Universitatea „Babes-Bolyai” Cluj-Napoca Facultatea de Stiinte Politice, Administrative si ale Comunicarii

Date de contact ale titularului de curs:

Nume: Conf. Univ. dr. Flore POP

Birou: Strada Traian Moşoiu, nr. 71, ClujNapoca, cod poştal: 400 132 Telefon: 0264 431 505, int 6219 Fax: 0264 40 60 54

E-mail: florepop@yahoo.fr

Consultaţii: marţi, orele 14 – 15.

1. A doua int Orarul il ve 2. Sesiunea de 3. Sesiunea de va desfasura 4. Sesiunea de indiferent d duminica).
Specializ area: Comunicare şi Relaţii Publice

Etică şi legislaţie CRP
Conf. univ. Dr. Flore POP

Date de identificare curs şi contact tutori:

Etică şi legislaţie CRP

Codul cursului: UCRP3231 Anul III, Semestrul II Curs obligatoriu

Tutori: Flore POP

florepop@yahoo.fr

1

1.1. Condiţionări şi cunoştinte prerechizite Cursul este obligatoriu, dar nu est condiţionat de parcurgerea şi promovarea altor discipline.
2. Descrierea cursului

Urmărim, în cuprinsul acestui curs, prezentarea concisă a câtorva teme clasice ale eticii în relaţiile publice, a unui corpus de teorii şi concepte fundamentale, precum şi observarea evoluţiei actuale a eticii de afaceri, a tangenţei cu religia, politica, administraţia, etc., prin analizarea problematicii şi ariilor de interes maxim, trecînd astfel în revistă noile fenomene şi implicaţii etice contemporane. Prezentăm astfel pe scurt câteva ipoteze de lucru prin care incercăm să punem în evidenţă câteva aspecte legate de etică şi relaţii publice în societatea contemporană. 3. Organizarea temelor în cadrul cursului Cursul este organizat pe patru module de învăţare, corespunzând celor mai importante teme ale eticii – raportate la relaţiile publice, cu ilustrarea unora dintre domeniile ce ni s-au părut importante. Înţelegerea în profunzime şi asimilarea teoriilor şi informaţiilor disponibile în acest curs vor fi optimizate cu ocazia întâlnirilor periodice, precum şi prin utilizarea bibliografiei selective indicate şi prin realizarea temelor de cercetare prezentate. Bibliotecile Universităţii noatre dispun acum de fondul de carte necesar realizării acestor aplicaţii, precum şi de infrastructura informatică necesară unor investigaţii pe Internet sau in bazele de date europene mai importante. 1. 4. Formatul şi tipul activităţilor implicate de curs Formatul cursului şi tipul de activităţi ce vor fi abordate în acest cadru: aşa cum am arătat mai sus, cursul este organizat pe patru module de învăţare, corespunzând celor mai importante teme ale eticii în relaţiile publice şi eticii în afaceri, în aşa fel încât parcurgerea acestora să ofere o perspectiă actualizată asupra eticii în societatea contemporană. Vor avea loc întâlniri periodice, faţa în faţă (sub forma consultaţiilor), urmate de şedinţe de muncă individuală, gestionată de fiecare cursant în ritmul său propriu, prin parcurgerea surselor bibliografice indicate şi realizarea temelor de cercetare ce vor fi degajate cu ocazia întâlnirilor periodice, la curs. Aceste modalităţi de lucru vor permite studentului să îşi planifice de la început intervalele de timp pe care va trebui să le aloce pentru studiu la această disciplină. Vor avea loc discuţii pe temele mai importante şi cu ocazia consultaţiilor, există posibilitatea angajării în proiecte de cercetare - ce presupun însă prezenţa la sediul facultăţii, activităţi care sunt considerate facultative.

1. 5. Materiale bibliografice obligatorii
Sunt necesare, în principal, următoarele lucrări ( disponibile în bibliotecile de la facultate, la BCU, precum şi în alte biblioteci, ale altor facultăţi din universitate):

Dan CRĂCIUN, Pretexte metaetice, Editura I.N.I., Bucureşti, 1997.
2

Simona Mirela NICULESCU, Relaţii publice internaţionale în contextul globalizării, Editura comunicare.ro, Bucureşti, 2001. Radu CARP, Dacian Graţian GAL, Sorin MUREŞAN, Radu PREDA, În căutarea binelui comun. Pentru o viziune creştină a democraţiei româneşti, Editura Eikon, colecţia „Universitas”, Teologia socialis 2, ClujNapoca, 2008. Teodor VIDAM, Moralitate şi comunicare, Editura Clusium, 1995. Teodor VIDAM, Incursiuni şi prefigurări în filosofia moralei, Editura Transilvania Press, Cluj-Napoca, 1997. Teodor VIDAM, Tematizări ale gândirii etice actuale, Editura Ardealul, colecţia « Biblioteca de filosofie », Tg.-Mureş, 2001. Vasile TRAN, Irina STĂNCIUGELU, Teoria comunicării, Editura comunicare.ro, colecţia « Cursuri universitare », Bucureşti, 2003. Bernard WILLIAMS, Moralitatea - o introducere în etică -, trad.rom. Editura Punct, Bucureşti, 2002. Consiliul Pontifical pentru Comunicaţii Sociale, Etica în publicitate, Editura Presa Bună, Iaşi, 2004. Delia Cristina BALABAN, Călin RUS, PR TREND. Teorie şi practivă în relaţiile publice şi publicitate, Editura Accent, colecţia « Comunicare », Cluj-Napoca, 2005. Letiţia BALDRIGE, Codul manierelor în afaceri, Editura Business Tech International Press, 1997. Miruna RUNCAN, Introducere în etica şi legislaţia presei, Editura All, Bucureşti, 1998. Ion COPOERU, Nicoleta SZABO, Etică şi cultură profesională, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, ClujNapoca, 2008. Elizabeth P. TIERNAY, Etica în afaceri, trad. rom., Editura Rentrop & Straton, Bucureşti, 1999. Gabriela ŢIGU, Etica afacerilor în turism - Puncte de vedere, cazuri, teme de reflecţie -, Editura Uranus, Bucureşti, 2003. Vasile TRAN, Alfred VASILESCU, Tratat despre minciună. Repoziţionarea etică a conceptului de minciună, Editura comunicare.ro, 2003.
Aparţinând unor autori consacraţi, lucrările de mai sus trec în revistă cele mai importante teme ale eticii actuale. Este recomandată lectura a cel puţin trei – patru lucrări (una –două lucrări generale şi două lucrări speciale).

1. 6. Materiale şi instrumente necesare pentru curs Echipamentele, instrumentele şi materialele suplimentare necesare la activităţile cursului: calculator (cu imprimantă) conectat la Internet, pentru accesarea anumitor cursuri online, softuri specifice (pentru a vizualiza aplicaţiile necesare, pentru a prelucra date obţinute, pentru a comunica sincron, în cadrul corespondenţei electronice uzuale, acces la sursele bibliografice de la BCU), accesul la tehnica de fotocopiere, etc.
3

1. 7. Calendar al cursului Pe parcursul semestrului şase al anului universitar, când se studiază disciplina de faţă, vor fi programate două întâlniri faţă în faţă cu toţi studenţii, acestea fiind destinate soluţionării directe a oricăror chestiuni nelămurite, a problematicii mai largi a eticii în relaţiile publice, precum şi rezolvarea sarcinilor individuale de învăţare şi cercetare.Ordinea în care vor fi abordate temele de curs este cea indicată în acest suport scris, activităţile de învăţare şi cercetare premergătoare fiecărei teme necesitând parcurgerea bibliografiei generale şi speciale indicate, studenţii urmând sa aleaga pentru proiectul de semestru anumite studii de caz pe care le considera relevante pentru direcţia pe care o vor urma. Studentii trebuie sa parcurgă, pe lângă prezentul suport de curs, cel puţin trei – patru manuale din cele indicate la bibliografia obligatorie descrisă mai sus.Orarul consultaţiilor, al şedinţelor de curs sau al altor întâlniri e susceptibil de a fi modifica, dar va fi anunţat cu cel puţin 48 de ore înainte. Datele referitoare la examene sau alte verificări sunt prezentate în calendarul sintetic al disciplinei.

1. 8. Politica de evaluare şi notare Modalităţii de notare şi a expectanţe: Evaluarea finală se va realiza sub forma unui examen scris (tip grilă, combinat cu chestiuni teoretice), nota finală fiind constituită din următoarele entităţi: a) 40 la sută examenul final, b) 30 la sută aplicaţii practice şi teme de cercetare (un studiu de caz pe etică aplicată), 15 la sută evaluarea proiectului de semestru – a care se adaugă 15 la sută contribuţii de cercetare originale, pe o problematică la propunerea studenţilor (contribuţie personală). Studiul de caz va fi predat odată cu proiectul de semestru, la termenele stabilite de titularul de curs. Instrucţiuni suplimentare în vederea îndeplinirii acestor sarcini vor fi dispensate cu ocazia întâlnirilor periodice cu cursanţii. Studenţii vor putea solicita întrevederi suplimentare ori de câte ori va fi nevoie pe parcursul semestrului pentru a-şi putea duce la îndeplinirea programul şi sarcinile de cercetare. Studenţii vor primi feed-back la sarcinile realizate (prin afişarea rezultatelor la serviciul ID, prin e-mail, de către tutori şi titularul de curs), iar în cazuri speciale cursanţii vor putea solicita feedback suplimentar prin contactarea titularului de curs prin e-mail. Cerinţe speciale: Activităţile ce presupun un termen limită, sunt notate cu deduceri din punctajul aferent sarcinii daca nu au fost realizate sau depuse la timp.( 50 la sută deduceri din punctajul aferent sarcinii). Solicităm studenţilor să păstreze toate sarcinile realizate pe parcursul cursului până la primirea notei finale. Sarcinile sau testele parţiale ce condiţionează intrarea în examenul final: realizarea a cel puţin două aplicaţii practice/teme de cercetare, conform problematicii de ansamblu din suportul de curs. Modalitatea şi cerinţele pentru a intra la examenul de mărire: trei aplicaţii practice şi teme de cercetare, la care se adauga proiectul de semestru revăzut, cu un studiu de caz suplimentar. 1. 9. Elemente de deontologie academică Vor fi avute în vedere următoarele aspecte legate de organizarea examenelor, a lucrarilor practice şi temelor de cercetare:
4

on line. cu caracterul de originalitate/autenticitate cerut. precum şi frauda depistată fiind sancţionate conform Cartei UBB (acordarea notei minime. soluţionarea eventualelor contestaţii nu va depăşi 48 de ore de la momentul depunerii lor. 11. definiţii şi evoluţii conceptuale 5 . în funcţie de dizabilităţile cursanţilor respective. fax sau prin corespondenţa scrisă – în limitele impuse de constrângerile de orar.- - Întreaga activitate se va desfăşura după normele UBB şi ale facultăţii în ceea ce priveşte deontologia academică şi procesul de învăţare/cercetare. orice altă formă de contribuţie fiind exclusă. Putem fi contactaţi prin email. etc. Strategii de studiu recomandate Strategiile de parcurgere a modulelor din silabus/curs. metode de abordare a activităţilor şi sarcinilor pentru a obţine performanţa maximă) sunt caracteristice învăţământului la distanţă: planificarea exactă. precum şi de cercetare. Putem adapta. ETICA ÎN PR. 1. exmatriculare). Trebuie lecturate toate modulele de curs. Studenţi cu dizabilităţi Avem disponibilitatea de a lua legătura cu studenţii afectaţi de dizabilităţi motorii sau intelectuale pentru a identifica în timp util eventuale soluţii in vederea oferirii de şanse egale acestora. Etimologie. a proiectului de semestru şi a celorlalte sarcini recomandate. . El trebuie să servească doar la cursul şi seminarul de Etică în PR pentru studenţii de la Facultatea de Ştiinţe Politice.Întreaga activitate desfăşurată în cadrul examenelor şi verificărilor va trebui să fie opera cursanţilor. Introducere 1. precum şi modalităţile de evaluare (eventual – realizarea de examene orale. conţinutul şi modalităţile de transmitere a informaţiilor şi datelor necesare acestor cursanţi. Administrative şi ale Comunicării. ori de timp in general. 10. cu bibliografia minimală indicată. telefon. . 1. realiuzarea la timp a aplicaţiilor practice şi a temelor de cercetare. coroborată cu o foarte bună comunicare cu titularul de curs şi cu totorii. de asemenea. orice tentativă de fraudă. Întroducere la o etică a comunicării Textul de faţă reprezintă doar un suport de curs pentru învăţământul la distanţă – o bibliografie rezonată şi nu are destinaţia de a fi publicat sau reprodus într-o formă sau alta. riguroasă a activitiţilor şi segmentelor de studiu individual. facilitarea accesului la toate activităţile didactice (în măsura posibilităţilor oferite de universitate) la activităţile didactice şi de evaluare..Rezultatele examenelor şi ale verificărilor vor fi puse la dispoziţia studentilor de către serviciile departamentului ID prin afişaj electronic. în condiţiile impuse ori acceptate de către UBB).

cu legile lor de dezvoltare istorică. Ansamblu al trăsăturilor morale specifice omului. unui grup social sau unei epoci . a unui anumit cod moral (etica normativă) şi cercetarea problemelor teoretice propriu-zise ale originii şi esenţei moralei. legile ei de dezvoltare. În acelaşi timp ei au atras atenţia asupra unor probleme morale reale : răspunderea individuală (Socrate). Spinoza. principiul logic al noncontradicţiei în cercetarea etică (Platon). care studiază problemele practice şi teoretice ale moralei. Feuerbach. cu conţinutul lor de clasă şi cu rolul lor în viaţa socială . etc. Helvetius. dintre morala subiectivă şi morala colectivităţii (Hegel). din gr. Îi corespunde grecescul êthnikos. 2. care vine din ethos (moravuri). ethos. ei nu au putut explica decât fragmentar originea şi esenţa moralei. au promovat o morală laică . Termenul de etică se mai întrebuinţează adesea în vorbirea curentă şi în sens de morală ». êthnike. Filosofii de orientare sau tendinţă materialistă (Aristotel. Epicur. totalitatea normelor de conduită morală corespunzătoare ideologiei unei anumite clase sau societăţi ». cuvânt ce provine la rândul lui din latinescul ethicus. preluat din limba franceză : éthique. 6 . « obicei ». conform Dicţionarului explicativ al limbii române.) au relevat faptul că noţiunile şi normele morale sunt legate de nevoile şi de interesele reale ale oamenilor. Etos. « caracter ». obicei. Micul Dicţionar Filozofic defineşte etica (gr. ethos. moralitate. Etica a apărut ca o parte componentă a disciplinelor filosofice încă din antichitate. « ideea absolută » la Hegel. Eticienii idealişti au încercat să fundamenteze morala pe baza unui principiu spiritual (« ideea de bine » la Platon. morav. o « Ştiinţă ce se ocupă cu studiul principiilor morale. « moravuri ». raportul dintre moral şi juridic. Cu timpul.Termenul « etică » din limbajul curent actual este un neologism. Etica este. caracter) drept o « disciplină filosofică. astfel. totodată. « raţiunea practică » la Kant) sau a voinţei divine (« decalogul » în tradiţia iudeo-creştină). evidenţierea libertăţii şi demnităţii umane (Kant). şi înseamnă : 1. în cadrul eticii s-au constituit două părţi : elaborarea şi fundamentarea teoretică a unui sistem determinat de norme morale. provine. (În antropologie sau etnologie) specific cultural (nu numai etic) al unei colectivităţi.

acest concept cuprinde atitudinile fundamentale şi obiceiurile caracteristice ale unui grup uman. Mircea Djuvara. Aceşti termeni. Etimologic vorbind. esenţei sociale şi caracterului realist al moralei. Distincţii fundamentale Întâlnim adesea. Tineretul şi idealul moral (în colabaorare. Liubomira Miroş. 1971). conceptele de etică. fixând limitele între ceea ce e bine sau rău. deontologie. psihologia) problemelor originii. fundamentează rolul maselor în elaborarea şi asigurarea progresului moral. Mihai Ralea. ethosul românesc. Cointeresare şi conştiinţă (1972). În perioada postrevoluţionară au apărut mai multe lucrări importante (cercetări originale sau traduceri ale unor lucrări publicate în străinătate). Dimitrescu-Iaşi. Tradus în latină termenul ethos devine mores. etc. ca de exemplu : ethosul african. vin de foarte departe.Gulian (Întroducere în etica nouă. Bellu Ethos şi contemporaneitate (în colaborare. cu o semnificaţie cvasiidentică. mod de viaţă. Berescu.I.. Ea priveşte morala ca un produs social-istoric. Grigoraş. Petre Andrei.după cum am văzut .în cultura europeană actuală din cultura greacă. V. sociologia. naţiune. ethos însemnând obicei. 1946). moralitate. în teorie dar şi în practică. referitor la trăsăturile unei « persoane » şi normele sociale care ghidează sau guvernează comportamentul oamenilor. cercetări au efectuat în acest domeniu la noi : N. obişnuinţă. cuvântul etică provine deci din limba greacă veche. fiind transmişi . C. 1969). 7 . morală. preocupări de etică au avut la noi : C. Etica muncii şi modul de viaţă (1969). etc.dă o pretinsă rezolvare întemeiată pe rezultatele ştiinţelor sociale particulare (antropologia. trib. În context contemporan. Gh. stabilind normele de comportament sau moralitatea unei societăţi date. Etimologia cuvântului etică indică. În perioada interbelică. ethosul american. caracter.Etica marxistă . 2. popor. îi relevă caracterul de clasă în societăţile împărţite pe clase. SOLOMON. Morala desemnează prin urmare un ansamblu coerent de reguli şi obiceiuri ce se impun tuturor membrilor societăţii. cel puţin două semnificaţii fundamentale : caracterul individual. cu semnificaţii care variază. C. Popescu. Stelian Stoica. lucrări ce vor constitui fundamentul demersului nostru din cadrul acestui curs. Etica neotomistă (1969). Dimitrie Gusti. Problematica omului (1966). 1 R. I. în opinia specialiştilor1. unele dintre ele fiind preluate în bibliografia noastră. După al doilea război.

pentru a da seama de multitudinea domeniilor în care are incidenţă. nedrept. care se ocupă cu studiul teoriilor şi marilor doctrine 2) meta-etica . Făcând un pas mai departe. Observăm astfel o alternanţă în utilizarea termenilor etică şi/sau morală (în limbajul curent aceştia fiind interşanjabili). rău). administraţie. protecţia mediului şi altele. care se ocupă la rândul ei cu studiul aprofundat al limbajului moral.De-a lungul timpului s-a degajat însă o distincţie prin care etica desemnează în general disciplina teoretică care tratează ideile de bine. într-un cuvânt cu moralitatea oamenilor. Comunicarea politică şi etica. devenind o etică filosofică. recunoştinţă. utilizate în etica normativă şi încetăţenite în limbajul comun . moraliştilor. 3) etica aplicată . relaţii publice. urmată într-o ordine aleatorie de etica politică. Modul 1 I. etica normativă . bine. Aici întâlnim ideea de bussines ethics. aceasta din urmă ocupându-se cu analiza anumitor cazuri sau fenomene sociale deosebite legate de afaceri.o etică de nivel secund. ea fiind fructul reflecţiilor filosofilor.sau eticile aplicate . a relaţiilor publice etc. impusă între alţii de Robert C. teoriile şi conceptele degajate de etica normativă şi de meta-etică. Comunicarea faţă-în-faţă şi Comunicarea de masă Motto : 8 .. adică cu ceea ce numim conceptele etice.etica afacerilor. admitem îndeobşte că etica generală (numită şi filosofie morală) se dezvoltă după o arhitectură pe trei niveluri : 1) etice . şi o alta care se ocupă cu caracterul. Solomon . ETICA ÎN RELAŢIILE PUBLICE Comunicare şi etică politică : bibliografie « rezonată » A. adică de eticile comunicării. etc. rău. datorie. dreptate. obiceiurile. politică. încât ca urmare a acestor acumulări doctrinare putem spune că etica se raportează la studiul valorilor şi normelor morale în acţiune. utilizând criteriile.. oamenilor de cultură din diversele epoci. iar morala la comportamentul uman perceput prin prisma valorilor (drept. comportamentul.sau etica primului nivel. ansamblu ce constituie până la urmă un pilon consistent sub denumirea de etică în PR.

155. 9 . Keith DOWNING arată într-una din lucrarările sale de referinţă.p.ultimul tip de abordare . Goethe : « Acolo unde trebuie să încetez să mai fiu moral nu mai am nici o putere ». Democraţiile actuale sunt produsul societăţilor post-industriale. Tran definesc acest fenomen astfel: « indivizii şi grupurile obţin ceea ce doresc prin acţiunile lor şi ale altora de tip politic.J. politica fiind de asemenea o « putere de organizare a socialului ». în funcţie de momentul în care este emisă judecata de valoare. că pentru a « spune povestea cauzală a modului în care un individ sau un grup ajung la un rezultat politic dorit » trebuie :    să înţelegem natura regulilor şi a convenţiilor conform cărora se comportă oamenii (abordarea instituţională) . Analiza fenomenului este direcţionată oarecum diferit.cel comportamental .. să înţelegem modul în care se structurează societatea şi cum se naşte această structură (abordarea structurală) . Termneul « politică » ne trimite la cuvântul folosit de grecii antici : « polis ». Enciclopedia Blackwell. cetate. ceea ce grupul de cercetare de la St-Cloud (Laboratorul de analiză a textelor politice) numeşte : « gestionarea vieţii colective ». să descriem şi să explicăm elementele concrete ale comportamentului actorilor relevanţi (abordarea comportamentală). datorită modului în care este structurată societatea la un moment dat prin regulile şi convenţiile ce guvernează modalităţile acceptate de acţiune » .pare să dea cel mai bine seama de noile moduri de relaţionare politică ». concentrată. . « dar tot pe atât ele sunt producătoare de moduri de viaţă şi stiluri colective de existenţă ». Editura Humanitas (p. W. Se apreciază că « dintr-o perspectivă comunicaţională . Aceste expresii sugerează o posibilă definiţie concisă. când şi cum obţine ». 575) reţine că « Politica poate fi definită pe scurt ca fiind procesul prin care un grup de oameni cu opinii şi interese iniţial divergente ajung la decizii colective socotite îndeobşte ca fiind obligatorii pentru respectivul grup şi impuse ca o linie de conduită comună ».. Stănciugelu. traducerea românească. Într-o definiţie foarte scurtă. Puterea. Harold LASSWELL susţinea în 1936 că politica se referă la « Cine ce obţine.

Etat et savoirs spaţiul în care schimbă discursurile contradictorii a trei actori importanţi care au legitimitatea de a se exprima public asupra politicii. apud. tehnici şi resurse activate în anumte evenimente cu caracter politic. şi apoi să trecem la ceea ce Philip BRAUD considera . 156- Comunicare politică şi etică : definiţii. fiecare în parte. de aceea va trebui să folosim mai multe surse.Definiţie generală : apud Stănciugelu. Politica discursivă). 156 : Acţiune orientată. în general) .după Dominique WOLTON . legitimarea deţinerii şi utilizări informaţiei (pentru jurnalişti şi profesioniştii mass media în general) . pentru a vedea ce e comunicarea în general.urmăreşte un scop. p. Camelia BECIU.în Grădina deliciilor democraţiei (citată de Stănciugelu. religioasă . programată.trecem de la comunicare la cuminecare. Tran. proiectată pentru anumite scopuri politice. opinia publică. proceduri. Comunicarea politică este .aptitudinea « de a gira provocările emoţionale ale vieţii sociale printr-o bună gestionare a comunicării politice ». ei fiind :    oamenii politici inşişi . o finalitate determinată. de un mod specific de legitimare în spaţiul public : legitimarea reprezentativă (pentru oameni politici şi partide). arhaismul fiind exploatat intens în scrierile lui C. Este un câmp în care se intersectează diverse modalităţi de persuadare a electoratului (Gosselin.apud Stănciugelu.acest tip de comunicare implică reguli. o definiţie a comunicării politice este mai dificil de degajat. 155) . de la dicţionare la lucrările savante. Tran. Este înţeleasă ca acţiune teleologică .La communication. cea statistică (ştiinţifică) pentru opinia publică şi sondaje. Aceşti actori dispun. p. Acţiune strategică . 10 . sau opiniile publice prin intermediul sondajelor de opinie sau a altor modalităţi de sondare. Tran. p. etimologie şi diverse puncte de vedere Dacă în comunicarea spirituală. ziariştii şi cei asimilaţi lor ( mass media. Noica (« Sentimentul românesc al fiinţei »).

deseori trădează. realizată în limbaj articulat sau prin alte coduri.   Prezentare într-un cerc de specialişti a unei lucrări ştiinţifice (ŞTIINŢĂ). un filosof liberal contemporan scria că « politica este un rău necesar ». se vorbeşte de comunicare de fiecare dată când un sistem. Irina STĂNCIUGELU. în vederea trasmiterii unei informaţii.ro. Ed. Vasile TRAN. cu voie sau fără voie. veste. Bucureşti. comunicare. citat în Teoria comunicării. 2003. politica fiind o « putere de organizare a socialului »). în limita unor termene care curg obişnuit de la data comunicării. Revenim la definiţia dată mai sus politicii pentru a putea evolua spre un punct de vedere coerent. a obţinerii stabilităţii sau a unor modificări de comportament individual sau de grup ».« Înştiinţare. 11 . Alte definiţii generale : « În sensul cel mai general. şi aici intervine factorul etic. întâmpinare. OSGOOD.o persoană (sau un grup) interacţionează cu alte persoane (sau grupuri) fără ajutorul unui mijloc mecanic ». Comunicarea politică face parte din ceea ce numim comunicarea interpersonală. trădător. « Mod fundamental de interacţiune psiho-socială a persoanelor. Extras din bibliografia selectivă : Stănciugelu. Ce e bine şi ce e rău în politică ? Karl Jaspers.Dicţionarul enciclopedic : . hotărâre) în vederea exercitării drepturilor şi executării obligaţiilor ce decurg pentru ele din aceste acte. prin mijlocirea unor semnale alternative care pot fi transmise prin canalul care le leagă » . (DREPT) Aducerea la cunoştinţa părţilor într-un proces a unor acte de procedură (acţiune. Tran. în speţă un destinatar. Din unghiul în care ne interesează aici acest proces. politicianul e adesea în postura traducătorului : traducător. ştire. ce poate duce la anarhie sau la totalitarism (de la autocraţie la dictatură). în încercarea de a traduce în practica socială aspiraţiile mulţimii ( adică « gestionarea vieţii colective ». 80 : 1) : Un prim tip de comunicare interpersonală : « În această situaţie . p. A vocabulary for Talking about Communication.Charles E. fondat pe sistematizările mai recente din spaţiul românesc: « Politica poate fi definită pe scurt ca fiind procesul prin care un grup de oameni cu opinii şi interese iniţial divergente ajung la decizii colective socotite îndeobşte ca fiind obligatorii pentru respectivul grup şi impuse ca o linie de conduită comună ». respectiv o sursă influenţează un alt sistem. dar un rău mai mic decât acela al absenţei de implicare politică.

cât şi la palierele emoţionale nonraţionale. Unde e manipulare e prezent implicit şi conceptul de minciună..2) : p. cât şi în timp. cum se exprimă un analist. Termenul este susceptibil a fi definit într-o mulţime de maniere. Din punct de vedere politic. Din acest motiv. Lazăr VLĂSCEANU. colectivitate) să gândească şi să acţioneze într-un mod compatibil cu interesele iniţiatorului. este cea de manipulare. colectivităţi. ». lăsând însă impresia libertăţii de gândire şi decizie. Ea combină atât caracteristicile comunicării interpersonale faţă-în-faţă. Raymond POLIN. iar nu cu interesele sale. ed. ci inculcarea unei înţelegeri convenabile. nu neapărat în sensul lui comun. pentru a ilustra complexitatea fenomentului : « Manipulare . (apud Cătălin ZAMFIR. ci în cel mai tehnic şi repoziţionat etic. Politică şi comunicare de masă : « La grande manip. Printre alţii. nu prin mijloacele coerciţiei. Paris. ci prin cele ideologice. defineşte şi apreciază în termeni de bine şi de rău intenţiile. cercetător francez. Spre deosebire de influenţa de tipul convingerii raţionale. Am ales o definiţie consacrată.. reprezentând un instrument mai puternic decât utilizarea forţei ». prin inducere în eroare.acţiune de a determina un actor social (persoană. 80 : Al doilea tip. actele şi lucrările unui individ văzut prin el însuşi sau în consideraţia raporturilor cu ceilalţi indivizi ». al comunicării ajutată de mecanisme : « Cea mai importantă caracteristică a comunicării interpersonale ajutată de maşini este faptul că permite sursei şi receptorului să fie despărţiţi atât în spaţiu. grup. scrie în « Etică şi politică » (Ethique et politique. prin manipulare nu se urmăreşte înţelegerea mai corectă şi mai profundă a situaţiei. cât şi cele ale comunicării de masă ». Dicţionar de sociologie). 1968) : « Etica reflectă. Minciună şi manipulare a) Noţiunea de manipulare : o definiţie Una dintre noţiunile cele mai întâlnite când vorbim de politică sau de afaceri. în spaţiul public. Intenţiile reale ale celui care transmite mesajul rămân insesizabile primitorului acestuia. manipularea reprezintă o formă de impunere a intereselor unei clase. recurgerea la manipulare în situaţiile de divergenţă de interese devine tot mai frecventă în societatea actuală. puterii. prin utilizarea unor tehnici de persuasiune care distorsionează intenţionat adevărul.. recurgându-se atât la inducerea în eroare cu argumente falsificate. B. grup. b) Discursul etic şi repoziţionarea etică a conceptului de minciună 12 . Editions Sirey.

4) nivelul etico-descriptiv (care se vrea tot neutru) . nivel considerat în mod necesar ca nereflexiv .   relaţii interpersonale : modalitatea de a te cunoaşte mai bine. Etica filosofică activează în perimetrul nivelului etico-normativ.este caracterizat de o « facticitate normativă » şi este fundamentat teoretic pe baza observaţiilor antropologice. Etica sau eticile aplicate. la acest nivel metaetic. climatologici. pentru a ne putea adapta cerinţelor relaţiilor interpersonale. Tratat despre minciună. etc. Clusium. Comunicare interpersonală şi consecinţe etice : câteva elemente de sinteză a) Comunicarea şi relaţiile interpersonale (apud Teodor VIDAM. astfel. 1995).Ricardo MALIANDI (apud Vasile TRAN.când . Ed. p. nivelul etico-normativ . corect. nivelul metaetic . Moralitate şi comunicare. ci de ce trebuie să facem ceva . predicii morale sau care are consecinţe morale. este considerat o formă de naturalism şi constă în a afirma că semnificaţia termenilor etici (bun.propriu discursului moralizator. Scopul comunicării : a te cunoaşte şi a cunoaşte pe ceilalţi . sociali. Avem astfel de a face cu : 1) 2) 3) nivelul moral . sociologice şi psihologice. caracterologici. trebuie analizaţi o multitudine de factori : culturali. implicând o metodologie comparativă . precum şi al celui metaetic. 13 . pe de altă parte. la acest nivel. C.spre exemplu utilitarismul.să-i înţelegem pe alţii. incorect) depinde de capacitatea de a maximiza fericirea (în termeni de cea mai mare mare plăcere posibilă pentru cel mai mare număr posibil de subiecţi) .propriu discursului normativ (reprezentând aplicarea raţiunii discursului asupra ethosului). precum şi de a-i cunoaşte pe ceilalţi . remarcăm aici o anumită « neutralitate axiologică » a acestui nivel discursiv . Alfred VASILESCU. să le înţelegem reacţiile. comunicarea pe care o realizăm pe parcursul acestor relaţii ne poate ajuta . rău. acest nivel nu explică ce trebuie să facem. această suprapunere fiind « vinovată » de frecvenţa confuziilor conceptuale şi a amestecului planurilor de înţeles.prin înţelegerea motivelor şi mobilurilor noastre proprii . utilizează mai degrabă nivleul etico-descriptiv. 39-40) făcea distincţie între mai multe nivele ale discursului etic.

în Motivation and Personality.abordează o reconversie profesională la orice vârstă. de acceptare. de forţa proprie. Starea de sociabilitate şi de comuniune se realizează prin prezenţa şi acţiunea pozitivă a tuturor tipurilor de comunicare .spre exemplu . El identifică cinci clase de nevoi reprezentative : 1 . hrană.pentru realizarea unui obiectiv). Harpers and Brothers. 3 . după care. referitoare la dorinţele noastre de a stabili relaţii interpersonale : de apartenenţă.nu devin factori motivanţi înainte de îndeplinirea celorlalte condiţii sau nevoi descrise mai sus : e vorba de stima faţă de sine. apoi e vorba de stima din partea celorlalţi. somn şi sex . când .în principal comunicarea interpersonală şi cea de ordin estetic. lumină. de realizările profesionale . pentru nevoi superioare. referitoare la dorinţele noastre de a ne proteja împotriva primejdiilor. aer. distinge organizarea ierarhică a nevoilor elementare. apreciat pentru realizările şi performaţele proprii. 4 . marcată printr-o dorinţă şi un sentiment de încredere în sine.Se porneşte de la premisa că numai nevoile nesatisfăcute motivează cu adevărat un comportament ( o dată satisfăcute nu mai acţionează ca motive sau mobiluri mobilizatoare). Abraham MASLOW.nevoile de securitate. b) Care este legătura între satisfacerea acestor nevoi fundamentale ale omului. de iubire şi de prietenie (apartenenţa la un grup social sau profesional). de dorinţa de a fi recunoscut.apar ca un corolar al satisfacerii celorlalte nevoi .când apare acel sentiment reconfortant de siguranţă . 1970. marcante. bine remunerat). câmpul comunicării şi cu etica ? 14 .nevoile de stimă. oamenii îşi pot canaliza energiile spre mobiluri superioare. pentru a-şi pune în valoare potenţialul energetic propriu şi a da o turnură unică expresiei sale creatoare (privarea de somn. lipsurilor şi frustrărilor (serviciu stabil.nevoile sociale. conform teoriei sale. de odihnă în general . 5 . New York. referitoare la elementele necesare vieţii : apă. dobândirea unui anumit grad de independenţă şi a unui statut de prestigiu în cadrul grupului social de care aparţinem .când o persoană nu se mai teme de a-şi schimba cursul carierei. de respect faţă de propriile capacităţi. de prestigiu . tocmai în ideea unei realizări mai importante.nevoile de actualizare . ameninţărilor. 2 .nevoile fiziologice.

după unii sociologi. 80 ş.Vidam. influenţa pe care vrem să o exercităm şi climatul propice ecloziunii actului creator pe care-l îndrăgim. pp. când se face bilanţul aspectelor pozitive şi negative ale interrelaţiei şi se decide până la ce punct se va investi în această relaţie . a « deteriorării » sau a stagnării şi a naşterii situaţiilor conflictuale (Vidam. înregistrăm mesajele lor pentru a le identifica nevoile şi putem evalua astfel posibiliăţile noastre pentru a răspunde acestor nevoi. p. când interrelaţiile sunt aprofundate. fără să dezvăluim informaţii prea personale . faza « intoleranţei ». 78.Vidam. negociere. fază în care urmărim dacă persoana este interesată şi interesantă. când începem să remarcăm aspectele mai puţin interesante. « Comunicarea interpersonală acompaniază îndeaproape mijloacele. căile şi posibilităţile de satisfacere a acestor nevoi multiple.şi poate fi la originea unor probleme umane importante (o naţiune enclavată. p. 79. putându-se solda cu o înţelegere. -faza a patra . u. În cazul nevoilor interpersonale depindem în întregime de ceilalţi. care duce la intimitate şi instituţionalizare . faza conversaţiei lejere.a îndoielii. o căsătorie. Frustrarea . din comunicarea tranzacţională (de mediere. datorită cărora să putem evalua în mod corect şansele persoanei în cauză şi să-i facilităm astfel calea spre reuşită.are puţine şanse de a guverna ea însăşi) . arbitraj) ne dăm seama ce este important pentru alţii. este. « În aceste situaţii în care recunoaşterea pe care o căutăm. 85-86) . • tipologie a interrelaţiilor umane : -prima fază este contactul.cea a angajării. un schimb substanţial de păreri şi idei. -faza a treia . faza în care încep tatonările. se impune o comunicare deschisă.p. « selecţia ». depind de ceillalţi. » Vidam .decurge din nevoile nesatisfăcute . izolată. -faza a doua a evaluării. » . a « diferenţierii ». 15 . fie un schimb stabil. înfometată . un contract. « iniţierea ».

de altul. Încrederea . când apar motive de supărare între oameni ei nu mai comunică deschis. ideologice.este valoarea morală de prim ordin a .. interrelaţia este supusă discuţiei sau unui sfârşit mai lent sau ai rapid. -modul cum ne îmbrăcăm. Modul : -de exprimare (tonul vocii.subliniem că actul comunicării trebuie să fie perceput ca o activitate continuă între două persoane în care fiecare e conştient de celălalt. profesor. ei recurgând în general la o comunicare non-verbală. profesional. -statut special (medic. c) Rolul şi implicaţiile asupra moralităţii : Tranzacţie . comportamente la care ne aşteptăm din partea celorlalţi în anumite condiţii date (Vidam..şi fiecare îşi conduce interracţiunile pornind de la un set de reguli sau principii care pot fi analizate şi prevăzute. Dacă luăm ca exemplul mediul politic sau cel de afaceri ori de muncă .model sau schemă de comportament însuşite în anumite situaţii. p.moralităţii : -Când avem încredere asumăm întotdeauna un risc.vedem că aici se dezvoltă interrelaţii la mai multe nivele : personal. -Această experienţă a încrederii nu se poate dobândi decât atunci când în relaţia noastră cu alte persoane există contingenţă. preot). publice în general. etc. ţinând seama de distanţele intime. poziţia corpului) . suntem şi rămânem vulnerabili faţă de acea persoană. 16 . previzibilitate şi acţiuni de schimb. sociale. -statut ierarhic .. ierarhice. Aceste elemente condiţionează şi influenţează conţinutul comunicării noastre. Rol . Relaţiile se instituie în funcţie de diferenţele care există între persoane : -statut de la egal la egal .-faza a cincea. dar observăm că aici legăturile emoţionale sau personale sunt mai puţin acceptate. -Încrederea nu se poate dobândi cu forţa. în care fiecare îşi definşte rolul său . 86). cea a dezangajării.sau rolurile .

Asistăm la o fluidizare a stării de moralitate în politică. afaceri. *** Modul 2 Etică. administraţie. Etica şi faptul religios a) Intercesiune . religie.o situaţie în care rezultatele acţiunii celuilalt ne afectează într-o manieră semnificativă . Antidotul la această stare : comunicarea şi cultivarea încrederii (Vidam.schimbul constant de opţiuni şi convingeri duce la formarea încrederii propriu-zise. Nu există mijloc sigur de obţinere a încrederii celorlalţi. 92-93). Previzibilitate . pp. retorică A.Mediere Exemplu : Predica şi rugăciunea Motto : « Dacă Dumnezeu nu există. Nu dispunem de garanţii că încrederea se va produce (asumăm deci riscuri).Contingenţă .ne dezvăluie gradul de certitudine pe care îl avem despre cealaltă persoană în legătură cu ceea ce face sau nu face . care devine tot mai problematică. totul e permis » . Încrederea nu se obţine cu forţa (a se vedea supra). Aceste considerente duc la creşterea relativismului în ce priveşte moralitatea în spaţiul public.Dostoievsky 17 . Acţiuni de schimb .

3 % ortodocşi. Această diversitate apare ca rezultatul firesc al unui proces istoric care scoate în evidenţă importanţa factorului religios în istoria europeană. 1999. 83 : « tip de adresare în care posibilitatea de contraargumentare şi manifestare critică sunt reduse sau chiar anulate . p. Odată cu integrarea ţărilor din Europa centrală şi orientală . 2-a. Modalitate de transmitere a unui mesaj religios. guru. 2. mai ales în Occident.insistând pe ideea mediatoare de « unitate ». col.în logică strict religioasă.va creşte numărul de ortodocşi şi de musulmani. ulterior supusă secularizării.înaintea ultimului val de extindere a Uniunii . sub acţiunea de evanghelizare a bisericii primare. 2 % musulmani.. 9 % anglicani. în aceste modalităţi de comunicare de : Monopol de iniţiativă Monopol de interpretare Elitele religioase abilitate a efectua interpretarea: preot. în înţeles laic. Spre o etică post-modernă Se estima în anii din urmă . Emergenţa unei mentalităţi noi. predicator. Metodă preluată de unele instituţii moderne în context laic. 0.. Putem vorbi. A Hindu spiritual leader.că în Comunitatea europeană se află 53 % catolici. Au existat desigur studii care au încercat să probeze armonia dintre credinţa creştină şi ideea integrării europene . 18 . p.. Guru. profan. monopolul de interpretare al Bisericii asupra textelor sacre. specifică instituţiilor puternic ierarhizate »..Definiţie din Stănciugelu. apariţia unei societăţi care cultiva o nouă religie a Cărţii (alături de celelalte două din acest spaţiu).5 % evrei. în urma sinoadelor ecumenice. proiectul instituţional european fiind de altfel lansat şi promovat de oameni aparţinând democraţiei creştine. 531. Ce este un guru ? . pastor. b) Toleranţă şi umanism. 20 % protestanţi. (infml) a respected and influential expert or person in autority : Jean-Paul Sartre was the guru of post-war French philosophy. fapt reamintit şi de dezbaterile relativ recente asupra proiectului de Tratat Constituţional pentru Europa. conform definiţiei de mai sus. 1. Tran. Pe acest imaginar creştin s-a fundamentat religios şi etic apaţia societăţii moderne. Trebuie precizat că specificul predicii vine din tradiţia creştinismului primar unde se instaura încetul cu încetul. etc. Apud Oxford Advanced Learner’s Dictionnary.

iar mai târziu. şi care ar trebui să vizeze .Dar Europa este şi o entitate percepută ca un spaţiu geografic şi cultural al unei modernităţi avansate care opune. ci mai degrabă o antropologie însufleţită de inteligenţa credinţei. pe fond de secularizare).caracteristică societăţilor post-industriale. prezenţa altor entităţi religioase în spaţiul nostru de referinţă .Europa . Aşadar.prezintă un interes major şi deschide perspectiva unor provocări de amploare (de exemplu. societăţi preocupate de etică aplicată. pe de altă parte. între timp « spiritualizate » după o expresie a lui Nicolae Titulescu.. Europa instituţională şi ea a minorat pura apartenenţă confesională. bazată pe metode şi acţiuni ce exclud ura şi rivalitatea înjositoare. ca efect al globalizării şi a altor fenomene. de o altă atitudine faţă de animale. într-un prim moment confesionale. poate. în contextul posibilei aderări a Turciei la UE . în acţiunea lui concretă . B. Acest proiect european face azi inacceptabilă imaginea unor confesiuni care cheamă mereu la unitate şi înţelegere . s-a produs o tranziţie spre o etică post-modernă . identităţilor religioase evidenţa şi forţa unui lung proces de secularizare. aceeaşi idee europeană.un pluralism « ecumenic ». a evidenţiat importanţa factorului economic. pe acest fond de laicizare. Retorica (apud Şerban Foarţă: « Introducere în retorică ») : 19 . şi a diferenţelor .câteodată subzistente mai mult timp .dar prezintă în mod aproape cotidian doar spectacolul diviziunii şi disensiunilor dintre ele.între confesiunile creştine . Iată câteva citate pentru o reflecţie aprofundată asupra fundamentelor sau esenţei eticii comunicării : sau de la ars bene dicendi la ars bene vivenedi.. aflată la lucru stimulând transcenderea frontierelor.care nu trebuie să fie o doctrină politică sau o ideologie. umaniste. În concret.a sunat şi ca o chemare la depăşirea opoziţiilor religioase. de combaterea corupţiei. E clar că încă nu s-a ajuns la promovarea Binelui Comun. de protecţia mediului. chiar în situaţia actuală a constatării unor tensiuni reale . Etica şi retorica : ars bene dicendi/ars bene vivedeni. de eradicarea sărăciei. Dar în acelaşi timp.cu emergenţa.şi a favorizat confruntările politice democratice. de fundamentare şi recunoaştere a drepturilor omului etc.conform viziunii mai tuturor analiştilor . în profitul unei identităţi mai largi. a unei alte etici în spaţiul nostru tradiţional...precum şi a interogaţiilor posibile asupra şanselor unui umanism creştin integral .

20 . Publicitate şi etică a) Exemplu : Etica în publicitate. ’’ars bene dicendi’’. paranteza etc. imutaţia. aşteptările. În optica retoricii persuadarea depinde de aspectele psihologice (caracteristici ale ascultătorului. al temeiurilor) şi metodice (ordonarea probelor în funcţie de scopul persuadării) »2. Un rezumat 2 3 Şerban FOARŢĂ. nu e deloc străină. 2004.) şi de aspecte de conţinut (felul probelor.). retorica este o formă de etică şi / sau civilizaţie. ca şi mintea (cea care minte sau cea care se înşeală). Ibid. de factori situaţi în limbaj (tetracţia. obişnuinţele de limbaj etc. de sofisme sau paralogisme . conferinţă la Centrul de comunicare Focus Vest. precum activitatea sa socială. Modul 3 ETICA ÎN AFACERI ŞI SOCIETATEA ACTUALĂ A. nivelul instrucţiei. temeiurile de acţiune. adjecţia. In rest. pentru antici fiind echivalentă cu ’’ars bene vivedeni’’. Introducere în retorică.de care elocuţia. interesele. « Unul dintre scopurile acestei discipline (al retoricii) e tocmai să ne protejeze de o gândire falacioasă.« Retorica studiază întemeierea ca fenomen de limbaj (vorbire) din punctul de vedere al stabilirii condiţiilor atingerii ’’persuadării’’. S-ar cuveni să fie şi pentru cei de astăzi »3. Timişoara.

Trebuie să remarcăm astfel că în societatea noastră de astăzi. 11. publicitatea a devenit în momentul actual « o forţă persuasivă » foarte importantă. pe libertate. Societatea are dreptul la o infomaţie întemeiată pe adevăr. nr. asupra mentalităţii. confruntată cu o explozie a informaţiei. televiziune. Trebuie remarcat astfel rolul . Iată în cele ce urmează un scurt rezumat al ideilor referitoare la publicitate şi societatea actuală promovate de această publicaţie : Folosindu-se de media (ziare. 38 p. Publicitatea este astfel vizată ca forţă persuasivă care încearcă de cele mai multe ori să promoveze valori şi nevoi noi. Editura Presa Bună. 2494. Inter mirifica. pe dreptate şi solidaritate » . acum 30 de ani). În acest sens s-a exprimat şi Biserica Catolică4: « Informaţia prin mass-media este în slujba binelui comun. Iaşi. internet). Mass-media joacă un rol din cele mai importante în promovarea unei dezvoltări autentice a persoanei umane şi în « favorizarea bunăstării societăţii ». să ducă adeseori la nevoi noi. mai ales atunci când nu ţine seama de principiile morale valide în acest domeniu.« revoluţionar » al publicităţii. Aceste mijloace de comunicare au o responsabilitate majoră. încercând să provoace o schimbare. religioase. reviste. care acţionează asupra comportamentului oamenilor. Publicitatea ridică însă şi mari probleme etice. cu intenţia reală de a promova valori noi. mai ales atunci când prin intermediul lor se propagă practici şi politici care contravin unor seturi de valori recunoscute : morale. Etica în publicitate. 2004. contribuţia pozitivă pe care o poate avea în anumite circumstanţe şi pe care o are de fapt atunci când este realizată cu bună credinţă. care citează Consiliul Vatican II. ca în oricare alt domeniu social. publicitatea este în măsură să influenţeze în mod esenţial modalitatea în care vedem valorile 4 Consiliul Pontifical pentru Comunicaţii Sociale. 21 .am putea spune . nr.Catehismul Bisericii Catolice. juridice şi politice. radio.Publicitatea a devenit un fenomen social. importanţa ei făcându-se simţită « tot mai mult în organizarea modernă a vieţii » (afirmaţie făcută de Consiliul pondifical roman. colecţia « Documente ».

între publicitate şi relaţiile publice. influenţându-ne în mod serios criteriile de judecată şi de comportament. programme sau cauze. Scopul fundamental al publicităţii este acela de informa şi de a convinge . publicitatea politică (campanii electorale. O diferenţiere apare atunci analizăm publicul căreia i se adresează publicitatea. variat şi agresiv. Constatăm că în anii din urmă. Astfel. lumea şi pe noi înşine. Trebuie făcută diferenţa. de asemenea. pe baza unor eforturi şi investigaţii variate şi în detaliu. grupuri sau instituţii.fundamentale care privesc viaţa. putem degaja mai multe tipuri de publicitate : în primul rând cea comercială . o situaţie. în scopul de a trezi anumite reacţii şi interesul public. domeniul publicităţii a devenit şi la noi tot mai vast. o publicitate care se adresează copiilor sau unor categorii de persoane dependente ridică mari probleme tehnice şi 22 . care încearcă să furnizeze anumite informaţii şi valori.în scopul apropierii de Europa. Trebuie însă să distingem între publicitate şi marketing. consecinţă directă a unei tranziţii accelerate şi a unui efort de armonizare cu normele şi instituţiile occidentale . sau complexă. programme politice. publicitatea de utilitate publică în favoarea anumitor instituţii.pentru a obţine în cele din urmă o schimbare de comportament. etc. publicitatea nu este altceva decât un anunţ public. adevărate campanii multimedia care ajung în orice colţ din lume. acesta din urmă reprezentând un ansamblu de funcţii comerciale implicate în transferarea de bunuri de la producători la consumatori. acestea din urmă constând în efortul sistematic de a provoca şi întreţine în public o impresie favorabilă sau o anumită « imagine » a unei persoane sau categorii de persoane. care se exprimă sub forma unui fenomen local (de cartier). Definită în termeni generali.) în interesul partidelor şi al candidaţilor. Dincolo de mijloacele de comunicare sau de diferitele tehnici utilizate. un serviciu. b) Formele publicităţii Putem vorbi de o publicitate simplă.pentru produse şi servicii. de atitudine faţă de un produs.

Se apreciză însă. în general bine informaţi. a rezolvării crizelor existente. În societatea actuală. iar în cele din urmă la evitarea unei crize majore sau a dramelor ori dezastrelor etice. persoană numită în mod formal în acest scop în întreprindere.că întreprinderea face de fapt joc dublu.morale. iniţiază seminarii şi manifestări la care îi invită pe salariaţii lor. Aceste luări de atitudine au avut şi au ca scop de a atrage atenţia asupra aşteptărilor specifice pe care întreprinderea le are de la salariaţii săi şi le propune acestora un ghid practic asupra modului de a gestiona şi rezolva problemele de etică mai frecvente care pot apărea în practica de zi cu zi a afacerilor în întreprindere.« ethical officers » sau « compliance directors ». acestea din urmă fiind numite adesea coduri de etică ale întreprinderii respective. începând cu anii ’80. ceea ce ar duce la concluzia că politica etică a întreprinderii e mai degrabă un simplu instrument de marketing. câteva exemple : simple declaraţii generale (numite principii de etică în întreprindere). sau chiar mai grav . exhortaţii sau consemne mai detaliate cuprinzând exigenţe sau schimbări de comportament specifice. în special cele multinaţionale. având ca scop limitarea responsabilităţii legale a întreprinderilor sau atragerea simpatiei ori a favorurilor publicului lăsând impresia că e vorba de întreprinderi socialemente responsabile).. care diferă în mod esenţial de cele suscitate de un fenomen publicitar orientat spre categoriile de adulţi. Codul etic al întreprinderii. Etica şi societatea actuală a) Caracteristicile societăţii actuale 23 . că întreprinderea x ar evita. de exemplu.dar s-ar dovedi că acesta din urmă a respectat totuşi regulile de etică în afaceri. unii autori mai critici spun că aceste încercări sunt pur utilitariste. Dar marea parte a analiştilor apreciază că există decalaje reale între politica etică a unei întreprinderi şi practicile reale ale aceleeaşi întreprinderi. mai recent şi în Europa sau pe alte continente. ori « business conduct officers ». la modul ideal. c) Efecte ale eticii afacerilor aplicate. mai ales în Statele Unite ale Americii. din ce în ce mai multe întreprinderi. sperând că acestea vor conduce la o conştientizare a provocărilor sau dilemelor etice cotidiene. pentru a reuşi să producă emergenţa unui nou comportament în afaceri (pe de altă parte însă. B. acţionarea în justiţie a unui angajat în condiţiile în care ceva prejudiciabil s-ar produce .. Instituţionalizarea de noi practici Director de etică . Anumite întreprinderi au redactat şi direcţionat politici interne referitoare la conduita etică a angajaţilor lor.

Modul de viaţă actual din societăţile occidentale . cât şi în plan universal. care poate fi descrisă ca multivalentă.. Într-o epocă de explozie a informaţiilor (expresia tehnică a acestui fenomen fiind văzută. cum este de exemplu cel al relaţiilor internaţionale) este pe punctul de a pune în umbră jocurile şi interesele geopolitice de mai ieri.pentru noua mentalitate care câştigă teren şi pentru noua gândire care devine activă.a început târziu . de adaptare sau încadrare întrun proces global multidimensional. educaţionale etc.« devreme ». în funcţie de normele şi circumstanţele ce se degajă din această paradigmă. concurenţială. politice. culturale (inclusiv religioase) şi tehnice de o mare complexitate. auzim mereu vorbindu-se de codul manierelor în afaceri (se spune că trebuie să mulţumeşti de fiecare dată cuiva . 24 .). ecologică. aprig contestat în anumite domenii. culturale. într-o încercare de organizare fără precedent a elementelor specifice societăţii post-industriale.şi prin extensie . socială şi informatizată ».din cele europene aflate încă în tranziţie ne orientează spre « o societate democratică. în 1989). sociale. etice. Trebuie avut în vedere că acestea din urmă sunt fenomene cu multiple feţe care implică dimensiuni economice.pentru un serviciu cât de mic făcut . în aşa-zisele « autostrăzi ale informaţiei »)şi de liberalizare la extrem a schimburilor autarhia înseamnă aproape în mod automat sărăcie . vulgarizator. afaceri şi administraţie). Sunt tot mai frecvente încercările de codificare a anumitor norme. O dinamică aparte. de reaşezare a vieţii cotidiene sub toate aspectele ei importante.şi s-a terminat oarecum .. Economia. după o expresie consacrată . ruajele politice ale lumii actuale nefiind adaptate la dinamica proceselor generate de globalizare. juridice... exprimă şi determină secvenţial procesele sociale.Procesul actual de globalizare (termenul în sine fiind deschis mai multor înţelesuri. adjective şi caracteristici dublate de o puternică preocupare etică (ilustrată de problematica actuală a combaterii corupţiei la toate nivelurile şi aspiraţia spre o etică globală : în politică. în general inadecvate unei abordări autentice şi riguros ştiinţifice a acestei problematici. Dinamica actuală a schimburilor pare a fi la originea unei creşteri aproape exponenţiale a prosperităţii.în 1914 . socialul şi politicul suferă cele mai profunde metamorfoze de la sfârşitul de secol douăzeci încoace (secol care. fie şi numai pentru că permit o lărgire şi în acelaşi timp o difuziune pe scară largă a cunoştinţelor de orice fel.) înseamnă bogăţie. de aici la marile codificări în etica afacerilor a fost o lungă şi binefăcătoare evoluţie. care împiedică realizarea unei interpretări monolitice sau preeminenţa unor explicaţii unicauzale. Schimburile (de orice fel : comerciale. politice. economice şi culturale la nivel local şi regional.

modernizarea sistemelor de muncă şi de asigurări sociale. dezvoltarea constantă a unei societăţi solidare.Astfel. ideologia celor « patru mari libertăţi » îndeamnă la schimburi aproape fără limite şi la circulaţia liberă a resurselor umane. ci şi unul de contrapondere la puterea guvernelor actuale. de informaţii. deschizându-se o epocă fără frontiere. pentru a-i asigura o 25 într-un context al « fărâmiţării » imaginarului în lumea occidentală. Cum poate fi el asigurat . a bunurilor şi a serviciilor. Astfel. fundamentarea acestei creşteri pe cunoaştere.e imperios necesar ca structurile continentale să devină din ce în ce mai suple şi să funcţioneze în strânsă apropiere de cetăţean. cu consecinţele cunoscute în materie de şomaj.). dezvoltarea resurselor umane la scara întregii Comunităţi europene. dezvoltarea plenară a acesteia din urmă la standarde ridicate în materie de securitate şi apărare. etice ? b) Nevoia preeminenţei eticului Remarcăm . Din punct de vedere economic. oricare ar fi ele. afirmarea noilor tehnologii. în context internaţional. aspectele geografice. responsabilă faţă de problemele mediului.trebuie căutat un echilibru.fenomentul fiind circumscris prin încercarea de constituţionalizare a Europei . suflet ». răspunzând cu celeritate sfidărilor momentului actual. creşterea interdependenţei dintre economii. restructurările de profunzime operate în toate sectoarele vieţii economice şi sociale. promovarea preocupării pentru interesul general şi binele comun. de tehnici şi de capitaluri. a schimburilor de competenţe.pe acest fundal de tranziţie ce pare să nu aibă un sfârşit .într-un context de « agitaţie permanentă » a tuturor actorilor implicaţi . Aceste urgenţe implică în detaliu crearea condiţiilor unei creşteri economice durabile. de utilizare a resurselor.dincolo de procesele aşa-zise « materiale » ale vieţii .? Cum putem evita crizele politice. care toate implică şi mari dileme etice. caracteristicile teritoriale par a nu mai fi azi determinante. cu scopul declarat de a reduce disparităţile regionale şi a susţine zonele aflate în plină mutaţie economică. cu un anumit grad de siguranţă a persoanei. *** În acest context al preocupării pentru o etică globală . ceea ce constituie un ansamblu de mecanisme şi politici în care prioritatea politică este orientată spre întărirea coeziunii economico-sociale a construcţiei europene. mai întâi ca efect al « reîntoarcerii religiosului ». PIAŢA pare să câştige nu numai un rol predominant de regulator. erc. cum a fost cazul în trecutul apropiat sau mai îndepărtat (a se remarca fenomenul de delocalizare a întreprinderilor. al preocupării pentru « etic » în general.emergenţa eticului. fără a mai ţine cont de localizarea lor. construirea societăţii informaţiei. care riscă metamorfoza spre sau într-o societate « fără . financiare. puterea acestora din urmă devine mult mai difuză. Drept consecinţă a acestui fapt . printre care asistăm la urgenţe legate de constrângerile demografice. economice.

mergând până la statutul de actor global în domeniile politic şi de asigurare a securităţii. religios. religios şi politic în context regional european Diferenţă şi toleranţă. cu dorinţa declarată de a fi o structură « sigură într-o lume mai bună ». politic şi juridic în context contemporan A. Modul 4 Etic. Tranziţia spre o etică post-modernă 26 . forme noi de implementare fiind căutate şi aduse în dezbaterea publică. Etic.statură internaţională marcantă. Toate aceste deziderate ţin de straturile cele mai înalte ale eticii aplicate.

evoluând de o manieră pozitivă într-un context de extindere şi de aprofundare a integrării europene) şi modelele etice corespondente. Patrick LECOMTE. Bibliografie facultativă : Claude-Jean BERTRAND.org/articles/14_2_kerbs_f. să favorizeze (în sensul unei etici aplicate) dezvoltarea. http ://dialogue. care să potenţeze spaţiul public european. Comunicare. Iaşi. După părerea unui analist. Democraţiile actuale sunt produsul societăţilor post-industriale. a falsului comunitarism. cu problema reînscrierii lor în specificităţile culturale şi politice naţionale şi europene. Ne putem astfel pune problema în mod legitim asupra participării religiilor constituite. « La originea eticii postmoderne se află o criză de autoritate care implică instituţiile tradiţionale (familie. Bucureşti. Editura Silex.adventist. Distincţia dintre drept şi morală în spaţiul public Studii de caz. Contravenţii şi infracţiuni. recunoscute. televiziune. de pensée et d’action. Bucureşti. pacea şi securitatea pe continent. 2004. şcoală. Colectiv : Relaţiile publice : coduri. Trebuie refuzată compania actorilor violenţi şi găsită calea pe care o mediere reală e posibilă. Publicitate . 2004. Etidura Tritonic. Etica în mass media. dincolo de discursul propriu-zis. Frank DEAVER. 2000. practici. spre a realiza această efectivitate socială. religiile instituţionalizate se confruntă în Estul şi Centrul Europei. 5 Raùl KERBS. la acest proces de aprofundare a integrării. L’éthique à l’époque postmoderne. B. islam. a fragmentării. Timişoara. etic . anomiei sociale. Legislaţie şi relaţii publice. mozaism. Revue internationale de foi . legal v. Implementarea acquis-ului comunitar în domeniu. hinduism. Medii de informare . Institutul European. Sancţiuni şi pedepse . « dar tot pe atât ele sunt producătoare de moduri de viaţă şi stiluri colective de existenţă ». interferenţe.htm 27 .al provocărilor marcate în mod ireversibil de o cultură a diferenţelor şi de o respiraţie mai larg religioasă. Editura Mirton. in Dialogue. la edificarea unui ethos comun. democraţie. Legal şi/sau etic. etc.În momentul de faţă . poliţie) cu ajutorul cărora modernismul încerca să organizeze o societate raţională şi progresistă5. 2004. Deontologia mijloacelor de comunicare. spunea un autor citat supra. cu ocazia întâlnirilor periodice : a) b) c) d) e) Spaţiul public. justiţie. Biserică. Acţiunea tuturor va trebui îndreptată sistematic împotriva întoarcerii intoleranţei. stat. Bătrânul Continent este azi un spaţiu complet deschis la globalizare şi tinde să favorizeze întâlnirea între diferitele culturi religioase (raporturile dintre creştinism.

o parte importantă a treburilor publice ». secret şi liber exprimat’. Legea nr. (2) : ‘Acest drept se exercită de consiliile locale şi primari.prin care a fost abrogată Legea nr. cu modificările ulterioare: Legea 286/2006 – modificari ce vor fi prezentate la curs) Principii de organizare şi funcţionare a administraţiei publice în general: Acestea sunt consacrate de Constituţie (principiul autonomiei locale şi al descentralizării serviciilor publice). sub propria răspundere şi în favoarea populaţiilor. 2004. 215 din 23 aprilie 2001 .Sonia Cristina STAN. în numele şi în interesul colectivităţilor locale pe care le reprezintă. Modul legislaţie : principii generale şi aplicaţii particulare în domeniul administraţiei publice locale Studiu de caz la modulul legislaţie : Scurt istoric al implementării unei legislaţii reformatoare în ţara noastră şi scurtă prezentare a Legii administraţiei publice locale. 4. Art. Art. autorităţi ale administraţiei publice locale alese prin vot universal. 3. Bucureşti. al. 69/1991. în condiţiile legii’. precum şi de consiliile judeţene. Carta Europeană defineşte exerciţiul autonomiei locale ca fiind « dreptul şi capacitatea efective ale colectivităţilor locale de a rezolva şi de a gera în cadrul legii. al. (1) : AUTONOMIE LOCALĂ : ‘Prin autonomie locală se înţelege dreptul şi capacitatea efectivă a autorităţilor administrative publice locale de a soluţiona şi de a gestiona. nu tine cont de modificarile aduse prin Legea 286/2006. în contextul apropierii alegerilor locale în România – analiza de fata fiind istorica. 28 . (1) : ‘Autonomia locală este numai administrativă şi financiară. Consiliile locale şi judeţene. 204/23 aprilie 2001) . direct. fiind exercitată pe baza şi în limitele prevăzute de lege’. Manipularea prin presă. Al. se bucură de autonomie în calitatea lor de autorităţi administrative alese în condiţiile legii. egal.Legea administraţiei publice locale (Monitorul Oficial nr. Editura Humanitas. precum şi primarii. Coduri şi documente guvernamentale : Codul penal Codul de procedură penală Legislaţia referitoare la contravenţii Ordonanţe şi Ordonanţe de urgenţă ale Guvernului în domeniu Norme şi legislaţie europeană C. treburile publice.

fiind mai aproape astfel de acesta din urmă (promovată. Astfel. asupra problemelor cu care se confruntă colectivităţile teritoriale în cadrul cărora ele funcţionează. al. al. D. 7. legalităţii. electrică. 326/2001 . printre care una foarte importantă : Legea serviciilor publice de gospodărie comunală nr. Embrion de stat de drept . sub propria răspundere. (1) şi (2).Putem deci spune că autonomia locală reprezintă aptitudinea legală a autorităţilor autonome de a decide. Alte PRINCIPII : Art. de anumite legi şi ordonanţe. Aceste principii sunt fundamentale în democraţie. salubrizarea localităţilor. responsabilităţii.).procesul democratic a început la noi după 1989. pe de o parte. precum şi între consiliul local şi primar. Nu avem de a face cu o diferenţă de grad între cele două forme. (1) : ‘Raporturile dintre autorităţile administraţiei publice locale din comune şi oraşe şi autorităţile administraţiei publice de la nivel judeţean se bazează pe principiile autonomiei. având ca misiune să slujească cetăţeanul. fie autorităţi descentralizate. Descentralizarea : Avem de a face în România cu un profund proces de descentralizare a anumitor servicii publice. nu există raporturi de subordonare’. în mod indépendant. Democraţia . în limitele impuse de lege. (1) : ‘Exercitarea competenţelor şi atribuţiilor stabilite prin lege revine autorităţilor adminstraţiei publice locale care se găsesc cel mai aproape de cetăţean’. astfel serviciile publice se transformă din servicii statale în servicii comunitare. Acest lucru se realizează ori prin intermediul desconcentrării. în cea de a doua organe autonome locale.care includ alimentarea cu apă. între cele două noţiuni nu trebuie pus semnul egalităţii. Desconcentrarea este definită ca o formă specifică de exprimare a centralizării. de exemplu. 6. alimentarea cu energie termica. Al. Descentralizare şi federalism : se impune şi la noi ideea că dreptul de a decide asupra problemelor locale trebuie să aparţină celor care sunt cel mai aproape de ele. al. canalizarea şi epurarea apelor uzate şi pluviale. transportul local. decizia fiind luată în ambele cazuri de organe din teritoriu. însă ceea ce le apropie oarecum este faptul că decizia este luată de o autoritate publică care se află implantată în teritoriu. 7. 2 : ‘În relaţiile dintre autorităţile administraţiei publice locale şi consiliul judeţean. etc.după evenimentele din decembrie 1989. se consacră şi la noi principiul subsidiarităţii (chiar dacă termenul « subsidiaritate » nu apare în mod expres în lege). ci cu una de natură. ori prin cel al descentralizării. SUBSIDIARITATE : Art. autorităţile publice sunt fie autorităţi desconcentrate. în prima situaţie fiind organe statale. cooperării şi solidarităţii în rezolvarea problemelor întregului judeţ’. După cum vedem din acest art. fondul locativ. pe de altă parte. ea constând pentru guvern în « a delega o putere de decizie autorităţilor administrative ale statului implantate în teritoriu ». cu cele două dimensiuni ale sale (decizia mai 29 .

30 .reprezintă o autoritate a autonomiei locale.. 4. secret şi liber exprimat (art. litera ‘’h’’. (. Administraţia publică judeţeană şi locală : autorităţile publice judeţene şi locale Consiliul Judeţean : Art. Acest ultim principiu a fost consacrat constituţional la noi abia după 1989. în termen de 30 de zile de la constituirea consiliilor locale din judeţe.cf. Legea nr. 70/1991 a fost consacrat sistemul alegerii indirecte a Consiliului Judeţean. (3) din Carta europeană a autonomiei locale (apropierea deciziei de cetăţean). ‘’r’’ .  alte atribuţii stabilite de lege (cf. ‘’i’’ . 104 alin (1) litera ‘’d’’) . ‘’a’’. 104. literele ‘’c’’. 25/1996 a instituit sistemul alegerii directe a Consiliului judeţean.) ». 70/1991. direct.  atribuţii privind cooperarea şi asocierea cu alte autorităţi ale administraţiei publice din ţară şi străinătate. art. ‘’e’’. organizare şi conducere a serviciilor publice judeţene. financiar şi urbanistic . alin. a instituţiilor publice şi agenţilor economici de interes judeţean.se aleg prin vot universal. Deci .cf. 104. republicată în 1996 cu modificările aduse prin Legea nr.  atribuţii de ordin economic. în funcţie de numărul populaţiei din fiecare judeţ (cf. egal. de autoritate a administraţiei publice judeţene.de autoritate a autonomiei judeţene. ceea ce implică de altfel şi aprobarea regulamentelor lor de funcţionare . legii de faţă sau altor legi speciale). astfel consiliul judeţean . (1). preluat într-o formă apropiată de cea a art. Institutului Naţional de Statistică la 1 ianuarie al anului în curs sau la 1 iulie al anului precedent). potrivit căruia Consiliul judeţean era ales (de către consilierii locali din acel judeţ) « prin vot indirect. art. ATRIBUŢIILE Consiliului Judeţean (ca şi cel local): el are o dublă natură .Consiliul Judeţean. alin. (1). Numărul consilierilor din Consiliul judeţean este stabilit prin ordin al prefectului.ca de altfel si cel local şi primarul . 104 lit. cerinţele de eficienţă şi eficacacitate) receptat din dreptul comunitar. Consiliul Judeţean .cf. lit.are mai multe categorii de atribuţii :  atribuţii de coordonare a activităţii consiliilor locale.aproape de cetăţean. ‘’b’’ .  atribuţii pe linia propriei organizări : cf.. de către un corp de electori. precum şi aderarea la asociaţii internaţionale ale autorităţilor administraţiei publice locale . în vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean . 25/1996). 121 : ‘Consiliul Judeţean este autoritatea administraţiei publice pentru coordonarea activităţii consiliilor comunale şi orăşeneşti. amplasarea şi natura răspunderii. ‘’f’’. ‘’l’’ . art.  atribuţii de înfiinţare. alături de consiliul local şi de primar . prin Legea nr. E. art. în vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean’. 1 din Legea nr..cf. 104. art. alin. Alegerea Consiliului Judeţean : Iniţial.

art. art. Răspunderea Consiliului judeţean : Art. alin.la răspunderea consiliului local. 114. alin.a consiliului nou ales . iar cele referitoare la primar.  el răspunde în faţa Consiliului judeţean de buna funcţionare a administraţiei publice judeţene . care se exercită de la data constituirii sale până la declararea . este un organ unipersonal şi executiv al c. incompatibilităţile primarului. cât şi individual .  sunt supuse controlului de tutelă administrativă exercitat de prefect. cu persoane fizice sau juridice din ţară sau străinătate . alin.  el răspunde şi de buna funcţionare a aparatului propriu de specialitate pe care îl conduce şi controlează . alin.cf. Preşedintele Consiliului judeţean are statutul următor :  funcţie de reprezentare a judeţului în relaţiile cu celelalte autorităţi publice.cf. (2) .  sunt supuse controlului de legalitate al actelor administrative exercitat de instanţele judecătoreşti de contencios administrativ în baza Legii nr. Mandat.  hotărârile pot avea atât caracter normativ. 114.ca legal constituit . acte : Consiliul judeţean este ales pentru un mandat de 4 ani. 114. 105 . Regimul juridic al actelor Consiliului judeţean :  hotărârile sale sunt acte administrative. la cererea preşedintelui sau a cel puţin o treime din numărul consilierilor sau la solicitarea prefectului. în urma alegerilor generale locale’. 554 din 2 decembrie 2004 . j. 31 . art. etc. teza întâia. căreia dispoziţiilr legii privitoare . . adresată preşedintelui c. funcţionare.printre altele .cf. art. cu o periodicitate de 2 luni . este şedinţa ordinară.cf. veridicitate. j. având . 153 (1) se precizează că ‘delegaţia permanentă a Consiliului judeţean continuă să funcţioneze numai până la constituirea noilor autorităţi ale administraţiei publice locale.  mandatul său poate fi prelungit prin lege organică . prezumţie de legalitate.  acest aparat propriu este subordonat preşedintelui consiliului judeţean . autenticitate. j. (2) o seamă de atribuţii . (2) . Actele Consiliului judeţean sunt hotărârile. Preşedintele c. Aceste dispoziţii devin executorii numai după ce sunt aduse la cunoştinţă publică (cele normative) sau sunt comunicate persoanelor interesate (cele individuale).poate emite dispoziţii care pot avea atât caracter normativ (modificând astfel legea veche) cât şi individual.cf. modifica sau stinge drepturi şi obligaţii în regim de putere publică .fiind supuse astfel regimului juridic al actelor administrative : caracter executoriu. care se semnează de către preşedinte sau de vicepreşedintele care a condus şedinţa şi se contrasemnează de către secretar. ori de câte ori este necesar. . mandatul şi răspunderea acestuia. j. j.. (3). adică manifestări unilaterale şi exprese de voinţă făcute în scopul de a naşte.În dispoziţiile finale şi tranzitorii ale legii actuale . art..  forma de lucru a c.  sau şedinţa extraodinară. 110 al legii noi instituie norma de principiu cf. ‘funcţionale’. se aplică în mod corespunzător consiliului judeţean.în caz de război sau de catastrofă . se aplică şi preşedintelui c.

O primă abordare de anvergură în spaţiul comunitar contemporan l-a avut ca promotor pe Jacques Delors. nu se întruneşte timp de 6 luni consecutiv .  apare situaţia în care timp de trei şedinţe consecutive nu a adoptat nici o hotărâre . cât şi la acela al statelor membre. care permite organizarea unei societăţi policentrice. susţinându-se că ea conţine « erori involuntare » : 32 . de alţii cu « mâna invizibilă » ce acţionează şi armonizează un mecanism policentric. În acest context întâlnim adesea în diferite abordări principiul subsidiarităţii. implementare. eliberată de constrângerile ordinii publice interne sau internaţionale. 111 .se produce dizolvarea de drept a Consiliului judeţean dacă :  c. prin instituţiile abilitate. CONSILIUL LOCAL : scurtă prezentare . *** F. art. oarecum limitative şi conservatoare. iar în situaţia excepţională când unul din state nu putea să satisfacă acestor exigenţe. atribuţii. desemnare. j. Noţiunea de subsdiaritate poate avea mai multe înţelesuri şi se pretează astfel la aplicaţii diverse. Au fost aduse unele critici acestei viziuni. EVOLUŢII ACTUALE ŞI PRINCIPII FUNDAMENTALE: SUBSIDIARITATEA In centrul evoluţiilor celor mai recente ale noii organizări a societăţii stă o nouă repartiţie şi o nouă difuziune a puterii. Unii vorbesc despre subsidiaritate ca despre o « filosofie socială revoluţionară » a epocii noastre. asimilată de către unii cu anarhia. o listă fermă a acestor competenţe trebuia să conducă la posibilitatea de a şti cu precizie ce se poate întâmpla atât la nivelul Europei.Cf.  numărul consilierilor s-a redus sub jumătate plus unul şi nu se poate completa prin supleanţi. nu-şi putea duce la îndeplinire obligaţiile ce-i revin trebuia admisă intervenţia Comunităţii europene. Aparent. decizii. conform căreia (în prezentarea Tratatului de la Maastricht) « construcţia europeană » trebuia să constea în fixarea şi delimitarea competenţelor instanţelor decizionale ale Comunităţilor de acelea ale statelor membre ale Uniunii.

petrecut la 1 ianuarie 2007. 204/23 aprilie 2001) . în direcţia iniţierii masive a publicului în chestiunile de autonomie şi subsidiaritate. devenite oarecum « majorităţi » locale. în principal.şi înscrierea expresă a principiului în textele legale. preluat din filosofia antichităţii. *** Ar trebui analizate câteva posibile şi necesare modificări ale acestui text în perspectiva integrării noastre efective în UE . create de nevoia adaptării la un nou cadru. responsabilitate. -principiul subsidiarităţii ar implica nu numai faptul ca respectivele competenţe să fie redistribuite între diferitele eşaloane ale puterii politice. 69/1991. redistribuite între puterea politică şi societatea civilă. Argumentul principal poate fi acela că autonomia trebuie să fie efectivă peste tot în ţară. în principal. de mentalitate. şi că doar practica relaţiilor europene ar putea eventual face posibilă apariţia necesităţii unei intervenţii europene. decizional . sub anumite forme şi de către anumite instituţii care ar rămâne nedeterminate . poate alimenta câteva ipoteze interesante pentru nevoile noastre de azi.ţinând cont de dezbaterea publică pe anumite 33 .prin care a fost abrogată Legea nr. experienţa trecută putând fi utilă în circumstanţele noi.dar şi de viaţă.după momentul aderării de la 1 ianuarie 2007 . Ar trebui găsite resurse şi resorturi în cadrul societăţii civile pentru a declanşa o schimbare de atitudine. pentru a putea scoate în evidenţă aplicarea principiului şi schimbarea de mentalitate la nivel regional european. Temă de studiu individual (acasă) : Subsidiaritatea şi avatarurile sale în legislaţia românească actuală: autonomie. cooperare şi solidaritate Am văzut mai sus. Aceste aspecte sunt printre cele mai relevante în momentul de faţă . O discuţie de principiu ar trebui să aducă în prim plan afinarea acestei concepţii şi câteva din realizările efective pe plan european. Dezbaterea ar trebui să implice de o manieră cât se poate de echilibrată şi argumentată palierul etnic. după momentul aderării noastre efective la UE . reinterpretat şi degajat în cele din urmă de filosofia socială a Bisericii. ceea ce ne-ar conduce la ideea că principiul subsidiarităţii nu e o formă elaborată a descentralizării statului.-principiul subsidiarităţii ar implica aşadar că Europa nu are nici o competenţă definită a priori. dar şi că ele ar putea fi. 215 din 23 aprilie 2001 . câteva aspecte din : Legea nr. cu modificările ulterioare. pentru a nu declanşa fenomene de necontrolat în relaţia cu anumite categorii ale populaţiei.şi chiar inutile la început . în special cu minorităţile. legalitate. şi nu doar în ţinuturile locuite de anumite minorităţi.Legea administraţiei publice locale (Monitorul Oficial nr. Aluzia la parcursul istoric al acestui principiu.

Bibliografie : Legea nr. În sinteză : cu ocazia şedinţelor de curs sau prin exerciţiile de acasă studenţii trebuie să se iniţieze în analiza şi prezentarea într-o viziune comparativă cu situaţia din alte ţări a Principiilor de organizare şi funcţionare a administraţiei publice în general.Legea administraţiei publice locale . Exerciţii şi teste Exemple din etica afacerilor (test grilă) : 34 . marea masă a cetăţenilor. 215 din 23 aprilie 2001 .cu modificările ulterioare: Legea 286/2006 – modificari care vor fi prezentate la curs – legea poate fi consultata pe site-ul Camerei Deputatilor "Carta Europeana a Autonomiei Locale" G.chestiuni spinoase legate de diferitele pretenţii de autonomie « culturală » sau chiar « teritorială ». din diferite zone ale ţării. cu impact direct sau indirect asupra relaţiilor dintre autorităţile publice (prin « aleşii poporului » şi/sau prin intermediul funcţionarului/funcţionarilor publici) şi publicul larg.

confidenţialitate) faţă de angajaţi (remunerare echitabilă. prezentat la o oră de maximă audienţă. iar un vecin al ţăranului (care îl orientase pe sculptor spre ograda acestuia şi căruia sculptorul îi precizase că vrea un buştean pentru a realiza o sculptură) îl dojeneşte pe acesta . Sculptorul revine peste două săptămâni şi când vede ce a făcut ţăranul se ia cu mâinile de cap. loialitate. contribuţie la soluţionarea problemelor sociale. pe care îl ridică şi îl atinge pe piept şi pe abdomen cu faţa proaspăt rasă. dar nu-i cere acestuia banii înapoi. din acest spot publicitar. informare) faţă de comunitate (protecţia mediului. Ţăranul îi spune că e prea mult 2000 de lei. transparenţă. ci pentru sculptură. regulilor generale de etică dintr-o societate ca a noastră (I) şi au fost încălcate norme şi principii etice prin prezentarea acestui spot publicitar (II)? I) a) nu 35 . garantarea siguranţei de utilizare. pentru promovarea unei mărci autohtone de aparate de ras. când va veni să-l ia şi să-l transporte la atelierul lui. Care dintre cei patru protagonişti are o atitudine morală ? a) b) c) d) sculptorul vecinul ţăranului ţăranul şoferul remorcii de transport Într-un spot publicitar televizat.Un bun manager are obligaţii etice : a) b) c) d) e) faţă de acţionarii întreprinderii sale (gestiune corectă.40 de ani. ceea ce ţăranul face întocmai.spunându-i că a luat totuşi prea mulţi bani pe buştean şi ca ar fi bine să compenseze diferenţa de valoare şi să taie buşteanul mărunt (chituci). având în braţe un bebeluş de câteva luni de sex masculin. respectul vieţii personale. Sculptorul pleacă. este prezentat de la brâu în sus un bărbat cam de 35 . respectul dreptului la petiţie) faţă de clienţi (produse şi servicii de calitate. radiind de bucurie. Ţăranul precizează că vrea 1000 de lei. loialitate. îl dojeneşte doar prieteneşte. informare. explicându-i că nu dorea lemnul pentru foc. cu torsul nud. Corespund imaginile astfel descrise. Şoferul remorcii de transportat lemne cu care venise sculptorul ca să ducă buşteanul îl face pe ţăran « prost » şi « incult ». transparenţă totală) Un sculptor vrea să cumpere un buştean (un lemn de esenţă nobilă) de la un ţăran şi îl întreabă pe acesta din urmă cât pretinde ca preţ. respectarea diversităţii culturale) faţă de firmele concurente (informare detaliată fără condiţii. Sculptorul îi oferă 2000 de lei şi îl roagă să-i păstreze buşteanul timp de două săptămâni. dezvoltarea profesională. reproşându-i că n-a înţeles nimic şi a tăiat frumuseţe de buştean pentru foc. nud. pregătindu-l ca lemn de foc. dar în cele din urmă acceptă banii.

profesionalism e) loialitate şi bună credinţă f) simţul responsabilităţii g) respectarea drepturilor şi libertăţilor celorlalţi h) respectarea fiinţei umane *** BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 36 .b) II) da a) b) nu da 8. Care din următoarele principii practice ale eticii în afaceri vi se par necesare ? a) respectarea confidenţialităţii informaţiilor b) sensibilitatea faţă de conflictele de interese c) respect faţă de regulile de drept d) conştiinţă profesională.

Teologia socialis 2. Teoria comunicării. Editura comunicare. Lucrări speciale : Consiliul Pontifical pentru Comunicaţii Sociale. Editura Presa Bună. Pretexte metaetice. 2008. 37 . Simona Mirela NICULESCU. Editura Eikon.Lucrări generale : Dan CRĂCIUN. Teodor VIDAM. În căutarea binelui comun. Dacian Graţian GAL.o introducere în etică -.-Mureş. 1995. Editura I. Tg. colecţia « Cursuri universitare ».N. Radu CARP. Pentru o viziune creştină a democraţiei româneşti. Sorin MUREŞAN. trad. Radu PREDA. Bucureşti. Bucureşti. 1997. Teodor VIDAM. ClujNapoca.. Vasile TRAN. Etica în publicitate. Zvonurile. 1997. Bucureşti.rom. 2002.ro. Editura Ardealul. 1993. Editura Punct. Irina STĂNCIUGELU. Bucureşti. Jean-Noël KAPFERER. 2003. Humanitas. Relaţii publice internaţionale în contextul globalizării. Moralitatea . 2001. Editura Clusium. Tematizări ale gândirii etice actuale. 2004.I. Bernard WILLIAMS. Editura comunicare. Moralitate şi comunicare. Bucureşti.ro. trad. colecţia „Universitas”. Incursiuni şi prefigurări în filosofia moralei. colecţia « Biblioteca de filosofie ». Editura Transilvania Press. 2001. Cluj-Napoca. Iaşi. Teodor VIDAM. rom.

ClujNapoca. 1997. Editura comunicare. PR TREND. Nicoleta SZABO. teme de reflecţie -. Etica în afaceri. Teorie şi practivă în relaţiile publice şi publicitate. Bucureşti. TIERNAY. Vasile TRAN.Puncte de vedere. Introducere în etica şi legislaţia presei. rom.. 1999. Editura Rentrop & Straton. Tratat despre minciună. Întroducere la o etică a comunicării 38 . Alfred VASILESCU. Bucureşti. Editura All. trad. Etica afacerilor în turism .ro. Etică şi cultură profesională. Editura Business Tech International Press. Codul manierelor în afaceri. Călin RUS. 2005. Letiţia BALDRIGE. Editura Accent. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. Repoziţionarea etică a conceptului de minciună. Gabriela ŢIGU.Delia Cristina BALABAN. Cluj-Napoca. 2003. cazuri. 1998. Elizabeth P. colecţia « Comunicare ». Editura Uranus. 2008. Miruna RUNCAN. TABLA DE MATERII ETICA ÎN PR. Bucureşti. Ion COPOERU. 2003.

Minciună şi manipulare a) Noţiunea de manipulare : o definiţie b) Discursul etic şi repoziţionarea etică a conceptului de minciună C. ». Comunicare interpersonală şi consecinţe etice : câteva elemente de sinteză B. definiţii şi evoluţii conceptuale 2. Comunicare interpersonală şi consecinţe etice : câteva elemente de sinteză a) Comunicarea şi relaţiile interpersonale b) Care este legătura între satisfacerea acestor nevoi fundamentale ale omului.. Distincţii fundamentale I. Etimologie.. etimologie şi diverse puncte de vedere b) Discursul etic şi repoziţionarea etică a conceptului de minciună c. Comunicarea faţă-în-faţă şi Comunicarea de masă a)Comunicare politică şi etică : definiţii.Introducere 1. Comunicarea politică şi etica. câmpul comunicării şi cu etica ? c) Rolul şi implicaţiile asupra moralităţii : D. Politică şi comunicare de masă : « La grande manip.Mediere Exemplu : Predica şi rugăciunea 39 . Etica şi faptul religios a) Intercesiune . ETICA ÎN RELAŢIILE PUBLICE Comunicare şi etică politică : bibliografie « rezonată » A. B.

Spre o etică post-modernă E. Distincţia dintre drept şi morală în spaţiul public J. F. Etic. Instituţionalizarea de noi practici H.b) Toleranţă şi umanism.. religios şi politic în context regional european Diferenţă şi toleranţă. Etica şi retorica : ars bene dicendi/ars bene vivedeni. Tranziţia spre o etică post-modernă I. Legislaţie şi relaţii publice. Modul legislaţie : principii generale şi aplicaţii particulare în domeniul administraţiei publice locale Bibliografie selectiva Tabla de materii NOTĂ DESPRE AUTOR 40 . Un rezumat b) Formele publicităţii c) Efecte ale eticii afacerilor aplicate.. ETICA ÎN AFACERI a) Exemplu : Etica în publicitate.

primul Seminar Internaţional pe tema Drept nuclear şi protecţia mediului. Este Director interimar al Institutului de Drept şi Politici Comunitare al Universităţii „BabeşBolyai”. Este Doctor în Filosofie şi Antropologie la ICP şi Paris IV-Sorbonne. Cluj–Napoca: Presa Universitară Clujeană. Drept internaţional public şi organizaţii internaţionale. 41 . Facultatea de Drept „Jean Monnet”. Este doctor în Drept la Universitatea din Paris (Paris V). A participat. în 1993. predă cursurile de: Etică şi legislaţie în PR. Drept comunitar. Introducere în dreptul orgenizaţiilor economice interguvernamentale. 2000. în colaborare cu Agenţia pentru Energie Nucleară a OECD din Paris. 2000. Facultatea de Ştiinţe Politice şi Administrative. în Grupul Cercetare de Drept şi Relaţii Internaţionale al Academiei de Drept Internaţional din Haga. fost decan al secţiei de Administraie Publică. Este autorul lucrărilor: Experienţa românească a tranziţiei. DESS în Diplomaţie şi Administrarea Organizaţiilor Internaţionale la Universitatea din Paris XI (Paris-Sud). A organizat la Cluj. Mecanisme şi tehnici de negociere internaţională. secţia Ştiinţe Politice. 1999. Ediţiile Fundaţiei Alpha. Cluj–Napoca: Presa Universitară Clujeană. În prezent.Flore Pop este conferenţiar doctor în cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca. în iulie 2004. România: mecanismele juridice ale tranziţiei.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful