1

Misiologie și Ecumenism Semestrul I 1. Misiunea Bisericii Ortodoxe în post-modernitate: identitate, pluralism şi comuniune. Dialogul inter-religios în context european şi mondial. Studiu de caz: Sfintele Taine și Ierurgiile, între acceptări și contestări (Botezul și Mirungerea). 2. Misiunea Bisericii în contextul secularizării, globalizării, pluralismului. Biserica în societate: solidaritatea cu lumea, diaconia, misiunea profetică a Bisericii, proexistenţa. Misiunea Bisericii în societatea românescă contemporană. 3. Liturghie şi Misiune. Participarea mirenilor la misiunea Bisericii. Studiu de caz: diferenţe confesionale privind Sfânta Liturghie şi Sfintele Taine: Pocăinţa, Euharistia, Preoţia. 4. Mărturia creştină prin sfinţenia vieţii: familia, monahismul, aghiografia. Diaspora - o nouă tipologie misionară. Studiu de caz: diferenţe confesionale privind Taina Nunții și cea a Maslului. 5. Originea şi dezvoltarea Mişcării Ecumenice. Formarea teologicăecumenică. 6. Consiliul Ecumenic al Bisericilor: structură şi organizare. Adunările Generale ale Consiliului Ecumenic: a) Sesiunile 1-5 b) Sesiunile 6-9 7. Conferinţa Bisericilor Europene: structură şi organizare, întâlniri și teme. 8. Ortodoxia şi dialogul ecumenic: identitate, criterii şi condiţii de participare. 9. Teologia Ortodoxă în cultura românească. Problema inculturaţiei. Ortodoxia românescă în comunitatea ecumenică - punte între Occident şi Orient. 10. Toleranța religioasă a românilor. Uniatismul-aspect problematic al dialogului ecumenic. 11. Secte de proveniență orientală. Deviații psiho-sociale ale mişcărilor religioase. 12. Noi mişcări religioase de factură sincretistă. 13. Noi mişcări religioase histologische cu un prozelitism agresiv. Formulări eshatologice eretice. 14. Formulări eshatologice eretice. Studiu de caz: Doctrine eshatologice eretice

Misiunea Bisericii Ortodoxe în postmodernitate: identitate, pluralism şi comuniune. Dialogul inter-religios în context european şi mondial. Studiu de caz: Sfintele Taine și Ierurgiile, între acceptări și contestări. Postmodernitate = stadiu al societății actuale, de valorizare excesivă a sinelui uman hipertrofiat, postulând dezvoltarea acestuia în contextul mai larg al noilor cuceriri ale științei și tehnologiei, în spirit secularizant și globalizant.

2

Societatea postmodernă dezvoltă și o cultură postmodernă, adaptată perfect cerințelor ei. 1.1. Factorii definitorii ai postmodernității a)Individualismul = cultivarea valorii exagerate a sinelui, în maniera deja experimentată de New Age. Societatea postmodernă îi solicită omului să se afirme cu orice preț, căutând să promoveze cât mai sus, pe scară ierarhică, la nivel economic, politic, cultural etc. Această goană nesăbuită după avansare socială sau agonisită materială îl transformă pe om în sclavul unei rutine zilnice generatoare de stres și oboseală, privându-l de orice dorință de elevare spirituală, cu excepția unor distracții facile, aflate în trend. Omul-mașină este sclavul jocurilor pe computer, al imaginilor comerciale care-l împiedică să gândească liber, conștiința sa fiind amorțită complet de capriciile impuse ale modei. Lectura, dezvoltarea imaginației, poezia, lirismul – sunt quasiinexistente. Forța interioară nu se bazează pe echilibru, pe cunoaștere a realităților vieții, pe abandonarea în voia lui Dumnezeu (după Matei 6,33 – Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate celelalte se vor adăuga vouă). Dimpotrivă, forța omului postmodern rezidă tocmai în dezechilibrul său interior – acesta îl determină să se abandoneze condiției stresante a vieții, pentru a scăpa de marile chestiuni existențiale. Se află într-o depresie continuă, justificând existența unei pleiade de „psihologi” (isterie națională, am putea spune, în S.U.A și Occident), care îi „refac” echilibrul prin terapii de exacerbare a propriei personalități. b)În plan religios, se impune secularismul, curent care neagă, în mod violent, exprimarea tradițională a religiozității, manifestată în cadrul Bisericilor tradiționale. Dacă postmodernismul acceptă vreun fel de religiozitate, atunci aceasta este cu totul diferită de tot ceea ce omul a experimentat până acum. Este o totală „descătușare”, mergând de la menținerea distorsionată a unor forme tradiționale, neapărat aggiornate, până la preluarea sincretică a unor elemente din cultura altor religii sau promovarea unor acțiuni proprii, idei personale sau forme de divertisment – sub forma concretă a unei noi idolatrii, extrem de periculoasă (exemple de „idoli” postmoderni: munca și ascensiunea profesională, familia sau anumiți membri ai acesteia, banii și agonisita materială, idealurile politice, economice sau sociale, ficțiuni din producții media sau din cinematografie, vedete din toate domeniile sau chiar sporturi – vorbindu-se tot mai des de „zeul fotbal”, de pildă). Credința tradițională în Dumnezeu rămâne, de cele mai multe ori, la nivelul unei simple exprimări declarative (Paște și Crăciun transformate în evenimente mondene, cu relevanță preponderent gastronomică, sau, mai nou, experimentate prin turism „exotic” sau celebrate „tinerește” în cluburi și discoteci; slujbele de botez, nuntă, înmormântare – privite doar ca exprimări folclorice, cu o prezență a invitaților în continuă scădere la ritualul religios). Cauză majoră: conceperea lumii ca fiind autonomă și, implicit, idolatrizarea ei, și impunerea unui abis între transcendența Divinității și imanența lumii. c)Progresul extraordinar al științei și tehnologiei = factor constitutiv al postmodernității. Se pune accent pe cunoașterea intelectuală, ca expresie a unei raționalități exacerbate, promovată cu ajutorul unor mijloace ultramoderne: internet, biblioteci virtuale, baze de date computerizate – toate

3

conduc la o informare detaliată și facilă, dar, în același timp, pot dăuna enorm: sunt suficiente câteva atacuri contra Bisericii, abil gestionate de către grupuri de interese, pentru a justifica „legitimitatea” poziției detractorilor acesteia, din interior. d)Globalizarea economică și politică. Lumea este o imensă piață de desfacere, granițele dispar, se creează alianțe comerciale mondiale. e)Haos doctrinar: învățătura tradițională se relativizează, sunt negate doctrine universal valabile, sunt contestate paradigmele unice și valorile religioase absolute. Astfel se distruge, practic, încrederea în structura eclesială centralizată, fiind mult mai bine primite fracțiunile centrifuge. Este promovată, fără rezerve, mișcarea feministă. Se vorbește, tot mai confuz, de un ecumenism similar întru totul cu sincretismul. f)Impunerea, cu orice preț, a „drepturilor” minorităților, în detrimentul dreptului firesc al majorității. Cu o insistență dusă până la isterie, grupări total nesemnificative ca pondere și reprezentativitate în rândul populației își clamează „drepturi” precum: promovarea homosexualității, scoaterea icoanelor din școli, excluderea religiei dintre disciplinele studiate în „trunchiul comun” din școli etc. Deși lezează dreptul majorității, câștigă teren datorită nepăsării generalizate a societății – o altă caracteristică a postmodernității (lehamitea față de tot, toți și toate). Extremele (și extremismele) sunt promovate gălăgios. g)Timpul, comprimat datorită programului „infernal” (clișeu diabolic, de-a dreptul), se decantează exclusiv în prezent. Omul postmodern își trăiește cu prisosință „clipa”; ar vrea să facă totul, dar nu face mai nimic. Timpul trece monoton; viața se scurge fără a realiza, practic, nimic în plan spiritual. Agonisita materială nu-l satisface: în permanență se găsește ceva după care să jinduiască. În plus, există ceva care nu poate fi cumpărat cu nimic: este tocmai timpul, de trecerea căruia se teme îngrozitor, și pe care dorește s-o ascundă (operații estetice, tratamente geriatrice, comportament indecent sau promovare a unui stil de viață nonconformist, adolescentin – la vârsta senectuții, angajarea în muncă și după pensionare, invocând falsa penurie etc.). Trecutul nu-l mai interesează: cultul strămoșilor, cinstirea înaintașilor, ocrotirea părinților sau bunicilor au devenit tot mai rare (se caută cu disperare instituții de ocrotire - azile, unde să poată fi instituționalizate aceste „poveri” familiale). Viitorul este, la rândul lui, neinteresant pentru omul postmodern. Victimă a autosuficienței, el clamează necesitatea raiului pământesc, experimentat încă din viața aceasta, fără a-și pune problema veșniciei, în care nu crede (la ultimul sondaj, doar 7% din catolicii francezi au declarat că cred în viața veșnică). Cel mult, sunt acceptate, mai degrabă, variantele „îndulcite” ale mai multelor „vieți” percepute metempsihotic în sincretismul oriental, puternic mediatizat în Occident grație teosofiei și antroposofiei. h)Migrația – favorizează transformarea postmodernistă a societății, prin ambele variante ale sale: 1.din țări sărace, în țări bogate și 2. din mediul rural, în mediul urban. Cei în cauză sunt pasibili a-și părăsi tradițiile, ghidându-se după reperele impuse de structurile sociale la care sunt siliți să se adapteze. i)Confuzia între spiritualitatea ortodoxă și ocultismul păgân, datinile folclorice, superstițiile și magia demonică, divinațiile și ghicitoria de orice fel, inclusiv horoscoapele și astrogramele. Este tipică pentru a ilustra consecințele nefaste

4

ale New Age-ului în România. Omul postmodern este victimă sigură: fie trăiește drama acestei confuzii, fie declamă, autoritar, că nu crede în nimic care să nu poată fi experimentat. 1.2. Reacția Bisericii față de provocările postmodernismului a)În fața individualismului postmodernist, se impune cu necesitate afirmarea identității ortodoxe, ca sistem religios unitar și unificator al tuturor existențelor umane în Hristos Mântuitorul și Domnul. Echilibrul sinergic între transcendența și imanența lui Dumnezeu se creează în teologia ortodoxă grație doctrinei privind energiile divine necreate. Mântuirea se obține prin conlucrare cu harul dumnezeiesc, sâvârșind binele, în marea familie creștină – Biserica. Se impune cu necesitate realizarea stării de comuniune, ca o replică față de exprimarea singulară. b)Întregul tezaur doctrinar, moral și cultic al Ortodoxiei reprezintă o moștenire intangibilă. Biserica poate și trebuie să ia parte la dialoguri ecumenice bi- și multilaterale, dar pentru a-și exprima cu tărie fidelitatea față de Adevăr, față de un dat doctrinar care nu este subiect de negocieri sincretiste. Are, așadar, datoria de a fi mărturisitoare, întru iubire și răbdare. Totodată, ea respinge ca fiindu-i străine toate rătăcirile ideologiilor eretice, emancipărilor de tip feminist, precum și ale deviațiilor morale de orice fel. Vocea Bisericii, mai ales în țările majoritar ortodoxe, trebuie să răsune în forță, pentru a demasca impostura acelor minorități irelevante numeric, dar curajoase până la impertinență. Pluralismul poate reprezenta o provocare pentru Biserică, atâta vreme cât ajută la filtrarea și decantarea adevăratei învățături, în comparație cu oferta ideologică postmodernă. Pluriconfesionalismul obligă Biserica la acceptarea dialogului și, totodată, la combaterea fermă a contra-mărturiei (prozelitismului). Totodată, este necesară și o responsabilizare mai înaltă a structurilor ecleziale centrale și locale, în vederea depistării și remedierii acelor sincope din activitatea misionară și pastorală, care pot aduce atingere întregii Biserici, odată mediatizate. c)Biserica trebuie să conștientizeze impactul teribil al tehnologiei asupra societății. Manipularea prin mass-media, accesul generalizat al oamenilor la presă și internet pot fi arme teribile întoarse contra Bisericii. Este suficientă mediatizarea unor probleme interne (ex. Tanacu) și Biserica are de suferit. Nu avem voie să neglijăm puterea mass-media: în mentalitatea omului simplu din mediul rural, impactul produs de tehnicile de manipulare poate fi fatal. Este obligatorie prevenirea oricăror atacuri de presă contra Bisericii și stingerea din fașă a oricăror posibile surse ale acestor atacuri. Propriile canale de comunicare media ale Bisericii constituie o bună soluție misionară. Se impune o mai bună valorificare a resurselor Internet – înmulțirea site-urilor ortodoxe (astfel, Biserica întoarce contra postmodernismului propriile arme – „materialul clientului”). d)Este imperios a se realiza scoaterea fiilor Bisericii din această „turbină” postmodernă a propriei „deveniri” dezechilibrate, generatoare de stres și pustiitoare de suflet. Rolul duhovnicilor este covârșitor: la scaunul duhovniciei se pot modela conștiințele. Posibile soluții: diminuarea expunerilor la manipulările din mass-media, accentul pus pe cultură, lectură biblică și patristică, dezvoltarea trăirii religioase autentice, ieșirea din tiparele modei. Se

3. maleabilitate și diplomație. Abandonarea bătrânilor este contrară poruncii a 5-a din Decalog. fermitate și siguranță. . întrucât se adresează unei comunități defavorizate privită în întreg. care conduc la supraaglomerarea acestor centre. Nepăsarea față de cazurile delicate. Taina Sf. Botez. Sfintele Taine 1. e)Nu este suficientă implicarea Bisericii în construcția și exploatarea așezămintelor sociale.1.scopurile dialogului: înțelegerea celorlalți și mărturisirea nostră proprie. precum și a dezvoltării sentimentului mândriei. simple simboluri.a. discernământ. care ajută credinţa.r. a Evangheliei lui Hristos. Se încearcă depășirea tensiunilor induse de unii agitatori zgomotoși. acte externe de iniţiere sau de comemorare. Dialogul inter-religios în context european şi mondial Globalizarea. de fapt.condițiile dialogului: stăpânirea la perfecție a învățăturii ortodoxe. Studiu de caz: Sfintele Taine. Tainele nu transmit harul. între acceptări și contestări. atâta vreme cât nu presupune renunțarea la propriile idei.dialogul inter-religios nu poate constitui un pericol. care se văd obligați să abordeze dintr-o altă perspectivă dialogurile inter-religioase. precum și situațiile concrete ale fenomenului migrației.1. La fel. înmulțite paroxistic. este o coordonată esențială a egoismului postmodernist. fenomenul secularismului și transformarea postmodernistă a societății contemporane determină o nouă poziție a teologilor. Învăţătura ortodoxă: Pentru sectanţi.4. Individul refuză orice implicare.din contră. standardizată. Câteva repere ale acestor dialoguri: . neîngrijirea copiilor poate fi echivalentă unei crime. dar nu transmit harul lui Dumnezeu. şi numai prin . . pasând responsabilitatea pe umerii Bisericii. .4. mai ales în ceea ce privește doctrina. Taina Mirungerii 1. 1. raportat atât la țara de proveniență. considerând că are alte priorități ce țin de ascensiunea sa socio-economică.4. 1.1. fără discernământul dat de adevărata cunoaștere. . spre a nu se ajunge la confruntări. care zugrăvesc în culori pesimiste celelalte confesiuni sau religii. viața religioasă în general. Scopul acestor dialoguri este acela al cunoașterii reciproce. Afirmaţie eretică: Tainele sunt. cât și la țara în care se migrează. dialogul poate avea consecințe benefice: sporirea zestrei culturale sau îmbogățirea spirituală. cultul. 1. care necesită ocrotire.1.dialogul doctrinar se poate realiza. statului sau altor foruri specializate în a acorda asistență socială „specializată” – de fapt. așa cum s-ar fi petrecut lucrurile în sânul familiei.4. și nu în particular. evitarea polemicilor sterile. al confruntării cu orice preț.5 impune o slujire pastorală și misionară adaptată specificului noilor provocări postmoderne: exacerbarea ocultismului. întrucât ei cred în predestinaţie: harul se dă numai celor aleşi.1. însă cu atenție deosebită. morala. Ea trebuie să-i responsabilizeze pe fiii ei asupra cazurilor negative.

16.4. În ceea ce priveşte botezul pocăinţei făcut de Sf.1. partea văzută. deci tainele.4.4.3. Prin botez ei l-au primit pe Hristos.1. 1. pregătind venirea lui Mesia: “Eu nu-s în stare nici să-I dezleg cureaua încălţămintelor. 6.2 Învăţătura ortodoxă: Numărul tainelor nu a fost fixat în timpul activităţii pământeşti a lui Hristos ( nici 2. 11 ).a. realizând ceea ce El numeşte “naşterea din nou” ( In. ( Mt. dar nu cu scopul colectării de fonduri.6 credinţă ( Sola fide ).2. faceţi ucenici” ( Mt.Mt. 20. 6. ierurgiile sunt lucrări sfinţitoare destinate atât celor vii cât şi celor morţi şi întregii naturi. ci pentru a exprima liturgic bogăţia de simboluri şi semnificaţii consemnate la aceste prilejuri. pentru a-şi putea mărturisi în prealabil credinţa şi pocăinţa.4. ci doar a stabilit numărul lor şi a precizat rânduielile ce trebuie săvârşite. ci şi altele. Ierarhia nu a introdus.2. 1. o dovedire a pocăinţei şi a credinţei ( F.2. 19 ). 1. El este Mielul lui Dumnezeu cel ce ridică păcatul lumii” ( In. singura capabilă să transmită harul Duhului Sfânt.4.29 ).2. chiar dacă nu în forma pe care o cunoaştem astăzi (Vouă vă este dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei cerurilor . introduse de ierarhie. Tainele sunt exclusiv pentru mântuirea oamenilor aflaţi în viaţa pământească. Ioan. 5 ). botezaţi. ceremoniile şi simbolurile Vechiului Testament.1. 1. deşi este pretins ca normativ ( Hristos Însuşi l-ar fi practicat ) acesta s-a adresat unui anumit timp şi spaţiu. Celelalte sunt invenţii ale preoţilor pentru a câştiga bani. Însă instituirea lor de către Mântuitorul şi practicarea lor de către Sfinţii Apostoli sunt certitudini: “Luaţi Duh Sfânt” (In.a. În plus ei se apropie de practicile.1 Învăţătura ortodoxă: Textele de mai sus se referă la credinţa în Hristos arătată de persoane păgâne ( Corneliu şi temnicerul ). 1. 11. Credinţa lor a adeverit “cele nădăjduite şi văzute” ( Ev. 31 ). Afirmaţie eretică: Botezul nu este o Taină. au fost stabilite de către Biserică ulterior. Afirmaţie eretică: În Biblie nu sunt stabilite decât două simboluri: Botezul şi Cina Domnului. 22-23 ). 3. ci a fost stabilit de Biserică. Ioan este conştient de universalitatea botezului lui Hristos: “vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc”. o practică. 11. Hristos este începutul mântuirii noastre ( Rom. ceremonialul Tainelor. 13.A. 1.1. 15 ) adică să împlinim (desăvârşim) Legea cea Veche a dreptăţii din Vechiul Testament prin porunca cea nouă a iubirii. El a instituit Tainele în vederea sfinţirii oamenilor prin harul Sfântului Duh. ci un simbol. nici 7 ). Domnul spune: “mergeţi.4. Afirmaţie eretică: Numai adulţii pot primi botezul. 2-16 ).2. “crede numai şi te vei mântui tu şi toată casa ta“ ( F. Nici canonul Noului Testament nu se alcătuise încă.4.Taina Botezului 1. Hristos însuşi declară: “să împlinim dreptatea”. 14 ).a Afirmaţie eretică: Biserica voastră creează nu numai cele Şapte Taine.4.3 Învăţătura ortodoxă: Se face o confuzie între Taine şi ierurgii. 3 ).A.2. Atât unele cât şi celelalte au fost practicate şi transmise de către Sfinţii Apostoli. 3.a. Acest Duh Sfânt lucrează. 1. 1. iar botezul a fost urmarea firească a acestui act. 28. prin moartea şi Învierea Lui ( Rom. 1 ). “Cine va crede şi se va boteza se va .1.

fiul lunatic etc. 16 ). era prezent în Templu la 12 ani ( copil – membru activ al Bisericii ). sunt sfinţi: “De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi ca pruncii…” ( Mt. 20 ) . 1. Hristos a fost tăiat împrejur în a 8-a zi ( Lc. Hristos s-a botezat “ca la 30 de ani”.r.3. ci arată mărturisirea concomitentă a credinţei. 12. “Pocăiţi-vă şi fiecare din voi să fie botezat ( F. fiica lui Iair.4. botezul). cât şi prozeliţi dintre neamuri ( F. aplicăm regula contextului . 16-18 şi Ioil 3. 1-2).a Afirmaţie eretică: Copiii se pot mântui şi fără botez. 16). Peste toţi aceştia “voi turna din Duhul Sfânt” – zice Domnul ( F.A. Lidia ( FA. Toate textele invocate nu restrâng practica botezului. 15 ). 1. Sfântul Pavel este năşit de Anania.4. 16. iar cine nu va crede va fi osândit” ( Mc.2. Ei aduc pâinile şi peştii pentru a fi înmulţite (Ioan 6. 20. 38 ). dar moştenesc păcatul originar şi urmările lui.4. Mulţi copii sunt tămăduiţi sau înviaţi de Hristos (tânărul din Nain. printre care erau firesc şi copii. 16. 10.19 ). 18. Mc. Pentru textul de la F. Familia creştină. Mt. La Cincizecime s-au botezat 3000 de suflete.fii şi nepoţi. 17.r. 14 ). 2. copiii sunt prezentaţi ca exemple de desăvârşire pentru împărăţia cerurilor ( Mt. Temeiuri în Vechiul Testament: – prefigurarea tainei Botezului consemnează implicit şi necesitatea botezului pruncilor: Noe salvat de potop cu toţi ai săi ( Fc. 21. 3 ).2 Învăţătura ortodoxă: Am văzut mai devreme că nu botezul lui Hristos de către Ioan este temeiul Tainei Botezului în creştinism.Ieşire 14. 1. Copiii au înclinaţie spre păcat.versetul următor: “căci făgăduinţa aceasta este pentru voi şi pentru copiii voştri” („făgăduinţa” însemnând pogorârea Duhului Sfânt şi. 2. fii şi fiice şi chiar robii şi roabele . 2. 38. Afirmaţie eretică: Naşii sunt o invenţie târzie a Bisericii.a.A. 5 .9). ) 1. între aceştia existând o relaţie asemănătoare celei între naşi şi fini. care nu doresc să lase pruncii nebotezaţi şi consideră că Botezul este cea mai mare faptă bună pe care le-o pot face. 15. fiica canaaneencei. ei n-au păcat. aceştia nu au păcate grele săvârşite în mod conştient. 9. 14. fete. implicit. a fost îmbisericit (– întâmpinarea Domnului). el însuşi se numeşte părinte sufletesc ( naş ) pentru cei născuţi în Evanghelie ( 1Cor. 5 ). 16 ). 1. 3 ).2. 19. spre patimi. 22. Învăţătura ortodoxă: Acest text se referă la nevinovăţia pruncilor. De altfel. 2.2. Alte case: a lui Zaheu ( Lc.4. Gal. pe care Dumnezeu le pedepseşte până la al 3-lea. 19 ) 1.7 mântui. Aceasta poate fi făcută la o anumită vârstă şi de familie şi naşi.2. este formată din bătrâni.A.4. traducând “fraţii” sau “rudele voastre”.4. în loc de “copiii”. 2. 18.2. Ştefana (1Cor. între cei 3000 de oameni care s-au botezat la Cincizecime se găseau atât iudei.4. 8. Tăierea împrejur s-a dat ca legământ lui Avraam şi tuturor urmaşilor săi – prunci de parte bărbătească ( Lev.3. 1Ptr. tineri. Biserica Mântuitorului Hristos. 21 ).2. Au trecut prin Marea Roşie toţi evreii ( şi copiii ) . Învăţătura ortodoxă: Încă de la începuturile Bisericii. 3 ). 4. 3. Copiii sunt binecuvântaţi de Hristos ( Mt.cum era în vechime. 4. Mandatul propovăduirii şi botezul sunt adresate la “toată făptura”. al-4-lea sau al 7-lea neam ( Ieş. „Din gura pruncilor şi a celor ce sug ai săvârşit laudă” ( Ps. care nu are temei scripturistic.A. Sectanţii au mistificat acest text. Corneliu s-a botezat cu toată casa sa.

3.3.. 21 ).. nu prin trei afundări. 1. 3. Hristos a intrat o singură dată în apă. 6. 11 ). de o fiinţă cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt. 30 ). Sfântul Pavel se adresează corintenilor botezaţi şi miruiţi de el.a. Sfinţii Apostoli o săvârşeau după Botez ( F. 4. 8.6. 4. Botezul şterge păcatul strămoşesc şi atenuează urmările lui. cap. „Părinţii mănâncă aguridă şi copiilor li s-au strepezit dinţii” ( Ier. în mare parte poluate. 29 ). 2. La ei împărtăşirea Sfântului Duh se face la adolescenţă.6. după doctrina sectară şi unitariană. Ef.2. Învăţătura ortodoxă: Din context: Hristos îi explică lui Nicodim sensul cuvintelor “naştere din nou”. 12.4.: S-au pogorât amândoi în apă şi Filip l-a botezat pe famen ( F. Afirmaţie eretică: Duhul se împărtăşeşte şi fără ungerea preotului: “Duhul a căzut peste toţi cei adunaţi în casă” ( Fapte 10.3. El o înţelegea în chip natural. Mirungerea garantează autenticitatea Botezului şi conferă darurile Duhului Sfânt celui îndreptat în Hristos ( 1 Cor. 14.A. 11 ).3. Învăţătura ortodoxă: Obiecţia se explică parţial datorită practicii catolice care a separat Botezul de Mirungere (Confirmare). v-aţi sfinţit.3.4. II Cor. Mai mult. prin punerea mâinilor ( F.3. Învăţătura ortodoxă: Botezul este cerut a se săvârşi în numele Sfintei Treimi ( Tatălui. apar cristelniţele. 12.a. apele curgătoare actuale sunt.4. 6 ) deoarece „v-aţi spălat. 5.8 ).3.a. din cele mai vechi timpuri. 1.1. 1 Cor. Fiului şi Sfântului Duh ) .A.a. vaţi îndreptat în Iisus Hristos” ( 1 Cor.5. 14-16 ). 9.4. duh este” ( In. 44 ).4. ucenicii n-aveau nevoie de mirungere. Sfânta Treime se descoperă plenar ( Epifania ).Mt.4. Învăţătura ortodoxă: Botezul s-a săvârşit. Mântuitorul vorbeşte de această taină: “râuri de apă vie” (In. Mai nou.r.Taina Mirungerii 1. 3. 8 ).r. în spaţii special consacrate: baptisterii. 30 ). 1. iar cristelniţa şi celelalte materii folosite trebuie să respecte normele de igienă. Apa nu poate fi sfinţită. Taina Mirungerii este promisă de Mântuitorul Hristos ( In.2. confirmată după Înviere ( In. 38-39). Botezul şterge păcatul strămoşesc şi păcatele personale. 16 –26 ).2. 1. Afirmaţie eretică: Nu-i nevoie de Mirungere şi punerea mâinilor: “Cel născut din duh. punerea mâinilor nu este Taină şi nici ungerea cu mir.r. 19. desăvârşită după Cincizecime prin „vărsare” şi „pecetluire” (F.3. 38 ). Afirmaţie eretică: În Biblie nu scrie despre Mirungere . 8. 1. este pecetluirea cu Duhul Sfânt ( Ef. Afirmaţie eretică: Botezul se face printr-o singură afundare. pentru că slujba botezului aparţine spaţiului şi timpului liturgic ale Bisericii. 28.2. Sunt învăţături apărute pe parcursul istoriei Bisericii. de aceea şi sectele s-au reprofilat (botează în piscine). atestă incapacitatea de a înţelege descoperirea Sfintei Treimi şi mărturia ei ( 1 In. 1. 19 . 7.2. Afirmaţie eretică: Botezul se face numai în ape curgătoare. Botezul – simbol. “Duhul suflă unde vrea” ( In. cristelniţa transmite boli etc. 1.5. 1.4. pentru că primiseră direct harul Duhului Sfânt.4.a. 6. 20.2. 31. cu prilejul actului botezului său.4. Ambele se situează în biserică. Hristos a intrat în apă şi s-a botezat ( Mt.A. Prin Răscumpărarea adusă de Mântuitorul. 1. 16 ).A. 38. 7 ). Apa sfinţită şi-a demonstrat calităţile. . dar El era Fiul lui Dumnezeu Întrupat.1. Dimpotrivă.r. 1-6 ).4.

am arătat deja că Biserica trebuie să se folosească în mod înțelept de progresul social. Ortodoxia greacă) sau cazuri în care spectrul confesional este extrem de variat (Cehia sau Ungaria). aflată în amorțire. Învăţătura ortodoxă: Din context. Bănică Mirel. dizolvarea sentimentelor naționale și primatul forței economice federative au grăbit afirmarea unei palete largi de religii. Bibliografie suplimentară: Achimescu. Desființarea granițelor. Tertulian. Misiunea Bisericii în societatea românescă contemporană. științific. proexistenţa. 2. Putem afirma. 2007. în cazul unui conformism ireductibil cu postmodernitatea. Am analizat în cursul precedent pericolele ce planează asupra Bisericii. Dr. Religii în dialog. în toată lumea se acceptă pluralismul religios ca o stare de fapt. 2005. Totuși. Din perspectivă misionară. dr. România creștină. Asa. 1 ). ce caracterizează tot mai mult societatea. tehnic și economic al societății. Ed.3. 4. în afara statelor musulmane fundamentaliste.3. pr. o autonegare. Nu se confundă Sfântul şi Marele Mir cu mirul de la Maslu sau de la sfârşitul Sfintei Liturghii. Nicolae. Bria. a stării „călduțe”. Misiunea Bisericii în contextul secularizării. Tot mai insistent. Venirea Duhului nu trebuie confundată cu bolile psihice. Iași. O coordonată definitorie a cadrului de desfășurare a misiunii creștine actuale este pluralismul religios. 1999. „Locul celuilalt” – Ortodoxia în modernitate. multe dintre ele pătrunzând în forță în spații unde nu aveau nicio reprezentativitate până mai ieri. în primul rând. pr. confesiuni și culte. Nifon Mihăiță. Trinitas. că. conjuncturale. Paideia. Desigur. O izolare. pentru că ar fi. ba chiar în nepăsare spirituală. și în privința aceasta există diferențe majore între țări: sunt cazuri în care o anumită religie este majoritară (ex. Ed. Ciprian. Misiologie creștină. confesiuni sau culte. pluralismul este analizat sub două aspecte: stabilirea principiilor care trebuie să guverneze împreuna conviețuire a reprezentanților diverselor religii. București. rezultă că este vorba despre casa sutaşului Corneliu. consecință a globalizării. Al doilea text arată că harul nu anulează libertatea individuală. avertizându-i de pericolele mărturisirii celei drepte în fața imposturii.4. Duhurile trebuie cercetate ( I In. Cadrul legal trebuie să . Petru era de faţă. el a adus darul Duhului Sfânt. în acest moment ar fi echivalentă cu autodistrugerea. + Prof.r. București. societatea secularizată îi solicite Bisericii Ortodoxe să se „reformeze”: să devină mult mai activă în plan social. Sf.9 1. 2006. Este amintit de Teofil. prin punerea mâinilor de către episcop. Ion. Mirul sfinţit de ierarhie şi dat de preot concomitent cu botezul este folosit din primele veacuri. Tratat de teologie dogmatică și ecumenică. așadar. Biserica în societate: solidaritatea cu lumea. globalizării. prof. dr. misiunea profetică a Bisericii. diaconia. București. Ed. La catolici a rămas confirmarea în formula apostolică. în condițiile în care Hristos le cere insistent următorilor Lui să fie propovăduitori. pluralismului.

învrăjbirea religioasă sau alte practici ilegale. nefiind soluționat definitiv. însă. în postmodernism) constituie. propusă a fi predată „neconfesional”. și care ar conține prezentarea „neutră” a tuturor religiilor și cultelor. Tendințele expuse mai sus se manifestă pregnant în postmodernismul românesc.10 prevadă elemente definitorii privind interacțiunile dintre culte. analizând soluțiile optime pentru propășirea adevăratei credințe. trebuie să remarcăm faptul că. Teologia misionară. trăirea religioasă ar exclude astfel de activități. efectul distructiv al publicității făcute unui pluralism de tip sincretist. mai cu seamă din mediul monahal. Exemple: spital. Sub masca sincretiștilor care cer învățământ religios neconfesional în România se ascund atei veritabili. Aceasta determină reacții de respingere a implicării sociale a Bisericii. pierzându-le din vedere pe cele spirituale. o abdicare de la structura eclezială tradițională și o topire nepermisă în marea masă a ateilor deghizați sub masca secularizării. în spiritul respectului reciproc. Căci acceptarea tuturor religiilor ca fiind „bune” și conducătoare spre mântuire (oricât de relativ ar fi termenul. se disecă la rece astfel: orice abordare a chestiunilor religioase nu se poate face niciodată imparțial: orice formator de opinie (cadru didactic. instituție de ocrotire pentru mame etc. autor de programă analitică sau manual) nu-și poate ascunde. Revenind la tema inițială a prelegerii. există două curente aparent antagonice în privința vivificării prezenței Bisericii în sfera acțiunilor sociale: un curent tradiționalist. condamnând prozelitismul. consecințe directe ale secularizării din Bisericile creștine occidentale. precum și al analizării și soluționării unor probleme globale. prin mijloace pastoral-misionare specifice. Prezența Bisericii în sfera socială este o portiță prin care se pot relua punțile de legătură cu acei semeni ai noștri – victime ale consumismului ateu. trebuie contracarat. Subiectul. care sesizează provocarea lumii postmoderne la adresa Bisericii. de fapt. ar trebui să medieze cele două extreme: antagonismul . azil. în Ortodoxia actuală. Trebuie încurajate inițiativele ecumenismului local. centru de zi. în conștientizarea semenilor asupra dezechilibrelor spirituale. întrucât rugăciunea ar compensa orice dezechilibru social. centru educațional. extrem de păgubitor pentru toate Bisericile și cultele deopotrivă. care întotdeauna stau la baza problemelor de natură socială. fundamentalist. actual încă. În accepțiunea lor. care vede în Ortodoxie o enclavă a spiritualității într-o mare a ateismului. O astfel de abordare este periculoasă. întrucât neagă solidaritatea Bisericii cu lumea semenilor aflați în suferință. prea aplecate asupra unor obiective sociale. după exemplul celui căzut între tâlhari sau a celor prea-mici cu care se identifică Hristos. un curent realist. răspunzând printr-o implicare vie în problemele actuale ale societății. opțiunea personală față de o anumită religie sau față de ateism. în sensul conviețuirii pașnice ale membrilor diferitelor confesiuni. Reținem drept studiu de caz isteria stârnită asupra opțiunii privind o predare confesională a Religiei în școală. în detrimentul unei discipline-hibrid. venite din partea unor reprezentanți habotnici ai acesteia. Meritul acestui curent tradiționalist rezidă. neo-gnosticismului și păgânismului. orfelinat. sub nicio formă.

11 Biserică – lume.(I Ioan 4. Temeiurile teologice ale filantropiei creștine În Sfânta Scriptură . mai ales. astfel.. persoane cu dizabilități. act de revărsare plenară a iubirii Sfintei Treimi faţă de lume şi om. De aceea.27). vorbim de diaconia Bisericii faţă de lume. prea mici. Progresul societății actuale se observă nu numai în privința științei și tehnicii. cultivarea virtuții smereniei. datorată educației. Mie Mi-aţi făcut (Matei 25. Datoria Bisericii este de a reface echilibrul spiritual al fiilor săi. prin altruism misionar. și prin lucrare socială efectivă. iar manifestarea ei concretă. 16). prin intermediul New Age.Dumnezeu este iubire (I Ioan 4. Aici implicarea Bisericii trebuie să se facă.față de El și față de semeni: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău. compasiunea față de cazurile concrete ale semenilor aflați în dificultate: cazuri sociale (bătrâni. . Să reținem faptul că textul Mântuitorului avea ca sferă de aplicabilitate societatea păgână idolatră. Biserica nu trebuie să se izoleze într-un turn al autosuficienţei mântuitoare a „aleşilor” (concepţie quasiprotestantă). dar. așa cum am mai arătat. bolnavi. orfani. Cadrul acestei comuniuni este. prin ierarhia sacramentală.. Biserica propune în teologia misionară o formulă nouă: solidaritatea cu lumea. din profeţiile biblice. după modelul Mântuitorului. . ci trebuie să-şi reverse dragostea plină de milă faţă de toţi cei aflaţi în suferinţă spirituală. . prin harul pe care-l pune la dispoziția tuturor. pe linia secularizării și a sincretismului propus de New Age. Vidul produs în unele cazuri în acest domeniu a condus la proliferarea ocultismului sau a sectelor orientale. trebuie să descoperim chipul lui Hristos: Adevărat zic vouă.(Ioan 3. dar și dezvoltării tehnologiei informațiilor.. .8). după modelul desăvârșit al chenozei lui Iisus Hristos. dacă Biserica la nivel central este slujitoare. oameni aflați în nevoi și în necazuri. evident Biserica. răscumpărare și sfințire: așa de mult a iubit Dumnezeu lumea. întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei. printr-o prevenție eficientă a acestor fenomene. 40).Iubirii lui Dumnezeu îi răspundem cu dragostea noastră . care sunt de natură spirituală.. atunci fiecare mădular al Bisericii devine un slujitor al aproapelui. întrucât o ajută pe aceasta să se înalţe către scopul final al creaţiei: restaurarea întregului cosmos prin Iisus Hristos. persoane singure.. iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi (Luca 10.9).s-a arătat iubirea lui Dumnezeu pentru noi. vorbim de o adevărată schimbare în mentalitatea oamenilor. poartă numele de proexistenţă. căruia trebuie să i se deschidă în comuniune de viaţă şi iubire. condițiile relației Biserică – lume se pun pe alte coordonate. astăzi. În acest sens.. care se definește cu ajutorul câtorva caracteristici esențiale: aplecarea asupra nevoilor primordiale ale lumii. respectiv cer nou şi pământ nou. . pe de o parte (după textul: Eu v-am ales pe voi din lume) și conformismul Biserică – lume. Biserica devine slujitoare a lumii. familii cu mulți copii).Iubirea lui Dumnezeu este revărsată asupra lumii și omului: creație și pronie.Sub chipul smerit al semenilor noștri defavorizați.

Convertirea lui Zaheu: jumătate din averea mea. ci lasă-l să rămână al străinului.22). să nu te întorci să-l iei. căutaţi dreptatea. 12. 21. o dau săracilor şi. (Daniel 4. Tatălui i se face milă de fiul risipitor – Luca 15. că iată sunt trei zile de când aşteaptă lângă Mine şi n-au ce să mănânce (Matei 15. pe şchiopi.T. săracului. De aceea.Grija față de cei aflați în dificultate a fost o preocupare permanentă a comunității a) în V. iar nu jertfă – Matei 9. plăcut să-ţi fie sfatul meu înaintea ta: „Răscumpără păcatele tale prin fapte de dreptate şi nedreptăţile tale prin milă către cei săraci. Doamne. (Deut. rege. Când faci un ospăţ.17). orfanului şi văduvei. cheamă pe săraci. Iar Iisus. 19-31 – Lazăr și bogatul).13-14). pe când cei nemilostivi au parte de pedeapsa veșnică (Luca 16. Dialogul cu tânărul bogat: Vinde toate câte ai şi le împarte săracilor şi vei avea comoară în ceruri. am călăuzit pe văduvă (Iov 31. ca Domnul Dumnezeul tău să te binecuvânteze întru toate lucrurile mâinilor tale Când vei scutura măslinul tău.T. şi vino de urmează Mie (Luca 18.6. orfanului şi văduvei Când vei strânge roadele viei tale. dacă vrei ca bunăstarea în care te afli să dăinuiască". chemând la Sine pe ucenicii Săi. 19-21). o.: Când vei secera holda în ţarina ta şi vei uita vreun snop în ţarină. 32) – minunea înmulțirii pâinilor și hrănirea celor flămânzi. singur bucata mea de pâine şi orfanului nu-i dădeam din ea? Dimpotrivă. Învăţaţi să faceţi binele.Cei defavorizați sunt iubiți de Dumnezeu. . pe neputincioşi. am crescut pe orfan ca un tată şi de la naştere. 17). dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva. orfanului şi văduvei.12 . apăraţi pe văduvă! (Isaia 1. și fericit vei fi că nu pot să-ți răsplătească. . Samarineanul milostiv – Luca 10. întorc împătrit (Luca 19. 13.8). să nu te întorci să culegi rămăşiţele. 17-18). Căci ți se va răsplăti la învierea drepților ( Luca 14. din tinereţile mele. a zis: Milă îmi este de mulţime.7 – după profeția Osea 6. Cel ce are milă de sărman împrumută Domnului şi El îi va răsplăti fapta lui cea bună (Pilde 19. Chemarea săracilor la nunta fiului de împărat – Luca 14. 24) b) în N. 24. Mâncam. pe orbi. ajutaţi pe cel apăsat. oare. faceţi dreptate orfanului. ci lasă-le străinului. ci lasăle străinului.: Milă voiesc. să nu aduni rămăşiţele.

Definită ca retrogradă. 5-8 – reproșul lui Iuda pentru vărsarea mirului). Vasile. Şi mila biruieşte în faţa judecăţii (Iacov 2.19). În Sfânta Tradiție: exemple concrete: Vasiliada (Instituție socială întemeiată de Sf. Bolnițe. după reperele Revelației divine. Azile. Grigorie Teologul). Prezența Bisericii în societate se face în sens determinant. Ioan Gură de Aur). era imperios necesar ca acestea să se exprime politizant. din cele mai vechi timpuri. locuiește pe același pământ. . Grigorie de Nyssa). întrucît Ortodoxia operează cu temeiul revelat al Sfintei Tradiții. . chiar dacă nu a făcut nimic bun. la scaunul duhovniciei. fiind îngăduită doar ca mijloc de exprimare a aspectului ei de datină romînească (folclor). spitalul. întrucât Biserica are datoria de a transforma lumea. Vasile săruta leproșii). Centre de ocrotire pentru fetele sărace. diferită de modelele propuse de alte Biserici. Leprozerii (Sf. locuințele medicilor. pentru că e om. cantine. Toate formele de implicare socială a Bisericii din perioada interbelică au fost desființate (azile. Să ajutăm săracul flămând. Parascheva etc. azilul.27). Vasile cel Mare: în centru era Biserica. precum și a creștinilor din Biserica primară: Căci Macedonia şi Ahaia au binevoit să facă o strângere de ajutoare pentru săracii dintre sfinţii de la Ierusalim (Romani 15.judecata este fără milă pentru cel care n-a făcut milă. Și.). orfelinate. În niciun caz nu se admitea participarea Bisericii la acțiuni sociale sau prezența slujitorilor bisericești în sprijinul categoriilor sociale defavorizate. Să fim darnici. modele de urmat: sfinții își împărțeau averile săracilor (Sf. să dispară în comunism. vede același soare. Cucernicia curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu şi Tatăl. ca nu cumva să ia altul comoara de lângă tine (Sf. Ioan Gură de Aur). școli de fete sau de băieți etc.13 Grija față de săraci – preocupare a ucenicilor Mântuitorului (Ioan 12.. are același Stăpân (Sf. texte: Nu lăsa pe cei din jurul tău să fie îngrijiți de altcineva. Istoria recentă a României a cunoscut o adevărată ofensivă de scoatere a Bisericii Ortodoxe din societate. religia trebuia. Suntem înclinați din fire către milostenie (Sf. ateliere pentru integrarea socială a orfanilor). Vasile cel Mare). ea creează o teologie socială proprie. consilierea socială s-a făcut în Biserică. Trupul – Templu al Duhului Sfânt (I Corinteni 6.. Iar dacă uneori se admiteau forme mascate de interacțiune cu societatea. casa pentru oaspeți și pelerini. încet. chiar dacă avem puțin (Sf.). Sf. iar împrejur se găseau: locuința mitropolitului. are același suflet. culte sau religii. Omul nu are nimic atât de dumnezeiesc ca facerea de bine (Sf.13). Orfelinate. 26). Sf. aceasta este: să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor (Iacov 1. Antonie.

deci. penitenciarele. trebuie identificate cauze (lipsa educaţiei creştine autentice. dar şi în presa centrală şi locală. misiunea socială a Bisericii este o chemare autentică. principala problemă cu care se confruntă misiunea ortodoxă este enormul decalaj între creştinii declaraţi ortodocşi şi numărul real al celor ce practică o viaţă ortodoxă autentică. și nu de o reînființare a acesteia. spre un punct de convergenţă cu aspiraţiile societăţii secularizate. este salutară noua orientare a Bisericii noastre spre informarea corectă şi completă a opiniei publice. dar şi inactivitatea unor sectoare ale Bisericii). spitalele.). precum şi la posturile radio şi tv naţionale şi comerciale. Obţinerea unor rezultate notabile în acest domeniu şi mediatizarea lor ar aduce un bun capital de imagine Bisericii. Despre iubirea față de săraci). într-un moment în care tehnologia informaţiei i-a adus mari deservicii acesteia. rând pe rând. Prezența preoților în așezămintele sociale de stat a fost restricționată. azilele. ilustând prin pilde și îndemnuri modul cum se împlinesc aceste porunci în viața cotidiană (cele 9 fericiri. Ea iese la lumină în contextul libertății de după decembrie 1989. amplificând adeseori tendenţios unele aspecte negative din sfera ecleziastică. în acest sens. presiunea curentelor sociale. inclusiv prin publicaţii interne (trustul de presă „Bazilica”). de o reactivare a acestei funcții vitale a Bisericii.. Grigorie de Nazianz. când Bisericii i se ridică treptat barierele și misiunea ei cuprinde. emigraţie etc. rearondarea teritorială a unor unităţi de cult. De o mare importanță este faptul de a se găsi destinatari adecvați . 16). atunci arată bunăvoința ta! N-ai nimic. pilda samarineanului milostiv etc. orfelinatele. (Ioan 3. încât pe Fiul Său Unul Născut L-a dat. Misiunea Bisericii în societatea românească contemporană Toate cele arătate până acum pot contura un anumit specific al misiunii româneşti actuale. Să recapitulăm câteva puncte esenţiale ale acestei misiuni: în România. în lucrarea faptelor bune și rugăciunilor. atunci dăruiește lacrimile tale! Mila care vine din inimă este mare liniște pentru acela care este în nefericire” (Sf.. care atât de mult a iubit lumea. filantropia se află într-o puternică legătură cu celebrarea cultului morților. Filantropia își are originea la Dumnezeu. Vorbim. precum şi remedii (intensificarea activităţilor misionar-pastorale. proliferarea ocultismului. Temerea era justificată: astfel s-ar fi putut realiza cea mai eficientă publicitate credinței creștine. atât pentru cei răposați.14 Organizații precum: Oastea Domnului sau Femeile Ortodoxe au fost interzise. o nouă orientare misionară faţă de problemele concrete ale oamenilor: şomaj.). Faptele milei trupești se completează și se desăvârșesc prin faptele milei sufletești: „N-ai mare avere. Se cer a fi bine înțelese semnificațiile pomenirilor. sărăcie. cât și pentru săvârșitori. În acest sens. pentru a se combate ocultismul și a se transmite adevărul nealterat al credinței în înviere. Hristos întărește valoarea poruncilor supreme de iubire față de Dumnezeu și de semeni. pentru mântuirea neamului omenesc. la români. îmbunătăţirea calităţii învăţământului religios etc.

sfinţi. Galați. Trinitas. Episcopiei Dunării de Jos. prof. Apropierea de Hristos şi trăirea mistică a jertfei şi învierii Lui constituie punctul culminant al stării de veghe. în „Candela Moldovei”. cerută de Domnul aleşilor Săi. despre care dau mărturie Teologia Liturgică şi Teologia Pastorală. De aceea. București. Pentru Misiologie. Misiunea socială a Bisericii. Având în vedere însemnătatea acestui eveniment. cultivarea unor relaţii de respect reciproc între cultele recunoscute. univ. Pavel Chirilă. Tip. de la extaz la banal nu este decât un pas. Participarea mirenilor la misiunea Bisericii Sfânta Liturghie este evenimentul cel mai important din viaţa religioasă ortodoxă. 2007. umbrite de har. asist. pr. documente. Liturghie şi misiune. 3. 1986. Iași. ci o simplă predare a averii prin moștenire. iar noi suntem chemaţi la comuniunea cu Hristos cel înviat. Germano Marani. îngeri şi preacurata maică a lui Dumnezeu. în prezenţa membrilor Bisericii luptătoare şi triumfătoare: vii. Ică jr. nr. Ed. Ed. experimentează ceea ce noi numim prefacerea euharistică. adormiţi. Cristian George Popescu. București. însă. lector dr. Teologie Socială. Damaschin Coravu. Bibliografie suplimentară: IPS Daniel. pentru că la ea participă întreaga făptură transfigurată: roadele pământului. Din păcate însă. analize și perspective. Gândirea socială a Bisericii: fundamente. o necesitate și o expresie a maturității spirituale. 2001. Ioan Vicovan. Pr. soc. combaterea prozelitismului. ec. Filantropia creștină – istorie și spiritualitate. pr. dr. trăirea prezenţei lui Hristos în Euharistie şi atitudinea care decurge de aici: evlavie (fără exagerări) şi bună rânduială în toate. Sibiu. 2001. 2002. efectul misionar este covârşitor. pregătirea şi participarea la Sfânta Liturghie constituie o coordonată esenţială a vieţii creştine. Ed. Trinitas. conf. pr. ea presupune o trăire profund religioasă a clipei prezente şi o exprimare vivace a unui crez eshatologic orientat spre mult dorita împărăţie a cerurilor. Dialog și cooperare în asistența socială. 7-8/1999. Christiana. valorificarea punţilor de legătură oferite de ecumenismul local. mult mai mult decât simpla anamneză. an VIII. „Dați-le voi să mănânce!”. Ed. Liturghia înseamnă. dr. Filantropia divină și filantropia Bisericii după Noul Testament. Misiunea filantropică a Bisericii în trecut și astăzi. Liturghia este considerată a fi un eveniment pancosmic. univ. eradicarea piedicilor birocratice din domeniu. PS Dr. drd. dr. + Antonie Plămădeală. Biserica slujitoare. Ioan I. intervenția energică la autoritățile de stat pentru crearea unui cadru legislativ adecvat implicării unităților de cult în proiecte de activități sociale. Să identificăm câteva din dezideratele misionare ale preotului liturghisitor: în primul rând. Mihai Valică. Iași. Sibiu.15 faptelor de milostenie asociate cultului morților: împărțirea darurilor către rude nu este milostenie. dr. Andreea Băndoiu. Octavian Pop. 2003. Deisis. 2001. Mihai Vizitiu. sunt importante acele aspecte definitorii ale legăturii vii care există între Liturghie şi misiune. Ed. atât de predicată de Hristos. . Eparhială. Atunci când Liturghia este trăită de participanţi la intensitatea maximă presupusă de întâlnirea cu Hristos. drd..

explicare discretă şi delicată a normelor liturgice de bază. trebuie să dezvolte calităţi misionare pe potriva slujirilor Mântuitorului: arhiereu. care ar fi bine să participe la ele direct. deci preotul trebuie să fie orientat în permanenţă şi spre propăşirea spirituală a păstoriţilor săi.incultura: prostul gust şi kitsch-ul – în ţinuta preotului sau în amenajarea interioară şi exterioară a Bisericii. Pentru ambele. mai cu seamă asupra nevoilor spirituale. Se pot organiza: şezători creştine. stil. strategia presupune: deschidere plină de dragoste. ca următor al lui Hristos. Acţiunea misionară vizează două categorii de subiecţi: ortodocşii nepracticanţi şi adepţii altor confesiuni. Predica şi cateheza. vizite în spitale. azile.duhul slujirii ortodoxe presupune bun simţ şi decenţă în ţinută. pelerinaje. agape la trapeze. ei trebuie să desfăşoare şi un misionarism individual.preotul. la nivel raţional. El trebuie să vină la Biserică primul şi să plece ultimul. seacă. întâlniri cu teologi sau duhovnici invitaţi. fie apreciază activitatea lor în altar ca o prestare de servicii. o datorie misionară extrem de importantă. . intonări doinite sau cântate în stil de operă sau operetă. dezvoltând cel mult o formă de credinţă declarativă. aplecându-se cu dragoste asupra tuturor solicitărilor credincioşilor. bună primire în comunitate.punctualitatea şi jertfelnicia – sau râvna faţă de Casa Domnului. Astfel. ton. aplatizată.. din păcate.realizarea comuniunii cu Hristos euharistic de către preotul slujitor trebuie transmisă şi enoriaşilor participanţi la Liturghie. „teriremurile“ greceşti) etc. constituie un exemplu pe care preotul este dator să-l ofere. orfelinate. încă de la început.slujirea afectată: falsul misticism. în viaţa comunităţii respective.ocultismul sacerdotal: abateri de la ritual. Preotul este dator să-şi conştientizeze enoriaşii asupra importanţei liturghiei. Pe lângă activităţile specifice comunităţii. învăţător şi conducător spre mântuire. Toate acţiunile trebuie să aibe girul preotului. televiziunea) nu au voie să încalce caracterul tainic al unor ritualuri. ca exemplu pentru comunitate. . la rândul lor. . Se întâlneşte la unii sacerdoţi care fie desconsideră valoarea trăirii religioase. gălăgia şi nestatornicia multora – arată lipsa de implicare misionară a păstorului de suflete.rutina trebuie înlăturată printr-o atentă concentrare asupra tuturor actelor liturgice săvârşite. cu menţiunea că acestea (mai ales. . pe care le-am inventariat într-o prelegere aparte. unele deosebit de grave. . şi multe exagerări în slujire. debandada.16 . exagerările unor stiluri de cântare străine ortodoxiei româneşti (ex. în sensul propriu al interpretării unui spectacol folcloric sau de altă natură. invitaţia de a se implica activ. sunt esenţiale.slujirea fără credinţă. printre vecini. care impietează grav asupra efectelor slujbei. atitudine. mişcare. în sensul abaterii de la scopul mântuitor al Liturghiei: . . Auxiliarele misionare în acest caz pot fi mijloacele mass-media de transmitere a slujbelor. limbaj. Mirenii au. Liturghia de după Liturghie constă tocmai în această punere în practică a mesajului aflat în Biserică: aplecarea spre nevoile semenilor. care este extrem de important. Există. . . rude sau cunoscuţi. alături de pastoraţia individuală. cuvântul Evangheliei rodeşte în familie. O atenţie .lipsa de ordine şi curăţenie în sfântul lăcaş. rutinată.

23. Afirmaţie eretică: Salvarea. iertarea o dă Hristos. cum spun sectanţii. ei sunt iconomii tainelor ( 1 Cor. Exagerare: Mărturisirea trebuie făcută public ( după textul Iacov 5. 4. B) Studiu de caz: Diferenţe confesionale privind Sfânta Liturghie şi Sfintele Taine: Pocăinţa. de aceea ea se săvârşeşte înaintea icoanei Mântuitorului. Dumnezeule…”. 2. 12. 4. 5 ). 5. nu de pedeapsă. deşi nu se afla între cei 12.. apostolilor şi urmaşilor lor care au fost „aleşi din lume” ( In. 22-23 ). 18. 1: „Miluieşte-mă. Cu timpul. Nu poate oferi iertarea pe loc ( Mt. 20. le vor fi iertate. pocăinţa se face în faţa lui Hristos. 5: Hristos este singurul Mijlocitor. Cărora le veţi ierta păcatele.”. 18. ci Hristos. 16 : „Ucenicii Tăi n-au putut să-l vindece”). Aceştia nu au avut nevoie de preoţi şi episcopi. “eşti iertat” ( Mc. Sfântul Pavel. în vederea botezului. Aaron şi Moise mijlocesc la Dumnezeu iertarea pentru sora lor Mariam ( Num. 17. Ps. Mesajul esenţial transmis de el va fi. O dovadă în plus este că dă canoane. s-au îndreptat: vameşul ( Lc.17 deosebită trebuie acordată întâlnirilor Oastei Domnului (sau similare). Învăţătura ortodoxă: Am arătat că iertarea o dă Hristos. 11-13 ). 14). Puterea dezlegării păcatelor a dat-o. centrat pe întâietatea importanţei Liturghiei faţă de orice alt tip de ritual sau adunare creştină. Învăţătura ortodoxă: Am arătat că nu preotul iartă. după mandatul dat de Mântuitorul Hristos ( Luaţi Duh Sfânt. deci şi iertarea păcatelor prin dezlegare le dă numai Dumnezeu: “şi ne iartă nouă greşelile noastre” ( Mt. şi anume spovedania făcută în „confesional” – un element de mobilier specific bisericilor catolice. 1 Tim. 12 ). 50. a împlinit mandatul de a lega şi dezlega păcatele ( 1 Cor. 2. Preoţia. Referitor la textul paulin.. care separă pe preot de penitent. 3. fiule. 2. tâlharul de pe cruce ( Lc. 4. Tot de la o eroare catolică pleacă şi această greşeală. Hristos este mijlocitor în sens de Răscumpărător. Afirmaţie eretică: Preotul nu poate ierta pentru că este păcătos. Preoţilor vădiţi cu păcate grele li se aplică prevederi canonice clare. 1 ). 18 ). Învăţătura ortodoxă: Într-adevăr. 5 ). pentru cele din psalmi: David însuşi se mărturiseşte în faţa profetului Natan ( 2 Reg. . 12. 43 ). Învăţătura ortodoxă: În primele comunităţi creştine mărturisirea era publică pentru a constitui un exemplu pentru cei ce erau catehizaţi. 19 ). 4..6: „Mărturisi-voi fărădelegea mea Domnului” ). Cei care au generat confuzii pe această temă au fost catolicii prin dogma infailibilităţii papale şi prin practica indulgenţelor. Apostolii au puterea de a lega şi dezlega ( Mt. 2. Membrii ierarhiei nu se substituie lui Hristos. 13 ). obligatoriu. s-a rânduit spovedania ca Taină.. Afirmaţie eretică: Biblia porunceşte ca pocăinţa să fie făcută numai în faţa Domnului ( Ps. Hristos stă nevăzut primind mărturisirea ta. 15. Pocăinţa nu se poate realiza fără îndreptare. Sfânta Taină a Spovedaniei 1. 1. mântuirea. la care preotul trebuie neapărat să participe. Canonul este un mijloc de îndreptare. însă. Euharistia. 6. 31. 16 ). În privinţa textelor invocate. nu o plată pentru păcat. Duhovnicul este doar martor. Această putere s-a transmis urmaşilor lor prin succesiune apostolică.In. În rânduiala Tainei găsim: „Iată.

ci se face cea nesângeroasă poruncită de El ( Lc. Învăţătura ortodoxă: Ar fi rămas un simbol. Afirmaţie eretică: Iisus s-a jertfit odată pentru totdeauna pe Golgota şi nu poate repeta sacrificiul ( Ev.A. 1 Cor. În ortodoxie s-a păstrat împărtăşania sub ambele forme ( Există rânduială specială de păstrare a Sfintei Euharistii pentru nevoile speciale din anul respectiv). 24. Cina este un banchet comemorativ făcut în amintirea Domnului ( „întru pomenirea Mea” . Taina Sfintei Euharistii 1. Învăţătura ortodoxă: Aceasta s-a întâmplat numai pentru ucenici. 11. a mâncat şi chiar a săvârşit euharistia.29. 4. Un copil a adus pâinile ce s-au înmulţit ( In. 28. Celelalte sunt pentru completarea actului liturgic. 11 ). 15. Preoţii nu au nici un rol ( merit ) în acest sens. De aceea. 8 ). 10. şi pe unii „duhovnici” actuali care cer bani sau. 15. luptătoare şi triumfătoare. Afirmaţie eretică: Oricine poate săvârşi ritualul Cinei. 6. 26 ). deşi Biblia porunceşte: “În dar aţi luat. 46 ). 10. Afirmaţie eretică: Euharistia nu este taină. 17 ). dacă nu l-ar fi transmis pe Duhul Sfânt apostolilor Săi. 22. 1. Cea care potenţează acest act este Învierea. Practica greşită a indulgenţelor îi influenţează. Cor. 11. pentru că trupul Domnului se sfinţeşte dintr-o singură prescură. Exagerare: Preoţii iau bani pentru spovedanie. 2. Preoţii dau seama în faţa lui Dumnezeu pentru faptele lor ( Evr. 22. Afirmaţie eretică: Cuvintele Domnului trebuie înţelese simbolic pentru că „Duhul dă viaţă” ( In. Cina este un simbol. Catolicii au păstrat separaţia. 4. Învăţătura ortodoxă: Copiii sunt cei mai în măsură să o primească. 7. 6. nu din mai multe ( 1 Cor.A. 11. 6. 63 ). Afirmaţie eretică: Cina este numai pentru cei vârstnici. din potir. nu pentru copii. cărora le este dat să cunoască “tainele împărăţiei cerurilor” ( Mt. 5. prin care are loc prefacerea darurilor euharistice la epicleză. Învăţătura ortodoxă: Este o confuzie aici. 9 ). dar nu-i împărtăşesc pe credincioşi şi cu Sfântul Sânge. 42. dacă n-ar fi înviat Hristos ( 1 Cor. pentru nevinovăţia lor. prin care materia însăşi se transfigurează. deschizând ochii celor ce trebuiau să-l cunoască ( Lc. la instituire. 24 ) şi transmisă urmaşilor lor. Justificare şi practică greşite: Iisus a oferit pâinea separat şi vinul la fel. 17 ). Învăţătura ortodoxă: Jertfa lui Hristos este începutul jertfei fără de sânge. 19 ). Învăţătura ortodoxă: Euharistia este Taina săvârşită de Sfântul Duh prin mâinile celor aleşi. 13. Învăţătura ortodoxă: Nu se repetă jertfa sângeroasă. Învăţătura ortodoxă: Biserica a condamnat taxele la spovedanie. mai rău. 3. care participă la Taină. nu preoţilor în sine şi nu sunt condiţii pentru iertarea păcatelor. fixează prin epitimii modalităţi de îndreptare a păcatelor de genul acesta. 5. din păcate. Miridele simbolizează întreaga Biserică. 14 ). 2. ci un simbol. pentru că şi ei sunt păcătoşi. Afirmaţie eretică: La Cină se gustă dintr-o singură pâine. 5. săvârşită de Apostoli (F. 7. 36 ) şi de agape ( F. Eventualele daruri sunt benevole şi se adresează Bisericii. 2. amintind de pâinile înmulţite de Mântuitorul ( Mt. 19 ). 27. Se invocă textul de la 1 Cor. 2. 9. 30-31 ).1.18 5. Mântuitorul cu trupul înviat a vorbit.Lc. 10. . 3. în dar să daţi” ( Mt. o comemorare a jertfei pe cruce („moartea Domnului vestim” . 6. adică ierarhiei.

” ( 2 Ptr. 16 ). trimitemă” (Is. 24. 2. spunând rugăciuni lungi. 5.In. Învăţătura ortodoxă: Solemnitatea slujbei îi ajută pe credincioşi să înţeleagă cât mai bine jertfa şi preaslăvirea Domnului. “Sfânta Euharistie este ca o oglindă a lui Hristos: chiar dacă o spargi. 14.. similar: In. 22 ). Taina Preoţiei 1. pentru că el este preţul Răscumpărării. 10.pâine dospită . Hristos numai Apostolilor le-a dat poruncă să săvârşească Taina: “Daţi-le lor să mănânce” ( Lc. 5-9). Sfânta Euharistie se săvârşea în cadrul unor ritualuri speciale. În privinţa mustului. 1-5 ). Apostolii şi urmaşii lor foloseau pâinea dospită la Sfânta Euharistie (F. 9. 23. 8. Ea se dă celor aleşi: “Nu voi m-aţi ales pe Mine. Învăţătura ortodoxă: Preoţia este taină instituită de Hristos (Luaţi Duh Sfânt. Învăţătura ortodoxă: Hristos a abolit legea talionului ( Mt. şi textul clasic Luca 22.31). Afirmaţie eretică: Cina Domnului este o simplă amintire. „preoţii lui Dumnezeu Tatăl” ( Apoc. 35: Eu sunt Pâinea vieţii).. 13: Apostolii erau plini de must – sensul este clar: se încerca acreditarea ideii că aceştia sunt beţi. Învăţătura ortodoxă: Azima derivă din practica apuseană. La Cină nu se aminteşte nici de consumarea celorlalte alimente care compuneau masa de Paşte. ci o calitate recunoscută de Sfântul Apostol Petru tuturor credincioşilor ( 2 Ptr. 10. iată-mă. 2. În textul F. asemeni fariseilor. Practică greşită: Cina se face cu azimă şi must. Însuşi Sfântul Petru precizează: “Pe preoţii cei dintre voi îi rog. 1 Cor. Unii sunt caterisiţi. 23-26 ). cu prilejul agapelor. ci eu v-am ales pe voi” ( In. De fapt. 13). care consideră că Hristos a servit la Cina cea de Taină Paştele cu Ucenicii săi.19 5. 7. făcute în atâtea Biserici. 14 ). 5. Hristos a frânt pâinea. El a săvârşit minunea înmulţirii pâinilor materiale ca o prefigurare a înmulţirii pâinii spirituale ( Trupul său ). 22. 5. Sfântul Pavel face distincţie între treapta preoţiei şi slujirea obştească: “Fiecare în chemarea în care a fost chemat. găsim termenul „artos” ( . 19: „Aceasta s-o faceţi…” 8. .6). Încă din perioada apostolică. 6. Liturghia constituie o ceremonie care îi ţine pe oameni în Biserici. în aceasta să rămână” ( 1 Cor. La atâtea liturghii. Profetul Isaia exclamă: “Doamne. ca unul ce sunt împreună preot. În textele în care este redată Cina. 26. acesta derivă din mistica exagerată a sectelor iudaice encratite. ar rezulta un corp hristic gigantic. 6. 1 Cor. 10 ). 38-44).. Afirmaţie eretică: Preoţia nu este o taină. Afirmaţie eretică: Trupul perfect al Domnului trebuie să conţină o cantitate normală de carne şi sânge. 16. 23 ) spre nevrednicia lui. 8 ). 9. 46.. cei aleşi sunt „împărăţie preoţească” (Ieşire 19. în fiecare bucată se vede chipul întreg” ( Mitropolitul Dosoftei ). 20 ). 11. 1. când trupul lui Hristos era deja răstignit pe cruce („Şi era mare ziua acelei sâmbete” – Ioan 19. nu azima ( Lc.Mc. 1 ). 10.A. cărora Mântuitorul le rosteşte acele celebre vai-uri ( Mt. 15. atunci Paştele a căzut sâmbăta. Şi Iuda a participat la Cină ( Mt. 9. .A. 30 ). În faţa lui Luca şi Cleopa. nu înmulţite. 2. 20.

Deşi promovează o aşa zisă formă de simplitate în exprimarea teologică. cu sentinţe mergând până la caterisire. apoi de Hristos. Cel promis de Hristos că-i va învăţa toate ( In. pentru tâlcuirea cărora este nevoie de pregătire specială. Afirmaţie eretică: Domnul condamnă o anumită ţinută sau uniformă preoţească: haine lungi cu ciucuri. 15 ). nu putem spune acelaşi lucru despre preoţii lui Hristos. 8 ) 6. barbă şi păr bogate (Mt. În realitate. Un alt exemplu ni-l dă famenul etiopian.A. Sfinţii Apostoli erau plini de înţelepciune ( F. 4. 24. privită ca o consecinţă a lipsei unei pregătiri prealabile a celor ce-şi doresc să fie preoţi. reverenda este un element nou apărut: până în secolul al XX-lea preoţii. fie judecată în consistoriu. 6. Pentru cei căzuţi. Chiar Sfântul Petru recunoaşte că Scriptura cuprinde şi lucruri anevoie de înţeles (II Petru 3. Adevăraţii „părinţi” sunt membrii ierarhiei sacramentale. 5.A. ). Şi între Apostoli a fost Iuda şi cu toate acestea Evanghelia s-a răspândit la toate neamurile ( Mc. 8-10 ). 1. 8 ) au trecut la propovăduire. în dar să daţi ( Mt. Învăţătura ortodoxă: Cuvintele Domnului sunt adresate fariseilor şi cărturarilor. 23. 5. 13. Însuşi Domnul le tâlcuia Scriptura ( Lc. 10. 3.20 2. 14. Îl primiseră Duhul Sfânt ( F. lipsiţi de modestie pretindeau să fie numiţi „învăţători”. La slujbe. căci Apostolii au fost simpli pescari. 5. 16. 19 ). 2. La fel şi preoţii. de „cucernic”. rabi şi Avva ( Mt. Anania şi Safira ( Fapte cap. veşmintele au semnificaţii legate de cult. deosebirea fiind dată de portul „patrafirului”. 4. armata etc. Tot după cele trei trepte sunt şi titulaturile amintite. Dumnezeu dă credinţă celor neştiutori ( Mt. care arată respectul credincioşilor faţă de harul deţinut de cel căruia i se adresează. Învăţătura ortodoxă: Pentru pastorii sectanţi pregătirea intelectuală nu îşi are locul. 3. 11. 20 ). 23. 27 ). În urma unei chemări speciale ( F. Afirmaţie denigratoare: Preoţii nu fac nimic fără bani. sectele patronează. dar au fost „şcoliţi” de Sfântul Ioan Botezătorul. după modelul preoţilor din religiile naturiste. Afirmaţie eretică: Pastorii nu trebuie să aibă multă învăţătură. . „sfinţit”. Învăţătura ortodoxă: Păcatele unor slujitori nu pot afecta tagma preoţească. care deţin harul preoţiei prin hirotonie. „cuvios”. 14 ) şi a preoţilor Baalilor ( 3 Regi 18. încălcând porunca Domnului: în dar aţi luat. 14). mai ales la ţară. Ucenicii au provenit dintre oameni simpli. se îmbrăcau la fel ca poporul. Reverenda arată sobrietate şi distincţie. facultăţi şi chiar universităţi. corespunzător celor trei trepte. 2. La preoţii români. 1 Cor 11. Afirmaţie eretică: Păcatele şi viciile preoţilor arată falsitatea considerării lor ca treaptă ierarhică ( 1 Tim. potcap. multe categorii sociale poartă o vestimentaţie adecvată ( exemplu: justiţia.A. 3 ). 25 ). 10. celor fără şcoală ( Mt. 17 ). 26 ). există fie cale de pocăinţă. Învăţătura ortodoxă: Fariseii exagerau anumite aspecte ale ţinutei lor pentru a fi trataţi de oameni cu o cinste deosebită. 7 ). ele însele. 5 şi 8 ) şi ai fiilor lui Eli ( 1Regi 2. 11 ). 6. Exagerare: Domnul condamnă titulatura de învăţător şi părinte. care. Învăţătura ortodoxă: Cei în cauză sunt urmaşii lui Simon Magul. 2-6. 3. Tit 1. ajungând să cunoască „tainele Împărăţiei cerurilor” ( Mt.16). şcoli teologice.

Sentinţă radicală: Toţi membrii ierarhiei trebuie să fie căsătoriţi. nici uceniţă. Dumnezeu a poruncit: “Umpleţi pământul şi-l stăpâniţi” ( Fc. datorită slăbiciunilor trupeşti şi sufleteşti care fac femeia „un vas mai slab” ( 1 Ptr. 5 ). 3. inițiative misionare majore: participarea la serviciile divine. iar femeia se va mântui prin bărbatul credincios. inclusiv episcopii ( după textele 1 Tim.posibilitatea mântuirii prin viața de familie curată: exemplul Sf. Cel ce slujeşte la altar. 7 ). 4. Această stare se realizează prin progresul în har. Sectele au. Antonie cu cizmarul. dar în practică s-a încetăţenit din secolul al IV-lea alegerea arhiereilor dintre monahi şi văduvi. Biserica a afirmat de la bun început existența celor două căi ale vieții. 28 ). În vederea obținerii mântuirii. Niciodată în istorie femeile nu au fost preoţi sau episcopi. 1. de regulă. . organizarea vieții casnice după canoanele Ortodoxiei. Femeile pot fi. . astăzi. ci a rămas la vocaţia ei de Mamă şi Fecioară. 9. legată de evlavie şi chemarea celui în cauză ( 1 Cor. Afirmaţie eretică: Femeile pot fi hirotonite (ordinate) să fie preoţi sau pastori. Celibatul trebuie să fie o opţiune personală. ci primind cu bucurie ce şi cât i se oferă. Mărturia creştină prin sfinţenia vieţii: familia. Tit. 7. predicarea Cuvântului. 7. Deci. . 8. 8. până când nu se va odihni întru Tine” (Fer. Familia creștină . dar fără a le impune credincioşilor acest lucru.membrii familiei pot contribui reciproc la mântuirea lor: Bărbatul se va mântui prin femeia credincioasă. Învăţătura ortodoxă: Cuvântul Scripturii este categoric: Femeia să tacă în Biserică ( 1 Cor. de locuitor al împărăției Sale cerești. 7. privit ca o tensiune continuă spre Dumnezeu: „neliniștit este sufletul meu.Rm. 13). Învăţătura ortodoxă: Biserica Ortodoxă n-a oprit chemarea episcopilor pentru familie. martira Tatiana.bărbatului – capul familiei – îi aparțin. aghiografia. 32 ). 34-35 ). zeciuieli. 3. Această practică a existat până în secolul al XIVlea. rugăciunea. iar liderii lor sunt renumiţi evazionişti ai obligaţiilor fiscale. de apropiat al lui Dumnezeu. monahismul. la fel de sigure pentru atingerea țintei finale: familia și mânăstirea. Însăşi Maica Domnului n-a fost nici apostol. în schimb. încă din viața pământească. omul trebuie să-și asigure mântuirea în cadrul unui proces de ascensiune spirituală.o nouă tipologie misionară Ortodoxia propovăduiește ca finalitate a vieții creștine obținerea calității de sfânt. 2. îndemnând : „de El să ascultaţi” ( In 2.21 Biserica nu impune taxe. Ea poate ajuta în diaconie (slujire) însă este exclusă de la preoţie. de aici trebuie să şi mănânce ( 1 Cor. postul. 1. membre în comitetele parohiale. nici diaconiţă. Au existat diaconiţele în istorie (Fibi . 1.1. 4. De asemenea au fost diaconiţe stareţele în vârstă. Augustin). Ioan Gură de Aur). Este o discriminare faptul de a opri femeile de la propovăduire. credință și fapte bune în Biserică. 6 ). şi ar trebui să aibă un rol social bine definit. Femeia are bine definit rolul de mamă şi soţie supusă. Diaspora . Olimpiada – uceniţa Sf. ci sunt contribuţii benevole. 14. ligi creştine. 16. fundaţii etc.

rugăciunea comună sau pravila particulară.4.2. broșuri. relații adulterine etc.copiii sunt misionari redutabili. nu se produc derapaje precum: divorțuri. prin nevinovăția lor. renunțarea la orice agonisită materială și oprirea voluntară de la împlinirea oricăror instincte sexuale. În familiile creștine adevărate. Aceia care își iau asupra lor..femeia dezvoltă calități misionare adaptate firii ei mai sensibile: cultivarea sentimentelor de dragoste și bunătate între membrii familiei. lecțiile învățate la orele de Religie au fost reproduse în familie cu atâta convingere. smerirea în fața tuturor. 4. efectuate nu numai de creștini ortodocși practicanți. Din punct de vedere misionar. • Atragem atenția asupra unor probleme misionare ce pot apărea de aici: • 4. încât părinții sau bunicii s-au întors spre credință.).. .familiile creștine sunt adevărate modele de urmat. precum și alte feluri de slujiri monahale arată limpede o organizare a timpului ca prinos de jertfă adusă lui Dumnezeu.1. ca și insuflarea harică prezentă cu pregnanță. atunci când credinciosul repetă mărturisiri de păcate.2. criticarea sau desconsiderarea duhovnicilor din parohii..mânăstirile oglindesc trăirea spirituală vie și permanentă a Ortodoxiei. adesea dornici să asculte sfaturile unor „mari” duhovnici „îmbunătățiți”. • pastorația individuală și exemplul personal – fac din mânăstiri locuri de atracție a mirenilor. mai cu seamă în chestiuni legate de viața de familie. pentru a valorifica mai bine resursele spirituale.2. • 4. • 4.bagatelizarea.2. false exorcizări. Slujbele de zi și de noapte.3. monahismul este extrem de valoros. a unor fenomene din sfera ocultismului sacerdotal („deschiderea cărții”. Spre deosebire de simpla urmare a poruncilor.. trăirea adevărurilor ortodoxe la o asemenea intensitate. . din mai multe motive: . reviste). • 4. certuri. activitățile curente (ascultările). uneori chiar necredința în iertarea conferită la Spovedaniile anterioare. înțelegându-se prin aceasta retragerea din lume. după „pravilele” călugărești.exagerările privind unele sfaturi sau fixarea epitimiilor. În multe cazuri.22 .promovarea. Indiferent dacă se trăiește într-o mânăstire cu viață de sine. Credința este acea temelie pe care se clădește edificiul unei căsnicii durabile (după cuvintele Mântuitorului din pildă. acatiste și pomelnice cu formulări necanonice etc. prin jurământ. ci și de alții. Evident. prin intermediul unor centre monastice. sunt datori să-l ducă până la sfârșitul vieții...) sau a unor publicații fără girul Bisericii (cărți. Monahismul Este alternativa oferită în drumul mântuirii de către traiul în singurătate. fac ca mânăstirile să fie cărți de vizită misionare extrem de valoroase. călugăria presupune renunțare la cele materiale. avorturi. meditațiile și contemplările. promovarea acțiunilor de binefacere și milă creștină. care iau astfel contact cu spiritualitatea ortodoxă. educarea copiilor în spiritul valorilor credinței.2.. acest jug. monahismul impune drept reguli și sfaturile evanghelice. „minuni”.2. unde monahii n-au experiența necesară. de obște sau în singurătate totală (pustnicie).. scandaluri.. încercările ascetice. De aici și interesul foarte mare pentru pelerinaje în cuprinsul lor. .

integrarea euro-atlantică a condus la desființarea multor frontiere. și nu spre discreditarea lor. . 4. în anumite domenii foarte căutate (agricultură. Potrivit celor mai noi orientări. Și modurile de a accede în împărăție diferă: prin mucenicie. 4. Patericele. În privința României. dându-ne și nouă un imbold în acest sens. cu probleme. S-a produs.sfântul este rugător. existența acestor comunități de imigranți români. asupra cărora trebuie să acționăm din perspectiva misiunii: cei plecați la muncă în străinătate și cei rămași acasă. îngrijiri sociale și menaj etc. s-a considerat că există două categorii de persoane afectate de migrație.23 . Pentru Biserică. Ca patron spiritual. pentru veșnicie. aceasta trebuie făcută firesc. prin viață cuvioasă. la vremea sa. Frescele și icoanele sunt ilustrări vii ale acestei evoluții spirituale.sfântul ne este confrate. Începând cu Apostolii.. pentru că: . un exod românesc ale cărui dimensiuni nu sunt încă pe deplin cunoscute. Limonariul și alte antologii similare sunt de un mare folos vieții creștine autentice. Felul cum a reușit să le depășească rămâne.1. de aceea spune Hristos: în casa Tatălui Meu multe locașuri sunt. fără prețiozități sau emfază. o pildă de urmat pentru toți oamenii. cultul sfinților are o importanță deosebită.. . consecință directă a amplului proces de globalizare. Iată de ce Sfântul Sinod a fixat drept tematică la ultimele Conferințe pastoral-misionare ale clerului misiunea specială a Ortodoxiei românești confruntată cu acest fenomen.4. Mai multe milioane de români trăiesc acum în afara granițelor țării. Întotdeauna se va căuta îndrumarea creștinilor spre prețuirea preoților de mir. spre mântuire. necazuri și ispite similare cu cele ale noastre de astăzi. 4.sfântul este un model de urmat în misiune. Cununile sfinților (răsplătirile lor pentru veșnicie) sunt diferite. mijlocește pentru noi. adesea aflați în dificultate. Ne învață să creștem în Hristos. el s-a confruntat.3. . știut fiind că mânăstirea este un loc al smereniei.sfântul este un pedagog. Aghiografia După ce am analizat câteva din caracteristicile sfințeniei experimentate încă din viața pământească. el ne ghidează către Adevăr. în toată lumea. Diaspora – o nouă tipologie misionară O realitate concretă a timpurilor postmoderne este câștigarea dreptului de liberă circulație a persoanelor. Om ca și noi. . de către toți sfinții.legat de sfătuirea pelerinilor. renunțarea la vizele de intrare și chiar promovarea unor politici permisive față de forța de muncă românească peste hotare. Pentru cei plecați în străinătate: . constituie o provocare misionară fără precedent. Demn de luat în seamă este și faptul că majoritatea lor sunt persoane active și foarte mulți tineri. construcții. așa cum era de așteptat. Din perspectivă misionară. Viețile sfinților.). prin taumaturgie etc. propovăduirea s-a realizat cu curaj. se cuvine să arătăm și valoarea ei din perspectiva finalității: calitatea de sfânt în împărărția lui Dumnezeu.sfântul este conducător.4. În calitatea sa de casnic al lui Dumnezeu.

P. .24 . . întâlniri cu duhovnici. . artiști și oameni de cultură români etc. .Ortodoxia românească – punte între Occident și Orient. cu rolul de a ajuta clericii în misiunea lor. combaterea tendințelor sincretiste.înființarea. 1. Această poruncă implică noţiunea de familie. .5. . persoane rămase singure). azile de bătrâni etc. . 19 ). să facă față diverselor probleme specifice contactului cu realitățile din străinătate. . a oricăror alte forme de abdicare de la Tradiția strămoșească.colaborarea cu ceilalți. a aggiornamentelor.preotul trebuie să prevină pericolul cosmopolitismului. culturii și tradițiilor străbune.se pot realiza: ziare și foi parohiale. pentru desăvârşirea oamenilor. Țuțea). .ca locuri de întâlnire pentru români.în biserici. ortodocși sau eterodocși. bătrâni. alte neamuri: poporul român este ortodox sau nu este (Nae Ionescu. nici numărul lor.religiozitatea poporului român – mărturie vie pt.spațiile ecleziale ortodoxe românești trebuie să devină locuri de promovare a credinței. 2. 27 ). predici. pastorația individuală. slujbe. a influențelor curentelor de promovare a religiilor. . .numirea de preoți și episcopi în zonele geografice cu comunități semnificative de emigranți români. Pentru cei rămași acasă: . Dumnezeu i-a făcut pe oameni bărbat şi femeie şi le-a dat poruncă să se înmulţească ( Fc.constituirea organismelor parohiale și eparhiale. . Taina Cununiei 1. pelerinaje. să-și găsească serviciu. pentru că “Mirele era de faţă” (Mt. 4.atenție la căsătoriile mixte. 4. pentru păstrarea și promovarea dreptei credințe. . nu găsim precizate nici tainele. 5. construirea sau preluarea unor lăcașuri de cult pentru desfășurarea serviciilor ortodoxe.pe lângă parohii trebuie să existe centre de ocrotire: Centre de zi pentru minori.inculturația. grupuri corale. 2. precum și la proiectele multinaționale și culturale.preotul trebuie să identifice și să susțină aceste persoane deopotrivă prin mijloace misionare diferențiate pe grupuri sociale. 1-11 ).4. Tainele continuă activitatea începută de Mântuitorul Hristos. vernisaje de icoane. aceștia trebuie să găsească mângâiere și echilibru.atenția deosebită acordată categoriilor sociale defavorizate (copii. parohiile ortodoxe pot și trebuie să-i sprijine pe aceștia să se integreze. Învăţătura ortodoxă: Până la Învierea Mântuitorului.. .2. precum și în mod individual. . Afirmaţie eretică: În Biblie nu se vorbeşte de Taina Cununiei sau căsătoriei. .5.se cere intensificarea acțiunilor misionare: rugăciuni. Hristos recunoaşte familia prin participarea la nunta din Cana Galileii ( In. confesiunilor și cultelor din respectivele țări.1. cateheze. Studiu de caz: Afirmații eretice privind Taina Cununiei și Taina Sfântului Maslu 4. Bisericilor.

8 ). 16.“ stropi-mă-vei cu isop. Încă din timpul activităţii pământeşti a lui Hristos. 20. Cei care se consideră frate şi soră în timp ce sunt căsătoriţi fac confuzie între poruncă şi sfatul evanghelic. Învăţătura ortodoxă: În Vechiul Testament a fost prefigurată: jertfele de expiere . 3. Învăţătura ortodoxă: Din context.. 28 ). prin rugăciune. Justificare eretică: Maslul este o practică aflată în toate religiile. Biserica. Taina Sfântului Maslu 1. 50. 2. Dumnezeu adevărat şi om adevărat. Practici eretice: Unele secte promovează căsătoriile între homosexuali. Şi slăbănogul a fost purtat de prietenii săi şi a fost vindecat (Mc. 5. legat de interesele prozelitiste. fără untdelemn. 13 ).. Ea este „mireasa veşnică” (Apoc. 32: “Taina aceasta mare este”. 9 ) prin puterea Duhului Sfânt. Alte acuzaţii: Exagerarea unor datini şi obiceiuri sau plata taxelor. . 2. preluată şi încreştinată. ungeau pe bolnavi cu untdelemn şi-i vindecau” (Mc. nu o poruncă.. n-a rămas numai în ceruri. 3 ) – deci contează şi credinţa celor de aproape.5. Învăţătura ortodoxă: Mântuitorul.25 săvârşind prima minune şi dovedind că este Mesia ( In. “Taina aceasta mare este. ci s-a constituit organic în istorie la Cincizecime ( F.. întemeiată pe jertfa de pe Cruce ( F. 2. Este regretabilă utilizarea influenţei familiei pentru prozelitism. Şi în alte religii avem astfel de prefigurări. nevăzută. 2. nu la unirea de cuplu. 20. 2. cum arată Domnul: prin punerea mâinilor (Mc. 3. iar sumele sunt benevole.A. III. nici instituit de Hristos. 4..” ( Iacov 5. 32 ). 4. 3. 12.” (In. Tot el îndeamnă: “Luaţi Duh Sfânt…. Justificare exagerată: Nu toţi bolnavii se vindecă la Maslu.A. 1. Nu a fost practicat. Afirmaţie eretică: Maslul nu este Taină. În legătură cu homosexualii: păcatul săvârşit este dovedit cu temeiuri clare ca strigător la cer.. 2. Altele încurajează divorţul. Sfântul Maslu oferă „darul vindecării” (I Cor. unii chiar mor. Mântuitorul nu putea alcătui slujba Maslului. II. 18 ). Învăţătura ortodoxă: Maslul a fost instituit de Mântuitorul prin vindecările (minunile ) săvârşite.2. 18 ).” ( Ps. 5. „pe bolnavi mâinile să vă puneţi şi bine le va fi …”( Mc. Interpretare greşită: Ef. Expresia „Taina aceasta” se referă la unirea dintre Hristos şi Biserică. 4. 22-23 ). 4. ucenicii „scoteau mulţi demoni. 41 ).” ( Ef. putea săvârşi orice vindecare fără elementele folosite de Biserică. 2 ). Afirmaţie eretică: Vindecările se fac prin cuvânt. 21. 16. 11 ). pentru că forţa vindecării şi confirmarea Tainei au venit după înviere: “cei bolnavi să cheme preoţii Bisericii. Fecioria este un sfat evanghelic. 14-15 ) 2. 3. Învăţătura ortodoxă: Obiceiurile nu se confundă cu ritualul Tainei. vedem că Apostolul face o comparaţie a relaţiei dintre bărbat şi femeie cu relaţia dintre Hristos şi Biserică. 6. altele căsătoria albă ( traiul de „soră şi frate” ). Învăţătura ortodoxă: I.

1. Pornind de la acest tezaur. Soluția aceasta ar fi echivalentă unui tip de sincretism creștin.1. ca fiind singura păstrătoare a adevărului revelat nealterat.1. Totuși. Mărturisirea adevărului.1. căci bolile sunt cauzate de acestea: “vezi să nu mai greşeşti. făcută cu convingere și sprijinită de temeiuri revelaționale indubitabile. pentru a pune capăt vrajbei care a condus în trecut la conflicte religioase majore. deşi primesc acelaşi tratament pentru boală. 5. ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău” ( Ioan 5. s-a crezut că se poate interveni pentru suprimarea treptată a divergențelor. 6 ). dacă nu cade în deznădejde. Temeiuri teologice 5. 14 ). 17. există voci de susținere a ideii. credincioşii duc şi acasă. Idealul propus este măreț. obiectivate cu ajutorul unor cauze istorice și social – politice. unii ei înşişi bolnavi. fidele vechilor lor tradiții. Învăţătura ortodoxă: Din ofrandele aduse. 5. . efectul tainei este asupra sufletului. greu de acceptat de către comunitățile locale.varianta 1: diferențele doctrinare se înlătură prin negociere: se întreprinde un fel de „troc” între partenerii de dialog. pentru pelerini şi străini. 5. În mănăstiri.26 4.varianta 2: o anumită structură eclezială își impune propria bază doctrinară. în spiritul globalizant al gândirii societății postmoderne actuale. În caz de apostazie nu se poate vorbi de mântuire ( Mc. Originea ecumenismului Originea ecumenismului se sprijină pe temeiuri teologice solide. se folosesc la agape. untdelemn. etc. dar realizarea lui presupune îndeplinirea concomitentă a următoarelor condiții: . ar trebui să conducă la . cu totul regretabile. 5. Chiar dacă bolnavul moare. Învăţătura ortodoxă: Nici la spital nu se vindecă toţi bolnavii. intolerabil din punct de vedere ortodox. pentru sfinţirea familiilor şi prietenilor.1. mai cu seamă din direcții protestante și neoprotestante.1. Inutil de spus că ar însemna disoluția tuturor structurilor ecleziale existente și topirea lor într-o supra-structură. Este soluția dorită de Ortodoxie. Vindecarea depinde foarte mult şi de credinţa bolnavului. Afirmaţie denigratoare: Săvârşirea Maslului ocazionează strângerea de prinoase de către preot: făină. 20 ). 6. Credinţa curată „mută munţii” ( Mt. 5. şi de voia lui Dumnezeu. Originea şi dezvoltarea Mişcării Ecumenice Mișcarea Ecumenică s-a născut din necesitatea dialogului între confesiunile creștine. Formulări doctrinare S-au căutat acele repere definitorii pentru inventarierea unui tezaur doctrinar comun în cadrul Bisericilor. Scopul imediat al Maslului este iertarea păcatelor. în scopul de a se crea o structură religioasă creștină unitară. confesiunilor și cultelor ce-și revendică apelativul de „creștine”.

un deziderat foarte îndepărtat: ecumenismul „adună Biserici. Sinoadele Ecumenice și Locale au definit vocația Bisericii de deschidere spre dialog. al încrederii reciproce. ambele variante sunt. Rămân încă discuții aprinse cu privire la aspecte doctrinare ale unor teme cultice (cinstirea icoanelor. deși în plan doctrinar se exprimă limpede unitatea învățăturilor revelate și fidelitatea față de adevăr.. pentru a se purta un dialog. și alte grupări creștine procedează la fel. Și în plan cultic s-au făcut progrese. 3.1. ci cu reprezentanții unor structuri ecleziastice deja formate și rodate odată cu trecerea timpului. Ortodoxia însăși să găsească resursele necesare pentru a depăși acele umbre organizatorice (neînțelegeri de ordin administrativ sau jurisdicțional). să fie și ei în Noi.2. s-au fixat câteva repere definitorii pentru o doctrină comună a creștinismului: credința în Sfânta Treime. Trebuie ținut seama și de faptul că. cu trei condiții: 1.. unitatea doctrinară rămâne. Deși s-au făcut pași importanți în creionarea locului și rolului virtuților și păcatelor în viața creștină. în existența unei vieți veșnice de comuniune în iubire cu Dumnezeu și aleșii Săi. S-au căutat și armonizări ale conceptelor creștine privind normele morale. n-are eclesiologie”1. 5. acești parteneri să fie sinceri și animați de bune intenții. etc. intens folosite în cult (cruci. hirotonia femeilor etc.. rămase în stadiul de proiect (fără a omite faptul că există destule voci care militează în sprijinul uneia sau alteia). Baze biblice și patristice Vocația ecumenică a creștinismului se bazează pe cuvintele Domnului Hristos. De aceea. Cele mai bune rezultate s-au obținut în planul toleranței. în necesitatea harului pentru mântuire. ..). planează încă incertitudini cu privire la receptarea corectă a unor fapte (ex. în sacrificiul ispășitor al Fiului lui Dumnezeu – Iisus Hristos. în Mine și Eu în Tine. Reiese clar de aici temeiul trinitar al unității creștine.ca toți să fie una. Părinte. așa cum Ortodoxia încearcă să se impună. s-a conturat necesitatea rezolvării oricăror chestiuni divergente prin întâlniri puse sub egida dictonului: Părutu-s-a Duhului Sfânt și nouă.). Însă trebuie să reținem faptul că acele situații reprezentau soluții disciplinare interne pentru Biserica cea Una. cu vaste cunoștințe teologice și o vocație misionară și ecumenică desăvârșită. mărturisitorii Ortodoxiei să aibe vocația și charisma unor propovăduitori redutabili. Totuși. ilustrând faptic valoarea virtuții celei mai importante – iubirea. grosso modo.1. Este adevărat. pentru mișcarea ecumenică. Se cunoaște deja atitudinea din ce în ce mai prietenoasă față de simbolurile creștine. Evident. icoane etc. exprimate în rugăciunea Sa arhierească: . întrucât acestea nu sunt purtate cu fii ai Bisericii chemați la ascultare.21). care-i întunecă imaginea în fața partenerilor de dialog... Începând cu Sinodul Apostolic de la Ierusalim (49-50)...27 acceptarea acestuia de către partenerii de dialog.(Ioan 17.după cum Tu. 2. al cultivării unor relații frățești.: homosexualitatea). Nu pot fi aplicate. cel puțin până în prezent. dar n-are teologie. dialogurilor ecumenice. nu numai pe cel de a fixa doctrina oficială a Bisericii. Sinoadele au avut și rolul de a stigmatiza erezii și eretici. bazate pe iertare și conlucrare. corecți și nepărtinitori..

Fer. Desigur că. docheții și iudaizanții – numiți „antihriști” de către Sf. • promovarea păcii. decât a vedea pe copiii lui Dumnezeu cei împrăștiați.28 Alte exemple biblice: „partidele” din Corint. creând condițiile propice dialogului interreligios. • cunoașterea reciprocă (inclusiv prin forme mascate de spionaj. a bunei înțelegeri între națiuni. asistată de Duhul Sfânt. promiscuitatea. 2. propovăduitorii altor Evanghelii și altui Hristos (II Cor. social-politic și cultural (exemplu: Războiul de 30 de ani). întrucât o astfel de afirmație nu poate fi de competența unor persoane răzlețe. Sf. Cauze istorice • ororile cauzate de războaiele religioase. in dubiis libertas. ci promovează dialogul între confesiuni pe principiul „unității în diversitate”. 11. pe perioada războiului rece). abuzurile și inechitățile sociale din lume („angajarea Bisericilor pe orizontal”)4.3 Cauze social-politice • necesitatea delimitării clare a conceptelor de „misiune” și „prozelitism”. • schimbarea mentalităților. adunați laolaltă?”2. 5.2. Pavel (I Cor.1. Iar Paul Evdokimov concluzionează: „Dislocarea unității creștine a fost rapidă. 10-13). în sens larg. așa cum am mai arătat. acuzațiile de „erezie” trebuie validate. vizând stingerea conflictelor de orice fel. prin conducerea ei sinodală. La fel. S-a impus o viziune nouă. ci Bisericii Însăși. și Evanghelist Ioan. 1. pentru a sugera jurisdicția ei privind pe toți creștinii răsăriteni (ortodocși). iar în sens restrâns este Biserica. de un Sfânt și Mare Sinod Ecumenic. reunirea e lungă și toate eforturile se lovesc de acel non possumus al conștiinței dogmatice”3. Dezvoltarea ecumenismului De la început. • nevoia de a combate imoralitatea. Așadar. Patriarhia Ecumenică s-a numit aceea din Constantinopol.4. • urmările tragice ale primului război mondial – au sensibilizat lumea creștină. în locul vechii atitudini. beligerante. Maxim Mărturisitorul zice: „Căci ce poate fi o desfătare mai mare pentru credincioși.2.6 = precursorii neognosticismului actual!). 6-15). 18). dușmanii crucii lui Hristos (Filipeni 3. Împărăția lui Dumnezeu pe pământ. ale căror dispute sunt aplanate de Sf. conciliantă. in omnia caritas. în ceea ce privea raporturile lor cu Imperiul Otoman. trebuie precizat faptul că ecumenismul nu urmărește crearea unei supra-structuri ecleziale. civilizația modernă și post-modernă. Rugăciunea pentru unitate – este prezentă în ritualurile creștine vechi. 1. Urmările dezbinării Bisericilor creștine planează ca păcat asupra conștiinței membrilor acestora. analizând structurile religioase creștine afiliate . Ap. temerile unora privind finalitatea ecumenismului ca sincretism creștin nu se justifică. Termenul oicumene denumește lumea întreagă cunoscută. 51. „nicolaiții” (Apoc. 5. generatoare ale unor grave consecințe în plan religios. Augustin fixează regula de aur: in necessariis unitas. Gal.

inteligență. poate. realizând pericolul impus de prezența la vot mult mai numeroasă a diviziunilor protestante și neoprotestante. să nu ascundem lumina sub obroc (Matei 5. . dar neinteligibil pentru mulți dintre auditori. dar atitudinea noastră față de acestea trebuie să țină seama de următoarele aspecte: . • pentru început. • propriile elemente definitorii în plan doctrinar. 19). spontaneitate. 25-37). morale și cultice de la datul revelat. care trebuie să corespundă procentului de reprezentativitate în populații pentru diferitele confesiuni. întâlnirile ecumenice trebuie să fie privite și ca prilejuri deosebite de a ne mărturisi crezul. • cultivarea rugăciunii pentru unitatea creștină este esențială. stăpânind la nivel excepțional limbile de circulație mondială. deci.denunțarea lor nu poate fi făcută decât exclusiv în cadru organizat sinodal. a unor jaloane fără de care dialogul nu ar fi posibil. ea nu poate fi hotărâtă decât în urma unui dialog cu cei incriminați (Sinoadele Ecumenice au dat prilejul unor dispute vii cu eterodocșii). stilul prolix. cu pretenții de exprimare așa-zis academică. definit ca o acțiune contramisionară de promovare a unor învățături și practici potrivnice confesiunilor tradiționale.chiar dacă se propune o astfel de măsură. multe abateri doctrinare.3. Diferențele se lasă întotdeauna la sfârșit. din start. descoperim. ereticii erau condamnați în calitate de fii ai Bisericii (era. trebuie avut în vedere faptul că eterodocșii de astăzi diferă în mod radical de ereziarhii primelor secole: în trecut. Bisericile Ortodoxe au cerut și au impus recent votul prin consens unanim. așa cum am spus. • respingerea categorică a prozelitismului. Iată câteva dintre ele: • tact. moral și cultic trebuie prezentate cu claritate și convingere. o chestiune de ordine interioară). . • dialogurile trebuie purtate de pe poziții de egalitate: toți delegații trebuie tratați cu același respect. Formarea teologică-ecumenică Este un deziderat pentru toți participanții la dialog. 15). prezență de spirit.29 ecumenismului. . se vor identifica punctele de convergență. în categoria „relații externe”). deci.chiar și așa. • selectarea și trimiterea la dialoguri a unor personalități cu reale abilități de comunicare. Nu același lucru se poate spune despre votări. Trebuie evitat limbajul dogmatizat. din pilda lui Hristos (Luca 10. cu mijloace de persuasiune inacceptabile.Mântuitorul Hristos ne cere să propovăduim adevărul (Matei 28. în scopul de a fi de ajutor „celui căzut între tâlhari”. bună cuviință și respect reciproc. în consecință. 5. rigid. de aceea. putere de convingere. Presupune cultivarea unor calități speciale și respectarea. în timp ce astăzi trebuie să-i privim pe ceilalți creștini ca aparținători ai unor structuri ecleziale distincte (dialogurile cu aceștia se încadrează. Iar toate se filtrează după principiul lui Gamaliel: . A abandona acest ideal echivalează cu o poziționare a noastră de partea preotului și levitului Legii Vechi.

Bibliografie: Diac. profesori de teologie. consilieri etc. De aceea. Participarea reciprocă a liderilor religioși locali la evenimente religioase majore aduce apropierea inevitabilă a acestora. Mitrop. Dr. 5.I.. E. iar catolicii și restul ortodocșilor trimit observatori. în 1864. oamenilor. ecumenismul creștin se desfășoară pe mai multe planuri: 1. Prof. Ion Bria. România creștină. practic. C. 6 – Consiliul Ecumenic al Bisericilor Organizații premergătoare Mișcării Ecumenice 1. Prof. Teologie fundamentală și misionară. Dr.. Scoția. Acestea se desfășoară. în 1914 – Constanz.M. Tratat de teologie dogmatică și ecumenică. Ecumenism. Nu se admit concesii în materie de doctrină. Petre I. Asa. • dialogul trebuie ferit de orice stare a sa degenerată: se impune evitarea polemicilor de orice fel.P. 2006. Î. Ecumenismul. Gnosis. nu i se va putea împotrivi nimeni.C. Dr. în 1910 – Edinburgh. bazate pe empatie.B.) și europene (C. Gh. • pe de altă parte.. India). Buc. nu trebuie încurajat nici conformismul lipsit de substanță.E. Buc. 1979. Ed. • în Bisericile Tradiționale. 3. doar din dorință de împăciuire. Dr. Mărturisirea adevărului ortodox trebuie făcută ferm. invitați.. Prof. Pr.S. se fac schimburi de opinii între profesori de teologie.B. La acestea participă Bisericile Protestante. prin ecumenismul local. Asociația Bisericilor Anglicană și Ortodoxă-Răsăriteană – înf. dragoste reciprocă și respect..O.. prin dialoguri ecumenice bilaterale.. iar de va fi de la Dumnezeu. 2005. Misiologie creștină.(Fapte 5. Prof.R. Remarcăm deținerea demnității de . Există comisii mixte de dialog. Buc. prin organisme ecumenice mondiale (C. 1998. se cade să admitem că fărâmițarea religioasă a creștinismului se datorează exclusiv nouă. cultivarea unor relații irenice. Fuzionează cu Consiliul Mondial Ecumenic în 1961 (Adunarea a III-a – New Delhi. adresând ori de câte ori este nevoie interpelări pertinente vorbitorilor. Antonie Plămădeală. pentru a atrage atenția asupra chestiunilor asupra cărora nu s-a ajuns la un consens. stagii de experiență didactică pentru studenți (burse) etc. Performantica. Pr. mai precis slăbiciunilor și păcatelor noastre.P. 3. Asociația mondială pentru promovarea păcii internaționale între națiuni prin Biserici – înf. unele Biserici Ortodoxe. 39)5. 2.30 dacă va fi ceva de la oameni. 1999. confesiuni neoprotestante.B. Ed. Din smerenie. Iași. nici abateri morale de orice fel. Se obțin rezultate foarte bune în cadrul comunităților locale. Elveția. Consiliul misionar internațional – înf. David. prin sinodalitate. Ca toți să fie una.B.). între majoritatea formațiunilor religioase creștine. prin atenta supraveghere a episcopilor.4. documentele oficiale se cer a fi ratificate de Sfintele Sinoade. 2. Ed.E. Nifon Mihăiță. Direcții ecumenice actuale În prezent. factor de stabilitate în lumea de astăzi. nu va dăinui.. Dr. Ed. Petraru.. orice decizie privind ecumenismul se ia în consens.

1961). fără Ortodoxie. . Integrarea definitivă în C. iar apoi de către România (1935). .1933.Participanți ortodocși: numai ca particulari. A organizat Conferințe Mondiale la Stockholm 1925 și Oxford – 1937.B. Mișcarea Ecumenică n-are niciun sens. ep.A. Alianța Mondială pentru promovarea prieteniei internaționale prin Biserici – s-a născut din dorința de a preveni declanșarea primului război mondial. 5. care acceptă pe Domnul Iisus Hristos ca Dumnezeu și Mântuitor”.E. Conferința Misionară Mondială – Edinburgh 1910 – președinte: John Mott. 6. (New Delhi. . 6. Alexandria.M. Life and Work – se aliază. pastor metodist american. Nicolae Bălan.M. Vartolomeu al Râmnicului. 1954.B.M. a) Faith and Order = Credință și Constituție..M. Edinburgh.E.2.) – 1954. Adunări Generale ale C. Două direcții premergătoare C. Chestiunea aceasta este departe de soluționare. despărțirea Bisericilor. nădejdea lumii.Hotărâri: se integrează în C.B.M. în 1937. Se exprimă public „durerea” pt.Temă: Hristos. 1937. 1920. nu au intervenții semnificative. Evanston (S. b) Life and Work = Viață și Acțiune (Mișcarea pt. Conferință preliminară: Geneva. Lund – Suedia – 1952. . 4. sfârșind prin a fi înglobat în C. Vasile Ispir ș. până în 1948. 2.B. Tot Miron Cristea va propune Patriarhiei Ecumenice convocarea unui Sinod Ecumenic al Ortodoxiei. pentru a forma Comitetul provizoriu pentru Consiliul Ecumenic.M. . prof. S-a precizat că aceste dialoguri bilaterale conduc la acte care nu angajează întreaga Ortodoxie. București . Râmnicu-Vâlcea – 1936).E. Conferințe Mondiale: Lausanne – 1927. Validitatea hirotoniilor anglicane a fost recunoscută în 1922 de către Sinodul Constantinopolitan (patriarh Meletie).B. Iuliu Scriban. 1. S-au organizat mai multe sesiuni de conferințe. 7.: „asociație frățească a Bisericilor. mitrop. Se pun bazele Consiliului Mondial al Misiunilor.: Faith and Order. Nectarie al Bucovinei. . Trei adunări s-au ținut în România (Sinaia -1924. La ambele participă delegați români de marcă: mitrop. Ierusalim și Cipru. întrucât anglicanii au început să promoveze hirotonia femeilor. Mișcarea a fost inițiată de Biserica Episcopaliană din America (ep. definitiv. fără delegație oficială de a reprezenta Ortodoxia. dar conferința de constituire s-a ținut la Constantz (Elveția) a doua zi după ce războiul a început (2 august 1914). Arhim. când a fost înglobată în C. stârnind vii reacții din partea Ortodoxiei.Participanții ortodocși: se abțin de la vot. Creștinismul Practic sau Mișcarea de la Stockholm).a. Charles Brent și teologul Robert Gardiner).E. protestanții afirmă că. s-a produs la a doua Adunare – Evanston.E.31 vicepreședinte de către Miron Cristea – mitropolit primat și viitor patriarh al României.B.Temă: Dezordinea lumii și planul de mântuire al lui Dumnezeu. Amsterdam (Olanda) – 1948.Hotărâri importante: definiția C. .B. până când nu sunt ratificate de către toate Bisericile Ortodoxe surori.U.E. Faith and Order.E. care a ținut 6 Adunări Mondiale și foarte multe altele locale.

intensificarea relațiilor cu Bis. Temă: Hristos – viața lumii.Antonie la precedenta Adunare.M. New Delhi (India) – 1961. Viorel Ioniță. . Documentul B. Viața în Hristos înseamnă viață în unitate.32 3. pr. prof. mult mai completă: „ o asociație frățească de Biserici. Comitetul Central. tulburarea păcii în lume. la consfătuirile de la Taize și Accra.S. devine membră a C. . Reînnoirea misiunii. prof. (Botez. în română. a rămas spre studiu.M.Participare ortodoxă: B. . antisemitismul.Temă: „Iată.S. Primii doi – aleși în C. Sf.E. Participare ortodoxă: mitrop. care mărturisesc pe Domnul Iisus Hristos ca Dumnezeu și Mântuitor. Nouă organizare: Adunarea Generală. profesorii: Dumitru Popescu. Ștefan Alexe. Rom.Temă: Iisus Hristos. Iustin Moisescu. Uppsala (Suedia) – 1968. Nicolae Chițescu. 21. Antonie. Antonie Plămădeală. Iustin. privind reconcilierea. Subiecte: accentuarea rolului exegezei biblice. Activitatea se restructurează pe 3 direcții: Unitate și mărturisire. va fi cea privind Documentul B. Alexandru Stan.E. prof. S-a alcătuit un nou Statut de funcționare. . este imperios necesar să se asigure pacea lumii și condamnarea războaielor.M. prof. Respectul pentru viață presupune grija față de ordinea morală din lume. condamnarea rasismului și înarmărilor.Hotărâri: o nouă definiție. Totodată. Ion Bria.R.5). N. O temă introdusă în discuție. după Scriptură. Duh și catolicitatea Bisericii.Subiecte: Sf. Temă: Iisus Hristos eliberează și unește. ales și în Comitetul Central. Liviu Stan. Dumnezeule și Hristos a înviat! Subiecte: s-a vorbit despre viață. . Ministeriu).Participare ortodoxă: Mitrop.C. lumina lumii.E. Sunt condamnate: prozelitismul. Note semnificative: adunarea a fost precedată de alte două întruniri: a tinerilor și a femeilor. Mitrop. serbarea comună a Paștilor. compartimente și comisii. Educație și reînnoire.P. Secretariatul General. progresul tehnologic și supraviețuirea omului. pericolul înarmărilor. Cultul acordat lui Dumnezeu într-o epocă secularizată etc. 5. Chițescu a fost ales membru în Comisia „Credință și Constituție”.O. Aceasta fusese propusă de P. Vancouver (Canada) – 1983. le înnoiesc pe toate!” (Apoc. Euharistie. 7. . . mai cu seamă prin estomparea diferențelor sociale.-Cat. 4. Fiul și Duhul Sfânt”. 6.Mesaj: reconcilierea trebuie pornită prin reînnoirea comunității umane. Participare ortodoxă: Î. . ce se va aprofunda mai târziu. Canberra (Australia) – 1991. Comitetul Executiv. S-a discutat asupra unei Declarații privind drepturile omului. Prof. Emilian Popescu. ep. Viorel Ioniță. respectul față de creația lui Dumnezeu. ca dar al lui Dumnezeu. elemente de cult comun: s-au cântat. Nairobi (Kenia) – 1975. Dreptate și slujire. Toate acestea au mai multe secții. Delegația noastră e condusă de Mitrop. în 1974.B. Iustin. și se străduiesc să răspundă împreună la chemarea lor comună spre slava unui singur Dumnezeu: Tatăl.

. continuă dialogul susținut cu Bisericile Ortodoxe. Partenie al III-lea. Nifon – aleși în Comitetul Central. persoane cu dizabilități. de a valida raportul Comitetului Central și de a alege noul Comitet și direcțiile de dezvoltare. 2. Daniel. P. că. papă și patriarh al Alexandriei.M. Reproșul este doar parțial întemeiat. prozelitismului și intoleranței.S. din Ecimiazin. Unii ortodocși (P. după observarea unui regres. preocupare față de poluarea planetei. izvor de viață. Mitrop. Sanctitatea Sa Aram.E. Prof. premergătoare . cu victimele conflictelor. dreptatea și libertatea. cu cei de culoare. bătrâni.E. au devenit o obișnuință. „Bisericile solidare cu femeile”. solidaritatea cu populațiile paupere ale Terrei. de a evalua activitatea depusă. puse la Canberra. sprijinirea categoriilor sociale defavorizate: copii. Viorel Ioniță Subiecte: elaborarea unor Declarații 1. după ce se retrăsese deja Biserica Ortodoxă a Georgiei. eliminarea pedepsei cu moartea. „Duhule al unității. De reținut sunt și rugăciunile de invocare a Duhului Sfânt. mai ales. Pr. „Duhule Sfinte. Subiecte: „Duhul vorbește Bisericilor!”. Pr. grija față de mediul înconjurător. Duhule Sfinte! Participare ortodoxă: Î. Obiective: 1. Catolicosul armenilor. 3. pentru reprezentanții celor 3 mari religii monoteiste). Dumitru Popescu constată beneficiile temeliei dialogului dintre religie și știință. prof. Prof. cu oprimații. pentru promovarea Drepturilor Omului. păstrează credința Ta!”. incluzând emanciparea femeii. de aceeași ființă cu Tatăl și cu Fiul”.S.S. Ioan Zizioulas de Pergam) constată. „Prin alianțe – menținerea vieții”. reconciliază poporul Tău!”. cu minoritățile. La întâlnirea de la Tesalonic. „Duhule al adevărului. 3. însă. Roadele Duhului Sfânt sunt: dragostea și adevărul.B.B. Duhul Sfânt este o temă. ca răspuns la misiunea lui Dumnezeu de conducere a lumii spre „comuniunea cu Sine prin Hristos”. ale organizațiilor de femei și tineret. de a celebra această Alianță.M. 2. Patriarhul Bisericii Copte din Egipt. Semnificativ: întrunirile preliminare. eliberează-ne!”. propuse cu acest prilej: „Duhule. pentru instaurarea păcii la Locurile Sfinte ale creștinătății din Ierusalim. „să recunoaștem responsabilitatea față de creația lui Dumnezeu și față de umanitate. împotriva războiului și. nicidecum o persoană a Sfintei Treimi. „Dreptul pământului și al identității”. Hotărâri: Se înființează o Comisie Specială prin care C.P. mai cu seamă având în vedere apropierea celebrării a două milenii de creștinism (s-a insistat asupra valorizării Ierusalimului ca loc de rugăciune și pelerinaj. transfigurează-ne și ne sfințește!”. care face parte integrantă din aceasta”. cu persoanele handicapate. combaterea rasismului. Harare (Zimbabwe) . care a culminat cu retragerea Patriarhiei Bulgare din C. „Dumnezeu și omenirea au fost împăcate prin Crucea lui Hristos” – de aici rezultă vocația misionară. Fragmente din mesajul final: „să respectăm în fiecare om chipul lui Dumnezeu!”. Sanctitatea Sa Shenuda. 8.1998 Tema: Să ne întoarcem către Dumnezeu cu bucurie și speranță! Participare ortodoxă: pr. Doar câteva structuri ecleziale protestante au o viziune eretică asupra Sfintei Treimi.33 Temă: Vino. „pentru ecumenism. împotriva implicării copiilor în războaie. Constantin Coman. reconcilierea și pacea.

protestanți. Pr.E.și în prezent). Ioniță: „Problema care se pune este ca CMB să nu se ocupe doar de probleme sociale şi să le neglijeze pe cele spirituale”. Așa a luat naștere C. Pr. Necesitatea consensului decizional. transformă lumea prin harul Tău! Participare ortodoxă: Î. președintele Africii de Sud. Nifon Mihăiță (ales în Comitetul Central și în Comitetul Executiv . Asist. Porto Allegre (Brazilia) – 2006 Tema: Doamne. 1998). Prof. la 13 dec. dar și încurajarea continuării dialogurilor pe teme doctrinare. sub genericul: „Africa – amprenta pașilor lui Dumnezeu”.E. să poată fi prezentată viața creștină europeană drept reper pentru creștinii altor continente. (K. vechi catolici.P. care a vorbit despre „50 de ani de succes în ceea ce privește activarea conștiinței lumii noastre în favoarea păcii. rugăciuni și alte ritualuri. teoretic.C. să creeze premizele înlăturării separatismelor dintre Est și Vest.34 Conferinței. Consilier Michael Tița (ales în Comitetul Central . spectacole religioase.și în prezent). Bulgaria și Georgia trimit observatori – studiază posibilitatea reintegrării. rugăciunea comună.).B. Cu prilejul Jubileului C.S. Identitate creștină și pluralism religios. Manifestări comune: studii biblice. întâlniri și teme În perioada „cortinei de fier” s-a simțit nevoia apropierii popoarelor europene pe temeiul moștenirii spirituale comune: religia creștină.E.K. Subiecte: Echitate economică: o lume fără sărăcie este posibilă!.K.B. Dr. să se realizeze apropierea creștinilor Europei. prin Consiliul Conferințelor Episcopilor din Europa (C. Înțelegerea și viziunea comună asupra C. • prin deschidere. Conferinţa Bisericilor Europene: structură. chestiunile aflate pe tapet fiind abordate mai mult sub aspect formal.E. cântări. 9. pentru cei săraci.E. Tot dânsul sesizează lipsa de profunzime a discuțiilor purtate. S-au executat diverse reprezentări artistice. cei dezavantajați și expropriați”. în prezent. Scopuri practice: • prin cunoaștere. anglicani. Tineretul învingând violența. a conferențiat Nelson Mandela.E. Hotărâri: se pun în practică recomandările Comisiei Speciale instituită la Harare pt.) – Conferința Bisericilor Europene. din care fac parte.B. Pr. Viorel Ioniță. Ionuț Alexandru Tudorie. Ecumenismul în veacul XXI. 126 de Biserici și 43 de organizații religioase asociate. mai cu seamă în ceea ce privește actele de cult.M. • prin înțelegere. În mod indirect. Structura confesională a acestora cuprinde: ortodocși. cele 15 Biserici Ortodoxe stabiliseră să nu mai accepte votarea în plen și celebrarea unor ritualuri comune S-a pus în valoare contribuția ecumeniștilor din țările africane. Dr. Biserica Romano-Catolică se află în dialog cu K. mai cu seamă în eclesiologie și în privința Botezului. . dialogul cu Bisericile Ortodoxe. organizare. dialoguri. 7.E. prof.M. (50 de ani de existență. Premisele dialogului inter-religios. V. Participarea ortodoxă la mișcarea ecumenică.

G. pe de altă parte. 2. prof. – Constituția C. Fiul și Sfântul Duh”.se militează contra prozelitismului și luptelor interconfesionale. Ep.B.B.E.alți participanți: profesorii Nicolae Nicolaescu și I.Coman 5. 1964 – Trăind împreună ca și continente și generații. Note caracteristice: .. Prof.și. Vicar Visarion Ploieșteanul. Bruxelles.E.s-a analizat semnificația actuală a slujirii ecleziale („diaconia” Bisericii). I. . Note caracteristice: .E. în Comitetul consultativ – pr.35 Definire (similară C.R.B. pentru a lua drept etalon relațiile dintre Sfinții Părinți și învățătorii lor.P. împreună cu P. care mărturisesc pe Domnul Iisus Hristos. se străduiesc să răspundă împreună chemării lor comune pentru mărirea unui singur Dumnezeu: Tatăl.G.s-au ales: în Prezidiu – IPS Iustin. .): este o „asociație ecumenică a Bisericilor Europene. Organizare: Sedii: Geneva. . Biserici în solidaritate.locul întâlnirii are un caracter simbolic – imaginea corabiei sugerând prefigurarea Bisericii. Coman. Logistică: Secretariatul General. Structură: 3 comisii: Biserici în dialog.M. Nyborg. Austria. . Întruniri și teme: 1.S. Profesorii: Ioan G. Teme: . ajutat de un Birou de Finanțe și Administrație și un Birou de Comunicații și Informații. Portschach. .G.S.s-a analizat problema conflictului dintre generații. pentru aceasta. Iar Î. . Biserică și societate. . Nyborg. cu o contribuție remarcabilă a Pr.K. ca Dumnezeu și Mântuitor – după Sfânta Scriptură . Marea Baltică (la bordul vasului Bornholm).R.O. 4. 1959 – Creștinismul european în lumea secularizată de astăzi. 3. I.s-a votat statutul K. Nyborg. ci unitatea și acordul între generații ne interesează”. Moisescu și Milan Șesan. care-i conduce pe oameni spre limanul mântuirii. și ucenicii lor. Iustin a precizat: „nu diferența.Coman.s-a arătat că Bisericile au ca atribut esențial al existenței lor vocația slujitoare a semenilor.O. printr-o delegație condusă de IPS Iustin Moisescu. pe de o parte. Coman.prima participare a B. . 1960 – Slujirea Bisericii într-o lume în schimbare. 1962 – Biserica în Europa și criza omului modern. care a arătat că un suport excelent al evaluării situației prezente ar fi îndreptarea atenției spre epoca patristică. Gh.IPS Nicolae Mladin al Ardealului este ales vicepreședinte al Adunării. care. 1967 – A sluji și a reconcilia: îndatorirea Bisericilor Europene de astăzi. a trimis o delegație condusă tot de IPS Iustin. pe atunci mitropolit al Moldovei și Bucovinei. Danemarca. și nu cea dominatoare asupra acestora. Organ de conducere: Comitetul Central (40 de membri) – condus de un prezidiu: Comitetul Executiv al Comitetului Central. Strasbourg. .

Alte teme: Hristologia ortodoxă și protestantă. Moisescu. Chania. Referatul principal. Viorel Ioniță și Aurel Jivi. Profesorii: Nicolae Nicolaescu. slujitori ai oamenilor.B. Text fundamental – Matei 20. Antonie atrage atenția asupra fenomenului secularizării. drd.R. .36 . Profesorii: Dumitru Popescu (ales director de studii al C.S. Ioan Săbăduș. Alți membri: ep. Iustin – ales membru al prezidiului.: – condusă de Mitrop. Antonie Plămădeală (își continuă mandatul în prezidiu). P. ci ca El să slujească și să-și dea viața preț de răscumpărare pentru mulți. susținut de arhim.). . . Engelberg.28: Fiul Omului n-a venit să I se slujească.E. Kallistos Ware (Oxford): „Duhul Sfânt în viața creștinului”. a avut titlul: „Concepția patristică despre prezența și activitatea Duhului Sfânt”. 1971 – Slujitori ai lui Dumnezeu.O. – condusă de Mitrop. Iustin.: – condusă de Mitrop. liberi pentru lume”.s-au cercetat bazele relaționării Bisericilor cu societatățile și cu statele europene. tema păcii. 7. Ioan Coman. Note caracteristice: din nou. Alexei de Tallin (actualul patriarh al Rusiei): „În puterea Duhului Sfânt.. S-a făcut. Ioan Bria. S-a evidențiat și rolul cultului în acest caz. ecleziologia și cosmologia.). susținut de mitrop. Ioan Bria (delegat C. Gh. bătătorita și trâmbițata paradă a păcii. corelată cu conceptul de unitate în Hristos. Dumitru Radu.M.O. Dumitru Fecioru. 8. ep.una din secțiunile de discuții s-a intitulat: „Creștinul și tehnologia modernă”. liberi pentru lume.Hristos constituie modelul suprem de slujire. S-a accentuat valoarea demersurilor ecumenice pentru realizarea unei societăți echitabile. s-a votat amendamentul: „ortodocșii insistă asupra faptului că unitatea de credință trebuie să preceadă comuniunea euharistică”. Alți membri: P. din nou. Christos Yannaras (Gr. 1974 – Fapt în mesaj: unitate în Hristos și pace pe pământ. Profesorii: Dumitru Popescu. reales în prezidiu. prezentat de prof. Moisescu. Nicolae Mihăiță. Antonie. Creta. Vicar Antonie Ploieșteanul. Delegația B. Ioan Ică. Ștefan Alexe.). Antonie – ales vicepreședinte al prezidiului. Al 2-lea referat. Alți membri: ep.E. 1979 – În puterea Duhului Sfânt. 6. Nyborg. Al 3-lea referat. misiunea și propovăduirea. Gh. consilier Dumitru Soare.R. Teoctist (ales în Comitetul Consultativ). Prelegerile și-au propus să reliefeze raporturile dintre cele două slujiri: față de Dumnezeu și față de oameni. De data asta. Grecia.B. Note caracteristice: Delegația B. La propunerea ep.S. Delegația B. pr. Elveția.O. Concluzie: comuniunea interpersonală trinitară trebuie să fie fundamentul Mișcării ecumenice.R.

9. Britanie. Bulgaria). Graz.rostirea Crezului fără adaosul Filoque. Doru Costache (Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti). prof. Cu acest prilej.U. Stirling. Pr. Ștefan Alexe.dialogul religie-cultură. colaborarea cu Conferința Episcopilor Catolici din Europa – foarte fructuoasă. Profesorii: Dumitru Popescu. Norvegia. Treime e luată ca model pt.S.B. M. Trondheim. Michael Tiţa.R.combaterea rasismului și xenofobiei. Viorel Ioniță. cuprinzând inclusiv o dată a Paștelui comună. Delegație ortodoxă condusă de mitrop.Î. Dr. Dr.E.N. -Delegație ortodoxă română condusă de Î. monahia Florentina Stoenescu (Mitropolia Olteniei). s-a evidențiat faptul că C. . Dr. Patriarhia Română a fost reprezentată la eveniment de o delegaţie condusă de I. Nifon Ploieșteanul.revine tema păcii. necesitatea uniformizării Botezului săvârșit în numele Sf. . .B. Daniel Ciobotea. Delegația B. 1997 – Reconcilierea.S. până în prezent. 10. Pr.S.E.Sf.: Mitrop. 1986 – Slavă lui Dumnezeu și pace pe pământ. . după ce se introduce în declarația publică o recunoaștere a drepturilor minorităților sexuale – Cauză a reconsiderării pozițiilor ortodoxe și chiar a părăsirii organismelor ecumenice de către unele delegații ortodoxe (Georgia. Pr. Antonie Plămădeală..E. despre data Paștilor. darul lui Hristos și sursa vieții noi. Cehia.rugăciuni comune. Viorel Ioniță. Austria.O. Teofan Sinaitul (ales membru în Comitetul Central). 11. .se revizuiește în mod radical Constituția C. P. Vicar Patriarhal. . mai ales.P. Antonie Plămădeală. Consilier Patriarhal. forumuri.S. Diac. .S. Mitrop. Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei (membru în prezidiul KEK).s-a discutat iarăși despre uniformizarea sărbătorilor și. Praga. a fost primită ca organizație nestatală în Consiliul social-economic al O. .probleme de ecologie.P. Treimi. Dr. discuții. . 12. Ciprian Câmpineanul. Monahia Nazaria Niță (Văratec). Alți membri: P. Dr.S. Ştefan Ioan Stratul (Mitropolia Banatului). . din care au mai făcut parte P. Dr. Scoția.se inițiază demersurile pt. Se adaugă pr. Note caracteristice: .P.B. 1992 – Dumnezeu unește – o nouă creație în Hristos.diferențele de opinii se adâncesc. Daniel a prezentat 2 studii biblice și o meditație teologică. Ioan Mircea Ielciu (Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu). 2003 – Iisus vindecă și reconciliază: Mărturia noastră în Europa. Dna Estela Camelia Dincă (TVR) şi Dra Gabriela Pipirig (ASCOR-Iaşi). . Daniel (ales membru în Comitetul Director și în Comitetul Central).37 Deziderate: un calendar ecumenic. membru în stafful C. viața Bisericii. .

Publicitatea negativă adusă istoriei creștinismului.C. locul și rolul lor în definirea unui mesaj creștin cat mai unitar.Împăcarea . Graz. Conferința Creștină pentru Pace de la Praga.38 centralitatea lui Hristos – înțeleasă în meditație și rugăciune.E. provocând o îngrijorare ce a culminat cu accentuarea unor note de laicitate în privința guvernării unor state europene precum Franța. ea poate dovedi că este păstrătoarea adevărului cu mari sacrificii. mai cu seamă după evaluarea lucrării misionare de până atunci. S-a simțit nevoia dialogului. practic. în mine și Eu în Tine. 19-20). mai ales că are șansa de a face acest lucru într-un cadru organizat și liber. prin însăși structura ei ființială. 1989 – Pace întru dreptate. concretizată în relevarea unor stări conflictuale dintre Bisericile creștine (care au condus chiar la războaie confesionale) au erodat mult din puterea de impact a prezentării creștinismului către necreștini. s-a constatat o reorientare a creștinilor în raport cu ecumenismul. Ciprian). 21). că misiunea a ajuns într-un punct mort. În ultima vreme (de la începutul sec. Ortodoxia şi dialogul ecumenic: identitate. stoparea traficului de persoane în Europa (contribuții deosebite din partea P. Toate aceste cauze au condus la deschiderea unor porți de comunicare între Bisericile creștine.S. să fie și ei în Noi (Ioan 17. Ca Biserică apostolică. bolnavă de sărăcie.E.B. țintă a unei invazii de imigranți necreștini. ea este păstrătoare fidelă a moștenirii ansamblului de norme dogmatice. violență și patimi. Faptul de a mărturisi Adevărul este un imperativ prioritar pentru ortodoxie. S-a observat. – C. conceptul nou de „vindecare a memoriei” – depășirea unor probleme actuale prin reevaluarea lor din perspectiva amprentei trecutului. Acestea sunt dialogurile ecumenice. 2007 – Lumina lui Hristos luminează tuturor. care-și analizează propria poziție. fără . Așa cum am arătat. discriminare. 1961-1985 – 6 Adunări Generale.E. Ca mărturisitoare în timpuri de restriște și împilare. Părinte. criterii şi condiţii de participare.dar al lui Dumnezeu şi sursă a unei noi vieţi Sibiu. XX). Ca următoare a poruncii misionare a lui Hristos (Matei 28. Adunări C. ea susține importanța unității creștine pe temeiul comuniunii persoanelor Sfintei Treimi: După cum Tu. morale și cultice transmisă de la Hristos și Apostoli. Mai mult. 1997 . 8. simbol al unității – apa Botezului. Hristos – taumaturg al Europei. ortodoxia se integrează perfect ideii de dialog ecumenic. atâta vreme cât pluriconfesionalismul creștin a scăzut mult din rezultatele convertirii la creștinism a celor de alte religii. Basel. s-a observat că alte mari religii au pătruns cu bune rezultate prozelitiste în arealul geografic dominat de creștinism.

adusă participării ecumenice ortodoxe. așadar. dialogul ecumenic trenează. În plan moral. sunt propovăduite și celelalte învățături dogmatice ortodoxe. până acum. 1. 3. Condițiile participării ortodoxe la mișcarea ecumenică se pot rezuma. cu bogăția ei de forme și simboluri. ca act sinergic consfințit printr-un ritual anume. se recomandă prudență în ceea ce privește o poziționare fermă față de problemele care ar necesita exprimarea unei viziuni ortodoxe unitare (mai cu seamă în chestiunile dogmatice). Criteriile participării ortodoxe la mișcarea ecumenică sunt. Stau mărturie Enciclicele Patriarhului Ecumenic Ioachim III. În plan doctrinar. la: -exprimarea mesajului ortodox coerent și distinct. în demersul lor religios. Poziționări favorabile Sunt tot mai multe voci care pledează pentru un tip de ecumenism de conveniență. că Biblia este plină de exemple negative în privința ritualurilor idolatre sau chiar a celor nesincere (Cain) sau neascultătoare (Saul). -datorită neîntrunirii. în preocupările privind refacerea punților dintre Biserici. din 1902 și 1904. preacinstirea Maicii Domnului). Mărturisirea credinței doxologice în Prea Sfânta Treime stă la baza oricărei colaborări între Biserici. de către unele denominațiuni. Implicarea ecumenică ortodoxă antedatează Mișcării Ecumenice propriu-zise. Se aduc ca argumente împrumuturile inter-creștine și inter-religioase. la noi. pentru a anihila orice acuzație de pan-erezie sau sincretism. viciile. -respingerea oricărui compromis în privința normelor deja stabilite de către Sinoadele Ecumenice (hotărâri dogmatice și canoane). însă. ortodoxia mărturisește în primul rând fundamentul trinitar al ecleziologiei sale. fără expresia mistică a spiritualității ortodoxe. ortodoxia rămâne fidelă normelor stabilite prin hotărâri canonice sinodale. Fără întoarcerea la aceste valori ale creștinismului autentic. Dumnezeu își rezervă dreptul de a fi foarte selectiv în această privință. -combaterea energică a oricărei tentative de a încuraja laxismul moral. 1. -reținerea de la orice forme de alăturare în acte de cult care resping în mod manifest sau implicit dogme de bază ale Ortodoxiei (cum ar fi. ortodoxia. la 1701 – Uniația). 2. rezultante ale fidelității ortodoxiei față de datul revelat în plan doctrinar. prin orice mijloace. dă mărturie puternică despre modul cum trebuie exprimată trăirea religioasă. În egală măsură. în baza revelației. de pildă. preocupându-se cu hotărâre de respingerea oricăror forme de promovare a unor practici imorale. În plan cultic.39 presiunile istoriei la care a fost supusă odinioară (la Ferrara-Florența sau. plecând de la recunoașterea reciprocă a calității de religie sau cult partenerilor de dialog. a Sfântului și Marelui Sinod Panortodox. în linii mari. care este considerat un adevărat deschizător de drumuri în acest domeniu. Hristos însuși impune restricții cu privire la săvârșirea . ca de pildă bradul de Crăciun (de origine lutherană). deviațiile. Să nu uităm. Liturghia trebuie repusă pe primul plan. păcatele. Aceasta presupune acceptarea faptului că. cei în cauză ajung să realizeze comuniunea cu divinul. moral și cultic.

în virtutea căruia se pot iniția dialoguri cu ceilalți creștini. condiționându-le de afirmarea smereniei. exprimă un adevăr dezamăgitor. Declarațiile șocante ale papei Benedict al XVI-lea din luna iulie 2007 au reușit să inflameze lumea creștină prin atitudinea de revendicare intransigentă a statutului eclesial. în timp ce Ortodoxia. dar contestată vehement de către protestanți. Bradul a fost acceptat datorită simbolismului său universal creștin. în realitate. occidentalii prețuiesc tradiționalismul răsăritean. despre care vom mai vorbi în studiul de față: lipsa de unitate și tensiunile dintre Biserici ortodoxe considerate „surori”. Kuraev. singura autoritate supremă admisibilă cu rol decizional este Sinodul Ecumenic.40 ritualurilor Legii Vechi. vor ieși câștigători apusenii. recunoscându-le catolicilor și protestanților dreptul de a-și defini ca „Biserică” forma de organizare religios-comunitară6. impregnată de ateism și aplecată spre ocultism. În privința unor împrumuturi. apreciată în esență de teologi ruși precum A. cu pretenție de unicitate. care acceptă dialogul inter-eclesial. Ne aflăm în fața unei mărturisiri sincere. Acest aspect a fost sesizat de către teologi precum Părintele Stăniloae. Reține atenția calificarea comunităților ortodoxe drept „Biserici particulare” – termen considerat jignitor de către unii. dacă va manifesta servilism față de Occident. Și chiar dacă se vede același chip în cioburile sparte ale oglinzii – pentru a-l parafraza pe Dosoftei Mitropolitul – cu cât se îndepărtează unele de altele. pot fi admise doar acelea care zidesc. Pot fi considerați . chemați să devină părți constitutive ale Bisericii Universale. o întrebare fundamentală suscită interesul teologilor: în ce măsură se regăsesc confesiunile creștine cuprinse în ființa Bisericii? În ce măsură însușirile Bisericii. ar însemna ca toate celelalte structuri comunitare ce-și revendică apartenența la creștinism să fie etichetate. pentru episcopul Romei. se regăsesc în structurile ființiale ale comunităților creștine – altele decât Ortodoxia noastră? Dacă vom restrânge unicitatea. legat fie de persoana Mîntuitorului cel veșnic în Treime. Celebru în acest sens este conceptul Părintelui de „sobornicitate deschisă”. fiecare dintre zonele de dezvoltare a unor spiritualități puternice are câte un mod diferit de raportare la realitățile social-religioase. fie de perenitatea sufletului omenesc după moarte. dar care. pentru că vor recupera pierderea imensă a Schismei și Reformei. conștientizând propriile minusuri ca aspecte pozitive promovate de alteritate. Este un semnal de alarmă: dacă această orientare persistă. și care nu contravin doctrinei și moralei ortodoxe deplin consfințite. iar orientalii visează după modernismul apusean. sincerității și împăcării cu semenii. imaginea este distorsionată. 2. nu avem dreptul să ne emitem judecăți în acest sens. mărturisite în „Crez”. sfințenia. apostolicitatea și catolicitatea Bisericii ca fiind proprii exclusiv Ortodoxiei. De fapt. Dileme eclesiologice În privința ecclesiologiei. Bunăoară. Ca persoane particulare. Una din chestiunile prezentate contradictoriu în polemicile pe seama rodirii sau nerodirii ecumenismului este legată de statutul eclesial. de-a valma. va ajunge să cunoască apăsarea postmodernității. precum și întârzierea nejustificată a strângerii „marelui Sinod panortodox” își pun amprenta asupra percepției Occidentului față de noi. drept eresuri ireductibile.

așadar. în cel mai pur stil protestant. Contestările în această privință caută să minimalizeze rolul religiei creștine ca liant al populațiilor supuse presiunii globalizării. de neconceput ca actul ce definește juridic alianța statelor ce alcătuiesc Uniunea Europeană – în speță. Kuraev. căci „marea contribuție adusă de creștinism în istoria umanității se referă la universalitatea mesajului creștin. implicând participarea credincioșilor ca Biserici vii. în același timp. gentilice. Aici trebuie să intervină misiunea ortodoxă. potrivit unor autori. manifestată în viziunea lui Homiakov ca o legătură invizibilă a lor cu Biserica. se arată a fi aici echivalentul unui tip de împăcare agnostică. afirmă: „Biserica este a lui Dumnezeu. Este. care recunoaște existența singurei Biserici văzute care păstrează învățătura revelată nealterată – cea Ortodoxă . acestea constituindu-se în veritabile prilejuri de a căuta să le experimenteze pe cele mai înalte. O analiză asemănătoare se poate face și în domeniul spiritualității. eminamente fundamentată și pe creștinism. În primul caz. oferă o soluție Alexei Homiakov. membre ale Bisericii celei una10. Și mai periculoasă (anti-eclezială. Globalizarea produce efectele distructive în planul spiritualității. chiar) este poziția lui A. consideră că și cei străini de Ortodoxie pot fi uniți cu Biserica ”prin legături pe care Dumnezeu nu a voit să le descopere”7. A doua expresie.41 parteneri de dialog cei care nu sunt membri ai Bisericii? Li se poate recunoaște calitatea de ”biserică” adunării lor comunitare? La aceste întrebări. fără orientarea ei instituționalizantă. Un echilibru care. social și cultural. specifică protestanților. care să-l preia pe cel în cauză și să-l canalizeze spre cunoașterea și aprofundarea misticii creștine autentice. nu este o cooperativă a noastră”9. Cei de alte confesiuni pot ajunge. cât și în plan moral. Constituția – să nu menționeze această moștenire comună. periculoasă pentru teologie. Așa se explică succesul misionar al unor comunități parohiale sau mânăstiri ortodoxe din Occident. din start. Excluderea factorului uman. dar și în alte teritorii ale lumii. vedem rigiditatea și opacizarea celor ce resping orice părere teologică. uneori chiar superficial și aprioric. impunându-se în fața păgânismului politeist. la umbra căreia se dezvoltă fie . civilizând practic popoarele barbare și transformîndu-le structurile nomade.și. la „forme inferioare de trăire duhovnicească”11. conduce la postularea triumfalist-predestinaționistă a unei eclesiologii exilată în cer. Unitatea creștinismului se cere a fi reevaluată din perspectiva afirmării sale ca religie majoritară pe continentul european. din apofatismul propriu Ortodoxiei. extrage toleranța față de eterodocși. care. Superioritatea creștinismului se observă atât în plan religios. în etnii așezate. care desființează o multitudine de bariere existente până la venirea lui Hristos13. din păcate. schematizând scolastic toate învățăturile Bisericii în ceea ce ei înțeleg prin mult prea generalul concept de ”patristică”. care impune. echilibru. măcar printr-o raportare la originea națiunilor lor. într-o contopire armonioasă cu băștinașii vechi europeni. Numirile date acestei interesante teorii merg de la ”speculație nepatristică” și până la ”exercițiu euristic ce se înscrie în tradiția apofatică a Bisericii”8. limitarea termenului de Biserică la un simplu rol conceptual. prospere. în cadrul cărora activează creștini botezați la ortodoxie dintre etnicii națiunilor occidentale12. atîta vreme cât se accentuează laicitatea vieții. mai fericită.

cel puțin în momentul de față. indiferent de confesiune. Iar dacă în plan doctrinar se constată diferențe insurmontabile. „unitatea Bisericii este înainte de toate o unitate în credință și nu o unitate în administrație. În orice caz. care să releve lumii întregi adevărul. Iată de ce este necesară mărturisirea lui Hristos ca Logos Mântuitor întrupat „în fața lumii de azi. precum și manifestările fundamentaliste și teroriste ale unor semeni ai noștri. O problemă spinoasă rămâne recunoașterea valabilității Sfintei Euharistii.42 curentele ateiste. cât și înseși numirile de „Biserici” pe care le folosesc comunitățile lor eclesiale. ar trebui să dea de gândit teologilor creștini. Toate noile mișcări religioase. Deci.. într-adevăr. fiecare de partea sa... profitând de lipsa de unitate a creștinilor. Vorbind despre aceasta. Meyendorff. nihiliste și seculariste. Exacerbarea violenței în lumea contemporană. unitatea administrativă nu poate fi decât expresia unei comune fidelități față de Adevăr. prin propunerile de înființare a Consiliului Consultativ al Cultelor și Institutului de studii comparative a fenomenului religios. fie produsele de tip New Age. Noi orientări în misteriologie Ortodoxia a susținut ca învățătura despre Sfintele Taine să constituie baza teologică a Consiliului Ecumenic al Bisericilor18. Acest dialog trebuie să conducă spre unitate. care „descrie necesitatea propovăduirii comune a Evangheliei în noua Europă unită15. fie sincretiste..Încă și azi. orice realipire la Biserică a comunităților separate de ea presupune în mod unic și inevitabil acordul lor asupra credinței17. 3. după observația pertinentă a lui J. proliferează. care-l transformă pe supraomul postmodern în propriul lui dumnezeu. și atunci. conținând rebotezarea și re-miruirea. adoptată în 2001. Iar apartenența la Biserică se definește – atât într-un caz. Și totuși. botezul nu mai poate fi repetat. unele desfășurate chiar în numele unor credințe religioase. Leonid Uspensky spune: „Ortodoxia și catolicismul roman își afirmă. fie de factură orientală. a societății omenești grav afectată de dezbinare și violență..16.. Însă odată săvârșit în numele Sfintei Treimi. sunt importanți pașii ce s-au făcut în direcția unei colaborări în plan practic. se administrează numai Taina Mirungerii. iată cum lucrează iconomic recunoașterea Tainelor. mai există voci fundamentaliste care neagă atât valabilitatea Tainelor săvârșite de eterodocși.efortul comun al tuturor Bisericilor și Confesiunilor creștine de a lucra la apropierea lor continuă prin dialogul iubirii și dialogul credinței. Și din partea Consiliului Europei se observă o deschidere spre a sprijini mai buna cunoaștere reciprocă și funcționare pașnică a organizațiilor religioase. cu pretenții de rescriere a religiei din temelii14.. în situație de urgență. Iată de ce este nevoie de un efort comun de a împărtăși acestei societăți tot mai bolnave valorile supreme ce decurg ca dar al jertfei mântuitoare a lui Hristos. el nu este echivalentul unei abdicări. prin Carta Oecumenica.. unitatea și unicitatea ca Biserică. Punctul de plecare în afirmarea unor astfel de contestări îl constituie existența în Molitfelnic a ritualurilor de primire la ortodoxie a celor de alte credințe. ca și în cazul eterodocșilor ce au deja botez cu formulă trinitară. cât și în celălalt – prin .prin. ci va da valoare adevăratei mărturisiri. chiar dacă a fost făcut de un laic.

care să convingă interlocutorii asupra adevărurilor Ortodoxiei. în toate domeniile religiozității. În acest sens. Noi. deschidere spre cel de alături. Florovski: „Pentru mine. 5. Încă o dată. pe care a primit-o catolicismul din partea Părintelui Stăniloae! 4. ca Trup al lui Hristos”19. mai degrabă. cu preaplinul pe care îl avem. deși unii se grăbesc să aplice prea repede îndemnul Mântuitorului. Misiune și toleranță Ecumenismul presupune. bolnavă duhovnicește”23. nici doi Hristoși. pentru că ea este singura ce va dăinui în veșnicie. 13. concretizată nu numai în acceptarea dialogului ca atare.) adesea au ajuns să devină foarte puternici.”22. în împărăția cerurilor. întocmai cum nu pot exista două Biserici. Chiar și unii ortodocși care consideră catolicismul drept o erezie. cu puținul pe care îl au (pe plan duhovnicesc – n. Vectorul ortodox Finalmente. inflexibil.n. Valer Bel.. ținând cu tărie tradiția ortodoxă”21. prof. să dialogheze cu reprezentanții acestora și să fie la înălțimea chemării sale. a cărei indispensabilitate este suprimată de A. luat în brațe ca scuză ipocrită: să-ți fie ție ca un păgân și vameș. Tocmai existența neîngrădită a liberului-arbitru face ca împlinirea acestei porunci să fie asumată de fiecare în mod personal. nu ca o „constrângere” și nicidecum ca o „perversitate”. Aceasta nu . dr. înțelepciune și respect. nu pot fi două Euharistii. Iată o confirmare a titulaturii de „Biserică nedeplină”. Un model pastoral-misionar în această direcție ne oferă pr. ci și în acceptarea lui ca partener de dialog. rămânem atât de săraci. 6.. preotul ortodox trebuie să dea dovadă de spirit ecumenist. Însă nu există. „occidentalii. Ceea ce înseamnă că una sau alta din cele două Euharistii nu realizează Biserica pe deplin.spune el. nu pot să nu recunoască faptul că „nimeni nu poate declara cu toată inima că Biserica romană a încetat peste noapte să mai fie o deținătoare a harului eclesial. unirea creștinilor înseamnă o întoarcere generală la ortodoxie. care nu sunt în comuniune între ele. referindu-se la iubirea de Dumnezeu și de aproapele. care afirmă: „În localitățile cu mai multe culte. reținem declarația lui Gh. prea des și. concluzia trasă de Hristos la sfârșitul pildei vameșului și fariseului își vădește valabilitatea. Kuraev: „A-ți reduce întreaga viață la un singur sentiment ar fi un act de autoconstrângere și o perversitate”20 . inevitabil. Erori ce pot și trebuie a fi îndreptate O primă greșeală care se face de către noi în abordarea problemei ecumenice este poziția de superioritate pe care ne-o arogăm prea mult. întregul demers spre ecumenicitate trebuie concretizat în lucrarea unei mărturii vii. Surprinzător. Aceasta este toleranța.43 împărtășire din Taina Euharistiei. Virtutea dragostei este cea spre care converg prin reducție toate virtuțile teologice: Mai mare decât acestea este iubirea – I Corinteni 13. A devenit.

în plan local. Biserica Unitariană. E ușor –astăzi – să stea cineva în iatacul netulburat al unui imobil ecleziastic și să peroreze despre inutilitatea dialogului ecumenic. la care participă și B. care. Armeană Apostolică. Nu ajunge la nici un rezultat. despre care pr. Reformată și Bis. economică. Vicariatul Ortodox Ucrainian. Bis.A. AIDRom – Asociația Ecumenică a Bisericilor din România Membri: BOR. vorbind de specificul țării noastre.R. educațională. Perfectibilitatea ei rezidă. Potrivnicie fără argumente O primă categorie de temeri privitoare la scopul participării ortodoxe în Consiliul Ecumenic al Bisericilor este legată de potențialitatea realizării unor . la 22 aprilie 2001. Reformată. adeseori. Deci. O Biserică adevărată nu înseamnă o Biserică perfectă”24. Cultul Baptist. creștinismul ar fi rămas. Evanghelică – C. Cultul Penticostal. Dumitru Popescu afirmă că „are o valoare inestimabilă pentru ecumenismul local”27. amintim rugăciunea comună. Lutherană – C. o sectă iudaică.R. din păcate. așa cum o vedem astăzi.44 înseamnă că tot ce a existat și există în ortodoxie.: AIDRom și S. Societatea Biblică Interconfesională din România Membri: BOR. Bis. am putea spune. în special Sfântul Pavel. incapabili de a se coborî din înălțimile teologhisirii la nivelul de înțelegere al celor mai puțin „inițiați”26.P. A fost semnată de președinții CBE și CCEE. Armeană Apostolică.A.B. 8. dr. în factorul uman. Există. AIDRom – întrunire 28 nov. Dintre ceremonii. mai ales în privința celebrării unor ceremonii sau exprimării unor poziții comune față de chestiuni de actualitate socială. Evanghelică – Sibiu. Dacă așa ar fi procedat Apostolii lui Hristos. Bis. ATITUDINI CONTRARE ECUMENISMULUI 8.. membrii Bisericii. Vicariatul Ortodox Sârb. dese impregnări cu mesaje prozelitiste) și în cererea sinceră ca Dumnezeu să desăvârșească unitatea credinței. două organisme care ilustrează ecumenismul local.. Bis. nu e capabil să se ridice la înălțimea coborârii lui Dumnezeu la noi. Condiția eficienței acesteia rezidă în apofatismul ei..1. fie inflexibili și mândri. noi.O. Bis. prof. Bis. Bis. Evanghelică – S.I. suntem perfectibili. în negarea oricărei afirmări a sinelui (care cunoaște. cel mult. 2006 – Charta Oecumenica în contextul românesc Charta are subtitlul: Direcții pentru intensificarea colaborării între Bisericile din Europa – primul document comun al Bisericilor după 1000 de ani. 7. Iar dacă spune cineva: Ce folos cu ecumenismul? E pierdere de vreme. Rezultatul spre care ne conduce logica e următorul: ultra-ortodocșii ecumenist-sceptici sunt fie insuficient pregătiți25. poate fi identificat cu Adevărul lui Dumnezeu.Ecumenismul local Se manifestă cu prilejul acțiunilor cultelor și confesiunilor. Nu se vor întoarce ereticii la ortodoxie! – acela este un exponat viu al mediocrității gândirii și acțiunii misionare a vremurilor noastre. politică. Cultul Adventist.

care confundă comunitatea ”sfinților” de aici cu cea de dincolo. pentru că ar însemna uzurparea prerogativelor Dreptului Judecător. apostații sau vicioșii învederați. tranșante. Iar aici. Se evită punctele de vedere proprii. De câte ori nu auzim folosindu-se expresii de genul: „dogmatizare rigidă” sau „sistematizare scolastică”! Sloganuri de tip : ”Știm cine este în Biserică!” ”Toți heterodocșii sunt în afara Bisericii!”29 sunt mult prea radicale și trebuie respinse din start. cerința expresă a unei atitudini de respingere în forță. din start. Este capcana întinsă de protestanți și neoprotestanți. cu rol de a individualiza aspectele particulare ale diferitelor grupări. mergând până la anihilare. interesul este acela de a diminua rolul dogmelor. Pe de altă parte. Fără a-i nominaliza. prin renunțarea la învățături doctrinare de bază ale Bisericii. pentru ca această ambiguitate să le facă ușor acceptate de către toți. negarea posibilității cunoașterii – la nivel metafizic – se exprimă prin opacizare. Se cunoaște faptul că. știința noastră despre apartenența cuiva la Biserică este limitată. Acesta este un slogan.45 acte de unire. rămâne religiozitatea. respingerea dialogului. potrivit principiului: „propaganda ecumenică obstrucționează tendința omului spre autocunoaștere”31. constatăm o altă rezultantă periculoasă: dincolo de dogme. Pe de o parte. aceștia sunt exponatele vii ale felului cum n-ar trebui să fie înțeles apofatismul în Ortodoxie. practic ireductibile. unele formulări ecumeniste sunt cât mai neclare. diferențele sunt mari. Nu concep să nu apeleze la autoritatea unor sfinți părinți și a unor canoane pe care le citează la tot pasul. autorii unor astfel de sloganuri rezumă ființa Bisericii doar la aspectul ei pământesc. prin care se situează voit în afara granițelor eclesiale. nu de a le pune în valoare pe cele adevărate și de a le demasca pe cele false. situându-se pe poziții radicale. Din păcate. în special cu creștinii din confesiuni protestante. vorbind în mod exclusiv de caracterul nevăzut al Bisericii. pentru moment. de fapt. Sunt destui teologi care se raportează strict la Tradiție. din aceleași motive legate de crezul lor personal și raportarea la dreapta judecată a lui Hristos. În plus. pe tărâm doctrinar. iar despre heterodocși nu putem conchide nimic. Aceasta nu înseamnă că noi putem emite judecăți în privința lor. Pentru unii. rămâne marea masă impersonală a așa-zisei trăiri religioase de tip nou. Din păcate. înțelegem doar că. de multe ori. fie panteist-oriental. chiar fundamentaliste. au aplicabilitate cuvintele Mântuitorului privitoare la neputința iertării păcatelor împotriva Duhului Sfânt (Marcu 3. fie secularist-globalizant. în desuetudine30. Pentru unii. De aici. Dezvoltând axioma de mai sus. exprimată prin trăire mistică. Comentariile noastre se . deși mesajul la care se referă este căzut. pentru a defini și compune un sistem de referință obligatoriu. în cazul lor. pentru că nu ia în calcul posibila sa apostazie. nu putem afirma că alteritatea include. Care este motivul pentru care Părinți precum Sfântul Ignatie Briancianinov vorbesc despre ”imposibilitatea mântuirii heterodocșilor și ereticilor”32? Este același pentru care afirmăm că nu se mântuiesc sinucigașii. Pe de o parte. în urma reducției afirmării individuale pe tărâm doctrinar. adevărata cale spre autocunoaștere trebuie să subsumeze interacțiunea cu semenii. 29). care sunt. ireductibile. iar mersul actual al întrunirilor confirmă acest fapt28. refuzînd să analizeze și conotațiile legate de accederea în Biserica Triumfătoare. nu avem acest drept.

Eu stau la ușă și bat. asemănând în mod rușinos pe promotorii ei cu preotul și levitul din pilda Mântuitorului (Luca 10. ca ortodox. într-una din scrisorile sale. însă. în acest caz. care dăm în vileag rătăcirile ereticilor și propovăduim că urmează o cale foarte greșită. el se consideră. aderând la o credință diferită. 19). pe un traiect valabil.(Matei. apropierea sau îndepărtarea lor de adevăr. învățați toate neamurile. 30). le-am mâna către prăpastie. cum ar fi infectarea cu bacteria falsei doctrine. suntem. criticii ecumenismului emit sentințe foarte dure. creatoare de impact emoțional. – Luca 6. Adevărata întrebare ce trebuie să ne frământe vizează autenticitatea învățăturilor lor. ca deținător al Adevărului în plinătatea lui. poate că vom pricinui în ei o criză de conștiință și o dorință de căutare a adevărului”34. sprijinindu-se nu de puține ori pe expresii plastice. prezentând-o ca alternativă pentru staul? Și cum ne-am mai asemăna Blândului Păstor. cel puțin din perspectiva pastorației creștin-orotodoxe. Desigur că analizăm prezența acestui har în ”Bisericile nedepline” – Catolică și Protestantă38. așadar. Sfântul Teofan Zăvorâtul sintetizează.. adresată fiului său duhovnicesc: ”dacă tu.. nu putem să nu observăm că aparentul radicalism al formulării citate este justificabil. 37). ți-ai pierde sufletul pentru totdeauna”35. Singurul lucru care trebuie să ne preocupe este mântuirea noastră: noi să nu cădem în erezie. ca să nu fiți judecați. nefăcând nimic pentru căutarea și readucerea în Biserică a celor rătăciți33? Ei bine. ai trăda Ortodoxia. Adevărul este că. Această atitudine este.. Concluzia sa se prezintă sub forma unei sentințe programatice.. Aleksei Homiakov avertizează că „discuția asupra mântuirii sau pierzaniei veșnice a celor de alte credințe este purtată într-un mod trivial și sectar”37. atunci când ne trimite: Mergând. dacă ne-am mulțumi cu pierderile din turmă. plină de trufie și totalmente nebiblică.. rezervîndu-ne dreptul de a opina asupra relativizării complete a rolului său desăvârșitor la neoprotestanți și secte39. lăsând această acțiune pe seama Domnului Hristos – Dreptul Judecător.. pentru cel aflat deja în greșeală. Este ceea ce ne cere Hristos. tot din dragoste pentru aproapele consideră și ortodocșii antiecumeniști că nu trebuie încurajată nici o formă de deschidere față de eretici: „noi. neezitând să se ofere pe sine însuși drept exemplu: Iată. Privitor la o astfel de perspectivă.36 Pe de altă parte. păstorii. de multe ori trebuie intervenit din exterior. Teologii ortodocși se exprimă la unison în sensul că admiterea vreunei lucrări harice sacramentale în Bisericile Occidentale se face . 28. îndreptățiți să afirmăm că persistența în erezie este o gravă eroare. prin iconomie. Cum am mai putea ține laolaltă oile turmei lui Hristos dacă noi. nu avem dreptul de a emite judecăți (nu judecați. O atenție deosebită este acordată de către tradiționaliști problemei lucrării harului în afara granițelor Bisericii Ortodoxe. caracterul total ineficient al discuțiilor purtate despre mântuirea sau damnarea ereticilor. autosuficient. pierzând sistemul valoric de referință. recunoscând valoarea universală a jertfei lui Hristos. pentru că. iar mărturisirea adevărului o necesitate vitală a exprimării dragostei noastre față de aproapele – asimilat.46 îndreaptă doar asupra faptelor pe care aceștia le săvârșesc.(Apocalipsa 3.20). la întregul neam omenesc. pentru a nu fi judecați apoi de Hristos. Revenind la întrebarea inițială. 30-37). după parabola binecunoscută. cu călătorul căzut între tâlhari (Luca 10. extinsă. În ceea ce privește persoanele în cauză.

și nu o luptă continuă pentru transformarea ființială a acestei vieți. Iustin Popovici. se simte lipsa de eficiență pe termen scurt al unui astfel de demers. Totuși. Pe de o parte. Demonism? Există. Însă despre calitatea de creștin și eventuala ei uzurpare de către cineva. care numește ecumenismul „un nou mod de manifestare a puterii diavolești”46. pe de altă parte. De la redactarea Documentului B. Meyendorff: „Concepția protestantă despre unitatea și plenitudinea Bisericii că ar aparține fie unui dincolo invizibil. și nu de revival. chestiunea lucrării harului în „simbolurile” (reminiscențele Sfintelor Taine) protestante și neoprotestante este extrem de spinoasă și comportă discuții aprinse între teologi. Adică o mutare a problematicii mântuirii dincolo de granițele vieții umane în trup.47 în virtutea unui mare pogorământ – o iconomie cu totul specială. Motivul? Tocmai modul lor de a se raporta la ecumenism.E. ca un refuz a ceea ce însuși Dumnezeu ne-a dăruit”45. dogma întrupării și cea a . cei ce analizează tocmai acest tip de iconomie se sperie și postulează în grabă că. iar restul este și el pe cale a se necroza44. Și au dreptate. destule voci care caută să argumenteze existența unei influențe demonice în ceea ce privește mișcarea ecumenică. prin mișcarea ecumenică. între teologii ortodocși. totodată. Dintre aceștia. criticile asupra implicării ortodoxe în direcția recunoașterii unor lucrări sacramentale departe de sensul lor creștin autentic. ci și modalitățile de abordare a lui. Teofan Zăvorâtul arată că protestanții „se aseamănă cu cei cărora li s-au necrozat trei sferturi din plămâni. ambele intens criticate: faptul de a-i considera pe eterodocși ca fiind creștini în același fel ca și noi și faptul de a recunoaște că Biserica lor este o ramură a adevăratei Biserici a lui Dumnezeu. sintetizat magistral de către J. Cu toate acestea. nu contenesc aprecierile și. nu ne putem pronunța fără să analizăm temeinic hristologia la care se raportează cel în cauză. Dialogurile și conținutul lor Nu numai dialogul în sine este ținta atacurilor anti-ecumeniștilor. pentru omul contemporan. se vădește meritul aplecării către frații „aflați întru așteptarea dragostei noastre”43. Aici sunt dezbătute două practici. 8. „ceea ce trebuia să fie excepție (oikonomia) a devenit normă”42. Despre condițiile în care putem recunoaște unei comunități calitatea de Biserică am mai vorbit. iar protestanții se raportează la el în sensul strict aprioric al prevalenței lui în fața liberului arbitru. Sf. fie unui viitor eshatologic. se remarcă figura intransigentă a Sf.M. pentru că romano-catolicii privesc harul ca pe un produs de marketing40. Este vorba tocmai de eclesiologia protestantă. 8. care trebuie să afirme în mod necesar un minim doctrinar îndeobște recunoscut de către toți: dogma persoanei treimice a Fiului lui Dumnezeu.2.3. Caracterizând această situație. mergând până la posesia demonică efectivă. apare ortodocșilor ca o negare a realității mântuirii. o eclesiologie de replacement.. în chestiunea spinoasă a predestinării41.

Nu putem fi de acord cu modul în care unii teologi se joacă. lipsa suspinelor de pocăință permanente sau „posomoreala ascetică”52. Este de dorit ca partenerii de dialog să aibe de împărtășit reciproc informații interesante despre propriile grupări religioase și să nu se gratuleze stereotip cu aprecieri false. într-o inacceptabilă propunere vizând toleranța absolută față de alte religii. mergând până la cauzele care au generat-o48. ar însemna că majoritatea ortodocșilor sunt eretici și trebuie excluși din Biserică. Iar protestanții și neoprotestanții. dar și stări sufletești. Antonie de Suroj. 8. De pildă: folosirea lumânărilor de stearină50. Catolicismul a „reușit” performanța de a credita în interiorul său structuri ale laicatului zis „harismatic” – în speță. David. a doua venire și judecata. Personal. Dacă ar fi să le considerăm erezii pe toate acestea. De altfel. Dialogul presupune afirmarea pregnantă a unor chestiuni ce țin de identitatea proprie. infamanți”47. jertfa și răscumpărarea. în creștinism se poate distinge pluriconfesionalismul cu o pregnanță ce depășește cu mult perioada de dispute din timpul creștinismului primar din epoca sinoadelor. concepte de o gravitate maximă. ci putem afirma că dorim ca valorile creștine ale celorlalți să se integreze în viața noastră ortodoxă.4. Aceste exprimări ascund. dacă vom analiza obiectiv această stare de lucruri. mergând până la recunoașterea formală a valabilității demersului lor ideologic privind mântuirea omului. unele ținând strict de ritual. numai dacă am argumenta prin simplul fapt că neagă în totalitate valoarea enunțurilor dogmatice formulate la Sinodul al VII-lea.48 unirii ipostatice. Ortodoxia însăși – cea mai fidelă datului revelat – este zguduită de schisme și promovează diversitatea în materie de cult. cu multitudinea de diferențe confesionale ce-i caracterizează. față de care ne vedem datori a preciza. o dată în plus. cu extensie uneori chiar și în plan doctrinar53. treptat. În limbajul curent al ultra-ortodocșilor creștini ruși. grupări și chiar secte. să-i folosim fără restricție. fără prea mare legătură cu învățătura bazată pe Revelație. o hidoasă hibridizare prin amestecul cu penticostalismul neoprotestant54. care consideră că ar trebui să curățăm acești termeni de „zgura care îi face. nu împărtășesc punctul de vedere al Mitrop. etichetând pe toți cei ce nu sunt „în front” drept eretici sau schismatici. precum: tristețea și jalea. parfumarea cu colonie înainte de mersul la biserică. Iar deschiderea ecumenică nu înseamnă în nici un caz susținerea unor concesii în materie de doctrină. se definesc drept erezii până și lucruri nesemnificative. pe scară largă. că erezia trebuie analizată și declarată ca atare numai de către un Sinod Ecumenic. se situează din start în afara dreptarului Sinoadelor ecumenice. învierea și înălțarea. utilizarea candelelor cu gaz51. Cu alte cuvinte. vom vedea că astăzi. pur și simplu. însă. Ecumenismul ca „erezie” sau „sincretism” Tendința inițială de a face front comun misionar în vederea propovăduirii creștinismului către necreștini s-a transformat. Apropierea doctrinară a Bisericilor se face „prin deschiderea lor comună față de lume”49 – afirma Părintele Petre I. de obicei. lingușitoare. iar schisma trebuie explorată în profunzime. pluralitatea religioasă în interiorul creștinismului putem spune că a devenit un . cu termenii „erezie” și „schismă”. În aceste condiții.

Ecumenismul însuși este numit de către Patrick Barnes „o erezie eclesiologică”56.A. sprijinindu-se pe contribuțiile lui L. în privința folosirii acestei expresii. neparticipând la ele. Bulgakov. se referă la constatarea sa că ecumenismul ar fi „pustiit” Biserica. mulți teologi ortodocși nici nu reacționează în sensul evaluării lui ca dogmă catolică (și bine fac. Nu numim eretic un budist sau un păgân. confirmate și continuate de unii dintre urmașii săi. Există o predilecție a unora de a eticheta drept erezii anumite formulări doctrinare catolice. pentru că ereticul e. nu s-au putut exprima asupra autenticității și reprezentativității adunărilor în sine. Una din expresiile des folosite pentru a defini originea apostolică și chiar raportarea justă la izvoarele Revelației în Bisericile Ortodoxă și Catolică este comparația lor cu cei doi plămâni ai organismului uman58. nu poate să nu țină seama de reconsiderarea poziției față de „erezii” și „eretici”. dreptul catolicilor de a emite dogme). este numai o cale dintre multe alte căi de salvare și că amănuntele credinței omului în Hristos sunt tot atât de neînsemnate.49 fenomen. în primul rând creștin. Singura argumentare a acestui autor. despre care ne învață Sfinții Părinți ai Bisericii Ortodoxe. Iar dacă afirmăm că există. În aceeași măsură. pentru simplul motiv că. Chiar dacă în catolicism se conferă unor Concilii statutul de „ecumenice”. la Conciliul I Vatican (1870) a anatemelor asupra celor ce nu recunosc primatul și infailibilitatea (incluzând pe ortodocși. așadar). despre o manifestare maladivă a supremației apusene în Biserică. Iar analiza lui. în ortodoxie sau în protestantism nu se poate afirma cu tărie nici formularea unor noi dogme (act față de care. Bunăoară.. vorbind. chiar jignitoare59. Citând din acești autori. Zander și S. Reconsiderând noțiunea. aprioric. nu numai de despărțire”55. lipsit de autoritate în chestiunea delicată a declarării unei erezii. nici condamnarea unor învățături ca fiind eretice.. mai degrabă. ele nu pot fi recepționate ca atare de ceilalți creștini. totuși. ortodoxia este oricum reticentă din start). atâta vreme cât n-au fost trecute prin filtrul de credință și har al vreunui Sinod Ecumenic. ortodocșii radicali își exprimă totalul dezacord. că harul lui Dumnezeu este prezent și în alte confesiuni creștine și chiar religii necreștine. că îngusta cale a mântuirii. Noi zicem că „pustiirea” e adusă de astfel de concepții greșite. se descoperă astfel că ea are în ea și factori de unire. de păcate precum invidia. Din păcate. sub toate aspectele. pentru că astfel contestă. o „erezie ecumenistă”. deși ele n-au și nu pot avea caracter de dogme. Mitropolitul Antonie redă un dialog edificator: „Ce este un eretic? E un frate. prin formule caraghioase. După excesele lui Pius al IX-lea. ce ar trebui tratată cu compasiune60. O piedică în calea dialogului bilateral cu catolicii este promovarea. ca și apartenența sa la o biserică sau alta”57.. precum și asupra subiectelor dezbătute. o astfel de atitudine este pe deplin justificată. Deși pentru catolici anatema . O astfel de atitudine se regăsește în viziunea ecumenistă a Mitropolitului Antonie Plămădeală. decât în măsura în care vin în contradicție cu dogmele deja stabilite la cele 7 Sinoade Ecumenice. ura sau neiertarea. față de primatul papal. răutatea. să-l lăsăm pe Seraphim Rose să o „definească”: „Convingerea caracteristică ereziei ecumenismului este aceea că Biserica ortodoxă nu este unica Biserică a lui Hristos.

este de reținut comparația făcută de ecumenic-scepticii zilelor noastre între formulările dogmatice de atunci și „compromisurile” de astăzi. Referitor la Sinoadele Ecumenice. dr. atitudinile ecumeniștilor sunt departe de acesta. Mă refer aici. pentru ecumenism. În ceea ce privește sistemul doctrinar definit la Sinodul II Ecumenic. devine un instrument monden din care va rezulta tentația specifică fundamentalismului”63. Pr. la new-ageri. precum permisivitatea divorțului sau anularea celibatului preoților. prin atitudinea mai nouă. Din păcate. ajungând să se compromită. Chiar și catolicii urmăresc. iar comuniunea interpersonală intratrinitară este modelul după care trebuie să se ghideze orice formă de interacțiune umană. cum sunt: existența băncilor și . potrivit căruia toate religiile sunt egale și că. în ortodoxie ea semnifică excluderea din comunitatea creștinilor. Dacă dogma deoființimii s-a precizat până într-atât încât n-a fost acceptată nici măcar modificarea unei litere (care ar fi schimbat. este o temă. cu tristețe. în consecință. promovat de adepții „mitului. necesitatea ecumenismului. de aceeași ființă cu Tatăl și cu Fiul” – arăta. pe de o parte. a venit timpul să se unească”65. Frica acestui autor provine și din înțelegerea greșită a unor curente ideologice venite din sfera disciplinelor așazis umaniste. în dialogurile ecumenice se consideră că sunt promovate „exprimări laxe. De aici și amplele confuzii care iau naștere în privința înțelegerii și acceptării sale. sub imperiul acelorași influențe secularizante. Andrei Kuraev consideră despre ecumenism că. favorabilă față de dialogurile interreligioase. el a devenit sinonim cu sincretismul. lumea occidentală post-modernă are toate șansele să ajungă postcreștină tocmai datorită împrumuturilor sincretice preluate pe filonul New Age din direcția de acțiune a sectelor orientale66. cât mai ușor acceptabile”61. că deosebirea dintre o Biserică și o sectă este dată de problema ecumenică67. nicidecum o persoană a Sfintei Treimi. căpătând nuanțe peiorative. însemnând răspândirea la scară planetară a propriilor lor învățături. Totuși. iar pe de altă parte dorind să definească raportarea diferitelor confesiuni la acest tip de mișcare. în primul rând. sensul primordial). conf.50 este un simplu blestem. „Duhul Sfânt. dar aș putea să extind conceptul la nivelul tuturor structurilor religioase influențate de post-modernism. devine triumfalistă. rezolvarea unor chestiuni spinoase de morală și de organizare internă.. Vrând să justifice. În mod clar. găsim. Degradat la nivelul unui simplu curent sincretist. Diac. vehiculată de mass-media. un mitropolit ortodox după Adunarea de la Canberra62. dogma Sfintei Treimi rămâne piatra de fundament a mișcării ecumenice. în mod radical. termenul de „ecumenism” se relativizează. însă. „Ecumenismul sincretist” este dorit de către cei ce caută o relativizare a vieții religioase. pătruns astăzi în conștiința publică. Mihai Himcinschi surprinde cel mai bine acest aspect: „Dacă viața eclezială nu va ajunge să trăiască realitatea deplină a comuniunii trinitare. riscă să disfuncționalizeze simbolistica. sociologul Ernst Treltsch afirmă. Chiar și în ortodoxie.. voci care doresc preluarea unor tradiții străine. „în accepția curentă. noile mișcări religioase se raportează la unitatea de credință doar ca la un deziderat propriu. întrucât orice formă de dialog trebuie să se raporteze la ea.”64 El vorbește despre un „ecumenism insidios”.

. în acest context. neroditoare. potențate de barierele spirituale ale autoizolării. În această situație. el cade victimă fie bolilor psihice69. Tumora panreligiei sincretiste este o perspectivă amenințătoare. canoane și posturi mai puțin aspre. chestiunea sincretismului religios.. cântarea din instrumente. cu condiția unei abordări personaliste a relațiilor interumane..P. artei și religiei față de tiparele general impuse. Sondajele arată că omul zilelor noastre. Arhiepiscop Dr. conferă un statut nou condiției umane în societatea post-modernă. se dezvoltă doctrinele eretice. 31-46). De altfel. rezultă două consecințe majore: 1. fie tentațiilor promise de către pseudo-evoluțiile spirituale promovate de sectele contemporane. de orientarea echilibrată către viață. feminismul și orizontalismul. cu atât mai mult cu cât se asociază extrem de insinuant globalizării din vremea noastră. De aici. inevitabil. Singurul leac în . apostaziei. lipsită de putere. Și asta în timp ce.aceștia nu fac un serviciu teologiei și autorității acesteia atunci când asociază ecumenismul cu prozelitismul. seacă.. Lipsa interesului față de valorile spirituale. experimentarea deficitară a ecumenismului de către unii este cauza cea mai plauzibilă a confundării acestuia cu sincretismul religios. părtaș la fenomenul mai amplu al consumismului globalizant. în gestionarea acestui concept. lascivitate. Radu Mureșan. renunțarea la orice formă de renaștere spirituală. distracțiile trupești. prin aservirea culturii. cu sincretismul. Secularismul – boală incurabilă. imoralității și falsității sectare. întrucât schimbă radical concepția unanim răspândită privind tratarea omului ca individ topit în marea masă a semenilor săi animați de aceleași idealuri: câștigul material. denumit fie pan-erezie. „este important ca sincretismul să nu fie înțeles numai în accepțiunea sa negativă. a noțiunii de „persoană”. Nifon Mihăiță. valorificarea. de cele mai multe ori. ca trădare a Ortodoxiei”68. ci putem găsi punți de legătură cu toți semenii. adesea. facilitate. acceptarea ecumenismului ca dialog personal cu eterodocșii conduce la exprimarea unor crezuri comune în planul filantropiei și 2. Înțelegerea și.”71. este receptiv la tot ceea ce înseamnă comoditate..? Discuțiile care privesc amplul proces de globalizare ating.51 șederea la slujbe ca la spectacol.S. pe bună dreptate. Este acesta un mijloc sau un scop spre care tinde globalizarea? Potrivit lect. Potrivit Î. beneficiind de cele mai sofisticate mijloace propagandistice. omul însuși simte nevoia de a înlătura lanțurile impuse de cerința de a fi „în ton cu moda”. instinctual și animalic – toate acestea sunt îngrijorătoare și ar trebui să constituie tot atâtea puncte comune în care Bisericile creștine să acționeze unitar spre însănătoșirea moral-socială. nu ne referim strict la implicațiile lui în plan doctrinar – unde lucrarea sa ar fi distructivă. cauzată de mândrie și autosuficiență. Tot aici trebuie amintite teribilismul și inconștiența tinerilor de astăzi. simțind în mod real comuniunea cu semenii ca o interacțiune cu Hristos însuși. Omenirea este bolnavă: peste tot se întind plăgile necredinței. dr. Ambele dau o lovitură grea globalizării. sub privirea noastră nepăsătoare. lipsiți. erodarea relațiilor interumane până la grade de depreciere coborâte la nivel primitiv. fie pan-religie70. al Cărui chip ei îl poartă în mod tainic (Matei 25. Și aceasta pentru că. cu o stare generalizată de imaturitate spirituală. mai cu seamă. aceasta echivalând. Vocile multora dintre cei ce-și zic „ortodocși” se aud doar în limitele unor granițe fizice. „.. mărturisirea Adevărului este redusă la o stare de auto-încredințare asupra dreptei învățături.

52

fața tuturor acestor insanități este mărturisirea lui Hristos Cel rămas în Biserica dreptmăritoare ieri, azi și în veac, Același (Evrei 13, 8). În trecut, au existat adeseori situații când puterea politică s-a amestecat în chestiuni religioase majore, aducînd, de cele mai multe ori, mari deservicii Bisericilor creștine. Și astăzi există voci ale unor autori care iau în calcul prespectiva ingerinței Uniunii Europene în problema ecumenismului. În acest caz, „un ecumenism obținut prin constrângere din partea Uniunii Europene sau dirijat de aceasta ar contrazice principiul libertății religioase și al dreptului de autodeterminare al Bisericilor și comunităților religioase”72. Se știe deja faptul că unele organisme mondiale și servicii secrete au profitat de mișcarea ecumenică pentru culegerea de informații din zonele despărțite de nedreapta „cortină de fier”. Despre aceasta, Părintele Diac. Petre David afirma: „Mult trâmbițata unire de compromis, de cunoaștere reciprocă din C.E.B., era, de fapt, o politică confesională antiortodoxă, manevrată de pragmatici din slujba K.G.B., C.I.A., F.B.I.73. Iar cercetătorul belgian Olivier Gillet, pe fondul unei critici acide la adresa relaționării între Biserica Ortodoxă Română și regimul comunist, opinează că prezența românească în cadrul mișcării ecumenice înainte de 1989 avea statutul de „releu al propagandei comuniste în Occident”74. În România, a existat o particularitate a întrunirilor ecumenice, desfășurate sub egida „ecumenismului local”, care au depășit, din păcate, granițele exprimării unor puncte de vedere distincte, apropiindu-se periculos de mult de realizarea acelui tip de sincretism atât de nociv Bisericii noastre, și despre care ne avertizează duhovnicii noștri de seamă, precum părintele Arsenie Papacioc. Este vorba de Centrul Internațional Ecumenic de pe lângă falimentara Bancă Internațională a Religiilor, care a dezvoltat și o Academie de Studiu a Religiilor, astăzi desființată pe motivul neacreditării de către Ministerul Educației. Motiv real, întrucât, deși unele cadre didactice se dovedeau a fi corespunzătoare chemării acestei Academii, nivelul de pregătire a teologilor „ecumeniști” nu trecea pragul mediocrității. Desființarea acestor structuri nu poate fi – pentru noi, teologii – decât exprimarea vizibilă a Proniei, care a oprit la timp ceea ce depășise granițele firescului dialog interreligios, devenind un amalgam de religii, concepte și simboluri religioase75. În plus, s-a constatat și amestecul distructiv al politicii și politicienilor în forurile ecumeniste amintite, mergânduse până la dezvoltarea conceptului de „ecumenism politic” ca „alternativă posibilă”76. Cu ce catastrofale rezultate – am amintit deja. Motivația cvasigenerală a „ecumeniștilor” sincretiști este rezumată sintetic în sintagma: „Toți ne închinăm la același Dumnezeu!”77. Pentru aceștia, unicitatea esențială a Divinității – sub orice formă de expresie s-ar percepe ea de către umanitate, este suficientă în sensul conturării stării de religie. O „stare” deplorabilă însă, pentru că, încercând împăcarea tuturor, noul sincretism se autodistruge în laxism și ateism. Cu atât mai mult este necesar acum ca Ortodoxia să vină în întâmpinarea fraților căzuți în amorțire spirituală, arătându-le că Împărăția cerurilor se ia prin străduință și numai cei ce se silesc pun mâna pe ea (Matei 11, 12). Sub paravanul sincretismului, se ascunde, însă, indiferentismul religios, specific societăților occidentale secularizate și pătruns vizibil și în spațiul ortodox. Omul postmodern îmbrățișează acest stil de abordare a religiei din conveniență. El știe că nu va putea satisface pretențiile

53

ritualiste, morale (cele doctrinare nici nu-l interesează) ale religiilor sau cultelor pe care le simpatizează; de aceea, se mulțumește doar să le aprobe, să le „observe” de sus, de la înălțimea celui ce i-a făcut o mare concesie lui Dumnezeu: L-a acceptat în toate formele revelaționale posibile. Se naște întrebarea firească: este acest tip de sincretism o formă de religie? Dacă ar fi să ne luăm după ceea ce cred promotorii lui, ar trebui să spunem că da, este cea mai avansată dintre toate. Dar, la o analiză atentă, realizăm că nu este așa. Dispare tocmai forma definitorie a religiei ca legătură personală a omului cu Dumnezeu. Se atrofiază, mergând până la dispariție, părțile constitutive ale religiei: doctrina, morala și cultul. Dumnezeul impersonal, nedefinit și confuz al sincretiștilor este, în același timp, și inaccesibil. Mai grav, este gândit, dorit și experimentat astfel. Nu ne mai miră, deci, că orice sentiment religios, orice formă de trăire mistică se suprimă din start. Sincretistul ajunge, treptat, la forma supremă de autoînșelare: crede într-un Dumnezeu universal, dar, de fapt, nu crede în nimic. Credința sincretistă îi este, de fapt, necredință. Și astfel ajunge să se refugieze în eul său „profund”, apogeu al egoismului, descoperindu-se pe sine mai important decât orice și decât oricine, chiar și decât acel „Dumnezeu” căruia îi recunoaște, sincretic, existența. Își remodelează personalitatea și, cu glasul perfid al autosuficienței, își proclamă „eliberarea” și „emanciparea” de sub tutela creștinismului tradițional, considerat a fi „depășit” și „retrograd”. O singură problemă îi mai stă în față ca stavilă: eterna „mare trecere” – moartea. Și, de aici, o stranie exacerbare a cultului morților, dezvoltat pe alocuri cu pregnanță, generând și alimentând chiar situații de-a dreptul ridicole78. Evaluând cauzele acestei stări de lucruri, generalizată la nivelul întregii societăți posmoderniste occidentale, pr. prof. Ștefan Buchiu afirmă: „Creștinii, în calitate de membri ai Bisericii, pot și trebuie să lucreze la o tot mai adâncă unitate în societate, la toate nivelurile ei, începând cu familia, dar și la apropierea dintre popoarele lumii. Pentru a putea face acest lucru, creștinii nu trebuie să-l situeze pe Dumnezeu undeva în afara lumii, cedând tentației secularizării contemporane, ci trebuie să afirme și să confirme, prin modul lor de viață, că Hristos lucrează prin ei...”79 Din păcate, așa cum am arătat, se constată pregnant o respingere a istoricității lui Hristos Cel vestit de evanghelii, preferându-se fie exilarea Lui (finalizată prin „moartea lui Dumnezeu” – după Nietzche), fie reformularea întregii sale biografii, prin „evanghelii” gnostice și alte ficțiuni (The Da Vinci Code), sau chiar prin demersuri pseudo-științifice (documentarul „sarcofagelor” pe canalul National Geographic). Oricum, toate aceste coordonate definesc „acea stare de spirit, atât de răspândită astăzi, care preferă să numească <toleranță religioasă> propria stare <călduță> duhovnicească, utilizând pentru definirea unei somnoroase indiferențe față de tematica religioasă cuvântul magic, la modă, <ecumenism>80. Omul care „trebuie să creadă în ceva” – nu crede, de fapt, în nimic. Dumnezeul new-agerilor este asimilat, în cel mai curat mod panteist cu putință, unei entități impersonale. Este acel „ceva”, nu „cineva”. Este programat așa, căci este exilat din start în exilul non-comuniunii, deci non-existenței. Omul postmodern este, prin definiție, quasi-egoist. El a pierdut bucuria de a împărtăși. Nu are nici ce, pentru că, de fapt, nu are nimic. Este singur în fața

54

lumii pe care crede că o poate stăpâni. Și, pentru a se simți bine, reluându-se și-n cazul lui ispitirea de pe muntele înalt (Matei 4,8), orbit de „frumusețile și bogățiile lumii”, el cade în genunchi în fața celui ce-i șoptește: „Toate religiile sunt bune, pentru că îl duc pe om la același scop. Închină-mi-te mie. Este exact la fel. ” Și astfel, supraomul ajunge să creadă, luciferic, că mântuirea e un ansamblu de bunătăți care i se cuvin în mod exclusiv, și pe care are dreptul să și le revendice, după bunul plac. Un amestec de vanitate, credință în destin, superstiție, ocultism, practici ezoterice etc. Conceptul de „păcat” nu mai există de mult, căci libertatea și mult trâmbițatele „drepturi ale omului” n-au voie să cunoască îngrădiri. Mai nou, „nu Evanghelia, ci ideologia <drepturilor omului> este chemată să devină instanța superioară în judecarea faptelor și convingerilor creștinilor”81. 8.5. Finalitate Analizând parcursul prezențelor ortodocșilor în mișcarea ecumenică, unii autori anti-ecumeniști exprimă critici dure, însă lipsite de temei. Se arată faptul că „implicarea ortodoxă în această mișcare a dat foarte puține roade” și „a fost de natură să infecteze mulți participanți ortodocși cu bacteria credinței eretice”82. Dincolo de tonul agresiv, voit plasticizat pentru atragerea atenției, nu descoperim decât o argumentare șubredă, mai mult, antibiblică și anticreștină. Nu se cunosc cazuri de Biserici Ortodoxe care să fi îmbrățișat erezii în urma purtării dialogurilor ecumenice, iar în privința „roadelor” – procesul obținerii lor este de durată și necesită perseverență. În orice caz, suntem datori a aplica principiul Mântuitorului Iisus Hristos, care ne cere să fim îndelung iertători (de șaptezeci de ori câte șapte – Matei 18,22).

9. Teologia Ortodoxă în cultura românească. Problema inculturaţiei. Ortodoxia românească în comunitatea ecumenică - punte între Occident şi Orient. Teologia Ortodoxă în cultura românească Există o strânsă legătură între Biserica Ortodoxă și cultura națională. Pe drept cuvânt, putem spune că Biserica neamului reprezintă spațiul virtual al plămădirii acestei culturi. Nu vorbim aici de importul unor direcții sau curente culturale, ci de crearea și susținerea unei culturi proprii, a românismului care, în mod necesar, este și ortodox. Cultivarea simțului estetic, exprimarea unei anumite forme de spiritualitate românească s-au împletit la noi cu istoria patriei și cea a Bisericii. De aceea, nu-i de mirare că, secole de-a rândul, până când modernitatea a adus moda cosmopolită a importurilor culturale, nația

55

română a realizat, în plan cultural, producții quasi-religioase, ortodoxe. Vorbim, așadar, de reperele românești ale unei culturi naționale, dezvoltată pe două planuri: • un plan elitist, al celor educați, de obicei, în mediu ecleziastic. Aceștia sunt producătorii, dar și consumatorii unei culturi românești impresionante, impregnată de ortodoxism. Se creează capodopere în plan arhitectonic (biserici, mânăstiri, case domnești și boierești), în stiluri specifice: stilul brâncovenesc, cel moldovenesc, etc.). Se pictează, în special, icoane, dar și tablouri votive (legate tot de spațiul religios, prin poziționarea lor pe pereții bisericilor ctitorite). Se execută broderii și țesături, multe dintre ele având destinație liturgică (veșminte, acoperăminte, epitafuri). Se copiază manuscrise și se tipăresc cărți, aproape în totalitate cu conținut religios (fie lucrări teologice, fie cărți de cult). Prima creație lirică românească o constituie versificația Psaltirii, realizată de Sf. Mitrop. Dosoftei. Arta muzicală este și ea foarte bine reprezentată, dar tot cu piese religioase. Distingem figurile psalților, creatori ai unui stil muzical aparte: psaltichia românească. Într-o oarecare măsură, cultura ortodoxă românească medievală este influențată de bizantinism, după cum observa N. Iorga. • un plan al oamenilor simpli, lipsiți de educație instituționalizată, dar păstrători și continuatori ai tradițiilor românești ortodoxe. În acest mediu se dezvoltă o cultură populară, care se bazează pe o credință religioasă puternică, viu ortodoxă, dar impregnată, uneori, cu elemente păgâne (superstiții). În perioada modernă și postmodernă, spațiul românesc este invadat de curente culturale străine, importate din Occident. După ce au făcut ravagii în planul spiritualității occidentale, favorizând dezvoltarea ocultismului, curentele umaniste au ajuns și la noi, pe filieră masonică, speculând sloganuri legate de împlinirea idealurilor naționale. Au existat chemări la auto-negare, prin renunțarea la tradiția ortodoxă – fie în favoarea creștinismului occidental, catolic sau protestant (Uniația, Școala Ardeleană), fie în favoarea curentelor oculte, spiritiste, masonice, fie în favoarea renunțărilor nihiliste la religie, așazisa „emancipare”, promovată de curentele materialist - ateiste și comuniste. Despre rezultatele acestor influențe în plan cultural, consemnăm următoarele: 1.există creații culturale „aliniate” la curentele din import, chiar dacă sunt realizate în România sau de către români. Acestea ne interesează prea puțin, întrucât nu reprezintă spiritul românesc, iar autorii lor pot fi considerați, în bună parte, victime ale snobismului și cosmopolitismului. 2.există creații culturale rămase fidele tradițiilor românești autentice. Acestea trebuie evidențiate și încurajate. Prin ele, supraviețuiește identitatea noastră națională. Nu degeaba, în perioada interbelică, în jurul revistei Gândirea, s-au grupat mari personalități ale culturii noastre (L. Blaga, N. Crainic, Ion Pillat, Vasile Voiculescu), promotori ai ortodoxismului tradițional. Mișcări mistice precum Rugul Aprins de la Mânăstirea Antim au contribuit la conștientizarea valorii perene a Ortodoxiei, cu prețul unor crunte prigoniri. Prin creațiile lor, numeroși autori au făcut un mare serviciu credinței neamului, găsind resurse artistice impresionante în filonul religios românesc și promovând cultura românească în context universal, ca exprimare a etosului nostru bimilenar creștin (ex: poeți: M. Eminescu, O. Goga, G. Coșbuc, Ion Pillat,

V.D. . Porumbescu. de exemplu. preoții și teologii s-au exprimat în lucrări teologice remarcabile. Problema inculturației În context misionar. Agârbiceanu. de fapt. unii autori deteriorează stilul autentic al culturii române. încercând să „aclimatizeze” exprimări culturale străine în spațiile neaoșe (ex. H.: manelele). materiale. 3. Bernea. Radu Gyr. Paulescu. acceptarea unor descrieri terifiante. A. integrate învățământului de stat (cu nedorita excepție din timpurile comuniste). Voiculescu. prozatori: V. aceasta însemnând fixarea unor norme de credință neschimbabile. D. Băncilă. Nu numai în trecut. inculturația presupune capacitatea propovăduitorilor Evangheliei de a-și adapta demersurile la specificul etno-cultural al destinatarilor Veștii celei Bune.56 Ion Barbu. D. pentru că reprezintă. G. Vulcănescu. L. că discursul religios trebuie realizat pe înțelesul fiecărui neam în parte. Noica. când viața noastră culturală era eminamente impregnată de teologie. Blaga. filosofi: N. mânăstirile au continuat să fie oaze de cultură și spiritualitate. Facultățile de Teologie au fost. Este foarte important să arătăm că teologia ortodoxă ocupă un loc de frunte în cultura românească.G. C. Din punct de vedere estetic. G. muzicieni: C. Pavel în Areopag – statuia Dumnezeului necunoscut). Brediceanu. Brâncuși. fie creează un amalgam sincretic. când Biserica neamului a jucat un mare rol în devenirea națională. Ionescu. artiști: C. Grigorescu. Lungu. I. din punct de vedere teologic. G. Cucu). oameni de știință: N. prezența semnelor zodiacale reprezentate în cărți sau lăcașuri de cult etc. Galaction. dar și a unor elemente ce ar putea fi adaptate „specificului locului” și 2. Există destule exemple ale modurilor de realizare ale unor forme de inculturație. acceptarea unor reprezentări iconografice necanonice – Dumnezeu Tatăl în chip de bătrân. Nichifor Crainic. V. în proletcultismul culturnicilor comuniști). – Sf. N. de către Ortodoxia românească (rituri ancestrale legate de înmormântare – acceptarea folclorului zonal. Pann.Roșca. Voiculescu.Savin. În aceste cazuri. ale chinurilor iadului etc). acestea se încadrează în categoria „kitsch-urilor”. incultă chiar. Cristina Crâșmariu.. potrivit exemplului dat de Apostoli la Cincizecime. inculturația constituie o problemă. N. Fie o ideologizează (ca. G.sub presiunea vremurilor. mici compromisuri. Tattarescu. Numeroși clerici au fost aleși ca membri ai Academiei Române. M. Ioan Alexandru. acceptarea ideii. a resurselor mass-media trebuie a se realiza fără complexe. Arghezi. Aceasta presupune îndeplinirea simultană a două condiții: 1. pentru a ajunge la sufletul secătuit al omului afectat de presiunea sistemului macro-social contemporan. +Bartolomeu Valeriu Anania. T. I. Turcea. pentru a găsi acele resurse de la care se poate porni în realizarea unei convergențe (ex. Acestea arată interacțiunea cu o societate nepregătită suficient. T. de la bun început. ci și în timpurile moderne și contemporane. cunoașterea temeinică a auditoriului. Breazul. Totuși. există și cazuri în care inculturația devine folositoare: atunci când ajută la adaptarea discursului de predicare a Evangheliei la cultura postmodernă: folosirea internetului.

. Tot Miron Cristea va propune Patriarhiei Ecumenice convocarea unui Sinod Ecumenic al Ortodoxiei.R. Vasile G. Dumitru Coravu. Ispir scrie articole în revista „Viitorul” din Iași: Prepararea unui Sinod Ecumenic (1914) și Unirea Bisericilor.E. Chițescu. Delegația noastră a fost formată din Mitrop. Vasile Ispir ș. .57 Ortodoxia românească în comunitatea ecumenică .la Amsterdam 1948 – Adunarea de constituire a C.E. consilieri patriarhali (pr.R. Italian Giulio Mazini.punte între Occident şi Orient. Emilian Popescu.Au fost aleși. au făcut parte și alți episcopi (Lucian Făgărășeanul. monahi (arhim. din același an. Iuliu Scriban. Arhim. Tot I. .E. 1921).la cele conferințele organizate de cele două direcții premergătoare C.E. datorită situației dificile de după război.B. dar și unei hotărâri luată la o Conferință ortodoxă de la Moscova. în Comitetul Central al C. este invitată.1961 – New Delhi – B.B. este primită în C. Nicolae Corneanu. în 1914 – Constanz. Arhiepiscopii: Victorin Ursache și Vasile Târgovișteanul. Ioan Vasile Leb).M.M. Nicolae Bălan. mitrop.M.Asociația mondială pentru promovarea păcii internaționale între națiuni prin Biserici – înf. director executiv al departamentului Unitate și Înnoire). Ion Bria (director adjunct al comisiei Misiune și Evanghelizare.schimburi de scrisori Miron Cristea – J.B. Elveția. Epifanie al Buzăului). B. . Mott și Irineu Mihălcescu – Visser. Nectarie al Bucovinei.: Mitropoliții Iustin Moisescu.t Hooft. . corespondența sa cu episcopul anglican John Greig de Gibraltar. director al comisiei Reînnoire și viață parohială. monahii (Nazaria – Văratec.E. ..Din delegațiile românești la Adunările C. . prof. profesorii: Liviu Stan și N. Aurel Jivi.întâlnirea arhim. Alexandru Ionescu. ep.R. . Cecilia – Moldovița). Justin Moisescu și pr. Remarcăm deținerea demnității de vicepreședinte de către Miron Cristea – mitropolit primat și viitor patriarh al României. prof.Notabilă este și prezența românească în cadrul diferitelor organisme ecumenice dezvoltate în cadrul C. Lucia – Pasărea. . dar nu poate participa. Vartolomeu al Râmnicului. profesori de teologie (Dumitru Popescu.a. în diferite mandate. Alexandru Stan. Eufrasia – Dealu. Bartolomeu Anania).B. Participă la conferința Life and Work de la Stockholm (1925).O.Prof. Antonie Plămădeală.Conon Arămescu Donici poartă dialoguri ecumenice cu preoții catolici din Graz și cu pr. Life and Work – participă delegați români de marcă: mitrop.O. Viorel Ioniță. Dumitru Abrudan.M.pr. Contribuții ecumenice ale teologilor români . Publică o mulțime de materiale cu conținut ecumenic în revistele vremii. .: . Iuliu Scriban cu episcopul anglican Gore (Londra.B. .B. Scriban organizează la București o conferință cu tema Unirea Bisericilor (1923).E. Dumitru Soare). Nifon Mihăiță. prof. Prezențe ortodoxe române în organisme ecumenice.M.: Faith and Order.

inclusiv din vremea fanarioților. . prof. Ioan Sauca (directorul Institutului Ecumenic de la Bossey – Elveția). .domnitorii munteni solictă papilor trimiterea de episcopi pentru credincioșii de rit catolic din Țara Românească (ex. în timpul lui Alexandru cel Bun (1413).s-au organizat politic. .situația interacțiunii cu catolicii în Transilvania o vom analiza într-un curs separat.scrisoarea domnului Ladislau (1369). 1. cărți de cult destinate creștinilor din țările ocupate de turci.Preafericitul Părinte Patriarh Daniel (profesor și director adjunct al Institutului Ecumenic de la Bossey – Elveția. .Sf.domnitorii români arată respect și îngăduință. e) Alte grupări: . . . . prin care solicită românilor ortodocși să aibe toleranță față de frații lor catolici din cuprinsul Țării Românești – va fi urmată de acte similare în sec. având în Moldova o episcopie recunoscută de Alexandru cel Bun (1401). Toleranța religioasă a românilor. bisericii sașilor din București (ex. diverși domnitori (printre care Vasile Lupu) vor încerca să obțină de la pontiful roman numirea de cardinali polonezi uniați în fruntea catolicilor din Moldova (fără rezultat.numeroase Hrisoave. b) Toleranța față de armeni .în Moldova.Basarab I a avut o soție catolică. În timpul Sf. . Ștefan cel Mare – se așază lângă Prut (Huși). precum și unele înlesniri. . unde va dăinui până în 1520.unii bogomili (pavlicieni) refugiați din Bulgaria s-au așezat lângă București (Cioplea). d) Toleranța față de protestanți . c) Legăturile cu ivirenii . întăresc privilegiile clerului și credincioșilor catolici.husiții își găsesc refugiu în Moldova.Toleranța religioasă în Țările Române a)față de catolici: . între 1986-1988) . după valurile de împilări la care le-a fost supusă țara de către turci.au fost primiți în Țările Române cu ospitalitate. perși. Mihail Constantin Șuțu – 1784) și Iași (1813). . dr. . Matei Basarab) sau sprijină lucrările de reparații biserici și catedrale catolice. Zareh Baronian.58 .episcopia catolică se va muta la Baia. . cu binecuvântarea papei Urban V. într-o comunitate cu privilegii aparte.pr. tipărituri.din București a fost originar patriarhul suprem și catolicos armean Vasken I (+1994). Lațcu Vodă. precum și religios. când vom urmări misiunea acesteia în zona Trotușului și Bacăului. în teologie al Facultății noastre. 10. fiind persecutați de Matei Corvin. având ca păstor pe Andrei de Cracovia. XV (Vlad Dracul oferă privilegii preoților catolici egale cu ale celor ortodocși). tătari. Uniatismul-aspect problematic al dialogului ecumenic. Antim Ivireanul – personalitate marcantă a culturii românești: schimburi culturale.teologi armeni au studiat la noi: Cuv. Doamna Clara. a înființat o episcopie latină la Siret. însă).

. 1274.Florența. • dificultățile ortodocșilor. XX nu este nicidecum rodul vreunei acțiuni oficiale a B. cu sprijin apusean. ajungând. încercându-se. Mihail Bulacu. Uniația 1928 – papa Pius X publică enciclica Mortalium animos. Premisele uniației: • expansiunea teritorială a Bisericii catolice. Stârnește reacții din partea Patriarhiei Ecumenice. 1701.mahomedanii n-au fost lăsați. • ortodoxia. este redusă doar la valoarea ei strict rituală.după unele opinii. dar și prin Moldova (jud. treptat. 1443. Biserica Unită păstrează doar ritul ortodox. Țările în care se găsește o populație predominat ortodoxă au prigonit (cu excepția Greciei) Bisericile Ortodoxe Autocefale. au condus la apariția unor soluții „salvatoare” uniatiste: Lyon. în aceeași măsură. prin vocea pr. Moruzi). decepții teribile: promisele rezolvări ale situațiilor dificile. animate de crezuri politice. prin care cere tuturor Bisericilor. M. Transilvania. ci a unor persoane particulare. • se speculează și necesitatea cultivării relației dintre Biserică și stat.R. Autocefalia este privită drept cauză a slăbirii puterii lor. s-au dovedit a fi promisiuni mincinoase: Constantinopolul cade sub turci la 10 ani după trâmbițata „unire” florentină.B.. la o stare de bunăstare materială recunoscută. în prezent. La fel. iar de la noi. etichetarea ei drept structură disidentă.59 . ea urmează neabătut calea Romei. confesiunilor și cultelor să se întoarcă la catolicism. obiceiurile lor. cu condiția să nu facă prozelitism. Ei au beneficiat de recunoașterea etniei și religiei prin hrisoave ale domnitorilor noștri (Al.O. datorită conflictului deschis cu Imperiul Otoman și pericolului real al ofensivei lor religioase (care a avut victime chiar domnitori.O. cu mențiunea că singura entitate statală capabilă să apere. C. Ferrara. sub pretextul îndeplinirii sensului universal al primatului petrin clamat de papi asupra întregii creștinătăți. . în privința afirmațiilor doctrinare. interesele Bisericii este Statul Vatican. astfel. prin promovarea unor idei precum „întoarcerea la unicul staul” sau deținerea „plenitudinii adevărului”. religia.lipovenii s-au așezat în Delta Dunării și nordul Dobrogei. în plan național și bisericesc. precum Mihnea Turcitul). Toate au însemnat. tătarii în Moldova. Suceava). Ipsilanti. Intoleranța manifestată față de evrei în sec. iar românii transilvăneni nu primesc dreptul de a . să se stabilească în Țările Române. primii evrei din spațiul românesc s-au aflat printre coloniștii romani aduși în Dacia de către Traian. Notă conclusivă: Toți aceștia au fost primiți în Țările Române. inițial. naționalist-legionare. în accepțiunea catolicismului roman. f) Toleranța față de religii necreștine: . Șuțu. solicită Bisericii Romano-Catolice să renunțe la pretenția de a se considera ținta tuturor demersurilor ecumenice universale. unde conviețuiesc pașnic cu românii ortodocși până astăzi. fiind tolerați cu limba.R. Au pătruns masiv în Dobrogea.

asistăm la distrugerea ultimelor vetre ale spiritualității ortodoxe. încercând să sensibilizeze opinia publică. -manual: Bhagavat – Gita. șantaj și fals în acte (descoperirea manuscrisului „unirii” de către istoricul Siviu Dragomir. Cloșca și Crișan. fiind în continuare împilați în propria lor țară.60 se numi națiune „receptă”. cu sprijinul autorităților publice centrale și locale. națională și internațională. a dovedit că paginile cu semnăturile protopopilor au fost falsificate. răscoala lui Horea. Cunoaşterea lui se face prin Bhakti-yoga (yoga devoţiunii). „ascuns” într-o bibliotecă din Budapesta. preotul grecocatolic de la Biserica Ursulinelor din Sibiu. există comisii de mediere a situațiilor tensionate din teritoriu. fiind desprinse dintr-un document mai vechi și alipite unui text alcătuit de iezuiți). și care n-au fost despăgubite niciodată pentru pagubele produse de Bukow. De partea cealaltă.. -doctrină: Krishna – Dumnezeu unic. identificându-se soluții.A. • revenirea uniților la ortodoxie.U. deși aveau posibilitatea de a se alipi catolicilor. Deranjează mult atitudinea uniților. Deviații psihosociale ale mișcărilor religioase 1. Dumnezeu este Spirit. Cred în reîncarnare. Sufletul = antimaterie. din ordinul Mariei Tereza. creator al lumii. pretinse în numele pontifului roman. . extrem de gălăgioși. • în cazul concret românesc. asupra presupuselor „abuzuri” și „încălcări ale drepturilor” (de exemplu. Noi mișcări religioase desprinse din mari religii orientale 1. În prezent. Toţi oamenii trebuie să ajungă la conştiinţa interioară de natură „divină”. însă s-au înregistrat și revendicări absurde. Sofronie și Oprea. sașii și secuii. Hare Krishna – Asociaţia internaţională pentru conştiinţa lui Krishna (ISKCON) -întemeietor: Swami Prabhupada – S. Bukow. SECTE RELIGIOASE DE PROVENIENȚĂ ORIENTALĂ. mulți dintre ei s-au integrat cu bucurie în Biserica Ortodoxă. asupra unor imobile bisericești. egală în drepturi cu ungurii. Scrieri sacre: Vedele. impus prin presiune. deși percepută ca lucrare a regimului comunist proaspăt instaurat. în 1948. 1960. cu o prestație lamentabilă – adevărată văicăreală penibilă – în timpul Adunării Ecumenice Europene din 2007). care au întreținut pe spesele lor respectivele imobile. 11. Ca dovadă. a însemnat o restabilire a dreptății istorice pentru românii transilvăneni. uniația a însemnat un act samavolnic. Sau izbit de cuvenitul refuz al comunităților ortodoxe. • libertatea dată uniților după 1989 s-a manifestat prin posibilitatea organizării cultului. ca proprietar al lor. • uniația a fost și este generatoare de conflicte: opoziția sfinților Visarion. biserici și mânăstiri (Sâmbăta) de tunurile gen.

Aceasta este mai accesibilă europenilor. ceremonia ceaiului. ajungându-se la starea de brahman. -în Europa. Aşa au apărut ei. Kigen. Constanţa 1999. Susţin că fiinţa umană e legată de energia cosmică prin 7 centre energetice (chakre). care explică şi adaptează în sistem budist şi hindus noile cuceriri ale ştiinţei. raşi în cap (cu şuviţă-n creştet).. Buc. Buc. David. biologi. în afara regimului vegetarian. 2. informaticieni. teatru. considerat „mănăstire”. Dogen. ard lumânări şi beţişoare parfumate. la Ed. autorul cărţii Zen adevărat (tradusă şi la noi şi publicată în 1993. Humanitas. vine un reformator care-i readuce pe oameni pe calea morală. arte marţiale. Pentru România şi Ungaria. Tot el a înfiinţat „Asociaţia internaţională Zen” şi a organizat peste 100 de „dojo” (grupe) de zen. -Practici: adepţii par obosiţi. 2003.ascendentă. în India de către Baba – mare guru. parfumuri. 2. pictură. astronomi). Cluj. adepţii acestei grupări. Zen adevărat. -provine din budismul zen. 2004. Limes. Alan. David. lider spiritual zen este Yvon Bec. secta zen e adusă de Taisen Deshimaru. Bibliografie: Achimescu Nicolae. -Doctrină: odată la câteva mii de ani. Axis Mundi. Ed. P. vol. răspândesc literatura specifică. Humanitas. -yoga este de două feluri: 1. mai ales din Japonia şi India. se adună în săli speciale.descendentă (recomandată de Hare Krishna): descoperirea sufletului. -„concentrarea” se realizează în urma aşezării pe o pernă neagră.. rotundă. atunci când pleacă de la simţuri.61 -practici: veşmânt tradiţional indian (galben-portocaliu). cântă mantre. caligrafia. adesea împreună cu cerşetoria sub forme mascate: cântă. Limes.I. alimentaţie vegetală. 1993. Invazia sectelor. 2. 1997. care face legătura . Cluj. Wats. Merton. concentrare => a te aşeza la meditaţie. 1989. Constanţa 1999. Mistici creştini şi maeştri Zen. prin minte. -Panteism: Dumnezeu este energia fundamentală a Universului. Thomas. Ananda Marga (Calea Fericirii) -org. Axis mundi). pentru că nu impune restricţii. 3. -se pretinde salvatoarea credinţei. de la „za” = a te aşeza şi zen = meditaţie. înfiinţat în sec.A. trezirea conştiinţei spre a vibra în armonie cu Krishna. cu respiraţia controlată. Invazia sectelor. Deshimaru. neglijenţi şi practică meditaţia în locuri publice. Noile mişcări religioase. Bibliografie: Achimescu Nicolae. Herald. 2. în poziţia „lotus”.U.. Taisen.. Zen. -alte practici: ikebana. P. într-o poziţie intensă de concentrare.. pictează etc. Calea Zen. vol. Buc. Nouă texte comentate de maestrul Taisen Deshimaru. Au teoria despre „microvita” – o formă primitivă de viaţă. Noile mişcări religioase.I. La Paris au un templu special. -Doctrină: tema centrală este „zazen”. Secta Zen -mişcare originară din Orient. XIII de maestrul Dogen în Japonia. 2004. În rândurile lor se găsesc oameni de ştiinţă (medici. pătrunde în Europa (Elveţia) şi S.

să se cufunde în eul lor profund. -meditaţia a ajuns să fie predată în şcoli şi Universităţi şi practicată în mânăstiri apusene. ei susţin că nu sunt o religie. să se îmbrace oranj. ca toţi oamenii să mediteze de două ori pe zi. Liderii au aspectul unor călugări budişti. În 1992. -în România: pătrunde clandestin în anii 1980. pentru a se elibera. De aceea. înlătură stresul. „Mama pură”: Shri Mataji Nirmala Devi şi Sahaja Yoga -originară din India.62 între fizic şi psihic. -în România: conferinţe. asupra căreia se meditează câte 20 de minute. Este suficient. să cedeze 2% din venituri grupării. asasinate etc. -Practici: se guvernează după un Regulament: adeptul trebuie să-şi schimbe numele. Este aleasă câte o mantra – formulă de incantaţie. -origine hindusă: tehnicile au. printre intelectuali şi practicanţi de yoga. f. îmbunătăţeşte starea economică (toate acestea prin înlăturarea stresului din „conştiinţa colectivă”). „cele 16 rugăciuni de iniţiere”. Cred în reîncarnare. sporeşte randamentul. ajungând astfel la Absolut. Actualmente: peste 5 milioane de adepţi pe glob. ci o practică naturală. speră într-o viitoare conducere unică pe glob. Ritualurile constă în: meditaţii (relaxare+somnolenţă). Ceremoniile au loc în imobile speciale. organizare de asistenţă socială – colectare şi distribuire de ajutoare la spitale de copii. în faţa unor planşe cu rugăciuni în sanscrită. Cursurile de meditaţie se propagă rapid prin Case de cultură: primele gratuit. studiază în Anglia şi întemeiază o religie bazată pe iubirea de mamă.U.. Pentru obţinerea gradului de instructor se aplică o şcolarizare intensivă. următoarele plătite. -sprijină globalizarea. se manifestă un efect de câmp. reduce tensiunea cerebrală. se numesc dada (frate) şi didi (soră). contra cost. are rol terapeutic şi poate fi ajutată prin practici yoga şi meditaţii specifice. -scop: răspândirea tehnicii de meditaţie numită „a inteligenţei creatoare”. 5. se înregistrează oficial. alternând cu cântări orientale şi dansuri. cu sediul la Cluj şi denumirea „Asociaţia din România a Societăţii Internaţionale de Meditaţie Maharishi AyurVeda”. Efecte: influenţează benefic spiritul. Meditaţia transcendentală -fondată de indianul Maharishi Mahesh Yogi. Promovează „efectul Maharishi”: dacă rădăcina pătrată din populaţia globului practică în mod concomitent meditaţia transcendentală. care: reduce conflictele. zic ei. apare în S. ceremonii rituale. Ei predau. centre de reeducare etc. -planează asupra unor adepţi ai Ananda Marga acuzaţii că ar fi la originea unor incendieri.000 de instructori de meditaţie. 4. în 1959. dimineaţa şi seara. mai mult efecte psihice decât religioase. -există peste 10. bogată. în opinia adepţilor. .A.

. -Practică: şedinţe colective de meditaţie dinamică. Liderul trăieşte o viaţă luxoasă în Colorado – S. Misiunea luminii divine – mișcarea Prem Rawat -sectă fondată şi condusă de Maharaj Ji – „cel mai tânăr Mesia” (n. 7. la muzica celestă 5. -mare putere financiară. -o nouă „cunoaştere” energia vitală din noi înşine. În România s-a înregistrat încă din 1991 „Asociaţia Sahaja-Yoga România”.63 -şi-a îndreptat atenţia spre ţările din Europa de Est. -În România: pătrunde mai ales în oraşe de provincie: Timişoara. 12. 6. închis şi exilat vreme de 40 de ani. Noi mișcări religioase de factură sincretistă 1. revelată prin experienţa a 4 meditaţii: 1. Condamnă toate celelalte tipuri de yoga. la cuvântul „vibraţie”. În lume sunt mai multe milioane de adepţi. -istoric: Baha’u’llah a fost unul dintre adepţii lui Mârza Ali Muhamad – un reformator şiit din sudul Persiei. -cult: adepţii se strâng în jurul tabloului „Mamei” (idol). 2. la lumină. de aceea pretind că au o mare toleranţă şi nu fac prozelitism. timp în care a trimis scrisori şi memorii tuturor şefilor de state şi de religii din vremea sa. mergând până la depersonalizare (după 18 ore de exerciţii). adunată în 7 chakre de-a lungul şirei spinării şi aşezată apoi în osul sacral (energia kundalini).A. va desăvârşi discipolul său. -doctrină: omul se naşte cu energie (sahaja = înnăscut. la nectar. XIX). I se adresează mantre şi rugăciuni (printre care şi Tatăl nostru…). 3. Baha’u’llah. Arad. Mohamed.A. are sediul central pe Muntele Carmel (Palestina). retras în S. Ceea ce n-a reuşit el. Constanţa. . luminat cu lumânări.se consideră „mama sfântă” şi „noua fecioară a României” (blasfemii la adresa Maicii Domnului). Singura formă de atragere a adepţilor este exemplul personal. Adepţii Baha’i au un respect deosebit pentru celelalte religii.. Cluj. conducând până la delir şi „extaz”. Buda etc. cu 30 de ani mai mică decât el. 1958). căsătorit cu o fată bogată.U. Sunt executate anumite tehnici şi poziţii de yoga (sahaja-yoga) cu totul speciale: trezirea chakrelor. A organizat întruniri cu numeros public (intrare liberă) la Sala Palatului. Sala Polivalentă etc. Mărturia credinţei Baha’i -fondată de iranianul Baha’u’llah (sec. trăieşte într-un palat luxos lângă New York. -îi consideră iniţiaţi pe Iisus. spontan). -doctrina: toate religiile au o sursă divină comună.U. aruncarea „răului” la pământ etc. prigonit. Secta de la Poona (Bombay) sau Fiii înţeleptului Bhagwan -Bhagwan = yoghin şi chiromant cu calităţi hipnotice.

după ce acced pe pământ din Univers. Engramele pot fi înlăturate și prin auditing – o tehnică de confesare a lor repetată. Ron Hubbard (California. -în România: o poziţie favorabilă baha’ismului are Regina Maria a României. în calitate de thetani. prin înţelegerea realităţilor vieţii. -foloseşte metode ştiinţifice psihanalitice şi valorifică elemente doctrinare din budism şi hinduism (reîncarnarea). mai cu seamă din lumea show-biz . în fața unui instructor. -scopul pretins: de a stabili unirea între oameni. cu ţinte precise: personalităţi publice.F. Jean. Pretind că au 7000 de adepţi. care şterge „impresiile penibile” sau „experiențele dureroase” (numite engrame). Biserica scientologică -fondată şi condusă de L. alcoolul etc. Thetanii sunt. folosindu-se de un aparat numit electrometru. Achimescu Nicolae. Sectele. -Cărţi sfinte: Biblia şi Coranul – toate anunţă venirea lui Baha’u’llah. Practică prozelitismul.: Germania) e interzisă. a lui Baha’u’llah = fructul). care se reîncarnează în oameni. forțați să se supună așa-numitului MEST (materie/energie/spațiu/timp – engl. Mohamed. Ţin congrese în toată lumea. -s-au semnalat în anii 1950 printre saşii transilvăneni. Inventează dianetica –„ştiinţa modernă a sănătăţii mintale”. Dumnezeu trece pe lângă noi. -în 1991 s-au înregistrat ca Asociaţie legală. pentru a-și convinge adepții că trebuie să conștientizeze imperativul de a conduce rasa umană.. Europolis. Natura şi sanctitatea alegerilor Baha’i. Trupul e considerat „slujitorul sufletului” – de aceea sunt interzise: drogurile.David. folosindu-se de fascinația față de magie și S. iranieni şi irakieni. a lui Iisus = floarea. ed.. În unele ţări (ex. Noile mişcări religioase. urmărirea celor excluşi. minte (rațiune sau spirit) și thetan (eul cel mai profund). 2. începând de la interzicerea unor medicamente (chiar și banala aspirină) și până la oprirea oricăror contacte cu exteriorul sau comunicarea vreunei experiențe dobândite în cadrul ședințelor. Toate procedeele sunt supuse unui întreg sistem de restricții. Vernette. în cămine. + 4-5 zile intercalate. Deţine averi uriaşe. Consideră că toţi cei ce doresc unitatea omenirii sunt deja baha’i (chiar dacă nu şi-au exprimat apartenenţa la baha’ism). 2. -regim strict: pedepsirea nesupuşilor. Surse baha’i: Baha’u’llah şi era nouă. 1991). .64 -Dumnezeu a trimis oamenilor profeţi pentru a le dezvălui voinţa divină: Krishna. Cluj. -scop: crearea unei lumi mai bune. în scopul eliberării de angoasele generate. 1996. 1999. vol. -în anii 1980 – printre studenţii străini.Omul se compune din trup.I. Introducere în credinţa Baha’i. 2004. Limes. numite „ale ospitalităţii”. Bibliografie: P.). Buc. . Au un calendar cu 19 luni a 19 zile. Iisus. Invazia sectelor. Baha’u’llah (învăţătura lui Moise = bobocul. Moise. ființe nemuritoare (un fel de zei din antichitate). Scopul scientologilor este de a-și promova acest basm. -practici: rugăciunea are un caracter individual. de fapt.

Dr. Oferă „ajutoare” materiale şi se implică în proiecte sociale. -promovează conceptul „căsătoriilor eterne” – inclusiv de tip poligam – cu un mare respect pentru femei. încât se poate vorbi. împreună cu familia sa. mai nou. ţin duminica. Asemănarea este izbitoare cu textele Scripturii. împărţirea pe cărţi. cauzată de interdicţia de a se căsători fetele mormone cu necredincioşi. Fac un prozelitism intens în toată lumea.T. cu ecusoane în piept. cât şi o parte de conţinut. -în România: pătrund încă din 1899. 1991. după care îngerul i le ia înapoi. ca o umbră a trecutului. cât şi după N. atât în ceea ce priveşte stilul. iar Hristos însuşi le face o vizită după înălţarea la cer. pentru a atrage cât mai multe nume la „cimitirul nemuririi” şi „cartea vieţii” din Salt Lake City. Asist. pe care o completează. dacă nu de plagiere. *Cartea lui Mormon – o altă mărturie despre Isus Hristos. capitole şi versete se face după modelul biblic (Ex. străbătând marea şi oceanul. Au loc lupte între nefiţi şi lamaniţi (urmaşii lui Lehi). -cred în Iisus şi Sf. Bibliografie: Mureşan. trebuie botezaţi.T. Ştiinţa creştină sau „Biserica lui Hristos ca om de ştiinţă” -fondată de Mary Baker-Eddy (fostă practicantă a spiritismului) în 1860 -îşi propune convertirea oamenilor (majoritatea bolnavi psihic) în scopul vindecării lor. -desfăşoară un prozelitism intens în locuri publice.. Hr. Poligamia la mormoni este prezentată. „Revelaţiile” sunt: Cartea lui Mormon. dar în trecut a fost la originea mai multor conflicte. De altfel. d. Utah. tineri. prin misionari bine pregătiţi. prin Mişa Markov şi Arghir Dimitrov -înregistraţi legal în 1993. -doctrină: „revelaţiile” mormone descriu istoria lui Lehi. până în America. Mormonii sau „Biserica lui Isus Hristos a sfinţilor din zilele din urmă” -fondator: Joseph Smith (1844). a căror descriere se întinde pe multe pagini în cărţile „sfinte” amintite. elegant îmbrăcaţi. Acestea se adaugă Scripturii. care aparţin soţului pentru veşnicie.vers…). care a plecat din Ierusalim în anul 586 î. Învăţătura eshatologică a „Bisericii Sfinţilor Ultimelor Zile”(Mormonă) şi implicaţiile sale în activitatea de prozelitism. el le traduce şi le publică. Perla de mare preţ şi Doctrină şi legăminte.: Cartea a treia a lui Nefi.65 3. "GB". Se pare că fenomenul a fost eradicat în prezent. au posturi. atât după V.. în urma cărora mormonii au fost obligaţi să se stabilească în zona Lacului Sărat şi să fondeze Salt Lake City. cel puţin de o inspirare copioasă. Aici se dezvoltă ca naţiune. dau zeciuieli şi consideră că toţi oamenii. Oferă literatură: Cartea lui Mormon. Organizează cursuri gratuite de limba engleză. Salt Lake City. . I le descoperă. bogat ilustrată). Duh. fiind la fel de valabile şi „inspirate”. 5-8/2005. căruia i s-a arătat îngerul Moroni şi i-a spus că nişte noi revelaţii se află ascunse pe două plăci de aur. cap…. inclusiv morţii. 4. Povestiri din cartea lui Mormon (pentru copii. pentru a nu rămâne în închisoarea spirituală. Radu Petre.

în 1968. 7. mondial) Secta Moon (Asociaţia pentru unificarea creştinismului -fondată în Coreea de Sud de Moon Sun Myung – „noul Mesia” – exclus de la penticostali. Se recomandă poligamia şi libertinajul (aşa se strâng sute de mii de cupluri). Sunt impuse: postul negru. -practici: oficierea de mii de „căsătorii” simultan (în 1995 – recordul: peste 360. Predică: „Haideţi să-l înfrângem împreună pe Satan!” – promovează înfricoşarea adepţilor. Moon speculează religios afilierea politică la mişcările anticomuniste. profeţind cel de-al treilea război mondial). se organizează în S. -doctrină: trăim zilele din urmă. când avem de-a face cu mişcări şi manifestări de tip „Cain şi Abel” (inclusiv revoluţiile şi războaiele. împreună cu care să reînnoiască lumea. cu care Moon (aflat în clasamentul „top” al bogaţilor lumii) şi-a cumpărat titluri ştiinţifice. spunând că regatul lui Dumnezeu pe pământ nu se poate realiza din cauza comunismului. „Omul perfect” sau adepţii lui Gurdjiev -Gurdjiev – n. Se consideră cel ce termină lucrarea începută de Hristos şi stopată prin răstignirea lui. persoana nu progresează. El trebuie „trezit” (stimulat prin muncă. efort fizic: parcurgerea de . Aceasta va fi a 5-a soţie a lui Moon. Copiii Domnului Apare în Italia.000 de perechi). -„Marele Profet” – David Moses sau Unchiul Mo -mistică bazată pe sexualitate: adepţii trăiesc în colonii. El trebuia să găsească o femeie perfectă. şi în România există sub masca unor fundaţii.U. Secta deţine averi uriaşe. profesori. -idei doctrinare: unitatea se obţine prin lupta între „da” şi „nu” – fără ea.A. funcţionează ca o maşină. mai mult dezbrăcaţi. -asociaţiile de membri se identifică prin apelativul „Familia”. Omul actual e adormit spiritual. căsătorită cu el când acesta avea peste 50. 6. o studentă de 18 ani. prestarea de muncă neplătită în întreprinderile sectei – până la 16 ore pe zi! -în România: se organizează sub paravanul unor asociaţii de studenţi. prostituţia. femei. rugăciunile istovitoare. consumă droguri şi pretind că „practică iubirea” (în fapt.66 -lidera a fost „singura persoană care l-a înţeles pe Hristos” (considerat simplu om) şi îi foloseşte metodele pentru vindecare. prin formule precum „pescuitul prin cochetărie”). a călătorit mult şi şi-a răspândit ideile împreună cu Peter Uspensky. Acesta a scris „Principiile divine”. la Alexandropol (1877).. 5.

nerecunoscut de autorităţile chineze. înlăturarea tinerilor destrăbălaţi şi a soţilor infideli. Ştiinţa reprezintă baza credinţei. În plus. adorarea florii de lotus. cu tehnica „stopului” – la un moment dat. se vindecă doar prin lumina spirituală venită de la Dumnezeu. dar s-a propagat cu repeziciune în S. 8. îndoctrinare severă. Omul. considerat o reîncarnare a spiritului lui Buda. promovează învăţătura călugărului budist Nichiren. cu manifestări zgomotoase în S.67 drumuri lungi. isihia. Fiii fericiţi ai păcii cereşti -consumatori de droguri: marijuana şi haşiş 12. la origine. În 1965. Lumina adevărului -înfiinţată în 1960 de industriaşul japonez Okada. ros de boli. meditaţia. devine al treilea partid politic. doborârea arborilor. -adepţi printre imigranţii ruşi din Europa Occidentală. în Japonia.A. Falungong – secta libertinajului sexual. este budistă. Taoismul şi Kyopo – religii naturiste istorice. 9. Deţine o universitate şi are înregistraţi 7 milioane de adepţi. trebuie să se oprească brusc şi să rămână cât mai mult în acea poziţie). Raelienii . prozelitism activ. ca importanţă. El pretinde a avea puteri tămăduitoare.U. plantarea livezilor etc. se află la originea mai multor secte asiatice sincretiste. 11. 10. Mişcarea. Societatea creatoare de valori (Sokka Gakkai) -fondată în 1930 de Makiguchi – şintoist japonez. 2. adepţii realizând un sincretism cu elemente doctrinare creştine: rugăciunea minţii. -practici: abstinenţă. muzică şi dansuri. rugăciune. Alte grupări Ritul Thé – nouă atracţie în universităţile chineze – propune: uciderea cu pietre a fetelor necinstite. Ufolatrii -adoratorii OZN-urilor 13.U. care fusese ruinat în 1945. şi Europa.A şi Europa Lamaismul – după numele celebrului Dalai Lama – suveran şi mare preot în Tibet. -idei centrale: 1. zidirea de case. supunere maximă cerută adepţilor.

SATANISTE. Susţin clonarea umană. Dan. Galaţi. SECTE ŞI GRUPĂRI TERORISTE. Opera lui Dumnezeu (Opus Dei) – crime şi atentate în Asia (Taiwan şi Coreea). Au apărut şi în România (site+publicaţii în româneşte). Îngerii Cyclamen -conduşi de „marele preot” Robert France. 2006. asist.U. sediu: Memphis (Arizona. oceanele.1.A. Viaţa viitoare se mută pe „planeta Cyclamen”. 19. Curentul cosmic -acest curent este Dumnezeu şi se revelează oamenilor de către aşa numiţii „maeştri Eck”. SINUCIGAŞE ETC. univ.2. pr. S. Sea org.3. 15. Agaton. 14. – crime 13. Teologie şi educaţie la Dunărea de Jos. 13. Noi mişcări religioase eshatologice cu un prozelitism agresiv. Fitolatrii (adoră plante: bulbul de ceapă). Războinicii regelui Hristos – în Spania.1. care salvează lumea „prin tandreţe”. Oamenii de ştiinţă de pe alte planete au creat viaţa pe pământ folosind ADN-ul. drd. antrenamente speciale: My Lai. arderea crucii. Atlantizii -adoră mările. Bibliografie: Bădulescu. Zoolatrii (adoră animale: şerpi).T. în teologie) Amishi – ramură a menoniţilor. Ortodoxie şi erezie.1. XV 20. 13.1. Ed. 13. Ku Klux Klan – crime (caracter rasist).). Jainiştii modernişti – cred în reincarnare. 13. 2006. adoră extratereştrii şi OZN-urile. Mişcarea Raeliană şi etica postmodernă.1. Fascicula V. vietăţile lor şi creează noi mituri despre abisurile marine 16. Biserica Universală a lui Dumnezeu – lider: H.1. 13. Damian. CU TENDINŢE ŞI MANIFESTĂRI ANARHICE. ţinuta: robe cu glugi. Dendrolatrii (adoră copaci: sequoia) etc.A. în vol.68 -apar în Franţa (Rael – jurnalist – 1973). . în legătură cu E. consumă droguri şi răspândesc otrăvuri 13. păstrează tradiţia culturală şi religioasă din Elveţia şi Olanda sec.1. Armstrong – Chicago 21.4. la umbra unor organizaţii sau partide. Constantin-Iulian. 17. 18. conducător: „Vrăjitorul imperial”.5. Creştinii armoniei (Rappişti) Vederea lui Dumnezeu (The Way) – înfiinţată de Wierwille (dr. Fondator: Twichell – „al 971-lea maestru Eck în viaţă”. Făgăraş.

confirmare. ci numai lumea fluidelor” 13. El afirmă: „nu există materie.1. dar practică „tămăduirea miraculoasă” şi predică „arta vindecării”. vor crea mici „paradisuri terestre”.9. profanând morminte şi realizând sacrificii animale şi chiar umane. goţilor. desfăşurată în colonii (ferme). înfiinţată de elveţianul Freytag. Marele Graal – sectă ce readuce în atenţie mitul medieval al Graalului – o cupă dintr-un smarald uriaş în care Iosif din Arimateea a adunat sângele lui Hristos. iar pe iehovişti „contabili preocupaţi de calcularea zadarnică a venirii lui Dumnezeu”. Cristos din Montfavet sau Biserica creştină universală – creată de Georges Roux din Montfavet. sediu central la San Francisco: ”sămânţa satanei în om trebuie cultivată”. locuri pustii. care-şi schimbă numele în Abd-rushin. condusă de David din Melbourne – sectă fascist-milenistă. În România: la Durău. contracarat printr-o cunoaştere gnostică: „Divinul poate fi atins printr-o cunoaştere superioară”. 13. 13. 13.69 13. duce o viaţă ascetică.cond. .11. 13. Adevărul suprem (AUM Shinri Kyo). 13.1.1. Atragerea adepţilor prin muzică (unele genuri rock şi formaţii. găsită de cavalerul medieval Parsifal. dar neagă metempsihoza (renaşterea omului în animal e incompatibilă structurii fiinţei umane). Cultul e macabru. se desfăşoară noaptea în cimitire.1. Antoiniştii – de la numele lui Louis Antoine. căsătorie.9.6. 13.: AC/DC = Anti Christ/Death to Christ). Pe mai multe proprietăţi cumpărate în Elveţia şi Franţa. Bourre – Europa 13.10. Prietenii omului – dizidenţă iehovistă. fost miner catolic din Belgia. Îi numesc pe adventişti: „fecioare nebune obsedate de Sabat”. grecilor. Semne şi simboluri: crucea întoarsă. Au viaţă comunitară. Cele trei inimi sfinte sau Martorii lui Melchior – înfiinţată de Roger Melchior din Bruxelles.8. care declară că duce mai departe misiunea începută de Iisus. Acesta scrie şi difuzează cartea În lumina adevărului. ruine.12.1. fapt ce alimentează legendele despre regele Arthur şi cavalerii mesei rotunde. sectă condusă de Shoko Asaharo. Are 2 colaboratori: un chimist care face să sângereze crucifixe şi statui şi un trezorier (gestionar al averilor uriaşe rezultate). care se pretinde „Papa Ioan” (reîncarnarea Apostolului Ioan). 10 seminţii s-au răspândit în lume.1. 13. care înviază după 3 zile etc.1.7. germanilor etc.1. dând naştere sciţilor. mai ales la declinul vieţii spirituale. Noii anabaptişti sau Hutterienii – înfiinţată de pastorul baptist Iacob Hutter din Tirol. El se retrage. Biserica Luciferică sau Martorii lui Lucifer – lider: J. de ex. 13.1. Secta apare în 1932 şi e înfiinţată de germanul Oskar Bernhardt. în care oferă răspunsuri la toate problemele existenţiale.13. purtător de mesaje divine. Africa de Sud – Apartheid (rasismul – abolit în prezent). Morgelienii – susţin că numai albii sunt urmaşii israeliţilor (popor ales).14. doctor în drept. editează Biblia satanică. de Anthony Lywey. responsabilă de atentatele cu gaz sarin de la metroul din Tokyo.în Australia. simbolul anarhiei etc. Biserica Satanei .1. Cultul: -3 ceremonii: botez. Încercarea .15.P. 13.15.1. Susţine reîncarnarea.1.

. deşi cunosc crucea.. Sectele. Françoise. Urmează ideile originale ale lui H. „moartea albă” (droguri). Ed. în Ortodoxia. Ed.1. Cluj. Buc. să interpreteze texte apocaliptice. Antonie Plămădeală. Roua dimineţii sau Solia adventă – sectă înfiinţată de pastorul Bresmond Robert din Australia. Credinţa noastră.18.1. Cios. oficiază numai cântăreţul 13. 2005. Ed.. 1998.16. Bucureşti. Danion. Manifestări specifice: urlete. Taina dreptei credinţe – apologie – sectologie. să danseze. mitropolit. din 1952. Jean. În 1978. să cânte. Buc. 1996. White: sabatul. în 1993. 2004. Meridiane. Limes. Studiu de caz: Doctrine eshatologice eretice 1. Noile mişcări religioase. Rastafarienii (tribul lui Iuda) – sectă ce propune întoarcerea negrilor în Africa şi supremaţia acestora. Claudiu. Davidienii – sectă fondată de către David Koresh (numele adevărat: Vermon Howell). Nu recunosc autoritatea statului. Martine. Buc. Nr. Gnosis. Buc. Ed. 1996. Biblia e scrisă de negri. Ed.2. Slătioara.. Ed. 13. prin sinucidere. Dumea.. 3/1987. Iisus. du Seuil. Vasile. sinucideri.17. Templul popoarelor – sectă fondată de Jim Jones. secte – privite din perspectivă catolică. Haile Sélassie I. Michèle. Ed.21. 1983. Biserici. Nemolecii – sectă din Rusia: refuză să se închine.1. finalmente. 13. Ierom. Cohen. Formulări eshatologice eretice.1. 50 de adepţi s-au autoincendiat baricadaţi în 2 vile. Sapientia. 13. 90 de persoane în confruntările armate cu autorităţile şi. Curierul Dunării. Constantin. Les sectes contemporaines. Adepţii – derivaţi din adventism. Religii noi în România. Vernette. Religii. Ed. ac. Champion. ascultare orbească de lideri. Iaşi. 1996. ucideri.. Petre I.1. Enciclopedică. Longchamp. Roze. Kimbanguismul – sectă fondată în Congo belgian (Zair) de către Simon Kimbangu. de Bruxelles. O nouă confesiune creştină în Africa: Kimbanguismul. În 1994. Invazia sectelor. Adepţii sunt încurajaţi (şi prin stupefiante) să viseze. Templul solar – sectă cu sediul central în Canada. Buna Vestire. Numele provine de la împăratul Etiopiei.22. Mic dicţionar al sectelor. Beiuş.. Dumnezeu. 13. Jean Francois. 2000. Diac. Cuciuc. Se stabileşte în Guyana. Se autoizolează la Waco. Serafim. Parusia . Sectele: neconformisme creştine şi noi religii. Sectes et démocratie. 2001. Jean Paul de. zis şi Ras Tafari (1930). pr.70 13..1. 2002. Ilarion. 14. sfinţii sunt negri. Ortodoxia şi „religia” viitorului. Olaru. se produce sinuciderea în masă a adepţilor. au cărţile „vechi”. restricţiile alimentare. Univ.19. Mat-Hasquin. în Elveţia.1. Ed. pr. nu votează etc. David. 13. Mayer. 1999.20. formă de sinucidere fiind numită „dăruirea vieţii lui Iisus”. Dărâmarea idolilor: apostazia New Age. Paris. Are concepţii neoprotestante adaptate specificului african. un milenist practicant al ocultismului (vrăji cu măruntaie de găină). refuzul asistenţei sanitare. Texas şi mor. Bibliografie: Achimescu Nicolae. Teodor. vol.

întrucât Biblia nu este un joc enigmatic. când Justinian îi dă papei puteri depline şi până în 1818 – epoca lui Napoleon. 1. copleşitoare. Învăţătura ortodoxă: Pentru sectanţi. pentru a rezulta 3 ani şi ½) adică 42 de luni. VICARIUS FILII DEI = 666. Pământul va fi purificat.71 Afirmaţie eretică: La început. Afirmaţie eretică: Antihristul este Papa. 1 ). în urma acestei descrieri. „Semnele” identificate de secte au fost dintotdeauna. ci de „o vreme. de elementele negative. Duhul Sfânt nu este dătător de viaţă şi de sfinţenie. războaie. dar Biserica i-a înlocuit pe papii şi patriarhii nevrednici. 13. astfel.Num. care refuză încoronarea ca împărat de către papă. Domnia lui Antihrist este de 3 ani şi jumătate (pentru secte. 13. precum şi operaţiile aritmetice dintre acestea. ucenicii şi primii creştini n-au înţeles data Parusiei. Dacă vreun papă ar fi fost potrivnic Bisericii (Antihrist). numit Armaghedon. 2. ar fi fost înlăturat. iar data ei se poate calcula. de pildă). expresia „o vreme. de aceea ea este foarte aproape. 14. pentru a ajunge la rezultatul dorit.6 ). lucru care. boli au existat şi în trecut. . 1. 16-17 ). 13. Dacă am cunoaşte data celei de-a doua veniri. Cutremure. 22 ). 25. Afirmaţie eretică: Parusia va fi precedată de un război final între bine şi rău. 1. Acesta le-a vestit cele viitoare ( Ioan 16. clar. 13 ). vremuri şi jumătate de vreme”. Mai mult. de ce ar mai fi nevoie de priveghere? Hristos avertizează că data o ştie numai Tatăl ( Mc. 34. de aceea toate calculele lor privind Parusia sunt fanteziste. la modul general vorbind: ereticii de toate nuanţele ( 1 Ioan 2. nu s-a întâmplat până în prezent. 5. Antihrist este descris în Apocalipsă capitolul 13. 4. 2.1260 de zile. Ca personaj apocaliptic şi întruchipare a răului. Daniel 7. luând ca reper elemente de „aritmetică biblică”. Au păcatele lor (sprijinirea inchiziţiei. şi -cu aproximaţie. vremuri şi jumătate de vreme” restrânge sensul pluralului „vremuri” în dual. 25 ): din 558. sectanţii se folosesc şi de elemente ilogice sau neştiinţifice ( cum ar fi. Nici un temei scripturistic nu justifică alăturarea de ani şi date din diverse epoci. Învăţătura ortodoxă: Numerele prezente în Scriptură au semnificaţie istorică sau simbolică. Pendulează penibil între interpretarea literală şi simbolică în privinţa textelor care arată veşnicia lui Dumnezeu (1000 de ani ca o zi şi invers . odată cu venirea Duhului. 2. rotunjirea anului la 360 de zile ). 32 ). 8 ). Acestea la rândul lor trebuie “convertite” tot în “ani” pentru a se ajunge la rezultatul dorit – lucru care contravine în mod logic textului iniţial care nu vorbeşte de 3 ani şi jumătate. Au existat Antihrişti. ci cuvântul lui Dumnezeu. Iez. dar nu li se făcea publicitate. de pildă. Învăţătura ortodoxă: Nu toţi papii au avut pretenţia că-L înlocuiesc pe Dumnezeu. În nici un caz nu pot fi utilizate pentru a calcula data Parusiei. Hristos arată că ele vor fi extraordinare. Ni se cere să fim veghetori. Biserica singură îşi face dreptate ( 2 Tes. 1. reiese că îşi va însemna adepţii cu semnul său ( Ap. un limbaj cifrat. dar. 2. căci nu ştim ziua şi ceasul… să ne asemănăm fecioarelor înţelepte ( Mt. care va amăgi pe oameni 1260 de ani ( Ap. Afirmaţie eretică: Semnele pregătitoare Parusiei s-au împlinit.

În Biblie se găsesc dovezi pentru reîncarnare: Ilie este Ioan Botezătorul ( Luca 1. Învăţătura ortodoxă: Hristos anunţă judecata ca pe o acţiune publică şi ca pe un dialog personal cu drepţii şi păcătoşii ( Mt. 16 ).2. “trecuţi în nefiinţă” de către detractorii nemuririi sufletului. ci se referă la cea universală.2. 3. 9 ). Învăţătura ortodoxă: Textul invocat nu anulează existenţa judecăţii particulare. pentru vieţi noi. Învăţătura ortodoxă: Prezenţa diavolilor a fost simţită dintotdeauna pe pământ ca ispititori ( II Ptr.72 Învăţătura ortodoxă: Harmaghedon – este locul unde se va petrece acest război spiritual ( Muntele Meghido – Ap.2. Cine a greşit: el sau părinţii lui? ( Ioan 9.4 ).2. Hristos recomandă naşterea din nou ( Ioan 3. se spune că El a veni pe nori.2.000 de aleşi ( Ap. 1. 3. ca un fur. 17 ). întrucât după moarte oamenii rămân spirite.1. 14. 16. Este forţat. 2.2. Ioan este Ilie ce va să vină ( Matei 11. aceste spirite sunt judecate în sensul întoarcerii lor în trupuri. 14. Afirmaţie eretică: Iehoviştii leagă Parusia spirituală de o lucrare a lui Hristos de alungare a demonilor din cer pe pământ şi de strângere a unui “guvern” format din 144. iehoviştii ) vorbesc de o Parusie spirituală: Hristos a venit deja în cer curăţind sanctuarul ceresc ( Daniel 8. 29 ). 5. nu pot participa la ea. 14.2. Învăţătura ortodoxă: Este consecinţa eşecurilor calculelor “profetice” ale Parusiei. 14. Judecata Particulară şi cea Universală 14. 2.1.1. 5. Pentru că Hristos n-a venit în mod vizibil. 8: „ca un leu răcnind şi căutând pe cine să înghită” ). 7. 17. Afirmaţie eretică: Nu există judecată particulară. 1. Maleahi 3. cu cea care neagă nemurirea sufletului. cei răi pentru învierea osândirii” ( Ioan 5. abia după Parusie vor învia “cei buni pentru învierea vieţii. Faptul că există judecata particulară este de netăgăduit (parabola bogatului şi a săracului Lazăr – Luca 16. 14.1. Afirmaţie eretică: Unele grupări ( adventiştii. Cosmosul va fi transfigurat: “cer nou şi pământ nou” ( II Ptr.1.3.23 sau 4. Ilie a şi venit ( Mt. sau posedând suflete ( Mc. Această afirmaţie eretică se combină. . 2. Este inadmisibilă o astfel de judecată “în lipsă”: oamenii. Pentru faptele lor. rupt din context ( trec 2300 de seri şi dimineţi până când Templul îşi va avea din nou rostul său – este profeţită profanarea templului de către Antioh IV Epifanul şi curăţirea lui de către Macabei). 3146). 13 ).2. 14. Strângerea aleşilor este o interpretare forţată: mântuirea este oferită de Hristos ca dar tuturor celor ce cred în El şi urmează poruncile lui ( In. 25. de obicei. Afirmaţie eretică: Judecata este de natură spirituală. Afirmaţie eretică: Hristos pe nori efectuează o lucrare de judecată: curăţirea sanctuarului ceresc. evoluate sau involuate. 2 ). 12). adică ştergerea din memoria divină a celor păcătoşi.2. Textul de la Daniel 8. 16 ). după caz. 19-31 ).2. 14 ). 14 nu vorbeşte de un sanctuar ceresc. 4 ). 3 ).

Afirmaţie eretică: În paradisul pământesc. moartea a II-a este cea veşnică. iar misiunea lui ca persoană plină de sfinţenie continuă în vremea lui Hristos ( la Transfigurare ). Învăţătura ortodoxă: „Nici nu se însoară. 35-36 ).2.3. 14. Atât Şeolul. Afirmaţie eretică: Paradisul este o împărăţie pământească de 1000 de ani ( Ap. Prof. 1-14.1.2.73 14. „cartea de pomenire” (Maleahi 3.3. 14. 14-16 ). 14.2. 23 ). Iezechiel 18. Afirmaţie eretică: Nu există rai şi iad decât după Parusie şi Judecata de Apoi. 43 ).3. 9.3. Învăţătura ortodoxă: Bogatul se chinuia (Luca 16. oamenii trăiesc ca familii edenice.3. Dr.” ( Lc.1. 11. Bagajul ereditar se poate referi şi la anumite înclinaţii sufleteşti ( „Părinţii au mâncat aguridă şi copiilor li s-au strepezit dinţii” . de asemenea şi ceilalţi condamnaţi la “întunericul cel mai dinafară. 3 ). inclusiv pentru diavol. Învăţătura ortodoxă: Primele texte. Petre David numeşte mileniul “noul purgatoriu”. putând chiar procrea. dar asta nu justifică reîncarnarea. unde va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor” ( Mt. În rai ne-am plictisi. 2 ). 14. Iadul este raiul şi invers. În iad nu poate exista binele pentru că şederea celor de aici reprezintă opţiunea lor liberă pentru rău. pentru că toţi oamenii sunt datori să cunoască moartea – plata păcatului ( Rom. Diac.4. Textul din Ioan 9. 19-31). Cele două morţi şi cele două învieri se explică astfel: moartea 1 este cea fizică. 3-12 ). nici nu se mărită. Versetul Ioan 3..3. Rai şi Iad 14. 16 ). după unii sectanţi are loc o nouă judecată ( a 2-a ). invocate trunchiat. Învăţătura ortodoxă: Termenul din greacă („ta hilia eti”) se traduce „mii de ani” (plural neutru).3. se referă la misiunea Sfântului Ilie.2. 14.1. pentru că raiul este comuniunea cu Hristos – Binele Suprem.4. . 12 ). Afirmaţie eretică: Nu există iad şi munci veşnice. prima înviere este cea a botezului..1.2.3. În rai nu poate fi plictiseală ( ceva rău ). 29. cea de-a doua este la Parusie. 1Tes. care denumesc memoria divină. care este legat în această perioadă.Ieremia 31.3. La sfârşitul mileniului. 8. iar apoi „răpirea” celor aflaţi în viaţă pentru întâmpinarea Domnului. ci sunt ca îngerii” ( Luca 20. textul paulin se referă la ordinea evenimentelor de la Parusie: mai întâi va fi învierea morţilor. Acesta suscită interes pentru faptul că s-a înălţat cu trupul la cer. Se va încheia în timpurile apocaliptice. 3 este de asemenea trunchiat: naşterea din nou este din apă şi din duh – se referă clar la botez. cât şi Hadesul – locuinţa morţilor sunt locuri figurative.3. când va suferi moarte martirică alături de Enoh (Ap. „Astăzi vei fi cu mine în rai.3.1.1. 6. 20. 14.3.2. 19-31). 14. 4.2. 14. 2 este lămurit de Însuşi Mântuitorul: Orbul s-a născut aşa ca să se arate puterea lui Dumnezeu ( In.2. Învăţătura ortodoxă: Pilda cu bogatul şi săracul Lazăr (Luca 16. 23.

4. o opacizare.4. 14. fie se reîncarnează. 34 ). ştiind că acestea sunt veşnice. 17. Părintele Stăniloaie afirmă: „nu Dumnezeu creează iadul. acesta este produsul libertăţii omului. 15. ci pentru toţi cei ce vor urma” ( In. inclusiv pentru cei plecaţi la Domnul. În privinţa rugăciunii pentru alţii.4. „Oare morţii te vor lăuda?”( Ps.74 14. 2. 14.2. 14. Cultul morţilor 14. pe care Dumnezeu o respectă. 60 ). deci nu poate accepta un iad veşnic ca pedeapsă pentru o viaţă de păcat limitată în timp. chiar pentru chinuitori ( Lc.4. Şi Hristos s-a rugat. 1 ). Numai cea universală va fi definitivă şi veşnică. opţiuni referitoare la viaţa lor pământească ( a se vedea pilda cu bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr ). Relaţia dintre Biserica Luptătoare şi cea Triumfătoare. 14. omul face o alegere liberă a binelui sau răului.1. Nu există suflet nemuritor.3. pentru că aceştia nu-şi mai pot exprima.2. cum se mai poate răzgândi? 14. 14. nici în înviere ( Mc. Nu se poate aplica celor răposaţi. „Nu numai pentru ei mă rog. 87.3. Afirmaţie eretică: Pomenirile morţilor nu ajută la nimic ( sunt invenţii ale preoţilor ). 23. 5.1. după moarte. sufletul aşteaptă învierea cu trupul. 7. Învăţătura ortodoxă: Nici saducheii nu credeau în suflet.4. petrecând în rai sau în iad. După ce hotărăşte dreptatea sau pedeapsa. 5). 20 ). o împietrire”.3.2. că sufletul lor există în continuare. Cei ce refuză rugăciunea pentru aproapele se seamănă prietenilor falşi ai lui Iov sau celor ce şi-au luat sufletul în râs – „în deşert” ( Ps. În starea dintre cele două judecăţi. 23.1. acesta fie moare . cei de pe pământ pot interveni pentru uşurarea celor mutaţi.2. 9 ) şi Sfântul Pavel îndeamnă: “Rugaţi-vă pentru noi” ( Col.5. Afirmaţie eretică: Dumnezeu este iubire ( 1 Ioan 4.3.4.1.1. Afirmaţie eretică: Dumnezeu îi osândeşte pe cei ce se roagă pentru alţii: „blestemat este cel care nădăjduieşte în oameni” (Ieremia 17. Învăţătura ortodoxă: Omul optează pentru rai sau iad în cunoştinţă de cauză. Din iad se poate îndrepta prin rugăciunile şi mijlocirile semenilor.2. asemenea şi Sfântul Ştefan ( F. unii chiar se botezau pentru morţi ( I Cor. 3 ) şi „pentru toţi oamenii” ( I Tim.2. Toţi cei ce nu refuză mântuirea. Hristos însuşi spune: „Eu pentru aceştia mă rog” ( In. nu de la oameni. 12. pentru a împlini porunca sfântă a iubirii. Dumnezeu este drept şi răsplăteşte fiecăruia după faptele lui. 29 ). după despărţirea de trup.5. Învăţătura ortodoxă: Versetul are o altă semnificaţie în context: nădejdea mântuirii va veni de la Mesia. În această viaţă. 10 ). Rugăciunea pentru morţi exprimă credinţa că aceştia n-au trecut în nefiinţă. În Corint. Dimpotrivă. 14. Cea particulară se face doar sufletului omului. 17. Învăţătura ortodoxă: Există două judecăţi: particulară şi universală.1. deci are caracter relativ şi provizoriu. 11 ). 4 ). o impermeabilitate. 18 ). iar veşnicia chinurilor lui este o neputinţă cronicizată de a crede. este bun şi iertător. . Afirmaţie eretică: Dumnezeu este drept şi judecă pe oameni cu dreptate ( II Cor. 8 ). 4. Ne rugăm pentru cei de aproape ai noştri.odată cu sufletul.4. pot fi ajutaţi să şi-o obţină chiar şi după moarte.A.

Prof. p. I. p. 14.. Reîntregirea. Homiakov. Între rai şi iad este prăpastie adâncă. p. Prăpastia de netrecut – din pilda bogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr – este tot o creaţie a lui Dumnezeu. A se vedea un comentariu sintetic asupra acestui termen la Pr. 14 7 Al. 2006. op. 26 ). 25.19. – Ioan 17. 26 ). 18. dar ajung prea târziu ( Mt. dar nu de către fecioarele înţelepte („ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă. Kuraev. Feodor Pozdeevski. Această lucrare nu poate decât împlini ceea ce noi trebuie să începem încă din viaţa pământească: progresul spre asemănarea cu Dumnezeu. ibidem. dar li s-ar fi putut oferi untdelemn. 134 . p. Sensul nevoinței creștine. op. 31. cit. 3 Apud Antonie Plămădeală. cit.4.75 14.Ca să fie una. Tache Sterea. Barnes. 98-99 9 A. p. Editura Universității din București. Editura Universității din București. Kuraev. Învăţătura ortodoxă: Pildele au rol moralizator. Alba Iulia. Barnes. 1999. 1911. Reflecții teologice privitoare la integrarea Bisericii Ortodoxe Române în Uniunea Europeană. în vol. p. 12 Despre acestea. p. 163. apud A. nota 2. nici vouă…” . ci doar avertizează asupra lor: Fecioarele neînţelepte nu pot cumpăra. Arhiepiscopii a Bucureștilor. David.2.4. București. pe care o poate transforma în orice moment. Mesajul lor este limpede: să ne agonisim faptele bune cât trăim pe pământ şi să nu ne bazăm pe lucrarea celor rămaşi în urma noastră. La o analiză atentă.1. ambele pilde nu au pretenţia de generalizare a situaţiilor prezentate.. 16. Biserica Ortodoxă în Uniunea Europeană.cit. 25.4. discuțiile ecumenice privind Tradiția patristică a Bisericii capătă. p.. 103-116 13 Pr. Să reţinem: cei neputincioşi să treacă prăpastia sunt Avraam şi Lazăr. Cele cinci fecioare nebune merg să cumpere untdelemn. Ca toți să fie una. 9 ). 85 10 După modelul trinitar: . Dr. 6 Cu o precizare. p. Credință și misiune. La Început 1 Antonie Plămădeală.... pp.4. a se vedea un excurs documentat la Pr. Ca toți să fie una. Sf. Lavra Sf. iar protestanții și neoprotestanții dovedesc receptivitate. Treime. nu Dumnezeu. Biserica Ortodoxă în Uniunea Europeană. totuși. Emanoil Băbuș: Ortodoxia națiunilor în Europa Occidentală. factor de stabilitate în lumea de astăzi. Daniel Benga. Afirmaţie eretică: Rugăciunile pentru morţi sunt tardive – nu mai au nici un folos. semnificativă: numește Bisericile: Catolică și Protestantă ca fiind nedepline. 2 Apud P. 14. 97 8 P. 11. Biserica este Una. 33 5 Pe această temă. 10 ). 15 4 Ibidem.Mt. de netrecut ( Lc. 11 Arhiep. pentru că la El „toate sunt cu putinţă” ( Mt. p. 2004. Conf. o nouă perspectivă. în prezent. Ecumenismul. precum suntem și Noi. op.. Ed. în vol. 2006. p. apud P.

criticând aspru atitudinea . problematizarea. „grozăvie” etc. Biserica Ortodoxă ieri și azi. Considerăm că. 100 23 P. pp. op. Barnes. p. XXIX. Harry Potter.76 14 Fie apelând la ficțiune – The Da Vinci Code. Ed. p. Introducere: Reconciliere și renaștere în Iisus Hristos. confundă dialogul viu cu ereticii și sectarii. 22 19 Leonid Uspensky. p. 2002. cit. Cluj Napoca. înțelegând prin aceasta că s-au realizat premizele unui respect reciproc în materie de credință. 27 Pr. Daniel Benga.I. Aici se vădește superficialitatea și ignoranța: ortodoxul își închipuie că. – ibidem. Patmos. Cătălin Lazurca. p. trad. București. Iar sectantul procedează la fel .David. trad. cit. prof.și. a se vedea: Arhim. 139 16 Pr. 77 21 Pr. cit. Kuraev. 34. ca de pildă Domnul cel răstignit. pp. elogiind gnosticismul sau pretinsele descoperiri ale unor indicii privind îngroparea lui Iisus și a „familiei” Lui etc.225 17 Jean Meyendorff. Renașterea.. „blestemat”.David. dr. 26 Este și cauza pentru care defunctele emisiuni cu dezbateri religioase de pe posturile naționale de televiziune reușeau performanța unor non-audiențe record. nădejdea noastră. p. 39-41. 36 24 Apud A. bazat pe argumentația solidă a exegezei și erminiei ortodoxe. dialogul poate continua. 20 A. Întrupare și unitate.. Lord of the Rings. cu un „duel cu versete”. Spre unitate?. Kuraev. la Evanston (lipsind referirea la Înviere). Anastasia. op. 15 Pr. op. Ed. Atâta vreme cât un ortodox nu este pus să retracteze o învățătură doctrinară de bază. la P. Evanghelismos. p. 178 18 A se vedea P. 28 Unii autori ortodocși anti-ecumeniști inventariază cu acrivie. pastorație. Pentru afirmațiile de mai sus. 25. până și mărunte omisiuni din titulaturile tematicilor consfătuirilor. dr. Libra. București.I. din jena de a-și mărturisi slaba pregătire în domeniul Teologiei Biblice. Dr. 100 25 Am cunoscut destui teologi care. Cele două extreme: Ecumenismul și stilismul. Vasile Manea. Ed. Cluj. op. 169 22 A. parohie. 2006. Dumitru Popescu. Epifanie Theodoropulos. între motivele de respingere a dialogului. p.13-17. Ștefan Buchiu. „duelul”. cit. București. op. „mai rău decât orice erezie”. Conf. cit. prof. op. p. Cartea abundă în exprimări extrem de dure la adresa ecumenismului. Prof. Dr. acesta fiind catalogat drept „monstru”. Valer Bel.cit. p.. 1997. poate argumenta în fața oricărei afirmații eretice. față de acestea. contextualizarea și recursul la vocea autentică a exegezei Părinților. 1996. de aici. sunt alte învățături mult mai importante care ne separă. Misiune. 2005. cum ar fi credința în mijlocirea Maicii Domnului sau a sfinților. Cheia ar fi dialogul pe text. fie la descoperirile așa-zis „științifice” – documentarele produse de Discovery și National Geographic. cit. Autorul are curajul să-l amenințe public pe patriarhul ecumenic Atenagora cu o schismă în Biserica Greciei. Ed. p. Ed.. Kuraev.. op... p. dacă a învățat pe de rost câteva argumente (celebrele „temeiuri biblice și patristice”).

cit. p. op. 38 Potrivit fericitei expresii a părintelui Stăniloae 39 Cea mai periculoasă pretenție de coordonare a harului în chip „benefic” supraomului tehnicizat se regăsește în curentul sincretic New Age.. favorabilă dialogurilor cu papalitatea și celor purtate în cadrul Mișcării Ecumenice – ibidem.. op. tratamente holistice. op.dr. Opere. Valer Bel. 33. până la formele ocultismului postmodern: astrologie (horoscopul „zilnic”). op. Kuraev.112 37 A. p. între care se interpune factorul uman centrat în persoana papei. Moscova. vrăjitorie (Lord of the Rings). p. 136 43 După expresia pr.77 acestuia. de pildă. se transmite într-un mod quasidependent de factorul uman. p. cit. 1991 33 A se vedea pilda oii celei pierdute – Luca 15. în planul concret al teologiei. 1886. chiar dacă li se recunoaște. 42 P. 12 .. propunând o așa-zisă vindecare a bolilor la nivel „mental”. Floca. prof. 4-7 34 Arhim. 18.. op. Barnes..cit. harul catolic creează o separație între Dumnezeu și lume. 27 35 Apud P. Lipsit de originea divină prin emanație.. op. op. (Canonul 11 al Sinodului Trulan). cf. p. dr. 45 J. indirect. radiestezie și rei-ki (ansa și pendulul – eliberatoare de „energii”).I. apud A. iar damnaților le refuză orice contact cu el ( a se vedea predestinația calvină „absolută”). 39. Meyendorff. Vol. p. Barnes.. oferită din tezaurul meritelor prisositoare deținut de Biserică. 42. prof. p. 1993.. prin bioenergie. Epifanie Theodoropulos. conducând la premiza conceperii unui abis de netrecut între transcendent și imanent. p. cit.. „spiritual”.cit. naturiste și –vai!. op. preluată și extinsă de pr. prof. cit. într-un fel. p. Homiakov. dr. similar unui profan negoț de energie electrică. 374. cit. 29 P. Ioan N.. op. Moscova. 187 46 A se vedea P. cu toate consecințele negative ce decurg de aici. pe filiera misticii păgâne de tip oriental (yoga și meditația). p. 40 Grația creată. Kuraev. 41 Despre o lucrare a harului în „Simbolurile” protestante nu poate fi vorba.chiar urinoterapie. p. cit. 44 Sf. din acțiunea sa premergătoare. p. Ion Bria. 108 36 Ibidem. Arhid. 110 31 A. 104 30 De exemplu: cine apelează la serviciile unui medic evreu să se caterisească/afurisească. Despre ortodoxie și cum să prevenim păcatul împotriva ei. vol. Ian. p. apud A. aceasta decurge. Kuraev... II. Culmea o constituie amestecul extrem de nociv în tehnicile sapiențiale. cit. caracterul sacramental. 1991. Canoanele Bisericii Ortodoxe. magie (Harry Potter).. p. Note și comentarii. op. 60 32 În Orthodox Life.cit. unde asistăm la o paletă extrem de variată a valențelor acestuia: de la acțiunea directă. Teofan Zăvorâtul. care conferă „aleșilor” puteri sporite în credință. Barnes. passim.David. 41.

„descoperit” „trăitorilor” de la Glodeni – Pucioasa – spațiul ortodox abundă în promovări de concepții eretice.I.Zander. A se vedea Pr. precum și alte diferențe. Pentru toate acestea a se vedea și A. pe nedrept. atunci când îndrăznesc să-i deranjeze musafiri „din lume”. 1952. în vol.07. 51 În cimitirele din București (mai ales la Bellu) aprinderea candelelor cu gaz la morminte a dezvoltat o profesie specială (existentă și în prezent). apud Dr. vom găsi: permisivitatea hirotoniei de „arhierei” din preoți caterisiți. Ed.99-101. Ca toți să fie una. op. Râșca. cu ramura ei românească. Comunitatea harismatică „Magnificat”. 89. pp.M. 215 58 Expresia a fost folosită. Antonie Plămădeală. Non-ortodocșii. Iar despre sectele ortodoxe. E. căci dacă vom inventaria și pe schismatici. de înalți prelați ortodocși. pp.I. 55 L. București. ce să mai vorbim? De la ierarhii cerești imaginare și hirotonia femeilor – la secta „Biserica secretă”. 44. pp. care. în privința anaforalei liturgice. mai pe românește..R. Kuraev.. cit. p. până la identificarea lui Inochentie de la Balta cu Duhul Sfânt (la inochentiști și „turma lui Ilie”) sau revelația deschisă a „cuvântului lui Dumnezeu”. O înțeleaptă abordare a problemei. ”plămâni asincroni”. Ambele funcționează cu binecuvântarea Consiliului Pontifical pentru laici. 5556 56 P. 48 De o mare profunzime duhovnicească este relatarea dialogului purtat de Sf. arătând valoarea promovării dialogului „pe picior de . cit.B. 54 A se vedea. Biserica Ortodoxă în Uniunea Europeană. „Fraternitatea Misericordia”. op. 2006. Antonie cel Mare cu diavolul (după Pateric): smerenia sfântului a fost pusă la încercare de acuzația că ar fi eretic. 49 P. a consacrat-o la nivel mondial și european. a sfințirii icoanelor etc. 1979. dar și la majoritatea Centrelor eparhiale și mânăstiri. a „vlahilor de pretutindeni”). dar și de papa Ioan Paul al II-lea. Ortodoxia și „religia” viitorului.David. Adrian Gabor. Negația fermă ne conduce la concluzia că nici diavolului – tatăl minciunii – Ioan 8.Losev). Barnes. nu i s-a permis să folosească în mod ușuratic această acuză.. p.cit. acestea se confecționează și se distribuie de Fabrica de lumânări a Patriarhiei.1997. apud A. 314 50 La noi. „acreala” ce se citește pe fața unor monahi sau monahii. în Russkaia Mâsl. London. de fapt. p. deopotrivă. oficierea de pogribanii sinucigașilor (în „Biserica” paralelă. 36 59 Patrick Barnes îi numește. 52 Ce frumos sună! Sau. 59. Ed.O.A.a „dogariștilor”.B. p. Universității din București. 9 57 Ierom. spre exemplu. Dr.112-113 (citat după A. 53 A se vedea problema calendarului propus ca „dogmă” de unii stiliști. aceea de „candelar” și „candelăreasă”. Vision and Action: the problems of ecumenism. op. p. Mânăstirii Slătioara. Antonie de Suroj...F. Prof. Contribuții actuale ale Bisericii Ortodoxe Române privind integrarea în Uniunea Europeană. Serafim Roze. Și asta numai la nivelul Bisericilor Ortodoxe Oficiale.78 47 Mitrop. op.cit. p. Însemnări despre dificultățile și speranțele dialogului ecumenic. 19. Kuraev. 1996.

72 Pr. Similar. dr. pp.. lipsit de suficientă ineracțiune cu semenii. Arsenie Vliangoftis.. trad. 73 P. Misiologie creștină. mozaice. în vol. Dr. Ereziile contemporane – o adevărată amenințare.I.. op.David. prof. asist. Ștefan Alexe. Practic. alcoolism. Teologia icoanei ortodoxe. 71 Î. București. Contribuții la securitatea și stabilitatea europeană. la P. dr.David. Nifon Mihăiță. Sorin Bute. nota 1 61 L. budiste. București. 226. 1989. apud A. 74 Olivier Gillet. 70 A se vedea Pr. Ideologia Bisericii Ortodoxe Române sub regimul comunist. religia veacului XXI. Uspenski. Biserica Ortodoxă în Uniunea Europeană. 235. Dr. 2006. Ed. Universității din București. islamice. Paranoia. dr. Paris. ediția a II-a.P. Ecumenismul.cit. p. curs pentru uzul Facultății de Teologie. p. p. 2006. ca metodă eficientă a finalizării discuțiilor bilaterale. în vol. Ed. Ed. op.) = tot atîtea fațete ale „supraomului” egoist și dezechilibrat. op. Provocări și perspective ale Bisericii Ortodoxe în Uniunea Europeană. pr.. nu numai în plan material.A. 339. consum de stupefiante etc. cit. de către Mișcarea Baha’i 67 Apud A. Alăturarea simbolurilor creștine. 97 63 Pr. Evanghelismos. Kuraev. Ed. 2001. hinduse. pp.S. op. 60 A. p. 211 75 A se vedea Romeo Corbu.79 egalitate” cu catolicii. Ed. 1998. taoiste și șintoiste mărește confuzia. p. ecumenismul devine sinonim cu sincretismul. Eurobit.cit. Reîntregirea. lect. op. Florea Ștefan. 88-91. Editura Asa. la pr.cit. Kuraev. Compania AltFel. Universității din București. sensul și importanța conlucrării religiilor la începutul mileniului III în contextul extinderii Uniunii Europene. 2006. p. printre cei amăgiți s-au aflat și clerici – preoți și ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române. cit.I. p. conf. p. p. dr. 151-166. 88. p. 27. cit. p. Alba Iulia. 62 Părerea aparține mitrop. 64 A. cu șanse prozelitiste evidente. medicație. Din păcate. București. dornic de a lăsa ceva în urma vieții sale și în plan spiritual. p. găsim în contribuțiile ecumenice ale pr. 296. 468. Ion Stoica. Mariana Petrișor. Prof. o primejdioasă înșelare. 2006. 2005. Biserica în societate. unită cu mania și delirul (cu fenomene adesea amplificate prin alimentație. Ioannis Zizioulas al Pergamului. Radu Mureșan. București. op. ibidem. op. 233. Mihai Himcinschi. Kuraev. 167 69 Depresia = faptul de a se simți cineva inutil pentru societate. Existența. 7 65 Ibidem 66 O astfel de „unire” a fost propusă deja. la P. cit. 63. studiul: Obiective ale Bisericii în societatea românească contemporană. David. Ed. Kuraev.I. iar numeroase unități de cult au .. Biserica Ortodoxă în Uniunea Europeană. Însăși ideea centrală a cărții – ecumenismul ca religie unică – este.. p. Religie și naționalism.. Conf. p. baha’iste. 7 68 Lector Dr. din punct de vedere teologic.

poate.80 înregistrat pierderi semnificative de pe urma falimentului Băncii Internaționale a Religiilor. p. 13.. 56 82 P. Barnes. Sunt provocate. Ștefan Buchiu. 7 46 . op. 79 Pr.. p. 81 Ibidem.. op. care trebuie să-i conducă pe păstoriții lor pe tot parcursul creșterii duhovnicești al vieții în trup. 80 A. – Luca 16. Kuraev. Dan Bădulescu. 53. stări de tensiune cu preoții adevăratelor parohii. p. a se vedea la Pr. de semnificația cuvintelor Domnului: Nu puteți să slujiți lui Dumnezeu și lui mamona. 11. cit. 209. Încă o dată. op.cit. pretențiile unor preoți din cimitire că acolo sunt „parohiile” lor. Dr. ne convingem. 39. 76 Ibidem. op. Prof. 77 O analiză conceptuală lucidă a impactului acestei lozinci. deși.cit.. p. p... astfel. p. cit. mai ales asupra ortodocșilor din diaspora. prea târziu. 78 De pildă.