TIRSO DE MOLINA

SEDUCĂTORUL DIN SEVILLA ŞI MUSAFIRUL DE PIATRĂ

TRADUCERE DE

AUREL COVACI
TIRSO DE MOLINA El Vergonzoso en Palacio—El Burlador de Sevilla Segunda edicion, muy renovada, por Âmerico Castro Madrid, Ediciones de „La Lectura1', 1922 EDITURA UNIVERS
Şi

TEATRUL NAŢIONAL I. L. CARAGIALE BUCUREŞTI — 1973

NOTA TRADUCĂTORULUI Ne-am călăuzit, în versiunea de faţă, după ediţia îngrijită de Americo Castro, publicată în colecţia CLASI-COS CASTELLANOS, MADRID, EDICIONES DE „LA LECTURA" 1922, ediţie care are, printre altele, meritul esenţial de a fi respectat textul scos de sub teascuri în 1630 de către Geronimo Mărgărit ia Barcelona. De-a lungul secolelor SEDUCĂTORUL DIN SEVILLA a cunoscut, ca de altfel numeroase versiuni ale pieselor altor autori clasici, alterări de tot felul, adaosuri, prescurtări, etc. Am consultat şi unele ediţii modernizate, în care există împărţirea pe scene a fiecărui act dar, în ciuda faptului că un asemenea text ar fi însemnat o facilitate în plus pentru regizorii şi actorii care ar intenţiona să reprezinte piesa, am optat totuşi pentru fidelitatea faţă de textul lui Tirso de Molina, în măsura în care comentatori de evident prestigiu ne asigură de asta. Textul indică intrările şi ieşirile din scenă, fapt care, credem, suplineşte cu destulă eficienţă obişnuita împărţire pe scene.

SEDUCĂTORUL DIN SEVILLA şi MUSAFIRUL DE PIATRĂ faimoasă comedie a maestrului TIRSO DE MOLINA

ACTUL 1
în care grăiesc următoarele persoane:
DON DIEGO TENORIO, bătrîn. DON JUAN TENORIO, fiul său. CATALINON, lacheu. REGELE NEAPOLELUI. DUCELE OCTAVIO. DON PEDRO TENORIO. MARCHIZUL DE LA MOŢA. DON GONZALO DE ULLOA. REGELE CASTILIEI. DONA ANA DE ULLOA. FABIO, slujitor. ISABELA, ducesă. TISBEA, pescărită. BELISA, ţărancă. ANFRISO, pescar. CORIDON, pescar. GASENO, lucrător. BATRICIO, lucrător. RIPIO, slujitor. AMINTA, ţărancă.

Intră

DON
ISABELA :

JU AN

TEN O Rl O

şi ducesa I SABELA.

DON JUAN: t ISABELA :

DON JUAN : ISABELA : DON JUAN: ISABELA :
l

DON JUAN: ISABELA : DON JUAN: ISABELA :

Octavio, iubite duce, Pe-aici e sigură ieşirea. Ducesă, jur că-i voi aduce Dorinţei noastre împlinirea. Vei face adevăr din glorii, Din daruri şi făgăduinţi, Din tot ce mint adoratorii, Din amiciţii, din voinţi ? Da, scumpa mea. O luminare Aş vrea. De ce ? Fiindcă-mi spune, Ceva, în inimă, că mare Se va-mplini acum minune. Ucid lumina ce-o vrei tu. O, ceruri ! Cine eşti, anume ? Eu ? Un bărbat fără de nume. Cum, nu eşti ducele ?

DON JUAN : ISABELA : DON JUAN : ISABELA :

O, nu. Ah, garda ! Doamnă preafrumoasă, Staţi, mîna daţi-mi ! Ce-ndrăzneală ! O, ticălosule, mă lasă ! Strig garda regelui !

[9]

Intră REGELE N E A P O L E LU I, cu o lumînare într-un sfeşnic. REGELE : In sală Ce-i? ISABELA (aparte) : Ah, e regele ! Vai mie ! REGELE : Tu cine eşti ? DON JUAN : Nu fi mirat, Vezi o femeie c-un bărbat. REGELE (aparte) : Prudenţă mi se cere. Vie Regala gardă de îndată, Să-l prindă ! ISABELA (acoperindu-şi jaţa) : Vai onoarea mea ! Iese. Intră DON P E D RO T E N O R I O, ambasadorul Spaniei, şi GARDA. DON PEDRO : Dar ce-i cu zarva asta toată, Mărite,-n mare sala ta ? REGELE : Pe ăştia doi ţi-i las pe irână, Don Pedro ; fii necruţător, Dar totul taină să rămînă. Vezi cine sînt, ce fac, ce vor. Ci arestează-i ! A-nceput De ceasul rău să-mi fie teamă. L-am şi văzut... De bună seamă. Destul îmi este ce-am văzut. Iese. DON PEDRO : Hai, înhăţaţi-l ! DON JUAN : Cine oare Va cuteza să-mi facă faţă ? Ştiu scump să-mi vînd această viaţă, Şi unul va simţi că-l doare. DON PEDRO : Ucideţi-l ! [10] DON JUAN : Trimis şi sol Sînt eu, şi mare cavaler ; Ambasadorul spaniol îmi dă porunci ! Pe el îl cer Pe mina voastră să mă deie. E dreptu-i neştirbit, oricum ! DON PEDRO : Gărzi, treceţi dincolo acum, Cu voi luînd-o pe femeie. ies Isabela şi gărzile. DON PEDRO : In doi sîntem ; acum ţi-arată Bravura ! Nu da îndărăt ! DON JUAN : O, unchiule, să ţi le-arăt Chiar ţie, n-aş putea vreodată ! DON PEDRO : Zi, cine eşti ? DON JUAN (descoperindu-şi jaţa) : Nepotul tău. DON PEDRO (aparte) : O, inima mi-o simt. Mă doare. Mă tem de-o groaznică trădare. Vrăjmaşe, ce-ai făcut ? Ce rău ? Obraznic ! Neascultător ! Să-ini spui îţi cer, nepot smintit, Ce s-a-ntîmplat, ce-ai făptuit, Că-s gata chiar să te omor ; ■Hai, spune ! DON JUAN : Unchiul meu iubit, Sînt tînăr ! Oare tu n-ai fost ? t\ Ştiiut-ai al iubirii rost. Prin ea sînt dezvinovăţit. Vrei adevărul să mă faci Să-l spun ? Ei, bine, am sedus-o Pe Isabela — şi-am supus-o Plăcerii melc... DON PEDRO : Gata ! Taci ! In şoaptă spune-mi fapta asta ! Cum ai făcut ? [11]
DON JUAN : Ţi-o spun, de vrei : Că-s ducele, iubitul ei, M-am prefăcut. DON PEDRO : Ajunge ! Basta ! Aparte. Ce e de făcut ? Vai mie, De află regele o boabă ! într-o încîlcită treabă Ţi se cere dibăcie ! Spune, ticălos pribeag, Au pe spaniol meleag Nu-ţi

ajunse o trădare Cu-altă doamnă de neam mare ? Răul şi aici te-ndeamnă, Tocmai în palat regal S-o seduci pe-o naltă doamnă ? Cerul să te pedepsească ! Au la Neapole,-n surghiun, Tatăl tău nu te-a trimis ? N-a crezut c-aici proscris Te vei face .mult mai bun, Pe italic ţărm de imare, Şi că recunoscătoare A ta inimă-i va fi ? Şi acum onoarea vii Să-i pătezi ! Cu cine încă ? Supărarea ni-i adîncă, Dar ni-i pagubă şi-o pîră ! Uite-n ce scandal ne vîră ! DON JUAN : Dezvinovăţit defel Nu mă vreau, nu mă constrînge ! Noi avem acelaşi sînge : Varsă-mi-l — plătesc cu el. Ţie, unchiule, mă-nehin ; Iată-mi spada. DON PEDRO : Sus ! Ci mie Dovedeşte-mi bărbăţie. Umilinţa ta puţin [12] Chiar m-a-nduioşat. Poţi, oare, Peste-acest balcon să sari ? DON JUAN : Pot ! îmi dărui aripi mari ! DON PEDRO : în Sicilia, peste mare, Du-te. în Milano treci ; Stai ascuns. DON JUAN : Adio, deci ! Plec. DON PEDRO : Eşti sigur ? DON JUAN : Sigur ! DON PEDRO : Pari ! Despre-ntristătorul caz îţi voi scrie de aice. Doamne, ce amar necaz ! DON JUAN (aparte) : Dulce, pentru mine,-ai zice. Mi-am recunoscut doar vina. DON PEDRO : Tinereţea e pricina Ce-ţi aduce ghinion ; Haide, sari peste balcon ! DON JUAN : Drept grăit-ai : vesel drum Bat spre Spania acum. Iese DON J U AN şi intră REGELE DON PEDRO : Voia-ţi dreaptă, preamărite, împlinitu-s-a-ntru totul. Omul... REGELE : A murit ? DON PEDRO : Scăpat-a De neîndurarea spadei. REGELE : în ce chip ? DON PEDRO : Porunca tu \ Nici nu o dăduseşi bine, \ Cînd, fără să cate, baremi, Să se dezvinovăţească, Mantia pe-un braţ tîlharul Şi-o înfăşură — cu spada [13] REGELE: DON PEDRO REGELE: In cealaltă mină gala. Ager, ţi-a rănit soldaţii Cînd văzu aproape moartea, Şi peste balconul ăsta Disperat, sări'-m grădină. Căutatu-l-au soldaţii, Dar prin poarta-nvecinată Cînd ieşiră, îl văzură Gata să dea ortul popii, Ca un şarpe-ncolăcit. Dar strigînd soldaţii : moarte ! El sări-n picioare, brav, Cu obrazul tot în sînge Şi fugi. Ce turburat sînt ! Doamna — oare-i Isabela, (Spre a te uimi ţi-o spun), Stă-n odaia de acolo ; Zice că prin viclenie Ducele Octavio Şi-a făcut cu ea plăcerea. Ce tot spui ? Ce zice dînsa, Şi nimic mai mult... Onoare, Biata omului onoare, Sufletul de-i eşti, de ce în Nestatornica -femeie, Care-i uşurinţa însăşi, Eşti sădită ? Hei, la mine ! Gărzile o aduc pe ISABELA. Intră un SLUJITOR. SLUJITORUL Luminate domn... REGELE : Aduceţi Pe femeia aista-n faţă-mi ! DON PEDRO : Doamne, o şi-aduce garda. [14] \ ISABELA (aparte) : Cum mă voi uita în ochii Regelui ? REGELE : Ieşiţi, şi uşa S-o păziţi. Slujitorul şi gărzile ies. Femeie, spune, Ce stea rea, ce fel de patimi, Cu trufie, frumuseţe, Ispititu-te-au palatul

Furios — şi în ce hal ! Să-ţi vorbească are zor Şi. e foc şi pară Cînd se apără — şi-i bună ! Şi de dar.. Nu am dreptul eu la vis . De întăriturl.. de-am înţeles eu bine.. Zic dar. Ripio.. Patima ţi-i aiureală. Nu-i om darul să nu-i placă. ducesă.Să mi-l profanezi ? ISABELA : Mărite. RIPIO : Zic Aiureală că-i şi boală Să iubeşti ca. Patul moale. . Să-i faci daruri deseori. străjeri ?. Avînd şi mereu în el. stăpîne. Denchisoare-i vorba. RIPIO : Şi n-aş fi tîmp de soi Nişte suferinţi prosteşti Indurînd. Şi departe-ntotdeauna. ISABELA (aparte) : Vina asta N-are dezvinovăţire. faţa către mine Ţi-o întoarce.. [15] DON PEDRO : Hai. cu noaptea-n cap. OCTAVIO : Cum ? Dar cu ce prilej ? La mine Zi-i să intre. asta ar fi Nuntă de spălătoreasă Sau lacheu ! RIPIO : Dar tot frumoasă ! O spălătoreasă. Insă dînsa te iubeşte ? OCTAVIO : De-asta te-ndoieşti ? Fireşte ! | [16] RIPIO : Te iubeşte şi-o iubeşti ? OCTAVIO : Da. al Spaniei ambasador. Că s-ar cere s-o adori. -. S-o supui voinţei tale . RIPIO : O. ' Vezi de ştie daru-acela Să-l primească Isabela.. Nici greşeala ce-ai făcut-o. cînd amîndoi Ne iubim ? Iar ea pe tine De nu te-ar iubi. fără pace Este somnul lui — şi cred Că se scoală să se joace. Amor doar e-un prunc — nu-i< place Lmi cearşaful de olandă. şi intră DUCELE O CT AV IO şi RIP IO.. Intră un S LU J ITO R. Dar cînd vă iubiţi la fel. Ziduri. Trupul stă de veghe-ntr-una. un pic.. Al onoarei nalt castel. ISABELA : Doamne. iacă. REGELE : Grea jignire Spatelui regesc adusă ! Fac dreptate. DON PEDRO : Are-orieum Conştiinţa nepătată Cel ce doarme-aşa uşor. . Ducele a fost ? ISABELA : Mărite.. Suferă. Cum fac pruncii toţi pe lume.. Altă piedică în cale Ai. nebun. Zbucium. slujitorul său. ' Mai cîrpeşte eîte-oleacă. ifmp nemernic. Ies..*€*■ ■4A^VKA-Î&. OCTAVIO : Excelenţă. RIPIO : Iubeşti. Rufele-şi întinde-afară. freacă. REGELE : Taci ! Nu speli prin limbuţie.. oricînd. deeît să te însori ? OCTAVIO : Prostule.. stăpîne. Treec-un prunc chiar şi prin ziduri ? Să o-nchideţi pe femeie Într-un turn înalt. ' i . Dar mai mic mi-o fi păcatul Dacă dueele-l îndreaptă. albul pled De hermină . Nu-i oricine : spală. RIPIO : Să mă ierţi : cred că. Vrei să-ţi spun ? OCTAVIO : Te ascult. slujitori. REGELE : Au lui Amor nici că-i pasă. don Pedro ! Şi pe duce-n mare taină Arestaţi-l ! Ori cuvîntul ■ Ori făgăduinţa lui Vreau să-l fac să le-mplinească. pedepsind-o Stînd cu spatele la dînsa. Nici jignirea ce-mi aduci. Cum ea-n trupul meu acum e. că. Te-ai sculat ! OCTAVIO : Din piept netihna Nu mi-o stinge nici odihna : Tot foc dragostea rămîne. Isabela mi-este-n gînd. Regele iese. creneluri. ştii. [17] Intră DON P E D RO T E N O R I O cu gărzile. ■ SLUJITORUL : A venit. ce favor ! Casa cînd mi-i onorată. vezi bine. OCTAVIO : Ce zici.

Că s-a bucurat de dînsa. Şi am vrut să-l dezarmez. hai. Dar în minte-acum. Mi se frînge inima Şi sînt ca o nevăstuică. nebun cu . ee stea M-a călăuzit prea bine. Ducele. cînd Nu ţi-o preţuiesc nicicînd. vina grea Ce la tine mă aduce. Drept e. Ca să fugă de crepuscul. să nu te pierzi cu firea : Să te arestez venii ! OCTAVIO : Pentru rege ? Care mi-i. cu toţi de faţă. Binele cînd picoteşte. îmboldit de gălăgie Şi-o văzu pe Isaibela-n Braţele unui zdrahon. Sînt al curţii-ambasadcr. O. înalte. Ce spui ?! Spun numai : Ce o lume-ntreagă ştie. marchize. fireşte. deodată. DON PEDRO : O.Ochii-o viaţă mi-ar sta treji. Dar. Ea mi-a spus. vai. durut. duce.. De şi-a amintit de mine ? DON PEDRO : Duce. OCTAVIO : Nu mă tem ca rea să fie . Tocmai pe la ceasul cînd Negrii uriaşi şi-aduhă. Cînd. Care mi-i învinuirea ? DON PEDRO : Ţi-o cunoşti mai bine..-i cu putinţă Isabela să mă-nşele ? Crunt afront iubirii melc ! Cum să cred în necredinţă ? O. Ce noroc. însă cred că dracul însuşi Se-ntrupase-n om în el.. Bănuială In piept nu ţi se răscoală. OCTAVIO : Mea îşi mai aduee-aminte. Stau şi-aştept încrezător. Cum ! S-a dovedit sperjură Dragostea-mi fără pereche ? Îmi vrea moartea ? Da. Siimt ce ochii au văzut Şi au auzit urechi. lung.. femeie !. Printre ulmii-aceia-nalţi Care stau cununi în jurul Capitelurilor mîndre Ale marelui palat. şi doresc fierbinte Pentru el să-mi pierd chiar viaţa. auzirăm Strigăt de femeie. Treaz e răul. Crezi că toate-s toane vechi . Taci acum. Arestînd-o pe ducesă. Ce concepe prin ureche. Port a regelui solie. Iată-ţi. Eu vorbeam cu-alteţa sa Despre trebi de stat. Inima-mi pe cine-nfruntă ? Isabela.. sefior. Ca să fete-apoi pe gură .. [19] Mă înveninezi cînd spui că S-a-ntîmplat aşa ceva . [18] OCTAVIO : DON PEDRO OCTAVIO Dacă regele de faţa 3 (Căci puternici antipozii Soarelui apururi sînt). Octavio. noaptea stînd Ou-n bărbat — şi în palat ! O. Dar veniţi — cu ce prilej ? DON PEDRO : Sînt al regelui trimis.. Lege cruntă A onoarei !. Corturile lor funeste. Mult prea mare e trădarea ! De-nşelată-i fu onoarea De ce taci ? Vorbeşte. Regele-a strigat să-l prindă Şi-am rămas doar eu cu oimul. Ce stirnea ecouri limpezi Pe sub sacrele tavane. însuşi regele se duse. cică.. Ajutoor ! — tot repetînd. Limpede e pentru toţi Isabela-n fel şi chip că. schimbat în colb şi fum. a fost pacostea. Căci. marchize.. Ca un soţ. El sări peste balcoane. Dar cu cerul se înfruntă Numai unul care este Monstruos sau uriaş. să nu te-nşeli cumva. Oare.. în cumplită-nvălmăşeală.

Aici. Eu rid >de toate. rămas bun ! Isabela ou-n bărbat. El. în surghiun. Către Spania m-oi duce. Şi sufletul. Cărora nopţi întregi Le dă mereu tîncoale. şi trupul. DON PEDRO : Duce. Puţin îngreunată De-un peştişor sărman. într-un prieten bun Doar lealitate mare. Păsările. De mii şi uniii de ori. . Singură cu norocul meu. [20] OCTAVIO : Inima mi-o simt datornică Să şi creadă-acest blestem . Şi-n palat ! O. duce. ". Dibaci în multe treburi. cu o undiţă în mină. OCTAVIO : Ah. Nu mai weau nimic să văd ! _ O. TISBEA : Tuturor tulpinilor De trandafir şi de iasomie. obeliscuri De paie mi-o-neunună.şi farmec. — Adevăr e tot ce-ţi spun. pescărită. unde soarele calcă Somnoroasele valuri. Furia mi se răscoală. sînt nebun ! Ies.. Aici. II Căci. Ba umblu cu năvodul Ce-n ochiurile-adînci Să prindă izbuteşte Tot ce în scoici se află. Duce — gărzile le-nşală. în noapte. . De nimic nu mă mai tem . îmi place chinul lui. Chiar femeia cea statornică Tot femeie-i — şi prăpăd. Peste ale lor Nebunatice temniţe. OCTAVIO : Să-mi alin cumplita soartă.. amorul Nu-i năpîrcă otrăvită. şl intră T I S B E A. Cînd toate cele. Tirană mă vreau. cumpănit în vorbe. Cum în glorie găseşti Mulţumiri dumnezeieşti . Ba umblu peste tot Ou undiţa subţire. înţelept eşti foarte . Apoi mă mai încîntă Cu dulce viers de fluier Şi triluri de ghitară . toate Prividdu-mă cu pizmă. mid. Pe care marea le sărută Cu valuri fugare Pe ţărmurile ei.-De cei piraţi sălbatici Pe coasta argintie. am fost jignit de moarte. Sînd feriteită.totul sînt ! DON PEDRO :în văzduh cum nu-s absente'. Căci în împărăţia Tirană de aice Stăpînă-i sînt lui Amor. Singură de dragoste văduvă. Le sînt dispreţ . / Cununi de măguliri în zori că o răsfaţă . Că^s surdă la suspine. chiar de sînt umilă Tu nu-mi dispreţuieşti Coliba . DON PEDRO : Ieşi pe a grădinii poartă. Anfriso. Nebune turturele. . 1 l-a-nzestrat cu graţii . Amor. Fug departe. Ca să fug de bănuială. La ce-mi promit — de stană. Ce-i uneori perle Şi alteori atomi Ai soarelui ce bolta Cerească daureşte . Dar mie nici că-mi pasă. cărui cerul. OCTAVIO : Un lung surghiun ! DON PEDRO : Gata fii atunoea. Căci taie ramuri verzi Din ulmi — şi-mi văd coliba. Sufleiu-mi în libertate Dasfătîndu-se . Cum lupte dulci purced Şuvoaiele prin stânci . Ca săţiosul fruct. El mi le-ntinereş'te . — . bolţile de paie. Sigură de mine umblu. Stă cinstea mea în paie. Ce de sărata mare E biciuit într-una .. ce dispreţu-mi rabdă. Se ceartă drăgăstoase. peştii-n mare. beznă şi Cum lumină-n fapt de zi. Eu unul n-am ales . El. Ţară scumpă. Gumimte-n al său zbucium O. Oricare ar fi vremea. Cu mina lui slăvită. Cum. Invăpăind safire 121] Ce se temeau de umbre. Din cîţi pescari mai scapă Prin focuri Tamragona -. prin nisipul mărunt. Cum. ■— ! [22] 0 sticlă-n paie pusă Să nu se spargă-n veci. Cată-ţi un mijloc mai bun Ca să scapi. — Cum se află-n tot ce moare Cele patru elemente . s-aud cum păsări De dragoste se tînguie. plăpîndă giruetă !. Şi sînt prin cuiburi berze. Aici. La rugăminţi cumplită.

.De iadul lui sînt mîndră. Ci. O cuşcă bună numai Pentru-un nebun acum. Fac pînzele o coadă Ca de frumos păun. Parcă au şi pierit. Domnu-n loc de-atîta apă Nu putea să facă vin ? Apa asta-i blestemată Peşti de nu ştii prinde-n ea . Mai scurmă încă valul. Amor. De adorare fuge. Cei doi ajung la ţărm. Dar mă lungesc cu vorba Furată-s de la treburi. Intră C AT AL INON. Anchise şi Eneeas ! Iar marea este Troia. însă Nu văd pe ţărm pe nimeni Să sară să-l ajute. brav despică.. Că-n floarea tinereţii Puţin norocul nu-i. De-astăzi chiar de ea mă leapăd. . în mreji le acestea Pe-a ta cînd n-o vezi. Nu pierde un prilej Cu anii-mi tineri Amor. afară Doar gabie lăsîndu-şi. Cellalt abia suflînd. Ce strigă că se-neacă. Pe apă mai pluteşte Izbindu-se de-o st'încă . Amîndoi sini leoarcă. ( ■■1 [23] Cînd îmi arăt dispreţul : Aşa i-i dat : să-i placă Doar unde nu-i dorit. Dar. vreau peştişorii Momeala să mi-o muşte. hei ! Pescarii mă privesc. Cît de rea e cea sărată ? Unde-i vreo făurărie. O.. S-a acufundat. E sminteală şi e chin Unde moartea coasa-şi scapă . Eu însă îl omor r *** C:* ■ \KAtU. Să-i strig pe toţi : Tirseo. Viu cel ce se-neca. CATALINON : Fire-ar. Mor toate după dînsul. ce îndrug. Dar de vin — chiar şi trezit ? Cîtă apă fu să-nghit ! Nu mai beau o veşnicie. Pe-o coaistă se înclină. Dar pompa ei. iată-l. De veselie moare. uite. Grozavă politeţe ! Pe umeri şi-l aburcă. Dea Domnul să m-audă ! Dar ca printr-un miracol. De-i alungat — trăieşte ! In vesela mea viaţă. Să mă-nec aproape ! Valurile-s prea sărate ! Bine-aici să-noate poate Cel ce are chef să scape . Bărbatul valul. Apa de băut de-i rea. Răsfăţul nelipsindu-mi. (Din culise se aude : Mă înec !) Un om l-aşteaptă pe-altul. Alfredo. Unde piloţii toţi Cu ochii ţintă stau. Doi oameni sar în valuri ! Vîrtejul cît n-o suge. ducîndu-l pe DON JU AN în braţe.. de seamă Nu-mi dau cum trece timpul ? Vreau undiţa în aer S^arunc . Anfriiso. de pe-o navă. mîndria.

[24] [25] Am s-o văd oa pe o iazmă . Te-ndeamnă niscai . Unde şi Alteţa-sa Ştiu că va popasul Cum îl cheamă ? : Don Juan.s-a serîntit .. . DON JUAN : în tine-s viu. aşa cred eu. Nu mai beau eu nici agheazmă. Ce suflu.-un pic ! DON JUAN : O. . In curând chiar. e mort cu-adevărat. Semănat-a şubrezi brazi ! Vie-i un blestem de hac Croitorului ce marea. Este cavalerul : fiul Şambelanului cel mare. Căci din infernul mării zbor în cerul -tău cel diafan. cavalere. ochii mei \j\ Revino-ţi. O croi. TISBEA (luînd în poală capul lui Don Juan) : Don Juan Tenorio ! Ce tînăr chipeş şi voinic. pălit de moarte . Mîna ta de rece nea. vezi. Şi. Strigă-i pe pescari ! : Taman Mă duceam. cum să zic.mi-se. spre-am fi pierzarea Printr-un astronomic ac ! Blestemat şi Iason fie ! Tifis fie blestemat ! Oh. mi se pare. multe simţi : Cînd eşti aşa. \ Ca zbucium şi-altora să dai ! Dar dacă-i marea zbucium greu Şi valurile de i-s crude. — In braţele unei femei. Don Juan Tenorio. Să mă scap pe mine. Ca. căci. ai. Că n-o văd — şi nici n-o capăt. Scăpat din zbuciumata mare. nu de bune. TISBEA : La colibă fugi — şi-i cheamă Pe pescari să vină-ncoace. fecioară ! Pe aici ? TISBEA : Pe unde crezi ? CATALINON : Şi pe altăundeva Mai putea. Şi cred că lunga-ţi cuvîntare Din mare o sorbişi. vai ţie ! Ce mă fac ? TISBEA : Ce te răpune ? Rob eşti şi tu soartei grele ! CATALINON : Pante am numai de rele. ţi-aş săruta duios. eşti gheaţă ! Oare Nu cumva ai şi murit ? Marea-i cea ce . Vrând turbarea să-i măsoare. Cum apa mării e sărată. ■ [26] TISBEA : CATALINON TISBEA : CATALINON TISBEA : CATALINON Fii pe pace. vasul scufundat mi-a fost. Lnaiii lăsat pe el să mcară ! TISBEA : Mai respiră ! CATALINON : O. Pescărită.. '>( Aveţi în faţă. [27] /^ TISBEA Doar printr-o literă. CATALINON : Şi-or să vină ? .. Biet Gatilinon.. din crunt omor Se schimbă marea-n dulcele amor. unde sînt ? TISBEA : Ei. De un puternic uragan. ţie stîndu-ţi la picioare. (* De poţi să vii fără suflare. La Sevilla — unde şi Cavalerul va să stea . Ah. Vai. îmi pare. pare-. cavalere. sefior. Să-mi aflu port şi adăpost ! Renasc în răsăritul tău Divin — şi nu mă tem de rău. Conte fi-va. de-n mare mor ! Fiori deloc nu mă mai trec Că s-ar putea să mă înec.ştreanguri ude Să mai vorbeşti. TISBEA : Ce ticălos ! CATALINON :O. In voirbe^ai pus destulă sare. iată. cilibiul. Bată-l Dumnezeu şi azi Pe acel ce-n larg de mare. Eu am aiurat. Cime-i dînisul ? Om de seamă.

O.. Toate Toate ce le ceri le-om face. "1 IA. -Ce arzi în foou-mi. numai pară. vîntul. —-. Venindu-mi plămădit din apă. Să pier în valuri reci. Munţii-nalţi şi depărtarea. dejje__Boma«Hî*iau mfiTft. să mă înece. Pe nisip căzu. Cînd te-ai mai gîndit. înfrîngînd furia mării.. pierduta răsuflare. plămădită din zăpadă. înfăţişarea ta mă arde. sefior. Ieri mi se păreau minciuni Vorbele-astea — şi-astăzi simt „Buzele-i că nu -mă mint ! Pescuiam. [28] DON JUAN : TISBEA : Ţi-e frig de clănţăneşti din dinţi. deie Domnul să nu minţi ! Un cal de mare-mi pari." Dar tot eşti numai. . [29] & . ca să-i uscam Aste minunate straie Şi apoi să-i ospătăm . l'Cum. Să mor — ci-oleacă mai cuminte.. Da. ■ • * >. Tristă şi dorind să scape. Chiar pe stânca asta. când O corabie ân undă Am văzut că se scufundă. DON JUAN : Mi-am redobândit prin tine | ' rDoar. Să ne chemi pe toţi încoace ? In coliba mea de paie Duceţi-l. Viteji. . tu. în culmea-ngrijorării. eşti fără seamăn. Am strigat. -[ O. Mila asta datorată. Să cutreiere pământul. uscat.^ Să-i (Spui celui ce te^adoră. ce-mi scapă Din trupu-i apa la picioare . Căci îi place tatei mult. Eşti tot o flacără-arzătoare. Ce-adesea peste ţărmuri trece. TISBEA : Este bine Şi stăpânul tău.Vi . 5 CORIDON : Dulce son ! Pentru toţi e-un bun prilej. haine. Porunoească-n astă oră Garofiiţa gurii tale. Un hidalgo. Tot ce n-ai găsit cu cale . f ANFRISO : TISBEA : CATALINON DON JUAN : CATALINON \ DON JUAN : CATALINON DON JUAN : CATALINON DON JUAN : CORIDON : ANFRISO : DON JUAN : TISBEA : DON JUAN : TISBEA : Dus de omul ăsta-n spate. în bună parte. Dar să mă ardă — niciodată ! Eşti soare tu. el ar fi dorit fierbinte.. Chiar ud cum eşti . După voi trimis-am. nebun doar după tine. Ca nu. marea-n unda-i argintată. % u> Intră C AT A LI NO N. vi II O. AN FRI SO şi C O R I D 6 N. TISBEA (aparte) : \ . : O. fată ! . ! glj. CATALINON : Vin cu toţii. * * Să învingă focul. se pare. poate. sfîrşit. Şi vrea chiar soarele să vadă. Putea. bunăoară. '. fată.N j\ Qîiiiâ0?' sPui lucruri multe foarte . Şi doi oameni înotând. fierbinţi. pescari... e drept. Iată-ne pe toţi deodată . Şi AnfriisO. Eşti tot de flăcări iuţi. deie Domnul să nu minţi ! O. Gere-i să brăzdeze marea. mort aproape . Eşti. foc pîrjolitor ! O. V CORIDON : Ce porunci ne dai ? TISBEA : Dragi prieteni ! Coridon • ■ .. Şi. — n-aţi auzit . prieteni buni.

: Cum. In schimb cedîndu-ţi ţie Villaverde Şi Almendral. De te-ntreabă cine sînt. mergi de-i cheamă Pe pescari — să vină-n lanţ Toţi. Neîntîrziat să iscălească totul ! Dar spune-mi. Pîinea şi cuţitu-n mînă Nouă or să ne rămînă. însuşi sînul Spaniolului pămînt. de bună seamă. Un jeţ ! M-ar încînta să te ascult. Mertola şi Herrera. Dar nainte ca să-şi piardă . Toro cere dînsul. Săgetat de suferinţi. Să le trimită încotro ? : Spre Goa. Tu. Tu hai şi taci. Haidem. : Din Cuenca. Şi crească-i slava ! Dar la ce-nţelegeri Ajuns-aţi împreună ? : Olivenza Şi Moro. Mort sînt după ea — şi basta. : Nu ostenesc nicicînd slujindu-ţi.. rege.. ascultă. Anfriso. REGELE: DON GONZALO REGELE: DON GONZALO REGELE: DON GONZALO REGELE: DON GONZALO REGELE: DON GONZALO REGELE: DON GONZALO Şi cum vi s-a-ncheiat solia. Intre Castilia şi Portugalia. O. Serpa. Mare Comendador ? : In Lisabona însumi Văzut-am cum Don Juan. Şi e frumoasă foarte Lisabona ? : Mai mare n-are Spania cetate .Psst. : Te ascult. cum a fost călătoria ? Eşti istovit şi împlinit-ai multe. sînt mort. Da. Naşte-mbelşugatul Tajo. Iar dacă porunceşti. Dar mergi ! Ursuz. cu danţ. Mai la miază-zi de dînsa. cu cîntece. Aşa zicea — dar cred că ţelul lui E mai uşor : Tangerul sau Ceuta. înfăţişa-voi Tot ce-am văzut : privelişti minunate Ori lucruri ce-s vestite-n lumea toată. Multe spui ! [30] DON JUAN : Tu multe-auzi ! TISBEA : Deie Domnul să nu minţi ! Intră don GO N ZALO DE U LLOA şi regele don AL FON SO DE CASTILIA. al ţării rege Şi vărul vostru. Mărească-i Domnul zelul şi ajute-l. treizeci de corăbii De luptă gata tocmai cerceta. Străbătînd o jumătate Din întinderile noastre [31] Şi în ocean se varsă Chiar pe ţărmurile sacre Ale-acestei vechi cetăţi. în ce fel ai să faci ? Ştiu eu cum. Vreau s-o am chiar noaptea asta. Spune-i că nu ştii. : Pe mine Mă înveţi ce se cuvine ! • După ea mă dau în vînt .

Stă Belenul. Se numesc gospodării. caravele. îneît cei REGELE Care de pe ţărm le văd. unde Sînt călugăriţe şi Laice surori mai multe De o mie două sute. Ce se cheamă del Rucio. Incît regele mi-a spus. Căci. Unde-atîtea bogăţii Afli. Mii şi mii. Armele cetăţii sînt Cerualbastru. cu orz şi grîu De prin Anglia şi Franţa. Au o stradă ce se cheamă Rua Nova — Strada Nouă. Este faptul că din însăşi A castelului incintă.Apele-i vestitul nume. Case nobile. Căci s-a-ntins oraşul unde Marea s-a retras în matcă. Unde rege e Neptun. Regi catolici şi creştini. oraşul are Chiar în centru-o mare piaţă. Sînt treizeci de mii de case. cum şi după Leul ce o străjuieşte . însă. privite de departe. blazoane. prin Betica. E zidirea lui Ulise .-n deosebi. Căci al regelui palat. ce-o-ncunună Trei coline minunate. Unde chiar cu ochii mei Şase sute şi treizeci De chilii văzut-am. Şi regine-şi au acolo Veşnicele lor sălaşe. nu departe. Străjuiesc. Sărutat de rîul Tajo. care. străzi pavate. Mii. Pe la noi. însă. Edificii. Saetii vezi şi galere. Spun că-s nalte pîn-la stele. Doar cu baniţa-i măsoară. Lisabona are-o mie Una sută şi treizeci De frumoase vile. în imensu-i arsenal Are nave fără număr. încît de pe pămînt. de prin Orient. Cele de război fiind Uriaşe. biserici. cum şi In dreptatea-i neştirbită. corăbii. Astăzi. Arme şi scripturi. Ce l-ar ului pe-Apeles Dac-ar sta să le picteze . Şi la nici măcar o leghe De cetatea cea semeaţă. Cale de vreo şase leghe. [32] ' Atîrnînd din nalta boltă In nemărginirea cărei. corăbii vin. mănăstirea Sfîntului. Aşezată minunat. El alcătuieşte-un port. O cetate mare-ţi pare. Toate cu alei de plopi Şi grădini . . se-află-n mijloc Valea mîndră. Neputîndu-şi număra Banii mult prea mulţi ce-i are. Dar zidirea nensemnată Dinspre-Alcântara apoi Se întinde-o leghe bună Pînă către mănăstirea Din Jabregas. Şi-s puternice. dinspre apus. asta îi ajunge : de la dînsul Numele îşi ia cetatea. Intre două culmi de munte.-avea nisipul De al mării val scăldat. Careacum un veac şi. Unde vin de pretutindeni Bărci. Ţi-aş mai spune. Cel mai mult din toate astea. [33] Chiar mai bine. Pentru măreţie. Două fortăreţe portul : Cascaes şi San Gian . Dintre care unul este Mănăstirea Odivelas. peste care Rănile-s închipuite Lui Don Alfonso Enriquez Date-n cruntă bătălie De Cerescul împărat. Lucrul care-l laud. In cetatea unde-şi are Portugalia palatul Regelui. de la piaţă Pînă la al mării ţărm. Care pre latina limbă Cheamă-se Ulisabona . Şi-n Misericordia Cave malul il cinsteşte. Ce şi Spania-ar cinsti-o. ce se cunoaşte După piatră. Par nişte ciorchini de perle. Marea intră pînă-n poarta A vreo şaizeci de sălaşe. Zece Rome încifrate Vezi în mănăstiri. De aice. cum n-afli Altele-n întreaga lume. poate. Că un negustor de-acolo. Invăţînd măcar s-o aibă.

cu care S-a-ntrecut în daruri firea. Povestindu-ţi doar o parte Despre-acest bogat oraş. peste-o mie. Căci ar însemna să număr Stelele roind pe boltă. peştii prinşi în năvod la poarta lor. Să nu-ţi ostenesc urechea. încărcate cu de toate . mă rog frumos. Insă cine este soţul ? Chiar de nu-i acum în ţară. Vrei Să-ţi faci cheful cu Tisbea ? Să seduc oricînd femeia Este vechiu-mi obicei.. Soiuri de gustoase fructe.Cum vecinii noştri văd. Să-ţi mai spun se cere cum Vin în fiecare seară. de îndată.. Pun mai mult preţ. Pentru dînsa mă-nvoiesc . Ai fii ? [34] [35] DON GONZALO REGELE: DON GONZALO: REGELE : . şi intră DON JUAN NORIOşiCATALION. Majestate. Aş dori S-o căsătoresc eu însumi. Să fugim. rege . Negrăită frumuseţe Dăruindu-i./ DON GONZALO: REGELE: DON JUAN : CATALINON : DON JUAN : CATALINON : DON JUAN : Mărite. una sută Şi treizeci de mii de oameni I-s locuitori cetăţii Ce mai are şi un rege Care miinile-ţi sărută . Bărci la ţărmu-i. Don Gonzalo. Eu aş încheia aici. Catalinon Sînt — şi nu Canalion j Om de bine-s eu. Stînd la masă. Ies. Fie-ntr-un ceasiBuîTT te-ntoarce. TE- Ce-mi baţi capul veşnic. Dacă e întors pe dos. Sau intrînd pe poartă după Ce-au trecut prin ochiul plasei. Nea din Sierra de Estrella. Vestea bună. Voia ta e sfîntă.. pricepe ! Nu am chef. Pregăteşte aste iepe ! Cît pescarii zarvă mare Face-vor. ulei şi lemne. Pe descrierea făcută. Dar mă ostenesc zadarnic.. cînd . O voi duce Dofîei Ana. Oamenii strigîndu-şi marfa. vin. Să se spună : „El a fost !" Numele mi-i cam anost. cu răspunsul. Ce pe capete-i purtată Şi vîndută-apoi pe străzi. ne-or fi scăpare Doar picioarele sirepe Din încurcătură. ■ Pregăteşte aste iepe. Am o fată doar. Don Gonzalo. Decît aş fi pus pe faptul De a fi văzut cetatea însumi eu. Aduc mărfuri hărăzite Zilnicului trai uman : Pîine. Din Sevilla-i — şi se cheamă Don Juan Tenorio.

Usindră. eu Ţi-aş fi tare credincioasă . zău. văpaie ! Ne va fi-un culcuş de paie Patul nunţii — in colibă. Nu te cred. Te prefaci — o ştiu prea bine. DON JUAN : Nu mai pot s-aştept o clipă ! TISBEA : Potoleşte-te. DON JUANf: Mi-aflu fericirea-n tine ! [38] \ TISBEA : Dragostea de mi-i trădată. şi intră CORDON. Sclav să-ţi fiu îmi e dorinţa : Iată-mi mîna şi credinţa. mereu. Nu mă vreau altfel — şi nuNu mă vreau Canalion. DON JUAN : M-ascund acum. Tu mi-ai fi stăpîn în casă. CORIDON : Iată Şi coliba ei. | Dumnezeu o să te bată. C1N T ĂR EŢ I. o. Dacă-s viu în tine eu. e-hei. grămadă ! Singur singurel să vadă Oaspele ograda-aceea. C-o să-ţi pun inelu-n deget. că n-am pricină . să-ţi arat pe unde.. Potrivind prin dreaptă lege Pînze cu mătăsării. TISBEA : DON JUAN: TISBEA : DON JUAN : ^TISBEA : DON JUAN: -TISBEA : DON JUAN: Mie însămi mi-s străină Cît timp nu eşti lîngă mine. Ospeţia ta deplină ! DON JUAN : Cu-a Cartaginei regină N-a făcut la fel Enea ? CATALINON : Moartea. veniţi. amorul este rege. ■ Dar bărbaţii-s trădătorii DON JUAN :S Cu putinţă-i să-mi ignori i Chinul ? Azi cu lungul păr \ Sufletul mi-l legi. Sufletul mi-ai alina. Tu eşti.. chemaţi-o pe Tisbea ! Voi. DON JUAN : Mort după Tisbea sînt ! CATALINON : E plătită greu. fără preget. DON JUAN\: Ei. Prin cuvîntul tău. cum ? TISBEA : j Vino. Ciumă eşti pentru femei. Vai şi-amar de cel ce intră Salamandră-n focul său ! Dar fără Tisbea jocul Nu-l putem porni. BELISA : îndată S-o chemăm aicea. DON JUAN (aparte): Las' pe mine ! Las' pe mine ! Ies. Sînt a ta. Vine ! Iat-o ! Vai de ea ! DON JUAN : Iepele le pregăteşte. CATALINON : Răsplătită eşti regeşte Pentru omenia ta 1 Iese CATALINON şi intră TISBEA.-ntr-adevăr. BELISA : Dar locul .. Credincios slujindu-ţi ţie . mă jur Soţul ei că am să fiu ! TISBEA : ^ Ţine însă minte bine / | Ca există Dumnezeu şi moarte ! DON JUAN 4 (aparte) : ţ Las' pe mine ! Las' pe mine ! : Cît mă lasă Dumnezeu. oare-i teama ta ? De pedeapsa şi năpasta Dragostei mă tem mereu . care de viu Mă ucideţi ! O. ţi se cuvine Pentru-atîtea fapte rele Şi-nşelătorii mişele ! DON JUAN : Las' pe mine ! Las' pe mine ! Chiar că eşti Catalinon ! CATALINON : Cînd e vorba de sedus. TISBEA : * O. Tisbea. flăcăi. Tu-ntre trestii te ascunde Pîn-atunci. De sînt aici. Dar pe unde intru.. Dar de ce ? De m-ai iubi. Eu TISBEA : te-aş crede. ANFRISO. şi ? O. mai rău ! O. Jur că o să-mi fii soţie. TISBEA : \ Nu-s de neam..Firea-mi ştii ? CATALINON : Ţi-o ştiu.. I Gata sînt în clipa asta / [36] [37] Să-mi dau viaţa. Ce-aştepţi. ANFRISO : Nu-i nimic mai crud. BELISA. Tisbea. DON JUAN : Ochi frumoşi. TISBEA : ' Darnică-n răsplată-s eu. CORIDON : Hei.

S-ar putea acum să-şi cate O năpastă şi mai mare. sufletul îmi arde ! îndurare ! Ah. După dînsa să ne ţinem \ Toţi. I Ea a prins în plasă Inimi omeneşti. JBiata mea căsuţă-i altă jTroia mistuită-n flăcări. .. Ce mie-mi este frate : l-au găsit.. pradă deznădejdii. Cum îşi poate-afla sub soare Gelozia-mpătimată ? Pescarii cîntă: Fata a ieşit să pescuiască. unealtă a necinstei Şi a mîrşăviei mele ! Cuib sălbatic de tîlhari ! Adăpost năpastei crunte ! Oaspe crud şi mincinos Ce cu cinstea pîngărită Laşi în urmă o femeie ! Nor ţîşnit din valul mării.. chiar de-o fi să scape. sufletul îmi arde ! îndurare ! TISBEA iese. Răzbunîndu-mă pe mint. Pizmuiţi atît de noi ? ANFRISO : Toţi o ştim doar pizmui. Şi mi-a pîngărit şi cinstea ! Şi-a făcut cu mine pofta ! Şi cruzimii lui eu însămi Aripi datui-am. Ah. Şi mi-a pîngărit el patul._ ~y TISBEA ANFRISO CORIDON TISBEA : Iepe ce de mine-au fost îngrijite şi crescute ! Urmăriţi-l.Ăsta-i mult mai bun. Amor vrea S-ardă bietele colibe ! Foc. <" Dar. : Uite-aşa sfîrşesc trufaşii ! Prin încredere şi prin Nebunie uite-o astăzi Ce-a ajuns ! (din culise): Ah ! Foc ! Foc ! Foc ! : Doamne. Tisbea ! Foc. > [39] TISBEA Intră TISBEA. REGELE : Cum ? Ce-mi spuneai ? DON DIEGO : Doar adevărul. flăcăi ! Foc ! Apă ! Apă ! Amor. Tu. de cînd lipsesc cetăţi Precum Troia. Trimisă de ambasadorul tău. CORIDON : O fi Ocupată cu cei doi. se aruncă-n valuri ! : Stai. căci mi-s ochii Potopiţi de-atîta apă. ceruri. căci. căci pe ele Vrea să scape de-a-n călare ! însă nu-i nimic. alături De o frumoasă doamnă de la curte. Pe nerecunoscătoare Jur că o voi răzbuna. La măritul nostru rege Eu voi cere răzbunare ! Foc.. în loc să prindă peşti. prieteni. Ajutor ! In flăcări ard ! Mi se face scrum coliba ! Bateţi clopotu-ntr-o dungă. D 1 EGO cu barbă. flăcăi ! Foc ! Apă ! Apă ! Amor.. flăcăi ! Ah ! Apă ! Apă ! Amor. . Cavalerul m-a-nşelat. oare. Chiar în salonul regelui. : Urmăriţi-l Pe mîrşavul cavaler. prin două CORIDON ANFRISO CORIDON __. sufletul îmi arde ! fîndurare ! Sînt femeia Ce de toţi bărbaţii joc îşi bătea ! Şi toate cele Ce-şi bat joc de ei ajung Doar bătaia lor de joc.. Sufletul să mi-l înece ! Foc. O. Doamne. . BELISA : Dar cin taţi pînă se-arată. O. flăcăi ! Foc ! Apă ! Apă ! Amor. credinţă juruindu-mi Şi jurînd că-mi va fi soţ. sufletul îmi arde ! Indurare ! Indurare ! [40] o H d Intră regele DON ALONSO şi DON TEN O R I O. De caz sînt sigur prin scrisoarea asta. : Vai de-acela care tace Şi îndură ! Insă. opreşte-te. chiar dacă Fuge. Să jucăm ! ANFRISO (aparte) : Dar tihnă. colibă.

REGELE : E limpede că ştie de sminteala Lui Don Juan şi. duce. Tenorio .-mpins de răzbunare. DON DIEGO : Mărite rege. RIPIO : Cum a fost ? [47] OCTAVIO : M-am descărcat De cumplitul meu necaz . dinadins. Te rog acest duel să nu-l îngădui. dacă vin. In mîna ta eroică mi-i viaţa. E Don Gonzalo de Ulloa Mare Comendador de Calatrava. Şi zice că e Ducele Octavio. multe poate dreapta cumpănire Şi. pe veci. rege.. Ies REGELE şi DON DIEGO.. haina — Şi-un cavaler pentru-asta poartă vina. REGELE : Octavio. \ Chiar noaptea asta plece la Lebrija\ Doar meritelor bunului său tată Pentru aceasta mulţumindu-i.REGELE : Şi ce rang are preafrumoasa doamnă ? DON DIEGO : O. cine poate Să-ţi răsplătească darurile toate ? REGELE: DON DIEGO Intră ducele O C T AV I O. REGELE : Cum ? Ducele Octavio ? SLUJITORUL : Da. Căci săvîrşit-a fapte năzdrăvane. şi intră RIPIO.. Vin să-ţi sărut augusta talpă eu. REGELE : Ce îndrăzneală ! Şi unde se-află-acum ? DON DIEGO : Alteţei-Tale Eu adevărul nu pot să-i ascund : Azi noapte în Sevilla a intrat Şi-i întovărăşit de-un slujitor. o femeie m-a-nşelat. tu rămîi Al unsprezecelea şi cel dintîi. REGELE : Ştii cît te preţuiesc. OCTAVIO : O. Şi va face cum va face Pe-al meu rege să-l împace. Minune-ntre minuni privirii mele Şi soare printre-ale Sevillei stele. şi nu ştiu Cum pot să-ndrept acum greşeala. E-un înger Isabela ? Credem slută Că e pe lingă cea aici crescută. fiica ° Unui asemenea ilustru tată. [46] In faţa ta. de-ţi voi plăcea un pic. [45] Lui Don Gonzalo de Ulloa noi ? Şi fără a greşi ? Pe Don Juan L-am însurat cu fiica lui. consoarta ! OCTAVIO : Pornind la drum. rege. ca rege. nevinovat fiind. D^j. încă. De tineri. are Comendadorul o frumoasă fiică. încît zic Că. dacă este cu putinţă. T3a. Va cere să-i îngădui să-l provoace Pe-acesta la duel. Dar ce-i vom spune. din mîinile divine Şi cu-o soaţă m-oi alege . Căci însăşi viaţa mea e viaţa unui Fiu neascultător. ce. văzut şi-nvins. Şi-o soţie mult mai bună Ţi-om da-n Sevilla. Generosul i se zice . Da. mărite. OCTAVIO : Fug de crudul chin. pe fantele rapace Apoi cu Isabela însurîndu-l. dar. ştim că eşti nevinovat. Aşa că-l voi înştiinţa pe rege De acest caz. REGELE : Ducesă ! DON DIEGO : Cel puţin.tuLia4-a4-«w£letuLui meu . REGELE : ^ ' Un pic uita-va neplăcerea dacă-l Voi face Mare Majordom Regal. ce. REGELE : Ştim. DON DIEGO : Doamne. SLUJITORUL : Un cavaler tocmai sosit-a. înţeleg : onoarea ta de tată. printre-atîţi Alfonso. l DON DIEGO : Şi unde. Vai. tînăr încă. numit e. REGELE : Să-l ospătaţi pe duce — şi nimic Să nu-i lipsească. Doamne. Intră un S LU J I TO R. O. duce. ea. In acest fel îi voi aduce tihna Şi ducelui Octavio. Pe Don Juan îndaJJLgxilaţi-l. Bogată-n zestre şi virtute. Să intre ducele ! O. totuşi. Prin voia-i şi iertarea-i dimpreună. bravul Hector din Sevilla . oare. Deci o soaţă de pe-aici ? Din Sevilla ? OCTAVIO : Cu lipici . dacă-mi este-ngăduît"? \ REGELE : Afară din Sevilla deocamdată. Cred că timpul mi-a fost azi Bine întrebuinţat. Doamne. e ducesa Isabela. Caesar m-a cinstit pe mine f Ca pe-alt Caesar. Ştiam că fericită-mi va fi soarta. Viteaz.şi zvăpăiat. Don Diego. OCTAVIO : Cel ce-ţi trece poarta E copleşit de daruri. neapărat. Doamne.. Tu porunceşte-mi doar să fac ce este Spre binele acestei doamne. venind ' de la drum.raji. duce. RIP1O : Nu degeaba lui. l Am venit. | Mai suferă. surghiunit şi peregrin. Mult mai uşor îmi pare drumul greu. Să-ţi fie. Dar. Frică Trezeşte-n mauri el — şi fiecare De frică-n slăvi pe dînsul îl ridică. Vom scrie regelui să te repună In drepturi — chiar dacă ţi-a dăunat Plecarea.

duce ! [48] [49] CATALINON RIPIO : CATx\LINON Şi foloase v-aş aduce Eu. şi intră MARCHIZUL DE LA MOŢA. Intră DON JUANşiCATALINON. Să-i mai pice vreo femeie. Şi Ines ? i^f-ui} chip de mort.. vrednic mă socot De favorurile-aceste ! (aparte) ■. Neapolele n-are seamăn ! Poţi să-l părăseşti cîndva Doar pentru Sevilla mea. unde Sub o mantie se-ascunde De vreun ochi iscoditor ? Mulţumirea chinu-acela Mi-l alină. OCTAVIO : Ferice ceas ! Dau de un prieten bun In Sevilla ! DON JUAN : Scumpe duce.. Don Juan. Vreme nici de-un bun rămas N-am avut. Pe meleag napolitan. Zău. In zadar cuvinte caut Ca îndeajuns s-o laud .-anume. Voia lui fiindu-mi lege. Bun prieten... Că-i cu dînsa frate geamăn. MOŢA : DON JUAN : CATALINON C* V DON JUAN: MOŢA : DON JUAN : MOŢA : DON JUAN : MOŢA : DON JUAN : MOŢA : Ies O C TAV IO şi RIPIO. E. lui Don Juan) : Stai. Eu din Neapole-am plecat. care E un mîndru tabernacul. în rest. Căci îi plac aşa. hidalgo-n lege. DON JUAN : Mă bucur De prietenia-ţi. strălucitor. Pregătită-i să se ducă. Ci aş rîde de minune.. fercheşi şi magnifici. străvechiul port. însă. Dacă nu-n Sevilla. CeasnrBuîTăîci te-aduce. amice. OCTAVIO : Braţu-mi. Poţi să te încrezi în el..Sînt femeile.. dacă e crud cu ele. Soare pur. Să verifici ! Că-s drăcoase. Şi-acele Doamne de pe-atunci ? Pe ducă. în Sevilla stînd. n-aş crede. cum să spun. Să forţez oleacă nota Politeţii sînt silit. +■ ? Dacă nu e rost ca peste Altă fată iar să pice. n-am ce zice ! De o zi întreagă-l caut ! Sufăr că-i absent ! Precaut. duce. Ştii să te prejaetpfeeşle ! (aparte)": Laudă-l şi-l linguşeşte După ce i-ai pus un corn ! DON JUAN (ducelui) : Prea devreme rechemat Nevoind să fiu de rege. CATALINON (aparte) : Poate de la tine. In Sevilla. Căci. Nu găsesc nici un cuvlnt. El se-ascunde-şi-i aice ! Drace. Chipeşi. (spre Octavio) S'uga voastră ! (spre Ripio) Şi ortacul ! Unde te-aflu. Cine vine-aşa grăbit ? DON JUAN : A. In Vejel. Aici nu doar tineri cresc. frăţioare ? In Los Pajarillos. în fel de fel de lucruri. OCTAVIO : Asta dacă mi s-ar spune. Marchizul de la Moţa. senor ! Vezi pe-acel Săgetător Ce-o pierdu pe Isabela ? Mai degrabă Capricorn. încît. Mi se îmglingşie-iuiga : Cîa să-ţi fiu în toate sluga. spada or să-ţi steie Sprijin orişiunde-n lume.. CATALINON DON JUAN : CATALINON (aparte. Prin Sevilla ce se drege ? Curtea s-a mutat. Sau femei de orice fel. te uimesc . E un loc grozav de trai Pentru fosta mare doamnă ! Timpul spre .

DON JUAN : Are haz. DON JUAN : Prospătură mai cu streche ' Pe la Cantarranas naşte ? MOŢA : Multe. Crezi ? S-a spînit — însă speranţa I-a rămas : cînd velha-i zic Portughezii. Şi terenul.? MOŢA : Ti se face rău s-o vezi. şi. mult prea multe broaşte ! DON JUAN : Şi surori le-pereche ? —~ MOŢA : Vii. Parcă mai mult ca-nainte : Ieri mi-a aruncat un dinte. Astă noapte. şi nouă. Şi maica din Tolu. sprîncene. nu ? DON JUAN : Tot pe păstrăvi ? MOŢA : Ba acu' Ţi se vinde pe plătici... DON JUAN : Julia ? MOŢA : '----"Cu fardul. Sic ! Teodora ? MOŢA : Mă omori ! Astă vară a scăpat De sfrenţie. Hai ce-a fost ! Noaptea asta. DON JUAN : Prilejul bun Nu-l scăpa ! Te-aştept! MOŢA : Revin ! CATALINON (slujitorului) : Don Rotund... La Vejel se duce. pat mă simt mai bine . DON JUAN : Cum ? Ea nu-ţi răspunde ? MOŢA : Nici N-ai habar cît mă stimează ! DON JUAN : Cine-i ? MOŢA : Vara mea. DON JUAN : De vază ? MOŢA : Da — şi-i de curînd pe-aici. Regele i-a dat un mire Despre care n-am de ştire ! Nu te place ea ? îmi scrie. cum să spun.. căci cu ea S-a-ntrecut în daruri Firea. Intru. Merg şi eu . Ia-o iute de soţie. DON JUAN : Unde-a fost ? MOŢA : O.. DON JUAN : Bună-i de spălătoreasă ! Chiulul ? MOŢA : Uneia i-am tras Cu Don Pedro de Esquinel.. cică. dona Ana De Ulloa fu să-şi vadă Tatăl într-o ambasadă. DON JUAN : Şi-are farmec ! MOŢA : Nicăirea Mai frumoasă n-ai afla Pe-astă lume. trupa ? MOŢA : 1 Toate N-or să moară fără mine . DON JUAN : Zgripţuroaica ! Le-o făcu ! Cea mai mare cum arată ? MOŢA : Are-un fante fără-un sfanţ.. DON JUAN : Şi-asta-nseamnă Pe la ei bătrînă. De la maica Celestina Ea le-a învăţat doctrina..surghiun o-ndeamnă. am şi eu două / Cuibuleţe mai de soi.-i rost De-alte două. DON JUAN : Trebuie s-o văd şi eu ! [52] MOŢA : DON JUAN : MOŢA : DON JUAN : MOŢA : Ai vedea o frumuseţe Care poate să răsfeţe Ochii regelui. belă doamnă Ea se crede..... în lanţ ? MOŢA : E o sfîntă-adevărată ! DON JUAN : Şi cealaltă ? V f MOŢA : Stors te lasă ! Nu pierde-un prilej mai bun : Stoarce tot. DON JUAN : Vai. O să moară ! Şi Constanţa.. învelit în flori cu rouă. DON JUAN : Unde ? MOŢA : Păi. Zici Cea din Candilejo. <~~~—"—" Simţjn ce-o să mi te vîre Marele seducător ! DON JUAN : Preaferice eşti ! Dă-i zor ! MOŢA : Cea din urmă hotărîre I-o aştept. DON JUAN : Ce păcat ! MOŢA : A fost gîrlă de sudori ! Fragedă-i acum. Unde pentru amîndoi S-au păstrat şi două ouă. Vreau ceva ce nu se poate. mereu. Pătrat. în Lisabona. DON JUAN : Posturi ţine. amin ! Adios ! SLUJITORUL : La fel îţi spun ! . N-are păr.-aşa.

O. O mantie de culoare. Pe la unsprezece. serior. prin ea-mi alinţi năpasta Grea a grijurilor mele. Să asculte şi să facă. drace ! Nu mai sînt în piaţă. degrabă. Căci o farsă mai parşivă Ni s-o-ntoarce împotrivă. Dacă vrei cîştig în joc. DON JUAN : Rob Noaptea asta-mi eşti ! CATALINON : Blestem ! De-altă farsă rea mă tem ! DON JUAN : Şi ce farsă ! CATALINON : Nu aprob ! Zău c-o s-o păţim. . . Urmăreşte-l pe marchiz. [53] \ FEMEIA : Iese. mulţi mă cheamă Marele Seducător : t Marea mea plăcere este ^ Y \ Fete să seduc. să-l sărut ! DON JUAN : Nu sînt vara ta. veniţi încoace . oricînd. Chiar c-un stareţ mă măsor : De mi-i porunci să tacă Sau să-l siluiesc oleacă. doamne. Şi iubirea care moare.. Dar drept semn. Vai. dar e deschis. MOŢA : Ce zici ? DON JUAN : Că printre zăbrele Mi s-a dat hîrtia asta. Frumos ! Şi-i al ei ■— căci iscăleşte Dona Ana . ' ] tPîngărind onoarea lor. rîd ! O s-o am prin rapt viclean. pe loc. în el Tihna unei doamne zace. Am colea un bileţel . doar prin tine Iarăşi sper — şi-s renăscut.. Pierzi din greu. ( Iar tu~mi dai sărutul mie ? MOŢA : Scos din minţi sînt de plăcere ! ( Soare sfînt. cît ! O. DON JUAN : Glasul a pierit !. prinţ r -un grilaj.. iubitul meu ! Noaptea asta chinul greu Vei cunoaşte. Sau un ditai elefant. ei. vă las.. la mine-n poartă.. Prin grilajul ăsta des . în orice caz ! DON JUAN : Slugii i se cere-un dar : Gînduri proprii să nu coacă. iubirea-mi înfocată De o preţuieşti nespus . Mai există şi-un consemn : Trebuie să porţi. Catalinon iese. Intră C AT AL I N O N. 'Chiar am să-l deschid. senor. Ce-n palat s-a şi închis. După voceam înţeles Că mi-l dete o femeie. )( \ Slujba-i joc — şi-n joc te frigi . Ca să-mi cadă-n palmă mie ! I L-o fi scris. [55] DON JUAN : A doua oară Fulgii ai să vezi că-ţi zboară. Fă orice. Cică. Tu. A lui Moţa preafrumoasă . amici Fost-am. Marchizul ! Vine ! CATALINON : Cum.. Nici n-am să crîcnesc. pe-acasă. DON JUAN : Uite-mi-l predicator ! Pe obraznic ! CATALINON : Pe viteaz Judecata-l face. adio ! Biet amant ! Şi-alţii pierd aşa riscant ? De pe-acum de farsă. (la unsprezece Vei putea pe poartă trece). Dă-mi obrazul.Marchizul şi slujitorul lui ies. Ţi se dăruieşte ţie. E pentru marchiz . Pentru Lenorilla. DON JUAN : Bine. Prin Sevilla. Vorbeşte o FEMEIE. şi speranţa.-n miez de noapte clanţa S-o apeşi. în taină mă mărită ! Nu mă pot împotrivi. Aici N-o fi vreo vrăjitorie ? Cu biletu-n mînă sînt. vezi bine ! /■ Ea pe tine doar te cere. Siluitul va fi el ? Intră MARCHIZUL DE LA MOŢA. Scump prieten. DON JUAN : Am.-un bileţel. neveste.. Nu-n zadar pe-aici. Fie ! Dar de-i altă viclenie ? Asta. drept semn. zău..V CATALINON : Vei plăti. glăsuieşte : Tatăl meu necredincios.. [54] Cred în tine. cu tine îndrăznesc Tigrul chiar să-l siluiesc. Nici nu ştiu de pot trăi. De faci multe. ce chiar acum Cineva fu să mi-l deie. A venit pe-aripi de vînt. . O. Căci sînt morţii hărăzită. senor străin. De-i adevărat ce-ai spus. şi em rămas. doar. CATALINON : Gata ! Tîlcu-i sacrosanct ! De-azi. Cu acest prilej arată. poartă O mantie de culoare. DON JUAN : Aş ! Teama-l face pe cel laş. să rîd mă face ! Ah. MOŢA : O. Că-ţi vei împlini speranţa Dragostei înălţătoare.. CATALINON : Iar de faci şi nu taci mîlc. CATALINON : Vine-acuşi marchizul.-o să i-l dau . mult clştigi. clanţa S-o apeşi. să nu-ţi încetini ) Mersul ■— ci grăbeşte-l foarte ! v. marchize. FEMEIA : Psst ! Hei ! Cine-i ? DON JUAN : Cine-ntreabă ? FEMEIA : Psst ! Fiţi bun. Dulce gaj. DON JUAN : Singuri sîntem. DON JUAN : Taci. De nu-mi prinzi întîiul tîlc. Fără a crîcni măcar. de bună seamă. Precum ducelui acela I-o răpii pe Isabela Pe meleag napolitan.

. Orice fată cînd. (aparte) : Dar de-ai şti şi de-ntîrnplarea Cu sărmana pescărită.. Nendurat e Domnul foarte . ■. Eu. afară. cuvinte ! \ [56] [57] DON JUAN: DON DIEGO DON JUAN : DON DIEGO : Să fii inimă sperjură C-un prieten ? Şi-n palat ? Deie-ţi Domnul nendurat O pedeapsă pe măsură. ca şi-nainte. Lăutarii cîntă : Cel ce la un bine speră. Insă. Nu mai arde. mai smintite fapte. Căci de tine s-ar feri. ce porunciţi. Intră MARCHIZ UL.DON JUAN : Asfinţeşte. De un om. Nici în moarte ? Las'pe mine 1 Pîn-acolo-i lungă cale ! Scurtă va să ţi se pară ! De-i voi face. pe plac. Dar ştiută e de rege . Iese. Ce-ai mai suferi. ". Chiar de încă ţi se pare Că se-ndură Dumnezeu. dulce dor./■■ Hm. să ţi-o spun. Hai după marchiz. Fiul meu oare să fie " însăşi cruntă moartea mea ? DON JUAN : O.. Vreau să uit cit eşti de rău. Sînt nebun ! DON JUAN (aparte) : Se şi cunoaşte ! La al nopţii miez te-or paşte. Gravă-i fapta. nu eşti cu mine-a vară i . Cînd s-ar da în ţară sfară. Toboşarul ar rosti : „Toţi ferească-se. s-a-nnoptat. DON DIEGO : Don Juan. f CATALINON DON DIEGO însă. O. Calea lungă se va face ? . CATALINON : E tatăl tău ! DON JUAN : Ah. DON JUAN : A! MOŢA : Bardul îmi grăieşte parcă ! Cine-i ? DON JUAN : Să ghiceşti încearcă ! MOŢA : Don Juan ? DON JUAN : Marchizul ? . lf Pe cît speră şi disperă DON JUAN : Asta ce-i ? CATALINON : Muziqa. MOŢA : Haidem de aici. Nu te iartă nici în moarte. cît ducele se simte Greu jignit. după lege . Şi să ne gătim de noapte. N-aflu... de ce mă iei aşa ? DON DIEGO : Pentru mnrpa-ţi nphiini» Regele poruncă-mi lasă Săje^hmj_jde_grin_£etate. J i ă. cu LĂUTARI. în ţinută de seară. Indignat cît nu se poate De o faptă ticăloasă. sefior ? DON DIEGO : Mi te vreau ascultător . bunăoară. uite. prieteni. în Lebrija te trimite Pentru marile-ţi păcate.''". pedeapsa tan ' Grija Domnului rămîne.. Pentru un tîlhar de viţă E uşoară condamnarea. Şi cît Isabela pace N-o să-şi afle după toate Relele pricinuite. anume. CATALINON : Cît a fost de-nduioşat ! / DON JUAN : fPlînge prefăcut şi el! \ 1 Toţi bătrînii fac la fel. Seducătorul Spaniei — cuceritorul ' De femei !" DON JUAN : Mi-ai dat un nume !. Te pîndeşte braţu-i greu Pentru-atîta profanare. plimbîndu-se pe scenă. Judecata cînd şi-o ţine. bătrîne ! Tot ce fac şi spun e-n van ! Fiule.. CATALINON (aparte) : Drace ! Pe această vară Zău dacă mai dau un chior ! Iese MARCHIZUL şi intră DON DIEGO.' MOŢA : Vară scumpă. O ascunzi de-al tău părinte. CATALINON : îndată ! O să-l razi de preaiubită ! DON JUAN : Farsa-i nemaipomenită ! CATALINON : De-am scăpa basma curată Şi de-aici ! DON JUAN : Uitaşi că proba De bătaie se şi gustă ! CATALINON : Eşti pentru femei lăcustă ! Pot să bat despre-asta toba. .. Alteţei-sale.

Totul mai uşor să-ţi iasă. DON JUAN : CATALINON : AţîţijauruLsenor ! DON JUAN : Ba chiar el îmFdete-o capă ! MOŢA MOŢA : : LĂUTARII LĂUTARII Ies DON JUAN ţi CATALINON. Greu te-nduri S-o iei razna la vînat Noaptea.. Nu eşti el ! DON JUAN : Ba-s tocmai el. Eu mă duc să-i trag un chiul.. DON JUAN : MOŢA • Ia-ţi pe umeri astă capă.MOŢA : Da. Într-o noapte-n cap chiar mie îmi zvîrliră zoaia toată. O vezi ? Da. De ajungi la o adică. pe acest coclaur • Tot ce-ţi pare ziua aur Noaptea-i pîntec deşertat. DON JUAN : Cel ce la un bine speră. Pe cit speră şi disperă. Vocea. Haide. iubit marchiz. cîntaţi. [58] [59] Lăutarii cîntă : DON JUAN MOŢA : DON JUAN MOŢA : DON JUAN : MOŢA : DON JUAN MOŢA • CATALINON : DON JUAN MOŢA : DON JUAN MOŢA : DON JUAN MOŢA . Spui „Beatriz".. Este rost de unul. Jaluzeaua ei. DON JUAN : Capa mi-i binevenită.. ' (Cîntă) : Cel ce la un bine speră. unde-i vezi Pe Adamii portughezi Din această vale-amară Ispitiţi cu.. nimic nu-ţi scapă. O.. o văd. Iată Un chiul straşnic. 7 CATALINON : Reci zăpezi schimbate-n zloată ! MOŢA : Eu în Gradas vă aştept. muşcături. CATALINON : Noi mergem drept. Cin'stă-n casa ce-o priveşti ? Don Gonzalo. : Că sînt eu va crede. clnd la Sevilla eşti ? Ce te miri ? Au nu se-ascunde Răul portughez în cele Ce-n Castilia-s bunicele ? S-o ascunde. CATALINON : Ce să zic..... vorba mi-o imită. Cum e ? MOŢA .. bunăoară : Strada Sierpe. Unde? Insă poţi cam greu pătrunde. Unde ? DON JUAN : Nu mai taci odată ? ! j Să iau taurul de coarne. . MOŢA : Hai. Şi. Nimereală Din greşeală ! O greşeală Y Este lumea asta toată. Şi-am găsit că e stricată Portugheza scârnăvie. Mi-l cedezi ? Curaj destul Ştiu că ai. DON JUAN : MOŢA . însă unde ? Chiar pe stradă. Mă du la casă Şi fii sigur că nu-mi scapă. [61] Ies şi se aude din culise glasul D Oft EI ANA DONA ANA : Ticălos infam şi crud. Intri. [60] MOŢA . Toată-i reci zăpezi. Mii de Eve daurite Sînt asemenea ispite Ce-ţi storc banii.. du-mă la viţică. Cum. Pe cit speră ţi disperă. DON JUAN : Pe curînd. Şi-ncotro ? Eu ? La Lisabona. Don Juan e-aci. Cine altul poate fi ? DON JUAN : După capa colorată Te-am recunoscut îndată.

In zbor. DON GONZALO : Da. ţi-o fi năpasta ! DON JUAN : Să fugim. Nu-mi slujea. infame ! ! DON JUAN : Iată cum ! I CATALINON : De mai scap de data asta. însă. marchize. DON JUAN : Bate-al nopţii miez. succes. DON GONZALO : Lăsîndu-mi sînge. tiran. Puţin îmi pasă ! Sînt silit să te omor. Duceţi-vă şi voi. MOŢA . Pentru ucigaş. Doar prin spada mea tăioasă ! Vei muri. MOŢA . MOŢA : Chiulul ? DON JUAN : Morţii i l-am tras. DON JUAN : Să fugim ! Ies DONJUAN şi CATLINON.. DON GONZALO : Glasul ăsta. I Trădător fiindcă-i laş. Aşteptarea-i silnicie ! Intră DON JUAN şi CATALINON. mişele. duşman mişel. \ DON GONZALO : Mori. DIN CULISE : O. MOŢA : Bate-al nopţii miez . să nu vii ! [63] DON JUAN : Ei. Doamne ! Zarvă-aud în piaţa Lungă. In a mea ureche clopot. Don Juan mai întîrzie. marchizul rămîne singur. ura mea va creşte ! Trădătorul e. fii pe pace . marchize ! MOŢA : Don Juan ? DON JUAN : Iată-ţi colorata capă. s-a mai văzut vreodată Astfel de nenorocire ? MOŢA . Ies toţi./ Slujitorii îl ridică pe DON GONZALO mort.-basta ! [62] DON JUAN : DON GONZALO DON JUAN : DON GONZALO DON JUAN: DON GONZALO : Mi-ai curmat al vieţii drum ! DON JUAN : Ţi-ai riscat-o singur. cu spada scoasă. ce-l aud. Deci a mers ? Vai. în asta . sefior. DON JUAN : In drum teine-mi stă ? DON GONZALO : Crenelul rar L-ai zvîrlit pe jos.. Intră DON G O NZ ALO. cu spadele în mină. ce m-oi face ! CATALINON (aparte) : Tu eşti înşelatul numa ! DON JUAN : A fost scump plătită gluma.. intră MARCHIZUL DE LA MOŢA şi L AUT ARI I.DONA ANA : Minţi ! Minţi ! Minţi. n-o pot deplînge. Eu doar o nemulţumii. Eu Mă vreau singur nopţii domn. Dimineaţă. Lasă-mă să trec. de mort te scapă. SLUJITORI : Noaptea neagră pentru somn A făcut-o Dumnezeu. CATALINON (aparte) : Biet marchiz. MOŢA . DONA ANA (din culise) : Ah.. A crescut vigoarea mea. Mort sînt. E al Dofiei Ana ! DONA ANA (din culise) : Oare Să-l ucidă nu e nime ? Vai. cu farse. cît draga rriă răsfaţă. Frînt din turnul cinstei mele. fireşte. MOŢA : O viaţă Vreau. O plătesc eu. Senor. Cu serbări. Doar cu altul a rămas. DON JUAN : O. CATALINON : Nu e vultur să m-ajungă ! Ies. CATALINON : O. m-a necinstit ! Ruşine ! DON GONZALO : Astfel de neobrăzare Cu putinţă-i ? Chiar acum Glasul ei era un clocot. ucideţi-l ! Intră DON JUAN şi CĂTĂLIN O N. Unde viaţa sta primar.

Porunceşte-Alteţa Voastră Arestat să fiu ? REGELE : Luaţi-l ! Capu-ntr-un cîrlig să-i puneţi ! Cum. Comendadorul fie-nmormîntat Cu ţoală pompa ce i se cuvine . parcă Sfeşnicele vin spre mine ! O. tirane glorii ale Zeul iubirii. BELI S A cu AM I N T A . Dona Ana ? Stă sub nalta ocrotire A reginei. însă. DON DIEGO : Iată-l pe marchiz. DON DIEGO : Cine-i ? MOŢA : Unul care-aşteaptă S-afle ce-i cu zarva asta Şi pricina care-i este. cutezi să-mi stai în faţă ? MOŢA : O. logodit bătrîn. [64] DON DIEGO : Arestaţi-l ! MOŢA (pune mina pe spadă) : Cum ? Pe mine ? DON DIEGO : Spada-n teacă ! Vitejia Cea mai mare este-acum Să uităm de arme. REGELE : N-o să-ncapă-n Spania şi-n Italia toată.Marelui palat regal ! Oare ce s-o fi-ntîmplat In al nopţii ceas tîrziu ? Vai. Dar apăsătoare-n viaţă ! Bine-a zis un înţelept Că primejdia pîndeşte între gură şi pahar. în escadroane. E încurcătura asta. Cu Marchizul de la Moţa Se vorbeşte-aşa ? DON DIEGO : Cu dînsul ! Spada s-o predaţi îndată E a regelui poruncă. Mormîntul străjuit de o statuie Să-i fie . Amor. Vai. senor. Şi toate astea vreau să se plătească Din însăşi vistieria regelui. Curioasă. MOŢA : Doamne sfinte ! Intră regele cu suita. Solemnă-nmormîntare el să aibă. mă trec fiori de gheaţă. Aidoma cu feţele regeşti . iară ochilor lumeşti în mozaic şi gotice inscripţii Li se vestească răzbunarea lui . De aice totul pare Că-i o nouă Troia-n flăcări. Impărţindu-se-n escadre ? Vreau să ştiu din ce pricină. Mult uşoare-n zborul vostru. Intră DON DIEGO T E N O RI O şi GĂRZILE în mîini cu mari sfeşnice. şi mare Căpitan va sta să plîngă De-a pururi Calatrava. Doamnei noastre. De-n Italia se duce. de ce se-ntrece focul Cu a stelelor lumină. de îndată judecat. Căci de ce să m-aresteze ? DON DIEGO : Cine poate şti pricina Dacă nu Domnia Voastră ? MOŢA : Eu ? [65] DON DIEGO : MOŢA : REGELE: DON DIEGO REGELE Să mergem. Ies cu toţii şi intră B AT R I C I O. MOŢA : Cum. MOŢA . . Mare pierdere îndură Azi Castilia . I Dar a regelui mînie Mă uimeşte. mă-nspăimîntă. Unde-i. Scurtat de cap să fie mîine . Căci lumini fără de număr Par imensă vîlvătaie. şi PASTORI. Marchizul.

Stînd pe locul ăsta. un veac să ţină. BATRICIO : Cred. Laşe oşti de porumbei Cum şi puii de găină. Munţi de pîine am. vrei. Cer iertare c-am greşit.-aflînd Că o nuntă are loc. N-aş alege tocmai rău. domnii mei. Staţi. steaua-i rară. BELISA : Fiu de şambelan ! BATRICIO : Zău. mire. vai. nu vrei. Zorii vreau să-i văd că-ţi cîntă Slavă-n toiul lui april. Mirele-i acest flăcău.. steaua-i rară. Popa Juan să vină. Intră CATALINON. biet soţ nefericit ! (aparte. senor.(Se cintă. lui Catalinon) : Taurul se dă bătut. peste ierbi brumate. [68] Intră DON JUAN T ENORIO. Că-i de-un drac trimis. BATRICIO : Pe acest covor de flori. nu-i dai Loc acestui cavaler ? DON JUAN : Cu îngăduinţă. din fire ! Ziua nunţii fie-mi plină Chiar de lume mai străină ! Dar un cavaler !. CATALINON : Se află-n drum Spre Lebrija. Insă. Zău că merit să-ţi fiu luna. da. (Cîntă) : Iese soarele-n april Cu trifoi şi dulce tril. pe cinstea ei. Zău. steaua-i rară. AMINTA : GASENO : BATRICIO AMINTA : G A SE NO. Nu-ţi ieşi. Drumul soarele şi-l bate Cu născînda-i rază-n zori. Chipeşul său fiu. eu. Dar Aminta. Nunta creşte-n măreţie. Da' Despre nunta mea de ştire Cin' i-a dat ?.. Jur Că e ceas de rău augur . BATRICIO : DON JUAN : GASENO : DON JUAN: CATALINON DON JUAN CATALINON DON JUAN : AMINTA : BATRICIO : Se aşază Ungă mireasă. oricînd . se cere S-aibă oaspeţi de renume. s-ar zice Mire că sînteţi aice. Cine-i ? Iasă la vedere. Vin. Azi. cumva ? [66] [67] BATR1CIO : Cavaler şi chipeş. Şi-naintea mea. Batricio.. de la drum. jur Că e ceas de rău augur.. Deci cinstească-mi părul sur. [69] . Raza-ţi cînd spreapus se-avîntă . DON JUAN : Sînt în trecere — şi. O. Amor.) Iese soarele-n april Cu trifoi şi dulce tril. senora. Pentru toţi nuntaşii-n lume Oaspeţii sînt o plăcere.. mîhnit.. mie. (aparte) : Că e ceas de rău augur. în Dos Hermanas. Unde. tac şi sufăr. jur. {Cintă) : Iese soarele-n april Cu trifoi şi dulce tril. Stă mai mîndră să răsară.. cu curtea sa. Dar Aminta. Să-mpănezi cu ea. Stă mai mîndră să răsară. (aparte) : Dacă taur mi s-a vrut ! Nu mai dau un chior la ora Asta. GASENO : Ei. Cel Colos din Rhodos chiar. S-am atît noroc ceresc ? O.. Dar Aminta. Bine-aţi zis-o : n-a rămas Vreun alt viers în kirie. (aparte) : O. zău. GASENO : / Papa. de vrei. Regele. oricum. _Cu_niinciuna-i vorba ta . O. Dar de-mi dărui raze. cer Locul ăsta. cîntăreţi. soarele de-april. : E Don Juan. O. pune-n umbră Totuşi. biet mire. BATRICIO : Ceasul rău îmi spun eu mie Că-l aduse în alai. Babilonii de slănină. Stă mai mîndră să răsară. Că-n Gaseno vor afla Om vîrtos şi bun de dar. Bătrînul ? : Ba. CATALINON GASENO : CATALINON GASENO : CATALINON BELISA : : Nunta. pe soţul meu iubit Necurmat cîntaţi-mi-l. căci locu-i potrivit Pentru cîntec şi nuntit. GASENO : Ne cinstiţi. Paremj_căminciuni îndur Zis-am că-i de rău augur Pe la nunţi un neam crăiesc. pe mire-l pizmuiesc. Dar. Cavalerul ce-o să vie. ! Lucifer conduce_hora_!_____--^ Cu ptrtTnţa e. da. Căci lui loc i se va da Chiar lingă mireasa mea Şi-al meu suflet va să fie Osîndit la gelozie. cînd buzele-ţi dau glas Gura ta de purpur e. Ruşinoasă. Zisu-mi-am c-o s-am noroc Să stau cu nuntaşii-n rînd. iar Rîuri lungi. Gelozii s-or naşte. Pentru tine cresc într-una.

iar ea Mi-a dat. nătîng. Poate.. Totu-i doar o glumă — şi De la curte poate-or fi Toate aste obiceiuri.. Mi-am dat inima. da. in tihnă. : BATRICIO : Ceas de grijuri.\ Să te temi nu ai temeiuri . Dar. Intră DON J U AN T E N O R I O. gelozie. BATRICIO (aparte) : Mai mult decît Că-mi eşti plagă. Că-mi erai de rău augur. GASENO : Haidem. Ştim doar gheara-ţi cum înhaţă Dacă Amor îmi dă viaţă. flăcăi ! DON JUAN : Ce ziceai ? CATALINON : Ţăranii tăi Ne-or preface în ţarină ! DON JUAN : Ah. BELISA : Mai cîntaţi. Căci ai şi de la săraci Ca şi de la cei cu stare. Tu îmi dărui numai moarte.GASENO : Haidem să prînzim. CATALINON : E-hei. ochi dulci. Batricio. într-o lume preacreştină ? Ce mă fac eu. Ard în voi ca în văpăi ! h CATALINON : Oaia o vopseşti la stînă / Şi-i dai drumul !. „N-ai dreptate. de cum mi te-am văzut. doar mie tras ! Poţi să-nduri atîtea.. BATRICIO : Eu mor. [74] BATRICIO ... Chinuri grele. BATRICIO : Năpasta Mi-este cavalerul ! Jur Că e ceas de rău augur ! GASENO : Hai. mocănie !" Iar de mă plîngeam de toate Celorlalţi. suflet demn. — Tu." ^^ [73] \ I Bine dat de-o parte-am fost ! însă ce Sodomă-i asta. căci ne privesc. ce te frîng Chiar de-ţi bat aiurea ţie. laţ de gît Şi năpastă-n viitor ? DON JUAN : Că Amintei. BATRICIO : Cinstea ei ? DON JUAN : O.. după cină Dacă vrea şi la. BATRICIO : Senor. \ Stăruind cu osîrdie ? j La nevastă de-oi intra. DON JUAN : Vreau să-ţi spun. gînditor. . Patru-s cu-asta. Şi-o să guste-apoi odihnă. şi domnia ta. mireasă. el mie Iute mi-o îndepărta Şi striga cît se-ndopa : „Mocănie. poate.. care Lucruri în neştire faci.. frate . ei doar rîdeau Şi îmi răspundeau pe şleau : „N-ai de ce te plînge. A DON JUAN BATRICIO y \ (aparte) : Limpede ca ziua semn : înţeleg ce-a fost şi ce e ! Dacă nu-l iubeai. DON JUAN : Hai. oare. Chin de ce mă faci să-ndur... Cavalere ? Am ştiut Eu. Vrînd să-nfulece sadea. Ce într-una baţi. Voi cîntaţi — şi-or plînge ei ! ACTUL III Intră B AT R IC IO. DON JUAN ia mina AMI N T E I într-a lui. DON JUAN : Hei. l Iar mi-o zice tot aşa : „Mocănie ! Mocănie !?" Vine ! Nu mai pot ! Chiri crud ! Mă ascund aici. — Lasă să mă chinui foarte. ah. Iară soţul ţine post ? Şi-apoi cellalt derbedeu. DON JUAN : Dar de ce-o ascunzi ? AMINTA : E-a mea. albă mînă... culcare.. dispreţ al vieţii. Bine-i că s-a aşezat Lîngă dulcea mea soţie Şi nici mîna-n farfurie Să mi-o bag nu m-a lăsat ? Mîna de-ntindeam. Cînd stă altul cu nevasta S. cîntaţi. Să m-ascund nu se mai poate : Cred că el m-a şi văzut. „Nu mîncaţi ?" — mă întreba. domnul meu !" Şi-mi umfla chiar de sub nas Bucăţica ! Şi mă-nfruntă Grea ruşine ! N-a fost nuntă — Groaznic renghi.

Doar şi tu mă-mpiedici — una Şi rea. Dată altuia mireasă. Viaţa una cu minciuna. negreşit. Căci acuşi îţi vine soţul. Totul e-ncîlcit şi totul Este numai gelozie. Lacrimile — dezmierdări. Nu cîştigă. . Belisa dragă. mai apăsat nu calcă Nimenea decît un soţ. BELISA : Mi se pare că şi vine . şi bună. Noaptea trece ! Gata.. BELISA : AMINTA : Deie cerul ca suspinul Meu să-i fie alintare. ce nenorocire ! . . cu temei. AMINTA : O. Dacă voi răsplata-n moarte Mi-o păstraţi de-atîta timp. care Mă lipseşte de-al meu soţ ? Ah. de-i bîrfită . Voi. ce-ntr-una Taler e. BATRICIO iese. Poate tristă. să mă cheme. Pentru dînsul şi-o păstrează. Vai. — O scrisoare îmi trimise.. eşti şi tu tot femeie. cu două feţe. Uitînd de dor. Asta... dezbracă-te. / Ce-i ţăranilor stăpînă . I Nu doresc să mă răsfeţe. Taci. După sunet preţuită. AMINTA : Pe curînd. Pierde doar — căci zvonu-i slobod. Şi e lucru dovedit j Că femeile pierd tot Sunetul dogit de-l scot. nefericită nuntă ! Nu ştiu. Voi vorbi cu tatăl ei. Unul de o are-n mînă. Gaj să-i dau înşelăciunii. Căci onoarea şi muierea Rele-n gura lumii sînt. Haide la bătrînu-i tată. Te vreau chiar în noaptea asta. înfrînt Eu mă las — şi-ţi fac plăcerea. ■ Ca un clopot ce-a plesnit. Ia-ţi-o ! Nu-mi doresc. Doamne. mîhnit a stat tot timpul Azi Batricio al meu. noroc vreau foarte. De mă pui s-aleg. Asta e.Nu-ţi intra în veci în casă ! Ah. Din oraşe c-a fugit Să trăiască pe la sate. neobrăzarea-n ţară : Poartă strai de cavaler ! Lasă-mă ! Din minţi sînt scoasă ! Lasă-mă. geloasă. De trădări. Pînă-la urmă ea. Stelelor. ca să Stăpînesc la ea acasă Tot ce inima promise.' Cavaler e ăsta. Intră AMINTA şi BELISA. ce-mi daţi lumină. [75] DON JUAN : j L-am răpus prin cinstea-i trează. Se-nţelege. BELISA : Treci.. sefior. Aminta. Stinge-i supărarea-n braţe. Dar cît gîndul încă nu mi-i Pus în faptă. basta. Şi femeia-i ca un clopot. nu ştiu ce m-apasă. Ia-ţi-o pentru totdeauna ! Vreau neamăgit să mor. Bine-am descurcat-o ! Fată. că mi-i ruşine ! [76] îl blestem pe cavalerul Care-mi fură mulţumirea. minciuni sfruntate. disperată Şi crezîndu-se uitată. Află-i alt rost vieţii tale.nimb. Iese.. Căci de-mi stă vreunu-n cale Eu cu mîna mea-l omor.

Vină-nşelăciuni. eu sufletul Cu Aminta mi ţi—1 dărui. şi-acuma Pune şeaua. AMINTA : Cine eşti ? DON JUAN : Te uită bine Şi-ai să vezi îndată cine-s. AMINTA : Cum. AMINTA : Vai.. DON JUAN : Farsa cea mai izbutită/* Va fi asta de aici. CATALINON : In Sevilla ? DON JUAN : Da. CATALINON : Pentru cînd ? DON JUAN : Pentru mîine dimineaţă. Şi bujorii din obraji Tu în inimă-ţi ascunde . [77] DON JUAN :. de farsa asta/ O să moară aurora.) AMINTA : Cine-o strigă pe Aminta ? E Batricio al meu ? DON JUAN : Nu-s Batricio al tău. Ne aşteaptă altă nuntă. Amor este călăuza înclinării mele. DON JUAN : Noaptea cu tăcerea/f*neagră Se întinde . Gaseno. Iar în joc mai pierd şi cei Care stau doar şi privesc. mă uită ? Şi Batricio ? . AMINTA : Pleacă. -AMINTA : DON JUAN : El ştie Şi te uită. CATALINON şi G A S E N O. Dacă este tatăl meu Al justiţiei stăpîn Şi privatul sfetnic al Regelui. avem şi mîine vreme. Aminta !' (AMINTA iese.. pierdută sînt ! La ceasul Asta-n locuinţa mea ? DON JUAN : Asta este ceasul meu. nepreţuiţi bujori ! AMINTA : Pleacă. O. DON JUAN : Cu soţia mea. Intră DON JUAN. Pe galician.. GASENO : Cu domnia ta aş vrea Să merg şi eu. Iar eu jocul ţi-am privit Şi n-am chef ca. DON JUAN : Ei. în Lebrija. GASENO : Bine zici . pe garamant. CATALINON : Ce-aud ? V Nu vezi ce-ai făcut. DON JUAN : Bun rămas atunci. DON JUAN : Pune şeile. In faptă Vreau să-mi pun înşelăciunea. Şi pe troglodit. grăbeşte Să ajungem la aceasta. DON JUAN : Ei. Pe persan. Iese. AMINTA : Prin ce putere ? DON JUAN : Doar prin a privirii lor. ca în Roma. AMINTA : Dar cine Hotărî ? [78] [79] DON JUAN : Norocul meu. Iese. DON JUAN : Stai Şi ascultă-mă o clipă. CATALINON : Senor. pentru asta. j CATALINON : Silniceşte-l deci pe turc. să-i urez Fetei mele numai bine Pentru-atît de mult noroc.-n faţa Cărei nimeni nu rezistă. Căci de rîs. senor ? J Nu-ţi dai seama că e scurtă • t>/ /> \ Pîn-la moarte chiar şi viaţa IP u / Cea mai nobilă — că iadul ^N Te aşteaptă după aia ? DON JUAN : Dacă laşi pe mine totul. /"" Zău. DON JUAN : Cară-te ! Mă scoţi din fire i' Cu-ale tale stranii temeri. Cit şea şi cu Puii calcă-n clipa asta Polul cel mai nalt. căci mîine In Sevilla vreau să dorm. adică. Te miră ? AMINTA : Tu ? De cînd ? DON JUAN : De-acum. AM1NTA : Cine ne-a unit prin nuntă ? DON JUAN : Ochii tăi. CATALINON : Dar acolo.. Vreau s-ajung la pat. am să strig ! Prea treci peste omenia Lui Batricio — şi află Că găseşti în Dos-Hermanas Şi Emilii. Să mă pomenesc de-un fulger Prefăcut întreg în scrum. Şi Lucreţii care ştiu Crunt să se răzbune. vine soţul meu ! DON JUAN : Eu sînt soţul tău. de ce te temi ? CATALINON : Pe acei care-i privează Pe-alţii de pedeapsă Domnul Totdeauna se răzbună. parcă tocmai sculată din pat. CATALINON : Eu aş vrea din toate astea Să ieşim basma curată. Catalinon. pe viaţa ta. pleacă.Ies. pe neamţ Şi pe japonez — şi chiar Şi pe croitorul dare-n Mînă cu un ac de aur Necurmat imită numai Cîntul Alba mea copilă. pe scit.

şi m-ascultă. cu ea învoiala întărind-o. Dona. •—■ Eu vreau soţul tău să fiu. C-am să-mi ţin cuvîntul dat. te-am adorat. Ce-i infern de rece nea. (aparte) (mort : Nu viu. DON JUAN :. Ce-l vezi acolo. Căci. soţ iubit. Te-am văzut. iată. [81] X DON JUAN : Eu în ale tale braţe Sufletul mi-l dau cu totul. Tatăl meu îndată după Rege este preţuit. AMINTA : In Batricio. Drumeţind. Aminta. Dacă se va dovedi ) Că sînt inimă sperjură. AMINTA : Sufletul şi viaţa mea Pe vecie-s ale tale. i Cap al unei mari familii i Ce Tenorio se cheamă. DON JUAN : Jur. AMINTA : Tu ? Cum ? DON JUAN : Cu-ale mele braţe. cînd E grijuri doar iubirea Şi supărări pe cîmpul dispreţului. Piedici pună-mi tatăl meu. Lui Phoebus antipod şi somnului nevastă ! FABIO : La ce-i bună mîhnirea In ochi şi-n suflet.. vai.. odorul cel Mai drag inimii mele să-l răpească ! O. senora. Viaţa. Sub ocrotirea turnului se-adună. DON JUAN : O. Şir de perle străvezii. Nemaipomenită faptă ! [80] Murmure întreg regatul. totul Limpede-adevăr a fost. care totul Rînduieşte-n aşa fel încît uită ce-a făcut. cînd totul E adevărat — şi mor ? AMINTA : Ce minciună gogonată ! DON JUAN : Adevărul vrei să-l ştii ? ' Stai. AMINTA : Vrerii tale eu mă plec. Las' pe mine ! Ies. oricînd ? Cînd cel ce rîde-acum Curînd vărsa-va lacrime duium ? [82] ISABELA FABIO : E marea agitată Şi riscul este mare pe furtună. j Stirpe veche din Sevilla. DON JUAN : Cum la patul nunţii încă Nici nu s-a ajuns. Intră I S A B E L A şi F A B I O. Ei. tu. beznă vastă. Steie-mi regele-mpotrivă. AMINTA : Nu-mi umbli cu-nşelăciuni ? DON JUAN : Vai. dacă. în conduri de-argint. AMINTA : Dacă n-o să-l ţii. Sînt un nobil cavaler. Gîtul tău de alabastru Va sta-n temniţi de mărgele Degetele o să-mi pară. te jură Să te bată Dumnezeu. 1SABELA : Pe domnul meu. De-azi nainte. moartea greu atîrnă De cuvîntul lui la curte. / Şi un ticălos perfid. DON JUAN : Bine : mîna dă-mi. O.DON JUAN : Da. pe-a ta mînă. din întîmplare Te-am văzut. Mîine. Să-mi ia viaţa un om. eu cred Că se poate anula Prin urzeli şi viclenie. Dar unde ne aflăm acum ? . ce spui ? AMINTA : Eu ? Ce să zic ? Adevărul tău se-ascunde In palavre şi minciuni. DON JUAN : (aparte) : Prea puţin îl ştii pe cel Ce-i numit Seducătorul Din Sevilla. Cununia nu se poate Chiar aşa uşor desface. Zeci de galere. Supărat din cale-afară. căci călăuză Mi-a fost Amor. aspru zel Pentru-adevăr ! O.. Căci femeia şi-adevărul Au legat prietenie. Incît să mănsor cu tine Inima mi-a dat imbold . mă ferească Domnul !) AMINTA : Dup-asemeni jurămînt. iubita mea Aminta. de la drum. Toate de inele pline. m-aş înşela pe-mUTe""" ( AMINTA : Atunci jură-n faţa mea ' C-ai să-ţi ţii cuvîntul dat. Chiar de se-nvoieşte dînsul. precum se ştie. a zilei mască. Ţi-s soţie şi-mi eşti domnul. noapte. Cu Batricio-s măritată. căci eu te-ador.. \ înstelaţi cu zeci de ţinte De scump aur din Tibar îţi vei încălţa aceste Minunate picioruşe. AMINTA : Dă-le La o parte ! DON JUAN : Cum. Isabela. Şi-al tău foc m-a ars atîta.

să vă ţin tovărăşie. Iese FABIO şi intră T I S B E A. Puţin vom fi umblat.. val fugar de foc izbind în maluri ! Tu. al lui Tenorio Fiu unic cunoscut. uite nu departe. ce-i poate fi Chiar soarelui palat . Purtînd In fire-nşelăciuni oricînd ! ISABELA : De ce te plîngi de mare. Durerea cea grozavă Călău al vieţii dacă n-o să-mi fie. Dar firea mea trufaşă Tot inima. FABIO : Ci. Luaţi-mă ca sclavă Umilă. Frumoasă pescăriţă. ceas de ceas. O pescărită tînără suspină Şi plînge dulce foarte. [83] Sub crunt blestem să steie Cel lemn plutind pe-amarul tău cristal. care / Puteţi să rîdeţi de-al ei greu tumult. uşor. undeva. ISABELA : Mă plîng şi eu de mare într-un fel. Jignirea mării de vă face silă..Ferice vouă. Şi regele te-alege Soţia lui — iar tatăl său e-ntîiul după rege. Să-şi facă mii de păsări cuibul lor. minune. In două veţi putea mai dulce plînge. Păişul lor. văd. Şi da-vom de Valencia. tot monstru-nfumurat Mi-o înmuie-ntr-o seară . TISBEA : O. O inimă de diamant mi-a dat. ISABELA : Silită sînt mireasă A fi-n Sevilla. Mai tare-acum e-n soare-un bob de ceară. Ca-n crăpături. crunta Spaniei mare ! O. TISBEA : O.. Pe-Octavio l-ai pierdut ? Mai chipeş este Don Juan.-atît de mult ? TISBEA : .In Tarragona. in sau tort întîiul pus pe val ! Vîrtelniţă în vînt. O. Apoi pleca-vom spre Sevilla. Dar. De unde vii ? TISBEA : Din cele Colibe ce-s rănite de un vînt Ce iama dă prin ele. Onoarea mea pierdută şi pătată în plîns dă glas Şi-o viaţă mi-o voi plînge. doamnă preafrumoasă. La tine vrea să vină. Ca flacăra-i să plăsmuiască apă. şi Vedea-vom de se spune Pe drept că e a opta. Perete de perete dezbinînd. . Troie arzătoare Pentru coliba mea ! Tu işti din valuri Foc ce din ape scapă. în lume. prihana mea De vă stîrneşte milă. toană de Medee ! O. din faşă. Privind spre noi.. ea. Cît oamenii-ţi voi strînge. ISABELA : Nu-s tristă că soţie I-oi fi lui Don Juan — căci lumea toată Nobleţea lui o ştie. Europa sînteţi ? Tauri vă duc. Se zice conte că-i acum Don Juan Tenorio. Aflîndu-vă în el.

O măsea mi-ai scos ! DON JUAN : Stricată Gură poţi să ai ! Dar cine Ţi-a-ndrugat la nerozii ? CATALINON : Ce mai. adevăruri sînt ! DON JUAN : Asta-ntreb ? Cu de-astea-mi vii ? Ce. CATALINON : Funeste Glume faci ! Căci toţi acuma Ii şi spun dona Aminta. Dar el năpîrcă rea I-a fost plăpîndei flori din iarba mea. Cică-i plastografiat Bileţelul de la vară.. Don Juan Tenorio. Vai celei ce se-ncrede în bărbat ! Ies. Cică Isabela vine Şi ţi-i de soţie dată . ISABELA TISBEA : ISABELA TISBEA : ISABELA TISBEA : K v Scăpînd de-nec cumplit. . Ziua ! Cum mai e cel uns Mire-n Dos-Hermanas ? CATALINON : Este Trist. vină n-ai.. Adăpostindu-l după ceasul greu.Vreau regelui dreptate Să-i cer — căci m-a-nşelat cu răutate. CATALINON : Dar lîngă altar Eşti în loc de nepătruns. eu n-am mîini ? Crezi că-nfrînt De Octavio aş fi ? Unde trag ? CATALINON : La han ascuns. sub stele ? Te iau neapărat. Cică. Aş fi ferice. M-a amăgit — şi cinstea mea i-am dat. Iar la Moţa îţi aduce Dreaptă-nvinuire grea. oare. DON JUAN : Vezi să nu-mi dea moartea-n dar. Ce în mînă i l-ai dat. la răzbunare ? Femeie blestemată ! Taci ! Piei ! M-ai omorît ! Nu. (aparte) : S-ar potrivi mai bine Ceva cu răzbunarea mea.. Că prin capa-i de ocară [84] [85] L-ai făcut şi ruşinat. Eu. ţi-ai atins tu ţinta. Dar va plînge ea într-una. pe care eu Cu drag l-am îngrijit. ce rîdeam de toţi ! Vai celei ce se-ncrede în bărbat ! M-a părăsit ! Ci. De-ar fi adevărat ! Vai celei ce se-ncrede în bărbat ! io iei cu tine ? Pe-Anfriso. mîhnit. vai. cum vrei să fie ? DON JUAN : Săptămînile aceste Nici Aminta n-o să ştie Cum s-a păcălit. N-am dreptul eu. Intră DON JUAN şi C ATA LI N O N. martor al ruşinii mele. DON JUAN : Bine. Eşti prea îndurerată Şi născoceşti.. Cu jurămînt de soţ. DON JUAN : Gura ! CATALINON : Vai de mine. DON JUAN : Zău că e grozavă gluma ! CATALINON : Drept e. CATALINON : DON JUAN: CATALINON Totul merge-aaapoda ! Cum ? Italianul duce Ştie de trădarea ta. atunci.

sefior. SLUJITORUL 1 : Vreau să pun tacîmu-ndată Pentru don Juan. DON JUAN : O. prin lume vine. Dacă stau la masă-aşa. Isprăveşte ! O. Ia vezi cine este. Insă lupta va fi grea. Zic să mergem. poa' să pice. fireşte. & DON JUAN : Dar al cui e-acest mormînt ? CATALINON : Al lui don Gonzalo. Şi nu-mi place-ncurcătura : Se-ncălzeşte băutura. ce-ai văzut. Oricum. dar mişcă-te odată ! Vai. Moartea unui trădător. Catalinon. DON JUAN : Şezi. DON JUAN : Lung. Cum s-oncrucişezi cu-a mea ? CATALINON : S-a-nnoptat. lăsîndu-l spîn. biet bătrîn ? CATALINON : De-i de piatră. Catalinon. DON JUAN : Eu ţi-am poruncit să şezi. îmi place Pe-ndelete să cinez. Ţi-i al răzbunării drum. CATALINON DON JUAN: SLUJITORUL 1 CATALINON : DON JUAN: Ciocănituri în culise. Dar bate cineva. nu mai vine ! Tot nu poţi să te deştepţi . Cu cît fast l-au îngropat ! CATALINON : | Sfînt e-al regelui cuvînt ! DON JUAN : Văd un epitaf. Aşteptînd mereu aice y . . sefior. nu cred să mă-nşel. cu plăcere Te poftesc — şi ne-om sfrunta Negreşit. / Iar mîncarea se sleieşte. Bate. Ce nepăsător se-arată ! [86] [87] Dar întirzie. Zbor. la cină. CATALINON : Gata ! S-a-nţeles ! Se face ! SLUJITOR 1 : E în trecere cu el. Ai închis ? DON JUAN: CATALINON : DON JUAN: SLUJITORUL 2 DON JUAN : CATALINON : Mi-ai zis să-ncui. Mai visezi la răzbunare Adormit cum eşti acum ? De la moarte mult şi bine Răzbunare poţi s-aştepţi. Cina-i gata. adică ? Diavolul te-a prins de chică ? [88] CATALINON : DON JUAN : CATALINON : DON JUAN : CATALINON : DON JUAN: CATALINON : DON JUAN: CATALINON : SLUJITORUL 2 DON JUAN : CATALINON : Mergi.. SLUJITORUL 2 : Amice. spînzurată O aflară pe bunica. pe vremuri. amice ! Barba ta de piatră cere j Răzbunare. Căci. Chinuit. de-i spada ta de piatră. Poate-s zbirii ? N-avea frică ! Slujitorul se întoarce în fugă. sefior. Las-o baltă. Că-i de rău. | Rînduială-ar pune cine In harababura lui ? ■\ Intră DON JUAN şi C AT AL I N O N.. Ce zice ? „Doarme-un mare senior. Spune. la pămînt. se pare. DON JUAN : Lat II lăsasem. cavalere. DON JUAN : Din fire-mi ies. Nu i-o smulgi. Cina mea ! îndată ! Vine ! Şezi. Atîrnînd ca un ciorchine ! Şi de-atunci se spune chiar Cum că sufletu-i hoinar. Las' pe mine ! Las' pe mine ! Ies şi doi SLUJITORI pun masa. la mine-n vatră. Cine e. Eu ? Mai uită frica ! Ei. la o adică ? De ce tremuri ? CATALINON : Cred.Descoperă mormîntul lui DON G O N Z A LO de U L LO A. şi vezi Ce-o fi." Zău că mor de rîs.

gîscă. Jur. Cin'mă frige ? Cin'mă-nhaţă ? [89] Tocmai cînd mă văd ajuns. .. Bine. Hai.. C-am cinat. degrabă îl întreb şi el mă-ntreabă. DON JUAN se dă înapoi turburat.. Iar mai mulţi de-ar fi să vină. Catalinon. li iese în întîmpinare DON G ON Z ALO. cade şi se ridică.. pînă ce ajung amîndoi în mijlocul scenei.. Dau răspuns.... cu o mină pe spadă. Sînt'Anton ! Morţii mîncă ? Au şi grai ? Dă din cap cum că aşa-i.. orbesc. Mă ciocnesc. Mă omoară. Doar un mort — şi cită teamă ! De-ar fi viu ce mi te-ai face ! Frică laşă ! Ah. vei cina cu mine. DON JUAN ia luminarea şi se apropie de uşă.. bag seamă. Şi-am să văd eu ce se-ntîmplă... îmi dă răspuns. Dar ce faci ? Nu te mişti ? Ei.. iar DON JUAN se retrage în acelaşi ritm. iar cu cealaltă ţinînd luminarea . îl văd. la masă te aşază. l-am văz't pe ăst.Ştii doar că-s Cătălinon. DON JUAN : CATALINON : DON JUAN : CATALINON : DON JUAN : CATALINON : DON JUAN : CATALINON : DON JUAN: CATALINON : DON JUAN : CATALINON : SLUJITORUL 1 CATALINON : DON JUAN : CATALINON : Eşti tîmp. Christoase i Stai cu musafirul tău.. aşa cum se afla în criptă. DON JUAN : Ce trăsnit e ! Cine te omoară. Cînd s-ajung. Isprăveşte ! Ghinion ! N-asculţi ? Unde-i cheia ? Zbor.. Şezi şi tu.. Anume cine ? : Cavaler de viţă-aleasă Sînt — şi m-ai poftit la masă. DON JUAN : Ce-i cu tine ? CATALINON : Ah. Foamea m-a lăsat în pace.. l-am văz't. Dumnezeu mă aibă-n pază ! Sin Panuncio. DON JUAN : De cine ? CATALINON : Umblă ! DON JUAN : Zău că vinul mintea-ţi usca ! Ia dă-mi luminarea. mă ţin.. cată ? Ce-ai văzut ? CATALINON : Senor. DON GON Z ALO înaintează spre el cu paşi mărunţi. mii de draci ! Am sfeclit-o ! Doamne ! Dar / Dacă-s alea siluite Şi să se răzbune vin ? { CATALINON ajunge la uşă şi se întoarce în fugă . : Uşa e închisă doar Cu zăvorul. C-am cinat. DON JUAN : DON GONZALO DON JUAN : DON GONZALO DON JUAN : CATALINON DON JUAN : CATALINON Cine-i ? : Eu. Au cu toţii loc la cină...

Şi. ai cuvîntul Meu că-s îndatoritor. Rîd de păcăleala lor ! Ah... Slujitorii tremură. Las'pe mine ! Las'pe mine ! CATALINON : Care dintre păcălite-i Pomenită-n cînt. vezi. SLUJITORUL 2 DON JUAN : CATALINON : SLUJITORUL 1 CATALINON : Zice da. Vreau să ştiu cu ces dator. rămînînd pe scenă DON J V AN şi DO N GO N Z ALO. Hai.. seiiora scumpă joarte. De pe lumea aialaltă ! Musafir de piatră ? Dar. Cît mai vrei să te aştept ? Simt fiori de gheaţă-n piept ! Zău. CATALINON :E un ins vîrtos. ce vrei . De te chinui.. ■— Greu cu el să te masori. — Spune-mi. Ai plătit-o-ngrozitor. Că-i eşti dat de soţior. Beau eu pentru doi — că pot. cîntaţi deci ! Gust ales Are domnul mort. Parcă nu mai tremur tot Hai noroc ! Noroc de piatră ! "-. Lîngă farfurie tremur. n-am răbdare. Clipa treacă.. sefior. Neapole ! Isabela. DON JUAN : Ba toţi Să ieşiţi afară-ndată. Face semne Că doreşte doar noi doi Să rămînem iar ceilalţi Să se care. Dacă dragostei depline li aştepţi răsplata-n moarte. Care cere răzbunare... [92] [93] Ies toţi. Pe sărmana pescărită. Ca să fii a mea.. sefior ? DON JUAN : Nici că-mi pasă ! Rid de toate. Şi-acolo se bea cu gheaţă ? DOJV GONZALO înclină capul. tu eşti carne.. [90] [91] DON JUAN : Ai fi de-acord Să se cinte ? DON' GONZALO înclină capul. la toate. .. mi-i moartă mahalaua. seiiora. O. CATALINON : Nu mai este păcălită. Umbră eşti — sau eşti nălucă ? Spune-mi. Dar voi ? O lăsarăţi baltă ? Tîmpă spaimă ! N-aş cina Cu un ins venit. aşa. DON GONZALO face semne să se strîngă masa şi să fie lăsat singur cu DON JUAN. Stau şi-aştept nerăbdător.. Şezi. Nu se bea pe-ailaltă vatră. ştie bea..____„--------------' (Se cîntă în culise) : Lung soroc de-mi stă în faţă.. DON JUAN DON GONZALO E închisă. Cum e nobil. Hai. DON JUAN : Stringeţi masa. Care-ţi dete ajutor Ca să scapi de hula mării. care face semn să se închidă uşa. Tîmpă spaimă ! Apoi dacă E de piatră.. căci dînsa Şi-a lăsat locţiitor. Fără crîşme nu se poate. O. vorbeşte . De băut ! Domnule mort. Bea. Dona Ana.. Zău că gura îmi miroase Mai urît decît haznaua. CATALINON : O. ce-o să-ţi facă ? Poa'să-mi spargă capul chiar. Las'pe mine ! Las pe mine ! Poate domnul mort la zemuri O fi gingaş vara . DON JUAN : Taci. Nu te iartă Dumnezeu ? Prin păcatul meu eşti mort. Treacă şi întreaga viaţă. De-aş fi eu Catalinon.. ţ» Sau e munte ? Se dau defl Premii pentru poezii ? / Dă din cap ca da. Dacă ăsta ar fi leacul Pentru cele ce te dor. Gheaţă şi-n cealaltă viaţă ! Bun tărîm.. Du-te du-te.. Căci există unii morţi Ce c-un pumn pot să-l doboare Chiar pe-un uriaş.. poate. seiiora scumpă foarte.. senor.Mă-nfurii rău. Bine-i dincolo ? E şes... senor : El e piatră. (aparte) : Nu mănîncă mult din toate. nu rămîne singur. Doamne. (Se cîntă în culise) : Dacă dragostei depline Ii aştepţi răsplata-n moarte.. ce doreşti ? Dă-i zor. treacă ora. Crîşme sînt ? Doar e nevoie ! De-i acolo taica Nce. Politicos să fii. sau aştepţi Satisfacţie.

Dar mîine Paşii unde să-mi îndrept ? DON GONZALO : în capela mea. Mîna luîndu-mi..îmi făgăduieşti ceva Pe cuvînt de cavaler ? DON JUAN : DON GONZALO DON JUAN : (vorbeşte încet de tot.. DON JUAN Doamne. iar acesta la el.1 Iadul însuşi. Te cred. Intră REGELE. Da. Cuvîntul Totdeauna rni-l ţin eu. Isabela ? DON DIEGO : E nemulţumită. Pe la zece. La Maicile Desculţe. căci sînt cuJDumn£Z£U. mi-a fost pe de-a-ntregul Trupul scăldat în sudori. DON JUAN : Eu credeam c-o să ţin piept La ceva mai greu. Plin de putere şi minte. Nu. DON DIEGO : Cum don Juan e-alesul. Unde-s poftit. -REGELE : Deci. uitîndu-se la.D O N JUAN. Dar unde stă ? DON DIEGO : La maici e găzduită. zbuciumu-i din altă parte vine. REGELE : De ce ? Căsătoria nu-i convine ? DON DIEGO : Se simte-n propriu-i amor rănită. la fel. Dar numai închipuirea Spaimei deschide largi porţi. Iese. DON GONZALO DON JUAN : DON GONZALO Nu. Nu este frică mai tîmpă Decît e frica de morţi. pînă ce se face nevăzut . Inima-n piept. nici de-ai fi1". De nu ţi-e frică de-un nobil Zdravăn şi mîndru la port. deodată. DON JUAN : Acolo ? Singur ? [94] DON GONZALO DON JUAN : DON GONZALO DON JUAN : DON GONZALO DON JUAN : . cît de îngrozitor ! Iad ! N-am simţit niciodată Mai arzătoare dogori. — Ţine-ţi-l şi tu. DON JUAN rămîne cutremurat de spaimă. ce doreşti să-mi ceri ? Mîna dă-mi-o. Negreşit Voi veni. încît infernală Mi se părea deseori. ia-l şi pe el. Sînt UUoa. Deci. REGELE : Nu. pe mîine Drumul stai să-ţi luminez. îmi îngheţase detot. cu glas ca de pe altă lume) : : Totdeauna-mi ţin cuvîntul : Spune. pe mîine. porunceşte . să cinăm. Bece. DON GONZALO : Mi-ai dat mîna şi cuvîntul : Mîine seară te aştept. Ah. domnul meu. Se îndepărtează extrem de încet. Mai slobozea şi pe gură O răsuflare. căci mi-e dor Să mă admire Sevilla Al meu curaj uimitor. apoi. mi-a strîns-o. Nu te teme. Eu cuvîntul mi-am ţinut. REGELE : Se cuvine Să iasă de acolo şi să-i ţie Reginei cît mai mult tovărăşie. DON D I EGO T E NO RI O şi suita. Sînt Tenorio. Cum să te temi de un mort ? [95] Mîine mă duc la capelă. j îi dă mîna. cu el. Eu ? Dar nu m-aş teme eu 'I Să-ţi dau mîna.

ştiţi şi voi. [97] OCTAVIO : Maiestate. lăstar Răsărit din trunchiul ăsta. REGELE : Dacă-l meriţi. la fortăreaţa din Triana Şi spune-i că i-am dăruit iertare. Octavio. REGELE : Don Diego ! DON DIEGO : Doamne. însăşi dona Ana. Spune-mi. REGELE : Serviciile tale niciodată Nu-s răsplătite-n de ajuns. Don Diego. ce doreşti. Un soţ doreşten locul lui. după nuntă. OCTAVIO : Sărut augusta talpă. Sfîntul nume-al unei doamne. Iţi sărutăm augustele picioare. Prin Italia am fost. Pune mina pe spadă. Tot aşa cum lumea toată A aflat prin limba faimei. OCTAVIO : Nu face un chior am fost Ci de preţ e numai sînt. don Diego ! DON DIEGO (aparte) : . duce. Căci tatăl pentru ea fiind pierdut. Un conte dobîndească Isabela. Pîngări. DON DIEGO : Pentru mărinimia arătată. la femei nu ai noroc. DON DIEGO : Mă plec supus. în al meu nume. DON DIEGO : Ce fericit sfîrşit ! Marchizul nu-i greu de convins. DON DIEGO : încă foarte tînăr. puţini ostaşi luîndu-ţi scut. De l-a pierdut pe ducele acela. Căci să tac mi-a poruncit.Să vină el în faţa ta. Că. şi. Intr-o noapte. sărmana. [98] REGELE : Ajunge. de vară Fiind de mult nebun îndrăgostit. Ce păs ai ? OCTAVIO : Vin şi mă prostern La augustele-ţi picioare. Plăcerea vreau s-o aibe-ntreaga lume.. Căci toate sînt capricioase foc. Prin scrisorile trimise De ambasadorul vostru.. Căci a fost un trădător. De astăzi el Lebrija stăpîneşte Şi-i conte uns .-n Neapole. REGELE : Te ridică Şi-acoperă-te. va dobîndi renume. Duce. Şi mi-i cunoscută spada în Neapole şi Milano. ştiu povestea tristă A nenorocirii tale . cu spada asta Ţi-aş răspunde. cel Ce cu regele de faţă Astfel să vorbeşti cutezi ? DON DIEGO : Sînt acela care tace. rege. REGELE : Doar în urzeala asta eşti un fir. Vei vorbi mai cumpătat. chipeş. totodată. şi pe drept/ Ai cuvîntul meu de rege C-o să ţi se Facă voia. — Un favor pe care-l merit. Ca să-ţi cer dreptate. căci. anume. DON DIEGO : Asta nu ! Prin sînge este Nobil el. Cu trufie spaniolă. La ruga întristatei verişoare. De ştie faptul care ne-a adus Atîtea triste neplăceri în şir. OCTAVIO : Cine eşti tu. Intră ducele O CT AV I O. Se pare Că azi sărbători-vom. OCTAVIO : Eşti bătrîn.. REGELE : Nu pleca. DON DIEGO : Nici nu mă mir. REGELE : Să-i spui că nunta lui în astă-seară Va s-aibă loc. Dar uite-l. Dar mi s-a spus că e pornit nespus Contra lui don Juan. La el. Să-l respecţi. OCTAVIO : Voi face. Pentru la Moţa. de nu. fireşte. Noapte tristă •pentru mine.. Don Juan e gentilom De la curtea mea. Şi cununia Donei Ana. REGELE : Iar ducelui să-i spui că nu se-nsoară. DON DIEGO : Oare Cu ducele ? REGELE : Nu-i bine şi nedrept e Ca el jignirea cruntă s-o îndrepte. taci ! îmi pare Că augusta mea persoană Prea puţin e respectată. [96] Iertare prin regină mi-a cerut. Că don Juan Tenorio. Tocmai după cum ţi-e voia. REGELE : Duce. doamne. duce. DON DIEGO : Cu ochii văd ce-atîta mi-am dorit. REGELE : Mă urmează. Te du. ce-mi ceri ? OCTAVIO : încuviinţare cer Să ne măsurăm în luptă. mîine. REGELE : Se-nfăţişeze. DON DIEGO : Eu am fost şi sînt. fără frică.

chiar el.. Don Juan Tenorio E-n oraş ? Şi. veniţi cu toţii-ncoace. Are loc în seara asta. OCTAVIO : Şi toţi îl doriţi ? Ei. e-aici. \ \ \ GASENO : Nu e cazul despre asta . de-i aşa.. ci Chiar de un marchiz îmi pare Că prea vrednică ar fi.Grea e. GASENO : Imd dă linişte-acest plan. prin ea. în fapt de zori. CATALINON : Cum arată ? DON JUAN : Ca un înger.. GASENO : Cu putinţă-i ? OCTAVIO : Cred şi eu. Ori. REGELE : Nunta voastră Mîine va să aibă loc. Nu deun conte numai. \ AMINTA : Spune-i cum fetia mea. GASENO : Poate ştie dînsul. GASENO : Vreau dreptate după lege. Şi poftesc să se cunune. prin mine împotriva lui întoarsă. OCTAVIO (aparte) : Pot prin ei să mă răzbun. CATALINON : Isabela ? DON JUAN : Am văzut-o.. dacă nunta . intră GASENO şi AM IN TA. Ies R EG E LE şi DON DIEGO. CATALINON : Ei. [100] AMINTA : Sînteţi curtean Şi în doi. L-om găsi pe don Juan. CATALINON : Cununia. în sfîrşit. OCTAVIO : Gîndul nu-i rău. Isabela. OCTAVIO : Planul e viclean şi bun.. Lui Batricio nevasta. Ştiţi ce ? La palat se face Nuntă. Şi ce vreţi ? GASENO : Ce se cuvine. se înţelege. OCTAVIO : Voia voastră se-mplinească. de nu. Nalt serior. Hai. ce să zic. OCTAVIO (aparte) : Asta-mi pică de minune. senor. fiule. GASENO : Dona Aminta. răsplata Dragostei ce ţi-am purtat ! REGELE : Duce ! OCTAVIO : Doamne. ( . Cum arată trandafirul Cînd.. Vreau să născocesc ceva. O. OCTAVIO : Cum ? AMINTA : Curtean sînteţi şi nici N-aţi aflat ? [99] OCTAVIO : Pe Dumnezeu. nu ştiţi cumva. I E cinstită-n satul meu. neîntoarsă. Ca să vă-mbrăcaţi taman Ca la curte. Nu mi-a spus don Juan nimic. pe don Juan. Intră DON JUAN şi C AT AL I N O N. numai bun e. -Bă vorbeşti cu cinevaOCTAVIO (aparte) : Asta este altă farsă De-a lui don Juan. CATALINON : Cum ai fost primit la rege ? DON JUAN : Cu mai multă dragoste Nu m-ar fi primit nici tata. da. Vremea trece. zici ? AMINTA : Da. In al nunţii tale-ajun. Ce vreţi de le el ? AMINTA : Mi-i soţ. să merg la rege. E din vechi creştină şi Prin averea ce o are. CATALINON : Cum te-a-ntîmpinat ? DON JUAN : Cu chipul Numai sînge peste lapte. AMINTA : O fi nunta mea ? OCTAVIO (aparte) : Am un gînd ce nu-mi dă pace . Cum s-o iau şi încotro ? OCTAVIO : Don Juan Tenorio. Don Juan i-a luat. îşi sparge ' Frageda-nchisoare verde. şi la rege Vom intra. DON JUAN : Negreşit.

Avea loc mai înainte. DON JUAN : CATALINON DON JUAN : CATALINON DON JUAN : CATALINON DON JUAN : CATALINON DON JUAN : CATALINON DON JUAN : CATALINON DON JUAN : CATALINON DON JUAN : CATALINON DON JUAN: CATALINON : Mă scapă. DON JUAN : Iar începi să fii neghiob ? CATALINON :Şi puteai să te însori Mîine . : Dar biserica e-nchisă. Tristă. : Neghiobie fără margini ! Ştii doar că mi-am dat cuvîntul. senor. Mai avem şi altă treabă. sfinte Doamne. DON JUAN : Zău ? Dar ce zi-i astăzi ? CATALINON : Marţi. Strigă. De acest cumplit ospăţ. ce-o să sentîmple ? Poate-un chip de jasp cuvîntul Să ţi-l ceară ? Nu am chef Să mă strige drept infam. Dacă dorm ţîrcovnicii ? Bate la oblonul ăsta. : Alta ? Să cinăm cu mortul. astăzi nu-i a bine. [102] DON JUAN: DON GONZALO CATALINON : DON GONZALO DON JUAN DON GONZALO DON JUAN DON GONZALO CATALINON : DON JUAN : DON GONZALO DON JUAN : DON GONZALO DON JUAN: CATALINON : Tare e întunecoasă Şi biserica aceasta. Dacă e atît de mare ! Doamne ! Ţine-mă. Pentru mine-i zi funestă. Căci de capă mă înhaţă. . [101] DON JUAN :■ < A CATALINON Şarlatanii şi nebunii Spun asemeni nerozii. N-ai fi înşelat atîtea. Cu sfeştocul şi cu stola. : Dar e cazul să te-mbraci . şi vino ! : Cum ? Să tac ? Da. Atuncea intră. Taci. Restu-i glumă de prost gust. Dar acum îţi iei soţie Şi-ncărcat eşti de păcate. Hai să mergem. : Am să strig degeaba. Intră pe o uşă şi ies pe alta. : Şi de-l calci. că-i tîrziu Şi te-aşteaptă. : E deschis. Să aştepte . : Ba să intre un călugăr. Cine vrei să ne deschidă. numai ziua-n care Nu am bani în buzunar.

Doamne ! Dar. Poate numai unghii Lungi de tot. de croitor. Am în vine) Sînge — inimă în trup. Vreau să te poftesc la cină. locul Nu pare bucătărie. Simt eu că romanţa asta Glăsuit-a pentru noi. mor ! Nu te speria. O. sefior. Scapă-mă de asta. am isprăvit cu cina Şi se poate strînge masa. Te temi ? Să mă tem ? Eu ? Ah. Totul va fi rece . N-am vrut să se ştie cine-s . Cînd m-ai omorît. Ca să cinăm Ţi se cere să ridici Astă lespede. sefior. Că sorocul vine. J Neagră ca în Guineea Este masa. Cînd doar joc îţi baţi de toţi. (Se cîntă) : Cit trăieşte pe-astă lume. aducînd două scaune. Am cinat în seara asta. Vreau şi cîntece la masă.. Teascurile noastre scot Vinuri cum pe lume nu-s. Cine-i ? Eu sînt. Simt flori de gheaţâ-n piept. H Săţios fel ! Minunat! Specialitatea casei. Doamne. sînt mortul. Intră doi inşi în veşminte negre. Nu-i bine să zică omul Las' pe mine ! Las'pe mine ! Căci sorocu-i bate-n uşă. : Mîna ta mi-o dă. [104] CATALINON DON JUAN: CATALINON : DON GONZALO CATALINON : DON JUAN : DON GONZALO DON JUAN : DON GONZALOÎ DON JUAN : \ DON GONZALO DON JUAN : V DON GONZALO Asta e de rău. Reputaţie de laş Oare am ? In noaptea neagră. în ţinuta din scena precedentă.Intră DON GONZALO. Datoria se plăteşte. Dar acum mă ai în faţă. Spune-mi repede ce vrei. Nu-mi cinsteşti poftirea ? Nu. îngăduitori cu cina Ni se cere-aici să fim . [ Ce ai pus în tocăniţă ? : Unghii. ăsta ce fel De mîncare-i ? Ai în faţă ' Vipere şi scorpioni. Şi ce vin aveţi pe-aici ? Gustă-l. Christoase. fugit-ai. Să cinăm. (Se cîntă) : Afle cei ce cred că-s aspre Ale Domnului pedepse. Pe ce ? Doi negri paji Vin cu scaune acum.. De vrei. Nu mă aşteptam cuvîntul Să-ţi respecţi cu-adevărat. eu. ( Curajos eşti. Dar tu ce faci ? Nu mănînci ? Ba am să mănînc. dar c-un talger De spălat nu vine nimeni ? [103] DON GONZALO DON JUAN : CATALINON : Şe7i. vine. chiar dacă Toate hîdele năpîrci Care mişună în iad Azi în faţă mi le-ai pune. DON GONZALO CATALINON : DON GONZALO CATALINON : DON GONZALO• CATALINON : DON JUAN: \ DON GONZALO: DON GONZALO: CATALINON : DON GONZALO: CATALINON : DON GONZALO: Io-te-te ! Se poartă doliu Ca în Flandra şi pe-aicea. Iţi ridic şi stîlpii ăştia. Ei. Şezi şi tu. Fiere_gi_ojet. mă arzi ! Nu mă arde cu-al tău foc ! : E puţin faţă de focul .

Scoateţi-mă-n drum. De-aice nu-i scăpare ! Voi muri acum şi eu. Că-i don Juan Tenorio ? Am venit la cununie. MOŢA . Să-l veghez şi să-l păzesc. Iară el m-a răsplătit Necinstindu-mă. Şi lui Dumnezeu m-oi plînge. DON DI EGO şi suita. rege. tăiaţi-i capul ! DON DIEGO : Majestate. Intră BATRIC IO şi G A S E N O. Ah. Doar e nobil şi nu poate De-al meu drept să mă lipsească. Intră marchizul de la M O T A. BATRICIO : Cum se-ngăduie. cu mare zgomot • CATALINON iese tîrîndu-se. Iată. Am să merg. Ca să-mi deie dezlegare. . groaznică dreptate : „După faptă şi răsplată". Căci îmi datorează asta. Că don Juan Tenorio Poartă vina pentru faptul Mie imputat.Cade mort. Astfel de neobrăzare ? Pot regeştii slujitori Pe sărmani să-i obidească ? [106] REGELE : Ce-ai spus ? BATRICIO : Spun că don Juan. dacă Alteţa-voastră Nu-l va pedepsi aşa Cum dreptatea sfîntă cere. DON DIEGO : Majestate. El păcatele voieşte Să ţi le plăteşti prin mîna Unui mort. Dă-mi răgaz să chem un preot. Ca să-ţi ţin tovărăşie. Intră REGELE. dar nu ştii. Don Juan Tenorio. Chiar în noaptea nunţii mele. Căile lui Dumnezeu Noi nu le putem cunoaşte. Ca să nu aştepte mult. Asta-i a lui Dumnezeu Sfîntă. minţind Şi jurînd că-mi va fi soţ. l-am luat Şi l-am readus la viaţă. Fiica nu ţi-am necinstit-o. Sîn Gheorghe Şi Sîn Agnus Dei ! Doamne ! Iese..■ Al lui Dumnezeu judeţ. Porunceşte cununia. drept răsplată A serviciilor mele. Prea tîrziu ţi-aduci aminte. Intră T I S B E A. Pe don Juan Tenorio. REGELE : Cum ? Se poate să existe Astfel de neobrăzare ? Prindeţi-l. L-am luat in ospeţie. Oamenilor. doamne. Cripta se scufundă cu DON JUAN şi DON GONZALO. Cît nu se sfîrşise nunta. Porunceşte tu să-l prindă. Dacă-aşa stricat mi-e fiul. o. de la Moţa Este gata să sărute Tălpile regale. Ca din ceruri să nu cadă Fulgere asupra mea.. zadarnic Aerul îl mai lovesc. Dar acesta-ţi era gîndul. Să-l vestesc pe tatăl său. : „După faptă şi răsplată^ Ufîpdar ard ! Nu mă mai strînge ! Se cerea să te ucid Cu jungherul. Marea l-a zvîrlit pe ţărm. Că doar mă ghicise cine-s. tîrîş-grăpiş. [105] DON JUAN: CATALINON DON GONZALO Ce pîrjol ! Ce foc fierbinte ! Mor ! . Vremea este. Mort aproape . majestate. Să se-arate la lumină [107] Adevărul: află. REGELE : Intră Şi dă-i contelui de ştire.Ce l-ai căutat într-una.. AMINTA : Unde este soţul meu ? REGELE : Cine este soţul tău ? AMINTA : Cum. Să plătească pentru toate Cele ce le-a săvîrşit. ce-a mai fost şi asta ? E capela toată-n flăcări Şi eu am rămas cu mortul. TISBEA : O. Am de faţă-atîţia martori. Intră AMIN T A şi OCT AV IO. luminate. Ce crud M-a-nşelat un vechi prieten ! Am şi martori împotrivă-i. Mi-a răpit femeia. CATALINON : Doamne. I S AB E L A şi însoţitorii lor. cît sint vie. Acesta este . REGELE : Ce-ai spus ? ISABELA : Adevărul numai.

Cum pe lume n-a mai fost. la San Francisco. Chef avînd să-şi rîdă de Răposatul şambelan. MOŢA . Nu l-ar fi poftit ! Statuia Oaspete i-a fost la cină. Iar apoi. REGELE : Dreapta cerului pedeapsă ! Iar acuma se cuvine Toţi să se căsătorească. don Juan. CATALINON : O. doamne. Care datu-mi-a poruncă Astfel doar să te omor Pentru multele-ţi păcate. MOŢA : Eu cu scumpa-mi verişoară. SFIRŞIT . OCTAVIO : Văduvă e Isabela. După faptă. ca să scurtez povestea. Spre a-i profana statuia. L-a poftit pe don Juan. întru veşnică-amintire. Şi ucideţi-mă-apoi. Ca să se-mplinească voia Musafirului de piatră. Pentru veştile acestea Mii de daruri am să-ţi fac. Dar. căci Auzit a fost cît încă Nu se săvîrşise fapta.REGELE : La ce fapte se dedau Cei ce-mi sînt apropiaţi ! Intră C AT ALI NON. la rîndul ei. Cît mai vieţuia. Apoi l-a poftit la cină. mi-a spus Că onoarea dofiei Ana Este nepătată. Intrucît muri pricina Marilor năpăstuiri. După mii de semne rele. într-o seară. După ce-i luase două Din odoarele de preţ. [108] Mîna i-a luat în mîna-i Şi i-a strîns-o. ascultaţi întîmplarea fără seamăn. sefiores. zicînd apoi : „Sînt trimis de Dumnezeu... REGELE : Iară cripta lui se mute La Madrid. Vreau cu dînsa să mă-nsor. şi răsplată I" REGELE : Ce-ai spus ? CATALINON : Adevărul. BATRICIO : Iară noi cu ale noastre. L-a şi tras vîrtos de barbă. pînă cînd L-a ucis.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful