You are on page 1of 114

Universitatea “Al.I.

Cuza” Iaşi
Facultatea de Istorie
Secţia Istorie-Geografie
Învăţământ la Distanţă

GEOGRAFIA CARPAŢILOR ŞI SUBCARPAŢILOR

Prof. univ. dr. Irina UNGUREANU

2

IAŞI - 2004

GEOGRAFIA REGIONALĂ A ROMÂNIEI. CARPAŢII ŞI SUBCARPAŢII

Cuprins

Partea I

Introducere
1. Noţiuni generale de regionare geografică
2. Regionarea geografică în România
2.1. Principii şi criterii de regionare geografică
2.2. Unităţi spaţiale

Partea a II-a

Carpaţii
Caracterizare geografică generală

1.1. Poziţia geografică şi limitele spaţiale
1.1.1. Carpaţii în cadrul teritoriului naţional. Poziţia spaţială, configuraţia, raporturile complexe cu
alte unităţi geografice
1.1.2. Limitele spaţiale ale Carpaţilor

1.2. Caracteristici naturale
1.2.1. Geneza şi evoluţia geologică şi paleogeografică. Constituţia geologică
1.2.2. Relieful
1.2.3. Clima
1.2.4. Apele
1.2.5. Vegetaţia şi fauna
1.2.6. Solurile
1.3. Caracteristici social-economic

1.3.1. Premisele generale şi evoluţia procesului de umanizare
1.3.2. Populaţia şi reţeaua de aşezări. Activităţile economice

3

2. Regiunile geografice ale Carpaţilor

2.1. Regiunea Carpaţilor Orientali
2.1.1. Constituţia geologică şi evoluţia Carpaţilor Orientali. Consecinţe
2.1.2. Relieful
2.1.3. Particularităţile climato-hidrice şi fito-pedologice
2.1.4. Particularităţile umanizării. Populaţia, reţeaua de aşezări umane, activităţile economice
2.1.5. Unităţi spaţiale
2.1.5.1. Munţii axului cristalino-mezozoic
2.1.5.2. Munţii flişului
2.1.5.3. Munţii vulcanici
2.1.5.4. Ulucul depresionar central
2.1.5.5. Gruparea montană cu caracter de tranziţie (a Bucegilor)

2.2. Regiunea Carpaţilor Meridionali
2.2.1. Constituţia geologică şi evoluţia Carpaţilor Meridionali
2.2.2. Relieful
2.2.3. Particularităţile climato-hidrice şi fito-pedologice
2.2.4. Particularităţile umanizării
2.2.5. Unităţi spaţiale
2.2.5.1. Munţii Făgăraş
2.2.5.2. Gruparea montană a Parângului
2.2.5.3. Gruparea montană a Retezatului
2.2.5.4. Depresiunile din Carpaţii Meridionali
2.3. Regiunea Carpaţilor Occidentali
2.3.1. Constituţia geologică şi evoluţia Carpaţilor Occidentali
2.3.2. Relieful
2.3.3. Particularităţile climato-hidrice şi fito-pedologice
2.3.4. Particularităţile umanizării
2.3.5. Unităţi spaţiale
2.3.5.1. Munţii Banato-Olteni
2.3.5.2. Masivul Poiana Ruscă
2.3.5.3. Munţii Apuseni

Partea a III-a

Subcarpaţii
1.Caracterizare geografică generală

1.1. Poziţia geografică şi limitele spaţiale
1.1.1. Poziţia şi raporturile complexe cu unităţile geografice vecine
1.1.2. Limitele spaţiale

1.2. Caracteristici naturale
1.2.1. Geneza şi evoluţia geologică a Subcarpaţilor. Consecinţe
1.2.2. Relieful
1.2.3. Particularităţi climato-hidrice şi fito-pedologice

1.3. Caracteristici social-economice
1.3.1. Particularităţile umanizării.
1.3.2. Populaţia şi reţeaua de aşezări umane
1.3.3. Activităţile economice
2. Regiunile geografice ale Subcarpaţilor
2.1. Sucarpaţii Moldovei

nu poate exprima identităţi regionale complexe. 4 2. a precipitaţiilor. Subcarpaţii Olteniei Partea I Introducere 1. este motivul pentru care regionarea geografică a fost – şi rămâne – obiectivul fundamental esenţial al cercetării de specialitate. b. calitatea sa de bază ştiinţifică a planificării regionale/amenajării teritoriului îi conferă şi o mare însemnătate aplicativă. în acest stadiu se revelă însă şi absenţa unei veritabile regionări geografice. mai simplu sau mai complex alcătuite.4. rezultă că regionarea geografică pretinde . a densităţii generale a populaţiei. Identitatea acestor unităţi este determinată de componentele lor structurale. ci obligă la explicarea variabilităţii spaţiale a unor ansambluri structural-funcţionale.5. Subcarpaţii Munteniei Central-Estice 2. cu caracter concluziv : regionarea geografică presupune un demers dificil. primele două aspecte având caracter de premise : a. mai constatative şi mai simple. c. regiunea geografică rezultată astfel nu poate fi decât o unitate spaţială cu structură eterogenă şi cu o funcţionalitate integrativă clară. de specificul relaţiilor dintre componentele naturale ale locului.identificarea fenomenelor geografice şi a dinamicii lor. cu atât decupajul realizat rămâne mai departe de ceea ce sunt în realitate regiunile geografice . Stadiul actual al regionării geografice relevă realizarea unor regionări tematice fiabile sub aspect ştiinţific. ca şi a unor regionări economico- geografice uneori puternic controversate. Subcarpaţii Vrancei 2. Noţiuni generale de regionare geografică Regionarea geografică este un complex de operaţii ştiinţifice care vizează identificarea unor unităţi spaţiale clar individualizate. a exploatării lemnului etc. aspectele prezentate îl fundamentează pe cel de al treilea. obiectul de studiu al geografiei nu se limitează la spaţializări analitice.3. .spre exemplu. impunând aplicarea integrată a celor două categorii de criterii . Muscelele Argeşului 2.în egală măsură . vizând entităţi spaţiale diferenţiate atât structural cât şi funcţional. regiunea (şi reţeaua structural-funcţională în care se încadrează).2. care rămâne încă o aspiraţie. regionarea geografică nu se poate realiza pe baza unor criterii exclusiv structurale. diferenţierea spaţială a înclinării terenului. precum şi de caracteristicile relaţiilor fiecărei unităţi cu cele învecinate spaţial sau mai îndepărtate. Mai mult. naturale şi social-economice. cu cât criteriile sunt mai statice. simple şi analitice. a unor regionări fizico-geografice cvasi-unanim acceptate. de relaţiile dintre acestea şi componentele social-economice. dar care pentru geografie este inevitabil . Conţinutul acestei definiţii evidenţiază cel puţin trei aspecte ale regionării geografice şi ale rezultatului său.

pe câteva criterii care evidenţiază rolul tectonicii. care scurtează/anulează uneori etape strict necesare formaţiei de specialitate. părţile rezultate fiind atribuite – la fel de arbitrar – unor unităţi de care diferă. se întemeiază totuşi. se prelungeşte.sunt însă adesea contracarate de dezavantajul eludării unor realităţi teritoriale complexe. cele mai evidente. bazate. descurajează demersul concertat şi obiectiv. uneori şi cu destule deficienţe. care conturează unităţi de rang structural şi funcţional subordonat. al reliefului şi al cadrului climatic. care solicită o muncă asiduă. social-economic. mai generale. Astfel. 2. fără a fi unanim admise. Spre exemplu. Regionarea geografică în România. al structurii geologice. acestei necesităţi obiective. climato-hidric şi bio-pedologic. dimpotrivă. deoarece nu se poate aplica în mod integral consecvent. 2. Prelungirea valabilităţii criteriului morfo-tectonic nu este însă adecvată pentru detalierea ambelor regiuni montane. 1997). evident contraproductiv. arii cu caracter de tranziţie şi realităţi geografice cu dispoziţie teritorială diseminată sunt secţionate arbitrar. Ca reflex. care exprimă interferenţe sau care se manifestă spaţial în mod discontinuu. Relativ clară şi logică. dar nu şi celor ale Carpaţilor Meridionali şi Occidentali. în ansamblu. cercetarea ştiinţifică îi oferă un răspuns încă subiectiv. care . către geneza suportului de mare anvergură al peisajului geografic al ţării. Între acestea. Un început de rezolvare a problemei ar putea fi acela al adoptării unui sistem de criterii orientat. Criteriile şi unităţile rezultate ar putea fi încadrate într-o schemă generală de regionare. 5 Adevărata regionare îşi aşteaptă încă aparatul metodologic. ar putea fi identificate prin aplicarea altor criterii : morfologic. vegetal şi pedologic în diferenţierea spaţiului 1. . Explicaţia acestui tip de răspuns se regăseşte mai ales în imperiul exercitat de ritmurile actuale generale. deoarece în Carpaţii Meridionali subregiunile sunt efecte combinate 1 Nu toate regionările cunoscute se întemeiază pe respectarea şi aplicarea succesivă a tuturor acestor criterii . multe se bazează asocierea şi nu pe integrarea indicatorilor analitici. desigur. structura de rezistenţă a regionării geografice a fost realizată în şi prin şcoala ştiinţifică întemeiată de Simion Mehedinţi. Deşi orientate diferit.sau economico-geografice – nu poate acoperi exigenţele unei regionări geografice complexe. deocamdată nici o categorie de regionări – fizico. schema menţionată nu este însă şi precisă. acestea definind şi unităţi de alt rang. frecvent polemic. regiunile cu care se operează azi în cercetarea şi didactica de specialitate. pe criterii care exprimă prezenţa şi dinamica încărcării demografice şi economice a spaţiului.conform schemei . mai întâi. unde diferenţierile sunt încă marcate de tectonică. Diviziunile unităţilor definite astfel s-ar putea identifica pe baza criteriului morfo-structural iar detaliile acestora. regionările cele mai răspândite au o tentă fizico-geografică clară. Verificarea concretă demonstrează că valabilitatea unor criterii este mai limitată decât ar rezulta din schemă şi că a altora. interdisciplinar-geografică şi – posibil – de lungă durată. avându-se în vedere multitudinea problemelor de regionare încă neclarificate (Irina Ungureanu. care să permită o ordonare taxonomică şi imaginea unui decupaj spaţial de accepţie cel puţin preliminar mai largă. celor două categorii le sunt comune câteva caracteristici. Principii şi criterii de regionare geografică La fel ca în întreaga geografie teoretică naţională. Avantajele pe care aceste caracteristici le aduc în operaţia de regionare – claritatea expresiei grafice şi comoditatea didactică . Astfel. atât sub aspect structural cât şi funcţional. abordate destul de diferit. în cadrul căruia sunt necesare criterii complexe şi procedee de aplicare integrată a lor. operaţia ar putea debuta prin aplicarea criteriului morfo-tectonic. derivate din modul de lucru. exacerbând discursul individual şi escamotează/eludează obiective fundamentale.1. Nu lipsesc nici regionările economico-geografice. Pentru moment.ar trebui să rezulte din aplicarea altor criterii. sunt coerenţa teritorială şi alura tranşantă a limitelor. Cu multe calităţi obiective. criteriul morfo-structural este adecvat identificării subregiunilor Carpaţilor Orientali. mereu mai rapide. astfel. desfăşurate pe spaţii mai restrânse.

unităţile spaţiale de referinţă exprimă „polifonia” studiilor ştiinţifice şi a cărţii didactice referitoare la regionare. în special în ceea ce priveşte tipurile de aşezări umane. în primul rând fiind lipsite de eterogeneitatea necesară a resurselor naturale şi de reţele specifice de căi de comunicaţie. structura agriculturii. dispoziţia concentrică a acestor trepte. al biodiversităţii vegetale). Câmpiile. Ţinând seama însă de nivelul actual al acesteia. atât la nivelul fiecărui element natural cât şi al întregului peisaj. Printre cazurile cele mai elocvente este încadrarea regională a grupării montane a Bucegilor unde. b. 6 ale tectonicii şi ale sistemului denudativ. integrând şi un magmatism neogen important. Meridionali şi Occidentali (în subprovi ncia corespunzătoare Carpaţilor). asociaţiile de faună şi solurile.influenţa destul de clară a celor trei mari trepte de relief asupra particularităţilor încărcării social. învelişul vegetal. datorită unor diferenţieri fie morfo tectonice. Depresiunile şi Piemonturile de contact (în subprovincia Depresiunea Transilvaniei). foarte caracteristică pentru teritoriul României. Faţă de această problematică destul de complexă a regionării geografice a teritoriului naţional. Reliefului îi este recunoscut astfel rolul deosebit în ansamblul elementelor fizico-geografice. Dealurile Vestice şi Câmpia Tisei (în subprovincia Banato-Crişană). pertinenţa oricărui criteriu devine discutabilă în ariile de tranziţie. în absenţa unei rezolvări integrale a problemei regionării geografice în cercetarea ştiinţifică de specialitate şi recunoscându-se tectonicii capacitatea de a genera mari unităţi de relief (cu însemnătatea lor geosistemică menţionată). Carpaţii.2. populaţia încercând mereu . armonia morfologică a pământului românesc. se conturează o serie de regiuni : Carpaţii Orientali. fie morfo-structurale şi morfo-petrografice sau mai c omplexe. a industriei extractive. 2 Treptele de relief nu sunt însă regiuni economico-geografice. Dealurile şi Podişurile. diferenţierile spaţiale principale rezultă dintr-o combinaţie extrem de complicată a efectelor tectonicii plicative/casante. realizându-se o etajare complexă. modul aproape ideal în care se îmbină cele trei mari trepte de relief. Munteniei central-estice. În acelaşi fel. în timp ce în Carpaţii Occidentali. care influenţează în mod hotărâtor apele.economice. aceasta a permis constituirea în timp a unor peisaje geografice umanizate caracteristice pentru fiecare treaptă. ale modelării fluviale şi carstice. orientarea oficială a didacticii universitare exprimă o intenţie. c. o regionare preliminară a teritoriului României ar putea avea în vedere două provincii - Carpatică (de orogen) şi Extracarpatică (de platformă). Dealurile cu caracteristici subcarpatice. a căror personalitate este diferită de unităţile limitrofe. Subcarpaţii. puternica influenţă exercitată de altitudine asupra caracteristicilor climatice (mai puternică decât cele datorite poziţiei latitudinale sau gradului de continentalism). dominat de modelarea fluvială. d. . Podişul Someşan. identificate pe baza unor criterii care nu sunt relevante pentru aceste arii. masivitate şi presiunea umană de pe valea Prahovei se realizează un complex montan şi de polarizare umană comparabil cu cel din Carpaţii Meridionali. Motivaţia acestei opţiuni este complexă şi interferează parţial cu o susţinere tacită a rolului pe care substratul geologic îl are în diferenţierea morfologică spaţială. prima având ca subprovincii Carpaţii. distribuţia spaţială a exploatărilor forestiere.şi reuşind într-o măsură destul de avansată – să valorifice cât mai eficient resursele naturale specifice fiecărei unităţi. de racordare la cercetarea ştiinţifică în domeniu. Vrancei. Muscelele Argeşului şi Subcarpaţii Olteniei (în subprovincia constituită de Subcarpaţi). meritorie. Câmpia deluroasă a Transilvaniei. 2. geografia regională actuală acordă reliefului (deci criteriului morfologic) importanţă maximă. Dealurile Târnavelor. Podişul Secaşelor. a valorificării potenţialului hidroenergetic şi turistic natural2. se prelungesc munţii axului-cristalino-mezozoic din Carpaţii Orientali iar prin altitudine. al ponderii morfologiei glaciare. Subcarpaţii Moldovei. adică de premisele unor complexe teritoriale de producţie care să dezvolte legături variate de schimb. în primul rând sub aspect morfo-structural (dar şi al precipitaţiilor. Fără a se fi urmărit în mod riguros un sistem geografic complex de principii şi criterii (uneori cele aplicate fiind destul de subiective) dar nu şi fără temei geografic. ţinându-se seama de : a. În cadrul acestor unităţi. Depresiunea Transilvaniei şi subprovincia Banato-Crişană. Unităţi spaţiale Deoarece aspectul compozit al regionărilor existente nu poate să fie integral acceptat.

cu o mare depresiune centrală – Depresiunea Transilvaniei. de adevărat schelet geografic. ale apelor. ocupând o poziţie centrală. Poziţia spaţială.d. în sectorul de la curbura externă a Carpaţilor Orientali. O constatare generală care se poate face în legătură cu această operaţie de regionare geografică şi cu unităţile spaţiale rezultate este că în provincia de orogen. situate la aceeaşi latitudine şi altitudine dar având altă poziţie faţă de orientarea culmilor montane (spre exemplu. a concurat la crearea suprafeţelor de nivelare (numite şi platforme de eroziune) în munţi şi a unor orizonturi de acumulare corelativă în ariile învecinate.). atât sub aspectul situării lor cât şi sub cel al rolului de unitate unificatoare. configuraţia. munţii asigurând debite medii mai bogate şi mai constante. Poziţia geografică şi limitele spaţiale 1.şi extracarpatice: a. sub aspect genetic şi morfologic. ale habitatului uman şi activităţilor social-economice se implică în combinaţiile de factori capabili să determine alte diferenţieri funcţionale şi spaţiale.şi extracarpatice. reţeaua autohtonă principală îşi are originea într-o proporţie masivă în Carpaţi. în special celor din sudul şi estul Câmpiei Române.1. personalitatea unor subregiuni şi unităţi subordonate ale acestora se conturează datorită reliefului lor specific. S-a realizat astfel o configuraţie cvasi-circulară („coroana carpatică”). Poziţia şi configuraţia munţilor explică sistemul foarte complex de raporturi dintre Carpaţi şi unităţile intra. Carpaţii în cadrul teritoriului naţional. 7 Ponderea cu care relieful. a căror evoluţie în perioadele geologice mai recente a depins în mare măsură de evoluţia munţilor şi ale căror caracteristici fizico-geografice actuale (în special fito-pedo-climatice) sunt influenţate puternic de existenţa coroanei carpatice în centrul ţării. utilitatea criteriilor geologice de regionare scade.a. pe măsură ce altitudinea şi masivitatea reliefului au permis o accesibilitate mai mare ecosistemelor naturale şi procesului de umanizare. Partea a II-a Carpaţii 1. variabilitatea unităţilor spaţiale este mai accentuată iar dimensiunile lor sunt mai reduse. Podişul Piemontan Getic ş.1. sub aspect hidrografic. raporturile complexe cu alte unităţi geografice Carpaţii reprezintă unitatea geografică cea mai înaltă de pe teritoriul României. Deosebit de caracteristică este şi configuraţia sectorului carpatic pe teritoriul ţării. cu rol local mai important decât al altor elemente naturale ori social-economice. activitatea erozivă sacadată a reţelei hidrografice. . altele se diferenţiază de cele învecinate prin specificul valorificării social-economice a resurselor naturale ş. ale ecosistemelor naturale.) se datorează în special aportului de material detritic de origine carpatică de către o reţea hidrografică cu orientare frecvent radiară. Dealurile Vestice şi Câmpia Tisei. faunei şi solurilor) Carpaţii se interpun în calea mişcărilor de mare amploare ale maselor de aer deasupra continentului. cu efect de nivelare în Carpaţi şi de acumulare în unităţile intra. pe latura răsăriteană a Munţilor Apuseni ş. Astfel. ca şi pentru o parte din Subcarpaţi şi Podişul Piemontan Getic. arcul montan propriu-zis .m. care oferă un aport suplimentar de apă regiunilor extracarpatice cu umiditate deficitară. identitatea altora este evidenţiată de către specificul aşa-numitului complex fito-pedo-climatic. sub aspect climatic. pe fondul regiunilor menţionate. cu climat mai uscat faţă de altele.Carpaţii Orientali şi Carpaţii Meridionali . fundamentul de tip carpatic este comun şi pentru Depresiunea Transilvaniei.1. este variabilă.Caracterizare geografică generală 1.a. pe care se grefează celelalte unităţi naturale. b.a. (cu influenţă directă asupra vegetaţiei. umede – arii de foehnizare. creând – mai ales în cazul deplasării celor oceanice. c. caracteristicile climatice. formarea în neozoic (în special în pliocen-cuaternar) a unităţilor de relief mai scunde (spre exemplu.fiind continuat în vest de o altă catenă (mai scundă şi mai discontinuă) – Carpaţii Occidentali.

Aceasta permite identificarea relativ clară a limitei munţilor faţă de unităţile spaţiale naturale mai scunde. deşi mereu prezentă şi fără a-şi pierde însemnătatea reală. munţii se învecinează cu Subcarpaţii. menţinând apropierea permanentă dintre cele trei principate româneşti medievale – Moldova. nu a generat o unitate morfologică distinctă). interior sau exterior.petrografică se complică. efectul morfologic al substratului de orogen şi complexitatea celorlalte consecinţe fizico- geografice ale relaţiei respective au generat. Rodna ş. Carpaţii sunt în contact cu diferitele subunităţi ale Depresiunii Transilvaniei.). o accesibilitate variabilă pentru ecosistemele naturale şi pentru umanizare. Caracterul extrem de complex al spaţiului carpatic se reflectă atât în specificul limitelor sale externe. Mihăilescu. Spre interior. Transilvania – şi contribuind la păstrarea fiinţei naţionale a poporului român. În ansamblu.Swica şi frontiera naţională de N-NV şi cea sudică. limitele geografice nu pot fi reduse la motivaţii exclusiv geologice. Carpaţii contactează din nou o unitate de podiş – Podişul Piemontan Getic. împreună. tectono- structural sau petrografic. amprenta tectonică şi structural. prezenţa unui număr mare de văi transversale şi pasuri relativ accesibile. între culoarul de văi Rika . Carpaţii au în modul cel mai frecvent o personalitate geografică distinctă.2. generând arii de tranziţie. sub aspectul umanizării. faţă de unităţile geografice vecine. este integrată în com binaţii variabile de procese. Sunt cu deosebire clare segmentele de limită tectono-erozive: frunţi de pânză de şariaj (spre exemplu. se modifică. 1. fenomene şi efecte ale acestora.sud. Munceii Mureşului) ca şi în interiorul masei montane. pe o linie extrem de sinuoasă : uneori acestea pătrund adânc în aria montană. Spre exterior. datorită diferenţelor altitudinale clare faţă de unităţile vecine. mai ales în situaţiile în care identităţile respective interferează. acumulată într-o arie foarte îngustă. în special în Carpaţii Occidentali. situaţia aceasta fiind motivată tectonic. Ţara Românească . aproape tot segmentul exterior estic. prin natura lor.vestică a Carpaţilor Orientali a favorizat circulaţia transcarpatică şi stabilirea unor legături economice durabile. Delimitarea devine însă dificilă în unele sectoare de contact tectono-structural. 1963). Dominanţa altitudinală se verifică nu numai pe limita culmilor şi masivelor celor mai înalte (Făgăraş. Spre sud-vest. Astfel. numai extremităţile rămânând în afara acestui teritoriu (cea nord-vestică.diferenţierea spaţială - devine astfel greu de conturat. pe o distanţă redusă. în masa sedimentară paleogenă a Podişului Someşan). unde flişul .Contactul poate fi urmărit aproximativ pe linia Păltinoasa – Vânătorii Neamţului – Piatra Neamţ – Târgu-Ocna – Tulnici – Nereju – Nehoiu – Măneciu – Comarnic – Pietroşiţa – Cetăţeni – Lereşti – Căpăţâneni – Sălătruc – Călimăneşti – Novaci – Bumbeşti – Tismana – Baia-de Aramă. Munceii Crişurilor. Rezultatul concret al acestor conjuncturi . ramura carpatică apuseană şi extremitatea nord-vestică a ramurii răsăritene sunt în contact cu Dealurile vestice. între văile Moldovei şi Motrului . complex. alteori se efilează până la dispariţie şi munţii contactează direct câmpia. 8 d. învecinate. ca şi situaţia controversată a altora. Spre est. pe linia localităţilor Straja – Solca – Păltinoasa.. Toate acestea explică alura clară a unor segmente de limită şi consensul asupra lor. cu multe complicaţii de natură geologică. care s-au reflectat puternic şi în domeniul etno-cultural. morfologică şi multe consecinţe social-economice ale acestora. cât şi al celor interne. în nord-est Carpaţii contactează unitatea geografică a Podişului Moldovei (în acest sector molasa miocenă pericarpatică. pe teritoriul României se află peste două treimi. Carpaţii Meridionali şi în extremitatea sud . atât limita interioară cât şi cea exterioară a Carpaţilor sunt evidente. Dificultatea este încă mai accentuată dacă se are în vedere faptul că. Limita descrie un contur cvasi-circular. sud-est şi sud. pe o distanţă mare. Limitele spaţiale ale Carpaţilor Datorită condiţiei şi apartenenţei lor orogenetice. ci chiar în cazul munţilor mici (Munţii Banato-Olteni. aceasta însăşi insinuându-se în unele sectoare montane sub formă de golfuri. Din segmentul terminal. între defileul Dunării şi culoarul de văi Timok-Nišava). Spre vest . trecând pe la Făureşti – Coşbuc – Ilva Mică – Josenii Bârgăului – Deda – Praid – Zetea – Racoş – Şercaia – Turnu Roşu – Gura Râului – Săsciori –Subcetate – Teliuc – Deva – Şard – Moldoveneşti – Gilău – Bologa – Moigrad (între extremitatea nordică a ramurii carpatice apusene şi cea nord-vestică a ramurii orientale prezenţa fundamentului cristalin carpatic este numai insulară. pe linia Baia-de Aramă – vest de Turnu Severin. sud-estic al Carpaţilor (V.1.a. În sensul acesta.

între margini continentale rigide. linii de falii (spre exemplu. 1. Acelaşi caracter îl are şi în situaţii în care structuri anticlinale miocene din unitatea geologică pericarpatică se alipesc strâns celor montane. dar fiind mai puţin diferenţiaţi faţă de aria montană.vest în molasa miocenă. coliziune): supuse unor compresiuni tangenţiale puternice. în faciesuri de fliş şi de molasă. începând încă din precambrian. în c are s-a produs o sedimentare complexă. Ciungi).1. desigur. 1984). 1984). Geneza materialului lor constitutiv este însă mai îndelungată. Procesul a fost iniţiat prin fracturi crustale profunde (care au antrenat şi un magmatism bazic). alteori complicând modelarea acesteia: este cazul parţial al Muscelelor Năsăudului ca şi al celei mai mari părţi a Muscelelor Argeşului. manifestate prin tectogeneză (obducţie. cu microclimatul său mai umed. Orientarea şariajelor şi dispoziţia în plan a structurilor rezultate au fost determinate atât de efectul direcţional al mişcărilor tectonice tangenţiale. 1968. Desigur. culmilor şi grupărilor montane nu numai întreaga istorie geotectonică şi stratigrafică a 3 In structura pânzelor transilvane din Munţii Metaliferi complexele de roci ofiolitice sunt acoperite de calcare pelagice sau neritice. susţinând axele unor structuri anticlinale subcarpatice. de transformare a acestuia prin metamorfism şi meteorizare. masele de sedimente s-au faliat şi cutat până la forme exacerbate. contrastând puternic cu depresiunile subcarpatice care mulează structuri sinclinale. formaţiuni litologice mai rezistente din Carpaţi se extind sub forma unor structuri monoclinale în aria subcarpatică. segmentul interior în lungul căruia culmea nordică a Făgăraşului domină Ţara Oltului. 9 paleogen şariază unitatea miocenă pericarpatică. (pânze) de şariaj (dacide – interne. Această secvenţă a istoriei Carpaţilor este cea mai recentă (la scara timpului geologic) şi.Săndulescu. Sunt şi situaţii în care contactul munţilor cu ariile învecinate este relativ clar sub aspect morfologic. Geneza şi evoluţia geologică şi paleogeografică a Carpaţilor. culmile munţilor dominând depresiunile subcarpatice formate pe structuri sinclinale. marnoase sau argiloase (M.2. externe şi marginale. care domină depresiunile subcarpatice oltene. din fracturare şi din deplasări verticale sau tangenţiale ale materialelor constitutive sau ale ansamblurilor morfologice succesive. transilvanide. Plopiş cu depresiunile-golf de pe Crişuri. cu litiera şi solul său specific. Alteori. esenţială. unde culmile secundare est . . subducţie. segmente ale limitei exterioare a Munţilor Codru Moma. În alte situaţii. pienide. Complicaţii suplimentare au fost introduse de modul şi măsura în care stressul tectonic extern şi intern a fracturat şi a implicat în tectogeneza generală fragmente ale marginilor menţionate. cât şi de conformaţia marginilor rigide continentale ale geosinclinalului carpatic. mai răcoros şi relativ mai uniform. limita acestora este astfel mai puţin clară. de platformă (X. unde depozitele sedimentare paleogene din extremitatea vest – sud-vestică a Masivului Rodnei şi cele din aria centrală a Munţilor Făgăraş s-au dispus. unde linii structurale ale flişului cretacic-paleogen se afundă pe direcţie nord-est – sud . segmentul de limită exterioară sudică a Munţilor Parâng şi Vâlcan. urmate de expansiunea bazinului. de mare mai adâncă. Încă pe parcursul distensiunii (triasic mediu – jurasic mediu-superior) dar mai ales după încheierea sa au avut loc fenomene de c o m p r e s i u n e. Aria montană de azi a parcurs de atunci perioade de acumulare subaeriană/subacvatică şi magmatică a materialului constitutiv. iar mai la nord chiar în Podişul Moldovei (D. aşa cum se întâmplă la nord de valea Ozanei. ca în sectorul subcarpatic dintre văile Moldova şi Râşca. de constituire a unor structuri specifice. În ansamblul proceselor tectonice care i-au generat se remarcă perioada de d i s t e n s i u ne (deschidere) a segmentului nordic (transilvan) al Oceanului Thetys. Caracteristici naturale 1. la marginea interioară şi – respectiv – exterioară a munţilor. de jaspuri sau de asociaţii litologice de tip fliş ori de serii pelitice. ca întregul sistem alpino-himalaian. în linii generale Carpaţii s-au format în mezozoic şi neozoic. uneori simplificând. limita munţilor este mai puţin clară.2.Săndulescu. datorită îmbinării unor caracteristici ale spaţiului carpatic cu cele ale Subcarpaţilor. rezultate din cutare/şariaj. coboară şi în Subcarpaţi (în Culmea Pleşului). Acestea au căpătat astfel altitudine şi aspect de muncei („pinteni carpatici”). ca nişte contraforturi.nord-estice ale Munţilor Stânişoarei trec gradat în colinele subcarpatice. M. Cazul cel mai caracteristic este cel de la curbura externă a Carpaţilor Orientali. Evoluţia complexă pe care a parcurs-o ansamblul carpatic de astăzi explică faptul munţii poartă în nucleele şi în aspectul actual al masivelor. le Pichon. moldavide). unde pădurea carpatică de conifere. conformă variaţiilor morfologice şi de adâncime ale acestuia3 şi în care au avut loc şi procese de subducţie. mediane. fiind în schimb estompat de elemente ale complexului fito-pedo-climatic. Pădurea Craiului. Constituţia geologică Consideraţi munţi tineri.

sectoarele de scufundare tectonică au funcţionat ca bazine de sedimentare. dolomite. În faza veche a acestora (triasic – jurasic inferior) masivele cristaline hercinice. au dirijat apoi direcţional deformările tectonice şi au determinat curbarea pânzelor. Rarău. protejate în mod diferit de un înveliş vegetal cu variaţii extreme. Între compartimentele puternic înălţate. Perşani). acid şi chiar bazic. conglomerate. subbucovinice. fragmentele de margine continentală au fost antrenate în fenomene de subşariaj. supragetică. ca şi dintre acestea şi dacidele mediane. puternic erodate. sectoarele de vorland rezultate deplasându-se . Peceneaga-Camena şi intramoesică) au determinat curbura Carpaţilor Meridionali (nemodificată de atunci) şi curbura peribihoreană. calcare recifale. Măgura Şimleului. pânza de Ceahlău. au generat complexe de relief de dimensiuni diferite. Petrova). ulterior erodată şi rămasă la zi până în jurasic.cambrian inferior şi de nivelare cambriană. Atât în faza veche cât şi în cea nouă a mişcărilor cimmerice (jurasic mediu – jurasic superior) scufundările cristalinului au fost asociate însă şi cu migrarea ariei labile către exteriorul structurilor deja consolidate. urmate de transilvanide (pânzele M. În etapa h e r c i n i c ă. În arealul Carpaţilor Meridionali de azi a fost predominant carbonatică iar în cel al Carpaţilor Orientali s-au acumulat sedimente în facies neritico-litoral. laramică – au generat dacidele interne (pânzele de Biharia. specific în permian. Sincron. Tectogeneze succesive – austrică. au fost fracturate şi transformate în blocuri (horsturi şi grabene) cu mobilitate relativ independentă şi predominant verticală. de dacidele mediane (pânzele bucovinică. spaţiul carpatic a fost antrenat în mişcările plicative ale orogenezei sudete. însoţite de intruziuni masive. Catenele hercinice au fost nivelate ulterior până la aspect de pediplenă. alteori în faciesuri recifale. fenomenele de compresiune au produs orogenezele cimmerice. a antrenat un magmatism amplu. a generat comportamente dinamice diferite. Regimul tectonic intens casant. În aria montană actuală orogeneza caledonică a creat cordiliera şisturilor verzi (extinsă din sectorul dobrogean al soclului Platformei Moesice până în subasmentul pânzelor flişului extern). care au fracturat arii din ce în ce mai întinse de platformă.). (nord-transilvană. pânza de Bobu.a. În cursul tectogenezelor dacidice s-au produs şi intruziuni magmatice alcaline (ofiolitele menţionate) de tipul gabbrourilor din sudul M. din ce în ce mai puternice. sud-transilvană Peceneaga . lacustră sau sinorogenă cu caracter flişoid. mediteraneană. uneori lagunar-continentală. Făget. sărace şi chiar la veritabile pustiuri. intramoesică. în etapa p r e h e r c i n i c ă a evoluţiei ansamblului montan care va deveni apoi carpatic.Banato-Olteni. Spre exemplu. în lungul unor aliniamente de sutură a rifturilor succesive dintre dacidele interne şi transilvanide. Apuseni şi al M. Într-o epocă veche. predominant granitice. O serie de falii transformante (active în perioada de distensiune în domeniul oceanic dar prelungindu-se şi în marginile continentale) s-au manifestat apoi ca fracturi crustale profunde. Atunci s-a desăvârşit formarea fundamentului cristalin al edificiului montan (formaţiuni cristalofiliene . pânza de Severin) şi dacidele marginale (autohtonul danubian). care i-a impus apoi acestuia o configuraţie dublu arcuită. pienide (pânzele Botiza. 10 segmentului alpin căruia aparţin. de Codru. de la formaţiuni luxuriante la asociaţii aride. în etapa iniţială . migrând alternativ între cele două arii. ci şi amprenta climatelor succesive sub care meteorizarea şi procesele generale modelare externă. din proterozoic şi până la mijlocul paleozoicului soclul cristalin al platformelor Modovenească.c r e t a c i c ă . constituindu-se astfel cadrul geostructural rigid din faţa geosinclinalului carpatic. care au provocat un metamorfism puternic.procese ample de compresiune (tectogenezele dacidice) au provocat cutări până la şariaje de mari proporţii.Camena. variabilă ca intensitate. pânza getică). În epoca nouă (alpină) a evoluţiei Carpaţilor. cu intensitate variabilă.şisturi mezo-katamorfice şi epimetamorfice ş. deformările combinate în lungul mai multor asemenea fracturi (sud-transilvană. pânzele transilvane – Hăghimaş. Sedimentarea a avut un caracter foarte variat în special în Munţii Apuseni actuali – detritică. Deformările mezocretacice au fracturat şi au implicat toată marginea continentală a domeniului oceanic precum şi o mare parte a acestuia. dacidele externe (pânza flişului negru. Ansamblul acestor procese de compresiune a fost precedat/însoţit de acumularea unor mase imense de sedimente în bazine labile. altele reluându-şi mobilitatea încă din permian sau chiar din carboniferul superior. Ca urmare a acestor configuraţii transformate. s-au produs şi şariaje ale soclului cristalin fracturat al marginilor continentale. Consolidarea generală posthercinică. gresii. Într-o etapă evolutivă cu caracter de tranziţie. infrabucovinice. horsturile cristaline din Dealurile Vestice – Ţicău. fundament care aflorează pe arii însemnate în ramurile orientală şi meridională şi sub formă insulară în cea occidentală. autohtonul de Bihor.Metaliferi simici. şi Moesică a parcurs fazele de orogen precambrian . unele arii rigide fiind antrenate mai târziu în noi procese orogenetice. Preluca). generând cele mai importante pânze de obducţie din orogenul carpato-balcanic. Şariajul a fost predominant obductiv. a Bistriţei).

2. 1990) s-a produs şi sedimentarea depresiunilor Giurgeu şi Ciuc.Săndulescu. au fost reşariate. 1984). Fragmentarea şi aspectul general sunt foarte . în aria pienidelor. Chiar în sectorul lor cel mai înalt (CarpaţiiMeridionali). determinat de orogeneza valahă (romanian superior-pleistocen). în facies de fliş. deformate şi consolidate.spre exemplu.Roşu. Şariajele „în bloc”au integrat şi pânze de obducţie. 1. iar în cea occidentală au produs şariajul „în bloc” al părţii vestice a dacidelor interne. 1973). Sincron. deosebit de active în Carpaţi. iar în Carpaţii Occidentali este de numai 1% (Al. mai vechi. care au constituit apoi hinterlandul tectogenezelor mai noi. Brad. în Carpaţii Meridionali. în sensul accentuării curburilor preexistente . ci doar de fracturare sau – uneori. Au funcţionat ca sectoare de sedimentare posttectogenetică în aria montană şi păstrează o morfologie deprimată spre exemplu. Breţcu (pleistocen inferior). Tectogenezele moldavidice au antrenat şi un magmatism puternic. Caransebeş-Mehadia ale Depresiunii neogene Pannonice.a. blocate în vest de falia intramoesică. dar manifestându-se şi în Carpaţii Occidentali. Majoritatea şariajelor au fost de cuvertură. În Carpaţii Occidentali se insinuează şi astăzi arii depresionare în care sedimentarea a început în badenian. curbura sud-estică a pienidelor s-a conturat mai puternic. 1984). la sfârşitul tectogenezelor dacidice sectorul transilvan al Oceanului Thetys era închis în cea mai mare parte. moldavidele externe (pânzele de Tarcău şi de Vrancea). provocând deplasarea unor formaţiuni depuse pe arii de crustă continentală. Începând cu tectogeneza stirică veche (din burdigalian) s-a realizat mai întâi un racord dinamic cu şariajul pirenean din eocenul superior. bazine de diferite dimensiuni au receptat produsele succesive de denudaţie.spre exemplu. cu altitudini absolute extreme între 617 m – 2544 m. sedimente bogate. configuraţia de ansamblu a catenelor montane s- a modificat. în partea estică.de şariaj „în bloc”(pe marginea externă a dacidelor interne – M.Săndulescu. ca efect al subşariajelor din vorland ş. în special la nord de Mureş. Aceeaşi vârstă (badenian. în ramura orientală. sau în pliocenul superior-pleistocen (V.d.n e o z o i c ă . de la vest spre est – nord- est: Bârsa-Baraolt (ponţian). generînd moldavidele interne (pânzele de Teleajen şi de Audia). Sfântu Gheorghe (romanian). unde pânzele cretacice şi seriile de fliş predominant eocen. grabenul Cernei şi prelungirile sale spre est – actuala Depresiune Petroşani şi sistemul de falii Lotru şi Brezoi. 1984). Relieful Rezultantă a evoluţiei tectono-structurale şi a modelării subaeriene. în timp ce sectorul estic era stagnant. Depresiunea Haţeg. Aceasta explică şi absenţa unor magmatite calco-alcaline de aceeaşi vârstă în Carpaţii Orientali.m. secvenţele orogenetice au alternat sau au fost sincrone cu deformări subsidente care au antrenat procese masive şi puternic diferenţiate de sedimentare. majoritatea Carpaţilor actuali fiind consolidată sub formă de blocuri rigide. În ultima etapă . 11 (foarte inegal) spre domeniul oceanic: pe falia (fractura) intramoesică un sector sud-vestic de platformă avansa puternic spre Carpaţi Meridionali. prin translarea dacidelor interne pe falia nord-transilvană. conturat între faliile Bogdan Vodă şi nord-transilvană). relieful carpatic se încadrează în specificul morfometric şi morfografic al munţilor mici şi mijlocii.Săndulescu. odată cu generalizarea subsidenţei în ramificaţiile Borod. moldavidele au fost ejectate spre exterior. numai 25% din aria montană depăşeşte altitudinea de 1500 m. Beiuş.tectogenezele moldavidice (miocene).2. transcarpatic. Ca efect general al acestei etape tectonice. sarmaţian) o au şi depozitele sedimentare din sectorul maramureşan al Depresiunii Transcarpatice intramontane (M. procesul fiind stimulat de o subsidenţă activă. provenite din aria dacidelor externe/sectoarele exondate ale dacidelor mediane şi depuse în bazine foarte mobile au fost cutate puternic. Ca efect final. intrate apoi în tectogeneză. Tectogenezele stirică nouă (badenian) şi moldavă (sarmaţian) au adăugat. şariate şi fracturate. în condiţii de coliziune a fragmentelor mobile. Cele mai recente manifestări ale tectogenezelor alpine au avut un efect general de înălţare (inegală) în aria montană. ca şi multe altele. În poziţie intra-şi extracarpatică sau internă. Între catenele generate în această etapă s-a conturat şi marea depresiune intracarpatică de subsidenţă şi de sedimentare a Transilvaniei. Cele mai recente bazine de sedimentare intramontane sunt pliocen-cuaternare. În partea internă a curburii Carpaţilor Orientali. s-au conturat bazine din ce în ce mai noi. în Carpaţi Orientali ponderea spaţială a acestor altitudini se reduce la 5%. Tot în pleistocen (M.Mutihac. pe o arie de subsidenţă mai largă decât depresiunea actuală a Braşovului. De-a lungul întregii evoluţii a Carpaţilor. ale grabenului sătmărean. deosebit de activ pe latura internă a Carpaţilor Orientali (unde s-a desfăşurat conform configuraţiei şi fracturărilor de pe contactele diverselor segmente ale dacidelor şi transilvanidelor . dar obducţii terţiare nu s-au mai produs. au implicat numai sectoare de margini continentale. În neozoic ele n-au mai fost implicate în procese de cutare.

Făgăraş. străpunse de intruziuni granitice. a fost completat – de la începutul genezei sale – cu ansambluri de forme rezultate din acţiunea de sculptură şi acumulare exercitată de către factorii modelatori externi.. iar în Carpaţii Occidentali se menţine abia la 1400 m – 1500 m.a. Platoul Padeşului.m. În felul acesta au fost create două generaţii morfologice distincte.Almăjului şi Aninei din sectorul Banato-Oltean. amploarea variabilă a modelării fluviale şi fluvio-denudaţionale au determinat diferenţieri altitudinale ale unuia şi aceluiaşi nivel crono-genetic. Ciuc). identificat la 1400 m – 1600 m în Carpaţii Meridionali..a.a. Bucegii ş.l i t o l o g i c e cărora le revine în munţi aria cea mai întinsă. Ţara Haţegului. în special în Carpaţii Meridionali şi Orientali (culmile principale din M. depresiuni longitudinale largi. tipici fiind Carpaţii Orientali (văi şi depresiuni longitudinale pe structuri sinclinale.). Peisaje specifice modelării calcarelor şi dolomitelor. marno-argilelor şi – frecvent – alternanţelor litologice sunt răspândite în toate regiunile carpatice (carstul de suprafaţă şi subteran din M. Hăghimaşul.în M. Bilbor. Rarău ş. Nivelul post-attic (miocen superior) Râu-Şes.Metaliferi – fliş slab rezistent. masive cu importante arii plane în zona înaltă. pe parcursul unor îndelungate perioade de calm tectonic. iar nivelul post-valah (romanian- . începând cu perioada post-cretacică şi încheind cu cea post-romaniană. frecvent dure (cristalofiliene). pe de o parte. 12 variate – culmi prelungi.a. vulcano-tectono-erozive (Ţara Dornelor). în mod excepţional. Piatra Craiului şi Cu loarul Bran-Rucăr. excepţional de bine păstrate în special în ariile montane cu pondere maximă a rocilor dure. Relieful structural este bine reprezentat şi în peisajul morfologic al Carpaţilor Meridionali (în partea de nord a M. Astfel. gama factorilor relifogeni externi a degajat ansambluri m o r f o - s t r u c t u r a l e şi m o r f o . de Strâmtura din Ţara Maramureşului.a. Bucegi. Retezat. Petroşani. s-au dezvoltat pe seama marii diversităţi petrografice.d. pe de alta.a. Ţara Maramureşului). Bucegi. suprafeţe de nivelare de diferite vârste se etajează între 2200 m – 800 m în Carpaţii Meridionali. Ceahlău ş. Desfăşurându-se permanent. şi de modelarea subaeriană. relieful cu forme bizare de pe conglomeratele din Ciucaş. Vrancei ş. în aceste arii montane revenindu-i însă un loc secundar. tectono-erozive (Comăneşti). în aria înaltă a M. magmatite ş. Hăghimaş.. Ţara Loviştei. hog-backs – de la altitudinile mai modeste ale Obcinelor Bucovinei până la culmea principală de peste 2000 m a Pietrei Craiului. vulcanismul (subaerian şi submers).. situat la 2200 m în Carpaţii Meridionali. Ansamblurile morfo-litologice. în crearea cărora apele curgătoare şi procesele de versant au avut o contribuţie importantă. între 1700 m – 1200 m în Carpaţii Orientali şi între 1500 m – 500 m în Carpaţii Occidentali. Pe acest fond morfotectonic. vulcanice (Drăgoiasa. dar şi depresiuni : tectonice (Ţara Bârsei-Trei Scaune. valori ale fragmentării verticale de 400 m - 600 m şi. Căpăţânii.a. de peste 1000 m. ponderea variabilă a rocilor dure. morfogeneza de factură externă a avut secvenţe sincrone cu orogeneza. fie sinclinale înălţate . a variabilităţii litologice cu ecart redus (uneori sub 5 km) şi a prezenţei depozitelor sedimentare pe arii întinse. este la 1500 m –1700 m în Carpaţii Orientali şi la numai 1000 m – 1100 m în Carpaţii Occidentali. morfogeneza este marcată de procesele tectonice care au acţionat succesiv în aria carpatică actuală şi de specificul structural-litologic al acesteia.Parâng şi Retezat ş. Relieful carpatic major. Rodna ş. contrastele morfologice de pe substratul mozaicat al M. Rarău ş.Sebeş. relieful de măguri de pe gresiile de Prisaca din Obcinele Bucovinei.. Giurgeu. în M. În ansamblu.a. Ciucaşul. secvenţele de faliere în reţea şi mişcările de scufundare parţială au generat culmi şi masive înalte. masivele Bucegi. sectoare de văi transversale înguste.inclusiv în talvegul văilor glaciare etc. creat prin procese tectonice şi prin implicarea masivă a structurii geologice şi a alcătuirii petrografice. nivelul post-laramic (eocen) Borăscu.). Efectele diferenţiate ale tectonicii neogene asupra fiecărei regiuni carpatice. Brad-Hălmagiu ş.a. gabbroice ş. frecvent plane în partea superioară. de Kliwa şi de Tarcău din flişul extern al Carpaţilor Orientali. Bozovici. trepte structurale . Parâng. Tarcău. Hăghimaş. conglomeratelor.) ca şi al Carpaţilor Occidentali (în M. Seriile repetate de înălţări şi cutări/şariaje ale unor formaţiuni complexe. vulcano-tectonice (Ţara Oaşului.a. gresiilor. înclinări ale versanţilor care depăşesc frecvent 350 şi chiar 550. a fost complet dezmembrat de orogenezele mai noi şi de înălţarea valahă în Carpaţii Orientali. Primele se impun în special în ariile de cutare mai recentă a substratului mezo-neozoic şi de înălţare mai amplă în orogeneza valahă. dar şi secvenţe independente. până la forme de chei şi defilee.Rarăul. Sub forma unor plaiuri netede sau foarte slab ondulate. calcare. Borsec.a.Pădurea Craiului.Făgăraş. mulând fie axe de anticlinal . rocilor metamorfice.). întrepătrunse frecvent cu cele morfo-structurale. M. în primul rând de către r â u r i. culmi prelungi.).).Trascău ş. Generaţia morfologică mai v e c h e este reprezentată prin suprafeţe de nivelare de vârste diferite.

dar în cea mai mare parte s-a înscris în peisajul carpatic prin activitatea vulcanică propriu-zisă. pe segmentul din M. Retezat-Godeanu). prima categorie a fost pusă în evidenţă parţial prin denudaţie. în Defileul Dunării. 1. M. Bârgău.Aninei.şi postglaciară care. unde excavaţii la zi sau forme negative rezultate din prăbuşiri. puternic înclinat). în M. văile exprimă raporturile morfogenetice (cu amploare variabilă în timp şi spaţiu) dintre apele curgătoare şi constituţia geologică a substratului.Trei Scaune. se diversifică net în Carpaţi conform altitudinii. este actuală în toată partea înaltă şi pendulează sezonier. circuri (simple şi complexe) şi văi glaciare (lungi de 6-10 km). abraziune lacustră). modelarea reliefului de către râuri a fost mai mult sau mai puţin permanentă. platouri pe aglomerate vulcanice.Rodnei. În mod firesc. dar morfologia fluvială carpatică. în jurul altitudinii de 1700 . le-a reactivat sau chiar le-a declanşat. Călimani.Poiana Ruscăi. Categoria de relief glaciar ocupă ariile montane cele mai înalte. Rodnei.Maramureş. cu caractere de defileu sau de chei.1800 m.Metaliferi). valea Nerei..2. Călimani. Clima Interferenţa influenţelor climatice nordice (dinspre Peninsula Scandinavă şi Câmpia Europei Nordice). reţele divergente de văi mulând reţelele iniţiale ale torenţilor de lavă sunt caracteristice pentru catena vestică a Carpaţilor Orientali. dar se situează abia la 400 m – 500 m în Carpaţii Occidentali. Corpuri subvulcanice. Poiana Ruscăi). înguste până la câţiva metri (spre exemplu. Mai insidios însă imixtiunea antropică s-a manifestat indirect. în M. mai vechi (în Depresiunile Petroşani. Făgăraş. 13 pleistocen) Gornoviţa.Locvei ş. Adâncite puternic în munţi. etajarea caracteristicilor climatice prevalând asupra efectelor latitudinii şi poziţiei longitudinale. pe rama montană a Ţării Loviştei. văile sunt flancate de versanţi de obicei puternic înclinaţi. largi. De asemenea. îşi are originea într-un substrat frecvent uşor mobilizabil (alterabil/alterat. Făgăraş. a debleierii/rambleierii şi extracţiilor. atât în munţii propriu-zişi cât şi – mai ales – în depresiunile intramontane.Maramureşului. Extinsă genetic pe un interval mare de timp (din mezozoic până în pleistocen). Generaţia morfologică mai r e c e n t ă a fost realizată prin evoluţia reţelei de văi şi acumularea de tip piemontan. taluzări.). Forme de relief a n t r o p i c sunt specifice. platouri pe curgeri de lavă. Parâng. a amenajării acumulărilor artificiale pe râuri. a traficului greu pe versanţi instabili s-au format complexe de relief antropic recent (în Depresiunea Comăneşti. desţelenirilor şi terasărilor pentru culturi agricole şi păşuni/fâneţe. de tip „câmplung”. Longitudinale. umed. Carpaţii Meridionali şi mai ales subunitatea Banato-Olteană a Carpaţilor Occidentali se află sub influenţe climatice sudice şi sud-vestice. de multe ori lipsit în mod artificial de protecţie vegetală. în forme comparativ atenuate. pe care le-a diversificat. Dinamica intensă.Cibin. Astfel. vestice (atlantice) şi estice (dinspre masa continentală asiatică). de-a lungul timpului. aparate subaeriene complete – conuri fără sau cu cratere (simple sau de tip caldẽra). Maramureş ş.a. Fără a atinge anvergura morfogenetică a proceselor naturale. inter. tasări secundare s-au produs în ariile locuite. Creste.a.. începând de la bază. ablaţie. în unele arii cu exploatări subterane. situat la 800 m – 1000 m în Carpaţii Meridionali. Călimani. flancate şi parţial închise de acumulări morenaice coborând uneori până la 1000 m pe versanţii nordici. s-au suprapus unei morfologii fluvio-denudaţionale preexistente şi au fost „nuanţate” de morfogeneza criogenă şi nivală pre-. până la 280 m altitudine relativă pe Bistriţa. Bucegi. cu trăsăturile ei actuale este neogenă. le-a amplificat. Ţara Maramureşului. pe versanţii M.3.). în alternanţă cu cea fluvio-denudaţională. sudice şi sud-vestice (dinspre Peninsula Balcanică şi Mediterana).a. se asociază cu acumulări de tip haldă. stabili (în special sub pădure). intervenţiile antropice au fost şi mai ales au devenit în timp destul de puternice. Carpaţii Orientali suportă mai mult efectul apropierii de marele uscat continental asiatic(în partea nordică fiind atinşi de influenţele climatului boreal-baltic) iar Carpaţii Occidentali reflectă . succesiuni de baraje masive fragmentează văile amenajate în scopuri hidroenergetice/complexe. nivelări. însoţit de 6-11 niveluri de terase (spre exemplu. în consecinţa despăduririlor. în contexte naturale favorabile. a fost modelat la 1000 m – 1200 m în Carpaţii Orientali. În general. în Carpaţii Orientali ). iar reţelele de drumuri sunt însoţite de debleuri şi rambleuri. în primul rând. subaeriană. dintre formele astfel create şi procesele gravitaţionale. alunecări de teren. Morfologia montană mai poartă amprenta generatoare a încă două importante categorii de procese naturale: m a g m a t i c e (vulcanice/subvulcanice) şi g l a c i a r e. Ţara Bârsei . la nivelul unor procese reliefogene naturale (eroziune torenţială. caracteristică multora. care în pleistocen se situau deasupra limitei zăpezilor permanente (M. pe văile Bistriţei Argeşului. surpări. sau chiar antic (în M. ca şi pentru partea de sud a munţilor Apuseni şi cea nordică a M. dar adesea foarte mobili. Lotrului ş. sau transversale. prăbuşiri. ariilor de extracţie.

V e r i l e. mereu mai constante spre înălţime). 1500 mm în M. Meridionali şi în centrul M. Rodna. determinate de stratificaţia gravitaţională a aerului în condiţii morfologice şi sinoptice favorabile. În schimb. Iezeriş. Ţara Bârsei şi Ţara Maramureşului.1 C. În ariile cele mai joase. 14 caracteristicile climatului central-european. Elena Niculescu. la Băişoara. cu temperaturi maxime în iulie – respectiv august. peste 30 zile în Clisura Dunării). ca efect al orientării versanţilor montani în raport cu direcţia generală a deplasării maselor de aer umed. în majoritatea depresiunilor. în timp ce la Poiana Stampei (în Depresiunea Dornei). În acelaşi fel se explică valorile mai modeste ale precipitaţiilor în plină . în M.50 – 30 C pe versantul curburii externe a Carpaţilor Orientali. Faţă de 1604. pe văile cu circulaţie activă a aerului şi pe culmile montane mai scunde. pe durata inversiunilor termice (care au frecvenţă maximă iarna) în depresiunile intramontane se înregistrează temperaturi mai reduse cu 40 – 100 C decât la altitudini comparabile în unităţile naturale învecinate sau pe rama montană adiacentă (Octavia Bogdan. şi 0 chiar -11.60 C la 2500 m. La nivel de detaliu. de la numai 2 în văile montane şi depresiunile cu altitudine absolută de 50 m – 300 m din vest şi sud-vest. faţă de numai 850 mm în M. în Bozovici şi Ţara Haţegului ş. Făgăraş. cantitatea medie anuală este de 940 mm.şi extracarpatice cantitatea medie anuală este de aproximativ 700 mm. în Ţara Bârsei. la o altitudine cu 400 m – 1800 m mai mică decât în munţii care înconjoară depresiunea. Omul. situată cu 275 de metri mai sus. Totuşi.a. Precipitaţiile cresc odată cu altitudinea. la Vf. circulaţia predominant descendentă a aerului determină diferenţieri pozitive de 1. în Carpaţii Orientali. În aria de contact cu unităţile intra. În masa montană propriu-zisă este însă puternic marcat de altitudine. orientarea culmilor montane şi efectul acestor factori asupra rezultantei medii a interferenţei menţionate (chiar dacă pentru aproximativ două treimi din an munţii se află sub vânturile de vest.Apuseni. Diferenţieri pozitive însemnate se semnalează în catenele vestice. Omul din Bucegi). I e r n i l e se caracterizează prin valori termice medii negative. -70C . Efecte termice importante. Temperatura aerului are valori medii anuale de 60 – 80 C la contactul munţilor cu unităţile geografice învecinate (la altitudini de aproximativ 700 m). până la aproximativ 50 C în jurul altitudinii de 1000 m.Hăghimaş. faţă de catenele estice: spre exemplu. Astfel. în acest caz) valoarea medie a temperaturii nu depăşeşte 5. la 3 în jurul altitudinii de 900 m – 1000 m.şi extracarpatice. Clisura Dunării) mediile termice cresc până la 80 – 90 – 110 C. în Vf. între 1500 m – 1800 m. la Anieş. cu precipitaţii mai bogate la altitudini şi în poziţii latitudinale comparabile. Pe versantul vestic al Carpaţilor Orientali. fenomenul putându- se relua până în prima decadă a lui iunie. 1999).-100 C. Până la 1500 m se produc îngheţuri încă din septembrie.7 0 C.a. Mai sus de altitudinea menţionată îngheţul este iminent în tot timpul anului. unde iernile pot dura astfel mai mult de o jumătate de an.Banatului. deşi staţia meteorologică este situată la o altitudine mai mare cu aproape 300 m. Numărul lunilor cu temperaturi medii negative creşte de asemenea spre aria înaltă. 20 C spre limita superioară a pădurii (1700 m – 1800 m) şi valori negative mai sus de 2000 m (spre exemplu. climatul (temperat continental) este uneori destul de asemănător cu cel al podişurilor sau al câmpiilor intra. iar la Piatra Neamţ scade sub 600 mm. gradul de fragmentare a reliefului. este de numai 672 mm. devenind mereu mai rece şi mai umed. în munţii înalţi – se instalează mai devreme şi durează mai mult în ariile montane marginale. pe versantul vestic al M. ale depresiunilor marginale şi văilor largi. Definitorii pentru climatul carpatic rămân însă diferenţierea altitudinală. Aşa se explică faptul că minima termică absolută de pe întregul teritoriu al ţării s-a produs la Bod. Valorile termice medii oscilează între 130 C – 160 C în depresiunile intramontane şi 80 C – 140 C în aria montană propriu-zisă. gradienţii pluviometrici altitudinali şi valoarea medie a cantităţii de precipitaţii marchează aceeaşi variabilitate accentuată.Bihor- Vlădeasa. 10-30 zile în M. Odată cu creşterea altitudinii valorile acestui parametru scad. cu gradienţi mai accentuaţi în sectoarele nordice şi pe versanţii umbriţi. în marile culoare de vale şi în munţii mărunţi din sectorul Banato-Oltean sau de pe dreapta Mureşului s-au înregistrat şi zile tropicale (1 zi în aproape toate depresiunile şi în M. -2. iar mai sus de 2000 m ajunge la valori de 1400 mm – 1500 mm. Spre exemplu. chiar dacă în cea mai mare parte a Carpaţilor Orientali. inversează şi complică în unele situaţii relaţia dintre temperatură şi altitudine. În partea cea mai înaltă sunt însă mai reduse. pe versantul lor estic. în palierul altitudinal 1400 m – 1700 m depăşeşte 900 mm. pe versantul sud-estic al Munceilor Mureşului. 4 – 6 între 1400 m – 1600 m şi la 6 – 7 mai sus de 2000 m. la Vf.0 mm la Stâna de Vale.Crişurilor. Călimani ş.Parîng.Apuseni nu sunt caracteristice temperaturi mari vara. În situaţiile excepţionale ale unor depresiuni intramontane de mari dimensiuni (spre exemplu Ţara Bârsei-Trei Scaune) sau ale unor depresiuni/culoare de mică altitudine şi situate în extremitatea montană sud-vestică (Bozovici. care scad în acelaşi sens altitudinal: -40 C în depresiuni mai largi. Retezat. cu puternice influenţe atlantice. Omul nici în luna cea mai caldă a anului (august. cad numai 843 mm.

pe fondul unei fragmentări morfologice reduse. munţii au o capacitate moderatoare clară. caldă şi mult mai lent realizată („briza” de vale). În structura fondului dinamic general circulaţia vest – nord-vestică (cca. la altitudinea de 2500 m. estică şi sud-estică (18-20%). ponderea celor solide creşte odată cu altitudinea. mişcarea aerului are caracteristicile dinamice ale atmosferei libere. atât în depresiuni (600 mm în depresiunea Giurgeu.2 mm.a. sunt concludente în acest sens.a. de către morfologia montană.1917. în 1912. culmile şi culoarele de vale cu orientare diferită descompun şi deviază fluxurile principale. succesiunile de sectoare largi şi înguste pe văi induc alte modificări ale mişcării aerului şi generează chiar deplasări specifice ale acestuia. la Poienile-de-sub-Munte s-au înregistrat 2074. cât şi diferenţierile lui regionale. Mai mult. în schimb contrastele între sezoane sunt mereu mai atenuate. Caracteristicile fizice (termice şi pluviometrice) ale acestor volume mobile de aer imprimă atât aspectul general al climatului Carpaţilor. Dominanţa vântului din direcţie nordică pe valea Oltului între Tr.Apuseni. Diferenţierile menţionate sunt exprimate prin valori deosebit de mari în deceniile şi anii foarte ploioşi sau foarte secetoşi: în 1897. prezenţa şi dimensiunile depresiunilor intramontane. 6% la Lăcăuţi şi Vlădeasa. 1996). faţă de 750 mm în D. Cele mai recente analize asupra variaţilor de lungă durată ale preciptaţiilor.2 mm iar la Anina . care creşte odată cu altitudinea. Fără a se putea sustrage complet efectelor termice şi pluviometrice ale unor ani singulari sau decenii cu manifestări extreme. ca şi pe versantul estic al Carpaţilor Orientali. Omul.Maramureşului) primesc o cantitate medie anuală de 1100 mm. În aria montană. circulaţia aceasta este influenţată însă foarte puternic. 67%) este completată în sectoarele orientale şi parţial în cele sudice cu o componentă de origine continentală. cu o componentă descendentă rece („briza” de munte) şi una ascendentă. În situaţia unor câmpuri stabile de presiune înaltă (în nopţile senine de vară dar mai ales în anotimpul rece) această .XI – 22. Advecţii sud-vestice calde determină iarna topiri (uneori integrale) ale zăpezii şi în M. situate în centrul şi vestul teritoriului naţional. 1999). relevă valori de 20 0 C şi chiar de numai 160 C în aria montană. la Fâncelul-de-Jos . De asemenea. 4% în Bucegi şi numai 3% în Ceahlău (Atlasul Geografic al României. Spre exemplu.Munte (M. amplitudinea termică medie anuală. expoziţia (şi încălzirea diferită) a versanţilor. în primul rând. în depresiunile bine închise între munţi (dar şi în multe sectoare adânci şi adăpostite de vale) decalajul termic faţă de ariile montane adiacente generează un sistem aero-dinamic local. Foarte caracteristic (şi contrastant în cadrul teritoriului naţional) atât pentru regimul anual al precipitaţiilor cât şi pentru cel al temperaturii aerului este caracterul moderat.).V). Elena Niculescu. În schimb. mai ales în segmentul de la curbură al acestui versant.Oraviţei ş. iar Polovragii de numai 800 mm. Pe măsură ce altitudinea scade şi gradul de fragmentare se accentuează. 1959) iar durata acestui strat depăşeşte 200 zile (203 zile la Vf. În partea cea mai înaltă a munţilor. ca efect al circulaţiei de tip foehnal. pe tot teritoriul ţării (Maria-Colette Iliescu. de la aproximativ 1000 m frecvenţa iernilor cu strat de zăpadă stabil este de 100 % (D.Roşu şi Cozia sau din direcţie vestică în Defileul Dunării ş. Sub influenţa unor temperaturi de iarnă în mod stabil mai reduse. Omul -413 mm) dar continuă să încadreze Carpaţii în aria de excedent pluviometric în tot timpul anului (Octavia Bogdan. cât şi în unele masive înalte (numai 1134 mm în Bucegi. zăpezile se topesc adesea iarna pe versantul estic al M.Făgăraş). 80 zile la Braşov). în timp ce în partea de est a ţării valorile acestea ajung la 250 C. Dinamica aerului este dominată de deplasarea maselor de aer de origine oceanică. În ceea ce priveşte structura precipitaţiilor. Diferenţieri cantitative notabile se datorează şi poziţiei latitudinale. faţă de 862 mm la Mureşenii Bârgăului. sectoarele extrem nordice fiind mult mai umede decât cele meridionale (în special când acestea din urmă sunt orientate spre sud: la altitudini aproximativ egale (550 m) Poienile-de-sub. 15 arie montană. dinspre vest şi nord-vest. aşa după cum atestă frecvenţa extrem de redusă a situaţiilor de calm înregistrate: 8% la Ţarcu. între 1. semnalează abateri negative constante (în ultimele decenii înainte de 1992) inclusiv în aria montană (la Vf. ca în ariile extracarpatice afectate de continentalism. din ce în ce mai active şi mai constante pe măsura creşterii altitudinii. Un parametru extrem de elocvent în acest sens. În schimb. 1977).1651 mm etc. Carpaţii au rolul unei bariere orografice care asigură un caracter moderat şi altor unităţi geografice. Dacă spre partea înaltă climatul devine mai rece şi mai umed.Ţîştea.Banatului. prin desfăşurarea lor spaţială şi prin orientarea principalelor catene. iar în cele sud-vestice cu o componentă mediteraneană (20-25%). ca efect al ecranării spre NV de către culmea principală a M. 500 mm în Depresiunea Bozovici. în contextul factorilor climatogeni generali. întreaga arie montană nordică şi nord-estică are o frecvenţă mai mare a iernilor cu strat de zăpadă stabil. La nivel local. în 1965 la Piatra Neamţ s-au înregistrat numai 314 mm. Chiar şi în depresiuni zăpezile durează mult (65 zile la Ocna Şugatag.

Arieşului. astfel că proporţia scurgerii de vară devine egală sau chiar o depăşeşte pe cea de primăvară. Principalele masive montane au rolul unor adevărate noduri oro- hidrografice. Trotuşul. M. Excedentul de umiditate caracteristic în aria montană a generat o reţea densă (în valoare medie. Someşul Mare. Suceava.Apuseni şi M. când precipitaţiile sunt mai sărace şi când o mare parte din apă este blocată în zăpadă şi gheaţă. O concordanţă mai accentuată se menţine în Carpaţii Orientali. climatul montan marcat de vecinătatea continentală şi atins în nord de influenţe boreale al Carpaţilor Orientali. Nera ş. de specificul lito-structural al substratului geologic. relieful montan asigură reţelei hidrografice nu numai o distribuţie etajată a alimentării ci îi imprimă şi o formă specifică. Mureş. Oltul. fiind determinate de topirea zăpezilor şi de precipitaţiile (cele mai bogate) din perioada mai-iulie. de dimensiunile bazinelor hidrografice şi ale secţiunilor active ale albiilor. astfel că inversiunile de temperatură se accentuează printr-o autoinducţie naturală. Crişul Alb. Tisa. Olt. relevă o discordanţă relativ generală între linia altitudinilor celor mai mari şi cumpenele apelor. Timişul. Motrului. 1.Oaş şi Gutâi apele mici de iarnă durează puţin. în concordanţă cu accentuarea gradului de continentalism climatic de la vest către est. Tisei Albe şi Vişeului). Apele Producerea. M.Maramureşului (cu izvoarele Ceremuşului Negru.a. chiciură. Râului Mare. climatul de nuanţă central-europeană dar şi submediteraneană al Carpaţilor Occidentali. Teleajenul. Atât fenomenul în sine cât şi cele hidro-meteorologice asociate (brumă. Derivând din influenţele diverse ale condiţiilor naturale locale şi regionale (carpatice) asupra efectelor pe care le au în munţi factorii climatogeni generali.). fapt confirmat de frecvenţa înregistrată a fenomenului (72% la Voineasa. sunt în general mari (Someş. infrastructurii de comunicaţie şi circulaţiei. 39% la Câmpulung Moldovenesc etc. Mureşul. Ampoiului) etc. Ialomiţa ş. 69% la Petroşani. În masivele /grupările montane înalte ponderea alimentării pluviale se reduce treptat în favoarea celei nivale. Bârzavei. Datorită suprafeţei lor mai mari. 0.Parângului (cu izvoarele Lotrului. altor activităţi social-economice. strict (şi asimetric) etajat al Carpaţilor Meridionali. Crişul Negru. spre exemplu. Streiului. 117 m3/s etc. Eficienţa eroziunii fluviale regresive este maximă în cazul unor râuri mari.4. 57 % la Joseni. Timişului ). În Carpaţii Meridionali se află obârşiile şi sectoarele superioare ale Dâmboviţei. din ele izvorând un număr mare de râuri care se dirijează divergent către nivelurile de bază: M. polei) au un impact negativ asupra ecosistemelor naturale şi antropizate. regiune în care efectele de înălţare ale ultimei orogenezei au fost mai puternice. Siretul. climatul de munţi mai înalţi. iar valorile minime sunt cele de iarnă.6 m3/s. Jiu. Sebeşului. asupra nivelului de confort bio-climatic uman. se poate constata că în Carpaţi se află obârşiile celor mai multe dintre r â u r i l e mari ale ţării. care au drenat integral Depresiunea Transilvaniei. iar Carpaţii Occidentali asigură o bună parte a apei râurilor din vestul şi sud-vestul ţării : Barcăul.a. atât sub aspectul cantităţii cât şi al regimului anual al precipitaţiilor. cu excepţia Dunării. în M. Mureşul. Lotrului.ceaţă.Semenic (cu izvoarele Nerei. Jieţului.) şi relativ constante. totuşi regimul lor relevă o serie de diferenţieri. Carpaţii Orientali cuprind sectoarele superioare ale celor mai multe râuri: Oltul.. corespunzătoare variaţiilor spaţiale şi temporale ale condiţiilor (climatice) de alimentare.Hăghimaşului (cu izvoarele Oltului şi Bicazului). . În general. evoluţia şi distribuţia spaţială a fenomenelor hidrologice în Carpaţi demonstrează că atât apele de suprafaţă cât şi cele subterane sunt puternic condiţionate de specificul climatic (altitudinal şi latitudinal) al alimentării. Buzăul. Bistriţa. Spaţial. întârziind şi perioada debitelor maxime. Sebeşului şi Cibinului). aşa cum este cazul Siretului şi al Prutului. 29.Rodnei (cu izvoarele Someşului Mare. ca şi pe latura vestică a M. Prutul. topirea începe mai târziu.5 – 1. Jiului românesc şi Râului Mare).2 km/km2 ). relieful este mai tânăr şi obârşiile râurilor încă n-au depăşit cumpenele. cu bazine orientate spre vest şi sud – Someşul. Argeşului. Gilortului. 134 m3/s. Motrului. Moldova. 154 m3/s. Apuseni (cu izvoarele celor două Crişuri. M. În ceea ce priveşte apele de suprafaţă. valorile maxime se înregistrează primăvara şi vara.Retezat-Godeanu (cu izvoarele Cernei. Debitele (medii multianuale). M. realizate în mare măsură în aria montană. 16 componentă nu se mai formează şi aria respectivă rămâne în regim de calm atmosferic zile de-a rândul. În condiţii climatice favorabile genezei apelor.Banato-Olteni. acestea din urmă fiind împinse mult spre interiorul munţilor de către obârşiile râurilor. chiar dacă unele dintre ele îşi au izvoarele în afara teritoriului naţional. scade frecvenţa viiturilor de iarnă. Cernei ş. M. Bistriţei şi Izei).2. Jiului.a. Gilortului. ca şi de utilizarea terenurilor. Absenţa ventilaţiei favorizează în continuare stagnarea aerului rece. Prahova. M. Analiza dispoziţiei spaţial-altitudinale a bazinelor. numeroase topoclimate diversifică. atât la nivelul întregii reţele cât şi al unor sectoare din reţea.

de la Paltinu. predominant grosiere. de la Gilău.a. pentru alimentare cu apă.Retezat are o suprafaţă de 10 ha. este adânc de 29 m etc. de pe Lotru. precipitaţiile abundente şi ponderea mare a versanţilor puternic înclinaţi a favorizat formarea unor cuvete lacustre datorită barajelor produse prin surpări şi alunecări de teren (L. amenajate pe râuri în scopuri complexe: hidroenerg etice.a. M.a. Beneficiind de aceeaşi alimentare bogată din precipitaţii. M. din martie. Lotrul. formate în saline. Ialomiţa şi Siretul) sunt deficitare (P. cu 340 mil.Cuejdi. Multe râuri au servit pentru transportul lemnului prin plutărit (Vaserul. 1996).. Paşcani. Argeş. Multe dintre lacurile formate astfel au un caracter temporar. Dintre apele subterane. pentru Ploieşti. 27. Gura Apei. de pe Râul Mare. I. Dezvoltarea largă a unor scoarţe groase de alterare. volumelecel e mai mari de apă se află în lacurile artificiale.Ighiu. m3. Tg. altele sunt excedentare (Tisa superioară. cele mai bine sunt reprezentate apele f r e a t i c e. Deşi dimensiunile lacurilor naturale sunt uneori destul de mari (lacul Bucura din M. pentru Hunedoara. Lacul Roşu şi Lacul Negru. râurile deţin cele mai importante resurse de energie hidraulică. depozite deluviale. cariere sau mine abandonate au dimensiuni mult mai mici (Ocna Şugatag. L a c u r i l e naturale cele mai numeroase în aria montană sunt glaciare şi glacio-nivale şi se grupează frecvent în complexe morfo-lacustre.Maramureşului. Se acumulează. 13 l/s/km2 pe versantul răsăritean al Carpaţilor Orientali. pe cursul superior al p. Mureşul.Retezat-Godeanu). în 1941. Sebeşul). pe cursul superior al Bicazului. Alte lacuri artificiale. pe Ampoi ş. au în acelaşi timp o contribuţie importantă şi permanentă la alimentarea acestora.). urmată de Olt. începând cu Izvorul Muntelui. m3. în primul rând. Fălticeni. Există în Carpaţi şi un singur lac vulcanic. pe un afluent al Uzului. Reflectând regimul diferenţiat al precipitaţiilor. M. Someşul Mic. Dunărea (în sectorul de defileu).). Vidra. Umectarea puternică şi permanentă a depozitelor superficiale explică şi dinamica accentuată a versanţilor. din depozitele aluvionare ale şesului şi teraselor joase ale Moldovei extracarpatice se utilizează debite de 0. de pe Argeş. pentru Braşov). Depozitele purtătoare fiind detritice. M.Zăvoianu. Sub acest aspect se remarcă. cu 210 mil. Volumul mediu anual de apă vehiculat anual în aria montană (aprox. 100 .Făgăraş. Râul Mare. deci foarte permeabile şi dispuse frecvent pe versanţi puternic înclinaţi.Vrancei).Betiş. uneori integrale. cu 465 mil. evaluate la 4.Vrancei.2% din volumul total al ţării. debitele excepţionale se produc de regulă în iulie-august. 17 apele mari de primăvară încep devreme. . piscicultură. Sebeş. Spre exemplu. ca şi râurile. 1998). cu 1200 mil. în Ţara Maramureşului ş. m3. Nera-Cerna) şi numai puţine (Argeşul. fie din afara Carpaţilor (acumulările de la Poiana Uzului.). 1998). lacul Zănoaga. L.Olariu şi colab.Crucii. pe un afluent al Vaserului. pentru Baia Mare).471 MW. Concomitent. pe Cerna hunedoreană. de la Firiza. izvoarele au debite apreciabile. debite excepţionale putându-se produce şi în plină iarnă (571 m3/s pe Arieş. Oltul ş. pe Cibin. M.200g/l pe aproape toate cursurile superioare ale râurilor carpatice (cu mineralizări calcice şi magneziene mai accentuate pe segmentele care străbat sedimente mezozoice) extind utilitatea economică a acestor ape în domeniul alimentării multor aşezări urbane.). pe Doftana. pentru Oneşti. ale râurilor carpatice s-au amenajat în aria extramontană sisteme de alimentare cu apă potabilă care prelevă permanent debite importante. m3 la Porţile de Fier I. m3 ş. faţă de 7-10 l/s/km2 în M. în depozitele cuaternare de pe versanţi – grohotişuri. dar şi în depozitele aluviale şi aluvio-proluviale din depresiuni şi din văile râurilor principale. Roman. de luncă. Mureşul. Lacul Roşu.Mustăţea. Cerna etc. a zăpezii – în timp ce în Carpaţii Orientali apele mari de primăvară-vară se datorează în principal ploilor.). pe Uz.4 – 3. respectiv aprox. impun un drenaj intens. ca urmare a unor ploi frontale abundente sau a topirii rapide. din acelaşi masiv. Iaşi (P. Coştiui. pentru Sibiu. de la Gura Râului. L. Duritatea şi în general mineralizarea redusă – sub 80 G.3 m/s pentru alimentarea parţială sau integrală a oraşelor Suceava. fie din aria montană (acumularea de pe Tărlung. pe Someşul Mic. scurgerea medie specifică este mult mai abundentă în masivele şi pe versanţii cu orientare vestică (spre exemplu.Gâştescu. apele de a d â n c i m e sunt favorizate cantitativ şi diversificate sub aspectul calităţii lor de răspândirea largă a depozitelor sedimentare (calcare şi conglomerate mezozoice dispuse în 4 Pe seama acestor resurse din şesurile şi treptele joase. Raportul dintre resursele disponibile şi numărul populaţiei din bazinele respective le încadrează pe majoritatea în categoria echilibrată (spre exemplu. cu 2550 mil.Parâng. salba de lacuri de pe Bistriţa. Bucegi. de regulă.4 km 3) reprezintă 65. ultimele concentrând cele mai mari cantităţi de apă4.Rodnei. Bistriţa. Neamţ. cf. Bistriţa. A. în M. În sectorul de la curbură circulaţia foehnală poate determina topiri rapide şi viituri chiar şi iarna. Vidraru. de la Cinciş. reprezentând elemente importante ale peisajului munţilor care în pleistocen depăşeau limita zăpezilor persistente (M. Sfânta Ana. M. Mai puţin cunoscute.Călimani. Lotru. pentru Cluj. Bălătău. apele mici de iarnă durează mult. agrement (complexele hidroenergetice Porţile de Fier.a.

Călan. multe dintre ele valorificate terapeutic. pliocen cuaternare (în depresiunile intramontane şi marginale). M. fac foarte dificilă identificarea şi evaluarea corectă a tuturor elementelor bilanţului hidrogeologic. Covasna ş. Toşorog. Căciulata. Carpaţilor le este caracteristic un înveliş vegetal predominant forestier.a. Zemeş. în cadrul căreia şi până la mare distanţă de care emanaţiile de dioxid de carbon au adăugat o componentă carbogazoasă puternică unor ape mai mult sau mai puţin pure sub aspect chimic din aria cristalină şi unor ape deja mineralizate din formaţiunile de fliş şi din depozite sedimentare miocene. 1978).În ariile montane constituite predominant din roci metamorfice sau eruptive compacte.Bucegi. Dragomireşti. Siriu. climatul actual al munţilor este în cea mai mare parte favorabil pădurii şi. Botiza. Izvoarele Sucevei. Vatra Dornei. Topliţa). Atlasul Geografic al României.2. apele de adâncime sunt prezente în acvifere izolate. Culoarul Bran-Rucăr.a.Hăghimaş. formaţiuni vulcanogen sedimentare în ariile vulcanismului neogen şi depozite recente. Influenţa climatului a avut întotdeauna un rol hotărâtor atât în ceea ce priveşte structura vegetaţiei cât şi în distribuţia ei spaţială. în evoluţie naturală. Valea Vinului. concentraţia este foarte mare şi apele au caracter vitriolic (Frumosu. Vaţa. ci şi o capacitate specifică de implicare în peisajul geografic al ariilor în care sunt prezente.). Apele clorurate îşi datorează mineralizarea specifică unor formaţiuni miocene salifere primare. Slănic-Moldova. le conferă nu numai diferenţieri regionale. afluenţi ai Oltului ş. Ele îşi datorează aceste calităţi cantonării în arii puternic tectonizate şi constituite din complexe de roci foarte variate. Slătioara.Căpăţânii. Geografia României. Lemnia. pe plane de falii. M. Reconstituirile biostratigrafice ale florei vechi. Circulaţia pe fracturi profunde. Găineşti. reconstituirile florei cuaternare bazate pe analize sporopolinice şi dozimetria radiocarbonului au .Apuseni.Apuseni (Chimindia. M. Pipirig. echilibrul extrem de mobil al raporturilor dintre alimentarea şi scurgerea lor.). Geoagiu. aria montană mehedinţeană. Cele mai răspândite ape minerale. M. Sursele climatice şi subterane de alimentare a acestor ape.). analiza relictelor terţiare. efectele calorice ale unor fenomene post-vulcanice ca şi radioactivitatea unor roci magmatice au generat termalizări. Teliuc).a.a. fie prin oxidarea piritelor. Poiana Negrii. Borsec. unde este cunoscută aureola mofetică a catenei vulcanice Oaş-Harghita. Peste un anumit nivel al cantităţii de substanţe chimice solvite apele subterane sunt considerate m i n e r a l e. care interferează poziţional cu nivelurile menţionate. Miercurea Ciuc. Sântimbru. ca arie şi volum. această formaţiune vegetală ar putea fi compactă. 1974. Săcele ş.Rarău. Băile Herculane).5. fiind condiţionate de prezenţa substratului carbonatic şi de amploarea modificării lui prin carstificare. Cozia). 1. Rapolt. complexitatea traseelor subterane ş. M. Geoagiu.Ocna. iar când temperatura cu care apar la zi depăşeşte temperatura medie anuală a aerului sunt t e r m a l e. Broşteni. Nu întâmplător resurgenţe carstice din aria montană au debite de peste 10 m3/s (spre exemplu. Bala. integrându-se astfel în mai multe tipuri hidrochimice şi termale. Bicazul Ardelean. sunt cele carbogazoase (cu subtipuri foarte variate) generate de fenomene post-vulcanice recente în Carpaţii Orientali. dintre drenajul de suprafaţă şi cel subteran. formaţiuni litologice diverse şi puternic tectonizate în flişul cretacic- paleogen. Vişeul de Sus. Chiuzbaia. Banpotoc. la izvoarele Cernei). Bilbor. cum sunt chimismul şi temperatura. Veneţia. M. Sunt prezente la diferite niveluri şi parcurg trasee identificate doar parţial şi indirect în carstul din M. Unele caracteristici calitative ale apelor subterane. M. precum şi unor trasee descendente până la mare adâncime. de la 210C-310C până la 480C-560C (Băile Herculane. Platforma Luncanilor. uneori combinate şi cu CO 2 (Breb. adesea mare.Pricăjan. Malnaş. Mehadica. dar şi în M. în special în structurile flişului din Carpaţii Orientali. Călan. Valea Audiei. Zizin. Slănic-Moldova. dar şi în Carpaţii Meridionali ( Căciulata) şi Carpaţii Occidentali (Balta. cu specificul substratului geologic şi intensitatea procesului de umanizare. Extrem de interesante sunt apele subterane din carst. Jigodin. Sângeorz. alimentând în parte râuri carpatice mari (Jiul. Borca. pliocene şi cuaternare (A. În relaţie directă cu prezenţa formaţiunilor gipsifere în substrat şi cu alterarea piritelor există ape sulfatate/sulfuroase.Rodnei . Asău. Moneasa. Sălişte. Tg. În ordinea capacităţii determinante a acestor factori. paleozoice şi mezozoice. 1972. 18 structuri sinclinale. Surse captate. Uneori. Vegetaţia şi fauna Ca efect direct al condiţionării climatice şi al relaţiilor interactive cu solul. Turia-Balvanyos. fie prin acţiunea unei cantităţi mari de CO2 asupra sulfaţilor. Boholt. contactului cu diferite emanaţii gazoase. sunt la Bixad. Moineşti.Piatra Craiului. Agârcia). În general sunt acvifere cu volum foarte variabil. alteori fiind în relaţie cu structuri petrolifere (Ocna Şugatag. Borca.Aninei.Piatra Mare. Tuşnad. M. Ciclova Montană.

umezeala aerului s-a accentuat. uneori Pinus halepensis. Pinus strobus. Populus. Cu limita superioară situată la altitudini variabile. exprimă o reducere lentă dar permanentă a temperaturii. Typha. M. Într-o perioadă de optimum climatic. pădurea se menţine încă destul de bine în unele masive (gradul de împădurire este uneori de 80% . ceea ce a favorizat extinderea formaţiunilor forestiere de pini şi molizi. aproximativ în limitele ei actuale. Ulmus. în M. palmieri ş.600 m pe versantul vestic al Pietrei Craiului. cu Taxodium. Picea. Cauzelor naturale (doborâturi de vânt şi de zăpadă. Vitis. Ţara Maramureşului ş.a. pe văile montane a început să se extindă fagul. având motivaţii economice. în miocen şi apoi în pliocen condiţiile climatice temperate au eliminat masiv elementele de climă caldă.a. a climatelor care s-au succedat pe acest teritoriu. Quercus roburoides ş. Robinia regeli. primele despăduriri au vizat extinderea păşunilor. iar în aria carpatică s-au instalat făgetele. urmate de conifere primitive gigantice. sectoare mai largi ale văilor (Câmpulung Moldovenesc. cu climat optim pentru elementele termofile şi perioade cataterme. Phragmites ş. ca şi de Populus latior. Vama. A urmat o oscilaţie anatermă. Quercus (cu numeroase specii).) şi cu cea inferioară coborând de pe munte în Subcarpaţi şi în podişuri.). iar în depresiuni era o vegetaţie de stepă rece. au determinat o dinamică specifică a arealelor. de nivelare (M. paleoflora pliocenă din aria montană era reprezentată de conifere microterme ca Abies. de la elemente şi formaţiuni forestiere de mlaştină. tropical umed. Ulmus. Treptat.a. Betula nana.a. În ordinea cronologică şi a dinamicii spaţiale. În ansamblu. Castanea vesca. au fost puse în evidenţă prin rarefierea şi apoi dispariţia ultimilor Taxodium. Formaţiuni vegetale cu ferigi arborescente şi alte plante primitive de talie mare în carbonifer şi permian.370 m pe versantul nordic al Rodnei etc. în care stepa s-a restrâns. Pe la 9700 a. Postglaciar.900 m pe versantul sudic al Făgăraşului. tei. pe Moldova. A continuat (şi a devenit mereu mai puternică) influenţa antropică asupra distribuţiei spaţiale şi chiar asupra structurii formaţiunilor vegetale. în care diferenţele termice şi pluviometrice sezoniere erau moderate de prezenţa încă masivă a apei în bazinele pliocene intra. Sequoia abietina. a fâneţelor şi a terenurilor de cultură în sectoarele cele mai accesibile: depresiuni intramontane (Ţara Bârsei Trei Scaune. O oscilaţie termică în sensul răcirii şi reducerii cantităţii de precipitaţii a introdus fâşii de carpen între molidişuri şi stejărişuri. Dryas octopetala ş. marcate de revenirea esenţelor microterme şi apoi de înlocuirea pădurii montane cu o floră arctică-alpină şi subarctică ierboasă şi arbustivă.50C decât cele actuale. Betula.Chr. Berberis şi Viscum. cel puţin din carbonifer-permian (Geografia României. învelişul vegetal actual al Carpaţilor se distribuie în două etaje (forestier şi alpin) condiţionate climatic. atacuri de larve şi ciuperci) li s-au adăugat – cu o incidenţă progresivă – cele antropice. ulm. 1983).Cindrelului. 1. Treptat.). Evoluţia florei terţiare. în care esenţele termofile – stejar. dar şi în partea înaltă a unor masive cu păşuni alpine pe suprafeţele plane.. Ultima răcire din tardiglaciar a reextins tundra. în care (sporadic) existau şi molizi. iar pinetele şi mestecănişurile s-au extins. 1. ca şi prin asociaţii complexe de foioase cu Fagus. orientarea versanţilor montani şi gradul de masivitate (spre exemplu.spre exemplu. chiar stejari şi tei. Salvinia.a.).a. în funcţie de poziţia latitudinală. carpen – dominau asupra celor de climat rece – pin. arbori Sequoia. dar în structura ei s-au menţinut rarişti de pini. administrative. dacă în eocen se mai păstrau încă elemente de floră tropicală. Acer. au impus elementelor mai rezistente adaptări specifice. dezvoltate sub un climat musonic. cu pelin şi chelidoniacee. Gingko adiantoides. 1. În cuaternar au alternat perioade anaterme. Fagus attenuata.a. Topleţ. perioade hipsoterme. dar şi cu Alnus. mesteacăn. demonstrează îndelungi perioade cu climat cald. elementele termofile au atins răspândirea postglaciară maximă. Tilia. începând din refugiile păstrate în Carpaţii Orientali şi în Carpaţii Meridionali. cu migrări ale limitelor spre sud şi spre altitudinile mijlocii şi mici. obligată de o ameliorare climatică.. spre sfârşitul pliocenului.şi extracarpatic. cu Salix herbacea. În perioada cea mai apropiată de timpurile istorice temperatura a continuat să se reducă uşor.a. atât sub aspectul biodiversităţii cât şi sub cel al extinderii spaţiale.Şureanului). exploatarea lemnului în scopuri industriale a mărit ariile despădurite (situaţie tipică . Acer. Alnus ş. în special în depresiuni şi în lungul marilor văi. în unele sectoare ale Obcinelor Bucovinei. Astfel.a. condiţiile climatice au evoluat spre încălzire. sub un climat arctic continental. Gura Humorului ş. în mezozoic. Spre sfârşitul acestei perioade în aria montană au apărut pâlcuri de fag. Etajul forestier este cel mai dezvoltat. pe Cerna ş. 19 demonstrat că istoria vegetaţiei din actuala arie carpatică este istoria secvenţială.Maramureşului ş. mai general sau mai detaliat descifrată. Ulterior molidişurile au urcat. În ansamblul montan suprafaţa forestieră s-a redus însă mult. dar şi cu formaţiuni nemorale de Carpinus. istorice. asemănător celui nord-american atlantic. Oscilaţiile cu amplitudine din ce în ce mai mare din cursul procesului de răcire progresivă a climei. Spre exemplu. formaţiunea aceasta s-a retras spre nord şi a urcat în partea cea mai înaltă a munţilor. Carpinus. iar foioasele termofile au început să treacă din dealuri spre baza munţilor. Platanus. în aria montană era extinsă o silvotundră cu pini. cu temperaturi medii mai mari cu aproximativ 1.

cu păştiţe (Anemone nemorosa). Acolo unde pădurea a fost îndepărtată în mod sistematic. care menţin umbră.Dognecei) şi în sud-vestul M. în general între 600 m – 800 m. pădurea de conifere a fost şi rămâne cea mai intens exploatată. păduri întinse de fag se află mai ales în M. aflat în amestec cu proporţii mai reduse de brad (Abies alba).a.Apuseni. porumbar (Prunus spinosa). Subetajul pădurii de q u e r c i n e e t e r m o f i l e. ca şi un covor de ierburi. Solul este acoperit frecvent cu pături de muşchi din genul Polytrichum şi mulţi arbori sunt invadaţi de licheni (Usnea barbata). Datorită valorii sale economice deosebite (pentru industria cherestelei.Codru-Moma. spre exemplu în bazinul Cernei. ca stejarul pufos (Quercus pubescens). Făgetele încep de la altitudinea de 800 m în sectoarele de vest şi sud-vest. de g o r u n şi f a g (Fagus silvatica) exprimă o tranziţie între pădurea de quercinee şi cea de fag şi ocupă areale destul de mari în Podişul Mehedinţi. Este ceva mai extinsă în M. În general luminoase. Subarboretul pădurii de fag este mai sărac.ş. uneori acidofile: soc roşu (Sambucus racemosa). intrând în contact direct cu etajul alpin (extins însă artificial.Stânişoarei. printre care multe cu flori. Subetajul pădurii de g o r u n (Quercus petraea) este în special caracteristic în aceeaşi extremitate sud-vestică a Carpaţilor. urcă până la 1400 m.Aninei ş. care începe în aceste regiuni abia la 1400 m-1600 m. Călimani. gorunul aflându-se pe alocuri în amestec cu unele elemente termofile arborescente. M. M. în partea inferioară a subetajului sunt prezente şi alte foioase. În nordul Carpaţilor.. acoperind arii întinse în special în munţii flişului din Carpaţii Orientali. M.Apuseni.1300 m (Obcinele Bucovinei.Locvei. în M. mur (Rubus caesius) ş.a.Perşani ş. umiditatea mai accentuată şi aciditatea solurilor nu permit decât un subarboret sărac şi puternic acidofil : soc roşu. în sudul M. locul său a fost ocupat de p a j i ş t i s e c u n d a r e de graminee şi dicotiledonate. Subetajul pădurii mixte. călin (Viburnum opulus). 1996) şi reconstituiri ale proprietăţii silvice particulare au continuat exploatarea lemnului. M.Oaş-Gutâi. în defileul Oltului. mesteacănul (Betula verrucosa) ş. acoperind suprafeţe apreciabile pe versanţii Defileului Dunării.Zarandului. pentru păşunat).Banato-Olteni. în etajul forestier se succed mai multe subetaje. corn (Cornus mas). condiţiile climatice favorabile foioaselor până la altitudine mai mare au îngustat pădurea de conifere.Apuseni. În ansamblu. M. Depresiunea Petroşani. unde începe în jurul altitudinii de 1300 m (uneori chiar de la altitudini mai mici) şi ajunge până la limita superioară a pădurii. cu un climat mai umed şi mai moderat decât cel al versanţilor estici.Zarandului. În structura asociaţiilor arbustive se remarcă prezenţa elementelor de climat mai rece. măcrişul iepurelui ş. pădurile de quercinee au şi un strat arbustiv bogat. Frecvent. Subetajul pădurii de f a g este mult mai bine dezvoltat decât toate cele menţionate. În Carpaţii Meridionali şi în M. brad. În concordanţă cu variabilitatea altitudinală a condiţiilor climatice.a.Metaliferi. ca scumpia (Cotinus coggygria) şi liliacul sălbatic (Syringa vulgaris). 20 în M. o reorientare centripetă a fluxurilor de muncitori forestieri (Dincă. minerit etc). M.Banato-Olteni (la altitudini de 300 m-400 m în M. cărpiniţa (Carpinus orientalis) sau arbustive. M. ca frasinul (Fraxinus excelsior). pe alocuri însă. firuţă de pădure (Poa nemoralis) ş. elementul principal găsind condiţii staţionale optime pe arii întinse în Carpaţi. dar pe versanţii vestici ai Carpaţilor Orientali.a. cu cer (Quercus cerris) şi gârniţă (Quercus frainetto) este o prezenţă de excepţie. între 1000 m . dominate de iarba câmpului (Agrostis tenuis) şi folosite mai ales ca fâneţe .a. În acelaşi fel sunt constituite şi asociaţiile de ierburi : horşti (Luzula spicata).). M.Tarcăului. Vaccinium sp.Poiana Ruscăi. M.Şureanului şi în M.Ţibleş ş. la contactul cu Câmpia Tisei. I. datorită coronamentelor bogate şi aproape compacte. Subetajul pădurii mixte de f a g şi c o n i f e r e (molid. temperaturile mai reduse. dezvoltarea mineritului şi amenajările hidroenergetice având aceleaşi efecte (în M.Pădurea Craiului. în general nu depăşeşte 1200-1300 m. ca lăcrămioara (Convallaria majalis). mai umed. brebenelul (Corydalis cava) ş..a. în ritmuri care le depăşesc cu mult pe cele ale regenerării naturale. M. M. în ariile cele mai joase din M.. a instrumentelor muzicale. fără a fi fost introduse culturi. Maramureşului. M.Cindrelului. fie ca păşuni. dar la altitudine mai mare (400 m-600 m). lumina puţină din pădurile de conifere.a.Vâlcan fagul ajunge până la 1600 m. M. pin (Pinus silvestris) şi zadă (Larix decidua). Subetajul pădurii de c o n i f e r e este dominat de molid (Picea excelsa). aproximativ 60% din patrimoniul forestier al ţării este situat în Carpaţi. M. măceş (Rosa canina). în M. Bihor-Gilău-Vlădeasa. unde urcă în mod obişnuit până la 1300 m. pin) are o dezvoltare aproape la fel de mare ca şi cel al fagului. pe versantul sud-vestic al Parângului. pe versantul estic al M.Semenic. M.Apuseni este mai îngust.. în vestul M. M. Având această afinitate bioclimatică central- europeană – atlantică. În Carpaţii Meridionali şi în M. M. Cele dezvoltate în subetajul fagului.a. În ultimii ani. trestie de pădure (Calamagrostis arundinacea). mai multe specii de Vaccinium ş.Bistriţei. folosite fie ca fâneţe. cu alun (Corylus avellana). Ca şi în pădurile de fag.Retezat-Godeanu. Este foarte bine dezvoltat în Carpaţii Orientali. vioreaua (Scilla bifolia).a. mojdreanul (Fraxinus ornus). ghiocelul (Galanthus nivalis).).Giurgeului.a.Vrancei ş.a.Vrancei). a celulozei şi hârtiei.

Banato- Olteni. ). În partea inferioară. viezurele (Meles meles). pe lângă cele menţionate) urmăreşte substratul carbonatic în diferite etaje de vegetaţie .a.Banato-Olteni este extrem de rar. relictul glaciar arginţica (Dryas octopetala) ş. ferrugineum). în bahnele (eutrofe) din depresiuni se grupează asociaţii acvatice de lintiţă (Lemna minor). molid.a. însoţesc văile râurilor . zâmbrul (Pinus cembra).Călimani. Râsul (Lynx lynx) a rămas în general într-un număr mic de exemplare. iepurele (Lepus europaeus). spre contactul cu pădurea mai este prezent (foarte rar) un conifer relict glaciar. cu frunze crestate care devin albastre după ce se usucă. primule ş.a. Larix decidua ş. formată din tufărişuri dense de jneapăn (Pinus mugo) şi ienupăr (Juniperus sibirica). arin) . ţăpoşica (Nardus stricta). sunt reprezentative o serie de mamifere ca mistreţul (Sus scrofa). în primul rând.a. din ce în ce mai puternic. lemn câinesc (Ligustrum vulgare) şi ieburi. Dentaria glandulosa – o cruciferă cu flori roşii ş. plantele fiind grupate frecvent în pernuţe şi având modificări morfologice de adaptare la climatul aspru.Bihorului şi dispărut în M. În condiţiile climatice de la această altitudine nu mai rezistă nici arbuştii târâtori. cu port târâtor. roua-cerului – Drosera rotundifolia şi exemplare pitice de pin. Zăvoaie de sălcii. 21 au valoarea economică cea mai mare (capacitate nutritivă. pentru extinderea păşunilor. kochiana). adaptat temperaturilor reduse şi în special vântului. fauna carpatică s-a conservat mai bine decât cea de deal şi câmpie. de roca-material parental al solului şi de vecinătatea aşezărilor umane diversifică etajarea vegetală condiţionată morfo-climatic. bumbăcăriţă (Eriophorum latifolium). dar numai în câteva exemplare în M. mesteacăn. În pădurile de conifere se află multe veveriţe (Sciurus vulgaris) şi . formată în special din graminee rezistente la frig: păiuş de munte (Festuca supina). În fauna p ă d u r i l o r de f o i o a s e. clopoţeii de munte (Campanula carpatica). vulpea (Canis vulpes).lutea.. Sub forma unor tentacule azonale şi a unor enclave intrazonale. în sensul resurselor de hrană şi al condiţiilor de adăpost. căpriorul (Capreolus capreolus). rugină – genul Juncus. aflat în toate regiunile carpatice. În aceste asociaţii se află şi o serie de ericacee ca afinul (Vaccinium myrtillus.Apuseni şi M.o rubiacee cu corolă campanulată. mamiferele mari de interes cinegetic: cerbul (Cervus elaphus). iar în M.Apuseni a trebuit să fie recolonizat şi ursul brun (Ursus arctos). pisica sălbatică (Felis silvestris). specia ferrugineum a bujorului-de-munte. Unele specii dispărute din ariile mai joase şi-au găsit refugiu şi au rezistat în masivele montane.Rodnei şi M. În mod frecvent însă. afinităţile silicicole diferenţiază chiar specii ale aceluiaşi gen – spre exemplu. Subetajul a l p i n s u p e r i o r începe la aproximativ 2200 m în Carpaţii Meridionali şi la 1900 m în M. Rh. Pajiştea alpină are şi multe plante cu flori viu colorate (intensitatea pigmentaţiei fiind în relaţie cu cantitatea mai mare de radiaţie solară directă) dintre care se remarcă ghinţurile – specii ale genului Gentiana (G. G. efectele economice fiind absolut opuse celor intenţionate. puternic influenţate de apele curgătoare şi freatice. rogozuri – genul Carex. isma broaştei (Alisma plantago) şi apoi de o lizieră de rogoz şi coada-calului (Equisetum palustre) . înlăturarea protecţiei pe care o asigurau versanţilor a permis activarea puternică a proceselor denudaţionale şi degradarea unor suprafeţe întinse. smârdarul (Rhododendron hirsutum. Pe roci carbonatice. Este reprezentat printr-o vegetaţie arbustivă. iar flora calcifilă (Cypripedium calceolus. comun în Carpaţii Orientali şi Meridionali. În pădurile şi pajiştile din acest subetaj sunt multe ferigi şi plante cu flori. ca vinariţa (Asperula odorata) . frecvent arenacee - coada. lupul (Canis lupus). cu o viaţă extrem de activă începând de la nivelul solului şi al litierelor. o altă specie de iarba câmpului (Agrostis rupestris). corespunzătoare unor condiţii climatice din ce în ce mai aspre.uliginosum.. deşi în M. volum recoltat). dependent nitrofile. Dintre rozătoarele arboricole a fost în trecut mult mai numeros (aşa după cum atestă toponimele) pârşul mare (Glis glis). Tufărişurile subalpine au fost şi ele intens defrişate. Subetajul a l p i n i n f e r i o r (s u b a l p i n) începe în mod natural la 1850 m.a. în primul rând datorită unui complex de factori naturali favorizanţi. mai greu accesibile unor predatori naturali sau pentru vânătoare.vulpii (Alopecurus cristatus). V. papură (Typha latifolia). urmate spre margini de stuf (Phragmites communis). asociaţii forestiere (arborescente şi arbusticole) şi de pajişte . în apropierea aşezărilor umane şi în lungul drumurilor este o multitudine de plante ruderale şi segetale. vegetaţia naturală fiind aceea de pajişte alpină. arini (Alnus incana). trepădătoarea (Mercurialis perennis) – o euphorbiacee fără latex. Pajiştile secundare de păiuş (Festuca rubra) din pădurile de conifere sunt mai sărace. albă. pir (Cinodon dactylon) ş. în locuri greu accesibile (pe fisuri. Ca şi vegetaţia forestieră. alge. sub pereţi abrupţi etc) cresc şi floarea-de-colţ (Leontopodium alpinum). În p ă d u r e a de c o n i f e r e elementele definitorii sunt. coada-şoricelului (Aquilaea millefolium).1900 m în Carpaţii Meridionali şi la 1750 m în nordul Carpaţilor Orientali. Etajul alpin este structurat în două subetaje.a. oiţele (Anemone narcissiflora). asociaţii vegetale de mlaştină oligotrofă populează tinoavele (muşchi din genul Sphagnum. sălcii pitice (Salix herbacea) ş.

găinuşa-de- alun (Tetrastes bonassia). M. multe dintre ele insectivore şi astfel sanogene pentru asociaţiile forestiere. din Alpi şi foarte recent. cânepari şi sticleţi (specii ale genului Carduelis). În e t a j u l a l p i n.Vrancei. iar în apele reci. iar din păduri urcă codroşi.Maramureşului. în special în M. M. pentru condiţiile lor favorabile de hrană şi linişte. prin măsuri de protecţie se realizaseră în anii ’80 efective de aproximativ 3000 urşi. În p ă d u r i l e de c o n i f e r e sunt foarte răspândite forfecuţele (specii ale genului Loxia). considerată relict glaciar. ale unor strategii de protecţie cu caracter excesiv. piţigoi (specii ale genului Parus). în M. pe tronsoanele de râu din păduri de f o i o a s e trăieşte scobarul (Chondrostoma nasus). care se hrănesc cu seminţe din conuri. Reintroducerea acestuia din urmă în rezervaţii succesiv eşuate (Haţeg. au mai . privighetori (Luscinia luscinia. în habitate stabile. 7300 capre negre şi 40. 22 predatorii lor naturali jderul de pădure (Martes martes) şi jderul de piatră (Martes foina). Evoluţia efectivelor de interes cinegetic a fost puternic marcată de efectele negative ale unor evenimente politico-militare de mare anvergură (războaiele mondiale din secolul trecut şi în special cel de al doilea).Rodnei şi Obcinele Bucovinei. treptat fauna carpatică se redresează. a unui fond faunistic de o capacitate naturală excepţională. 400 m în M. care se aflau la altitudini mai reduse. Chiar şi în condiţiile în care infracţiuni numeroase stânjenesc orientarea raţională menţionată. dumbrăvenci (Coracias garrulus) ş. din Alpi etc. al cărui areal este extins până în tufărişurile subalpine).Făgăraş. păstrăvul (Salmo trutta fario).Călin. în domeniul pădurilor de foioase. M. Spre exemplu. În perioada actuală se urmăreşte reconstituirea densităţilor optime şi revigorarea biologică. cocoşul-de-mesteacăn (Lyrurus tetrix).Făgăraş. Presiunea umană din ultimele decenii ale secolului trecut asupra acestor arii le-a determinat să coboare. care s-a menţinut în cârduri de 5-20 exemplare în M. În M. De asemenea. în Pietrosul Rodnei şi în rezervaţia Gemenele din Parcul Naţional Retezat. abuziv/selectivă. M. vânturei. aduse din Alpii Elveţiei. M. codroşi şi alte păsări din ariile înalte coboară până în făgete.Ceahlău şi cheile Bicazului. adesea lent şi dificil. ambele în M. Grav ameninţată cu dispariţia este acvila de munte (Aquila chrisaëtos). ca şi ale unor experimente hazardate. frecvente altădată şi excepţional de interesante - vulturul bărbos (Gypaëtus barbatus aureus) şi vulturul pleşuv (Gyps fulvus). la nivelul pădurii de c o n i f e r e în râuri sunt lipani (Thymallus thimallus) şi cleni (Leuciscus cephalus). cel mai interesant element este capra neagră (Rupicapra rupicapra). până la 900 m în culmea Buila-Vânturariţa. menţinându-se printre cele mai bogate din Europa. M. fâse-de-munte (Anthus spinoletta). la contactul cu unităţile naturale mai joase este caracteristică mreana (Barbus barbus).. Cele mai valoroase păsări în aceste păduri sunt însă cele din familia tetraonidelor (cu efective reduse. sectoare din Pirinei. grav afectată prin protecţie neraţională. În tufărişurile s u b a l p i n e şi în pajiştile a l p i n e cuibăresc brumăriţe (specii ale genului Prunella). în 1948). Datorită vânătorii abuzive au dispărut bourul (Bos primigenius) şi zimbrul (Byson bonassus). În sectoarele de râu din a r i i l e m a r g i n a l e. 1300 capre negre şi 2800 cerbi. D. limpezi. Pe seama importului de exemplare viguroase din pădurile carpatice montane se repopulează. motiv pentru care se află în regim de protecţie): cocoşul-de-munte (Tetrao urogallus). Avifauna este răspândită în munţi în aceeaşi relaţie sistemică de nutriţie/habitat. Luscinia megarhyincos). cu consecinţe pe termen lung.a.Buzăului. grauri (Sturnus vulgaris). Spre exemplu.Retezat-Godeanu.Rodnei. stejărişuri şi chiar în aşezările umane din depresiunile intramontane sau din Subcarpaţi. sturzul cântător (Turdus philomelos). de la efective reduse sever în timpul celui de al doilea război şi în anii imediat următori (sub 1000 urşi. Ciucaş a fost introdusă capra de stâncă (Capra ibex). în p ă d u r i l e de f o i o a s e se află multe păsări cântătoare – mierla (Turdus merula). în asociaţie cu zglăvocul (Cotus gobio) şi boişteanul (Phoxinus phoxinus). animalele au preferat în postglaciar ariile alpine. Între 700 m- 1000 m. În ultimele decenii ale secolului trecut capra neagră a fost reintrodusă în M. puternic oxigenate de la o b â r ş i i trăieşte cel mai valoros dintre peştii râurilor carpatice.000 cerbi. în ultimele decenii introdus şi în crescătorii. forfecuţe. alunari. O pasăre ubicuă la munte este gaiţa (Garullus glandarius). În ierni grele. ciocârlia urecheată (Eremophila alpestris). Poiana Braşov) are rezultate mai încurajatoare în rezervaţia de la Vânătorii Neamţului. Ichtiofauna este adaptată în mod diferenţiat condiţiilor climatice care determină caracteristicile fizice ale apelor de munte (în primul rând temperatura acestora) şi capacitatea lor nutritivă. Cercetări recente asupra dinamicii spaţiale a unor efective de capră neagră din Carpaţii Meridionali (C. Au dispărut din avifauna carpatică două răpitoare mari. corbi.Parâng. au fost reintroduse familii de castori (Castor fiber).Drugescu.Căpăţânii. 300 m în culmea Basarab.Cozia ş. Din aceeaşi perioadă s- au reintrodus marmote alpine.a. ciocănitori (specii ale genurilor Dendrocopus şi Picus). 1998) indică reinstalări în habitatele iniţiale preglaciare. Adaptându-se climatului foarte rece din perioadele glaciare. pe Olt. existând astfel perspectiva repopulării.

23

fost introduse pe râurile de munte unele genuri exotice, păstrăvul-curcubeu (Salmo irideus) şi fântânelul
(Salichinus fontinalis). Un salmonid autohton, de talie mare şi carnivor feroce, extrem de bine adaptat
habitatului său, foarte rezistent şi abil este lostriţa (Hucho hucho), devenită şi subiect al unor legende şi
mituri populare. Astăzi a devenit extrem de rară, menţinându-se, în număr mic, numai pe Bistriţa Aurie şi
în bazinul superior al Vişeului. Antropizarea intensă a spaţiului montan, în special în ariile cu locuire mai
densă, cu activităţi industriale diverse ş.a., a determinat modificarea unor caracteristici ale apelor şi a
impus astfel schimbări ale distribuţiei spaţiale a speciilor de peşti. Spre exemplu, deversările de ape
industriale, mai calde, au favorizat dezvoltarea mai intensă a unor alge care constituie hrana de bază a
scobarului. Astfel arealul său s-a extins în altitudine, în detrimentul lipanului. Alteori, deversările de ape
uzate, în special din industrie (extractivă, chimică, a neferoaselor ş.a.) poluează râurile, iar produşii toxici
respectivi (cianuri, ioni de metale grele ş.a.) distrug un număr mare de exemplare adulte şi puiet sau se
stochează în organismele lor, producând degenerescenţă, transmiţându-se consumatorilor ş.a.m.d.

1.2.6. Solurile

În cea mai mare parte învelişul de soluri al Carpaţilor este determinat de etajarea climato-vegetală,
condiţionată de altitudine. Multe alte aspecte ale pedogenezei şi solurilor rezultate sunt însă destul de
puternic influenţate de specificul topoclimatic impus de orientarea versanţilor, de specificul litologic al
materialului parental, de distribuţia spaţială şi dinamica apelor de suprafaţă şi subterane, de caracteristicile
proceselor geomorfologice, de ponderea intervenţiilor antropice în structura utilizării terenurilor ş.a.
În depresiunile intramontane largi, în care vegetaţia iniţială de pădure de foioase şi de amestec
foioase-conifere a fost (aproape) integral înlocuită, s-au format a r g i l u v i s o l u r i – brun-roşcate,
brune luvice, brune argilo-iluviale.
Pe versanţii montani şi culmile de până la 1000 m - 1200 m, în general sub păduri
de foioase şi de amestec fag - conifere, până în baza subetajului dominat de molid, predomină c a
m b i s o l u r i l e reprezentate prin soluri brune mezobazice (iar pe rocile bogate în carbonaţi chiar soluri
brune eubazice şi terra rossa) şi soluri brune acide (formate pe roci cristaline acide, pe gresii cuarţitice
etc.). Sunt soluri cu o cantitate redusă de materie organică acumulată în orizontul superior, dar cu un grad
de saturaţie în cationi schimbabili destul de mare (peste 55% în cazul solurilor brune eu/mezobazice).
Ţinându-se seama de ponderea suprafeţelor care le revin în aria montană şi de caracteristicile menţionate,
aceste soluri sunt considerate componentul esenţial al potenţialului pedologic al Carpaţilor. Cu adaos de
fertilizanţi organici şi chimici, fertilitatea lor naturală permite utilizări diverse, nu numai pentru păduri şi
fâneţe, ci şi pentru plante de cultură mai puţin pretenţioase: cartof, in, secară, ovăz, trifoi etc. Sub
pădurea de conifere, până sub molidişurile de limită, pe litieră puternic acidă, amestecată cu afinişuri şi
muşchi, sunt caracteristice s p o d o s o l u r i l e, reprezentate prin soluri brune podzolice, podzoluri
feriiluviale şi humicoferiiluviale. Sub aspect pedogenetic, acestea sunt solurile cele mai evoluate, mai
acide, cu un grad de saturaţie în cationi schimbabili foarte redus, cu fenomene de migrare masivă a
materiei organice din orizontul superior, care rămâne astfel foarte sărac (complexul humic se încadrează în
categoriile moder/mohr). Aceasta îl face total impropriu pentru culturi, singurele utilizări bio-vegetale fiind
cele forestiere şi de pajişte (fâneţe). În etajul alpin predomină u m b r i s o l u r i l e, reprezentate prin
soluri humico-silicatice care se formează în condiţiile unei pedogeneze foarte lente, cu descompunerea
numai incipientă a materiei organice. Humusul care se acumulează este puternic acid (mohr), solurile sunt
foarte sărace, potrivite numai asociaţiilor ierboase rezistente ale pajiştii alpine. Utilizarea optimă este
pentru păşune.
Printre efectele de diversificare introduse în această etajare morfo-bio-climatică a pedogenezei
de către factorii menţionaţi, extrem de puternice şi de interesante sunt cele datorate materialului parental.
Ele se realizează, cu diferenţierile impuse de regimul climato-hidric, înclinarea terenului, grosimea
scoarţei de alterare ş.a., pretutindeni unde o serie de roci sunt dominante în substrat. Spre exemplu, pe un
palier altitudinal care începe din aria montană joasă Banato-Olteană şi până la cele mai mari altitudini unde
există aflorimente carbonatice, s-au format soluri roşii, r e n d z i n e, pseudorendzine (cu variante
cambice, litice etc.). Foarte caracteristică este şi prezenţa andosolurilor, formate pe roci vulcanice, cu
variante evolutive extrem de interesante, datorite atât ponderii variabile a unor minerale vitrice
melanocrate, care induc caractere tipice sau andice (E.Rusu, 1998, 1999), cât şi condiţiilor topoclimatice,
care induc tranziţii spre soluri cambice - brune acide şi brune eu-mezobazice (Angela Lupaşcu, C.Rusu,
Carmen Donisă, 1998). Fără să aibă o pondere prea mare în aria montană, dependenţa de substratul bogat

24

în săruri a creat soluri h a l o m o r f e (spre exemplu pe aflorimentele formaţiunilor salifere miocene), iar
pe substrat predominant argilos s-au format vertisoluri. Învelişul de sol al Carpaţilor a mai fost complicat şi
de ponderea destul de mare a versanţilor puternic înclinaţi, sculptaţi în roci dure şi care au condiţionat
formarea r e g o s o l u r i l o r şi l i t o s o l u r i l o r , slab evoluate, cu o cantitate mare de schelet,
extrem de mobile. În şesuri sunt caracteristice solurile a l u v i a l e, a căror geneză este frecvent întreruptă
şi reluată pe secvenţe succesive de aluviuni, iar în relaţie cu excesul de umiditate s-au format soluri
h i d r o m o r f e , marcate de procese de gleizare şi pseudogleizare. Efectul combinat al drenajului
deficitar şi temperaturii a generat solurile o r g a n i c e (turboase), cu variante caracteristice turbăriilor
oligotrofe (tinoavelor) şi celor eutrofe (bahnelor).

1.3. Caracteristici social-economice

1.3.1. Premisele generale şi evoluţia procesului de umanizare

Altitudinile mijlocii, fragmentarea avansată (care a creat numeroase grupe montane şi masive,
separate de văi largi şi depresiuni interne), existenţa a numeroase pasuri de culme situate la înălţimi
accesibile, dezvoltarea largă a suprafeţelor de nivelare, resursele naturale variate (păduri, pajişti, ape, soluri
cultivabile, ca şi cărbuni, zăcăminte metalifere, diverse roci utile) au constituit premisele unuia dintre cele
mai avansate procese de umanizare din toate sistemele montane europene, remarcabil nu doar prin
vechime, ci şi prin intensitate şi continuitate.
Cele mai vechi urme de locuire de pe teritoriul Carpaţilor româneşti (Istoria României, 1960)
datează din paleolitic şi au fost identificate, în cea mai mare parte, în nivelul cavernicol. Vetre de foc
(uneori duble), oase de animale, unelte şi arme din silex, vestigii de schelete umane, totul acumulat în
strate groase de până la 1m – 1,5 m, denotă o locuire permanentă, în grupuri destul de mari, care utilizau
pentru vânat, pescuit şi cules o arie montană destul de întinsă în jurul peşterilor Cioclovina şi Ohaba-Ponor
din carstul Luncanilor, Nandru, din partea de est a M.Poiana Ruscăi, Peştera Hoţilor de la Băile Herculane,
peştera Muierilor de la Baia-de-Fier, din sudul M. Căpăţânii, peştera de la Râşnov, peşteri din culoarul
înalt Bran-Rucăr. Au existat însă şi aşezări paleolitice la zi, pe terasele mijlocii („la Podiş”) şi apoi pe cele
inferioare ale Bistriţei, pe Bistricioara („la Lutărie”), în Ţara Oaşului, sau în arii mai înalte din Ceahlău
(Cremeniş, La Scaune), la Sita Buzăului (pe Gâlma), la Iosăşel, în Depresiunea Gurahonţ.
În neolitic, ameliorarea condiţiilor climatice şi înălţarea limitelor etajelor de vegetaţie, faună şi sol
au permis o diversificare accentuată a activităţilor economice, culesului, vânătorii, pescuitului şi
meşteşugăriei uneltelor şi armelor primitive adăugându-li se agricultura, în depresiuni şi pe văi. Reţeaua
densă de aşezări indică o populare aproape generală a ariei carpatice, cu o densitate mai mare în Ţara
Bârsei - Trei Scaune (aşezările de la Reci, Ariuşd, Cosmeni ş.a.), la contactul M.Poiana Ruscăi cu
Depresiunea Transilvaniei (Nandru Vale, Deva ), în partea estică a M.Apuseni (Cheile Turzii) şi în sudul
M.Banato-Olteni (Băile Herculane). Multe dintre cele mai bogate culturi materiale neolitice (Turdaş-
Vinča, Criş-Starčevo, Tisa, Boian, Cucuteni, Decea Mureşului) s-au dezvoltat pe ambii versanţi ai
Carpaţilor, dovedind o circulaţie umană şi materială intensă, ca şi accesibilitatea ariei montane, capacitatea
ei de a atrage şi a menţine o populaţie activă.
În epoca bronzului s-a păstrat întreaga reţea de aşezări preexistente şi au evoluat culturi materiale
al căror nucleu a fost chiar în interiorul Carpaţilor – Schneckenberg şi Noua, ambele avându-şi centrele în
imediata apropiere a Braşovului de astăzi.
În perioada geto-dacă s-a produs nu numai o amplificare a procesului de umanizare în aria
montană, dar şi o consacrare a importanţei munţilor în viaţa populaţiei autohtone, în Carpaţi conturându-se
şi c e n t r u l p o l i t i c o – m i l i t a r al s t a t u l u i d a c, Sarmizegetusa, înconjurată de o adevărată
centură de aşezări întărite, în nord-vestul M.Şureanu (Blidaru, Costeşti, Luncani ş.a.). Numeroase alte
aşezări dace fortificate au îmbrăcat întreaga coroană carpatică, începând din M.Apuseni : Porolissum
(lângă Moigrad, în extremitatea nord-estică a M.Meseşului), Germisara (Geoagiu), Roşia, Baia-de-Criş,
Dierna (fosta Orşova) în M.Banato-Olteni, cetatea de la Bobaiţa, din Podişul Mehedinţi, aşezarea de la
Tilişca, din M.Cibinului, Cumidava lângă Râşnov, Covasna şi alte aşezări de pe rama Ţării Bârsei, din
Depresiunea Ciucului, până pe versantul estic al Carpaţilor Orientali – Titelca, lângă Târgul Ocna, aşezarea
de la Bâtca Doamnei (probabil Petrodava) ş.a. Cu toate deformările produse de absenţa scrierii autohtone şi
de preluarea în pronunţii şi grafii străine, din perioada geto-dacă s-au transmis şi durează până în zilele
noastre numele principalelor râuri carpatice : Marisia (Mureş), Alutus (Olt), Samus (Someş), Tibisis

25

(Timiş), Crisius (Criş). Din perioada statului dac se cunoaşte şi valorificarea superioară a unor resurse
minerale ale ariei montane – dezvoltarea mineritului în M.Poiana Ruscăi şi M.Apuseni, însoţită de
metalurgia fierului şi aurului.
Expansiunea romană şi procesul de romanizare au avut drept consecinţă o dezvoltare economică
şi culturală excepţională în toată aria montană. Multe aşezări preexistente au primit funcţii noi, au fost
dotate la nivel urban şi au devenit oraşe, s-au construit fortificaţii şi aşezări întărite cu funcţie de pază şi
apărare (castrum), în special în faţa pasurilor – Angustia (în faţa pasului Oituz), Caput Stenarum (Turnul
Roşu), Pons Vetus (Boiţa) şi Pons Aluti (pe valea Oltului şi la ieşirea lui din defileul de la Cozia),
Bumbeşti (la ieşirea Jiului din munte), Micia (la intrarea Mureşului în defileu), Ampelum (Zlatna) ş.a. În
Ţara Haţegului a fost construită Colonia Ulpia Trajana, cel mai important oraş roman din Dacia.
Administraţia romană a organizat viaţa economică internă şi a stimulat circulaţia şi schimbul de produse
dintr-o parte în cealaltă a munţilor, prin construirea unui sistem de drumuri bine întreţinute şi îndeaproape
controlate.
În urma retragerii administraţiei romane, văile şi depresiunile intramontane au constituit arii de
adăpost pentru populaţia autohtonă romanizată din ţinuturile extracarpatice, car se refugia din calea marilor
migraţii. Densitatea excepţională a locuirii în Carpaţi este atestată de înălţarea plafonului culturilor pe
versanţii montani, în M.Bârgăului, M.Rodnei, culoarul Bran-Rucăr etc., pe terase vizibile şi astăzi, deşi au
fost reacoperite de pădure. Cercetările arheologice au evidenţiat continuitatea locuirii autohtone, în toată
reţeaua de aşezări din perioada romanizării, şi după ce legiunile romane au părăsit Dacia, la Porolissum,
Ampelum, Micia, Ulpia Trajana ş.a. În această perioadă de formare a poporului român, s-au consolidat
uniunile de obşti săteşti libere, anterioare formării statelor feudale româneşti, în Ţara Haţegului, Ţara
Loviştei, Ţara Bârsei, Ţara Maramureşului, Ţara Oaşului ş.a. Din aceste ţinuturi de veche şi densă locuire
au pornit din nou, în perioadele de stabilitate politică, curenţi de populaţie spre exterior, contribuind masiv
la reconstituirea gradului de populare a zonelor deschise, de podiş şi câmpie, aflate în calea multor valuri
de migraţie.
Limitele administrative ale statelor feudale româneşti, indiferent de dominaţia temporară
succesivă a statelor ungar, austriac şi austro-ungar asupra unei părţi din Carpaţi, nu au reprezentat bariere
pentru circulaţia populaţiei şi a produselor, munţii îndeplinind rolul unui element de legătură între regiuni
complementare din punct de vedere economic, locuite de acelaşi popor, cu aceeaşi origine, aceeaşi limbă,
aceleaşi tradiţii de viaţă şi de muncă. Circulaţia activă prin trecătorile carpatice şi pe văile transcarpatice
(Bran, Oituz, Tihuţa, Prislop, valea Mureşului, valea Oltului) a însemnat deplasarea, secole de-a rândul, a
negustorilor din oraşele ardelene (negoţul fiind protejat şi stimulat prin privilegii acordate de către
domnitorii Moldovei şi ai Ţării Româneşti), care transportau unelte gospodăreşti, arme, postavuri şi
îmbrăcăminte, harnaşamente, mobilier, ceasornice, ca şi a celor din Ţara Românească şi Moldova, care
duceau peste munţi vite, piei, lână, ceară şi miere, brânzeturi, vinuri, cereale, blănuri etc. De asemenea, au
circulat permanent negustori de sare, păcură, var, olărie, mărfuri de pe urma cărora au rămas denumirile
drumurilor pe care umblau – al sării, al păcurii ş.a., consemnate în documente medievale. Au călătorit
frecvent pe drumurile munţilor spre ţinuturile extracarpatice meşteri pietrari, silitrari, armurieri etc.
Viaţa Carpaţilor ar pierde însă o parte însemnată din esenţa ei dacă nu s-ar ţine seama de
deplasarea transhumantă a păstorilor ardeleni, între păşunile de vară de pe platformele înalte ale munţilor,
şi cele de iarnă, din Câmpia Română, lunca Dunării, Dobrogea şi Câmpia colinară a Jijiei, într-un continuu
flux sezonier. A mai însemnat această circulaţie transcarpatică şi drumurile ascunse ale bejenarilor români
din Ardeal, care, sub povara asupririi sociale, a împilării naţionale şi a oprimării religioase, au plecat
adesea din locurile lor de baştină, au trecut munţii şi au întemeiat de cealaltă parte sate ale căror nume le
repetă frecvent pe cele ale satelor de origine (Voşlăbeni-Ciuc – Oşlobeni-Neamţ, Lisa-Făgăraş – Lisa-
Prahova, Berivoiu-Făgăraş – Berevoieşti-Argeş, Vaidei-Orăştie – Vaideeni-Vâlcea ş.a.). Începând din
nordul Moldovei şi până în Oltenia se ţin lanţ pe sub munte satele în care trăiesc urmaşii celor pe care
primele catagrafii din Ţara Românească şi Moldova îi consemnau ca „ungureni” sau „mocani”. Însuşi
legendarul „descălecat” al voievozilor Dragoş şi Bogdan din Maramureş se încadrează în aceşti vechi
curenţi de populaţie românească originară din Transilvania.
În urma acestui îndelungat, unitar şi continuu proces de umanizare, în Carpaţii Româneşti se
locuieşte în mod permanent, de la poala munţilor şi până la peste 1500 m, terenurile de folosinţă aferente
urcând până pe culmi. Spre aria înaltă, până mai sus de 2000 m, sunt răspândite aşezări temporare, dintre
care cu cele mai vechi tradiţii sunt stânele, grupate uneori în mici cătune. De asemenea, de primăvara până
spre toamnă, se petrec sărbători ale munţilor (nedei) – forme de viaţă comunitară de veche tradiţie dacă – la

a.Maria Mare ş. Sf.a. Săcele şi Cugir (în care au fost dezvoltate unităţi ale industriei construcţiilor de maşini). Deva-Brad.a.E. 26 care se adună şi acum nu numai munteni. şoseaua Tulnici-Lepşa-Ojdula. instalaţii de teleferic ş. Astfel.N. Argeş. în vederea aceleeaşi ameliorări a circulaţiei transcarpatice. bazată pe iniţiativa privată. Vlăhiţa (cu industrie siderurgică). .a. Lotru ş. din Apuseni etc. Va l o r i f i c a r e a p o t e n ţ i a l u l u i h i d r o e n e r g e t i c al ariei montane a avut efecte similare. De drept temporară. peste M. refugii. de asemenea. în Bucovina montană şi tinde spre acest nivel în Sălaj. în final atrăgând fluxuri turistice importante.R. ci şi locuitorii altor ţinuturi. S-a locuit astfel succesiv în „colonii” (cu reţele de drumuri. minereuri metalifere. cele de pe valea Asăului. nedeile din Cibin şi Făgăraş. „Târgul de fete” de pe muntele Găina. În perioadele modernă şi contemporană în Carpaţi s-au manifestat noi forme ale procesului de umanizare. sărbătorind împreună mari sărbători creştine (Sf. fie modernizate (Păltiniş.Mehedinţi etc. între văile Capra şi Bâlea. tendinţa generală fiind aceea a legării capetelor de linie. Banato-Olteni. Durău). vânzând şi schimbând produse. şoseaua Baia-de-Aramă – Băile Herculane.T. gaz natural. Poiana Braşovului. în Culoarul Bran-Rucăr. dezvoltarea t u r i s m u l u i a impulsionat atracţia forţei de muncă necesare construirii unor cabane. substanţe nemetalifere utile) a atras multă forţă de muncă în bazinul carbonifer Petroşani. A avut însă efecte opuse asupra circulaţiei localnicilor şi asupra atracţiei pentru populaţia din alte zone dezafectarea aproape integrală a reţelei de căi ferate înguste forestiere. un palier profesional specializat de dimensiuni destul de mari. Piatra-Neamţ – Bicaz-Chei. în Munţii Vrancei. „Sărbătoarea liliacului” din Mehedinţi. privatizările nu au încă randamentele turistice aşteptate. datorită impulsionării i n d u s t r i e i de t r a n s f o r m a r e. aşezările muncitorilor constructori au fost concepute astfel încât clădirile principale şi anexele lor să poată fi menţinute şi utilizate şi după finalizarea lucrărilor.) sau soroace de seamă ale vieţii agro-pastorale : „Sâmbra oilor” din Maramureş. pe cursul superior al Caşinului. de pe valea Râşcăi ş. pentru lucrări de exploatare forestieră. menţinând astfel în aria montană.C. servicii comerciale. ca Brezoi (devenit oraş datorită industriei lemnului).şi extracarpatice. multe disparităţi calitative ale serviciilor menţin încă subutilizat un fond turistic carpatic important. din M. În fine.Apuseni. s-au petrecut specializări profesionale ale mai multor generaţii din aceleaşi familii. sanitare.a. S-au realizat. în special interne. Au avut efecte asupra procesului de umanizare construirea drumului transfăgărăşan (cu tunel rutier la cota 2055 m). fenomenul a determinat şi sedentarizarea/creşterea numerică a personalului de serviciu în staţiuni montane fie complet noi (Cheia. în special drumuri forestiere şi şosele transcarpatice. piste de schi. populaţia angajată a rămas de fapt mulţi ani în zonele de lucru. Predeal).Ilie. precum şi ataşamente profesionale. intra.5 ori. deoarece pentru realizarea amenajărilor respective a fost necesară. Bicaz (cu industria materialelor de costrucţie) ş. Sebeş. O formă recentă de organizare turistică. frecvent de tip familial dar asociată sub egida A. hoteluri alpine. pe termen lung. peste Obcinele Bucovinei. Spre exemplu.. din jurul Băii Mari ş. atât sub aspectul economic al costurilor. Bumbeşti-Livezeni. a realizat servicii şi beneficii turistice de nivel european. din M. În alte situaţii evoluţia procesului de umanizare s-a manifestat printr-un puternic dinamism al oraşelor preexistente. sau sub forma unor fluxuri turistice. de asemenea. Someşul Mic (colonia Tarniţa). Treptat. generate de dezvoltarea economică şi socială de ansamblu a ţării. Tranziţia economică a ultimului deceniu a degradat însă în bună măsură o parte a bazelor de cazare foste proprietăţi ale statului. Voineasa şi apoi Vidra s-au transformat în staţiuni climatice. a cărui populaţie a crescut între 1932 şi 1982 de 5. tronsoane de cale ferată: Salva-Vişeu. dispar ultimele tronsoane care mai erau funcţionale cu câţiva ani în urmă: Comandău-Covasna. e x p l o a t a r e a unor r e s u r s e m i n e r a l e (combustibili. Pe şantierele mai recente. în Ţara Maramureşului. De asemenea. a necesitat şi a reţinut în aria montană forţă de muncă originară din diferite regiuni ale ţării. în special în Ţara Oaşului.) şi modernizării unor amenajări mai vechi. care au determinat reangajări pe alte şantiere hidroenergetice. canalizare.Vrancei spre Ţara Bârsei-Trei Scaune. pe valea Lotrului. cu lucrări dificile şi cu multă forţă de muncă. reţele utilitare şi amenajări sportive (apă. rămase astăzi departe de reţeaua de comunicaţii. şoseaua Câmpulung Moldovenesc-Suceviţa.a. o importantă forţă de muncă. Stâna-de- Vale. Caşin-Scutaru. la exploatările de neferoase de la Bălan. curent electric. din sudul M. care asigurau un trafic mai eficient decât cel rutier. tipic fiind cazul Braşovului. iar după finalizarea lucrărilor a atras alte efective mari. C o n s t r u i r e a a numeroase c ă i de c o m u n i c a ţ i e . Acelaşi impuls industrial a accelerat şi procesul de urbanizare al unor aşezări rurale. cât şi sub cel al beneficiului ca mijloc de transport necesar populaţiei rurale din multe aşezări montane. Sinaia. „Sărbătoarea Junilor” în Postăvarul. de învăţământ) ale marilor şantiere de pe Bistriţa.

Activităţile economice Deşi a parcurs o evoluţie istorică marcată nu numai de stabilitate şi acumulări graduale. situează Carpaţii în arii şi tipuri demografice de creştere a numărului populaţiei.a.a. N. în consecinţa dinamicii naturale menţionate. de rezistenţă a unui comportament natalist. Se citează printre factorii favorizanţi ai acestei situaţii demografice forţa tradiţiei nataliste din lumea rurală montană. de Martonne.Muntele. gradului de conectivitate la reţeaua de comunicaţie etc.500 km2) şi în care trăieşte populaţia montană cea mai numeroasă (1. unde atracţia ţinuturilor apropiate de câmpie fertilă şi a marilor oraşe din Câmpia Tisei a indus un proces lent dar continuu de reducere a populaţiei. spre exemplu. deşi cu diferenţieri regionale importante. s-au realizat însă şi densităţi care le depăşesc cu mult pe cele mai mari menţionate./km 2. acţionând concomitent în sensul reducerii până la anulare a accesibilităţii pentru elemente şi fenomene alogene agresive. Cu aceste premise ale evoluţiei sale. alte sisteme montane de pe continent.Al. În unele cazuri (spre exemplu în unele sectoare din M. încurajatoare. Populaţia şi reţeaua de aşezări. M. I. 1971. fie că în cauză au fost. 1995. ca M. Al.Conea./km2./km2. valurile succesive de migraţie.) şi. aflaţi în proporţii comparabile în aşezări urbane şi rurale (cu o uşoară predominare a sătenilor). M. care se desfăşoară pe 51 % din suprafaţa munţilor (35. 2000 ş. Ţara Maramureşului. 1935. sau care rămân mult sub nivelul valorilor celor mai reduse. în Carpaţi se poate constata.900 km 2 şi o populaţie de 616.a.9 loc. totuşi. absolut specifice.Trebici. Local. În Carpaţii Meridionali.800 locuitori.416 locuitori. valoare extrem de mare pentru locuirea într-un lanţ muntos tânăr. ci şi de episoade mai tulburi şi mai grele. populaţia din Carpaţii româneşti avea la ultimul recensământ un efectiv de 2. densitatea atinge valoarea cea mai mare. 1937 ş. care au suprafaţa cea mai mică (14. Raportată la suprafaţa totală a munţilor. treptat. Deşi mai aspru din punct de vedere climatic. atât de puternic afectat de conjuncturi profund defavorabile stabilităţii demografice. economică ş. spre exemplu.a. unde densitatea populaţiei scade sub 10 loc. Depresiunea Comăneşti ş. În Carpaţii Orientali. Sub aspectul structurii pe grupe de vârstă. de capacitatea de rezistenţă economică a gospodăriei ţărăneşti şi a comunităţilor rurale./km2. 27 1. cu o suprafaţă de 19. cât şi sub cel mecanic al acestui pertinent indicator. cu valori din ce în ce mai reduse ale natalităţii. în special în perioada postbelică. Depresiunea Petroşani.Banato-Olteni) a contat destul de mult şi emigraţia masivă a unor grupuri etnice (şvabii).a. de-a lungul timpului.700 locuitori). de menţinere a unei rate a mortalităţii adesea inferioară celei din arii urbanizate extracarpatice. A acţionat. de efectele adesea mai reduse ale capacităţii de polarizare urbană din afara spaţiului carpatic ş. fie cooperativizarea agriculturii în perioada postbelică. în cele către care reconstituiri ale dreptului de proprietate funciară reorientează centripet fluxuri de populaţie urbană. 1986.Gurghiului.. mai restrâns ca spaţiu util şi cu soluri mai puţin fertile.208 km2). ca şi a întregului interval menţionat. şi comportamentul demografic cel mai uniform.3.Ungureanu. M. unor diferenţe ale evoluţiei istorico-economice şi administrative. masivitatea cea mai accentuată şi populaţia cea mai redusă (312.900) densitatea este de 22 loc. Totuşi. media aceasta nivelează diferenţe regionale şi mai ales locale importante. nu s-a manifestat fenomenul de exod rural care a afectat restul ţării şi. 56 loc. Pe seama acestei legături complexe. în cele care prin industrializare şi urbanizare au polarizat multă forţă de muncă (Ţara Bârsei-Trei Scaune. nici chiar în Banatul montan. unele masive montane încă foarte bine împădurite. iar în Carpaţii Occidentali. în acelaşi sens şi influenţa întregului sector de vest – nord-vest al ţării. probabil.) atestă faptul că./km2. de pendulare zilnică/sezonieră constant mai mare faţă de deplasările definitive.).Tarcăului. care adoptase mai demult un comportament demografic mai reţinut. deşi dinamica naturală a fost foarte modestă.) şi mai noi (Vl. susţinută în parte de condiţii de relativă izolare.2. dacă se are în vedere numai istoria ultimului secol. 1902. atât sub aspectul natural.Călimani.916. datorate accesibilităţii naturale diferite. I. Analiza demografică a oricăreia dintre perioadele intercensitare. aşa cum este cazul Depresiunii Petroşani. în special în ariile cu comportament natalist (Ţara Oaşului. Singura excepţie menţionabilă este aceea a unor sectoare din aria montană occidentală. acest cadru le-a format muntenilor o ştiinţă străveche a folosirii posibilităţilor naturale. ci şi valori pozitive ale bilanţului demografic. la cote extrem de mari. depresiunile Giurgeu şi Ciuc ş.Rădulescu. care au afectat rapid celelalte regiuni ale ţării. de un cadru natural al vieţii sale mult mai protector. Studii geodemografice mai vechi (Emm. în aria carpatică se păstrează raporturi ponderale normale. Almăjului ş. această populaţie este distribuită într-o densitate medie generală de 41. densitatea creşte la 31 loc. cu 350 loc. disponibilizată în . cel mai puţin şi mai lent marcat de efectul unor evenimente de natură politică. populaţia din aria montană a reuşit să păstreze (cu puţine şi restrânse excepţii) nu numai efective apreciabile.976. Evident./km2. prin comparaţie cu locuitorii din podişurile şi câmpiile extracarpatice populaţia din aria montană s-a bucurat.a.a.

Sighet. textile – Joseni. Săpânţa. fie cu cea turistică (Moneasa.a. sunt în mod obişnuit de tip dispersat.) şi prelucrarea materiilor prime minerale (Baia-de-Arieş. mijlocii. cea mai mare parte a populaţiei este antrenată în agricultura montană şi exploatarea lemnului. mineritul (Roşia Montană. în funcţie de conjuncturi economice şi politico-administrative diferite. Este foarte posibil ca. Aquae (Călan) şi Dierna (Orşova).). cu 1. livezi) se află în interiorul vetrei. Remetea. Profesional. Putna. Pe acelaşi fond agro-zootehnic s-au grefat însă. în general. ca Rodna (sfârşitul sec. mecanice etc. Ieud. Bozovici. Satele de pe văi sunt. sunt domeniul aşezărilor rurale compacte (Ţara Bârsei-Trei Scaune. Reci. izolate (ca în Ţara Moţilor. Secuiesc (sec. Gârda. aceasta extinzându-se de regulă în lungul axului de accesibilitate naturală – valea – uneori pe lungimi de mai mulţi kilometri. unele obârşii de văi). unde sunt împrăştiate aşezări temporare – sălaşe (hodăi. statutul urban al aşezărilor din aria carpatică a parcurs peste 2000 de ani. Prejmer ş. Pojorâta. a înăspririi condiţiilor climatice. Ocna Şugatag. sârbi. În perioadele modernă şi contemporană dezvoltarea economică.). fie cu cea balneo- climatică. îmbătrânirea şi lipsa copiilor nu sunt încă specifice în Carpaţi. cehi slovaci şi bulgari (în M. ţigani. Brusturoasa. fâneţe) se întind din văi până pe culmi.1 oraşe/1000 km2). Costeşti.). sectorul central-sudic al Depresiunii Giurgeu. Ca n u m ă r de l o c u i t o r i. altele avansând rapid la acest statut. Deva şi Abrud (sec. Ca f i z i o n o m i e aşezările rurale cele mai răspândite sunt cele de tip disociat (răsfirat).Vama. ceea ce le conferă o funcţionalitate mixtă (Bixad.. şi stîne.Banatului) populaţia este majoritar românească. cu terase bine dezvoltate. Tg. în aria montană satele sunt mici şi mijlocii.Maramureşului. Măneciu. armeni ş. conace de plai).Apuseni urcă la peste 1500 m.a.). Aproape jumătate din populaţia montană trăieşte în sate. Lăzarea. Aşezările înalte. XV) ş. Hărman. în fâneţe. unele pierzându-şi temporar sau definitiv statutul. de plai. laic sau religios. iar în M. Şesuri. sectorul central-sudic al Depresiunii Giurgeu). 28 special din sectorul industrial de stat. Baia-de-Fier. XIV). Terenurile agricole (păşuni. Topleţ. Cu puţine excepţii. Dorna Arini. până mai sus de 2000 m. de regulă. Ghelari ş. uneori până la dominare netă. (cu mai mult de 2000 locuitori dar unele având 6000 locuitori). în Obcinele Bucovinei depăşeşte 1400 m. în Culoarul Bran-Rucăr etc. Cele mai mari sate. Datorită apelor minerale sau prezenţei unor excepţionale elemente de patrimoniu cultural. satele mici sunt aşezate pe plaiurile munţilor. Gheorghe. pentru cele mai multe sate sunt caracteristice ocupaţiile agro-zootehnice asociate cu exploatarea şi prelucrarea (meşteşugărească/industrială) a lemnului. sectorul nordic al Depresiunii Giurgeului. pozitive. Depresiunea Ciuc. marchează sectoarele largi. Borloveni. Vaţa-de Jos. evrei. Tarcău. au evoluat însă cu funcţii urbane alte aşezări. excepţiile. Spre exemplu.) şi serviciilor le revin efective comparativ mai reduse şi care s-au restrâns drastic în ultimii ani.a. la care se adaugă în procente reduse. Suceviţa. plafonul aşezărilor rurale se situează în medie la 1000-1200 m. talia lor reducându-se măsura creşterii altitudinii.). Sub aspectul f u n c ţ i i l o r specifice.a. dintre oraşele antice menţionate nu şi-au mai păstrat acest statut decât Ampelum (Zlatna). saşi (în sectorul central din Ţara Bârsei). serviciile (în special turismul) să impună specializări profesionale şi să absoarbă multă forţă de muncă. Padeş. depresiunile Plăieşi şi Ciuc.Banatului). Etnic. Asău ş. Gheorgheni.Perşani. în care o parte din terenul agricol (arabil. Piatra Neamţ. Tismana.unele având aspecte cvasi-urbane (spre exemplu. Lunca Câlnicului. Spaţial. Bodoc.a. în perspectivă. sau agro-zootehnice (alimentare . la izvoarele Trotuşului. se află în vechile „ţări” intramontane. unele sectoare restrânse din M. pe păşuni. în nordul Obcinelor Bucovinei. acestea fiind mult mai numeroase decât oraşele. Rucăr. Sasca Montană. XIII). Bogdan-Vodă. Depresiunea Cornereva. Geoagiu. Altor activităţi industriale (extractive. Lăzarea. XII). ceea ce creează în unele regiuni o densitate a reţelei urbane superioară mediei pe ţară (spre exemplu în Carpaţii Orientali. Haţeg şi Miercurea Ciuc (se c. dar în Culoarul Bran-Rucăr urcă mai sus de 1300 m. Gălăuţaş. Ozun. Ilia ş. Poiana Stampei. marile depresiuni intramontane.Turţ. dar generaţiile succesive de oraşe nu s-au suprapus în reţele identice de la o epocă la alta. Braşov. unele sate asociază funcţia agricolă. Oraşele actuale din Carpaţi sunt destul de numeroase (64). Ca v â r s t ă.a. Minorităţile etnice care trăiesc în Carpaţi sunt reprezentate de secui (în sectoarele menţionate din ulucul depresionar al Carpaţilor Orientali). cu excepţia unor sectoare care poartă amprenta dominaţiei străine temporare asupra unei părţi din Carpaţi (sectoarele central şi estic al depresiunii Ţara Bârsei-Trei Scaune. Ocna-de-Fier. Râmeţ ş. Bumbeşti. ruteni şi polonezi (în nordul Carpaţilor Orientali). la . Cu puţine excepţii (Depresiunea Dornelor. cu gospodării risipite. în care se practică prioritar culturi de câmp. sectorul vestic al M. Densuş. în sudul M. Vatra Moldoviţei.a. Sf. Cetăţeni ş. Dobra.).a. în special în oraşe. cu aspect depresionar. În schimb. Arieşeni etc. deşi sunt mai puţin dinamice. a creşterii rolului zootehniei în activităţile economice şi suprafeţelor de păşuni şi fâneţe necesare. în perioada medievală.

unele având şi funcţii interjudeţene (Braşov). cu un profil industrial slab diversificat. Ca d i s p o z i ţ i e s p a ţ i a l ă.m. Numai Braşovul. Codlea. 29 început lentă şi predominant agricolă. Tg. Băile Herculane ş. Cugir. Vişeul-de-Sus. se confirmă astăzi integral numai la nivelul categoriilor extreme. După n u m ă r u l de l o c u i t o r i.000 – 100. Predeal. Brezoi. Nehoiu ş. În ceea ce priveşte rolul oraşelor carpatice în reţeaua generală de aşezări.m. în majoritate oraşele montane sunt mici (sub 20. Petroşani. în Ţara Bârsei – Trei Scaune aproape 90% din populaţie trăieşte în mediu urban. Sângeorz-Băi. conform căreia ultimul segment al Carpaţilor Orientali este marcat de văile Dâmboviţei şi Bârsei. Râşnov.Metaliferi) sau spre valorificarea apelor minerale (în aureola mofetică a catenei vulcanice din Carpaţii Orientali. Regiunile geografice ale Carpaţilor 2. unele oraşe clasate în categorii intermediare (municipii-reşedinţe de judeţ. câmpii).a. Ştei ş.a. a densificat reţeaua urbană din Carpaţi (Reşiţa.). Piatra Neamţ şi Reşiţa se încadrează în categoria oraşelor mari. Gura Humorului. Buzău ş. Este însă numai relativ echilibrată. cu funcţionalitate slab diversificată. dar şi lipsa de atracţie a unor oraşe mici (Vaşcău. De asemenea.a.dealuri. Căciulata. Câmpulung Moldovenesc. Gura Humorului. în Carpaţii Orientali. Vatra Dornei.a. Regiunea Carpaţilor Orientali Poziţional.). Se remarcă însă tenta industrială. Deva. gruparea din M. Săcele.d.Coteţ (1960).a.000 loc. este remarcabilă capacitatea de polarizare a unor sectoare (grupările urbane Braşov şi Baia Mare. valea Trotuşului. există însă şi municipii-reşedinţe de judeţ (Braşov. Diferă însă opinia formulată de către C. Bălan.). 2. bazată pe resursele naturale diverse (în primul rând minerale).Martiniuc şi P. Cu puţine excepţii. în timp ce în lungul a zeci de kilometri pe văi (în aceeaşi regiune a Carpaţilor Orientali) întreaga reţea este rurală. O analiză geografică complexă evidenţiază şi argumentele celei de a doua poziţii : . În i e r a r h i a reţelei. Spre exemplu. Seini. începând din nord.d. oraşele din Carpaţi au f u n c ţ i i mixte. Topliţa. prezentând disparităţi regionale şi subregionale. în Carpaţii Occidentali. Săcele. Sighet. (uneori foarte puternică) a activităţilor productive.) declasându-se. Petroşani şi celelalte oraşe miniere de pe valea superioară a Jiului. Miercurea-Ciuc.(Reşiţa. Sinaia. podişuri. Reşiţa. val ea superioară a Jiului). Comăneşti. Vlăhiţa. Extinderea ariei montane orientale între limitele de nord. reţeaua urbană evidenţiază valenţele urbigene ale unor axe naturale (văi.a. în Carpaţii Occidentali. orientată spre extracţia combustibililor (gruparea urbană de pe valea Jiului) şi a minereurilor (gruparea urbană a Băii Mari. 1987). realizată conform situaţiei anterioare anului 1989 (I. la Braşov. susţinându-se astfel apartenenţa acestei grupări la Carpaţii Meridionali şi. cât şi talia aşezărilor. în sudul M. atât în ceea ce priveşte densitatea reală. O ierarhizare potenţială (a v i t a l i t ă ţ i i economice şi social-economice). pe valea Oltului. sau fiind municipii coordonatoare ale mai multor oraşe. pe valea Cernei. Băile Slănic. Anina. precum şi a numeroase ramuri industriale de transformare a materiei prime din aria montană. Secuiesc. în consecinţă. populaţia urbană este activă în silvicultură şi chiar în agricultură (în special în oraşe mici.Ianoş. Piatra Neamţ ş. Reşiţa).. apoi cu accentuarea funcţiei industriale (uneori până la forme excesive) şi a unor activităţi terţiare. de la frontiera cu Ucraina.000 loc. marea majoritate a oraşelor carpatice au funcţii locale sau restrânse. ca şi rolul complementarităţii economice a contactelor interne (munte- depresiune) şi externe (munte. Câmpeni. municipii etc. ca efect al reducerii severe a producţiei. din generaţiile urbane recente.Apuseni). Cu o pondere mai restrânsă. Băile Tuşnad. această regiune corespunde părţii estice a Carpaţilor româneşti.1. precum şi în anvergura de ax transcarpatic a culoarului Prahova – Timiş. Brad.) şi mijlocii (20. Baia de Aramă. uluce depresionare). Aproape unanim este considerată limită sud-vestică valea Prahovei (culoarul de văi Prahova – Timiş).). Anina. Covasna. Buşteni. Moldova Nouă. ÎntorsuraBuzăului. în Carpaţii Mer idionali . Negreşti-Oaş ş. cu un nivel modest al serviciilor şi în care preocupările agricole au asigurat şi continuă să asigure o parte a consumului local – Topliţa. în unele sectoare montane este destul de caracteristică funcţionalitatea puternic specializată. cu o singură excepţie.a. est şi vest menţionate este acceptată unanim în literatura de specialitate. al creşterii ratei şomajului ş. din alte regiuni sau din import. Azuga. valoarea de limită a culoarului menţionat. Borsec.concurate de forţa unor oraşe apropiate din spaţiul extracarpatic (Oradea. Motru. toate oraşele sunt mici şi mijlocii ş. Petroşani). Neh oiu.a. care au stimulat dezvoltarea industriei extractive. Argumentele primei poziţii constau în altitudinea şi masivitatea grupării montane a Bucegilor. Vişeul-de-Sus. Oţelul Roşu.

cu structură porfiroidă). pe seama bordurii Platformei Est-Europene. altitudinea grupării nu-i asigură precipitaţiile bogate din Carpaţii Meridionali. – chiar dacă marginal flişul paleogen este invadat de sedimente mai noi.484 km2. dintre care cea mai dezvoltată este cea de Tulgheş (şisturi cloritoase. fără întrerupere.1. Consecinţe Fundamentul Carpaţilor Orientali. dolomite. la vest de valea Prahovei – unitatea cristalină centrală cu învelişul său sedimentar mezozoic. mai spre sud având numai o apariţie insulară. acceptarea limitei respective pe valea Prahovei şi includerea grupării Bucegilor în Carpaţii Meridionali transformă Ţara Bârsei-Trei Scaune într-o depresiune marginală. diferenţiată însă petrografic. specifice în Carpaţii Orientali. unde se înscrie în culoarul (ulucul) depresionar central. prin culoarul Bran-Rucăr. care de fapt continuă şi care a fost marcat de repetate paroxisme orogenetice şi de migrarea continuă spre est a axului activ al geosinclinalului. seria de Hăghimaş-Rarău. reprezentate printro masă de roci mezo metamorfice (gnaise oculare. f. care depăşeşte în Bucegi 2500 m şi de funcţionalitatea culoarului Prahova-Timiş. de la frontiera de nord şi până în nordul M. Pentru argumentele menţionate.Făgăraş fiind potenţată de influenţele climatice continentale. al XIX-lea fiind realizată o arteră de circulaţie de importanţă naţională. abia de la sfârşitul sec. în partea vest – sud-vestică a M. a doua poziţie este mai întemeiată şi recomandabilă. metamorfismul specific generând mineralizaţii de Mn şi sulfuri complexe. ciclul baikalian (în cambrian). extrem de complicată. în triasic şi jurasic. ci amenajată destul de târziu. b. Între limitele menţionate.Perşani. însemnătatea reliefului glaciar în această grupare este modestă. formându-se serii cristaline epimetamorfice.a. calcare şi dolomite c ristaline). deosebit de importantă sub aspect economic. calcare . în timp ce în Carpaţii Meridionali dominanta morfologică este dictată de o structură de blocuri. calcare cristaline ş. caracteristic seriilor de Dămuc şi de Repedea (şisturi grafitoase. este constituit dintr-o masă de roci metamorfice. g.. la fel ca în Carpaţii Orientali.1. în munţii dintre Prahova şi Dâmboviţa predomină depozite sedimentare mezozoice. cuarţite negre ş. predominant neritică (conglomerate. în care uneori cele mai dure sunt rocile verzi. ciclul hercinic. e. flişul cretacic de Ceahlău şi de Teleajen etc. În acelaşi timp. relieful munţilor dintre Prahova şi Dâmboviţa este predominant structural. când metamorfismul a fost încă mai redus. foehnizarea impusă de ecranul constituit de culmea nordică a M. accesibilitatea culoarului Prahova-Timiş ca ax transcarpatic nu este naturală (segmentul fiind îngust). peste fundamentul cristalin. În acest geosinclinal. când metamorfismul a fost mai redus. mio-pliocene şi relieful format pe acest suport este subcarpatic. Constituţia geologică şi evoluţia Carpaţilor Orientali. când au fost metamorfozate cele mai vechi serii cristaline. format pe un suport cutat. gresii. micaşisturi. ţinându-se seama de masivitatea naturală a munţilor. Pe conglomerate s-a format un relief specific de dezagregare. specifică în Carpaţii Orientali.Ciucului. toate liniile tectonice importante şi principalele diviziuni morfo-structurale ale Carpaţilor Orientali se continuă. reprezentând 51% din suprafaţa acestora. sericitoase. 30 a. ca în Carpaţii Meridionali. dintre care cea mai importantă este reprezentată de masivul sienitic de la Ditrău.a. Carpaţii Orientali sunt diviziunea cea mai întinsă a Carpaţilor româneşti. în special conglomerate cretacice masive. în care se înscriu cu 35. ca şi al celorlalte regiuni carpatice . al XVIII-lea circulaţia majoră folosea traseul antic. cu cele mai frumoase sinclinale înălţate şi forme de hog-back din Carpaţii româneşti. şi nu roci cristaline. până la sfârşitul sec. în timp ce ea este o mare depresiune internă. Începând din triasic. ca în Ceahlău şi Ciucaş. Acest soclu cristalin aflorează numai în lungul părţii centrale. s-a depus o cuvertură sedimentară apreciabilă ca volum. în contrast puternic cu amploarea morfologiei glaciare din Carpaţii Meridionali. de altitudinea lor. care a fost pusă în loc şi transformată succesiv în cel puţin trei mari cicluri orogenetice: ciclul prebaikalian (în precambrian). întreaga grupare poate fi considerată o subregiune a Carpaţilor Orientali care are caractere de tranziţie spre Carpaţii Meridionali. similar celui din Carpaţii Orientali. în aria Carpaţilor Orientali de astăzi a început un nou ciclu de evoluţie geosinclinală. sericito-cloritoase. 2. c. d. sub aspect climatic.). Bretila şi seria de Rebra-Barnar. Pe alocuri este străpuns de intruziuni magmatice. tufogene. formate prin fracturarea unui fundament cristalin rigid.

Racoş. din cretacicul mijlociu. de dimensiuni neobişnuit de mari pentru un lanţ montan. în lungul cărora s-a manifestat o puternică activitate magmatică. în faza moldavă unităţile flişului şi întregul edificiu carpatic s-au deplasat din nou spre est. c ă r b u n e b r u n în Depresiunea Comăneşti. Fenomenele au început din miocenul mediu şi s-au continuat oarecum ritmic până în pleistocenul mediu. au fost în cea mai mare parte înlăturate prin denudaţie. axul cristalino-mezozoic.102 m). prima. cea a f l i şu l u i n e g r u şi cea de C e a h l ă u. argint. într-o succesiune strânsă şi ritmică. De asemenea. M. exondate şi antrenate în orogenezele următoare. ş i s t u r i b i t u m i n o a s e în depozitele oligocene ale flişului din partea de est a M. g a z e n a t u r a l e.în cristalinul epimetamorfic din Obcina Mestecăniş – Delniţa.Maramureşului – Toroiaga. din senonian şi cea laramică. în fosa care se deplasa spre est a început depunerea unor sedimente sinorogene. într-o serie de sinclinale (cuvete) cu poziţie marginală. s a r e şi s ă r u r i de p o t a s iu în depozitele sedimentare salifere din flişul eocen – Coştiui. în strate de grosimi variabile. precum şi o serie de roci sedimentare. peste depozitele sedimentare din avanfosă (unitatea pericarpatică) şi chiar peste o parte a marginii Platformei Est-Europene. în care s-au instalat lacuri pliocen-pleistocene. în aria de magmatite neogene din M. în M. al Hăghimaşului. deşi inegală ca amploare. Valea Blaznei. m e t a l e n e f e r o a s e – cupru. subunităţile flişului).a. Rodnei – Rodna Veche. b a r i t i n ă. dovedind o modificare ritmică şi relativ rapidă a condiţiilor de sedimentare (o deosebită instabilitate tectonică). înălţate ca efect al orogenezelor celor mai recente şi conservându-şi altitudinea şi datorită rezistenţei induse de faciesul neritic unor roci: sinclinalul Rarăului. din Ţara Maramureşului până în ţara Bârsei. lignit de vârstă pliocenă în golful Baraolt şi în apropiere de Sf. unde erupţiile au continuat până în pleistocenul mediu şi unde aparatele vulcanice se păstrează cel mai bine. Stînceni ş. Din cretacicul inferior. generând la vest de axul cristalino-mezozoic o mare catenă eruptivă. deşi în rezerve uneori modeste (p e t r o l. Neagra Şarului. Frasin. argile etc. în poziţie vestică. ulucul depresionar central. denumite în ansamblu fliş (conglomerate. Maramureş – Săcele. c ă r b u n i s u p e r i o r i în rezerve mici la Codlea şi Vâlcan.Oituz. cea mai largă dezvoltare a flişului din Carpaţi şi o diversitate remarcabilă a resurselor minerale. utile în construcţii sau pentru fabricarea materialelor de construcţie. Depozitele triasic-jurasice. a stimulat puternic modelarea externă a munţilor în cuaternar.). lăsând numai un relief subvulcanic rezidual) şi din ce în ce mai recentă spre nord-vest (badenian) şi mai ales spre sud (sarmaţian). generând unităţile flişului de Ta r c ă u şi de V r a n c e a. Mădăraş-Ciuc. turbă în ulucul depresionar – Poiana Stampei.Vrancei – Ghelinţa. prima fază importantă a fost cea austrică. .a. conturate în fazele orogenetice de la sfârşitul cretacicului (cea subhercinică. în M. de asemenea şariate est-vest. În noul ciclu orogenetic. aur ş.Harghita – Lueta . Consecinţele de natură geologică ale acestei evoluţii complexe constau în dispunerea în fâşii paralele a principalelor unităţi tectono-structurale (catena eruptivă. Ocna Şugatag din Ţara Maramureşului şi miocen – Târgul- Ocna . la rândul său şariată peste unităţile tectonice cele mai vestice ale flişului. valea Moldovei – Gura Humorului. vulcanice sau rezultate din alterarea rocilor vulcanice. 31 recifale) în partea sa estică şi predominant de mare mai adâncă (marne. plumb. în munţii vulcanici – Oaş-Gutâi. Formarea catenei vulcanice şi mişcările recente de scufundare a unor sectoare interne ale Carpaţilor Orientali au generat un mare uluc depresionar intern.Tarcăului. producând şariaje de mare amploare.Stânişoarei – Pipirig . acoperind-o pe distanţe apreciabile pe cea de a doua şi ajungând frecvent până la limita răsăriteană a munţilor.Gheorghe. alpin. Faza valahă (din romanian- pleistocen) a determinat o înălţare în bloc a Carpaţilor Orientali care. Acum aceste depozite nu mai apar decât insular. prin colmatarea cărora a rezultat un relief de adevărate câmpii aluvio-proluviale. comparabile cu şariajul getic din Carpaţii Meridionali: pânza t r a n s i l v a n ă. care şariază spre est pânza b u c o v i n i c ă. partea de vest a M. marnocalcare) în cea vestică. marne. Aceasta este mai veche în partea sa central-nordică (unde în mare măsură a fost înlăturată de eroziune. ca şi în Ţara Oaşului. pe flancul vestic al Carpaţilor Orientali s-au produs importante mişcări crustale. Remetea. al Bucegilor.Giurgeului – Bălan. Ţibleş. la Ostra . din M. în sectorul Ostra . zinc. a n d e z i t e – Bixad. Ea a afectat cel mai puternic fundamentul cristalin şi cuvertura sa sedimentară. ca b a z a l t e – Topliţa. fiind şi cele mai înalte (peste 2. în Obcina Mestecănişului – Fundul Moldovei. în special post-cretacic.. m i n e r e u de f i e r .Leşul-Ursului – Barnar şi în M. când axul cristalino-mezozoic era deja o arie montană rigidă. gresii. de la limita cretacic-paleogen). În timpul orogenezelor neozoice. în Ţara Bârsei-Trei Scaune. al Pietrei Craiului etc. În orogeneza stirică veche (din burdigalian) unităţilor flişului li s-au adăugat cele de T e l e a j e n şi de A u d i a (pânza şisturilor negre). Fazele stirică nouă (din badenian) şi moldavă (din sarmaţian) au fost deosebit de puternice în Carpaţii Orientali.

M.1971. activitatea fluvială în principal acumulativă a creat sisteme bogate de terase. în M. încât cele mai înalte şi mai vechi plaiuri de azi nu pot fi decât post-attice. Denumit Cerbu (I. pe Moldova. foarte variate sub aspect litologic.000 m. Zugreni şi Straja. care dovedesc efectele stimulative puternice ale înălţării tectonice din romanian-pleistocen. în special în aria de fliş. „câmplungul” Moldoviţei ş. ş. 2. 1978. în special în sectoarele longitudinale.Lepteş. 1961. acest nivel relativ neted a fost identificat la altitudini de 1500 m – 1750 m în M.Tarcău. 1973). Pe văi. Relieful Din punct de vedere morfometric. Continuarea tectonicii plicative în miocenul superior-pliocen şi înălţarea puternică a Carpaţilor în pliocen- cuaternar au accentuat orientarea longitudinală a unor importante sectoare de vale şi astfel adaptarea la structura geologică. Dezvoltarea largă a formaţiunilor sedimentare.a. corespunzând nivelului Râu-Şes. Factorul modelator principal al reliefului actual au fost şi rămân râurile. conform înclinării generale a versantului răsăritean al catenelor moldavidice. h i d r o m i n e r a l i z a ţ i i. M. fragmentarea orizontală evidenţiază interfluvii montane largi de aproximativ 600 m. pe valea Moldovei. Clăbucete. 1968) şi sunt reprezentate de importante depozite de pietrişuri şi nisipuri de origine carpatică. Parva.a. 1998 . 32 c a l c a r . literatura de specialitate din ultimele decenii (I.Sîrcu. Mult mai larg este nivelul post-valah. Sub aspect geomorfologic. în M. 1976) a demonstrat convingător că tectogenezele miocene (în special stirice şi moldave). Băile Harghita.Donisă. ele demonstrează vigoarea râurilor ca factori 5 Senso Irina Ungureanu. iar combinaţiile cele mai frecvente ale altitudinilor relative cu valorile înclinării terenului sunt caracteristice unui relief cu energie5 medie. Teliu ş. favorizează procese geomorfologice extrem de active. T. Raporturile evolutive strânse ale reţelei de văi cu dispoziţia stratelor şi cu alcătuirea lor petrografică explică frecvenţa succesiunilor de sectoare largi. Chiar dacă cele mai înalte (şi cele mai vechi) nu se mai pot identifica decât fragmentar. 1948.).303m) şi M. Moldovei sau chiar Ozanei).a. Comarnic.Siriu.) şi sectoare înguste. I. 1933.Rodnei în nord (2. 1971). deosebit de puternice în toţi Carpaţii şi care în aria orientală au şariat fundamentul cristalin peste sedimentarul eocen şi chiar miocen inferior (spre exemplu în sudul Ţării Maramureşului). Cele mai vechi urme ale activităţii eroziv- acumulative fluviale datează din sarmaţian (C. pe Bistriţa ş.Rodnei.Barbu.cuaternare şi de edificarea catenei vulcanice. sculptate în roci dure (îngustările- defileu de la Pojorâta şi Prisaca Dornei. Vrancei. au altitudinile cele mai mari situate la extremităţi .Nordon. prezente în partea înaltă a multor interfluvii montane.a. c a o l i n . mai ales în consecinţa evoluţiei din perioadele geologice recente. au dezmembrat complet suprafaţa de nivelare post-laramică. denumit Mestecăniş (Predeal. De asemenea. Altitudinea medie este de aproximativ 1..a.Roşu. uneori le barează şi produc pagube materiale importante. ale văilor.). orientate longitudinal şi sculptate în roci puţin rezistente (Câmpulung Moldovenesc..2. orientate transversal. g r e s i i .1. în cea mai mare parte a munţilor. largi. ca efect al înălţărilor inegale impuse de orogeneza valahă. 1961. adevărate depresiuni de eroziune diferenţială.Morariu. Poiana Mărului) şi în care se înscriu majoritatea intefluviilor plane sau uşor ondulate aflate la altitudini de 1000 m – 1200 m.Sârcu. rezultat probabil al unor însemnate remanieri impuse de mişcările tectonice pliocen . Carpaţii Orientali au relieful cel mai tânăr prin comparaţie cu celelalte regiuni montane. măresc excesiv debitele solide ale râurilor.Bucegi în sud-vest (2.Martiniuc. e n e r g i c în sectoarele de văi transversale şi f o a r t e e n e r g i c în ariile de contact ale unor extreme altitudinale şi în masivele pe suport litologic rezistent la modelare mecanică. cele mai vechi efecte morfologice ale acţiunii lor erozive păstrându-se în suprafeţele de nivelare. Actuala reţea de văi este destul de tânără.a. N. situate în sectoare de debuşeu în marea sarmatică ale unor paleorâuri (care puteau fi precursorii Bistriţei. Lespezi ş. uneori numai prin dispoziţia internă şi specificul morfometric/morfoscopic al depozitelor. Faţă de opiniile mai vechi (A. în special în aureola mofetică a catenei vulcanice). degradează învelişul vegetal şi solurile.505 m) – şi arii mai coborâte în partea central-sudică – bazinul Oituzului.Giumalău. Carpaţii Orientali se apropie cel mai mult de valorile medii din sectorul carpatic românesc (Al. 1937 ş. c a l m în ariile platourilor structurale slab fragmentate şi sectoarelor longitudinale. care modifică uneori substanţial şi rapid morfologia versanţilor. dezvoltat la 1000 m – 1200 m. orientate predominant spre est. cu adaptarea cea mai clară a culmilor şi văilor la structura substratului.Bicaz -Chei.

fagul ajunge la 1600 m. M. chiar dacă precipitaţiile sunt mai sărace (ca şi solurile. extrem de severe în anotimpul rece. La nivelul local al condiţiilor climatice. gresie eocenă de Tarcău (în M. cu valori de peste 13 l/s/km 2. Exprimând aceeaşi asimetrie de origine climatică. ceţuri groase şi durabile. favorabile şi prin structură şi prin alcătuirea petrografică modelării fluvio-denudaţionale explică abundenţa reliefului din această categorie genetică şi prezenţa sa aproape ubicuă. ponderea mare a formaţiunilor de fliş. extinderea mare a depresiunilor intramontane favorizează inversiuni termice frecvente. dar sunt foarte frecvente şi inversiunile de relief. cu nivel freatic şi unghi de taluz natural modificate etc).Rodnei şi pe suprafeţe mai restrânse în M.Hăghimaş.1. unde verile sunt mai uscate. în amestec cu coniferele. Pe acest versant. mai umed şi mai moderat faţă de cel al faţadei estice. în special în sectoarele puternic antropizate (despădurite. Flancurile structurilor sinclinale înălţate sunt mari cueste montane. se implică puternic în procese geomorfologice de deplasare în masă. favorabil stagnării apei meteorice sau provenite din izvoare.Este. pedogeneză. M. în structura pădurilor de conifere de pe versantul vestic bradul. cu temperaturi coborâte.Rarău. limită probabil mai înaltă şi zăpezi în cantităţi mai reduse decât în Carpaţii Meridionali. Inversiuni corespunzătoare ale vegetaţiei etalează molizi până în partea cea mai joasă şi pâlcuri de brazi şi fagi pe rama (mai înaltă) a depresiunilor. în M. 33 morfogenetici. Evapotranspiraţia redusă şi morfologia plană a unor mari sectoare din depresiuni au determinat un drenaj permanent deficitar. în timp ce în munţii de pe . în schimb.Hăghimaş. Ciucaş). pe care altitudinile nu prea mari i-au menţinut. iar stratul de zăpadă durează mai mult. gresie oligocenă de Kliwa (M. sub forma efectelor sale morfologice cele mai ample. Relieful structural din Carpaţii Orientali se îmbină în mod strâns cu cel de facies petrografic. are o pondere mai mare decât pe versantul estic. sud-vestul M. capabili să impună în relieful montan actual complexe morfologice de însemnătate excepţională pentru dinamica apelor. În mod obişnuit masivele principale şi altitudinile cele mai mari au drept suport structuri anticlinale cu roci dure în boltă. Particularităţile climato-hidrice şi fito-pedologice Datorită orientării lor meridiane (perpendiculare faţă de direcţia predominantă a dinamicii atmosferice) şi lăţimii destul de mari. Complexe morfologice glaciare tipice sunt în M.Călimani. Mai bogate (şi mai uniforme) pe versantului vestic. în cele mai întinse mlaştini de turbă din ţară. Crionivaţia actuală interferează cu morfogeneza fluvială (în partea superioară a domeniului acesteia) şi. calcare jurasice (în M. sudul M. M. ca efect al influenţelor climatice continentale. M. mantalele groase de grohotiş stabilizat şi trenele de grohotiş activ.Bucegi. 2.a. habitat uman. creându-se astfel condiţii pentru o pedogeneză hidromorfă şi oligotrofă.Ţibleşului ajungând până la 1400 m (însoţite de soluri brune) şi în mod excepţional.Giurgeu. iar cutele-falii au asigurat formarea unor succesiuni de hog-back (în Obcinele Bucovinei. spodice).Penteleu). vegetale şi pedologice ale acestora. mai termofil. Relieful glaciar este destul de modest în Carpaţii Orientali. iernile mai reci. M. Răspândirea mare a rocilor gelive. brize de munte-vale şi nori cumuliformi vara pe munţii din jur.Bucegi.Rarău. în timp ce pe versantul estic nu depăşeşte 1300 m.Siriu).). mai uscat şi mai excesiv se reflectă direct în s t r u c t u ra p ă d u r i i : pe versantul vestic făgetele urcă până la altitudini mult mai mari. format în generaţii succesive începând din pleistocen şi suprapunându-se fostului domeniu glaciar. sub limita zăpezilor pleistocene persistente. larg răspândit relieful periglaciar. răşinoasele în amestec cu fagul coboară până la limita munţilor (600 m). Climatul faţadei vestice. Ceahlău.Vrancei ş.Rodnei şi destul de modeste în M.Bârsei. în M. în special sinclinale înălţate constituite din roci rezistente – conglomerate cretacice (în masivele Bucegi. fiind mai reprezentativ în culoarul înalt Bran- Rucăr. M.Nemira. Relieful carstic are un grad mediu de răspândire. Munceii Tulgheşului. în Piatra Craiului). dar pe versantul opus nu apar nicăieri sub 1000 m. În r e g i m u l scurgerii apelor se remarcă torenţialitatea indusă de regimul excesiv al precipitaţiilor de pe versantul estic. El se grupează în complexe care diversifică şi complică morfologia glaciară din unele sectoare înalte. acestea produc şi o s c u r g e r e m e d i e s p e c i f i c ă mai mare. în cea mai mare parte.Maramureşului şi în M. în apropierea sau deasupra plafonului de inversiune.3. Carpaţii Orientali prezintă o asimetrie extrem de clară a etajării condiţiilor climatice şi a efectelor hidrice. produc convergenţe morfologice de tip glaciar la altitudini mai mici şi reduc stabilitatea versanţilor.

Vrancei pădurea mixtă de fag şi molid urcă pe alocuri până la 1600 m. în M. variabilitatea climatică. Gradul de populare al plaiurilor înalte este mai redus decât în M. ca şi în alte depozite superficiale din lungul văilor se găsesc ape freatice abundente şi extrem de mobile. huţuli). 1939). În aluviunile din şesuri şi terase. în Ciuc (în faţa pasului Ghimeş) şi în Giurgeu (în faţa pasului Pângăraţi).6 km/km 2 în estul Carpaţilor Orientali. relativ mai caracteristică fiind numai în M. cel dintre Salva şi Vişeu ş. care este de 0.a. Carpaţii Orientali sunt şi azi mai greu de traversat faţă de celelalte regiuni carpatice. mai înalte : Mestecăniş (1099 m) şi Tihuţa (1227 m) pe şoseaua Suceava – Bistriţa.Opreanu.4. datorită paralelismului mai multor şiruri de culmi. unde condiţiile de climă şi sol au permis practicarea timpurie a agriculturii. sub administraţia austriacă. 2. ceea ce a stimulat şi cel mai mare volum al exploatărilor de material lemnos. cu valenţe urbigene să fie mai mare decât în restul Carpaţilor (aşa sau format. multe pajişti din partea înaltă fiind formaţiuni secundare.9 km/km2 în vest şi nord-vest şi scade la 0.). Galbenu. de existenţa unei toponimii autohtone (Poiana. XII. dezvoltarea largă a depresiunilor. XII-XIII : saşii în Ţara Bârsei (în faţa pasurilor Bran.Apuseni. M. ca şi de influenţele româneşti în obiceiuri.Bârgău ş. Prezenţa anterioară a românilor pe teritoriile locuite azi de secui şi până de curând de saşi este demonstrată. organizat apoi. ca şi în Bucegi (unde pe platoul înalt şi pe culmile sudice vin turme ale săcelenilor şi brănenilor).a). ucraineni (ruteni. Maramureşului. Pe versantul transilvănean zăpezile se topesc mai timpuriu.). cu terase.Ciucului.7 – 0. În acelaşi sector nordic au mai fost colonizaţi germani din Slovacia (zipseri) şi polonezi.a). au făcut ca numărul intersecţiilor naturale.Această dificultate naturală explică şi întârzierea dotării sectorului nordic cu căi de comunicaţie moderne. populaţia din Carpaţii Orientali este mai mozaicată sub aspect etnic faţă de alte regiuni carpatice. la altitudini comparabile. Trecerile cele mai uşoare sunt în sectorul sudic. Vatra Dornei. Favorabilitatea naturală pentru vetre de aşezări şi fertilitatea acceptabilă a solurilor nu sunt însoţite însă şi de o accesibilitate la fel de mare pentru transporturi. Bolovăniş. Numeroasă şi deosebit de densă. Populaţia. în Obcinele Bucovinei şi în Ţara Maramureşului au pătruns. Spre exemplu. datorită colonizărilor organizate de statul maghiar în sec.Rodnei şi M. Particularităţile umanizării. suprafaţa pajiştilor alpine este mult mai redusă.în care s-a păstrat cel mai bine fauna spontană de mamifere şi păsări de pădure. De asemenea. Bratocea şi Siriu). apoi .484 km2). liber şi treptat înainte de 1775. în M. Din această cauză şi viaţa pastorală a fost şi rămâne mai redusă decât în Carpaţii Meridionali. iar apele mici de iarnă sunt mai abundente decât pe versantul moldovean. (S. ca aşezare minieră de la sfârşitul sec.1. cu pasuri la altitudine mai mică (şaua Vlădenilor. în structura pădurilor există o pondere mult mai mare a răşinoaselor decât în celelalte regiuni carpatice. M. orientarea reţelei de văi ş.Vrancei.50 C a temperaturii medii anuale. situaţie care corespunde unei diferenţe de 1. Pângăraţi (1256 m) şi Bucin (1287 m) pe şoseaua Piatra-Neamţ – Târgul Mureş (cu parcurgerea cheilor Bicazului). spre exemplu. pasul Oituz la 865 m).activităţile economice Cea mai mare parte a populaţiei şi aşezărilor umane este concentrată în depresiuni şi în văile longitudinale largi. port.Vrancei) acestea se reduc la 10 şi chiar 7 l/s/km 2. Viaţa urbană are de altfel începuturi vechi. Suprafaţa mai mare (35. altitudinea mai redusă decât în Carpaţii Meridionali şi suprafaţa mare au favorizat dezvoltarea celui mai mare areal forestier din ţară şi din aria montană (60% din fondul forestier al Carpaţilor româneşti). Obcinele Bucovinei. limitele etajelor şi subetajelor urcând sensibil de la nord spre sud. Comăneştii ş. create prin despădurire (în M.Perşani. Lemnea.a. în timp ce în M.5 – 0. Asimetria distribuţiei precipitaţiilor se reflectă şi în d e n s i t a t e a m e d i e a reţelei hidrografice. reţeaua de aşezări umane. în M.a. În ansamblul Carpaţilor Orientali. la 650 m. Archita ş. secuii în Trei Scaune (în faţa pasului Oituz). De asemenea. În schimb. unele dintre ele fiind construite abia în perioada contemporană (spre exemplu. segmentul de cale ferată dintre Vatra Dornei şi Ilva Mică. Dezvoltarea latitudinală apreciabilă (aproximativ 320 km) şi reducerea treptată a masivităţii de la nord (170 km lăţime) spre sud (90 km) introduc alte diferenţieri ale climei. dezvoltându-se mai întâi Rodna. Braşovul. vegetaţiei şi solurilor. tip de casă şi de poartă etc. 34 latura estică şi sud-estică (spre exemplu în M. pe lângă dovezile arheologice.Rodnei nu depăşeşte 1300 m.Călimani (unde urcă turme ale localnicilor dar şi ale unor oieri din Mărginimea Sibiului). feudale. În nord traversarea implică trecerea unei succesiuni de pasuri.

a. Acestea sunt aşezări d i s p e r s a t e cu gospodării risipite. pe Bistriţa Aurie. Moldoviţa. În ceea ce priveşte poziţia vetrelor. care urcă destul de sus. Astfel se explică şi faptul că în această ramură orientală se află cele mai înalte oraşe din ţară: Predeal (1040 m). Cu cele 38 de oraşe în perioada actuală.365 m în M.) în Ţara Bârsei. Acestea sunt de regulă şi satele cele mai mari. Multe sate de pe versantul estic. Zărneşti. C o n s t r u c ţ i i l e h i d r o e n e r g e t i c e au modificat mai puternic decât în alte arii montane reţeaua de aşezări. În depresiunile intramontane din culoarul central predomină însă satul de tip a d u n a t. chiar dacă mai lentă în ./km2). Malnaş. M.). d i v e r s i f i c a r e a activităţilor economice a fost impulsionată de abundenţa a p e l o r m i n e r a l e. Sângeorz-Băi ş.) în Giurgeu. Pe lângă locaţiile menţionate. Sinaia şi Gheorgheni (850 m). Sighetul (1334) iar spre sfârşitul sec. Neagra Şarului.986. Râşnov. în bazinul Dămucului. pe Bistriţa.). Trotuş etc. datorită unui profil funcţional îngust. dar care au făcut eforturi de diversificare a activităţii (Sângeorz. 1. Deşi mai puţin caracteristice. Dinamica actuală a populaţiei confirmă Carpaţilor Orientali menţinerea calităţii de arie de c r e ş t e r e. Ţara Bârsei-Trei Scaune şi Comăneşti. a fost populată (relativ târziu) depresiunea mai înaltă şi mai rece a Dornelor. Moisei. Există însă sate de tip disociat şi în sectorul nordic. în unele sectoare aproape sau chiar peste 90% din populaţie trăind în mediu urban (Ţara Bârsei.961 loc. absolut neobişnuită în ariile montane europene. Sunt aşezări mici. Negrişoara.).300 m pe marginea depresiunii Drăgoiasa etc. Suceava. mai fragmentat al depresiunii Giurgeului. pe Caşin. Zizin.400 m în Obcinele Bucovinei.a. contrastând cu altele. din roiri. Necesităţi (şi posibilităţi reale) de îndesire a reţelei există. cu peste 150 loc. la peste 1. care să poată constitui nuclee urbane în devenire (spre exemplu. Buşteni (890 m). De asemenea. datorindu-şi statutul urban i n d u s t r i a l i z ă r i i (Bălan. Multe oraşe sunt noi. Carpaţii Orientali au avut şi cel mai intens plutărit (pe Bistriţa.). unele păstrând încă spre periferie o funcţionalitate a g r i c o l ă (Topliţa. Miercurea-Ciuc. ambele adăugând însă în profilul activităţilor economice şi unităţi ale industriei textile). ele reflectând gradul avansat de populare. Vlăhiţa.) şi Ditrău (6.Leaota (sub 20 sau chiar sub 10 loc. sectorul central-sudic al Giurgeului şi pentru partea vestică a Ţării Maramureşului (valea Izei).500 locuitori. pe Bâsca mare ş. lipsite de văi largi şi depresiuni. există şi a ş e z ă r i de p l a i. la izvoarele Trotuşului. Moldova. Mureş) şi sate de plutaşi specializaţi. Bistriţa. cu mai puţin de 500 locuitori.Vrancei. creându-se la început aşezări temporare care. Scutaru. Comăneşti. Maramureşului etc. M. specializat în industrializarea lemnului. 1. XIV – Piatra Neamţ.Gurghiu-Harghita.Majoritatea oraşelor au avut timp de decenii un d i n a m i s m deosebit (Braşov. Izolat au existat şi orăşele stagnante.406 loc. numai prin amenajarea lacului Izvorul Muntelui fiind necesară strămutarea a 14. Piatra Neamţ. generând o densitate de 56 loc. Vaser. Vişeul-de-Sus).841 loc. mai pot fi întâlnite în M. Gura Humorului etc. Ciuc.) şi Prejmer (4.561 loc. La recensământul din 1992.749 loc. tipic pentru Ţara Bârsei-Trei Scaune. Densităţile cele mai m i c i corespund masivelor montane bine împădurite.752 locuitori. unele arii depresionare mai izolate au asigurat o capacitate mai mare de rezistenţă autarhică ţărănimii libere – spre exemplu în ocolul Câmpulungului. Poienile-de-sub-Munte (10. Săcele). Fabricile de cherestea şi-au format. Slănic-Băi. În depresiuni.Bârgăului. cu mai mult de 1. Comandău. sau Cavnic (aproape exclusiv minier). au devenit permanente (Şesuri. Joseni (5. Tuşnad-Băi. uneori depăşind 3. Dorna. cu timpul. tot de talie mică. ca Slănic-Moldova (aproape exclusiv balnear).Ciucului.a. Spaţiul relativ restrâns în profilul transversal al văilor a impus uneori alungiri exagerate (Comăneşti – 8-9 km).100 m pe Bistriţa Aurie şi la 1. de asemenea. Cele mai multe astfel de sate sunt d i s o c i a t e. Din acest ocol. în Carpaţii Orientali trăia o populaţie de 1..200 m pe Bâsca. E x p l o a t a r e a f o r e s t i e r ă a contribuit la umanizarea Carpaţilor Orientali într-o măsură mai mare decât în alte regiuni carpatice. ca şi din Bârgău.078 loc. Pe fondul unei locuiri rurale cu caracter p e r m a n e n t. 35 Braşovul (1234). în M. sate risipite sunt doar în Ţara Dornelor. în general. M. cum sunt cele dintre Vatra Dornei şi Broşteni. Azuga (940 m). colonii muncitoreşti proprii : Vaduri. pe valea mijlocie a Bistriţei. valea Prahovei./km2. Valorile m a x i m e sunt caracteristice pentru depresiunile care au îmbinat o industrie dezvoltată şi diversificată cu o agricultură intensivă. plafonul aşezărilor de vale ajunge la 1. în Ţara Maramureşului (8. în special în bazinul Trotuşului şi pe Valea Bistriţei cuprind o însemnată proporţie de populaţie originară din Transilvania. Tarcău ş. ca Hărman (3. depresiunea Comăneşti). Borsec. relativ recente şi provin. 1. Covasna./km 2. Sunt însă şi situaţii în care pe arii destul de întinse nu există oraşe şi nici măcar centre de revitalizare a reţelei. între Bicaz şi Vatra Dornei).350 m în culoarul Bran-Rucăr.000.000 persoane. specializat în valorificarea apelor minerale şi Nehoiu. ca şi în depresiunea Întorsurii Buzăului. Carpaţii Orientali prezintă o r e ţ e a urbană mai d e n s ă decât cea naţională. bine adaptate la relief şi caracteristice tuturor văilor din partea central-estică.Călimani. Săcele. Bodoc. care au creat condiţii pentru dezvoltarea celor mai numeroase staţiuni balneare din ţară: Vatra Dornei. ca M.

în contrast puternic cu alte arii din ţară şi de pe continent. Argilele refractare sunt valorificate pentru producerea c ă r ă m i z i l o r r e f r a c t a r e în Ţara Bârsei şi în jurul său. În metalurgia neferoaselor nu funcţionează decât prima treaptă tehnologică. susţinută de cele mai mari exploatări forestiere din ţară.000 t/an) şi la Braşov. la Braşov. Industria materialelor de construcţie produce mari cantităţi de c i m e n t şi v a r. lacurile de pe Tărlung şi de pe Firiza. uneori în foste arii de creştere (Ostra. la Sighet. în perioadele trecute au fost foarte caracteristice migraţiile temporare pentru muncă. unele sectoare marchează însă în continuare creşteri. Prundul Bârgăului.000 m3 lemn. Mai recent s-a realizat o instalaţie de obţinere a u l e i u r i l o r e t e r i c e din cetină. mase plastice la Râşnov. în special de răşinoase. în zonele miniere Ostra şi Baia Sprie-Cavnic.. m o b i l ă etc. angajat şi în importante acţiuni de retehnologizare. la Pângăraţi. Gura Humorului. M. orientate spre confinarea la sursă a emisiilor de pulberi. Ghimbav. Dintre fabricile de c ă r ă m i d ă şi ţ i g l ă . Ghimbav. noi hidrocentrale sunt în construcţie pe Buzău la Siriu şi Nehoiaşu. Concentratele sunt trimise apoi pentru industrializare finală în alte unităţi din ţară sau se exportă. Gura Humorului). pe valea Bistriţei între Bicaz şi Piatra Neamţ. de la Măneciu pe Teleajen . de fapt. Acestora li s-au adăugat mari combinate de industrializare a lemnului. Bălan). la Braşov. gruparea de la Bicaz-Taşca având cea mai mare capacitate din ţară (4. Tarcău. construite în apropierea minelor. cu unităţile de la Buşteni. Nehoiu. Sub aspectul activităţilor economice. Spre deosebire de regiunile extracarpatice. . iar la Sadova a funcţionat o instalaţie de recuperare. Covasna. migraţii care. Comăneşti. Mici instalaţii tradiţionale de producere a varului se păstrează încă pe valea Bicazului şi la poala Rarăului. care în perioada anterioară au avut un puternic şi complex impact negativ. articole de cauciuc şi din mase plastice. Trotuşului (Lunca-de-Jos. se mai menţin şi astăzi. valea Caşinului) iar în ultimii ani reducerea ritmului exploatărilor miniere determină stagnări sau reduceri ale numărului populaţiei. în Carpaţii Orientali se realiza 11% din producţia industrială a ţării. Pângăraţi. prin care se obţin anual aproximativ 7. Industria chimică este destul de modestă : se produc coloranţi la Codlea (iniţial pe seama cărbunelui local).a. medicamente din plante la Pângăraţi ş. Gălăuţaş. Herja. în forme atenuate. în care pe lângă c h e r e s t e a se produc şi p l ă c i a g l o m e r a t e. Piatra Neamţ). Foarte multe fabrici de cherestea se înşiruie şi astăzi pe văi.Bârgăului ).000 t/an) şi intrând în ultimii ani sub administraţia concernului Lafarge. sortare şi uscare a seminţelor de conifere. Petrolul extras se rafinează la Dărmăneşti (rafinăria are o capacitate totală de 700. În ceea ce priveşte mişcarea m e c a n i c ă . construite pe Bistriţa (Stejaru. Sfântul Gheorghe). Vaduri şi Bâtca Doamnei). Au existat însă şi sectoare de reducere a populaţiei.000. la Braşov. Gheorgheni. pe de o parte deoarece numeroase unităţi industriale mici au fost dispersate în aria rurală. Cea mai rapidă creştere a populaţiei s-a produs în zona de influenţă a Braşovului. Târgul Secuiesc.a. cu o populaţie care reprezenta 10% din totalul naţional. pe valea Trotuşului. la Bălan.ca urmare a reducerii ritmului exploatărilor forestiere (în M. mai ales din depresiunile dens populate ale Maramureşului şi Oaşului. p l ă c i f i b r o – l e m n o a s e. iar pe de alta pentru că o bună parte din populaţia care lucrează în industria din oraşe locuieşte. cele mai caracteristice ramuri industriale sunt cele bazate pe resurse proprii de materii prime şi energie. Baia Sprie. Agăş) şi Vişeului (Vişeul-de-Sus. pentru exploatări forestiere şi pentru cosit. Tarniţa. Ialomiţa (Dobreşti. pe Dâmboviţa la Dragoslavele. Fabrici de mobilă de calitate funcţionează la Câmpulung Moldovenesc. Borşa). în special cele de câmpie. Carpaţii Orientali se evidenţiază printr-un nivel al industrializării superior chiar celui al urbanizării. cea mai importantă fiind la Comăneşti şi funcţionând cu cărbune local.000. în sate. Azuga şi Comarnic. chiar pe fondul unor deficite migratorii (Ţara Oaşului. Codlea. În deceniile trecute. Miercurea-Ciuc. Termocentralele sunt mici.a. extrem de căutate pe piaţa externă. Moldovei (Frasin. Datorită bilanţului demografic permanent pozitiv. Zărneşti. Gruparea este urmată de capacităţile de la Comarnic şi Braşov. Cristian. Poiana Uzului pe Uz.Vrancei-bazinul râului B âsca. Foarte însemnată este în Carpaţii Orientali industria lemnului. 36 ultimii ani. deşi multe unităţi s-au desfiinţat prin concentrarea producţiei. aceea a concentrării minereurilor în numeroase instalaţii de flotaţie. Este bine reprezentată şi industria c e l u l o z e i şi a h â r t i e I. mai ales pe văile Bistriţei (Vatra Dornei. În industria electro-energetică predomină hidrocentralele. cea mai cunoscută este cea de la Feldioara. Baia Borşa. Ditrău ş. Moroieni şi Scropoasa). Băiuţ. Cavnic ş. Braşov. Fundul Moldovei. pe Colibiţa şi pe Bistriţa mijlocie la Borca şi Poiana Teiului. sau amenajate în barajele lacurilor de alimentare cu apă: Paltinu pe Doftana. Pietrişul din glacisurile piemontane ale depresiunii Ţara Bârsei-Trei Scaune se valorifică într-o mare întreprindere de p r e f a b r i c a t e din b e t o n.

O astfel de agricultură se practică în sectorul estic al Ţării Maramureşului. sau ţesături pentru confecţii (Târgul Secuiesc. Urmează. material rulant. Primul loc în cadrul acestei categorii revine industriei c o n s t r u c ţ i i l o r de m a ş i n i şi a p r e l u c r ă r i i m e t a l e l o r. Cartoful este materia primă pentru fabricile de spirt şi amidon de la Târgul Secuiesc. şi cele de produse din carne de la Piatra Neamţ. Acest tip este caracteristic pentru partea vestică. Se cresc în special bovine şi ovine. Gheorgheni ş. Sfântul Gheorghe (piese auto). precum şi întreprinderile integrate de filatură şi ţesătură de la Gheorgheni şi Negreşti-Oaş.a. Sângeorz-Băi). este cel cu predominanţă netă a z o o t e h n i e i. fabrica de stofe pentru mobilă din Gheorgheni). Culturile. cu cel mai vechi şi mai important centru (al doilea după capitală) la Braşov. Moldovei. În toată perioada postbelică. Azuga etc. c u l t u r i i p l a n t e l o r de c â m p şi p o m i c u l t u r i i.. dezvoltată în gruparea Braşovului. Cele mai recente unităţi au fost cele de la Gheorgheni. Miercurea-Ciuc (tractoare pe şenile). Cerealele produse alimentează industria morăritului şi panificaţiei de la Braşov. Azuga. Braşov. se evidenţiază trei tipuri de agricultură. Bistriţei. Sighet. Câmpulung Moldovenesc. Sfecla de zahăr se prelucrează la fabrica de zahăr de la Bod. Râşnov (scule). dar pe alocuri se menţin şi efective importante da cabaline. La Vatra Dornei funcţionează întreprinderi specializate în reparaţii de utilaj minier şi forestier. În industria textilă este deosebit de caracteristică industria l â n i i. utilaj industrial. uneori acoperind până la 60% din puţinul teren arabil (pe valea mijlocie a Bistriţei). avioane uşoare. Primul. Lunca Câlnicului. ca urmare a creşterii ponderii furajării cu plante cultivate. planoare). Negreşti-Oaş. Sighet etc. Tohan (motorete şi biciclete). Sânsimion şi Ozun. În cadrul celui de al doilea tip de agricultură zootehnia continuă să se menţină pe primul loc. Săcele (echipament electric pentru autovehicule). orz. La altitudini mai mici pătrunde şi porumbul. marea carieră de dolomite cristaline de la Izvorul Mureşului asigură centrelor siderurgice din ţară mari cantităţi de fondant. Ciuc). Braşov ş. pe lângă bovine şi ovine. 37 Destul de restrânsă este şi siderurgia. unde funcţionează şi herghelia de la Lucina. Sighet. La Ferneziu funcţionează o instalaţie de bioxid de mangan electrolitic. Trotuşului ş. Pentru al treilea tip de agricultură este caracteristică ponderea comparabilă a z o o t e h n i e i. secară şi ovăz. Pe lângă acestea. iniţial pe seama oieritului tradiţional (la Braşov. multe dintre ele aflându-se în strânse relaţii tehnologice cu industria braşoveană.a. capabile să absoarbă multă forţă de muncă şi să acopere în mod tradiţional o bună parte a necesităţilor de consum. Nehoiu. În creşterea animalelor se înregistrează o proporţie mai mare a porcinelor. Remetea. acele ramuri ale industriei t e x t i l e care folosesc pentru ţesături fire sintetice (spre exemplu. pentru lucrările agricole şi pentru transportul pe drumuri grele. Sinaia ş.). Sfântul Gheorghe. mai .a. fire diverse pentru tricotaje (la Braşov. Gura Humorului şi Câmpulung Moldovenesc). Covasna. pe văile Sucevei. Pe seama materiei prime de origine animală funcţionează fabricile de produse lactate de la Vatra Dornei. precum şi de linia politică a distribuţiei spaţiale mai omogene a producţiei industriale. Ozun. Piatra Neamţ. Pieile sunt mai slab valorificate. Celelalte ramuri industriale s-au dezvoltat mai mult în funcţie de tradiţia meşteşugărească. plante furajere (trifoi). sfeclă de zahăr. Miercurea- Ciuc. dar se adaugă destul de mult grâu. cu excepţia ultimilor ani. obţinut pe baza minereului din bazinul Dornelor iar Baia Sprie este singurul centru de separare a wolframului din ţară. dar are o pondere însemnată şi c u l t u r a p l a n t e l o r. Târgul Secuiesc şi Sighet (şuruburi). Structural. în aceeaşi categorie de motivaţie funcţională. camioane. se înregistrează cea mai mare densitate a cabalinelor din ţară. iar pe baza acestuia funcţionează industria produselor zaharoase de la Braşov.a. Acest tip de agricultură este caracteristic marilor depresiuni din partea central-sudică (Ţara Bârsei-Trei Scaune. Vişeul-de-Sus. bumbac din import (ţesătoriile şi filaturile din Miercurea-Ciuc. Centre mai mici sunt Ghimbav (pentru elicoptere. produse electronice şi de mecanică fină. producătoare de piese turnate pentru maşini-unelte şi de la Bogdan-Vodă. in. şuruburi etc. dar o proporţie însemnată a populaţiei active a fost permanent antrenată în activităţi agricole. pe suprafeţe mult mai mari. în care cultura plantelor este neînsemnată. agricultura a avut în Carpaţii Orientali o poziţie secundară faţă de industrie. Topliţa şi Braşov. sunt dominate tot de cartof şi plante furajere. Piatra Neamţ (utilaj agricol) etc. Baraolt. Pe suprafeţe mici se cultivă cartof. Ghimbav. Sinaia (pompe de injecţie). Cultura i n u l u i alimenta mai bine în deceniile trecute topitoriile de la Joseni şi Reci. de calificarea forţei de muncă. rulmenţi. iniţiată prin uzina de fontă de la Vlăhiţa (acum închisă) şi reprezentată prin mici oţelării şi turnătorii de fontă care funcţionează pe lângă întreprinderile mecanice din Braşov. sau derivând din descentralizarea unităţilor industriale din Braşov. În Obcinele Bucovinei. capacităţi de prelucrare menţionabile fiind numai la Câmpulung Moldovenesc. extrem de necesare în mica gospodărie ţărănească. care avea 1000 locuri de muncă pentru producerea de electromotoare. în Ţara Dornelor. Acolo se produc tractoare (unitatea asigura 87% din producţia naţională). cea a berii de la Braşov.

cristaline (cu înveliş sedimentar predominant carbonatic) şi de fliş. care este reprezentată prin patru artere transcarpatice (Salva – Vişeu – Sighet. Valorificarea turistică şi balneară a potenţialului natural (peisaj. desfăşurate V-E pe aproape 170 km şi având diferenţe ale altitudinilor maxime de 1. Miercurea-Ciuc – Odorheiul Secuiesc (peste pasul Vlăhiţa. 1.287 m). fiind de fapt un rest al pânzei transilvane. rezultatul concret fiind exagerat de eterogen la nivel individual.Unităţi spaţiale Având în vedere consecinţele evoluţiei geologice şi paleogeografice a Carpaţilor Orientali. Astfel. 1. . 1. care se desfăşoară între valea Tisei şi valea pârâului Şercaia. 1. Reţeaua de căi ferate fiind destul de rară. M. valea superioară a Oltului). 2. tipului de habitat şi structurii activităţilor economice. Ca pretutindeni.Maramureşului. frecvent în poziţie sinclinală. Târgul Neamţ – Topliţa (peste pasul Pătru- Vodă.Călimani.105 m). încă de largă accepţie.Bistriţei Aurii. învelişul său de sedimente mezozoice sunt fracturate. datorită activării puternice a modelării externe de către orogenezele alpine. 1. 900 m şi pasul Sărmaş. posibilităţilor de utilizare a terenurilor. îngustându-se treptat spre sud şi cuprinzând M. Întreruperea produce astfel două sectoare montane foarte inegale.1.1. prin care cea mai mare parte a învelişului sedimentar mezozoic a fost înlăturată. Vatra Dornei – Sighet (peste pasul Prislop.Rodnei. Târgul Ocna – Ciceu şi Comarnic – Braşov) şi de o arteră longitudinală (Braşov – Miercurea-Ciuc – Topliţa – Deda).Harghita). Braşov – Câmpulung (prin culoarul înalt Bran Rucăr. sub formă de lambouri şi petece (de acoperire). Ulucul depresionar central. Rarău şi M. 1.Câmpulung şi – respectiv – valea Oituzului-pasul Oituz-depresiunea Braşov.Bârsei. între izvoarele Trotuşului şi defileul Oltului de la Racoş fundamentul cristalin şi. Spre exemplu. M.).Perşani. Munţii vulcanici. Câmpulung Moldovenesc – Rădăuţi (peste pasul Trei Movile. Al doilea constituie extremitatea sud-vestică şi este reprezentat prin M.1. Săcele – Vălenii-de-Munte (peste pasul Bratocea. în „grupa nordică” sunt incluse masive şi culmi cu o constituţie geologică (şi resurse minerale) diferită .Rodnei. 6 Divizarea Carpaţilor Orientali în trei subunităţi. Vatra Dornei – Bistriţa (peste pasul Tihuţa.Hăghimaş. Fragmentar. Caracterul acesta eterogen se repetă şi în cazul celorlalte subunităţi. acesta se mai păstrează pe marginea estică a axului (sinclinalul Rarăului. M. climat) este foarte inegală. 1.Ceahlău. 2. În substratul g e o l o g i c soclul cristalin vechi aflorează frecvent.). Păltinoasa – Ilva Mică.Gutâi. ca şi pentru Ţara Oaşului.Giurgeu. constituie o subunitate discontinuă.227 m). Există arii cu o infrastructură adecvată.Bucegi.290 m). Baia Mare – Sighet (peste pasul Gutâi. M. valea Prahovei. 587 m).Bistriţei Mijlocii. aproape integral paralele. asupra dispoziţiei şi structurii învelişului vegetal. 816 m). întreruptă în partea sa central-sudică de avansarea spre est a munţilor vulcanici. valea Bicazului. izvoare minerale. cu efecte corespunzătoare asupra alimentării şi regimului apelor.100 m).Harghita. scufundate şi acoperite de magmatitele pliocen-pleistocene ale M. orientate NNV-SSE : Munţii axului cristalino-mezozoic. M.Maramureşului. este inconsecventă criteriilor de regionare geografică. M. Legăturile la distanţă sunt asigurate în primul rând de calea ferată. Târgul Secuiesc – Oneşti (peste pasul Oituz. definirea principalelor subunităţi se poate realiza prin aplicarea criteriului morfostructural. sinclinalul Hăghimaşului ş. 1. dar şi arii întinse aproape necunoscute pentru turism (M. M.5.5. Negreşti-Oaş – Sighet (peste pasul Huta. M.vulcanice.272 m). Bicaz – Gheorgheni – Sovata (peste pasul Pângăraţi. O parte din această cuvertură de sedimente are dispunere anormală.a.500 m.256 m şi pasul Bucin. Munţii flişului. capabile să atragă fluxuri turistice importante (M. al solurilor. 1. personalitatea geografică a marilor morfostructuri este exprimată concret prin cinci subunităţi. 987 m). 38 joasă şi mai caldă.Tarcău ş.416 m). legăturile transcarpatice sunt completate de şosele. M. Litologic este constituită din calcare triasic-jurasice şi conglomerate cretacice. ceea ce determină diferenţieri climatice importante. marcate de „culoarul” Bârgău- Dorna. probabil. Primul este situat între valea Tisei şi izvoarele Trotuşului. M. arii cu un grad mediu de dotare (M. transporturile au o însemnătate deosebită. Munţii axului cristalino-mezozoic Catena centrală. Cu argumentarea anterioară a apartenenţei grupării montane a Bucegilor. a Ţării Maramureşului.040 m şi pasul Ciumârna. 985 m). La Sighet funcţionează şi principala unitate de semi-conservare a fructelor din Carpaţii Orientali. spre exemplu.a. Prin specificul lor acestea urcă la altitudini mai mari şi admit pante mult mai accentuate. dar mai ales ca pentru o arie montană. Gruparea montană cu caracter de tranziţie spre Carpaţii Meridionali (a Bucegilor)6. M.

800 m şi versanţi în general stabili. care depăşesc 2. masive. este mult mai larg dezvoltat.Cearcănu ea secţionează. ca şi pe rocile mai puţin rezistente din cuvertura sedimentară a pânzelor transilvană şi bucovinice. separate de afluenţii de pe dreapta ai Vişeului. pe văile Câşla şi Secu.a. Tectonica de înălţare a stimulat puternic modelarea fluvială. marnoase.200 m.200 m şi versanţi extrem de instabili. calcice Şuligu. orientat spre sud-vest.957 m). Munţii Maramureşului . Vinişoru. Mestecăniş. ca şi o serie de roci magmatice.Rodnei şi M. în culmea cu profil bine marcat Farcău-Mihailec. învelişului vegetal şi solurilor. În neogen şi cuaternar munţii aceştia au fost fracturaţi şi reîntineriţi prin înălţări puternice.a.Metaliferi). marne. situată între văile Repedea şi Ruscova. cele mai vechi fiind nişte bazalte şi dolerite triasice din sedimentarul transilvan (sincrone celor din sectorul montan mehedinţean şi din vestul M. sud-vest. în cazul conglomeratelor cretacice de Bardău (Pietrosul Bardăului). au aspectul unui arc de cerc larg. Acelaşi reflex petrografic este caracteristic şi pe văile râurilor. În rest predomină un peisaj de munţi mijlocii sau chiar mici. gre sii calcaroase.000 m şi aproape toţi ceilalţi munţi (1. la 1. ceea ce le-a creat un aspect de masive-blocuri. altitudini de peste 1. orientate conform structurii de ansamblu. depăşesc spre nord frontiera naţională. cuarţitele seriilor cristaline mezo-metamorfice. în cazul complexelor argilo-marnoase (M. cele mai importante sunt culmea Farcăului (1.). antrenând o mineralogeneză de tip hidrotermal (sulfuri complexe) şi hidromineralizaţii predominant carbogazoase.800 m culmile montane reprezintă fragmente ale suprafeţei de nivelare Cerbu. din extremitatea nord-estică şi pe cele transgresive de fliş paleogen. andezite şi diorite neogene. Suprafaţa de nivelare Mestecăniş. 39 care au indus formarea unui relief mult mai variat decât cel de pe roci cristaline. păstrat fragmentar.. dintre care cel mai important este cupola masivă Toroiaga.Maramureşului. ş. iar rocile slab rezistente lăsând loc . r e l i e f u l munţilor cristalino-mezozoici se prezintă sub forma unor culmi paralele. Pe complexele de fliş cretacic. învecinându-se cu M. culmi mai scunde şi versanţi cu dinamică activă pe cristalinul epimetamorfic. Acest ecart altitudinal destul de mare generează diferenţierile c l i m a t o –h i d r i c e corespunzătoare. Primele au conservat altitudinea maximă din M. constituite din roci cu rezistenţă diferită (argile. pe suprafeţe nu prea mari .Rodnei. de vârste diferite. relieful are caracteristici statice şi dinamice corespunzător diferite. greoi. din sud . mai înaltă. uneori mai înalte.900 m). în bazinul mijlociu al Vaserului ş. După I.600 m – 1. şisturi disodilice.a.Rodnei.). M. pe valea Vaserului. microconglomeratice.100 m . nivelul post-romanian. În sud şi sud-est se întind până la pasul Prislop şi valea Bistriţei Aurii.957 m). Tisei Albe şi Ceremuşului Negru. muncei de 1. Lostun.Novăţului. masiv. continuându-se până la culoarul format de văile Tisei. cloro-sodice. care se menţin în cea mai mare parte la nivelul etajului forestier. în el înscriindu-se majoritatea interfluviilor montane cu altitudinea de 1. Ca în cea mai mare parte a Carpaţilor Orientali. cel mai vechi relief de modelare ciclică este nivelul post-attic Cerbu. între 1. menilite. amfibolitele.200 m. Dintre acestea. M. predominant în fundamentul M. traversând această bară cristalină. monoton.Maxim ş. cu roci de construcţie şi izvoarele carbogazoase. marnocalcare bituminoase.Maramureşului a generat un r e l i e f diferit. pe gnaisele. iar spre est valea Ţibăului îi separă de Culmea Ţapului.. Câşla.937 m în vârful Pop Ivan şi trimite prelungiri radiare spre sud-vest. feruginoase. O r o g r a f i c. culmea Toroiaga (între văile Vaser şi Ţâşla) şi culmea Cearcănu (între Ţâşla şi pasul Prislop). C o n s t i t u ţ i a g e o l o g i c ă foarte variată a M. bicarbonatate.Sârcu.a. cu toate consecinţele lor asupra modelării reliefului.Suhard.500 m – 1. antrenate inegal în cele mai recente mişcări de înălţare. ca unitate naturală. În sud-vest trec gradat spre partea estică. calcare. care se desfăşoară între confluenţa Vişeului cu Tisa şi confluenţa Ţibăului cu Bistriţa. dispuse într-o coardă ce subîntinde arcul de cerc – în Pop Ivan.1. Datorită efectelor puternice ale orogenezelor alpine. prezentând culmi ample. micaşisturile. a Ţării Maramureşului. fapt care explică diferenţele mari de altitudine dintre M. conglomerate ş. astfel încât râurile şi-au împins obârşiile spre NE. a cărei vârstă post-stirică (post-attică) este demonstrată de faptul că în M. Culmea principală se înalţă până la 1. Celorlalte le corespund câteva corpuri subvulcanice. Caracteristici morfologice şi vegetale alpine se realizează numai în M. NNV-SSE.300 m. ş. iar cele mai noi.. deşi adaptarea la structură este mai puţin evidentă decât în subunitatea de fliş. secţionarea cristalinului mezo-metamorfic generând sectoare de chei sălbatice (spre exemplu pe valea mijlocie a Vaserului). atât sedimentarul paleogen cât şi cristalinul care şariază depozitele respective. Au rezistat foarte bine modelării externe rocile mezo-metamorfice.a.Perşani rămânând chiar sub 1. cu excepţia sectoarelor modelate glaciar. la acelaşi nivel. Corespunzător aflorimentelor fundamentului cristalin mai dur s-au format culmi greoaie.Maramureşului (1. este mai puţin clară. cu zăcămintele de la Burloaia şi Baia Borşa. culmea Bardăului (între văile Ruscovei şi Vaserului).

Masivul Rodnei este un puternic horst cristalin. mai sus de 900 m. localnicii sunt ruteni. Tăurile Bardăului). În Poienile-de-sub-Munte şi la Repedea.). fenomene de poluare a apelor de suprafaţă şi freatice etc. orientat oblic faţă de direcţia generală a liniilor structurale din Carpaţii Orientali şi care a evoluat în cadrul unei reţele de fracturi profunde. Pădurile de conifere (cu molid.). în Podul Cearcănului ş. predominante şi astăzi. tipică fiind cea de la Poienile-de-sub-Munte. lostriţa. specificul etnic/religios şi ocupaţiile de bază explică şi comportamentul demografic intens natalist.700 m în Toroiaga. au generat versanţi cuestiformi şi abrupturi structurale. dintre care una foarte nouă (colonia minieră de la Baia Borşa). cu ierni lungi de peste o jumătate de an şi cu zăpezi abundente. S-a exploatat şi se exploatează încă mult lemn. parţial stabilizate sub pădure. transportat pe căi ferate înguste în bazinul Vaserului (odinioară prin flotaţie) şi cu mijloace auto pe valea Ruscovei. modelarea glaciară şi periglaciară a creat circuri simple (în Farcău) şi chiar complexe de circuri (Pietrosul Bardăului). în cristalin.Rodnei domină Ţara Maramureşului şi contactează gradat Dealurile Năsăudului. cele mai cunoscute fiind în M. cu tufărişuri de jneapăn.).a. cerb. ca şi de disponibilitatea scoarţelor de alterare (de pe cristalinul epimetamorfic şi de pe sedimentarul de fliş) pentru procese de deplasare în masă. în sud. ulterior trecându-se la creşterea preferenţială a bovinelor. În rezervaţia naturală Cornul Nedeii – Ciungii Bălăsinii (480 ha) este protejat cel mai mare efectiv de cocoş-de-mesteacăn din ţară. ca şi spre contactul cu Ţara Maramureşului şi pe valea Ruscovei.000 mm în depresiuni. capra neagră ş. 40 unor lărgiri depresionare. U m a n i z a r e a este mai puţin intensă. deşeuri din prelucrarea primară a lemnului. asigurând a p e l o r curgătoare o alimentare permanentă şi debite mari. dar insuficienţa reţelei de drumuri şi a capacităţilor de cazare (există un singur camping. În cuvetele de origine glaciară şi nivală s-au acumulat apele unor lacuri (Tăul Vindirelului. Spre obârşiile pâraielor sunt încă mulţi păstrăvi iar pe cursurile superioare ale Vişeului. Faţă de caracteristicile pedologice generale ale ariei montane. în Mihailec. zadă şi tisă). C l i m a este aspră. La adăpostul masivelor forestiere f a u n a este mult mai bine păstrată decât în alte sectoare montane. Poienirile. pe Ruscova. iar pe culmi sunt de peste 1. În M. spre M. În partea înaltă a tuturor culmilor care depăşesc 1. Potenţialul turistic natural al M. cu fag..Maramureşului este foarte mare.a. uneori mai greu identificabile. Dispoziţia stratelor în complexele sedimentare.Ţibleşului şi . arin de munte. ca şi stratificaţiile cristalinului. În zootehnie. Vaserului şi Ruscovei a rezistat. în nord şi falia Someşului Mare. ca reflex al potenţării reciproce a influenţelor climatice atlantice şi boreale. munţii sunt acoperiţi aproape integral de o v e g e t a ţ i e forestieră. mistreţ. smârdar. Comanul). corespunzătoare unor valori medii multianuale ale precipitaţiilor care depăşesc 1. la Poienile-de-sub-Munte) fac ca aceşti munţi să fie foarte puţin cunoscuţi. despăduriri abuzive care reactivează mase de grohotiş ş.Cearcănu (Cearcănu. 1998) prezenţa unor rendzine cambice şi litice (pe aflorimente carbonatice. datorită convergenţelor morfologice induse de eficacitatea proceselor de crio- nivaţie subactuală şi actuală. minelor asociindu-li-se şi instalaţiile de preparare (concentrare) de la Baia Borşa.Maramureşului sunt numai trei aşezări permanente. Cele mai recente activităţi economice sunt exploatarea minereurilor neferoase din M. în mod spontan. asimetric.400 mm. în lungul cărora M. în tipologia şi distribuţia spaţială a solurilor se remarcă (Secu. Podul Cearcănului. a andosolurilor (formate sub vegetaţie subalpină şi frecvente la altitudini de peste 1. Activităţile economice tradiţionale. uneori excepţionale. Piciorul Caprei ş. Sub efectul condiţiilor climatice din pleistocen. ca şi despăduririle mai intense din ultimii ani. brad. Dislocaţii tectonice corespund şi limitelor de vest (valea Sălăuţei-pasul Şetref-Valea Carelor). au provocat degradări ale versanţilor. într-o prelungire a flişului paleogen. mai restrânse decât în alţi munţi. Sunt însă numeroase exemplare de urs. iar dintre păsări sunt destul de bine reprezentate tetraonidele. Hidromineralizaţiile generate de vulcanism se combină cu tipuri hidrochimice dominate de prezenţa fierului. Se consideră că alunecările de teren de mare amploare. de mici dimensiuni. amenajarea iazurilor de decantare etc. Cele mai importante dintre acestea sunt falia Dragoş-Vodă. se amestecă pe latura sud-vestică. râs. iniţial oieritul a fost predominant. sate de vale. a sulfului în unele sedimente oligocene ş. construcţii de locuinţe..a. haldare. dominante în partea nord-estică.360 m.a.Toroiaga (Baia Borşa-Burloaia şi Noviciori) şi a andezitelor. satele menţionate (în special primul) având o populaţie extrem de numeroasă.a. lup. Lucrările de amenajare şi exploatare (construcţii de drumuri. Corespunzător condiţiilor climatice. Relativa izolare.700 m se dezvoltă un complex vegetal subalpin. Cr.650 m – 1. s-au făcut însă mai ales la acest nivel subalpin. au fost declanşate în condiţii periglaciare pleistocene. deşi prin vânat abuziv au fost exterminate bovideele mari (ultimul exemplar de zimbru a fost vânat în 1852 pe valea Ţibăului). sunt silvo-zootehnice. care urcă dinspre Ţara Maramureşului uneori până la 1. ienupăr. precum şi forme specifice de poluare/degradare a solului (datorate unor pulberi din halde. mai scundă.

distribuite pe un ecart altitudinal destul de mare şi uneori greu racordabile. 1937. de pe versantul sudic. O r o g r a f i c. Vârful Laptelui. Cel mai original efect morfologic este creat însă de calcarele (sedimentare) eocene şi de calcarele cristaline. mai puţin înalte şi mai domoale. din seria de Rebra-Barnar. Gargălău. rocile metamorfice şi magmatice susţinând sectoarele cele mai înalte şi mai masive(Pietrosul şi Puzdrele pe cuarţite. înalte (2. cuarţite.Sîrcu. precum şi o serie de vestigii ale modelării ciclice. a unor magmatite intrusive mai vechi – granite. calcare cristaline. pe acelaşi versant sudic. Puzdrele. susţinută şi de calcare cristaline) şi văi care mulează parţial structuri sinclinale (spre exemplu. Deşi structural substratul este destul de diferenţiat. ca şi caracterul de mare hog-back al abruptului nordic. Cele mai clare sunt identificate la 1. pe Valea Vinului) sunt caracteristice în sectoarele de calcare cristaline.303 m în vârful Pietrosul) şi abrupte. urmate de văi glaciare cu morfologie caracteristică (Pietroasa. în câteva interfluvii marginale.000 m (Rebra.Maramureşului şi M. alungită pe direcţie est-vest. menilite. În tot lungul culmii principale şi îndeosebi pe latura sa nordică se înşiră complexe de circuri glaciare (Pietrosul. pe care morenele frontale coboară pâ nă la 1000 m. Lala).Sîrcu. dar şi în nord-est. 1961). dure – micaşisturi. Văile care separă aceste culmi sunt adâncite puternic (cu 600 m . în bazinul Anieşului. I. din care se orientează spre nord şi spre sud culmi secundare. 41 de est (valea superioară a Vişeului-pasul Prislop-valea superioară a Bistriţei Aurii-pasul Rotunda). sau Cerbu. Cu aceste motivaţii tectono–structurale şi petrografice complexe.Morariu. Inăul pe micaşisturi). post-attică). sinuoasă şi asimetrică. cu supracutări înspre NE. în M.Suhard. dar mai ales în calcarele eocene din vest – sud-vest.300 m. Rebra. spre văile Vişeului. Bistriţei Aurii şi Someşului Mare (suprafaţa Rotunda – Mestecăniş .Rodnei veritabile caracteristici alpine. andezite. i-a imprimat cristalinului o structură specifică. cu aspect de custuri (mai puţin spectaculoase decât în Carpaţii Meridionali). Spre exemplu. Alternanţele de roci cu rezistenţă diferită au determinat evoluţia diferenţiată a văilor. efectele morfologice sunt mai puţin vizibile. Pot fi citate totuşi culmi pe structuri de sinclinal înălţat (spre exemplu culmea Corongiş. Galaţi. producându-se chiar fenomene de .700 m – 1. Precedate de o modelare fluvială intensă. valea superioară a Gersei). în special pe sedimentarul paleogen din vest – sud-vest (suprafaţa Bătrâna. una dintre cele mai frumoase fiind pe calcare cristaline. Rocile epimetamorfice aflorează în special în partea central-sudică. între circul Izvorul Cailor şi Valea Fântânii. Stilul plicativ iniţial. efectele glaciaţiilor cuaternare (trei faze . lapiezuri şi peşteri de dimensiuni modeste (Baia lui Schneider. iar sedimentarul din sud-vest fiind în mare parte înlăturat prin modelare externă şi generând culmi care abia depăşesc 1. ultima numai cu gheţari de circ) au imprimat M. Acumulările de gheaţă au fost uneori masive. ale masivului. diorite şi a unor roci subvulcanice neogene – riolite. spre M. mai înaltă totuşi în NE faţă de SV. primele două cu gheţari de vale. foarte variate ca aspect. o serie de trepte structurale apar în profilul longitudinal al văilor glaciare.Nordon. accentuând pragurile şi producând cascade. structură complicată însă şi printr-o basculare generală N-S. 1933. Ştiolul. T. mai greu corodate. avenuri (Jgheabul lui Zalion.Maramureşului.800 m. De asemenea.250 – 1.700 m. pe care s-au produs fenomene de carstificare. explică altitudinile mari. calcare. săpate în roci magmatice şi tronsoane largi. ceea ce a perpetuat şi o diversitate de opinii asupra numărului şi vârstei nivelurilor respective (A. cu galerii ramificate pe mai mult de 11 km. Vârful Omului). Bila. ca şi tectonica de înălţare specifică horsturilor. Cele care se înscriu în versantul sudic sunt prelungi. circuite hidrogeologice complicate etc. Înscriindu-se în asimetria generală. Inău ş. Puzdrele.Ştiol şi la 1. amfibolite. Izvorul Tăuşoarelor. unde pe faţă de strat a evoluat şi cea mai lungă peşteră din Carpaţii Orientali. neobişnuite în Carpaţii Orientali. În extremitatea vest – sud-vestică depozite sedimentare cretacic superior-paleogene în facies de fliş şi cutate – gresii. cu o pondere mai mare faţă de M. valea superioară a Someşului Mare se prezintă sub forma unei succesiuni de tronsoane înguste.post-valahă).Sawicki şi I. şisturi bituminoase – acoperă transgresiv cristalinul.) separate de culmi îngustate şi ascuţite. accentuată prin înălţarea generală determinată de orogeneza valahă. cu adâncime de peste 240 m).1. Prezenţa masivă a unor roci mezometamorfice. Alcătuirea petrografică se impune în primul rând prin diferenţieri altitudinale. orientat SV-NE. culmile nordice sunt scurte. după L. care întrerupe marele uluc depresionar central. Doline.a.Inău. masivul se prezintă sub forma unei culmi principale de aproximativ 50 km. r e l i e f u l prezintă asimetria spaţială şi altitudinală menţionată. în sedimentarul paleogen („depresiunile” Şanţ. Culmea este marcată de vârfuri care nu coboară sub 2.000 m). gnaise. Rodna şi Maieru). dacite. Substratul g e o l o g i c este esenţialmente cristalin.

modificate prin modelare glaciară în cursul lor superior şi aproape fără terase.. vulturi pleşuvi ş. care ajung până în marginea circurilor (de exemplu în circul Lala). cu cel de la obârşia Văii Fântânii. Ştiol ar fi joncţionat. cerb. de zăpadă . Puţin fertilă.a.Rodnei. cu creşteri naturale medii de 7. izbucul Izei. cu etajarea termică (4 0C. C l i m a M. Între apele subterane se remarcă cele cantonate în scoarţele de alterare groase de pe cristalinul epimetamorfic. cu temperaturi medii care coboară sub -16 0C. spre est. alternând cu valuri şi torenţi de blocuri. Grohotişuri. notabilă. Sub altitudinea menţionată. morfogeneza este dominată de modelarea fluvială şi de procesele de versant.Sîrcu. în Pietrosul). mai bine dezvoltat decât în M. cuvertura de s o l u r i montane este diversificată de caracterele rendzinice pe substratul carbonatic din vest – sud-vest şi de cele andice din sud-est.700 m. Cormaia. V e g e t a ţ i a M. ierunca şi câteva exemplare de cocoş-de-mesteacăn. Fără posibilitatea reconstituirii fondului faunistic bogat al acestor munţi (în care până în secolele trecute mai existau bouri.d. puternic adâncite şi în general înguste. au asigurat condiţii climatice prielnice şi etajului alpin. încă din perioada interbelică (1932) s-au constituit rezervaţia Pietrosului (ajunsă treptat la 6.750 m) exemplare de zâmbru. zimbri.400 mm). pe trasee paralele. Pe Bistriţa Aurie. ansamblul purtând denumirea locală generică de „durzău” şi constituind habitatul preferat al cocoşului de mesteacăn. Inăul. Formele cele mai caracteristice ale reliefului fluvial sunt văile. îmbracă baza abrupturilor. potârnichi albe. care au diversificat şi complicat relieful glaciar din partea înaltă şi care domină întregul palier altitudinal de peste 1. Izvorul Băilor).1. cel puţin pe versantul maramureşan. Pulmonaria.). Singura excepţie. Pentru conservarea întregului peisaj natural (aflorimente geologice. Cele două domenii morfogenetice interferează. sau chiar 8 niveluri (I.) completează volumul apelor de suprafaţă. mistreţ. potcoave şi ghirlande nivale.a.Rodnei exprimă la valori maxime influenţa reliefului. râs.(spre exemplu. predominant forestieră.). Ca reflex al alimentării bogate şi relativ constante din ploi şi zăpezi. cu asimetrii (N-S) caracteristice ale gradienţilor termici şi pluviometrici şi cu o dinamică a aerului din ce în ce mai puternică spre altitudinile mari. Cu excepţia celor de pe terase. în cea mai mare parte active. se distribuie etajat şi asimetric.Rodnei se distribuie într-o reţea densă (!. resurgenţa de pe valea Telcişorului – cu arie principală de alimentare departe. până la altitudinea relativă de 200 m (I. cu efect de spulberare a zăpezii spre nord-est şi de acumulare a ei în căldările glaciare adăpostite (spre exemplu. În Rodna sunt numai 80 zile pe an fără îngheţ. al poziţiei şi caracterului resurgenţelor etc. Anieş. Putreda. aceste soluri au fost favorabile numai pădurilor şi pajiştilor. . 42 transfluenţă : se pare că gheţarul de sub vf. amploarea determinată tectonic a eroziunii în adâncime reducând condiţiile acumulării aluviunilor (ca şi ale păstrării morenelor laterale).400 m) pe versantul sudic. Repedea. precum şi o serie de endemisme - caryophilacee (Lychnis nivalis). cu o largă dezvoltare a pădurilor de molid. o constituie valea Someşului Mare. Soldanella.2 m3/ha. Silene. jder. 1988). iernile sunt lungi şi aspre. extrem de viguroase. în valea Gersei etc. caracteristice unor arii destul de întinse. Galaţi ş. lup. deosebit de interesante sub aspectul traseelor parcurse.-20C). iar la limita superioară (în medie la 1. În pajiştea alpină sunt numeroase specii de Festuca.300 m-1. elemente de floră şi faună). Gentiana. Cele 23 de lacuri din circurile glaciare (Lala. ca şi cele antrenate în circuitele carstice subterane.a. În cadrul acesteia se citează frecvent o pondere însemnată a componentei sud-vestice. Buhăiescu. versantul nordic (Bătrâna.Ichim şi colab. Lala) şi cel sudic (Gersa. 1973).m. vulpe. peste şea. Altitudinile mari. fapt care explică şi plafonul poienirilor pentru fâneţe destul de coborât.Lagopus mutus. r â u r i l e din M.5-8. Se menţin efective importante de urs. umbelifere (Heracleum carpaticum). Deosebit de active au fost (şi rămân) procesele de modelare crio-nivală.Maramureşului.400 ha şi evoluată până la regim de parc naţional). însoţită de 6 niveluri de terasă. morfologie glaciară. au fost recolonizate capra neagră şi marmota alpină.2 km/km2 ) care drenează. zăgani. Pe fondul climatic rece s-au menţinut şi o serie de relicte glaciare. pietre glisante şi terasete de solifluxiune se înşiruie şi se succed pe versanţi ş. Rebra. acumulări fluviale nu s-au identificat decât până la 20 m. extrem de active pe arealele despădurite din sectorul sud-vestic. în structura cărora se remarcă zadă şi tisă. în cadrul căruia se remarcă tufărişurile şi pajiştile subalpine cu jnepenişuri dense şi câmpuri de smârdar. a precipitaţiilor (900 mm . iar dintre păsările deosebite cocoşul-de-munte. compozite (Saussurea porcii). cu o extensiune mai mare a proceselor periglaciare pe versantul nordic şi în sezonul rece. elani. cu păduri de amestec fag-conifere bine dezvoltate şi urcând până la altitudini mai mari (1. Campanula.

spre nord (spre exemplu.). aflată între văile Ţibău. pe treptele de terasă din lungul Someşului Mare şi al treptelor de piemont dinspre Ţara Maramureşului.Maramureşului. Anieş şi Sângeorz. Rodna). În partea nordică recentul oraş Borşa (păstrând accentuate caractere rurale) se disociază pe mai mulţi kilometri în lungul văii omonime. Vârfurile cele mai înalte. Doar văile Bistriţei şi Moldovei sunt mai largi.).000 l/24 ore) la Valea Vinului şi Sângeorz-Băi.000 loc. iar în zootehnie predomină creşterea bovinelor. 1982 ş. se înalţă peste suprafaţa de nivelare miocenă. situată pe dreapta Bistriţei Aurii. în Lucina. în vârful Omul). Perspectiva economico-socială a M. tot internă. Şanţ. iniţiativa locală pentru turism rural ecologic este slabă. în NV pasul Rotunda îi separă de M. Drumurile de acces în masiv nu sunt integral marcate. este semeţ.Savu. în special în comunele ale căror limite administrative trec culmea principală. la care s- au adăugat mai târziu exploatările de caolin de la Parva (cu flotaţie la Rebrişoara). cu flotaţii la Rodna şi Făget). În consecinţă. culmea Ţapului (1661 m). însoţite de terase (mai ales inferioare). nu sunt organizate servicii turistice ghidate.Bârgăului. se repetă aceeaşi orientare silvo-pastorală din M.000 loc. conglomerate. Bistriţa Aurie şi Obcina Lucina-Mestecăniş (1588 m). este fie numai parţial acceptată (Al. prin îmbuteliere şi proceduri terapeutice. Anieş. Valeria Velcea. în parte M. între Cârlibaba. Populaţia este majoritar românească. până la confluenţa Ceremuşului Alb cu Ialovicioara. marne). „văcăriile” (echivalent al stânelor). având aspectul unor defilee înguste. în NE culoarul de văi Ceremuşul Alb-Suceava superioară. aparţinând cuverturii mezozoice a cristalinului. Acestor activităţi li se adaugă culturi montane. Identitatea ei (Culmea Suhardului. 1973). Moldova şi Bistriţa Aurie. Maieru (peste 5. Cârlibaba. O r o g r a f i c sunt reprezentaţi prin trei culmi. Rodna. Munţii Bistriţei Aurii constituie o subunitate destul de controversată în literatura de specialitate. însuşi regimul de protecţie şi de acces în rezervaţia Pietrosul sunt slab controlate.) şi unde densitatea medie ajunge la 40 loc/km2. destul de monoton.Maramureşului. cu reflex până în specificul umanizării.Valea Mare. calcar cristalin (marmoră) de la Cormaia. Culmile sunt netede sau foarte larg bombate. culmile menţionate sunt atribuite de către contestatari în parte M.000 m.Barbu. uneori . capacităţile de cazare în aria montană propriu-zisă sunt insuficiente (cabanele de sub Puzdrele şi Pietrosu. În constituţia g e o l o g i c ă domină rocile din seria epimetamorfică de Tulgheş. în SV valea Coşnei îi separă de M. nu s-au făcut amenajări pentru sporturi de iarnă (cu excepţia celor de la Borşa). însă la un nivel superior celui actual. greoi. în parte Obcinelor Bucovinei. în N masivul Tomnaticul îi prelungeşte dincolo de frontiera naţională.Rodnei.Sîrcu. Pe aflorimentele de calcare.Rodnei este redusă. 43 U m a n i z a r e a M. 1976. Sub aspectul activităţilor economice. argumentată în 1971 de către I.Bârgăului) sunt prezente roci sedimentare (dolomite. calcare. P o z i ţ i o n a l. cabana „Farmecul pădurii” de pe valea Cormaia şi mica staţiune Sângeorz sunt mult sub nivelul potenţialului turistic natural al masivului). Sunt foarte caracteristice la această altitudine. se înşiruie sate mari . fie integral negată (N. cu debite de 140. Culmea Ţapului şi Obcina Lucina-Mestecăniş). cea mai înaltă (1931 m. pe versantul sudic. Spre S domină Ţara Dornelor. carbogazoase. r e l i e f u l acestor munţi este masiv. iar ca distribuţie spaţială prezintă acelaşi caracter asimetric al datelor naturale : este localizată în ariile marginale. Relativ recentă este şi valorificarea. iar în partea sudică micul oraş Sângeorz-Băi are o funcţionalitatea predominant balneară. de vârstă triasic-jurasic-cretacic inferior şi cretacic superior-eocen. cu precădere spre baza versantului sudic unde. spre SE valea Putnei îi separă de M.Rodnei rămâne totuşi strâns legată de valorificarea turistică a potenţialul său natural. cu o singură arie depresionară. Văile pri ncipale sunt adâncite mult sub nivelul culmilor (uneori cu pete 400 m).Rodnei. peste 4. a apelor minerale (bicarbonatate. Numai în extremitatea nord-estică şi în cea sud-vestică (spre contactul cu M. dolomite şi conglomerate mezozoice. rece şi umedă). Maieru şi de pe Valea Fântânii. Telciu (pe Sălăuţa. orientate NNV-SSE : culmea Suhardului. relieful are contururi mai variate. începută la Rodna şi Valea Blaznei din perioada medievală. derivând din suprafeţele de nivelare Cerbu şi Mestecăniş. în special în sectoarele uşor lărgite. Caracteristicile lor de ansamblu. în lungul văii Someşului Mare. flişului intern şi – respectiv – flişului transcarpatic. Exploatarea lemnului este foarte intensă. dacit şi andezit de la Valea Vinului.Bistriţei mijlocii. Conform unor criterii foarte diferite. impuse în primul rând de omogenitatea geologică (mai accentuată decât în unităţile precedente) şi de poziţia accentuat internă (au un singur contact. pledează însă pentru unitatea lor. foarte redus.Moldova superioară îi separă de Obcinele Bucovinei. bazată pe fâneţe. A. sulfuroase.a. ca şi o veche preocupare minieră (extracţia minereurilor de sulfuri complexe şi de pirită. Roşu. Activităţile turistice sunt modeste. dar şi pe păşunile situate uneori până la 1. spre exemplu Omul.

856 m) între Putna şi Bistriţa. la Fundul Moldovei şi ale minereului de fier (impregnat în calcare şi dolomite triasice). Coşna ş. cu pădure masivă şi lipsite de sate. pe lângă satele de vale s-au format şi aşezării risipite de plai (spre exemplu. În prezent lemnul extras se evacuează prin transport rutier.Rarău. În M. de la confluenţa cu Bistricioara şi până la confluenţa cu Colbul. formate probabil în condiţii periglaciare. piramide etc.551 m). în partea de vest a depresiunii Fundul Moldovei şi la izvoarele Sucevei). În afară de molid. în herghelia de la Lucina). Un drum transmontan leagă aşezările Cârlibaba şi Izvoarele Sucevei. de asemenea. În locurile cu apă stagnantă s-au format turbării oligotrofe.a. similară genetic şi parţial colmatată. iar în est valea Bistriţei. care au modelat un substrat destul de neuniform ca rezistenţă. pădurile de conifere mai au pin. cel mai probabil datorită deficitului de precipitaţii impus de poziţia internă.778 m) între Bărnărel şi Barnar. ale sulfurilor complexe (pirite şi calcopirite cuprifere). S t r u c t u r a l şi l i t o l o g i c sunt alcătuiţi în cea mai mare parte din cristalin epimetamorfic de Tulgheş (şisturi sericitoase.). care îi separă de M. Unele sate.a. pe suprafeţe foarte restrânse. cloritoase ş. între Breaza şi Botuş. Grinţieşul Mare (1. tisă şi zadă. Dadu.859 m) între Neagra Boştenilor şi Borca. Pe faciesurile mai puţin rezistente ale cristalinului şi pe fliş. Se cresc bovine de rasă. Seria cristalină mezometamorfică de Rebra-Barnar (paragnaise. apoi Colbul şi Izvorul Giumalăului îi marchează limitele cu M. pe conglomeratele şi calcarele eocene din sud-vest. în rezervaţia naturală Răchitaşul Mare este protejată cea mai mare suprafaţă cu Arctostaphylos uva-ursi din ţară (91 ha). una dintre acestea favorizând şi conservarea unui areal însemnat de Betula nana aflat.) are o răspândire subordonată. Lucava). Grinţieşul Broştenilor (1. Altitudinile în general modeste nu favorizează climatic vegetaţia subalpină. munţii aceştia se desfăşoară aproape integral în nivelul pădurii de conifere. cât de aceeaşi poziţie în interiorul masei montane.Stânişoarei şi M. în sud se întind până la valea Bistricioarei. considerată de origine nivală. În Lucina. văile au sectoare scurte de chei (Moldova. În extremitatea sud-vestică. apar şi formaţiuni de fliş cretacic.734 m) între Barnar şi Neagra Broştenilor. culmea numită sugestiv Ouşorul (1639 m) domină aria depresionară alăturată.Maramureşului. prezentă doar pe suprafeţe restrânse cu jnepeniş. formate în legătură cu exploatările miniere (Iacobeni) sau cu cele forestiere (Şesuri). De asemenea. în vest domină aliniamentul de depresiuni din ulucul central – Ţara Dornelor.a. turnuri. Răspândirea mare a cristalinului epimetamorfic a permis adâncirea destul de puternică a văilor . când se şi plutărea pe Bistriţa Aurie. Sunt foarte frecvente mantale de grohotişuri fixate. în regim de rezervaţie naturală. micaşisturi ş. în unele masive de pe dreapta Bistriţei. Influenţele climatice vestice fiind mult mai slabe decât în M. cu stânci izolate. care străbat munţii de la NV spre SE sub forma unui dyke intrus în timpul orogenezei baikaliene. aflorând insular.Bistriţei Aurii glaciaţia cuaternară nu a avut efecte morfologice. mai ales în bazinele Moldovei şi Sucevei unde. brad. cu prelucrare primară la Iacobeni. O r o g r a f i c se prezintă ca un aliniament montan orientat NNV-SSE. în trecut încă mai intensă..791 m) între Bistriţa şi Bărnărel. Locul principal în activităţile economice este deţinut de exploatarea lemnului. foarte productive şi cabaline pentru tracţiune (cai huţuli. datorită rigorii termice impuse nu atât de altitudine. Sub vârful Omul se află o depresiune circulară. la confluenţa cu Bistricioara.Hăghimaşului.) mai puţin rezistent. 44 ruiniform. cristalinul este acoperit de resturi ale cuverturii de calcare şi dolomite triasic-jurasice dispuse în structură sinclinală. În extremitatea sud-vestică a aliniamentului se află Munceii Tulgheşului (1. bazinele superioare ale Ţibăului şi Cârlibabei sunt sălbatice. cu excepţia unor cuarţite şi metatufuri. este citată şi în culmea Ţapului. Spre sud-est. fagul nu pătrunde decât izolat. ca acelea de pe valea superioară a Bistriţei Aurii. Condiţiile climatice destul de aspre şi solurile predominant forestiere nu permit decât culturi nepretenţioase. La traversarea calcarelor şi a dolomitelor triasice. Pietrosul Bistriţei (1.758 m) între Borca şi Bistricioara. Drăgoiasa.Rodnei şi M. prin nordul Lucinei. O altă depresiune. În schimb. numai în culmea Suhardului. la Delniţa. Din perioada administraţiei austriece au început şi exploatările minereului de mangan (lentile de carbonaţi din cristalinul de Tulgheş) din minele Arşiţa. Sub aspectul v e g e t a ţ i e i. Budac (1. Cele mai rezistente roci sunt porfiroidele de Pietrosul. Barnar (1. sunt relativ noi.a. În terenul agricol cele mai reprezentative sunt fâneţele. R e l i e f u l predominant este generat de râuri. fragmentat în masive de către Bistriţa şi afluenţii săi de pe dreapta : Giumalău (1. în prima parte a cuaternarului. U m a n i z a r e a este mai avansată în ariile marginale. Nepomuceni. Munţii Bistriţei mijlocii sunt limitaţi în nord-vest de valea Putnei. Bilbor. s-au format depresiuni de eroziune diferenţială (Fundul Moldovei ş.

Neagra Broştenilor. Cele două înşeuări cărora le corespund 7 La originea petrotipului „ditroid” (sienit cu nefelin şi sodalit). la Zugreni. cinci-degete (Potentilla auraea). a masivelor de pe dreapta Bistriţei. 1931. Cercetările mai noi (I. identificate pe suprafeţele de nivelare. este ocrotit cocoşul-de-munte. acelaşi caracter al văii repetându-se şi la Toance. Substratul g e o l o g i c este alcătuit predominant din cristalin epimetamorfic de Tulgheş acoperit fragmentar. R.descris pentru prima dată în literatura geologică internaţională (Zirkel. Bistricioara). 1936) această situaţie se explică prin antecedenţa văii Bistriţei.Nordon. adesea cu aspect de plai. Aceeaşi motivaţie litologică au şi cheile Barnarului. amont de gura Barnarului. Relieful de modelare ciclică este clar reprezentat la nivelul suprafeţei miocene Cerbu (1. detaşată de eroziune din masa catenei vulcanice.Tulgheşului. Un peisaj morfologic mai variat. spre sud- vest obârşiile lor aflându-se dincolo de linia altitudinilor maxime. aceşti munţi domină depresiunile Borsec. cât şi pe unii afluenţi (Neagra Broştenilor. Conform cercetărilor geomorfologice mai vechi (A. În acelaşi sens pledează şi meandrele adâncite. Relieful cel mai modest ca altitudine se află pe stratele de Bistra şi de Sinaia din flişul situat în extremitatea sud-estică. creţişoară (Alchemilla vulgaris). în aria centrală a munţilor. Limita lor nordică este marcată de valea Bistricioarei. Suprafaţa pliocenă Mestecăniş este mai fragmentată. Borca. munţii aceştia au fost accesibili mai mult în ariile marginale.Mayer. Barnar. Aceeaşi poziţie în interiorul masei montane explică asprimea condiţiilor c l i m a t i c e. deosebit de accesibile şi datorită aspectului de cupole largi în partea lor înaltă. datorită cărora v e g e t a ţ i a forestieră este aproape integral de conifere (molid. pe care se înşiră sate răsfirate. orientate spre exploatarea (de veche tradiţie) a lemnului şi creşterea animalelor.Ceahlău şi M. în vârstă de aproximativ 130 ani. Numai marginal. pin). s-a format pe sedimentarul carbonatic din M.a.567 m în vârful Piatra Şipoşului. care a evoluat mai uşor în şisturile clorito-sericitoase ale seriei cristaline de Tulgheş. 1866). afin. cel dintre Chirilu şi Crucea. din M. brad. pe metatufurile acide din seria de Tulgheş (Barnarul. confirmată de orientarea afluenţilor ei în lungul unor vechi culoare. parcurgând tronsonul său cel mai îngust (în porfiroide. spre est şi sud de calcare triasic-jurasice. Sub aspectul u m a n i z ă r i i. Borca). între Giumalău şi Pietrosu). 45 (până la 1. Cea mai interesantă (şi complicată) problemă a reliefului acestor munţi este evoluţia reţelei de văi. pe cuarţite dure (Giumalăul) şi pe calcare cristaline (Budacul). merişor şi cu o serie de plante cu flori. Atât Bistriţa. foarte slab valorificate. Originalitatea constituţiei geologice este dată de prezenţa puternicului masiv de sienit nefelinic7 de la Ditrău. fiind reprezentat prin culmi mijlocii şi chiar mici. cu pereţi abrupţi. Deşi în mod natural vegetaţia subalpină n- ar fi putut acoperi suprafeţe prea mari. în interferenţă cu tufărişuri de jneapăn.000 m). intrus în masa cristalină în liasic. deşi nu prea înalţi. În ansamblu relieful este greoi. Pe o suprafaţă de 315 ha se află un arboret aproape pur de molid. . în special în Giumalău şi Budacul. ca şi cele sulfuroase sulfatate (Broşteni. clopoţei-de-munte (Campanula abietina). ceea ce crea altădată mari dificultăţi plutăritului. pe Bistriţa. Înălţimile cele mai mari s-au conservat pe porfiroidele de Pietrosul (Pietrosul).Voşlăbenilor) faţă de cea nordică (1. R e l i e f u l este. Activităţile economice sunt cele tipic montane. dar şi în partea înaltă. tipice pajiştilor subalpine – degetăruţ (Soldanella montana). cu măguri ş. lipsit de personalitate.544 m în vârful Prişca. în special în Poiana Ciungilor. Pentru dimensiunile şi vârsta arborilor. mai pitoresc.Ditrăului). spre exemplu. pentru păşunat. ceea ce confirmă prezenţa bazinului ei încă din sarmaţian. spre vest şi sud-vest. pasul Pângăraţi şi valea superioară a Oltului îi separă de M. În acest codru. cât şi afluenţii săi (Barnarul. Mai recente au fost exploatările de sulfuri complexe de la Barnar şi Grinţieş şi de oxizi de uraniu de la Crucea. Pe valea pârâului Borca sunt şi izvoare minerale carbogazose-feruginoase. pentru diversitatea şi vigoarea formaţiunilor vegetale din aria de interferenţă a pădurii cu tufărişurile subalpine. din M. 1968) aduc în plus argumentul unor elemente de rocă vulcanică prezente în depozitele sarmaţiene de la debuşeul extracarpatic al Bistriţei. mai greu de identificat. Bistricioara) sunt orientate transversal. masiv. în lungul văilor Bistriţei şi Bistricioarei. la partea înaltă a versantului nord-vestic al Giumalăului. În est valea Putnei.Donisă. iar spre nord-vest. însăşi Bistriţa. în perimetrul unei arii de 210 ha. prin despădurire au fost extinse mult pajiştile secundare. spre nord-vest de formaţiunea vulcanogen-sedimentară a eruptivului neogen.Hăghimaş. în general. cu altitudini uşor mai mari în partea sudică (1.500 m). Munţii Giurgeului continuă spre sud axul cristalino-mezozoic. Grinţieşul Mare). pe latura vestică a Giumalăului. a fost instituit regim special de protecţie pentru Codrul secular Giumalău-Valea Putnei. Giurgeu şi înşeuarea dintre depresiunile Giurgeu şi Ciuc. La traversarea unor roci dure văile sunt puţin evoluate. atât pe Bistriţa. care străbat aproape perpendicular structurile cristalinului. pe văile Bistriţei şi Bistricioarei avansează pădurile de fag şi molid. dar şi sectoarele de vale largă ca. în bazinul superior al pârâului Putna. Grinţieşul Broştenilor.

în apropiere de Fagul Cetăţii. Asprimea c l i m a t i c ă indusă de poziţia internă este uşor diminuată de altitudinea mai redusă. pădurea fiind înlocuită pe arii întinse cu fâneţe. jurasice şi cretacic-inferioare. doar pe valea Bistricioarei prezentându-se sub formă de amestec al molidului cu fag. Spre nord-est şi nord valea Sadovei şi valea Moldovei (în sectorul de la Câmpulung Moldovenesc) îl separă de Obcinele Bucovinei. în contrast cu sectoarele mai largi. în perioada postbelică. spre valea Bistriţei şi în est. în parte în poziţie normală (autohtonă). mai scundă decât în ariile montane de la nord. relieful carstic este relativ slab dezvoltat. turnuri. prelucrarea primară a minereului (concentrarea) realizându-se la Bălan. în parte în pânză de şariaj (pânza transilvană). cu concreţiuni de calcit şi aragonit. Există o peşteră de mici dimensiuni şi greu accesibilă (Peştera Liliecilor) la baza Pietrelor Doamnei. cuarţie ş. P ă d u r e a.Voşlăbenilor). iniţial masivă. Aflorimentele de roci mai dure în lungul văilor au determinat formarea unor mici sectoare de chei. satele s-au format atât în lungul văilor cât şi pe plaiurile înalte. în cea mai mare parte ale sătenilor din depresiunea Giurgeului. în jurul altitudinii de 1. U m a n i z a r e a este destul de densă. Accesibilitatea permisă de altitudinile mici şi caracterul domol al culmilor a stimulat însă poienirea puternică. 1. Mureşului şi Oltului. 1. în care sunt cuprinse şi blocuri de calcar. Singurul element mai deosebit este peştera Şugău. aflorează numai în zonele marginale (în vest. pe stânga Moldovei şi Runcu-Bodea. secţionată de micul defileu al Moldovei dintre Pojorâta şi Sadova şi de o serie de afluenţi de pe dreapta ai Moldovei (Mesteacănul. conformă în linii mari cu axul sinclinalului (NNV – SSE) şi cu dezvoltarea masivă a calcarelor. Izvorul Mureşului. folosite ca materiale de construcţii şi ca fondant în siderurgia din diferite centre industriale ale ţării. există numeroase izvoare minerale. Nu se constată diversificări morfologice nici pe insulele de calcare. Această masă de roci sedimentare este dispusă într-o structură foarte complicată. V. spre văile Slătioara şi Brăteasa). înălţată între planuri de falie sub forma unei imense inversiuni de relief (sinclinal înălţat). mai puternic dezvoltată în cristalin. Se mai exploatează calcare cristaline şi sedimentare (la Sândominic.000 m. variată. Pietrele Doamnei ş. culmile se înscriu în suprafaţa de nivelare Cerbu.a. Sub aspect economic.500 m.Stâ nişoarei. deschise în depozitele predominant argiloase şi argilo-marnoase de fliş. În cea mai mare măsură masa montană este constituită însă din cuvertura sedimentară. rece şi umedă). Pe o suprafaţă relativ restrânsă el reprezintă partea cea mai pitoresc individualizată a marelui interfluviu montan Bistriţa-Moldova. către depresiunea Giurgeului (chiar dacă şi această este o depresiune internă. detaşate din masa de fliş. şi de exploatarea sulfurilor complexe (în principal pirite cuprifere) din cristalinul de Tulgheş.. Vârfurile cele mai înalte au rezistat pe calcare (Rarăul.a. spre bazinele Bistriţei. larg vălurite. gresii şi conglomerate jurasic superior-cretacic-inferioare). Spre sud-vest şi vest valea Bistriţei. mesteacăn. Este posibil ca unele turnuri de . precum şi dintr-o masă de fliş grezo-argilos cretacic superior. Datorită discontinuităţilor din masa de calcar. Spre depresiunile Giurgeu şi Ciuc. şi epimetamorfic. sculptate în calcare recifale masive din cretacicul inferior).Bistriţei Mijlocii şi M. a cristalinului (calcare şi dolomite triasice. mai înaltă în partea centrală (1. Voşlăbeni şi Lăzarea. F u n d a m e n t u l cristalin mezometamorfic. iar spre sud-est valea Holda. piramide de dezagregare etc. 46 pasurile Ditrău şi Pângăraţi nu coboară prea mult sub nivelul general al culmilor. la Fagul Cetăţii (M. formată în calcare cristaline.474 m în Bâtca Oblâncului). care închid spre sud-vest depresiunea (lărgirea) de la Câmpulung Moldovenesc. şaua Aluniş şi culoarul de văi urmat de Slătioara şi Brăteasa. este dominată tot de conifere. acoperite cu gospodării risipite şi hodăi de fân. văile sunt puţin adâncite şi au versanţi domoli. generând o mare varietate locală a reliefului. de Tulgheş.Mihăilescu (1963) identifică şi suprafaţa Mestecăniş. rupte din depozitele mai vechi. afluenţi ai Suhăi Bucovinene. văile pâraielor Colbu şi Piciorul Stânei şi valea Moldovei (între Breaza şi Fundul Moldovei) îl despart de M. În sectoarele mai înalte.176 m. conturează limita faţă de M. Valea Seacă. Masivul Rarău constituie un fragment deosebit de interesant al sinclinalului marginal extern al axului cristalin. Izvorul Alb ş.302 m.a. repezişuri şi cataracte în albii. arin ş. Bistriţei Aurii. în general la altitudinea de aproape 1.) într-o serie de muncei (Muncelul. fiind orientată divergent. Modelarea externă a mai pus în evidenţă numeroase alte blocuri de calcare mai vechi. cu importante mineralizări de sulfuri complexe. în special pe flancurile cupolei sienitice de la Ditrău. Reţeaua de văi nu prezintă corespondenţe structurale. ca şi de deschiderea spre vest. este dublată de o culme secundară. pe dreapta râului).a. Spre nord-est. preponderent carbogazoase. cu peisaje ruiniforme. încă insuficient valorificate.651 m în vârful Rarău) şi mai scundă în sud-est (1. creşterea tradiţională a animalelor şi exploatarea lemnului au fost însoţite. pe depozite grezo-conglomeratice jurasic superior-cretacic inferioare. Populaţia are o structură etnică neomogenă (români şi secui). R e l i e f u l se prezintă sub forma unei culmi principale. În aceeaşi aureolă mofetică a catenei vulcanice. cu gnaise oculare de Rarău.

vulturică (Hieracium pojorâtense). Ursului. 2002). 47 calcar să fie reminiscenţe ale unui endocarst prăbuşit. în cuptoare mici. Pajiştile din Rarău sunt secundare. la 1. conglomerate.500 m – 1. străbătută de aceleaşi gnaise oculare. orientate NNV-SSE. folosit – în parte chiar de către localnici. fiind petece de acoperire din pânza transilvană. spre Giumalău. . reducând corespunzător efectele altitudinii asupra umezelii aerului. floare-de-colţ. tisă). încă din 1905. ocupând o arie mai întinsă şi având o morfologie mai variată.100 m. spre partea înaltă a Rarăului şi din valea Moldovei. M. de şosea. frecvenţa oronimului „arşiţă”demostrând intensitatea despăduririi. Importanţa turistică a Rarăului este sporită şi de poziţia nodală. pe valea Moldovei. paltin. dar într-o poziţie mai sudică. cel vestic mai larg iar cel estic mai îngust. suprafaţa Cerbu este identificată la 1. Spre sud se întind până la pasul Ghimeş. în special în sezoanele de tranziţie (C. Todirescu). mesteacăn. Bistriţei mijlocii. Dămuc. cu o asimetrie sensibilă între versantul sud-vestic şi cel nord-estic Specificul climatic se reflectă în structura v e g e t a ţ i e i. În relieful de modelare ciclică. având valori medii anuale de 2 0 C. unităţile principale fiind la Câmpulung Moldovenesc şi la Pojorâta. pe cele două flancuri ale sinclinalului. În aria Rarăului se exploatează şi destul de mult calcar. pe pârâul Chiril. Exploatarea principală este la Leşul Ursului. ca şi pe văile unor pâraie – Pârâul lui Ion. Acelaşi rol stimulativ îl are şi hotelul alpin de sub Pietrele Doamnei. prelungindu-se spre est pe culmile Bâtca Leşii. peisajul masivului fiind deosebit de atractiv. Pârâul Caprei. suprapuse în orogeneza austrică wildflişului. Acoperă împreună o suprafaţă de 854 ha de pădure de amestec. La staţia meteorologică Rarău. Rarăul este un masiv destul de intens u m a n i z a t Pe versantul dinspre valea Moldovei şi în aria cu relief scund dintre culmea secundară Runcu-Bodea şi culmea principală. Munţii Hăghimaş sunt aşezaţi între valea Bistricioarei.Giurgeului şi un culoar identic în est. Se extinde pe versantul estic al vârfurilor Popchii Rarăului. C l i m a prezintă unele particularităţi determinate de poziţia mai estică faţă de axul Carpaţilor Orientali. prin forme-martor (Rarăul. pe Izvorul Alb. Depozitele carbonatice jurasic-superioare au o dispoziţie anormală. care îi separă de M. Suprafaţa Mestecăniş. unele endemice sau rare – papucul doamnei.-V. deschise în perioada postbelică. sau care îl înconjoară pe la est – Câmpulung-Stulpicani-Holda. urmat de Pintic. Bâtca-cu-Plai şi Bâtca Neagră. ceea ce măreşte efectul influenţelor continentale.Rusu. pe aflorimentele de calcar. ca şi formaţiunea de wildfliş a cretacicului inferior. Pe versanţii dinspre Bistriţa şi Suha sunt caracteristice satele de vale. care permite excursii radiale. pe sub şeaua Aluniş. Sub aspect g e o l o g i c fundamentul cristalin aflorează sub forma a două benzi puternice. foaie grasă (Pinguicula alpina).70 C în ianuarie şi 11. constituită din argile şi nisipuri cu blocuri de roci diferite. din care se disting calcarele şi dolomitele triasice şi jurasice. activă şi în prezent prin dezagregare mecanică şi procese de solifluxiune.80 C în august. La nivelul acestei păduri de amestec (între 800 m şi 1. în nord. Ciurgău şi Slătioara. dincolo de care se află M. pe lângă cambisolurile brune eu-mezobazice şi spodosolurile de sub pădurea de conifere. cu exemplare deosebite de molid şi fag. la flotaţia de la Tarniţa şi apoi concentratul obţinut fiind trimis la Frasin. -7. În învelişul de s o l u r i. Vatra Dornei etc.Tarcăului şi M. din valea Bistriţei. ca şi în Rarău. Circulaţia turistică a fost stimulată prin deschiderea drumurilor modernizate care traversează masivul. tradiţionale – la fabricarea varului. în pânză de şariaj. iar în ariile mai joase pentru fâneţe. iar temperatura aerului subliniază acelaşi continentalism. Caracterul geliv al rocilor din substrat şi altitudinea modestă a masivului au fost favorabile numai modelării periglaciare. la rândul său. în vest. pin. căruia i s-a adăugat mai târziu rezervaţia naturală Todirescu. în amestec pe versanţii estici şi pe culmile mai scunde dinspre bazinul Moldovei cu fag. breccii şi klippe de calcar tithonic-neocomiene. acesta fiind. În ansamblu. defileul de la Zugreni al Bistriţei. spre aceeaşi parte. reprezentată prin păduri de conifere (molid. pe lângă exploatarea pădurii şi creşterea animalelor (în special bovine de rasă) sunt importante şi exploatările de minereuri neferoase (sulfuri complexe) şi de baritină. În partea înaltă sunt folosite ca păşuni. Partea axială a sinclinalului este din depozite mezozoice masive. în medie multianuală precipitaţiile nu depăşesc 910 mm. repetă peisajul natural al Rarăului. Predomină seria mezometamorfică de Hăghimaş-Rarău-Bretila. distribuite spaţial în conformitate cu etajarea morfoclimatică şi asimetria climato- vegetală menţionată. Valea Rece şi cursul superior al Trotuşului. gospodăriile şi hodăile sunt risipite în fâneţe. tulichină (Daphne mesereum). prima rezervaţie forestieră din ţară – Codrul secular Slătioara. Sub aspect economic. sunt caracteristice areale de rendzine.600 m. Todirescu şi Arşiţa Rea.320 m) s-a organizat. minereul transportându-se printr-un tunel de cale ferată îngustă. Turismul este activ. care a creat haosuri de blocuri şi trene de grohotiş (în cea mai mare parte stabilizate). brad. culoarul longitudinal de văi urmat de Putna şi de Oltul superior. arbuşti şi multe plante cu flori. care îi separă de masivul Ceahlău.000 m – 1. include partea superioară a culmilor marginale dinspre bazinul Moldovei.Ciucului.

cu caracter de cuestă. 1971) culmea Curmăturii. la sfârşitul pliocenului şi începutul cuaternarului. de asemenea. în sinclinalul Hăghimaşului s-au depus conglomerate cenomaniene. sedimentele mezozoice (calcarele. cu multe lapiezuri. unele stabilizate. Suhardului (care culminează la nord-vest de Lacul Roşu în Licaş. dovedesc rolul însemnat al proceselor periglaciare în geneza şi evoluţia reliefului. În schimb. orientată transversal şi secţionând structurile masive de calcare mezozoice într-unul dintre cele mai spectaculoase sectoare de chei din ţară.200 m. dolomitele şi conglomeratele. Mai bine reprezentată este suprafaţa pliocenă Mestecăniş. a Bicazului.000 – 1. destul de numeroase şi cu debite permanente dovedesc existenţa unor cursuri subterane importante. În lungul său se înşiruie cele mai mari înălţimi – Hăghimaşul Mare. în timp ce pe cristalinul epimetamorfic relieful este mai estompat. care formează culmea Curmăturii. În nord. la altitudinea de 1. 1. dominând printr-un abrupt impresionant (de peste 800 m). În M. pe atunci împădurite până în firul apelor. între Putna. mai scundă (1. la 1. în special) rezistând mai bine la eroziune. probabil în consecinţa climatului mai sărac în precipitaţii din partea centrală a Carpaţilor Orientali. R e l i e f u l este relativ lipsit de unitate. care uneau mai multe avenuri şi ale căror plafoane s-au prăbuşit. Hăghimaşul Negru (1. fiind paralele culmilor. se lărgeşte sub forma unei depresiuni. cea miocenă secţionând sub formă de platouri structural-erozive (I. valea Oltului. Geneza cheilor pare să fie relativ recentă. între Bicăjel şi Dămuc se află culmea Dămucului. În M. Aceasta a barat văile mai multor pâraie din bazinul superior al Bicazului (Pârâul Oii. săpat în calcare jurasic superior – cretacic-inferioare. unele încă mai spectaculoase (cheile de pe cursul inferior al Şugăului).566 m). Flancul vestic al sinclinalului. este mai înalt. pe versantul vestic al culmii Ghilcoşului. cea de la Trei Fântâni. cu orientare longitudinală. Lacul a inundat astfel pădurea. în apropiere de cheile Şugăului. ai cărei arbori s-au păstrat în parte. altele extrem de active . Culmea principală (Curmătura.435 m).773 m). doline. prezentându-se sub forma unui ansamblu de culmi oarecum independente. Sub aspect c l i m a t i c. la aprox. Un rol important în formarea acestui sector l-au avut procesele carstice. Aproape toate văile au orientare longitudinală. care se succed în lungul cheilor..Hăghimaş nu există relief glaciar. Postaustric. format în 1837 prin alunecarea unei mase mari de argile cu blocuri.792 m în vârful Hăghimaşul Mare) este situată între văile Oltului şi Bicăjelului şi se continuă spre sud prin culmea mai scundă Naşcalat (1. aşa cum sunt cele de la confluenţa Bicăjelului cu Bicazul. atât în prima parte a cuaternarului. .Bojoi. Tectonica de înălţare şi acţiunea diferenţiată a modelării externe asupra substratului geologic foarte variat au dat Hăghimaşului aspectul unui mare sinclinal suspendat. nereuşind acordul de ritm al evoluţiei cu valea principală. Licaşul şi Suhardul). pânza bucovinică. Carstul de suprafaţă este bine reprezentat. este sculptată în wildfliş şi cristalin epimetamorfic. cu pereţi verticali. poziţia centrală menţionată şi altitudinea nu prea mare fac ca precipitaţiile să nu depăşească decât cu puţin o valoare medie de 1. cu cataracte şi chiar mici cascade. Resurgenţele.675 m) iar spre est. Tronsoanele cu versanţi în surplombe au evoluat din traseele unor cursuri subterane.000 mm/an. 48 ultima secvenţă sedimentară a unui alt domeniu tectonic. Bistricioara şi Bicaz se află M. înalţi de 200 – 400 m. chiar depresiuni care au fost considerate polii (Poiana Albă) etc.700 m. sectoare de chei. aproape de Pârâul Caprei şi Munticelu. datorită grosimii mai mari a calcarelor jurasice.a. Pârâul Roşu. valea superioară a Bicăjelului.Vithavaşul ş. ca rezultat al adâncirii puternice a reţelei de văi în consecinţa înălţării determinate de orogeneza valahă.) sunt formate pe calcare jurasic-superioare sau pe conglomerate cretacice (Highişul). Culmea Dămucului. Contrastează numai valea principală. ecranată spre vest de catena vulcanică. martori de carstificare (hum-uri). Piatra Singuratică. Evoluţia ciclică a reliefului a generat suprafeţe de nivelare. 1. În aceleaşi depozite friabile ale wildflişului.a. iniţial probabil mult mai masive.Suhardului înălţimile cele mai mari (Licaşul. Cel mai interesant aspect h i d r o g r a f i c este introdus de Lacul Roşu. în partea de est. ulterior îndepărtate parţial prin eroziune. În lungul acestora sunt multe ruperi ale profilului longitudinal. Astfel au rezultat şi unele blocuri de mari dimensiuni. Pârâul Calului. între care se află înşeuări. un mare lac de baraj natural. amont de angajarea râului în cheile din sectorul inferior. determinată de acelaşi impuls tectonic al orogenezei valahe. Singurele accesibile sunt câteva peşteri mici – Toşorog. petrificaţi prin silicifiere. Uneori văile secundare rămân uşor suspendate. cât şi în perioada actuală. care par să aibă o motivaţie tectonică (falii transversale). dar endocarstul este greu accesibil şi puţin cunoscut. ş. mantale groase de grohotişuri. care evidenţiază diferenţele de duritate ale rocilor din substrat. Alţi afluenţi parcurg. în care se încadrează majoritatea interfluviilor secundare. cea mai scundă.

are contururi şterse. Aspectul plan al intefluviilor montane a sugerat prezenţa suprafeţei de nivelare Poiana Mărului (echivalentă nivelului Mestecăniş). în special în aria de la izvoarele Trotuşului. Învelişul sedimentar mezozoic este predominant calcaros şi dispus în petece de acoperire. în nord.294 m (Măgura Codlei). U m a n i z a r e a este avansată. Constituţia g e o l o g i c ă este extrem de complexă. cum sunt cele dinspre valea Oltului. cu gospodării izolate în fâneţe. Dămuc. în partea central-vestică (M. Culmea Curmăturii. în Poiana Ală. Agrostis tenuis ş.Harghita. în ansamblu. locuind în grupări de stâne. de la Racoşul-de-Jos (Comana. iar culmile frecvent plane.. atractivă prin caracterul spectaculos al cheilor. 1. bazalte. asigurate de prezenţa masivă a substratului calcaros. formate din asociaţii de Festuca pratensis. Din abrupturile lor marginale se detaşează coloane prismatice. izolaţi în sud-vest prin expansiunea eruptivului neogen. pentru unitatea de la Bicaz-Taşca. demonstrând acelaşi caracter recent al înălţării (romanian- pleistocen) şi în M.104 m. relativ înalt (vârful Cetăţii. sunt un ansamblu de culmi cu înfăţişare destul de diferită.Giurgeu). Etnic populaţia este mixtă (români şi secui). Pe stâncile de calcar cresc floarea-de-colţ. Nu este valorificat nici potenţialul agroturistic al ariei montane de la izvoarele Trotuşului. pin – în special pe substrat calcaros. orientat în lungul unui vechi culoar de legătură între lacurile pliocen-superioare – pleistocene din Ţara Bârsei-Trei Scaune şi Depresiunea Făgăraşului.000 m. Turismul este destul de intens pe valea Bicazului. vest şi nord. R e l i e f u l format pe acest tip de substrat este greoi. Ocupaţia de bază constă în creşterea animalelor (ovine. 49 Cea mai mare parte din v e g e t a ţ i e este constituită din pădurea de conifere (molid. În legătură cu efectele morfologice ale acestei înălţări. pentru păşune. Putna) şi în depresiunea Trei Fântâni. Pe alocuri aceasta este acoperită cu depozite lacustre din pliocenul superior. tufuri bazaltice). Pajiştile sunt însă extinse artificial.Perşani. 1929). tufe de Saxifraga ş. aflorează numai pe suprafeţe restrânse. pe calcare a evoluat şi un complex carstic – cheile Vârghişului şi o succesiune de peşteri. campanule. cu deschidere pe versanţi. aparţinând atât formaţiunii vulcanogen-sedimentare. tronsonul transversal al văii Oltului între Augustin şi Bogata (defileul de la Racoşul-de-Jos) a fost interpretat ca antecedent (N. dintre Hăghimaşul Mare şi Hăghimaşul Negru). O r o g r a f i c. fiind înlocuită de tufărişuri subalpine. bovine şi cabaline).Orghidan. specii de garofiţe sălbatice.a. în special pe văile marginale (Trotuş. cât şi erupţiilor subaeriene (andezite. Pe conglomerate este caracteristic un relief ruiniform. în special în sud-est. dotată cu o singură cabană modestă (la Piatra Singuratică) şi numai temporar accesibilă. redusă. Sunt însă şi numeroase aşezări risipite. Relieful format pe eruptiv se prezintă sub forma unor platouri aproape plane. iar în NNE trec gradat spre M. Bogata). în schimb. Cele mai mari pajişti secundare. integral epimetamorfic. Numai în extremitatea sud-estică se realizează altitudinea de 1. Pârâul Caprei.Apuseni. în apropierea lacului. la altitudinea de 900 m – 1. Munţii Perşani. prefigurând mozaicul petrografic al M. La 930 m. În nord. Produse ale magmatismului neogen-cuaternar acoperă cristalinul pe arii însemnate. În treimea lor nordică sunt traversaţi de Olt.Văile sunt adâncite cu 200 m – 500 m dar versanţii sunt domoli. Pe lângă solurile zonale (soluri brune acide şi spodosoluri). gresii şi conglomerate asemănătoare celor din Bucegi. se dezvoltă pe suprafeţe apreciabile soluri brune eu-mezobazice şi rendzine. cu posibilităţi de practicare a alpinismului şi sporturilor de iarnă. În extremitatea sudică sunt iviri de pirite cuprifere (în continuarea structurilor din M. se desfăşoară pe direcţie NE-SV. pe plaiuri.000 m). prin originalitatea Lacului Roşu şi a peisajului. în aria Lueta-Chirui. s-a format şi staţiunea climatică. Spre păşunile din Hăghimaş vin şi acum păstori cu turme de oi din Mărginimea Sibiului. în special marne. Pe văile Bicazului şi Bistricioarei înaintează şi arborete mixte de conifere şi fag. structurale. între 107 m şi 3-8 m altitudine relativă. se află în partea sudică a munţilor. Fundamentul cristalin.a. Sectoarele respective au culmile cele mai înalte (Măgura Codlei) şi formele de detaliu cele mai variate. În partea cea mai înaltă. brad şi zadă). Valea Şercaiei îi separă de Carpaţii Meridionali (M. în centrul Perşanilor). unde s-au format sate răsfirate. estompate.Gârbova) şi în sud-vest (în prelungirea celui din partea nordică a Făgăraşului). În seria ocupaţiilor urmează exploatarea lemnului şi exploatarea iniţial locală. Cea mai mare parte a fundamentului cristalin este acoperită de sedimente cretacic-superioare. Sunt variate petrografic. pe platourile din culmea Curmăturii vegetaţia arborescentă nu mai rezistă temperaturilor coborâte şi vântului puternic. între Ţara Bârsei-Trei Scaune şi Depresiunea Transilvaniei. apoi de nivel industrial a calcarului. Antecedenţa este argumentată şi de . detaşate prin înşeuări şi ale căror altitudini au valorile cele mai reduse din tot axul cristalino-mezozoic (950 m – 1.Făgăraş). spre izvoarele Trotuşului. accesibilă pe şoseaua modernizată construită încă din perioada interbelică. cu aspectul unor cătune temporare (spre exemplu. este foarte puţin cunoscută.

Bogata. Vârghişului. care ating valori medii de 750 mm – 1.5.000 m pe platourile din sud. de care se leagă începuturile industriei coloranţilor şi mătăsii artificiale de la Codlea. afluent al Vârghişului. de asemenea.Baraolt. pe care geneza (prin mişcări tectonice de scufundare recentă şi puternică) a marii depresiuni interne Ţara Bârsei-Trei Scaune i-a izolat.gresii. Vegetaţia forestieră este destul de bine păstrată.a.Buzăului.Tarcău. delimitate de văile principale sau de unele depresiuni tectonice ori erozive şi situate pe latura externă a Carpaţilor Orientali .Orghidan.Savu. cele clorosodice de la Racoşul-de-Jos şi cele mezotermale de la Codlea (în staţiunea Căprioara de la poalele Măgurii Codlei). la sud de şeaua Vlădenilor. determinate de direcţia dominantă a deformărilor tectonice şi de rezistenţa diferită a rocilor din formaţiunile de fliş. Ricăi.100 m – 1. Versanţii au rămas însă bine împăduriţi. 2002) M. cu predominarea reliefului dezvoltat pe conglomerate cretacice şi pe lave bazaltice şi M.2. Al. conglomerate.Ceahlău. cu dominanţa fagului mai sus de 700 m . iar formele proeminente sunt susţinute de rocile cele mai dure (conglomerate cretacice de Ceahlău. culturile (deşi tradiţionale) având o dezvoltare subordonată. pe lângă secţionarea produsă de Olt. În complex cu temperaturile medii destul de mari – 60C-80C – creează condiţii staţionale tipic favorabile pădurii de foioase. M.000 m (suprafaţa Poiana Mărului). Sectoarele rezultate sunt (N. calcar (de la Codlea. M.Obcinele Bucovinei. M.Oituzului. spre nord- vest. unde accesibilitatea morfologică pentru locuire a determinat despădurirea timpurie şi puternică a platourilor. în dreptul golfului depresionar Vlădeni al Ţării Bârsei. mai bine împăduriţi şi sunt risipite până la 1. În partea nordică aşezările secuieşti sunt disociate pe văile Oltului. Parţial sunt valorificate izvoarele minerale carbogazoase de la Vârghiş. 1965.000 locuitori) este tipică. În ansamblul montan. alteori sub forma unor inversiuni de relief). la nord de şeaua Rica. liniile menţionate (culmi şi văi) fiind în general longitudinale (uneori conforme. sunt munţi m i c i şi m i j l o c i i. şeaua Rica (650 m) la izvoarele pârâului omonim. largi. M. Se extrage bazalt (de la Racoşul-de- Jos. gresii glauconitice de Prisaca. urmată de drumul naţional şi magistrala de cale ferată Braşov. Condiţiile c l i m a t i c e ale Perşanilor diferă mult de cele din restul axului cristalino-mezozoice.900 m. urmată de şoseaua Braşov-Sighişoara. unde a evoluat cel mai bogat relief carstic din aceşti munţi. argile. ceea ce a creat un peisaj asemănător celui din partea de est a M. U m a n i z a r e a este avansată. la altitudinea de 1. A.Cioacă. M. gresii silicioase de . M. Caracterul recent al acestor fenomene tectonice a indus şi raporturi mult mai consecvente de adaptare a r e l i e f u l u i la s t r u c t u r ă. între şeile Vlădeni şi Rica.). versanţii abrupţi corespund unor structuri de hog-back sau de cuestă. Comana). 1982. o serie de înşeuări transversale au acelaşi efect de decupaj spaţial – şeaua Vlădeni (685 m). cu excepţia părţii sudice. M. Poiana Mărului (peste 3. până la altitudinea relativă de 50 m – 60 m (Oltul fiind însoţit în aria depresionară din amont de terase care ajung până la 90 m – 112 m altitudine relativă).Unica excepţie poziţională este introdusă de M. foarte caracteristice asimetriile morfologice. cu interfluvii netede. cheile Vârghişului ş. cu gospodăriile izolate printre fâneţe. Cel mai frecvent. livezi de măr. iar în partea central-sudică cele româneşti urcă până la 500 m – 550 m în aria marginală a Perşanilor centrali. culturi.800 m şi a gorunului sub această altitudine. Ciucaş şi Gârbova-Baiul trecând peste 1.Stânişoarei. Se cresc animale (bovine). Vârghişului. acestea au fost modelate într-un substrat l i t o l o g i c cu alternanţe repetate (şi monotone) de roci sedimentare . dar inegală ca distribuţie spaţială şi intensitate şi neomogenă sub aspect etnic. În aspectul lor general frapează paralelismul majorităţii liniilor morfologice principale.Racoşului. Munţii flişului Subregiunea munţilor flişului este reprezentată printr-o fâşie continuă de culmi şi masive. şisturi. marne. . A fost exploatat şi un mic zăcământ de cărbune liasic (epuizat) lângă Codlea. 2. cu altitudinile cele mai frecvente de 1.Baiului.Bodoc şi M.Poiana Mărului. ca şi de prezenţa teraselor. dominate cu aproape 300 m de către martorul calcaros al Măgurii Codlei. M. şeaua Bogata (692 m) în centru.Ciucaşului.Poiana Ruscăi. în cadrul unei rezervaţii naturale (cu peşteri. Ca şi cele secundare. În ansamblu. strâns cutate în fazele mai târzii ale orogenezei alpine şi înălţate puternic în pliocenul superior-cuaternar. Veneţia-de-Sus) şi argilă refractară (de la Holbav).000 mm.Făgăraş-Sibiu. M.Ciucului. Valeria Velcea.200 m. M. numai în Ceahlău.Întorsurii Buzăului.Vrancei.1. Absenţa oricărui ecran montan pe direcţia de deplasare a maselor de aer de origine atlantică face ca altitudinea modestă a munţilor să nu aibă acelaşi efect diminuant asupra precipitaţiilor. 50 meandrarea adâncită a văii. datorită poziţiei lor pe latura vestică a Carpaţilor Orientali. M. din extremitatea sudică. devenit obiectiv protejat. Sunt.

Obcinele sunt un ansamblu de culmi paralele (largi şi adesea netede în partea înaltă. În Obcina Mare (incluzând şi Obcinele Moldoviţei.d.) şi f a u n ă (scorpionul – Euscorpius carpaticus ş. sunt caracteristice complexul litologic cretacic al şisturilor negre (pelite negre cu intercalaţii de gresii glauconitice. gresii silicioase.000 mm/an) şi cu amplitudini termice mai mari.493 m şi Paşcanu. O r o g r a f i c. Tarcău şi Vrancea. 1976). mai independente.Bistriţei Aurii.m. care imprimă caracteristica morfologică generală a unităţilor de relief principale. cu o pondere clară a coniferelor în nord (în special în Obcinele Bucovinei) şi a foioaselor în sud. în care şi văile au înaintat greu. alcătuite din roci detritice (gresii.a. în relief păstrându-se numai cel vestic. Cea mai unitară este Obcina Feredeului. urmat de argile roşii şi verzi. Obcinele Brodinei sunt constituite şi ele dintr-un ansamblu de culmi (transversale faţă de precedentele). constituit din gresii. condiţionat de tectonica flişului şi de alternanţele litologice. la ieşirile Sucevei şi Moldovei din munte. Spre exemplu. pe fracturi direcţionale superficiale şi profunde. ca în M. ulucul Ciumârna-Săcrieş – pe marno-argile eocene şi disodile oligocene ş. M.Rarău şi de M. argile). în succesiuni ritmice şi puternic tectonizate.. micacee. prezentă în Obcina Feredeului. culoare depresionare – depresiunea Moldoviţei în ansamblu formată pe oligocen moale. prin văi înguste. 51 Kliwa etc.Vrancei şi M. În unitatea de Audia. iar văile parcurg axe de anticlinal (Moldoviţa. ajungând până în valea Ceremuşului. cu axul afectat de o importantă falie inversă.). Rocile moi au generat arii mai coborâte (văi.a. Obcinele Bucovinei depăşesc spre nord valea Sucevei şi frontiera naţională. Obcina Mare corespunde unui anticlinal deversat spre est. Din punct de vedere c l i m a t i c. care se păstrase unitară pe mai mult de 25 km. şisturi disodilice (faciesurile de Kliwa şi de Fusaru). valea Moldoviţei între confluenţa cu Putna şi Frumosul – pe gresii micacee friabile.a) . Altitudinea medie este de aprox. separate prin culoarul depresionar larg al Moldoviţei. Altitudinile cele mai mari sunt în Obcina Feredeului (vârfurile Vejul Mare. gresii oligocene ş.a.).Întorsurii ş.) este în cea mai mare parte acoperită prin deversarea spre est a unităţii de Tarcău. iar spre est domină Podişul Moldovei (Podişul Piemontan şi Podişul Sucevei) în lungul contactului Straja-Marginea-Solca-Soloneţul Nou-Cacica-Păltinoasa.Stînişoarei. 1. 1. conglomerate. În general culmile corespund unor structuri anticlinale iar văile şi lărgiri ale lor unor sinclinale Există însă şi inversiuni de relief. O falie secundară în partea central-sudică determină o bifurcaţie a culmii. Pe versanţii sud-estici ai M. cu precipitaţii mai reduse (adesea sub 1. în facies de Fusaru. iar depresiunea Moldoviţei este un complex morfologic. marno-argile.).a.Barbu. 1. Pe rocile . folosită iniţial ca păşune devălmaşă. sub formă de cute-falii (solzi) şi de şariaje. şi spre est de gresia eocenă de Prisaca-Tomnatecu. Obcina Feredeului este un mare hog-back. Acestea sunt şi elementele cele mai obiective ale variantelor de regionare care includ sectoarele montane respective într-o unitate „sudică” sau „de curbură”. Solzii strâns imbricaţi ai flişului de Audia sunt deversaţi spre est iar gresia de Prisaca apare sub forma unei digitaţii care se îngustează spre sud-est. poziţia estică şi sud-estică în cadrul Carpaţilor Orientali introduce nuanţe mai continentale.a.Baraoltului. Obcinele Humorului) culmile sunt mai distanţate. cu reversul orientat spre vest şi format dintr-o succesiune de culmi monoclinale a căror altitudine scade în aceeaşi direcţie. deversat peste solzul următor. Fruntea flişului de Audia îl domină pe cel senonian-paleogen al unităţii de Tarcău din depresiunea Moldoviţa. R e l i e f u l dominant este structural şi litologic. Unitatea de Vrancea (constituită din calcare şi marne eocene. calcare şi marne eocene (litofaciesurile de Tarcău. la rândul său destul de diferenţiată morfologic (N. În unele grupuri montane scunde din sud coniferele lipsesc aproape complet. fiind prezentă numai în semiferestrele Putna şi Humor. săpate în roci slabe (argile. a obştii). care contrastează cu sectoarele largi.a. În cea mai mare parte munţii flişului se încadrează în subetajul pădurii de amestec. crustale. de Doamna şi de Bisericani). de M. format dintr- un uluc de contact cu Obcina Feredeului.479 m) iar cele mai mici la ieşirea Moldovei (480 m) şi Sucevei (460 m) din munte. o arie colinară centrală şi valea Moldoviţei.100 m în Obcina Mare). amont de confluenţa cu Putna şi aval de Frumosul ş. dure). spre est.300 m în Obcina Feredeului şi 1.). cu aspect de defileu. Spre vest şi sud valea Moldovei şi valea Sadovei le separă de M.a). gresii carbonatice în strate subţiri ş. Bobeica (1.223 m). în lungul căreia flancul estic este scufundat. marne. Pe ramura vestică se află şi vârfurile Scoruşeţ (1.200 m (1.208 m) ş.Buzăului efectele dinamicii foehnale a aerului combinate cu cele determinate de influenţele climatice continentale şi cu cele produse de poziţia latitudinală mai sudică permit prezenţa unor elemente submediteraneene în v e g e t a ţ i e (liliacul sălbatic ş. În constituţia g e o l o g i c ă a Obcinelor s-au identificat unităţile tectonice ale flişului de Audia.a. când culmile s-au păstrat pe roci mai dure din axul sinclinalelor (colinele din partea centrală a depresiunii Moldoviţa ş. Există ansambluri de hog-back corespunzătoare succesiunilor de solzi.

Eroziunea liniară . Putna (1468). în acelaşi nivel înscriindu-se şi partea înaltă a reliefului format pe semiferestrele flişului de Vrancea. menţinându-se cu 200 m – 400 m sub nivelul general al culmilor şi cu 200 m deasupra albiilor actuale. în bazinul superior al Sucevei. pe versantul opus al acesteia în amestec fiind şi brad. XV (Vama. Straja (1490).000 m altitudine absolută. Acest nivel se află la altitudini de 700 m – 1. Moldoviţa (1443). în Obcina Feredeului solurile sunt spodice. Din sec. pe gresii silicioase de Kliwa. instalaţi pe toată valea Moldovei. Corespunzător acestora.a. Mânăstirea Humor (1428). Între procesele geomorfologice actuale. în depresiunea Moldoviţei şi în Obcina Mare. În arealele cu drenaj deficitar din luncile râurilor mai mari şi de pe versanţii cu alunecări de teren se produc gleizări şi se formează soluri gleice. iar cele din pădurile dominate de fag (foarte extinse în bazinul Humorului) sunt mai bogate. Pajiştile secundare din nivelul pădurii de molid au asociaţii de păiuş şi iarba câmpului. sulfatări) în sud-est şi foarte mari (500 g – 800 g/l). relieful depresionar atenuând această asprime climatică (50 zile de iarnă şi peste 40 zile de vară). valoarea medie de 850 mm/an a precipitaţiilor se manifestă cu un plus de aproximativ 100 mm/an în nordul Obcinei Feredeului şi o reducere de 200 mm/an în sud-estul Obcinei Mari. continuă şi deosebit de viguroasă de-a lungul timpului. Corespunzător condiţiilor climatice şi de vegetaţie. pe contactul cu miocenul salifer pericarpatic. Sunt 60-80 zile de iarnă şi numai 20-30 zile de vară.110 m. mai termofili. favorizate de rocile cu proprietăţi fizico-mecanice atât de diferite ale flişului. dar spodosoluri se formează şi în Obcina Mare. dar cu influenţe boreale în nord-vest şi continentale în sud-est.a. în sectorul inferior al Humorului ş. este mai frecventă în partea inferioară a versanţilor acoperiţi cu păşuni şi fâneţe. Acestea prezintă mineralizări mici şi moderate (bicarbonatări. Gura Humorului. 1409). spre exemplu. Temperatura medie anuală scade în acelaşi sens şi în altitudine . coboară din ce în ce mai mult spre vest.200 m pe gresiile de Prisaca. a p e l e pâraielor şi râurilor (Sadova. U m a n i z a r e a este străveche (s-au identificat vestigii de locuire neolitică). prin infiltrările tolerate şi apoi organizate ale huţulilor (aşezaţi în special în Obcinele Brodinei – bazinul Argel şi spre izvoarele Sucevei) şi continuând prin colonizările din perioada dominaţiei austriece (austrieci din Tirol şi Stiria. în ulucul Ciumârna-Săcrieş şi mai ales pe contactul flişului Obcinei Mari cu miocenul pericarpatic. în Obcinele Brodinei. dar se accentuează aval pe Moldova. Ca efect al climei. Sub pădurea de molid. de la 60 C la 20 C. s o l u r i l e brune au un caracter acid şi podzolic spre nord-vest şi eu. Cele mai păgubitoare sunt alunecările de teren.a. Câmpulung (1411). Condiţiile istorice şi economice au favorizat durabilitatea acestor aşezări de ţărani liberi din Ocolul Câmpulungului. În general. O suprafaţă destul de importantă este acoperită cu protosoluri aluviale şi cu aluviuni nesolificate. racordabile cu terasele inferioare şi mijlocii ale Bistriţei. Cynosurus ş. identificat pe Moldova.a.Barbu. în asociaţiile de Festuca rubra şi Agrostis tenuis intrând şi specii de Arenatherium. Frumosu ş. ca şi de despăduririle din cauze naturale şi artificiale produse în ultimii ani. 9 pe Moldova şi Moldoviţa). Prisaca . ienupăr. cu precipitaţii mai bogate şi temperaturi mai coborâte. Structura etnică s-a modificat începând din sec. pe Moldoviţa. Pe calcarele senoniene şi pe calcarele de Doamna din Obcina Mare sunt soluri rendzinice. Vicov. cu altitudini relative de la 1 m – 2 m la 100 m . în depresiunea Moldoviţei şi pe versantul vestic al Obcinei Mari.a. conform condiţiilor climatice molidul se regăseşte la altitudini din ce în ce mai mari spre est. inversiunile termice şi fenomenele hidrometeorologice asociate acestora sunt mai frecvente. Humorului ş. XVI se adaugă Suceviţa. la Vama. Suceava şi afluenţii lor sunt alimentate în proporţie de 60% din ploi şi zăpezi (pluvio-nival în nord-est şi pluvial-moderat în sud-est)şi de 20-40% din ape subterane. 52 dure s-au păstrat forme mai înalte (măguri de peste 1. pe Putna. în apropierea aşezărilor din câmplunguri. C l i m a Obcinelor Bucovinei are acelaşi fond central-european ca şi în cazul altor munţi din nordul Carpaţilor Orientali.mezobazic spre sud-est..). O reţea densă de aşezări este consemnată în documentele sec. dar arealele afectate nu sunt prea mari. Este considerat fragment al suprafeţei de nivelare Mestecăniş. V e g e t a ţ i a forestieră este dominată de molid în pădurile de pe versantul vestic al Obcinei Feredeului şi prezintă diferite amestecuri spre est. 1976). XVII. În general sunt mai puţin extinse şi mai slabe în Obcina Feredeului. martori pe gresie de Kliwa în ulucul menţionat ş. de la Vicov la Păltinoasa. Moldoviţa. Moldova. Argel. producând adânciri ale unor ravene până la 15 m. În schimb. iar fagul şi bradul. la Câmpulung. Relieful ciclic este reprezentat în Obcine prin „nivelul văilor”(N. fără să fie prea caracteristică. Relieful fluvial este reprezentat prin văile râurilor (puternic influenţate de specificul substratului geologic) şi prin complexe de terase (6 pe Humor şi Suceviţa. Lolium. de molid cu fag în partea estică a Feredeului. eroziunea areolară acţionează totuşi pe unele sectoare de versant ale Moldovei. Moldoviţa. Straja. dar şi elemente subalpine – afin.

Pojorâta. ocupaţiile tradiţionale (în primul rând creşterea bovinelor de rasă) au fost dublate de minerit. rocilor celor mai rezistente din culmea principală. datorită poziţiei. de industrializarea lemnului. eroziune torenţială şi mai ales alunecări de teren cu deluvii groase de până la 20 m. Fundul Moldovei.R. La alcătuirea lor g e o l o g i c ă participă toate unităţile flişului. cu altitudine relativă până la 280 m (I. Frasin. în sud. corespondent al suprafeţei Mestecăniş.a.a. deversate spre est.000 m. în gresia eocenă de Tarcău. în special în lungul Bistriţei se dezvoltă un sistem complex de terase. Cacica).Ichim. Ozana şi Topoliţa.T. Sub aceste niveluri.200 m din vest şi sud-vest există molidişuri pure. echivalent la altitudine mai mică al suprafeţei Cerbul şi altul la 900 m – 1..a. evrei). unele longitudinale . Cele mai extinse sunt unităţile de Ceahlău (gresii. Sub condiţii c l i m a t o . M. orientate spre est şi separate de Suha Mare. foarte clar între Holda şi Cotârgaşi.Ceahlău şi M. aşa cum sunt cele două defilee ale Bistriţei de la Izvorul Muntelui şi de la Straja. s-au înscris în circuitul valorilor turistice atelierele de ceramică de la Marginea. 1968. aşezările de la Câmpulung. dar şi la Cacica.Stânişoarei sunt foarte active procesele de modelare a versanţilor – prăbuşiri. 75%). dispuse în structuri orientate NNV-SSE. XVIII s-au produs roiri din satele iniţiale şi a început locuirea risipită pe plaiuri. Vatra Moldoviţei. Cel mai intens flux turistic din Obcinele Bucovinei este determinat de valoarea artistică patrimonială şi de semnificaţia cultural-religioasă a mânăstirilor pictate în frescă exterioară Voroneţ. marno-calcare. Solca. Ca urme ale evoluţiei ciclice a reliefului au fost identificate (I.Donisă. unul la 1. Moldoviţa. pe versantul culmii Cozla. în ultimii ani. separate de afluenţii Moldovei. pe care le-au săpat în roci mai dure. Astăzi satele sunt aşezate atât pe văi (răsfirate. provocând dificultăţi materiale importante în întreţinerea şi exploatarea drumurilor (în special a şoselei Bicaz – Largu). care se dezvoltă mai ales pe stratele de Hangu şi pe şisturile negre de Audia. mai recent. şisturi argiloase ş.termice mai marcat continentale. pe Ozana şi Hangu. bazate pe materii prime aduse din alte regiuni (textilă. în special conglomeratelor de Ceahlău (vârful Bivolul. în cadrul A. care este astfel limita lor nordică. În aceleaşi roci au fost modelate şi înşeuări destul de joase. polonezi.400 m.Ichim. sud-vest şi sud văile Suha (cu Slătioara şi Brăteasa) şi Bistriţa îi separă de M. argile şi mari cantităţi de pietriş şi nisip) şi a resurselor de minereuri metalifere şi sare din zonele învecinate. Conform cercetărilor geomorfologice detaliate ale acestor munţi (I. în alcătuirea căruia se află o masă importantă de conglomerate cretacice de Ceahlău).N. gresii şi conglomerate – litofaciesul de Ceahlău-Zăganul) şi Tarcău. Spre vest. De regulă între sectoarele mai largi râurile trec prin scurte defilee. În sec. 53 Dornei. la contactul cu Subcarpaţii Neamţului.). capacităţile de cazare şi serviciile turistice de nivel european oferite în toată aria Obcinelor.Stînişoarei sunt încă bine împăduriţi (aprox.Ichim. cu altitudinea maximă – 1. Suceviţa.a. în nord (spre exemplu Obcina Voroneţului). între Păltinoasa . Pe seama unor resurse importante de materiale de construcţie (gresii. ca Petru-Vodă (la 900 m). 1979). pe Bistriţa (pe marnocalcarele cretacic-superioare de Hangu). Pe rocile mai puţin rezistente s-au format depresiuni de facies petrografic. de obicei de talie mijlocie). salina de la Cacica şi. de alte activităţi industriale. încălţăminte ş. depresiunile Pipirig. Putna. aceasta din urmă acoperită acum de apele lacului de acumulare Izvorul Muntelui.300 m – 1. dar pădurea este dominată de formaţiunea de amestec conifere-fag.Vânători-Neamţ. marnocalcare. ca depresiunea Găineşti. a laptelui.C. iar spre est culmile Stânişoarei domină Subcarpaţii Neamţului (în lungul unui contact tectonic). primul servind şi construcţiei barajului pentru lacul de acumulare al hidrocentralei „Stejarul”.. grezocalcare. altele transversale. sau de cei ai Bistriţei.Piatra Neamţ. Gura Humorului şi Solca au devenit oraşe. 1979) două niveluri de culmi interfluviale. Altitudinile cele mai mari corespund. Numai pe culmile de peste 1. . în amestecuri pătrunde gorunul. mai înaltă. – litofaciesul de Sinaia. De asemenea.530 m. Vama ş. I. sarmaţian. iar spre baza versantului estic. Pe fondul impulsului industrial al urbanizării unor poziţii nodale. dinamica actuală a versanţilor este în bună parte o reminiscenţă a morfodinamicii specifice condiţiilor climatice periglaciare din pleistocen. O r o g r a f i c se prezintă ca o culme principală (vestică). M.Bistriţei mijlocii.400 m şi de talie mică).Tarcău. Munţii Stânişoarei continuă structurile flişului la sud de Obcinele Bucovinei şi de valea Moldovei.Rarău. pe Suha Mică (pe şisturi argiloase şi marne bituminoase oligocene). care au permis amenajarea traversărilor. se află în centrul unui mare sinclinal înălţat. – litofaciesul de Bistra.E. din care se dirijează divergent culmi secundare mai scunde. În sud. În M. gresii micacee ş. Conform premiselor naturale şi social-economice multe alte aşezări au o perspectivă urbană reală (Vama. Humor. cât şi pe plaiuri (risipite până la 1. s-a plantat pin. M. Suha Mică. de regulă. 1979). şi primind o cantitate de precipitaţii mai redusă decât în Rarău şi în Obcinele Bucovinei.

probabil insuficienţa precipitaţiilor sau spulberarea lor de pe platoul înalt au împiedicat formarea gheţurilor perene. Peste 1. se distinge din masa munţilor flişului prin altitudinea mai mare (1. Până la altitudinea de 1. care au generat cascade deosebit de pitoreşti (Duruitoarea ş. Masivul Ceahlău. Deşi suprafaţa este redusă. carpen. menţionat documentar din sec. Ansamblul învelişului vegetal are o dispoziţie concentrică. care coboară până la 1.400 m) şi reprezentat prin culmi radiare separate de afluenţii Bistriţei. Concomitent este o veritabilă placă turnantă pentru turismul din bazinul montan al Bistriţei.200 m. pe lângă cele administrative aferente condiţiei de reşedinţă a judeţului. astfel încât urme glaciare sigure nu s-au identificat. care nu fac însă obiectul unor exploatări sistematice de amploare. dincolo de care se află M. Deşi prin altitudine masivul s-a aflat în pleistocen în aria zăpezilor persistente.100 m este un brâu de pădure mixtă (brad. În plan. dispuse în poziţie centrală într-o structură de sinclinal puternic înălţat. în unele locuri adăpostite din fisuri. cel mai frecvent fiind vântul din vest. de la baza abrupturilor etc. de valea Bistriţei în nord-est şi valea Bicazului în sud-est. microdepresiuni de tasare nivală în scoarţa de alterare. Secu. Sihăstria. Ozana. În detaliu. Neamţ. uneori cu exemplare bătrâne. cu molid. din 1983. de ocrotire a sănătăţii ş. Al doilea este mult mai scund (1. cât şi pe cel vestic.Stânişoarei şi – respectiv – M. Sihla.a. în partea centrală înaltă a Ceahlăului c l i m a este mai aspră decât în restul munţilor flişului. coloane etc. accentuând premisele devenirii urbane ale aşezării de la Poiana Largului).70 C. numai în extremitatea estică fiind prezentă şi unitatea de Tarcău. Cele sub formă de zăpadă se menţin un timp mai îndelungat. Ceahlăul corespunde în cea mai mare parte unităţilor interne ale flişului – Ceahlău. aşa cum este Ocolaşul Mic. Aceleaşi diferenţe altitudinale cu motivaţie structural-petrografică explică şi repezişurile din albiile unor pâraie. al doilea centru urban al Carpaţilor Orientali. Cea mai cunoscută este Panaghia. pe conglomeratele din partea centrală s-au detaşat forme de dezagregare selectivă – trepte structurale (poliţe). bine dezvoltat atât pe versantul estic şi sud- estic. Urmează pădurea de conifere. brad şi relativ multă zadă. Largu – în lungul căreia în ultimii ani satele au evoluat spaţial până la aglutinare.300 m – 1. Contrastul altitudinal puternic al celor două niveluri face partea înaltă vizibilă – pe vreme senină – de la mari distanţe. fag. Cracău.200 mm/an) şi puternic diferenţiate între versantul vestic (950 mm la Durău) şi cel estic (700 mm). plante furajere şi chiar porumb. În aria înaltă situaţiile de calm au o pondere de numai 3%. Oraş medieval. deşi ocupă o suprafaţă mult mai restrânsă.900 m). Aceste roci contrastează cu cele mult mai slabe din aria montană periferică (gresii. pietre glisante şi terasete de solifluxiune etc. XIV. la contactul cu Subcarpaţii.. Teleajen şi Audia.Tarcău. este astăzi un centru industrial important. incluzând în bază şi o serie de klippe de calcar. care-l separă de M. Importante aşezăminte religioase (Bistriţa. Mari contraste de rezistenţă la modelarea externă sunt evidenţiate atât între formaţiunile fiecărei unităţi a flişului. Datorită altitudinii. G e o l o g i c. fostă reşedinţă a unei curţi domneşti şi mai târziu reşedinţă a ţinutului Neamţ. argile). turnuri. Abundă însă forme de relief create în condiţii periglaciare – trene de grohotiş stabilizat la baza abrupturilor. spre pârâul Schitului şi pe interfluviul Schit-Bistricioara. Activităţile economice de bază în aria montană propriu-zisă sunt cele zootehnic-forestiere. urmat de cele din sud-vest. creându-se astfel două niveluri morfologice net deosebite. cât şi între unităţile vecine şi parţial suprapuse. exploatate numai la Pipirig. Sabasa. Unul este înalt (Ceahlăul propriu-zis). Subordonat. formate prin dezagregare şi eroziune diferenţială sunt specifice şi klippelor de calcar. mărginit de abrupturi cuestiforme cu diferenţe de altitudine de peste 700 m şi dominat de câţiva martori de eroziune – spre exemplu Toaca (1. Agapia stimulează astăzi fluxuri turistice importante. concentrând şi funcţii culturale şi de învăţământ. în schimb precipitaţiile sunt de 800 mm – 1. Horaiţa. singurele în cantităţi mari fiind materialele de construcţie. dezvoltat pe conglomerate sub forma unui platou structural. paltin). 54 Munţii sunt bine populaţi. Dinamica aerului este foarte activă. provenite din sinclinalul marginal al axului cristalin învecinat. rămânând toată vara.908 m în Ocolaşul Mare) şi prin silueta sa aparte. descris de văile Bistricioarei în nord-vest şi culoarul Pintic-Pârâul Caprei în sud-vest. s-a dezvoltat Piatra Neamţ. sud şi est. de cetate naturală. la confluenţa Cuejdiului cu Bistriţa.Hăghimaş. cât şi pe cele interne (Suha. mesteacăn. cu ghirlande de sate răsfirate atât pe văile marginale (Moldova şi Bistriţa). În extremitatea sud-estică. În gresia oligocenă de Kliwa au fost identificate mici rezerve de petrol.Bistriţei mijlocii şi de M. protejate. molid. În r e l i e f se impun conglomeratele masive poligene din partea superioară a stratelor de Ceahlău.750 m apar .a. de forma unei clăi de piatră. Cercetările de botanică sistematică au identificat în Ceahlău 33% din totalul speciilor de plante superioare din ţară. pe terasele inferioare ale râurilor se cultivă cartof. Resursele minerale sunt modeste.). masivul are un contur rombic. Înălţimi izolate. marne. v e g e t a ţ i a este bogată şi extrem de variată. Bistricioarei şi Bicazului. Temperatura medie anuală este de numai 0.

În pajiştile secundare din nivelul forestier de amestec. dezvoltat ca centru al industriei materialelor de construcţie. valea Bistrei). s-au format turbării oligotrofe. partea vestică corespunde flişului unităţilor de Ceahlău. cu aceeaşi orientare generală NNV-SSE. iarba câmpului ş.). marnocalcare). cretacicul este reprezentat prin succesiuni de roci în general moi (strate de Bistra.Stânişoarei. Ceahlăul este deosebit de atrăgător sub aspect turistic.330 m). prima în lungul cumpenei de ape Tarcău-Asău. spre valea Bicazului.a.Ciucului.).. realizând baraje naturale (pe pâraiele Doamna. iar spre est. îi separă de M. Modificări importante ale sitului multor aşezări şi ale utilizării terenurilor s-au produs prin amenajarea lacului de acumulare. Centrul ecumenic – bază a învăţământului seminarial şi superior teologic ortodox) şi pe platoul înalt. iar spre est sectorul depresionar subcarpatic Tazlău. iar în extremităţile de nord-est şi sud-est flişul de Vrancea apare în semifereastra Bistriţei şi sub forma unor klippe de rabotaj. între Piatra Neamţ şi Târgul Ocna. s-au amplificat şi deplasări în masă de mari proporţii.a.a. în sectoarele în care apa stagnează. primule. sugestiv numită Muntele Lung. al şisturilor negre şi gresiilor glauconitice. Litologic. văile unor afluenţi viguroşi ai Tarcăului şi Trotuşului au avansat mult la obârşii. ghinţuri (Gentiana nivalis.442 m în vârful Geamăna. chiar la zi. dublată spre vest. Ceahlăul este bine populat. anticlinale şi solzi. Amenajarea lacului Izvorul Muntelui a determinat îmbogăţirea avifaunei.664 m). altădată foarte bogate. gresii oligocene de Fusaru şi de Kliwa). către valea Dămucului de o culme secundară. în special pe versanţii de sud-vest şi sud-est. În general formaţiunile cretacice sunt caracteristice în partea de vest. acum în mare parte defrişate şi înlocuite de pajişti secundare. R e l i e f u l este predominant structural şi litologic – culmi longitudinale corespunzând anticlinalelor (Grinduşul. În schimb. Substratul g e o l o g i c este constituit din toate unităţile tectonice ale flişului. extrem de poluantă timp de mai multe decenii. cu trei specii de pescăruşi. Sunt însă şi foarte multe plante cu flori.Hăghimaş şi M. clopoţei. Asăul. Tazlăul Sărat ş. partea central-estică – flişului de Tarcău.200 m – 1. exploatarea lemnului şi creşterea animalelor. intensificarea vieţii monastice în schitul Durău (comunitatea monahală. preluată şi retehnologizată acum de către acţionarul principal.kochiana). rocile slabe ale cretacicului inferior au dat altitudini modeste. se dispun transversal. s-a recolonizat capra neagră. orhidee (Nigritella nigra) ş. O r o g r a f i c. Goşmanul) şi văi formate pe sinclinale (Tarcăul. Ca şi M. Este foarte frecventă floarea-de-colţ. se prelungeşte la sud de şeaua Moineşti în culmea mai scundă Berzunţi (982 m în vârful Măgura). pe dreapta Tazlăului Mare. Pe pârâul Schitului sunt amenajate două păstrăvării de mare capacitate. La 1. . în est. cât şi pe cele din interior (valea Schitului. În parte. Ocupaţiile de bază sunt cele tipic montane. În extremitatea sud-estică domină depresiunea marginală Comăneşti. culmea Goşmanul (Gocimanul).300 m interfluviile montane se înscriu în suprafaţa de nivelare Mestecăniş. Pentru diversificarea faunei. ceilalţi ca nişte contraforturi. Spre vest valea Dămucului şi Valea Rece. Ulterior populaţia n-a părăsit niciodată masivul. Tectonic. Munţii Tarcău se află la sud de valea Bicazului. Paleogenul este în cea mai mare parte grezos şi calcaros (gresii şi calcare eocene. cu intercalaţii de şisturi argiloase negre. Rocile mai dure sau în bancuri groase (gresiile de Kliwa şi de Tarcău) contribuie la păstrarea altitudinilor mai mari în Grinduş şi Goşmanu (gresia de Tarcău) şi în Berzunţi (gresia de Kliwa). Şi azi satele se înlănţuie atât pe văile limitrofe. calcare în strate subţiri. Pe seama aceloraşi faciesuri moi şi alternante litologic. de Tarcău şi de Doamna. încât cumpenele de ape spre bazinele Dămucului şi Trotuşului sunt foarte sinuoase. în partea vestică se află culmea principală – Grinduşul (1. populaţia activă a fost atrasă şi spre oraşul Bicaz.a. frecvent cu ţăpoşică. ariile centrală şi de est fiind predominant paleogene. În est. Calu ş. de Palanca.a. cu altitudinea de 1. De asemenea. raţe sălbatice ş. Culmea Preotesele (1. ca şi revitalizarea sărbătorilor tradiţionale ale muntelui au amplificat şi diversificat în ultimii ani fluxurile de turism laic şi religios. Pe platoul înalt. odinioară compacte. dominate de Festuca supina şi Poa alpina. concernul european Lafarge. datează de la finele paleoliticului. cu altitudinile maxime conservate şi litologic. dar subordonat – complexele sferosideritic. iar spre sud-vest şi sud valea Trotuşului. pajiştile sunt alcătuite din păiuş roşu. constituite din suite ritmice de gresii slab rezistente. de Plăieşu. etalate şi parţial suprapuse de la vest spre est.000 m. Structurile de detaliu corespund unor sisteme de sinclinale. G. având un peisaj frumos şi fiind relativ accesibil. Amenajările din staţiunea climatică Durău. ideal prin resursele naturale de bază şi calităţile de cetate naturală. iar faciesurile puţin rezistente ale oligocenului din est au permis reţelei de văi să coboare altitudinea culmilor secundare ale Goşmanului la 800 m –1. Teleajen şi Audia. în sud şi Munceii Uture. Urme de locuire. 55 jnepenişurile.lutea. în Muntele Lung. G.

. unele fiind formate în legătură cu exploatarea şi prelucrarea lemnului. rămasă şi în „umbră” de precipitaţii. În toate gospodăriile ţărăneşti se cresc animale. se remarcă diferenţe clare între tipurile de aşezări şi modul de utilizare a terenului. Cele mai înalte vârfuri sunt susţinute de formaţiunea de Tarcău (Gura Muntelui. atât pe valea Tarcăului cât şi pe valea limitrofă a Trotuşului. iar pe contactul cu ariile depresionare sunt şi culturi specifice. În toată aria însă ocupaţiile sunt cele tradiţionale. ulm. În concordanţă cu substratul mineral. s o l u r i l e cambice se prezintă ca argiluvisoluri. fag-carpen-gorun şi gorun. iar gospodăriile şi hodăile sunt risipite în fâneţe. Calul. condiţiile climatice induse de altitudine şi poziţie sunt favorabile numai pădurii de foioase. în vest domină depresiunea Ciuc iar spre sud se întind până la valea Uzului. complet acoperită de către cea de Tarcău. Plăieşi (Cason) şi compartimentul nord-estic al depresiunii Ţara Bârsei-Trei Scaune. între 700 m – 1. În Goşmanul (cu mici excepţii. în cele mai multe opţiuni sunt consideraţi ca făcând corp comun cu M. asemănător celui din M. se orientează către Tarcău. Sunt străbătuţi de o reţea de văi cu orientare generală de la vest la est. Iapa ş. cu o pondere mai mare a creşterii animalelor în partea vestică şi a exploatării lemnului în cea estică. ca şi în aria montană dinspre Dămuc şi Valea Rece-Trotuş. Nechit.. exprimând specificul termic favorizat de influenţele climatice continentale şi de foehnizare. ca soluri brune acide şi brune podzolice.Ciucului. soluri brune luvice şi soluri brune eu-mezobazice. În partea estică. spre nord-est domină depresiunea Comăneşti. În partea vestică. condiţiile climatice şi de vegetaţie.a. Munţii Ciucului sunt cuprinşi între valea Trotuşului. Cărunta – 1. la Calul şi Iapa. care se prelucrează în unităţile de la Tarcău şi Comăneşti.Stânişoarei. Văile au depăşit la obârşii linia înălţimilor maxime şi sunt foarte rar (şi numai parţial) adaptate la structură (datorită unui efect de înălţare mai slab al orogenezei valahe). 1972). la Agârcia.a. În extremitatea sud- estică. Valoarea medie anuală a precipitaţiilor este de aprox. care-i conturează spre nord-est şi nord-vest. locuită şi folosită de secuii din depresiunea Ciuc şi de pe valea superioară a Trotuşului. este prezent şi Fagus thaurica. iar satele nu ies din lungul văilor. în sud-est valea Oituzului şi pasul Oituz îi despart de M. Constituţia g e o l o g i c ă diferă faţă de cea a sectoarelor de fliş situate la nord. sub numele de M. scoruş ş. Zemeş- Măgireşti ş. unele mineralizate (ape oligominerale. 1. Se mai exploatează gresii silicioase şi mai ales lemn. se mai păstrează numai în pâlcuri. cu diametre de 1. sau de gresia de Cotumba din unitatea de Teleajen. se află în regim de rezervaţie naturală (pe 173 ha) o pădure de amestec. iar spre sud-vest şi vest domină alte două sectoare depresionare. În realitate au o personalitate suficient de clară. datorate solvirii sulfaţilor şi oxidării unor ape de zăcământ – A.Pricăjan. Faţă de dinamica aerului destul de activă în partea înaltă. valea Uzului îi separă de M. iodurate. fiind prezentaţi nediferenţiat de aceştia.Trotuşului. Zemeş).553 m. în contrast puternic cu situaţia din M. clorurate. la Tarcău. în cel mai înalt vârf – Gura Muntelui. de unele strate mai dure din formaţiunea de Sinaia.Vrancei. spre valea Tarcăului) se întinde o pădure de amestec fag-ulm-paltin de munte-conifere. În Berzunţi. Aţa.49-0. Bolovăniş. Din oligocenul unităţii de Vrancea se extrage petrol. 56 C l i m a t i c. cu subetaje de fag. Trotuş şi Bistriţa. la nord de valea Uzului – ajungând la 1. în bazinul Tazlăului Sărat şi mai ales în interfluviul Asău- Tazlăul Sărat (Piatra Crăpată. La nord. A p e l e se distribuie într-o reţea relativ densă (în medie 0. În şisturile negre ale unităţii de Audia a fost sculptată depresiunea de eroziune selectivă de la Poiana Uzului. prin absenţa totală a unităţii de Vrancea. ceea ce impune prezentarea lor independentă. Pe versatul stâng al pârâului Goşmanul. dar există şi pe valea Tarcăului.000 mm în partea înaltă şi de 600 mm – 650 mm pe văi şi pe contactul extern. cu fagi şi molizi de aprox. Influenţele climatice continentale se resimt în special pe rama estică. acum acoperită de apele lacului de acumulare. culmile dirijându-se exclusiv de la sud-vest spre nord-est. paltin alun. în special la contactul cu depresiunea subcarpatică şi 20 C mai sus de 1. A ş e z ă r i l e sunt mai numeroase pe văile limitrofe şi pe contactul cu depresiunea subcarpatică. 260 ani (înalţi de peste 60 m. Asău. Munţii Oituzului. V e g e t a ţ i a este predominant forestieră. formată de afluenţi de pe dreapta ai Trotuşului. cu molidişuri în partea înaltă din Grinduş. se produc şi inversiuni de temperatură favorizate de frecvenţa calmului atmosferic. Munţii au un r e l i e f scund. În ceea ce priveşte specificul u m a n i z ă r i i. Pe versantul estic al Goşmanului sunt şi pinete.500 m. În substratul integral sedimentar şi frecvent fisurat se află acvifere importante. unde minima absolută a coborât până la -300 C (Brusturoasa).517 m).300 m.Ciucului.a. spre ariile depresionare vecine. iar cele spodice. pădurea de molid a fost defrişată intens. Munţii Tarcăului au temperaturi medii anuale între 60-70 C în ariile marginale.5 m). pădurea de amestec a fost păstrată mai mult timp. în bazinul Tazlăului Sărat şi chiar vitriolice.53 km/km2). Brateş.Tarcăului.

cu altitudini mult mai mici decât cele ale munţilor din jur (500 m.Mihăilescu. La vest şi la est culmea centrală este înconjurată de culmi mai scunde. au determinat . Depresiunea Comăneşti este cea mai importantă arie depresionară şi singura de origine tectonică din munţii flişului.000 Gcal energie termică). dintre care cele de 10-15 m şi 80 m – prima locuită – sunt cele mai dezvoltate.900 – 6. situată între M. spre deosebire de alte semiferestre ale acestei unităţi. Alţi geografi (I. Dărmăneşti şi Dofteana. cartof. Din p ă d u r i l e de conifere.000 kw/h energie electrică şi 250. 1963) partea superioară a acestor culmi (800 m – 1. Un element morfologic interesant este şi tronsonul de defileu (Cireşoaia) prin care. Depresiunea comunică spre exterior pe valea Trotuşului şi prin şeaua de la Moineşti.Ciucului şi ai Oituzului. Este formată prin eroziune selectivă.450 m din culmea centrală ar aparţine suprafeţei miocene Cerbul. la nord-est şi M. de vârstă sarmaţiană şi meoţiană. sculptată în sedimentarul miocen friabil al unităţii de Vrancea. interpretată iniţial ca vestigiu al unui vechi curs al Trotuşului. R e l i e f u l este deluros. pomi fructiferi şi chiar viţă-de-vie. mai dure. în care văile au aspect de defileu.000 kcal/kg). gresii) s-a format un r e l i e f deluros. pe parcele mici) şi creşterea animalelor. dar p o p u l a ţ i a activă a mai fost antrenată şi în exploatările de petrol şi gaze de pe valea Slănicului şi de gresie de Kliwa (în cariere).Oituzului. placaj. deşi în ansamblu este tot transversală. Acelaşi efect direcţional longitudinal se constată şi la nivelul culmilor. legume. situate frecvent pe terase de confluenţă. Pe substratul slab rezistent (nisipuri. orientată pe o structură sinclinală alcătuită din oligocen friabil. larg ondulat. M. aşa cum este valea Pârâului Roşu. cea mai importantă fiind Hârja. în semifereastra Caşin-Oituz (datorită unei înălţări recente mai puternice decât în M.Sîrcu. aşa cum este cel de pe cursul inferior al Slănicului. pe Oituz. în nord.649 m) urmărind pe 15 km axul unui sinclinal înălţat. Procesele de versant sunt foarte active. formându-se astfel un golf în care s-au d e p u s sedimente de tip m o l a s ă. cu sate foarte mari şi numeroase (40 de aşezări).550 m pe interfluvii). la sud-vest. cu versanţi abrupţi. Depresiunea Casonului este o arie depresionară de mici dimensiuni. Prin contrast. adesea înmlăştinite. de fag şi fag-carpen. care apare la zi de sub unitatea de Tarcău. un afluent de pe dreapta al Uzului). aval de Dofteana. dar mai ales din cele de amestec fag-conifere şi din cele de pe versantul estic. optime pentru culturi şi aşezări). uneori alunecările de teren producând baraje (şi lacuri) pe văi (spre exemplu. în est şi M. fiind drenată integral de pârâul Cason. după care aria aceasta a fost exondată şi uşor cutată. lacul Bălătău s-a acumulat în spatele unui baraj de alunecare pe Izvorul Negru. reţeaua de văi. cât şi exploatarea unor resurse minerale. rocile paleogene. 1971) au considerat că toate culmile periferice se înscriu în suprafaţa Mestecăniş. cu un cărbune brun (2. Trotuşul ies în depresiunea subcarpatică. În literatura de specialitate (V. argile. valorificat în termocentralele de la Comăneşti şi Dărmăneşti (cu putere de 32 MW şi producţie anuală maximă de 200. cu văi largi.Bodocului. La Târgu Ocna se exploatează sare acvitaniană şi numeroase izvoare minerale clorurate şi sulfatate sunt valorificate terapeutic în staţiunile balneare de la Slănic-Moldova şi Târgul Ocna.Oituzului flişul de Vrancea are şi sedimentar miocen salifer.Ciucului). care coboară spre valea Trotuşului şi spre Ţara Bârsei-Trei Scaune. Aici se află singurul bazin carbonifer al Moldovei. Este dezvoltată în lungul Trotuşului şi cuprinsă între culmea Berzunţi. Genetic a rezultat din prăbuşirea unui sector al flişului din unităţile de Tarcău şi de Vrancea.Ciucului. Mai mult. Nemira-Şandru (1. Se cresc animale. în sud-vest. constituit din gresie masivă de Tarcău. Acelaşi efect selectiv se constată în sectoarele cu roci dure. Depresiunea Comăneşti este dens populată. O problemă mult discutată a reliefului depresiunii a fost cea a genezei înşeuării de la Moineşti. Lemnul exploatat din pădurile montane învecinate este prelucrat în unităţile de la Comăneşti (cherestea. ca o replică litologică mai sudică a Grinduşului.000. plante furajere. cel mai important afluent de pe dreapta al Uzului. diferită faţă de cea a sectoarelor precedente al flişului prin dezvoltarea largă a unităţii de Vrancea. Locuitorii practică atât cultura plantelor (porumb. plăci fibrolemnoase. în timp ce aria de la 1. . Ca efect m o r f o l o g i c direct al înălţării menţionate. iar Trotuşul şi afluenţii săi au creat un sistem bogat de terase (7 niveluri. 57 Individualitatea geografică a acestor munţi se conturează de la nivelul constituţiei lor g e o l o g i c e. cu sectoare longitudinale mai mari şi mai largi.000 m) este considerată fragment al suprafeţei de nivelare Mestecăniş. prezintă un grad de adaptare la structură mult mai avansat. Prin modelare selectivă s-au format depresiuni. în ş i s t u r i l e n e g r e ale unităţii de Audia. mobilă). în M. Constatarea că pietrişurile din şa au caracteristicile modelării marine s-a convenit că aria este un vechi culoar de legătură între golful format prin prăbuşirea parţială a flişului şi marea sarmatică de la est.în sarmaţian. din bazinul Oituzului şi de la confluenţa Caşin-Oituz se exploatează lemn.300 m – 1.

Cuvetele lor ar putea fi însă generate de alunecări de teren. presupunându-se chiar (N.657 m.). mai variat litologic.629 m. Siriu (Cerbul) la 1. numai două după altele (I. În sud-vest culoarul larg al văii Bâsca Mare îi separă de M. Munceii Breţcului sunt un ansamblu de culmi secundare cu altitudine în jur de 1.784 m şi Lăcăuţi – 1. pe fondul unor inversiuni termice frecvente. Aceleaşi efecte morfologice sunt determinate şi de gresia oligocenă de Kliwa. care susţine Gorul. Este totuşi dens p o p u l a t ă. pe structură de sinclinal înălţat. culmea Lăcăuţi. M.Vrancei sunt primul sector al flişului în care configuraţia marginii continentale a impus schimbarea direcţiei liniilor structurale. între Putna şi Năruja) şi Zboina Frumoasă (1. prin acţiunea apelor curgătoare din bazinele Trotuşului. în timp ce pe flişul de Vrancea. Contactul se poate urmări pe o linie Lopătari-Nereju-Tulnici-Grozeşti. cu structură de hog-back având abruptul orientat spre est. Putnei şi Buzăului care. până în vârfurile Muşat – 1. În Penteleu există două cuvete naturale cu tinov . cu sate mari. spre sud-est Furu (1.100 m.a. În flişul de Vrancea este larg dezvoltat sedimentarul oligocen. între Năruja şi Zăbala). dezvoltată mai ales în Munceii Breţcului.Lacul Negru. A.165 m. pe linia Breţcu-Covasna. în cea mai mare parte. fără ca altitudinile să fie prea mari. între Caşin şi Putna). Zăbalei şi Bâscăi Mici. iar spre est Penteleul (1.500 m. Relieful de eroziune selectivă este determinat frecvent de stratele de gresie eocenă de Tarcău. Goru – 1. Obârşiile râurilor se află dincolo de linia altitudinilor maxime din bazinele respective. între Oituz şi Caşin) şi Zboina Neagră (1. La traversarea rocilor dure s-au format defilee. 1929) că.Buzăului. la ieşirea în Ţara Bârsei- Trei Scaune. înainte de formarea în pliocen-pleistocen a depresiunii de prăbuşire tectonică Ţara Bârsei-Trei Scaune. în lungul unui abrupt de falie. procesele de .000 m.Orghidan. 1931).a. marne bituminoase ş. râurile având izvoarele undeva mult mai departe spre nord-vest.503 m. mai numeroase după unele opinii (N. au atacat flişul fără să fie împiedicate de orientarea liniilor structurale.415 m. Altitudinea destul de mare pentru o arie depresionară (800 m) şi poziţia internă induc un c l i m a t aspru. profiluri mai bine conturate. 1971).Rădulescu. De altfel. Zboina Frumoasă ş. spre exemplu. În general. dar şi roci moi – şisturi disodilice. sub impulsul probabil destul de puternic al mişcărilor de înălţare recente. în evoluţia actuală a reliefului. pe unitatea de Tarcău relieful este mai masiv. spre est – Coza (1. 58 îngustarea sub forma unui defileu frumos. alături de eroziunea fluvială.Lacul Roşu şi lac . antrenaţi în ocupaţii tipic montane. acestea orientându- se aici de la nord spre sud. În unitatea de Tarcău cele mai reprezentative sunt gresiile eocene de Tarcău. care aflorează în semiferestre mari. Singura limită mai puţi clară este spre sud-est şi est. dar fiind ulterior decapitate prin prăbuşirea tectonică menţionată şi remanierea colectorilor din aria internă. pe care se păstrează. de la 1. afectată de tectonică şi pe cale de a fi detaşată prin eroziune fluvială regresivă). Altitudinea modestă şi poziţia (externă şi în apropierea curburii) n-au putut asigura condiţii climatice favorabile glaciaţiilor cuaternare. cum sunt cele dintre izvoarele Putnei. se prezintă ca o culme principală orientată nord-sud. frecvent aflate în axele unor anticlinale. masive. aşa cum este cea de la Comandău. Spre vest. locuite de secui.1. Încă neclară este problema suprafeţelor de nivelare.350 m. R e l i e f u l s-a format.000 m . În nord-vest pasul Oituz şi valea Oituzului îi separă de M. mai greoi. probabil terminaţia sudică a culmii principale. cu secţiune îngustă şi trepte în talveg. În roci moi au fost sculptate depresiuni de eroziune selectivă. ceea ce a indus ipoteza antecedenţei reţelei. sau Penteleul. aşa cum este defileul săpat de Bâsca Mare în gresie de Tarcău. dominată de vârfurile înalte care ar fi martori de eroziune şi Poiana Mărului (Mestecăniş) la 1. Aceleaşi roci au favorizat şi formarea curmăturilor sau a înşeuărilor.Nordon. între Zăbala. rezistente.1. Aceleaşi procese complexe au produs şi captări.772 m. cărora li s-a atribuit o origine nivală. aşa cum Bâsca Mare ar fi captat cursul superior al Bâscăi Mici. Ca direcţie a structurilor componente. există înălţimi asimetrice. Bâsca Mică şi izvoarele Râmnicului Sărat). În cadrul reţelei de văi predomină orientarea transversală. văile ar fi fost mult mai lungi. Munţii Vrancei sunt constituiţi din flişul p a l e o g e n al unităţilor de Tarcău şi de Vrancea. cu scurte tronsoane adaptate la structură (spre exemplu.Sîrcu. Din culmea principală se desprind culmi radiare spre nord-est – Măgura Caşinului (1.000 m . Munţii Vrancei domină spre vest Ţara Bârsei.Trei Scaune. în bazinul superior al Bâscăi Mari. unde Subcarpaţii Vrancei nu mai au o morfologie depresionară clară şi unitară ca în Subcarpaţii Moldovei. O r o g r a f i c.100 m. la sud-vest de Penteleu. mai variat sub aspect litologic(gresie de Kliwa. cursurile superioare ale râurilor Bâsca Mare şi Bâsca Mică).777 m. 1937. orientate transversal şi separate de afluenţii de pe stânga ai Râului Negru.Oituzului. unde râul şi-a lărgit valea în marnocalcarele cretacic-superioare de Hangu.Al. cu meandre adâncite a văii Casonului. ale cărei altitudini cresc de la sud şi de la nord către centru.

şisturi disodilice ş. iar spre vest valea superioară a Buzăului. Podul Calului. în contrast puternic cu depresiunile învecinate. Gura Bâsculiţa). sau unele arii adăpostite de la obârşiile râurilor (spre exemplu la izvoarele Slănicului).40 C la Lăcăuţi.gresii calcaroase. după aparenţe excelent echipate. un complex de culmi conturate de afluenţii de pe această parte şi de pe dreapta ai Bâscăi Mari poartă numele culmii celei mai înalte.a. până în anii trecuţi Caşin- Scutaru).300 m. până la Măneciu. sunt mlaştini oligotrofe. Peisajul culmilor şi al văilor. Ivăneţul (Zboiul – 1.288 m). între Caşoca.argile. Muşa. pe la Găvanele. pentru păşunat. îi despart de M. 30 C la 1. destul de noi. Măneciu-Ungureni. închisă parţial de culmea secundară Gherghelău şi drenată de obârşia Nehoiului. La sud-est de Siriu.a. vegetaţia subalpină fiind înlocuită cu pajişti secundare. 60 C la periferia externă ). Pe versantul estic sunt şi pinete. unde pot depăşi valoarea medie de 1. Bâsca Mare. până la confluenţă şi valea Teleajenului. cerb. Audia şi Tarcău. formaţiunile paleogene sunt mai variate ca rezistenţă.200 m. cum este Comandău. Muntioru – 1. exploatarea forestieră a devenit activitatea cea mai intensă. orientată spre nord-est (Răstoaca – 1. Sunt multe case de vânătoare. căprior.a. La nord de valea Harţagului. în unitatea de Tarcău ş. Sunt numai câteva a ş e z ă r i de vale. argile ş. de care îi despart valea Bâscăi Mari. Pe stânga văii Buzăului.Vrancei. Precipitaţiile sunt mai bogate pe versantul vestic. sub forma unei păduri de amestec molid-fag. mlaştinile au caracter eutrof. cu puţine excepţii (conglomeratele albiene). dar într-un regim de proprietate şi de exploatare opac. cel mai înalt din toată gruparea (1. gresii eocene de Tarcău şi oligocene de Fusaru. în vârful Mălaia). puţin rezistente . mistreţ ş.294 m. până la Varlaam şi apoi valea Slănicului. O reţea de drumuri forestiere şi câteva (din ce în ce mai puţine) tronsoane de cale ferată îngustă (Covasna-Comandău. ajungându-se frecvent la formarea unor creste de intersecţie a versanţilor şi a unui microrelief specific de padine. Lăcăuţi şi Penteleu sunt areale mici de jneapăn.) constituie un potenţial turistic natural deosebit. până la Lopătari. coborând pe versantul estic la 700 mm.439 m). formaţiunile cretacice sunt. valuri ş. spre Bâsca Mare. În depresiunea Comandău şi în Penteleu.Vrancei se cumulează deja condiţii favorabile unor temperaturi mai mari. molid şi pin de 80 – 100 ani.300 m. Spre nord-vest domină cu 600 m . contactul cu Subcarpaţii se poate urmări de la Lopătari.Ciucaşului.8-1 m. Vrancei este acoperită de v e g e t a ţ i e forestieră. Munţii Buzăului sunt situaţi la sud-vest de M. se află masivul omonim. Molidişuri pure apar doar la altitudini de peste 1. în regim de codru secular se află pădurea Milea-Viforâta (550 ha). Din Muntioru. la altitudini similare (1. Vadul Oii.345 m). plantate. între 800 m – 1. azi în exploatare. Arsenie – 1. mai ales de către breţcani şi bârsani. în sectoare slab drenate. cu exemplare înalte de 40-50 m şi diametre de 0. . valorile medii anuale depăşindu-le pe cele din nordul Carpaţilor Orientali.360 m).a. nisipuri.100 mm. Nehoiu. după oieritul care a avut o tradiţie seculară. Prin replantări pădurea s-a refăcut însă în bună măsură. cu fagi şi molizi de peste 300 – 400 ani şi cu arborete de brad. se află culmea Bota (1.a. şisturi argiloase. se ramifică oblic spre sud-vest „pintenul” de fliş Homorâciu. Din punct de vedere c l i m a t i c. Creşterea oilor continuă. spre exemplu. valea Telejenelului. Spre sud-est. existând şi roci rezistente – gresia micacee eocenă de Siriu. 59 deplasare în masă sunt cele mai răspândite. dar mai ales şoseaua Tulnici-Lepşa-Ojdula asigură accesul în munţi şi traversarea lor. iar pe versantul sud-vestic al Penteleului. între afluenţii săi Crasna şi Siriu.191 m) este rădăcina „pintenului” de Văleni. extinse şi pe seama pădurii. cu inversiuni determinate climatic. Pe Gorul. Cea mai mare parte a M. Secuiul. la sud-vest de valea superioară a Buzăului. În deceniile trecute s-a identificat şi un zăcământ de petrol. Muntiorul este format dintr-o culme semicirculară mai scundă.800 m depresiunea Întorsurii Buzăului. Fagul Alb. marne bituminoase. pădurea şi fauna bogată de interes cinegetic (urs. ca şi multe cabane forestiere (numai în Penteleu. Bâsca Mare. insuficient susţinut însă prin capacităţi de cazare.663 m. în unele perioade excesivă. trepte. în M. iar la sud de Bâsca Rusilei. pe lângă roci moi . pe sub molasa miocenă din sinclinalul subcarpatic Drajna. ca şi depresiunea Comandău. Munţii Vrancei sunt relativ puţin populaţi. Chiojdu. între Harţag. Sub aspect economic. Aria munceilor Breţcului este atinsă de inversiunile termice caracteristice în Ţara Bârsei-Trei Scaune. pasul Tabla Buţii. cu orhidee rare şi endemisme.115 m. pasul Boncuţa. în unitatea de Audia. marnocalcare. iar în zona Lacului Roşu cu plante carnivore. Dominan te în unităţile interne. Subordonate în aceste unităţi şi dominante în cea de Tarcău. marno-calcare. Caşoca şi Buzău este Teharăul (1. utile scopului lor dar nestimulative pentru un flux turistic rentabil. la Ghelinţa. O r o g r a f i c. Pe versantul estic al acestei culmi. Flişul din substratul g e o l o g i c se încadrează în unităţile de Teleajen. care au numeroase stâne în special în Penteleu. Bâsca Rusilei şi Buzău se află Podul Calului (1.

Nehoiu ş.a. unele provenite din aşezări sezoniere pentru exploatarea şi prelucrarea . deşi obârşiile tuturor se află în aceeaşi arie montană.Pricăjan. la Nehoiaş. 1931) şi trei (N. Orientarea transversală a văii Buzăului a fost explicată prin antecedenţă (N. iar văile . masele de aer de origine atlantică acced practic fără obstacole în partea înaltă. sunt destul de frecvente lacurile de alunecare (chiar dacă au. alternează cu lărgiri în faciesuri moi. Podul Calului. Între apele de suprafaţă. în parte prin „penele” de circulaţie anticiclonală continentală. de interferenţă multiplă.sud-est a aceleeaşi culmi. Caşoca ş. 1971). de Fusaru. Buzăul. ale căror terase sunt siturile exclusive în aria montană propriu-zisă (Crasna. Lunca Priporului. iar pe versantul extern. Gura Siriului. Siriu. şi strangulând chiar valea principală. dar există şi structuri (mulate de relief) care conturează curbura maximă. la Siriu şi Cireşu s-au construit două baraje. Spre exemplu. mezotermal (30 0 C). v e g e t a ţ i a a fost iniţial integral forestieră. Podul Calului) sau pe sinclinale înălţate (Ivăneţul.500 m.a. Diversitatea litologică stimulează procese de versant foarte variate. al factorilor c l i m a t o g e n i în sectorul de la curbură. Teharăul. la Siriu apele subterane au caracter oligomineral (sulfuros. 1.. în bună măsură constituit din gresie eocenă de Siriu. realizate şi printr-o alimentare subterană destul de bogată. Sibiciul. care îşi au obârşiile în aceeaşi culme a Ivăneţului etc. până la forme de defileu (valea Buzăului.Buzăului exprimă cel mai clar caracterul compozit. spre contactul cu Subcarpaţii.Rădulescu. pe valea Buzăului. având orientare nord-est – sud-vest.4 m3/s).000 m se încadrează în suprafaţa pliocen-pleistocenă Poiana Mărului.a.a. fiind şi parţial arteziene (A.Pop.Nordon.Buzăului este puternic marcat de specificul structural şi litologic al substratului. au văi mai lungi decât afluenţii de pe stânga ai Bâscăi Rusilei. Pentru valorificarea acestui potenţial hidroenergetic. Ca reflex direct. dar nu lipsesc nici pe văi. sub Siriu. pe aproape 20 km. domină gorunul. cu „colţi” pe capetele de strat din roci rezistente (Colţii Balei. Procesele respective sunt deosebit de frecvente în M. un nivel la 1. Lunca Jariştei. asigurată de volume importante de apă infiltrate în gresiile paleogene fisurate. Pe oligocenul mai moale.Al.Buzăului. În relaţie cu gresia de Tarcău şi cu unele fracturi profunde.pe conglomerate albiene. prin care pe versantul extern se realizează condiţii termice şi de umiditate similare celor din Subcarpaţi şi uneori chiar din estul Câmpiei Române. baza abrupturilor din Siriu este îmbrăcată în grohotişuri mai vechi şi mai recente. pe gresii de Fusaru. ş. În orientarea de ansamblu a structurilor principale se menţine aceeaşi direcţie generală nord-sud. Bălăneasa.). barând adesea văile mai mici (Caşoca a trecut printr-o etapă de baraj prin alunecări simultane de pe ambii versanţi). în majoritate. ar fi echivalentul suprafeţei miocene Cerbul. culmile fiind frecvent formate pe anticlinale (cele din Bota . Multe diferenţe morfologice ale văilor se explică şi prin diferenţele altitudinale ale nivelurilor de bază. la Nehoiu – 19. pe gresii de Tarcău şi de Kliwa.pe sinclinale şi faciesuri moi sau pe linii de contact petrografic (Harţagul. este un sinclinal înălţat. 60 R e l i e f u l M. numărul suprafeţelor de nivelare oscilând între cinci (A. În lungul văilor şi pe plaiurile înalte pădurea a fost poienită şi înlocuită cu pajişti secundare. prăbuşiri şi rostogoliri ale fragmentelor de gresie rezistentă.). sunt caracteristice făgetele şi pădurile de amestec fag-gorun. 1996). care favorizează şi alunecări de teren masive. pentru păşunat. pe Harţag. 1929. M. A ş e z ă r i l e cele mai numeroase sunt pe contactul cu Subcarpaţii .Orghidan. Aşa s-au format (şi s-au scurs apoi) lacuri pe Caşoca (în 1969). Pe culmile mai scunde şi situate pe latura externă (Muntiorul şi Ivăneţul). Tectonizarea puternică şi alcătuirea litologică foarte variată au făcut destul de dificilă aprecierea reliefului ciclic. În evoluţie naturală.53 km/km2. 1932). În Ştiubeiul Burlacului.405 m aflându-se şi Lacul Vulturilor. afluenţii de pe stânga ai Buzăului au văi mai evoluate decât cei ai Bâscăi Mari.18 m3/s. centralele de la Nehoiaşu şi Surduc urmând să aibă o putere instalată de 208 MW şi – respectiv – 20 MW ( Gr. Siriul. izvorul are acelaşi tip de mineralizare. Colţii Bocârnei ş. în parte prin foehnizare catabatică. un caracter temporar). cu flancul estic faliat. 1972). trenele de grohotiş fiind înlocuite cu deluvii de alunecare groase. din partea de sud . Spre exemplu. la altitudinea de aprox. Ambele flancuri sunt abrupte şi au caracter cuestiform. la 1. După aprecieri mai recente (I. iar restul masei montane. Aceeaşi corespondenţă oro-lito-structurală se remarcă şi pe stânga Buzăului.Sîrcu. în şisturi negre etc. În Siriu. În lungul văilor sectoare înguste (în gresii rezistente). Râurile au totuşi debite destul de mari (Bâsca Mare. pe ariile slab drenate din partea înaltă sunt ape stagnante. pe Bâsca ş. Sărăţelul şi alte pâraie subcarpatice. În cuprinsul lor. 1937). dar în masa montană propriu-zisă efectele lor sunt modificate.). În cadrul Carpaţilor Orientali. datorită unor concreţiuni piritoase). formate prin dezagregare mecanică. la confluenţă – 6. matricea mai moale şi sensibilă la apă a favorizat alunecări de teren. fiind constituită din păduri de amestec fag-conifere. densitatea medie a r e ţ e l e i h i d r o g r a f i c e nu depăşeşte 0. Partea cea mai înaltă.a. orientat nord-est – sud-vest). În acelaşi fel.

Barcani.). Pe contactul culmii Ivăneţu cu Subcarpaţii. lăcaşuri paleocreştine (sec. având aspectul unei mici câmpii intramontane. unele fiind formate prin permanentizarea aşezărilor de lucrători la pădure (spre exemplu. atât pe fondul unui bilanţ natural relativ susţinut până în perioada contemporană. cu sgrafitti etc. Există un singur oraş. în sedimentarul cretacic friabil al flişului unităţii de Teleajen (gresia curbicorticală).statutul urban în perioada contemporană. specializat în industrializarea lemnului şi o mică staţiune balneară. dar fiind ceva mai largă. numărul stânelor fiind însă într-o descreştere severă (de la peste 100 la începutul secolului trecut. în parte religios. Ceva mai rare sunt numai în sectorul îngust. dar sunt destul de răspândite livezile de prun. În general sunt răsfirate.a.a. Culturi sunt puţine. Valorificarea întregului potenţial ar fi cu atât mai înlesnită cu cât există posibilităţi de relaţie. Depresiunea este bine populată. cât şi ca efect al favorabilităţii climatice a versanţilor externi. în parte laic. numai pe văi. Închiderea ei între munţi favorizează inversiuni termice care generează valori minime severe în timpul iernii. Ocupaţiile sunt cele tipic montane – creşterea animalelor. cu 29 de încăperi . li s-a adăugat în deceniul trecut o descoperire excepţională. la Siriu. puţine culturi de cartof şi plante furajere. Depresiunea Întorsura Buzăului este internă. Un element excepţional de important pentru evoluţia acestui oraş şi pentru vitalizarea întregii depresiuni ar putea să fie completarea tronsonului de cale ferată din depresiune până la Nehoiaş. Nehoiu. vînatul etc.) şi elementelor etno- floclorice de la Nehoiu.). cu sate numeroase. din ce în ce mai despăduriţi şi care se pretează astfel la utilizări diversificate. la mai puţin de 25 în anii optzeci ai aceluiaşi secol). până în anii din urmă pe cale ferată îngustă spre Comandău etc. de chei. cu tendinţe de adunare la confluenţe adesea fiind mult alungite (spre exemplu. Populaţia este integral românească. în special oi. în perimetrul Aluniş-Nucu-Brăieşti se află un complex rupestru. situată la 800 m altitudine absolută.Buzăului şi M. Este constituită din şesul Buzăului şi terasele sale inferioare.adăposturi precreştine. Capacităţile de cazare asigurate astfel sunt total insuficiente pentru organizarea unei activităţi turistice pe măsura potenţialului natural şi antropo-cultural real. situată între M. etc. pe şosea transcarpatică (şi parţial pe calea ferată) în lungul văii Buzăului. semănând destul de mult cu depresiunea Casonului. este formată în realitate prin eroziune. Datelor naturale utile în acest sens (peisajul din partea înaltă a Siriului. pe aproape 9 km). Întorsurii Buzăului. Prelucrarea industrială a lemnului i-a adus aşezării principale – Întorsura Buzăului . Sita Buzăului. fiind sculptată de Buzău şi afluenţii săi din cursul superior. Este o depresiune înaltă. pădurile.Buzăului se exploatează mult lemn şi se cresc animale. Gura Teghii de pe Bâsca Rusilei. Considerată iniţial de origine tectonică. Zăbrătău. . Gura Siriului ş. exploatarea lemnului. sectoarele de chei de pe văi. Pe versanţii externi ai Muntiorului şi Ivăneţului satele au tendinţe de risipire. În M. Acriş ş. III-IV) şi medievale. 61 lemnului –Crasna.

a. Stâncile cu forme bizare. în sud-vest şi valea Zagonului. marnocalcare ş.) sunt acoperite aproape integral (cu excepţia pajiştilor secundare) de o pădure de foioase cu fag şi gorun spre culmi şi spre depresiunea Întorsurii Buzăului. atât prin altitudine cât şi prin aspectul plan al culmilor. de fliş – spre exemplu în munceii Breţcului ş. în nord-est masivul Ciucaş (1. micacee ş. făcând o trecere morfologică gradată spre înălţimile subcarpatice vecine.a. A ş e z ă r i l e se află pe văi. coloane. Spre nord-vest. valea Tărlungului. în unitatea de Teleajen). gresii marnoase . cu numeroase forme de dezagregare a conglomeratelor. Fără să fie definitiv clarificată. (valori medii de aproape 1. Munceii rezultaţi sunt deosebit de accesibili. Plaiurile respective se încadrează în suprafaţa de nivelare Mestecăniş (prezentă la altitudini similare şi în alte arii vecine. deosebit de rezistente. putând fi considerate într-o linie transcarpatică de sate.000 m – 1. reprezentate prin litofaciesurile lor cele mai puţin rezistente (marno-calcare. deoarece Munceii Întorsurii nu au reprezentat un obstacol pentru legătura dintre Ţara Bârsei-Trei Scaune şi valea Buzăului. gorun spre Ţara Bârsei-Trei Scaune. iar partea înaltă a culmilor mai scunde (la 1.300 m ) se înscrie în suprafaţa Mestecăniş.954 m) – Zăganu (1. cu aspect de chei prăpăstioase. în vest valea Doftanei (prahovene). în nord-vest. formând r e l i e f u l cel mai înalt. şisturi marnoase. Aceste culmi ocupă o arie destul de întinsă în partea sud-sud-vestică (M. sculptate în depozite cretacice mai puţin rezistente.a. depresiunea Întorsurii Buzăului. argile.. Ţigăile Mici. piramide.300 m). raporturile de şariaj vest-est ale celor două unităţi (flişul de Teleajen aflorează în semifereastra tectonică de pe valea Teliului) n-au putut accentua altitudinea r e l i e f u l u i montan..a.000 m (cu altitudinea maximă de 1.a. mai scunde (1.a.222 m. şi de Tărlung îi separă de M. În condiţii c l i m a t i c e generoase sub aspectul precipitaţiilor. de şisturi cristaline (gnaise oculare. între Măneciu-Ungureni şi (nord de ) Brebu.Baiului iar în sud domină depresiunile subcarpatice. Din aceste două masive se dirijează divergent culmi secundare. Munţii Ciucaşului se află la vest de M. Blidaru ş. Aval se lărgeşte însă. masivele înalte au un relief interesant.). pe valea Doftanei.înalte de aprox. bituminoase. aceste formaţiuni sunt depuse în două sinclinale înălţate. Litofaciesurilor predominant slab rezistente din ariile învecinate de fliş li se adaugă însă. între care se află şeaua Bratocea. M. motivându-se astfel şi frecvenţa oronimelor care semnalează curmături şi plaiuri („dealuri”) bune pentru păşuni (Predeal. cel de Audia fiind subordonat. gresii calcaroase curbicorticale. 1. cuarţite ş. stratele de Ceahlău-Zăganu).000 mm şi 60 C-70 C). prin pasurile Boncuţa şi Tabla Buţii. Budila ş. 62 Munţii Întorsurii Buzăului (Clăbucetele Întorsurii sau Munceii Teliului) sunt un grup de munţi mici situaţi între Ţara Bârsei-Trei Scaune.767 m). deşi altitudinea maximă ar fi . îndeosebi din unitatea de Teleajen. pe Telejenel şi Teleajen. Pe acest fond litologic puţin rezistent. sau cristalino-mezozoice – M. până la Măneciu). gnaise granitice. văile au evoluat exclusiv transversal (nord- vest – sud-est) faţă de structurile flişului. turnuri. şisturi argiloase negre. cu o dezvoltare largă. în vârful Pilişca) îşi datorează altitudinea modestă constituţiei g e o l o g i c e de fliş din unităţile de Ceahlău şi Teleajen.). Suprafaţa de nivelare miocenă Siriu (Şeţu. Cerbul) este semnalată la 1. Structural. marne nisipoase şi strate subţiri de gresii calcaroase.) şi klippe de calcar. în est. mai semeţe. cu aspect de cupolă pe conglomerate cuarţitice.Craiu- Bădila).Buzăului (contactul putându-se urmări pe Buzăul superior. În Ciucaş nu se repetă însă platourile structurale întinse din Ceahlău. micaşisturi.a. uneori cu înfăţişare de turmă în popas poartă numele locale de ţigăi (ţiglăi) – Ţigăile Mari. În substratul lor g e o l o g i c flişul intern al unităţilor de Ceahlău şi Teleajen este dominant. La trecerea prin conglomerate.a. în sud-est. Dealul Cocanilor ş. un culoar de văi urmat de Dălghiu. afluent al Buzăului. Dobârlău. valea superioară a Teleajenului este îngustă. Ca şi în Ceahlău. constituite din elemente dure.a. culmi monotone – Călan.883 m) iar în partea centrală masivul Grohotiş (1. culmile conturate de r â u r i (Zagon. afectat şi de efectul prăbuşirii tectonice de la sfârşitul pliocenului şi începutul cuaternarului care a creat depresiunea internă Bârsa-Trei Scaune. pasul Predeluş şi valea Doftanei (bârsane) îi despart de M.. unul dintre cele mai lungi din ţară. gresiile şi conglomeratele masive albiene (500 m – 700 m.Întorsurii Buzăului. mai ascuţite pe conglomeratele calcaroase – colţi. mai rotunjite. cu o înclinare mai accentuată a stratelor rezistente. săpată în marne şi marnocalcare.000 m-1. în unitatea de Ceahlău.Perşani.. probabil datorită unei cutări mai strânse în axul celor două sinclinale. . problema morfologiei glaciare nu se poate argumenta prin forme specifice. Încă din perioada interbelică au fost străbătuţi de tunelul feroviar Teliu. la contactul cu ariile depresionare vecine. un „sfinx” (al Bratocei) ş. Ghilcoş. Teliu. ciuperci. Chiar dacă în partea sudică aceste strate se prezintă într-o variantă litofacială predominant grezoasă micacee şi de fliş curbicortical (strate de Bobu) prezenţa lor are consecinţe morfologice deosebite.500 m. O r o g r a f i c. Sub influenţa aceloraşi fenomene şi al subsidenţei încă active în partea centrală a acestei depresiuni.Bârsei ş. ca şi al temperaturii permise de altitudinea lor redusă. creându-se o tipică depresiune de eroziune selectivă (Cheia).

fie printr-un efect destructiv şi convergent morfologic al proceselor periglaciare. În secolele trecute mai multe sate erau pe valea limitrofă a Doftanei (Secăria. 1971) consideră că diferenţele morfologice au o motivaţie litologică (în realitate acelaşi fliş puţin rezistent aflându-se în substratul ambelor sectoare). la 1.600 m în bazinele Azugăi şi Doftanei şi dominat de martorii de eroziune pe care îi reprezintă vârfurile din culmea principală. situat între Prahova şi Ialomicioara şi separat de Bucegi prin pasul Sinaia (1. limita putându-se urmări pe valea Gârcinului (afluent al Tărlungului) şi. în sine plauzibilă. Văile în general înguste şi arealele restrânse care se pretează la culturi au făcut ca p o p u l a r e a să fie modestă. În contrast puternic cu lărgirea din amont a văii. ajungând la 1. precipitaţiile sunt mai bogate decât în M. pentru care alte staţiuni din Bucegi şi M. acest sector îngust are caracter de defileu (defileul de la Posada). pădurile de fag urcând destul de mult.Baiului şi Gurguiatu. Clăbucetul Taurului. nu se confirmă însă pe teren. O altă staţiune s-a dezvoltat la Babarunca. 1. cu altitudine de 1. 1.895 m).Culmea Cocoşului. este semnalat (Valeria Velcea.589 m şi Gurguiatu. conform direcţiei structurilor flişului. atât la nivelul culmii (anticlinale) înalte cât şi la nivelul văilor superioare ale Prahovei şi Doftanei. în linii generale. unde terasele Prahovei nu prezintă deformări pozitive în defileu.Vâlsan. Altele (I. deosebit de active şi azi. prin evitarea culoarului aglomerat Prahova-Timiş).a.600 m. Trăisteni) pe Teleajen aflându-se doar două mânăstiri. 1. de cele două Doftane şi pasul Predeluş. între Predeal şi Sinaia (mică depresiune însoţită de terase pe ambele părţi).Roşu (în masivul Zăganu).190 m).900 m (Neamţul.Buzăului. bine dezvoltat la 1. ca şi de favorabilitatea substratului geologic pentru amenajări subterane durabile. foarte solicitate. calcarenitic. 1940) optând pentru captarea unei Prahove ialomiţene (montane) de către o Prahovă din Subcarpaţi. au făcut ca în jurul celor două mânăstiri să se formeze staţiuni climatice şi de hidroterapie (ape sulfuroase- sulfatate la Cheia). În fine. marno-argilos şi mai rar greso-conglomeratic) se continuă până în bazinul Dâmboviţei şi. dar debitele au permis amenajarea complexă din bazinul Doftanei (Paltinu).923 m şi Baiul Mare. 1. ca urmare a nivelului de bază mult mai coborât. cel puţin până la văile Ialomiţei şi Ialomicioarei contribuie la formarea unui relief specific. atât în culmea principală (care depăşeşte 1. datorită poziţiei morfo-climatice. În realitate. substratul g e o l o g i c de fliş intern (argilo-marnos. Nici această ultimă opinie.Piatra Mare).Bucegi şi cu M. Absenţa urmelor clare s-ar putea explica fie printr-o cantitate insuficientă de precipitaţii solide.Roşu.339 m.Buzăului şi M. Acestora li se datorează acumularea unor trene groase de groase de grohotişuri (numai parţial stabilizate) la baza abrupturilor. Sub aspect c l i m a t i c. până la Comarnic (unde iese din munţi). cea de la Suzana specializându-se în tabere pentru copii. unele (G. deşi nu este susţinută de roci rezistente) cât şi în sectorul de la Comarnic (Al. Teşila. cât şi pe dreapta acestei văi (Diham. care depăşeşte (sau se menţine aproape de)altitudinea absolută de 1. În vest şi nord-vest se învecinează cu M. R â u r i l e nu sunt însă mai dense (0.Vrancei. a observatorului seismic naţional. Jnepenişurile şi pajiştile subalpine sunt însă mai dezvoltate decât în M. pe cursul superior al Tărlungului.Vrancei şi M. Spre vest se află un ansamblu de culmi secundare. stimulat de peisajul natural deosebit de atrăgător şi de deschiderea drumului transcarpatic prin pasul Bratocea (cu fluidizarea accesului dinspre capitală spre Braşov. pe valea Prahovei. În ceea ce priveşte relieful ciclic. Munţii Baiului (Gârbovei) sunt situaţi la vest de M. cu fluxuri de sfârşit de săptămână din Braşov. Doar culmile secundare de pe stânga Prahovei şi văile câtorva afluenţi mici ai Azugăi sunt orientate transversal. Baiul (Gârbova-Baiul).Bârsei (M. problema rămânând încă neclarificată.46 km/km 2). El secţionează masa stratelor de Sinaia. Pe latura sudică.900 m.200 mm/an. 63 putut să înscrie masivele înalte în aria de îngheţ cuaternar peren. acumularea din amont de confluenţa Teleajen- Telejenel (Măneciu). Ciucaşului. 1964) nivelul miocen. Astfel. cel puţin în sezoanele turistice de vârf. la est de valea Prahovei se află culmea prinicipală. Zamura.300 m.200 m se conturează clar nivelul cel mai . ţinându-se seama de sensibilitatea seismică maximă din sectorul de curbură.). s-a presupus şi efectul unei înălţări recente deosebit de puternice. într-o galerie din M. Dezvoltarea turismului.Bârsei sunt prea aglomerate. Suzana şi Cheia. o r o g r a f i c. ca şi valea Prahovei aval de Sinaia. V e g e t a ţ i a este destul de asemănătoare celei din ariile menţionate. iar coniferelor revenindu-le un areal relativ restrâns (cu o pondere a zadei care aminteşte de pădurea din Ceahlău). situate atât pe stânga Prahovei (separate de Azuga şi afluenţii săi . Aspra genezei sale au fost emise opinii diferite. 1971).Sârcu.000 m – 1. între culmea principală a M.300 m – 1. mai viguroasă. Culmea Câinelui ş. Este de asemenea menţionabilă amenajarea. ca şi pentru sporturi de iarnă. până la 1. Liniile principale ale r e l i e f u l u i sunt orientate longitudinal (NNE-SSV).

iar spre nord Valea Roşie (afluent de pe stânga al Oltului) îi separă de extremitatea sud-estică a M. conturând pe trei laturi M. A ş e z ă r i l e sunt situate mai ales pe versanţii externi.Ciomat). precedată de producerea sârmei şi şuruburilor (Sinaia).Bodoc). materia primă (animalieră. cu blocuri (în sud-vestul M. 1971). orientate spre vest sau spre est. P ă d u r e a are aceeaşi distribuţie altitudinală. dar probabil şi pe fondul predominanţei unor litofaciesuri mai favorabile şiroirii decât infiltraţiei. înscriindu-se în suprafaţa de nivelare pliocen-pleistocenă Poiana Mărului. Ocupaţiile tradiţional montane – exploatarea şi prelucrarea meşteşugărească a lemnului. transversale. Ticoş ş. Deosebit de activ a fost pârâul Aita. a sticlei şi a berii (Azuga). cel puţin partea înaltă a culmii principale primind influenţe atlantice pe care M. sulfatat sau clorurat. la contactul cu aria depresionară. racord la reţele utilitare).. dar cu o pondere mai redusă a elementelor calcifile şi cu inversiuni de vegetaţie spre valea Prahovei. este reprezentată predominant prin făgete. reprezentat în general prin rocile slab rezistente caracteristice în toate ariile analizate anterior. Ciomagu. Nici unul dintre complexele litologice prezentate şi nici structurile cutate (cute-solz) în care apar n- au opus rezistenţă faţă de modelarea externă şi n-au condiţionat forme de r e l i e f deosebite. instalaţii pentru sporturi de iarnă. în M. la marginea vestică a unităţii de Ceahlău contactul respectiv este marcat printr-un litofacies grosier. care şi-a împins obârşiile până în nord-estul golfului depresionar Baraolt. În cea mai mare parte. 64 recent.Mihăilescu.Baraoltului se opresc la pasul Hatod (710 m). dar prezentând şi unele particularităţi. M.75 km/km 2). Spre exemplu. în bazinul Casonului. Bordeiu. în M. turismul practicat pe toată valea şi beneficiind de amenajări atractive (cabane. animată de către acest ax : industria lânii. în lungul căruia curge Oltul.Baraolt). În raporturile cu structura substratului.Bodocului domină valea şi depresiunea Casonului.000 m. la 900 m – 1.Bodoc).200 mm.Baraolt).Baraolt (1.Ciucaşului.Sîrcu.Bodoc.Baraolt. bine păstrată (grad de împădurire peste 80%).241 m în vârful Omeagu) şi mai redusă în M.a. I. Sinaia. reţeaua de râuri este mai densă (0. care pătrunde printre culmi sub forma unor culoare suspendate în care s-a adâncit actuala reţea de văi. marne şi argile. industria cimentului şi a varului (Comarnic).53 km/km 2) decât în M.a. aduse prin circulaţia atlantică.Perşani.000 m (Bărbat.Harghita (M. în partea superioară a unităţii de Ceahlău alternează conglomerate. roci de construcţie) şi forţa de muncă sunt implicate în activităţile de prelucrare industrială şi de turism organizate în lungul văii şi în aria montană înconjurătoare. sunt longitudinale. culmile vestice. marnocalcare. în partea de sud a M. resimt atât vecinătatea imediată (cu efect dinamic catabatic) a Masivului. În restul ariei montane. cu altitudinea maximă în M. industria celulozei şi hârtiei. Culmile secundare se menţin în general la 900 m – 1.65 – 0. Ca urmare. Predeal. Arcoş ş. Spre est. Condiţiile c l i m a t i c e şi reţeaua de a p e sunt asemănătoare celor din M. reţeaua este destul de densă (0. latura vestică (cea mai dens populată şi cea mai activă) este polarizată de valea Prahovei. iniţiată din 1882 (Buşteni). hoteluri alpine. Poiana Mărului (Predeal sau suprafaţa Clăbucetelor. mai scunde. Buşteni). lemn. O r o g r a f i c se prezintă ca nişte munţi mărunţi. Pădurea. cât şi frecvenţa inversiunilor termice din lungul văii Prahovei.Bârsei (Postăvarul) nu le pot diminua.Baraoltului. Interfluviile sunt plane sau foarte larg ondulate. asemănătoare celor din M. în unitatea de Ceahlău. iar în ariile marginale prin amestecul fag-gorun. Spre acelaşi masiv al Harghitei. gresii. Rareori au avansat pe unele văi mai largi din interior (spre exemplu. C l i m a este moderată. Sub aspectul u m a n i z ă r i i. la contactul stratelor de Sinaia şi Bistra se află un litofacies greso-bituminos şi marnos (flişul de Sânmartin. Ambele au un contur alungit pe direcţia N-S şi sunt separate de golful Şesul Frumos (V. În acelaşi timp. Munţii Baraoltului şi Munţii Bodocului sunt două arii montane separate de restul munţilor flişului datorită scufundării tectonice care a generat depresiunea Bârsa-Trei Scaune. flişul de Teleajen având aceeaşi dominantă grezo-curbicorticală din ceilalţi munţi.Ciucaş. dincolo de care a separat un grup de muncei cu altitudinea maximă de 824 m. numai cele două culmi principale şi câteva văi din nordul M.017 m în vârful Gurgău). Afluenţii tineri ai Oltului şi Râului Negru şi-au sculptat văi adânci. Substratul g e o l o g i c est constituit din flişul unităţilor de Ceahlău şi de Teleajen. în M. creşterea animalelor şi chiar cultura pomilor (meri) pe versanţii sudici – sunt devansate de . Sub precipitaţii medii anuale care depăşesc 1. Apele subterane au mineralizarea carbogazoasă specifică în aureola mofetică a catenei vulcanice.Bodoc (1. pe fond hidrochimic uneori feruginos.. cu medii termice de 60 C – 80 C şi precipitaţii bogate. cu versanţi puternic înclinaţi. 1963) al depresiunii. M. Mioara Mare. echipamente de teletransport. având caracter de abrupturi tectonice spre depresiune). industria produselor de mecanică fină. Populaţia este majoritar secuiască. deşi r â u r i l e sunt mici.Bucegi. Prezenţa unor cristale de pirită diseminate în rocile flişului a produs (oligo-)mineralizări sulfuroase şi sulfatate ale apelor subterane (Azuga.

2. lave andezitice şi dacitice. desigur. echipate pentru fluxuri locale de mici dimensiuni (Malnaş-Băi. deşi – cu excepţia Tuşnadului – staţiunile balneare sunt modeste. Munţii vulcanici F o r m a r e a catenei vulcanice neogene Oaş – Harghita a fost sincronă cutărilor flişului de pe latura estică a Carpaţilor Orientali. în Gutâi). în segmentul Oaş-Gutâi. la izvoarele Lăpuşului. necks. tectogeneza miocenă care a pus în loc moldavidele antrenând şi un mag matism intens. în M. destul de monoton. dykes etc. badenian. în vestul M.292 m) şi slab marcate. îi separă de M. ajungând până la substratul sedimentar şi formând mici depresiuni de eroziune. Săpânţa. Între fazele eruptive s-au scurs perioade apreciabile de timp. care variază de la ansambluri structurale (subvulcanice) reziduale până la ansambluri complexe de aparate vulcanice subaeriene. 65 valorificarea apelor minerale. iar din sarmaţian şi spre sud-est. când au fost puse în loc. condiţiilor c l i m a t i c e. conturează segmentele Oaş-Gutâi. forma cea mai caracteristică este un platou vulcanic. Bodoc. ca şi cu vârsta c o m p l e x e l o r m o r f o l o g i c e rezultate. Astfel. predominant riolitică s-a acumulat în mediu marin. pliocen-superioare.3. destul de scunde (nu depăşesc 1.. o formaţiune vulcanogen-sedimentară. drenată spre Iza de râul Mara. în nord-est şi depresiunea Panonică (Câmpia Someşului şi depresiunea Baia-Mare). V u l c a n i s m u l care i-a generat a avut o evoluţie complicată. cu altitudine mai mică în nord-vest. altitudine. În doilea ciclu (sarmaţian-meoţian). În morfologie.443 m în M. Cele mai bine păstrate forme de r e l i e f vulcanic sunt cele create de erupţiile mai recente. De atunci datează cele două caldeire. Primele manifestări magmatice s-au produs în partea centrală a catenei de azi (M. morfologie. relieful cel mai bine păstrat aflându-se. u m a n i z ă r i i . în condiţii subaeriene. În primul. Din badenian ele s-au propagat spre nord-vest.Oaşului (824 m în vârful Piatra Vîscului) şi mai accentuată în sud-est. Balvanyos (Bolovăniş). care încep la est de pasul Huta (1. Platoul este dominat de o serie de înălţimi care au fost interpretate ca forme de relief vulcanic rezidual – fragmente de conuri. Formarea catenei vulcanice a redus mult suprafaţa depresiunii intracarpatice a Transilvaniei. Acesta s-a desfăşurat în etape. Deoarece vulcanismul prin care s-au format munţii este unul tipic de subducţie iar subducţia căreia i se datorează întreaga regiune a Carpaţilor Orientali continuă (aşa cum demonstrează seismicitatea puternică din sectorul vrâncean). Munţii Oaş-Gutâi sunt cuprinşi între depresiunea (Ţara) Maramureşului. şi specific genetic. în nord.Ţibleşului.102 m în caldeira Călimanilor). A rezultat astfel o structură destul de complicată a munţilor. cele mai înalte vârfuri sunt considerate vechi mulaje ale . ca depresiunea Firiza (unde aflorează paleogenul) şi Chiuzbaia (în care aflorează ponţianul). în segmentul sud-estic. înşeuarea dintre vârfurile Neteda şi Văratic. Uneori apele au îndepărtat complet cuvertura vulcanică. uneori cu aspect de defileu (defileul Tătarului. întreruperi mult mai îndelungate decât cele câteva sute de mii de ani care s-au scurs de la ultimele erupţii. care în pliocen-cuaternar au fost colmatate cu material terigen aluvio-proluvial. cu o formă alungită est-vest şi dimensiuni de 4/8 km. drenată spre Tisa de râul Săpânţa şi Mara. Şugaş. Ţibleş-Bârgău şi Călimani-Harghita. Diferenţierile de vârstă.Gutâiului. în sud-vest.5. aşa cum demonstrează studiile petrografice.Oaş. acestea prezintă aspecte destul de diferite. pe latura internă a regiunii. având un caracter tipic subvulcanic. desfăşurată în trei cicluri magmatice. Turia. în care aparatele vulcanice mai vechi au fost parţial erodate. În ciclul al treilea (ponţian-dacian). comun nordului Depresiunii Transilvaniei şi Ţării Maramureşului. u t i l i z ă r i i t e r e n u r i l o r etc. este foarte probabil ca şi evoluţia catenei vulcanice să continue. spre ambele terminându-se prin abrupturi de peste 400 m. o mineralogeneză specifică a produs mineralizaţii polimetalice bogate. în mare parte cutat. în segmentul Călimani-Gurghiu-Harghita. de la începutul miocenului până în pleistocenul mediu. pe Valea Runcului. În conformitate cu tipul de procese şi fenomene generatoare.Ţibleş- Bârgău). reliefului. cu un diametru de peste 6 km. iar fragmentele rămase au fost acoperite (parţial sau total) de lave mai noi. în M. În est. Atât formaţiunea vulcanogen-sedimentară cât şi lavele acoperă un substrat sedimentar (paleogen-miocen-pliocen). cu versanţii puternic înclinaţi.Gutin). În felul acesta s-a format cea mai mare parte din ulucul depresionar central al Carpaţilor Orientali. aşa cum demonstrează aflorimentele de la Oraşul Nou. De altfel manifestările vulcanice secundare (postvulcanice) sunt foarte active (emanaţiile de gaze în aureola mofetică) iar în derularea fenomenelor vulcanice s-au succedat.1. poziţie latitudinală şi consecinţele acestora la nivelul r e s u r s e l o r m i ne r a l e. Platoul este secţionat de văi adânci. care este astfel cel mai recent. efuziile andezitice caracteristice n-au mai produs mineralizaţii. din care au fost separate o serie de depresiuni de baraj. cu altitudine maximă (2.

iar la Ferneziu se rafinează Pb. foarte asemănătoare celor din Ţara Făgăraşului. cu aspect colinar şi chiar deluros. Tăul lui Dumitru ş. cu dispunere concentrică pe trei niveluri. prezentându-se ca nişte cratere mici. În schimb. În depozitele sedimentare apele mai întâi au sculptat iar ulterior au acumulat în partea centrală. chiar pe fondul unor deficite migratorii temporare. Probleme destul de dificile în exploatarea şi valorificarea apelor din sectorul de contact cu depresiunea Baia Mare (ca şi în ceea ce priveşte calitatea aerului) sunt determinate de poluarea industrială avansată. care se regăsesc în debitele r â u r i l o r. Alte forme de pe platou sunt negative. Pe lângă exploatarea forestieră şi creşterea animalelor.a. provenind. Cavnic şi Strâmbu-Băiuţ (pe versantul sud-vestic al Gutinului). Temperaturile medii anuale se menţin între 40C – 60C. asemănătoare celei din Câmpia vecină a Someşului şi aflată la aceeaşi altitudine mică (200 m). la Herja. În Ţara Oaşului c l i m a este temperată. sulfaţi ş. Această evoluţie epigenetică este dovedită şi de martorii de eroziune formaţi din material vulcanic (Belavara. comunicând în nord-est cu Ţara Maramureşului.428 m). cu valori mari ale densităţii populaţiei şi un bilanţ natural permanent pozitiv. Pentru regularizarea acestor debite (şi pentru alte utilizări) au fost amenajate lacurile de la Călineşti.Oaş-Gutâi sunt zona cu cele mai bogate zăcăminte de sulfuri polimetalice din ţară.). din plantaţii. depresiunea se situează la nivelul p ă d u r i i de gorun. a fost modelat atât în sedimentar cât şi în formaţiunea vulcanogen-sedimentară. iar amenajările menţionate au permis controlul debitelor celor două râuri principale. C l i m a este umedă şi relativ caldă.Oaşului ş. în sud-est. Iezerul Mic. frecvent destul de mari. Dintre zăcămintele auro-argintifere.Apuseni).200 mm – 1. pe alocuri în amestec cu stejarul. de lave pliocene (probabil mai subţire în acest sector) şi prin scoaterea la zi a unor sedimente friabile sarmaţiene şi panoniene (în special nisipuri şi marno-argile. Cu excepţia colonizării de la Oraşul Nou (unde în proporţie de 90% populaţia este maghiară).a.307 m). creând un r e l i e f amfiteatric. interpretat ca un piemont de eroziune. sunt caracteristice pădurile de gorun şi chiar de stejar pedunculat.100 m apărând şi păduri de amestec fag-conifere.a. care indică o subsidenţă recentă şi activă (cu drenaj deficitar şi freatic aproape de suprafaţă). grupate mai ales pe contactul dintre piemontul de eroziune şi glacisurile de acumulare. creată de Tur şi Talna. rămânând sub forma unor pâlcuri sau arbori izolaţi.Gutâiului. mai sus de 1. Zn. prin pasul Huta şi cu Câmpia Someşului. o intensă activitate de extracţie şi prelucrare industrială este determinată de faptul că M. Firiza ş.Oaşului. foarte asemănătoare celor din Dealurile Vestice). Mineralizarea carbo-gazoasă a apelor din aureola mofetică se combină cu ioni de cloruri. nivelul cel mai coborât este constituit din luncile largi ale râurilor Tur şi Talna. Ţara Oaşului este locuită de români Populaţia păstrează extrem de bine vechile tradiţii . G e n e t i c. azi în majoritate drenate. cu precipitaţii bogate (750 mm – 900 mm/an). v e g e t a ţ i a forestieră este dominată de foioase (fag). 1962). pe versanţii sudici şi vestici. fie în aria intramontană (în depresiunea Oaşului). (spre exemplu izvoarele de la băile Turţ. În alte câteva forme negative de pe versanţii din jurul Gutinului se află mici lacuri (iezere) – Iezerul Mare. Molidişurile pure sunt foarte rare (spre exemplu pe Gutin). În condiţii naturale. Umiditatea excedentară a creat în zona joasă şi mlaştini. Ignişul (1. dar în geneza cărora nu sunt excluse nici procese de alunecare. de nuanţă central-europeană. cu înclinare mai accentuată spre interior. parţial colmatate şi adăpostind mlaştini. cărora li se adaugă şi filoane auro-argintifere (de importanţă mai redusă faţă de cele din M. spre depresiunea Baia Mare şi Câmpia Someşului.. 66 coşurilor vulcanice (necks) – Gutinul. în nord-vest şi M. blândă şi umedă. Cel mai înalt. La Baia-Sprie şi Tăuţii-de-Sus sunt flotaţii. fie în ariile limitrofe (Câmpia Someşului. este format dintr-un ansamblu de glacisuri de acumulare piemontană. în M. cel mai larg.a. Şuior şi Jereapăn. Măguricea). mai importante sunt cele exploatate la Săsar. În condiţiile climatice menţionate. prezenţi în partea central-vestică a depresiunii. dar în mod clar favorizat de blândeţea condiţiilor climatice). interpretate ca periglaciare (Posea Gr. Cele mai ample exploatări (sulfuri de Pb. iar precipitaţiile medii au valori de 1. Cu) se fac la Nistru. U m a n i z a r e a este extrem de veche şi de o remarcabilă continuitate. Satele sunt mari şi numeroase. depresiunea Baia Mare). dar pădurea a fost aproape complet îndepărtată. Depresiunea (Ţara) Oaşului se află între M.400 m. În acest sector este prezent şi cel mai nordic arboret de castan comestibil din ţară (plantat. datorită poziţiei vestice şi altitudinilor mici. se pare. Un excepţional dyke degajat prin eroziune este Creasta Cocoşului (1. Baia-Sprie. este o depresiune de natură erozivă. Al doilea nivel. prin îndepărtarea cuverturii celei mai recente. Ilba şi Hondol (nord- vest de Baia Mare). de explozie (maar). uneori producând inundaţii. cu aspect de parc. prin „porţile” deschise de cele două râuri oşene – Tur (poarta de la Călineşti) şi Talna (poarta de la Oraşul Nou). În partea centrală a depresiunii.

1961). . în jurul vârfurilor celor mai înalte. Heniul Mare.Ţibleşului sunt şi arii (restrânse) de pajişte subalpină. au străpuns sedimentarul de fliş. de-a lungul cărora alternează mici chei/defilee în andezite (de exemplu cheile de la Colibiţa pe Bistriţa ardeleană şi alte segmente înguste pe Ilva. 1. Aceasta este însă numai o convergenţă morfologică. dominată de înălţimile pe substrat subvulcanic. C l i m a t i c.800 m ajung la valoarea medie anuală de 1. la altitudinea de 1.611 m.iniţial îngustă.Bistriţei Aurii. întotdeauna mai rezistente decât sedimentarul de fliş (vârfurile Ţibleş.839 m şi Hudin.şi central-europene se resimt şi în structura v e g e t a ţ i e i. În depresiuni râurile sunt însoţite de terase. M. 1968) nu s-au produs fenomene magmatice submerse sau vulcanice.a. situaţi pe faţada vestică a Carpaţilor Orientali. Influenţele vest. La Racşa se extrage bentonită şi s-au propus pentru exploatare mici iviri de lignit ponţian. tip de casă. masivele rezultate prezintă similitudini esenţiale ale peisajului natural. cu altitudini de 900 m – 1. inului.000 m – 1. Ocupaţiile agricole străvechi includ şi o pondere însemnată a culturilor de câmp. Tarna Mare şi Valea Măriei. sarmaţian şi pannonian-cuaternar (D. la Târşolţ şi la Cămârzana. Domină un r e l i e f de eroziune selectivă. în M.Ţibleş au fost interpretate ca apofize ale unui puternic lacolit. Dintre numeroasele izvoare minerale (bicarbonatate-clorosodice-carbogazoase. iar spre sud valea Bistriţei ardelene marchează vecinătatea lor cu M. 1. cât şi prin intermediul drumurilor dinspre câmpia Someşului (şoseaua prin poarta de la Călineşti şi apoi peste pasul Huta. ceea ce explică absenţa formaţiunii vulcanogen- sedimentare şi a lavelor. spre nord-vest valea Someşului Mare îi separă de M. Evoluţia subaeriană mai îndelungată faţă de celelalte sectoare ale catenei vulcanice a permis formarea suprafeţei de nivelare Mestecăniş (I. dyke. Deşi manifestarea fenomenelor vulcanice neogene a fost întreruptă spaţial de către puternicul horst cristalin al Rodnei. prin poarta de la Oraşul Nou). M. cartofului.Ţibleşului. cele mai mari altitudini corespund corpurilor subvulcanice.Ţibleşului sunt situaţi între izvoarele Lăpuşului (pasul Neteda). la Bixad se produce cherestea iar la Vama. chiar în cazul lipsei de coerenţă teritorială. Spre nord-est valea Coşnei îi separă de M. ceea ce reduce subetajul coniferelor la câteva insule de molid. ceramică.Bârgău). pe Iliuţa. Adesea flancul nordic al cutelor îl şariază pe cel sudic. andezitice şi dioritice.Rodnei. gresii cu intercalaţii de marnoargile şi de şisturi bituminoase. cu precipitaţii bogate (care în M. au un climat moderat. 1. Depresiunea Transilvaniei. clima fiind favorabilă atât plantelor furajere . subaeriene. marcat numai pe alocuri de unele suprafeţe structurale pe orizonturi de gresie mai dură. Poiana Ilvei.Bârgăului domină spre nord. În ariile marginale sunt condiţii foarte bune şi pentru pomicultură. în vest şi valea Sălăuţei-pasul Şetref-Valea Carelor. Datorită condiţiilor morfoclimatice. M. în M. Uneori. pe Bistriţa ardeleană ş. rodind bine nu numai mărul şi prunul. 1. Potenţialul turistic deosebit al depresiunii este accesibil atât la nivelul capacităţilor de cazare (motelul de pe malul lacului Călineşti şi foarte multe locuri în regim de pensiuni private sau în gospodăriile ţărăneşti).Sârcu.400 m).a.) şi mici depresiuni (lărgiri) în sedimentarul paleogen (Ilva Mare. vest şi est arii depresionare. Măgura Ilvei. Pe rocile sedimentare ale flişului relieful este mult mai scund. 67 româneşti – port. cea mai mare parte a ambelor masive este formată din depozitele sedimentare de vârstă cretacic superior-paleogen (eocen şi oligocen) ale klippelor transilvane şi flişului transcarpatic. Fără excepţie.300 m – 1. pe Leşu. cu versanţii abrupţi şi forme frecvent conice sau de căpăţână de zahăr. creat de specificul fenomenelor magmatice.Bârgăului. marcată de urcarea pădurii de fag până la altitudini destul de mari (în amestec cu molidul până la 1.) sunt mai intens valorificate cele de la Bixad.300 m. Munţii Ţibleşului şi Munţii Bârgăului ilustrează perfect principiul unităţii (omogenităţii). Sub aspect g e o l o g i c.a. în care cristalinul şariază chiar sedimentarul acvitanian. Absolut specific acestor două masive este faptul că o mulţime de corpuri subvulcanice diferite (stock.625 m. M.400 mm). în est.).Călimani. cât şi cerealelor. Diferenţele litologice se reflectă şi în morfologia văilor. cutate puternic în anticlinale şi sinclinale orientate vest-est. ci chiar nucul şi castanul dulce. Colibiţa. obiceiuri. care sunt martori de eroziune. reprezentate îndeosebi prin marne şi marnocalcare. În nici una dintre secvenţele de intruziune (acvitanian- badenian. P o z i ţ i o n a l.611 m şi Miroslava.300 m. mai şters. Înălţimile de pe substratul vulcanic au un profil semeţ.Rodnei. Ţara Dornelor. formele respective fiind reziduale şi nu (conuri) vulcanice. Corpurile subvulcanice principale din M. neck. de relieful caracteristic şi de particularităţile cuverturii fito-pedo-climatice. dincolo de care se află M.Rădulescu. spre Sighet şi Vişeu şi calea ferată . ţesătorie) şi mecanice (utilaj minier). în care se înscriu majoritatea interfluviilor cu altitudinea de 1.Ţibleş. feruginoase-bicarbonatate ş. cutările au generat solzi – spre exemplu cuta-solz „de Bârgău”. numai în M.Borcoş. pe Iliuţa ş.Ţibleşului şi M. respectiv Ţara Maramureşului. gresii calcaroase. În centrul urban Negreşti-Oaş există unităţi ale industriei textile (prelucrarea inului. sill). cel puţin naturale.

babe. vulcanismul a avut un caracter exploziv. Dealul Şesului. Evoluţia .Ţibleşului au rămas împăduriţi în cea mai mare parte. Bârgău. Călimani-Gurghiu-Harghita constă în profilul lor asimetric.000 m la 1. Fiad. au fost corijate de informaţia geologică ulterioară. subsidenţa pliocen-pleistocenă a depresiunilor Drăgoiasa-Giurgeu-Ciuc contribuind la accentuarea acestei poziţii.400 m. în NNV.de tip sfinx. Leşu. care a precizat vârsta pleistocenă a ultimelor erupţii. cu sate doar pe văile marginale (Dealul Ştefăniţei. dezvoltat în partea central-vestică a masivului. ca Şesul Paltinului.Bârgău. şi generează un peisaj asemănător celui din Ţara Moţilor. în special în cea vestică. în SSE. Încercările mai vechi de identificare a unor trepte de relief ciclic. depusă în cea mai mare parte subacvatic şi care formează baza edificiului vulcanic. înalte. cu aspect de siluete umane petrificate. Groşii Ţibleşului. platitudinea sa generând toponime explicite.a.). mai veche.. Poiana Câmpului. aceasta rămânând la zi în zonele marginale. Frapează prin platitudinea interfluviilor. izolate pe versanţi şi pe culmi.Ţibleş şi la Colibiţa. în partea de est a M. bazate pe o antedatare a genezei sectorului faţă de perioada reală a formării sale. M. de la 900 m – 1. ca şi de capacităţile de cazare (hoteluri. fiind puţin populaţi. când s-a edificat suprastructura vulcanică. Susenii Bârgăului. la Lunca Ilvei.300 m (spre exemplu în jurul depresiunii Colibiţa. urcând de la periferie spre axul catenei. cu numeroase sate mari. interpretate. de vale (pe Iliuţa. Vârsta recentă a edificiului vulcanic este demonstrată de identificarea unui orizont de tuf în terasa de 20 m a Mureşului. Suplai). în ariile periferice (mai ales spre Depresiunea Transilvaniei).a. Primele e r u p ţ i i v u l c a n i c e (sarmaţian superior-ponţian) au generat dacitele de la Drăgoiasa. M. erupţiile au continuat în pleistocenul mediu. Platourile de pe lave sunt de fapt structurale. conform constituţiei lor litologice. reprezentată mai ales prin brecii şi aglomerate vulcanice. Turismul este favorizat de posibilităţile de comunicaţie (drumul naţional Bistriţa – Vatra Dornei. cel mai înalt. pe vechi terase antropice. Ilva Mică.Călimani. desfăşurându-se cu o continuitate perfectă pe 150 km. care acoperă parţial formaţiunea vulcanogen- sedimentară. când a fost pusă în loc o masă imensă de material vulcanogen-sedimentar. M.000 m. în partea superioară (unde s-au format prin îngemănarea curgerilor provenind din conurile vecine). drept corpuri subvulcanice (necks. Elementele morfologice principale sunt platourile şi conurile vulcanice. În contrast puternic. Una dintre caracteristicile principale ale r e l i e f u l u i M.Călimani. care n-au coborât probabil prea mult sub suprafaţa iniţială. aşa cum sunt cei „doisprezece apostoli” din Călimani. la Colibiţa. de la valea Bistriţei ardelene. Bistriţa Bârgăului. se valorifică izvoarele minerale. sau în bazinul superior al pârâului Tiha).Ţibleşului rămân încă o rezervă potenţială. În faza finală. cu cele mai tipice caractere vulcanice. Romuli. care aflorează numai pe suprafeţe mici. formată din curgeri de lave în alternanţă cu aglomerate şi tufuri. Asimetria se datorează faptului că suprastructura este poziţionată doar peste partea estică şi sud-estică a infrastructurii vulcanice. prin pasul Tihuţa) şi calea ferată IlvaMică-Vatra Dornei). Culturi agricole (cartof. alternând cu păşuni şi fâneţe. pensiuni agro-turistice). în M. în consecinţa căreia formaţiunea vulcanogen-sedimentară a fost puternic erodată şi nivelată. pe Sălăuţa) sau pe contactele cu depresiunile limitrofe (Poiana Botizii. în final chiar cu lave de tipul andezitelor bazaltoide şi bazaltelor (ca în sectorul Sărmaş). uneori până mai sus de 1. se practică până la peste 1. Cel mai larg şi mai înalt (1. cu versanţi prelungi spre Depresiunea Transilvaniei şi cu versanţi mai scurţi şi abrupţi spre depresiunile de baraj vulcanic din est. fiind foarte puţin vizitaţi şi cunoscuţi. incompatibilă cu durata utilă genezei unei suprafeţe de nivelare. turnuri ş.). Sulfuri complexe (din mineralizaţiile hidrotermale produse de fenomenele magmatice) se exploatează la Văratec. 68 Singurele diferenţe menţionabile între cele două arii montane privesc u m a n i z a r e a lor. S-au format astfel strato-vulcani predominant andezitici. Primele se dezvoltă atât pe lave. până la valea Oltului. Bistriţa).400 m – 1. datorită caracterului recent al ultimelor erupţii. ca şi fabrica de hârtie de la Prundul Bârgăului. dar şi cu o largă dispersie a gospodăriilor. După o întrerupere. în conformitate cu un sistem de fracturi crustale profunde care au facilitat ascensiunea lavelor.600 m) dintre acestea este cel al M. Într-o mică staţiune balneară. Pe alocuri platourile prezintă proeminenţe. iar în lungul căilor ferate sunt şi mari cariere de andezit (Măgura Ilvei ş. generând conuri de piroclastite (Sfânta Ana şi Mohoş. dykes) sau conuri vulcanice secundare. În special pe versanţii sculptaţi în formaţiunea vulcanogen-sedimentară s-au format complexe morfologice specifice. cât şi pe formaţiunea vulcanogen-sedimentară. versanţii văilor sunt foarte înclinaţi. secară). magmatismul a reînceput în pliocenul superior. plante furajere. După o fază de înălţare.Bârgăului sunt foarte bine populaţi. în M. În schimb. Pe baza exploatării lemnului funcţionează multe fabrici de cherestea. formate din piatră ponce). Munţii Călimani-Gurghiu-Harghita constituie sectorul cele mai recent. râurile secţionând adânc platourile.300 m – 1. de dezagregare ruiniformă (asemănătoare celor de pe conglomeratele sedimentare .

în partea sudică a Harghitei. râurile au putut avansa regresiv mai rapid.776 m). între conurile Saca şi Borzont.Harghita. mai puţin adânc. la 985 m. În acelaşi fel. aşa cum atestă terasa de 70-80 m din depresiunea Giurgeului. Acestea sunt numeroase (numai în Harghita W.384 m) şi Arotaş (1. Conurile vulcanice sunt formele de relief dominante. 1948) semnalează în partea înaltă a Călimanilor îngemănarea a două caldeire. s-a format mlaştina (turbăria) Mohoş. 1971). două conuri mai tinere şi mai scunde (W. mai mici. aşa cum este cea a Vârşagului.496 m). în sud-vest (1. în Harghita centrală.374 m). separând Gurghiul central de cel sudic. faţă de aria platourilor. cu un crater foarte mic. cu diametrul de 6-7 km. În majoritate conurile au cratere.684 m). de dimensiuni variabile.Schreiber semnalează zece).800 m). Dintre acestea. Între conurile vulcanice.390 m) şi Cucu (1. drenat totuşi spre est de Pârâul Mare. în partea sudică a Gurghiului. În ceea ce priveşte defileul Mureşului.Gurghiu. ultimul având două cratere. 1912. Printre argumentele acestei ipoteze a fost invocată prezenţa teraselor de 10 m.Sawicki.) ar putea fi interpretate ca derivând din barrancos. Caracterul său definitoriu este demonstrat de îmbucarea. la 1. 1929. s-au acumulat apele lacului Sfânta Ana. Caracterul recent al fenomenelor explică şi faptul că n-au fost încă ştirbite prin evoluţia regresivă a văilor. O variantă morfologică este reprezentată de conurile vulcanice fără crater. valea principală fiind orientată transversal faţă de înclinarea stratelor de aglomerate vulcanice. . aşa cum este marea caldeiră a Călimanilor. între văi. cu un crater clar conturat. unde sunt bine dezvoltate şi terasele inferioare ale râurilor.Naum. în acelaşi timp.577 m) şi Amza (1.Ciomatul (1. dintre care cele mai importante sunt Saca (1. 69 avansată a văilor în sectoarele mai puţin rezistente ale formaţiunii vulcanogen-sedimentare a ajuns până la stadiul formării unor mici depresiuni de eroziune diferenţială. traseul acesta al văii putând fi chiar mai vechi. unele fiind veritabile caldeire. cu propriul său crater. văile (cu orientare divergentă tipică pe versanţii conurilor – spre exemplu pe Fâncelul. Unele cercetări geomorfologice (L. separând părţile nordică şi centrală ale Harghitei. 1980).558 m). Lor le corespund altitudinile maxime (2. cratere simple.Someşan. din bazinul superior al Târnavei Mari.125 m. Ostoroş (1. mai puţin afectate de eroziune. separând Gurghiul de Harghita şi pasul Vlăhiţa. în sud-vest.). în partea nordică a Harghitei. un afluent de pe dreapta al Oltului. ultimul cu un crater aproape întreg. 1929 ş. existând o a doua. drenat spre nord de un afluent de pe stânga al pârâului Gurghiu.Orghidan. Un alt con care culminează cu caldeiră este Fâncelul (1. drenată spre nord de Dornişoara. 1929). Se consideră că acolo unde aceste distanţe între conurile vecine au fost mari şi înşeuările joase.Gurghiu ş. în special când sunt mai îndepărtate. drenată spre nord-est de Neagra Şarului.102 m în Pietrosul Călimanilor). spre vest. ca Pietricelul. În craterul mai adânc. la 1. unele sunt foarte bine marcate.Popescu- Voiteşti. pot fi asimilate unor planeze. În sensul acesta.854 m). Conurile vulcanice din partea central-sudică a sectorului Călimani-GurghiuHarghita au. Au diametre mari. Singurul con vulcanic care are două cratere încă întregi este M. 1980). În partea centrală a acestei caldeire eroziunea a degajat o serie de corpuri subvulcanice (necks). 40 m ale Mureşului în lungul întregului defileu (L. Oltul ar fi avansat prin înşeuarea dintre Pilişca şi Ciomatul (I. spre care s-au orientat viguros obârşiile râurilor principale. constituind pasuri transcarpatice importante – cea de la izvoarele Gurghiului. ele fiind încadrate în tipul maar (I. unele de 10 km – 30 km.694 m). versanţii mai puternic înclinaţi şi o morfologie de ansamblu mai apropiată de cea iniţială. a conului vulcanic mai tânăr al Dumitrelului. H. în Gurghiul sudic.Schreiber. 20 m. separând Gurghiul nordic de cel central. formând defileele Topliţa-Deda şi Tuşnad.Wachner. drenat de pârâul Calului. în partea centrală a M. între Amza şi Ostoroş.a. Conform altor opinii (N. în vest (1. din nordul M. Luci (1. în partea sa estică. din centrul sectorului nordic al M. pasul Şicasău.Sârcu. de regulă. iar în cel estic. mai bine păstrate acolo unde lavele sunt mai dure. aproape toate drenate. Tot o caldeiră pare să fie şi craterul Harghitei Mari (1. ca acelea de pe versantul vestic al conului Harghita (W. unul drenat spre nord-est iar celălalt spre sud-vest. ceea ce atestă preexistenţa văilor faţă de formarea suprastructurii vulcanice.a. mai mic. 1935). captarea şi drenajul lacului pleistocen de către un râu transilvan care înainta prin înşeuarea dintre Călimani şi Fâncel au fost considerate cauze clare (H. Geneza ambelor a fost pusă pe seama unor explozii vulcanice.390 m). caldeira fiind drenată spre sud-vest de afluenţii de pe dreapta ai pârâului Gurghiu.287 m. Şumuleu (1. din nordul M.Wachner. în ea fiind îmbucate.000 m. 1969) sectoarele respective sunt antecedente. şi un caracter subsecvent. între conurile Arotaş şi Luci. fragmentele versanţilor principali derivate din suprafaţa iniţială. la 1. iar vârsta lor mai recentă faţă de cea a platourilor le-a conservat forme mai clare. Pilişca (1.991 m) şi Vârful Haitei. În acelaşi fel. cu forme mai puţin clare. pe lângă cea principală. situat la sud-est de defileul Oltului de la Tuşnad.Schreiber. pasul Bucin.Gurghiului. altitudinea catenei scade şi se formează înşeuări. aş cum este cazul Borzontului (1. Tr. drenajul şi colmatarea bazinelor lacustre respective încheindu-se la sfârşitul punerii în loc a formaţiunii vulcanogen-sedimentare. Depresiunea are.301 m). din vest.

cu contururi estompate. 1969) presupunea efectul circulaţiei subterane a unor lave foarte fluide pe sub niveluri de lavă mai vâscoasă. relieful glaciar din partea înaltă a Călimanilor este destul de modest. Prima (Tr. extrem de modestă rezerva de sulf din Negoiul Românesc (M. a unor felide mai rare (râsul). Pe versantul vestic pădurea de fag are o foarte mare extindere. Sub aspect economic. cu numeroase sate mici) şi Târnavei Mici (Bucin). către ambele arii depresionare învecinate. la 1. Pietricelu ş. iar molidişurile ajung până pe vârfurile conurilor. fapt care a sugerat definirea lor ca vulcano-carstice. izvoarele sunt rare. exploatarea şi industrializarea lemnului. la Lueta. Lacurile naturale sunt rare. Reţeaua hidrografică este însă densă (0. În vederea regularizării regimului debitelor Târnavei Mari. acoperind aproape 80% din aria montană şi constituind o resursă extrem de importantă în special în M.Butnaru. care s-ar fi concentrat pe trasee marcate de deplasarea subterană şi răcirea treptată a unor lave cu un conţinut important de gaze.94 km/km 2) şi râurile au debite mari. Cea mai mare parte a terenurilor se menţine în utilizare silvică. au fost semnalate (I. continuându-se spre partea înaltă cu segmente nivale (culoare de avalanşe). sub forma unor cavităţi identificate în Negoiul Românesc (M. au o pondere mare andosolurile tipice.Bojoi.71-0.fiind prezente şi în craterele Saca şi Harghita.Călimani). cel mai important fiind Sfânta Ana (cu adâncime de 7 m). 1986) două circuri glaciare. fără ca ipotezele respective să se excludă (reciproc) integral. în care talvegurile actuale sunt adâncite cu 3-7 m. Văile au impus aceeaşi fizionomie răsfirată. cu o componentă carbogazoasă generală. în interior fiind sate numai în lărgirile din defileul Mureşului (Stânceni. de asemenea.750 m. aflându-se sub influenţa directă a circulaţiei vestice şi cumulând efectul adiabatic al barajului orografic.610 m. pe seama căruia a funcţionat micul centru siderurgic de la Vlăhiţa. E. pe Mureş şi Dornişoara. unde temperaturile medii anuale coboară spre -20C. pe văile Reţitiş. Vegetaţia subalpină bogată şi diversă şi chiar cea de pajişte alpină sunt caracteristice numai ariei celei mai înalte din M. activităţile productive s-au orientat către creşterea animalelor de rasă (bovine şi – în ultimii ani – cabaline). sub Reţitiş. U m a n i z a r e a acestui sector al catenei vulcanice este relativ slabă. A fost.Călimani). Cel estic se află sub componenta dinamică descendentă şi primeşte precipitaţii mai reduse. specificul c l i m a t i c este marcat de asimetria celor doi versanţi ai catenei. în aria înaltă ca şi pe platouri. Datorită permeabilităţii piroclastitelor şi formaţiunii vulcanogen-sedimentare. Lunca Bradului. unele fiind hipotermale (Topliţa). a tetraonidelor (în special cocoş-de-munte şi câteva exemplare de cocoş-de-mesteacăn. F a u n a are efective numeroase. Cel vestic este mai umed (cantităţi mediii anuale de precipitaţii care ajung la 1.. nu înaintea distrugerii ecosistemelor forestiere şi . apa freatică se află adesea la adâncime mare şi pe suprafeţe întinse. cu ocazia decopertărilor practicate în vederea exploatării sulfului. apar foarte numeroase izvoare minerale. Probabil sub efectul caloric al continuării vulcanismului până în pleistocenul mediu. Cele mai multe aşezări se află pe contactul cu depresiunile vecine. cerb. până spre baza versanţilor (800 m – 900 m).a. sud şi sud-est. căprior.a. pădurea de amestec fag-conifere urcă la 1. Geneza lor a fost explicată în mod diferit. în nordul M. Pe lângă asprimea termică din ce în ce mai accentuată spre aria Călimanilor. afin. ceea ce a impus încetarea activităţii de extracţie. densitatea medie fiind sub 25 loc. cea secuiască spre centru. în M. mistreţ). Pădurea este bine păstrată. Corespunzător complexului p e d o g e n e t i c specific (mai ales materialului parental).Naum. Pe versanţii caldeirei Călimanilor. uneori groase de peste 50 m. În schimb spre baza versanţilor.350 m – 1. V e g e t a ţ i a este influenţată de asimetria climatică.Călimani) şi caolin (exploatat la băile Harghita)./km2. În pădurile de molid bradul şi spre limita superioară zâmbrul au o frecvenţă mai mare decât în alte sectoare ale Carpaţilor Orientali. Continuarea decopertărilor le-a distrus complet. Populaţia românească este grupată mai ales în partea nord – nord-vestică. 70 În morfologia acestui sector al catenei vulcanice au fost menţionate şi forme de relief subteran. Mai sărace decât în celelate segmente ale catenei vulcanice. ca şi acumulări morenaice. La Topliţa este amenajată o păstrăvărie. sub Pietrosul şi la 1. Şicasău) gospodăriile sunt risipite în fâneţe. a căror valoare medie coboară până la 800 mm. resursele minerale oferă totuşi andezit (extras în cariere mari la Stânceni. Cea de a doua acordă credit mai mare efectelor erozive ale unor ape de condensare. dar în depresiunea Vârşag şi pe unele arii de platou (Liban. cu o pondere mare a elementelor de interes cinegetic (urs. Răstoliţa). în bazinele superioare ale Gurghiului (comunele Ibăneşti şi Hodac. Concreţionările succesive creaseră în aceste cavităţi o micromorfologie convergentă endocarstului propriu-zis.400 m. S-a mai exploatat un zăcământ de fier (hidrotermal) acum epuizat.Călimani).000 – 1. caractere andice constatându-se şi în cazul solurilor brune acide şi al celor brune feriiluviale. areale mici de jnepenişuri.Călimani.Călimani. s-a amenajat acumularea de la Zetea. prin efecte de inversiune determinate climatic. ca şi în depresiunea Vârşag. În est molizii coboară mult.300 mm). o fabrică mare de cherestea funcţionând la Lunca Bradului. merişor ş.

în principal fluviale. Cea mai discutată a fost Ţara Dornelor. Homorod şi Chirui . la Cocoizaş şi Sântimbru. în sud-est. în special iarna. accentuată de permanenţa subsidenţei. pe versantul sudic al Harghitei.1. R e l i e f u l. încât poate fi considerată o depresiune de (pseudo)baraj vulcanic. ceea ce favorizează formarea mlaştinilor oligotrofe. a morfologiei subvulcanice şi a acidifierii pe termen incalculabil a solului. versanţi domoli şi terase bine dezvoltate. Altele au origine tectonică. care prezintă multe afinităţi cu depozitele din nordul Depresiunii Transilvaniei şi din Dealurile Vestice. fiind formate prin scufundări recente (Ţara Bârsei-Trei Scaune). ca urmare a uniformităţii destul de constante a regimului anual al precipitaţiilor şi valorii reduse a evapotranspiraţiei. în sud-vest. Netezimea multor sectoare. Bilbor.) nu justifică investiţii de valorificare. Depresiunea are un substrat g e o l o g i c variat. datorită frecvenţei inversiunilor termice. sau cu diapire generate de sarea badeniană. cu energie accentuată. se diferenţiază bazinul Izei. 71 subalpine. în a cărei geneză edificarea M. Bilbor.Călimani impune o componentă vulcanică (fără ca barajul să fi fost probat prin sedimente specifice). cu un relief . Drăgoiasa.Rodnei. continuitatea sa este aproape perfectă. larg deschisă spre nord- vest. şi munţii vulcanici Oaş-Gutâi şi Ţibleş. cu densităţi care adesea le depăşesc pe cele din regiunile de câmpie extracarpatică. Drăgoiasa. iar tectonica de scufundare pe o reţea complexă de falii a accentuat caracterul depresionar şi vigoarea modelării externe. bazată pe practicarea agriculturii. partea central-sudică a Giurgeului). Faţă de altitudinea absolută. băile Sântimbru . molasic. mai variat. pe versantul estic al Harghitei) şi de cupru (în craterele Saca. Ciuc. parţial Maramureş). numai formarea relativ recentă a catenei vulcanice a permis individualizarea ei faţă de Depresiunea Transilvaniei şi Depresiunea Panonică. apelor din bazinul Negrei Şarului şi până aval. cu un relief mai scund (Sighetul se află la numai 270 m). Doar Ţara Maramureşului. Celelalte compartimente (Maramureş. gresia de Strâmtura). între Ţara Maramureşului şi Ţara Dornelor. Toate aceste formaţiuni sunt complicat cutate. mai rezistente la eroziune (spre exemplu. Harghita. între diferitele compartimente existând doar praguri scunde sau scurte sectoare de defileu. datorită foehnizării maselor de aer care traversează munţii dinspre vest. constituit din fliş transcarpatic şi molasă mio- pliocenă. cele mai multe sunt considerate depresiuni de baraj vulcanic (Giurgeu. din sud-vest. cu o netezime care a sugerat sedimentări lacustre (chiar dacă doar aparente). este în majoritatea sectoarelor de câmpie intramontană (Ţara Bârsei-Trei Scaune. spre nord-est. chiar cu mici şariaje orientate nord-vest – sud-est.4. care dă nota dominantă a peisajului. de bazinul Vişeului. Ţara Maramureşului este străjuită de M. terenul plan şi solurile mai fertile decât în aria montană adiacentă. pe Bistriţa. ceea ce diversifică mult comportamentul substratului în cursul modelării externe. Acest uluc este sectorul cel mai populat şi unul dintre cele mai urbanizate din Carpaţii româneşti. Deşi climatul nu este foarte permisiv. Rezerve mici de minereuri de mercur (cinabru. Şumuleu. 2. r e l i e f u l este deluros (uneori chiar de muncei). mofeta fiind valorificată în scopuri curative. De altfel. unde se continuă şi la nord de valea Tisei.000 m. de către o Bistriţă instalată pe traseul actual încă din sarmaţian (I. din nord-est. în Ucraina transcarpatică.5. M.lângă Vlăhiţa. În depresiuni c l i m a t u l este aspru.pe versantul estic al conului Luci şi băile Ozunca.Rodnei. tot timpul anului. format din marno-argile cu intercalaţii de tufuri vulcanice. au favorizat o u m a n i z a r e timpurie. gipsuri şi sare de vârstă badeniană. Cu excepţia întreruperii produse de horstul cristalin al M. cu temperaturi reduse. într-o mică peşteră se produce o emanaţie de CO2 liber. În ansamblu.Donisă. adesea destul de mare (600 m – 800 m) precipitaţiile sunt destul de reduse (600 mm – 750 mm). formate de regulă pe depozite aluvio-proluviale tinere. cu văi largi. În M. Borsec. Ulucul depresionar central Aria dintre catena vulcanică şi unităţile montane pe structură cutată din partea central-estică reprezintă cel mai întins sector depresionar intern din toţi Carpaţii româneşti. cu aspect de dealuri sau chiar de muncei. 1968).Maramureşului. Sub formă amenajată şi susţinută cu capacităţi de cazare izvoarele minerale sunt bine valorificate la băile Tuşnad (staţiune de interes naţional). primeşte precipitaţii mai bogate. În partea sud-vestică este caracteristic un sedimentar mai tânăr. face dificil drenajul. mio-pliocen. Ciuc. Amza şa. Morfologic. G e n e t i c. Este deschisă larg spre nord-vest. În partea nord-estică predomină depozite mai vechi de fliş paleogen (eocen- oligocen). Borsec. Este în schimb destul de intensă activitatea balneară. cu văi care s-au adâncit şi cu peste 250 m şi cu altitudini absolute care depăşesc pe unele interfluvii 1. sectorul nordic al Giurgeului) au un relief mai fragmentat.Ciomatul. Atmosfera este relativ umedă.

trecerea la munţii vulcanici şi M. Prin natalitate şi bilanţ natural pozitiv. pe contactul cu M. Dealul Negru (1. artizanatul textil şi al lemnului. XIV documentele atestau 47 de aşezări. are margini care nu depăşesc 1. şi Euro-Gîtes. Ţara Dornelor este înconjurată de M. În partea de vest a depresiunii. Încă din sec. în detaliu evoluţia reţelei a corespuns aproape permanent caracteristicilor substratului geologic. În perioada contemporană. Ţara Maramureşului este extrem de variată şi interesantă sub aspectul potenţialului turistic etno-cultural. Complexul caracteristicilor c l i m a t i c e. Majoritatea populaţiei are ocupaţii agricole. gresii cretacice (valea Vişeului. în funcţie de altitudine. în special bovine din rasa brună de Maramureş. de la vest spre est. prin migraţie peste Carpaţi. modelării externe stimulate de tectonică revenindu-i un rol însemnat.E. pare a fi una complexă.R. uneori cu aspect de defileu. Tisa. Iza şi Mara au şi albii majore foarte largi. la vest. sub forma a două sectoare. unele cu mai multe mii de locuitori (Moisei. casele. amenajate din vechime pe versanţi. Cele mai bine dezvoltate sunt nivelurile de 5-11 m şi 11-24 m.N. Anterior aceluiaşi sec. 72 mai înalt (1.Bistriţei Aurii. partea vestică (bazinul inferior al Izei. fiind de o factură mereu mai accentuat montană spre golful depresionar de la Borşa. Borşa).C. Originea depresiunii. bazinele Marei şi Ronişoarei).000 m. la est. Partea centrală. în mare parte exterminaţi în 1940 – 1944. textilă (Sighet). pe Iza) şi oligocene (la Vişeul-de-Sus. cartof. foarte favorabile aşezărilor şi culturilor. în aceasta din urmă putându-se separa mai multe trepte de glacis de acumulare piemontană (spre exemplu în piemontul Borşei. fapt confirmat de numeroasele aşezări preistorice. până în partea înaltă a interfluviilor. Se cresc animale. răsfirate pe văi. Iza şi Vişeu ajung până la 150 m altitudine relativă.038 m. aval de Bistra) sau gresie eocenă de Strâmtura (valea Izei. cu temperaturi medii anuale de 70C . Maramureşul are şi astăzi însemnate resurse de forţă de muncă. Portul. în general pe soluri brune luvice. populaţia a fost şi a rămas majoritar românească. fiind plată. În afara satelor mari. chimică (Vişeul-de-Sus). În reţeaua de văi secundare sunt şi adaptări la structură. în Vârful-lui-Dan). gospodării risipite acoperă adesea şi interfluviile înalte. unul vestic. predominant de eroziune în partea superioară şi de acumulare în cea inferioară. În vestul depresiunii este foarte rentabilă şi pomicultura. XIV şi întemeietorii statului feudal moldovean. văile se lărgesc în depozite badenian-panoniene (la Dragomireşti. formate pe locul unor exploatări mai vechi de sare. Este o depresiune înaltă. afluent de pe dreapta al Izei. creată aici. cu temperaturi medii anuale de 6 0C - 70C şi precipitaţii medii care depăşesc 1. Astfel.Rodnei se face prin intermediul unui piemont larg. cu toate colonizările şi imigrările din perioadele de administraţie austriacă şi austro-ungară (zipseri – germani din Slovacia aduşi la Vişeul-de- Sus. prin încrucişare. cu văi înguste.Bistriţei mijlocii. pe arii largi. De asemenea.302 m). plante furajere.961 loc. Pe această cale a fost îndepărtat aproape total sedimentarul paleogen.000 mm/an intră în domeniul pădurii de amestec fag-conifere şi al spodosolurilor.80C şi precipitaţii de 800 mm–1. controversată. Densitatea permanent mare a populaţiei este confirmată şi de dimensiunile remarcabile la care au ajuns aşezările rurale. M. Astfel. păstrându-şi comportamentul demografic de-a lungul timpului. pe Vişeu) şi se îngustează la trecerea prin roci mai dure. mai fragmentat. Geneza complexă a produs diferenţieri morfologice. Vişeul şi Iza.T. s-a dezvoltat şi industria de transformare: a lemnului (la Sighet. Deşi ca direcţie generală văile principale. la sud şi M. este domeniul pădurilor de gorun şi al solurilor brune argiloiluviale. care pe Tisa. la nord. Se cultivă cereale (mai ales în bazinul Izei). între Rozavlea şi Bârsana). Sunt incomplet separate de un promontoriu cristalin. Vişeul-de-Sus.).Bârgăului. construcţii de maşini (Sighet). care ar . au racordat aria maramureşană la A. mai mare drenat de Dorna şi afluenţii săi şi unul estic. Văile sunt însoţite de un sistem de 5-7 terase. ca şi adaptarea rapidă a multor gospodării ţărăneşti la standarde ale calităţii serviciilor obişnuite în turismul european. porţile şi mai ales bisericile de lemn. care are un caracter mixt.Rodnei). de v e g e t a ţ i e şi s o l u r i prezintă variaţii importante.000 mm/an este domeniul pădurilor de mixte de fag-gorun şi al făgetelor.Călimani. aşa cum este cazul Ronişoarei. aducând venituri importante populaţiei. mereu superior mediei naţionale. cu temperaturi medii anuale de peste 80C şi precipitaţii medii de 700-800 mm/an. din rândul cărora s-au ridicat în sec. a cărei vatră e situată la 800 m şi. obiceiurile extrem de bogate. M. evrei (atât în oraşe cât şi în sate. la sud de Vişeul-de-Sus. badenian-sarmaţiene. Sunt intens utilizate terasele antropice de cultură. cu 8. Ţara Maramureşului este p o p u l a t ă de foarte mult timp. la Coştiui. Reliefului natural i se adaugă şi depresiuni antropice. sunt orientate transversal faţă de liniile structurale ale substratului. sub ocupaţia hortyistă). drenat de Neagra Şarului. in. datorită menţinerii nealterate a unor vechi tradiţii şi a artei populare. chiar pe fondul unei migraţii tradiţionale pentru lucrări agricole şi forestiere. XI au fost menţionate mici formaţiuni politice locale ale populaţiei româneşti. Partea estică şi sectoarele mai înalte. În sud-vest. orientat sud-nord. care s-a orientat în lungul unui sinclinal format din roci moi.

cele mai dezvoltate fiind terasele de 20 m şi 40 m – 50 m. molizi. o închid şi spre sud. extrag şi prelucrează lemnul. la o altitudine mai mică (900 m – 1. construite din lemn. spre est de M. Se prezintă sub forma a două compartimente. depozitele lacustre romanian-pleistocene (mai bine cunoscute. Compartimentul Drăgoiasa are caracteristicile unei depresiuni de b a r a j v u l c a n i c. prin foraje) au o grosime mai mare (75-130 m) şi o răspândire mai largă. plante carnivore (Drosera rotundifolia) etc. A urmat . ca şi cele de la Şarul Dornei.000-1. măreşte valoarea ştiinţifică a turbăriilor.Bistriţei mijlocii care.451 m). C l i m a este rece şi umedă. Compartimentul Glod (Glodul) s-a format prin e r o z i u n e diferenţială. o specie de muşchi frunzos. Este logic însă ca eficienţa modelării fluviale să fi fost accentuată. traversată de Neagra Broştenilor printr-un sector de vale destul de îngustă. aceste depozite sedimentare au fost parţial îndepărtate prin eroziune. contribuind şi ea la dobândirea statutului de rezervaţie naturală. care a barat un pârâu orientat dinspre munţii cristalini ai Bistriţei mijlocii spre vest. Depresiunea este polarizată de orăşelul Vatra Dornei. tardigrade şi păianjeni. aşezată în sate mici dar numeroase. Spre vest este închisă de M. şi apele de la Poiana Negrii (îmbuteliată în cantităţi mari). Acesta a fost treptat colmatat şi drenat prin înaintarea regresivă a Negrei Broştenilor. prin îmbogăţirea reţelei de afluenţi ai Bistriţei şi prin creşterea debitelor. C l i m a este mai rece decât în Ţara Dornelor. În turbării (tinoave) asociaţiile vegetale sunt cele specifice mediului acid oligotrof. V e g e t a ţ i a naturală a fost forestieră. cu mari turbării oligotrofe. cu unităţi industriale de prelucrare a lemnului. cu arealul cel mai sudic în acest tinov. situat imediat la nord. Gospodăriile sunt risipite în fâneţe. Bararea văii prin care un râu se orienta spre vest a determinat formarea unui lac. odată ce în M. R el i e f u l actual este cel al unei câmpii de acumulare aluvio-proluvială. Negrei Şarului şi Bistriţei. Reduse prin circulaţie catabatică. printr-o înşeuare puţin denivelată. Există doar mici parcele de cartof şi trifoi. prin înălţimea cristalină Almaşul Mare (1. cu diametre de 10-22 cm la vârsta de 100 ani). depăşind şi în iulie 72%. Datorită asprimii climatului. 73 fi trebuit să acopere integral depresiunea. arboretele având consistenţă slabă. mesteceni. cu precipitaţii bogate (aprox. O faună de rotifere. Pe lângă case sunt şi mici parcele cultivate cu cartof şi plante furajere. Pe baza izvoarelor carbogazoase- feruginoase şi carbogazoase-arsenicale s-a dezvoltat staţiunea balneo-climatică Vatra Dornei. iar nămolul de turbă se foloseşte în tratamentul balnear. cel vestic (Drăgoiasa) fiind separat parţial de cel estic(Glod) de către o altă înălţime cristalină. pe areale mici. acoperind o suprafaţă de 480 ha). păstrând aceleaşi caracteristici de mediu rece şi acid. pentru efective importante de bovine de rasă. pe seama rocilor cretacic-eocene dintr-un mic sinclinal pe cristalin. Media termică este de numai 40C-50C. În nord comunică larg cu Ţara Dornelor. cu gospodării izolate. Se valorifică. Deşi u m a ni z a r e a s-a produs mai târziu. Albiile majore sunt slab drenate. Depresiunea Bilbor este situată mai spre sud. pe temelii de piatră).000 mm/an) şi ceţuri frecvente. pădurile de conifere fiind însă în cea mai mare parte înlăturate şi înlocuite cu pajişti. În depresiune sunt mai puţin de 40 zile cu cer senin pe an. a laptelui şi unităţi de reparaţii ale utilajului forestier şi minier. cu altitudine relativă până la 200 m. cu mici nuclee de grupare.Ouşorul. Caracteristicile b a r a j u l u i v u l c a n i c sunt încă mai evidente în cazul său. iar locuitorii cresc animale. culturile agricole nu se pot dezvolta.XIX) dar activ. cea mai mare parte fiind formată din albiile majore şi terasele Dornei. Formarea depresiunii se datorează înălţării aceluiaşi masiv vulcanic al Călimanilor. de asemenea. Depresiunea este totuşi bine populată. dar umiditatea aerului este permanent accentuată. mlăştinoase. cu exemplare pipernicite (pini. Predomină satul dispersat. bine organizate (cu case foarte frumoase. Depresiunea Drăgoiasa-Glodu ocupă aria cea mai restrânsă în cadrul ulucului depresionar şi este situată la altitudinea cea mai mare (1. 1. Cea mai mare parte a terenurilor despădurite este folosită ca păşuni şi fâneţe. şi pe Neagra Şarului. cele înalte păstrându-se numai ca depozite.Călimani. Turba se exploatează încă drept combustibil. la Poiana Stampei (un strat gros de 6 m. relativ tânăr (sec. depozitele respective se află mai sus de 1600 m. Ţara Dornelor a ajuns la o densitate mare a populaţiei. precum şi din glacisuri de acumulare. iar vegetaţia ierboasă (dominată de muşchi) etalând specii relicte şi actuale subarctice – ca Sphagnum wulffianum. Odinioară mai extinse. separând-o de depresiunea Bilbor.100 m). păstrându- se numai sub formă de pâlcuri sau şiruri de molizi care marchează limitele de proprietăţi. situate în special pe terasele mai largi ale râurilor. în lungul contactului cu rama montană. fiind format prin edificarea masivului Călimani în pliocenul superior-pleistocen. precipitaţiile medii nu depăşesc 750 mm/an. Existenţa unor fracturi profunde care au putut produce prăbuşiri inegale este sugerată de numeroasele izvoare minerale. datorită barajului vulcanic. Au fost identificate 7 terase. cu un grad de conservare foarte diferit.000 m) şi are o suprafaţă mai mare. În sedimentele lacustre specifice s-au format şi lentile de cărbuni.

văile adâncindu-se până sub 800 m. separate de interfluvii prelungi. depăşind valoarea medie de 900 mm/an. exploatarea travertinului şi a lemnului. cu gospodăriile mai adunate în partea centrală şi risipite spre margini. au determinat formarea unor mlaştini numeroase şi întinse (17. Suprapuse unui fundament cristalin. datorită efectului de baraj orografic produs de M. mare (Bilbor). activităţile economice principale constând în valorificarea balneară şi îmbutelierea apelor minerale carbogazoase (cotate cel mai bine între apele minerale din aureola mofetică a catenei vulcanice).400 m. Acestea au fost însă înlocuite. când se înregistrează valori sub -300 C. În r e l i e f se remarcă valea principală. Depresiunea Borsec este asemănătoare g e n e t i c cu depresiunea Bilbor.P ă d u r e a de conifere este mai bine păstrată. alături de cartof crescând bine ovăzul şi chiar mici livezi de măr (cu soiuri criofile). afluent al Bistricioarei. în cea mai mare parte. Tectonica subsidentă a avut şi ea un rol genetic deosebit. se mai extrage cărbune (dintr-un strat cu grosimea de 3 m) şi se îmbuteliază ape minerale carbogazoase. deoarece p o p u l a ţ i a se ocupă mai puţin cu agricultura.399 m). C l i m a t i c depresiunea Giurgeului este rece. având valori medii de aprox. în care se află cantităţi apreciabile de turbă.Mutihac. coborând mai întâi spre est pe valea Vinului. Aportul de apă din aria montană şi drenajul deficitar. Media termică la Gheorgheni este de numai 5. În r e l i e f u l actual au mai rămas fragmente plane. separate de înălţimi cristaline izolate.Călimani. nisipuri. Partea central-sudică (la sud de Hodoşa) are aspectul unei câmpii fluvio-lacustre. Precipitaţiile sunt reduse. În parte mlaştinile sunt drenate. condiţionat de relieful plan al părţii central-sudice şi de evapotranspiraţia redusă. 74 colmatarea treptată şi drenarea lacului astfel format. Deşi mai blândă. Depresiunea este foarte bine populată. Un foarte interesant (şi pitoresc) element al peisajului a fost calea ferată îngustă (azi dezafectată) spre Topliţa. care făcea un ocol mare. temperaturile medii anuale nu depăşesc 40 C. de care este separată printr-o culme cristalină înaltă de aproape 1. 1999). cu o suprafaţă totală de 476 ha). Temperaturile minime au coborât uneori iarna până la -35. cea mai înaltă derivând din însăşi suprafaţa iniţială a câmpiei de acumulare lacustră. specializată pentru transportul apei minerale.000 m în centrul depresiunii – V.Giurgeului. cu durate de 10-18 zile şi putându-se produce din septembrie până în martie (Octavia Bogdan. ca şi de înclinarea acestora spre centru. de la 4-5 m altitudine relativă până la 110-120 m). care constituie v e g e t a ţ i a spontană. Formarea depresiunii se datorează edificării conului vulcanic Sărmaşul Mare (1. ca efect al inversiunilor termice. argile). a teraselor sale inferioare şi a conurilor aluviale ale afluenţilor.Gurghiu. prin sudul depresiunii Bilbor.6 0 C (altitudinea fiind de 815 m). cu mai puţine sectoare plane. Precipitaţiile sunt şi aici bogate. din fosta câmpie de acumulare lacustră. până la confluenţa cu Bistricioara şi apoi se orienta spre vest. însoţită de un sistem bogat de terase (8 niveluri. mai redusă în nord şi din ce în ce mai mare spre sud. A rezultat un relief mai fragmentat. 1990). Este drenată doar spre est. secţionat de văi mai puternic adâncite. au fost mai puternic secţionate de reţeaua hidrografică. sunt acoperite cu o bordură largă de glacisuri de acumulare. depozitele sunt constituite atât din material vulcanic cât şi terigen (pietrişuri. S-a mai exploatat şi un mic zăcământ de lignit pliocen-pleistocen din bazinul Jolotca. Contactele cu M. atât spre est. prin înaintarea regresivă a Bistricioarei. prin înaintarea obârşiilor pârâului Sec.00 C la Joseni. cu lignit. spre bazinul Mureşului.Gurghiului. iernile sunt geroase. confirmat de grosimea neobişnuită a depozitelor acumulate într-un interval relativ scurt (200 m – 700 m – chiar 1. includ lentile de cărbune şi trec lateral spre vest în formaţiunea vulcanogen-sedimentară. Faptul acesta dovedeşte că lacul format prin baraj se colmatase treptat în timpul punerii în loc a acestei formaţiuni. .Gurghiului. în est şi cu M. formarea turbăriilor şi înmlăştinirea pădurilor de conifere. S-a format în romanian-pleistocen. cu pajişti folosite ca fâneţe. uşor înclinată spre centrul depresiunii. Depozitele lacustre romaniene. formate în mare parte din succesiuni de terase. formată prin dezvoltarea excepţională a albiei majore a Mureşului (cu lărgime de câţiva kilometri). Netezimea reliefului favorizează stagnarea apei. cu frecvente inversiuni termice. în timp ce partea nordică are un relief mai fragmentat. Pe lângă creşterea animalelor şi exploatarea lemnului. ulterior în depresiune instalându-se Mureşul.00 C la Gheorgheni şi -38. cu care se întrepătrund. Culturile au condiţii ceva mai prielnice. c l i m a este totuşi destul de rece. datorită producerii relativ frecvente a unor răciri masive. Depresiunea Giurgeului (Gheorgheni) este mai largă. în vest. Spaţial relieful prezintă însă diferenţieri. de pârâul Vinului. Elena Niculescu. cât şi spre sud. o prelungire sud-estică a M. afluent al Topliţei. 600 mm/an. alungită pe direcţia NNV-SSE şi mult mai tipică de b a r a j v u l c a n i c decât precedentele. ca urmare a erupţiilor din M. extrem de intense (până la 100C). având însă o singură comună.

). cu rare exemplare de fag pe terasele mai înalte ale Mureşului. a spirtului şi amidonului la Sânsimion ş. cu cărbuni (800 m. Multe unităţi industriale au fost dispersate în mediul rural (unităţi de fabricare a cherestelei la Sândominic.Postăvaru şi câţiva martori de prăbuşire (dealul Cetăţuia ş. cu cel din depresiunea Făgăraş.a. Structura şi distribuţia v e g e t a ţ i e i naturale sunt similare celor din depresiunea Giurgeu. iar castelul medieval Bethlen de la Lăzarea. Sub aspectul valorificării potenţialului turistic. R e l i e f u l păstrează fragmente din câmpia de acumulare iniţială mai ales pe latura estică. în poziţie centrală. formate datorită prăbuşirii unor sectoare montane ale catenelor de fliş şi cristalino- mezozoică. a lactatelor (Remetea). dimensiuni. de prelucrare a maselor plastice ş. . Topliţa. Pentru valoarea ştiinţifică a unor relicte glaciare (muşchiul de tundră Meesea hexasticha ş.a. de la Bod-Rodbav. pe direcţie nord-sud. fiind complet drenat spre sfârşitul pleistocenului mediu. Ciceul este un important nod feroviar. a cărui dezvoltare a fost stimulată puternic prin industrializare (industria construcţiilor de maşini. Sub nivelul acestor fragmente se desfăşoară 4 niveluri de terase ale Oltului. la 70 m altitudine relativă faţă de Olt. Sedimentele caracteristice. ovăz. pe suprafeţe mai mari. ca şi gradul de împădurire redus.).a). mlaştina Borsaroş de la Sâncrăieni a fost declarată monument al naturii. compartimentând-o în trei sectoare (care explică şi pluralul toponimic) – Ciucul superior (compartimentul Dăneşti). cel mai larg). În cea mai mare parte depresiunea este însă despădurită. Sâncrăieni. deşi conţin şi material piroclastic. Şoselele care străbat în lung şi traversează depresiunea. ca şi segmentul de magistrală feroviară Braşov-Deda. Amploarea subsidenţei este confirmată şi aici de grosimea sedimentelor de natură vulcanică şi terigene. a fost restaurat şi introdus în circuitul turistic ca spaţiu muzeal şi pentru organizarea unor expoziţii de artă. spre est se află compartimentul Târgul Secuiesc (Breţcu). aparţinând subetajului coniferelor. răsfirate pe văi. cu altitudini relative între 2 m şi 32 – 40 m.Întorsurii Buzăului şi extremităţii sudice a M. 75 Datorită temperaturilor reduse. 80. unele cu aspect urban (spre exemplu Ditrăul) şi situate la distanţe mai mari. Depresiunea Ţara Bârsei-Trei Scaune (a Braşovului) este cea mai mare din întregul uluc depresionar. Gheorgheni). rămaşi pe dreapta Oltului . turbăriile fiind însă mai restrânse decât în depresiunea Giurgeu. orientate NNV-SSE. Satele sunt mari. se întinde spre est până la îngustarea produsă de M. O r i g i n e a sa este tectonică. Bârsa-Baraolt. ca efect al umanizării intense. În partea nordică satele româneşti sunt foarte numeroase. Ciucul mijlociu (compartimentul Miercurea-Ciuc) şi Ciucul inferior (compartimentul Sânmartin. adunate. a lemnului. Pe fondul aceloraşi condiţii climato-hidrice înmlăştinirile sunt curente.Bodoc . prezenţa unor aparate vulcanice la est de valea Oltului (pe latura vestică a M. O bună parte din populaţia activă a lucrat în industria lemnului (la Gălăuţaş. cu răciri masive produse prin advecţii continentale-arctice urmate de inversiuni termice cu durată mare şi valori minime severe (-38. Lacul care s-a instalat în acest sistem de grabene comunica . construit în 1530. plante furajere şi. Şesul Frumos (Sfântul Gheorghe) se află între îngustarea menţionată şi cea datorată prelungirii spre nord a M. valorificându-se agricol terenurile plane întinse. textilă. P o p u l a ţ i a este numeroasă (aprox. sunt predominant terigene (marne. mici.) din extremitatea sudică a M. in. secară.Baraolt. Aşezările au evitat albia majoră umedă a Mureşului. Fenomenul a început de la sfârşitul ponţianului şi a continuat până în pleistocenul inferior (M. a unor culmi ale munţilor din jur : cel vestic. deasupra stratului de inversiune. la Topliţa funcţionează o mică staţiune balneară cu ape hipotermale. P o p u l a ţ i a este şi aici numeroasă. compacte. a inului (în topitoria de la Joseni şi întreprinderea integrată de filatură-ţesătorie de la Gheorgheni).000 locuitori). depresiunea fiind alcătuită dintr-un sistem de trei grabene. v e g e t a ţ i a naturală este forestieră. asigură posibilităţi satisfăcătoare de comunicaţie. prin geneză. instalându-se pe terase şi conuri aluvio-proluviale. datorită populării dense şi utilizării agricole. C l i m a are acelaşi caracter aspru. majoritar secuiască. aşa după cum atestă cele mai noi depozite fosilifere.Ciucului) îngustează depresiunea. la Izvorul Mureşului este o staţiune turistică (climatică şi pentru sporturi de iarnă). 1984). climat. argile. pe traseul actualei văi a Oltului.Harghita. Cele trei compartimente-graben sunt marcate prin apropierea. a prelucrării metalelor (piese de schimb pentru utilaj industrial) şi textilă (la Gheorgheni). se cultivă cartof. peisaj.40C la Miercurea-Ciuc).a. unele cu aspect urban (de exemplu Sândominic).Săndulescu. La Jigodin-băi se utilizează în scopuri balnear-terapeutice apele minerale. Centrul polarizator al depresiunii îl constituie municipiul Miercurea-Ciuc. În partea sudică satele secuieşti sunt mari. Cârţa. Este formată prin b a r a j u l v u l c a n i c produs de edificarea M. chiar cu tendinţe de risipire spre bordură. La Jigodin şi la Racu. În funcţie de variaţii strict locale ale condiţiilor climatice. la intersecţia magistralelor electrificate Adjud-Ciceu şi Braşov-Deda. dintre care 500 m în cuaternar). Depresiunea Ciucului (Ciucurilor) este alungită nord-sud pe 45 km şi seamănă mult cu depresiunea Giurgeu.

în partea centrală. a căror suprafaţă s-a redus în ultimii 30 de ani de la 100 ha la 1 ha. Condiţiile climatice. Aita ş. În ansamblu. cu o floră specifică. precipitaţiile cresc de la 550 mm/an. Calităţile sale naturale de excepţie în spaţiul montan. păducel ş. la Prejmer. chiar incendierea vegetaţiei pentru extinderea păşunii. Hărman) şi chiar 4. 76 nisipuri. grav ameninţată prin desecarea abuzivă. Prejmer şi Stupini. Terasele Oltului sunt foarte bine dezvoltate. cu pajişti secundare şi culturi. Ţara Bârsei-Trei Scaune fiind mai largă şi mai joasă (500 m – 750 m) are o c l i m ă mai caldă (media termică anuală de 7. relieful fiind deosebit de neted. depresiunea funcţionează ca un colector de ape pentru Olt. pe Râul Negru ş. păşuni şi construcţii. Structura etnică (eterogenă datorită colonizărilor) este subliniată şi . pentru evitarea inundaţiilor (altădată frecvente pe Olt. la poalele M. economice. dar mai continentală (amplitudinea termică medie anuală este de 22 0C- 240C). H i d r o g r a f i c. rogoz pitic. care intră cu un debit de 7. în special în vederea realizării unor terenuri pentru culturi agricole. inversiunilor li se datorează condiţiile mai aspre din centru faţă de cele din ariile marginale. (Tărlungeni. care domină şesul Bârsei. fapt care alături de drenajul deficitar.8 m3/s. dar au fost drenate şi multe mlaştini. Cele 143 sate au dimensiuni variate. politico-administrative şi la intersecţia a numeroase drumuri transcarpatice explică nu numai permanenta sa capacitate de atracţie şi geneza unei reţele dense de aşezări.000 locuitori. este puternic influenţată de inversiunile termice. dar dispărând spre centru. de multe sute de ani. O parte din câmpia lacustră iniţială se păstrează în r e l i e f u l actual sub forma unei trepte mai înalte.5-0. Inversiunile termice sunt foarte frecvente şi intense.000 loc. Accentele de continentalism climatic au favorizat şi ochiuri de vegetaţie stepică (cu colilie. În special s-au regularizat cursurile. Datorită altitudinii modeste a munţilor Bodoc. Cantitativ. care mărginesc depresiunea spre nord – nord-vest. Baraolt şi Perşani. la 750 mm – 850 mm/an. s-au înregistrat numai -240C. Râurile sunt convergente în „pieţe” de adunare a apelor. la vârful Omul (2. cele mai înalte având altitudinea relativă de 90 m – 112 m.a. având peste 600.050 m la Poiana Braşov.6 km/km2) fiind alimentată şi din izvoare bogate. Boroşneu ş. peste care se află alte două complexe.Bârsei ş.504 m). Timişul.a.. Vatra depresiunii este formată din îmbinarea şesurilor largi al Oltului şi afluenţilor săi. morfologice şi hidrogeologice au contribuit la formarea mlaştinilor cu turbă (a bahnelor Sântionlunca. Acolo unde se mai păstrează.). a impus măsuri hidroameliorative susţinute. acidofilă. reprezentată prin plante interesante. Gradul de urbanizare este cel mai avansat din toată aria montană (8 oraşe în care se concentrează 77 % din numărul total al populaţiei). ca urmare a unei îndelungi utilizări agricole. Bârsa.3 0C la Bod şi de –3. Prin comparaţie cu depresiunile Giurgeu şi Ciuc. marnos şi psefito-psamitic (V.Perşani. În interior. mai ales pe latura sud – sud-vestică. Un element morfologic deosebit sunt dunele de la Reci. în arii de subsidenţă activă. arbuşti xerofili – migdal pitic.barcensis (jimla Ţării Bârsei).a. porumbar.) pe dealul Lempeş. pe rama depresiunii şi bradul pătrunzând în subetajul de gorun până la 600 m. în partea de vest. ci şi ritmul deosebit al dezvoltării acestora. molidul coborând până la 800 m. favorizat şi de platitudinea reliefului. spre M. iese cu un debit de peste 38 m3/s.Mutihac. Pe lângă ponderea însemnată a s o l u r i l o r hidromorfe. modelate de vânt în nisipuri aluviale. În zonele marginale joncţionează vaste conuri aluviale ale râurilor care coboară din munţii înconjurători. în aria marginală) a fost aproape integral înlocuită. dintre care mai mult de jumătate (314. dar primind aici Râul Negru. în Bucegi. grupate într-un complex bazal cu 5 strate de cărbuni.20C mai mare decât la Gheorgheni).8 0C la Braşov este cu 2. jaleş.a. se află o plantă carnivoră unică în lume.90C la Braşov). reţeaua este densă (0. 1990) şi destul de groase (600 m – 700 m). Depresiunea este foarte bine p o p u l a t ă. de la cele mici (sub 300 locuitori) la unele care depăşesc 3. gorunul urcând şi până la 1.000 loc. pe rama sudică şi sud-estică. prundişuri.(Prejmer). unde prezintă şi o oarecare dezorganizare. sub efectul subsidenţei active. Armeria alpina ssp. formând întinse glacisuri de acumulare (spre exemplu. mai înalte (mediile termice ale lunii ianuarie sunt de -5. la Feldioara.219)se află în Braşov. altele endemice etc. construcţii în perimetrul rezervaţiei ştiinţifice. care provin din infiltraţii puternice în glacisurile de pe rama montană. în golful depresionar Zărneşti). unele aflate la limita sudică a arealului specific ( spre exemplu Pedicularis sceptrum carolinum).a. Pe dunele de la Reci se păstrează un arboret de mesteacăn aflat în regim de rezervaţie naturală. poziţia la contactul unor mari unităţi naturale. circulaţia foehnală nu atenuează stratificaţiile termice şi nu măreşte temperatura aerului. multe relicte glaciare favorizate de apele unor izvoare reci. Homorodul.0C (minima termică absolută din ţară). În mlaştinile-rezervaţii naturale de la Hărman.). depresiunea prezintă originalitatea pedologică a unei evoluţii spre molizare a argiluvisolurilor forestiere iniţiale. când în ianuarie 1942 la Bod (508 m altitudine) s-au înregistrat -38. V e g e t a ţ i a forestieră naturală (păduri de gorun şi de amestec gorun-fag-carpen.

1990). Gruparea montană cu caracter de tranziţie (a Bucegilor) Având caracteristicile geografice esenţiale ale Carpaţilor Orientali. cu flancul estic mai larg şi mai slab înclinat.Baiului. ceea a ce a determinat o etajare mai complexă a învelişului vegetal. o importantă funcţie de coordonare pentru zona înconjurătoare.800 m.504 m) din care două culmi principale se orientează una spre sud – sud-est. Întreaga unitate şariază unităţile de fliş. de asemenea. cu vârful Doamnele – 2.Făgăraşului. având ţinuta masivelor cristaline orientale şi nota de peisaj alpin a celor meridionale. Procesul a evoluat atât pe baza unor tradiţii medievale.a. uşor asimetric. cu Coştila – 2. în toată depresiunea. deţinând. de care o separă culoarul de văi urmat de Gârcin. ovăz.a.Piatra Craiului.480 m. Lunca Câlnicului ş. În cuvertura sedimentară preaustrică cele mai reprezentative sunt calcarele masive. metalurgia cuprului şi rafinarea petrolului (Braşov) etc. Râşnov ş. începând de pe ramă. Restul grupării (M. Efectul de înălţare produs de orogeneza cea mai recentă a fost mai puternic decât în alte unităţi ale Carpaţilor Orientali. gruparea montană a Bucegilor domină dinspre sud-est Ţara Bârsei (golful Zărneşti) şi dinspre nord Subcarpaţii. Pe glacisurile marginale din sud (ca şi pe cele nordice din Şesul Frumos) sunt livezi.. dar are o suprafaţă redusă iar căile de acces naturale şi amenajate l-au făcut extrem de atrăgător.030 m) şi alta spre sud – sud-vest. sfeclă de zahăr.103 m şi Vârful-cu-Dor – 2. din jurasicul superior (cu grosimi de câteva sute de metri.189 m). Nodul orografic este vârful Omul (2. învecinându-se spre est cu M. care aflorează în partea de vest şi pe sectoare mai mici în partea central-sudică. Culoarul Bran-Rucăr şi M. a românilor în sud şi sud-vest.Bucegi.600 m – 1. fiind vizat în primul rând Braşovul. Furnica – 2. De asemenea. Prin predominarea conglomeratelor în substrat şi forma rombică în plan seamănă mult cu Ceahlăul. flori.Bârsei) se dezvoltă pe cuvertura sedimentară mezozoică.000 m.504 m în vârful Omul). înălţându-se deasupra Ţării Bârsei şi văii Prahovei cu 1. cât şi pentru turism. domină dinspre est Culoarul Bran-Rucăr şi este separat în sud-vest de M.a. atât pentru cercetarea ştiinţifică.). dar şi unele orăşele altădată mai puţin dezvoltate (Târgul Secuiesc.5. predominant conglomeratică şi calcaroasă. Caraimanul – 2. cât şi prin investiţii specifice în perioada postbelică. recifale.Piatra Mare. Se cultivă cartof. industria celulozei şi hârtiei (Zărneşti). care contrastează puternic cu netezimea aproape perfectă a părţii înalte. Printre cele mai importante ramuri se pot cita. Este înalt (2. Industrializarea este una dintre cele mai puternice din ţară (parcurgând însă azi o etapă de restructurare). cu axul apropiat traseului actual al văii Ialomiţei.5. M. un platou larg ondulat. În ceea ce priveşte constituţia geologică. în lungul văilor Dâmboviţa şi Bârsa. Braşovul mai este şi un nod de comunicaţii de prim ordin. reprezentat predominant prin roci epimetamorfice (şisturi muscovito-cloritoase) din seria prehercinică de Lereşti-Tămaş (V. Întreaga cuvertură sedimentară este cutată sub forma unui vast sinclinal orientat nord-sud. iar păşunile şi fâneţele sunt diseminate. construcţiile de maşini (Braşov. asemănător celui din Ceahlău. O parte din limita sa est – sud-estică coincide cu limita întregii grupări. dar şi interferenţe cu elemente ale peisajului geografic al Carpaţilor Meridionali. industria textilă (Braşov. Prahova şi apoi pasul Sinaia. 2.Leaota. mai mare decât a celor din Ceahlău şi Ciucaş. iar spre vest cu M. secară dar şi grâu.1. din vârful Omul coboară culmi mai scurte şi foarte abrupte în profil longitudinal. între Prahova şi Ialomiţa (mai înaltă. Condiţiile naturale au favorizat dezvoltarea timpurie a unei agriculturi care s-a diversificat treptat. categoriile de relief structural şi de facies petrografic fiind dominante. porumb. cu diferenţe de nivel de peste 1. 77 de grupări spaţiale. Sfântul Gheorghe). ei sunt un segment tipic al axului cristalino-mezozoic. reprezentat printr-un complex tectono-structural special. în lungul limitei est – sud-estice. Săcele Tohan ş. legume. O r o g r a f i c domină toate unităţile învecinate. Spre nord-vest. Ca limite şi vecinătăţi interne. o parte din aşezările rurale au dobândit statut urban prin industrializare (Săcele. orz. Specificul substratului geologic a influenţat puternic morfogeneza. Atât spre exterior cât şi spre interiorul grupării se termină cu abrupturi puternice. Sub aspect g e o l o g i c. sculptate în conglomerate sau calcare. până la tipuri structurale specifice ariilor extracarpatice.). în strate mai subţiri). Soclul cristalin aflorează masiv în M. nord şi nord-est. a saşilor în centru şi a secuilor în nord-est. Leaota – Bucegi . degajate prin modelare externă specifică în valea Ialomiţei) şi mai ales conglomeratele masive din cretacicul mediu (cu o grosime de 2.). între Ialomiţa şi Brătei (mai scundă. . Masivul Bucegi este cel mai reprezentativ şi pitoresc în această grupare.000 m. Codlea. dispuse în două niveluri separate printr-unul de gresii – gresia de Scropoasa şi prezentând pe alocuri alte intercalaţii de gresii.284 m.Leaota prin valea Brăteiului. fundamentul Bucegilor este cristalin. Cerbu.Mutihac.

78

Principala caracteristică a r e l i e f u l u i este dezvoltarea excepţională a reliefului structural.
Suprafeţe structurale sunt specifice în partea înaltă, pe feţele interne ale ambelor flancuri ale sinclinalului,
la vest şi est de valea Ialomiţei, mai largi în partea estică, prezentând o uşoară înclinare spre axul
sinclinalului. Marile abrupturi externe, care poartă vârfurile înalte, sunt nişte cueste, dezvoltate pe capetele
de strat ale conglomeratelor cretacice în est (abruptul prahovean) şi ale calcarelor jurasice şi
conglomeratelor cretacice în vest (abruptul brănean). Evoluţia cuestelor se produce relativ rapid, prin
acţiunea conjugată a dezagregării gelive, apelor curgătoare şi avalanşelor. Unele văi au străpuns frontul de
cueste, desprinzând martori izolaţi. Poliţele (local numite brâne) apar pe versanţii de cuestă în niveluri
succesive, corespunzătoare intercalaţiilor de gresii (spre exemplu, în Caraiman). În funcţie de orientarea
lor, văile sunt fie adaptate la structura substratului (Ialomiţa are o vale longitudinală tipică de sinclinal,
văile afluenţilor săi, conforme înclinării stratelor spre ax, sunt consecvente), fie o secţionează (valea
superioară a Izvorului Dorului, are orientare longitudinală dar subsecventă, ceea ce a făcut versantul vestic
mai abrupt, de tip cuestă şi cel estic mai slab înclinat, conform). Reorientarea în unghi drept a acestei văi a
fost explicată printr-o captare de către un afluent al Prahovei, care evolua mult mai energic, în lungul unei
văi cu profil longitudinal puternic înclinat, de fapt o succesiune de praguri cu cascade – cascadele
Vânturişului (Valeria Micalevich-Velcea, 1961).
Relieful carstic este reprezentat în primul rând prin cheile formate în bazinul Ialomiţei, în
sectoarele în care calcarele jurasice au fost degajate de sub conglomeratele cretacice. Pe valea Ialomiţei se
succed cheile Urşilor, cheile Peşterii (lângă peştera Ialomiţei), cheile Tătarul Mic (Coteanului), cheile
Tătarul Mare, cheile Zănoagei şi cheile Orzei, în alternanţă cu sectoare mai largi, cu aspectul unor mici
depresiuni de eroziune selectivă, în conglomerate sau intercalaţii marno-argiloase (spre exemplu Padina,
între cheile Peşterii şi cheile Tătarul Mic). În geneza cheilor au existat şi episoade de evoluţie carstică
subterană, confirmate de numeroasele ruperi (şi cataracte, local numite horoabe) în profilul longitudinal al
talvegurilor, profilul transversal frecvent în surplombe, marmitele de pe versanţi şi meandrele foarte
strânse, care par să derive din trasee subterane. Dintre peşteri, cea mai mare şi mai cunoscută este cea a
Ialomiţei, cu intrarea la altitudinea de 1.660 m, cu un segment mai accesibil la început, grav degradat de
vizitatori şi unul mai greu accesibil, cu formaţiuni concreţionare şi urme de faună cavernicolă pleistocenă
(Ursus spelaeus). Rătei, cea mai lungă dintre peşterile cercetate (7 km) este situată în extremitatea sud-
vestică a Bucegilor. Celelalte peşteri, mici, sunt mai puţin cunoscute. La suprafaţă, aflorimentele de calcar
sunt corodate sub forma unor câmpuri de lapiezuri (spre exemplu, în M.Strungile Mari, din culmea sud-
vestică.
Un efect al modelării selective sunt şi formele cu aspect bizar, numite popular babe sau ciuperci,
care s-au format datorită rezistenţei mai mari la dezagregare a lespezilor de gresie intercalate în
conglomeratele cretacice. Fragmentele de rocă dezagregată prin gelifracţie au fost purtate (şi parţial
îndepărtate) de vânt, a cărui forţă de şoc a devenit astfel mai puternică. Efectul morfologic al coraziunii
este dovedit de forma aerodinamică a trunchiurilor ciupercilor, orientate NNV-SSE, ca şi vântul dominant.
Complexe morfologice ruiniforme de dezagregare (stâlpi, colţi – Colţii Morarului ş.a., turnuri, sfinxul din
M.Scara) s-au format şi pe conglomerate.
Deşi Bucegii au altitudine mai mare, relieful glaciar are un grad de dezvoltare asemănător celui din
M.Rodnei, datorat probabil unui deficit de precipitaţii solide, condiţionat de poziţia sud-estică şi în umbra
culmii înalte a Făgăraşului. Centrul glaciaţiei a fost vârful Omul, în jurul căruia s-au format câteva circuri
complexe. Din acestea se orientează radiar văi glaciare cu profil transversal clasic, cea mai mare fiind
valea Ialomiţei, în sud, cu o morenă frontală la 1.760 m, lângă cheile Urşilor. Spre est se orientează văile
glaciare ale Cerbului şi Morarului, spre nord – nord-est, văile glaciare (mai lungi) ale Ţigăneştilor şi
Mălăieştilor prezintă morene frontale la 1.350 m, iar spre vest – valea Găurii. Între văile glaciare vecine
interfluviile au formă de creste (custuri), aşa cum este custura din M.Padina Crucii, dintre văile Ţigăneşti şi
Mălăieşti. Deoarece conglomeratele au fost puternic dezagregate în sectoarele de prag, în circuri nu s-au
putut forma lacuri glaciare. Într-o singură excavaţie, de mici dimensiuni, pe valea Ţigăneştilor se strâng
temporar ape. Morenele au fost traversate şi mai uşor de către râuri. Pe fondul general da factură
morfostructurală, relieful glaciar este şi el influenţat de structura substratului, văile glaciare subsecvente
având o asimetrie evidentă (spre exemplu, valea Şugărilor, afluent de pe stânga al Ialomiţei). De asemenea,
în profilul longitudinal al văilor glaciare, pragurile au şi o natură structural-litologică, mai ales în cazul
văilor orientate contrar înclinării stratelor (spre exemplu, valea Mălăieştilor). În literatura de specialitate
(Valeria Micalevich-Velcea, 1961) se argumentează manifestarea a două faze glaciare pleistocene, urmele
primei fiind observabile sub forma unui nivel de umeri în lungul văilor glaciare. Aceasta a fost şi cea mai

79

puternică, văile Mălăieştilor şi Ţigăneştilor fiind parcurse de o masă unitară de gheaţă, în timp ce în a doua
fază glaciară, mai slabă, s-au format numai gheţari individuali, pe fiecare din aceste văi. În perioadele
glaciare dezagregarea gelivă a conglomeratelor şi calcarelor din marile abrupturi externe a fost mai
puternică decât cea actuală, creând mantale groase de grohotiş fosil, care maschează structura geologică,
mai ales la poalele abruptului prahovean.
În ceea ce priveşte relieful ciclic, unele cercetări mai vechi (Emm. de Martonne, 1906) au
considerat toată aria de platou înalt ca expresie morfologică a marii nivelări miocene, corespunzătoare
suprafeţei Râul Şes. Cercetările mai recente (Valeria Micalevich-Velcea, 1961) confirmă prezenţa acestei
suprafeţe, dar sub forma unui nivel mai coborât, la 1.600 m, în bazinul Ialomiţei. De asemenea, ca şi în alte
surse (G.Vâlsan, 1939), se susţine existenţa suprafeţei Borăscu, prezenţă mai greu de argumentat avându-se
în vedere evoluţia geologică a unităţii central – est-carpatice (cristalino-mezozoice) în care se încadrează
gruparea Bucegilor. În sudul masivului apar fragmente, sub formă de pinteni, ale suprafeţei de nivelare
Predeal (Poiana Mărului sau Gornoviţa).
C l i m a este marcată în primul rând prin însemnate diferenţieri termice verticale, generate de
desfăşurarea masivului pe un ecart altitudinal mare. Media termică anuală, care la Dobreşti, pe valea
Ialomiţei (la altitudinea de 900 m) este de 6,20 C coboară la Scropoasa, amont de cheile Orzei (1.101 m) la
4,10 C, iar al vârful Omul (2.504 m) devine negativă (-2,50 C). Inversiunile termice de vale, mult mai
frecvente pe valea Prahovei, închisă spre sud-est de defileul de la Posada, fac ca aici temperaturile să fie
sensibil mai reduse şi fenomenele hidrometeorologice de inversiune mult mai accentuate şi mai durabile
decât pe valea Ialomiţei. La Sinaia, aflată la aceeaşi altitudine cu Dobreştii, media termică anuală este de
numai 3,70 C, iar numărul mediu anual de zile cu ceaţă este de 174, faţă de numai 44 la Scropoasa, ceea ce
demonstrează marja destul de însemnată de subiectivism din voga climatică a staţiunilor de pe valea
Prahovei. Platoul înalt are un climat alpin ; la 1.800 m temperaturile medii sunt negative timp de 200 zile
pe an, frigul combinat cu vântul puternic alungând pădurea numai în locuri adăpostite. Distribuţia
precipitaţiilor este atipică faţă de legea gradientului vertical, diferenţierile fiind mult mai reduse decât cele
normale. Astfel, în sezonul rece partea înaltă este mai uscată, rămânând frecvent deasupra plafonului
norilor stratiformi. La Dobreşti precipitaţiile medii anuale sunt de 1.101 mm, iar la vârful Omul, cu 1.600
m mai sus, sunt de numai 1.134 mm. Efectul de „umbră” produs de culmea M.Făgăraş este încă accentuat
de foehnizarea impusă la coborârea abruptului estic, ceea ce face ca versantul prahovean să fie şi el mai
uscat (971 mm la Sinaia) decât cel brănean. În ansamblu însă zăpada este abundentă, stratul durând în
medie 5-6 luni pe an.
H i d r o g r a f i c, Bucegii sunt un castel de ape, din care râurile se dirijează divergent spre
exterior, fără ca reţeaua să fie prea densă. Cel mai mare şi mai activ este Ialomiţa. Pentru toate, alimentarea
subterană este foarte importantă, o mare parte din precipitaţii şi apele din topirea zăpezii infiltrându-se în
calcare şi în grohotişurile formate pe conglomerate şi generând izvoare puternice (spre exemplu la baza
mantalelor de grohotişuri de pe abruptul prahovean).
V e g e t a ţ i a este foarte bogată şi foarte interesantă. Cercetările de botanică sistematică
(Al.Beldie, 1967) au indicat prezenţa a 1185 plante vasculare şi a 68 % din endemismele carpatice (fapt
care înrudeşte Bucegii cu Ceahlăul). Pădurea ocupă aproape o jumătate din suprafaţă, dezvoltându-se pe
versanţii exteriori şi înaintând pe valea Ialomiţei spre nord până la 1.750 m – 1.850 m. În mod excepţional,
pe versanţii sudici, la adăpost de vânt, poate urca până la 1.960 m, situaţie care nu se regăseşte nicăieri în
Carpaţii Orientali. De la bază până la 1.400 m – 1.500 m pădurea de foioase cu gorun şi fag, apoi fag, este
urmată de molid, brad şi fag, fagul urcând mai sus decât în nordul Carpaţilor Orientali. Până la limita
superioară urmează o fâşie îngustă de conifere (molid, cu o proporţie mare de zadă şi , mai sus de 1.700 m,
exemplare de zâmbru). Subetajul subalpin a fost în mod natural foarte larg dezvoltat, cu jnepenişuri întinse,
care au generat şi oronimele Jepii Mari, Jepii Mici ş.a., până mai sus de 2.000 m. În aceleaşi asociaţii
vegetează afinul, ienupărul, bujorul-de-munte. Suprafaţa jnepenişurilor s-a redus însă mult, prin defrişarea
veche, pentru păşuni. În altitudine urmează subetajul pajiştilor alpine, formate din rogoz (specii de Carex),
păruşcă (Festuca glacialis), ţăpoşică (Nardus stricta), Loiseleuria procumbens (o ericacee măruntă), Salix
herbacea ş.a. În pajişti şi pe stâncării cresc multe plante cu flori viu colorate, ca Papaver pyrenaicum,
Gentiana lutea, Dianthus kitaibelii ş.a. Pe un fragment de platou neted din M.Lăptici, la 1.470 m, este şi un
tinov cu Sphagnum, înconjurat de bumbăcăriţă (Eriophorum latoifolium), rugină (Juncus effusus), plante
carnivore. Datorită bogăţiei floristice şi valorii ştiinţifice a plantelor rare, relicte ş.a., a complexelor
geologice şi geomorfologice, ca şi valenţelor estetice ale întregului peisaj geografic, partea înaltă a
Bucegilor se află în regim de parc naţional. Pe o suprafaţă totală de 6.680 ha, cu formă de potcoavă

80

deschisă spre sud, incluzând Omul şi partea înaltă a culmilor care coboară în jurul său, desfăşurată de la
1.000 m – 1.110 m pe versantul prahovean şi de la 1.650 m pe versantul brănean, până la 2.500 m, sunt
protejate pădurile, asociaţiile vegetale subalpine şi alpine, relieful de facies petrografic, cascadele,
peşterile, relieful glaciar ş.a. O suprafaţă de 200 ha, pe versantul sudic al Caraimanului şi pe valea Jepilor
(cu vegetaţie specifică, pe brîne) a fost declarată zonă ştiinţifică cu regim de protecţie absolută.
Viaţa e c o n o m i c ă a fost multă vreme dominată de păstoritul de pe platoul înalt. Din
secolul XVIII (1789) s-a amenajat drumul transcarpatic pe valea Prahovei, iar cu aproape un secol mai
târziu (1879) a fost introdusă în circulaţie magistrala feroviară din capitală spre Transilvania, prin pasul
Predeal. Atunci a început industrializarea şi urbanizarea văii Prahovei, ca şi valorificarea ei climatică şi
turistică (în cea mai mare parte bazată pe potenţialul munţilor din jur, în special al Bucegilor), amenajându-
se primele staţiuni, Sinaia, Buşteni şi Poiana Ţapului. Pe valea Ialomiţei, rămasă fără drum transcarpatic,
dezvoltarea modernă a fost mai lentă, limitându-se la exploatarea lemnului şi construirea hidrocentralei de
la Dobreşti, cu lacul de acumulare Scropoasa, în 1929. În perioada postbelică s-au mai construit
hidrocentralele de la Moroieni şi de la Scropoasa, cu lacul de acumulare Bolboci. Bucegii sunt munţii cu
cea mai intensă solicitare turistică din ţară, datorită proximităţii capitalei şi accesibilizării lor prin căi de
comunicaţie moderne (drumul naţional şi magistrala feroviară pe valea Prahovei, şoseaua prin pasul Sinaia,
până la 2.400 m pe Coştila, şoseaua de pe valea Ialomiţei până în cheile Urşilor), ca şi prin amenajări şi
echipamente speciale (linii de teleferic Sinaia – Vârful-cu-Dor, Buşteni – Babele – Peştera), instalaţii de
teleschi (Vârful-cu-Dor ş.a.) şi capacităţi moderne de cazare (cabane, hoteluri alpine etc.).
Munţii Leaota sunt consideraţi uneori în literatura de specialitate (Al.Roşu, 1973) ca parte a
unui grup unitar Bucegi-Leaota. Caracteristicile lor geografice sunt însă destul de diferite de cele ale
Bucegilor şi juxtapunerea morfologică nu poate anula această realitate. O înşeuare înaltă (Bucşa, 1.750 m)
la izvoarele Brăteiului marchează contactul celor două masive. Leaota se prezintă sub forma unui bloc
lipsit de personalitate, care se întinde spre est până la văile Brăteiului şi Ialomiţei, spre vest până la valea
Dâmboviţei, spre sud domină Subcarpaţii iar spre nord-vest se înalţă cu aprox. 500 m deasupra Culoarului
Bran-Rucăr. În constituţia lor g e o l o g i c ă predomină rocile cristaline (şisturi cloritoase ş.a.) din seria
de epizonă Lereşti-Tămaş. Subordonat, în partea centrală sunt şi roci mai dure(gnaise, micaşisturi) din seria
de mezo-katazonă Voineşti. Pe o arie restrânsă, în est – sud-est, aflorează şi conglomerate cretacice, în
poziţie sinclinală şi la altitudine mică. Au un r e l i e f greoi, masiv, monoton. Văile râurilor au conturat o
serie de culmi radiare care se orientează divergent din nodul orografic Leaota (2.133 m), spre nord, vest,
sud-vest şi sud-est. Interfluviile au înfăţişarea unor plaiuri înalte, larg ondulate, monotone, contrastând cu
văile înguste, puternic adâncite, cu versanţii abrupţi. Nu au relief glaciar, ci doar nişte nişe de nivaţie.
P r e c i p i t a ţ i i l e bogate şi constituţia litologică puţin favorabilă infiltraţiei au favorizat formarea unei
r e ţ e l e h i d r o g r a f i c e deosebit de dense (1,1 km/km 2), mai ales prin comparaţie cu Bucegii.
Leaota este destul de bine împădurită, în special pe versanţi. La bază, pădurea începe cu fag, urmat până la
1.400 m – 1.500 m de o pădure de amestec fag-molid, deasupra căreia se află o bandă îngustă de molidiş.
Plaiurile înalte se înscriu în subetajul subalpin, pajiştea fiind însă mult extinsă, atât prin defrişarea
jnepenişurilor cât şi prin despădurire. Activităţile economice tradiţionale, neschimbate nici în perioada
actuală, constau în păstorit (practicat în special de sătenii din Bran) şi exploatarea lemnului (mai ales de
către musceleni).
Munţii Bârsei includ două masive destul de asemănătoare, situate între pasul Predeal şi Ţara
Bârsei-Trei Scaune, individualizate spaţial prin valea îngustă a Timişului – Postăvarul, spre vest şi Piatra
Mare, spre est.
Constituţia lor g e o l o g i c ă o continuă spre nord-est pe cea a Bucegilor, la care se adaugă şi
unele elemente de asemănare cu Perşanii. Sunt formaţi din roci sedimentare de vârstă triasică şi jurasică
(predominând calcarele), dar şi din fliş cretacic (conglomerate, marne, gresii). Întregul ansamblu
sedimentar este foarte puternic şi complicat cutat, cu falieri şi mici şariaje, orientate de la nord-vest spre
sud-est. Calcarele triasice şi jurasice aflorează în general de sub masa de fliş cretacic, în axele unor
structuri anticlinale.
R e l i e f u l cel mai înalt s-a păstrat pe calcare, sub forma unor culmi orientate conform liniilor
structurale, Cristianul Mare (1.799 m) în Postăvarul şi Piatra Mare (1.842 m). Versanţii calcaroşi sunt
acoperiţi cu lapiezuri iar pe unele văi s-au format chei, cu profil longitudinal de talveg în trepte, uneori
foarte spectaculoase (spre exemplu, Prăpastia Ursului şi cascada de la Şapte Scări, pe versantul nordic al
Pietrei Mari, sau cheile Râşnoavei, în Postăvarul). Deşi puţin caracteristic, endocarstul este destul de
interesant, în Piatra Mare existând o peşteră cu gheaţă, iar peştera Fundata din valea Râşnoavei parcurgând

înaltă. nord- vest şi vest limitele sale coincid cu cele ale grupării Bucegilor. temporar colmatată. fiind un mare sinclinal cu un culoar în ax. favorizată atât de condiţiile climatice de la această altitudine. dar majoritatea populaţiei active în aria montană este ocupată în servicii turistice. foarte diferite. cât şi nivelul calitativ al unor servicii turistice din ce în ce mai diversificate. În partea de vest şi nord-vest a Postăvarului s-a dezvoltat larg o treaptă de relief deosebit de netedă. Cetatea ţărănească de la Râşnov (în extremitatea vestică a treptei de la Poiana Braşov). mai subţiri decât în M. în partea cea mai înaltă. peşterile mici de la Pietrele-lui-Solomon. interpretată ca fragment al suprafeţei de nivelare Poiana Mărului. în special al versantului vestic. de la Cristian. începând cu cea de gorun (de la contactul cu Ţara Bârsei. pentru fabricarea cărămizilor refractare. Piatra Craiului ocupă o arie restrânsă (18 km pe direcţie nord-est – sud-vest). Astfel. Piatra Craiului seamănă mult cu Bucegii. stabilizate. Subordonat. ca şi al amplitudinii locale ale celor mai recente mişcări de înălţare. Un fragment din această treaptă. este rezultatul poziţiei stratelor şi durităţii calcarelor (care au format un complex structural-litologic deosebit de rezistent la modelarea externă). cabane şi hoteluri. Ca şi în alţi munţi. care vor constitui perspectiva economică cea mai rentabilă.000 m din M.586 m) şi cu forme domoale. avansează ca un pinten spre Ţara Bârsei. extinzându-şi atât capacitatea fizică de cazare. dominând Braşovul. Deşi nu sunt prea înalţi. Culmea principală este atacată totuşi de procese viguroase de dezagregare gelivă. care aflorează în extremităţile vestică şi estică ale masivului. apoi de amestecul fag-molid şi de molidişuri. Aspectul impresionant al culmii vestice.Postăvarul şi Piatra Mare constituie o zonă turistică aproape la fel de intens fragmentată ca şi Bucegii. 81 în 1949 un episod de explozie hidraulică. Poiana Braşov (dezvoltată pe treapta de 1. în condiţiile .000 m. pentru var. exploatarea unor roci utilizate ca materii prime în industria materialelor de construcţie (calcar. pentru păşunat. a expulzat brusc materialul obstruant. Între cele două culmi este un culoar cu orientare NNE-SSV.Bucegi (600 m – 700 m). În ordinea importanţei activităţilor economice specifice. culminând la 2. lipsit de originalitate. care are aspectul unei creste structurale clasice (hog-back). sau Piscul Baciului. care formează cele două flancuri ale sinclinalului. care determină acumularea la baza versanţilor a unor trene groase de grohotiş mobil (asemănătoare celor de pe versantul vestic al Hăghimaşului). numit şi WestWand-ul Pietrei Craiului). Acesta este acoperit de calcare masive. Între staţiunile climatice.600 m. cu altitudine de aprox.Tâmpa. În r e l i e f se impune culmea principală. dar se menţine pe o lungime de 8 km la altitudini de peste 2. Alte staţiuni s-au dezvoltat pe valea Timişului (Timişul-de- Sus şi Timişul-de-Jos). în special în Piatra Mare. cu versanţi abrupţi (în special cel vestic.Tâmpa) a fost mult timp cea mai modernă staţiune turistică din ţară şi s-a dezvoltat continuu. Sub aspectul structurii g e o l o g i c e. mai groase decât în Bucegi (până la 1. grohotişurile sunt mai vechi. depozite de vârstă pleistocen inferior. dintr-un mic zăcământ azi epuizat) continuă să asigure nişte locuri de muncă. cu versanţi a căror înclinare depăşeşte 500. mult mai scundă (1. deoarece.200 m). fiind însă redresate până la verticală în cel vestic şi mult mai slab înclinate în cel estic. de la Cristian. fapt care confirmă geneza şi perioada formării lui. Mai jos. s-a putut dezvolta o vegetaţie subalpină.100 mm).000 m. cu un profil semeţ. Pe conglomeratele. M. Numai pe suprafeţe foarte mici. prin care un volum apreciabil de apă acumulat în galeria de resurgenţă. iar spre interior se înalţă cu aproape 900 m deasupra Culoarului Bran-Rucăr.Şprenghi şi D. M. diaclaze etc. nu sunt ecranaţi spre vest. sectoarele de chei. de vârstă jurasic superior.Bârsei primesc o cantitate medie de p r e c i p i t a ţ i i comparabilă cu cea din Bucegi (1. cel mai frumos dintre munţii calcaroşi ai Carpaţilor Orientali. O r o g r a f i c se prezintă sub forma a două culmi paralele. poate cea mai frumoasă din Carpaţii româneşti. M. Aceasta prezintă din loc în loc câteva curmături (înşeuări) mai scunde. la fel ca Perşanii. spre exemplu pe Tâmpa). vestică. urmată de făgete. către care trecerea este treptată. Acest nivel secţionează fără denivelări sedimentarul de vârstă triasică şi jurasică şi suportă. pajiştile au fost mult extinse prin defrişare şi mai ales prin despădurire. drumuri de acces turistic foarte pitoreşti (Braşov – Poiana Braşov) accentuează atractivitatea acestor munţi. Sub WestWand torenţii de pietre şi avalanşele opresc pădurea la plafonul de 1. în Postăvarul. pe fundament format din acelaşi cristalin epimetamorfic de Lereşti-Tămaş. În partea centrală sinclinalul este alcătuit din conglomerate de vârstă cretacic mediu. sub pădure.Melcilor. una vestică. dar este un masiv montan foarte personalizat. cât şi de unele fisuri. gresiile şi marnele cretacice care predomină în ariile marginale s-a format un relief mai scund. specializate în tabere pentru copii. din D. Înclinarea puternică favorizează formarea unor torenţi de pietre deosebit de activi. argile liasice. formate în două generaţii. şi una estică.239 m în vârful La Om. 1. Spre nord. în trecut şi huilă liasică. linii de teleferic pe Postăvarul şi Tâmpa. pe alocuri. sunt în cea mai mare parte acoperiţi de p ă d u r e.

datorită accesibilităţii extrem de reduse a galeriilor subterane. Aparenta ariditate este sugerată de absenţa vegetaţiei în covor continuu pe stâncăriile care ocupă suprafeţe mari în această culme. Din sec. datorită expoziţiei sale extrem de favorabile şi altitudinii culmii principale. văile fiind longitudinale şi apoi se angajează în chei. În sud-vest este conturat de valea Râuşorului. iar culmea estică are şi ea o altitudine modestă (în general. până la 1. unde confluează cu Dâmboviţa şi ale Dâmboviţei înseşi.100 m – 1. turismul este practicat numai de către persoane experimentate şi motivate pentru natura montană. puţin cunoscute. Peste nivelul general se înalţă câţiva martori de eroziune. cât şi de Dâmboviţa şi afluenţii săi. valea Cheii (cu cheile Crovului) şi valea Ghimbavului (cu chei aproape inaccesibile). Este deosebit de interesant relieful carstic. Jnepenişurile urcă.343 m) spre nord-est şi sud-vest. Reprezintă o rezervă (turistică) naturală încă bine păstrată.700 m – 1. Există şi un mare număr de peşteri . puternic fragmentate. colţi.Bucegi şi M. 1961). datorită înclinării mult mai reduse a stratelor în acest flanc al sinclinalului. pe valea Dâmboviţei etc. 1. chiar cele temporare (stâne) sunt puţine. în general pe calcare şi gresii. Este orientat nord-est – sud-vest. astfel încât nu există relief glaciar.200 m. XIX importanţa culoarului s-a redus.400 m şi apoi de o fâşie îngustă de molidişuri atacată de forţa mecanică a torenţilor de pietre şi a avalanşelor. în special cheile săpate în calcare de afluenţii Dâmboviţei. între 1. Pe versantul estic al culmii principale au fost identificate 6 avenuri. Pe stratele mai dure de calcar s-au format brâne. fiind modelat sub forma unor mici lărgiri depresionare. cu tendinţă generală de coborâre din partea centrală (pasul Bran. de natură tectono- erozivă ale văilor (Podul Dâmboviţei şi Rucăr). păstrându-şi însă importanţa pentru relaţia Braşov-Câmpulung-Piteşti. iar dotările turistice sunt incomparabil mai austere decât în Bucegi sau M. Este atacat atât de râurile din bazinul Oltului (spre exemplu pârâul Turcului. C l i m a t i c. Fundamentul cristalin epimetamorfic este acoperit în cea mai mare parte de calcare jurasice. când la marele drum Braşov-Câmpulung s-au construit cetatea Branului (în sec. când controlul era asigurat prin castrul de la Rucăr. P ă d u r e a de fag dinspre baza culmii principale este urmată de amestecul fag-molid. În Piatra Craiului nu sunt aşezări permanente. pe valea Cheii (în nord-est) şi cheile de pe cursul superior al Dâmbovicioarei (în sud). ale Dâmbovicioarei. şi continuată în perioada medievală. Poa alpina şi plante cu flori. . din sec.Piatra Craiului. înclinarea puternică) n-au fost favorabile acumulării zăpezii. câteva doline şi văi în chei (de origine fluvio- carstică). are altitudinea obişnuită a interfluviilor de 1. 1350 m – 1. Condiţiile morfologice (suprafaţa restrânsă. XIV. Substratul g e o l o g i c are o structură destul de complicată. hornuri. deasupra lor dezvoltându-se o vegetaţie sărăcăcioasă. parţial îndepărtate şi afectate de un sistem complex de falii. R e l i e f u l. situate între munţi.Bârsei. Endocarstul (probabil bogat şi profund) este puţin cunoscut. 82 periglaciare din pleistocen (Valeria Micalevich-Velcea. piramide). sedimentarul mai moale. fiind dominat dinspre nord-vest de M.Leaota şi domină spre nord-est golful depresionar Zărneşti al Ţării Bârsei. În 8 Denumirea de culoar se justifică prin importanţa sa de arie de legătură istorică între Muntenia şi Transilvania. Pe conglomeratele din culoarul central s-a dezvoltat un relief mai scund. Relieful carstic este reprezentat prin lapiezuri. iar în perioada contemporană. Calificativul/denumirea de platou care i se dă destul de frecvent este impropriu. afluent de pe dreapta al Dâmboviţei. unele endemice (Dianthus callizonus – garofiţa Pietrei Craiului). marne-argile şi conglomerate.900 m. ci are aspectul unei arii mai joase. între depresiunile Podul Dâmboviţei şi Rucăr (obligând şoseaua Braşov – Câmpulung-Muscel să urce pe interfluviul de pe dreapta văii). cu smocuri de Festuca supina. pe arii mici. Râurile cu izvoare în culmea principală curg un timp în lungul ulucului central. afluent al Bârsei). mai groase în fostele sectoare depresionare de pe calcare. XIII) şi cetatea Neamţului. turnuri. documentată din perioada romană. la traversarea culmii estice – Prăpăstiile Zărneştilor. deasupra Podului Dâmboviţei unde. care au fost exondate. s-a instalat vama munteană. de vârstă cretacică . Dezagregarea produce în lungul crestei un relief subordonat ruiniform (ace.450 m) şi versanţi calmi. prin şeaua Vlădenilor. Cele mai spectaculoase chei sunt cele ale afluenţilor de pe stânga ai Dâmboviţei. dintre care cel mai adânc este avenul din Grind (120 m). aflorează frecvent. pe segmentele dintre depresiuni. fragmentat.) are mai mult o însemnătate turistică generală. Culoarul înalt Bran-Rucăr8 constituie o arie importantă de discontinuitate în cadrul grupării montane a Bucegilor. dintre care cea mai mare şi mai bine cercetată este peştera Dâmbovicioarei. întrucât nu are nimic din netezimea specifică unei asemenea forme. mai puţin dificile (pe valea Prahovei. gresii. Este considerat ca fragment mai înalt al suprafeţei de nivelare Poiana Mărului. Aria reintrând în regim de sedimentare marină în cretacicul inferior şi mediu. Culoarul central şi culmea estică sunt în mare parte despădurite şi acoperite cu pajişti secundare de graminee. amont de depresiunea Podul Dâmboviţei. versantul vestic este cel mai umed din tot masivul. datorită „concurenţei” altor segmente de drum transcarpatic. dinspre sud-est de M.

În partea nord-estică predomină aşezările de plai. În consecinţă directă. şaua Tămaşului. Astfel. C l i m a este montană. de deplasări verticale ale blocurilor rezultate şi de sedimentare în bazinele-graben. Pe lângă creşterea animalelor şi exploatarea lemnului din pădurile de pe munţii din jur.Sîrcu. . în cele două depresiuni.R. I. morfotectonic. 2. aria Carpaţilor Meridionali a fost afectată numai de fenomene casante. contrastul respectiv sugerând şi numele de platou (al Branului). prin răspândirea redusă a rocilor sedimentare şi prin încheierea mult mai timpurie a mişcărilor plicative. pe parcele mici.E.Banato-Olteni (sector al Carpaţilor Occidentali) care include şi munţii mici-mijlocii de la est de acest culoar.000 m. 83 general. În ultimii ani. flişul de Severin şi fragmentele de crustă oceanică obdusă constituie pânza (paraautohtonul de Severin).Mihăilescu. Aceste limite se prezintă frecvent sub forma unor abrupturi cu ecart altitudinal de aproape 2. 1963.T. De la sfârşitul cretacicului. datorită subducţiei care începuse în fosa interpusă (de Severin). condiţionat de caracteristicile substratului geologic. Într-o etapă mai târzie. ca urmare a foehnizării maselor de aer care se deplasează dinspre vest. sincronă subducţiei principale.000 mm/an. În consecinţa condiţiilor tectogenetice specifice diferitelor etape. 1971) este îndreptăţită şi recomandabilă. care învecinează munţilor două arii depresionare individualizate postlarramic. În partea sud-vestică aşezările sunt mai concentrate. dar cu o populaţie destul de numeroasă (960 locuitori la Moeciul-de-Sus). detaşate din crusta oceanică a fosei de Severin şi antrenate astfel într-o obducţie secundară. din ce în ce mai rentabile. solidară cu unităţile supragetice.N. deşi aspecte importante ale complexului de condiţii naturale şi ale umanizării au generat o unitate a M. V e g e t a ţ i a naturală este reprezentată prin resturi ale pădurilor de fag şi de amestec fag-molid-brad-pin.2. valea Bârsei şi valea Şercaiei. pe durata expansiunii mezocretacice unităţile getică şi danubiană se deplasau divergent. Între acestea două. laramică). aceasta a fost antrenată într-o mişcare convergentă cu unitatea danubiană. unităţile supragetice (individualizate din mezocretacic) au joncţionat cu cea getică.C. Principalele unităţi geo. organizate după tipul ocol întărit (închis). unitatea getică iniţială a devenit o imensă pânză de şariaj. pentru care unitatea danubiană este autohton. spre Depresiunea Transilvaniei. în care s-au acumulat depozite tipice de fliş. Este motivul pentru care opinia respectivă (V. 2. caracteristice ariilor specializate în creşterea animalelor. partea sud-vestică a culoarului are un relief mai accidentat decât cea nord-estică. cu gospodării risipite în fâneţe şi păşuni . Limitele lor de nord şi de sud.1. mediteraneană. determinată de orogeneza valahă (romanian-pleistocenă). după despădurirea iniţiată din timpuri vechi. Culoarul Bran-Rucăr este foarte bine p o p u l a t. unitatea getică a înaintat peste flişul de Severin. culoarul Bistrei şi Subcarpaţii Getici păstrează un caracter adesea tranşant. care au creat succesiv unităţile supragetică şi getică (dacide mediane). Sincron. întregul culoar fiind sectorul-pilot al A. Spre vest şi nord-vest limita este cel mai frecvent considerată în lungul culoarului Timiş-Cerna. unitatea getică. populaţia se orientează din ce în ce mai mult către calificare profesională şi echiparea gospodăriilor pentru servicii turistice.austrică. metamorfice. unitatea de Severin (aparţinând dacidelor externe) şi autohtonul danubian (dacidele marginale). fiind separate printr-o arie de rifting – fosa de Severin. totuşi mai blândă decât în munţii din jur. fiind apoi antrenată în înălţarea generală a edificiului carpatic. Precipitaţiile se menţin totuşi la 1. rămase pe înălţimi şi în văile înguste şi umbrite. a intrat în coliziune cu unitatea danubiană pe care a şariat-o. deplasarea aceasta continuând şi antrenând părţi apreciabile din fliş.şi tardicinematice. cu intruziuni magmatice sin.2. iar în depresiunile Podul Dâmboviţei şi Rucăr sunt condiţii favorabile şi livezilor de măr. eocretacică. clima permite şi unele culturi rezistente la temperaturi mai coborâte.şi morfotectonice au fost puse în loc prin fenomenele complexe şi ample de tectogeneză şi orogeneză dacidică (mezo-eocretacică . Spre sfârşitul cretacicului. Regiunea Carpaţilor Meridionali Carpaţii Meridionali se desfăşoară la vest de valea Dâmboviţei. Constituţia geologică şi evoluţia Carpaţilor Meridionali Carpaţii Meridionali se disting prin predominarea netă a rocilor vechi. Întregul ansamblu a glisat peste o masă de ofiolite.

Sub aspect genetic.Roşu. cuarţitice cu sericit sau grafit. ci şi prin m o r f om e t r i a ei. conferind în acelaşi timp structurilor intruse o rezistenţă deosebită pe parcursul modelării externe. aliniamentele respective nu au decât motivaţia tectonică a contactelor între domeniile (unităţile) Carpaţilor Meridionali. Depozitele sedimentare marine şi lacustre paleogen-pliocene sunt cantonate în (depresiunile) Ţara Haţegului.Făgăraşului. alteori depărtându-se şi lăsând loc depresiunilor interne.Cernei şi M. granitice ş. În constituţia unităţilor montane ale Carpaţilor Meridionali actuali pânza getică şi pânzele supragetice constituie aproape integral M.). exprimând sinteza dimensională a unei fragmentări verticale medii de 731 m (Al. Cristalinul getic şi supragetic sunt în cea mai mare parte constituite din roci mezometamorfice. mai rar calcare cristaline. partea central-nordică a grupării Parângului. Învelişul sedimentar al autohtonului este mai bine păstrat şi aflorează pe arii mai întinse.Godeanu.Făgăraş. gresii. Godeanu şi Cernei. cu excepţia M. (separaţi de munţii de la sud prin văile longitudinale ale Sadului şi Jiului de est) şi M. impresionantă nu doar prin înfăţişarea de blocuri puternice. micaşisturi. păstrându-se în sudul M.a.a. Depozite sedimentare variate (calcare. Ghiţu. de Retezat ş. Aliniamentul sudic cuprinde munţii Iezer-Păpuşa. Orografic. iar cel nordic include Făgăraşul propriu-zis. de acumulare amplă în condiţii de sedimentare diferite. format din M. iar ponderea ariilor cu altitudine mai mică de 700 m este de numai 20%. Astfel. la nord şi la sud de culoarul menţionat culmile se înşiruie pe două aliniamente complete. Spre nord-vest se schiţează un al treilea aliniament.Ţarcului (separaţi prin văile superioare ale Râului Mare şi Râului Rece). iar la est de Jiu constituie Parângul propriu-zis. incomplet. Ţara Loviştei. aproape compacte pe arii întinse. casante.Vâlcanului. în sudul munţilor Vâlcanului. Energia reliefului este cea mai mare din Carpaţii Româneşti. în sudul M. şisturi argiloase cu cărbuni.. conglomerate. de Tismana. Carpaţii Meridionali („Alpii Tranilvaniei”) se remarcă printr-o îmbinare destul de neobişnuită a masivităţii cu o relativă accesibilitate.) cu grosimi foarte variabile şi de vârste diferite (din carboniferul superior până în cretacicul superior. de alternanţele paroxismelor orogenetice cu perioadele îndelungi de calm tectonic şi evoluţie subaeriană. marno-calcare ş. grezo-argile şi argile grezoase în facies de fliş. gresii calcaroase. de variaţiile ulterioare ale regimului tectonic.Cindrelului şi Şureanului. iar la vest de Jiu aflorează în petecul de acoperire din M. masa de roci care constituie ramura meridională a Carpaţilor este foarte variată. Petroşani şi Ţara Loviştei. cu alternanţele sale de secvenţe plicative. 2. 84 Ţinând seama de istoria geologică veche. valea Jiului de est.a. Învelişul sedimentar (predominant carbonatic) al acestor domenii tectonice a fost în cea mai mare parte îndepărtat prin eroziune. a ariei labile pe care s-au format Carpaţii de astăzi. iar în ariile de scufundare tectonică până în pliocen) acoperă parţial fundamentul cristalin. Relieful Sub aspect morfografic. Cozia. Relativa accesibilitate este determinată de sistemul de mari văi fluviale care traversează munţii la altitudini mici (la Turnul Roşu. cât şi în ceea ce priveşte caracteristicile chimico-mineralogice şi fizico-mecanice. în schimb ea este străpunsă de numeroase corpuri granitice şi granodioritice.a. fără nici o similitudine cu diferenţele morfostructurilor zonare . Parângului şi Vâlcanului. Căpăţânii. dar care depăşeşte în valori reale şi 2. valea Lotrului. Suprafaţa care revine depresiunilor intramontane este redusă. silicioase. premezozoică.Căpăţânii (culmea Buila-Vânturariţa) şi în vestul M.). Rocile cristaline din această unitate sunt mai slab metamorfozate. rubanate. Retezatului. care au antrenat şi ele fenomene de metamorfism de contact. între rocile cele mai puternic metamorfozate se regăsesc frecvent gnaise (cuarţitice.a. Primul aspect se datorează faptului că specificul constituţiei geologice a potenţat structural şi litologic morfologia cea mai masivă din Carpaţii româneşti. pe Olt.a.000 m. uneori strângându-se în noduri. Atât cristalinul cât şi sedimentarul mai vechi au fost străpunse pe alocuri de corpuri intrusive acide (granitice. Parâng. iar între cele epimetamorfice – şisturi clorit-albit-epidotice.2. cu o înclinare a terenului adesea de peste 350 sau 550 şi cu numeroase abrupturi. calcare cristaline ş. granodioritice – granitele de Bârsa Fierului.Retezat ş. în sud-estul M. amfibolice.500 m şi aproape toate subunităţile de ordinul al doilea au peste 2.500 m. Toate cele trei grupări montane depăşesc altitudinea absolută de 2. 1973). depresiunea Petroşani/valea Jiului de vest.Ţarcului. amfibolite. munţii Lotrului. de magmatism ş. valea Cernei. atât ca vârstă.Şureanu („Platforma” Luncani). Autohtonul danubian formează cea mai mare parte din munţii de la vest de Jiu. în M. altitudinea absolută este 350 m) şi de culoarul longitudinal central. determinate de originea iniţială (terigenă sau magmatică) şi de condiţiile în care s-au produs fenomenele de metamorfism sau de meteorizare. pe care se înscriu aria mediană cu altitudine mai redusă dintre culmea nordică şi cea sudică a M.Godeanu. cuarţo-feldspatice. Frunţi. oculare. de Latoriţa.2.

Urdea. topind mai devreme zăpada. O dezvoltare largă. În felul acesta. cu ninsori şi lapoviţe posibile chiar în luna cea mai caldă (august). Fără ca ariile menţionate din gruparea Parângului să fie singurele cu aflorimente calcaroase modelate carstic. 85 (subregiunilor) din Carpaţii Orientali.850 m – 1. continuând cu Râul-Şes (postattic) şi încheind cu Gornoviţa (postvalah). Sebeşul. 200 m mai jos. dar identificate în toate trei. orientarea pe direcţie est-vest conferă culmilor un rol de barieră orografică. produc în Carpaţii Meridionali o etajare a caracteristicilor climatice. în timp ce pe versanţii sudici. condiţionând o pondere mare a înclinărilor accentuate.200 mm la 1. ele deţin complexe de relief comparabile cu cele din M. accentuat glaciară spre partea înaltă şi din ce în ce mai modificată/înlocuită prin efectul proceselor periglaciare şi fluviale. în cazul circulaţiei atlantice (extrem de frecventă) şi procese specifice de foehnizare în cazul advecţiilor sudice. forme şi vârste diferite.400 mm). mai ales în extremitatea sud-vestică. deşi de la altitudini diferite. văi (cu morfologia lor specifică. trecerea între cele succesive fiind astfel mai rapidă. hidrice.200 m. în generaţii morfologice succesive.). Pe aceiaşi versanţi sudici. pe ambii versanţi şi pe plaiurile înalte se dezvoltă (cel mai bine din toţi munţii noştri) numai o vegetaţie subalpină şi alpină. Complexul de condiţii climatice din partea înaltă face ca temperaturile medii anuale să fie negative. relativ uniforme şi un potenţial hidroenergetic valorificat intensiv (Argeşul. atât în domeniul de suprafaţă. Lor li se datorează o bogăţie de forme criogene şi nivale (trepte de crioplanaţie. fiecare cu dezvoltare variabilă în cele trei grupări montane. fapt care explică extensiunea largă şi marea varietate a morfologiei glaciare în această grupare. Fragmentarea tectono-fluvială transversală în trei grupări.200 m –1. care determină geneza unor precipitaţii mai bogate pe versanţii orientaţi spre nord – nord-vest. asigură creşterea cu 200 mm a cantităţii medii anuale de precipitaţii de la est spre vest (de la 1. fagul urcă de la baza muntelui până la 1. pe alocuri apropiindu-se de limita superioară naturală a pădurii.Badea. În consecinţa alimentării bogate.a.900 m . 1983). Este foarte posibil ca aceeaşi diferenţiere a alimentării să fi fost caracteristică şi zăpezilor perene din pleistocen. repetându-se pentru fiecare grupare ca variantă locală a aceloraşi fenomene. dominanta lor carbonatică a contribuit la realizarea unei morfologii carstice excepţionale. Bistra Mărului ş. potcoave nivale ş. Particularităţile climato-hidrice şi fito-pedologice Altitudinile mari şi suprafeţele relativ restrânse. au avut contribuţia lor specifică la accentuarea gradului de accesibilitate.100 m -1. în special pe versanţii şi plaiurile de la sud de .500 m. versanţii nordici sunt mai umezi şi mai reci. de vegetaţie şi soluri cu gradienţi mai mari decât în celelalte regiuni carpatice. procesele respective făcând parte dintre premisele pregătitoare ale instalării gheţurilor perene şi modelării glaciare. Lotrul. 2000) au modelat. cu pajişti extinse mult prin defrişare. Cerna. nişe de nivaţie. pădurea urcă până la 1. Deşi suprafeţele mai vechi sunt situate în partea mijlocie-înaltă a munţilor. în linii generale. valorile maxime înregistrându-se în gruparea Retezatului. Oltul. ceea ce se reflectă în ponderea mai mare a coniferelor în structura pădurii şi debutul subetajului respectiv de la 1.3. separate de văi adânci. Deşi depozitele sedimentare au o pondere modestă în constituţia munţilor. cât şi în cel subteran. condiţionată de acumularea pleistocenă a celor mai importante volume de gheaţă. care ridică temperatura versanţilor nordici şi a depresiunilor de contact adiacente. Desfăşurarea pe aproape 250 km. Gheţarii de circ şi de vale (care au coborât până la 1. dar sub forma crio- nivaţiei având o acţiune concretă şi în perioada actuală. apele curgătoare au debite mari. 2. În Carpaţii Meridionali s-a desfăşurat morfogeneza glaciară cea mai puternică. ultima oferind posibilitatea corelării cu evoluţia formării teraselor pe văile principale (L. are în Carpaţii Meridionali şi relieful periglaciar. în cel puţin două faze. mai mult sau mai puţin remaniate fluvial. care domină suprafaţa cea mai veche. culuare de avalanşe. uneori complicate prin efectul carstificării etc. Râul Mare.300 m.Apuseni şi din alte regiuni carstice celebre de pe continent. Ţinând seama de direcţia predominantă a circulaţiei generale a aerului.2.a) care complică morfologia glaciară din zona înaltă şi se îmbină cu cea fluvială la altitudini mai joase. umeri glaciari pe versanţi. torenţi de pietre. pe măsura descreşterii altitudinii. creste de intersecţie a circurilor şi văilor vecine. Treptele specifice sunt mai înguste. face ca distribuţia etajelor şi subetajelor să aibă. pe cei nordici condiţiile climatice îi fixează plafonul cu aprox. morene de tipuri. verile scurte şi răcoroase. Relativa stabilitate tectonică din neozoic a permis şi dezvoltarea maximă a reliefului ciclic.050 m în timpul glaciaţiei celei mai puternice – P. începând cu nivelul Borăscu (postlarramic). la peste 2. conform direcţiei menţionate. În general însă. iernile lungi şi reci. asociaţii de circuri (cu morfologia lor subordonată). unde se resimte influenţa climatului submediteranean. un caracter concentric. Netezimea acestor plaiuri contrastează mai puternic decât în celelalte regiuni carpatice cu crestele înalte. trene de grohotiş.

solurile din Carpaţii Meridionali nu sunt favorabile agriculturii. Sad. Ariile cele mai populate sunt cele două „ţări” şi depresiunea Petroşani. Bistra Mărului.a.de asemenea. 86 culmile înalte. Sub acest aspect. Sebeş. instalate (ca şi multe aşezări) în special pe terasele râurilor (Olt. în partea nordică a M. Carpaţii Meridionali au reprezentat şi segmentul montan în care fauna spontană (inclusiv cea alpină) a rezistat foarte bine.vârful Onceşti). Cu o capacitate de atracţie mai redusă s-au iniţiat şi exploatări de grafit.). În aceleaşi arii montane sunt multe aşezări temporare în fâneţe (sălaşe. Păltiniş . ca Păltiniş (1. Solurile s-au format conform structurii şi distribuţiei spaţiale a complexului pedogenetic. solurile brune au putut fi folosite pentru culturi de câmp şi livezi (Ţara Haţegului. plafonul aşezărilor acestea răsfirate urcând până la 1.442 m) şi Muntele Mic (1.Şureanu ( satele de pe „Platforma” Luncanilor – Alboni. suprapopulată ca efect al dezvoltării mineritului. Apa Oraşului ş.Cindrelului. Strei ş.Cindrel (satele din „Mărginimea Sibiului” – Poiana. datorită numărului mic de depresiuni interne. În „ţările” vechi.4. datorită substratului frecvent dur. fâneţelor şi păşunilor. nuc) şi cultura plantelor (cereale. Procesul de umanizare a Carpaţilor Meridionali a mai fost stimulat şi prin dezvoltarea infrastructurii turistice – modernizarea unor staţiuni climatice de altitudine. . Particularităţile umanizării Gradul de umanizare este sensibil mai redus decât în celelalte regiuni carpatice. 2. Se remarcă o pondere mare a celor scheletice. neevoluate în lungul râurilor.) şi pe glacisuri de acumulare. Există în schimb aşezări de plai. bine gospodărite. Amenajările hidroenergetice de anvergură din principalele bazine hidrografice au avut . în general la baza versanţilor cu expoziţie sudică („feţe”). conturîndu-se însă tendinţe de risipire spre rama montană. Transfăgărăşanul.400 m. În depresiuni satele sunt adunate.2. multe repopulări fiind posibile pe seama fondurilor din Retezat. construirea unor drumuri transcarpatice (Novaci . din Făgăraş ş. amenajarea unor cabane.).650 m – 1. cu haţegani. unde (chiar dacă pe suprafeţe nu prea mari). ci pădurilor. De regulă însă văile superioare sunt nelocuite. cartof.a. O excepţie importantă se realizează însă în ariile depresionare. Şureanu şi în culmea sudică a Făgăraşului. creşterea animalelor se îmbină şi cu unele culturi de câmp şi livezi.Şureanului şi M.a. în primele locuirea începând însă din perioada preistorică.200 m). deoarece ultimele „colonii” muncitoreşti au fost realizate astfel încât la finalizarea lucrărilor să poată fi utilizate drept baze de cazare în cadrul unor noi staţiuni turistice (Voineasa şi Vidra. cu frecvenţă maximă între 800 m – 1. humico-silicatice deasupra limitei superioare a pădurii. prezentând categorii cambice sub pădurea de fag. construirea hotelurilor alpine de la Bâlea-Cascadă şi Negoiul.a. pe Lotru).240 m pe Lotru şi chiar mai sus de 1. legume). în timp ce ultima a fost populată târziu. Călan şi Haţeg. fiind prea înguste. în cazul risipirilor de pe valea Dobrei (afluent al Sebeşului). altitudinilor mari şi înclinării accentuate a versanţilor. în general de oieri. acelaşi statut revenind (tot datorită funcţiei industriale şi de servicii) localităţilor Cugir. În general. În perioada actuală însă densitatea cea mai mare este în depresiunea Petroşani (350 loc/km2). cireş. care au favorizat o viaţă pastorală sezonieră de tradiţie multiseculară (mai ales în M.525 m). echiparea unor linii de teleferic (Bâlea-Cascadă – Bâlea-Lac. Se locuieşte şi pe văi (Lotru. în realizarea unor lucrări tehnice de mare amploare.800 m. în timp ce în Ţara Haţegului. instalate pe suprafaţa de nivelare Gornoviţa. Luncani ş. Jina.a. în Ţara Loviştei zootehnia se asociază în special cu pomicultura. spodice sub pădurea de conifere.a. M. sunt stâne. rezistent la dezagregare.Sebeş.). la Baia-de-Fier şi de mică. înalte. Ţara Loviştei). dar mai ales în Cindrel.La trecerea de la pădure la pajiştile de pe plaiurile înalte în toţi munţii. urmate de transformări importante ale cadrului natural şi chiar de densificarea reţelei de aşezări.Godeanu-Ţarcu). hidromorfe în ariile cu drenaj slab. la Voineasa. Obârşia Lotrului – Petroşani ş. Tălmaciu ş. rendzinice pe aflorimentele carbonatice. între 1. ci şi din judeţe îndepărtate şi determinând formarea unei mici „conurbaţii” – Petroşani-Lupeni-Petrila-Vâlcan-Uricani. reci şi umede. Exploatarea lemnului a fost dublată de o industrie de prelucrare care a conferit statut urban comunei Brezoi. un rol deosebit în polarizarea forţei de muncă. creşterea animalelor echilibrându-se cu pomicultura (livezi de măr. mai favorizată sub aspect termic şi cu terenuri de cultură mai întinse. În perioadele modernă şi contemporană procesul de umanizare a fost puternic stimulat prin dezvoltarea industriei extractive.) şi în partea de vest a M. activitatea agricolă are un profil mai larg. exploatarea cărbunelui în depresiunea Petroşani atrăgând fluxuri masive de forţă de muncă nu numai din ariile apropiate. hodăi.

la Sarmizegetusa Regia (pe teritoriul actual al comunei Grădiştea-de-Munte). 2. separate de culoare longitudinale.2. 2.000 m deasupra munţilor mărunţi ai Râului Rece.Cernei (1. Crivadia. Blidaru. Vânătoarea-lui-Buteanu.Godeanu (2. iar spre sud versanţii montani au un contact sinuos cu Muscelele Argeşului. Pop.Şureanu pentru amplasarea centrului politic al statului dac. 2. Valeria Velcea. În lungul acelui culoar altitudinile se menţin la 1.5.Mihăilescu.Poiana Ruscăi. văi glaciare lungi de 5-8 km etc. . dar şi din învelişul sedimentar al unităţilor tectonice.Lotrului) şi radiar. au fost utilizate în M. cu vetre paleolitice şi oseminte umane.a.Retezat (2. Spre nord domină cu aproape 2.Şureanu şi în Culmea Buila-Vânturariţa (avenuri. Al. Parâng şi Retezat.2. Piatra Roşie. rocile respective având o rezistenţă redusă. înconjurat de o centură de aşezări întărite – Costeşti. domină cu aproape 1. 2. Frunţi. M. Peştera Muierilor. în M. care o separă de M.5.535 m.526 m) şi o culme sudică. cu altitudini de peste 2. Gruparea are o formă aproape circulară în plan şi este formată din culmi cu orientarea longitudinală în partea sud-estică (Parângul.Căpăţânii.500 m – Moldoveanul.5. Sunt constituiţi din cristalin getic şi danubian. circurile se grupează în asociaţii de câte 9-10 cuvete. Constituţia integral cristalină (getic şi supragetic. în vârful Peleaga).. văile afluenţilor săi şi ale unor afluenţi ai Oltului – Cozia. frecvent carbonatic în domeniul getic. Iezer-Păpuşa (singurul sector din culmea sudică cu altitudinea de peste 2.507 m şi Viştea Mare.000 m).000 m Ţara Făgăraşului.509 m. Podragul ş. Sunt reprezentaţi dintr-o culme principală (Făgăraşul nordic. iar spre vest şi sud-est se înalţă prin abrupturi de aproape 1.000 m în toate subunităţile (altitudinea maximă în Parângul Mare. şi contactează Depresiunea Transilvaniei prin trepte piemontane.600 m Ţara Haţegului şi culoarul tectono- fluvial al Bistrei. fără învelişul sedimentar iniţial) a celor două culmi accentuează contrastul altitudinal cu o arie longitudinală interpusă. discontinuă şi mai scundă. ponoare şi resurgenţe etc.Barul Mare. Orografic se prezintă sub forma a trei aliniamente de culmi orientate NNE-SSV.450 m.transversală în partea nord-vestică (M.Munţii Făgăraş Culmile acestor munţi sunt situate la vest de valea Dîmboviţei-şeaua Tămaşului-valea Bârsei-valea Şercaiei. Modelarea glaciară a fost puternică.946 m. Savu. Tecuri.Oslea).519 m). cărora li se adaugă cele trei depresiuni – Ţara Loviştei. Gruparea Parângului Munţii dintre Olt şi Jiu domină spre sud depresiunile subcarpatice oltene.350 m – 1. pe văile glaciare se succed morene. 2.522 m. custuri. Cheia).1. 1963.5. 2.792 m). Ponorici. Ohaba- Ponor. Şi aceasta este o grupare înaltă. peşteri . 2. 2. M. 2000. care a fost deprimată tectonic şi sedimentată apoi în paleogen şi miocen. formată din munţi printre care au evoluat valea Argeşului.2. sistemul bietajat Cioclovina.2 km/km2).3. Pe aliniamentul sudic. 87 2.Vâlcan (1. Spre nord. La nord-vest de culoarul corespunzător depresiunii Petroşani şi văii Cernei se află M. între Turnul Roşu şi Cozia. chei sălbatice – Costeşti. M. în vârful Babei). Podul Giurgiului.2. care sunt sectoare ale grupării Banato-Oltene (extremitatea sudică a Carpaţilor Occidentali). Ghiţu. M. M. se află M. Culmea nordică se înscrie printre sectoarele cu morfologia glaciară cea mai bogată din Carpaţii româneşti (circuri cu aprox. Călţunul. întinzându-se până la valea transcarpatică a Oltului.Şureanului). spre sud domină (cu o denivelare mai mică) ulucul depresiunilor subcarpatice oltene. depresiunea Petroşani şi Ţara Haţegului.) şi una dintre cele mai dense reţele hidrografice din ţară (în medie 1. La nord-vest de culoarul Râul Mare – 9 Pentru detalii asupra caracteristicilor geografice regionale. Unităţi spaţiale9 Principalele unităţi spaţiale ale Carpaţilor Meridionali sunt grupările montane Făgăraş. 2. Calităţile naturale excepţional de favorabile unui sit de apărare. custurile se întind pe zeci de kilometri. în vârful Gugu) şi M. cu cinci vârfuri de peste 2.Mehedinţi şi Podişului Mehedinţi.Tulişa (1. multe cu urme bogate de faună cavernicolă. Modelarea carstică a creat complexe excepţionale în M.544 m.2. cursuri subterane. V. 30 lacuri glaciare – Bâlea.291 m. Gr. Gruparea Retezatului Munţii din această grupare sunt situaţi la vest de valea Jiului-pasul Lainici-depresiunea Petroşani- pasul Merişor-Ţara Haţegului.Cindrelului şi M. 1982. Negoiul. spre vest depresiunile Petroşani şi Haţeg. Şura Mare.816 m. cel mai scund.

Gradul de populare este redus. este constituit din roci mezometamorfice.2.500 m). În consecinţă. doline (uneori „soarbe”. asimetriile structurale şi potenţările lito-structurale se reflectă în relief. pe Bistra Mărului şi pe Cerna. Munţii din gruparea Retezatului au un climat rece şi umed în partea înaltă şi înspre nord-vest.Godeanu. ca şi în culmea Buta. au versanţi abrupţi şi profilul longitudinal puternic înclinat.Cernei. a fost cutată sub forma unui sinclinal. Păşunile înalte au fost în schimb intens utilizate. Borăscu. nedeile şi întreaga ei tradiţie) fiind consemnată frecvent în documente. sunt puţine sate de vale. iar satele de plai sunt şi mai rare. Depresiunile Ariile depresionare din Carpaţii Meridionali sunt de origine tectonică. unde amplitudinea ultimelor mişcări de înălţare a fost mai mare. în rest depozitele înclinând spre partea centrală a depresiunii şi contribuind la formarea unui . în culmea Şasa şi platoul înalt al Slăveiului din M.100 m în culmile Borăscu. avenuri (unele cu gheaţă). parţial deformate tectonic.000 m. În Ţara Haţegului (fost golf transilvan şi în legătură temporară cu golful Petroşanilor). în sectoare de graben cărora astăzi le corespund depresiuni. viaţa pastorală (cu transhumanţa. cu lapiezuri. sedimentarul eocen aflorează pe aria cea mai întinsă. depozitele acumulându-se în succesiuni fără continuitate şi fiind parţial erodate în timpul exondărilor. culmile cele mai înalte corespunzând unor structuri anticlinale ale cristalinului. lăsând pe alocuri la zi chiar măguri înalte din cristalinul scufundat. păstrat numai în petecul de acoperire din M. Gruparea are o masivitate deosebită. blând. versanţii nord-vestici fiind mai înalţi şi mai puternic înclinaţi decât cei sud-estici.000 m – 2. în partea înaltă a M. pentru evitarea defileului (inaccesibil) al Jiului. Domeniul getic. custuri înalte şi ascuţite separă circurile de pe versanţi opuşi.500 m. relieful specific fiind cel mai reprezentativ din aria montană carpatică. Scărişoara şi Paltina din M.621 m). ruiniform şi dantelat s-a dezvoltat pe calcare. Acestea păstrează o morfologie specifică pe 8-20 km. peşteri. sedimentarea a fost puternic marcată de configuraţia cristalinului getic din substrat.5. pe Suşiţa. datorată substratului rezistent şi amplitudinii ultimelor mişcări de înălţare. Drumurile au ocolit această arie montană. În ariile marginale aflorează sedimentar vechi şi chiar cristalin din substrat. străbătute de segmente ale unor foste canale subterane).Ţarcu. văile sunt înguste. poduri naturale. de asemenea. cât şi la nivel de detaliu. cu suprafeţe de până la 9 ha şi adâncimi de aproape 30 m. calcarele. prin care cursurile de suprafaţă se dirijează parţial în subteran).4. cu o pondere mare a calcarelor (numai cele jurasice au grosimi de peste 1. miocenă şi pliocenă. ca şi sălaşele de fân. peste 70 % din aria montană are altitudini de peste 1. deoarece conţine 25 strate de cărbune (huilă) de vârstă oligocenă şi acvitaniană. Un relief interesant.Retezat. În structura pădurii este foarte bine reprezentat subetajul fagului. Gruparea Retezatului este aria clasică în Carpaţii româneşti a prezenţei celor trei suprafeţe de nivelare. acoperite de sedimentar mezozoic în care predomină. În constituţia lor geologică predomină domeniul autohtonului danubian. Contactele tectonice. Sute de ani în Retezat se ajungea numai pe cărările oierilor. În Ţara Loviştei (fost golf getic). cu excepţia celui care trecea prin pasul Vâlcan (la 1. de vârstă permiană şi mezozoică. cu o dezvoltare excepţională a suprafeţei celei mai înalte. cu roci cristaline mezo.Godeanu. străpunse şi de corpuri intrusive. din care este alcătuită marea majoritate a grupării. Structural. după exondare. de vârstă eocenă oligocenă. simplu în partea vestică şi bifurcat (Petrila şi Sălătruc) în partea estică.Ţarcu. 88 Râul Rece. M. De asemenea. pe Bistriţa gorjană) şi „ciuceve” (contraforturi ale versanţilor în M. procese de prăbuşire au deschis acces în aria montană apelor din bazinele getic şi transilvan. pe Jaleş. văi în chei (pe Cerna superioară. puternic fracturat. 2. iar în partea înaltă au o dezvoltare excepţională jnepenişurile şi pajiştile alpine. mult mai uscat. de influenţă submediteraneană pe versanţii sud-estici. în lungul lor gheţarii pleistoceni coborând până spre 1. Începând din eocen. străpunse de numeroase intruziuni granitice şi acoperite pe suprafeţe întinse de depozite sedimentare variate. determinând acumularea (şi exondarea alternativă) a unor strate groase de sedimente. iar culoarele – unor sinclinale constituite din roci sedimentare slab rezistente. În perioada contemporană s-a dezvoltat exploatarea lemnului şi s-a valorificat (prin amenajări parţial finalizate) potenţialul hidroenergetic.şi epimetamorfice. În peste 80 de circuri glaciare sunt lacuri. în munţii aceştia modelarea glaciară şi periglaciară a fost cea mai intensă.Ţarcu-Petreanu încheie ansamblul acestei grupări cu formă triunghiulară în plan.Cernei şi sudul M. pe Jiul superior. În depresiunea Petroşani (fost golf transilvan). la 2. iar la contactul grupărilor de circuri sunt vârfuri piramidale. în M. grupate în asociaţii care se înşiră la obârşiile văilor. atât la nivelul întregii grupări. seria sedimentară este mai completă şi deosebit de interesantă din punct de vedere economic.

fapt care o lipseşte de caracterul ordonat/unitar al Carpaţilor Orientali şi mai ales al Carpaţilor Meridionali. în sud. temporar sinorogen. şi cu o activitate magmatică importantă. Sinteza informaţiilor geologice confirmă geneza puternic diferenţiată a sectoarelor componente. dar sever diminuată în depresiunea Petroşani. Constituţia geologică şi evoluţia Carpaţilor Occidentali Dintre toate ramurile carpatice. care a antrenat şi un magmatism foarte puternic.1. având ca element original aflorimentul paraautohtonului de Severin în partea centrală a Podişului Mehedinţi. Ameliorarea de natură foehnală a climatului de depresiuni intramontane este cel mai bine conturată în Ţara Haţegului. 2. diferenţiază puternic cele două „ţări”(cu locuire străveche şi tradiţii de economie rurală autarhică) de depresiunea Petroşani (populată recent şi evoluând prin industrializare). Vlădeasa.Trascău. Relieful . şi au antrenat o activitate vulcanică puternică. unde poluarea determinată de o industrie cu nivel tehnologic extrem de redus accentuează fenomenele hidrometeorologice asociate inversiunilor termice şi agravează efectele lor negative. deschis în jurasicul mediu. M. este dominată în sud-est de „blocul” grupării montane a Retezatului şi domină în rest subunităţi ale Depresiunii Transilvaniei. asociate orogenezei laramice. păstrată azi doar insular în M.a. În lungul faliei profunde a Plopişului. deformate şi rearanjate tectonic prin efectele tectogenezei laramice.Banato-Olteni şi M. Caracteristici geologice şi geografice complexe demonstrează că acest segment carpatic se continuă şi la sud de Dunăre. V.Mutihac. 2. de molasă cu material piroclastic abundent. În consecinţă. Istoria şi specificul social-economic al procesului de umanizare. asociat rezistenţei opuse de blocul rigid transilvan. evaporitice ş. M.Metaliferi şi partea estică – Drocea – a M. Terasele râurilor şi nivelurile de glacis au constituit formele de relief cele mai favorabile aşezărilor şi culturilor. Are o mare extindere latitudinală. 1984. în care s-a produs o intensă activitate magmatică de tip ofiolitic. Sectorul nordic (Gilău. până la valea Dunării. când s-au definitivat structurile principale. secţionat de Strei şi afluenţii săi. 1990) s-a format prin implicarea în tectogenezele alpine a unor structuri mai vechi. Între limite extrem de sinuoase. Zarandului) a început dintr-o arie de rift intra-microplacă. cea occidentală a avut evoluţia geologică cea mai complicată. Plopiş. rigidizate cel puţin de la sfârşitul ciclului hercinic şi intrate apoi succesiv în regimuri tectonice de deformare plicativă şi sedimentare postparoxismală. Dealurilor Vestice şi chiar ale Câmpiei Tisei. 1963. fapt care. care se insinuează sub forma unor golfuri între culmile vestice de la nord de Mureş.Poiana Ruscăi) a evoluat până la sfârşitul mezozoicului solidar cu ramura meridională (cu toate unităţile lor tectonice şi bazinele sedimentare postparoxismale).Săndulescu. Cele mai intense procese magmatice s-au produs însă la sfârşitul cretacicului şi începutul paleogenului.3. 1984) s-a aflat în regim de sedimentare. până în culoarul Timok-Nišava (V. de Codru şi de Biharia. În miocen. cristaline. numai în teritoriul naţional etalându-se pe 370 km. Meseş şi partea vestică – Highiş – a M. Regiunea Carpaţilor Occidentali Regiunea occidentală a Carpaţilor româneşti este cea mai eterogenă. în nord. 1990) sau Metaliferi simici (M. Pădurea Craiului. 2. cu secvenţe deosebit de interesante din punct de vedere economic. Bihor. a obligat domeniile menţionate să se dispună în şariaje orientate spre nord şi nord vest.900 km2 şi reprezentând astfel 30 % din aria Carpaţilor româneşti. în paralel cu paroxismele austric şi subhercinic. 89 relief cu dispoziţie amfiteatrică.3. Distensiunea a provocat fragmentarea ariei continentale cristaline.3. Din jurasicul mediu-superior şi până la sfârşitul cretacicului aria acestor Apuseni sudici (V.Săndulescu.Mutihac. calcaroase. destul de clară şi în Ţara Loviştei. 1990).Zarandului) sau Apusenii nordici (V.2. culmile şi masivele montane sunt constituite din cristalin prealpin (cu magmatitele asociate şi învelişul său sedimentar). întregul edificiu al Apusenilor nordici este deplasat prin subîmpingere spre est. Codru-Moma.Mutihac. de la văile Someşului şi Barcăului. Sectorul sudic (M. cu însemnate diferenţieri ale culmilor şi masivelor componente. formarea sau reactivarea unor sisteme de fracturi au generat bazine depresionare în care s-au acumulat sedimente în faciesuri foarte diferite.Mihăilescu. Evoluţia sectorului central (M. acoperit aproape integral de o mare epicontinentală la începutul ciclului alpin şi evoluând diferenţiat în domeniile de Bihor.Trascău. ocupând o suprafaţă de 19.

clar exprimate. câmpuri de lapiezuri. În depresiuni şi sectoarele mai largi ale văilor râurile au creat sisteme de terase. alteori din acvifere carstice). nota comună a reliefului sunt altitudinile modeste. în general mai stabil decât în Carpaţii Meridionali şi mai ales decât în cei Orientali.Semenic depăşeşte 1. iar în M. fapt care a determinat şi o variaţie corespunzătoare a proceselor morfogenetice. dar greu de corelat cu nivelurile din celelalte regiuni carpatice şi chiar în cadrul intern.Semenic şi M.1 km/km2 pe versantul vestic. La Băiţa Bihorului.şi endocarstice comparabile nu numai cu cele din alte segmente ale orogenului carpatic. de natură tectonică şi tectono-erozivă. nu cunoaşte amplitudini termice medii mai mari de 18.Codru-Moma). acumulări de gheaţă şi cele mai frumoase formaţiuni concreţionare.Zarandului). cu aprox. în special din Câmpia Tisei) şi din înclinarea mare a versanţilor. condiţionată fie de aflorimente litologice omogen rezistente la modelarea externă.50 C – 20 C mai mari decât la altitudini similare în regiunea orientală. a fost secţionat şi remaniat prin procese fluviale şi de versant. Ogradena şi Poneasca din autohtonul danubian.Metaliferi. Specificul acesta al energiei reliefului creează un contrast accentuat cu netezimea părţii superioare a multor culmi şi masive. doline cu diametre de peste 1 km.848 m în vârful Curcubăta.Gilău). În carstul mehedinţean. ajungând la 1. cursuri subterane lungi şi resurgenţe uneori sub presiune. neogen. în M. polii cu lacuri carstice.Gilău şi pe Arieşul inferior.Metaliferi. rezultând din adâncirea destul de puternică a văilor (400-500 m. ci şi în cazul văilor largi. relativ bine păstrate.Pădurea Craiului. M.6-0. în M. 0. asociate sub formă de uvale sau în lungul unor văi seci (sohodoluri). Modelarea selectivă a evidenţiat aflorimentele mezometamorfice din seriile de Someş. care este cald (cu medii termice de 90 C – 100 C în special în aria est . Sub efectul dominării unui regim tectonic casant. Rezulatele se resimt în special în ceea ce priveşte cantitatea mare de precipitaţii şi moderaţia regimului climatic care. reţeaua de accidente tectonice şi masa de roci care constituie Carpaţii Occidentali sunt extrem de complexe şi variate. din unitatea getică şi din cele supragetice (în M. corpurile vulcanice/subvulcanice neogene şi cuaternare din M. ca şi al unei amplitudini mult mai reduse a ultimelor mişcări de înălţare. Excepţional de bogate şi variate. un singur masiv. în cadrul lor influenţele circulaţiei atlantice fiind cele mai importante din Carpaţi.7 km/km2 pe versantul estic). cu puţine excepţii.Trascău. Energia reliefului este însă accentuată. dar şi din ape subterane (uneori din scoarţele de alterare de pe cristalin. reţeaua hidrografică este densă. în relaţie cu nivelurile de bază joase din ariile limitrofe. care sunt arii depresionare şi în care sedimentarul recent. se produc inversiuni termice.3. granitoidele de Sfârdinu. Vidolm- Lunca şi de Baia-de-Arieş (pe Someşul Cald. Bine alimentată din precipitaţii. . Acestea sunt potenţate pe versantul vestic de orientarea generală menţionată.Trascău). din M. în munţii prin excelenţă calcaroşi ai Aninei. intruziunile de gabbrouri şi serpentinite de la Iuţi şi Plavişeviţa. iar în sectorul sudic de interferenţa cu influenţele climatului submediteranean.000 mm. M. Biharia. O asimetrie altitudinală este evidenţiată prin gruparea masivelor ceva mai înalte în partea estică şi a subunităţilor mai scunde în partea vestică.Bihor). poduri naturale şi un carst subteran cu galerii de peste 40 km.Almăjului. ansamblurile structurale. spre depresiunea Panonică. Râurile mehedinţene. de Muntele Mare (în M. Cherbelezu. 300 m sub nivelul mediu al Carpaţilor Orientali şi 500 m sub cel al Carpaţilor Meridionali. intruziunile ofiolitice din M.Locvei). caracteristică nu numai în sectoarele înguste ale văilor. media anuală a precipitaţiilor este de 1. variat şi extins relief carstic din toţi Carpaţii româneşti. ca şi din seria de Sebeş-Lotru (în M. de Şiria (în M. de Codru (în M. 90 Ca efect final al acestei istorii geologice complicate. fie de prezenţa suprafeţelor de nivelare. În general temperaturile medii sunt cu 1.Almăjului. ci şi cu cele din aria clasică a carstului dinaric (platouri vaste. cu efect asupra distribuţiei vegetaţiei. Precipitaţiile medii depăşesc cu peste 600 mm valorile înregistrate în Carpaţii Orientali.3. chiar în aceleaşi condiţii de expoziţie favorabilă. M. 2.Apuseni. O foehnizare puternică diferenţiază însă versantul estic. la altitudinea de numai 431 m. reflectând aceeaşi asimetrie pluviometrică (1. spre culoarul Arieş-Mureş) şi uscat. M. în calcarele de la nord de Mureş (din Platoul Padişului. apele au modelat complexe exo.Poiana Ruscăi). în defileul Dunării (la Berzasca) ajungând la 11.sud- estică a M. Relieful acestei regiuni carpatice este completat de o serie de culoare transversale şi longitudinale. datorită faptului că multe peşteri nu sunt uşor accesibile.4 0 C.50 C. În sectoarele înguste ale văilor. Particularităţi climato-hidrice şi fito-pedologice Sub aspect climatic Carpaţii Occidentali reflectă în măsura cea mai convingătoare rolul orientării meridiane a munţilor.Semenic şi M.400 mm/an. Altitudinile medii se menţin în jurul valorii de 700 m. mai ales la nord de Mureş. sedimentele carbonatice (în special calcaroase) prezente în toate segmentele Carpaţilor Occidentali au favorizat formarea celui mai bogat .

începând cu altitudinile reduse. din M. în timp ce pădurea de conifere este extrem de limitată ca întindere. 700 m). apărând ierburi de stepă (în M. unele elemente – ca pinul negru de Banat - prefigurînd peisajul mediteranean. Ţara Moţilor.Apuseni (pe Someşul Mic.Pop. stejar pufos. se remarcă lacurile carstice din platoul Padiş. ca şi restul ariei montane. dar în munţii aceştia satele au urcat risipindu-se şi pe plaiuri (Mărişel. sulfuroase. Molidişuri se află numai spre vârful M. De asemenea. cât şi la sud de Mureş. creşterea animalelor. Apele subterane.Aninei şi din Podişul Mehedinţi. iar la sud de Mureş numai în insule foarte mici. Foarte interesante sunt şi cuplajele naturale de condiţii morfolitologice şi climatice favorabile vegetaţiei xerofile. Văile râurilor (Mureş. sub climatul cald şi destul de umed. Deva. Râului Rece. ţinutul Pădurenilor). Ţara Beiuşului). valorificarea veche a apelor minerale şi termale. ghimpe ş. minerit. în perioadele de ape mici. bazată pe exploatarea şi prelucrarea tradiţională a lemnului.a. pe Timiş. numai la altitudini de peste 1. culminând cu cel de pe Dunăre).).400 m – 1.în ariile afectate de vulcanismul neogen. pe Cerna mehedinţeană.800 m.Apuseni.4. excepţionale axe de circulaţie. secară. sau chiar hipertermale – la Băile Herculane). Arieşul şi Ampoiul etc. bogate şi numai parţial cunoscute. Pentru valorificarea potenţialului energetic al râurilor şi pentru alimentare cu apă. soluri suficient de fertile şi concentraţii importante ale unor resurse minerale excepţionale au stimulat procesul de umanizare a Carpaţilor Occidentali începând din preistorie.Codru-Moma şi Pădurea Craiului. Nota de originalitate a învelişului vegetal este introdusă de blândeţea climatică a segmentului sudic şi de foehnizarea din partea sud-estică a M. culoarul Timişului şi Cernei. se află arboretul de zadă situat la cea mai mică altitudine din ţară (aprox. liliac sălbatic. Nera. continuitatea şi densificarea locuirii în epoca metalelor exprimă evoluţia remarcabilă a reţelei de aşezări şi nivelul valorificării resurselor naturale în epoca geto-dacă. s-au amenajat lacuri de acumulare. cu arbori şi arbuşti termofili (mojdrean. scumpie. fragmentarea accentuată. Pe marile aflorimentele calcaroase. Conop ş.Banato-Olteni). la Vidolm. uneori carbogazoase. favorizat şi de substratul carbonatic. când productivitatea metalurgiei aurului şi fierului a adăugat o motivaţie suficient de interesantă pentru expansiunea romană la nord de Dunăre. 2. Geoagiu. pomi fructiferi şi chiar viţă-de-vie. În vegetaţie se remarcă dezvoltarea deosebită a subetajelor de foioase. climatul permisiv. 91 bănăţene dar mai ales Crişurile şi afluenţii lor au debite constant mari.500 m – 1. Turdaş ş. În perioadele modernă şi contemporană s-a dezvoltat reţeaua urbană.). oraşele fiind numeroase dar de regulă mijlocii sau chiar . uneori. au avut o remarcabilă continuitate a locuirii. Între lacurile naturale. Pe versanţii dinspre defileul Dunării şi în terminaţiile sud-vestice ale ariei mehedinţene se dezvoltă o vegetaţie submediteraneană. dar în evoluţie hidrocarstică.a. bicarbonatate. iar în regimul acestora aportul mediteranean de precipitaţii în sezonul rece şi invaziile de aer cald în acelaşi sezon (care determină topirea zăpezii) produc un maximum de iarnă.Apuseni molizii coboară pe văi iar versanţii sunt acoperiţi de păduri de fag. Solurile corespunzătoare acestui complex de condiţii genetice diferite faţă de celelalte regiuni carpatice etalează pe suprafeţe destul de mari şi tipuri argiloiluviale. iar la nord de Mureş numai în Apusenii propriu-zişi şi în partea cea mai înaltă a M. dar arealele cele mai mari revin amestecului de fag-gorun-carpen şi mai ales făgetelor.). fie pe plaiuri (Ţara Moţilor. fie în depresiuni (Ţara Zarandului. cătunele urcând până la 1. pe Bârzava. pe Drăgan.3. Vegetaţia subalpină este şi mai slab reprezentată. orz. începând cu cvercineele termofile..Bihor şi M. atât în M. sunt uneori mineralizate. Vechile „ţări”. deasupra pădurilor de molid. culturi de cartof.Vlădeasa. cu numeroase aşezări răsfirate. Amestecul fag-molid sau fag-molid-brad apar numai pe arii mici în M./km2 şi. s-au format şi soluri de tip terra rossa. 2000). Prin efectul inversiunilor termice. uneori în aria montană. cărpiniţă. pe unele văi din M. pe versanţi însoriţi şi uscaţi.a.600 m. apoi şi porumb.şi eubazice sunt larg răspândite. grâu. culturile materiale neolitice (Criş. ţinutul Pădurenilor. pe Arieş). în bazinele respective se produc frecvent inundaţii. specific numai acestor sectoare montane vest – sud-vestice. În anii ploioşi. hipotermale oligominerale – la Moneasa. vegetaţia naturală şi apele bogate. iar dintre cele cambice solurile brune mezo. nu prea numeroase. Podişul Mehedinţi) unde şi astăzi densitatea populaţiei şi aşezărilor ajunge la 25-30 loc. au fost cele mai dens populate. pe Iada. la 15-29 aşezări/100 km2 (Gr. chiar în bazine mai mari unele râuri rămân fără apă. Particularităţile umanizării Cadrul natural foarte favorabil locuirii. sau în scopuri complexe. Crişurile. feruginoase. pe Cerna hunedoreană. Vetrele paleolitice de la Nandru. alun turcesc.

Semenic. Domeniul paraautohtonului de Severin s-a păstrat aproape exclusiv în Podişul Mehedinţi.Râului Rece. Zlatna. Acestea sunt M.Semenic(între valea Minişului şi Mehadica) şi în partea nordică a M.Semenic şi în Podişul Mehedinţi cu intruziuni granitice (granitul de Poneasca).a. şisturi argiloase. triasic şi jurasic . în sectorul montan banato-oltean aflorează toate cele patru domenii tectonice ale Carpaţilor Meridionali. Rocile cristaline epimetamorfice (seriile cristaline de Miniş. Învelişul sedimentar al autohtonului este constituit din roci de vârste diferite. Domeniul autohton este substratul celei mai mari părţi din M. Un nivel precar al infrastructurii specifice menţine imensul potenţial turistic aproape nevalorificat. care au funcţionat ca depresiuni separate prin sectoare temporar emerse : Sviniţa-Svinecea (în partea de sud a M. reprezentate prin gnaise amfibolice.3. Cherbelezu şi Ogradena.5. de Poiana Mraconia) şi epimetamorfic (de Corbu. şisturi amfibolice. şisturi cărbunoase cu intercalaţii de cărbuni.Apuseni. 92 mici (Brad. 2. de la Rusca Montană. 1. funcţia sa industrială (în special siderurgie şi construcţii de maşini) polarizând importante efective de forţă de muncă. dolerite.Râul Rece şi pe versantul nord-vestic al M. Cele mai vechi. Foarte variate (conglomerate.Mehedinţi) şi Cerna-Jiu (care începe de la valea Jiului şi se continuă până în valea Dunării.gabbrouri. Şopot şi Gura Văii) corespund unor arii deprimate în care s-au produs acumulări în carbonifer. calcare cristaline şi – respectiv – şisturi verzi clorit-albit-epidotice. ca şi de corpuri ultrabazice de gabbrouri şi serpentinite (gabbrourile de Iuţi şi Plavişeviţa. de Buceava) se suprapun parţial celor mezometamorfice şi aflorează în aria centrală a M. ca substrat imediat al petecelor de acoperire (getice) Bahna şi Porţile-de-Fier.Aninei (sinclinoriul Reşiţa-Moldova Nouă). cu intercalaţii de aglomerate vulcanice şi cinerite. Cristalinul mezometamorfic. în sud sunt conturaţi de valea Dunării.Almăjului şi din M. Munţii Banato-Olteni Acest sector este constituit dintr-un ansamblu de culmi şi masive foarte complexe sub aspectul constituţiei geologice. Modova Nouă ş. care exprimă tranziţia geografică între Carpaţii Occidentali şi Carpaţii Meridionali).Almăj. şisturi filitoase cu intercalaţii de metavulcanite.a). constituind subregiuni ale Carpaţilor Occidentali. care conţin mineralizaţii de pirită.Almăj. Presacina (la est de culoarul Timiş-Cerna. În partea de est sunt dominaţi de Carpaţii Meridionali. de Vodna. similar celui din seria de Sebeş-Lotru (şi conţinând intercalaţii de silicaţi şi carbonaţi de mangan şi de fier) este asociat în M. calcopirită şi lentile de magnetit. Anina. separate de văi şi depresiuni. cuarţo-feldspatice. sericito-cloritoase. cu anticlinale secundare şi tectonizări care au generat cute-solzi. precum şi M. şi dintr-un complex ofiolitic . calcare mai mult sau mai puţin masive). paragnaise micacee. masivul Poiana Ruscăi şi M.Almăjului). metaconglomerate. metalurgia neferoasă ş. în primul rând reţeaua de drumuri fiind sub densitatea şi gradul de amenajare adecvate. amfibolite.000 locuitori. Depozitele sedimentare ale domeniului getic (din sinclinoriul Reşiţa-Moldova Nouă. într-un peisaj montan de altitudine mică şi climat mai sudic. două arii întinse în Podişul Mehedinţi. dar şi bazice şi ultrabazice. permian. în sectorul de la Cazane. în M. s-au păstrat pe arii limitate. cuarţitice cu sericit sau grafit.Banato- Olteni (o unitate cu caracteristici complexe. Sub aspectul constituţiei geologice.3. Cristalinul mezometamorfic (de Ielova. Cele din ciclul alpin (jurasice şi cretacice) s-au acumulat în trei arii dispuse longitudinal. până în valea Dunării. iar în vest şi nord se învecinează cu Dealurile Vestice în lungul unui contact sinuos. bazalte. partea nordică a M. bine reprezentată în partea centrală a Podişului Mehedinţi. Alte ramuri industriale care au stimulat dezvoltarea urbană au fost cea a lemnului. formaţiuni de wildfliş. datând din carboniferul superior şi permian. aceste depozite sedimentare sunt cutate în complexe de tip sinclinoriu. Este constituit din fliş grezo- argilos şi marnos de vârstă jurasic superior – cretacic inferior. de Toroniţa.Numai Reşiţa a depăşit 100. Unităţi spaţiale Variabilitatea spaţială a caracteristicile geografice se regăseşte într-o serie de unităţi cu personalitate clar conturată. 2. unde aflorează de sub două lambouri ale pânzei getice). separate de serpentinitele de Tişoviţa). Domeniul getic formează cea mai mare parte din M. gresii. cuarţite. de Râul Rece. în sud-est vin în contact cu Podişul Piemontan Getic (de la Tismana până la vest de Turnul Severin). Câmpeni.5. Anina. sunt străbătute de intruziuni de granitoide şi granite – Sfârdinu. uneori uşor metamorfozate. asociate cu roci tufogene bazice. azi aflate în deruta profesională indusă de restructurarea economică generală. puternic tectonizat. de Drencova).

M.224 m. nisipuri). prin intermediul unei activităţi magmatice excepţionale. în vârful Piatra Albă). ale domeniului supragetic cu cel getic. calcare de apă dulce cu concreţiuni silicioase. 93 mediu-superior – cretacic inferior. În M. Tectonica de ansamblu separă domeniul supragetic. căruia îi corespunde. Pe acest suport geologic de o mare varietate litologică şi structurală. pe valea Pogănişului. deoarece fenomenele magmatice calco-alcaline au avut amploare maximă în etapele pneumatolitică şi hidrotermală. Învelişul sedimentar pre- şi postparoxismal.Aninei (1. în vârful Poiana Înaltă) şi M.Semenic (1. partea sudică (Cârja) a M. Tectonizări specifice sunt caracteristice atât sectoarelor sedimentare. nivelul de la 1. în M.Semenic este un anticlinoriu). în care predomină cristalinul epimetamorfic (de Locva.Almăjului a fost interpretat uneori ca suprafaţă de nivelare pliocenă. Conform aceloraşi aprecieri. ceea ce a şi suscitat controverse şi încadrarea diferită a nivelurilor morfologice identificate. în skarne cuprifere până la polimetalice.200 m – 1. partea înaltă şi plană a M. s-au acumulat sedimente lacustre şi continentale (conglomerate. M. marne. Aceasta a generat o imensă cantitate de materiale specifice.Semenic. dovedind o dezvoltare vastă a suprafeţelor de nivelare. Sicheviţa. marnocalcare) aflorează în nord-vestul M. marno-argile. vulcanogen-sedimentare şi intrusive (aglomerate şi tufuri andezitice. în vârful Corhanul Mare).Posea. puternic tectonizat şi înălţat pe un ecart mai mic în timpul ultimelor mişcări orogenetice.Dognecea (617 m ). Şisturile argiloase liasice sunt bituminoase.Dognecea . nu foarte amplu. diorite cuarţifere). determinând mineralizaţii accentuate de contact piro-metasomatic.Posea. la 400 m – 500 m în partea de nord-est a M. 1907) este apreciat mai recent (I. în Vârful lui Stan). Un nivel mult mai scund. se remarcă fracturi pe falii cu orientare diversă.Dognecea. cu intercalaţii de tufuri bentonitizate şi de cărbuni. sau conţin strate de cărbuni şi lentile de siderite. apoi pe un aliniament N-S între Sasca şi Moldova Nouă. Răspândirea excepţională .Almăjului (la 500 m – 700 m). până la începutul pliocenului. unul de origine continentală (care a generat unităţile supragetice propriu-zise) şi unul de solzi. rocile constitutive oferind un material diferit proceselor ulterioare de metamorfism. În restul masei montane altitudinile scad atât spre vest. platoul de pe M. cât şi celor constituite din cristalin (partea centrală a M. 2002). Bozovici. de la Deva şi de la Dobra. considerat în literatura mai veche un echivalent al nivelului eocen Borăscu (Emm.Râului Rece (1.Semenic. În detaliu.Locvei.Banato-Olteni este acela al unor munţi mijlocii şi mici. granodiorite. în Podişul Mehedinţi (500 m – 700 m). care au funcţionat ca bazine tectonice sau tectono-erozive. generînd uneori digitaţii în unitatea Locva-Dognecea. de vârstă carbonifer superior – triasic . Văile sunt frecvent puternic adâncite (400 m – 600 m) şi au versanţi abrupţi.Poiana Ruscăi. alteori ca treaptă de abraziune lacustră.449 m.Banato- Olteni. şi de Leşcoviţa) şi învelişul său sedimentar.Sârcu. ca şi pe două aliniamente orientate NV-SE în partea nordică a M. Interfluviile sunt în general netede sau larg ondulate.Semenic reprezintă suprafaţa de nivelare Gornoviţa. la aceeaşi altitudine. calcare organogene.Dognecea.Semenic.Locvei şi partea sudică a M. Tectogneza laramică a complicat foarte mult substratul geologic atât de complex al M.Aninei (Caraşova) şi sub formă de umeri în lungul văilor din M. cât şi spre sud-est. în aceştia din urmă fiind însă uneori echivalat cu nivelul miocen (Gr. este reprezentat prin două ansambluri structurale. clar exprimate în relief dar greu racordabile între diferitele culmi şi masive. pietrişuri. Cristalinul mezometamorfic apare subordonat.046 m.Almăjului (Gr. gresii conglomeratice. în special în ariile de modelare carstică. provenit dintr-o arie de expansiune intracontinentală. r e l i e f u l M.Almăjului (1.100 m din M. începând de pe valea Mureşului. Altitudinile cele mai mari se află în partea central-estică. Acestea au fost identificate. spre valea Timişului. ca şi în partea de est a M. începând din acvitanian şi continuând în badenian. prin falia Oraviţa) de unitatea Locva-Dognecea şi relevă raporturi de decolare/şariaj. riolitice şi dacitice. sarmaţian. Berzasca-Şopot-Poiana Ruscăi şi Moldova Nouă-Sasca-Oraviţa-Bocşa Română-Nădrag. începând din partea estică a M. care a fost identificată şi în Podişul Mehedinţi. de la est spre vest.jurasic mediu – cretacic (constituit din gresii.000 m – 1. în sectoare mici din centrul şi vestul M. de Martonne. în vârful Svinecea Mare). formată la contactul munţilor cu lacurile din depresiunile Getică şi Pannonică.200 m) dominată de martori calcaroşi şi nivelul de la 1.Aninei. Bahna şi culoarul Balta- Baia-de-Aramă). 1973). Domeniul supragetic.Mehedinţi (1. unde au aspect de chei. nivelul Tomnacica (700 m –900 m) din culmile secundare sud-estice al M. M. M.466 m. curgeri de andezite.400 m. totul intercalat în sedimente cretacic-superioare şi corpuri intrusive paleocene de granite. Diferenţele de origine şi evoluţie se regăsesc şi în alcătuirea litologică.Mehedinţi (la 1.432 m. Unităţile supragetice constituie cea mai mare parte a M. Sunt excepţional de importante sub aspect economic. în vârful Piatra Goznei). în partea nordică a M. 1971) ca un fragment al suprafeţei miocene Râul Şes.Locvei (735 m. în M. În depresiunile intramontane (Mehadica-Cornereva. 1974. ca şi în M.Râului Rece. calcare grezoase. pe aliniamentele Lăpuşnicel-Teregova-Armeniş.100 m –1.

a. C l i m a sectorului banato-oltean exprimă cel mai bine consecinţele interferenţei circulaţiei atlantice cu cea mediteraneană.. în partea de sud-vest a M. Topolniţa. ca M. care urcă până în părţile cele mai înalte. formate uneori de jos în sus. în Podişul Mehedinţi şi M. În consecinţă. Popovăţ.Almăjului. Asociaţii de arbori şi arbuşti termofili (pin negru. în care aria de atracţie a Reşiţei a generat densităţi de peste 100 loc/km2 (Gr. sectoarele de chei au lungimi de 9-19 km. de la Dierna. în Podişul Mehedinţi etc. Răieni. Nera. musca columbacă (Simulium columbaczense). castan comestibil. de insecte – călugăriţa (Mantis religiosa). cu mai multe lapoviţe decât zăpezi. Cloşani. în Clisură. fie în lungul culoarelor Timiş-Cerna şi Bistra.600 m. Deşi scurte. la Băile Herculane. pe Cerna ş. fie dinspre Pannonia. în M. cărpiniţă. În v e g e t a ţ i e. pe versantul sud-estic al Podişului Mehedinţi etc. cu diferenţe destul de mari însă. Majoritatea lacurilor sunt amenajate. peşterile mici din Clisură etc. batracieni – broasca ţestoasă de uscat (Testudo hermanni).). între sectoare industrializate . Doline imense. Uneori asociaţiile respective se află pe versanţii nord-vestici ai unor culmi care au versanţii opuşi acoperiţi cu pădure de gorun. cu precipitaţii bogate. sub un regim anual relativ uniform succedându-se veri calde şi uscate şi ierni scurte (la Berzasca. pe la Ad Mediam (Mehadia) spre Tibiscum-Tapae-Ulpia Trajana. uneori clorurate (în sedimentar miocen) au generat izvoare de interes social-economic la Bala. cele naturale. acide) în asociaţie cu suprafeţe apreciabile de rendzine şi soluri roşii.a. precipitaţiile crescând cu gradient mult mai mare decât cel mediu din Carpaţi.carstice având uneori caracteristici hidrologice extrem de interesante. datorită valorilor mari ale scurgerii specifice râurile au debite apreciabile (12. Procesul de u m a n i z a r e al M.Aninei. în special cu brad. la confluenţa Beului cu Beuşniţa (cuplată cu cheile Nerei). până la 600 m. 94 a substratului carbonatic a generat o bogăţie de relief carstic care nu se mai întâlneşte decât în unele sectoare de la nord de Mureş. ofionide – vipera-cu-corn (Vipera ammodytes). Buhui. sâmbovină.Almăjului dar mai ales în M. continuitatea locuirii în ariile cele mai accesibile. liliac sălbatic ş.Pop. din lungul văilor şi de la confluenţe. Mineralizări sulfuroase. dar mai ales păduri de fag (care ocupă 55 % din arealul forestier).) acoperă suprafeţe întinse în aria mehedinţeană. prin acţiunea unor resurgenţe. geomorfologice dar şi asociaţii vegetale/ecosisteme specifice au fost constituite în M. temperaturile atingând valorile cele mai ridicate. în M. Complexe morfologice interesante s-au format la contactul cu arii constituite din roci necarstificabile (magmatice. Coşuştea. platouri netede cu drenaj dezorganizat. în M. Topolniţa – cu galerii de 25 km. termale. uvale şi polii largi. între 400 m . preluată şi dezvoltată în perioada romană. văi cu sorburi sau cu trepte de travertin. geto-dace.Aninei. partea sudică a M.Râului Rece.Dognecea. fiind uneori impenetrabile. Comarnic. în parte debitul din acest sector al Dunării formându-se şi pe seama râurilor bănăţene.a. poduri naturale.7 km/km 2).Locvei ş.Almăjului. pe care şiroirea şi procesele de versant sunt deosebit de active. până la 800 m.a. în care sunt protejate complexe geologice. păsări – potârnichea-de-stâncă (Alectoris graeca) ş.) excepţional de bogate (cu frecvenţa maximă din Carpaţii româneşti).. Râmnuţa Mică. Complexul de factori pedogenetici a favorizat în special formarea s o l u r i l or cambice (soluri brune.6 m3/s pe Nera. în Clisură. eu-mezobazice. Pe Cerna. când au fost construite multe castre.spre exemplu în culoarul Iezerişului. Caraş. În perioada actuală densitatea medie a populaţiei este de aprox. Mărghitaş.. Local se resimt efectele foehnizării la advecţii vest – nord-vestice (spre exemplu în depresiunea Bozovici. cer şi mojdrean. 50 loc/km 2.Domogled. scumpie.6-0.a.Banato-Olteni a început din perioada preistorică. Miniş. fondul principal este cel central-european. se dezvoltă în special pe versanţii dinspre Clisură. pe la Vărădia de Caraş (Arcidava) şi Berzovia spre Tibiscum. pe Bârzava. în lungul căruia amenajarea hidroenergetică şi pentru navigaţie de la Porţile-de-Fier a modificat puternic atât . de gorun- fag. Râmnuţa Mare. în scopuri complexe. Blândeţea climatului a favorizat şi o f a u n ă termofilă. la Sasca Montană). Râului Rece ş. văi seci. Rezervaţii naturale complexe. Arjasca. alun turcesc. r e ţ e a u a hidrografi c ă este destul de densă (în medie 0. Gârliştea ş.. artropode - scorpionul (Euscorpius carpathicus). Pe platoul din partea înaltă a Semenicului sunt şi turbării. pe alocuri în amestec cu carpenul şi arţarul. fiind apoi confirmată de reţeaua de aşezări antice. nuc. în Clisură. peşteri numeroase (Bulba. la Balta.Semenicului şi M. în lungul căilor de acces spre inima munţilor şi spre Transilvania. rezistând în perioada medievală şi dezvoltându-se prin diversificare funcţională în perioadele modernă şi contemporană. cu dominarea netă a pădurii de foioase. Pe areale mici fagul este în amestec cu conifere. blânde (temperaturile medii nu coboară sub 20 C). dar în special pe Cerna.a. în care s- 10 Caracteristici naturale extrem de interesante şi un tip specific de accesibilitate pentru locuire are defileul Dunării. bine păstrată în toate subunităţile şi etalând succesiv subetajele de cer şi gârniţă. de gorun. M. sedimentare sau metamorfice). 2000) – şi sectoare încă puternic împădurite. mojdrean. Ariile cele mai dens locuite rămân văile râurilor10 şi depresiunile. sunt numai 18 zile de iarnă).

75 % din cea de fontă şi 50 % din cea de locomotive. Ocna-de-Fier) şi cuprului (Sasca Montană.). uneori. Din unirea unei foste colonii de mineri (Reşiţa Montană) cu un vechi sat românesc (Reşiţa Română) a evoluat un centru siderurgic care înainte de 1950 realiza 80 % din producţia naţională de oţel. Bocşa.Banato-Olteni aflorează pe două aliniamente orientate NV-SE în partea nordică a masivului. culoarul Bistrei. pomi fructiferi – în special măr şi prun.Banato-Olteni. pe platforma Caraşovei şi în partea estică a depresiunii Mehadica-Cornereva. marmoră şi.Mihăilescu. Teregova. 1982). cetăţile şi fortificaţiile dace şi daco-romane din Clisură – Divici. forţa de muncă locală.000 de ovine şi animale mari (Valeria Velcea. spre Clisură) şi creşterea pastorală a animalelor. Unele aşezări s-au format în legătură cu exploatarea lemnului şi producerea mangalului (Cărbunari. cărbuni. Vărădia. Mici grupuri de populaţie germană şi cehă au fost colonizate în timpul administraţiei austriece în acest scop. despăduriţi. Stinăpari ş. altele destrămându-se. Pajiştile de pe plaiurile înalte au intrat parţial şi în programe de ameliorare.a. cireş şi chiar smochin. a fierului (Dognecea. păşuni pentru aprox. la Gratul Caraşovei. dar şi din afara ariei montane. Începând din a doua parte a sec. doar câteva depăşind 3. similar celui din M. în est. Goruia-Cetăţuia ş. Secu şi Anina au fost deschise între 1772 – 1778).Savu. încă subutilizat. Cristalinul acesta este extrem de masiv iar metamorfismul a afectat. calcare. sulfuri complexe. 2. spre rama depresiunilor şi pe versanţii cu orientare sudică.). dar şi nuc. Govăjdia.a. cât şi reţeaua de aşezări. Moldova Nouă) s-a întemeiat siderurgia de la Reşiţa şi Bocşa. Căuniţa-de-Sus. Masivul Poiana Ruscăi Acest horst cristalin de înălţime mijlocie este bine pus în evidenţă de ariile depresionare şi culoarele înconjurătoare (Depresiunea Transilvaniei şi Ţara Haţegului.Sasca Montană – complexul morfo-bio. mânăstirile Pârneaura şi Zlatiţa. utilaj pentru industria alimentară şi industria lemnului. granitice etc. prin dezvoltarea industriei extractive a cărbunelui (minele de la Doman. unele urcându-şi vetrele pe versanţi.pedo-climatic. Armeniş). Concentraţiile unor zăcăminte au fost însă mici şi azi minele sunt în regim de conservare. Munţii Banato-Olteni deţin un potenţial turistic natural excepţional. ca şi Moldova Nouă. Caraşova. un folclor extrem de bogat şi variat). Sub aspect g e o l o g i c se încadrează domeniilor tectono-structurale ale Carpaţilor Meridionali. în sud. pe baza păşunilor şi fâneţelor care ocupă o mare parte din terenurile agricole. Totuşi. . în special din aceste sate adunate au pornit risipiri. favorizate şi de poziţia lor pe axe de circulaţie importante (Topleţ – construcţii de maşini agricole. Teregova ş. încercarea de refacere a cetăţii pe insula Şimian eşuând.2. Ghelari şi de Padeş).). de la Deva şi de la Dobra. Între ocupaţiile tradiţional rurale sunt cultura plantelor (cereale.Apuseni (V.). Ieşelniţa. separate prin sinclinale (în est începând de la Hunedoara şi în vest între Nădrag şi Padeş). anticlinalele Arănieş-Tomeşti şi Teliuc-Alunul. începând de pe valea Mureşului. din seriile de Bătrâna. Bigăr ş.000 de locuitori (Bozovici. Berzasca –Şopot şi Moldova Nouă . în nord-vest). Uneori. mai târziu.5. limonit. Orşova a dezvoltat în timp un şantier naval profilat pe reparaţii. Anina a devenit oraş prin dezvoltarea aceleeaşi funcţii industriale extractive. o masă importantă de calcare recifale şi dolomite. păstrând tradiţii vechi. precum şi un potenţial antropocultural adesea cunoscut mai mult de către specialişti şi localnici (castrele de la Berzovia. ca şi M. 1963 ş. Aşezări risipite sunt şi în partea central-sudică a Podişului Mehedinţi. Într-o poziţie total diferită a fost strămutat oraşul Orşova şi a rămas definitiv sub apă insula Ada-Kaleh. Tectonica de detaliu relevă şi structuri plicative majore.a. Sedimentarul domeniului supragetic (carbonifer-triasic-jurasic mediu- cretacic). motiv pentru care. pe lângă alte roci. care aflorează la Rusca Montană. XVIII . 11. Partea nordică aparţine domeniului supragetic (predominant epimetamorfic. ambele au devenit oraşe şi s-a conturat axul industrial Reşiţa-Oraviţa-Moldova Nouă. s-a orientat spre exploatarea ansamblului resurselor minerale (magnetit. creşterea calităţilor nutritive asigurând acum câteva decenii. 95 au întemeiat sate adunate. Pojejena.Poiana Ruscăi este tratat ca parte a M. bine gospodărite. Al. Majoritatea satelor sunt mici sau mijlocii. mangan. şisturi bituminoase). Aşezată la Dunăre. golful de câmpie al Lugojului. în sud-vest şi golful de câmpie al Begheiului. deşi comportamentul demografic este reţinut şi migraţii definitive pentru muncă sau emigraţii au redus constant numărul populaţiei. Numai în nord defileul de la Brănişca al Mureşului nu marchează o discontinuitate clară.. O serie de componente ale funcţionalităţii urbane au fost introduse tot prin intermediul industriei în profilul unor aşezări rurale mari. aliniamentele de corpuri intrusive granodioritice. Ca efect al tectogenezei laramice.a. Partea sa sudică este constituită din cristalin (mezometamorfic) getic din seria de Dăbâca şi din învelişul sedimentar al acestuia. cetăţi medievale lângă Bocşa. altele în legătură cu exploatarea cărbunilor şi a minereurilor de fier şi neferoase (Eibenthal.a.Semenic. legume.3. M. Stânca Liubcovei. numai în M. feldspat.

849 m). închisă aval de cheile sălbatice ale Cernei. mai joasă aparţinând suprafeţei pliocene. sub forma unei reţele divergente masivul. 3 0 C chiar şi în partea înaltă şi de 80 C în extremitatea nord – nord-estică şi cu precipitaţii medii de 1. Spre periferiile de est şi sud.a. vulcanismul bazic iniţial a produs şi concentraţii stratiforme de pirită. amenajat pentru asigurarea cu apă a industriei grele din Hunedoara. intercalaţiile de cărbuni au fost cocsificate natural (la Rusca Montană). vârsta ei fiind demonstrată de prezenţa diseminată a unor petece de depozite sedimentare pliocen-superioare. în depozite cretacice mai puţin rezistente.Poiana Ruscăi spre vest de Rusca Montană şi spre Nădrag. netede şi despădurite până mai sus de 1.Bihariei (1.). O altă depresiune cu geneză identică. adesea înguste şi umbrite. În peisajul părţii estice a masivului. Un zăcământ de cupru (cu concentraţie redusă). asigură o parte din materia primă prelucrată în uzinele siderurgice de la Hunedoara şi Călan.3.a. Minereurile neferoase exploatate la Deva şi Muncelul Mic se concentrează în flotaţia de lângă Deva. specifice Carpaţilor Occidentali. în sud şi Begheiului.Banato-Olteni. Pe valea Ruscăi. cerul. cu peşteri de mici dimensiuni. de pe Cerna. în vârful Padiş) spre periferie. sau cea de la Româneşti. În aceleaşi formaţiuni. În cristalinul epimetamorfic supragetic (seria de Padeş) există şi mineralizaţii hidrotermale . Govăjdia.a.3.Apuseni (spre exemplu. .100 m. săpate în gnaise dure precambriene.000 m. Poieniţa Voinii ş. 1. locuitori cu tradiţii etno-folclorice originale şi foarte bine păstrate. din M. Văile au secţionat adânc. ca şi cele mai importante zăcăminte de talc din ţară (metamorfismul producând talcizarea unor dolomite carbonifer-superioare. Între metamorfite există calcare cristaline masive (marmură de Ruschiţa şi Alun). Vadul Dobrei.minereuri complexe de galenă. în care se organizează concerte). 2. amont de Surducul Mic. aşa cum sunt Nădragul – mic centru metalurgic. Exploatările de fier. În partea vestică aşezările sunt răsfirate pe văi. formată pe aceleaşi depozite sedimentare cretacic-paleocene. Oxizi de fier se găsesc şi în cristalinul (mezometamorfic) getic. cum este cea de la Nandru. care coboară treptat din centru masivului (unde este şi altitudinea maximă. Datorită altitudinii modeste. cu schelete de Ursus spelaeus şi cu o acustică excelentă. R e l i e f u l este reprezentat predominant prin interfluvii montane larg bombate. Numai trei masive depăşesc 1. În cristalinul hercinic (epimetamorfic) din domeniul supragetic s-au format zăcăminte mari de fier sideritic (Ghelari. din partea sudică. uneori cu elemente marcat termofile. blendă (la Muncelul Mic şi la Veţel) afiliate metariolitelor carbonifere inferioare remobilizate într-un metamorfism regional în faciesul şisturilor verzi. sau Tomeştii. M. Cerişori. situându-se între marile bazine depresionare transilvan şi pannonic. unde se produce sticlă. Văile. 96 Bocşa. între obârşiile cărora s-a format o înşeuare (pasul Ruschiţa. Vadul Dobrei ş. la Lelese. Teliuc. începute din antichitate. Munţii Apuseni Între valea Mureşului. iar zona periferică. În aceste condiţii. un element specific este lacul de acumulare Cinciş. au rămas împădurite. la 1. Cele mai evoluate sunt văile Ruscăi. c l i m a este blândă. în rest predominând făgetele. Şi în M. în majoritate culmile menţinându-se la 800 m – 1. astăzi cvasi-stagnantă. s-a format depresiunea de eroziune selectivă Ruschiţa. gârniţa. corpul pe care s-a construit cetatea Devei). În câteva sectoare din partea nordică există şi material eruptiv andezitic neogen.Poiana Ruscăi nivelurile de modelare ciclică au o dispoziţie concentrică. În calcarele cristaline a evoluat şi un carst subteran. dar şi pentru agrement (recreare. în continuarea celor din sudul M.5.800 m. în care s-au găsit vetre paleolitice. care desăvârşesc coroana carpatică. în special în partea estică. adesea având caracter de chei şi decupând interfluvii cu orientare radiară. la contactul cu granodioritele laramice. fierul fiind uneori în asociaţii polimetalice. Este ţinutul Pădurenilor. vecinătăţii directe cu culoarul Mureşului şi efectelor foehnale din partea sud-estică a M. În partea vestică.374 m.) au urcat pe interfluviile înalte.Apuseni. se prelungesc în M. la sud şi văile Barcăului şi Someşului. Masivul Poiana Ruscăi este bine p o p u l a t.130 m). sporturi nautice). în exploatare la Deva. partea centrală fiind o componentă a suprafeţei miocene Râul-Şes. pirotină şi blendă (la Silvaş ş. pădurea este alcătuită din gorun. s-a format pe cale hidrotermală în relaţie cu acest vulcanism neogen. în nord. ca mojdreanul. Luncani).). greoaie. la Valea Fierului şi la Băuţar.200-1300 mm/an. 800 m. numai partea înaltă are p ă d u r i de amestec fag-brad. Munţii au aceleaşi altitudini modeste. unde sate frumoase (Bunila. cu temperaturi medii de aprox. În sedimentarul cretacic-paleocen din sud-vest. O bună parte din forţa de muncă a fost antrenată în industria extractivă. este cea de la Lunca Cernei. la nord. unde culmile se menţin la aprox. se află sectorul montan al Apusenilor. un lac de volum mai mic a fost amenajat pe valea Gladnei.

1924. mai fragmentată. roci magmatice variate. Intruziuni granitice şi granodioritice (roci de construcţie foarte rezistente) puternice străbat cristalinul în centrul M. căreia îi corespunde platoul carstic al Padişului). este constituită din depozite sedimentare cretacice. M.Vlădeasa şi M. efect al unei evoluţii îndelungate şi complicate.Gilău şi în sud-vestul M. Roşia Montană . orientate NV-SE. andezite bazaltoide şi bazalte) este generată de vulcanismul neogen (badenian- sarmaţian-pliocen). zăcăminte importante de bauxită. M. aria montană de la nord de Mureş este. deschizând astfel acces larg influenţelor climatice atlantice.Vlădeasa. Constituţia g e o l o g i c ă mozaicată.Gilău-Muntele Mare. larg bombate. andezit. din M. fie pe aflorimente calcaroase masive (culmile Bedeleu.Metaliferi). De asemenea. a depăşit-o pe cea a cristalinului şi magmatitelor jurasice. susţinând forme de relief mai înalte. Piatra Secuiului.Metaliferi. din permian până în pliocen. prin alterare. este reprezentată prin granodioritele şi dacitele (banatite) – foarte utile ca materiale de construcţie. Pe rocile în facies de fliş altitudinile sunt reduse. Cristalinul apare sub forma unor insule. r e l i e f u l M. situat în poziţia cea mai nordică. depozite sedimentare extrem de complexe. magmatismul neogen a antrenat o mineralogeneză hidrotermală extrem de importantă sub aspect economic (minereuri auro-argintifere – pirite şi telururi aurifere.Gilău). În aria de contact a M.Bihorului. În special pe un astfel de substrat s-a conservat şi a fost identificat (Emm. M.Poiana Ruscăi. din jurasic până în pliocen. vârfuri) sunt fie pe substrat cristalin străpuns de corpuri intrusive (Curcubăta). clar reprezentată în M.Crişurilor. (unde în dolinele din calcarele triasice şi jurasice s-au format. acoperite ulterior de sedimente cretacice). cea mai recentă (dacite.Trascău (cu mari rezerve de calcar utilizat pentru producerea cimentului).Bucium şi Baia-de-Arieş. titan vanadiu şi nichel (Căzăneşti-Ciungani. polimetalice (în sudul M. Sunt însă şi situaţii în care rezistenţa unor gresii şi conglomerate dure mai vechi.Vlădeasa. 97 M.Plopişului şi M.Pop. de vârstă permian-triasic-jurasic (cele mezozoice fiind predominant calcaroase) formează partea centrală a M. de asemenea. în M. permiene. la rândul ei suportând pânza M.1906.Bihor). 1962) relieful ciclic. oarecum asemănătoare celor din Carpaţii Orientali – în M. vârfurile Vâlcan şi Pleşa Ardeului. magmatitele larramice au determinat acumulări ferifere (Maşca. continuând fenomenele din nord- estul M.provenind din aria de expansiune intracontinentală deschisă în jurasicul mediu. Printre culmile montane scunde din vest (Munceii Crişurilor) pătrunde sub formă de golfuri Câmpia Tisei. uneori sub formă de umeri în lungul văilor.Metaliferi). precum şi ape oligominerale. orogeneza mezocretacică antrenând fenomene de decolare. andezite cuarţifere.Zarandului). De asemenea.Săcărâmb. genetic şi cronologic diferită. travertin). aceasta fiind şariată de pânza de Biharia. din M.Sârcu. produse în tectogeneza larramică. wolastonit). A treia categorie de roci magmatice.bazalte şi gabbrouri . în M. în M.Apuseni este extrem de variat. uneori hipotermale (Geoagiu. O altă categorie de roci magmatice. în facies de fliş (cu acumulări de bauxită într-un paleocarst). mai semeţe (în M.Gilău-Muntele Mare. foarte complicată. feldspat.Metaliferi. marmură. M.Meseş. Stănija .Apuseni. prin care s-au format aparate vulcanice subaeriene şi o serie de corpuri subvulcanice au avansat spre suprafaţă în masa de depozite sedimentare din M. prin contact termic şi metasomatic.Gilăului.Pădurea Craiului. de sub care apar la zi insule de cristalin şi roci magmatice de vârste diferite. între Arieş şi Mureş. greoaie. Moneasa).autohtonul de Gilău.Mare.Metaliferi aflorează pe o arie destul de mare roci bazice (ofiolite) .Mureşului (unde este dominată de martorii vulcanici şi subvulcanici) şi M.Codru-Moma). puse în loc în condiţii şi perioade foarte diferite. bentonit.Zlatna. aur nativ . Sectoarele cele mai proeminente (culmi.Trascău. de Martonne.Zarandului cu M.Codru-Moma şi partea axială a M. Banatitele alcătuiesc cea mai mare parte a M. Mărişel (miocenă) tipic dezvoltată în partea nord-estică a M. În depozitele miocene (badeniene şi sarmaţiene) ale depresiunii Brad-Săcărâmb s-au format strate de cărbune brun.Apuseni sunt Cârligata-Fărcaşa (eocenă). mai puţin ample decât în Carpaţii Meridionali. iar şariajele dirijându-se de la sud spre nord – nord-vest. dar prezentă şi în M. trecând pe o arie mică şi în sudul M. Cea mai mare parte a M. Pe aliniamentele Brad . fie pe aparate vulcanice şi corpuri subvulcanice (vârful Poieniţa. au rezultat o masă importantă de roci de construcţie (dacit. fie pe banatite (Vlădeasa). În cea mai mare parte din M.Zarandului şi în extremitatea nordică – M.şi minereuri cuprifere).Bihor şi partea sudică a M. Corespunzător substratului geologic şi specificului modelării externe.Meseşului. Gilău şi Vlădeasa culmile sunt masive.Bihor) şi cuprifere (în nordul M. mai puţin clară. Gh. în partea de vest a M. în M. Vaţa- de-Jos.Zarandului. corespunzând unor depresiuni ori . ca şi o serie de substanţe nemetalifere utile (brookit.Bihor. Astfel au fost puse în loc dacidele interne . Sândul.Mureşului şi M.Metaliferi. etalează aflorimente cristaline. care acoperă un interval mare de timp. fiind modelate în cristalin şi banatite. Suprafeţele de nivelare caracteristice în M. care suportă pânza de Codru. care au generat concentraţii locale lichid-magmatice de fier.Crişurilor (I. Tectonic. 1973) şi Feneş-Deva (pliocenă). Depozite sedimentare mai vechi.

Tudoran. ofiolite jurasice şi granite din M. până la altitudini relative de 90 m –110 m). cu bogate formaţiuni concreţionare. uneori sub presiune (izbucul Galbenei are un debit de 1m3/s). cum sunt cele din Cetăţile Ponorului. cu prezenţa unor bazine interne de scufundare tectonică şi cu efectele diferenţiate ale mişcărilor de înălţare recente. iar versanţii sunt abrupţi. Manifestări extrem de expresive ale modelării selectiv-specifice a rocilor carbonatice sunt evidenţiate de văi. dominat de culmile motane înconjurătoare şi dominând văile care l-au atacat dinspre exterior poartă un mare număr de doline şi uvale. În partea înaltă a M. defileele de la Zam. în lungul defileelor (spre exemplu. cu o densitate foarte mare a dolinelor.Bihor (bazinul Rîbiţei). grohotişuri. deşi ar fi evoluat mai uşor în continuarea unor aflorimente slabe în care se lărgiseră în amont (spre exemplu. care generează resurgenţe bogate. 1969. Astfel. încă puţin cunoscut. demonstrând aceleaşi efecte ale oscilaţilor nivelurilor de bază – spre exemplu. între depresiunile Brad şi Băiţa este la 461 m). râul „părăsind” de fiecare dată molasa pannoniană . altele păstrând acumulări de gheaţă (Scărişoara. Focul Viu. Ipoteza antecedenţei (N. 98 sectoarelor largi ale văilor. s-au format circuri glacio-nivale.a. Apele din precipitaţii. cărora li se datorează succesiuni de sectoare înguste separate prin lărgiri de tip depresionar.. larg ondulat.aval de depresiunile Brad-Hălmagiu şi Gurahonţ.Bihorului. fie îngustate la trecerea prin calcare (cheile Galbenei şi Ordîncuşei. Ampoiţei.Pădurea Craiului.Codru-Moma. iar carstul subteran este ilustrat de peşteri excepţionale cum sunt cea de la Vadul Crişului (cu o bogată faună cavernicolă) şi mai ales Peştera Vântului. în cristalinul din nordul M. Spre exemplu. în relaţie cu nivelurile de bază diferite reprezentate de depresiunile transilvană şi pannonică. Mureşul îşi păstrează cele şase-şapte niveluri de terasă (până la altitudinea relativă de 180 m – 210 m) şi în lungul defileului. care în toate subunităţile menţionate parcurg sectoare de chei. badenian-pliocen şi în care râul a construit şapte niveluri de terasă. din M. cursuri subterane puternic meandrate. Măgura ş. Vălişoarei. în care râul străbate roci cristaline. în sudul M. cea mai lungă din ţară. Pe calcarele din platoul Padişului. cheile de la Buru ale Arieşului. pentru explicarea genezei defileului de la Ciucea-Vad al Crişului Repede (care izvorăşte din Depresiunea Transilvaniei) a fost invocată captarea (R. în vulcanite neogene. Zăpodie ş. cheile Turzii. Orientarea multor cursuri pe trasee independente de caracteristicile substratului geologic a suscitat controverse. cu numeroase ponoare şi resurgenţe. P. Pădurea Craiului şi din Trascău platourile etalează o morfologie carstică de suprafaţă extrem de complexă. Zgurăşti).ambele în vulcanite neogene .Codru-Moma. cantonând uneori mici lacuri.Trascăului ş. cheile de la Băiţa (în calcarele din Măgura Băiţei) ale Crişului Alb închid depresiunea Băiţa etc. care a avansat dinspre vest. sunt precedate de lărgirea de la Sălciua (în fliş cretacic).Ficheux. peştera Meziad.Apuseni şi de coborâre a nivelului de bază pannonic prin faptul că ele străbat sectoare de roci dure. s-au format datorită alternanţelor carstificabil- necarstificabil. 1977). preluate numai în foarte mică măsură în cursuri de suprafaţă (există multe văi oarbe). podul natural de la Grohot. sau roci dure-roci slab rezistente.) şi cursuri subterane foarte complicate. iar acumulările de zăpadă au format microdepresiuni de tasare nivală. depresiunea Lupşa de pe Arieş este urmată de un sector de vale îngustă. .a. Borţig. în special pe versantul estic.Orghidan.a. în bazinul Rîbiţei.Popescu-Argeşel. paleta morfologică de suprafaţă este completă. după ce trecuse prin molasa miocenă a depresiunii Beiuş . uneori până la altitudini absolute mai mici de 200 m iar înşeuările dintre depresiuni sunt scunde (pasul Vălişoara. Vârtop.Metaliferi şi M. 1977) a argumentat instalarea râurilor pe trasee anterioare ultimelor mişcări de înălţare din M. Bătuţa şi Radna ale Mureşului. Madei. umplute cu sedimentar moale. bietajată. din sudul M. Galdei. depresionare. polii largi (spre exemplu polia Râtul Ponor. în bazinul Rîbiţei). Alte complexe morfologice de pe văi. cheile Uibăreştilor. Barsa. sunt sustrase în cele câteva sute de peşteri (numai în bazinul Sighiştelului sunt 75 de peşteri şi avenuri – Corbasca. (unele amenajate – peştera Urşilor).Bihor. Peşteri extrem de frumoase sunt cele de la Chişcău. în platoul Padişului. În general văile sunt adâncite puternic. uneori foarte adânci (avenul din Şesuri are adâncime de 220 m). Rîmeţului. În carstul din M.Plopiş) şi prin continuitatea perfectă a teraselor din sectoarele largi. avenuri spectaculoase. Platoul Padiş. cu un lac temporar). Sisteme de terase sunt caracteristice şi pe văile altor râuri. în depresiunea Zlatna Ampoiul are patru terase (I. Gelifracţia activă a creat câmpuri de pietre. pe baza unor ipoteze diferite. cu forme negative şi martori de coroziune. în platoul Padişului) şi trecând pe sub resturi de plafoane prăbuşite (Cetăţile Rădesei. în calcare. făcând legătura cu un carst subteran excepţional. Probleme interesante a ridicat şi evoluţia de ansamblu a reţelei de văi. defileele Crişului Alb de la Tălagiu şi de la Joia Mare . fie moştenind vechi segmente ale unor cursuri subterane (Cetăţile Rădesei. 1929) Drăganului şi Săcuieului (care ar fi depus aluviuni cu elemente magmatice din Vlădeasa în şeaua de la Oşteana – 657 m) de către un Criş pannonic. acumulări aluvionare şi chimice. defileul de Şuncuiuş-Şoimi secţionat de Crişul Negru în calcarele triasice din nordul M. asociate în complexe de mari dimensiuni. defileul de la Marca al Barcăului. în M.Zarandului.

în depresiunea Gurahonţ.d. în toţi munţii. media termică anuală depăşeşte 100C.750 m vegetaţia subalpină nu acoperă decât suprafeţe mici. procese active de modelare a versanţilor au determinat şi formarea unor glacisuri de acumulare.între sfârşitul verii şi toamna târzie – când se produc totuşi (cu frecvenţă de 35 . Distribuţia spaţială este însă etajată. iar în rezervaţia floristică din Cheile Turzii se află numeroase plante rare – Allium obliquum. 1. Arieşului. urmate de ape mici) .Pădurea Craiului. spre care au fost orientate şi ape din Iara şi Someşul Rece etc.Apuseni prezintă caracteristicile cele mai tipic montane în partea înaltă a M. 1974.). Mai sus de 1. Lacurile naturale sunt mici şi puţine (în majoritate carstice). Crişului Negru şi ale afluenţilor acestora. 2000).de iarnă. Vestigii ale locuirii paleolitice cavernicole au fost identificate în peşterile de pe Crişul Repede. ca şi ale afluenţilor Mureşului. din circuite carstice subterane. Iada.Trascăului este de 80C la baza versanţilor şi nu coboară sub 40C în partea cea mai înaltă.Zarandului şi continuând cu gorun (uneori şi stejar) urmat de amestecul gorun-fag în toate masivele scunde din partea vestică. de un interval cu ape mici . 1974) şi determină foehnizarea puternică pe versantul est – sud- estic (843 mm/an la Băişoara. în rezervaţia Dosul Laurului din sudul M.Bihor- Gilău-Vlădeasa. unele având un caracter temporar. cu elemente boreale în partea central – nord-vestică şi uşoară penetraţie submediteraneană în sud-vest şi în sud-est(laur nobil – Ilex aquifolium. pe Drăgan. care prezintă devansări cu două săptămâni ale apelor mari de primăvară în sectoarele sud-vestice faţă de cele nord-estice.a.Apuseni prezintă o gamă variată de s o l u r i.Apuseni prezintă astfel un început timpuriu al creşterilor de primăvară. situată totuşi cu 283 m mai sus).40 %) viituri de toamnă.300 mm – Stâna-de-Vale. (Gr. ca şi pe Crişul Alb.300 m. de la cele luvice din unele depresiuni.Rodnei. Încă mai blând (şi mai moderat) este climatul M. Crişului Alb.Apuseni este un proces străvechi. Leşul. în întregul palier altitudinal dintre 600 m – 1. purtând izvoarele Someşului Mic.a. când se pot produce însă şi viituri catastrofale (topirea masivă a zăpezilor simultană cu ploi abundente). U m a n i z a r e a M. iar în M. Conform complexului de condiţii pedogenetice. în regim atipic. V e g e t a ţ i a M. liliac sălbatic transilvan.m. în lungul sectorului său de defileu dintre Deva şi Lipova. în scopuri hidroenergetice. Gilău). soluri neevoluate în lungul râurilor şi o dezvoltare apreciabilă a rendzinelor. pe Săcuieu. Circulaţia vestică produce cantităţi mari de precipitaţii pe versantul expus (1.Metaliferi şi M. iar reţelei hidrografice o densitate care apropie versantul vestic de valorile caracteristice în M. mojdrean ş.000 m (în care se încadrează cea mai mare partea M.Făgăraş şi M. condiţiile climatice (în primul rând cantitatea mare de precipitaţii şi regimul lor. unde este relativ rece (temperatura medie anuală coboară la 2 0C) şi foarte umedă. pentru alimentări cu apă şi pentru agrement: Scrind-Frăsinet. pe Iada. Arieş). Diferenţierile climatice se reflectă în regimul hidrologic. o succesiune de lacuri pe Someşul Cald (Beliş. scunzi şi situaţi în poziţia cea mai vestică (temperaturi medii anuale de 60 C . fiind reprezentată mai mult de pajişti cu ienuperi pitici (pe care sunt şi areale întinse de mlaştini cu Sphagnum) decât de jnepenişuri. Mureşului. pentru regularizarea debitelor. Regimul hidrologic al multor râuri din M. care sunt cele mai caracteristice.a. o reţea densă de aşezări neolitice .000 mm). pe valea Mureşului. pădurea începând cu cer şi gârniţă la poalele M. urcând până la aprox. Pe acelaşi versant vestic scurgerea medie specifică are gradienţii cei mai mari din ţară. Vlădeasa. la areale mici de soluri spodice.Crişurilor şi o arie însemnată din M. Drăgan. C l i m a M.Apuseni este predominant central-europeană.Bihorului şi Vlădesei). 99 până la altitudinea relativă de 60 m – 80 m ş. în amestec cu fag spre bazinele Crişului Alb şi Arieşului. soluri hidromorfe în sectoarele joase (sau înalte) slab drenate. început din perioada preistorică.500 mm/an şi în mod excepţional 2.Pop. Ampoiului. Substratul masiv carbonatic este favorabil zadei în unele sectoare montane (pădurea de zadă de la Vidolm. Au fost amenajate însă multe lacuri de acumulare pe râuri. 1996. Gilău-Muntele Mare şi sub formă de pâlcuri pe câteva înălţimi din M. Pădure de conifere. În sud-est. Făgetele sunt cele mai răspândite. În depresiuni. Tarniţa. din nord-estul M.100 C şi precipitaţii medii de 700 mm – 1. M. de 5-6 l/s/km2 la 100 m. urmate de viituri şi apoi de apele mari de vară. în culmea Bedeleului din M. În sectoarele montane de înălţime redusă sau spre contactul cu depresiuni şi văi mai largi pădurea a fost puternic poienită şi înlocuită cu pajişti secundare (dominate de Agrostis tenuis şi Festuca rubra) şi chiar culturi. Munţii Apuseni sunt un adevărat castel de a p e. la cele cambice.Codru-Moma. Deşi suprafaţa bazinelor hidrografice este modestă. Debitele unor ape de suprafaţă sunt frecvent modificate prin alimentarea. Aconitum fissurae ş. Floroiu. nu există decât în partea înaltă din Biharia.Crişurilor. Săcuieu.Trascău) şi altor plante calcifile (Leontopodium alpinum creşte pe calcarele de la Întregalde la altitudinea specifică minimă din ţară – 700 m). cu valori care nu sunt excesiv de reduse nici în sezoanele mai uscate) asigură râurilor debite mari şi un potenţial hidroenergetic apreciabil (Someşul Cald.

Metaliferi. supranumită „munte”. aşa după cum atestă vetre ale culturilor succesive Criş. 1987). intensificând.Trascău. mineri. Ariile cele mai populate sunt Ţara Moţilor. muncitori forestieri. doar două căi ferate transversale asigurând relaţia est-vest (segmentul de magistrală Cluj-Oradea. apoi permanentă. Pb. indiferent de dimensiunile lor şi de altitudinea la care se află. Gura Barza ş.Zarandului.). mai ales în Ţara Moţilor. cele din industria extractivă au antrenat efective însemnate de forţă de muncă (minereuri auro-argintifere. câte o anexă pastorală iniţial temporară. terme ş. travertin în M. Deşi cea mai mare parte a populaţiei este rurală. satele din depresiunea Iara- Hăjdate şi-au format. Decea Mureşului ş. pe parcursul căreia populaţia şi aşezările au devenit mai numeroase. constituind temeiul material al formării etnice şi al primelor formaţiuni politice locale româneşti. bazată pe culturi puţine (cartof. şi ale devenirii urbane (construcţii de locuinţe. chiar în sectoare mai largi. Deşi aria montană este destul de puternic fragmentată iar pasurile sunt la altitudini reduse. din generaţie în generaţie. pe Nadăş şi Crişul Repede. Potaissa. nu reuşesc să polarizeze satisfăcător mediul rural.a.). ca şi prin metalurgia aurului şi a fierului. valorificarea resurselor naturale. Agricultura este tipic montană. secară..). Văile râurilor. O menţiune specială este necesară pentru pomicultura şi viticultura din unele arii marginale.a. oraşele fiind puţine şi de talie mică (Brad. spre exemplu. de la folosinţa muntelui ca păşune (Filea. populaţia gravitând spre oraşele mari din exterior. Tisa. argile refractare în M. pentru ca în perioada geto-dacă reţeaua de localităţi şi de cetăţi întărite (Şimleu. la Crişcior. la Pădurea Neagră. ovăz. sub culmea Capul Vancului). amenajarea drumurilor intravilane. austriacă şi austro- ungară nu au putut modifica structura etnică a populaţiei din aria montană. Zlatna. foarte mulţi săteni nu sunt agricultori ci au fost. dar şi grâu şi pomi fructiferi. Un procent nesemnificativ de forţă de muncă a fost antrenat în servicii.Bihor. Abrud. Cu. granit şi granodiorit pe valea Mureşului. de unităţi specializate în construcţii de maşini – utilaj minier. sulfuri complexe . cu ritmurile agricole adaptate celor naturale. M. Săcele- Muntele Săcelului ş. Nucet etc. Porolissum.Pădurea Craiului şi în M. în oraşe şi în câteva staţiuni climatice şi balneare. unde din micile nuclee care concentrează câteva case („crânguri”) şi până la cele mărginaşe.a. cânepă. partea nordică a M. perfect integrate în natura locurilor. şi derivaţia Deva-Brad.Zarandului (Măderat-Şiria-Covăsinţi-Ghioroc-Miniş- Păuliş). în depresiuni) şi pe creşterea animalelor. Roşia Montană. 100 valorificând apoi potenţialul climatic şi vegetal al acestor munţi de altitudine modestă.Codru-Moma. controlată prin castre militare.Metaliferi. în timp. calcare policrome (marmoră) în M. Satele acestea risipite constituie şi aria celei mai înalte locuiri permanente din Carpaţii româneşti. aşa după cum o dovedeşte. minereuri de vanadiu şi nichel în M.a. Uneori permanentizarea aşezărilor risipite s-a datorat roirilor din depresiunile adiacente de pe latura estică.Zn. mult anterioare penetraţiei maghiare. calcar – pentru materiale de construcţie în M.a.Muntele Filii. andezit în M. Zam. cărbune brun în depresiunea Brad-Săcărâmb ş. fiecare gospodărie poartă în sine istoria acestor comunităţi umane vechi. prin exploatarea lemnului. vecine cu codrii şi stâncăriile. administraţia romană a introdus elementele de progres şi siguranţă ale unei reţele de circulaţie densă şi durabilă. cu activităţi şi anexe gospodăreşti care pot susţine şi azi o subzistenţă economică de tip autarhic. în industria textilă (iniţiată pentru ocuparea forţei de muncă feminine) – la Brad şi Cîmpeni.Pădurea Craiului. desigur. şi astăzi integral sau majoritar românească. pe sub . aducţiuni de apă. Deosebit de interesantă este locuirea risipită specifică pe plaiuri. sunt locuite predominant răsfirat şi numai în depresiunile mai mari gospodăriile se concentrează iar satele sunt adunate. Întreaga reţea de aşezări a rămas funcţională şi după retragerea administraţiei romane. Locuirea a rămas permanentă şi în timpul trecerii spre epoca metalelor.Zarandului. bauxită în M. Câmpeni. minereuri de bismut şi molibden în M. în special a bovinelor. la Vaţa-de-Jos. tipică fiind podgoria de la poalele M. Industria de prelucrare este reprezentată. în fabricarea sticlei. cu mai multe generaţii sub acelaşi acoperiş şi cu micile cimitire ale familiilor în ocolul pământului moştenit (Lucia Apolzan.Metaliferi şi pe valea Crişului Alb.a. în îmbutelierea apelor minerale – la Boholt. Năvălirile şi apoi administraţia sistematică de dominaţie din timpul stăpânirilor succesive maghiară. Băişoara-Muntele Băişorii.Gilăului (platforma Mărişel) şi depresiunile intramontane. în prelucrarea lemnului – cherestea. Baia-de-Arieş. pe lângă treapta de concentrare a produselor de extracţie – la Zlatna. cetatea de la Cladova (în sud-vestul M. combinat la Cîmpeni. Între activităţile industriale.) să atingă o dezvoltare redutabilă chiar şi pentru incursiunile romane la nord de Dunăre. Germisara ş. Pe fondul nivelului economic al ariei montane valorificate deja prin agricultură.Pădurea Craiului.). Chiar dacă fiecare deţine şi o funcţie industrială. meşteşugari iar mai târziu constructori pe şantierele hidroenergetice şi muncitori în industria de trannsformare. Gradul de urbanizare este redus. Spre exemplu. reţeaua de căi de comunicaţie nu este prea densă.

Metaliferi. 101 Vălişoara. 1. ale unităţilor de platformă. . traversând M. Au mai fost deschise o serie de drumuri spre şantierele de construcţii şi exploatare hidroenergetică. după cum o şosea importantă străbate munţii de la Turda. cât şi natura litologică a depozitelor. În cadrul lor se îmbină în mod original caracteristici genetice (tectono-structurale) de tip carpatic. ca şi crângurile şi nedeile din Ţara Moţilor şi din M. Sunt dublate de drumuri. temperaturi mai ridicate şi sezoane reci mai scurte. ca un nou val montan în curs de formare. Caracteristici geografice generale Ca unitate geografică. favorabile vetrelor şi culturilor agricole.Apuseni. nu semnifică vitalizarea turistică a M. începând de la claritatea sau dificultatea identificării limitelor şi până la specificul habitatului uman şi al utilizării terenurilor. ci doar suprasolicitarea unui mic sector al lor. De la acest nivel al infrastructurii de comunicaţie şi de cazare.Codru-Moma şi M. în special în jurul staţiunii climatice Băişoara. atât în ceea ce priveşte amplitudinea. Poziţia geografică şi limitele spaţiale 1. păşuni şi fâneţe). Capacităţile minuscule ale bazelor de tratament balnear de la Moneasa şi Geoagiu nu stimulează fluxuri importante şi venituri corespunzătoare. cât şi specificul sectoarelor marginale. din sud-estul M. climatice. în platoul Padişului nu există nici o posibilitate de cazare. iar densitatea vilelor de vacanţă recente.Pădurea Craiului spre Aştileu-Zece Hotare-Roşia-Remetea-Beiuş-Ştei-Vaşcău-Nucet-Hălmagiu-Brad- Deva. Poziţia şi raporturile complexe cu unităţile geografice învecinate În funcţie de caracteristicile generale ale procesului lor de formare. Subcarpaţii au poziţia unei trepte între Carpaţi şi unităţile de platformă extracarpatice. a imprimat Subcarpaţilor caracteristici variabile de la un sector la altul. dar fără să piardă capacitatea de adăpost specifică munţilor şi unele resurse naturale extrem de importante (lemn. cu date morfologice. în M. iar altele leagă localităţi din aria montană pe trasee nord-sud (spre exemplu. însoţind la exterior Carpaţii.Bihorului şi din M. pe văile Someşului şi Mureşului. cu accesibilitate sensibil mai mare decât în aria montană. destul de recentă.1. Marghita-Popeşti-Pădurea Neagră-Aleşd. soluri mai fertile ş. Rămân încă greu accesibile complexele carstice din platoul Padişului.1. aflate atât în aria proprie.1. De asemenea. au fost extrem de importante condiţiile tectonice şi morfologia preexistentă a ariei de depunere. spre Beiuş. de vegetaţie şi soluri ale unităţilor extracarpatice. Subcarpaţii constituie a doua subprovincie formată pe substrat de orogen. Partea a III-a Subcarpaţii 1.Zarandului. Potenţialul natural complex. Alte căi ferate importante ocolesc M. ca şi drumuri forestiere. Toate aceste aspecte se regăsesc în raporturile actuale ale diferitelor sectoare subcarpatice cu munţii şi cu unităţile de podiş şi de câmpie. de contact. pe seama căruia s-a constituit în cea mai mare măsură edificiul subcarpatic. prin pasul Vârtop. către care densitatea şi calitatea drumurilor nu îndeamnă şi nu încurajează.Pădurea Craiului. Evoluţia raporturilor genetice şi poziţionale cu aceste două unităţi total diferite şi mai ales cu munţii. pe valea Arieşului. Aportul de material din aria montană. rezultat din această îmbinare. continuată în M. a fost esenţial dar procesul a parcurs etape diferenţiate. piatră. debite permanente.a.Apuseni este mult subutilizat. imensul potenţial turistic şi antropo-cultural al M. asemănătoare ariilor extracarpatice (terenuri plane sau slab înclinate mai largi.Apuseni pe la extremităţi. cât şi în cea montană învecinată.).Plopişului. a asigurat procesului de umanizare o ofertă diversificată.

Caracteristicile naturale 1. ca şi între Topolog şi Bistriţa vâlceană. lignit. cu caracter de cuestă al Podişului Piemontan Getic. sunt văile Moldovei şi Motrului. În consecinţa acestui proces genetic complex. procesul de sedimentare s-a încheiat odată cu prima parte a sarmaţianului. în sectorul de la curbură şi în nordul Munteniei şi redresări puternice ale prundişurilor monoclinale romanian-pleistocene de Cândeşti. depozitele monoclinale marginale (romaniene) supuse unei redresări puternice. sunt domeniul unor corespondenţe morfo-structurale şi litologice apreciabile. sarmato-pliocen. Bârjoveni şi Runcu. În rest predomină structuri cutate normale. conglomerate cu elemente fine. între văile Moldovei şi Râşcăi. fluvio-lacustre. marne. groase de multe mii de metri. ansamblul dovedind condiţii de sedimentare foarte diferite. Subcarpaţii cumulează resurse minerale specifice – sare.1. începând din sarmaţianul inferior. Mărgineni.2. tipic subcarpatice (ca în Subcarpaţii Vrancei) au generat convergenţe morfologice cu sectorul piemontan al Câmpiei Române. gaze naturale. între aria carpatică şi marginea unităţilor de vorland. uneori fragmente de formaţiuni paleogene carpatice (gresii de Lucăceşti. fără relaţie molasa din avanfosă şi structura sa cutată. Alteori. disodile. Deşi cu efecte atenuate în unitatea aceasta. munţii venind în contact direct cu o unitate geografică de platformă (Podişul Piemontan Getic. menilite) interpretate ca lame tectonice sau blocuri însedimentate în molasă. Limitele spaţiale Limitele de nord şi sud-vest. în general slab cimentate. fie dispar complet la mare adâncime. Din sectorul de curbură spre sud – sud-vest. De asemenea. ceea ce a generat în Subcarpaţi două niveluri crono-stratigrafice de molasă. 1. care se înalţă brusc deasupra culoarului Siretului. dar şi calcare. unde limita faţă de subunitatea piemontană a Podişului Moldovei trebuie urmărită pe la baza flancurilor vestice al dealurilor Boiştea. continuând şi în pliocen. petrol. gips. niveluri de cinerite. ci a împins şi molasa sarmatică peste unităţile de vorland. salmastre. când orogeneza moldavică a antrenat nu numai unităţile tectonice ale flişului. săruri de potasiu etc. a căror motivaţie de natură tectono-structurală este clară. . care în detaliu prezintă şi ea cutări. la începutul miocenului. marine. Uneori. cu lărgime care variază de la câteva sute de metri (în Bucovina) la 30-35 km (în sectorul de la curbură şi în nordul Munteniei) s-au acumulat depozite de tip molasă. lacustre. Pe limita cu Carpaţii. dealuri sculptate în acumulări fluvio-deltaice. între Slănicul Buzăului şi Dâmboviţa. sedimentarea a fost reluată.1. acvitanian-sarmaţian şi altul superior. În ceea ce priveşte limita externă. spre care trecerea se face treptat. Consecinţe Din punct de vedere geologic Subcarpaţii se suprapun unei mari depresiuni premontane. În această depresiune. suprapuneri ale conglomeratelor burdigaliene peste depozite mai noi. Stânca. Rocile caracteristice sunt atât pelitice. se diferenţiază mai puţin clar. Subcarpaţii. solzul Valea-Mare din Pietricica Bacăului. de Kliwa. ori al versantului nordic. în general clară prin diferenţiere altitudinală.2. tufuri. fără consecinţe morfologice ori de altă natură (la nord de valea Moldovei). sub o cuvertură piemontană groasă. câteva combinaţii complexe ale dispozitivelor structurale şi ale reliefului rezultat produc segmentele mai puţin clare (prezentate). unul inferior. la est de culmea Pleşului). tectogenezele mio-pliocene au determinat totuşi formarea unităţii (pânzei) subcarpatice. evaporite (două formaţiuni salifere). ca şi contacte de tip tectonic (digitaţia de Măgireşti-Perchiu. Geneza şi evoluţia geologică a Subcarpaţilor. nisipuri gresii. datorate aceloraşi mişcări moldavice. care domină Câmpia Română cu mai mult de 500 m. individualizată ca efect al înălţării unităţilor flişului extern. culcate şi – ca efect al orogenezei valahe – cute diapire. foarte variate. argile. adesea trecerea fiind gradată. Există însă şi pe limita externă segmente de contact clar. sau al culmii Pietricica Bacăului (740 m). care domină depresiunile subcarpatice.2. la sud-vest de valea Motrului). care imprimă nota dominantă a peisajului natural. dar şi grosiere. În sectorul nordic. Sursa materialelor depuse în acest bazin de sedimentare a fost dublă în miocenul timpuriu (aria carpatică şi unităţile de vorland) şi unică (carpatică) în perioada mio-pliocenă. ca în lungul culmii Istriţa (749 m). 102 1. de subsidenţă activă. care nu mai au caracteristici altitudinale montane decât prin excepţie. dincolo de care structurile subcarpatice fie au o apariţie nesemnificativă. cărbuni. aspectul acesta se datorează absenţei structurilor anticlinale în marginea Subcarpaţilor (ca în sectorul nemţean al Subcarpaţilor Moldovei. marno-argile cât şi psamito- psefitice. Corni.

rezultând dintr-o evoluţie destul de rapidă a versanţilor şi a văilor. V. sau Muscelele Argeşului – pe conglomerate. fiind şi ele cel mai frecvent conforme.a. 103 1. 1. care în condiţiile unui substrat prin excelenţă friabil se explică numai prin efectele clare ale unor mişcări neotectonice accentuate şi prin vârsta recentă a reliefului.Coteţ. alunecările masive de teren ş. Valorile .20 C (la Târgul Neamţ) la 10. rezultând din adâncirea văilor cu 200-300 m faţă de interfluvii şi valori ale înclinării terenului care depăşesc uneori 350. deşi după unele opinii ea a fost iniţial transversală. Pietricica Bacăului. Depresiunile subcarpatice se dezvoltă de regulă pe structuri de sinclinale sau sinclinorii. De asemenea. în mod excepţional ajungând la 1. sau hog-backs pe flanc de sinclinal. 1973) s-a presupus continuitatea iniţială a cuverturii de pietrişuri piemontane peste întreaga arie subcarpatică. străbătând depozite fine şi îmbibate cu apă. de la 8. depresiunea Dumitreşti de pe Râmnicul Sărat). Culmile subcarpatice corespund cel mai frecvent unor structuri anticlinale (Pleşul.2.Mihăilescu. la contactul cu Podişul Mehedinţi. Mai rar culmile subcarpatice sunt sinclinale înălţate. Formele structurale sunt orientate fie longitudinal. dar pe înălţimi sunt de numai 50 C-70 C. 1931). 1966) s-a considerat că această cuvertură ar fi acoperit numai depresiunile subcarpatice. Altitudinile cele mai obişnuite ale culmilor sunt de 500 m – 600 m. În general este o climă temperată. de regulă închise spre exterior. Particularităţile climato-hidrice şi fito-pedologice C l i m a este determinată de etajarea morfologică şi influenţată de poziţia geografico-matematică şi de caracteristicile locale ale suprafeţei active (cuvertură forestieră. în sinclinale. Între categoriile morfogenetice predomină relieful structural. gresii şi tufuri burdigalian-helveţiene. O bună parte din morfogeneza actuală este dominată de dinamica versanţilor. capabilă să creeze două-patru suprafeţe de nivelare în Subcarpaţii Moldovei (M. În lungul văilor subsecvente de pe monoclin. 1939). În relaţie cu efectele deformante ale diapirismului. că a fost parţial cutată şi păstrată sub formă de petece. suprafeţele cele mai mari revin depresiunilor. fie perpendicular pe direcţia de înclinare a stratelor. Istriţa. În literatura de specialitate (Emm.20 C (la Târgul Jiu). în special din sectorul vrâncean spre sud – sud-vest.2.218 în Muscelele Argeşului. mai ales în condiţiile absenţei vegetaţiei naturale climato-zonale. Relieful Relieful cel mai înalt al Subcarpaţilor constă într-un ansamblu de coline. Relieful fluvio-denudaţional este foarte bogat şi variat. că a fost în bună măsură îndepărtată prin eroziunea activată puternic datorită celor mai recente mişcări de înălţare. procesele de eroziune torenţială. 1937) şi Subcarpaţii Prahovei (N. Geneza lor rămâne discutabilă. fiind favorizate de substratul puţin rezistent. Prezenţa unor interfluvii plane. Mişcări de subsidenţă cuaternare au accentuat orientarea longitudinală a reţelei hidrografice în depresiuni. conform unor opinii ulterioare ele fiind nişte peneplene parţiale sau nişte fragmente ale unor mari glacisuri eroziv-acumulative (Gh. depresiunile păstrează şi ele acelaşi caracter. 1996). la altitudini aproximativ egale a fost interpretată ca efect al evoluţiei sacadate a reliefului. şi formând uluce cvasi-continui (Neamţ – Cracău-Bistriţa – Tazlău-Caşin etc. Măţăul. constituind un relief proeminent. cu energie medie destul de accentuată. culturi. în sectoarele de monoclin. au creat microforme cu aspect de pseudo-vulcani (vulcani noroioşi). cu altitudini relative până la 290 m. 1902. Alteori culmile corespund unor fronturi de cuestă dezvoltate pe monoclin. suprafeţe acvatice ş. cu numeroase adaptări. supoziţia fiind susţinută de faptul că şi în perioada actuală mai sunt sectoare în care pietrişurile de Cândeşti avansează din partea nordică a Podişului Piemontan getic până în marginea Carpaţilor. ca Răiuţul şi Răchitaşul. ca Măgura Odobeştilor. 1968.a. Alteori (V. cuaternare (ca în Pietricica Bacăului).Popp.Tufescu. Măgura Slătioarei). adesea înşirate în aliniamente. cu altitudini mult mai mici şi cu o gamă largă de forme de relief acumulativ şi acumulativ-sculptural (şesuri. C. frecvent situate spre exteriorul ariei subcarpatice. asimetriile fiind foarte evidente (spre exemplu.Lupaşcu. Tectonica recentă a determinat deformări importante în profilul longitudinal al teraselor. Temperaturile medii anuale cresc de la nord spre sud. Râurile au construit sisteme bogate de terase.de Martonne.2. emanaţiile puternice de gaze naturale. până la douăsprezece pe Putna. 1966.David. de modelare selectivă. P. în Subcarpaţii Vrancei. Deşi aceste înălţimi sunt cele care se impun în peisajul subcarpatic. destul de moderată. terase) create de râuri. format din materiale cu caracteristici fizico-mecanice diferite.Rădulescu.). Formarea şi menţinerea lor proeminentă se explică prin înălţări locale puternice. paralel cu direcţia cutărilor.). blocuri de roci mai rezistente au fost împinse de sub depozite mai noi şi mai slabe la suprafaţă. şi de energia accentuată a reliefului. dealuri şi muncei.Martiniuc. în Vrancea (N.3. pe pietrişuri de Cândeşti.

a. ca şi pe latura externă a Subcarpaţilor în sectorul de la curbură. R e ţ e a u a h i d r o g r a f i c ă este densă. Gilortul. uneori chiar soluri brune acide. chiar cer (Quercus cerris) în depresiunile subcarpatice din Oltenia. Brădet. În toată aria subcarpatică se pot constata toposecvenţe extrem de complexe. Oglinzi. care a condiţionat acumularea şi menţinerea unei cantităţi apreciabile de humus în sol.a. dar sub efectele combinate de foehn şi continentalism climatic de la curbură pot înregistra oscilaţii excepţionale. în cadrul cărora succesiunile menţionate se realizează pe un ecart altitudinal modest. Sărata- Monteoru. Lopătari. mai ales în depresiuni râurile pierd o parte din debit prin infiltrare. Ocnele-Mari ş. Cricovul Sărat.Caracteristici social-economice . putând chiar să sece în sezonul cald. În general. Astfel. Materialul mineral are o granulometrie mai fină. Bughea. începând de la altitudinile medii de 500 m în nord şi 700 m în sud şi coborând mai mult în cazul orientării nordice. Râmnicul Sărat. mai ale în sectorul de curbură (fenomenul determinând şi formarea unor hidronime specifice – Putna Seacă. Stagnarea maselor de aer mai rece în partea joasă a depresiunilor provoacă toată gama fenomenelor hidro-meteorologice asociate inversiunilor termice şi introduce dificultăţi apreciabile în dispersia noxelor industriale. sub 300 m şi la distanţe liniare de 10. castan dulce. Sărata. În consecinţă. Slănic. pe care-l drenează.N elementele vegetale termofile (liliac. formarea pe arii destul de întinse a unor cernoziomuri cambice şi argiloiluviale. Debitele sunt în general mari. În depresiuni climatul local mai cald şi mai uscat a favorizat pădurea de quercinee. a fost colmatată în proporţie de 60 % la viitura din decembrie 1991. pe Buzău. 104 mediilor termice ale lunilor extreme cresc în acelaşi sens (-3. scumpie. acumularea de la Cândeşti. în amestec cu fagul. Precipitaţiile medii au valori de 600 mm – 800 mm/an. gipsifer ş. Remarcabil în Subcarpaţi este faptul că succesiunea relativ rapidă şi alternanţa unor elemente de forme de relief introduce în pedogeneză o înclinare a terenului extrem de variabilă. solurile caracteristice au o fertilitate mai mare iar distribuţia lor spaţială este mozaicată. Oltul. feruginoase. O pondere destul de mare în pedogeneza subcarpatică revine şi utilizării agricole milenare a terenurilor.50 C şi – respectiv – 210 C). V e g e t a ţ i a naturală din Subcarpaţi este forestieră. Procesele active de versant încarcă râurile cu debite solide excepţionale (peste 25 t/ha/an în sectorul de curbură). fapt care se reflectă nu numai în tipologia genetică. stepice şi silvo-stepice. mojdrean. Râurile principale sunt de origine carpatică (Bistriţa. reprezentate prin soluri brune mezo.2 m3/s dar la viitura din 1975 a ajuns la 2. Râurile care traversează masivele de sare au o mineralizare apreciabilă. uneori hipotermale (Săcel). în special cele determinate de expoziţia versanţilor. care îmbracă suprafeţe destul de mari pe versanţi. Jiul etc).200 m3/s. care variază corespunzător. sunt destul de răspândite regosolurile şi erodisolurile. ci şi în grosimea orizonturilor şi profilelor. -1.a. care a sugerat şi hidronimele Tazlăul Sărat. cu gorun în ariile marginale şi stejar în ariile centrale. la sud de paralela 460 lat.. sulfuroase/iodurate (Pucioasa. materialul organic este mai divers. Govora). stimulează argiloiluvierea pe arealele orientate spre nord.) sunt din ce în ce mai numeroase. nord-vest şi vest şi evoluţia spre molizare pe cele expuse spre sud. 8 sau chiar numai 5 km.a. pe interfluviile mai înalte şi în general spre contactul cu munţii. Trotuşul. 17. sud-vest şi sud-est. cu diferenţieri pozitive în sectorul de la curbură. Diferenţierile microclimatice. Slănic-Prahova. În ariile centrale ale depresiunilor cu un climat mai uscat (spre exemplu depresiunea Cracău- Bistriţa). ca şi caracterele molice ale argiluvisolurilor au o componentă antropică importantă. Numeroase izvoare minerale au chimismul substratului salifer. care accentuează umbrirea. 1. Prahova. Procesele p e d o g e n e t i c e au premise mult mai variate decât în aria montană. Suşiţa).3. cărpiniţă ş.. Pe versanţii mai puternic înclinaţi predomină cambisolurile. pădurile cele mai răspândite fiind cele de fag. iar pe interfluvii şi pe terasele mai înalte s-au format argiluvisoluri (în special soluri brune luvice). datorate cuplării efectelor foehnizării cu cele ale continentalismului. Buzăul are un debit mediu de 31. există chiar molisoluri (soluri cenuşii şi cernoziomuri argiloiluviale).90 C la Câmpina . Spre exemplu. complexul de condiţii climatice este favorabil unui ritm mai alert al transformărilor fizice şi biochimice. Datorită proceselor de versant foarte active. conifere (spre exemplu în culmea Pleşului). Pe înălţimile din nordul Subcarpaţilor Moldovei coboară. Intrată în exploatare în 1989. Sărăţel ş. fiind clorosodice (la Bălţăteşti. coborând însă sub 600 mm în depresiunile deschise spre est din Subcarpaţii Moldovei şi pe latura externă a Subcarpaţilor Vrancei (sub acelaşi efect de foehn). Datorită substratului permeabil. Buzăul. Despădurirea timpurie a determinat însă înlocuirea unei mari părţi din arealul forestier iniţial cu o vegetaţie ierboasă xerofilă (în sectoarele joase şi în cele situate spre exterior) şi mezohigrofilă (pe versanţii slab înclinaţi şi în sectoarele dinspre munte) de pajişti.şi eubazice.80 C la Târgul Neamţ .

în special în Subcarpaţii Vrancei şi în Muscelele Argeşului. Totuşi.unde s-a dezvoltat podgoria putneană şi unde unele comune. astfel încât oraşele mari nu se află în aria Subcarpatică propriu-zisă. de peste 15 sate/100 km2 . ea a beneficiat concomitent de favorabilitatea climato-pedologică astfel încât. Oraşele sunt destul de numeroase (peste 30) dar. incendii. desigur. dar rolul urbigen al contactelor şi intersecţiilor naturale a fost mai puternic. Focşani. În general sunt mici şi mijlocii şi se distribuie într-o reţea cu densitate mijlocie. uneori adăugându-se şi o componentă de comunicaţii (intersecţii de căi ferate şi şosele).1. În perioada migraţiilor Subcarpaţii au fost o arie de adăpost.Nimigeanu.3. Culturile de câmp sunt omniprezente. foarte caracteristice în sensul acesta fiind satele din podgoria de pe culmea Istriţa. cu suprafeţe cultivabile mai mari. dar uneori urcă pe culmi până spre vârf. fără să aibă productivitatea culturilor mari din câmpie. cu aprox. ca pondere şi specializare a terenurilor cultivate. Resursele naturale variate din Subcarpaţi au susţinut destul de bine evoluţia unor funcţii industrial-urbane. ca mânăstirea Neamţ. de dimensiuni mici şi mijlocii. primele cetăţi de scaun ale Ţării Româneşti Câmpulung-Muscel şi Curtea-de-Argeş menţinându-şi funcţiile uneori aproape 50 de ani. accesibilitatea mult mai mare decât în aria montană şi condiţiile de adăpost mai sigure decât în câmpie au stimulat o populare timpurie şi foarte avansată. nealterate.3. jafuri. uneori şi puternic specializată. atât spre munte (Piatra Neamţ). Gorjul.500. până la cele liniare în lungul văilor şi cele risipite în podgorii sau pe contactul cu munţii. 1996). cât şi spre podişuri şi câmpii (Bacău. parţial aflate în aria carpatică (în cazul comunelor situate pe . morfologie şi sit. Populaţia şi reţeaua de aşezări umane Subcarpaţii sunt şi astăzi o unitate geografică bine populată. în care locuirea a avut o remarcabilă continuitate şi în epocile metalelor şi geto-dacă. aceste culturi sunt depăşite de livezi (în special în Muscelele Argeşului şi în Subcarpaţii Munteniei Central-Estice unde. 1. este în schimb diversificată. derivat din poziţia geografică intermediară a Subcarpaţilor şi marcat de complementaritatea resurselor. predominante. de la cele adunate. armonizată timp de milenii cu specificul condiţiilor naturale. în cadrul unora dintre cele mai interesante vetre etnografice ale României – Muscelul. oarecum surprinzător. În diferite perioade istorice./km2) şi cu densităţi subzistenţiale mari.3 Activităţile economice Componenta cea mai veche a activităţilor economice din aria subcarpatică este. Funcţionalitatea predominantă este cea agrară. în depresiunile mai largi. vârstă. pe alocuri. sunt foarte numeroase şi variate ca dimensiuni. de 5-6 sate/100 km2. în care s-au menţinut incontestabil locuitorii autohtoni romanizaţi. sau mânăstirile din nordul Olteniei. au vie pe aproape 60 % din terenul agricol . Târgovişte). Vrancea. Nivelul urbanizării este. ca şi satele. durată de stabilitate absolut neobişnuită în istoria medievală a ţărilor române. Locuirea densă şi permanentă a stimulat apariţia timpurie a unor nuclee de organizare feudală. Adaptată reliefului puternic fragmentat şi înclinării adesea mari. dar frecvent aceasta s-a combinat cu funcţii industriale şi de servicii. Vâlcea.şi în culmea Istriţa). Cele mai multe sunt situate în depresiuni. Creşterea animalelor se bazează pe folosirea păşunilor şi a fâneţelor. ocupă 40 % din terenul agricol) şi de vii (în special pe versantul extern al Subcarpaţilor Vrancei . 105 1. relativ redus. spre exemplu Jariştea. În Subcarpaţi satele au fizionomie foarte diferită. Începând din paleolitic şi parcurgând o perioadă de veritabilă explozie demografică în neolitic. explică şi bogăţia tradiţiilor etno-folclorice. Aşezările rurale. uneori mare. având frecvenţa maximă pe terase. Sectorul cel mai slab urbanizat este cel vrâncean. distribuiţi în număr de peste 100 loc. unde pedogeneza climato-zonală a fost cea mai stabilă şi s-au format solurile cele mai fertile.între Râmnicul Sărat şi Buzău (V. populaţiei locale i s-a adăugat un procent însemnat de plecaţi cu motivaţie politică şi economică-socială din Transilvania./km2 (pe alocuri chiar 250 loc.2. Din perioada feudală dăinuiesc în Subcarpaţi şi câteva dintre valorile excepţionale ale patrimoniului cultural-religios naţional. dar în care s-a refugiat şi o parte a populaţiei din podişuri şi câmpie – sectoare mult mai expuse şi astfel măturate de valuri succesive de ucideri. ci flancheză Subcarpaţii. în special Horezul (Hurezi) şi Polovragii.000 locuitori. 1. agricultura. Această umanizare puternică. Particularităţile umanizării Potenţialul natural variat. 1.3. Ploieşti. în funcţie de acelaşi specific al ofertei naturale. locuirea preistorică a generat o reţea densă de aşezări.

au fost iniţiate pentru diversificarea funcţiei industriale. Surpatele. pe baza gipsului de la Lăculeţe (Fieni). Câmpulung-Muscel. Buzău. Tescani. Mânăstirea-dintr-un-Lemn.a. a lânii (Buhuşi). vetre arheologice neolitice. Câmpulung-Muscel).Pop. arborete de stejari termofili. ceramică brută (Piatra-Neamţ. Berca-Arbănaşi. Boldeşti. Râureni). conserve de fructe (Vălenii-de-Munte. în parte monoclinale. fabrici de cauciuc şi anvelope (Borzeşti şi Floreşti). Negru-Vodă. Olăneşti. Mult mai târziu. Târgul-Jiu) . relevă utilitatea aplicării criteriului morfostructural pentru identificarea principalelor unităţi. Sătuc. elementele structurale şi funcţionale iniţiale au fost resursele naturale specifice şi unele tradiţii meşteşugăreşti. Polovragi. Dumbrava Roşie. de prelucrare a inului şi cânepii (Păuleşti. satele-muzeu de la Bujoreni şi Curtişoara). plăci aglomerate şi fibro-lemnoase. combinate de îngrăşăminte chimice şi fibre sintetice (Săvineşti.în bună parte în conservare . Gr. de faianţă (Târgul-Jiu). Ceptura-Urlaţi. 2003.Tufescu. Govora). se prelucrează materii prime agricole. Verneşti. cu excepţia celor de pe valea Oltului. lapte. hidrocentrale pe Bistriţa. cânepă. Horezu. de castan dulce. de ipsos. Pucioasa. de var (Fieni. Fără exagerări deterministe. Ocnele Mari. un număr de staţiuni balneare şi climatice sunt răspândite în toţi Subcarpaţii dar. Bughea. Mioara Ghincea. de cherestea. Între meşteşugurile tradiţionale au primat cele legate de prelucrarea artizanală a lemnului (tâmplărie. Berbeşti-Băbeni-Alunul . Mărgineni. Băicoi-Ţintea. şi de arhitectură laică (culele de la Măldăreşti. Potenţialul turistic natural şi antropo-cultural este extrem de bogat. 106 contactul cu munţii). Curtea-de Argeş. Govora). evaporitele (în primul rând sarea). Odobeşti. în primul rând. Regiunile geografice ale Subcarpaţilor11 Complexul caracteristicilor naturale ale Subcarpaţilor relevă o serie de diferenţe spaţiale care derivă. remarcându-se specializări în ovine (în Subcarpaţii Vrancei) sau bovine (în Subcarpaţii Moldovei şi Muscelele Argeşului).Savu. uneori conturate prin limite clare. Al. Bârseşti). Viforâta. a pieilor şi blănurilor (cojocărie). de sticlă.). Tămăşeşti) şi gaz natural (Borzeşti.Ielenicz. de ciment şi azbociment (Câmpulung-Muscel. Negoieşti. Valeria Velcea. Curtea-de-Argeş. Târgul-Jiu). În acelaşi sens al dezvoltării turismului. Câmpulung-Muscel. 1982. Argeş şi Olt. Râmnicul-Vâlcea. De asemenea. dar mai ales pentru asigurarea utilajelor şi echipamentelor necesare altor ramuri industriale din ariile respective (utilaj petrolier. Brădet. mobilă (Vânătorii Neamţului.a.). din specificul relaţiilor substratului geologic cu relieful. Pucioasa). Valea Iaşului. Câmpina. Slănic-Prahova. 2. alteori fiind separate prin sectoare de tranziţie. Tohani). Fieni. 2000. rocile de construcţie. extrem de variat sub raportul alcătuirii petrografice şi dispus în structuri cutate în mod diferit. in. în perioada modernă. a laptelui. care a influenţat modelarea fluvială şi a potenţat procesele de versant. Schitul Goleşti. fructe). Oneşti. Moreni-Gura Ocniţei. Măgura. pe baza nisipului rezultat din dezagregarea gresiei de Kliwa de la Vălenii-de-Munte şi Crivineni (Scăieni). carne. Cele mai noi ramuri – electrotehnica (Curtea-de-Argeş) şi construcţiile de maşini (Borzeşti. Ca şi în Carpaţi. Ochiuri. Săcel. Curtea-de-Argeş. dogărie ş. casele memoriale George Enescu (Tescani) şi Brâncuşi (Hobiţa) ş. „sarea-lui-Buzău”. M. dar şi fără neglijarea efectelor esenţiale ale complexelor de 11 Pentru caracteristici geografice mai detaliate. monumente medievale de cult – mânăstirile Văratec. Colibaşi. Motivaţia morfostructurală defineşte astfel mai multe regiuni subcarpatice. care îmbină în mod original caracteristici ale unităţilor vecine. Pucioasa). Ileana Pătru. Călimăneşti.Şotînga. lemnul şi materiile prime agricole (lână. Roznov. pentru industria chimică etc. Substratul acesta.a.m. pe seama cărora funcţionează fabrici de produse lactate (Câmpulung-Muscel). vinificaţie (Coteşti. Tismana ş. Pe seama resurselor naturale specifice (cele de cărbune pliocen din bazinele Filipeştii-de-Pădure - Ceptura . sunt de capacitate redusă : Bălţăteşti. Govora. într-o oarecare măsură beneficiind şi de regimul de protecţie specific rezervaţiilor naturale sau obiectivelor culturale cu valoare patrimonială. în cea mai mare parte. Moreni. asociaţii de plante halofile. În cadrul potenţialului transformabil se remarcă resursele energetice minerale şi hidraulice. Printre aceste elemente de sprijin al dezvoltării de perspectivă a turismului în Subcarpaţi pot fi amintite : vulcanii noroioşi de la Pâclele. V.fiind extrase şi trimise. rafinării de petrol şi unităţi ale industriei petrochimice (Borzeşti. 1966. Curtea-de-Argeş – unde s-au produs proteine furajere). Govora. pentru utilizare în alte zone din ţară) funcţionează termocentrale cu cărbune. a început şi activitatea industrială.d. . porţelan (Curtea-de-Argeş – cu producţie în mare parte exportată). focurile vii de la Andreiaşu şi Lopătari. a firelor naturale (ţesutul şi broderiile populare). păcură (structuri petrolifere la Câmpeni.

Pe seama unei cantităţi apreciabile de aluviuni. Roznov (îngrăşăminte azotoase) şi Borzeşti-Oneşti (produse cloro-sodice. începând cu interfluviul Suşiţa-Zăbrăuţ.Stânişoarei şi M. Tazlău-Caşin. prelungirea monoclinului romanian superior-pleistocen. Lăţimea de numai 150 m .a. Spre interior. sub litiera cărora s-au format cambisoluri şi prin păduri de stejar şi chiar ochiuri de silvostepă (cu Festuca sulcata. extracţia unor mici cantităţi de petrol şi gaze (la Câmpeni. Ca urmare. reprezentată prin combinatele de la Săvineşti (fire şi fibre sintetice). m o n o c l i n a l e. foarte . rafinarea petrolului). Tescani. Corni ş. din timpuri vechi. văile fiind adâncite cu 300 m – 500 m sub nivelul interfluviilor iar versanţii având frecvent înclinări de peste 250. cei ai Vrancei. Mărgineni ş. În segmentul central al acestei laturi. până în interfluviul Suşiţa-Zăbrăuţ. Pe latura externă. cauciuc sintetic. Muscelele Argeşului şi Subcarpaţii Olteniei. Cele mai bune rezultate (la culturi de câmp. culmile subcarpatice propriu-zise (ca şi muchea de cuestă menţionată). livadă) se realizează în depresiunile Cracău-Bistriţa şi Caşin. întruneşte astfel caracteristici de tranziţie între aria moldoveană şi cea vrânceană.) exprimă numai o convergenţă morfologică. din ce în ce mai lipsit de protecţia vegetaţiei naturale datorită unei umanizări intense. ca şi pe valea Tazlăului Sărat. puternic înălţat. a fost modelat prin procese de versant foarte active. Subcarpaţii Moldovei sunt o arie de p o p u l a r e densă. Subcarpaţii Vrancei La sud de valea Trotuşului. cu profil mai calm (Boiştea. Pe terenurile foarte fragmentate şi solurile sărace din depresiunea Tazlău culturile sunt mai puţin productive. Pe latura internă. un uluc depresionar format pe structură de sinclinoriu. cu evoluţia retrogradă a unor cicloni de origine mediteraneană şi cu efectul circulaţiei convective locale.300 m a interfluviilor exprimă şi o densitate accentuată a fragmentării reliefului. A g r i c u l t u r a . fiind formate din depozitele fluvio- deltaice ale paleo-reţelei de râuri şi aparţinând subunităţii piemontane a Podişului Moldovei. din ce în ce mai larg spre SE. cât şi pe cele ale unor afluenţi ai lor (cu orientare longitudinală). se poate constata că unităţile definite astfel au o personalitate geografică distinctă.2. ale depresiunilor Cracău-Bistriţa. Substratul sedimentar cu proprietăţi fizico-mecanice variate. mai scunde cu peste 200 m. 2. până la valea Slănicului de Buzău. Energia reliefului este accentuată. 107 relief structural şi ale resurselor asupra accesibilităţii naturale şi a procesului de umanizare.Tarcăului. în general friabil şi permeabil. pădurea fiind îndepărtată pe mai mult de jumătate din suprafaţa iniţială. unde s-au format molisoluri (soluri cenuşii şi cernoziomuri argilo-iluviale). este foarte inegal dezvoltată. deşi omniprezentă. Aceasta este constituită din depozite mai noi.a. Segmentul acesta. al Subcarpaţilor Vrancei la nord de valea Trotuşului adaugă fragmentul de piemont cuestiform al Pănceştilor şi depresiunea subsecventă Capăta. alte culmi. legume. şariind puţin latura externă.1. Subcarpaţii Moldovei Structurile c u t a t e de la sud de valea Moldovei susţin un r e l i e f tipic subcarpatic. v e g e t a ţ i a forestieră este reprezentată în partea nord-vestică prin păduri de amestec conifere-fag. sarmato-pliocene de origine exclusiv carpatică.) este dublată de exploatarea (locală) a gipsului. Înşeuări scunde conturează sectoarele Ozana-Topoliţa (Neamţ). pesticide. cele mai uscate. sisteme de până la 8 terase (de la 5-7 m altitudine relativă până la 150 m – 160 m) însoţesc atât văile principale (transversale). au aspect de muncei cu vârfuri ascuţite şi s-au îngustat puternic prin evoluţia versanţilor. Sub un c l i m a t în care influenţele componentei catabatice a circulaţiei atlantice sunt frecvent combinate cu accesul larg al maselor de aer continental. Festuca vallesiaca) în ariile centrale. care susţin culmile Pleşu şi Pietricica Bacăului la înălţimi de peste 700 m. este dominat cu 300 m – 400 m de culmile flişului din M. La Bălţăteşti şi Oglinzi sunt valorificate balnear apele minerale clorurate. ulucul este mărginit de structuri anticlinale puternic înălţate. Pe depozitele marno-argiloase au evoluat pseudorendzine iar pe ariile cu aflorimente salifere sunt caracteristice solurile halomorfe. De la valea Moldovei spre sud se succed Subcarpaţii Moldovei. structurile subcarpatice prezintă o complicaţie deosebită. În activitatea I n d u s t r i a l ă. În sectorul sud-estic. Cea mai importantă ramură industrială rămâne însă cea chimică. ai Munteniei central-estice. Cracău-Bistriţa şi Tazlău-Caşin. 2. molasa saliferă de vârstă acvitanian-sarmaţiană este c u t a t ă în anticlinale şi sinclinale.

pe Suşiţa.a. şi Bisoca-Neculele. face racordul cu unitatea piemontană a Câmpiei Române. . conforme structurilor de sinclinal în aria internă sau subsecvente în monoclin. având aspectul unor lărgiri ale văilor în sedimente moi sarmato-pliocene. un şir de depresiuni formate pe marno-argile miocene şi dominate de culmile flişului (Crimineţ-Soveja. pe Râmnicul Sărat) sunt separate prin înşeuări mai înalte decât cele din Subcarpaţii Moldovei. Deleanu şi dealul Căpăţâna.) şi de pătrunderea piezişă. 2. Se conturează. ţăranii continuând să locuiască în Subcarpaţi şi pendulând vara spre loturile din câmpie. lentilele de lignit de la Pralea sunt neînsemnate. deşi sunt cele mai recente.000 m. Văleni. depresiunile subsecvente şi piemontul terasat. În poziţie internă. r e l i e f u l este dispus sub forma mai multor fâşii care se dispun cvasi-paralel cu marginea munţilor. care închide depresiunea Soveja. Gazul natural există doar sub formă de emanaţii (la Andreiaşu). a unor „pinteni” de fliş paleogen (Homorâciu. un sistem de terase cuaternare excepţional de bine dezvoltate. pe Câlnău. Sub aspect c l i m a t i c. Vrancea. Râmna. pe Putna. anticlinalul Băicoi- Ţintea ş. în mod normal ar trebui sprijinite în sensul revitalizării. cu flancul extern redresat sub formă de hog-back : Răchitaşul Mic. şi Putreda-Floreşti. sâmburii de sare străpungând uneori până la suprafaţă unele anticlinale (spre exemplu. Pe fondul unei labilităţi tectonice deosebite. care mărgineşte depresiunea Dumitreşti. în Câmpia Română. tot în axe de anticlinal. alternând cu strate permeabile greso- nisipoase. care se întinde până în valea Dâmboviţei. dispuse în structuri de sinclinal înălţat. favorizează cele mai active şi mai ample procese de versant. al doilea şir de dealuri. Structurile c u t a t e tipic subcarpatice sunt în schimb foarte bine dezvoltate şi foarte numeroase. dealul Momîia. Răchitaşul Mare şi Gârbova. P o p u l a r e a este veche şi a fost permanent densă în depresiuni. până în valea Dâmboviţei. Dumitreşti. Adăugându-se şi precaritatea căilor de comunicaţie (nu există căi ferate cu ecartament normal iar cea îngustă. Popularea a rămas exclusiv rurală. pe pârâul omonim. constituite din sedimente miocene mai rezistente (conglomerate helveţiene şi badeniene). Astfel. care închide depresiunea Mera. Marnoargilele miocene în secvenţe repetate. dispusă în structuri sinclinale mulate de depresiuni. Quercus pedunculiflora). lipsa de capacitate urbigenă este explicabilă. aşa cum este valea Putnei în depresiunea Vrancea. care se opreşte la valea Doftanei ş. sarea nu se află în masive ci în aflorimente mici şi diseminate. a fost dezafectată). pietrişurile romanian-pleistocene de Cândeşti se menţin la altitudinea de aproape 1. care determină reducerea masivă a precipitaţiilor. În Subcarpaţii Vrancei se află sectorul cel mai puternic specializat pentru viticultură. În lungul văilor se succed sectoare largi. cu înclinare din ce în ce mai redusă.000 m şi corespund frontului de cuestă orientat spre vest şi nord-vest al pietrişurilor de Cândeşti : Ouşorul. În poziţia cea mai externă. fruntea flişului este invadată de molasa mio-pliocenă. un piemont terasat. Subcarpaţii Munteniei Central-Estice La sud-vest de Slănicul Buzăului. La rândul lor. deoarece resursele existente n-au putut stimula dezvoltarea industriei. durata strălucirii soarelui şi valorile termice crescând şi favorizând astfel elementele vegetale termofile (Quercus frainetto. Vizantea-Vidra. de la Odobeşti la Burca. aceste depresiuni sunt mărginite de dealuri care ajung la aproape 1. Răiuţul. O serie de comune au însă o oarecare capacitate de polarizare şi o poziţie favorabilă coordonării administrative (Năruja. Deplasările sezoniere pentru munci agricole s-au menţinut multă vreme după colectivizare.a. elementul definitoriu este foehnizarea. mai slab conturate. Măgura Odobeştilor. Dumitreşti) şi. s o l u r i l e cenuşii şi viţa de vie. şi sectoare înguste. Eroziunea torenţială a rupt versanţi despăduriţi iar alunecările de teren au distrus vetre de sate şi au construit baraje pe râuri. care mărgineşte depresiunea Bisoca. pe Râmnicul Sărat. Localnicilor li s-au alăturat de-a lungul timpului munteni veniţi la muncă pe pământuri mânăstireşti (spre exemplu rucărenii şi dragoslovenii veniţi la Soveja). monoclinul extern dispare şi . pe Putna şi Zăbala. ating altitudinea relative mari (290 m pe Putna). Urmează un alt şir de depresiuni. ajungându-se uneori până la cinci aliniamente morfo-structurale paralele. În aria piemontului terasat acestea scad sub 550 mm/an. pe Suşiţa. Mera. În rest. vrâncenii orientându-se în special către Insula Mare a Brăilei. monoclinale : Câmpuri. ca acela de la Prisaca. 108 groase şi puternic înălţate. Complicaţiile sunt introduse de diapirismul mult mai accentuat. în care Putna traversează primul şir de dealuri. de asemenea. Reîmpădurirea a ameliorat însă frecvent situaţia ariilor degradate.) care susţin culmi subcarpatice. care mărginesc depresiunea Vrancei şi Dealul Roşu. pe Milcov. În consecinţă.3. odată cu el. un profil climatic şi balnear pentru Soveja şi Vizantea. Densitatea mare a populaţiei a determinat împroprietăriri departe. cu aspect de mici defilee. Spre exterior sunt conturate de un şir de dealuri cu altitudini care ajung la 890 m.

iar albiile minore au morfologie şi trasee labile. cel mai puternic i n d u s t r i a l i z a t şi cu o urbanizare avansată (Comarnic. Seciul. în depresiunea Mislea- Podeni. în general sub 600 m în sud şi peste 600 m spre contactul cu munţii : Berca-Arbănaşi (între Slănicul Buzăului şi Sărăţel). sculptată în molasă şi formaţiuni moi ale flişului cretacic-paleogen. ca pe orice structuri cutate. uzura morală a tehnologiilor de extracţie. Valea Lungă. marcate pentru a se putea urmări traseele lor şi distanţa până la care procesele naturale de autoepurare nu sunt operante. începând dinspre munte.a. pe văile râurilor vecine – spre exemplu. Buzăul. Bucovel. (în continuarea culmii Istriţei. Culmile anticlinale care le separă au altitudini maxime în sectoarele susţinute de „pintenii” de fliş : Zamura. 109 Specificul proceselor de acumulare a depozitelor de molasă a determinat formarea unor zăcăminte importante de substanţe minerale variate. ajungând până la forma unor creste de intersecţie. alte culmi anticlinale au altitudini mai reduse. Cele mai cunoscute structuri petroliere. la Ciuta şi Vipereşti . – ape minerale sulfuroase. Este una dintre regiunile geografice cele mai dezvoltate din ţară. Podeni-Mislea ş. Ierarhizarea reţelei a determinat în schimb orientarea longitudinală a văilor afluenţilor. Alteori. cărpiniţă. sunt cele de la Boldeşti. un zăcământ însemnat de sare (în poziţie sinclinală. Lopătari-Sibiciu.a. asigură un optimum pentru livadă (în special în partea dinspre munte) şi pentru vie (în sud). stimulată atât de valorificarea resurselor energetice. într-o remarcabilă continuitate.de lignit pliocen. termite. de pe pintenul de Văleni are 1. Ape cu reziduuri de petrol din bazinul Prahovei. Ialomiţa). versanţii fiind în plină evoluţie. Policiori. interfluviile sunt frecvent înguste. Cătiaşul. .a. Spre contactul cu aria montană valorile medii anuale ale precipitaţiilor cresc până la 700 mm – 800 mm. Slănic-Bezdead (la nord de pintenul de Homorâciu). au fost identificate în Dunăre. la Pucioasa. Şoimari-Calvini. Prahova. Breaza. în bazinul superior al Cricovului Dulce. în lungul unui şir de depresiuni. până în perioada postbelică. aria fiind cea clasică a petrolului românesc. Moreni. Istriţa şi Ciolanul (încadrând depresiunea Nişcov şi formate în mare parte din calcare sarmaţiene pe care au evoluat soluri excelente pentru vie).014 m . Pârscov. Boldeşti-Scăieni.calcare. comun pe Prahova. ajunge la 993 m. Caracteristicile acestea favorizează urcarea limitei superioare a f ă g e t e l o r. Lopătari ş. a apelor de suprafaţă şi a celor freatice. de pe pintenul de Homorâciu. De asemenea. În acest sector subcarpatic. nivelul de 35-40 m. clorosodice. Pucioasa ş. Doftana. migdal pitic (Amygdalus nana). sub forma unor mici sinclinale înălţate şi a unor depresiuni-butonieră. pe segmentul fluvio-maritim. Nişcov. normală) este la Slănic. conturate în aluviuni cuaternare bogate. la Lăculeţe – gips. care înainte de 1950 asigurau peste 95 % din producţia naţională. Băicoi. frasin sudic (Fraxinus holotricha). Unele dintre ele pot fi urmărite. pozitive în sectoarele de anticlinal şi negative în cadrul sinclinalelor. Plopeni. ca şi albiile râurilor.). Vălenii-de-Munte. Ceptura. Gruiul ş. relieful prezintă inversiuni. relativ cald în ansamblu şi fără contraste mari. Teleajenul. formate pe axe de anticlinal. Ceptura-Urlaţi şi Berca-Arbănaşi. scorpion. Teleajen şi Cricovul Sărat. dovedind o antecedenţă generală. Subcarpaţii Munteniei Central-Estice constituie sectorul subcarpatic cel mai dens p o p u l a t (în medie 150 loc/km2). cinci asemenea secvenţe pot fi urmărite pe valea subcarpatică a Buzăului. Nifon. caracterul formal al măsurilor de protecţie a ambianţei naturale şi conduita infracţională masivă din ultimii ani faţă de securitatea reţelei de conducte au produs o poluare severă a solului pe suprafeţe de sute de hectare. Câmpina. au fost cele mai mari rezerve de petrol. Latitudinea mai sudică şi frecvenţa condiţiilor de adăpost asigură acestui sector subcarpatic un c l i m a t cu ierni blânde. pe Buzăul mijlociu. Băicoi-Ţintea. În consecinţă directă. În ansamblul sistemului de terase se remarcă efectele deformante ale neotectonicii. Văile principale au orientare exclusiv transversală (Slănicul. Pe fondul aceluiaşi substrat de molasă şi al unei energii apreciabile a reliefului (faţă de culmi văile sunt adâncite cu 300 m – 400 m iar înclinarea versanţilor depăşeşte frecvent 250) procesele geomorfologice actuale sunt foarte active. În relaţie directă cu exploatarea petrolului însă. pe valea omonimă. extinderea pădurii de gorun şi prezenţa frecventă a unor elemente vegetale şi animale termofile – mojdrean. cumularea în timp a unor reziduuri în câmpurile de sonde. Filipeştii-de- Pădure şi Şotânga sunt rezerve – mici . la Pătârlagele – diatomită. Moreni-Gura Ocniţei. la Vălenii-de-Munte şi Crivineni sunt nisipuri cuarţoase.a. la Sibiciu şi Colţi – chihlimbar. la vest de Cricovul Sărat). În depresiuni este foarte bine dezvoltat complexul acumulativ fluvial. şiruri de depresiuni : Comarnic-Talea-Runcu. iodurate etc. La Ojasca. Vâlcana. În consecinţa raporturilor de corespondenţă între structurile substratului geologic şi r e l i e f se pot distinge. cât şi de axul de circulaţie transcarpatică al văii Prahovei. la Pucioasa – sulf. cu niveluri de peste 200 m altitudine relativă (270 m pe Prahova). La traversarea şirurilor alternante de morfostructuri s-au format lărgiri şi strâmtări succesive în lungul văilor . pe Sărăţel. feruginoase.

aspretele (Romanichtys valsanicola). între care lipsesc petrolul şi gazele naturale. burdigalian-badeniene.200C în iulie şi o medie termică anuală de 80C – 90C) şi umed (valorile medii anuale ale precipitaţiilor ajung în partea înaltă la 750 mm – 1. ci un aliniament discontinuu. Altitudinea lor cea mai frecventă este de 800 m – 1. Ocnele Mari).104 m în culmea Tămaş. marno-argiloase. Apele minerale poartă amprenta sedimentelor paleogene cu formaţiuni bogate în sulf (Bughea. Este tipic subcarpatică depresiunea de la Câmpulung. asemănătoare celor din aria montană. Muscelele Argeşului au un c l i m a t moderat sub aspect termic (cu temperaturi de -30C . Brădet. Berevoieşti. Curtea-de-Argeş. structurală (subsecventă) şi litologică (selectivă) : afluenţii (subsecvenţi) ai reţelei principale de râuri (consecventă) au sculptat în sedimente mai slabe. Faţă de regiunea subcarpatică precedentă. în marne eocene. Deosebit de complexă sub aspect morfologic este aria cu caracteristici de tranziţie. În apa Vâlsanului. O menţiune specială se impune pentru extremitatea nord-vestică unde. 110 2. combinată cu procesele de pe versanţii despăduriţi şi cu efectele exploatării sării a generat un relief extrem de complex. exploatabil atât în subteran cât şi în carieră. Muscelele care le conturează spre sud sunt cueste clasice. în timp ce în sud-vest structura este cutată. de la Boteni. Specificul condiţiilor climatice a favorizat evoluţia proceselor pedogenetice până la tipuri de s o l puţin potrivite . şirul acesta de depresiuni este dominat de cuesta nordică a Podişului Piemontan Getic. gorun şi stejari termofili în depresiuni. cu acumulări bogate. depuse în marginea nordică a Depresiunii Getice. Domneşti. trecând prin Schitul-Goleşti. V e g e t a ţ i a naturală forestieră.-40C în ianuarie. între Brăduleţ şi Muşeteşti. mistreţ. pe Râul Doamnei.218 m în culmea Chiciora. greso- nisipoase etc. între care văile s-au adâncit cu 350 m – 400 m. Stiva de depozite monoclinale este dispusă în benzi paralele.000 mm). dintre Argeş şi Topolog. pe care îl reprezintă Oltul. Depresiunile şi o parte din versanţii mai slab înclinaţi au fost despădurite. paralele cu marginea munţilor. ci şi de conglomerate mai dure. m o n o c l i n a l e. Tigveni. constituind sectorul cel mai înalt din Subcarpaţi. Numai în extremitatea estică culmea Măţăului (1. până la Râmnicul-Vâlcea. pe Vâlsan. cu păduri de amestec gorun-fag şi fag pe înălţimi. cu versanţii sudici scurţi şi puternic înclinaţi (cuestiformi) iar cei nordici prelungi şi mai domoli. până în valea Bistriţei vâlcene. În schimb în sedimentele ponţiene şi daciene din molasa recentă există acumulări de cărbune inferior (lignit). Spre sud. Pe contactul cu munţii. ele fiind numai nişte lărgiri ale văilor principale în sedimentarul pliocen friabil. Numai în extremităţile de est (în bazinul superior al Râului Târgului) şi parţial de sud-vest (de la valea Topologului spre vest) sedimentarul este cutat în structuri tipic subcarpatice. Godeni.4. s-a păstrat mai bine în aria înaltă. unde şi fauna (cu elemente de interes cinegetic – urs. pe Topolog. Cele mai multe depresiuni au o motivaţie genetică dublă.Făgăraş. până la vest de valea Oltului. la contactul cu munţii. Olăneşti. Godeni. a fost identificat un peşte endemic. Arefu. se continuă substratul monoclinal al reliefului. Caracteristicile structurale şi litofaciale atipic subcarpatice se regăsesc şi la nivelul resurselor minerale. Brădet.). se pot atribui ariei cuprinse între văile Topologului şi Bistriţei vâlcene caracteristici de tranziţie între Muscelele (predominant monoclinale) ale Argeşului şi Subcarpaţii (cutaţi) ai Olteniei. închizând spre sud depresiunea Câmpulung. cât şi de subsidenţele locale de la Râmnicul Vâlcea şi Galicea. culminând la 1. sectorul subcarpatic cunoscut sub numele de „muscele” corespunde în cea mai mare parte unei structuri atipice. susţinute nu numai de rezistenţa capetelor de strat. Govora) şi a miocenului salifer (Govora. din ce în ce mai noi spre sud şi din ce în ce mai puternic redresate spre nord. cuprinsă între Topolog şi Bistriţa vâlceană. în vest. pe Argeş. Slănic. ţinând seama de însemnătatea caracteristicilor structurale pentru relief. pe un afluent de pe stânga al Oltului.a. Între depresiunile din şirul sudic interfluviile şi înşeuările sunt mai înalte. Jiblea. Elementele principale ale r e l i e f u l u i sunt două şiruri de depresiuni separate printr-un aliniament de înălţimi (muscele). căprior. dintre Vâlsan şi Argeş şi la 1. stimulată atât de nivelul de bază mai coborât. Astfel. astfel încât ele nu formează un uluc. Înşeuările dintre aceste depresiuni sunt destul de înalte. Modelarea fluvială. orientate paralel cu marginea munţilor. au fost modelate depresiunile Nucşoara. miocene şi pliocene. dar în strate subţiri şi frecvent foarte umed (la Slănic. râs) a găsit habitate favorabile. Jugur ş. de sedimente paleogene. Muscelele Argeşului La vest de valea Dâmboviţei. transgresiv faţă de cristalinul getic al M.018 m) mulează un anticlinal. care marchează o structură de sinclinal. forme de eroziune selectivă ş. susţinută de pietrişurile romanian-superioare de Cândeşti. lup. la rândul lui definitoriu pentru ansamblul geografic local. fragmentat „în culise”.200 m. 180C . Au aspectul unor munţi scunzi. în est. sectoare de vale mai largi (de regulă la confluenţe) şi asimetrice. Berevoieşti.a. Sălătruc.

ca şi industrializarea lemnului (la Domneşti ş. pruni. cărbune în sedimentarul pliocen superior de la Berbeşti-Băbeni. de la Cuceşti-Armăşeşti. fenomenele fiind favorizate şi de subsidenţele menţionate. dar a căror altitudine scade de la est spre vest (Măgura Slătioarei – 769 m.şi mezobazice. dealul Sporăştilor – 404 m). Condiţiile c l i m a t i c e sunt cele mai blânde din toată aria subcarpatică.Badea. În ceea ce priveşte resursele minerale. Oteşani. în marginea munţilor. În raport cu terenul agricol restrâns. s-au impus în perioada postbelică prin construcţii de maşini. cu o pondere destul de mare a celor argiloiluviale. unde a evoluat marea depresiune Câmpul Mare – Târgul Jiu – Târgul Cărbuneşti în care convergenţele hidrografice de la Arjoci (pe Tismana). cu . Novaci şi culoarul Arcani-Runcu-Tismana. Pe un segment scurt. Obârşia. sunt tipic subcarpatice : petrol şi gaze (în structurile Negoieşti-Tămăşeşti). au modificat substanţial peisajul natural şi au determinat densificarea reţelei de drumuri în bazinele subcarpatice ale Argeşului (hidrocentralele Oieşti. Polovragi. Govora şi Râureni. fără să fie în rezerve mari. Curtea-de-Argeş şi Râmnicul Vâlcea. cea forestieră fiind dominată de quercinee (cer. Sedimentarul prebadenian apare. Olăneştii. A fost identificat un singur afloriment mai vechi. cu înşeuări de separaţie mai înalte (Foleşti. 1967) . Structural. iar în extremitatea nord-estică trec într-un veritabil monoclin (la nord-est de valea Bistriţei). Govora. proprietatea asupra pământului declanşând şi menţinând conflicte de-a lungul timpului. 111 pentru culturi de câmp (soluri cambice eu. Un al doilea aliniament depresionar este mai fragmentat şi mai îngust la est de Gilort (L. aflorând numai pe o fâşie îngustă. uneori abia sesizabile. 1967). agravate de unele fenomene naturale destructive (alunecări de teren. activităţi extractive în bazinul carbonifer menţionat. ape minerale sulfuroase şi clorurate. Amenajări hidroenergetice numeroase au oferit locuri de muncă timp de mai mulţi ani.Roşu. 2. Spre exterior aceste depresiuni sunt închise de un şir de anticlinale constituite din conglomerate mai dure. Pe acest substrat geologic de molasă cutată. produse clorosodice. r e l i e f u l este mai simplu decât în regiunile munteană şi vrânceană. pseudorendzine – pe marnoargile). în general răsfirate pe văi.a. presiunea demografică a fost întotdeauna mare. arţar şi arborete de castan comestibil. acumularea de la Ceauru s-a adăugat altor a p e de suprafaţă . cu altitudini de 500 m – 600 m. Satele. Valea Iaşului şi Curtea-de-Argeş) şi Oltului (hidrocentralele Dăieşti. Albeşti. practică o gamă largă de c u l t u r i. depozitele meoţiene nu apar la est de Jiu decât în unele structuri dintre Olteţ şi Cerna Olteţului. p o p u l a ţ i a din Muscelele Argeşului este destul de numeroasă. dar şi adunate în vetrele depresiunilor largi. La rândul lor. peri. de asemenea insular şi în structură de anticlinal. Jiului şi Motrului. între Schela-Dobriţa-Tismana. debitele râurilor principale constituite în aria montană pot atinge valori generatoare de inundaţii. Pentru diminuarea acestui risc. pe valea Motrului. în general răsfirate pe văi. în cea mai mare parte. La vest de Jiu aceste depozite sunt acoperite de sedimente pliocene groase. Subcarpaţii Olteniei În regiunea olteană a Subcarpaţilor molasa mio-pliocenă este dominantă. eroziune torenţială. Gilortului. utilizări agricole variate au diversificat funcţionalitatea agro-pastorală mai veche a satelor. de cuesta nordică a Podişului Piemontan Getic. Pe s o l u r i variate.5. gârniţă) în amestec cu mojdrean. nuci). dar utile pentru pomicultură. Râmnicul-Vâlcea. Râureni).râuri din bazinele Oltului. Fără ca alimentarea pluvială pe segmentele subcarpatice să fie bogată. au adăugat vechii funcţionalităţi agro-pastorale şi culturii pomilor fructiferi (meri.). rama depresiunii Târgul Jiu este marcată de dealurile subcarpatice (pe structuri de anticlinal) Şomăneşti şi Bran. Mateeşti. Stroeşti. La contactul cu munţii din grupările Parâng şi Retezat s-a conturat ulucul depresionar intern (Al. eocen – conglomeratele din axul anticlinalului Săcel. Zorleşti) şi foarte larg spre vest. Deşi mai puţin densă decât în regiunea precedentă. conservarea fructelor (la Valea Iaşului. dar în cazul lor cutările sunt mult mai largi.aliniamentul depresiunilor Horezu. electrotehnice. Oraşele Câmpulung. Slătioara. pe Luncavăţ şi Cerna până la Apa Neagră. P o p u l a ţ i a din aceste aşezări. procese de albie) şi de fluctuaţiile postbelice ale dreptului de proprietate funciară. Temperaturile medii de peste 100C şi precipitaţiile relativ reduse (600 mm – 800 mm) au favorizat o v e g e t a ţ i e naturală termofilă. Rama sudică a acestui aliniament de depresiuni este formată. Subcarpaţii Olteniei sunt replica din extremitatea opusă a Subcarpaţilor Moldovei. industrializarea lemnului. în Măgura Slătioarei. Târgul Jiu şi Târgul Cărbuneşti (pe Gilort) şi altitudinea redusă (sub 200 m) probează o subsidenţă activă. Cerbureni. Brădetul şi Bughea şi-au conturat un profil funcţional balnear. La est de valea Jiului structurile c u t a t e (un sinclinal mărginit de două aliniamente anticlinale) sunt constituite din depozite sarmaţiene. capitale medievale sau oraşe domneşti.

Editura Cultura Naţională. Apolzan. Bojoi. Editura Fundaţiei România de Mâine. Iliescu. tezei doct. Bibliografie selectivă 1. monumente de arhitectură ţărănească. Studii şi Cercetări de Geografie.. Academia Română. Octavia. Studii şi Cercetări de Geografie. Niculescu. Bucureşti 18. L. Berbeşti. (1999) – Semnificaţia ecologică a unor populaţii de capre negre (Rupicapra rupicapra) din grupa munţilor Parâng-Cindrel (Carpaţii Meridionali). R. în special de sub munte. un număr de orăşele (Horezul. Bucureşti 9. Pe unele interfluvii de la contactul cu munţii. Geographical aspects. P. Editura Academiei Române. Gâştescu. Călin. construcţii de maşini-unelte. ale industriei lemnului. I. (1996) – Problema golurilor de munte şi a celor forestiere în lanţul neoeruptiv nordic. Elena (1999) – Riscurile climatice din România. (1968) – Geomorfolgia Văii Bistriţei. 2. Bucureşti 8. I. Crişana. nu sunt accesibile decât pe drumuri comunale rău întreţinute.R. complexe muzeale şi case memoriale. Târgul Cărbuneşti) formând o reţea în care numai Târgul Jiu avea statut urban mai vechi şi o funcţionalitate mai complexă (industria materialelor de construcţie. XLIII . Institutul de Geografie.T. Donisă. Bucureşti 17. adesea impracticabile. I. Bucureşti. Zăvoianu.C. XXXIX 4. port popular. I. Bucureşti 13. Studii şi Cercetări de Geografie. 112 accentuarea ponderii livezilor spre contactul cu aria montană şi pe versanţii dealurilor şi a culturilor de câmp spre sud şi spre partea joasă a depresiunilor. (1992) – Asupra geografiei regionale. Revista geografică. XLV-XLVI 14. I. pielărie ş. I. în perioada postbelică. Potenţialul t u r i s t i c natural. Studiu geomorfologic.) este încă slab valorificat. 42 16. (1979) – Munţii Stânişoara. Drugescu. XLIII 12. articole din cauciuc. risipite. (2002) – Munţii Perşani. Băbeni. Iaşi 6. Eforturile susţinute de i n d u s t r i a l i z a r e. II-b. Editura Academiei Române. (1998) – On the genesis and time – space distribution of water ressources in Romania. jubiliar Transilvania. în satele mici. de la Târgul Cărbuneşti la Albeni. Maria-Colette (1996) – Variaţia de lungă durată a cantităţilor de precipitaţii pe teritoriul României. N. Badea. D. P. Maramureş. Bucureşti 10. Bojoi. sticlărie. (1967) – Subcarpaţii dintre Cerna Olteţului şi Gilort. Studii şi Cercetări de Geografie. O linie de cale ferată a fost proiectată pentru susţinerea extracţiei cărbunelui. Pe lângă insuficienţa iniţiativei private şi efectul negativ al unor restaurări controversate. Lucia (1987) – Carpaţii – Tezaur de istorie. Cocean. creşterea animalelor are o pondere însemnată. ateliere de reparaţii ale utilajului minier şi petrolier. Barbu. (1929) – Munţii Apuseni. a lemnului. infrastructura de comunicaţie este încă insuficientă. Dincă. Ficheux. Editura Academiei Române. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Şt. Studiu geomorfologic. (1971) – Munţii Hăghimaş şi zona cheilor Bicazului – studiu geomorfologic cu privire specială asupra carstului. Conea. treptat în aşezările rurale constituindu-se unităţi ale industriei construcţiilor de maşini. Rez. Cioacă. An. În felul acesta a fost stimulată urbanizarea. sate de olari..a. confecţii. (1988) – Chei şi defilee din Munţii Apuseni. (1987) – Oraşele şi organizarea spaţiului geografic. textilă. Bucureşti 5. Ichim. I. Sate extrem de interesante. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. industria alimentară). Perenitatea aşezărilor risipite pe înălţimi. atât sub aspectul densităţii cât şi al calităţii. XXXII 7. Editura Academiei Române. Această resursă de perspectivă a Subcarpaţilor Olteniei este aproape necunoscută pentru A.Univ Iaşi. au pornit de la extracţia materiilor prime energetice. Badea. Geografie istorică. datini etc.. dublat de elemente excepţionale ale celui antropo-cultural (mânăstiri. I. C. în vol. Bogdan. Novacii.N. Imprimeria Naţională. (1986) – Le rôle des glaciers pleistocènes et des processus périglaciaires dans le modelé du relief des Călimani (Carpates Orientales). L. Editura Academiei Române. Bucureşti 11. Bucureşti 3.E. (1976) – Obcinele Bucovinei. Ianoş. I. Bucureşti 15. Banat. alimentară. A. (1935) –Ţara Loviştei.

VIII 26. Editura Corson. N. 15-16 35. Sem. Pricăjan. R. Al.. C. Şt. M.. Editura Presa Universitară Clujană 41. Popescu. Tr. Popescu-Argeşel. D. Cluj. Mihăilescu. Bucureşti 52. S. Bucureşti 47. Editura Tehnică. Com. de Martonne. Rusu. Editura Ştiinţifică. de Martonne. Studiu fizico-geografic. (1939) – Subcarpaţii dintre Dâmboviţa şi Prahova. de Geogra.G. „Al. Angela. (1937) –Păstoritul în Munţii Rodnei. Gr.. Autoreferat. Paris. Lupaşcu. K. Popa. Mihăilescu. Iaşi 22.Quelques particularités du régime d'écoulement de la rivière Moldova. Rev. dans la région extracarpatique. Bucureşti 42. Bucureşti 38. s. 113 19. (1937) – Vrancea – Geografie Fizică şi Umană. (1996) – România. (1929) – Ţinutul Săcuilor. Paris 23. Geografie hidroenergetică. Geogr. (1999) . Popescu-Voiteşti. T. (1935) – Evoluţia geologică şi paleogeografică a pământului românesc. An. Ann.-Geogr. V.. Ielenicz. Editura Ştiinţifică. Roşu. (1907) – Recherches sur l' évolution morphologique des Alpes de Transylvanie. (1936) – Bericht über morphologische Studien in den Ostkarpathen. Lupaşcu. Inst. Gr. V. 1907 24.Aperçu général sur l' évolution du volcanisme néogène en Roumanie . du Congr.Cantemir. K. XVII 25. Iaşi 30. Terra.R. al Univ. II. Braşov 37. Orghidan. Butnaru. Bucureşti 49.C. Mineral. (1996) – Depresiunea Cracău-Bistriţa. (1929) – Observaţii geomorfologice în regiunea Braşovului. Rev. XXIII. Contribuţiuni de Geografie Umană şi Etnografie. (1962) – Isoria morfogenetică a vechii suprafeţe de eroziune „Fărcaş” din Munţii Gilăului (M. Iaşi. Rusu. de Geogr.G.I. Institutul de Geografie. Viena . 4 32. Al. Ţara Bârsei. Tr. III (1926-1927) 36. A.Cuza”. 1. (1965) – Carpaţii Sud-Estici. Maria. An. Bucureşti 43... Editura Academiei Române. Vasilca.Apuseni). Sem. Român. Mustăţea. (1974) – Relieful României.(1990) – Structura geologică a teritoriului României. 17-18 20. M. Intern.. Naum.karst des Călimani. Maria.-V. Şerbu. Cluj 44.Viituri excepţionale pe teritoriul României. Editura Univ. Geneză şi efecte. Gr. Muntele. Emm. Morariu. Orghidan. Bucureşti 31. Lucr. Mutihac. (1911) – Die glaziale Züge der Rodnaer und Marmoroschen Karpatheni. Rădulescu. N. I.Cuza”. şt.. D. (1972) – Regionarea Carpaţilor Româneşti. XXXIV 48.-R. de Stat al Geol. V.. 3 45. Studia Univ. (2002) – Masivul Rarău. Geol. (1968) . (2000) – Carpaţii şi Subcarpaţii României. N. (1933) – Résultats sommaires et provisoires d' une étude morphologique des Carpates Orientales roumaines. Bucureşti 28. (1964) – Validité du concept de région en géographie. Editura Tehnică. A.Munţii Bârgău. Editura Academiei Române. Iaşi 21. Rusu. (1969) – Văile transversale din România. (1998) . (1996) . Editura Presa Universitară Clujană 40.. Editura Academiei Române. I. L. Bucureşti 46. V. Studii şi Cercet. E.G. A. s. Univ. Bucureşti 27. Iaşi 34. XLIV-XLV 53.Cantemir. Iaşi 54.. Mayer. (1972) – Apele minerale şi termale din România. (1973) – Geografia fizică a României . N.I. R. Posea. Lucr. C. Academia Română. (1902) – La Valachie. Emm. Pop. Martiniuc. Rădulescu. Muz.Une particularité de la distribution des andosols des montagnes de Bârgău (Carpates Orientales ). V. Speol. Carmen – (1998) – Consideraţii privind materia organică din andosoluri şi din soluri cu caracter andic din Munţii Oaş-Igniş. Bucureşti 51. „Al.Adamachi. Editura Didactică şi Pedagogică. Geol. Nimigeanu. Géogr. IV. Bucureşti 50. Borcoş. Studiu pedogeografic. (1999) . Mitt. „Babeş – Bolyai”. XXXIV. Editura Univ. Posea Gr. E. (2002) – România. Lucr. Studiu de geografie fizică .. An. (1967) – Le volcano-. (1998) – Populaţia Moldovei în ultimele două secole. Pop. Roşu. Inst. Olariu. Paris 33. I. Univ. Nordon. Gh. Sawicki. Popp. Rusu. N. C. (1948) – Date noi asupra evoluţiei paleogeografice a Sarmaţianului din partea de vest a Podişului Moldovenesc. (1977) – Munţii Trascăului. (1967) – Subcarpaţii Olteniei dintre Motru şi Gilort. Societatea Română Regală de Geografie. Ges. Geol. Editura Academiei Române. Gh. D.Al .. Géogr. Geografie umană. Donisă. Opreanu. P. Bucureşti 29. E. Geogr. Pop. Editura Corson. 1 39.

Stud. Geogr. W. (1998) – Caracterizare pedogeografică a Munţilor Maramureşului între văile Vişeului şi Vaserului. Bucureşti 56. V. (1983) – Ţara Zarandului. Oradea.. Sîrcu. Valeria (1961) . An. Urdea. Apelor. (1984) – Geotectonica României. P. 2 67.Cantemir. t. An. Studiu geoecologic. Al. Irina (1978) – Hărţi geomorfologice. Tufescu. (1986) – Demografia teritorială a României. E.R. Geof. Ungureanu. Valeria. de Geol.. Editura Academiei Române. Editura Academiei Romîne.. (1995) – La dynamique spatiale de la population de la Romanie. Hidr. Geogr. VIII 62. Iaşi. Secu. Someşan. Irina (1997) – Au sujet de la régionalisation géographique. s. Al. (1947) – Consideraţiuni geomorfologice asupra Călimanilor. 1992. Studiu geomorfologic. (1966) – Subcarpaţii. (1994) – Les régions géogrqphiques du territoire de la Roumanie. Velcea.. Studiu geomorfologic. Bucureşti 76. XII. Trebici. (1961) – Contribuţii la studiul suprafeţelor de nivelare din partea nordică a Carpaţilor Orientali româneşti. I.Michalevich. Bucureşti 73. II-c. XL-XLI 69. (1982) – Geografia Carpaţilor şi Subcarpaţilor Româneşti. Editura Academiei. Editura Junimea. 4 66. Univ. Ungureanu. Irina. Bucureşti 71.. Ungureanu. Vâlsan. Şt. Met. Editura Tehnică. Bucureşti 77. 114 55. I. Univ. x x x (1983 – 1992) – Geografia Romîniei. Cr. I. Rev. Iaşi 68. Savu. VII 70. Ţîştea. Editura Didactică şi Pedagogică. Editura Academiei Române. Editura Ştiinţifică. (1978) – Munţii Rodnei. Bucureşti 65. Editura Academiei. M. G. Iaşi. Bucureşti 63. 2 74. I. Editura Didactică şi Pedagogică. Hristache. şi Cercet. Sîrcu. Geogr. D. (1959) – Câteva date asupra stratului de zăpadă stabil. An. Schreiber. Şt. ale Univ. Donisă. 1977. Editura Academiei. x x x (1974 – 1979) – Atlasul Geografic Naţional. Al. Ungureanu. 15-16 58. Bucureşti 64. Lucr. Valeria (1965) . x x x (1960) – Istoria Romîniei. Tudoran.Morfologia văii superioare a Prahovei şi a regiunilor vecine.. Geogr. Géogr de l' Est. (1940) . Sîrcu. Bucureşti . L. P. Societăţii Române Regale de Geografie. Editura Academiei Române. Bucureşti 75. Săndulescu. Bucureşti 57. (2000) .Observaţii geomorfologice în zona de obârşie a Prahovei cu privire specială asipra oraşului Predeal. Studiu geomorfologic. VII. Editura Academiei Române. Geogr. Ungureanu. Velcea . Bucureşti 61. Cluj. x x x (1960) – Monografia geografică a R.P. Vl. (1971) – Geografia fizică a României. Bucureşti 60. Editura Academiei Române. I. I. Velcea.Munţii Retezat.Masivul Bucegi. Bucureşti 78. Institutul de Geografie. (1994) – Munţii Harghita. Lucr. 1 59. Bulet. D. I-IV. Inst. Semin. s. şi Gosp. LVIII 72.