cele de sus. si a adus cerul pe pamant. e Dumnezeu si Om. un fizician. poate sa cuprinda intelesurile lucrurilor fara mintea aceasta. pe care i-a dat-o Dumnezeu. Ar putea face stiinta un matematician. o invaluie. De aceea a zis: “Precum a inaltat Moisi sarpele in pustie. privesc la Hristos. descoperindu-i din taina Dumnezeirii: “Duh este Dumnezeu”. si mureau (pentru ca erau atatati de demoni). si sa ajunga la asemanare. si omul e chemat. atunci ramai. care depaseste hotarele trupului intelegem ceva din taina Dumnezeirii. Si adauga Mantuitorul: “Precum Moisi a ridicat sarpele in pustie. iar astazi pe parintii ei. De aceea spune: “Nimeni nu s-a suit in cer” – nu tu te sui. mare fizician: Asa cum Dumnezeu. cum nu va puteti inchipui. Care Se jertfeste pentru supusii Lui. Si-a vazut nefiinta. poarta in el intreaga creatie. ce minune descoperi Tu in om. pe Cruce. orgoliul. Am inteles acum ce inseamna aceasta realitate spirituala – cerul – si cat e de adevarata ea! Omul a pierdut intelesul de a purta in inima lui. spune Patriarhul Calist. Cu gandirea. si poate sa ajunga pana la Dumnezeu – cu mintea te poti inalta dincolo de lume.. Evreii. daca si mintea se poate inalta pana la Dumnezeu”. care ii muscau. au dat peste niste serpi veninosi. Fiul lui Dumnezeu a coborat in sanul Fecioarei (a carei nastere am praznuit-o ieri. Fiul lui Dumnezeu a venit sa rastigneasca pacatul.

ca sa Se intrupeze El in fiecare din noi. si ucenicii lui. Numai in castitate si in maternitate implinesti adevarul. Si-n jertfa e impartasirea iubirii datatoare de viata. Doamne – zice tot Ioan Gura de Aur – intru imparatia Ta. Si in Duhul Sfant. pot spune cei mai apropiati ai lui. in marturia vietii. din Fiul Lui. pentru ca Tu Te-ai jertfit!”. incat pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat. devine cer. In iubire e viata. unic. Iar vistieria lui Dumnezeu ati vazut ce inseamna – Fiul si Duhul Sfant. Si. si sa ne impartasim din El. in jertfa e viata. sa Se intrupeze de la Duhul Sfant si din Fecioara. in Apus. sa fii Imparat. adancind adevarul omului cu mintea. Si incheie Evanghelia asa: “Caci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Sau in lume sa judece (sa osandeasca) lumea. cum S-a intrupat. ci sa aiba viata vesnica”. Iubitilor. Si multi s-au intrebat: Cum prin stiinta a ajuns Paulescu sa dea marturia aceasta. ci sa aiba viata vesnica”. ucenicul lui poate cel mai de aproape – doctorul Trifu. Intr-adevar. Asa cum Maica Domnului e fecioara si mama. care l-a cunoscut. a inimii. In noroiul de patimi. a intelegerii Dumnezeirii? – Pentru ca a avut o inima casta. in fiecare inima fecioara. ci sa se mantuiasca lumea prin El”. din iubire. asa se va inalta Fiul Omului pe Cruce”. si mintea . la intelegerea acestui adevar. Altii au spus: Nu.. a aparut in august un articol in limba franceza. ce are mai scump Tatal a daruit. nu uitati: atunci cand inima noastra e casta. la savarsirea lui din viata a spus: “A trait ca un mucenic si a murit ca un sfant. vindeca. ce-i mai scump pentru un tata (ca si pentru o mama). al Parintelui ceresc. Aceasta este vistieria cea dinlauntru. Au tot asteptat sponsori… Dar in timp de sase luni au aparut altii. cum a zis rastignitul din dreapta. Si inima noastra atat de mult s-a aprins de omul acesta!… El a ajuns la marturia aceasta. din Evanghelie: “. care s-a cait” (de la acest cuvant noi zicem mereu “vesnica pomenire”). noi nu avem posibilitati de laborator ca alte popoare. Si vine cuvantul uimitor.. Adancurile suntem noi. “Adanc pe adanc cheama” – adancul Dumnezeirii ne cheama pe noi. omul acesta – si este un exemplu – a ajuns la adevar deodata unind minte luminata. Si in alta parte Psalmistul spune: “Dumnezeu a pus in vistierii adancurile”. Inima fecioara. Sa lucram impreuna. Pentru ca urmeaza cuvantul. ucidea. de a-L preamari pe Dumnezeu prin stiinta. Acest om n-a fost casatorit. Caci iubirea este principiul vietii. Va talcuiam din cuvintele Scripturii: “Mainile Tale m-au facut si m-au zidit” – Mainile Tatalui – Fiul si Duhul Sfant. Cand ma daruiesc tie si tu te daruiesti mie. zilele acestea l-am comemorat pe Paulescu si am citit ceva din el.De aceea a zis Iisus: “Precum a inaltat Moisi sarpele in pustie. De aceea Iorga. cum spune Patriarhul Calist. dar si pastrandu-se curat. vor spune descoperirile vietii acestui om”. sa apara acest produs aici. cum sa mai vezi adevarul? Numai in sufletul cast. daca nu vistieria Lui – Fiul si Duhul Sfant? Si asa L-a daruit pe Fiul Lui. Si el marturiseste ca. ca oricine crede in El sa nu piara. in daruirea mea catre celalalt. in feciorie. deodata se lumineaza. de sfintenie. decat fiul?! Fiul iubirii lui Dumnezeu. in iulie. a dus o viata de castitate. L-a daruit “ca tot cel ce crede in El sa nu piara. al insulinei. si au luat cunostinta savanti. in viata. Fiul Sau unic! Iubitilor. Doamne. invierea. “ca tot cel ce crede in El sa nu piara. atunci cand Paulescu a ajuns. nu innamolita in stricaciunile lumii. la noi. ingaduiti a spune. L-a daruit. Un savant american – Ernst Scott – i-a trimis o scrisoare lui Paulescu si i-a propus sa elaboreze impreuna insulina. Si doctorul Trifu l-a sfatuit pe Paulescu: Da. pentru ca tot cel ce crede in El sa nu piara. asa S-a inaltat Fiul Omului pe Cruce. inima casta. savarsindu-se din viata. La care Iisus a spus: “Azi vei fi cu Mine in rai”. De-abia acum. cast. Sa crezi in El. casta. De aceea a zis Ioan Gura de Aur: “Tu meriti. Cum adica: pastrandu-ti faptura ta curata. care aduce invierea. ci sa aiba viata vesnica”. uimitor. si cum la Cincizecime a trimis Duhul Sfant. care au luat cunostinta de descoperirea lui si… Iubitilor. Ce e mai scump pentru Tatal. jertfa lui Hristos pe Cruce. ci sa aiba viata vesnica”. cum va arata tot Ioan Gura de Aur. in Romania. al Evangheliei: “Caci Dumnezeu asa a iubit lumea. in noroiul acestei lumi. suntem in iubirea divina. pe care noi l-am intalnit in viata mea.asa se va inalta Fiul Omului. rasadita si in noi. Si daca veninul sarpelui. fecioara. de la Duhul Sfant si din Fecioara. “pomeneste-ma. in Duhul Sfant. De aceea. din viata Fiului Lui. Vistieria Lui. pana pe Cruce.

A pus o armonie in toata faptura. in lumina. vede aceasta ordine. cunoscand. Intelegeti atunci cum gandirea devine cer? Cum se inalta la Dumnezeire! Cum sa nu fie. fiecare lucru din faptura noastra. pe care o punem oricarei minti omenesti: Iubitilor. are un scop. care-i sufletul omului. pentru care Paulescu spune ca sufletul omului este “agentul finalitatii”. Hormonul insulinei a fost opera a finalitatii. dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Fara sa ai un proiect. luminat de lumina divina. incat. faptura mea. Altul a pus aceasta armonie – Dumnezeu. fiecare celula. cat si in fiziologia ei. chiar al celui mai simplu lucru. catre desavarsirea ei. a gandirii. cu mintea luminata de Dumnezeu adevarul omului. ca fiziologic. Si o intrebare. a amoniei lui Dumnezeu… Parintele Constantin Galeriu . o constiinta in om. cu fiziologia intreaga.cautatoare de adevar. de iubire divina. se inalta la Dumnezeu si. Aceasta armonie nu-i pusa de mine. cand vin in lume. asa ajungi la adevar. atat in morfologia ei. atunci. de la obarsia ei. cum m-a zidit Dumnezeu. si pleaca. Adica spiritul meu. deodata zideste trupul meu. cum spune Paulescu. Eu. fiecare tesut. faptura umana. totul. Acest “artist minunat”. Asa a fost Paulescu. iubitilor. luminat de Dumnezeu. gandirea lui Paulescu cer. de credinta in adevar… gandirea mea se inalta si ma zideste. Sufletul lui se unea cu fiecare fibra. cand el a contemplat trupul omului si creatia intreaga in atata ordine si armonie. un plan. Asa a ajuns la adevar. E o armonie. vin deja zidit. inaltandu-se la Dumnezeire. Pentru ca fiecare organ. sufletul meu. e posibil sa zidesti ceva fara gandire? Fiecare sa se zguduie si sa dea raspuns.

ca sa pescuiti. Iar cand a incetat de a vorbi. mancati. painea aceasta. Raspunzand. Acum sa auzim cuvantul. si peste daruri. Vesteste omul taria si slava lui Dumnezeu? Trimite peste noi si peste aceste daruri Duhul Tau cel Sfant. De aceea in dumnezeiasca Liturghie. acesta este sangele Meu. Binecuvantati si dreptmaritori crestini ai Sfintei Biserici a Domnului nostru Iisus Hristos. asa trebuie sa fie. Aceasta este taina: Trimite Duhul Tau cel Sfant. si El sedea langa lacul Ghenizaret. Si. cu Hristos in Duhul Sfant. si in partea a doua. Vom asculta mai intai cuvantul (dumnezeiasca Evanghelie de astazi) si apoi taina. explica taina. iar ce este in potirul acesta. Amin. spalau mrejele. Simon a zis: Invatatorule. care erau impreuna cu Simon. Si au facut semn celor care erau in cealalta corabie. voi arunca mrejele. talcuieste taina. pentru pescuitul pestilor pe care ii prinsesera. au lasat totul si au mers dupa El” (Luca 5. in Trup si Sange dumnezeiesc. al legii celei noi. l-a rugat s-o departeze putin de la uscat. invata. cinstit Trupul Hristosului Tau. Te chemam. deoarece cuvantul talcuieste. Preaiubitilor! Cu auzul inimii sa primiti bucurie si veselie. vazand aceasta. ci si peste noi. sa vina sa le ajute. dupa cuvantul Tau. Si urcandu-Se intr-una din corabii care era a lui Simon. Doamne. Si a zis Iisus catre Simon: Nu te teme. sezand in corabie. Si tragand corabiile la tarm. ce sunt puse inainte. Faca Domnul asa sa simtim acest cuvant al Evangheliei. cinstit Sangele Hristosului Tau. ca totdeauna. ca sunt om pacatos. deci cuvantul. “Si fa. care ne va dezvalui si astazi. se prefac tainic in Mielul jertfit de la intemeierea lumii. ca sa asculte cuvantul lui Dumnezeu. se roaga: “Inca aducem Tie aceasta jertfa duhovniceasca si fara de sange. zicand: Iesi de la mine. cum a zis David: “Auzului meu vei da bucurie si veselie”. acesta este trupul Meu! Beti dintru acesta toti. Si au venit si au umplut amandoua corabiile. din ea. dar. Tot asa si pe Iacov si pe Ioan. si ca noi vestim cel putin cum Il vestesc cerurile! Daca nu e asa. i-a zis lui Simon: Mana la adanc si lasati in jos mrejele voastre. Cuvantul vesteste. taina Evangheliei. Te rugam. a vazut doua corabii oprite langa tarm. adica. si anume: ca noi suntem chip al lui Dumnezeu. care pentru voi si pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor” (si adauga Mantuitorul: “Aceasta sa o faceti intru pomenirea Mea”) si se canta: “Pre Tine Te laudam. atunci. ca li se rupeau mrejele. facerea mainilor Lui – adica omul (caci “Mainile Tale m-au facut si m-au zidit”) – o vesteste taria”. incat erau gata sa se afunde. de acum inainte vei fi pescar de oameni. preotul. au prins multime mare de peste. Iar Simon Petru (acum e numit deplin: Simon Petru). ca sa intelegem taina aceasta. Cugetam candva la cuvintele psalmistului: “Cerurile spun slava lui Dumnezeu. Trimite Duhul Tau cel Sfant peste noi si peste aceste daruri ce sunt puse inainte!” Peste noi – adica peste toti. dupa ce preotul rosteste cuvintele Mantuitorului: “Luati. taina Euharistiei. pre Tine Te binecuvantam”. adica cele pe care le-au adus credinciosii crestini: painea si vinul. 1-11). Iata cuvantul randuit de dumnezeiestii Parinti pentru aceasta duminica: “Pe cand multimea Il imbulzea. in Acela prin Care toate s-au facut. cu umilinta la Tine cadem. in numele lui Hristos. . Caci spaima il cuprinsese pe el si pe toti cei ce erau cu el. multimile. a cazut la genunchii lui Iisus.Pescuirea minunata Predica la Duminica a XVIII-a dupa Rusalii In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. nu numai peste daruri. coborand din ele. Era dimineata in ziua aceea cand Mantuitorul Si-a chemat ucenicii pentru cuvantul hotarator.” Si painea si vinul – se dezvaluie din adanc – devin. toata noaptea ne-am trudit si nimic nu am prins. prefacandu-le cu Duhul Tau cel Sfant. iar pescarii. Si facand ei aceasta. in partea intai este Evanghelia. fiii lui Zevedeu.

A fost o seara. se zbat. Noi sa nu nesocotim truda lor. Iar ucenicii acestia. Filip cu Natanael. Dar ce taina mare are noaptea. Noaptea au trudit Simon si Andrei.Ucenicii – Simon impreuna cu Andrei. precum stim. stiinta noastra. in munca lor de pescari. cu toata tehnica. cand cad in undita. in zori. Apoi omul. Simon cu Andrei. De atatea ori am marturisit – dupa Scriptura. si lauda aduceau suferintele tale pentru Mine. Si au mers mai departe. Ma bucuram”. Asa s-au trudit in noaptea aceea. Munceste unul la slujba lui. cu tine. Iacov. si cu mintea si cu inima – si cu gandire si cu simtire. si nu reuseste. pentru ca au trecut la Iisus. a primit sa-I fie randuita o incapere. si cu toata fiinta mea. Si au mers impreuna. se prind aceste fapturi – ca ofranda omului – pestii. Noaptea aceea intreaga a fost noapte de truda. al scanteierilor din pietre stralucitoare. pentru slujire. Gandeasca-se fiecare: muncesti. Dar tocmai atunci. zicandu-le: “Iata Mielul. si a fost sa nu prinda nimic. holdelor. si Iacob cu Ioan – Il urmasera pe Iisus inca de pe malul Iordanului. unde Iisus a prefacut apa in vin. o dimineata – ziua a treia. fratele lui. asemenea mielului si oitei. in slujirea. acolo unde Iisus. si a strigat nevoitorul: “Doamne! Unde ai fost. Vedeti? De la seara la dimineata. in faptul diminetii. cum citim la proorocul Isaia: “A odihnit peste el (peste orice suflet dupa chipul lui Dumnezeu) duhul intelepciunii. la Cana Galileii. al sfatului. Ioan. de la Duhul Sfant. Au trecut pascal. Si au trecut atunci (mereu folosesc cuvantul trecere – in ebraica – Paste). o seara. Fara glas. In noaptea aceea au lucrat adanc in lupta lor. intr-adevar. Si mai ales in noaptea aceea s-a randuit pregatirea lor. al credintei. cu Iacov si cu Ioan. nu de la noi. duhul intelegerii. intr-adevar. Uneori vorba aceasta se potriveste ca o manusa unor asanumiti misionari evanghelisti. caci intre darurile Lui e si sfatul. iubitilor! E o zicala. Simon. Mantuitorul S-a aratat la tarm. care nu striga impotriva celor ce o tund. al cunostintei. apoi al verdetei. nu s-a chinuit o noapte intreaga si Sfantul Antonie cel Mare? S-a luptat cu demonii si a strigat. isi continuau indeletnicirea lor de pescari. al tariei. catre Marea Galileii (sau Lacul Ghenizaret). Si a intrebat. intocmai ca in zilele creatiei. care e mai adanca decat rationamentul. al temerii de Dumnezeu”. de la Ioan la Iisus. Care e Pastele. Nu s-a trudit. Noaptea. de la intuneric spre lumina. Si nu au glas. florilor. atunci vine . sase la numar. experienta lor mai ales. Ei. E o vorba in popor: “Tiparii se pescuiesc pe intuneric”. Ioan le-a aratat lor – lui Andrei. muncesti. te vedeam. o dimineata – ziua intai. aparea un nou regn: al apelor si mineralelor. uneori o vara intreaga si peste rodul tau cade piatra. Experienta e din viul vietii. priceperea. S-au trudit noaptea. dar nu striga. sa faureasca ceva. urmandu-L pe Iisus.dupa acea truda a lor. cand ajungi la constiinta acestei parasiri. s-au trudit o noapte intreaga si n-au prins nimic. si de-abia in zori. vinul care se preface in Sangele Lui. Cel care ridica pacatele lumii”. care pescuiesc in intuneric si momesc sufletele ramase in intuneric. dar luand invatatura. nu plang. i s-a aratat Mantuitorul. Iacov cu Ioan. cand ei. al vietuitoarelor care se misca si al pasarilor vazduhului. dupa priceperea si mestesugul pescaresc. ci cu seara. Doamne! Parca-i parasit intr-o singuratate totala. mai la nord. in Capernaum. apoi al pestilor din adanc. sau de munca lui se alege praful. stiinta lor. cu viata. Ei fusesera ucenicii lui Ioan Botezatorul si. mesteri. Si in fiecare dimineata a creatiei era rodul. cand. Si. adica lipsite de Evanghelia Fiului lui Dumnezeu. Ce fel de sfat? Din adanc. dupa ce S-a botezat Mantuitorul. o seara. despre care se spune ca nu au glas. o dimineata – ziua a doua. o stiti mai bine: noaptea e pentru sfat. Doamne: zilele creatiei nu incep cu dimineata. fratele lui. Priveam. o locuinta pentru misiune. Si parca intra atunci intr-un fel de neliniste si deznadejde. Doamne? N-ai vazut Tu sudorile si chinurile mele in lupta cu demonii din mine?” “Aici eram. Filip si Natanael – pe Iisus.

cat vrei Tu acum. si Il cunosteau. Precizez lucrul acesta pentru ca unii talcuiesc ca si cum atunci ar fi aparut Iisus prima oara in fata lor. tot la fel pescari. dupa savarsirea pacatului dintai a fost imbracat in haine de piele. S-au apropiat si ei cu corabia si din mrejele lor au umplut si cealalta corabie. in lume: “Adame. o breasla. atatia fiind. in Hristos. In El. retineti. nu a fost parasit de Dumnezeu. mi-a fost rusine si teama si m-am ascuns”. ci il cheama din nou. si n-am prins nimic”. dar din adanc). asa cum te face pacatul. si in timp. zice. toata noaptea ne-am trudit. iesi de la mine. acest moment pentru ca el ne dezvaluie o taina de inceputuri a omului: “Iesi de la mine Doamne. ii spune lui Simon: “Mana corabia la adanc si aruncati mrejele”. ca om pacatos sunt!”. il cauta si il cheama cum l-a cautat pe Adam cand. le-a grait Evanghelia. Nu. Cuvantul si taina: “Mana la adanc!”. caci numai in adanc daca vei ajunge. era sosita imparatia. adica: taina. ca pe urma sa alcatuiasca o apostolie a lor. Caci nu exista zid pentru har.. Si le-a aparut. S-a suit in barca lui Simon. dar e al Scripturii – la nivelul pielii. Adica lumea in care imparat este Dumnezeu: in inima mea. fiii lui Zevedeu. Nu exista moarte pentru har. si Adam a raspuns: “Doamne. incat erau gata sa se scfunde. voi arunca mreaja!” Si au aruncat mrejile si au prins multime de peste. caci se va petrece taina. incat corabia s-a umplut (a lui Simon si a lui Andrei) si au facut semn celorlalti doi. dupa ce a cazut si a avut constiinta caderii. ci o noapte intreaga! Si totusi Simon asculta. se reflecteaza in constiinta. Ramai la nivelul pielii si atata simti. Si mort de ai fi. Erau doua elemente implicate: nu numai ca o noapte intreaga s-au trudit. Care. Cuvantul e negrait de generos. de la inceput. in raport cu desfasurarea istoriei. vedeti? Ca dovada. ai sa intelegi propria-ti taina. pluteau (tot deasupra lumii. nu? Cand iei distanta. incheind pentru acea zi din Evanghelia Sa. deodata. m-am vazut gol. Si l-a rugat: “Departeaz-o putin de la tarm” Departeaz-o – totdeauna. Pentru ca Petru a savarsit un act originar din taina omului (“Iesi de la mine Doamne ca sunt om pacatos!”). ca om pacatos sunt!” Iubitilor. Omul.. apoi haine de piele. de constiinta acestui zid care il desparte de Dumnezeu. Si totusi. De altfel asa vor invia la sfarsitul veacurilor toti. Tu. Si atunci Petru rosteste acel cuvant (Petru care era cu Mantuitorul in corabia ce se umpluse de pesti): “Iesi de la mine Doamne. ”Mana la adanc. doua. Altfel se oglindesc.Dumnezeu. A intrat in corabia lui Simon. cei ce . abia retinandu-se: “Doamne. si avand in fata – in spatiu – multimea. s-a oprit. Soarele Dreptatii”. Ramai – iertati-mi cuvantul. care erau usor mai transparente. s-a ascuns dupa pomii gradinii. atata vezi. a venit la ucenicii Sai. cu priceperea si experienta noastra. omul (intr-un timp care era atat de aproape de momentul cand Dumnezeu L-a zidit pe om si a suflat chipul Lui divin in el). Dumnezeu nu-l paraseste pe om. a fiecaruia. si nu un ceas. pe care preotul o citeste in timpul celor doisprezece psalmi: “Lumineaza Doamne in inima mea. Doamne. cum zice o rugaciune a diminetii. prin usile incuiate. atunci am savarsit. Omul. Iacob si Ioan. chiar impotriva legii firii. “Va veni vremea cand toti cei din morminte vor iesi. care e calauzita de descoperirea dumnezeiasca. pe care il stia de la tarmul Iordanului. Soarele Dreptatii. Stim si din predica de pe munte ce le-a grait Iisus: “Pocaiti-va! A venit imparatia lui Dumnezeu”. Intai a vorbit si apoi a poruncit actul. rogu-va. Si. dupa cadere. dar era implicata si tehnica lor. La inceput au fost frunze de smochin. Asa vorbea Iisus. unde esti?” – a strigat. ne-am facut meseria. Si in istorie. dupa cadere a fost cuprins de spaima pacatului. intelegi mai bine evenimentele. luand distanta. noi am pescuit atunci cand se prind pestii. si. asa se deschide ceea ce se numeste perspectiva. Cercetatorii istoriei religiilor descopera ca. zice Scriptura. Ei alcatuiau un fel de ceata. ca sa zicem asa! “La cuvantul Tau.” Petru. atunci apare Iisus la tarmul existentei tale. retineti. in care El este Soarele Dreptatii. Si acest zid a fost inlaturat de Hristos cel inviat. harul lui Dumnezeu te poate invia. in fata lui Dumnezeu. si in spatiu. Altfel ramai la suprafata. luand distanta Mantuitorul.

iubitilor. totodata. in el s-a trezit atunci taina tainelor. din adanc. Sfantul apostol si evanghelist Ioan spune ca dragostea izgoneste frica. in orice fel de pacat. Cum zicem noi. “Om pacatos sunt” .. pe de o parte te inspaimanta. de prostie. sau in biserica. taina care ne cutremura. cei ce au facut rele. cu lumina din adanc. “Nu te teme!” . si toti de la poalele muntelui au fugit (Legea care osandeste. nu a sfintilor. Doamne. dar si in credinta si dragoste. mai ales de nesimtire. il face sa se inspaimante. Sfantul Ioan spune inspirat: “Iubirea izgoneste frica”. Asa se simte harul Dumnezeirii: iti vezi deodata starea de cadere. e in nesimtire. Deodata Sfantul Petru isi dezvaluie starea. Iar harul este din eternitatea lui Dumnezeu si puterea Lui infinita.” . dupa al Carui chip am fost ziditi. sa intelegeti ce inseamna taina intalnirii lui Dumnezeu. Cum spun Parintii. Se imbina deci spaima. Aici. sa te retragi. sunt om pacatos!” . In fata lui Dumnezeu omul traieste ceea ce se numeste mysterium tremendum – adica tainicul acesta cutremurator. Rugati-va. voi toti cei care vreti sa stiti. si a scanteiat mereu. in fata lui Hristos.. vedeti? Asa se misca. Si atunci. Petru n-a fost in nesimtire. s-a descoperit in el icoana din vesnicie a Fiului lui Dumnezeu.au facut cele bune pentru invierea vietii. Doamne!” … Pe de o parte prezenta lui Dumnezeu parca te sileste sa fugi. de despartire de Dumnezeu –. Dar Iisus n-a iesit din corabie. cugetati. Cel care S-a facut pacat pentru noi. pe care nici o stiinta a lumii nu a putut sa o descifreze. “Iesi de la mine Doamne! Om pacatos sunt” . Cu frica lui Dumnezeu – cutremurati – dar si cu credinta si cu dragoste. atunci cand harul lui Dumnezeu scanteia. stau asa – iertati-mi cuvantul – gura casca. Si a vazut starea lui de pacatos in fata sfinteniei lui Hristos. retineti. sau la auzul unui cuvant. Si asa au constatat cercetatorii: indeosebi in fata lui Dumnezeu se petrece acelasi fapt. e semn ca sufletul meu e mort. pentru invierea judecatii (pentru osanda )”. in corabie suntem toti. “Iesi de la mine. totul se petrece intre teama si speranta. rod al harului. de orgoliu)? Nu mai stii cum sa te acoperi. pacatosi suntem toti. este si atractie. Petru rostea ceea ce au rostit oamenii dintru inceputuri. in fata sfinteniei lui Dumnezeu. Iti doresti parca sa te inghita pamantul. in spaima care-l inunda in fata Dumnezeirii. Acum coborase Datatorul Legii. Cand stau in fata cuvantului Evangheliei. In Evanghelie teama e izgonita. de manie. Daca cei din Vechiul Testament spuneau: “Inceputul intelepciunii este frica de Dumnezeu” . i-a spus: “Nu te teme!” . si in Vechiul Testament. te face sa te ascunzi de rusine. Parca toti strigam acum cu Petru: “Iesi de la mine. din inceputurile lumii. pe care o recunostea – starea de pacat. de intunericul pacatului. cutremurul. de dincolo de lume. iesi de la mine!. sau in fata unei jertfiri. a spus Petru si s-a dat la o parte. cu credinta si cu dragoste apropiati-va!” . si care. Aici e taina prezentei si marturiei lui Dumnezeu. pe Sinai. Legea care pune in lumina pacatul). in starea noastra. cand sa dat Legea. Si care iubire a izgonit frica? Pai in fata lui Petru era insasi Iubirea. te arunca departe. Iubitilor. In Vechiul Testament. pentru ca ceea ce suntem noi este faptura. a existentei adevarului dumnezeiesc. Iubirea i-a spus lui Petru: “Nu te teme!” Eu am venit . ca un cutremur al sufletului si ca o iluminare tainica. Nimic nu sta in calea harului. cercetati. cand iesim cu Sfanta Impartasanie? – “Cu frica lui Dumnezeu. Dimpotriva. era intruparea Iubirii. a iesit Iisus din corabie? Corabia e Biserica. se dezvaluie prezenta lui Dumnezeu: in spaima si cutremur. Nu te copleseste rusinea cand te simti pacatos. trupesc sau sufletesc (de pofte ale trupului. dupa cadere. de nesimtire. “Doamne. Dar Iisus (urmeaza partea a doua a momentului sacru). de pacatosenie. sa te ascunzi. iar eu nu simt nimic. Pentru ca starea de pacat. Dar. cu iluminarea. Aceasta au simtit-o toti. ca pe cei de sub lege sa-i rascumpere. au fost cutremure si fulgere.

in cuviosi. singuratate. Dar va veni o femeie evreica. ce raspundere am pentru acest chip care e in mine! Asa s-a trezit in apostoli. este posibil. Din adanc au scos acum vietuitoare fara glas. Ca aceste cuvinte au fost spuse in lume si de dictatori sau de alte forte.sa izgonesc frica. nu existai. in urmasii lor. Mai adanc: de Urzitor al lumii. Si se intreaba: sunt aruncat. m-a situat aici. e chipul Cuiva. omul se vede singur intr-un univers indiferent” . laureat al premiului Nobel – Jacques Monod: “In sfarsit. din adanc. Dar cum? Retineti si aceasta: in Evanghelie s-a observat ca. si afla de la ei ca omul e aruncat in aceasta parasire. inceputul intelepciunii e temerea. care-i asculta cu inteligenta ei pe filosofi (pe Husserl. in adanc. la evrei. pe nume Edith Stein. Oricare ar fi chinul meu. a lui Iacov si a lui Ioan. Iar ultima adancime din noi ce reprezinta. Asa le-a poruncit lui Simon. Adancul din mine cere pe Acel Cineva Care m-a zidit. Ea insa simte din adanc (aici e taina adancului. Si i-a facut pe ei pescari de oameni. le-a poruncit. Doamne! Starea aceasta o putem traduce prin iubire. ca intr-o singuratate. dor. ca. s-a dezvaluit taina ca ei sa fie pescari de oameni. Da. pentru ca ei sunt cei care scot din adanc ( Hristos i-a poruncit lui Petru: “Mana la adanc!” ). Care Se arata: “Nu te teme! De acum vei fi pescar de oameni”. Ultima adancime a sufletului meu poarta pecetea chipului Tau. ca Tu sa ma recunosti pe mine. si deodata s-a petrecut acest fapt la care. Din alegerea aceasta a pescarilor. deodata se trezeste in tine o raspundere negraita: Doamne. Ucenicii ii cautau pe cei mai intelepti. pescarii l-au inteles. O singuratate absoluta. pentru ca toti suntem urziti de Fiul in Duhul Sfant.”. iarasi. in adancul lui. dar stim ce a urmat tuturor poruncilor lor. “Dumnezeu a pus in vistierii adancurile” oamenilor. din porunca Tatalui de a fi chip dupa chipul lui Dumnezeu. Si atunci te intrebi: cum de a ajuns o minte atat de stralucitoare sa gandeasca astfel? Adica omul se vede aruncat in lume. Si adanc pe adanc cheama. ca apostoli. lui Iacov si lui Ioan. De aici a luat nastere icoana. Se vede aruncat ca intr-o parasire. Nu-mi poate interzice cautarea. ce ne descopera? – Ultima adancime din noi descopera chipul lui Hristos. Un filosof din veacul acesta – Heidegger – zice ca “omul a fost aruncat in lume fara sa fi fost intrebat daca vrea sau nu”. inteleptii nu alergau ei dupa ucenici. Urzitorul lumii e acum in fata lui Petru (a lui Simon ) si a lui Andrei. s-a trezit adancul din ei. Da. Doamne. Heidegger). e nelinistit. asa cum va spune si un mare biolog. iscoditor. adancul inalt. Cuvantul Lui. mai adanc. dar. Nu aveau credit. Si au simtit adanc. In acest cuvant al Lui se descopera unicitatea Lui. Eu nu-mi sunt propria cauza. omul cauta. Max Scheler. nu ma poate reduce la tacere totala. un suflet chinuit. se descopera mesianitatea Lui in acest cuvant: “Veniti dupa Mine!” . E pecetea Cuiva in mine. spune psalmistul. pe Hristos. e chipul Tau. in toti dreptii. Hristos e unicul Care cheama: “Veniti dupa Mine! Va voi face pescari de oameni. in sfinti. E unic cuvantul “Veniti dupa Mine” pe care Hristos il rosteste in constiinta misiunii Lui. in lume. fara zgomot (de atatea ori spunem: Zgomotul face putin bine. frica. Adancul la care-i chemase Iisus. fiindca simti fiintial nevoia sa contempli chipul Cuiva. Si aceasta certitudine a ei avea sa fie cuprinsa . dar m-a aruncat Cineva. L-au recunoscut. a Celui trimis de Tatal. cautare. ea n-a ramas la suprafata). dar intelepciunea are doua capete. se descopera slujirea Lui divina. Ei vezi? Te-a aruncat fara sa te intrebe. cuvantul de chemare al Lui. rogu-va sa fim cu luare aminte. Dar de ce? – Pentru ca inainte de a fi. iar binele putin zgomot). se descopera dumnezeirea Lui. pe El. Acum era Iubirea. sa nu uitam: incepe prin frica si sfarseste in dragoste. de Mantuitor al lumii. adancul pentru pescuire a trezit adancul din ei. in martiri. Si eu trebuie sa Te recunosc pe Tine. dar sondand in adanc. constiinta ca acolo. Si cand scanteiaza acest gand. Dar adauga: “Lui ii revine sa aleaga intre Imparatie si tenebre”. lui Andrei. in iubire. iubitilor. iar ei au lasat totul si au mers dupa Dansul. Inseamna ca eu trebuie sa-L caut si sa-L cunosc pe Acel Cineva Care m-a aruncat. El.

invredniceste-ma sa Te arat pe Tine! Chipul meu sa devina chip de lumina si de iubire. adancul dumnezeiesc al Fiului lui Dumnezeu coborat in lume din iubire. si anume. asemenea Tie. Stiinta pregateste cunoasterea. Si a simtit (si aici cu adevarat a crezut) cum credinta pregateste stiinta. Doamne. al intelepciunii acestei lumi. O. de orice religie ar fi. O. Aceasta evreica l-a descoperit. In tot omul. Cine a pus in mine aceasta sete pe care inteleptul Solomon o rostise: “Ai pus in noi si gandul vesniciei”? Si in dorul acesta Edith Stein a ajuns la fundamentul existentei. Amin. lumea acestui veac atat de patimitor si insangerat. Parintele Constantin Galeriu . Si atunci ea s-a botezat. infinitul dumnezeiesc pe care stiinta nu-l poate cuprinde. Daca eu Te port in mine. Doamne. Cum altii au sfarsit prin inchisori si prin gulaguri – in veacul acesta al intelepciunii. acest infinit in care simti ca ai viata. ca adancul din mine cauta si doreste acest necuprins. ai setea de existenta si de infinit. Doamne! Si. la masura mea. pentru ca ea e adeziunea catre infinit. lumea teroarei. Credinta. insa. mai curand. al Fiului lui Dumnezeu. cheama adancul fiecaruia dintre noi. ce taina se dezvaluie aici! Ca in orice om. a rupt-o din manastire si s-a savarsit ca martira undeva intr-o camera de gazare nazista.in cartea A fi finit si a fi infinit. sa fiu si eu un smerit ucenic al Tau! Lasand toate. Doamne. au mers pescarii de oameni dupa El. Si. E acel adevar de care eu iau cunostinta. Si lumea aceasta. o. e mai adanca. L-a intalnit in adancul ei pe Acela despre care spuneau filosofii ca il arunca pe om. iubitilor! Adancul! Sa simtim toti cum adancul din noi cheama Adancul. al fiintei. Ajuta-ne. in lume. A devenit calugarita. de pretutindeni e chipul infinitului viu al lui Dumnezeu. si noua sa mergem dupa Tine! Cu rugaciunile Maicii Tale si ale tuturor sfintilor.

Si. omenirea. acest cuvant vrednic este sa uneasca tot sufletul – nu numai crestinesc. omenirea a cunoscut atatea tragedii – ale sfasierii intre frati. Preaiubitilor. Pentru ca dintru inceput. sa nu astepti pe altul sa inceapa binele. ce rasplata puteti avea? Caci si pacatosii iubesc pe cei ce ii iubesc pe ei. 31-36). Asa a zis Iisus: “Faceti voi. Sa faci tu intai. pana la crima. intr-adevar. care n-a pierdut cu totul lumina. si rasplata voastra va fi multa si veti fi fiii Celui Preainalt. ca El este bun cu cei nemultumitori si rai. faceti-le si voi asemenea!” – Legea de aur a Evangheliei. Tu. in aceste sase versete. sa cugetam impreuna asupra acestui cuvant si din launtrul lui: “Precum voiti sa va faca voua oamenii. omule.Iubirea vrajmasilor Predica la Duminica a XIX-a dupa Rusalii In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. ce multumire puteti avea? Ca si pacatosii acelasi lucru fac.. Aceasta a fost adancimea caderii. fara sa nadajduiti nimic in schimb. Sa ne adancim nitel in taina istoriei omului. la acel act tragic in care fratele si-a ucis fratele – Cain pe Abel. ci omenesc – de pretutindeni. Si daca dati imprumut celor de la care nadajduiti sa luati inapoi. Binecuvantati si dreptmaritori crestini ai Sfintei Biserici a Domnului nostru Iisus Hristos.!”. nici . si daca iubiti pe cei ce va iubesc. Si daca faceti bine celor ce va fac voua bine. Ci voi iubiti pe vrajmasii vostri si faceti bine si dati cu imprumut. Si odata cu spusa acestui cuvant arata-le jertfa Ta.. Adam si-a intors fata de la Dumnezeu. ca sa primeasca inapoi intocmai. in urma crimei. in aceste putine cuvinte e fiinta adanca a descoperirii dumnezeiesti. a inceput – din nefericire. mai intai. deci dupa chipul luminii si iubirii dumnezeiesti. Dumnezeu nu-Si ia nici darul. faceti-le si voi asemenea. ti-ai intors fata de la fata Lui. prin ispita diavolului – raul. iubirea Ta suprema!”. precum si Tatal vostru este milostiv!” (Luca 6. tu. A fost numita aceasta spusa a Domnului – “Precum voiti sa va faca voua oamenii. zidit dupa chipul Ziditorului. ci de la tine sa porneasca. ce multumire puteti avea? Ca si pacatosii dau cu imprumut pacatosilor. A zis Domnul: “Precum voiti sa va faca voua oamenii. Amin. Si.Predica de pe munte . intre popoare… In aceasta cadere a sfasierii. Deci fiti milostivi. a caderii si mantuirii lui. puterea divina (caci chipul lui Dumnezeu nu poate fi distrus. Dar despartirea lui de Dumnezeu a insemnat si despartirea copiilor lui unul de celalalt. pe Care – cum atat de frumos rostea parintele si invatatorul nostru. omule. Dumitru Staniloae – Tatal L-a trimis in lume zicandu-I: “Mergi si mantuieste-Ti fratii! Spune-le lor adevarul mantuitor. faceti-le si voi lor asemenea!”. Pacatul lui n-a fost atat de mare… S-a simtit gol… Gol de har. gol de lumina dumnezeieasca si de iubire. Atunci. acest cuvant al Mantuitorului. Caci de la tine.

”. la Legea Talionului. a ajuns. in aceasta taina a mantuirii tuturor. Este forma. Care este acelasi pentru toti. ce rasplata puteti avea? Si pacatosii iubesc pe cei ce ii iubesc. nu e afirmarea. Uneori stai si te gandesti daca e ingaduit vreun fel de iubire de sine… N-ai voie sa te distrugi. ca nu stii cand va incepe el. Pornind de la Dumnezeu si de la tine. Omul. si din fiecare vrea sa faca un semen. observati. Poti sa ajungi chiar la acea masura a vaduvei de la templu – care doi banuti a avut si pe amandoi i-a dat –. cu o incredere desavarsita ca Dumnezeu iti va da inapoi ceea ce ai dat (si-ti da Dumnezeu in schimb. acel rabin a rostit: “Sa nu faci altuia ceea ce nu-ti prieste tie!”. Caci am pomenit si starea de crima intre semeni . Doamne. Dar Iisus a venit sa transfigureze. Dar sa vedem cum a suit omul. as zice. Si daca dati cu imprumut celor de la care nadajduiti sa luati inapoi. acel invatator de lege. sa nu lezezi pe nimeni si sa dai fiecaruia ce este al lui”. asteptand acelasi dar pentru tine “si pacatosii fac intre ei asemenea. un frate asemenea Lui. si starea aceea: Sa nu faci altuia ceea ce nu-ti prieste tie. Inca mai adanc: numai atunci esti liber – acesta e cuvantul cel mai de pret .. cu binele. ceea ce ai ajuns sa cunosti ca te salveaza – asa sa faci semenului tau. Asa cum zice romanul: “Ce tie nu-ti place altuia nu-i face!”. dar. Asa cum Iisus iti spune: incepand cu binele fata de oricine. incepe. daca nu mai mult. Macar plecand de la acest gand care te motiveaza in adanc. Ci totdeauna sa ai constiinta ca tu. Aici se dezvaluie noutatea si unicitatea Evangheliei. Era un fel de suis. Si atunci. ce multumire puteti avea? Si pacatosii acelasi lucru il fac.. al legii dreptatii. niciodata sa nu astepti ca semenul tau sa inceapa. de la acest prag incolo. ce plata aveti?”. Cum ti-ar prii tie – cum doresti tu salvarea ta. Nu-i egoism. e negatia. sa nu talcuim gresit. este o restrictie. Daca faceti bine celor ce va fac voua bine. Daca dati cuiva cu imprumut si asteptati sa primiti inapoi intocmai. pe care Mantuitorul a rostit-o in Predica de pe Munte: “Ati auzit ca s-a zis: Ochi pentru ochi si dinte pentru dinte. deplin. cu certitudine. sa spuna cuvantul pe care l-am auzit: “Precum voiti sa va faca voua oamenii. Daca dai cuiva. asemenea cu noi – in numele Tatalui Ceresc cu Duhul Sfant si al omenirii intregi. daca i-am dat lui. Mantuitorul – Fiul lui Dumnezeu facut Om. sa transforme omul. Ea nu e si salvatoare. Intrebat fiind un rabin din vremea Mantuitorului: “Spune un cuvant care sa cuprinda esenta adevarului. marturia. daca poti. dar uneori parca ti-e ingaduit pentru tine. prin Dumnezeu. De la crima lui Cain urca omenirea la legea dreptatii. Observati. in firea cazuta. iar datoria lui este sa gandeasca sa-ti dea inapoi. pe care am auzit cum a evocat-o Mantuitorul. si-i dai definitiv. Pe de o parte. Dar daca nu ai ajuns la acel stadiu. Pentru ca. zice: pai cum. faceti-le si voi asemenea!”. sa nu fii tu cel obsedat si toata ziua sai zici: ia aminte ca ti-am dat. sa cugeti la tine savarsind binele. Pana aici ajunsese schimbarea – intoarcerea omului de la caderea lui Adam si a lui Cain – inainte de venirea Mantuitorului. Aceasta era o forma tragica a Legii Talionului. daca iti sta in masura. Vom talcui mai mult acest cuvant: fata de oricine. asa cum. cum a zis romanul: “Cine pe saraci ajuta. Cum ziceau romanii: “Dreptatea inseamna sa traiesti onest. de la rau. adevarata. numai. ci darul Lui este vesnic). spuneau cei vechi. ce multumire puteti avea? Si pacatosii dau cu imprumut pacatosilor ca sa primeasca inapoi intocmai”. pe Dumnezeu imprumuta”). te opreste. sa faci binele. care. si atat de concentrat sa fie acest cuvant. ca sa-l poti rosti cat ar sta omul intr-un picior!”. a iubirii de sine – grija de mantuirea ta. in Vechiul Testament. ii dai. pentru salvarea ta. cel putin in egala masura . din cuvantul Mantuitorului am cutezat a zice: “Precum voiesti sa-ti faca tie semenul tau sa faci tu”. nu ramane nici o clipa preocupat in chip egoist. Legea Talionului: “Ochi pentru ochi” (sau chiar doi ochi pentru un ochi. cum am auzit in pilda amintita). atunci ii dai. vei deveni un reper al binelui. Zice Mantuitorul: “Daca iubiti pe cei ce va iubesc. sa n-am dreptul sa cer inapoi ce i-am dat?! Noi credem si marturisim ca aici Mantuitorul vrea sa ne spuna acest lucru adanc de tot: a venit un om necajit la tine si ti-a cerut un ajutor. Adica la raul cuiva sa raspund si eu. incepand sa faci binele. pentru ca nu esti stapan pe el. multi dintre noi au avut aceasta experienta.chemarea inapoi. Intelesul Evangheliei acesta este: daca ai dat.

Si a fi pacatos inseamna a fi vrajmas lui Dumnezeu. De aceea l-a ispitit pe om. Si atunci. fara sa nadajduiti nimic in schimb. 35). nici de ceea ce ai daruit. Iluminat! El.” asemenea lui Dumnezeu. Cand gandesti la cuvantul lui Iisus: “Iubiti pe vrajmasii vostri”. si tuturor. ci in acea libertate a fiilor lui Dumnezeu. De aceea spune Dumnezeu prin Proorocul: “Nu pe Mine M-ati parasit (in pacatele voastre). Sa iubesti pe vrajmasi… E cu putinta? Este. s-a facut vrajmas Dumnezeirii. acesti conducatori de revolutii din Europa. iti parasesti chipul luminos. revolutia. esti vrajmasul tau.. Orice iti iarta omul. Si. acesti dictatori erau botezati. “Cand am citit cuvintele lui Iisus: «Iubiti pe vrajmasii vostri!». Se spune ca demonul. sub stapanire straina). deodata mi-am spus: Asta imi trebuie. acelui bine facut. ca tu insuti esti un vrajmas. cei casatoriti ca si cum n-ar fi casatoriti” (adica preocupati doar de legea trupului). cu ce argumente a condus el eliberarea poporului sau. te parasesti pe tine. in ultima instanta.–. Atunci mi-am zis: Doamne. a fi vrajmas tie insuti. De aceea a trimis Tatal pe Fiul Sau. iubitilor. ca El este bun cu cei nemultumitori si rai” (Luca 6. esti vrajmasul semenilor tai. si la noi. Pentru care zice Mantuitorul: “De aceea zic voua: Iubiti pe vrajmasii vostri si faceti bine si dati cu imprumut. s-a simtit iluminat. Si tu atunci esti vrajmas lui Dumnezeu si vrajmas tie insuti. prin Fiul Sau in Duhul Sfant: in iubirea vrajmasilor . cand a intalnit cuvantul Tau. multimile ii sorbeau vorbele de pe buze. din tren cobora putin pe scara vagonului. Cum? Numai impartasindu-te din iubire dumnezeiasca. de robia acelui dar facut. cat de adanc se reveleaza aceasta taina a iubirii vrajmasilor! Numai aceasta e salvarea lumii. pentru curatia inimii cuiva. si el scotea Noul Testament si le citea Predica de pe Munte a Mantuitorului. cu ce flacara a luminii Tale si a iubirii lui a trait! El insusi. si rasplata voastra va fi multa si veti fi fiii Celui Preainalt. in Germania. cand a citit aceste cuvinte ale Mantuitorului: “Iubiti pe vrajmasii vostri!”. si au facut sa curga atata sange. in caderea ta. si nici de povara. Doamne. ci pe voi insiva”. El singur. un lucru nu-ti iarta: sa fii mai bun decat el. prin pacat. la semenii tai. asa s-a si . vrajmasul lui Dumnezeu. apasand mai ales asupra acestor cuvinte: “Iubiti pe vrajmasii vostri!”. Tu. Cand parasesti lumina si iubirea divina. Asa cum spune Sfantul apostol Pavel: ajungi la starea aceea “incat cei ce au sa fie ca si cum n-ar stapani. Si toata revolutia lui a dus-o cu Noul Testament in san. Trebuie sa dovedesc vrajmasilor mei. taina Vestirii celei Bune a lui Dumnezeu-Tatal. fereste-ne de aceasta ispita si da-ne bucuria sfanta de a ne impartasi mai curand din bunatatea celorlalti. cu vreo invatatura calauzitoare din cartile lor vedice? Nu. in invidie. gandeste-te la iubirea ta. si in Turcia… Dar dintre cei care au condus revolutiile. salvarea ta. esti. cand Il parasesti deci pe Dumnezeu. precum stiti: incepand din Rusia. Cum spune dumnezeiescul Pavel: “Caci Fiul lui Dumnezeu a murit pentru noi cand noi eram pacatosi”. Caci aici e demoniacul: in ura. de aceea adeseori suntem noi insine ispititi sa suferim pentru frumusetea. posedat de nimic. a oricarui lucru al demonului. “Iubiti pe vrajmasii vostri. din intelepciunea lor. mai ales cand te vede cazut. cel mai de jos. si nu era din Europa crestina. cand nu mai esti obsedat. iti parasesti menirea. in adevarul cel mai adanc. erau crestini. apoi in Italia. nu de a-i pizmui. E vorba asadar de topirea urii si a oricarei seminte a raului.. au ucis atatia semeni ai lor! Iar indianul Gandhi. in Spania. greu te vei impartasi de la ei dintro asemenea iubire. cand l-a intrebat cineva cum. Mai intai: “Iubiti pe vrajmasii vostri!”. In chip de rob. ca-i iubim”. si cand ajungea in mijlocul celor care-l ascultau. in Portugalia. Intre cele doua razboaie mondiale s-au petrecut atatea revolutii. Caci omul. al jertfei pentru pacatosi. unul singur L-a descoperit pe Mantuitorul. Abia atunci esti liber. Si in chipul jertfei. S-a spus adeseori de catre talcuitori ca mai ales in aceasta se afla taina Evangheliei. o Doamne. care era sufletul luminat al poporului indian (pe atunci colonie. in final. a raspuns el. Daca ai sa privesti in jur. ci din Asia – Gandhi. Lucifer a fost invidios pe om cand a luat cunostinta ca Fiul lui Dumnezeu Se va intrupa si Se va face asemenea chipului nostru (pentru ca pe acest chip al nostru sa-l inalte la stralucirea chipului slavei Sale).

in calatorie sau stand locului. chiar negraind uneori… Va spuneam ca la Sfantul Antonie venea un ucenic o data pe an… Multi altii il intrebau: “Parinte. aducandu-mi aminte mereu de cuvantul lui Dumnezeu – “Vino si Te salasluieste intru mine. Sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne dea puterea. in casa ta. ci si al raului. Unule. Acela L-a facut cunoscut”. In Evanghelia dupa Ioan citim: “Pe Dumnezeu nu L-a vazut nimeni niciodata. neincetat. Duhul adevarului. Vedeti. de aici inainte macar. scriind sau ostenind. oriunde. si el devine un loc al Duhului Sfant. Zice Sfantul Vasile cel Mare: “Duhul (lui Dumnezeu) este cu adevarat locul sfintilor.savarsit din viata – martir. din cristelnita care e san al Maicii Domnului. Si sa fim aceiasi. Duhule Sfinte. in 1948. si acel loc a devenit un loc al Duhului Sfant. Cand te rogi: “Imparate ceresc. demonul (pacatul) l-a sfasiat pe om. Duhule Sfinte!” – atunci eu raman acelasi. – Cu alte cuvinte. cum zice Sfantul Vasile cel Mare. ajuta-ne sa fim in aceasta unitate de credinta. Daca eu cuget si ma rog asa. tu nu ma intrebi. dupa chipul Fiului. erau toti apostolii la un loc. sufletele noastre”. Mangaietorule. in aceeasi lumina si aceeasi iubire. Care. curateste-ne de toata spurcaciunea si mantuieste. deci Fiul din Sanul Tatalui. pururea fiind iubire si lumina. Si daca eu devin loc al Duhului Sfant. acelasi in afara ei. acelasi sa fiu. redobandind unitatea pe care demonul a sfasiat-o. Dar cum? In timp ce la strana sau in cor se canta: “Cu vrednicie si cu dreptate este a ne inchina Tatalui si Fiului si Sfantului Duh”. in piata. Bunule. Inima ta sa devina un loc al Duhului Sfant. Trebuie sa te transfigurezi in aceasta iubire divina dupa chipul Mantuitorului. Tu pururea fiind (auziti cuvant atat de frumos!) si acelasi fiind”. si cum o poti trai. sa fim asa cum zicem despre Dumnezeu: pururea fiind si acelasi fiind – pururea fiind iubirea si lumina divina in mine si acelasi fiind – in lumina si iubire: ziua si noaptea. Veti fi ca niste dumnezei”. e ambiguu. Iar sfantul este pentru Duhul Sfant un loc al Sau intrucat se ofera sa locuiasca cu Dumnezeu. Care pretutindenea esti si toate le plinesti. Care este in Sanul Tatalui. Cine s-a facut san al Fiului lui Dumnezeu? Maica Domnului. si ne rugam toti: Doamne. cei batrani. Sa retinem cuvintele: “pururea fiind (existand) si acelasi fiind”. neschimbat. prin botez. Ma rog de multe ori lui Dumnezeu. Atat de mult ne-au patruns aceste cuvinte! Noi suntem ziditi dupa chipul lui Dumnezeu-Tatal prin Fiul in Duhul Sfant. o marturie a Lui. nu-mi spui nimic? . in fiecare. pe strada. la lucru sau gandind. Caci a fost martirizat (noi. iubirea aceasta – ea e salvatoarea lumii! Dar te intrebi cum o poti dobandi. raspunde-mi la intrebarea cutare sau cutare! Acest ucenic nu-l intreba nimic. in lumina si iubire divina. Cine este Sanul Tatalui? E Duhul Sfant. un loc al Duhului Sfant. Tu vrei s-o traiesti pentru salvarea semenilor tai. preotul se roaga in altar: “Cu vrednicie. dupa al Carui chip am fost zidit si voia Tatalui se implineste in mine. acelasi este. in numele lui Iisus. e impartit. acelasi sa fii la altar. Duhul Sfant zideste un loc in lume – e cu adevarat locul sfintilor. stim). a poporului. In orice stare a mea. Ganditi-va: la Cincizecime. Asa au fost sfintii toti. atunci lumina Duhului Sfant straluceste pe fata lui Hristos. al Fiului lui Dumnezeu. Te marturisim pe Tine. vino si te salasluieste intru noi! – in mine. Nu mai e acelasi in orice clipa. Dar. un templu al Duhului Sfant. vino si Te salasluieste intru noi. ca inima mea sa devina loc al Duhului Sfant. Si fiecare din noi tinde sa fie acelasi. crestinul nascandu-se din apa si din Duh. daca veti gusta nu numai din Pomul binelui. si se numeste templul Sau”. in tine. Sta langa el. cand a pogorat Duhul Sfant. Fratilor. la locul tau de munca. Vistierul bunatatilor (al tuturor bunatatilor dumnezeiesti) si datatorule de viata. oricand si oriunde. Doamne! In afara de ingerii cazuti numai omul e duplicitar. – Omule. cand i s-a adresat: “Oare a zis Dumnezeu ca de veti gusta din Pomul cunostintei Binelui si Raului veti muri? Nu veti muri. acelasi in biserica. Fiul Sau unic. mai esti acelasi? Nu aici s-a produs sfasierea? Nu aici s-a produs duplicitatea? Caci aceasta a fost caderea. Dar gustand si din bine si din rau mai ai unitatea. Ca din ea S-a intrupat Fiul lui Dumnezeu si ea a devenit templu al Duhului Sfant. Doamne. Vesnicule Dumnezeu. acelasi fiind.

asa sa marturisim si noi. Raul. Deci cine mananca din Cuvantul lui Dumnezeu. Parintele Constantin Galeriu . ajuta-ne. care este Iisus. Dar eu urasc raul din el. a pacii divine langa el. plangand pentru el. Tu. cei de aici! Fii ai luminii si ai iubirii. Ajuta-ne Doamne. credinta mea marturiseste. iar el sa ia sanatatea mea”. precum si Tatal vostru este milostiv!”. Prin urmare cel ce vietuieste in dragoste rodeste viata din Dumnezeu si gusta invierea inca din viata de aici. marturie a invierii”. a luminii. Si se face prin aceasta nemuritor. Doamne. iubindu-l. mi-e de ajuns sa stau langa tine…” Simtea prezenta harului. caci aceasta vrea Mantuitorul. cum zic Sfintii Parinti. pururea fiind si acelasi fiind. incheie Mantuitorul acest cuvant atat de dumnezeiesc: “Deci fiti milostivi. Ce stare de har!… Cum ar fi cineva. El o marturiseste si Ioan intareste: “Dumnezeu este Iubire”. Ca tineretile ce sunt vii imi este credinta batranetilor mele. unde a mucenicit) fii ai luminii si ai iubirii vesnice. rugandu-ma pentru salvarea lui. Asta nu inseamna ca eu am sa ma fac partas relelor cuiva. Ca «cel ce manaca din painea pe care i-o voi da Eu lui nu va vedea moartea in veac»”. in noi a inceput invierea. In loc sa fiu robul lui Dumnezeu. Parintii au spus: “Iubeste pe pacatos. Fericit este cel ce mananca din Painea dragostei. nu va vedea moartea in veac. acestui lepros. in ofranda sfanta… Asa cum marturisea Sfantul pomenit de noi astazi. fa-ne si pe noi sa fim aceiasi. sa lucrez relele lui. Doamne. eu am devenit robul lui. caci iertare inseamna vindecare . eu sunt robul lui. eu sa lucrez cu relele lui. Si simt ca aceasta credinta si marturie a iubirii Lui va naste neincetat (o spunea aceasta la Paris. Cand am dobandit starea aceasta. Cu alte cuvinte sa se impartaseasca cineva din pacea lui Dumnezeu care e in tine. vazandu-l pe vrajmas voind raul semenilor mei sau tarii mele. e o arvuna a invierii. adica din taina iubirii. pe el trebuie sa-l urasc. Asa au fost sfintii. bunaoara un bolnav de SIDA in ziua de astazi si ar fi primit cu acea stare de har de un doctor. in ceasul martirizarii lui: “Cu toate ca am imbatranit (era ca la nouazeci de ani). Mantuitorul S-a rugat pe Cruce: “Parinte. din dumnezeiasca Impartasanie. Dumnezeul Cel peste toate. din lumina si iubirea Lui. uraste pacatele lui!”.– Parinte. sa nu mai faca rele. neschimbata. Eu. Caci cel ce se hraneste din dragoste se hraneste din Hristos. Dionisie Areopagitul. precum ma vedeti. De aceea. sa raman acelasi. Mereu cercetandu-ma: sa ma schimb eu dupa lume?! Doamne pazeste! Sa fiu eu robul ticalosiei cuiva?! Cand vrajmasului meu ii raspund cu vrajmasie. fii ai invierii sa fim! Amin. din iubirea dumnezeieasca. dar pururea aceeasi. da-mi acea putere ca eu sa iau boala acestui bubos. din aceasta lumina si iubire divina impartasindu-ma. fiecare suflet sa ramana acelasi in iubire. Unul se ruga lui Dumnezeu: “Doamne. Asta nu inseamna ca. – Impartasiti-va din mila. cu constiinta ca in aceasta stare. iarta-i ca nu stiu ce fac!” – deci: “Vindeca-i. fa-ne partasi sa gustam din taina invierii de aici. O. Pentru ca relele lui pot contamina pe altii. Doamne!”. insa. asa sa ramanem. Zice atat de frumos Sfantul Isaac Sirul: “Cel ce a aflat dragostea mananca pe Hristos (se hraneste cu Hristos) in fiecare zi si ceas.

nici altcineva din cei multi care duceau la mormint pe fiul ei. I s-a facut mila de ea (Luca 7. 17). 13. Efeseni 2.Predica la Duminica a XX-a dupa Rusalii Predica la Duminica a XX-a dupa Rusalii ( Despre mila lui Dumnezeu ) Si vazind-o Domnul. Ioan Damaschin. Tit 3. 18). cartea I-a. milostivindu-Se. mila Lui nu are margini. C. 13). I S-a facut mila de ea si i-a zis: Nu mai plinge! (Luca 7. Mila lui Dumnezeu este din neam in neam spre cei ce se tem de Dinsul (Psalm 102. 17). I Paralipomena 16. Toate neamurile sint datoare sa slaveasca pe Dumnezeu pentru mila Lui (Romani 15. Nici femeia cea vaduva din cetatea Nain. 9. Iubiti credinciosi. De aceea lui Dumnezeu I se mai zice si Tatal indurarilor si Dumnezeu a toata mingiierea (II Corinteni 1. 4-6. din robia cea amara si grea a diavolului (Luca 1. a inviat pe fiul vaduvei din Nain. Mila lui Dumnezeu este una din insusirile intelepciunii lui Dumnezeu (Iacob 3. I s-a facut mila de ea. 77-78. 3). p. 4. dupa cum spune dumnezeiasca Evanghelie de azi: Si vazind-o Domnul. Cind Mintuitorul. 3). le are dumnezeirea din fire si nu le-a luat din alta parte (Sf. de a invia pe fiul vaduvei si a-l da mamei sale. s-a aratat prin trimiterea Fiului Sau pe pamint. este mila Ta (Psalm 107. 21). 20. 5. I Petru 1. Toate insusirile lui Dumnezeu. II Paralipomena 5. 14. 34. Isaia 30. vazind-o plingind. prin aceasta preaslavita . Stim cu totii. De aceea si Duhul Sfint ne incredinteaza. ca cea mai mare mila si milostivire a lui Dumnezeu. ca sa mintuiasca neamul omenesc. zicind: Ca mai mare decit cerul. 51). nu au rugat pe Mintuitorul sa faca acea preaslavita minune. Dogmatica. Ci Insusi Mintuitorul nostru Iisus Hristos. Ca si celelalte insusiri ale lui Dumnezeu. 13) Iubiti credinciosi.

cimpiile si gradinile si aduc mare bucurie oamenilor. numai uitindu-se la cer si suspinind din adincul inimii pentru lipsa de apa si de hrana. nu multumesc din inima Preainduratului si Atotputernicului Dumnezeu pentru mila si milostivirea Sa asupra zidirilor Sale? Ba uneori. ca indata ce preotii aduna poporul si fac rugaciuni de ploaie si Sfintul Maslu in biserici. 16). gindaci. potoleste tulburarile. Cine nu cunoaste. Dar indata ce se fac slujbe. privind la inimile lor. 5) si fericeste pe cei ce iubesc pacea. care se roaga in tacere. 9). gradinilor si recoltelor. daca oamenii se caiesc de pacatele lor si alearga cu lacrimi la post si rugaciune. dupa marturia Scripturii cerul. plantelor si tuturor vietuitoarelor pamintului. indata suferintele omenesti se usureaza si insectele stricatoare dispar prin mila si purtarea de grija a Preabunului si mult Milostivului Dumnezeu fata de neamul omenesc. Cine nu a vazut vreodata. cu mari inundatii si alunecari de teren. aducind mingiiere si bucurie tuturor. nicidecum. dupa marturia Sfintei Scripturi.minune a adus negraita bucurie si spaima. fiindca. si celor buni. incit toti au dat slava lui Dumnezeu. sau sint cutremure grele de pamint. Insa daca preotii si credinciosii se aduna in biserici si fac rugaciuni. se face ca fierul si pamintul ca arama (Levitic 26. se vad fulgere de la rasarit pina la apus si incep a cadea stropi de apa si indata vine ploaie mare si curata. indata le trimite ploaie si vreme buna spre rodirea pamintului. ploua peste cei drepti si peste cei nedrepti si rasare soarele Sau peste cei buni si peste cei rai (Matei 5. atunci. ploi peste masura si grindina. ca un stiutor de inimi. Oceanul cel fara de fund si fara de margini al milei si milostivirii lui Dumnezeu a lucrat si lucreaza in tot locul si in toate timpurile asupra tuturor zidirilor Sale. Dumnezeu. Cine nu cunoaste atunci si nu vede in aceasta binefacere a lui Dumnezeu indurarea si dragostea Lui fata de oameni? Cine din cei credinciosi. care au frica de Dumnezeu. si aduc multumire Preabunului Dumnezeu. Si aceasta pentru ca Domnul. Dumnezeu ingaduie sa apara pe pamint boli grele si fara leac si multime de lacuste. pe cimp si prin gradini. aghiasma si alte slujbe rinduite. Insa. si inainte de a se aduna credinciosii la rugaciune in biserica. ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema (Matei 5. 19) si incep toate vietuitoarele de pe pamint a simti lipsa de apa si de hrana. atunci Preabunul si Atotputernicul Dumnezeu. 45). daca oamenii isi aduc aminte de Dumnezeu si alearga la El cu rugaciuni si zile de post din toata inima. El este Imparatul pacii (Isaia 9. Dar oare mila lui Dumnezeu numai intr-un loc si intr-o vreme se arata asupra neamului omenesc? Nu. Apoi se aud tunete. mila si indurarea Lui Dumnzeu asupra oamenilor si purtarea Lui de grija pe care o are spre toate fapturile Sale? Alteori. zicind: Fericiti facatorii de pace. Sfintul Maslu. Caci Domnul se milostiveste spre noi si asculta pe toti care se roaga pentru pacea lumii si unirea fiilor Bisericii Lui. omizi si alte insecte care fac mari stricaciuni gradinilor. Alteori se ridica furtuni mari. care I-a cercetat. de mare seceta. viermi. indata incep a se ivi nori pe cer. . rugaciuni si Sfintul Maslu la biserici si prin casele crestinilor. pentru pacatele oamenilor. Uneori se ridica mari tulburari si razboaie intre popoarele lumii care aduc moartea a mii si milioane de oameni. si celor rai. care adapa tarinile. Care le stapineste pe toate. vara cind seceta mare si arsita ameninta pe oameni si animalele lor. adunindu-se si ingramadindu-se. dupa cum spune si dumnezeiasca Scriptura: Indurarile Lui sint peste toate lucrurile Lui (Psalm 144. zicind: Prooroc mare S-a sculat intru noi ca a cercetat Dumnezeu pe poporul Sau (Luca 7. ingaduie Dumnezeu sa vina peste oameni boli grele. bolile se vindeca prin credinta si oamenii se fac sanatosi ca mai inainte. fara leac sau cu anevoie de vindecat prin doctori. stinge razboaiele si aduce pace si intelegere intre oameni. aducind mari stricaciuni livezilor. pentru pacatele oamenilor. cit si tuturor celor ce erau de fata. ploile inceteaza si cutremurele se linistesc cu mila si cu puterea cea negraita a Preabunului Dumnezeu. 9). dar mortii nu I-a dat. Alteori. atit mamei copilului inviat. livezilor si tuturor semanaturilor. Insa.

Acum voi spune o istorie sfinta despre mila. sa dam celor saraci si necajiti. . toata datoria aceea ti-am iertat-o fiindca M-ai rugat. mai bine zis demonilor. Deasemenea. despre pierderea Sodomei (Facere 18.Dar cine dintre oameni va putea sa spuna vreodata cit de mare si nemasurata este indurarea si mila lui Dumnezeu. 23-33). Dumnezeu ameninta pe poporul Sau. pe care Dumnezeu le-a stirpit din fata fiilor lui Israel (I Paralipomena 33. cum a trecut pe fiii sai prin foc si a facut idol cioplit si l-a asezat in templul lui Dumnezeu si cum. ca mila lui Dumnezeu se arata pururea catre cei ce se lasa de cele rele si se caiesc de pacatele lor. Cind vrem sa facem milostenie. dar mai cu seama in indelunga Sa rabdare (Ieremia 9. cum a facut jertfelnice idolilor. facind noi fapte de milostenie. Cine vrea sa inteleaga clar acest lucru. 13. fiindca nu este credinta. 3). Iubiti credinciosi. 22) si daca cineva miluieste sa miluiasca cu voie buna (Romani 12. dupa marturia care zice: Omul cel milostiv face bine sufletului sau. Prin aceasta implinim porunca data de Domnul. Tot asa si Mintuitorul nostru Iisus Hristos in pilda cu datornicul cu zece mii de talanti. aducindu-ne aminte ca roada omului drept este "milostenia" (Pilde 19. a inteles cite rautati si faradelegi a facut el inaintea lui Dumnezeu. Auzi ce zice Dumnezeu prin gura marelui prooroc Isaia: Sa-si lase cel necredincios caile sale si omul faradelegii sfaturile sale si sa se intoarca la Dumnezeu. fratii mei. sa citeasca in Sfinta Scriptura despre convorbirea fericitului patriarh Avraam cu Dumnezeu. imparatul Manase. decit jertfa: Mergind. datorita celor drepti. milostivirea si indelunga rabdare a lui Dumnezeu pe care o are pururea El asupra celor rai. spre a-i intoarce la pocainta. si va fi miluit (Isaia 55. incit ei au savirsit mai mult rau decit alte popoare. 47. ca si tu sa ai mila de cel impreuna sluga cu tine. fratii mei. nu se cadea. in amindoua curtile templului Domnului. 15. 1-2). oare. Care zice: Fiti milostivi. 25). 42. pierde trupul sau (Pilde 11. 36). care sint tot oameni ca si noi. cu pierzare. 23-34). Iarasi mila lui Dumnezeu se arata in crutarea celor rai. Mintuitorul nostru Iisus Hristos ne-a aratat ca mai mult voieste de la noi mila. Pilde 3. iar nu jertfa. Si prin marele prooroc Ieremia. Israel. acelasi lucru se arata: Cel faradelege. sa fim cu inima buna si cu bucurie. Iarasi vedem luminat din marturia Sfintei Scripturi. Cu adevarat. fii ai lui Israel. a adus pe Iuda si pe toti locuitorii Ierusalimului la atita ratacire. facem bine sufletelor noastre. ca nu am venit sa chem pe cei drepti. invatati ce inseamna: Mila voiesc. pentru ca nu face mila si zice prin proorocul Osea: Ascultati cuvintul Domnului. 8). cu viata va trai si nu va muri (Ieremia 18. 7). Isaia 30. precum si Eu am avut mila de tine? (Matei 18. despre mila si milostivirea lui Dumnezeu si in ce fel lucreaza ea asupra noastra. Cine a citit in Sfinta Scriptura istoria imparatului Manase. 2-9). 18). trebuie sa stim ca in toate se arata mila lui Dumnezeu. Dumnezeu este bun si blind si mult milostiv tuturor celor ce Il cheama pe Dinsul (Psalm 85. nici Tatal vostru nu va va ierta voua greselile voastre (Matei 6. 12. care pururea si in tot locul se revarsa asupra tuturor fapturilor Sale? Asadar. ci pe cei pacatosi la pocainta (Matei 9. Marcu 11. Sa ne aducem aminte ca. 7. dar voieste ca si noi sa facem mila cu cei ce ne gresesc noua: Iar de nu veti ierta oamenilor greselile lor. ca va sa judece Domnul pe cei ce locuiesc pe pamint. ne arata pedeapsa celui ce nu a voit sa faca mila cu fratele sau. cugetind noi la mila si indurarea lui Dumnezeu. Psalm 77. Pina aici am aratat cu marturii din dumnezeiasca Scriptura. 4). Cum a adus pe poporul lui Israel la inchinare de idoli. precum si Tatal vostru este milostiv (Luca 6. 17). iar cel nemilostiv. nici mila si nici cunostinta lui Dumnezeu pe pamint (Osea 4. caruia ii zice: Sluga vicleana. sa ne silim a fi milostivi fata de fratii nostri loviti de atitea suferinte. se va intoarce de la toate faradelegile sale pe care le-a facut si va pazi toate poruncile Mele si va face dreptate si mila. 7).

la un preot sa-si marturiseasca pacatele. fiul lui Iezechia. indurarea si indelunga rabdare a lui Dumnezeu cea fara de margini. a intors la pocainta si la dreapta credinta pe Manase. mintuieste-ma si pe mine nevrednicul dupa mare mila Ta si Te voi proslavi in toate zilele vietii mele. cele mai multe ca nisipul marii. ca zice Domnul: Fericiti cei milostivi ca aceia se vor milui! (Matei 5. Pozitia cea mai dreapta si mai ortodoxa a noastra fata de mila lui Dumnezeu este aceasta: sa ne silim la lucrarea tuturor faptelor bune. zicea: Doamne Atottiitorule. Cel ce ai facut cerul si pamintul cu toata podoaba lor. sa nadajduim la mila lui Dumnezeu nu la faptele bune ale noastre. sa-i ajutam dupa puterea noastra cu cele de trebuinta vietii: un ban. sa-i mingiiem. Sa ne invredniceasca Bunul Dumnezeu de mila Lui cea mare. sa ne rugam lui Dumnezeu pentru sanatatea si alinarea suferintelor lor. am pacatuit si faradelegile mele eu le cunosc. fagaduind indreptare din toata inima si. sintem si noi datori sa facem mila cu semenii nostri. iarta-ma si nu ma pierde in faradelegile mele si nici nu ma osindi la intuneric sub pamint. si sa ne ajute a face mila ca sa dobindim iertare si Cereasca Imparatie care nu va mai avea sfirsit. Pilda cu imparatul Manase. Am pacatuit. sa nu ne dezna-dajduim de mila Lui care pururea ne ajuta pe calea mintuirii. a-i indemna la biserica. Sa luam aminte ca daca Dumnezeu face mila cu noi. Acolo a inceput cu mare durere din adincul inimii sale a se ruga si a cere mila si indurare de la Preabunul Dumnezeu.. Acolo. Care ai legat marea cu cuvintul poruncii Tale. in Babilon. neincetind a se pocai si a face tot felul de fapte bune spre slava lui Dumnezeu. Sint atitia crestini robiti de pacate. Manase a fost ascultat de Dumnezeu si nu numai ca a fost miluit si iertat de pacatele lui. ca va dobindi iertare de toate pacatele si mintuirea sufletului sau.. la rugaciune. pe care le-a facut inaintea Domnului in Ierusalim. care l-au prins cu arcanul si l-au dus legat cu catuse de fier. . Sa ne ostenim a-i calauzi spre Hristos. insa cer. cu dragoste. Doamne. rugindu-Te: Iarta-ma. Sint atitia oameni saraci. bolnavi la suflet. 7). rugindu-se. Dumnezeule. Dupa aceasta rugaciune plina de umilinta. cazuti din dreapta credinta. pentru ca nimenea nu poate sa stea inaintea stralucirei slavei Tale si nesuferita este minia urgiei Tale asupra celor pacatosi! Insa nemasurata si neajunsa este mila fagaduintei Tale. sa-i convingem sa se pocaiasca si sa urmeze cu dreapta credinta lui Hristos. Asa sa nadajduiasca in mila lui Dumnezeu. Numai asa ne putem mintui. Dumnezeul parintilor nostri. ci si din robie l-a scos Preamilostivul Dumnezeu si l-a intors in Ierusalim unde i s-a dat imparatia pierduta si pina la sfirsitul sau a imparatit peste Israel. o haina. inaintea Caruia toate se tem si se cutremura din pricina Atotputerniciei Tale. Iar fiindca era legat in lanturi de fier si nu putea sa-si plece genunchii sai la rugaciune a zis: Dar acum imi plec genunchii inimii mele. o piine daruite. Amin. Dumnezeul celor ce se pocaiesc. Sa le vorbim de bucuria mintuirii si de chinurile iadului. Caci a trimis asupra sa cu razboi. cu hotarirea de a nu mai pacatui si a-si plini canonul dat. caci Tu esti. sa-i cercetam. iar in vreme de caderi in pacate.Dar mila. s-au aratat si asupra acestui imparat departat de la El si. pe capeteniile armatei regelui Asiriei. Sint atitia oameni bolnavi. al lui Isaac si al lui Iacov si al semintiei lor celei drepte. Doamne. Numai sa se marturiseasca la duhovnic cu mare cainta cu durere de inima.. al lui Avraam. fiind in mare necaz si strimtorare. cu judecatile Sale necuprinse de minte. rugind bunatatea Ta.. si-a adus aminte de Dumnezeu si de adincul rautatilor si al faradelegilor lui. macar de ar fi cel mai pacatos om din lume. Arata-Ti peste mine bunatatea Ta. Care ai incuiat adincul si L-ai pecetluit pe el cu numele Tau cel infricosat si slavit. caci nimenea nu trebuie a se deznadajdui de mila si milostivirea lui Dumnezeu. ne indeamna si pe noi la pocainta.

si insemneaza cu semnul tau . crucea este in acelasi timp "semnul lui Hristos" si al crestinismului. Catre acelasi inteles ne conduc si cuvintele Domnului rostite in sinagoga din Capernaum. 4).. Asa de pilda. prin Ierusalim. "Atunci se va arata pe cer semnul Fiului Omului" spune Mantuitorul insusi (Matei XXIV. Prea Sfanta Fecioara : "Acesta este ca un semn care va starni impotrivire" (Luca II. In Noul Testament de asemenea. 30). "Semn de impotrivire"." Iisus le raspunde : "Eu sunt painea vietii.. adica ceea ce va numi Sfantul Pavel : "sminteala crucii". Hrana Lui era deci viata Lui. IX. care e o preinchipuire a crucii.. La intrebarea multimii: "Ce semne arati ca sa credem in Tine ? Parintii nostri au mancat mana in pustie. cand proorocul aude : ". viata de jertfa.. dupa Sfanta Scriptura : "Semnul Fiului Omului".adica al crucii (litera "itau" in alfabetul vechi grec avea exact forma crucii). Este.. pe oamenii care gem si care plang din cauza multor ticalosii care se savarsesc in mijlocul lor" (Iez.. de cruce impartasita si . Biserica a vazut in acest semn crucea Domnului. Cel ce mananca trupul Meu si bea sangele Meu are viata vesnica. 34). pe frunte. "semnele savarsite de Moise prin toiagul lui (Iesire IV. Sau semnul din viziunea lui Iezechil. dreptul Simeon intampinand pe Iisus in templu rosteste catre Maica Lui.Treci prin mijlocul cetatii. Catre aceasta intelegere ne conduc marturisirile Sfintei Scripturi. 8-18). 30. 54)." (Ioan VI.Parintele Ilie Cleopa Crucea este semnul schimbului de iubire intre Dumnezeu si noi Jertfa si altar de jertfa. 31.

La Botez si indeosebi la ungerea cu Sfantul Mir se insemneaza toate simturile si incheieturile. cand in legea veche se facea taierea imprejur. Trimiterea. tot astfel si atunci va arata ranile si crucea. dar semn nu i se va da. Si in atatea imprejurari asa cum faceau cei dintai crestini. prin tot ceea ce este si infaptuieste El. se vede ridicata la unele raspantii de drumuri. la inceputul ca si la sfarsitul lucrului. in drum spre Ierusalim. a stralucirii si puterii Lui creatoare. rostind asupra lui : "Sa se insemneze Doamne lumina fetei Tale peste robul Tau acesta. si la trezirea din somn. ea insasi fiind Altar. in toate lucrarile noastre. crestinul se insemneaza cu semnul crucii ca si cu o pecete a lui Hristos. al iubirii. primejdie sau ganduri rele. ca sa arate ca Acesta a fost Cel rastignit". este pentru noi "semn". la cruce si inviere. pentru pocainta lor. Crucea este semnul si locul in care ne intalnim cu Iisus. incercarea prin care trecuse proorocul si propovaduirea lui erau un "semn" pentru Niniviteni. noi ne insemnam cu semnul sfintei cruci" (P. Crucea se zugraveste pe sfintele vase. pe odajdii. Cuprinde . in toata ziua . a jertfei. col. inainte de somn.. Cum istoriseste Sfantul Evanghelist Luca . Astfel aceasta luminoasa unitate a marturisirilor Sfintei Scripturi arata crucea drept "Semnul Fiului Omului" . Si apoi de-a-lungul intregii vieti. dupa cum ne da marturie scriitorul bisericesc Tertulian (160-240) care spune : "inainte si in timpul treburilor. dar prin aceasta ne-a si castigat-o pe a noastra. rostindu-se : "Pecetea darului Sfantului Duh" . zidirea toata. 40). la vreme de mahnire. "Pune-ma ca o pecete pe inima" invoca sufletul in Cantarea Cantarilor (VIII.noua prin trupul si sangele Sau" in Sfanta Euharistie. crucea este desigur si semn al crestinului. a Sfantului Duh care-L pecetluieste pe Hristos in noi. precum si deasupra Sfintelor locasuri. imbracandu-ne.. crestinul dreptmaritor se insemneaza cu acest semn dumnezeiesc: cand incepe rugaciunea. se aseaza la capataiul celor adormiti intru nadejdea invierii si a vietii de veci. pentru a ne incredinta grijii lui Dumnezeu. decat semnul proorocului Iona. ne-a iertat pacatele. Purtand si numele lui Hristos. si sa se insemneze crucea Unuia-Nascut Fiului Tau in inima si in cugetul lui". se vorbeste deopotriva de "Crucea lui Iisus" si de crucea celui ce-L urmeaza pe Iisus. 2930). 99)... cu aceasta incepe savarsirea Sfintelor Taine.. al slujirii Lui. ca si apa. ca si la intoarcere . Iisus se adreseaza celor de fata si zice : "Neamul acesta cere semn . sfinteste darurile aduse la Altar. viata. Caci mai zice Domnul : "Precum a fost Iona in pantecele chitului trei zile si trei nopti asa va fi si Fiul Omului in inima pamantului. In sfarsit. care arata ca face parte din trupul Lui. intrand si iesind. II. acum preotul merge si binecuvinteaza pruncul in chipul crucii. pe cartile de cult. si cand o termina . inainte de culcare. De aceea in Sfintele Evanghelii. in timpul ei. trei zile si trei nopti" (Matei XII. Hristos nu se rusineaza de crucea Sa.. caci "in puterea crucii". spre a ne agonisi binecuvantarea Lui. la iesirea din casa. la fiecare pas si la fiecare fapta. Este semnul schimbului de iubire intre Dumnezeu si noi. tot atat de evident aste "semnul lui Iona". 6). la plecarea in calatorie. cele mai multe fiind zidite in forma ei. din Biserica. sursa a tuturor semnelor care au calauzit spre mantuire si care toate duc ca si catre o culme a lor. sta taria creatiei si a innoirii ei. Si pecetluirea cu acest semn in Biserica incepe inca din pruncie. ne-a aratat astfel cea mai inalta iubire a Sa fata de noi. Caci precum a fost Iona semn Ninivitenilor. si fiinta a semnului . 29-30). Si atuncise va arata pe cer semnul Fiului Omului" (Matei XXIV. crucea si invierea Sa. semnul vietii.. Impartasirea insasi cu trupul si sangele Domnului este tot o marturisire a crucii. Sfantul Ioan Gura de Aur observa cu adanca patrundere : "Vezi cat de mare este puterea semnului crucii ? Crucea este mai stralucitoare si decat soarele si decat luna. Si sa nu te minunezi ca Domnul vine purtand crucea ! Dupa cum a facut cu Toma aratandu-i semnul cuielor si ranile. pentru ca ne-a mantuit prin ea. La a opta zi dupa nastere. asa va fi si Fiul Omului semn acestui neam" (Luoa XI. Semn al "Fiului Omului".L. Ea descoperind iubirea lui Hristos trebuie sa reveleze si iubirea noastra ca chemare si raspuns. Cu atat mai mult Fiul Omului. a jertfei. Talcuind impreuna cuvintele profetice ale Domnului : "Soarele se va intuneca si luna nu va mai da lumina ei. iar stelele vor cadea. holdele.. Si tot crucea sta pe Altar. cand ne asezam si ne ridicam de la masa . In chipul crucii preotul binecuvinteaza credinciosii.

nu au sens si putere daca nu trec in interiorul constiintei. Rugaciunea. ca si cum ar avea nevoie de ceva". pentru ca toate trebuie sa se sfinteasca. intelesul lor. Si astfel adevarul ni se descopera a fi unitatea deplina intre cuvant si trup. cum o arata Sfantul Pavel: "Duh.. in nici un chip semnul crucii. "lucru al mainilor noastre. ". 20). nu ar fi cuviincios sa ne inchinam Domnului facand acest semn al crucii. indeosebi pe acei credinciosi din Vechiul Testament a caror inchinare se transformase in forme goale. din inima fiintei noastre. intreg cultul si intreaga noastra slujire trebuie sa purceada din adanc. nici numai de un anume neam (iudei sau samariaieni).. Nu exista cult adevarat. in minte. slujirea Lui nu poate fi marginita de nimic. Cand Mantuitorul spune : "Cei ce se inchina lui Dumnezeu trebuie sa I se inchine in duh si in adevar. inchinarea. ca si Tatal astfel ii doreste pe cei ce I se inchina Lui. uscate. intre duh si viata. El dand tuturor viata si suflare si toate. ne stau pilda a unei astfel de inchinari si slujiri. . 25). inchinarea. Dar adevarul viu este Hristos. ne invata ca rugaciunea. V.. Prin duhul comunicam cu Dumnezeu care este "duh" . 1).. Domnul ii avea in vedere. gesturile. este Cuvantul care s-a facut trup. fiind "duh". ziditor. bine placuta lui Dumnezeu. sa observam ca Mantuitorul. In vorbirea cu samarineanca. este semnul prin definitie al crestinului drept-credincios si aceasta pentru ca esential e semnul iubirii. invata Apostolul (I Cor. 19).astfel intreg orizontul vietii noastre. Iar Apostolul invata ca : "Dumnezeu. Iar aceasta inchinare trebuie sa fie integrala.. Pentru a patrunde inca si mai profund acest inteles. in cuvintele rostite catre femeia samarineanca. Cat priveste invatatura Sfantului Pavel ca "Dumnezeu. 16). cand adevaratii inchinatori se vor inchina Tatalui in duh si in adevar. duhul ne deschide circulatiei iubirii... ci "in duh si in adevar". fara viata . tin de conditia noastra de faptura si Mantuitorul insusi S-a rugat. iar nu jertfa si cunoasterea lui Dumnezeu mai mult decat arderile de tot" (Osea VI. 23). Intelesul lor corect este acela ca noi nu-I putem oferi lui Dumnezeu ceva. nu este slujit de maini omenesti. nu duhuri fara trup.. sa cuprinda faptura noastra in totalitatea ei. ca unele care sunt ale lui Dumnezeu". intrucat Mantuitorul a zis catre femeia samarineanca : "Vine ceasul si acum este. Mantuitorul mai atrage de asemenea atentia femeii samarinence ca aceasta inchinare adevarata nu mai este legata de un anumit loc (templu) sau localitate. harului. Inchinarea. 23-24). VI. 6).. al "duhului" fara cel extern. in inima. al intregii noastre fapturi. Mantuitorul a binecuvantat cu mainile Sale pe copii. smochinul uscat le era o pilda (Matei XXI. apare evident ca aceste cuvinte nu au nici o legatura cu facerea semnului crucii. suflet si trup" (I Tes. ca si cum ar avea nevoie de ceva. De aceea nu e de conceput cultul intern al inimii. sfanta. din "duh". Duh este Dumnezeu si cei ce I se inchina trebuie sa I se inchine in duh si in adevar" (Ioan IV. Cuvintele legii vechi fusesera scrise pe piatra si pecetluite cu sangele animalelor . semnele pe care le facem si semnificatia. intre credinta si fapta. Mantuitorul. intre actele. Dealtfel. nu cere simplu inchinarea in duh. incat asa cum indeamna acelasi Apostol: "Sa infatisam trupurile noastre ca pe o jertfa vie. profetii." (Evrei VIII. legea Noului Testament pecetluita cu sangele lui Hristos trebuie sa se inscrie in inima. Spun insa oarecare dintre credinciosi ca totusi. 10). in duhul nostru. Deci intreaga noastra fiinta trebuie sa participe la actul de adorare. Aceste cuvinte ale Sfintelor Scripturi nu opresc insa. sunt insa cu totul altceva . Prin Hristos se incheie insa un Nou Testament de care vorbeste Sfantul Pavel cand zice : "Acesta este Testamentul pe care il voi intocmi casei lui Israel : pune-voi legile Mele in cugetul lor si in inima lor le voi scrie. care sa-I implineasca cumva "lipsa". cultul extern si intern. Este al tuturor si cu egala iubire se deschide tuturor. intrucat El este plinatatea.. si deci. apostolii. "Preamariti dar pe Dumnezeu in trupul si in duhul vostru." (Fapte XVII. ca inchinarea noastra cea duhovniceasca" (Rom. Inca si Profetul spusese : "Mila voiesc. el. Dumnezeu este pretutindeni. e Absolutul. punandu-si mainile peste ei" (Marcu X. inchinarea. acolo unde constiinta e moarta. Suntem suflet si trup. XII.Si luandu-i in brate i-a binuecuvantat. nu este slujit de maini omenesti.

incheind cu "Amin". "este oarecum o invatatura pe scurt a legii crestine". dupa cum si canta Biserica : "Doamne. egocentrismul. IV. sa amintim acum putin si despre semnul insusi al crucii si despre marturia pe care o da crestinul prin ea. amin.. Savarsit astfel. Credinciosii de atunci se rugau si ei cu mainile ridicate. V. II. 5-6). asa cum imbratiseaza bratele crucii. Si toate aceste daruri si puteri le simte venind din partea Crucii lui Hristos care o sfinteste pe a noastra. in Biserica Lui ca mladita in vita". cum zice psalmistul: "Sa se indrepteze rugacinea mea. si o umple de puterea si binecuvantarea lemnului aceluia. Impartasirea Sfantului Duh celor botezati se facea de asemenea prin punerea mainilor: "Atunci isi puneau mainile peste ei si luau Duh Sfint" (Fapte VIII. Semnul Sfintei Cruci Dar.. fie cand se inchina in fata chipului ei. crucea Ta o ai dat noua" .. se poate spune ca semnul crucii concentreaza in el cum s-a spus. ca tamaia inaintea Ta. rostind deodata cu el: in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. de la "nasterea lui cea din apa si din duh" si prin voia statornica de a crucifica pacatul. Binecuvinteaz-o si. Pr. ne insemnam umarul drept si apoi cel stang. pe umarul drept si pe cel stang.". 16) . si asa. Aceasta o simte orice crestin dreptmaritor. Unul-Nascut Fiul Tau. in chipul Lui : si inaltindu-se catre Dumnezeu si daruindu-se imbratisind pe semeni. simte credinciosul cu o nadejde vie ca in el insusi. din osardie si din credinta cea tare si dragostea cea catre Tine.. asa cum se si roaga Biserica la sfintirea chipului crucii : "Cauta cu milostivire Doamne spre acest semn al crucii pe care credinciosii robii Tai. Simte legatura lui cu Hristos . XIV. 16) . cateva marturii ale unei adevarate si depline inchinari. II. desi Manase era intaiul-nascut. la piept.Si de asemenea pe Sfintii Apostoli: ". (Ioan III. fara de manie si fara de galceava" (I Tim. si anume: cand zicem "in numele Tatalui". In Vechiul Testament. din Sfanta Scriptura. Prof.XIV. Sfintii Apostoli au ridicat diaconi. innoirii prin ea ca o arvuna a invierii. incepand de la botez. 24) . ridicarea mainilor mele jertfa de seara. iar stanga si-a pus-o pe capul lui Manase. fie facandu-si semnul crucii..23.(Fac. ridicandu-si mainile. au facut-o spre insemnarea biruintei Fiului Tau. deodata cu rugaciunea (Fapte VI. Inadins si-a incrucisat mainile. cand zicem "si al Sfantului Duh". a despartirii de Dumnezeu provocata de pacat si impacarea prin Cei ce "ne-a impacat prin cruce" (Efes. desi acesta era mai mic. din lumina si din iubirea lui Dumnezeu Care in marea-I iubire de lume ne-a daruit pe Unul-Nascut Fiul Sau. Iata dar. "Facandu-mi dimineata semnul sfintei cruci. arma asupra diavolului. iar celelalte doua le lipim de podul palmei. asa cum citim : "Si a intins Israel (Iacob) mana sa cea dreapta si a pus-o pe capul lui Efraim. simte surparea distantei. episcopi.I-a dus afara pana spre Betania si. 6.. 14). acesta se biruie. Si i-a binecuvantat. i-a binecuvantat" (Luca.. Iar pe credinciosi Sfantul Pavel ii invata : "Vreau. CXL. esenta credintei noastre. 14-15). se simte tot mai mult partas Duhului crucii lui Hristos. pe care a fost pironit prea Sfantul Trup al Domnului nostru Iisus Hristos. Stim ca semnul sfintei cruci se face astfel: impreunam primele trei degete ale mainii drepte. I Tim. cu varful celor trei degete unite ne insemnam la frunte.50). XIX. ne insemnam la frunte . 17 . si se simte totdeauna intarit. prin punerea mainilor. In Noul Testament. "Cei ce sunt ai lui Hristos Iisus si-au rastignit trupul impreuna cu patimile si cu poftele" (Gal. prin care puterea diavolului s-a calcat. si indemnat sa iubeasca si el cu iubirea lui Hristos. spunea un credincios preotului lui. lumea. asadar. pazit de cel rau prin acest semn.. patriarhul Iacob a binecuvantat cu mainile incrucisate pe fiii lui Iosif. simte ca prin Duhul Sfant se impartaseste din viata. XLVIII. o sfinteste pe ea. 8). simt ca imi marturisesc ceea ce este fundamental in credinta noastra ortodoxa si ma simt "prins in Hristos. cand zicem "si al Fiului". ridicand maini curate. ca barbatii sa se roage in tot locul. 2). ne insemnam la piept.. CONSTANTIN GALERIU .. in sfarsit. preoti." (Ps. si noi pamantenii slobozenie am dobandit si vietii ne-am invrednicit".

Amin. anume Lazar. Binecuvantati si dreptmaritori crestini ai Sfintei Biserici a Domnului nostru Iisus Hristos. Şi a murit si bogatul si a fost inmormantat. a fost dus de catre ingeri in sanul lui Avraam. poftind sa se sature din cele ce cadeau de la masa bogatului. Iar un sarac. ti-adu aminte: . iar noua se cuvine doar cuvant din cuvantul lui Dumnezeu. fiind in chinuri. ridicandu-si ochii. cuvantul cel dintai e al dumnezeiestii Evanghelii. Si a murit saracul. veselindu-se in toate zilele in chip stralucit. plin de bube.Predica la duminica a XXII-a dupa Rusalii In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. el a vazut de departe pe Avraam si pe Lazar in sanul lui.Bogatul nemilostiv si saracul Lazar Bogatul nemilostiv si saracul Lazar. iar cainii venind ii lingeau bubele lui. Şi in iad. Şi strigand a zis: Parinte Avraame. Zis-a Domnul pilda aceasta: “Era un om bogat care se imbraca in porfira si in vison. zacea inaintea portii lui. caci rau ma chinuiesc in aceasta vapaie! Dar Avraam a zis: Fiule. Dupa cuviinta sfanta. fie-ti mila de mine si trimite pe Lazar sa-si ude varful degetului in apa si sa-mi racoreasca limba.

sa nu poata. Si i-a zis Avraam: Daca nu asculta de Moise si de prooroci. poate. El a zis: Nu. ceea ce esti chemat sa fii. 1931). parinte.. in parabola de fata. vara si iarna. a fost luat de ingeri si dus in sanul lui Avraam. din adanc. caci am cinci frati. Tragic era insa ca in mijlocul atator belsuguri de hrana. pentru ca numele este Lazar. Si. si nici pe acelea nu le avea. O. caci de la cadere mereu sunt si bogati. era una cu numele lui. mesele lui atat de incarcate. Aici sunt stari de limita. Şi ne rugam ca in fiecare an sa ne lumineze Dumnezeu pentru ca si alte. are nume. a celui care a simtit dea lungul suferintei lui ajutorul. Iata ca mai inconjurata de slava e savarsirea din viata a lui Lazar. sarmanul. sa le spuna si lor acestea. firea. inspaimantator – cu fiare inrosite si cangi sfasiindu-le trupul. sa incerci in adancul tau mila lui Dumnezeu. care. si saraci care uita de Dumnezeu. imbracat in purpura si in vison. dar. si starea aceasta sa o primesti drept mangaiere. si talcuieste: “pentru ca Acesta va mantui pe poporul Sau de pacate”. cu fratii lui. Iar peste toate acestea. daca cineva dintre morti se va duce la ei. si bogati care nu uita de saraci. Dar sarmanul de la poarta. in saracie! Dar oare sfintii cand erau chinuiti de pagani. Cine poate sa ajunga acolo nu e departe de imparatia lui Dumnezeu. Aici e una dintre taine. mai noi si mai adanci. dar despre el se spune doar atat: “. mila lui Dumnezeu! Doamne. sarmanul de el –. nu lua aminte ca la poarta lui (in acele locuri unde este caldura mare. in schimb. I-a zis Avraam: Au pe Moise si pe prooroci. Doamne. nici cei de acolo sa treaca la noi. iar tu nici de firmituri sa nu ai parte de la masa lui. cu oaspetii lui. ca sa nu vina si ei in acest loc de chin. Numele descopera ceea ce esti. a constiintei lui.. adormind Lazar. din . sa asculte de ei. Şi odata cu acestea. El insa nu blestema. probabil. Iubitilor. si in dispretul lumii sa te rogi. sa stai acolo. in calendar citim despre Bogatul nemilostiv si saracul Lazar. dar. pentru ca il pazeau pe bogat. si simtea aceasta. Nu e usor sa te afli sarac. Dar nu ajungeau firmiturile la el. te ingrozesti! inseamna ca exista nume care se identifica doar cu obsesia mancarii si a bauturii. sa vezi pe cineva imbuibat si intolit imparateste.Ai primit cele bune ale tale in viata ta. parabola aceasta o ascultam in fiecare an. iata. Iar el a mai zis: Rogu-te. a lui Lazar. sau aruncati ei insisi in foc – cum preamareau pe Dumnezeu? Ce se petrecea cu ei? Era mai mult chiar decat suferinta lui Lazar. nu-l blestema nici pe bogat. Cel bogat. si cealalta. Deci il dezvaluia pe el in taina firii lui. Mantuitorul infatiseaza aceste doua lumi: a bogatului. a sufletului.a fost ingropat”. care inseamna in limba ebraica Dumnezeu ajuta (El Azar). in saracia lui. nu vor crede nici daca ar invia cineva din morti” (Luca 16. de hotar. sa ne invredniceasca sa va impartasim. doar mangaierea cainilor. nu are nume in Evanghelie. Cum zic Parintii: “Facutu-s-a tie ocara celorlalti drept cinste”. dispretuit. De buna seama. Ganditi-va: cand ingerul vesteste intruparea si nasterea Fiului lui Dumnezeu. stofe scumpe din vremea aceea. nici adapost nu avea. Prima parte a parabolei zugraveste o imagine a lumii de aici – de atunci si de astazi. iar Lazar pe cele rele. Numele intotdeauna dezvaluie persoana. cainii erau hraniti de-a binelea. A murit si bogatul. se vor pocai. o stiu mai toti cei care cerceteaza dumnezeiasca biserica. zi si noapte. parinte Avraame. Cu certitudine ca. vai lui. sa-I multumesti lui Dumnezeu. intre noi si voi s-a intarit prapastie adanca. semnificativ. si saraci. ci. iara tu te chinuiesti. avutul tau launtric. pentru ca el credea ca Dumnezeu il ajuta. cum ii spune Maicii Domnului? “ii vei pune numele Iisus”. Si Lazar n-a fost departe de imparatia lui Dumnezeu. lepadat. incat cei care voiesc sa treaca de aici la voi. Deci Iisus inseamna mantuitor. si bogati care uita de saraci. un om bogat – in intelesul acestei lumi. Constiinta lui se identifica. aveau mila de el cainii. El se afla intr-o asemenea saracie incat s-ar fi multumit doar cu firmiturile care cadeau de la masa bogatului. din fericire. cu atat mai mult nu-L blestema pe Dumnezeu. anume Lazar. ca-n gunoi. bogatului nu-i spune numele. Cu inteles ne spune dumnezeiasca Evanghelie. ganduri si cuvinte. care se dovedeau mai milostivi decat omul. nu-si blestema nici “destinul”. Acum aici el se mangaie. si vara si iarna) zacea tot timpul un sarac. Scriptura spune ca. sa-l trimiti in casa tatalui meu. sa te afli in zdrente.

prin increderea pe care o avea in Dumnezeu purta in el arvuna vesniciei. Dar cand bucata de paine o dau celui flamand. e neinchipuit. dincolo are parte de bogatia tuturor neamurilor lui Hristos. Mantuitorul spune doar atat: ca a mers Lazar in sanul lui Avraam si bogatul a fost ingropat. ajutorul (Domnul ajuta – era numele lui). Evanghelia sa adresandu-se neamurilor. Iata bunaoara cum talcuieste Sfantul Grigorie Teologul despre sora lui. Mantuitorul ne dezvaluie chipul. pe Lazar si pe toti inaintasii. nu a ramas singur. mila. Si Avraam a nascut pe Isaac. cu certitudine. aflandu-se singur si in chinuri – pe care Mantuitorul le numeste focul nestins. iradia puterea. Or Lazar se afla in mijlocul ei. pentru ca Maica Domnului. mai mult decat toate. dar nu-ti dau vesnicia. in timp ce Sfantul apostol si evanghelist Matei. celei mai perfecte lumini. Deci fostul bogat. dupa intruparea Fiului lui Dumnezeu. ce adanc de taina si de frumusete descopera Evanghelia! Luati aminte. Aici este taina: poti transforma bunatatile lumii in cai spre vesnicie. Caci acesta nemaifiind legat si rapit de simturi. deodata se dezvaluie doua lumi.. Obsevati.”. scrie genealogia Mantuitorului pana la Adam. Isaac a nascut pe Iacov. iar Lazar era cu intreaga aceasta lume in sanul lui Avraam. fiul lui Avraam. la poarta bogatului.. Parca ar fi spus: Lazare. poate privi si pricepe cu totul Treimea Cea care patrunde sufletele noastre si Soarele Dumnezeirii”. Tot ce este zidit. atunci eu traiesc in materie. aici. a sanului lui Avraam. sanul lui Avraam este sanul neamurilor din care insusi Mantuitorul Şi-a tras trupul Sau. cand ii vede pe Avraam.. Sfantul Grigorie vorbea. inca mai adanc. atunci calea painii mele spre cel flamand este calea spre imparatia lui Dumnezeu. in ce este muritor. ea insasi era din aceasta semintie. totul. deodata. Numele lui descoperea viata lui. tu vezi bucuria ingerilor. imaginea de dincolo de tarmul acesta. de buna seama.” (Matei 1. el care a invocat: Doamne. nemuritorului din tine i se deschid orizonturi mult mai adanci decat cele pe care le ai. plansul si scrasnirea dintilor. Lazar. in care se scalda Preasfanta Treime. din locul de talc al sufletului cu Dumnezeu. in aceasta lume. in timp ce. nu e vesnic. Deci aceasta inseamna sanul lui Avraam: sanul din care insusi Fiul lui Dumnezeu S-a intrupat. Scriptura este simpla. stralucirea celei mai curate. toata viata. sarmanul (si noi putem sa fim in starea lui). lumina divina care este mai presus decat toate bogatiile lumii. ce dezvaluire. slava dumnezeiasca si. Dar ce inseamna “in sanul lui Avraam”? Sfantul evanghelist Luca. cu toti cei pe care ii istoriseste Sfantul Luca. creat. e trecator. are genealogia pana la Avraam.. ale Gheenei) – spune ca vede departe . Ce taina ni se descopera aici? Ca plecand peste tarmul acesta. in mancare si in bautura. plinatatea descoperirii.ultima adancime. Au sesizat inteleptii: o bucata de paine este materie. pe Lazar. Daca aici te-ai si inmormantat. care este orizontul tau atunci? Sau sa . Si atunci. starea in care te afli acum. negrait mai luminoasa si mai buna decat starea in care te aflai cand traiai la poarta bogatului. rudenia lui Hristos. odihna cereasca. dar de o simplitate dumnezeiasca. dezvaluind o asemenea taina. Si adauga Sfantul Grigorie despre sora lui: “Tu asculti glasul celor care se veselesc. precum citim: “Cartea neamului lui Iisus Hristos. Aceasta este prima parte a Evangheliei: imaginea lumii de aici. sarmanul bogat cheama: “Parinte Avraame!. daca ma indop cu ea. cheama privirea noastra de acum pe tarmul vesniciei. Pentru ca bogatiile lumii te hranesc si au rostul lor. ce nu se mai rapeste spiritului. Ea devine atunci cale a vesniciei. si vad in ea viata mea. vierme neadormit (toate imagini ale lumii de dincolo. Care ne-a revelat Treimea. Iacov a nascut pe Iuda si pe fratii lui. in sanul lui Avraam. fiul lui David. intunericul cel mai dinafara. ajuta-mi! Cu aceasta constiinta a ajuns in sanul lui Avraam. a carui Evanghelie se adresa poporului evreu. ale suferintei. a celor care pregateau intruparea Fiului lui Dumnezeu. Gorgonia: “Sunt convins ca tu esti acum intr-o stare mult mai buna decat starea vazuta in care erai mai inainte”. E imaginea aceasta atat de bogata. 1-2). a tuturor neamurilor. lumea. Dar. din a carui Evanghelie face parte parabola. cu toti descendentii de la Avraam pana la Hristos si. Doamne. doar cainii il mangaiau. Tu le poti insa transforma.

la acel plan dumnezeiesc care este in tine. atunci esti ingropat. Era in vapaie. i se deschid orizonturi negrait mai largi. nemuritor fiind. Pentru ca asa a fost creat omul. ale iubirii. iar cei care vad lumina aceea nu mai vor sa se intoarca la viata (si parintele Nicolae Bordasiu si-a istorisit. iar Lazar cele rele (cat vor fi fost ele de rele daca l-au dus in sanul lui Avraam?). pe care l-a dispretuit. Caci. traieste omul pentru prima oara ceea ce ar fi putut anume sa fie”. La temelia fiintei oricarui om si a oricarei existente sta proiectul . nemuritor si. dar vedea departe pe Avraam. si-si vad intreg trecutul lor. care a murit clinic (nu si fiziologic. nu cumva tocmai la acesta sa ne vedem nevoiti sa apelam. fiinta ta cea mai adanca. propria experienta). din aceasta perspectiva il vedem acum pe cel bogat. si auzi. pe care il dispretuise. Rau ma chinuiesc in vapaia aceasta. la acea structura. in acest sens. eu ma aflu in chin. Se invoia la primarie si peste ceea ce cerea – un banut. granitele. care vine in intampinarea dumnezeiestii revelatii. Acum tu te chinui. Si auziti. Ei bine. si al celui bogat – este dumnezeiesc. din suspinul lui: Avraame. mai ales. deci. dupa chipul lui Dumnezeu si in perspectiva infinitei asemanari cu El. chipul este proiectul. in urma unui accident. faina de papusoi (malai) si celelalte – mai adauga si doua mielusele. precum bogatul la Lazar. dimpotriva. este intampinata de o lumina negraita. sa-si inmoaie degetul in apa. pe Lazar. Si atunci. proiectul. Toamna. Din marturiile facute de acesti oameni ea a facut urmatoarea sesizare adanca: o asemenea persoana. ea nu-si pierde simturile. in vapaie! Lasa-l pe Lazar. Iubitilor. Iar in proiect se descopera ceea ce esti si ceea ce trebuie sa fii. sa ma racoreasca.. tu. intai Scriptura a spus:“Sa facem om dupa chipul. daca nu preschimbi afacerile tale in tot atatea cai catre Dumnezeu si catre semenul tau. ca el vedea. nu numai revelatia dumnezeiasca.. Atunci – zice Ioan Gura de Aur – deodata. Totdeauna in contractul lui figurau si doua mielusele.”. ai avut cele bune (cat vor fi fost ele de bune daca l-au dus la foc?). structura. mai ales acest cuvant: “in aceasta lumina traita. s-a ocupat de-a lungul anilor de cei readusi la viata din moartea clinica. femeie credincioasa. aceasta este marea descoperire a stiintei. Vedeti. iar el se mangaie. iar asemanarea este neincetata desavarsire a proiectului in infinitul asemanarii cu Dumnezeu. fiinta noastra launtrica. Adica iti vezi taina sufletului. O. proiectul tau.” ingaduiti sa relatez experienta unui crestin din Moldova. mereu sa fii atent si asa sa te implinesti. intelegerea. care e in sanul tau. Mantuitorul ne spune despre fostul bogat. Pe cata vreme sufletul – si al celui sarac. si in toate partile ti se deschid caile vietii si-ti aduci aminte. si vezi. Marturiseste doamna Elisabeth Kübler Ross ca cei care au fost adusi din aceasta moarte clinica vad lumina. O doamna doctor din Elvetia . se deschid mereu. cand vom fi pe celalalt taram. hotarele mintii. structura. esti ingropat de viu. cum se dezvaluie taina sufletului din plansul. raspunsul lui Avraam: “Fiule. de tot trecutul tau. sa ne gandim fara preget: in imprejurarile noastre.cu sufletul tau. ci si oamenii care cauta afla (a zis Mantuitorul: “Cautati si veti afla!”). Acest taran – Neculai il chema – in fiecare primavara aduna oile satului. Doamne. Avraame. deci a fost la hotar). intreaga viziune pe care o are. in asa-numita moarte clinica. facea stana si incheia contract. deodata ei isi vad adancul. ale cunoasterii si ale inimii. cand intorcea el oile . se deplaseaza in nemarginire. iar picioarele tale se misca. Or ce spune aceasta descoperire? in lumina care ii intampina pe cei care cad. cum se implineste o catedrala din proiectul care a fost odraslit pentru ea. si strigatul lui catre Lazar. iubitilor. cata vreme ai trait tu aici. daca vreun nefericit striga la noi dupa ajutor si nu luam aminte la strigatul lui. si prin el ne intelegem pe noi si intelegem ce inseamna lumea de dincolo. care aduna oile satului. La acel dar. va spuneam ca nu numai Sfintii Parinti. Sfantul Ioan Gura de Aur talcuieste: adancul din noi. sufletul nostru. Iata. tot ceea ce trebuia sa faca si n-au facut.luam lumea afacerilor – daca ramai numai in ea.

ce dumnezeiesc este acest cer al credintei. venea deasupra lui si se scutura. A murit boierul. cu care omul e inzestrat de Dumnezeu. si. sa privim de aici dincolo. si “Dumnezeu este iubire” (I Ioan 4. din cand in cand. Atunci. la randul lui. Apoi iar pleca pana la iezerul de departe. deodata. daruia totdeauna doua mielusele. iubitilor. si multi dintre noi simtim cum ne calauzesc acesti inaintasi ai nostri. cand se afla mos Neculai la hotarul de trecere in lumea de dincolo. dar sa faci din ele chei ale imparatiei cerurilor si sa traiesti cu Dumnezeu si cu . l-a intrebat ce era cu cele doua mielusele si de ce numai doua. incat daca ar dori cineva sa treaca dintr-o parte in alta. Sa retinem cele doua orizonturi: nefericitul privea la noi ca noi sa putem privi la el. ci el isi arunca privirile si dincoace. poate la fratii alaturi de care petrecuse in ospete. prin neiubire. spre lumea noastra. Atunci. pamantesti. nu poate”. iata. atunci ele ar fi facut cu schimbul: cand era una sa-l racoreasca. Iar el. se gandea la fratii lui. Şi mieluseaua aceea se ducea la un iezer departe. la gospodarii. ci doua mielusele. iata ce-a zis tatal lui Neculai: daca boierul ar fi dat nu una. dar se inchide in sine ca intr-o groapa. incepand cu Hristos. ardea in flacari. deci se trezeste mila intr-insul si aproape ca se roaga lui Avraam pentru ei. in lumea lui si in lumea lui Lazar. asemenea bogatasului. Doamne. prin inchiderea in sine ca intrun mormant. Care-i prapastia aceasta? O talcuiesc dumnezeiestii Parinti. intra in iezer. Si. in neatentie. se imbiba de apa. cum. Se gandeste cu dragoste la ei. ca sa nu vina si ei in acest loc de chin. parinte. Lumea de dincolo nu zace. sarmanul. atunci a mai adaugat Avraam: “Fiule. din nou venea. la nunta lui Neculai. de pomana. prin care ii invocam pe toti sfintii. Daca el. Si se infiripa un alt dialog acum: “Rogu-te. prin care simtim ca cerul este atat de bogat? Şi sanul lui Avraam – lumea imparatiei lui Dumnezeu. dar. sa le spuna si lor acestea. 5). va veti intreba? Un nepot de-al lui. mos Neculai i-a spus taina: tatal lui fusese argat la un boier. cu intelepciune. El se gandeste la fratii lui. si-a calcat pe inima si. indeosebi Sfantul Maxim Marturisitorul: este prapastia sapata adanc de egoismul meu. Biserica. se scutura si-l racorea. incat. Acestea doua pot surpa prapastiile. le dadea.din nou pe la casele oamenilor. Dar avem aici inca o predica a nefericitului bogat: el descrie nu numai starea de dincolo. Dumnezeiescul apostol si evanghelist Ioan spune in prima lui epistola: “Dumnezeu este lumina si nici un intuneric nu este intru El” (I Ioan 1. care este. i se dadeau cele doua mielusele. 16). Sa-ti deschizi atunci aripile!… Sunt doua aripi. Iubitilor. parintii nostri. sarmanul). dupa chipul Sau: lumina si iubirea. caci am cinci frati. in adorarea de sine. Dar de ce doua mielusele. De aceea mos Neculai. bunaoara. bogatul.” Stim raspunsul lui Avraam: “Au pe Moise si pe prooroci”. care devin mormantul meu daca nu fac din ele cale spre vesnicie. al descoperirilor dumnezeiesti! – in care nimic nu este blestemat. l-a vazut ca intr-un fel de aratare pe boier. mosii si stramosii nostri. Aceasta este prapastia. i-a dat in dar o mielusea. negresit. de adorarea mea de sine si de adorarea bunatatilor trecatoare. sa-l trimiti in casa tatalui meu. pentru ca sa ne cheme si pe noi sa ne intindem aripile. odata cu sfintii. Nefericitul bogat privea de dincolo aici. temandu-se “sa nu vina si ei in acest loc de chin”. si-l racorea biata mielusea. iar tatal lui mos Neculai. care-i fusese argat. ca sa privim aici si de aici sa putem privi dincolo. iubitilor! Deschidem larg portile mintii si ale inimii. la fratii lui. prapastie adanca e intre noi si voi. nu sta in nemiscare. cat prapastia intre noi si Dumnezeu. Caci nu era atat prapastia intre nefericitul bogat si Lazar din sanul lui Avraam. cealalta s-ar fi pregatit la iezer sa faca la randul ei lucrul acesta. Lumina si iubirea divina sunt aripile cu care Dumnezeu ne-a inzestrat. pe care numai iubirea si lumina divina o pot surpa. O marturisesc Parintii si o repetam mereu: pacatosul nu cade din bratele lui Dumnezeu. vedea mieluseaua pe care o daduse cadou la nunta. la noi. in care nu esti oprit sa aduni aici bucata de paine si banul tau muncit cu sudoare. si boierul. Dar in chinul lui. zgarcit foc (foc – adica vrednic si el de vapaie. in inchiderea lor ca intr-un mormant. El negresit ii vedea cum petreceau in stricaciuni. ce luminos. intelegem oare cum se gandesc sfintii la noi? Ce inseamna toate acatistele. in lumea sfintilor. Evanghelia iti deschide aripile spre lumea de dincolo si spre lumea de aici.

si sufletul meu deodata isi deschide aripile in lumina si iubire divina . celor ce mananca pe ascuns. Şi. maturi. ca sa inviem si noi. adolescenti. plecand de la adancul din noi. Sa simtim. Iata cum bunurile acestei lumi devin cai ale imparatiei. sufletul nostru. Suntem morti in pacatele noastre. . cei de fata si de pretutindeni. necunoscuta celor ce nu plang. celor barfitori. Voi toti. nu devine sange divin? Sa-l fi transformat el. iar vinul ca sange divin. spre chemarea asemanarii. Fiule si Duhule Sfinte. chiar daca ar invia cineva din morti. intr-adevar. nu a inviat Hristos?! Si. tineri. Doamne. apoi anii: 40. cat de slabi suntem noi in credinta! Iata. Duhul Tau dumnezeiesc il simt sufland in mine. da! in esenta invataturilor lui Moise. de aici firea mea. Sa asculte de Moise si de prooroci!”. 18: “Sa iubesti pe aproapele tau ca insuti pe tine”. daca eu m-am impartasit din cuvantul Evangheliei.. de s-ar fi gandit bietul de el. Sa asculte. in Hristos. permanenta a sufletului meu. Doamne. necunoscuta celor mandri. celor fatarnici. nu-si otravesc limba si buzele lor cu rautatile si veninul lumii acesteia. aceasta zestre. la acel moment. din nefericire. si nu osandesc. sa se roage tie. cu Maica Ta sfanta. plecand de aici. se inalta mereu in lumina cea fara de ani si pururea fiitoare a Ta. se bucura de cuvintele Tale si ajung de aici la impartasirea de lumina Ta divina”. la acel prag. atat de mare e numarul celor care nu cred in El. prin greutatile vremii. viu va fi”. salasluindu-Se in mine. 5: “Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta. de la chipul lui Dumnezeu din noi. iubitilor. dar ca sa crezi in invierea Lui trebuie sa inviezi si tu. Si o spun aceasta. odata cu cele zece porunci. dar a ramas substanta sufletului meu pe care o simt de ani de zile aceeasi. n-ar crede. celor lacomi de mancare. bietul. cum spun invatatii. necunoscuta iubitorilor de slava. iubitilor. Iar tragedia nefericirii nu se poate in nici un chip vindeca decat prin inviere. si tineri. in Hristos eu imi simt viata. Pentru care i-a spus Avraam nefericitului bogat: “. aceasta structura. din tot cugetul tau. tot asa. cu toata puterea ta. identitate de sine cu sine insusi. Si. care e simbioza adanca de har dumnezeiesc. Si. rugati-va si marturisiti impreuna cu Simeon Noul Teolog. necunoscuta iubitorilor de trup. celor pizmasi. celor nesupusi. care spune: “O. Parinte. necunoscuta celor furiosi. necunoscuta celor razbunatori. celor care nu se ingrijesc de pocainta. 80… si de atatea ori s-a primenit acest trup. din tot timpul si pentru totdeauna!”. invierea de aici. taina aceasta necunoscuta celorlalti. al luminii si iubirii. si trupul meu – o minune. acest chip. vinul acela. o simt innoita. din Vechiul Testament: iubirea de aproapele. iar eu acelasi am ramas. necunoscuta celor impatimiti. sunteti ca niste inviati. si iubirea de Dumnezeu. cu tot sufletul tau”. trandavii. iubitorilor de argint. celor ce se impotrivesc si le place cearta de cuvinte. Sa simti invierea inca de aici. 60. care Te iubesc pe Tine. caci daca de acestia nu asculta. De ce? Hristos a inviat. de lumina divina si iubire divina a sufletului nostru nemuritor. de va si muri. eu lepad ultima parte trecatoare a mea. nerecunoscatorii de binefacerile primite. daruindu-l. flecarii. si batrani.. necunoscuta celor lumesti. erau cele doua porunci ale iubirii. si prin Tine ii iubesc pe toti ceilalti. la Deuteronom 6. pusa la Levitic 19. Nu simtim noi. betivii si desfranatii. necunoscuta laudarosilor. o taina! – devine templu al Tau. si nu-si intineaza. Amin. graitorii de cuvinte urate. Ganditi-va: vinul de la masa bogatului. casa invechita a mea. care spune: “Cel ce va crede in Mine. Ingaduiti marturia unui scriitor. identitatea cu noi insine? Parca ne vedem: copilasi. Deci sa asculte de Moise si de prooroci. Fiecare ganditi-va acum. Şi-mi simt. care e marturia fiecaruia dintre noi: “O. dar cunoscuta – aceasta taina. arvuna a invierii – celor care stiu. De aceea a inviat Hristos. celulele mereu s-au primenit. si nu judeca. prin iubire divina si lumina divina. batjocoritorii.Nu-i nevoie.toti sfintii prin aceasta lumina si iubire dumnezeiasca. Ei bine. De aceea. celor vietuitori numai pentru ei. acest proiect dumnezeiesc in noi. cu Lazar si cu toti sfintii. Tragedia necredintei e tragedia mortii. isi curata inima. asa cum am lepadat mereu ceea ce e trecator in mine. Doamne. barfitorii. Si prin pocainta ei isi plang pacatele. luminandu-ma ma umple de stralucire si ma reface intreg. Şi painea s-o fi oferit sarmanilor ca impartasanie. trecuti prin scoli.

52) . ci doarme (Luca 8. nu a murit.Parintele Constantin Galeriu Predica la Duminica a XXIV-a dupa Rusalii Predica ( la Despre Duminica cei a adormiti XXIV-a in dupa Hristos Rusalii ) Iar El a zis: Nu plingeti.

Caci daca am murit impreuna cu Hristos. dupa venirea Sa cu trupul in lume. Iata raspunsul: Acest cuvint l-a zis Mintuitorul. 25). De aceea inteleptul Solomon cu scinteile focului a asemanat pe drepti. Pe aceste insusiri si daruri ale trupurilor celor adormiti in Hristos. Asa au adormit milioane de sfinti si martiri care au crezut si au marturisit pe Hristos si care nu sint morti. Atunci ei se vor purta cu iuteala fulgerelor in orice parte a lumii si ca gindul vor zbura din cer si vor veni la mormintele si la trupurile lor (Usa pocaintei. Cit despre cei morti in credinta in Iisus Hristos. care a trecut prin piatra mormintului si prin usile incuiate ale . Luca 12. 59-60). Nici o intirziere nu li se va pricinui lor din greutatea duhovnicestilor trupuri. 5). 1812. dupa cum si in alt loc al Sfintei Evanghelii ne-a spus Hristos: Cel ce va crede intru Mine. chiar de ar muri. nu sint "morti". Noi insa. ci a acelor adormiti? Asadar. I Corinteni 15. caci dupa cum nu putem zice unui om ce doarme ca este mort. 32. Dar mai intii sa ne punem o intrebare. seamana-se intru slabiciune. nu sint morti ci adormiti. Apoi. Apocalipsa 3. Adica. credem ca Iisus a murit si a inviat. ei nu sint morti ci adormiti. De aici intelegem ca trupurile dreptilor la judecata cea viitoare vor straluci ca soarele. In Sfinta Evanghelie de astazi ati auzit despre doua minuni mari si preaslavite. tot asa si celor ce au adormit in Hristos nu le putem spune ca sint morti. Care sint cei ce nu au nadejde? Sint cei care cred ca odata cu moartea trupului. se vor scula si vor avea marturie de la Hristos inaintea Tatalui. asa cum adevereste Sfinta si dumnezeiasca Scriptura. Avem atitea marturii in Sfinta Scriptura despre acest lucru ca la judecata de apoi. Asa a adormit in Hristos. zicind: Ca scinteile prin foc vor fugi (Intelepciunea lui Solomon 3. Sfintul intiiul mucenic si arhidiacon Stefan. zice: Este trup firesc. pretutindenea cu mare lesnire se risipesc. p. ca sa ne arate ca. aratind ca este trup firesc si trup duhovnicesc. 34. tot asa cum au fost cind au murit cu trupul. Iubiti credinciosi. Trebuie sa stiti si sa intelegeti. impreuna cu El (I Tesaloniceni 4. ei sint vii inaintea Lui. Acest adevar ni-l arata pe larg si marele Apostol Pavel care zice: Fratilor. prealuminat ne arata aceste marturii ale Sfintei Scripturi ca cei ce mor cu credinta in Iisus Hristos. Chiar de mor cu trupul. nu vor mai muri cu sufletul. 42-44). ca toti cei adormiti in Hristos. Brasov. 7). primeste duhul meu!" Si ingenunchind a strigat cu glas mare: Doamne. 20). incit vor trece prin celelalte trupuri si prin orice fel de materie. 8. 85 si Cartea a IV-a. caci scinteile focului cind se imprastie de vint. fiind incepatura invierii celor adormiti (I Corinteni 15. cea de apoi. care nu au nadejde (I Tesaloniceni 4. nu le socoti lor pacatul acesta! Si zicind acestea a adormit (Fapte 7. Dupa ce ati auzit ca toti cei ce mor cu credinta statornica in numele lui Iisus Hristos. ci adormiti. despre cei ce au adormit. asemenea cu trupul Domnului dupa inviere. nu se vor scula la judecata viitoare. toti cei ce vor crede in El si vor face poruncile Lui. 254). scula-se-va intru slava. Si. cu mare prefacere se vor schimba trupurile celor adormiti in Hristos si cu insusiri si daruri preaminunate se vor imbraca atunci. este si trup duhovnicesc. nu a murit. zicind: Seamana-se intru stricaciune. scula-se-va intru putere. 52). iar alta cu invierea fiicei lui Iair. Vedeti ca nu zice: incepatura invierii celor morti. la fel credem ca Dumnezeu pe cei adormiti intru Iisus. Nu. unii ca acestia numai cu trupul sint adormiti. 43). dupa cum a zis Domnul Insusi: Atunci dreptii vor straluci ca soarele intru imparatia Tatalui lor (Matei 13. ci adormiti in Hristos pina la obsteasca inviere. care se ruga si zicea: "Doamne Iisuse. fiind ucis cu pietre de catre iudei pentru marturisirea lui Iisus Hristos. este bine sa aratam si in ce fel vor invia cei adormiti in Hristos.Iubiti credinciosi. moare si sufletul si ca niciodata nu vor mai invia cei morti ai lor. ii va aduce la invierea. 14). Cartea a II-a. credem ca vom vietui impreuna cu El (Romani 6. care zice: Hristos a inviat din morti. ni le arata Marele Apostol Pavel. care murise: Nu plingeti. 49). In predica de azi vom vorbi despre cei adormiti in Domnul. la judecata de apoi. 8. Pentru care pricina a zis Mintuitorul catre cei ce erau de fata si plingeau dupa fiica lui Iair. 25. cu adevarat nu. Una cu vindecarea femeii care era in curgerea singelui de doisprezece ani. scula-se-va trup duhovnicesc (I Corinteni 15. Acestia. p. iar nu si cu sufletul. Inca vor avea in vremea aceea trupurile dreptilor mare si covirsitoare subtiratate. viu va fi (Ioan 11. precum au fost si sint paginii inchinatorii de idoli si toate popoarele care nu cred in Hristos si in invierea Lui din morti. pe care le-a facut Domnul Dumnezeul si Mintuitorul nostru Iisus Hristos. nu voiesc sa fiti in nestiinta ca sa nu va intristati ca ceilalti. despre credinta lor cea dreapta si despre faptele lor cele bune (Matei 10. seamana-se trup firesc. 13). ci doarme (Luca 8. Mai trebuie sa stim ca preaminunata va fi atunci acea usurime si lesne miscare a trupurilor dreptilor. mai marele sinagogii din Capernaum.

83-86). iar eu umblam plimbindu-ma prin rai. 15. unde atita vreme ai locuit? Ci. cine poate spune cita bucurie si cita mirare va fi atunci cind aceste suflete duhovnicesti si slavite vor veni din cer la judecata viitoare. averile. care zicea ca nu vor invia mortii. Stind ei acolo la rugaciune catre Dumnezeu. a caror nume erau: Maximilian. pe vremea marilor prigoane din partea paginului imparat Decie. ca sa imbraci pe cei goi! De cite ori ai lasat paminturile si mosiile tale. Si la cite ai fost impreuna cu mine partas la osteneli si ajutor. prietenul meu din maruntaie sa ne unim unul cu altul impreuna. Acum imparateste peste noi drept credinciosul imparat Teodosie". cite dureri am rabdat impreuna cind eram in viata cea de pe pamint si suspinam dupa viata cea vesnica? Dar acum. lipsa hranei. s-a ivit un eres blestemat. cel ce imparatise de demult. ca iata iarna a trecut si s-a sfirsit. bucura-te dar fratele meu impreuna locuitorule. a aratat o mare si preaslavita minune despre invierea celor adormiti intru El in acest chip: Sapte tineri crestini ostasi cu rinduiala. din orasul Efes. fiule. trupul meu. toate cu osirdie impreuna cu mine le-ai rabdat. care pururea poarta grija de Biserica Sa. cu ochii lor plini de lumina si de bucurie si vor cauta pe pamint trupurile lor. trupule. Exacusodian. despre darurile si insusirile pe care le vor avea trupurile celor adormiti in Hristos la judecata viitoare si despre convorbirea ce vor avea sufletele dreptilor cu trupurile lor inviate la judecata cea de obste in vremea de apoi. Apoi a dus pe Sfintul Ianvlih la antipatul si la episcopul cetatii. scoala-te fratele meu din praf si te uneste cu mine. iarasi impreuna cu mine bucurii sa seceri. Iubiti credinciosi. pe care a rascumparat-o cu Preascump singele Sau. Pe vremea imparatului Teodosie cel Tinar.ucenicilor cu mare lesnire si fara de nici o oprire. li s-a facut foame si au trimis in orasul Efes pe Ianvlih. Iar Preabunul nostru Mintuitor. cite privegheri. au adormit in aceasta pestera si au dormit 192 de ani. cuvintul cel din Sfinta Scriptura: Cit de frumos esti dragul meu. Acum Dumnezeu a dat sfirsit dorului meu celui de mult pe care il aveam de a ma intilni si de a ma uni cu tine. pina pe vremea imparatului Teodosie cel Tinar. iar buzele lui la fel cu crinii rosii (Cintarea Cintarilor 5. te vom da pe mina judecatorului". Acest imparat pagin a fost de demult. Dionisie si Antonie. 10-13). Bunatatile cerurilor se gatesc.. tu ai rabdat ocarile si necinstea impreuna cu mine pentru Hristos. iar de nu. moartea s-a pierdut. Am vorbit pina aici despre cei adormiti in Hristos. Martinian. Iubitul meu este alb si rumen si intru zeci de mii este intiiul. aspra vietuire a postului si a privegherii. ca un mire cu mireasa sa. Atunci Sfintul Ianvlih a zis: "Ma rog voua sa mergeti . cum trupul acesta al meu zacea in groapa oaselor celor fara de suflare. Ianvlih. strat de ierburi aromate. Ioan. Deci. cel mai tinar dintre ei. cite duhovnicesti imbratisari vor face atunci sufletele catre trupurile lor cu care au vietuit pe pamint? Atunci va zice sufletul catre trupul sau. furtunile si tulburarile lumii nu mai sint. a scos un ban de argint si i l-a dat vinzatorului. Cite osteneli am suferit noi impreuna pe pamint. Vazind acest lucru vinzatorul de piine a prins pe Sfintul Ianvlih si i-a zis: "De unde ai gasit aceasta comoara sa ne spui si noua. si cit de dragastos esti tu (Cintarea Cintarilor 1. Fiindca si tu ai fost impreuna calator si ajutator la ostenelile mele. p. o Dumnezeule. si mergind la un vinzator de piine. fratii mei. si sa luam platile deplin. Acum voi adauga din Vietile Sfintilor o istorioara sfinta si adevarata prin care Dumnezeu ne-a aratat in chip minunat invierea cu trup a celor adormiti in Hristos. cu puterea lui Dumnezeu trezindu-se ca dintr-un somn preadulce. cite lacrimi impreuna cu mine ai semanat. Deci. crucea pocaintei. cite lacrimi am varsat impreuna. patimile s-au prapadit. lipsirea de cele spre trebuinta. iar grindinile. Dar. au fugit din fata muncitorilor si s-au ascuns in pestera muntelui ce se chema Ohon. s-a dus in cetatea Efesului cu mare grija ca sa nu fie cunoscut de cineva spre a fi prins de cei ce chinuiau pe crestini. ca sa umblam impreuna si sa ne impartasim impreuna de rasplata ostenelilor noastre" (Ibidem. cite suferinte. sa le cumpere ceva de hrana. Unde ai fost atitia ani. Auzind Sfintul Ianvlih ca imparatul Deciu a fost de demult a cazut cu fata la pamint si a zis: "Tot Deciu este imparat in cetatea aceasta?" Iar episcopul i-a zis: "Nu. la acestea sa te faci impreuna cu mine partas al slavei mele. Dar banul acela avea pe el chipul lui Deciu. nestricaciunea si odihna. care a luat imparatia Bizantului in anul 408 dupa venirea Domnului.. ca sa nu strici pacea cu vecinii tai! Cu dreptate dar este. De cite ori ai scos piinea din gura ta ca sa hranesti pe cei saraci! De cite ori te-ai golit pe tine. Trandafirii mirositori sint obrajii lui. a sosit viata si invierea. Acela luind niste bani de argint. indulcindu-ma din parte din frumusetile lui pentru putina mea dare de plata! Vino dar acum. Dupa aceste convorbiri va zice sufletul catre trupul sau: "Vino. bogatia si cinstea ta. cite scirbe. Ce fel de vorbire se va face impreuna atunci intre sufletele si trupurile lor? Cite dulci si sfinte sarutari.

unde nu este durere. i-a ingropat acolo in pestera. Ce datorii avem noi fata de cei adormiti. Iar in familie sintem datori sa facem milostenie la saraci in numele lor. ci viata fara de sfirsit". acum cind mai avem putinta si putina vreme. adica lepadati de Ortodoxie. Pe toti acestia nu-i puteti pomeni. la 4 august). smeriti si apoi spovediti si impartasiti inainte de moarte. Amin. pomenindu-i regulat la Sfinta Liturghie si la parastase cu dezlegari. Milostenia si slujbele cu dezlegari la biserica sint singurele cai de ajutorare a celor raposati. sintem datori sa ne rugam lui Dumnezeu pentru toti mortii nostri. i-a vazut plecindu-si capetele lor si adormind somnul mortii. ci dorm. nici intristare. iubitori de Dumnezeu si de biserica.dupa mine sa va arat pestera muntelui Ohon si pe prietenii mei ca sa stiti de la dinsii adevarul. intrind a vazut pe sfinti ca pe niste ingeri ai lui Dumnezeu si. Citind aceste. Iubiti credinciosi. mai ales fata de mortii nostri? Sa ne rugam lui Dumnezeu pentru iertarea si odihna sufletelor lor. si au dat mare slava lui Dumnezeu. Apoi a poruncit sa se faca sapte sicrie de aur. slujbele si milostenia nu le mai usureaza osinda sufletului. dupa porunca lui Dumnezeu. Deci vazindu-i pe ei antipatul si episcopul si cei mai mari ai cetatii. ci numai sa ne intristam pentru plecarea lor dintre noi. adica nu sint aruncati in osinda vesnica a iadului. au fugit din fata muncitorului Deciu si s-au ascuns in pestera aceasta. sufletele adormitilor robilor Tai. Si cum nu stim care dintre cei adormiti au fost mintuiti sau nu. pentru ca primii si-au pierdut nadejdea de mintuire. Hristoase. La fel. Vorbind imparatul Teodosie cu ei sapte zile. ca i-a invrednicit sa vada o minune preaslavita ca aceasta. Auzind imparatul Teodosie aceasta. ne-am ascuns in pestera aceea. doua tablite de plumb pe care erau scrise aceste cuvinte: "Acesti sapte tineri sfinti. pina la Judecata de apoi. au gasit pe sfintii tineri sezind plini de bucurie. slujbele si dezlegarile ii mintuiesc sigur si ii scot din osinda la odihna. de harul lui Dumnezeu. sa ne rugam neincetat lui Dumnezeu cu credinta si cu nadejde. Parintele Ilie Cleopa . in aceea va fi judecat! Deci sa ne pocaim fiecare de pacatele noastre. iar Deciu a poruncit de s-a astupat pestera si asa s-au sfirsit intr-insa acesti tineri care au murit pentru Hristos" (a se vedea pe larg Vietile Sfintilor. Apoi episcopul si antipatul cu mai marii cetatii au mers cu tinarul si cu multime de popor la pestera.prin spovedanie . nu puteti pomeni la biserica pe cei ce s-au sinucis si pe copiii avortati.. Caci noi. milostivi. iar pentru cei raposati sa ne rugam asa cum ne invata Sfinta Biserica: "Cu sfintii odihneste. Va spun si aceasta. O mare datorie avem si fata de noi insine si de fiii nostri. adica se odihnesc cu dreptii in sinul lui Avraam. au cazut si s-au inchinat pina la pamint la picioarele lor. adica lepadati de Dumnezeu. mai inainte cu citeva zile.pe pamint. Nu pot fi pomeniti la slujbe nici crestinii care au refuzat preotul si Sfinta Impartasanie inainte de moarte sau care n-au vrut sa se impace si sa ierte pe dusmanii lor nici macar in ceasul mortii. adica in rai. au trait in viata indiferenti si departe de Dumnezeu si de biserica si au murit nespovediti. fugind din fata paginului imparat Deciu. Prin acestea Biserica a scos multe suflete din osinda si le-a mintuit. cu fetele stralucind ca lumina. ca cei ce au nadejde. a venit la pestera si. Ca fiii Bisericii lui Hristos prin moarte nu mor. Aceea de a duce pe pamint o viata curata. Apoi. caci nimeni din cei ce mor nedezlegati prin spovedanie nu pot intra in odihna raiului.. care au murit atei sau in vreo secta. iar ceilalti nu au fost botezati. caci zice Mintuitorul in Sfinta Evanghelie: ce veti dezlega .a toti s-au umplut de mirare si au preaslavit pe Dumnezeu. dimpotriva. ca este pacat si oprit de Biserica sa pomeniti la sfintele slujbe pe cei ce au fost necredinciosi. legata permanent de Hristos. Asadar foarte mult putem ajuta la mintuirea raposatilor nostri prin slujbe si milostenie in numele lor. nici suspin. in care purtind sfintele trupuri ale sfintilor tineri. sa indemnam si pe fiii si fratii nostri la pocainta si sfintenie. Sa ne spovedim si impartasim cit mai des cu Prea Cinstitele Taine. cazind in genunchi li s-a inchinat lor. intrind in pestera. De aceea este pacat ca noi crestinii sa plingem ca niste deznadajduiti pe cei morti. Iar la gura pesterii au gasit intre doua pietre. Si daca cei adormiti au fost in viata credinciosi. stiind ca nu cunoastem ceasul mortii fiecaruia dintre noi si ca fiecare in ce va fi gasit. crestineasca. va fi dezlegat si in cer. sau sectanti. iar pe el l-am vazut intrind in cetatea Efesului". Iar daca.

mereu. Iar Iisus le-a raspuns: “Nu va bucurati (doar) ca demonii se pleaca inaintea voastra (nu aceasta sa-ti fie bucuria. Erau in jurul Lui. tainic. nu mai are ce invata. “la masura barbatului desavarsit”. Pruncilor insetati de cunostinta. prin cuvantul pe care il auzim de la Tine Doamne. sarmanii. pastrandu-ne frumusetea Ta. Important este nu ca altii se pleaca tie. frumosi la inima si la trup ca pruncii. ci tu sa te pleci lor si sa te impartasesti cu lumina si iubirea divina. Doamne.cu o intelepciune a lor) si de cei priceputi si le-ai descoperit pruncilor”. oricat de mari s-ar socoti. al vesniciei Lui si al vesniciei noastre. in constiinta ca noi primim aici Icoana desavarsita. inca au nevoie de lapte). nevinovati. Sfantul Duh lumineaza in noi tot mai adanci intelesuri. ajuta-ne sa fim ca pruncii. acelora le descoperea Hristos. care sunteti . tu insuti. Sa simtim aievea ca Tu ne vorbesti. iar Hristos Mantuitorul vrea sa ne zideasca in El. Acelasi cuvant deschide neincetat noi si noi intelesuri si asa noi crestem mereu prin dumnezeiescul cuvant. fie chiar si demonii). si care veneau acum sa-I istoriseasca ce au facut. asa cum ai zis prin Evanghelia Ta: “Unde sunt doi sau trei adunati in numele Meu. ca se pleaca cineva inaintea ta. Si Iisus S-a bucurat in Duhul Sfant si. ridicandu-Si glasul. si ceilalti saptezeci de ucenici pe care ii trimisese El spre propovaduire. Ci frumusetea Ta divina. si mai ales da-ne setea sa Te ascultam pe Tine si. si mai ales pentru ca sunt ochi si urechi catre cei care privesc la dansii. O. Esti in mijlocul nostru Doamne. si noi neincetat ne zidim. Acum. pe care numai El il putea descoperi. de adevar. impartasindu-te. te impartasesti cu lumina si iubirea divina care e in ceruri si care coboara de sus asupra ta. Si rogu-va sa ascultam cuvantul dumnezeiestii Evanghelii de astazi (Luca 10. nu cea pe care noi vrem s-o dobandim prin .Pilda samarineanului milostiv In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Preaiubiti si dreptmaritori crestini in Sfanta Biserica a Domnului nostru Iisus Hristos! Cu acelasi fior sacru. Altfel spus. divin. cereasca. adica dumneavoastra. A cazut atunci din pricina trufiei lui. rostind: “Vazut-am pe satana ca un fulger cazand din cer”. Si spuneau: “Pana si demonii se pleaca inaintea noastra cand rostim numele Tau”. modelul divin. Mantuitorul se referea aici nu numai la cei din leagan. Doamne. ci la cei care sunt curati ca pruncii. caci dumnezeiescul cuvant ne-a fost dat pentru a-l avea ca lumina. cu constiinta ca ori-de-cate-ori ii auzim si implinim cuvantul. Eu sunt in mijlocul lor”. in numele tau. si in clipa aceasta Tu esti in mijlocul nostru. singura care da viata. a pacatului lui (Nu voi l-ati doborat pe satana. curati si luminati. cum spune dumnezeiescul Pavel. care se pleaca inaintea voastra). Doamne! Ea este adancul de taina negrait. la Tine sa ne inaltam cu sufletul. iar tu sa o impartasesti apoi semenilor. deschidem dumnezeiasca Evanghelie. Iisus descopera acel moment originar. a zis: “Te slavesc pe Tine. ca sa ajungem. pe care o vom relua. Si asa rostind. Parinte. cea a Ta.cosmetice. ci ca numele voastre sunt scrise in ceruri”. de varsta alaptarii (si pe cei mari ii hranesti tot cu lapte. Doamne al cerului si al pamantului. ca ai ascuns acestea (tainele tainelor) de cei intelepti (adica de cei ce se socoteau intelepti . ca putere a iubirii si a vietii pana la sfarsitul veacurilor.iertati-mi cuvantul . Niciodata sa nu socoteasca cineva ca daca asculta aceeasi Evanghelie mereu. 25-37). pe langa cei doisprezece. ca Tu ne vorbesti si noi Te ascultam pe Tine. referindu-Se la demonii care se pleaca inaintea lor. adica la chipul lui Hristos. dupa chipul Lui. Si Iisus multumea Tatalui ca a descoperit pruncilor taina tainelor. pentru ca nu si-au intinat viata si trupul. pe Hristos. Amin. Doamne. sa ne recunoastem pe noi in acel moment in care Hristos Se afla in mijlocul multimii.

Si El ne descopera si ni Se descopera. Si toata curgerea Evangheliei va merge catre acest inteles negrait de adanc. intr-o inaltare. altfel spus sa adanceasca intelesul acestor cuvinte. Oare nu iubirea este principiul. sunteti pruncii de care vorbeste Mantuitorul. esenta intregului Vechi Testament. Si dupa ce a rostit legiuitorul aceste cuvinte. Era. ii raspunde: “Ce este scris in Lege? Cum citesti?” Legiuitorul. si ravnitor a se arata ca vrea in plinatate sa cunoasca si sa traiasca adevarul. L-a intrebat: “Invatatorule. toate concentrandu-le in iubire . ieri. Sa-l auzim: “Toate Mi-au fost date de catre Tatal Meu si nimeni nu cunoaste cine este Fiul decat numai Tatal. Fa aceasta!” (Implineste aceasta. decat numai Fiul. in afara de Betania.5. Iisus ii raspunde: “Drept ai grait (ai spus adevarul). dar in celelalte porunci date prin Moise gasim intocmai aceste doua porunci. ci si sinteza lor. Si iarasi a rostit un cuvant de taina. nu reproduce cele zece porunci. bunavointa Ta”. Si Il mai cunoaste pe El acela caruia va voi Fiul sa-i descopere. Iisus. de sfarsit al mortii). caci Hristos insusi descopera aici cu adevarat dumnezeirea Lui.. sa jefuiasca ce avea la el. nu numai Legea. ascultandu-l. din modul in care a intrebat el se va deslusi un inteles tot mai adanc. “Si asa Parinte. aproape mort. caci cuvantul lui Dumnezeu ramane in veci si e “mereu acelasi. Si au plecat. cea fara de sfarsit. caci dupa chipul Lui am fost ziditi. Si a grait Mantuitorul catre legiuitor. Avea o viziune de ansamblu si de esenta. Atunci. multi dintre dumneavoastra demult vin la biserica cu acest dor). Dar legiuitorul. Vedeti. avand dor de Dumnezeu (asa cum. Mantuitorul i-a raspuns cu parabola atat de cunoscuta de noi toti. in care El. si cine este Tatal. Macar de am sti noi...adica purtam in noi gandul. gasim cuvintele aidoma: “Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti”. Unul din invatatorii de lege. mai mult. cei din veacul XX asa cum stiau legiuitorii de atunci! Deci toti legiuitorii de astazi sa ia aminte la acest fapt . care.18. repet. a stiut sa concentreze toate poruncile in acestea. dorul. din toata puterea ta si din tot cugetul tau. E o taina negraita. iar la Deuteronom 6. Si acest legiuitor. azi si in veci”. din tot sufletul tau. ce sa fac sa am viata de veci?”(Viata de veci. iar pe aproapele tau ca pe tine insuti”.” . L-a intrebat: “Cine este aproapele meu?” Rogu-va sa retineti intrebarea in elementele ei esentiale. el a raspuns prin iubire. nu o zdreanta de timp.. Pentru ca in cele zece porunci nici nu este mentionat cuvantul iubire. revarsa in noi lumina si iubirea Lui. din toata taria sufletului. Si a zis Mantuitorul: Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon si a cazut intre talhari. si caruia voieste Fiul sa-i descopere”. pentru ca vrea sa fim asemenea Lui.Scrie: Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta. inima ta. Dumnezeirea Lui din veci se dezvaluie aici. . rostind acest cuvant: “Nimeni nu-L cunoaste pe Fiul decat numai Tatal”. implineste iubirea). si in iubire se lumineaza viata in vesnicia ei. ci esenta lor): “.esenta. asa a fost inaintea Ta. din iubirea si vointa Lui creatoare. elevatie. l-au ranit.traieste astfel. La Levitic 19. Si auzind acest cuvant pe care l-a rostit Iisus: “Toate Mi-au fost descoperite Mie de la Tatal”. negrait.. veti observa ca o rezuma in toata esenta ei. cu tot cugetul tau!” Deci amandoua erau cuprinse in Vechiul Testament. izvorul vietii? Din iubirea lui Dumnezeu s-a ivit lumea.aici in clipa aceasta. care inseamna ca citise intreg Vechiul Testament. si care de buna seama de multe ori Il cauta si venea langa Mantuitorul. a samarineanului milostiv. ai pus in noi si gandul vesniciei”? . catre lumea de atunci si catre noi acum. Iubeste si vei fi viu!. gasim: “Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta. Viata vesnica! Nu spusese Inteleptul: “Doamne. vedem in el o marturie unica in fata celor ce-L ascultau. Calea dintre Ierusalim si Ierihon e de vreo douazeci si sapte de kilometri si.. cateva zeci de primaveri pe care toamna le ofileste si iarna le ingheata. dupa ce l-au dezbracat. vrand sa se indrepte pe sine mai mult. in Duhul Sfant. care se afla in multime. l-au lovit. de buna seama. de la Tatal. l-au lasat abia rasufland. sa-si justifice dorinta lui mai intemeiat. ca sa-l fure. ideea de vesnicie. a zis (el stia Legea.ca legiuitorul stia nu numai cele zece porunci. Din iubire se naste viata. prinzand momentul cand Iisus a rostit aceste cuvinte. prin El. raspunzand. “Fa aceasta.

pe frate. Si pana in ziua de azi e renumita. Sa ne gandim si in ziua de astazi: Eu... daca diavolul s-a aflat si a lucrat pe acolo. mama. Cati oameni sfinti mitropoliti. preotul cobora de la Ierusalim la Ierihon. pentru ca apoi sa impartasim iubirea catre semeni: catre mama. Asa trebuie sa gandim toti acum. nu mai sunt alte localitati. tot el i-a pus la cale.. Dar. sa ne amintim cuvintele Mantuitorului. asa trebuie sa gandim: Doamne. care de atatea ori i-au tulburat pe unii: “Cel ce iubeste pe mama. din rugaciune eu ies transfigurat dumnezeieste. pot sa trec si eu.cand treci de la Ierusalim in sus. spun cercetatorii. copii. Caci.n-au fost vazuti in timpul rugaciunii. sau la orice slujba. vazandu-l pe sarman cazut. Cum adica?! Cand ma rog lui Dumnezeu.a umblat cineva cu mana pe la spatele lui si l-a furat si. Un preot si un levit. cand comunic cu El. atunci se poate intelege iubirea. Doamne. si iti implinesti chemarea ta in rugaciune. schimbati in har si adevar. tata. Eu merg mai departe? Merg sau ma opresc? Intrebare care se pune si preotului si oricaruia dintre noi. Cat ar trebui sa cugetam la acest fapt de adancime negraita! Toti. sora. De buna-seama era un preot al Legii vechi. deci in unitate negraita trebuie sa stea. E mai intai rugaciunea si de acolo se invata iubirea. sora. iata. El imi da viata Lui. ajungand in acel loc. vedeti. in zbuciumul acela cade. unde a fost ispitit Mantuitorul. patriarhi . care numai impreuna merg. aici am venit sa ne impartasim din iubirea Ta dumnezeiasca. spre Ierihon. sunt preot. intunericului meu). pe sora. care inseamna daruire. pana in ziua de azi. din tot cugetul tau. prin rugaciune. imi da lumina Lui. impartasind in chipul acesta multimilor. abia rasufland. Comunicand cu Dumnezeu in rugaciune. din lumina Ta. cei care calculau sarcina pe care o aveau la templu. un cazut. nu-i vrednic de Mine”. a trecut pe alaturi. Si. Daca a indraznit diavolul la Mantuitorul. Cum Doamne? (s-au intrebat mai ales sarmanii putin credinciosi care voiau sa raspunda impotriva Evangheliei) Sa Te iubesc intai pe Tine. Mantuitorul ce a spus? Amintiti-va ce le spunea fariseilor. Aceasta a vrut sa spuna Mantuitorul prin cuvintele: “Cel ce iubeste pe frate. Despre levit nu spune daca mergea ori nu la slujba. Atunci tu trebuie sa unesti acestea doua. Ce fac? Una din intrebari: Daca mergea la slujba sau nu. mai mult decat pe Mine. ca o dovada. pacatului. Poate a plecat tata la piata si. puterea. Deci va inchipuiti. inseamna a trai viata celuilalt. avand un program precis. Si iata. frumusete a tainei ce ne dezvaluie cum sa unim rugaciunea (comuniunea cu Dumnezeu) cu iubirea de aproapele! Daca iubirea mea catre aproapele pleaca de la mine.stim cum se intampla .. un preot cobora pe calea aceea si. pe Care nu Te vad (din pricina slabiciunii. ce fac? Poate sa-mi fie ruda. imi da iubirea Lui. o ora cand eu trebuie sa ajung negresit. tata. in locuri de talharie si alte asemenea primejdii. la slujba divina. in clipa aceasta. si prin transfigurarea mea ii transfigurez pe altii. si sa iesim de aici transfigurati. si pe nefericitii acestia de talhari. din aceasta daruire divina. ca si milostenia. De asemenea si un levit. pe celelalte sa nu le lasati”. mai ales aici e taina: in unitatea negraita intre rugaciune (comunicarea cu Dumnezeu) si comunicarea cu aproapele. ca am venit la biserica si ne-am rugat pentru a ne impartasi din Dumnezeu. Dar nu. sotie si ceilalti. din nefericire. vai de iubirea mea! Vai de iubirea fratelui care isi ucide fratele! Cine sa ma invete pe mine iubirea? Sfantul Isaac Sirul spune vorba aceasta: “Iubirea se naste din rugaciune”. si sa nu iubesc pe fratele meu pe care-l vad? Dar o. Si atunci. cele doua porunci merg impreuna: “Sa iubesti pe Dumnezeu din toata inima ta. intalnind in calea mea un nenorocit. iubirea sau rugaciunea. De observat ca tot intre Ierusalim si Ierihon se afla Campia Carantaniei. frate. deci nu mergea la slujba. sa vad un om cazut. dumnezeirea ce se raspandea din ei! Dar aceasta numai atunci cand te impartasesti din iubirea dumnezeiasca. pe tata. in timpul Sfintei Liturghii. dar la niste prieteni de-ai lui tilharii?. Mantuitorul le spune: “Pe acestea trebuie sa le faceti. ori l-a lovit cineva. bunaoara. pe copil. ori . cu fetele transfigurate. Dar chiar si in aceasta situatie. doborat. mergand la slujba divina. virtutea ta si pe aproapele tau ca pe tine insuti”. Dar in unitatea aceasta. aproape mort. mai . a trecut pe alaturi.

am impartasire din viata vesnica. La putina vreme . sarmanii! Ei au trecut pe alaturi. bratele mele. picioarele mele. iubitilor! Acest adevar doresc sa-l spun sufletului meu si apoi dumneavoastra. Au privit. Un psihiatru spune ca ochii celui care se vede pe el insusi. n-au inteles taina aceasta. Sa-i raspundem.8). Taina lui Dumnezeu si taina omului. sunt dincolo de mine. trecand prin acel loc unde erau atat de prezenti demonii. Merg mai departe. cu lumea. E un fel de preludiu al vietii de veci. au avut lumina ochilor ca sa vada ca acolo este un prabusit. Deci toata faptura mea. Cel Care a coborat din slava cereasca si a luat chipul robului. Lumina adevarului si iubirea. mireasma mea. ci pe alaturi de viata de veci. Prin aceasta au dezbinat iubirea divina. o gust. In definitiv. eu trebuie sa constat ca trasaturile. pacatos. Aceasta e fiinta mea. sunt bolnavi. Sfantul Ioan i-a raspuns insotitorului sau: “Da-i un ban”. a noastra. Mirosul meu. de sensul existentei. pentru ca Hristos e sensul vietii mele. mergand catre un tel al lor. Au trecut pe alaturi de viata. suferind moarte pe cruce. pe alaturi de Hristos. Lumina ochilor. mainile mele. imi sunt dati sa privesc dincolo de mine. pe alaturi nu numai de bolnav.mult decat pe Mine. Ochii sunt dati sa priveasca dincolo de mine. au trecut pe langa el: N-au inteles taina omului. creand lumea. de rastignire pe cruce. am anticiparea ei. observati. dimensiunile. pe cei doi Mantuitorul ni-i da ca pe o pilda rea. lumina si iubire. in loc sa uneasca acest tel (chiar de era si slujba dumnezeiasca) cu iubirea fata de aproapele. toate celelalte. si iubire. toate sunt orientate si se definesc prin lumina si iubire.5) si “Dumnezeu este iubire”(I Ioan 4. Care coboara. Ele sunt pentru semenul meu. Spune Evanghelia: si preotul si levitul au privit. A venit imbracat in felul lui si i-a cerut niste bani. Au avut lumina. impreuna lucrand.Atunci. gustul meu. A fi dupa chipul lui Dumnezeu inseamna a fi de-o data. de aici de pe pamant. asa cum mi S-a descoperit mie. asa cum se desfasoara. Doar stim prea bine ca nu ma aud pe mine cu aceste urechi. sarmanii. iubitilor! Pe Sfantul Ioan cel Milostiv cineva l-a pus. Lumina am zis intai. oricat ar fi el de ticalos. toate sunt constituite in lumina si iubire. Daca eu ma cunosc pe mine si traiesc dupa chipul lui Iisus . numai ei erau osanditi si executati prin acest fel oribil. Dumnezeu. in acestea doua se deschide. nu-i vrednic de Mine” . trec pe langa cel cazut. au vazut. sa-l ascult pe el. creat dupa chipul lui Dumnezeu. acest chip de moarte la care erau trimisi doar robii. pentru ca ei. Au rupt in doua iubirea divina. O. la incercare.. si aceasta fiinta a mea imi da viata. preotul si levitul. asemenea lui Dumnezeu. impreuna si nedespartit.adica nu te invrednicesti precum El. pentru ca in bolnav era Hristos. l-au vazut pe cel cazut si au mers mai departe. trebuie sa-i raspund. . toata fiinta mea. din comuniunea mea cu creatia. Cei doi. sa intru in comuniune cu lumea. in acestea doua se talcuieste taina lui Dumnezeu si taina omului. insusirile fundamentale ale mele. sa-mi port de grija sau sa ma idolatrizez. ci cu cele duhovnicesti. Picioarele mele sunt pentru a ma indrepta catre celalalt. se descopera taina lui Dumnezeu. preotul si levitul. de doua-trei ori. Noi trebuie sa intelegem ce inseamna a fi om dupa chipul lui Dumnezeu. Ochii. Ei trebuiau sa gaseasca sensul existentei in acel bolnav. plecand de la realitatea intima. pentru a-l imbratisa pe el. aceasta este taina lui Dumnezeu si taina mea. toata faptura mea. auzul urechilor. Pentru ca firea ochilor mei nu este sa ma privesc pe mine. in Dumnezeu. n-au avut iubirea. eu ies din mine si comunic. taina zidirii mele (daca sunt constient ca chipul lui Dumnezeu este in adancul din mine). Si cand ma analizez pe mine. Deci eu totdeauna cand voi trece pe langa unul care striga la mine. taina omului in Hristos. precis.. e construita si orientata de la Dumnezeu. Eugen Ionesco spunea ca iadul este crima impotriva iubirii. nu tot la fel. din El insusi a iesit si a creat o alta lume? Ori. Viata de veci aceasta este. Iubire luminoasa si lumina iubitoare. Urechile mele exista nu pentru a ma auzi pe mine. De ce unesc lumina cu iubirea? Caci aici. Sa nu uitam! Cand zice dumnezeiescul apostol si evanghelist Ioan: “Dumnezeu este lumina”(I Ioan 1.

Era un om intelept. dau. de buna-seama ca era dintre iudei. un program. In el mila nu era inabusita. care a centrat intrebarea pe eul lui (al meu esti pentru ca tii la mine). un lepadat”. trebuie stiut ca la iudei. ci aproapele meu. El. ca si legiuitorul. daca ai cheltuit in plus. Daca era calator. O paine. Aceasta era preocuparea celui ce a pus intrebarea: Eu sunt centru. Daca ranitul era pe drumul acela. Apoi. probabil. Dimpotriva.a revenit. ramane uimit. costa in vremea aceea cam o zecime dintr-un dinar. si preotul si levitul). un dispretuit. in aceeasi viziune? Nu. nu? Si dupa aceea trag o concluzie. L-a dus la o casa de oaspeti. usureaza durerea. Iata ca vine un samarinean (Cei doi erau slujitori ai templului. Un om sarman nu mai avea nici un ban la el in buzunar.doi dinari. Era o inveninare intre iudei si samarineni. caci i-a pansat ranile si apoi l-a suit pe asinul lui si l-a dus la un han. Or eu ma duc la aproapele. chiar daca si el era spre un tel. iti dau mana mea. Ce avea si el la indemana. Exact cum spune Mantuitorul si cum am repetat: una o faci. o istorioara. Altii nu-i socoteau aproapele pe cei ce nu erau de un neam cu ei. si vinul care. in vremea aceea. Legiuitorul a intrebat: “Cine este aproapele meu?” Accentul cade pe eul meu posesiv. aici pentru prima oara se extinde viziunea in universal a Mantuitorului. Si i-a cerut cineva de pomana. eu iti voi da inapoi tot”. iar voi. cum spun cercetatorii. Altfel spus. ceea ce pot. avand grija de mine. farisei. caci isi luase diverse lucruri cu el. intrebator. nu astept ca aproapele sa vina la mine. A treia oara iar a venit: “A lui va fi osanda. de eul meu. de egocentrismul meu. “Cine este aproapele meu?” intrebase legiuitorul. Sfantul iarasi a zis: “Da-i un gologan!”. cunostea diversele raspantii si hanuri. Si i-a oblojit ranile cu untdelemn si cu vin (untdelemnul. din timpul exilului babilonic. nu sa ma vada un cersetor. un om credincios. Dar samarineanul n-a luat seama la aceasta. dupa ce i-a dat istoria aceasta. Nu. Mana mea si dragostea mea”. Fariseii nu-i socoteau aproapele pe cei ce nu erau asemenea lor. Si ascultand legiuitorul acest cuvant dumnezeiesc. dintre toti care sunteti de fata. o idee fundamentala care sa se intipareasca in constiinta copilului. S-a desteptat in el dumnezeiescul. ceilalti. e mantuitoare. sa-mi dea mana si sa ma socoteasca asemenea lui. locuri unde mai gazduia si el. El s-a apropiat. Daca ma inchid . Deci oricine ar fi. Iarasi a cerut un gologan. inchizandu-ma in mine nu pot avea decat un raspuns: moartea. Te instituie in adevar. Mantuitorul intreaba si El. cine imi este aproape? Nu numai aproape de inima mea. care inmoaie. Dar sa ne intoarcem la parabola. Asa cum procedeaza si profesorii nostri cand predau religia. Si atunci sarmanul a spus: “Nimeni. dupa ce si-a implinit chemarea de iubire fata de semen a plecat in drumul lui. de buna-seama. Sub un alt aspect. Probabil ca era calator mai departe. Si intelegerea acestui mod adevarat de a pune intrebarea. La Mantuitorului este invers: eul posesiv dispare si Mantuitorul asa intreaba: “Care din cei trei a fost aproapele celui cazut intre talhari?” Cel care s-a dus la aproapele si s-a lipit de aproapele. Or. in drumul lui. nu mi-a facut un dar asa de pret ca dumneata. Si probabil ca avea cu el ceva panza. s-au dezvaluit deodata. alta n-o lasi. i-a spus: “Omule. dar dupa ce i-a dat parabola. avea si el un drum. care pusese intrebarea: “Cine e aproapele meu?” Iar Mantuitorul trebuia sa-i raspunda la intrebare. n-am nimic. ca eu sa ies din mine. nu a mea” a zis sfantul si i-a dat si a treia oara. dezinfecteaza). Caci asa am fost construit. Folosesc intai o parabola. schimbat cu alta haina. cu privire la mine. o ora la care trebuia sa ajunga. si toata faptura mea sa fie orientata in afara de mine. Deci modul de a pune intrebarea este cheia. Cum vi se par cele doua intrebari? Sunt identice? Sunt amandoua puse in aceeasi cumpana. raspunsul trebuia sa reiasa. cautau ca aproapele sa vina la ei. adica lumina si iubirea divina. ci l-a vazut si s-a apropiat. il provoaca. Dar uite. preotul si levitul. in grade mai mari. aproapele nu era oricine. iar el. cum ne provoaca pe noi toti: “Care dintre cei trei ti se pare ca a fost aproapele celui cazut in mana talharilor?”. neavand nimic. i s-a facut mila de el. de cand sunt eu cersetor. l-a dat in seama. De aceea raspunde altfel de cum a pus intrebarea legiuitorul. a dat si doi banuti la plecare . Este cum as spune in clipa aceasta: Fratilor. priviti spre mine. Deci i-a dat o suma frumusica si i-a spus gazdei: “Poarta-i de grija! Cand ma voi intoarce.

De aceea au zis Parintii: “In aproapele tau sta viata si moartea”. in iubire o imbratisezi. etern. am gusta viata. inaintezi spre lume. Orientandu-ne neincetat in adevar. adevarul ei viu. atunci tu poti iesi dincolo de spatiu si de timp. pe de o parte salvati si. nemuritor. impartasindu-te din lumina cea pururea fiitoare. intreaga mea faptura asa este construita. Trebuie sa ma cunosc pe mine. cum spunea cineva. In a iubi pe aproapele. sa facem aceasta schimbare. cea neinserata. catre lumea mea. ma inchid in mine ca intrun mormant.. ca si raspunsul legiuitorului la cuvantul Mantuitorului: “Care dintre cei trei ti se pare ca a fost aproapele?” “Cel care a facut mila cu dansul”. viata o am de la parintii mei. eu ma inscriu atunci in eternitatea iubirii si a luminii dumnezeiesti. Atunci am avea o schimbare adanca a fiintei noastre si egocentrismul nostru ar disparea. deci in afara de mine. de unde am viata? De la mine? Chiar la modul cel mai concret. traind-o printr-o transformare. mai mult. catre toate neamurile. Amin. lumina si iubire divina. catre adevar. in eul meu. repet. Nimeni nu se poate scuza ca uneori nu poate sa daruiasca ceva. ca sa merg catre altul. Daca eu sunt orientat catre viata. a Dumnezeirii. Daca ne-am analiza mai adanc am descoperi ca nu ne putem regasi decat in Hristos. noi am fi. iar parintii mei mai departe. Caci. aceasta iubire divina. Dar daca ma inchid in mine. din generatie in generatie. Aici e taina vietii: in lumina si iubire. printr-o schimbare din adancul fiintei mele catre bine. Parintele Constantin Galeriu . si vom fi vii in Hristos Iisus Domnul nostru. Atunci intelegem ce inseamna parabola aceasta dumnezeiasca. Si Mantuitorul spune: “Mergi si fa si tu asemenea lui!” Sa facem asemenea. Asa cum Mantuitorul dezvaluie iubirea fara margini in spatiu si in timp.in mine. catre semenul meu. catre neamul meu. In lumina privesti lumea. tragedia insa. cu Tatal si cu Duhul Sfant. desi nu cad din bratele lui Dumnezeu. transformare divina. Dar trebuie sa simt traind in mine aceasta lumina. in ultima instanta. Ati vazut cum cel fara bani i-a intins mana si ia daruit dragostea celui necajit. in afara de eul meu. este ca nu ne cunoastem pe noi insine. catre frumusete divina. de la Dumnezeu..

Se numeste "Parabola bogatului caruia i-a rodit tarina". uneori chiar mai convingator decat daca s-ar spune lucrurile direct. zadarnica. e prea mare pentru aceasta. cu aluzii. ai multe bunatati stranse pentru multi ani. De cele mai multe ori intelesul parabolei se impune de la sine.vorbeste prin analogie. "Unui bogat i-a rodit din belsug tarina. adica cu subintelesuri. zicand: Ce voi face.Bogatul caruia i-a rodit tarina CELE PE CARE LE-AI STRANS ALE CUI VOR FI? Sa ascultam o parabola simpla. Iti spun ceva. Cel care vorbeste in pilde o face pentru ca ceea ce vrea sa-ti comunice e mai usor de inteles si mai concludent pe calea aceasta. nici sa protesteze. si sa vada cum. imediat. dupa nivelul ascultatorilor si dupa subiectul convorbirii. iar cel care trecuse nu mai putea acum sa le zica nimic. Povestirile Sale sunt adevarate creatii literare. le improviza pe loc. odihneste-te. din momentul trecerii. ca sa intelegi altceva. probabil. trec dincolo si toata osteneala de o viata. pusa deoparte. veseleste-te. Care dintre noi n-am vazut sau n-am auzit de asemenea oameni care aduna toata viata si care. S-o ascultam. desi unele erau lucruri strict personale. si in istoria culturii si a literaturii universale. Una din acelea pe care Mantuitorul. reflectand in mod concret realitatea. 16-21) O parabola pe cat de simpla. Nu mai putea nici sa se mire de atata lipsa de respect si de randuiala. Lui Iisus i s-ar cuveni un loc aparte. Dar am pornit de la promisiunea ca vom asculta o parabola. Si voi zice sufletului meu: Suflete. in afara de acela pe care il are in istoria mantuirii. ca prin niste bunuri fara stapan. pe neasteptate. Gandul meu porneste de acolo ca ar trebui sa deschidem pentru Iisus toate drumurile ca sa intre in viata oamenilor. pe atat de adevarata. intr-o zi. Evident. ca n-am unde sa adun roadele mele? Si a zis: Aceasta voi face: Voi strica jitnitele mele si mai mari le voi zidi si voi strange acolo tot graul si bunatatile mele. mananca. Cine n-a avut prilejul sa fie in preajma unor oameni care au trecut dincolo. toata adunatura lor se dovedeste a fi fost. fara teama si fara sfiala. Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! In aceasta noapte voi cere de la tine sufletul tau. De aceea Mantuitorul a utilizat genul atat de des. Parabola e o specie literara care . prin asemanare. bea. altii umblau prin bunurile lor. N-ar fi decat o noua ipostaza pamanteasca a Sa. in vorbirea zilnica: Cutare "vorbeste in pilde". Si cele ce a pregatit ale cui vor fi? Asa se intampla cu cel ce-si aduna comori siesi si nu se imbogateste in Dumnezeu" (Luca 12. Dar a-L revendica si pentru cultura si literatura. nici sa mai pretinda ca acele bunuri erau ale lui. De aceea se mai numeste si "pilda". Si el cugeta in sine. pentru ei. . nu mi se pare a-L cobora sau a propune vreo blasfemie. Zicem adesea.

Dumnezeu i-a pedepsit cu moarte pentru ca pusesera deoparte bunuri pe care le fagaduisera comunitatii. Tocmai vorbea despre lacomie. dar si tuturor celorlalti care il ascultau. din cele mai vechi timpuri. Unii ca acestia uita de Dumnezeu si de oameni. uita ca vor muri si ca tot ce aduna in plus. aceasta invatatura drept o porunca. monahismul de obste a reluat aceasta porunca a Mantuitorului. Foarte bine. Si prin ei si noua. A facut foarte bine. in principiu. nu mai vad imprejurul lor si nu simt ca ceea ce au ei in plus. Au vazut ca nu e usor sa pui in practica asa ceva in chip desavarsit. Apartinusera fiintei altuia. Se vede ca se certasera intre ei. Mantuitorul n-a vrut sa intervina in conflict: "Omule. si anume: "Cautati sa va paziti de lacomie. Chiar si rudele cele mai apropiate. cu adevarat ciudate. mai ales. Aceasta condamna Mantuitorul. A . Parabola se adresa si celui care-i ceruse interventia in cearta cu fratele sau. Satisfacuti. Dupa experienta primelor comunitati crestine de a trai in comunitate de bunuri. Devenisera bunuri in care altii se puteau amesteca fara raspundere. Ba chiar a vazut in ea o pacoste si un pericol. Ei au luat. pentru bucuria perversa pe care si-o procura contemplandu-si pungile si hambarele. Nu ne satisfac. El n-a putut propovadui o invatatura absurda. Vor fi luate de altii fara ca aceia sa simta macar datoria de a le multumi. bogatilor!" Sau: "Mai lesne este a trece camila prin urechile acului. si au incercat s-o puna in practica. renuntand la toate. Si ca sa-si ilustreze principiul. inainte cu o clipa. din ce am trai? Iar a avea pentru ziua de maine inseamna a depozita azi! Dar nu asupra acestui lucru atrage Mantuitorul atentia. inainte n-ar fi indraznit sa deschida un sertar. Erau acum la voia celor care ramasesera. erau sub alta lege. ar folosi mult acelora care au in minus fata de trebuintele lor. ci sperie. Pentru unii ca acestia a rostit Mantuitorul "Pilda bogatului caruia i-a rodit tarina". N-a interzis niciodata grija de viitor. iar pustnicii singuratici au dus-o la extrem. Pe Anania si Safira. daca va fi fost de fata. oricat ar fi de naturale. nici atunci nu satisface. si care puteau umbla prin ele si prin sufletul lui ca un bat prin cenusa. condamna lacomia. A avut timp bun. Condamna egoismul. Dar sa ne oprim putin asupra ei. Asa cum moartea insasi. si fratelui desigur. Dar au fost confruntati si ei cu unele dificultati. cu gand egoist. Acum totul e permis! Moartea creeaza astfel de situatii. 14-15). si concentrarea tuturor preocuparilor asupra lor. Si. vant la timp. Caci a navalit peste ei intrebarea: Oare daca nu ne-am ingriji de ziua de maine. Unul din voturile monahilor de obste este saracia de bunavoie. fara teama sau rusine. tulbura. naturala cand e la sorocul implinirii calatoriei. aduna de fapt pentru altii. Ceea ce a condamnat Mantuitorul a fost transformarea bunurilor pe care le acumulam. murind tocmai cand adunase mai mult. desi mostenitoare acum. oricat de naturale ar fi. Puteau sa faca orice ar fi vrut cu bunurile care.Nu mai erau ale lui. Cineva din multime il rugase sa-i zica fratelui sau sa imparta averea cu el. le-a spus: Parabola bogatului caruia i-a rodit tarina si caruia aceasta rodire nu i-a ajutat cu nimic. Asta era. soare. Acum iesisera toate de sub legea fiintei caruia ii apartinusera. cu gand de a avea mai mult decat avem nevoie. Sub alta stapanire. caci viata cuiva nu atarna de multimea avutiei lui" (Luca 12. decat sa intre un bogat in imparatia cerurilor". o scrisoare. Iesisera definitiv de sub stapanirea lui. asigurarea zilei de maine. cine m-a pus pe Mine judecator sau impartitor intre voi?" Dar acestea i-a dat totusi prilejul sa-si spuna un punct de vedere. E ceva rau in aceasta? Nici vorba. o cutie. De cate ori n-a spus: "Vai voua. in bunuri exclusiv personale. deconcerteaza. A gresit oare omul din parabola in toate? I-a rodit tarina. De multe ori Mantuitorul a atras atentia sa nu ne punem nadejdea in bogatie. condamna pe cei care aduna de dragul de a aduna.

Se zice ca dintre apostoli. De altfel exista acolo pana astazi o comunitate crestina purtandu-i numele. stranse pentru multi ani. pe Dumnezeu imprumuta". in constiinte. Sfantului Toma i-a revenit India. Bogatul caruia i-a rodit tarina abdicase de la constiinta raspunderii pentru altii. la toate. si a faptului ca nu se va putea folosi de ele. Le-a oferit o compensatie dincolo. propovaduind milostenia. pentru ca si-a rezervat bunurile numai pentru sine si. pentru ca incetul cu incetul sa poata propovadui credinta in Iisus Hristos. bea. I-a uitat cu totul dimensiunea cereasca. asadar. Orice gospodar bun ar fi facut la fel. caci armele pot antrena doar catastrofa totala a omenirii si planetei. unul dintre adevarurile noastre de credinta. ci de o bogatie in Dumnezeu". In al doilea rand. N-a facut din ea o conditie a mantuirii. gandita de unii. lui isi da!" sau "Cine pe sarac ajuta. N-a invesnicit. Zaheu vamesul a impartit averea saracilor. practicat de aceia care cautau in viata numai placerea. S-a prezentat la rege dandu-se drept arhitect. De aceea Dumnezeu i-a atras atentia: "Nebune. Pana aici. face urmatoarea reflectie: "Suflete. din mai multe motive. adica pentru eternitate. intr-o eternitate-pamanteasca. Reduceau totul la trup. propovaduind . de pilda reglementarea. Adica si-l face prieten pe Dumnezeu. Mantuitorul i-a mangaiat pe saraci. bautura. ca doar nu era s-o lase in ploaie. Iata ca. Romanul. in cel din urma. a plecat si a incercat sa faca din ei milostenie in dreapta si in stanga. Ajungand acolo. a manca si a se veseli. Foarte bine. necrezand intr-o stare de dincolo. pentru aceasta convorbire intima pe care a avut-o cu sufletul sau. concentrandu-se doar asupra sa si a placerilor sale. lumea se intoarce tot catre apeluri de constiinta. care a transformat in zicale invataturile fundamentale ale crestinismului. Mantuitorul i-a condamnat pe bogati. Cum sa se fi preocupat unii ca acestia de saraci si de restabilirea echilibrului in viata sociala? Ei credeau . el e un personaj. Si inca singur. De ce ar fi? A constatat ca nu-i ajung hambarele si a poruncit sa se construiasca altele. Si ca pentru eternitate. in vorbirea lui de toate zilele. pentru mantuire. A auzit ca regele locului cauta un arhitect care sa-i faca un palat. are o vorba: "Cine da. in noaptea aceasta ti se va lua sufletul. aici. Sfatul Toma a luat banii. propovaduind dreptatea. mananca. Aceasta nu i-a placut lui Dumnezeu. Pentru dincolo. ai multe bogatii. Tocmai aici se insela. sa zicem. s-a gandit cum sa faca sa se introduca printre marii poporului aceluia. intai pentru ca bogatul si-a suspendat munca. crezandu-l pe cuvant. hedonismul. toti inchinandu-se unor zei locali. Cand apare? In momentul in care bogatul. sa se piarda. Ce frumos s-a reflectat in viata poporului. satisfacut. la ei insisi. egoisti. pozitiv. asadar cele pe care le-ai pregatit. dar n-a zis niciodata ca trebuie sa ramana saraci. in al treilea rand.fiindca nu le convenea . cand Mantuitorul i-a trimis la propovaduire in toata lumea. Dar in parabola apare un al doilea personaj: Dumnezeu. n-a sacralizat saracia. iar altii la nimic. Sa-mi faci un palat cum numai exista in lume. si nici in vreo datorie catre altii.ca ei aveau dreptul. Dumnezeu apare pentru ca nu i-a placut filosofia personajului. numai cand nu le-a putut oferi una aici. Ea era foarte apropiata de una din filosofiile antice. A crezut ca se va putea trece la o societate mai buna printr-o revolutie morala. Si a crezut ca totul se margineste la trup: a bea. printr-un razboi atomic. cu privire la faptele bune care ne sunt contate in ceruri.avut un surplus de recolta. cui vor ramane"? I-a dezvaluit zadarnicia agoniselilor peste masura. Nu i-a placut conceptia lui de viata. precum se si contureaza astazi. Va fi gandit ca o alta ar putea duce la rele si la mai mari. imbuibarea. Regele. odihnestete. veseleste-te". tara fiind pagana. i-a pus la dispozitie o mare suma de bani. E ceva rau in aceasta? Nu. N-a intentionat o revolutie sociala. Sufletul nu de asta are nevoie. ca si cum era era limitat numai la viata pamanteasca.

Iar el. Biserica Sf. in acest palat ai putea locui. Inchizandu-l. aici pe pamant. Pentru ca aceste depuneri sa nu fie egoiste. Toma: "Uite.fratietatea si iubirea intre oameni. Mie Mi-ati facut" (Matei 25. In aceasta viziune a faptei bune. Cred ca multi dintre noi am face-o. a fost rastignit si ingropat si care a treia zi a inviat. daca le-a avut numai aici. Dar am face-o tot din egoism. E adevarat. Bani albi pentru zile negre."E aproape gata". dar ea ne arata ce se intelege prin zicala: "Cine da. Mantuitorul nu si-a propus sa reformeze societatea. Numai asa se inscriu in contul nostru la Dumnezeu. prin aproapele care sa le foloseasca el. 1). nu foloseste nimic din ele dincolo. zican-du-i-se: "Uite. De aici porneste "Biserica slujitoare". cand au vrut sa-l faca arbitru in neintelegerea lor cu privire la avere. ele trebuiesc trimise prin altii. ce mi s-a intamplat: am trecut dincolo. Ca si cum ne-am depune sume de bani la banca. Cum poti tu sa ai un asemenea palat dincolo?" Si atunci regele si-a zis: "Acesta trebuie sa fie palatul despre care spune Toma ca mi l-a zidit prin impartirea banilor mei la saraci"."Cum adica?" . am vazut acolo un palat extraordinar si mi s-a spus ca e palatul tau. Asteptarea rasplatii intareste sufletul spre fapta buna. Toma din India de sud exista pana in ziua de astazi. Ne-am trimite noua. Evident ca facem fapta buna si pentru rasplata. Ni le inscrie ca fapte bune. Aici este temeiul preocuparii crestine de lume. . 42). in numele Evangheliei Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Dar sa nu prierdem din vedere nuanta. Parabola despre Sfantul Toma in India ne clarifica inca un lucru foarte simplu. Dincolo de legenda. de vreme ce e obligat sa le lase altora. Dumnezeu nu e o adresa pentru care sa punem la posta bani si colete. Si. Orice lucrator este gata sa rabde ostenelile. pentru ca acest palat ii apartine lui". i-a spus fratelui sau cele ce i se intamplasera. Sfantul Toma si-a continuat opera sa misionara de increstinare in India. realitatea confirma miezul ei. revenindu-si din moarte. E firesc si omenesc sa fie asa. daca n-ar fi unii care cu nechibzuinta zic: Ce-I trebuie lui Dumnezeu munca mea? De ce sa-i trimit lui Dumnezeu? Are el nevoie de bunuri pamantesti? Se intelege ca nu. "Intrucat ati facut unora dintre acesti frati mai mici ai Mei. 14. S-a intamplat ca intre timp sa moara fratele regelui si murind acesta. De aici vine interesul crestinismului pentru progres si pace. frate. cum se zice. Cel care da fie si numai un pahar de apa. Sfantul Chiril al Ierusalimului explica acest lucru asa: "Radacina oricarei fapte bune este nadejdea in inviere.Iata. Parabola e desigur o legenda pioasa. "nu-si va pierde plata sa" (Matei 11. sta marea noutate sociala a crestinismului. Oricate palate si-ar zidi. degeaba le aduna. in numele tau am facut milostenie si am impartit toti banii la saraci. Nici n-ar trebui sa ne oprim asupra lui. Toma. Mantuitorul vorbeste adesea de "rasplata" din ceruri. lui isi da". doar de pretexte care sa justifice avaritia si lacomia. L-a chemat pe Toma si l-a intrebat' "Cum stam cu palatul' . cand se pun astfel de intrebari. 40). de problemele ei. E vorba. Ar fi simplu. De aceea nici nu s-a amestecat intre cei doi frati. Chiar el. daca ai avea invoirea fratelui tau. Nici nu e vorba de aceasta. "Cine m-a pus pe . si oricate averi si-ar aduna omul pe pamant. s-a dus in lumea de dincolo. le-a spus ca L-a vazut inviat! La un moment dat regele a auzit cele ce se intamplau. Ti-am facut un palat in ceruri". Rasplata vine pentru ceea ce am facut aproapelui. care s-a intrupat. Acolo i s-a oferit sa traiasca intr-un palat extraordinar. XVIII. Regele n-a inteles nimic din toate acestea. fara sa cunoasca intamplarea cu Sf. l-a judecat si l-a condamnat la moarte. I-a descris palatul. Atunci el a intrebat: "Dar cum sa fac sa am invoirea fratelui meu?" Atunei ingerul cu care statea de vorba i-a spus Du-te inapoi in viata si spune fratelui tau despre aceasta. daca va crede ca inaintea lui va sta plata ostenelilor" (Catehezele VII. L-a chemat la sine si l-a eliberat din inchisoare. facuta in folosul aproapelui.

pe grija fata de trup a acelora care. s-a dus la proprietarul de pamant si i-a spus ca vrea si el sa cumpere. Am sa-ti cer socoteala dincolo. i-a spus: . Si omul a pornit sa-si cucereasca pamantul.Mine judecator intre voi?" le-a spus. Ispitindu-l vanzarea. schimbarea centrului de greutate de pe grija fata de suflet. Tolstoi a scris o parabola in legatura cu aceasta tema. numesc trupul suflet. Asadar. nu individual. si a mers. Scriitorul francez Honore de Balzac a creat in romanul Eugenie Grandet personajul "Mos Grandet". va fi al tau. un muzeu. Leon Tolstoi s-a intebat odata: cat pamant ii trebuie unui om? Stiti ca pe vremuri grija cea mare a unora era sa cumpere cat mai mult pamant. asadar. dus-intors. Ceea ce va ramane. sau unor rude care si asa au de toate? Si atunci ce folos vor avea dintr-o asemenea danie? Si e aceasta o danie facuta de bunavoie? Nicidecum. in loc s-o binecuvanteze. Numarul de hectare insemna prestigiu. Sa nu le risipesti. dreptatea. Viata celui din parabola de azi s-a luat de aici. Argumentul. Mantuitorul a fixat criterii pentru constiinta. ca si cum acesta ar fi nemuritor. in masura in care nu se fac spre a se alimenta o slava desarta compensata aici pe pamant! Mantuitorul condamna avaritia. sa se foloseasca ei. egoismul. Vietile Ananiei si Safirei s-au luat inca de aici. o biblioteca. si a mers. Cei credinciosi nu pot sa fie insensibili la aceste criterii. din care ei si-ar fi scos hrana zilnica. si a mers. Gresesc insa cei care cred ca Mantuitorul a expediat toata restabilirea dreptatii "dincolo". tot aceasta inseamna: o buna randuiala. pierzi mia de ruble. si atata cat vei cuprinde cu piciorul. o fundatie cu destinatie pentru societate. atata vreme cat moartea desfiinteaza socotelile limitate aici. si anume: egalitatea. cand vei veni. incat in momentul mortii. intituland-o chiar asa: Cat pamant ii trebuie unui om. cand fiica a venit sa-i spuna: "Tata. lacomia. O vom povesti cu cuvintele noastre: Se zice ca un anume Pahomie ar fi auzit ca undeva prin Siberia un mare proprietar de pamant vinde oricat pamant poate cuprinde cineva cu pasul intr-o zi. E un exemplu despre marginile pana la care poate ajunge avaritia. va ramane altora. Altceva e daca lasi un edificiu. e al tau. pastreaza bine. sa nu dai nimanui nimic". bunuri in ceruri nu putem trimite decat prin intermediul aproapelui care sa le foloseasca aici. Se uita si la soare. Ele nu si-au pierdut si nu-si vor pierde valabilitatea. despre ce-ai facut cu bunurile mele. nu da nimanui nimic din toate bunurile ce ti le-am lasat. Si a mers. inainte de apusul soarelui. si nu poate oferi altceva decat o incheiere definitiva a socotelilor dincolo. dar chiar si acestea incep sa se simta inca de aici. Si-si tot zicea mereu. binecuvinteaza-ma inainte de a muri". o colectie de arta. . La nivel social. Dar daca nu ajungi aici inainte de apusul soarelui. desi el insemna intotdeauna si lipsirea altora de aceeasi suprafata. cu o singura conditie: ca sa fii inapoi tot in acest punct. Dar Mantuitorul n-a omis niciodata precizarea ca totul se hotaraste aici. suntem in acest punct. pe pamant. o biserica. pe o mie de ruble. E ceea ce oricum ramane. fratia. socoteala ce o au de dat dincolo."Baga de seama. uitand de diferenta dinte ele. Cand se spune ca pe Dumnezeu nu-l poti iubi decat prin aproapele. Am timp sa ma intorc si inapoi. si a mers. Pleci de aici drept inainte. se uita si la pamantul din fata. un avar atat de preocupat de bunurile pamantesti. prin ceea ce faci aproapelui. Unii vor zice: strangem pentru noi. nu e dintre acelea care pot sta in picioare. Dar cei ce spun asa strang intr-adevar pentru altii? Stiu ei pentru cine strang? Sunt ei siguri ca vor ramane unora care au nevoie. ca sa ne asiguram viitorul. lacomia celui care crede in eternizarea bogatiei si a proprietatii. Dincolo se trag doar consecintele. frateasca. Deci te duci inainte si le intorci inapoi. Proprietarul i-a spus: Iata. Acestea s-ar justifica. Dar a facut ceea ce credea El ca e mai important: a fixat principiile potrivit carora trebuie organizata societatea. Cat de mult cuprinzi.

O banuiau de bigotism. desi el repeta mereu invatatura Evangheliei. iata. nu sa-si adune bunuri. daca merge mai departe. Intr-o zi se deghiza cu multa arta intr-o cersetoare. si din toate nu iei nimic cu tine. asmutind cainii dupa ea. Sa ne bucuram de cele ce facem. 40). Doamna noastra se dovedise sensibila la aceste apeluri. ca de fapt de atata pamant are nevoie un om. pe unii care-si faceau cate o casa foarte mare si o tineau gatita si frumoasa. bucuros in inima lui ca reusise sa cucereasca o atat de mare intindere de pamant. intinzand mana. Am vazut la tara. vizitandu-se reciproc. cu cateva clipe inainte de apusul soarelui. altii au refuzat-o brutal. o bucata de mamaliga mucegaita. Si a mers pana cand si-a dat seama ca. cu case mari alaturi. dar sa nu adunam doar de dragul de a avea. a ajuns pe locul de unde pornise. Sa ne castigam viata prin munca. gata sa piarda. lui isi da! Vazand doamna ca predica preotului nu prea era ascultata. Am intitulat-o: Doamna cea buna. sa ne agonisim cele de trebuinta. Preotul facea adesea apeluri la crestinii prezenti. adesea inutile. a reusit sa faca ultimul pas si. pentru ce ai adunat toate acestea si le-ai strans doar pentru tine. Isi repeta istoria la fiecare poarta si in fata fiecarui trecator pe care il intalnea. Sunt unii care au bani pe care-i tezaurizeaza. pentru intretinere pentru orice. pe pamant. Cine da. Pentru cine ai adunat? Nu-ti ramane decat cea ce ti-ai trimis dincolo. dar sa nu tezaurizam de dragul tezaurizarii. se apropia de asfintit. Iata o parabola care ne va lamuri si mai bine cam cum stau lucrurile.dar trebuie sa cuceresc cat mai mult pamant. s-a gandit sa-l ajute in propovaduire si sa-si faca prietenii sa inteleaga mai concret apelurile si promisiunile lui. soarele tot scapaia. Il cinstea pe preot. dar intorcandu-se. Si ajungeau toti de mureau dupa ce au trai in mizerie. incat cei din jur cam radeau de ea. ca sa scape de ea. pe cand eram copil. mai ales la cei mai avuti. un pumn de faina. si traiesc ca niste saraci toata viata. se inconjura de servitori si lucratori si se imprieteni cu toti boierii si boiernasii din partile locului. Mie mi-ati facut' (Matei 25. isi schimba vocea si porni prin sat dupa cersit. iar el era inca departe de locul de intalnire. pe care nu stiu pentru cine le pastrau. alergand cu sufletul la gura. vine o zi cand fiecare din tre noi poate auzi: Nebunule. In sfarsit. ca maine vine moartea. te ia. precum porunceste Mantuitorul. Ajuta si saracii. iar din ceea ce ne prisoseste sa facem bine si celor dimprejurul nostru care au nevoie. Spre deosebire de ceilalti. si caindu-se ca e singura si ca are o casa de copii. in asa fel incat toti sa traiasca intre ei ca fratii si sa se iubeasca. nu prea luau in seama apelurile preo tului. si neputincioasa. o rosie stricata. si de oriunde ar fi. si a murit pe loc. Din rodul muncii trebuie sa traim cum se cade pe pamant. Doamna mergea regulat la biserica si ajuta intotdeauna parohia cand era nevoie de vreo contributie pentru reparatii. ca grija tuturor trebuia sa fie sa-si trimita comori in ceruri. Cine da. A pornit inapoi. nu mai are timp sa se intoarca inapoi. sa nu strangem de dragul strangerii. se arata a fi si o buna crestina. ca sati bucuri doar inima si ochiul tau? Iata. de obicei nu ceea ce le . prefacandu-se a fi bolnava. Unii. dar ei locuiau cu o familie de cate opt copii intr-o biata bucatarioara. atata dai! Ci cat dai. sa ajute nu numai biserica. ci si pe cei saraci din comunitate. cu atata te vei intalni dincolo. Cele din ceruri ii vor ajuta la Judecata. i-a stat si inima. Proprietarul le-a spus slujitorilor lui: Sapati-i o groapa de doi metri lungime si un metru latime. lui isi da! Cat ai. Si mai zicea preotul voua va faceti. in general. uneori chiar in asa masura. Sa folosim ceea ce e rodul muncii noastre. precum este scris: "Ce ati facut unuia din acesti mai mici ai Mei. sa fie generosi. si nu de atata cat cu lacomie a venit el sa cucereasca! Mantuitorul ne-a lasat o invatatura echilibrata. Ei. care se dovedea a fi patruns de misiunea lui. Unii au dat-o afara. doar de dragul de a-i avea. i-au dat cate o coaja de paine uscata. Dar in clipa cand a atins mana si a atins piciorul proprietarului. altii i-au dat ceva din resturile servitorilor sau din mancarea cainilor. Daca nu facem asa. Intr-un tinut veni de undeva o doamna bogata care isi cumpara mult pamant isi cladi un castel.

Si intrara. imbracati in haine alese. ci ceea ce nu le mai trebuia. sia indreptat din nou spatele incovoiat si a redevenit mareata. de unde ii priveste mereu si parca le-ar spune: . Dupa dreptate. Acolo unde se vedeau mese incarcate de toate bunatatile. lui si-a dat! Cum s-a onorat. si anunta o mare receptie la castelul ei. iar pe umeri i-a reaparut mantia stralucitoare topind chipul cersetoarei. Incepusera sa soseasca cei bogati. purtand tavi de aur si argint. Eu sunt cersetoarea care am cersit pe la portile voastre zilele trecute.Asa va fi si in Imparatia Cerurilor! . n-au mai vazut-o. cam stanjeniti. exact ceea ce mi-ati dat si voi cand am fost pe la portile sau usile voastre. Cand sa se apropie de ea. doamna cea buna de la castel s-a ascuns in chipul din stanga usilor imparatesti. toate bunurile numai aici.Nu. batand la portile conacurilor boieresti. Erau gata sa se scandalizeze. redeveni pe loc cersetoarea incovoiata pe care toti o cunosteau. doamnele in toalete elegante. Nu cred ca ma veti judeca prea aspru. Fiecare din voi are in fata si primeste inapoi ceea ce a dat el insusi pentru acest banchet. se deschisera usi mari intr-o parte si intr-alta. Macar aceasta simpla sintagma romaneasca: "cine da. Gandeau ca gazda a incurcat saloanele. sau numai dupa ce s-a facut nevazuta. intr-o sufragerie si mai mare. un cartof si cate alte nimicuri de care te apuca scarba numai vazandu-le. fiecaruia. Pentru duminica urmatoare. caci vazusera mesele la care se instalasera saracii. Trecatori si straini suntem pe acest pamant. facea in persoana onorurile casei. Va amintiti acum de mine? Si aruncand de pe ea o mantie aurita. neindraznind sa intre inauntru. ale noastre. sa protesteze ofensati de marea batjocura. ale gospodarilor. adesea. din mainile acestora alegandu-se adesea cu daruri mai bogate decat cele capatate de la cei avuti. cand toti invitatii sosisera. Saracii intelegeau mai bine saracia si. in cel al doamnei. Ei m-au miluit cu ce au avut mai bun. si mai somptuoasa. ca.prisosea. ba mi-au cerut si iertare pentru ca nu-mi puteau da mai mult. Luara loc. din saracia lor. vam pus inainte. spun cei care au vazut-o. si vazandu-se bine acum ca erau una si aceeasi persoana. O saptamana intreaga a cersit astfel. Depusera in fata fiecarui invitat o coaja de paine uscata. dar si ale saracilor. Nimeni nu poate spune ca asa a fost si inainte si n-au observat-o ci. lui isi da'" s-o tinem minte. erau mese deocamdata goale si fiecare loc era marcat cu numele fiecarui invitat din cei mari. Iar voua. Acolo nu s-a mai intors niciodata. Dar doamna insista. Intrara infumurati si mandri de marea cinste. si atunci intrara servitorii. n-am incurcat saloanele. Asa va fi si in imparatia cerurilor! Zicand acestea. si acum s-a reintors acolo. Nu stiau ce sa creada. fiind si asa gata de aruncat. invitase la masa si oameni mai saraci. . si nu trebuie sa ne investim toate nadejdile. salutan-du-i si primindu-i pe invitati. daca le-am adunat pentru noi. din cei bogati. cersetoarea a parasit incaperea si. incat toti ramasera inmarmuriti. se poate raspunde in doua feluri: ale altora. precum se si cuvenea. isi cereau iertare ca nu puteau fi mai darnici. La intrebarea: "Cele pe care le-ai strans ale cui vor fi?". imbracati sarbatoreste si inmanusati. ale notabilitatilor satelor. Invitatia era o mare cinste. toata agonisita. Sa ne trimitem o rezerva si dincolo. cersetoarea redeveni doamna care era de fapt. mergand spre usa. Saracii stateau mai pe la usa. e onorat si la masa mea. Aceasta este si invatatura parabolei din Evanghelia pe care am auzit-o astazi. o rosie stricata. Si. dar credinciosii spun ca chipul Maicii Domnului din biserica lor e aidoma cu chipurile ei. ii lamuri gazda. Doamna ii chema pe toti. Ea multumea si strangea totul in traista. la care m-ati indrumat. Trimise invitatii tuturor marilor familii din imprejurimi si tuturor notabilitatilor. o bucata de mamaliga mucegaita din mancarea servitorilor si a cainilor. Si venea si a doua zi. domnilor si doamnelor. si toti fura primiti intr-un salon imens unde doamna. Ce a dai. Spre mirarea tuturor. fura invitati saracii. daca le-am impartit cu altii! . cam nelalocul lor. cu trasuri scumpe. gazda. sau la mesele servitorilor vostri. Vis-a-vis.

Iisus i-a zis: Inca una iti lipseste: Vinde toate cate ai si le imparte saracilor. Auzind. Dumnezeiasca Evanghelie a acestei duminici este aceeasi cu cea ascultata de noi in Duminica a XIIa dupa Rusalii. Dar se cuvine sa facem o legatura duhovniceasca a celor spuse atunci cu cele ce urmeaza in finalul intalnirii Mantuitorului cu un dregator bogat. Iar el. Astazi insa ascultam de la Sfantul Evanghelist Luca. Si vazandu-l intristat. s-a intristat. si vei avea comoara in ceruri. am talcuit partea intai la Duminca a XII-a dupa Rusalii. pentru ca despre o asemenea intalnire. decat unul Dumnezeu. Precum ne spune dumnezeiasca Evanghelie. sa nu furi. ce sa fac ca sa mostenesc viata de veci? Iar Iisus i-a zis: Pentru ce Ma numesti bun? Nimeni nu este bun.Predica la Duminica a 30-a dupa Rusalii In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. spre a ne ocupa in aceasta duminica de partea a doua a acestei sfinte Evanghelii. Iisus a zis: Cat de greu vor intra cei ce au averi . cu unele mici deosebiri. sa nu ucizi. se pleaca inaintea Lui si Il intreaba: “Bunule Invatator. cinsteste pe tatal tau si pe mama ta. 16-26). este vorba. Stii poruncile: sa nu savarsesi adulter. auzind acestea. sa nu marturisesti stramb. Noi. un tanar dregator bogat vine la Mantuitorul. dupa ce in Duminica a XII-a am ascultat-o de la Sfantul Evanghelist Matei (XIX.IPS Antonie Plamadeala Dregatorul bogat – pazirea poruncilor Dregatorul bogat . Iar el a zis: Toate acestea le-am pazit din tineretile mele. bogata si ea in rosturi vitale si mantuitoare. impartind aceasta pericopa in doua. si vino de urmeaza Mie. Amin. Binecuvantati si dreptmaritori crestini ai Sfintei Biserici a Domnului nostru Iisus Hristos. caci era foarte bogat.

ne trebuie ceea ce numesc Parintii “simtirea intelegatoare” – simtirea mintii. auzul. si vei avea comoara in ceruri. care sunt ca niste ferestre zidite in trupul nostru. si vino de-Mi urmeaza Mie”. Apoi il intreaba: “Stii poruncile? Sa nu savarsesti adulter.”. inseamna inceputul iesirii din lumea neascultarii. vazul. Zis-au cei ce ascultau: Si cine poate sa se mantuiasca? Iar El a zis: Cele ce sunt cu neputinta la oameni sunt cu putinta la Dumnezeu” (Luca 18. care vedea in Iisus doar un om. Bietele lui simturi erau doar trupesti. si din Scripturi. Simtea o asemenea stare tanarul bogat? Nu cumva simtirea. 3). eterna: “Unicul necesar” – urmarea lui Hristos. Ochii. “Una iti lipseste!”. daca tu Il iubesti pe Dumnezeu. sa nu ucizi. 38-42). Caci. pipaitul. ne innoieste spre viata de veci. tu te transformi in ceea ce iubesti: in Dumnezeu (dupa har). Mantuitorul – Bunatatea dumnezeiasca intrupata – atrage atentia cu tarie acestui dregator lumesc. incat sa se spuna de catre unii sarmani “filosofi” ca “in intelect nu exista nimic care sa nu fi fost inainte de simturi”. Iar prin Taina Sfantului Mir se pecetluiesc cu “Pecetea darului Duhului Sfant” toate incheieturile si simturile trupului. ni s-a dat sa auzim acelasi cuvant. Dar un lucru ramane de trebuinta absoluta. 15). daca tu iubesti doar pamantul”. Dar a te inchina lor inseamna a avea soarta lor. au nu socotesti ca sora mea m-a lasat singura sa slujesc… . Marto. prin toate fapturile. pieritoare. Ne-am pervertit intr-atat constiinta. “Maria asezandu-se la picioarele Domnului asculta cuvintele Lui. incat sufletul nostru asculta prea mult glasul si chemarile celor trecatoare.in imparatia lui Dumnezeu! Ca mai lesne este a trece camila prin urechile acului decat sa intre bogatul in imparatia lui Dumnezeu. Cand Mantuitorul a fost primit ca oaspete in casa surorilor Marta si Maria. cel ce da viata si salveaza viata isi descopera arvuna vietii. ca Binele e in Cel Unic bun – Dumnezeu – si din acest unic Izvor al binelui ne adapam toti. a mortii. a pacatului. si asa ne putem afla toti unitatea in bine si adevar. gustul. dar prin care ne-a fost dat sa privim. viata de veci a Autorului lor: Dumnezeu cel viu. spre Ziditorul lor. fiecare in felul ei. dulceata bogatiilor acestei lumi. A auzit dregatorul bogat glasul lui Iisus? A auzit el un glas. cum o numeste Sfantul Simeon Noul Teolog. Si cum prin simturile din afara intra cele dinafara. si din fapturi. adica prin simturi. toate sunt indreptate spre cele ce o clipa ne indulcesc si pier. Si ne aducem aici aminte de cuvantul spus de Dumnezeu unui suflet sfant: “Lumea face atata zgomot la urechile voastre. prin Care credem si marturisim: “Domn (si Dumnezeu) este Iisus Hristos” (I Corinteni 12. Pentru a auzi si intelege glasul lui Dumnezeu. il tine in lumea celor ce se trec si pier? Intr-adevar. “simtirea duhovniceasca”. simtirea duhovniceasca. a orgoliului narcisist. Si prin Acelasi Duh Sfant ne simtim si noi frati cu Hristos Domnul si infiati de Dumnezeu. spre pilda. un invatator. Prin Sfintele Taine se deschide in noi tocmai aceasta simtire duhovniceasca. daca. La Sfantul Botez ne rugam: “Dezbraca de pe noi invechitura. Aceasta nu inseamna sa blestemi. starea in fata Lui. te grijesti si pentru multe te silesti. nu se . fara sa-i simta chemarea. pervertite. Marta se silea cu multa slujire sa pregateasca ospat si a zis: Doamne. Simturile. zice un suflet crestin. Amandoua surorile slujeau Domnului. Iar Domnul i-a zis: Marto. urechile. raspunsul lui: “Toate acestea le-am pazit din tineretile mele” arata aceasta lipsa tragica. sa nu marturisesti stramb. A pazi poruncile cu acea constiinta ca in ele e prezent Cel Vesnic. cel ce ucide poarta in el deja samanta mortii. In poruncile divine se afla viata divina. mirosul. “Omule. si a intra in lumina zilei celei neinserate a Imparatiei lui Dumnezeu. incat glasul Meu nu-L mai auziti”. dar fara intelesul lui. 18-27). Mantuitorul Insusi i-o aduce la cunostinta. Dumnezeu-Omul. mirosul. gustul. Simtirea prezentei Duhului Sfant in noi. s-a si zis: “Moartea intra prin ferestre”. dar un lucru trebuie. sa nu furi. spre unirea cu Hristos. Nu poti sa nu iei seama ca am ajuns atat de pervertiti. “Auzind Iisus i-a zis: Inca una iti lipseste: vinde toate cate ai si le imparte saracilor.. care sunt daruri ale lui Dumnezeu. in pamant. strigand: Avva! Parinte! (Romani 8. cinsteste pe tatal tau si pe mama ta”. tocmai pentru a dobandi in Duhul Sfant sensibilitatea. Maria partea cea buna si-a ales care nu se va lua de la ea” (Luca 10. ne umple de puterea Sfantului Duh.. sa arunci anatema asupra lucrurilor acestei lumi.

Tot ce vrei aceea iti sunt. gustul spre puterea deosebitoare a ratiunii. Aceasta este inaltarea si pregustarea. al saracului. “Duhul Sfant stramuta lucrarile simturilor din afara spre simturile dinlauntru – de pilda vederea spre mintea care priveste lumina vietii. se fac instrumente. si frate. distrugatoare. Eu radacina. Ce mai vrei inca?” (Sf. intreaba. sa fac voia Ta”. si ne spune: “Eu iti sunt inimiii tale de toate: Eu iti sunt tata.. iar camilele. Eu iti sunt si prieten. a venit la noi in chipul robului. si cap. atei: simtirea duhovniceasca le este atrofiata.strica (pacatul le strica). decat bogatii. impartasindu-se cu trupul si sangele dumnezeiesc. Asa intelegem si pe fratii nostri. si impreuna mostenitor. Parintele Constantin Galeriu . privindu-l cum se departa de El intristat. crima. impreuna cu Sfantul Simeon Noul Teolog. si sora. Imagine pe care unii talcuitori o explica astfel: se afla in Ierusalim o portita a cetatii prin care nu puteau intra decat oitele. exclama. prostitutie. cai ale primirii descoperirilor dumnezeiesti. Credinciosul. si oaspe. din plictiseala si monotonia unei vieti fara relief. si ne salveaza din inspaimantatoarea stricaciune a feluritelor patimi – mania drogurilor. si prieten. Eu mire. ingrijorati. usa inchisa (Matei 25. Psalmistul marturiseste: “Auzului meu vei da bucurie si veselie” (Psalmul 50. A iubirii Lui. si madular (al trupului Meu). Care. ca si noi: “Atunci cine poate sa se mantuiasca? Iisus a zis: Cele ce sunt cu neputinta la oameni sunt cu putinta la Dumnezeu”. Mai curand puteau intra camilele cu poverile lor. rastignitu-M-am pentru tine pe Cruce si am fost pus in mormant. care le insoteau. Dar dregatorul din Evanghelie? “Auzind acestea (adica urmarea deplina a lui Hristos) s-a intristat. cu si mai mari poveri. Aceasta ne scoate din platitudine. intelepteste-ma sa inteleg poruncile Tale. si mama. rosteste: “Cat de greu vor intra cei ce au averi in imparatia lui Dumnezeu! Mai lesne este a trece camila prin urechile acului decat sa intre bogatul in imparatia lui Dumnezeu”. ci se spiritualizeaza prin har. Eu frate. si frate. candelele stinse. Amin. 9). sclav al lanturilor lui launtrice. la durerile si lipsurile noastre. in Hristos. am primit Duhul cel ceresc. sinucidere. Tu esti pentru Mine totul. in Liturghie: “Am vazut lumina cea adevarata. nu puteau patrunde. ca “darul i s-a facut pahar al bauturii dumnezeiesti si al undei nemuritoare. De aceea ne si rugam: “Doamne. sarmani necredinciosi. Eu temelie. arvuna inca de aici a veacului viitor si a vietii de veci cu Hristos.”. Ioan Gura de Aur). caci era foarte bogat”. invata cuviosul Nichita Stithatul. Sarac facutu-M-am pentru tine.. Eu haina. sau isi zice. umplandu-se de desfatare cereasca cu care singuri ingerii se desfata si sunt pastrati nestricaciosi”. am aflat credinta cea adevarata. iar pipaitul il stramuta spre starea de veghe a inimii – ca sa petrecem viata ingereasca pe pamant”. la usile noastre. Si Iisus. 10). pe care numai harul divin il poate oferi. Iti sunt toate. lumineaza-mi ochii gandului. Eu iti sunt hranitor. precum nici animalele salbatice. al pelerinului. Ca sa nu ai lipsa de nimic. – Taina a iubirii dumnezeiesti care ne cheama mereu. Numai poarta-te sincer cu mine. Eu casa. Voi fi in slujba ta. Sus intervin pe langa Tatal pentru tine. Iar cei ce ascultau surprinsi. mirosul spre cunoasterea mintii. auzul spre intelegere. pribeag.

pe care a legat-o satana. venind deci intr-acestea. si ea indata s-a indreptat. a chemat-o si i-a zis: Femeie. vindecati-va. trupul si sangele Domnului nostru Iisus Hristos. sambata boul sau. Vrednicilor de dragoste dreptmaritori crestini in Sfanta Biserica a Domnului nostru Iisus Hristos. si nu-l duce sa-l adape? Dar aceasta.Tamaduirea femeii garbove Tamaduirea femeii garbove . fiica a lui Avraam fiind. esti dezlegata de neputinta ta. intrupat de la Duhul Sfant si din Fecioara Maria. Primeasca in bucurie inima noastra si astazi. iata de . maniindu-se ca Iisus a vindecat-o sambata. “In vremea aceea – atunci ca si astazi – invata Iisus intr-una din sinagogi sambata.Duminica a XVII-a Rusalii In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin. dar nu in ziua sambetei! Iar Domnul i-a raspuns si a zis: Fatarnicilor! Fiecare dintre voi nu dezleaga. pentru cei pregatiti. iar Iisus. vazand-o. In aceasta asezare si vibratie duhovniceasca. la incununarea dumnezeiestii liturghii. oare. raspunzand. Si Si-a pus mainile asupra ei. mai intai cuvantul. de nu putea sa se ridice in sus nicidecum. si slavea pe Dumnezeu. Fiul Parintelui Ceresc. sa ascultam si sa primim acum dumnezeiescul cuvant. zicea multimii: Sase zile sunt in care trebuie sa se lucreze. Iar mai-marele sinagogii. si apoi. sau asinul de la iesle. Si iata o femeie care avea de optsprezece ani un duh de neputinta si care era garbova.

Ci suirea lui se descopera in coborarea la cele smerite”. Hristos – care a luat toate ale noastre pentru ca pe toate sa le vindece. catre eul tau. de optsprezece ani suferea. rugandu-L pe Dumnezeu: “Arata-mi calea pe care voi merge!”. ramai fara sens. 14). Dar absolutul e numai in Dumnezeu. o cheama si rosteste: “Femeie. sa nu slabeasca. 10-17). gravitatia isi schimba sensul de la Dumnezeu (aceasta este adevarata noastra gravitatie) catre tine insuti. Asadar. El e Sensul. cu puterea si mila Lui – insusiri dumnezeiesti rasadite si in noi. nu in noi e sensul. care se taraste pe pamant. care “S-a facut pacat pentru noi”. s-au rusinat toti cei ce erau impotriva Lui. Vedeti. Numai cu El cunosti calea pe care sa mergi. Adam a pus un fel de nou inceput existentei. L-a adus si pe el Dumnezeu – ca pe toti ingerii. atat de scump. ca sa biruie pacatul si moartea – traia durerea sarmanei garbove. dezlegata esti de neputinta ta”. ochii I se indreapta catre sarmana femeie garbova. garbovit intr-un fel. Unind barbatia (puterea) cu mila. de adanc talc. Iisus cautand. spun . e numar defectibil. spre Cel de sus coborat la cei de jos. de a nu putea privi in sus!. purtatorul de lumina. cum a fost pedepsit: “Pe pamant te vei tari. Sa cugetam impreuna la cuvantul ascultat. se indreapta si priveste cu uimire in sus. durerea pacatului. si pacatul e painea demonului. El a sfintit si sfinteste totul. Lumea. ar trebui sa nu ne tulburam. cum ii numeste Mantuitorul pe toti sarmanii lumii. catre pamant. ci sa creasca iubirea noastra atunci cand. intrand. foamea de pamant a omului. ca noi sa ne inaltam catre El. am vedea pe cineva bolnav. Ceva mai inainte Mantuitorul vorbise de cei optsprezece peste care cazuse atunci un turn.optsprezece ani. despartit de El. rost fiecarei zidiri pe care o infaptuiesti. Cum tu dai sens. Tragismul demonului acesta a fost: in orgoliul lui vrand sa fie in locul lui Dumnezeu. al sfantului Grigorie Palama: “Dumnezeu. Parca nu te poti opri sa rostesti un cuvant. sa avem si noi parte de vesnicie. in ziua sambetei? Si zicand El acestea. Acolo. Il cautam acolo unde nu este. una dintre “acesti prea mici frati ai mei”. Toti cautam absolutul. Acum. cautam sensul acolo unde nu este. starea aceasta ultima. cum spun Parintii. de la Dumnezeu coborand la noi. De aceea demonul e simbolizat prin sarpe. Sa simtim si sa traim aceasta taina a tainelor! Caci aceasta este Calea: de sus. Si atunci. foamea de cele de jos e foamea de pacat. de a se fi schimbat in tine sensul gravitatiei. Dumnezeu si Om. nu ea isi da sensul. fire mai presus de fire. Deci de trei ori cate sase arata cat de dramatica era caderea femeii garbove. asa da Dumnezeu sens Zidirii Sale. tie. Si noi. Lucifer. Iar cele smerite prin El se inalta. s-a trezit deodata ca nu e fara inceput: “Era un timp cand nu era”. si toata multimea se bucura de faptele stralucite savarsite de El” (Luca 13. nu are a sui mai sus. sa fie dezlegata de legatura aceasta. Isi pune mainile asupra ei. Nu ca pamantul nu are in el tot taina dumnezeirii. Si. Si prin mainile Lui. vei invinge mandria si iutimea. in talcuirea celor vechi. Preaiubitilor. Indeosebi acolo sa se indrepte ochii nostri. De aceea s-a indreptat cu ochii catre ea. sa incercam sa fim asa cum adancul din noi o cere. Atunci. oare. acolo. Lumea nu poarta in ea vesnicia. Caci unde este El e sfant. spre El. la randul nostru. Fiecare din noi a inceput sa existe printr-o chemare. dar nu suntem fara inceput. Un Parinte al Bisericii. prin varsare de sange: “Blestemat este pamantul din pricina pacatului tau” (Facerea 3. Numarul 18 inseamna de trei ori cate sase. cu pamant te vei hrani” (Facerea 3. Acum si aici. Garbovirea. 17). Cum stim cu totii ca in urma cu un timp nu eram. privirea in jos e caderea din sensul existentei tale. existenta fara de inceput si fara de sfarsit. Si numarul sase. Pentru ca in pacat. sa fim in consens cu Hristos (pentru ca El e Sensul). Ne-a dat Dumnezeu sa fim fara de sfarsit. ne simtim intru acel Astazi dumnezeiesc al lui Iisus. in acel loc sfintit de El. mai ales in biserica. luand Crucea. si se zdrobisera. iutimea: indeosebi prin barbatie si mila. prin puterea Lui – caci putere iesea din El si vindeca pe toti care erau in fata Lui – ea se dezleaga. spune cum sa birui in tine mandria. ca virtuti – Isi indreapta ochii catre ea. El e Calea. Iubitilor. dar e blestemat. ca si pe noi – de la a nu fi la a fi. Grigorie Sinaitul. Psalmistul striga. nu se cuvenea. din pricina pacatului insuflat de demon si savarsit de om.

Sfintii Parinti, cu privirea aceasta in jos – in pacat, stricaciune si moarte. Intelegem, astfel, durerea lui Iisus pentru privirea noastra in jos. El o dezleaga, si femeia priveste in sus. Si toti se bucura. Unul singur nu se bucura in clipa aceea (si ramane singur): mai-marele sinagogii. Un mai-mare al sinagogii, ca si Iair, de mai inainte, a carui fetita, de doisprezece ani, murise. Si acolo numarul este semnificativ: doisprezece – de doua ori cate sase. Aici, parca mai grav, de trei ori. Dar, de unde Iair vine si se pleaca inaintea Mantuitorului, acesta se impotriveste, desi nu indrazneste sa-I spuna de-a dreptul Mantuitorului, ci vorbeste la plural, adresandu-se multimii: “Sase zile sunt in care trebuie sa se lucreze. Venind, deci, in acestea, vindecati-va, dar nu in ziua sambetei”. Sarmanul… Vindecarea, pentru el, era un fel de munca, un fel de lucru; un fel de munca sub blestem. Iar Iisus venise sa ridice blestemul, sa vindece. Era zi de sambata, si sambata era ziua odihnei. Dar Iisus spusese si acel cuvant: “Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi da odihna!”. Sa luam aminte: S-a odihnit Dumnezeu la incheierea zilelor Creatiei. Dar odihna lui Dumnezeu – si noi intelegem – nu e somn. Nu e somnul lenesului – cum va spune un Parinte, nu e nici macar somnul ostenelilor. Ci odihna e pacea unui fapt implinit. Era odihna zilelor Creatiei, si la sfarsitul fiecareia din ele, cum spune Scirptura: “a vazut Dumnezeu ca este bine” – ca este frumusete. Si zidindu-l pe om, a zis Dumnezeu ca “toate sunt bune foarte”. Apoi a statornicit in poporul lui Israel: “Sase zile sa-ti implinesti osteneala ta. Iar ziua a saptea e ziua Domnului”. La acest cuvant, rogu-va, cu luare aminte cercetand, sa acultam si sa intelegem. Traducerea, talcuirea Vechiului Testament, trecerea in limba noua a fiecarui neam, s-a facut din doua surse. Izvorul e unic: Vechiul Testament din limba ebraica. Dar, in curgerea vremii, petrecand poporul evreu in robiile asiriana si babiloniana, iar in timpul imperiului lui Alexandru Macedon raspandindu-se si ajungand in alte tari, dupa sute de ani au mai uitat limba stramosilor. Limba ebraica veche – pastrati acest cuvant si talc – nu avea decat consonante: b, p, c, d, g, si altele. Si nu reuseau ca sa puna vocalele la locul lor, sa le lege. Sa dam un exemplu: consonanta d, consonanta b si consonanta r; cuvantul astfel format era tradus fie dabar (introducand vocala a) – care inseamna cuvant, fie deber (introducand e), care inseamna ciuma. In loc de cuvant, ciuma! Trecem acum la cuvantul rostit de Mantuitorul, cand L-a ispitit demonul si I-a zis, dupa patruzeci de zile de post: “Daca esti Fiul lui Dumnezeu, porunceste pietrelor acestora sa se faca paini”. Mantuitorul i-a raspuns atunci: “Scris este: Nu numai cu paine traieste omul, ci cu tot cuvantul care iese din gura lui Dumnezeu”. Dar in textul vechi este scris: “Nu numai cu paine… ci cu tot ce iese din gura lui Dumnezeu”. Deci, in textul ebraic lipseste “cuvantul”. Si pentru ca iudeii mai uitasera limba – indeosebi cei din Alexandria, oras mare al imperiului elenist, intemeiat chiar de Alexandru Macedon –, pentru ei s-a tradus cuvantul lui Dumnezeu, al Vechiului Testament, in limba greaca. Au fost adusi de la Ierusalim, de la cele douasprezece semintii ale lui Israel, cate sase barbati, deci saptezeci si doi de barbati, care au tradus Vechiul Testament in intregime, cam pe la anii 200 inainte de Mantuitorul Hristos. Si asa a aparut Septuaginta, adica Vechiul Testament al celor saptezeci de barbati. Si tot Rasaritul crestin, ortodocsii, au tradus Biblia Vechiului Testament dupa Septuaginta. Ieronim a tradus pentru lumea latina, in secolul IV catre V, Vulgata, la inceput tot dupa Septuaginta (Psalmii, mai ales), dar mai apoi dupa textele ebraice (desi Fericitul Augustin i-a atras atentia). Si a ramas in Apus, pentru lumea catolica si protestanta, traducerea dupa ebraica, iar in Rasarit, in Bibliile noastre – dupa Septuaginta. Dar, ce ati observat? Mantuitorul insusi, cum a rostit cuvantul? – “Nu numai cu paine va trai omul, ci cu tot cuvantul...” – deci asa cum apare in Septuaginta. Mantuitorul, apostolii asa au tradus. Si asa am pastrat noi pana in ziua de astazi. Ajungand aici, revenim la acel cuvant al mai-marelui sinagogii: “Sase zile sa lucrati, iar nu in zi de

sabat. Sa nu lucrati!”. De unde rostea el cuvantul? Era fie din Levitic 23, 3, fie, mai ales, din Deuteronom 16, 8. In Bibliile protestante asa este scris: “Sase zile sa-ti implinesti lucrul tau, iar in ziua a saptea sa nu faci nimic”. Asa se incheie. Iar in traducerile franceza, engleza, germana: “nici un lucru”. In Biblia dupa Septuaginta, dupa care Mantuitorul insusi a citat cuvintele Vechiului Testament, citim asa: “Sa nu faci in acele zile nici un lucru, fara numai cele pentru suflet”. Am putea, oare, gasi tocmai in Biblie acest nihilism total? Nimic? Aceasta este, insa, o drama a constiintei umane, pe care o regasim chiar in Evanghelia de astazi, la sarmanul, mai-mare al sinagogii. Mantuitorul lucra si ii vorbea in acest adevar deplin al existentei, asa cum se rostise si in Vechiul Testament: “cele ale sufletului”. Cand osteneala, munca noastra a cazut sub osanda, cand ea e patata de blestem, de suferinta umana (munca fortata si atatea forme ale robiei; moartea insasi, in cele din urma), atunci, o asemenea osanda a omului era oprita. Dar nu binele era oprit! Cum sa opreasca Dumnezeu cele pentru suflet? si pentru vindecarea lui si a trupului. Pentru aceea a venit sa lucreze Dumnezeu. Acuza la adresa Mantuitorului, cum citim in Evanghelia dupa Ioan, indeosebi aceasta era: ca dezlega sambata. Sambata devenise – pentru poporul evreu, se intelege – actul de referinta capital al Legii, al crezului. De aceea cautau sa-L invinuiasca si sa-L omoare. Dar binele este etern; Mantuitorul dezleaga constiintele, inima. El spune: “Tatal Meu pana acum lucreaza si Eu lucrez”. Sa cugetam adanc la lucrul lui Dumnezeu, la actul creator al Lui, la actul binelui creator. Propriu-zis, in actul creator si de viata facator sta insasi fiinta binelui. Dumnezeu lucreaza, creeaza in timp, iubitilor. Timpul unit cu actul creator si actul creator unit cu timpul – aceasta este tema capitala a Evangheliei de astazi! Timpul nu e un cadru fix – este intrarea vesniciei in Creatie. Astazi – numele timpului lui Dumnezeu, eternul acum intra intr-un inceput. El e inceputul, si prin el existam. Timpul e deodata cu zidirea, cu faptura, cu Creatia. Citim acum primul verset al Scripturii: “La inceput a facut Dumnezeu cerul si pamantul” (inceput si facere); la fel cu primul verset al Evangheliei dupa Ioan: “La inceput era Cuvantul si Cuvantul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul. Acesta era dintru inceput la Dumnezeu si toate printr-Insul s-au facut”. El e inceputul. Creand, a zis Dumnezeu: “Sa fie!”. Mantuitorul cand predica asa incepe: “Amin, amin zic voua...”; iar Amin inseamna “sa fie”. Iar noi incheiem orice rugaciune cu Amin. Amin-ul nostru e la sfarsit, un raspuns la sa fie al lui Dumnezeu. Creatia intreaga, si fiecare din noi, existam prin acest “sa fie” al lui Dumnezeu. Si suntem ziditi dupa chipul Fiului unic al lui Dumnezeu. El este Chipul, Modelul nostru, Tatal fiind Protochipul. Si, fiind unicul Fiu al Parintelui ceresc, asa ne-a zidit si pe noi, ca sa fim fiecare un unic, o unicitate. Darul acesta uimitor al unicitatii!… Te cutremuri cand gandesti ca fiecare este un unic, fiecare este o noutate in lume. Nimeni nu e de prisos. Cu fiecare dispretuit, lovit sau ucis e mai saraca existenta. Fiecare cu un dar. Si atunci, acest Sa fie, acest Da al lui Dumnezeu spus la inceputul Creatiei e rostit cu fiecare zamislire a unei fapturi umane. Cu fiecare din noi e un da al lui Dumnezeu, un Amin al lui Dumnezeu - “Amin, inceputul zidirilor lui Dumnezeu” (Apoc. 3,14). Doamne, sa simtim ca odraslirea fiecaruia din noi a fost un “amin”, un “da” al lui Dumnezeu, un nou inceput, dumnezeiesc!… Asta o marturiseste, dupa Scripturi, si stiinta. Pentru ca stiinta e unul dintre cele sapte daruri ale lui Dumnezeu, pe care le rostim mereu, dupa Isaia 11, 1-3: duhul intelepciunii, al intelegerii, al sfatului, al tariei, al cunostintei, al dreptei credinte si al temerii de Dumnezeu. Fiecare, deci, existam prin acest “da”, in acest “astazi” al lui Dumnezeu, in acea bucurie a odihnei lui Dumnezeu, a implinirii. Si, odata cu acest “da” al lui Dumnezeu, iubitilor, intram in timp. Aceasta e sarbatoarea fiecaruia. De aici, aceste doua ganduri: Intai - existenta e unita cu timpul si timpul cu existenta; Creatia cu

timpul si timpul cu Creatia. Timpul e chemare. Esti chemat la existenta, prin aceasta afirmatie originara, aceasta lumina divina, sa existi cu timpul. Se dezvaluie aici chemarea adresata de Dumnezeu fiecaruia. Cutremurator! Si aici se afla raspunsul cu privire la rostul, la sensul existentei noastre. Pentru ca fiecare din noi este dator sa lucreze si sa raspunda la chemarea lui, la darul lui, cum intelegem din Pilda talantilor. Ziditi dupa chipul lui Dumnezeu, sa urcam in nesfarsita asemanare cu El. Sarbatoarea inseamna chemarea lui Dumnezeu. El e inceputul si El ma cheama la existenta. Iar timpul este durata intre chemarea lui Dumnezeu si raspunsul meu. Dar in aceasta durata eu lucrez. Caci “Tatal Meu pana acum lucreaza si Eu lucrez”, a zis Iisus Hristos. Si in Iisus Hristos, cu Iisus Hristos eu lucrez. Aceste doua adevaruri negraite iti spun ce trebuie sa faci. Si nu stiu cine ar fi in stare sa dea alte raspunsuri, care sa le rastoarne. Fiind chemat sa existi, esti “cu timpul”, si timpul e unit cu zidirea ta. Iar tu trebuie sa umpli durata, timpul, cu lucrul tau, cu raspuns la chemarea lui Dumnezeu; raspuns la darurile pe care ti le-a facut tie Dumnezeu; si fiecaruia. De ce spune Scriptura: “sa lucrezi (in acea zi) numai cele pentru suflet”? – Ce a daruit Dumnezeu sufletului, constiintei, inimii noastre: valorile divine – iubirea divina, lumina divina. Iar luminii divine, ochiul luminii divine – credinta. Si celelalte virtuti: nadejdea, dragostea, bunatatea, pacea, indelunga rabdare, blandetea. Si fiecare a fost inzestrat cu o harisma proprie, ca unul sa devina slujitor al lui Dumnezeu, in felul lui: unul, ca medic, vindecand (cum Mantuitorul, Marele Medic, a vindecat femeia garbova si a inaltat-o, ridicandu-i privirea), altul sa devina invatator (si Mantuitorul S-a numit Invatator, si toata lumea asa I se adresa: “Invatatorule!”), altul iconomist (a pus pe om sa fie ca un iconom al Lui, peste daruri; si cum sa imparta bunatatile zidirii lui Dumnezeu pentru toti semenii lui, cei in lipsa, in suferinta), s.a.m.d.. Fiecare cum este chemat, asa sa lucreze. Atunci, mai-marele sinagogii, stim ce a spus: “Sase zile sa lucrati, in acestea sa va vindecati, iar nu sambata”. Cand sambata era a binelui, dintru inceput, si a vindecarii in bine; prin Cel “prin Care toate s-au facut”! Si Iisus a raspuns, precum am auzit: “Fatarnicilor...” – tot la plural raspunde si Mantuitorul, din delicatete – “Fiecare dintre voi nu dezleaga, oare, sambata boul sau, sau asinul de la iesle, si nu-l duce sa-l adape? Dar aceasta, fiica a lui Avraam fiind, pe care a legat-o satana, iata de optsprezece ani, nu se cuvenea, oare, sa fie dezlegata de legatura aceasta, in ziua sambetei?”. Mantuitorul trece mai adanc, chiar dincolo de Moisi si de Legea pe care o daduse Dumnezeu prin Moisi, la Avraam (in care cele trei religii – crezul crestin, mozaismul, islamul – isi au un fel de parinte, al neamurilor). “Si zicand El acestea, s-au rusinat toti cei ce erau impotriva Lui, si toata multimea se bucura de faptele stralucite savarsite de El”. O, iubitilor, ascultam cuvantul asa rugand pe Dumnezeu, sa ne lumineze cum sa traim taina sarbatorii, evenimentul sarbatorii, evenimentul divin. Caci sarbatoarea dezvaluie un “astazi” al lui Dumnezeu. In fiecare duminica e sarbatoarea Invierii – Astazi al Invierii; si apoi, de-a lungul anului bisericesc, toate sarbatorile, cu feluritele intelesuri, intelegeri – Craciunul, Invierea, s.cl. Si fiecare sarbatoare reitereaza acest “sa fie” al fiecaruia, chemarea fiecaruia dintre noi de a lucra “cele pentru suflet”, sfintind timpul. Pentru ca sufletul este cununa omului, constiinta, unicitatea omului, si intreaga faptura o ilumineaza, o umple de lumina, de lumina adevarului. Orice gand, orice cuvant divin simti ca te infioara, te patrunde, te transfigureaza! Am cugetat, dupa randuiala sfanta, pornind de la acel “sa fie” al fiecaruia, in Hristos, ca El este Amin-ul a tot omul din lume: incepi ziua, sfintind-o, cu Tatal nostru, apoi, din Ceaslov (cea mai bogata carte de rugaciuni a crestinului ortodox) – Ceasurile, niste slujbe anume randuite, ale Ceasurilor, punctand timpul, oriunde ne-am afla. Pentru ca cele randuite in Ceasuri – intai, al treilea, al saselea, al noualea – sunt troparele in legatura cu viata Mantuitorului, iubitilor. La ceasul intai: “Dimineata auzi glasul meu, Imparatul meu si Dumnezeul meu”. La ceasul al treilea ce eveniment a avut loc? – Pogorarea Duhului Sfant, la Cincizecime. Si e troparul: “Doamne, Cel ce pe Preasfantul Tau Duh in ceasul al treilea L-ai trimis Apostolilor Tai, pe Acela, Bunule, nu-L lua de

Altfel spus. blestemul nostru. sa gandesti si sa te rogi: la ceasul al treilea a coborat Duhul Sfant… Doamne. Hristoase Dumnezeule. cei ce ne rugam Tie”. Amin. Izvorule al vietii. Omoara cugetul mortii! Si se inalta atunci sufletul. ci Il innoieste intru noi. Hristoase Dumnezeule. Iar Ceasul al noualea. din moment in moment. si inscrisul greselilor noastre rupe-l. Domnul tocmai vindecase un bolnav. Caci in Hristos ultimul cuvant nu-i moartea. Privirea in sus! Doamne. Mantuitorul.Predica la duminica a 28 . La fel zici: “Doamne. iar la al noualea. Hristoase Dumnezeule. la al saselea. a rupt inscrisul pacatelor. Iisuse Hristoase.la noi. Iisuse Hristoase.a dupa Rusalii In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. mintea ta catre Inviere. Ceasul al saselea. cu rugaciunile Maicii Tale si ale tuturor sfintilor. Duhul Sfant sa lumineze in noi! Duhul de viata facator. Aici. luand . si ne mantuieste pe noi”. fa-ne vrednici pe noi. Fiul lui Dumnezeu. sufletul nostru catre Tine. Si “Doamne Iisuse Hristoase. asa cum citim in Ceaslov: “Cela ce in ziua si in ceasul al saselea pe Cruce ai pironit pacatul cel cu indrazneala facut de Adam in rai. la trei dupa-amiaza: “Cela ce in ceasul al noualea pentru noi cu trupul moarte ai gustat. ci Invierea si viata. oriunde te-ai afla. al nemuririi! Amin. Parintele Constantin Galeriu Pilda celor poftiti la cina Pilda celor poftiti la cina . pe Cruce. miluieste-ma!”. ne scoate si pe noi din orice garbovire. din orice cadere sub stricaciune si moarte! Si inalta mintea. omoara cugetul trupului nostru”. Fiule si Cuvantul lui Dumnezeu. a rupt inscrisul pacatelor noastre. gandesti ca Mantuitorul. miluieste-ma!”. in timpul zilei. la fel te gandesti si rostesti acelasi cuvant: “Cela ce in ceasul al noualea pe Cruce moarte ai gustat. Unul dintre fruntasii fariseilor il roaga sa ia cina in casa lui. pe Cruce fiind. Era o zi de sambata – sarbatoare a Vechiului Testament. omoara cugetul trupului nostru. Mantuitorul raspunde chemarii si. Binecuvantati si dreptmaritori crestini ai Sfintei Biserici a Domnului nostru Iisus Hristos. si ne mantuieste pe noi”. cand Domnul Si-a dat duhul pe Cruce.

caci zic voua: Nici unul din barbatii aceia care au fost chemati nu va gusta din cina mea”. Nu insa toti si alesi. Si a zis stapanul catre sluga: Iesi la drumuri si la garduri si sileste sa intre. Ti se va rasplati la invierea dreptilor. Domnul previne si fereste de calea dureroasa care te da in jos. si pe saraci. ca iata toate sunt gata”.)... si pe orbi. Omul care a facut cina este Dumnezeu. Si vazandu-te cel ce te-a chemat. Si a zis sluga: Doamne. Mantuitorul rosteste cunoscuta Pilda a celor chemati la cina. sluga a spus stapanului sau acestea. Asa s-a petrecut si in parabola. Mantuitorul a rostit-o in chip deosebit – atrag aceasta luare aminte. caci. la aceasta impartasire cu Mine. Si a zis: “Un om oarecare a facut cina mare si a chemat pe multi. te vei duce sa te asezi pe locul cel mai de pe urma… Tu asaza-te in cel din urma loc. ci cu Trupul Lui: “Ca Tu esti . Iar la zidirea omului. iata. Chemati au fost multi. beti dintru acesta toti. concret fapt: cinand. cina – darurile Lui. viata Lui insasi. foloseste prilejul si-i povatuieste: “Cand esti chemat impreuna cu altii la vreun ospat. Dar de jos nu ai unde sa cazi. Au inceput insa toti. Domnul da porunca slujitorilor sa spuna celor chemati: “Veniti ca iata toate sunt gata”. 4-5).. facandu-Se Om: iata. nu chema pe prietenii tai. auzind unul din cei care sedeau cu El la masa. ai unde sa urci – cu duhul. cate unul. Intorcandu-se. Cand Iisus rosteste parabola aceasta. pe neputinciosi. era imaginea unei cine impreuna cu Fiul lui Dumnezeu. Cu grija. Cheama pe saraci. La ceasul cinei. nascut sub Lege. te rog iarta-ma. De la Sfintii Parinti am inteles ca se numea asa fiind intre oameni. la pregatirea acestei Cine. El le-a vestit atunci celor de fata: “Un om oarecare a facut cina”. cu rusine. Eu Om m-am facut pentru voi. Atunci. 31). Toti suntem chemati la acest ospat. acesta este sangele Meu”. ca in zilele creatiei. acesta este trupul Meu. si pe schiopi adu-i aici. o anticipare a Imparatiei. s-a facut precum ai poruncit si tot mai este loc. Pentru fiecare zi a creatiei Sfanta Scriptura graieste: “Si a vazut Dumnezeu ca este bine. muta-te mai sus” (Luca 14. nu te aseza in locul cel dintai. Adaugand: “Aceasta sa o faceti intru pomenirea Mea”. sa-ti zica: Prietene. acum a venit “plinirea vremii. te pravale. erau bune foarte” (Facerea 1.seama cum ceilalti invitati isi alegeau locurile. liturgica. Si venind cel care te-a chemat pe tine si pe el. a fost trimis slujitorul sa spuna celor poftiti de mai inainte: “Veniti. dar in cel mai real. Al treilea a zis: Femeie mi-am luat si de aceea nu pot veni. “a privit Dumnezeu toate cate a facut si iata. nici pe fratii tai. sa dobandim darul infierii divine. Si atunci. chemand la cina. si pe neputinciosi. Chematii cei multi suntem noi. sa-si ceara iertare. bunatatile acestui pamant al Lui. De ce? “Ales devine cel ce raspunde la chemare” (Sf. pe orbi. dupa obiceiul timpului. Ucenicii vor si spune mai tarziu: “Noi am mancat si am baut impreuna cu El” (Fapte 10. Chiril al Alexandriei). maniindu-se.”. Atunci. nici vecinii bogati (. I-a zis: Fericit este cel ce va pranzi in imparatia lui Dumnezeu” (Luca 14. pe schiopi. ca iata toate sunt gata. fac cina si va chem la aceasta cina. ca nu cumva sa fie chemat altul mai de cinste decat tine. tarina am cumparat si am nevoie sa ies ca s-o vad. Mantuitorul asa se numea mereu: Fiul Omului. Cel dintai i-a zis: Doamne. Si Domnul continua: “Cand faci pranz sau cina. ca sa dobandim infierea”(Galateni 4. ca nu pot sa-ti rasplateasca. sa facem legatura adanca intre cuvintele ei si Cina cea de Taina. la Cina impreuna cu El. Fericit vei fi. Si nu numai primind din mana Lui. ca Dumnezeu si Om. 7-9). tainic. aceasta este parabola. stapanul casei a zis: Iesi indata in pietele si in ulitele cetatii. te rog iartama! Altul a zis: Cinci perechi de boi am cumparat si ma duc sa-i incerc. ca sa mi se umple casa. cand Dumnezeu a trimis pe Fiul Sau nascut din femeie (din Fecioara-Maica). 41). ca pe cei de sub Lege sa-i rascumpere. cand a rostit: “Luati. iti va zice: Da acestuia locul. mancand cu El. Sunt cu desavarsire gata. Intr-o asemenea atmosfera duhovniceasca. Preaiubitilor. 12-15).. mancati. Si a trimis la ceasul cinei pe sluga sa ca sa spuna celor chemati: Veniti. Domnul va spune altcandva: “Multi chemati. Cuvantul era inspirat de insasi prezenta Domnului. “Gata”. ca este frumos. putini alesi”. precum la cina de dinaintea jertfei. nu numai cu ceea ce aduce El la Cina. Acum. si Eu ca Om. patimii Lui. in schimb. Caci L-am auzit pe El vorbind.

Faptura Lui. fie incepatorii. 1-3). Avem in aceasta parabola a Mantuitorului participarea. El. citim mai departe in Apostolul de astazi: “. Aici se dezvaluie taina intruparii Sale. al Bisericii. cele din ceruri si cele de pe pamant. Se uneste cu aceasta faptura. 35). prin iertarea pacatelor (prin jertfa Lui). Cina ni se descopera drept jertfa Lui. “Gata sunt toate” pentru ca de fata este Cel prin Care Tatal toate le-a facut. fie stapanii. taina inomenirii Sale. fie tronuri. ramanand numai in lumea creata din nimic. Cel ce primesti si Cel ce Te imparti. De aceea si in Apostolul care se citeste astazi (cu legatura adanca intotdeauna intre Apostol si Evanghelie). El e Capul intregii zidiri. intaiul nascut din morti. ca sa fie El cel dintai intru toate. Unul din cei chemati i-a vorbit slujitorului despre tarina lui: “Tocmai am cumparat-o acum si am nevoie s-o vad”. Pe noi toti Tatal vrea sa ne stramute in imparatia Fiului iubirii Sale. e randuita. Acesta era intru inceput la Dumnezeu. iubitilor. 3). sa salasluiasca toata plinirea” (Coloseni 1. sa o patrunda cu dumnezeirea Lui. nu ma lasa in pofta satanei. acum. painea – “Trupul Meu care da viata lumii”(Ioan 6. Cuvinte al Tatalui… Nu te dezlipi de mine… Cel ce esti pastor bun al oilor Tale! Nu ma da ispitei sarpelui. Cuvantul Ziditorului este numai da: “Veniti la Mine. Dar ferice de cel ce spune nu numai raului. cele vazute si cele nevazute. familia. daca vreti. cel muritor. oferindu-ne Painea cea vie care S-a pogorat din cer.Cel ce aduci si Cel ce Te aduci. 51). boul si asinul Ii incalzesc trupul in pestera nasterii Lui. altfel spus. Pentru ca demonul – si il simtim atat de bine – se ascunde. Rostul adanc al acestei rugaciuni este ca eu. Deci in aceasta marturie sfanta toate sunt cuprinse – simtim si privim in adanc cu ochii duhului – in El. sa tindem catre neant. De aceea spunem in rugaciunile de seara: “Atottiitorule. Pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afara”. Deodata. El este mai inainte decat toate si toate prin El sunt asezate. de asemenea. Asa cum Sfantul evanghelist Ioan spune: “La inceput era Cuvantul si Cuvantul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul.. vedem ca in Hristos “avem rascumpararea prin sangele Lui. El este capul Trupului. si fara de El nimic nu s-a facut din ce s-a facut” (Ioan 1. Hristosul Domnului. in sfarsit. odihneste intru mine pururea. Toate printr-Insul s-au facut. e gata. boii. El coboara la ea. Anume: El cheama la Cina si Cina e implinita. din intreaga faptura. 3) si pe toate le iubeste. negrait. indeosebi Sfantul Atanasie cel Mare: ca noi. Hristoase Dumnezeule”. aceste vietuitoare recunoscand in iesle pe Stapanul lor (Isaia 1. in Hristos. a Lui? Nu. El Care “Dumnezeu fiind. mai intai nascut decat toata zidirea” (Coloseni 1. 14-15). Aici este un adanc de intelegere. in cateva cuvinte e cuprinsa lumea toata. sa o indumnezeiasca. Toate s-au facut prin El si pentru El. fie domnii. pentru ca “toate printr-Insul s-au facut” (Ioan 1. binecuvanteaza nunta din Cana Galileii (Ioan. Toate cele savarsite sunt facute. Dar ori de cate ori omul gandeste numai trupeste . din nimic. Impiedicau acestea prezenta celor chemati la cina? Sau nesocotea Ziditorul aceasta lume. si pentru om. partasia intregii creatii. robul Tau!. le cuprinde in grija si iubirea Lui divina. caci zidind Dumnezeu lumea. al treilea: “Femeie mi-am luat si de aceea nu pot veni” . sa simt odihna lui Dumnezeu intru mine. Cel Care trup S-a facut de la Duhul Sfant si din Fecioara e de fata si cheama: “Veniti la Cina! Imparatul ne asteapta”. Si iarasi. cap. altul: “Cinci perechi de boi am cumparat si ma duc sa-i incerc”. e facuta. poate sa spuna si nu. sunt create din nimic.. Putea atunci stapanul sa se mahneasca si sa osandeasca pe cei ce I-au refuzat cinarea impreuna pentru ca iubeau si ei aceste fapturi pe care El le-a zidit? Dar iata: tarina. 2). El este inceputul. omul. Deci pe toate acestea: tarina. din toate aceste categorii. sa nu o lase prada nimicului.. boii. se roaga preotul la aducerea Sfintelor Daruri. 16-19). El Care este chipul lui Dumnezeu Celui nevazut. Iar ispita demonului aceasta a fost – cum ne incredinteaza dumnezeiestii Parinti. despartindu-ne de Dumnezeu si de vesnicia Lui.intru El au fost facute toate. familia umana. Pamantul il numeste doar “asternut picioarelor Lui” (Matei 5.”. Om s-a facut” si ne cuprinde pe noi in Sine. faptura.. se face oarecum nevazut ochilor nostri. Caci in El a binevoit Dumnezeu.

Din holda mea – striga ogorul – se aduce painea care e trupul lui Hristos. toate cele trei categorii evocate in Sfanta Evanghelie – cel cu ogorul. din vesnicie sa Ma unesc cu tine si cu cele aduse din nimic. Cat de tragic! Fara Tine petrecem numai cu cele trecatoare. dar fara Dumnezeu. departe de Tine. este Acelasi Care la Cina cea de Taina zice: “Luati. Cuvinte al Tatalui. n-au oare glas. ca sa le dau si sa va dau eternitate. si pandite de neant. atinge-ma. la originea lor.” (Facerea 2. zidita din nimic. din boabele mele de struguri – striga via – se alege vinul care devine sange divin. am devenit filosofi ai neantului. din neant. Pentru care iarasi ma rog catre Preacurata. acestei lumi. fara Ziditorul lor. omule. tie. il cheama pentru a-l scoate din lumea mortii si a-l uni cu El.. Voiau cei de atunci – si voiesc tot mai mult cei de azi – sa cineze fara Dumnezeu. al Impartasaniei!” Si odata cu glasul lor cheama Hristos: M-am pogorat din cer. In realitate. El ii intinde inelul Lui de logodna. pentru Cina Lui. cel cu casatoria – absenteaza de la Cina. Dintru inceput. cu Fiul lui Dumnezeu Celui viu. aceasta e ispita pacatului! Dumnezeu ne cheama spre viata. sus. Dar. este una cu El. in suferinta. sa se uneasca cu Hristos.. Se dezvaluie aici pacatul din adanc al omului care se lasa “inspirat” de demon. acesta este sangele Meu. acesta este trupul Meu… Beti dintru acesta toti. vietuitoarele. pururea Fecioara. Viata cea adevarata”. Euharistie. apropie-te. Stim ca Tu ai zis: “Despartiti de Mine nu puteti face nimic”. cade sub povara obsesiva a gandului mortii. al vesniciei. Care toate le-a facut: si ogorul. se usuca simtul credintei in Cel Vesnic. prin care el vrea sa ma desparta de Tine. Tu singur fiind desavarsit. sa ma desparta de Viata. Iata. neintinata. nestricata.. Cina. departe. in lumea seculara a veacului acestuia.17). pentru multa milostivirea Ta nu Te dezlipi de mine. primeste-ma ca pe un sfant dar! Pentru ca din mine se aduc Sfintele Daruri. este una cu ceea ce este El – Dumnezeu si Om. intai de toate. nu spre moarte.. harul Lui. care te rogi in fiecare seara: “Atottiitorule. Nu le auzim noi cum striga: “noi. ci odihneste intru mine pururea. in el se usuca parca simtul nemuririi. cel cu vietuitoarele. cele ale ogorului. si vietuitoarele. petrecem in intuneric. in marea Lui bunatate. create din nimic.(“Treci zi. suntem pentru tine Impartasanie. Erau si atunci oameni “putin credinciosi”.. departe in timp si departe in spatiu. De aceea si auzim nu o data spunandu-se. Doamne.”. El Care uneste cerul cu pamantul. Dumnezeu toate lea pregatit pentru Euharistie. dumnezeirea cu omenitatea.16).”. omule. Da. nu spun nimic? Nu cumva le auzim? Caci dintru inceput Adam a fost chemat prin porunca: “Poti sa gusti din toti pomii gradinii”. Or. gasi-va El oare credinta pe pamant?” (Luca 21.”. Ne implinim poftele prin ele. in chip sublim. adica dumnezeiasca Impartasanie. cei ziditi din nimic. Sa nu pierdem acum din vedere acest gand si fapt: Cel Ce rosteste parabola ascultata de noi. Nu ma intina cu departarea ta de Dumnezeu. care pe Dumnezeu-Cuvantul cu oamenii ai . cu femeia.. Viata: “Nepatata. ca samanta putreziciunii este intru mine. Dumnezeu unit cu toata faptura Lui si. cand cineva isi da obstescul sfarsit: “cutare a trecut in nefiinta” – in neant. adancul. nici nu ma lasa in pofta satanei. samanta putreziciunii si a mortii. semanata de demon. Le avem pe toate si Te-am uitat pe Tine.. a lui Dumnezeu Mireasa. apropie-te moarte”). Iisuse Hristoase. ocupat cu toate acestea. Sfantul Ioan Damaschin talcuieste: “Prin aceste cuvinte socotesc ca a vrut Dumnezeu sa spuna: Suie-te prin toate fapturile la Mine. Il cheama pe om la aceasta Cina. cu intelesul dat de Sfantul Ioan din Damasc: “Gusta din toate un singur fruct: viata Mea”. sub pretexte lumesti. traim intr-o lume desacralizata. Dar ele. mancati. Tu esti acolo. Nu ma da ispitei sarpelui. La porunca biblica “Din tot pomul din rai sa mananci. care uita de El. si lumea oamenilor. Dar astazi?! S-a si intrebat Mantuitorul: “Cand va veni Fiul Omului. si mereu in istorie. Cel ce esti pastor bun al oilor Tale.. iar noi suntem aici. cea care Te-a purtat pe Tine. Refuza. Pe cand omul este ocupat: cu ogorul. robul Tau. si fara Tine petrecem cu ele. Cel Ce cheama: “Veniti la Cina. “in latura si-n umbra mortii”. masa aceasta divina. ramanem cu acest “nimic”. si in boala. cu vietuitoarele. cu omul. “omul tainic al inimii”. Cum vedea Dumnezeu atunci. treci noapte. din neant.

atunci te impartasesti. cum striga: “Eu sunt Impartasanie! Eu sunt Euharistie!”. i-ai luat esenta”. bobul de strugure. sarmanii. Stralucesti in mine si ma faci partas dumnezeirii Tale. Numai in libertate este virtute. cand te vezi in slabiciune. pe lipsiti. samanta putreziciunii este intru mine”. Fie ca te sminteste maretia. Un cuvant aici ne cere o judecata si o intelegere mai adanca: “Sileste-i sa intre”. deschizand astfel in istorie calea tragediilor inchizitiei. fara El. prin trupul si sangele Tau. Ramai in lumea mortii. esti cazut. toate marturisesc ca sunt Impartasanie. care este Dumnezeu. pe saraci. Desi toate dau cuvant si slava lui Dumnezeu. Vreau.” (din rugaciunile pentru Sfanta Impartasanie). gandirea rugaciunii!): “Paine a vietii vesnice sa-mi fie mie prea curat Trupul Tau si prea scump sangele Tau! Tamaduieste toate patimirile mele!”. Si El a devenit Mirele Bisericii (asa Il numeste si Scriptura. dar si-a logodit-o Lui prin harul Lui. fara pizmuire (adica Tu nu esti pizmas pe mine. auziti: firea fiecaruia dintre noi! Noi spunem adesea cand ne vedem in slabiciunea noastra. O. care anuleaza vointa. de la latinescul . altul cu familia lui. Mai tarziu mi-am dat seama – o data mai mult – de taina aceasta a Duhului Sfant si a libertatii. fie rugaciunea (mai ales). potrivit meseriei. Parintii rasariteni afirma: “Un lucru nu-l savarseste Dumnezeu: Nu-ti impune sa-L iubesti”. mantuieste-ma!”. Care “S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Fecioara Maria” si asa S-a facut Om. despartit de Dumnezeu. Harul lui Dumnezeu este inelul nostru de logodna cu Dumnezeu. Un mare teolog apusean. pe care din veneratie nu-l numesc. Or numai in El e salvarea noastra. ca necesar. Caci striga lanul de grau: “din mine ia Hristos painea si o preface in trupul Lui” iar strugurele spune: “Din mine. Pentru care si zice Canonul Sfintei Impartasanii (cand citim sa ne cutremuram. si a poruncit ca intreg lucrul Bisericii in lume sa se implineasca numai prin puterea Duhului. “Mergi atunci din nou. pe la douazeci de ani. cugetam si eu: “Doamne. fie ca te scarbeste neputinta. si cheama-i pe schiopi. De aceea Domnul insusi “cu Duhul lui Dumnezeu izgonea si demonii” din oameni (Matei 12. Ele striga. Si e stiut ca inchizita s-a indepartat de la Evanghelie. Doamne. de la Noul Testament. pe toti”. sa avem teologia rugaciunii. Adica in afara e silirea. In tinerete. unanim. si faptele acestea sunt logodna a Imparatiei. dimpotriva.unit prin prea curata nasterea ta. Asadar – citim in Scriptura – a trimis stapanul pe sluga: “Mergi in piete si in ulitele cetatii. 28). El socotea la vremea lui ca afla aici temei in Sfanta Scriptura pentru a forta pe eretici sa intre in Biserica. de aceea. Ceea ce este impus. nu cu rugul sau cu sabia. nu vreau. dimpotriva. Si intr-un caz si in altul. care vezi ca e deja semanata de demon. Doamne)”. Si. gusti parca samanta putreziciunii. si firea cea lepadata a neamului nostru cu cele ceresti o ai impreunat. nu mai e virtute. Si i-a adunat si a venit sluga spunand stapanului: “Mai este loc”. in care vorbesti cu Cel vesnic. se tineau de garduri ca sa poata merge) si sileste-i sa intre. te cuprinde ispita trufiei. frumusetea cuiva. Contemporan unei astfel de interpretari apusene.. Iar dumnezeiescul Simeon Noul Teolog spune in rugaciunea lui: “Tu. iar noi nu auzim. si Biserica) spre a ne cununa Lui. Daca folosesti forta. cum zice canonul. Adica omul ramane doar in lumea aceasta. libertatea constiintei. adauga Sfantul Vasile cel Mare: “Daca i-ai luat virtutii libertatea. am nevoie de mantuire. cautionand chiar violenta. Tu. numai asa se castiga virtutea (care inseamna barbatie. atunci nu mai e virtute. Deci. Acest teolog interpreta Sfanta Evanghelie in chip exclusiv juridic. sa mi se umple casa!”. Caci Dumnezeu – si aici este taina – a creat lumea aceasta. Fie ca e cuvantul lui Dumnezeu. Dar.. in neputinta noastra trupeasca: “Doamne. barbatia. nu mai am nevoie de libertate. fie Impartasania. din boabele mele ia Hristos si din vin face sangele Sau”. Sfantul Ioan Gura de Aur spunea: “Cel ce ucide un eretic savarseste un pacat de neiertat”. Si. la uliti si la garduri (adica la cei care. Toate striga. ramanem in lumea mortii. Si sluga i-a adunat. viata noastra. autoritar. ma luminezi si ma faci partas cu lumina. constrangerea. crezul launtric. Iar Sfantul Ioan Damaschin aduce o nuanta noua: “In necesitate nu e virtute”. talmaceste acest cuvant prin “forteaza-i sa intre”. Cand te vezi falnic si maret. de la Noul Adam. dar fara Dumnezeu. Simti parca intreaga faptura: bobul de grau. iar inlauntru se naste convingerea. cand esti cu El la Cina. altul langa vietuitoarele lui. putreziciunea. unul langa ogorul lui.

Evanghelia care e citita astazi tocmai pentru intampinarea venirii. E un cuvant latinesc. la noi nu vine de acolo. Repet: in toata faptura e prezent Dumnezeu. Daca in Apusul latinofon lumea este el mondo (in spaniola). Adica nici unul din cei care au refuzat sa ia parte la cina. Si acest episcop marturiseste ca i-au raspuns chiar demonii: “Trei sunt puterile voastre. La Cina Mantuitorului. Semnul si darul pe care-l poarta crestinii la grumaz e semnul Sfintei Cruci. Sfanta Lucia a trait pe la anii 300 d. Fapt de mare insemnatate: lumea e lumina pentru noi. venita din sudul Dunarii. pe care o pomenim astazi. de oferire lui Dumnezeu – asa cum rostim la dumnezeiasca Liturghie: “Ale Tale dintru ale Tale. Ce nume minunat! O mica paranteza: vedeti. cu ravna si focul duhului ajungem. i-a murit tatal. ravna peste ravna. pentru care noi nu ne putem atinge de cel credincios: unul e darul pe care il poarta el atarnat de grumaz. de asemenea. cu acel foc care mistuie in noi “spinii patimilor”. foc peste foc”. Un episcop a fost intrebat: “De care fapte se teme diavolul mai mult? Care sunt puterile care il opresc pe el?”. dintru ale Tale. la noi. si lumina trebuie sa fie. a invierii. pe Sfanta Lucia. de aici. Iar aceasta. despre care Sfantul Ioan Scararul spune: “Adevaratul crestin e o silire a firii”. adanc. il mondo (in italiana). e moarte numai a raului. impartasire de vesnicia Lui. Si aceasta legatura. Si tot suferind mama ei – avea o pierdere de sange continua – auzi ea intr-o zi in . Altfel. ale Tale sunt. dupa o batalie prin care a fost cucerita Macedonia. a pacatului. omul – asa le vede si le cere Mantuitorul: sa fie ca o ofranda adusa lui Dumnezeu. Jertfa e da. in Duhul luminii si al iubirii divine este marturia adevarului. viziune a viitorului. Tie Iti aducem de toate si pentru toate”. altul e apa. s-a imbolnavit mama ei. partasia mea la dumnezeiasca intrupare a Fiului lui Dumnezeu. de jertfa. vine de la cuvantul lumen. Tie Iti aducem de toate si pentru toate – aceasta a vrut sa spuna dumnezeiasca Evanghelie. si care te invata sa adaugi mereu: “zel peste zel. Nu in sensul mortii. cuvantul lume. trupul e dumnezeiasca Impartasanie. Prin acest foc al iubirii sfinte sa intampinam acum venirea Fiului lui Dumnezeu in lume! Deci in Duhul Sfant. Sa ma simt totdeauna in starea aceasta de oferire. aceasta inseamna: lumina.. care zice: “Imparatia cerurilor se ia prin straduinta. Facandu-se marisoara. O pomenim astazi. Toate cele trei categorii – ogorul. era din Siracuza. viri – barbat). iar altul e trupul lui Hristos”. moartea este intuneric. Si aceasta limba latina. la dumnezeiasca Euharistie. si ogorul. Deci. vine de la lumina. moartea este inconstienta. populara. jertfa o savarsesc constient. “Caci adevar zic voua: Nici unul din cei trei nu va gusta din Cina Mea”. pe la cinci ani. cei care ucid comuniunea. prin participarea. ai urii. si sotia sau sotul. cu “silire”. la noi. Cei care se simt loviti.vir. profetia mortii e groapa. apa e taina sfantului Botez. ma impartaseste pe mine de vesnicia Lui. unde s-a intins Imperiul Roman inca pe la anii 165. care inseamna lumina (a cazut n si a ramas lume). plinind cuvantul Mantuitorului. Harul e legatura de unire intre lumea zidita. Aceasta a insemnat porunca stapanului: “Sileste-i sa intre”. Si numai legatura mea cu Dumnezeu ma inalta. si cei ce se silesc pun mana pe ea” (Matei 1. moartea e nu. intruparii Fiului lui Dumnezeu. in sfatuirile mamei ei. 12). cuvantul lume vine din lumina. Si a ingrijit-o cu sfintenie negraita. Exista insa o “silire” pe care o accepti de buna voie. si vietuitoarele. creata din nimic. vietuitoarele. care inseamna lumina. cu mare evlavie si curatie. la impartasirea din viata Fiului lui Dumnezeu. dar din latina noastra populara. jertfa e profetie. Lucia.Hr. eu o dobandesc prin rugaciune (caci eu ma rog Celui Vesnic). si a crescut. ai orgoliului. Eutihia. bantuiti de duhurile rele sa cugete totdeauna la aceste trei daruri dumnezeiesti. Doamne. pentru ca jertfa nu e moarte. jertfa e lumina. prin cuvantul Evangheliei (cuvantul vietii vesnice) si prin dumnezeiasca Impartasanie. De copila. si Cel Ce este Vesnicul Dumnezeu. cand crestinii se spovedesc si se impartasesc. in Duhul Adevarului. Deci Lucia. am primit-o in sufletul nostru si am pecetluit-o cu duhul nostru. in lumina Cinei. Deci starea aceasta de jertfa. sau le monde (in franceza).

Erau de fata si logodnicul. Or. Tata. si bobul de strugure: “Eu sunt menit pentru Impartasanie”. Cel care S-a facut noua jertfa. sa-L simtim in noi ca ofranda – repet – mai ales in cele trei ipostaze: in cea de rugaciune. Tot ce am agonisit am oferit ca jertfa Mantuitorului pentru Cina Domnului. Sa simtim impartasirea cu vesnicia lui Hristos. o mare mostenire” (intelegeti talcul). Doamne. cum erau atunci chemati crestinii. Si a mers impreuna cu mamica ei si cu credinta s-au rugat si cu lacrimi (credinta care pleaca din adanc. Ea a stat cu mainile inaltate la cer si s-a rugat Mantuitorului. caci toate le socotesc un dar al lui Dumnezeu. Si evlavioasa Lucia si-a zis: daca va merge mamica mea si se va atinge de moastele. Induhovniceste-ma. Care ai trecut prin usile incuiate (deci Tu. iubitilor. tanguindu-se la o impartasanie de starea lui sufleteasca. Mai mare este Hristos”. Trupul si Sangele Tau! Induhovnicite. a raspuns ea. jertfa Lui”. ci numai in trup. a intrebat-o ce are de gand. iar cei dintre ei care ramaneau nestramutati din credinta lor erau supusi torturii.”. observand el ca ea nu osteneste in darnicia ei. Si au inceput sa daruiasca sarmanilor tot ce aveau. Sa ia parte ei la aceasta Cina. Doamne! Tu. A fost chemata in judecata. Prin urmare. Sfanta Agata. Dar logodnicul Luciei si-a intrebat slugile: “Dar ce e cu Lucia? (El avea de-acum plan de casatorie. Eu sunt ofranda. in cea de citire a cuvantului dumnezeiesc si in cea de Impartasanie. Iar acum nu mai am nimic si ma ofer pe mine ca jertfa Mantuitorului. Era. Si cand eu. ci gandit fiecare cuvant. sau cand rostesc Doamne Iisuse Hristoase. ”Vei da seama pentru cuvantul tau”. Iubitilor. si sunt surd la glasul fapturilor care. rugaciunea nu trebuie s-o rostim asa. cuprinsi si noi in jertfa Lui. mai adanc decat trupul. o indrept catre muritor si catre moarte. in acea adancime a sufletului ei. si bobul de grau. Ea a raspuns: “De-acum eu mi-am descoperit Logodnicul si Mirele meu”. fara sa simt ca e darul lui Dumnezeu..) De ce da toate acestea?”. si orice din lumea aceasta. saracilor. lumineaza-ma cu Duhul Tau cel Sfant. Si asa a mucenicit aceasta Lucie. realizez ca Tu esti Cel Care “ai venit sa-i mantuiesti pe cei pacatosi. indumnezeite. niciodata cuvantul lui Dumnezeu nu va inceta in lume”. Si uit parca. Si a fost lovita cu sabia. au aprins foc mare in jurul ei. . Daca s-a vindecat. Cu aceasta stare s-a rugat Sfanta Lucia. iar cand ma impartasesc. Fiul lui Dumnezeu – simt. “Sunteti liberi s-o faceti. intre altele. In fata judecatorului a spus: “Eu pentru aceasta traiesc. constientizez ca Tu esti Fiul lui Dumnezeu Celui viu. Si daca eu mananc doar paine si vin. “Indata vor inceta cuvintele acestea in gura ta” – a strigat schingiuitorul ei. cei poftiti la cina din pilda Mantuitorului n-au trait in adancul lor aceasta legatura cu Stapanul care ii chema la masa Lui. atunci ma unesc cu ce e mortaciune. de mormantul ei. Doamne! Sa simt cu duhul in painea si vinul de pe altar. din acel adanc care are legatura cu Dumnezeu) si s-a vindecat. “Niciodata. ca prinsi. Cu asemenea marturii intampinam noi astazi pe Hristos. si chinuitorul ei: “Aceste cuvinte spune-le crestinlor tai. in vremea prigoanei lui Diocletian. toate striga. aceasta lumina. mama ei s-a atins de trupul sfintit al Sfintei Agata. Si daca eu imi indrept atentia numai catre trup. au hotarat sa traiasca intr-o stare de jertfire in fata lui Dumnezeu. si flacarile n-au atins-o. si stiu teoretic ca eu ma impartasesc cu Trup si Sange. nu mi le spune mie! Noi ne inchinam mai-marilor nostri”. iubitilor! Sfantul Simeon Noul Teolog. locul de talc al omului cu Dumnezeu. fara cugetare la ea.. pe Tine. cu credinta rostesc orice cuvant al rugaciunii Tatal nostru – Te simt. zice: “Doamne. cum spuneam adineaori. Atunci a fost supusa caznelor. vai. Dar eu nu cunosc alt mai-mare. Una din slugi i-a spus: “Vrea sa adune bani ca sa obtina o mostenire deosebita. Asadar. revenind la Sfanta Lucia. i-a fagaduit logodnicul ei si a parat-o mai-marelui cetatii. Aceasta cugetare adanca e in suflet.Evanghelie ca o femeie bolnava de aceasta pierdere de sange s-a atins doar de vesmintele Mantuitorului si s-a vindecat… Se afla prin locurile acelea mormantul unei martire. dar eu nu simt. se va vindeca. si s-a vindecat. al carui Trup e indumnezeit). adeseori primesc Trupul si Sangele Tau.

toate dorind sa devina trup si sange dumnezeiesc”. si asa sa traiesc mereu taina Ta. Doamne. caci toate prin Tine s-au facut. taina venirii Tale. Doamne! Ca in toate eu Te vad pe Tine. Amin. o Euharistie. si toate sunt un dar. Parintele Constantin Galeriu . in casa slavei Tale… Cu Tatal si cu Duhul Sfant. la Trupul si Sangele Tau.Doamne!… Si asa. Sa simt ca Impartasania este darul eternitatii Tale. din Tine sa ma impartasesc. Si eu insumi sa fiu partas la Cina Ta. la masa Ta. cu rugaciunile Maicii Tale si ale tuturor sfintilor.

cu sute de ani. sarbatoarea inteleasa ca un eveniment dumnezeiesc. Inaltarea Sfintei Cruci. de la Avraam. cu cele doua genealogii (cum se numesc in Scripturi). cu intreg neamul Lui. acum s-o reamintim. se deslusea obarsia lui dintr-un sfetnic al lui Stefan cel Mare: Arbore. sa se intrupeze in faptura!. cu parintii si stramosii Lui dupa trup. Nu-i vorba.”. Ce inseamna o genealogie? In vremea veche se pastrau anumite genealogii. in care Dumnezeu coboara la om si in lume pentru ca pe om si lumea intreaga sa inalte la dumnezeire. toate au inainte si dupa sarbatoare. inteleasca si mai putin inteleasa de noi. Toate religiile sa traiasca acest dar al Dumnezeirii. sa-l indumnezeiasca pe om. inaintasii lor. dupa cuviinta) ca Sfanta Evanghelie dupa Matei incepe chiar cu aceasta genealogie. un fapt al lucrarii lui Dumnezeu in opera Sa pentru ca lumea neincetat sa se inradacineze in acest fapt dumnezeiesc si sa creasca asa ca dintr-o radacina. sa cresti din sarbatoare. altfel spus. parintele Avraam. cu vreo opt sute de ani inainte de Mantuitorul Iisus ..Predica Duminica dinaintea Nasterii Domnului Predica la Duminica dinaintea Nasterii Domnului . in acest orizont divin. a faptului unic in creatie. nu? Uneori se mai si lauda. dupa calculul cercetatorilor. Deci El.Duminica Sfintilor Parinti dupa trup ai Mantuitorului In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. fiul lui David. Se desfasoara apoi neamurile dupa trup ale Mantuitorului. oamenii. cum spune dumnezeiescul Pavel: “Sa mearga din slava in slava”. o pregatire a sarbatorii. participand la Iasi la parastasul de o suta cincizeci de ani al mitropolitului Veniamin Costache. Pregatirea nasterii Domnului. cat de negrait va descrie. Si am auzit in dumnezeiasca Evanghelie de astazi (cei care au fost la vreme. neincetat. insorit. ca sa desluseasca undeva. cum sunt boierii. care te face sa inaintezi catre ea.. dar faptura. si faca Domnul. dar noi. fiul lui Avraam . caci ea este unica. Si asa se mangaie oamenii. Dumnezeu din veci..in istorie. Si ne descrie Evanghelia de astazi legatura Fiului lui Dumnezeu devenit om. Parintele Ceresc trimite pe Fiul Sau din veci. Oameni mai instariti. ceilalti. ca radacina e unica . intreaga lume. Doamne. dupa firea omeneasca. iubitilor. legatura Fiului lui Dumnezeu cu noi. taina prin care El. si cata intelepciune divina. isi urmareau parintii. cu orizont mai larg. sa traiesti acel moment suprem al ei si apoi sa cresti in ea. ne pregateste Dumnezeu pentru a trai taina intruparii Sale. Mai zilele trecute.. iar in Sfanta Evanghelie. pe cineva mai deosebit.. sa se indrepte spre Evanghelie. cu una din ele: cu acea genealogie a Mantuitorului. sa se faca om! Omul creat dupa chipul Lui din veci. Si atunci intelegem ce inseamna aceasta genealogie. Veniamin Costache a fost ca un sfant in neamul romanesc. Acest act unic al istoriei il marturiseste Evanghelia. care a trait. al coborarii lui Dumnezeu la noi! Si. Fiul lui Dumnezeu. Este legatura noastra cu mosii si stramosii. sa se implineasca si sa mearga din desavarsire in desavarsire. la vreun moment nu la radacina. cand s-a citit dumnezeiasca Evanghelie. Invierea. omenire. cu inaintasii lor. iar pentru ceilalti. Amin! Dreptmaritori crestini in Sfanta Biserica a Domnului nostru Iisus Hristos! Toate praznicele dumnezeiesti: Craciunul (Nasterea Domnului). Si chiar asa incepe Evanghelia dupa Matei: “Cartea neamului lui Iisus Hristos. cu ani.

Isaac a fost un simbol. Apoi. iubiti-L si mantuiti-va prin El!” De aceea aceasta evanghelie. Noi. dupa botezul Domnului. de la David pana la stramutarea in Babilon sunt paisprezece . fiul lui Matatia. Si a fost odraslit din Avraam cu Agar. si anume: Agar si Ismael au fost indepartati. spune: “Iisus Hristos era ca de treizeci de ani cand a primit botezul la Iordan (botezul dupa Vechiul Testament. Recunoasteti-L. fiul lui Melhi. (“. pana la Adam. iubitilor. atunci. Esrom a npscut pe Aram.e parintele neamului evreiesc si parintele islamului. aici toate socotite nume sfinte. iubitilor. fiul lui Levi. prin Avraam mai adanc. reproducem si intelegem pe urma ca este vorba si de celelalte: “Avraam a nascut pe Isaac (fiul sau. pe care a vrut sa-l jertfeasca. urcand spre Hristos? Repet: pleaca de la Avraam. dintre care si Iosif cel drept). Retinem acest lurcu de mare insemnatate. dupa Matei. trei grupe de cate patrusprezece.. o anticipare a jertfei Fiului lui Dumnezeu. Ismael . Pana la urma. credeti. dar Dumnezeu n-a ingaduit. Mai avem o genealogie tot dupa trup. si anume la Sfantul Evanghelist Luca. in care a vorbit Mantuitorul. dar Dumnezeu i-a ocrotit si n-a pierit. cealalta genealogie. fiul lui Iaret. fiecare grupa de doua ori cate sapte. ca sa aiba urmasi si cu sclavele. Isaac a nascut pe Iacov (cu doisprezece fii. Iuda a nascut pe Fares si pe Zara. fiul lui Ianai. mosii si stramosii Mantuitorului dupa trup pana la Hristos. Zorobabel si ceilalti care apoi au venit in istorie. patriarhii. primul copil s-a nascut din Avraam cu Agar. a descins lumea araba. va fi o turma si un pastor pentru toata lumea. David. iubitilor. il avem pe Avraam. unde a patimit o vreme.. Aceasta este genealogia data de Sfantul Evanghelist Matei. Solomon. si ajunge aceasta desfasurare de neamuri din generatie in generatie..” Si asa se desfasoara pana la David. dupa numerele zilelor creatiei.toate neamurile de la Avraam pana la David sunt paisprezece. socotindu-le patrusprezece. Fares a nascut pe Esrom. dupa stramutarea in Babilon. De ce de la Avraam? Evanghelia dupa Matei este scrisa de el. dupa trup. n-a avut copii si. Sotia lui Avraam.Hristos. Poate va intrebati de ce incepe de la Avraam. Asa era randuiala atunci. Hristos este Mantuitorul. pana la Solomon si pana la stramutarea in Babilon. pomeneste de Iehonia. din Tamar.” si merge. il considera pe Avraam ca un parinte. Avraam . prin Agar. care a trait cel mai mult: noua sute saizeci si unu de ani). iar intr-un anume fel si parinte al celor trei religii monoteiste.neamul lumii arabe. Sarra. al celor trei mari religii monoteiste. mergand inapoi pe linie. fiul lui Matat. Citim aici o parte din aceste neamuri. merge prin Isaac. intai in limba aramaica. islamul. fiu al lui Iosif. precum se socotea. de la parintii lor. scrisa pentru evrei. insa au oarecare amaraciune pe cei urmasi din Sarra si Isaac. Deci din Avraam si Agar s-a nascut Ismael. sclava. dar prin Maica Domnului si noi il cinstim pe Avraam. Iacov. nu ascendent (adica suind de la Avraam la Hristos). Una e radacina si anume Hristos. si de la stramutarea in Babilon pana la Hristos sunt paisprezece neamuri”).. fiul lui Iosif. Dar noi nadajduim ca pana la urma vor ajunge la pace. pe care voi il cinstiti si-l socotiti tata. Daca genealogia dupa Matei apare a capitolul intai. ca iata. cu stramosii Mantuitorului de la Avraam. Avraam este parintele neamului evreiesc. si iata ca au durat peste milenii aceste suparari. Si atunci. Si asa incheie: “Fiul lui Matusala (Matusalem . Apoi. A fost scrisa pentru evrei. si cand a inceput sa propovaduiasca. cand Sarra a nascut si ea pe Isaac. care era fiul lui Eli.. Zorobabel si urca la acel moment al istoriei in care S-a nascut Hristos. Iacov a nascut pe Iuda si pe fratii lui. o gasim la capitolul al treilea. ci coborand de la Mantuitorul Iisus Hristos. din Tatal in Duhul Sfant. pe care il pretuiesc toti evreii.dintre primii patriarhi. cand. sclava sa. De ce Sfantul Evanghelist Matei infatiseaza pe mosii si stramosii Mantuitorului de la Avraam.). cu toti inaintasii Mantuitorului pe firul neamului omenesc. adica sa le spuna: “Fratii mei evrei! Hristos cel rastignit si inviat este de la Avraam. iata. pe firul firii omenesti a Mantuitorului. nu botezul nostru). incepe cu genealogia. retineti acest fapt: de la Avraam infatiseaza Sfantul Evanghelist Matei.am spus . dar lumea araba. De la Avraam.. tot cum a spus Mantuitorul. fiul . la sursa. a Sfantului Evanghelist Luca. sarmana Sarra a indepartat-o pe Agar. deci este un parinte comun. fiul lui Enoh. Si Agar a plecat cu feciorul ei in pustie. Salatiel. Poate aici este o drama in istorie. fiind.

dar de cealalta natura. Fiul lui Dumnezeu. Sa nu uitam aceasta: Dumnezeu .lui Maleleil. deodata: fiul lui Dumnezeu”. genealogiile ne arata cm Hristos Se inrudeste dupa trup cu noi. Cum am fost noi ziditi? A zis Parintele Ceresc in sfatul Sfintei Treimi: “Sa facem om dupa chipul si dupa asemanarea Noastra”. Radacina creatiei intregi. aceasta inseamna: ca asa cum in Fiul lui Dumnezeu sunt doua naturi - . fiul lui Enos. ca izbucnind din marea taina a lui Dumnezeu: “Inceputul Evangheliei lui Iisus Hristos. rasarind din sanul Parintelui Ceresc din veci. direct (“Mainile Tale m-au facut si m-au zidit”). El e radacina umanitatii. n-ar fi nici Parinte din veci si n-ai putea sa-L numesti Tata al nostru. al doilea si al patrulea) ne infatiseaza aceasta obarsie. Iar Sfantul Evanghelist Ioan spune ceva mai pe larg. fiul lui Set. Caci. Deci si aceasta evanghelie ne dezvaluie aceasta taina a tainelor.tot genealogia. este Dumnezeu. in radacina. iata. apare o mutatie: Adam. Caci Parintele Ceresc e Parinte din veci si. ce inseamna a fi zidit dupa asemanarea lui Dumnezeu? In legatura cu Sfanta Evanghelie de astazi. incepand tot cu obarsia dumnezeiasca. cealalta coboara de la Hristos. Marcu si Ioan (vedeti. fiind Parinte din veci. Cel Care S-a intrupat si Care e din veci Fiu al lui Dumnezeu. Fiul lui Dumnezeu (deodata. faptura a lui Dumnezeu. pentru ca nu recunosc pe Fiul din veci. ca toti cei ce nu recunosc pe Hristos. N-au dreptul sa spuna nici Tatal nostru.. si din cuvantul smerit de astazi. decat doar cei care socotesc . fiul lui Cainam. care credeti? Cea fireasca (dupa fire). Deci aici avem . originea trupeasca. aceste doua genealogii ne descopera legatura cu Dumnezeu si a lui Dumnezeu cu noi.ca sarmanul. Dumnezeu. mergand inapoi. si fiu al lui Dumnezeu. Domnul nostru. pe cele doua linii: urcand in sanul neamului evreiesc. nici sa se numeasca fii ai lui Dumnezeu. iata. din veci e si Fiul. o.. in obarsia intregii umanitati. catre fiecare din noi. si coborand catre noi. Acesta era intru inceput la Dumnezeu. radacina creatiei intregi. repet. drepte faceti cararile Lui”. De la Adam. cu noi toti. Primul si al treilea ne dezvaluie legatura trupeasca. Dar sa revenim. El. a lui Hristos cu noi. Izvorul. caci numai prin Fiul din veci suntem si noi fii ai lui Dumnezeu. Si atunci. Astfel vedem cum dumnezeiestile Scripturi ne dezvaluie pe Iisus Hristos ca Fiul lui Dumnezeu si Fiul Omului. Toate prin El s-au facut si fara El nimic nu s-a facut din ce s-a facut. a omenitatii. si aici. sarmanul Arie! N-avea voie sa spuna “Tatal nostru”. Or. stralucind. doi cate doi: primul si al treilea. Si toate printr-Insul s-au facut. nefericitul Arie ca Hristos e faptura. dumnezeiasca. Eu trimit ingerul Meu inaintea fetei Tale. deci adresandu-se tuturor.observati . daca are un Fiu din veci si prin Fiul ne are si pe noi toti ca fii ai Lui. Prin urmare. Si intru El era viata si viata era lumina oamenilor”. pentru ca mintea. ca un fulger dumnezeiesc). Caci numai asa Parintele Ceresc e Parinte din veci. cu toti. Observati cele doua genealogii: una urca spre Hristos. care va pregati calea Ta. de dincolo de creatie. O. si anume ca Fiul lui Dumnezeu este Dumnezeu-Cuvantul. dumnezeiasca. Ei bine. Fiul lui Dumnezeu. Evanghelia dupa Sfantul Marcu incepe deodata. Daca cea de la Matei se adreseaza neamului evreiesc. precum este scris in proorocie (la Maleahi) si Isaia: Iata. iubitilor: In Iisus Hristos. fiul lui Adam. cand zice: “La inceput era Cuvantul si Cuvantul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul. Obarsia dupa trup! Mai este o obarsie a Mantuitorului. Asa gandim. ceilalti doi evanghelisti. cea divina. Care S-a facut om si. Acestia mint cand zic Tatal nostru.legatura duhovniceasca. cuprinzand intreaga omenire pana la Adam. Glasul celui ce striga in pustie: Pregatiti calea Domnului. dupa trup. pentru neamul evreiesc numai. Sfintii evanghelisti Matei si Luca ne infatiseaza obarsia trupeasca.Sursa. sunt unite desavarsit doua firi: firea (natura) dumnezeiasca si cea omeneasca. cea de la Luca se adreseaza intregului neam omenesc. Si inca o mare taina se descopera. Cealalta . Daca n-ar fi Fiul din veci.

adapost si celelalte. libidoul. traind in lumea aceasta (cu hrana. care sutinea ca adancul din om ne descopera doar poftele acestea trupesti. care sunt gandurile noastre rele. spunea Vasile Bancila. Adica trebuie sa simti nevoia. il mutilam. fireasca. cum spun Parintii. sunt doua lumi: e lumea firii noastre. la noi. Sa nu inabusim in noi niciodata verticala. din inaltimea divina. cu aceste doua daruri dumnezeiesti: de a fi ziditi din tarana pamantului si de a avea in noi si ceva din vesnicia lui Dumnezeu. care sa te descopere. daca baltoaca e statuta rasar si viermi. indeosebi psihologiei abisale (Freud. omenesc.. e harul dumnezeiesc si indumnezeitor in noi. a zidirii noastre. unde. zdita. omul a facut un salt suprem. odata cu marturisirea credintei noastre. au fost luminati si au spus adevarul. Caci dupa cadere. dar si ceva dumnezeiesc. O. uneori cosmetizate. desi suntem ziditi dupa chipul lui Dumnezeu. stramosilor Mantuitorului. aceastaa este descoperirea adanca pe care trebuie s-o pastram. caci de aceea a ales sa moara pe Cruce. Doamne! De curand am gasit o carte a unui ganditor al nostru. De aceea s-au nascut atatia handicapati.. nu numai graiul si o simpla rationalitate a lui. saltul in transcendent. ceva zidit. crestin bun. cazuti am fi ramas si . mistificate. Acum. evolutionismul acesta steril. sa imbratisezi toata lumea. sau mai stiu eu cum). plecand de la aceasta stare. cam tot in vremea lui. Asa ne implinim. Pentru ca numai asa il intelegem curat pe om. De ce subliniez aceasta? E de mare insemnatate. E ca si cand omul n-a trait pana n-a aparut ratiunea lui Descartes sau a altcuiva. asa cum Mantuitorul a imbratisat-o pe Cruce. mai ales cele sufletesti. sarmanii. infatisarea aceasta a genealogiei. dar marea majoritate invata dupa bazele darvinismului. numai asa ne intelegem pe noi. si in aceasta consta toata puterea si maretia omului. traind pe orizontala existentei. O parte din fratii nostri intelectuali inca mai zaboveau in baltoaca asta statuta a materialismului. Ceva mai inainte de el. si-i purtam noi. spunea ca recunoasterea acelor inaltimi spirituale ale naturii umane. e greu sa-i califici. saracul.. imbracaminte.sa ajunga la ratiune. dar e si ceva dumnezeiesc in noi. si in noi oamenii. A fost necesar rationamentul filosofilor ca omul sa fie om? De mic trebuie sa-l invatam pe copil. adanc. dupa chipul lui Dumnezeu facut om.. ca raspuns unor teorii ale vremii. din infinitul divin. Asa a inteles el Scriptura. Deci si in noi e ceva tainic.divina si umana -. acestea sunt definitia noastra. chiar daca vocile lor au fost inabuiste de glasul asurzitor al celorlalti. sau Nae Ionescu. Atunci. pentru a muri imbratisand aceasta lume. iubitilor.a. pentru ca. prefacute. pe care Fiul lui Dumnezeu l-a insuflat. Sa revin. In aceasta revista scria si Vasile Bancila. dar avand si ceva dumnezeiesc in noi. Un lucru ce invata el si spunea. acest Vasile Bancila spunea: E in om ceva ce-l distinge de celelalte fapturi. L-am cunoscut personal cand eram cantaret la Zlatari [?] si m-am ocupat de revista cu parintele Toma Chiricuta. de aici inca un gand mai departe. aceasta este intrebarea in legatura cu Sfanta Evanghelie. in Duhul Sfant. Or. si ce frumos gandea acest om! (Editura Anastasia a tiparit cartea lui). cum spune Scriptura.). cand simtim in noi aceste doua lumi. altfel devenim niste handicapati. a tuturor inaintasilor. dorul de inaltime si inaltare spirituala. poate ceva mai inainte de el. se acomodeaza cu realitatea aceasta sensibila dar. nu inradacinat in Dumnezeu. alaturi de el gandeau si teologii nostiri (Nichifor Crainic s. care ne inalta. Un alt savant. parca ti-e si jena). sa te defineasca. Si acest Vasile Bancila spunea in vremea materialismului (pe ai carui adepti. Se afla contracandidati inlauntru. auziti. era ca de mici copiii nostri sa fie hraniti cu sfanta noastra credinta... se alimenteaza ca ea. din tarana pamantului. a profetilor care au vestit si au pregatit marele si unicul fapt. nu cum zic unii . si alaturi de el au mai inteles-o si altii. si mai spunea el: Omul traieste in lumea aceasta. Fischer [?]. pe la inceputul acestui secol. Am reprodus exact cuvintele lor. adanc. de a te ridica peste ceilalti). sau Adler cu dorinta de putere. si noi uitam de dumnezeiescul din noi. Vedeti. ca sa stim ca oamenii care se unesc la radacina. numai asa ne implinim pe noi. Ca rationalitatea nu este mai buna. Asa se nasc boli si suferinte. si verticala Crucii. batura.

de Radacina noastra. Doamne. experienta: Pregateam o lucrare si. dar si in totaliatatea ei. iata. tanar adolescent. De ce? Pentru ca cimpanzeul nu avea viziunea. Ingaduiti a spune o smerita reflectie. Noi nu trebuie sa privim numai momente desfacute. Sa retinem ideea. in capitolele 5253 infatiseaza suferinta Mantuitorului: “El pentru pacatele noastre a fost zdrobit”. e vorba si de noi. mai varstnic. pana cand? Pana la plinirea vremii. o alta idee. Il infatiseaza in chipul Mielului. Profetul Miheia lauda Betleemul intre cetatile lui Iuda. si mi-am zis atunci cuvantul Fericitului Augustin: “Doamne. Dar inradacinarea noastra in Radacina Unica a Fiului lui Dumnezeu facut Om. Si se legau una de alta si-mi dadeam seama ca fiecare idee nu trebuie vazuta singular. despre care Sfantul Ioan Botezatorul va spune: “Cel ce ridica pacatul lumii”. O. si cum se desfasoara intai in Vechiul Testament. Toata opera o are Dumnezeu in El.” Sau cum spunem noi la spovedanie adeseori. Mai pe urma. sensul rational de a fi. prin stramosi mai ales. altceva vreau sa pun in lumina. venirea Fiului Sau. dar si in unitate. catedrala intreaga. dar si dincolo ne inradacineaza in Dumnezeu. pe care i-am pomenit indeosebi ieri. Simti ca oriunde te vei afla esti cu El. Doi ani s-a luptat Ladighina cu Johny cimpanzeul sa bata cuiul si n-a reusit. O. Eu nu pomenesc acum toate profetiile.ne-am fi prabusit. la o anumita plinire a vremii. si atunci credem cu tarie in ea. ce taina se dezvaluie cand noi auzim pe profeti vestindu-L pe Hristos! Bunaoara Isaia (cap. 6. sau tot asa cum istoria o vezi in fapte singulare. vedeti. copil. il vezi si in fapte singulare. Intreg Vechiul Testament tinde spre Hristos. dar si in unitatea ei. mai bine! Acum inteleg ca Tu ai intreaga istorie. tot timpul Vechiului Testament. Avea fiecare identitatea ei. in ziua de douazeci si unu decembrie. de Mantuitorul Iisus Hristos. mai ales acum. al Vechiului Testament . din aceasta desfasurare. (Asa cum au rostit copiii nostri in Decembrie: Dumnezeu este cu noi! Era in preajma Craciunului si erau in fata si in numele lui Hristos. ci toate vazute intr-un plan integral. cand la Bucuresti au fost primii jertfiti). apoi o propozitie. daca eu amaratul si smeritul de om am realizat aceasta. cand. Pentru ca toate se legau unele de altele tocmai prin apropierea noastra adanca de Dumnezeu. intr-un fel de autonomie a ei. Deci ai viziunea unei opere si in particular dar si intreaga. e cea care ne salta peste lume.14) spune: “Iata. dar se lega de altele. ne da aceasta viziune a intregului in masura noastra. cate unui suflet care sta la indoiala: “Ai Scriptura in casa? O citesti? Stii ca in Noul Testament este vorba de dumneata?” Pai daca acolo e vorba de Icoana. fara Hristos. daca Dumnezeu nu ar fi pregatit. O Doamne! Atunci am zis: acum te inteleg. Cunoscandu-L pe El ne cunoastem pe noi. biruie moartea. o fraza. in lucrarea aceea mi-a aparut o idee. Doamne! Intelegem cum Tu ai viziunea intregii opere a Ta. Asa cum un arhitect leaga fiecare detaliu avand in vedere edificiul. Sau nu-l potrivea. sa te cunosc pe Tine ca sa ma cunosc pe mine. Asa au trait acesti copii. iubitilor. Dar cum sa-l faca? Sa-l puna sa faca si el ceva ce face omul: sa bata un cui. in care se dezvaluie deodata intreaga revelatie dumnezeiasca. intr-un suis continuu. prin Cruce si Inviere. Si aici se desfasoara tocmai una din trasaturile chipului lui Dumnezeu in noi pe care nu o are nici o faptura. deodata. Asa si Vechiul Testament. ca de acolo se va naste “Cel care este din zilele vesniciei”. a trebuit sa vina stiinta ca sa mai adauge si ea ceva: ca in . Au celelalte animale viziunea istoriei? Ganditi-va! Mi-aduc aminte de o lucrare in care era scris ca sarmana Ladighina avea un cimpanzeu si voia sa-l faca om. Nu ne putem cunoaste daca nu-L cunoastem pe El. Cel Care Se intrupeaza si. tot asa cum un copilas leaga litera de litera si face un cuvant. taina aceasta. semnificatia. Fecioara va lua in pantece si va naste Fiu si se va numi Emanuel (Dumnezeu este cu noi)”. Si intind atunci radacina in El. dupa cum Noul Testament creste din Hristos. Vedeti. in taina aceasta. Credem ca asa a fost pentru ca ai impresia ca este o experienta a vietii tale. Ai viziunea vietii tale si in particular. acolo! Asa L-am inteles. in maretia Lui si constiinta s-a unit cu sufletul in fata maretiei si a adevarului dumnezeiesc si am inteles si profetiile si toate aceste genealogii. fapt ce am simtit cu adevarat. inca una. Doamne. cand erai prunc. o porti in Tine. asa cum eu. prin acele varfuri ale profetilor. sau nu-l fixa. amaratul de mine am si eu o operisoara cat de mica.

spunea sarmanul: Ce sa mai vorbim noi tinerilor.retinem . nu-i din lumea aceasta. de aceste cosmaruri”. e in mana lui Dumnezeu. Tu ai facut toate marginile pamantului. “N-am liniste parinte. iarasi. a Ta este noaptea. originea mea. e veriga harului. ca a celor din Gadara. zice Scriptura iarasi. caci “Dumnezeu a pus in vistierii adancul” Adancul din mine e in vistieria lui Dumnezeu. se inscriu in straturile superficiale. preamarind pe Dumnezeu: “Pe cat de departe sunt rasariturile de apusuri. care uneori ii inabusa pe bietii oameni. unde se inscriu ele? Ele nu se inscriu in adancul omului. la radacina. si asa si demonii. in fiecare faptura. la ultima adancime. Il urmarea pe acel om o persoana de care se indragostise patimas. Si atunci. de Pasti. e cu noi! Si cu aceasta sarbatoare de astazi se mai pune o problema.nici dumneata nu esti sursa mea. Noaptea il visez. Sursa. dincolo de lume. aceste cosmaruri. Si atunci. pentru ca Cel neclintit. daca eu cred cu tarie si stiu ca sursa mea e mai adanca decat toata lumea aceasta. care este Dumnezeu. era cineva stapanit de o slabiciune.si va rog sa fim cu luare-aminte -. in fiecare lucru. ca pe mine sa ma ridice la acea veriga care e voia lui Dumnezeu. si in vise si in cosmaruri si in obsesii. ce m-a luminat Dumnezeu sa zic? Spun: Vezi dumneata . acea radacina prin care noi din nou ne simtim in ultimul nostru adevar. se oglindeste faptura intreaga. cu cativa ani in urma. radacina. asa intareste Dumnezeu mila Lui catre noi”. Si-mi vorbeste si-mi striga si in timpul zilei. decat toate cosmarurile acestea. decat toti filosofii si savantii. bobita cat de mica de creatie. radacina. Mergeti la sursa. vara si primavara Tu le-ai zidit”. Cea mai mare taina si fapta a lui Hristos na fost doar Invierea. luminat: “Cat de departe e cerul de pamant. dumneata trebuie sa mergi mai adanc. Cea mai mare minune a Domnului e ca S-a . Deci acesta este al doilea adevar pe care trebuie sa-l retinem astazi. cum zice. e tocmai acel loc de intalnire cu Dumnezeu. Il simti cu radacina si mila Lui. Atunci am mers pe aceasta taina a descoperirii credintei. Ingaduiti cateva cuvinte: Mai acum catva timp. ca un cosmar ma chinuie. sa sapi peste straturile acestea care te chinuie. sarmanul de el! Cum gandea! E ca si cum Invierea ar fi fost numai pentru Hristos. Repet: in adancul din noi. cand cineva care avusese si o functie ceva mai importanta. Zice psalmistul. pana la obsesie. in aceste chinuri launtrice. mergi la sursa. atunci eu merg. Cel vesnic. este unica: Dumnezeu. din descoperirea celor doua genealogii ale Mantuitorului. iubitilor. Si atunci. asa a intarit Dumnezeu mila Lui spre cei ce se tem de Dansul”. Pana in adanc sa mergi. nici eu nu sunt sursa dumitale. Nu e din lumea aceasta. Caci nimeni nu e sursa mea . Pai aceasta ne descopera Dumnezeu in dumnezeiasca Scriptura de cand lumea. Deci sursa e dincolo de lume. cu posesiile. Dar Invierea era pentru noi. la radacina existentei noastre. Si atunci. Deci oriunde . la psihiatru. Mi-aduc aminte. o persoana barbateasca imi vorbea de o femeie. Sa simti ca e pretutindeni este o mare bucurie. Si celelalte se risipesc cum se topeste ceara in fata focului.fiecare faptura. e in Dumnezeu. sef la televiziune. in care Dumnezeu coboara. unde voi fugi? Ca Tu pretutindenea esti”. fac legatura cu sursa. la sursa. O persoana feminina imi vorbea de un barbat. in temeiul existentei noastre si nu ne mai clatina nimic. Sufletele dreptilor sunt in mana lui Dumnezeu. Iar obarsia mea. Aceasta este calea risipirii acestor stari tragice. radacina mea. niciunul din noi. n-am reusit sa scap de rau. mai acum vreo doi-trei ani. pana la indemnul de a lua cutitul sa spintece pe cineva. Iar in alta parte la fel graieste psalmistul. Noi praznuim Craciunul si Invierea in fiecare an. acolo unde demonul nu poate patrunde. cu Dumnezeu. Sau spune: “De la fata Ta Doamne. Obsesii grele de tot la unii. psalmistul: “A Ta este ziua. Tu ai intocmit lumina. parca”. patrund la esenta. obsesiile posesive. ca cineva a inviat acum vreo doua mii de ani? O. caci El era Dumnezeul cel viu. Altii mi-au vorbit ca le este frica de o crima din partea cuiva. Acolo apar. radacina dumitale. Erau situatii si de o parte si de alta. cu rugaciunea mergi mai adanc decat toate straturile acestea. Si imi mai spuneau: “Am fost la medic.

facut om si a murit pentru noi. Pentru noi Fiul lui Dumnezeu S-a facut om; pentru noi Fiul lui Dumnezeu a murit si a inviat. Pentru ca noi sa crestem din acest fapt dumnezeiesc, al Invierii. Ce vreau sa va spun? Cum sa traiesti Nasterea? Daca ti-as zice: “Da, s-au petrecut atunci, acum doua mii de ani”, parca te arunca intr-un fel de obisnuinta, de rutina. Doamne pazeste! Taina sarbatorii si a sarbatoririi o gasim din nou la Bancila. Noi vom adauga un cuvintel la el. Zice Bancila: “Existenta noastra e obisnuita, nesarbatoreasca. Nu mai simti sarbatoarea - altfel spus, nu mai simti taina Nasterii si a Invierii. Or, ce zice el: Iata, ici-colo s-a mai instituit un fel de obisnuinta nesarbatoreasca, sau cum spune cineva la noi, praznic, prin care se intelege masa, adica mancare multa si vin mult. El nu intelegea praznicul ca taina a sarbatorii, praznicul in sens duhovnicesc, sarbatoare duhovniceasca. Trei sunt cauzele de suferinta ale constiintei de nesarbatorire: ideea limita, contradictorie, a tuturor mizeriilor eului nostru, a conflictului cu societatea si a conflictului cu natura; adica suntem atat de coplesiti de eul nostru, de conflictul cu semenii si de conflictul cu natura. Iata, bunaoara, s-a prabusit pamantul la vreo patru sute de kilometri, dincolo de Iasi. Toate acestea ne coplesesc si ne intuneca privirea si nu mai intelegem taina sarbatorii. Sau, adaugam aici si altceva. Sarbatoarea e un act suprem, dumnezeiesc: S-a intrupat Fiul lui Dumnezeu de la Duhul Sfant si din Fecioara. Daca ne-am gandi noi nitel, adanc! Vedeti, Evanghelia dupa Luca il numeste pe Adam fiul lui Dumnezeu, in ultima instanta. Atunci, obarsia noastra este in Dumnezeu, va spuneam adineaori. Ori, cum a fost zamislit Adam insusi? In zidirea lui Adam e ceva din taina intruparii Fiului lui Dumnezeu, caci Fiul lui Dumnezeu S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Fecioara Maria. Adam, si el de la Duhul Sfant, ca a primit suflare de viata, nu? Luand Dumnezeu tarana din pamant l-a plamadit pe Adam si a suflat in el suflare de viata, harul Duhului Sfant. Din pamant, dar ce fel de pamant? Dumnezeiestii Parinti numesc pamantul, fecioara curata, caci nu fusese inca intinat de pacatul uciderii, de sangele varsat de Cain din Abel. Era pamantul fecioara curata, neblestemat, deci. Adam, intr-un anumit fel, avea si el din taina Intruparii faptul acesta: pamantul-fecioara, neintinat, neblestemat, si suflare de viata de la Duhul Sfant. Dar el n-a stiut sa creasca in aceasta, a parasit aceasta taina, si atunci a venit Fiul lui Dumnezeu. De aceea dureaza pana la o plinire a vremii, pana la ziua Invierii. Noi insa, prin taina botezului, a Impartasaniei, trebuie sa crestem sufleteste, in sarbatoare; sa simtim si noi ca, asemenea Fiului lui Dumnezeu, e Duhul Sfant in noi, ca trupul nostru devine fecioara curata, biruind patimile, slabiciunile trupului, care ne dau atatea boli si suferinte. De aceea dureaza atat de mult pana la alta plinire a vremii, pe care noi ar trebui s-o grabim, asa cu Sfantul Apostol Petru spune: “Noi ar trebui sa fim asteptand si grabind venirea zilei aceleia, atunci cand vom praznui un cer nou si un pamant nou”. Pentru aceasta, zice Apostolul pe care l-am ascultat astazi: “Prin credinta stramosul nostru, Avraam, atunci cand a fost chemat, a ascultat si a iesit la locul pe care era sa-l ia spre mostenire si a iesit nestiind incotro merge; si a mers spre pamanul fagaduintei”. Trebuie spus ca de la Adam pana la Avraam lumea privea spre vechiul paradis pierdut, dar de la Avraam se deschide o noua viziune in istorie: catre paradisul viitor, catre Hristos. Toti cei din Vechiul Testament, prin credinta au strabatut suferinte, necazuri, robiri, privind spre Hristos, spre intruparea Lui. Toti profetii, si cei mai putin insemnati, aveau o tendinta spre inainte, viziune care era numai a omului in taina viziunii revelatiei dumnezeiesti. Si au trait taina serbarii. Acum noi traim taina intruparii, inradacinati in ea din momentul botezului si al mirungerii. Prin Evanghelie avem neincetat ochii catre Hristos, desavarsitorul credintei noastre, plinitorul credintei noastre, cum spunea acelasi Pavel. Iar despre cei din Vechiul Testament: “Ei, de care lumea nu era vrednica, au ratacit in pustii si in munti si in pesteri si in crapaturile pamantului. Si toti acestia, marturisind prin credinta, n-au primit fagaduinta pentru ca Dumnezeu randuise pentru noi ceva mai bun, ca ei sa nu ia fara noi desavarsirea”(Evrei 11,38, 39).

Precum copiii nostri din Decembrie, asa s-au jertfit, si cum inca va mai dura toata istoria. Nu trebuie s-o privim ca pe un moment static, gol, fereasca Dumnezeu, ci sa ne intrebam: cat am trait si cat am crescut noi din Nasterea lui Hristos cea din Fecioara, de la Duhul Sfant, cat crestem noi viziunea catre cerul cel nou si pamantul cel nou al Invierii, a invierii si a trupurilor; si daca putem raspunde la aceste intrebari vom simti ca sufletele noastre sunt vii, asa cum spune Mantuitorul: “Cel ce asculta cuvintele Mele si crede in Cel ce M-a trimis, are viata vesnica si la judecata nu va veni, ca a si trecut din moarte la viata”. Si: “Adevar spun voua, vine vremea si acum este, cand mortii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, si care vor auzi, vor invia”. Simtim noi ca a inviat sufletul nostru, ca s-a risipit indoiala, necredinta, deznadejdea, ca il simtim pe Hristos viu? Nu cumva sa spunem cu fiecare Craciun pe care il intampinam si-l traim: Ei, a fost ceva, odata! Dar orice act dumnezeiesc e pentru eternitate. Omul sa stie, sa simta din nou radacina in Hristos si, apeland mereu la radacina, la sursa, sa simtim cum crestem din Radacina. Atunci cresc in noi nu numai frunzele, ci si roadele. Sa ne amintim cum a blestemat Mantuitorul smochinul, cand a cautat in el smochine si n-a gasit - si nu era vremea smochinelor: “In veci sa nu mai fie rod in tine!” In veci. M-a cutremurat acest fapt. A doua zi, apostolii au trecut si au vazut smochinul blestemat. Petru I-a zis: “Doamne, iata, smochinul pe care l-ai blestemat, s-a uscat din radacina”. Doamne! Atunci Iisus i-a spus: “Aveti credinta lui Dumnezeu!” (Marcu 11,22). Pilda smochinului ne priveste pe noi toti, fiinte duhovnicesti, ziditi dupa chipul lui Dumnezeu, despre care spune Mantuitorul: Tatal Meu pana acum lucreaza, si Eu lucrez”. Spiritul nu moare niciodata, spiritul rodeste neincetat. La fiecare sarbatoare noi sa simtim taina sarbatorii; sa simtim ca rodim, crestem in ea dupa chipul lui Hristos. Altfel ne uscam. Ganditi-va: Au mai fost profeti de la Hristos pana astazi, care sa vesteasca intruparea, venirea lui Dumnezeu? N-au mai fost. Avem o alta profetie: a cresterii noastre din Nasterea Fiului lui Dumnezeu si Invierea noastra sufeteasca in timp, catre Hristos, Cel care va ridica la inviere intreaga faptura, la cea de a doua plinire a vremii. Daca noi traim asa, atunci vom avea parte de inviere. Iar acum sa traim cel putin invierea aceasta sufleteasca si a neamului nostru, intru marirea lui Dumnezeu. O, Doamne! Ajuta-ne asa sa traim taina pe care Tu ai descoperit intru noi, taina lui Dumnezeu si Om. Vrei si pe noi sa ne zidesti in amandoua aceste daruri, ce sunt si ale fapturii umane, dar si a neincetatei inaltari spirituale a omului catre lumina si Dumnezeu. Amin. Parintele Constantin Galeriu

CEI 70 DE UCENICI
Dupa alegerea celor doisprezece apostoli, Mantuitorul a luat 70 de apostoli, ca sa-i trimita la propovaduire. Toti acesti ucenici au propovaduit cuvantul lui Hristos, indurand chinuri si prigoniri. Din cei 70 de ucenici amintim pe: Sfantul Iacob, fratele Domnului, pe care Sfantul Apostol Pavel, in epistola sa catre Galateni, il pomeneste, zicand: M-am suit in Ierusalim ca sa vad pe Petru, iar pe altul din apostoli n-am vazut, decat numai pe Iacob, fratele Domnului (I, 18-19). Sfantul Marcu Evanghelistul, care a fost asezat episcop in Alexandria de Sfantul Petru. Sfantul Luca Evanghelistul, care a scris Sfanta Evanghelie si Faptele Apostolilor si a sfarsit muceniceste in Teba Beotiei. Sfantul Cleopa, fratele mai mic al Sfantului Iosif logodnicul Fecioarei, ucis de evrei in casa in care L-a cunoscut pe Hristos inviat, prin frangerea painii. Sfantul Simeon, rudenia Domnului, dupa Iacob, a fost al doilea episcop in Ierusalim si a fost si el rastignit pentru Hristos. Sfantul Iosie sau Iosif, numit Varsava si Iust, cel numarat impreuna cu Matia, dupa Iuda cel cazut, care se pomeneste in Faptele Apostolilor (I, 23); a fost episcop in Eleuteropolis, unde a sfarsit muceniceste. Sfantul Tadeu, care a fost mai inainte ucenic al Sfantului Ioan Botezatorul, apoi al lui Hristos, altul decat Sfantul Apostol Iuda Tadeul. Sfantul Anania, care l-a botezat pe Pavel; a fost episcop in Damasc; iar in Eleuteropolis a fost ucis cu pietre. Sfintii Filip, Prohor, Parmena, Nicanor, Timon - din primii sapte diaconi. Sfantul Sila, care cu Sfantul Apostol Pavel a propovaduit cuvantul lui Dumnezeu si impreuna cu

episcop in Sinope. 21). anume Agab. pe care in aceeasi epistola il pomeneste Sfantul Pavel. cel pomenit in aceeasi epistola (16. a fost episcop in Neapole si in Puteoli (Italia). din Asia. in Epistola catre Romani (16. Hermes. 14). a fost episcop in Filipopoli. zicand: Se inchina voua Gaius.dansul a suferit multe chinuri. pe care. il pomeneste Sfantul Pavel. Sfantul Lucius. ospatatorul meu si a toata Biserica. Sfantul Hermas. Flegon. Sfantul Apelie. 14). pe care Sfantul Pavel in aceeasi epistola (16. asa il vor lega iudeii in Ierusalim si-l vor da in mainile limbilor. pe care il pomeneste in aceeasi epistola (16. a fost episcop in Roma. Sfantul Asincrit. zicand: Inchinati-va lui Ruf. Pentru acesti cinci sfinti. Sfantul Agab. 14). A fost episcop in Heracleea. Sfantul Aristobul. 11). zicand: Inchinati-va lui Apelie. A fost pus de Sfantul Apostol Andrei. care se pomeneste in aceeasi epistola (16. Sfantul Gaius. Sfantul Ruf. pomenit in Faptele Apostolilor. Patrova si Hermas (16. 4. Sfantul Filolog. care se pomeneste in aceeasi epistola (16. . 14). Sfantul Irodion. a fost episcop in Laodiceea Siriei. 11). 14). zicand: Inchinati-va lui Urban. a fost episcop in Dalmatia. iubitorul nostru in Hristos (16. A fost episcop in Bretania si acolo. Sfantul Hermes. luand braul lui Pavel si legandu-si mainile sale si picioarele. cel pomenit in aceeasi epistola (16. dupa multe osteneli si patimiri. care in aceeasi epistola se pomeneste (16. A fost episcop in Atena. Sfantul Patrova. Sfantul Narcis. a fost episcop in Ircania. care s-au pomenit aici mai sus. 21) il pomeneste. pe care in aceeasi epistola il pomeneste Sfantul Pavel. Sfantul Urban. zicand: Inchinati-va celor ce sant din casa lui Narcis in Domnul (16. A fost episcop in Macedonia si s-a sfarsit muceniceste. s-a sfarsit. pe care il pomeneste Sfantul Pavel in Epistola a doua catre Timotei (II. unde se spune ca intr-o vreme s-a pogorat un proroc din Iudeea. cel incercat in Hristos (16. scrie Sfantul Pavel. in cetatea Traciei. 14). pe care in Epistola catre Romani il pomeneste Sfantul Pavel. 10). 15) Sfantul Pavel. rudeniei mele (16. A fost episcop in Patras. 23). zicand: Inchinati-va lui Filolog. pe care in aceeasi epistola Sfantul Pavel il pomeneste. 10). zicand: Inchinati-va lui Asincrit. A fost episcop in Teba din Elada. 9). Sfantul Linos. A fost episcop in Efes. zicand: Inchinati-va celor ce sunt de la Aristobul (16. cel ales in Domnul (16. pe care Sfantul Pavel in aceeasi epistola il pomeneste. pe care in aceeasi epistola Sfantul Pavel il pomeneste. a fost episcop in Maraton. Sfantul Flegon. a zis: Asa graieste Duhul Sfant: pe barbatul care are braul acesta. 13). zicand: Inchinati-va lui Irodion. dupa Sfantul Timotei. care.

mai inainte de Sfantul Policarp. unde a castigat si muceniceasca cununa. care a scris catre Romani epistola spusa de Sfantul Pavel. ajutatorul si impreuna ostasul meu. Il pomeneste Sfantul Pavel in epistola I catre Corinteni (I. 21) si Coloseni (4. il bateau inaintea divanului. a sfarsit muceniceste prin inecare in adancul marii. rudeniile mele (16. Despre acesti doi sfinti. pe care Sfantul Pavel il pomeneste in aceeasi epistola (16. Acesta era invatat in calea Domnului si. purtatorul de Dumnezeu. inceputa asa: Pavel. 15). ca de multe ori m-a odihnit si de lanturile mele nu s-a rusinat. precum scrie Metafrast la ziua Sfintilor Apostoli Petru si Pavel. toate le va spune voua Tihic. dupa ce spune despre Sfantul Timotei. pe care Sfantul Pavel il pomeneste in aceeasi epistola (16. a fost taiat in Roma. A fost episcop in Colofon si in Cirene. si Cvartus. iar dupa aceea episcop al Paneadei. in care singur pe sine se pomeneste asa: Ma inchin voua si eu Tertius. impreuna cu Sfantul Apostol Irodion. Sfantul Erast. Despre el pomeneste Sfantul Pavel in Epistola I catre Corinteni. Sfantul Sosipatru. astfel: Iar un iudeu anume Apolo. zicand: S-a nevoit cu mine si Clement. barbat cuvantator. cu voia lui Dumnezeu. A fost episcop in Iconiu. 21). 1). zicand: Sa dea Domnul mila casei lui Onisifor. arzand cu Duhul. 23) se pomeneste. pe care l-am trimis la voi ca sa stiti cele pentru noi si ca sa se mangiie inimile voastre. 25. care in aceeasi epistola (16. Sfantul Sostene. de catre Nero (54-68). pe care il pomeneste Sfantul Pavel in Epistola a doua catre Timotei (I. pana la patimirea lui de moarte. chematul apostol al lui Iisus Hristos. zicand: "Aduceti-va aminte de fericitul Evod. Apolo a udat. fratele. iar Dumnezeu a crescut. a venit in Efes. cel pomenit in aceeasi epistola. pe care le lucrez. Sfantul Epafrodit. pe el il pomeneste Sfantul Ignatie. despre care se scrie in Faptele Apostolilor: Si prinzand toti elinii pe Sostene. Sfantul Olimpan. dupa Sfantul Sostene. Sfantul Onisifor. incepatorul soborului. 6): Eu am sadit. 4. pe care il pomeneste Sfantul Pavel in Epistola catre Filipeni (4. si credinciosul slujitor in Domnul. cel pomenit in Faptele Apostolilor si in epistolele Sfantului Pavel catre Efeseni (6. a fost episcop in Iconiu. Sfantul Apolo. zicand: Iar cele pentru mine. de neam din Alexandria. zicand: Se inchina voua Lucius. iar al vostru . El a fost episcop in Colofon. a fost episcop in Beirut. fiind puternic in Scripturi. 23). Sfantul Tihic.Sfantul Iason. El a fost episcop in Colofon. cel ce am scris epistola aceasta. Iason si Sosipatru. Sfantul Clement. invata cu dinadinsul despre Domnul. urmand Sfantului Apostol Petru. El a fost episcop in Roma. pe care-l pomeneste Sfantul Pavel in Epistola catre Filipeni (2. Despre acesti trei sfinti aici pomeniti. In Epistola a doua catre Timotei (4. 1. fratele (16. 16). 12) zice: Iar pe Tihic lam trimis in Efes. dregatorul cetatii. a fost episcop in Tars. parintele nostru. si Sostene fratele (I. al doilea dupa Sfantul Sosipatru. despre care pomenesc Faptele Apostolilor. Sfantul Cvartus. scrie Sfantul Pavel. care se pomeneste in aceeasi epistola (16. 21). El a fost episcop in Smirna. Sfantul Evod a fost episcop in Antiohia. intru Domnul. Sfantul Pavel scrie: Se inchina voua Erast. zicand: Iar mai de folos am socotit ca pe Epafrodit. iubitul meu frate. a fost iconom al Bisericii Ierusalimului. in epistola sa catre Antiohieni. 23). 18). 7). care intai a fost pastor pus voua de sfintii apostoli". 3). 3. Sfantul Tertius.

El a fost episcop in Diospoli. despre care pomenesc Faptele Apostolilor si epistolele lui Pavel. Sfantul Zina. zicand: Cand voi trimite pe Artemas la tine. despre care pomeneste Sfantul Pavel in Epistola a doua catre Timotei (4. care se numeste si Ioan. Sfantul Codrat a fost episcop in Atena si in Magnesia unde. cel robit cu mine. in Epistola sa catre Tit (III. El a fost episcop in Listra. si Marcu. legiuitorul. la Carp. despre care pomeneste Sfantul Pavel in Epistola sa catre Coloseni (4. Sfantul Trofim. El a fost episcop in Biblos. A fost episcop in Adriania. a castigat sfarsit fericit in propo-vaduirea cuvantului lui Dumnezeu. caci lipsirea voastra au implinit-o acestia si au odihnit duhul meu si al vostru. ce se numea pastoreasca si in care se zice ca Sfantul Petru slujea Liturghia. a fost episcop in Apolonia. Sfantul Acvila. Sfantul Artemas. care se chema Marcu. 12). care se zice legiuitor. 20). 17). precum si cartile. si umbra lui gonea bolile.apostol si slujitor trebuintei mele. Sfantul Aristarh. Sfantul Fortunat. adica invatatorul legii lui Moise. impreuna cu Sfantul Aristarh. cuvantul Domnului propovaduind. El a fost episcop in Apameia Siriei. despre care pomenesc Faptele Apostolilor. Sfantul Marcu. din Fenicia. El a fost la romani barbat drept-credincios. zicand: Iar Barnaba si Saul s-au intors din Ierusalim la Antiohia. 17): M-am bucurat de venirea lui Fortunat si a lui Ahaic. pomeneste zicand: Felonul pe care l-am lasat in Troada. primind in casa sa pe Sfintii Apostoli Petru si Pavel si adunarea celorlalti credinciosi. zice: Pe Zina. . toti acesti trei au fost taiati. El cu Pudentiu si cu Aristarh au urmat in toate calatoriile pe Sfantul Pavel si la sfarsit. despre care Sfantul Pavel pomeneste in Epistola I catre Corinteni (16. ca a fost calator impreuna cu Pavel si cu Barnaba. Sfantul Ahaic. Sfantul Carp. Sfantul Pudentiu. despre care pomeneste Sfantul Pavel. 13). 21). despre care Faptele Apostolilor pomenesc. si-a luat sfarsitul prin mucenicie de la atenieni. 10). implinindu-si slujba si a luat cu sine pe Ioan. degraba sa-l trimiti la mine. in vremea imparatului Adrian (117-138). in aceeasi Epistola catre Corinteni (16. ca si Sfantul Pavel in Epistola a doua catre Timotei (4. zicand: Inchina-se voua Aristarh. Sfantul Marcu. a fost episcop in Heraclea. nepotul lui Barnaba. a carui casa s-a schimbat dupa aceea in biserica. scriind catre Tit (3. zicand: Se inchina tie si Pudentiu. venind aici. precum si Epistola Sfantului Apostol Pavel catre Coloseni si catre Filimon. pe care Faptele Apostolilor il pomenesc de multe ori. nepotul lui Barnaba. despre care Sfantul Pavel. El a fost episcop in Veria Traciei. a-l trimite la voi. pe care il pomeneste Sfantul Pavel impreuna cu Fortunat. zicand: Iata pe Trofim l-am lasat bolnav in Milet. sa-l aduci. in vremea taierii lui in Roma de catre Nero. dupa Sfantul Tihic. 13). iar in Asia si in Ahaia a propovaduit cuvantul lui Dumnezeu si a fost ucis de necredinciosi. despre care Sfantul Pavel in a doua Epistola catre Timotei (4.

aur si argint. leapada si departeaza aceea din sufletul tau. care se framanta in clocotire. inainte de a veni aici la altar. Nu este oare un lucru fara judecata. si desigur neingrijirea ta de dansul va fi aspru pedepsita. sa lepede acum vrajmasia si sa domoleasca sufletul sau cel aprins de manie. Nu stiti voi. lemne. 5). cand soseste o sarbatoare. de a se scoate din lada mai dinainte haina cea mai frumoasa si a o tine gata cu cea mai mare acuratete. a aduce din toate partile tot felul de prisosinta. pentru ca acestea aici inca mai mult sa se curate. si a-si pune incaltaminte frumoasa. pentru ca sufletul tau sa nu se aprinda de acel foc ceresc si sa se mistuiasca.Predica la Duminica dinaintea Botezului Domnului " Toata valea se va umple si tot muntele si orice deal se va pleca" (Luc. si ca sa te poti intoarce de la altar cu castig mare si bogat. dar un suflet gol si uracios. a aseza pe masa mancaruri scumpe. Cea mai buna pregatire pentru o sarbatoare bisericeasca este impacarea cu vrajmasii. cel salbaticit. Mai mult decat toate este . ca pe acest altar arde focul cel ceresc. dar pe sufletul tau il vede Dumnezeu. de care a fost greu jignit. si de aceea putin intereseaza el. ca sa vina iarasi in linistea si pacea sa cea launtrica. Mai vartos adu cu tine pietre pretioase. ogrinji si altele de asemenea. III. cel patat. adica fapte bune. cel flamand si necurat? Tu aduci aici in Biserica un trup impodobit. sa se intrebuinteze asa de mare ingrijire. Daca cineva cu deosebire are un vrajmas. ca atunci. sufletul cel parasit. adica pacatele. Caci trupul il vede cel asemenea tie. robul cel asemenea tie. dar a nesocoti cu totul sufletul. De este intru tine ceva pacatos. si a se impopotona si impodobi in tot chipul. fie sub orice forma. adica Dumnezeu-omul este de fata? De aceea nu aduce cu tine aici paie.

Caci cu cat mai indelung amanam noi impacarea. 26). nu vrea sa zica a-l pedepsi pe acela. cu atata mai mare va fi si rasplatirea ta la Dumnezeu. cand cineva indata le indreapta. aceasta nu este rusine. Tot ce zice potrivnicul. Insusi vrajmasul tau te va lauda. adica cu cei asemenea cu noi crestini? Insa acest rau al neimpacarii nu provine numai de la intarzierea si amanarea impacarii. mai vartos tocmai aceasta iti aduce lauda. totusi suntem fara chef. si se cere putina osteneala. si nu socoti marimea jignirii. Precum madularele trupului cele scrantite si miscate din pozitia lor cea dreapta. si gandeste intru sineti. Inca si cand un al treilea numeste numai numele lui. traim de-a pururea in tristete si in posomorare. pentru ca nu s-au impacat de indata in ziua cea dintai. iubitilor. si se formeaza un intreg sir de zile de vrajmasie. nu poate sa te vatame asa de mult.aceasta de trebuinta. Asadar nu te uita la acel asemenea tie rob. care tu le ierti. ca cu cat mai mare sila vei face sufletului tau. ca ai fost prea jignit si de aceea nu poti sa-ti potolesti mania. totusi Dumnezeu desigur te va incununa pentru aceasta. iar daca ele raman in pozitia lor cea falsa un timp mai indelungat. decat vrajmasul. sa avem cea mai mare grija. noi le ascultam mai dinainte cu neincredere. ura si mania ne orbesc cu totul. si hranim un razboi pururea in sufletul nostru. indata noi incepem a ne tangui asupra lui. Caci prin Sfanta Cuminecatura vrei sa primesti la tine pe un imparat. Dar poate tu vei zice: "mi-i rusine a ma apropia de jignitorul meu si a-i da mana. Iar daca tu vei . voiesti oare sa te vatami pe tine insuti mai mult. cand nu voiesti a te impaca cu dansul. se intorc fara multa truda in locul ior cele de mai inainte. Cum ne uitam la el. dupa ce a-i iertat. care te-a jignit. dar spune mie. vezi. mersul. caci nu numai vederea jignitorului. nu numai pentru ca sa ne invoiasca cu potrivnicul. voiesti oare pentru aceea a jigni si tu pe Dumnezeu? A nu te impaca cu jignitorul. cu atata ne vine ea mai grea. si asa nesocotesti porunca lui Dumnezeu. noua ni-i rusine a ne impaca. Stiind noi toate acestea. pentru ca nu in singuratatea noptii sa stranga si sa socoteasca toate la un loc. ea se face usor. ca sa nu traim cu nimeni in dusmanie. si trebuie multa vreme pana ce ele iarasi se intaresc si se aseaza bine. la a treia zi." insa. ca noi sa avem nevoie de altii. pana ce se va restatornici increderea cea veche. ci mai vartos vrea sa zica a jigni pe Dumnezeu. poate apoi lesne sa ajunga la a patra. prin aceea cu mult mai mult ne vatamam noi insine. cate in manie s-au vorbit si s-au facut. glasul. tot asa se intampla cu noi si in privirea vrajmasiei. dupa ce impacarea s-a facut. Iar daca cu toate acestea se iveste vreo dusmanie. trebuie sa domneasca acolo mult repaus si liniste si o pace adanca. Pentru aceea nimeni sa nu urasca pe potrivnicul sau mai mult decat o zi. sa ne impacam in aceeasi zi. pentru a se restatornici prietenia cea veche. si chiar cand nu-l vedem. dar si pentru ca. Daca dusmania trece la a doua. ci uita-te numai la Dumnezeu si la frica de Dumnezeu. Vrajmasul te-a jignit. Multe dusmanii raman asa zicand vesnice. tot asa si ei in ceea lume te va primi cu toata cinstea. Se face impacarea indata. folos si castig inmiit. si sa se desfaca de mania sa inca inainte de sosirea noptii. ci inca si de acolo. si cu cat sunt mai mari jignirile. Dar tu te impotrivesti si zici. ca nu cumva prin aceasta sfarsitul sa se faca inca mai rau si impacarea inca mai grea. Privirea. iar cand un imparat voieste sa primeasca locuinta in sufletul tau. care cere acestea de la noi. pe cat te vatami tu insuti. decat toate. sa tina impreuna un timp pe cei nou-impacati. ci si singura amintirea lui totdeauna ne face dureri. dar nu este oare foarte de osandit. din partea ta primesti pe Dumnezeu in Sfanta Cina cu toata cinstea. Dar spune mie. si toti cei ce vor vedea aceasta te vor proslavi. Ce rusine este aceasta. cinste. si avem trebuinta de altii. o voi tacea cu totul. ca noi multe lucruri le socotim jignire. care a dat legea impacarii. Daca insa trece un timp mai indelungat. adica ceea ce zice Apostolul: "Sa nu apuna soarele intru mania ta" (Efes. totul in el este banuit. IV. si va rasplati ascultarea ta inmiit. Orice ar face vrajmasul. slava. ca sa ne poata iarasi impaca cu propriile noastre madulari. ei bine. cu foarte mare greutate se pot iarasi indrepta. Si precum tu acum. sufletul nostru se aprinde. la a cincea zi. Si chiar daca oamenii te-ar prihani. ceea ce in fapta nu este. cand voiesti sa te apropii la Sfanta Cuminecatura.

Dar. Acum. poporul care statea in intuneric a vazut lumina mare si celor ce sedeau . ce folos mare aduce impacarea. dincolo de Iordan. adevarul cuvantului. ca prietenia cea credincioasa. pe viitor sa ne ferim de toate vrajmasiile. precum pe de alta parte este foarte folositor si avantajos. ca sa se plineasca ce s-a zis prin Isaia proorocul care zice: “Pamantul lui Zabulon si pamantul lui Neftali spre mare. pentru ca in fiecare duminica avem un asemenea cuvant al dumnezeiestii Evanghelii. de a numara multi prieteni. Si sa intrebuintam toata osardia. si apoi din Trupul si Sangele Lui. auzind ca Ioan a fost intemnitat. prin harul si prin iubirea de oameni a Domnului nostru lisus Hristos. in hotarele lui Zabulon si Neftali. ti-ai facut tie insuti de acum viata mai placuta. ce ii avem acum. Acum. Si parasind Nazaretul. Ea este zidul cel adevarat. crestinul se impartaseste intai din cuvantul lui Dumnezeu. pana ce mai intai jignitorul tau va veni la tine si te va ruga de iertare. cand sufletul nostru smerit. Galileea neamurilor. Veniturile cele mari. caruia se cuvine cinstea si slava in vecii vecilor! Amin. in Duhul Sfant. bogatia cea adevarata. dumnezeiasca Evanghelie ne impartaseste cuvant negrait de adanc. Atunci izbanda cea mai mare o ia de la tine acela. Vrednicilor de iubire si dreptmaritorilor crestini in Sfanta Biserica a Domnului nostru Iisus Hristos. ai aratat multa intelepciune. si asa sa mostenim imparatia cerului. Sa cumpanim acestea. Sfantul Ioan Gura de Aur Predica la Duminica dupa Botezul Domnului In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. De aceea totdeauna sa fim cu dragoste. langa mare. care iese inaintea ta. dar.astepta. Asa cum e intotdeauna randuiala sfanta a Bisericii. daca tu iesi inainte. dar luminat. incearca adancimile. din el sa ne impartasim. siguranta cea adevarata. ai ascultat pe Dumnezeu. Si orice cuvant. mai vartos tu ai biruit mania. a venit de a locuit in Capernaum. si atrage binecuvantarea la dansul. tu nu esti cel biruit. ca o incununare a sarbatorilor. Vestea cea Buna: “Si Iisus. Amin. zice Domnul. a plecat in Galileea. ascultand cuvantul lui Dumnezeu. sa luam aminte. e revelator. Ea ne face placuta viata cea de acum si ne intocmeste fericirea cea viitoare. caci “cuvantul Meu este duh si viata”. atunci iertarea iti va aduce tie cu mult mai putin folos si binecuvantare. si sa nu uitam. Dimpotriva. Ne vorbeste Evanghelia. Ce zic eu: multi? A avea numai un singur vrajmas este foarte primejdios. zidurile. ca sa ne impacam cu vrajmasii. duhul cuvantului. ci si pentru oameni. te-ai slobozit de grija si de neliniste. al Evangheliei. deci ascultand cuvantul si taina cuvantului. ai stapanit patima. Si nu numai pentru Dumnezeu. santurile si armele de tot felul nu ne apara cu atata siguranta. sa intarim si sa imputernicim dragostea catre prietenii nostri. Dragostea este inceputul si sfarsitul tuturor faptelor celor bune. este primejdios a avea cineva multi vrajmasi.

a plecat in Galileea. Dumnezeu. 12-17). Inaintemergatorul si Botezatorul Domnului. ca Iisus. caci s-a apropiat imparatia cerurilor. in zona Ierusalimului. cutremurul sacru. luminat de Duhul Sfant. precum stiti. Iar daca Ioan a propovaduit in pamantul Iudeii. tot partea de nord a Israelului. in chemarea ei in istorrie. dar o poarta toata. Ioan. anume in hotarele lui Zabulon si Neftali. am spune. langa mare (marea Galileii sau lacul. mai bine zis. Si graind prin profeti. pomenirea Sfantului Ioan. partea de nord a pamantului lui Israel. in spirit). De aceea am si citit amandoua cuvintele din Evanghelie – pentru ziua de astazi. acolo unde se adunau multimile si ascultau cuvantul pocaintei. am zice prin trei cete: ceata profetilor. si Ioan asa isi incheia predica: “pocaiti-va ca s-a apropiat imparatia cerurilor”. si catre noi. Si parasind Nazaretul. satul lui Naum). nu are in mintea si in inima lui in toate dimensiunile ei. ci si din alte popoare. nefericitii (unii dintre ei).” (Matei 4. in care pentru un prooroc si cele de departe sunt ca si cum ar fi de fata. De aceea spune sfantul Evanghelist Matei. El a venit pentru toti si pentru toate. Galileea neamurilor”. care propovaduia. apoi ceata apostolilor. inceput de secol. ceva mai mare decat un iezer). asa cum orice creator poarta in inima proiectul operei sale (cand cineva construieste o catedrala. pana la venirea Mantuitorului. spre mare. Si stim cum si-a incheiat. a fost intemnitat de Irod. catre capitala.in latura si in umbra mortii lumina le-a rasarit". Acolo a propovaduit Ioan Botezatorul. de mileniu. . Al oamenilor tot dupa chipul lui Dumnezeu. Fiecare sunet al ei il poarta. mai mult senzuala. catre toate neamurile acestui pamant. acolo S-a si botezat Mantuitorul. cu botezul de la Ioan. am zice. iezerul. ne sta cu o deosebita lumina si putere inimii. nu-i asa. si a incheiat misiunea la Ierusalim. la fel. apeland la simturi. “Ca sa se plineasca ce s-a zis prin Isaia proorocul (cu opt sute de ani aproape. care are privirea catre intreaga lui creatie si existenta. De atunci a inceput Iisus sa propovaduiasca si sa spuna: Pocaiti-va. in tinutul Iudeii. la rasarit de Ierusalim. de a infatisa inimilor dumneavoastra talcul cuvintelor dintru inceputul zicerii de astazi a Sfintei Evanghelii. caci erau sub conducerea Imperiului Roman Iisus. si se gandeste daca sa o faca icoana. Galileea. numai in tinutul. la frumusetea omeneasca. apoi apostoli… Asa ni s-a descoperit Dumnezeu. in lumina Duhului Sfant. Sau unul care intocmeste o simfonie. ca astazi sa incercam a talcui din acest adanc al cuvantului dumnezeiesc. Si sa nu uitam. inainte). Nu inainte. poarta toata Creatia in desfasurarea ei. Acolo unde erau nu numai evrei. Nu o frumusete de-a noastra. insa. care zice: pamantul lui Zabulon. cu taina a proniei dumnezeiesti. . de asemenea. se sarbatoreste deodata cu zi de duminica. Acestia erau dintre cele douasprezece neamuri ale lui Israel. si de la care lumea pleaca din Hristos. pamantul lui Neftali. a plecat Iisus mai spre nord. unde era centrul spiritual si politic. pe care Mantuitorul i-a pregatit direct. pur al lui Israel. si nu tine atat de mult la estetica. are imaginea ei. acest cuvant profetic al lui Isaia dezvaluie ca Mantuitorul merge in Galileea neamurilor. Pentru noi este si un moment deosebit ca anul acesta. incununand prin martiriu. cum sa nu intelegem. mai departe. petrecerea lui in pamantul oamenilor. Daca Ioan a propovaduit numai in Ierusalim. Deci propovaduitorul pocaintei. in chemarea de a ne inalta dupa chipul ei. Adica o icoana sa ne impartaseasca lumina divina. deci si catre celelalte neamuri. la Iordan. a mers in Galileea sa propovaduiasca. Acest cuvant final – “pocaiti-va caci s-a apropiat imparatia cerurilor”. ci tine la chemarea. Si a fost intemnitat Ioan. care priveau si calauzeau lumea spre Hristos. Asa graise Isaia. Aceasta este taina lucrarii lui Dumnezeu cu adevarat. cand face proiectul? Chiar daca nu e in clipa aceea implinita. la sfintenia ei. in Capernaum (localitatea. creatorul in inima. Deci Iisus ne spune ca a auzit ca Ioan a fost intemnitat. acolo unde isi petrecuse copilaria cu maica Sa sfanta. la vremea cuvenita si pentru ziua Sfantului Ioan. auzind ca Ioan a fost intemnitat. catre Ierusalim. Caci. cand face o icoana. Sau un artist. deci in partea de sud a pamantului lui Israel.

Galileea neamurilor (neamurile de pretutindeni). in final. prin care graieste Dumnezeu Bisericii. dar mai ales cand auzi cuvantul Celui profetit de profet. ca lumina pe care o aduce Dumnezeu e din Dumnezeu. dincolo de Iordan. ca s-a apropiat imparatia cerurilor”. Si atunci. Tot lumina. dumnezeiasca. Isaia face parte din ceata profetilor. apoi lumina mintii. Lumina le-a rasarit lor. deschizand ochiul credintei. de intelegere. a inceput si sfantul Ioan. Asa cum ti-ai imbratisa un ideal. nadejdii si dragostei. cum a zis Isaia: Tinutul lui Neftali si Zabulon. rost. cand auzim cuvant rostit de Mantuitorul: “Pocaiti-va. Asa imbratisau profetii. De aceea se adresa si ostasilor. iata. cand a inceput propovaduirea a spus: “Acum securea sta la radacina pomilor. Si celor ce sedeau in latura si in umbra mortii lumina le-a rasarit”. iti poate pricepe cuvantul? Nu. catre iubire indrepteaza Mantuitorul pocainta. pentru popoarele. deci orice pom care nu face roada buna se taie si se arunca in foc” (Luca 3. ca sa-L putem cunoaste. legilor care calauzesc existenta. Iar aceasta o intelegi cand deschizi ochii credintei. intr-un fel. Si o sa vedem imediat. Si daca cuvantul Botezatorului se indrepta catre judecata lui Dumnezeu pentru tot cel care savarseste nedreptatea. pentru care ne-a dat ochiul trupesc. pamantul lui Neftali.dumneavoastra stiti: metamorfoza (schimbare de . cuvantul pe care-l auzim la strana: “Deschide-voi gura mea si ma voi umple de Duhul” – deschizi gura si graiesti. o dorinta pe care ti-o fagaduieste Dumnezeu. isi deschide aripile si privim si dintru inceputul descoperirii lui Dumnezeu si inainte. Atunci. Deci propovaduirea lui Ioan asa a fost. te inalta. s-a apropiat imparatia cerurilor. de adevar. Si. pentru care ne-a dat ochiul mintii. Si atunci. iubitilor. Cuvinte formate cu meta. vederea strabatuta de lumina Duhului Sfant. cuvantul Mantuitorului se adresa tuturor neamurilor. luminat de Duhul Sfant. Dar ce inseamna pocainta? Unul dintre cele mai adanci cuvinte ale Scripturii. neamurile acelea care zaceau in intuneric. Noi Il cunoastem pe Dumnezeu. Dar aici spune: lumina mare a dat. ceata Sfintilor Parinti ai Bisericii. si se umple atunci cuvantul de duh. ca un simbol. acolo va veni si va vorbi Fiul lui Dumnezeu facut Om. de credinta. Cum spuneam si alta data. si fariseilor. lumina asta launtrica.Si mai e a treia ceata. Cand spui cuiva un cuvant. iubitilor. deodata se deschid din adanc ochii tai. Leaga imediat lumina aceea de El. Si un ideal al tau. Ne da ceva din El. catre intemeierea credintei. meta-noia. Si. daca ne-ar vorbi noua fara sa ne impartaseasca lumina dumnezeiasca a cuvantului Lui. al carei ochi este credinta. Luat din limba greaca. Atunci cand auzi cuvantul profetului. cu lumina Lui. cu care a inceput Mantuitorul propovaduirea. deschizand constiinta catre judecata lui Dumnezeu. Lumina divina. Dumnezeu. Ioan. nu L-am putea intelege. care spune: Pamantul lui Zabulon. si intregului popor. nu din lumea aceasta. Si nefiinta e intuneric. cum spune tot Parintele nostru Grigorie Palama. Iisus Hristos. cuvantul Mantuitorului. de Iisus. Aceasta lumina divina. Privim spre cuvantul profetului si-l intelegem. citez din dumnezeiasca Evanghelie. din Dumnezeu. cereasca. necreata. lumina mare ca sa straluceasca. Cel dintai act ziditor pe care l-a savarsit a fost: sa fie lumina! Si lumina lumineaza in intuneric. daca nu esti in acest duh cu el. Cu acest cuvant negrait de adanc. Si poporul acela a vazut lumina mare. de departe il imbratisezi. Ne-a dat lumina… in scurt mai evocam: a dat lumina fizica. A adus Dumnezeu totul de la nefiinta la fiinta. poporul care statea in intuneric a vazut lumina mare. cum dumnezeiasca noastra Ortodoxie marturiseste. Dumnezeu este Lumina si Iubire. Dumnezeu care cuprinde si vede tot. de lumina. cu sute de ani mai inainte. in toate laturile. cum zice Grigorie Palama. crezand in el. lumina le-a rasarit… Ce era acea lumina? De atatea ori noi am vorbit despre lumina. dar cu oarecare deosebire. ca profetii vedeau in lumina divina si imbratisau de departe fagaduintele lui Dumnezeu. Lumina pe care a adus-o El. Galileea neamurilor. Iar zidirea lui Dumnezeu este lumina. spune Scriptura. Si acest adevar. Si adauga: Iisus de atunci a inceput sa propovaduiasca si sa spuna: pocaitiva. 9). a intelegerii rosturilor lucrurilor. Si se intelege. atunci. Lumina mare. si profetul a putut spune. strabate. “a fost sa se plineasca ceea ce s-a zis prin Isaia proorocul.

care da viata. schimbarea gravitatiei. Cuvantul este de-a dreptul grav. Or. care zideste si bine savarseste. In Sfanta Impartasanie e cuvantul acesta. Si. e primejdia mortii insasi. predica Mantuitorului cand incepe? Incepe. pe fiecare dupa caile sale. din vistieria memoriei noastre sfinte. Or. dupa ce a fost ispitit de demon si tocmai cele trei ispite ale demonului – le reamintim in scurt. care se ocupau de misterul acesta. Si a raspuns Iisus catre el: Scris este ca nu numai cu paine va trai omul. postind patruzeci de zile. prefacere. Caci altfel. la Dumnezeul care ne-a dat existenta si viata. prin lupta pentru existenta. Cuvantul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul. Observati legatura intre pocainta si viata. Si. intelegem. bolnava constiinta. ci cu orice cuvant al lui Dumnezeu”. zice Domnul Dumnezeu. Si atunci. bunaoara? La capitolui 18.pentru ca poti crea ceva care distruge viata. Si aici este iarasi o taina a tainelor. intoarceti-va deci si traiti!” (Iezechiel 18. sa spui ca omul isi este luisi Dumnezeu. atunci. “cuvantul Meu este adevarul inseamna” a rosti acel cuvant si a savarsi acel act al tau car . masura tuturor lucrurilor”. stricaciune si moarte. catre Ziditorul nostru… si Parintii au talcuit adanc: a nu-ti cunoaste originea si sensul existentei tale. Homo homini deus – omul dumnezeu omului. unde sa graviteze pentru construirea lui? Catre materie? Si atunci. inseamna schimbarea gandirii. Acel cuvant e adevarat. Ce-a insemnat. Ganditi-va numai la aceasta: cand omul. demonul Il ispiteste.forma). A selectat sus noi stim pe cine… Iata. filosofule. “Caci Eu nu voiesc moartea pacatosului. Cand Mantuitorul. Si fara de El nimic nu s-a facut din ce s-a facut”. in adanc: Intoarceti-va la Dumnezeu si Eu ma voi intoarce catre voi. el are autoritate absoluta. de ateism. si orice forma de necredinta. realitatea suprema. cum spune Evanghelia: “La inceput era Cuvantul. aceasta inseamna pacat. tagaduind totul. De aceea a zis Profetul: intoarceti-va ca sa traiti. schimbare. asa cum s-a spus. pustiu populat cu pietre. Sa nu uitam o clipa: “cuvantul lui Dumnezeu”. ce-a fost dictatorul? Tu. iubitilor. omul – fiinta spirituala. Omul. atunci a dat in mana dictatorului arma aceasta – sa faca selectie naturala. iarasi. dupa ispita. indemn la pocainta: “De aceea va voi judeca pe voi din casa lui Israel. ce-a insemnat caderea? Tocmai asta: schimbarea sensului gravitatiei adevarate a omului. absoluta.mai apoi. Meta – dincolo. in loc de gravitatia catre originea noastra. in pustia Carantaniei. pocainta. il spunem cu atata tarie pentru ca e adevarul tuturor adevarurilor. 30). isi este el luisi dumnezeu. Dar metanoia. si atunci. Tot cuvantul ziditor. observam. sarmanii de ei: “omul. pana acolo. adanc si grav. Dar metanoia. cu un termen folosit in stiinta. ca el este dumnezeu. Ce zice profetul Iezechiel. inspaimantator de grav. ca necredinta sa nu va fie piedica” (Iezechiel 18. a mutat “originea” existentei in natura. absoluta. E un adevar de neclintit iubitilor. Si. peste. pacatul? Si aici trebuie spus cu tarie si de neclintit: pacatul a insemnat schimbarea sensului existentei noastre. al pacatului. In adevarul cuvantului lui Dumnezeu. Si asa cum marturiseam adesea. alaturi de gandire). Acesta era dintru inceput la Dumnezeu si toate printr-Insul s-au facut. in om. faci din om dumnezeu. luat tot din greceste: metaboli si tradus in cartile noastre de slujba prefacere. Si. 32). zi acestei pietre sa se faca paine (sa-Ti saturi foamea Ta – deci ispita trupului). Ii spune: “Daca esti Fiul lui Dumnezeu. zice iarasi profetul. schimbarea gandirii… Ce-au inteles profetii inca din Vechiul Testament. sensibil). Caderea a insemnat schimbarea sensului existentei noastre. zice Domnul Dumnezeu. Latina a tradus pe meta cu trans (peste). tradus la noi in romaneste prin pocainta. pocaiti-va si va intoarceti de la toate nelegiuirile voastre. Acesta e adevarul fundamental al pocaintei: intoarceti-va la Ziditorul. adevarul Scripturilor. cand un sarman om de stiinta – bietul Darwin – a facut din lupta pentru existenta si selectie naturala un fel de adevar – asa-i evolutia. Daca vreti. Atunci. Una din intrebarile capitale este si aceasta: va sa zica. e restaurarea ordinii noastre. metafizica (dincolo de ceea ce e fizic. Cuvantul lui Dumnezeu e ziditor. cand stiau ca Dumnezeu este Realitatea suprema. prin pacat. fara aceasta intoarcere. iar noia este gandire (medicii spun de o boala psihica – paranoia. Omul isi este luisi masura suprema. i-ai incredintat dictatorului aceasta idee.

la transformare. deci. cum am spus adineauri. Templul. ca nu cumva sa lovesti de piatra piciorul Tau”. Si. templu. care il defineste pe om. al caderii. lumea aceasta se inalta. cea mai umana dintre nevoile umane. pocainta – intoarcerea la Hristos. si Mantuitorul meu. propriu-zis. Templul este suis. Faptura e chemata – nu numai omul. iar Ieremia: intoarceti-va catre Mine si Eu ma voi intoarce catre voi. vestind omului inaltimea. priviti-Ma. caci scris este: «Domnului Dumnezeului tau sa te inchini si numai Lui Unuia sa-I slujesti»”. intoarceti-va. al patologicului uman. Imparatiile lumii. nu gol. si pe care Iisus o rosteste. dupa Matei e pusa ca a doua): “Si L-a dus in Ierusalim si L-a asezat pe aripa templului…”. in adevarul existentei. aruncandu-Te jos. arunca-Te de aici jos. in sfarsit. Iar lui Iisus: arunca-te jos! Coboara! Muta. Si toate minunile lumii au fost un fel de intoarcere in jos. cea mai umana dintre toate cautarile umane – inaltarea. Si te vor ridica pe maini. Imparatul meu si Dumnezeul meu. Cand Iisus a spus: pocaiti-va. Asa i-a aratat demonul imparatiile lumii si slava lor – poleiala lor. S-o mantuiesc cum? Prin . Fa o minune impotriva inaltarii. iubitilor. ca sa traiti. asa cum lui Israel in pustie i-a poruncit Dumnezeu sa faca acel cort al marturiei. Deci daca Tu Te vei inchina inaintea mea. Iar in Iisus imparatia era de fata. care purta in el Legea lui Dumnezeu. tocmai descopereau misterul tragic al pacatului. bisericile erau pe inaltimi. Deci neincetata ei transfigurare. constiintei mele. templul. satano. ci s-o mantuiesc” (Ioan 12. pentru care va spune un domnitor al nostru. “Si raspunzand. toata va fi a Ta”. impotriva suisului lui Dumnezeu. Atunci. Neagoe Basarab: multe imparatii ale lumii au fost intemeiate de dictatori si toate s-au macinat si se vor mai macina. ca si trupurile noastre sa fie temple ale Duhului Sfant. “Si I-a zis: Daca esti Fiul lui Dumnezeu. pocainta. Cum spune un psihiatru de astazi – psihologia inaltimilor spirituale. Care a fost adeseori neinteleasa si batjocorita. a treia ispita (dupa Luca. Iisus i-a zis: Mergi inapoia Mea. Iubirea Lui. iar ce este in potirul acesta cinstit sangele Hristosului Tau. Ziditorul meu si eu. Deci se petrece acolo o prefacere. in adevarul in care intre Dumnezeu si faptura. centrul de gravitatie. Si. “Si raspunzand. Iisus i-a zis: S-a spus: "Sa nu ispitesti pe Domnul Dumnezeul tau"(Luca 4. daca-l intelegem: Pocaiti-va! – intoarcerea. Caci scris este: «Ca ingerilor Sai va porunci pentru Tine. mai ales: “N-am venit sa judec lumea. nu pustiu. faptura Lui. ca sa Te pazeasca». intre vesnicia Lui si vremelnicia mea. cum a zis proorocul Iezechiil. Fa o minune! Minune in sensul demonic: arunca-te de la inaltimea templului. schimbati-va gandirea. real. Aiai e taina religiei insasi. caci mi-a fost data mie si eu o dau cui voiesc. la transfigurare. dar vremelnicie care e insetata de adevar. Pentru ca. ca s-a apropiat imparatia cerurilor. drumul invers. in esenta. Reasezarea gandirii in adevarul ei. templele. apoi Solomon. 3-12). macar acest cuvant smerit al sensului pocaintei. Cand privim. prefacerea ei. la Sfanta Impartasanie. o lume in care Dumnezeu e Imparat. din nefericire impotriva noastra. Si atunci. Atunci. restaurarea. al schimbarii sensului existentei. iubitilor. prefacandu-le cu Duhul Tau cel Sfant”. intoarcerea la Dumnezeu si o neincetata chemare a noastra. Fiul lui Dumnezeu Insusi a luat trup.sa fie binefacator si de viata facator si ziditor. in lume. Si aceste trei ispite. o inaltare. in om. de nemurire. 47). deodata ne cuprinde un cutremur. Una singura va ramane: imparatia lui Dumnezeu. I-a aratat intr-o clipa toate imparatiile lumii. nu in inaltare. Templul e in inaltimi. incepind cu Babilonul si alte imparatii. propriu-zis. Totdeauna. Piinea. avand in fata la altar si ne rugam: “Si fa adica painea aceasta cinstit Trupul Hristosului Tau. drumul e in sus. cunoasterea Lui si iubirea Lui. intelegand si aici misterul pocaintei. A doua ispita: “Si suinduL diavolul pe un munte inalt. De aceea predica Mantuitorului astazi asa si incepe: s-a apropiat imparatia cerurilor. Intoarceti-va catre Mine. smerit si credincios. toata creatia – la pocainta. negresit. painea si vinul devin trup si sange dumnezeiesc. Si I-a zis diavolul: Tie iti voi da toata stapanirea aceasta si stralucirea lor. A ucide. Cum adica? Iata. Muta-l in tine. El. reasezarea sufletului. Tu. de astazi. de viata.

cu o sila de sine. noi indraznim a spune. In clipa aceea in fata lui Dumnezeu. in coruptie. Cu lumina. cand vin crestinii. bietii oameni. cu blestemul. in ticalosie. Atunci. Bunule Doamne. cu o tristete. Nu cu osanda. tot ceea ce simt ei ca i-a incarcat veninos. in fata lui Dumnezeu. de sus pana jos. A Ta. in iubire. catre tot ceea ce este El. Cum adica? La spovedanie. in minciuna. Care esti Viata cea adevarata. miluieste-ne si da-ne inceput bun in acest an. in acest Astazi al lui. a credintei. si. cum spun Parintii: cand cunoaste omul ca i s-au iertat pacatele? Cand desavarsit le-a scarbit. din moarte. caderea acestei lumi. Doamne Iisuse Hristoase. Si. din stricaciune. si vor sa se spele: Oare ma iarta Dumnezeu? Atunci. Si atunci noi ii spunem asa: Da. din orice stare a ei. al carui timp este astazi: “Astazi de vei auzi glasul Meu. Atunci. Binecuvantati si dreptmaritori crestini ai Sfintei Biserici a Domnului nostru Iisus Hristos. prin Crucea si Invierea Lui. prin rastignirea Mea. murdari. Asa ii intampina Iisus: in lumina adevarului. pocainta inseamna deschiderea fetei mele catre Iisus Hristos. gandirea ratacita a acestei lumi. a iubirii. prin Crucea Mea. in nedreptate. Parintele Constantin Galeriu Vindecarea celor zece leprosi Vindecarea celor zece leprosi . trimis de Tatal ceresc. Prin jertfa Mea. Daca in clipa aceasta te intorci la Mantuitorul cu fata deschisa catre El. nu-ti impietri inima”. eu insumi simt in adancul meu invierea din pacat. Sa rastignesc raul acestei lumi. noi ne putem imbolnavi. in lumina adevarului si a iubirii. Cat ar trebui. murdar si sordid. tu te intalnesti cu iubirea. Si in clipa aceea tu simti cuvantul pe care l-a rostit profetul: Celor care petreceau in latura si in umbra mortii lumina le-a rasarit. totdeauna. dupa cuvant dumnezeiesc: Vezi. Si ne-am miscat pana acolo ca am uitat de Dumnezeu si am zis ca noi suntem dumnezeu. Amin. fiecare. schimba in rau gindirea. in care vezi ca raul din tine e rau si adevarul e adevar si iubire. noi suntem in lumea aceasta a schimbarii. Toti. sa aiba constiinta adevarului si sa apeleze: Lumineaza-ma. care este numai iubire.Predica la Duminica a 29-a dupa Rusalii In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. .intruparea Mea. Cu rugaciunle Preacuratei Maicii Tale si ale Sfantului Ioan Inaintemergatorul si Botezatorul Tau. si spun fiecare. Amin. dar Dumnezeu e numai lumina si numai iubire. fa-ne sa intelegem aceasta taina a tainelor care e pocainta! E asezarea noastra in ordinea adevarului iubirii. a vietii. Si s-o inalt la inviere. Doamne. mai precis.

primind har spre indumnezeire (cum de atatea ori marturisim dupa dumnezeiestii Parinti. in care simti ca trupul este intr-adevar o revelatie a sufletului tau. E vorba de vindecarea celor zece leprosi. Si deodata sa simti cum mori de viu. Cei noua s-au vindecat. 12-19). vede chinuit un sarman pacatos pe care sarpele il incolaceste si-l strange. intre suflet si trup. sarmanul. metania pe care o fac. ganditi-va: atunci cand suntem luminati launtric de credinta. Precum citim. Si cand spune cuvantul Evangheliei: “Am vazut slava Lui (adica a Fiului lui Dumnezeu facut Om) stralucind. se intelege. Dar unul din cei zece vindecati – asa ne incredinteaza cuvantul aratat – s-a vindecat si sufleteste. Sa retinem acest adevar dumnezeiesc. N-a pastrat-o. semnul crucii. care incep sa puroieze. in care organele trupului – ale fetei. slava ca a Unuia-Nascut din Tatal. de nadejde. dimpotriva. Doamne. sublima. sau o forma mai grava. S-a unit pe veci. de o bucurie negraita – a sanatatii. cum straluceste trupul nostru! Se ilumineaza. spre jertfa lui cea de bunavoie si mantuitoare). Dumnezeu-Mintea divina) trup S-a facut si S-a salasluit printre noi si am vazut slava Lui. cum sa nu cugetam adanc la aceasta legatura. Dar. in Hristos se unesc pe veci dumnezeiescul si pamantescul. vazand ca s-a vindecat. Dumnezeu-Ratiunea. intre spirit si materie. . fie-Ti mila de noi! Si vazandu-i. Iubitilor. “Dumnezeu-Cuvantul (Dumnezeu-Logosul. multumindu-I. ale restului trupului. Si. la aceasta unire adanca a sufletului cu trupul. intre prezenta harului lui Dumnezeu si prezenta raului? O gandire inalta. la un savant. Si sa-ti pui intrebarea adanca a legaturii sufletului cu trupul. nu se manifesta. ci intr-o unitate dumnezeieasca. Nu trebuie sa le gandim ca doua existente radical si total despartite. ci si prin trup. in vremea aceea (anume cand Mantuitorul mergea spre Ierusalim. E o unitate de negrait. De aceea spun dumnezeiestii Parinti ca omul e creat dupa chip si asemanare nu numai prin suflet. 14). n-a fost credincios harului. face partas si trupul. dar sufletul e intr-o unitate de nedesfacut cu trupul. la un artist. (Luca 17. a rugaciunii. a unei fapte bune – o. Si raspunzand. vesnicul Dumnezeu. Caci omul n-a pastrat aceasta legatura care i-a fost incredintata la zidire. sa fii martor viu al descompunerii trupului tau. in care apar pete pe trup. Si a cazut cu fata la pamant la picioarele lui Iisus. e in suflet. iar el se zvarcoleste. cand Dumnezeu a suflat din El suflarea divina de viata. Acesta primeste alt raspuns: s-a mantuit. si care au ridicat glasul si au zis: Iisuse. Asa intelegem unirea aceasta intre suflet si trup. nu se implineste ea. si acesta este adevarul. jertfa pe care o aduc. Fiul lui Dumnezeu. sa vezi cum trupul tau parca se desface din incheieturi. In starea asta sa cugeti. te urateste. ca sufletul e in trup si trupul e in suflet. Si acela era samarinean. Atunci. s-a intors cu glas mare slavind pe Dumnezeu. Judecata mai adanc: Mantuitorul. Maladia poate cunoaste o forma mai usoara. si fata lui. ca lumina a lui).Dumnezeiasca Evanghelie de astazi ne impartaseste o vindecare trupeasca. gandim atunci si la noi. plin de har si de adevar”. si care este de alt neam? Si i-a zis: Scoala-te si mergi. El le-a zis: Mergeti si aratati-va preotilor. prin lucrul deopotriva al sufletului si al mainilor lui? Sau rugaciunea insasi. credinta ta te-a mantuit”. fapta buna pe care o savarsesc – toate le savarsesc prin unitatea aceasta sfanta intre suflet si trup. s-au curatit. Caci sufletul. Invatatorule. ca harul lui Dumnezeu se face suflet al sufletului nostru. Dante spune cum. picioare – incep sa se desfaca din trup. slava ca a Singurului nascut din Tatal. pe cand ei se duceau. plin de har si de adevar” (Ioan 1. undeva in Infern. Rugam Duhul Sfant sa ne impartaseasca lumina ca sa va impartasim adevarul cat mai adanc al dumnezeiestii descoperiri – cuvantul Evangheliei. L-au intampinat zece leprosi care stateau departe. Fiul lui Dumnezeu. Iisus a zis: Au nu zece s-au curatit? Dar cei noua unde sunt? Nu s-a gasit sa se intoarca si sa dea slava lui Dumnezeu decat numai acesta. betie si altele – te schimonoseste. cum pacatul – desfrau. Pecetea. seamana cu chipul celui rau. etern: Fiul lui Dumnezeu S-a facut trup. de dragoste. maini. Necreatul S-a unit cu creatura. Caci noi credem si marturisim. Avem in fata ochilor mintii imaginea teribilei stari – intalnita de atunci pana aproape in zilele noastre – a bolnavului de lepra. Iar unul dintre ei. “Intrand intr-un sat. Si atunci.

sa-i strici si pe ceilalti. ci in nefericitul suflet. si toti analistii sufletului omenesc: toate aceste patimi. anume: nu in sarmanul trup e taina descompunerii. ne spune acest adevar: lepadati toate aceste forme ale raului. nu in fiinta ei – din Dumnezeu? Si zice iarasi Apostolul: “Acum deci lepadati si voi toate acestea: mania. invidie. pofta cea rea. ca s-au inmultit mai mult decat perii capului meu faradelegile mele. lacomia. Eu traiesc atunci – nu numai in lepra. iubitilor. va veti arata intru marire (intru slava). smerenia mea. in cuvantul care s-a grait astazi ne invata: “Fratilor. ale omului pamantesc (adica ale omului care vede numai in materie. Si ce-au fost idolii daca nu tocmai o zeificare. iubire de avutie. precum Eu v-am iubit”. rautatea. Caci nu e unitate a sufletului fara legatura cu Cel Unul Dumnezeu. infierbantare la ras. ele ma descompun. care este o inchinare la idoli” (Coloseni 3. O. fiecare dintre noi. care va descompun! Prin care va pierdeti unitatea adanca cu Dumnezeu si unitatea dinlauntrul vostru. in iubire sta unitatea. acel virus. cuvantul de rusine din gura voastra. camatarie. stricaciunii si mortii. bolii.In stare de boala. mandrie. rautate. distrugator al unitatii si al fiintei mele): desfranare si preadesfranare. si-mi iarta toate pacatele mele. sensul si viata ma indumnezeiesc. Nu va mintiti unul pe altul. iubire de argint. vartutea ta. cand se va arata Hristos. iubire de marire. Si de aceasta tragedie de care sufereau cei zece leprosi i-a vindecat Mantuitorul. Si sensul e Dumnezeu – din Tatal in Fiul (Logosul). adica lupta impotriva descompunerii. mancare fara masura. sa constientizam. faradelege. hula. puterea ta. I-a vindecat cum? Doar privindu-i. batjocura. ajungand cu totul salas diavolului”. ce treaba. din vointa Lui dumnezeiasca ne-a zidit pe toti. aici e toata taina suferintei. in pierderea unitatii lui. atunci si voi. betie. revelatia sufletului in trup e inspaimantatoare. Ce rau n-am savarsit? Ce pacat n-am facut? Ce rau nu mi-am inchipuit in sufletul meu? Ca iata. in Duhul Sfant. Apostolul. patima. nedreptate. Aruncandu-Si asupra lor. Trebuie inteles acest lucru. In Vechiul Testament se spune: “Da cinste medicului. iar viata in Duhul Sfant. vezi. Doamne. trufie. in orice boala – contempland tragic descompunerea trupului meu. Erau si medici. descompunerea sufletului. cele doua laturi ale iubirii sunt. Tatal. Iar neiubirea si lipsa luminii dumnezeiesti. a disolutiei mele trupesti incepe in suflet. graire de rau. pizmuire. Sa spuna si savantii. iar Mantuitorul a zis: “Asa sa va iubiti unul pe altul. in clipa aceasta. necuratia. Atunci. agonisire de rusine. spre pilda Rugaciunea a patra. Aici e una din cele mai adanci teme ale constiintei umane. si v-ati imbracat in omul cel nou. si cu faptele am facut (si desfasoara acest tablou tragic. Care este viata voastra. a Sfantului Simeon Metafrastul: “… Ci vezi. dupa chipul Celui ce l-a zidit (adica al Mantuitorului Hristos)” (Coloseni 3. odata cu privirea. Drept aceea omorati madularele voastre. Lumina si iubirea. ca sa devii pe urma tu contagiune pentru cealalta lume. defaimarea. 4-5). iubire de mine insumi. spre deplina cunostinta. fiindca v-ati dezbracat de omul cel vechi. la sarmanul lepros. intai. de acolo pleaca aceasta tragedie a sufletului. Taina tainelor este unitatea. vorba desarta. impreuna cu El. inima ta. acel microb al raului care ne descompune sufletul. toate simtirile si toate madularele mi le-am intinat si le-am stricat si de nici o treaba le-am facut (daca s-au imbolnavit. Negrait. o indumnezeire a patimilor omenesti si a lumii acesteia dezradacinate – in constiinta lor. aveau pregatire la templu. cugetul tau. iubitilor. asa cum le cunoastem: “Sa iubesti pe Dumnezeu din toata inima ta. iutimea. ce fapta buna sa mai fac?). in adancul nostru. De aceea. dar. prin Fiul si dupa chipul Fiului. deci. lacomie a pantecelui. 8-10). Dumnezeiescul apostol Pavel. In traducerile mai vechi: “ajungand cu totul pravalie diavolului” – adica acolo unde isi pune el marfa lui si de unde ii trimite si pe altii sa cumpere. hrapire. Asa era legea la evrei: preotii erau si medici. numai in trup): desfranarea. pacatele ma descompun. si aceasta unitate se intipareste apoi in faptura mea. Acestea-mi dau unitatea. Cei care ne impartasim – unii adeseori – sa citim cu atentie rugaciunile dinaintea Sfintei Impartasanii. dimpreuna cu faptele lui. iar pe aproapele (citim in Vechiul Testament) ca pe tine insuti”. iubirea si cuvantul Lui: “Mergeti si aratati-va preotilor!”. si . ruinator. de unde vine si descompunerea trupului si moartea insasi. ca la orice bolnav. si psihologii. in vremea aceea. care se innoieste. de buna seama.

. in societate”. de a schimba talcul. sanatatea mintala sau normalitatea. cand a crezut (credinta in Hristos). rinichii. amanunt atat de revelator: unul dintre leprosi se intoarce si vine la Mantuitorul. bucuria. Slava lui Dumnezeu in smerenia Lui ni s-a descoperit. acesta s-a mantuit. a normalitatii. lumea. daca unul se integreaza foarte bine intr-un mediu de talhari. ea iti da tie sanatatea? Erau in societate cei zece. am gasit definita sanatatea. Si trebuia. puterea. sa constate insanatosirea suferinzilor si sa-i declare. E o nuanta adanca. intrebarea este: s-au vindecat si sufleteste? Or Mantuitorul spune: “Numai acesta s-a aflat sa dea slava lui Dumnezeu?”. ci cei bolnavi”. revin asupra normalitatii. Trupeste s-au vindecat. care nu s-au intors la El. Aceasta e nefericita noastra stare. dar pentru suflet. a preamaririi lui Dumnezeu. mai ales la psihiatri. tot atat de revelatoare. doua idei se desprind de aici si ne lumineaza constiinta. de acum curatiti. Am stat o clipa… In chip firesc. deci. fire mai presus de fire. in fata multimii. nu simplu “sa-I multumeasca”. E ceea ce numim indeobste “recunostinta”.. pentru ca. sa strige: “Necurat! Necurat!”. slava pe care Mi-ai dat-o Mie Eu le-am dat-o lor”? Slava lui Dumnezeu nu e pentru a se preamari pe Sine Dumnezeu. Si-i zice: “Mergi! Credinta ta te-a mantuit”. erau izolati. Mantuitorul rosteste doar cuvantul: “Aratati-va preotilor!”. oamenii. pentru trup. din care eu ma impartasesc. precum stim. imi recunosc obarsia in Dumnezeu. inseamna ca el e normal? Altfel spus. pentru ucenici: “Tata. Si acest unu a inteles Cine l-a vindecat. Mi-am zis atunci: deci societatea il face pe om sanatos?! Acest mediu social trebuie inteles in diversitatea lui. Din cei zece. A fost singurul care s-a rupt de ea si a inteles ca nu lumea l-a vindecat pe el. Si spune Scriptura: “sa-I dea slava”. preotii aveau o dubla misiune: odata cu rugaciunea. iubirea. pentru a ne darui noua slava. asa am socotit. Iar Mantuitorul rosteste: “Au nu toti zece s-au vindecat? Dar cei noua unde sunt? Numai unul s-a aflat sa dea slava lui Dumnezeu. sa ramana in societatea aceea. Ii multumeste. ci pentru noi. totusi. rascolitor in adancul sufletului: “Parinte. aparatele – creierul. mi-am inaltat sufletul la Dumnezeu si am cugetat ca e cuvios sau cuvenit sa raspund asa: “Daca trupeste simt sanatatea atunci cand toate organele mele trupesti. De aceea spune Mantuitorul “sa dea slava lui Dumnezeu”: taina slavei. Ii cade in genunchi. aveau si aceasta investitura deosebita. E altceva decat slava pe care o aducem noi. De aceea am spus la inceput: cei noua s-au vindecat trupeste. Cum intelegem noi taina aceasta a sanatatii mintale. Iar in alt loc: “Slava de la oameni nu caut”.el e tot de la Dumnezeu”. iar Mantuitorul spune: “N-au trebuinta cei sanatosi de doctor. savanti. sanatosi. drept “integrarea in mediu. In aceasta stare tragica. spontan. Preotii au constatat. ca se cuvine sa intreb un preot: ce inseamna sanatatea sufleteasca?”. ci pentru a ne impartasi noua slava – lumina. iar in sinagoga li se crea un loc special. adica nu numai a trupului. cum adesea pomenim cuvantul Sfantului Grigorie Palama: “Dumnezeu. a sanatatii mintale. spre deosebire de sarmanii lui confrati de suferinta. inima.. plamanii. in societate. in constiinta lui unica – la Mantuitorul. Iertati. Ei merg sa se arate. pe care o impartaseste cu noi. intr-o mafie. “… numai acesta. in chipul robului pe care L-a luat si al crucii pe care S-a rastignit deschizand bratele Lui si imbratisandu-ne pe noi. Unul. Pentru ca Mantuitorul descopera slava nu pentru Sine. Si a primit slava Lui – mantuirea! Asadar. Iubitilor. Si el vine – in unicitatea lui. ci si a sufletului . Slava Lui se descopera prin coborarea la cele smerite”. unul vine si-I da multumire lui Dumnezeu. care-si descopera unicitatea si care raspunde dureros la una din temele noastre obisnuite. Dar ce inseamna recunostinta? Re-cunosc. unde erau acceptati. nu are a sui la slava mai inalta. si care este de alt neam?” (era samarinean). Asadar. nu? Dar unul dintre ei n-a acceptat. sanatatea. a pastrarii unitatii mele cu Dumnezeu si cu lumea? M-a intrebat cineva. Nu spune El Tatalui. intreb medicii. ficatul.?” – nu simplu “sa multumeasca”. imi vine in gand cuvantul lui Eminescu: “Iar deasupra tuturora s-o scula vreun mititel / Nu slavindu-te pe tine. Caci altfel. si am cercetat la diversi oameni de stiinta. de moarte vie. cu darul pe care-l primeau de la Dumnezeu. ca ei sa poata intra in comunitate. lustruindu-se pe el”. se pleaca si “da slava lui Dumnezeu”. Si. a poporului. sensul slavei lui Dumnezeu. pur si simplu. normalitatea. Pe cale s-au vindecat. cand se apropiau oameni de ei. Slava Lui. Cand ne-am intrebat adesea ce inseamna sanatatea sufletului.

stoicii. cum o faceau filosofii vechi. cu impartasirea din cuvantul Tau. In ea e acel sambure de adevar – iubirea in stare sa dizolve intreaga dizarmonie dintre oameni si asprimea luptei pentru existenta. a patimilor maniei si stapanirea de sine. Fa-ne vrednici. nu din respectul unei legi. pacea. postul). Doamne. de contagiune mantuitoare. Iata. virtuti teologice. cred si Te marturisesc!”). la fel si puterile mele sufletesti (cele firesti – intelectul. in adevar. ci s-a si mantuit. pentru rastignitori. asceza. Acestea toate constituie fiintial existenta noastra. dar totdeauna ma ridic la Obarsia mea. Doamne. sa fim deplin sanatosi – sufleteste intai. simt sanatatea sufletului.stomacul. afirmativa (Dumnezeu este da si numai da. taina mantuirii. la Chip. si risipeste duhurile cele viclene. Pentru ca lumea aceasta nu poate oferi nici modelul moral absolut – nu poate intemeia o etica. Doamne. virtuti morale. O. sentimentele. pentru trupul si sufletul nostru. cele morale – intelepciunea. pe care l-a rostit Eminescu. si nu poti dobandi sanatatea fara aceasta icoana a Mantuitorului Hristos. urechile –. Tu Doamne. ce bantuie natura intreaga”. impreuna cu ele: bunatatea. si societatea. “insusiri ale Dumnezeirii care in noi devin virtutile noastre”. In toate acestea e cuprinsa. barbatia sau curajul. sulita. cei care Te cinstim pe Tine. prin Ziditorul meu. din virtutile Tale. Doamne. asa cum ele sunt descoperite in Iisus Hristos. Astfel ne vindecam. prin Dumnezeu. odata cu primirea cuvantului Evangheliei – si cu trupul Lui. functioneaza pentru ca se afa in organica unitate. smerit. Doamne! Observati: de ce rugaciunea pe care am citit-o adineauri. prin urmare. in iubire. “Iubirea. Dar toate pleaca din radacina lor si merg spre sensul. aceste daruri pe care le-am evocat sunt. toate aceste puteri sufletesti. vorbind de jertfa Mantuitorului. fireste. sa invatam si de la el. Cel ce cu preaslavita inaltarea Ta la cer ai indumnezeit trupul pe care l-ai luat si l-ai cinstit cu sederea de-a dreapta Tatalui”. invredniceste-ma. toate isi implinesc menirea lor inscrisa fiziologic in trupul meu si care. ma construiesc pe mine in credinta. El le-a intrupat pe toate in plinatate. Si vindecatul lepros Ti-a dat slava… Astfel nu numai ca s-a vindecat trupeste. prin radacina mea. si eu raspund zidirii mele dupa chipul lui Dumnezeu: “Da. Modelul. dragostea si. vointa. Pentru care spun si aici cuvantul luminat de Dumnezeu. si eu devin un punct. prin lumina vietii Tale. la Modelul meu. Deci Fiul lui Dumnezeu facut Om. din iubire pentru lume. ci in numele lui Dumnezeu si pentru semenul tau. nadejdea. de la acest poet al neamului. sunt cuprinse toate. isi implinesc menirea lor pozitiva. si cele teologice – credinta. la Hristos. taina iubirii. care in momentele acelea de suferinta suprema pe cruce Se jertfeste cerand iertare Parintelui Ceresc. care imi strica sufletul!”. “materia spirituala” a sufletului si a vietii noastre. de ce aceste rugaciuni sunt puse inainte de Sfanta Impartasanie? Tocmai pentru ca ele ne pregatesc sa ne impartasim – odata cu credinta in Hristos. stapanirea patimilor placerii. nu poate oferi nici sensul existentei. si trupeste. de acest dar. Atunci eu simt in aceasta unitate a fapturii mele (chiar in boala si in orice situatie a vietii). atunci si numai atunci cand aceste puteri sufletesti ma zidesc pe mine. prin credinta in Tine. ingroapa sfaturile mele cele viclene. de lume. Se jertfeste deci pentru toti. cumpatarea si infranarea. e cuprins si mediul. a te jertfi din iubire pentru altii. daca putem spune asa. pe care Tu ne-ai descoperit-o. cel ce am alunecat in pacat. dreptatea. Eu tin seama de mediu. e cea mai inalta forma a existentei umane. nu distrugatoare. cum spune Sfantul Maxim Marturisitorul. taina vindecarii de tot raul. indelunga rabdare. in care sunt aratate patimile care ne descompun. prin iubirea Ta. moartea – omoara-mi patimile cele trupesti. care este Hristos Domnul. Cel ce cu Invierea Ta cea de a treia zi si de viata purtatoare ai ridicat pe stramosul cel cazut. cea mai inalta forma a existentei umane”. nu din dispret. cum a invatat el de la Tine. sau alta rugaciune – a treia: “Cel ce ai primit cu trupul Tau patimile cele de viata facatoare si mantuitoare – crucea. Asa a inteles Eminescu jertfa Mantuitorului pe cruce: “Astfel. spre telul lor. Asa. ca noi. zidirea noastra si mantuirea noastra. Doamne. piroanele. zice stiinta –. fa-ne vrednici pe toti. “Cel ce cu ingroparea Ta ai pradat imparatia iadului. prin ganduri bune. punandu-mi inainte chipuri de pocainta. ridica-ma si pe mine. Caci virtutile sunt daruri de la . a desfraului. ochii.

sa dobandim deplina noastra sanatate sufleteasca si trupeasca si mantuirea de tot raul. Doamne.Dumnezeu venind in trupul nostru. Amin. Parintele Constantin Galeriu . Cu rugaciunile Preacuratei Maicii Tale si ale tuturor sfintilor Tai. Si prin impartasirea cu Trupul si Sangele Tau.