COMISIA EUROPEANĂ

1. Istoric, prezentare generala
Comisia Europeană, cea mai originală dintre instituţiile comunitare1, îşi începe istoria odată cu apariţia primei comunităţi europene, Comunitatea Economică a Cărbunelui şi Oţelului în 1951. Acest tratat a intrat în vigoare la 23 Iulie 1952 şi, fiind încheiat pentru o perioadă de 50 de ani, efectele sale au încetat de la data de 23 Iulie 2002. Tratatul ”reprezintă primul pas în procesul de geneză a unei Europe unite, sens în care în preambul, statele semnatare au făcut precizarea că această organizaţie urmăreşte să creeze condiţiile pentru declanşarea unui proces mai amplu de integrare europeană, proces care va conţinua atât sub aspectul lărgirii spaţiului comunitar, cât şi sub cel care priveşte creşterea numărului sectoarelor de activitate asupra cărora competenţa organismelor comunitare se urmează a se extinde”2. Termenul de Comisie este folosit în tratatele de la Roma (25 Martie 1957) din motive strategice, în încercarea de a diminua sensul supranaţional, considerat prea extins în primul tratat. Într-o etapă viitoare se prevedea şi realizarea uniunii politice a ţărilor membre: ”Pe lângă obiectivele de natură economică, membrii fondatori ai C.E.E. au vizat şi realizarea unor deziderate de factură politică, precum stabilitatea şi securitatea statelor member şi creşterea încrederii reciproce în detrimentul confruntărilor militare”3. Crearea Uniunii Europene şi implicit a Comisiei n-ar fi fost posibilă fără decizia Consiliului European de la Milano, din decembrie 1985, care a decis reunirea într-un singur text a amendamentelor asupra tratatului de la Roma, privind crearea CEE, şi a dispoziţiilor privind cooperarea politică de unde şi denumirea de "Act Unic European“.

1 2

O. Bibere, op. cit., p. 135. Felician Cotea, op. cit., p. 11. 3 Corina Leicu, Ioan Leicu, op. cit., p. 16.

4

”animate de voinţa de a conţinua opera începută cu tratatele instituţve ale Comunităţilor Europene şi fiind conştiente de faptul că este necesar ca Europa să se exprime prîntr-o singură voce pentru a acţiona solidar. dezvoltarea unui spaţiu social. fiind compusă din reprezentanţi ai statelor membre.deşi este o instituţie supranaţională. grupaţi în comitete naţionale de experţi.Actul Unic European relansează construcţia europeană. în acest fel armonizându-se interesul comunitar cu cel naţional. întărirea Sistemului Monetar European. .deţine monopolul de iniţiativa legislativă 4 Felician Cotea. 25. cit.în cadrul “triunghiului instituţional” Consiliu (reprezentând statele membre la nivelul miniştrilor sau pentru Consiliul European. au decis modificarea şi completarea tratatelor de bază. 5 .activitatea Comisiei are un caracter permanent . Instituţie administraţivă şi politică. Parlament European (democratic ales. fără ignorarea intereselor statelor membre. în cadrul procesului decizional. cât şi instituţional (prin extinderea votului majorităţii calificate. ea nu este doar gestionarul acţiunilor comune. Statele semnatare. în principal în domeniile privind organizarea şi funcţionarea instituţiilor comunitare şi formarea unei pieţe interne comunitare unice până la sfârşitul anului 1992”4.este o instituţie supranaţionala.. fiind dotată cu putere de iniţiativa legislaţivă şi de execuţie.). Prezintă urmatoarele trăsături definitorii: . punerea în practică a unei politici de cercetare şi tehnologizare. Principalul rol al Comisei este de apăratoare a tratatelor.). lărgirea rolului Parlamentului European. cu rol legislativ). la nivelul şefilor de stat sau de guvern). Comisia Comunităţii Europene se personifică cel mai mult prin faptul că.. neputând primi dispoziţii din partea statelor ai căror reprezentanţi sunt. spre deosebire de secretariatul general al unei organizaţii Internationale. p. op. ci prin misiunile şi competenţele pe care le are. etc.. beneficiind de o deplină independenţă. Directoratele sale solicită opiniile unor experţi ai statelor comunitare. . . membrii Comisiei îşi exercită atribuţiile în interesul Comunităţilor. rol de punere în executare a politicilor comunitare. Comisia reprezintă interesul general al Comunităţilor. ea este pistonul procesului de integrare europeană. candidaturile fiind propuse de către guvernele acestora. atât economic (prin desăvârşirea pieţei interne.

europa.88. 2 pct. a istoricului celor 50 de ani de integrare a majorităţii europenilor într-un organism supranaţional care să organizeze toate aspectele vieţii lor.. ca fundament pentru o politică de comunicare a UE. ”secretul succesului soluţiei comunitare actuale a constat în faptul că Integrarea Europeană nu este rezultatul războiului şi al unei politici de dominare naţională. Comisia Europeană lansează Cartea Albă ”Dezbatere despre Europa .implicarea cetăţenilor”. iar la 1 Ianuarie 2007 România şi Bulgaria devin state membre ale Uniunii Europene în vreme ce Slovenia aderă la Zona Euro. telefon (32-2) 2991111.G pct. Ioan Leicu. Ca organizare ea cuprinde 26 directorate şi 50 servicii speciale.asigură punerea în executare şi supraveghează respectarea dispoziţiilor tratatelor comunitare şi a restului actelor normative emise în vederea punerii în executare. La 1 Februarie 2007.eu. Piaţa Revoluţiei telefon/fax 01/3153470. de către statele membre şi celelalte instituţii comunitare. iar o parte din serviciile sale auxiliare funcţionează la Luxemburg6. astfel cum au fost ele modificate prin Tratatul privind Uniunea Europeana (art. Delegaţia Comisiei Europene în România îşi are sediul în Bucureşti. B-1049.. iar Centrul de Informare al Comisiei Europene în Romania. desigur succintă. Aşa cum se poate observa din expunerea. 5 6 Corina Leicu.155 .40 şi 41). str. Sediul Comisiei este la Bruxelles. Rue de la Loi 200. ci este expresia unei atitudini benevole a statelor membre de a renunţa la unele atribute ale suveranităţii lor naţionale în favoarea organismelor supranaţionale”5.163 din Tratatul instituind Comunitatea Europeana. cit. Grigore Mora nr. op. 12.răspunderea membrilor Comisiei pentru actele emise de către instituţie este colegială. Modul de organizare şi funcţionare al Comisiei este stabilit în cadrul oferit de dispoziţiile art. http://www.48) şi Tratatul de la Amsterdam (art. . Calea Victoriei nr.int 6 . p.11.

Tot prin vot. Apoi. Comisia îşi va reduce numărul cu instituirea celei de a două variante. fiind aleasă prima variantă cu un reprezentant al fiecarui stat membru cu aplicabilitate din 2005. în cazul unei Uniuni de 27/28 sau mai mulţi membri să se schimbe şi structura Comisiei Europene. numărul final urmând să fie decis ulterior “în unanimitate” de statele membre.au fost luate în considerare două opţiuni: . Votul a fost de 10:5.Fie reorganizarea Comisiei pe un număr inferior de membrii numărului statelor membre componente (prin sistemul de rotaţie bazat pe principiul egalităţii). S-a decis ca viitoarea Comisie Europeană să aibă în principiu un plafon “mai mic de 27” în momentul în care UE va cuprinde 27 state membre. “În realizarea îndatoririlor lor. Comisia deţinea 9 membrii. Portugaliei şi Spaniei. ţările mari acceptând să renunţe la cel de al doilea comisar până în 2005. s-a stabilit ca preşedintele Comisiei să fie desemnat în urma consultării Parlamentului. Parlamentul European poate cere prîntr-o moţiune de cenzură demisia în bloc a 7 Art. ceea ce nu favoriza nicidecum independenţa Comisiei. numărul lor crescând la 13 odată cu aderarea la UE în 1973 a Danemarcei.” 7 Tratatul de la Nisa (26.02. 7 . În 1995 avea 20 de comisari naţionali. întreaga Comisie este investiţă prîntr-un vot de aprobare în Parlament. Până în 1983 fiecare stat îşi numea comisarul sau comisarii “săi”. Ei se abţin de la orice act incompatibil cu îndatoririle lor.2001). iar la 17 după aderarea Greciei. el fiind la randul său. cu implementarea sistemului rotaţiei statelor membre bazat pe principiul egalităţii reprezentării statelor. Fiecare stat membru se angajează să respecte acest principiu şi să nu influenţeze membrii Comisiei în îndeplinirea sarcinilor lor. Mari Britanii.B. pentru ca în prezent să fie formată din 25 de comisari desemnaţi de guvernele statelor member. pentru a permite ţărilor mici de a fi reprezentate. Componenţa Comisiei Europene La începuturile Uniunii Europene. Irlandei. formată din 6 state. Prin tratatul de la Maastricht. Summit-ul de la Nisa a decis ca. ultimul tratat comunitar ce amendează tratatele institutive din anii '50 . . iar din 2010 când Uniunea Europeană va avea 27 membrii. ei nu solicită şi nici nu acceptă instrucţiuni de la vreun guvern şi nici de la un alt organism. 213 din Tratatul de la Maastricht. consultat pentru desemnarea celorlalţi membri ai Comisiei.Fie de a reduce numărul de membrii ai Comisiei la unul pentru fiecare stat membru al Uniunii Europene.

Preşedintele. propune Parlamentului European un candidat la funcţia de preşedinte al Comisiei. p. caz în care ea conţinuă să gestioneze problemele coerente până în momentul înlocuirii sale efective.ţinând seama de alegerile pentru Parlamentul European şi după ce a procedat la consultările necesare. fiind persoane cu o bogată experienţă politică şi managerială.în continuare. Victor Duculescu. modificat prin Tratatul de la Lisabona. în calitate de organ colegial. Tratatul de la Amsterdam. Lefter. unui vot de aprobare al Parlamentului European10.111 8 .. 10 C.cit. Consiliul european9.Comisiei. numiţi de guvernele statelor comunitare pentru o perioadă de 5 ani. 50. 17 al Tratatului privind Uniunea Europeană. Membrii Comisiei sunt recrutaţi din rândul celor mai buni profesionişti în diverse sectoare de activitate. op. la sfârşitul fiecărei interval. ceea ce-i conferă o mai mare autoritate în desemnarea colegilor săi. de comun acord cu preşedintele deja stabilit.. în locul simplei confruntări. dintre personalităţile care prezintă toate garanţiile de independenţă8. p. . mandatul lor putând fi reânnoit de Parlamentul European. op. desemnează celelalte persoane pe care intenţionează sa le numească ca membrii ai Comisiei . aceleaşi guverne. intrat în vigoare în 1999. Comisia este formată din 25 comisari. prîntr-un vot de investitură. a adus o nouă modificare în privinţa numirii Comisiei: Parlamentul European trebuie sa aprobe oficial numirea preşedintelui Comisiei. cu o conduită ireprosabilă. singura condiţie impusă fiind aceea ca în componenţa Comisiei să între cel puţin câte un reprezentant al fiecarui stat membru. Procedura de numire a membrilor Comisiei este următoarea: . Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate şi ceilalţi membri ai Comisiei sunt supuşi. Dispoziţiile comunitare nu stabilesc cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească un candidat pentru a fi numit într-o astfel de funcţie. cit. 8 9 Art. hotărând cu majoritate calificată.

de comun accord.Funcţia de execuţie şi de gestiune – exercită competenţe de execuţie pe care i le conferă Consiliul. pag... face verificări şi pronunţă sancţiuni în cauze 11 12 Articolul 144 Corina Leicu. Dacǎ moţiunea de cenzurǎ este adoptatǎ cu o majoritate de doua treimi din voturile exprimate care reprezintă majoritatea membrilor Parlamentului European.13 Colegialitatea presupune ca responsabilitatea politică a Comisiei în faţa Parlamentului să fie colectivă.. Competenţele Comisiei sunt enumerate în art.op. op. cit. De fapt.Funcţia de control – dispune de prerogative pentru a face respectate obligaţiile impuse de actele comunitare: veghează la respectarea regulilor concurenţei de către agenţii economici. fost prim-ministru al Franţei) a fost acuzaţ de corupţie.Funcţia de iniţiativă – formulează propuneri. preşedintele şi membrii Comisiei sunt numiţi de guvernele statelor membre. Ioan Leicu. pag. în urmă cu caţiva ani. 111-112 14 V. Deci. 40 9 .Fuerea . Ele sunt: . cit.după aprobarea în Parlament.decizie care a fost acceptată. in cadrul colegiilor opereaza principiul "raspunderii colective" pentru deciziile adoptate.Funcţia de decizie – participă la adoptarea actelor de către Consiliu şi Parlament . Filipescu / A. p.12 Independenţa Comisiei decurge şi din principiul colegialităţii în adoptarea deciziilor şi răspunderea pentru îndeplinirea lor. reluate în Tratatele de la Maastricht şi Amsterdam.. Comisia reprezinta organul executional al Uniunii Europene avand o activitate permanentă. 138 13 I.Marcu . Pe baza avizului. recomandări şi avize. Atunci când un comisar european de origine franceză (d-na Edith Cresson. prin adoptarea unei moţiuni de cenzurǎ11.Gardian al Tratatelor UE . cit. Tratatul Comunităţii Europene prevede posibilitatea Parlamentului European de a decide demisia Consiliului în bloc.op. 155 din Tratatul de la Roma. Comisia recomandă Consiliului European începerea negocierilor de aderare la UE .14 . Ei continuǎ sǎ gestioneze afacerile curente pânǎ în momentul înlocuirii lor. întreaga Comisie şi-a prezentat demisia în faţa Parlamentului .P. Acestea sunt imputabile colegiului şi nu fiecărui comisar luat individual. membrii Comisiei trebuie sǎ demisioneze în bloc.

Comisia a deţinut.scutirea de impozite pe salariile şi alte drepturi băneşti de care beneficiează (Mandatul membrilor Comisiei încetează la expirarea perioadei de cinci ani pentru care au fost numiţi (mandat ce poate fi reânoit). asigură aplicarea clauzelor de salvgardare . înlocuirea lui pentru restul de mandat este obligatorie. demisie individuală sau în bloc.imunitate de jurisdicţie pentru activitatea desfăşurată în exerciţiul mandatului. Demiterea unui membru al Comisiei se hotărăşte de către Curtea de Justiţie. Tratatul de la Maastricht clarifică această problema prin introducerea proceduri de co-decizie care permite Parlamentului să respingă textul Comisiei după o a treia lectură.care privesc interesele financiare ale comunităţii. în situaţiile în care mandatul se apropie de final. În ideea asigurării unui cadru de independenţă şi sigurantţă membrii Comisiei se bucură de privilegiile şi imunităţile înscrise în “Protocolul cu privire la privilegiile şi imunităţile Comunităţilor europene” din anul 1965 şi anume: .Funcţia de reprezentare internă şi externă a Uniunii . în cazul decesului. cu votul unanim. în situaţiile în care se constată că persoana în cauza şi-a încalcat obligaţiile asumate la preluarea funcţiei. fie. în cazurile în care Parlamentul adoptă moţiuni de cenzură. întrucât Consiliul nu putea statua în chestiuni ce ţin de competenţă comunitară decât în baza unei propuneri a Comisiei. va decide că nu mai este cazul să facă o astfel de înlocuire. statuează asupra ajutorului de stat în ţările membre. fie va hotarâ înlocuirea celui în cauză cu o alta persoană pentru durata de mandat care a mai rămas de executat. Prin demitere. care vrea să dispună de acest drept asemenea parlamentelor naţionale. la cererea Consiliului sau a Comisei în ansamblul ei. prin deces. nu mai îndeplineste condiţiile necesare pentru exerciţiul mandatului sau a comis o fapta de o culpabilitate gravă. Monopolul a fost contestat de Parlamentul European. 10 . un cvasi-monopol asupra funcţiei de initiativă în cadrul Uniunii Europene. Dacă Preşedintele Comisiei a decedat ori şi-a dat demisia. Consiliul. mult timp. demisiei sau demiterii unui membru. de care conţinuă să beneficieze chiar şi după încetarea acestuia .

000 de funcţionari permanenţi. Preşedintele Comisiei Europene este figura cea mai proeminentă a Uniunii Europene.3. precum şi în relaţiile cu 11 . Preşedintele Comisiei are. un mare dozaj între naţionalitati şi zone geografice. Are o structură piramidal-ierarhizată. fapt ce a determinat ca toate comisiile ce au funcţionat au purtat numele presedinţilor lor . al cărui rang este echivalent cu cel de înalt funcţionar în cadrul unui minister. Personalul angajat în administraţia marilor oraşe este adesea mult mai numeros. Are aproximativ 15. Comisia Thorn. 3500 angajaţi temporar. Atunci când vorbim de “Comisie” ca organ politic. Comisia Baroso. Comisia este cea mai mare instituţie a UE. ORGANIZAREA COMISIEI Ca urmare a ariei de cuprindere a responsabilităţilor sale. cetăţenii trebuie să fie în masură să ia la cunoştinţă aceste texte în propria lor limbă. Directorii generali răspund de acţiunile lor în faţa comisarilor. Număr considerat destul de scăzut faţă de responsabilităţile sale în cadrul UE. Comisia Prodi. Aproximativ o cincime din personalul Comisiei se ocupa cu lucrări de traducere şi interpretare.3% din bugetul anual al UE. Costurile de funcţionare ale Comisiei rerezintă circa 3. Comisia Santer. Fiecare direcţie este condusă de un director general. cca. Desemnat cu 6 luni înainte ca mandatul său să înceapă. cea mai mediatizată persoană din angrenajul instituţonal comunitar.de exemplu Comisia Jenkins. Numirea sa se face pentru un mandat egal cu cel al Comisiei. teoretic. Comisia Delors. el reprezentând Comisia în faţă celorlalte instituţii comunitare. Comisia este compusă din 26 de direcţii generale (DG) şi din 15 servicii specializate. Recrutarea funcţionarilor şi funcţionarea administraţiei comunitare prevăd proceduri care să evite formarea unor „celule naţionale”. ceea ce reprezintă dublul personalului ansamblului celorlalte instituţii. Conducerea Comisiei este formată din: 1) Preşedintele Comisiei. acesta este consultat în legatură cu desemnarea celorlalţi comisari. Deorece legile adoptate la Bruxelles sunt adesea direct aplicabile în statele membre. rol administraţiv şi protocolar. fiecare dintre ei asumându-şi responsabilităţile politice şi oeraţionale pentru una sau mai multe direcţii generale. ne referim la cei 25 comisari (membri ai Comisiei) care o compun.

personal şi administraţie IX. educaţie.terţii. relaţii industriale şi afaceri sociale V. şi poate cere demisia unui comisar. Influenţa Preşedintelui poate fi însă. industrie III. dezvoltare VIII. Comisia în exerciţiul art.48). işi organizează prin Regulamentul intern propriul aparat de lucru. turism şi economie socială XXIII. telecomunicaţii. afaceri economice şi financiare ÎI. mijloace. vamă şi fiscalitate indirectă XXI. sunt desemnţi de către Preşedinte. cercetare. Serviciul de presă şi informare.relaţii externe I-IB (trei directorate care răspund de anumite zone geografice).). care este compus dîntr-un Secretariat General. Fiecare membru al Comisiei este asistat în activitatea sa de un cabinet. Prezidează şedinţele. destul de mare. politica consumatorilor XXIV 12 care privesc coordonarea activităţii organismelor instituţiei. asigurând coerenţa. Continuând pe linia acestei orientări. mediu înconjurator. energie XVII. ştiinţă. piaţa interna şi servicii financiare XV. 2) Vicepreşedinţii. control financiar XX. informaţie.162 din Tratatul instiuind Comunitatea Europeană. grupate pe zone geografice. concurenţă IV.G pct. Directoratele generale sunt organizate pe domenii de activitate. şi confirmat prin modificarea Regulamentului intern al Comisiei. care este compus din consilieri. Serviciul de traduceri. dezvoltare XII. securitate nucleară şi protecţie civilă XI. prin care sunt recunoscute largi puteri discreţionare Preşedintelui în atribuirea sarcinilor în interiorul instituţiei (comisarilor). transmiterea informaţiei şi valorificarea cercetării XIII. şi în revizuirea acestora. în număr de doi. formare şi tineret XXII. agricultură VI. cultură şi audiovizual X. coordonează relaţiile Comisiei cu statele terţe. numeşte vicepresedinţii Comisiei. politica intreprinderii. Oficiul de statistică. prezintă programul anual şi raportul general anual de activitate în faţa Parlamentului European. un număr de 26 Directorate Generale şi 15 servicii auxiliare (Serviciul juridic. modificat prin Tratatul privind Uniunea Europeană (art. eficacitatea şi colegialitatea acţiunilor acesteia. pescuit XIV. comerţ. credit şi investiţii XVIII. etc. în practică. comunicare. politici regionale şi coeziune XVI. transporturi VII. după cum . bugete XIX. fapt demonstrat de perioada Delors. Secretariatul general are rol de a asista pe Preşedinte în îndeplinirea atribuţlor urmează: . Tratatul de la Nisa a întărit rolul Preşedintelui Comisiei europene în raport cu ceilalţi comisari: el defineşte orientările politice şi organizarea internă a Comisiei. Suplinesc Preşedintele când situaţiile o cer. dintre comisari.

4. Preşedintele Comisiei stabileşte ordinea de zi. FUNCŢIONAREA COMISIEI Comisia este o instituţie cu caracter permanent ai cărei membri se reunesc. reglementează relaţiile dintre comisari şi serviciile subordonate. în fiecare zi de joi au loc întâlniri cu reprezentanţii presei. Pe lângă procedura orală în şedinţa plenară. Analizează problemele de discutat şi le include în două categorii “A” (aspecte cărora comisarii cad de acord prin intermediul şefilor de cabinet şi nu mai trebuie discutate în plen. Jacques Santer lansează un document intitulat “Pentru o cultură politică şi administrativa Europeană”. al doilea. în şedinţe saptamanale de lucru. care a zguduit Comisia Europeană determinat de o serie de acuzaţii de iregularităţi în gestiunea financiară a Comisiei. şi al treilea. Asupra acestora se vor concentra lucrările Comisiei). inclusiv acuzaţii de fraudă în acţiuni de ordin umanitar din spatiul ex-iugoslav. Întrucat şedinţele nu sunt publice.În ce priveşte conduita comisarilor trebuie să menţionăm faptul că în preajma scandalului din martie 1999. în care sunt prezentate rezumate ale discuţiilor ce au avut loc. codifică regulile de conduită pentru funcţionarii de carieră. mai există încă două modalităţi de luare a deciziei: procedura de abilitare a unui comisar şi procedura scrisă. fostul Preşedinte al Comisiei. Fiecare comisar este asistat în activitatea sa de un Cabinet. Şefii de cabinet se intâlnesc saptamănal pentru discutarea problemelor ce necesită întrunirea Comisiei şi pentru a pregăti lucrările Comisiei. conduce şedinţele şi convoacă şedinţe extraordinare ori de cate ori este nevoie.. adoptarea lor în Comisie fiind asadar o simplă formalitate de vot) şi “B” (aspecte ce necesită discuţii în Comisie şi realizarea unui acord între comisari pentru a fi transpuse în acte comunitare. care conţine 3 coduri de conduită: primul stabileşte regulile de conduită pentru comisari şi cabinetele acestora. format din funcţionari administrativi. activitatea Biroului însarcinat cu programul de formare profesionala “Leonardo da Vinci” s. în zilele de miercuri sau ori de cate ori este nevoie în formulă colegială.a. Exista şi reuniuni ale unor grupuri de membri. Hotărârile se iau în prezenţa 13 . cu care ocazie se adoptă documente care nu necesită prezenţa tuturor. de principiu.

mecanismul poate fi declanşat de fiecare membru al Comisiei.majorităţii membrilor. În privinţa modalităţii lor de lucru. este folosita în cazurile în care trebuie luate decizii în probleme de mică importanţă ce nu ridica dificulăţi de adoptare. cazuri în care Comisia hotărăşte să-şi abiliteze membrii pentru a lua decizii în numele ei. cu majoritate simplă şi implică răspunderea colectiva a comisarilor europeni. proiectele care urmeaza a fi supuse dezbaterii Comisiei sunt eliberate de către directorate sau de cabinetele comisarilor. Activitatea de decizie la nivelul Comisiei. reprezentând diferite categorii socio-profesionale sau economice. de abilitare. adoptarea făcându-se cu votul modalităţii simple a membrilor Comisiei. În situaţiile în care propunerile parcurg procedura orală pentru a deveni acte decizionale. astfel ca aceştia să poată formula amendamente sau observaţii pe marginea lor. în emiterea deciziilor sunt folosite două proceduri. care face propuneri decizionale pentru sectorul de activitate coordonat. una scrisă şi una orală care presupune dezbateri în plen. în funcţie de natura lor. pe bază de abilitare. În cadrul procedurii scrise. ce încearcă sa-şi impună propria versiune în textul viitorului act comunitar. se vor aviza de Serviciul juridic. Mecanismul decizional la nivelul Comisiei este deosebit de complicat. cea de pregătire a proiectelor de acte normative. presupune nu numai satisfacerea intereselor comunitare. La luarea deciziilor un rol important il joacă asociaţiile de lobby. vor fi trimise prin grija Secretariatului General membrilor Comisiei. Procedura scrisă. pe care le comunică în scris celorlalţi membrii. iar răspunderea pentru acestea este tot una colectivă. Caracterul tehnic al Comisiei necesită emiterea a nu mai puţin de 6000 de acte comunitare pe an. propunerile trebuie supuse dezbaterilor şi votului membrilor Comisiei în şedinţe. fie vor fi discutate în întâlnirile pregătitoare ale cabinetelor. propunerile. pentru formularea eventualelor amendamente sau observaţii procedura scrisă. aceasta făcând parte din procedura orală. dintre care aproximativ 4000 sunt emise de un comisar sau altul. care le certifică din punct de vedere al conformităţii cu dreptul comunitar. iar în funcţie de procedura adoptată. dar şi celei 14 . Dacă sunt aduse amendamente sau sunt facute observaţii. tehnică sau politică. ele trebuie discutate şi supuse la vot în şedinţe. Din acest punct de vedere Comisiei îi este specific principiul colegialităţii. în sensul că deciziile se iau colectiv. întrucât antreneaza instituţia în ansamblul ei.

pentru a preîntâmpina distorsionarea concurenţei 15 16 V.15 Comisia este organismul care reuneşte ansamblul funcţiilor executive în cadrul Comunităţilor şi a Uniunii. cit. p.verifică compatibilitatea ajutoarelor acordate de către un stat unor intreprinderi. 5. Cadrul general al funcţiilor pe care le are această instituţie este fixat în cuprinsul Tratatul instituind Comunitatea Europeană16. Aşadar. o armonizare a intereselor comunitare cu cele naţionale.Marcu . pag. 58-59 art. Lefter. ATRIBUŢIILE ŞI COMPETENŢELE COMISIEI Conform tratatelor comunitare Comisia detine un rol fundamental si anume acela de a exprima interesul comunitar si de a asigura realizarea acestuia. Comisia îşi menţine conform noii reglementări rolul de “organ motrice al integrării europene”17 În acest sens: . Procesul decizional trebuie să prezinte un consens. iar urmare a acestui loc pe care îl ocupă în cadrul “triunghiului instituţonal” principalele sale competenţe sunt legate de punerea în executare a dispoziţiilor tratatelor şi a actelor normative comunitare şi de supravegherea modului în care sunt realizate obiectivele Uniunii..155 17 C.op.. op. 15 . cit. Principala competenţă a Comisiei este aceea de a veghea asupra felului în care statele şi instituţiile comunitare pun în aplicare dispoziţiile tratatelor şi a actelor emise în executarea lor. Ea trebuie să se asigure că legislaţia Europeană este corect aplicată de către Statele membre şi că ansamblul cetăţenilor şi operatorilor pietei unice profită de echilibrul care a fost creat.naţionale.113. 1. .examineaza preţurile în domeniul transporturilor internaţionale şi stabileşte condiţiile în care se derulează activităţile în acest sector . iar competenţa sa este indicată într-o multitudine de articole din cuprinsul Tratatelor comunitare. fapt ce determină cunoaşterea oportunităţilor fiecarei ţări.veghează asupra modului în care sunt puse în aplicare programele de dezvoltare a politicilor agricole comune şi face propuneri pentru creşterea eficienţei de implementare a acestor politici.supraveghează modul în care sunt respectate regulile de liberă concurenţă şi anchetează cazurile în care se presupune ca aceste reguli au fost încălcate .

Comisia dispune de mecanismele oferite de Tratatul instituind Comunitatea Europeană18. în vederea finalizării obiectivelor propuse de construcţie europeană.supraveghează evoluţia economică a fiecărui stat membru.inventariează împreună cu fiecare stat membru dispoziţiile legislative naţionale. Comisia controlează modul de acordare a subvenţiilor de către guvernele naţionale propriilor industrii şi autorizează alocarea de ajutoare de către Stat. a Consiliului sau din propria initiativă. Atunci când Tratatele comunitare dispun. În caz. de exemplu. Comisia participă la derularea procesului decizional care are loc la nivelul altor instituţii comunitare.întocmeşte anteproiectul de buget Pentru punerea în practică şi finalizarea competenţelor. Comisia poate aplica amenzi intreprinderilor recunoscute ca fiind culpabile de violarea regulilor stricte impuse de UE. la solicitarea Parlamentului European. altele. având în vedere interesul general. atunci când consideră acest lucru ca fiind necesar. fie că ei aparţin sectorului public sau celui privat. în limitele prescrise prin dreptul comunitar. sens în care îi poate transmite recomandări şi prezintă în Parlamentul European rapoarte cu privire la rezultatele acestor supravegheri . În cazuri grave de încălcare a legislaţiei în domeniul concurenţei. sesizând Curtea de Justiţie atunci când acestea nu se conformează în mod deliberat. prin care invită statul în cauza de a se conforma într-un anumit timp dat. Ea poate. ea întreprinde măsuri împotriva celor care nu se achită de obligaţiile ce le revin prin tratate.administreză Fondul social european . sa iniţieze urmăriri contra Statelor membre care nu aplică directivele europene. poate sesiza Curtea de Justiţie pentru aplicare de sancţiuni. Rolul acestor acte (avize şi recomandări) este acela de a ajuta instituţiile comunitare în derularea procesului decizional care are loc la nivelul lor. 2. Printre. în vederea armonizării acestor legislaţii la exigenţele comunitare . iar în masura în care aceasta nu se conformează. de dreptul de a emite avize. sens în care emite avize şi recomandări. 18 art.dezvoltă dialogul cu partenerii sociali europeni .verifică stadiul în care se gaseşte procesul de reducere a diferenţelor dintre nivelurile de dezvoltare ale regiunilor defavorizate şi prezintă o dată la trei ani un raport asupra acestor chestiuni în faţa Parlamentului European . 169 16 ..

pe care Tratatul instituind Comunitatea Europeană o confera Comisiei19. după consultarea ori obţinerea acordului Consiliului21 4. Comisia indeplineşte acest rol de pregătire a noilor politici europene. modificări ale unor acorduri încheiate cu terţe state sau organizaţii internaţionale. în Tratatul instituind Comunitatea Europeană a Carbunelui şi Oţelului ea este principalul for decizional. pare a fi de o importanţă subsidiară faţă de cea legislativă.22 Deşi dreptul la iniţiativă legislativă al Comisiei. prin retragerea proiectelor de acte normative de pe masa de lucru a Consiliului. atunci când apreciează că imprejurările care au determinat promovarea proiectelor s-au schimbat radical. Iniţiativa legislativă constă în proiecte de acte normative adresate Consiliului.80 21 art. 112.. Are putere de decizie proprie. Comisia cu cateva excepţii. acestea servind ca suport pentru adoptarea unui act normativ. 155 art. de a propune proiecte legislative. constituie totuşi o armă destul de puternică în mâna ei. ceea ce ar implica apariţia riscului denaturării conţinutului proiectului. întrucât ea poate bloca procesul decizional.Fuerea op. Deci Comisia dispune de un drept de inititivă exclusiv.4 şi art.14 22 . fiindu-i prezentat Consiliului un proiect. acesta l-ar adopta dar cu numeroase şi substanţiale modificări. pag. Principal rol în ansamblul instituţiilor comunitare. Dacă în tratatele instituind Comunitatea Europeană şi cel instituind Comunitatea Europeană a Energiei Atomice.G pct. nu pentru a 19 20 art. precum şi în recomandări pe care Comisia le trimite primei instituţii. manifestată în amânarea dezbaterii proiectelor vreme îndelungată. atunci când acestea dispun ca astfel de modificări se pot face după o procedură simplificată”20. O situatie deosebită este cea potrivit căreia “Comisia poate aproba în numele Comunităţii.3.116 17 . Consiliul neputand sa delibereze decat pe baza propunerilor primite de la aceasta. exercită un rol preponderent execuţional. ori când constată o lipsă de interes legislativ din partea Consiliului.P. decizii elaborate după parcurgerea unui proces legislativ specific. O astfel de iniţiativă poate fi luată şi atunci când Comisia consideră că într-o anumită conjunctură. cit.I. pe care acesta le ia în discuţie şi le supune adoptării. emiţănd decizii şi recomandări.Filipescu /A. 228 par.

ci în funcţie de propria sa apreciere a intereselor Uniunii şi a cetăţenilor săi. fără a omite Uniunea Economică şi Monetară. Caraibilor şi Pacificului (ACP). protecţia consumatorilor. Comisiei i-a fost conferită şi competenţă de reprezentare. Noile responsabilităţi ale Comisiei Europene. În domeniul cooperarii interguvernamentale. care a constituit prima punere la punct a tratatelor. ea fiind cea care derulează negocierile pentru încheierea unor acorduri între Comunitate şi terţele state sau organizaţii internaţionale (art. 6. de Est şi republicile din fosta Uniune Sovietică. Programul PHARE23 acorda asistenţă concentrată pe: 23 Dezvoltare instituţonală PHARE=Pologne – Hongrie Assistance a la Restructation des Economies 18 . şi Tratatul asupra Uniunii Europene din anul 1992 au confirmat şi extins câmpul de acţiune al UE şi responsabilitatea Comsiei în noi domenii. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană. ea este însarcinată cu gestionarea programelor PHARE şi TACIS. care vizează acordul unei asistente tehnice în Europa Centrală.apăra interesele sectoriale sau pe cele ale diferitelor ţări. şi apoi la Comunitatea Europeană de astăzi. Comisia s-a dezvoltat în ritmul evoluţiei Uniunii Europene. Convenţia de la Lomé. Spre exemplu. este considerată ca un model de cooperare Nord-Sud. ca şi Statele membre. cât şi crearea noii Organizatii Mondiale a Comerţului (OMC) în numele UE. Actul unic European din 1986. Comisia este responsabilă de negocierea acordurilor comerciale şi de cooperare cu terţe ţări sau grupuri de ţări din intreaga lume. Toate aceste atribuţii au facut ca aceasta instituţie sa fie considerata “motorul Uniunii Europene”.228 par. de la Comunitatea Europeană a Carbunelui şi Oţelului în anii '50 pana la Comunitatea Europeană a anilor '70 şi '80. Comisia are responsabilităţi importante în ceea ce priveşte programele de ajutorare şi de dezvoltare în terţe ţări. cultura. 80 din Tratatul privind Uniunea Europeană). educaţia. ea poate emite propuneri. astfel cum a fost el modificat prin art. precum: mediul. dezvoltarea reţelelor de transport. sănătatea. Comisia a negociat acordul de liberalizare a schimburilor în cadrul Rundei Uruguay.G pct. care apropie UE de ţările în curs de dezvoltare ale Africii. 5. Mai recent.

primind în perioada 1991-2000 cca. sprijinul PHARE pentru Romania este alocat în proporţie de 70% pentru investiţii şi infrastructură şi de 30% pentru consolidarea instituţonală. fiind în strânsă conexiune cu implementarea acordurilor negociate cu FMI şi Banca Mondială. Începând cu anul 1998.finanţarea instituţiilor în IMM-uri . educative şi culturale între europeni finanţate prin bugetul naţional PHARE. În cadrul acestui program.4 miliarde EURO ca asistenţă financiară nerambursabilă. cercetare şi dezvoltare tehnologică. politici sociale. Această participare intensificându-se după anul 2000. demarat în 1999 se numeşte Programul RICOP şi prevede acordarea de asistenţă financiară în valoare de 100 milioane EURO pentru atenuarea efectelor sociale ale restructurării.diminuarea impactului social asupra restructurării industriale . Un important program PHARE. România beneficiează în perioada 2000-2006 19 .asistenţa intreprinderilor în procesul de restructurare În rândul societăţii civile. Tineret (2000-2006). se bucură programele comunitare. schimburile profesionale. În vederea participării la aceste programe. beneficiează de asistenţa Uniunii Europene prin programul PHARE încă din 1991. fiecare stat candidat trebuie sa plătească anual din buget sub forma unui tichet de participare. 1.plăţi compensatorii pentru disponibilizări de personal . Restul de 50% este asigurat de programul PHARE. cultura.- Consolidarea infrastructurii de reglementare legislativă necesară compatibilităţii cu „ acquis-ul comunitar” Investiţii pentru asigurarea coeziunii economice şi sociale România. a tinerilor şi studenţilor în special. Programul ISPA(Instrument pentru politici Structurale de Pre-aderare) rerezintă un sprijin financiar în vederea reabilitării şi modernizării infrastructurilor de mediu şi transport. Acest program finanţează măsuri privind: . Combaterea discriminării (2001-2006). sănătate. o contribuţie financiară care poate merge pana la 50% din costul programului. În prezent ţara noastră participă la 16 programe comunitare cum ar fi: Socrates (2000-2006). protecţia mediului.plasarea şi ocuparea forţei de muncă . Romania a participat la programele comunitare din 1998 în domenii ca: educaţia şi pregatirea profesională a tineretului. Leonardo da Vinci (2000-2006).

Comisia nu este cea care ia principalele decizii privind politicile şi priorităţile UE. care are puterea de a o scoate din funcţiile sale. asigură realizarea tehnică a proiectelor. care are ca obiectiv esenţial implementarea „acquis-ului comunitar” în domeniile respective şi consolidarea cadrului necesar dezvoltării durabile a sectorului agricol şi zonelor rurale. În gestionarea acestui program un rol important revine autorităţilor responsabile cu implementarea măsurilor ISPA care organizează licitaţii. în cadrul acestui program. cât şi la discuţiile referitoare la propriile proiecte de propuneri legislative. Alimentaţiei. contractează şi efectuează plăţile. ca reprezentant al ansamblului Uniunii Europene. Programul SAPARD (Programul Special de Pre-aderare pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală). la reuniunile semestriale ale Consiliului European. pentru România la 30 iulie 2002. printre care un birou şi la Alba Iulia. fiind stabilite pentru început două domenii prioritare: Dezvoltarea prelucrării şi marketingului produselor agricole şi piscicole Dezvoltarea şi imbunatăţirea infrastructurii rurale. În plus. Contribuţia financiară anuală a UE alocată României. în egală măsură. Comisia este responsabilă în faţa Parlamentului European. Pădurilor şi Mediului. Chiar dacă beneficiează de drept de iniţiativă. Ea participă la reuniunile acestora. Preşedintele Comisiei participă.5 miliarde EURO. instituţie juridică. Are în subordine 8 birouri regionale de implementare a programului SAPARD. Această responsabilitate revine uneori Consiliului Uniunii Europene. prin depunerea de moţiuni de cenzură sau de 20 . 7.de o asistenţă financiară nerambursabilă din partea UE de cca. Este instrumentul financiar pentru agricultură şi dezvoltare rurală. Comisia este în integralitatea sa antrenată în activităţile interguvernamentale definite prin tratatul de la Maastricht în domeniul politicii externe şi de securitate comună (PESC). Programul se derulează pe baza de proiecte. se ridică la 155 milioane EURO. Agenţia SAPARD a fost acreditată de Comisia Europeană. aflată în subordinea Ministerului Agriculturii. 1. Limitele puterii Comisiei Europene. în sectoarele public şi privat. la Adunarea economică anuală a Grupului celor şapte ţări cele mai industrializate (G7). El ia parte. cât şi în cel al cooperării judiciare şi al poliţiei. alături de şefii de stat şi de guvern ale Statelor membre. ai cărei membri sunt miniştrii guvernelor Statelor membre şi în numeroase cazuri Parlamentului European.

op. ele însele se adresează Curţii atunci când nu sunt de acord cu amenzile impuse de Comisie. Gestiunea bugetului comunitar de către Comisie este supusă controlului Curţii de Conturi. cit. Comitetul economic şi social şi Comitetul regiunilor pe care le consultă asupra celei mai mari părţi a proiectelor sale de acte legislative. Comisia participă la toate sesiunile Parlamentului European.. Pe de o parte. Parlamentul European eliberează Comisia de responsabilitatea pentru execuţia fiecărui buget anual. MAZILU.24 Funcţiile Comisiei antrenează. intervenţia Curţii de Justiţie. pe de altă parte. Pe baza raportului Curţii de Conturi. al cărui rol constă în garantarea bunei utilizări de către Comisie a banilor contribuabililor europeni. 24 D. 110 21 . pag. care se pronuntă în ultimul termen asupra problemelor de drept European. în mod regulat.încredere. Comisia lucrează în strânsă colaborare cu cele două organe consultative ale Uniunii. atunci când directivele sau reglementările sale nu sunt respectate de către guverne sau intreprinderi şi. Comisia sesizează Curtea de Justiţie. Ea trebuie sa răspundă şi intrebărilor scrise sau orale puse de către membrii Parlamentului. Atribuţiile de supraveghere şi control se concretizează şi în dreptul Parlamentului European de a dezbate public Raportul general anual al Comisiei Europene. cu care prilej eurodeputaţii emit aprecieri cu privire la activitatea desfăşurată şi formulează observaţii critice. în cadrul cărora trebuie să explice şi să justifice politicile sale. Scopul comun urmărit de cele două instituţii constă în eliminarea fraudei şi risipei.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful