You are on page 1of 16

Anul V, nr.

48 ianuarie 2011
Publicaþie lunarã editatã de Protopopiatul Ortodox Fãgãraº

apare cu sprijinul

Din cuprins:
„Portretul luptãtorului la tinereþe”- între rigoare ºi regie (I)
Dincolo de aspectele artistice ºi regizorale, pentru fãgãrãºeni este importantã nu doar existenþa acestui film, ci ºi veridicitatea evenimentelor ºi a personajelor. (pag. 6-7)

Familia tradiþionalã în prag

de colaps

Un bãrbat puternic este acela care îºi controleazã impulsurile
Bãrbatul este supus unui tumult al firii mai puternic decât femeia. (pag. 10)

Copiii ºi treburile casnice
Încã de mici, copiii trebuie obiºnuiþi cu sarcini potrivite cu vârsta lor. (pag. 11)
Editorial de Pr. Marius Corlean
spune cã sunt gânduri cam sumbre pentru meditaþie la început de an, când fiecare îºi ureazã ºi sperã la mai bine. Pentru mine, însã, este vorba de realism. La mai bine? Care bine? Fiecare îºi defineºte „binele” altfel, în funcþie de ataºamentele inimii sale. Cel mai rãspândit bine pe care ºi-l doresc oamenii este sãnãtatea. Fiind sãnãtos, te poþi gândi ºi la alte tipuri de bine: un serviciu mai bun, o poziþie socialã mai bunã; sau, pur ºi simplu, dacã eºti sãnãtos, poþi parcã îndura mai uºor toate neajunsurile. Foarte bine, aºa este. ªi eu îmi doresc sã fiu sãnãtos. Dar îmi mai doresc foarte mult ceva. În anul 2011 sã mã pot apropia ºi mai mult de Dumnezeu. Sã-L pot cunoaºte mai bine, ca sã mã pot adânci mai mult în bine. Sã pot deveni mai bun. Sã pot fi celorlalþi cât mai puþin o povarã sau un alt personaj care-i supãrã; mi-aº dori ºi ceva mai mult: sã îi pot

(pag. 8-9)
odihni pe cei din jurul meu… sau cel puþin sã le fiu de modest ajutor. Sunt lucruri cu care la aºa-zisul bilanþ de sfârºit de an nu mã prea pot lãuda. Îmi doresc apoi sã fie mai multã pace între oameni. Sã iubim mai mult, sã zâmbim mai des, sã ne decongestionãm mintea de planuri ºi target-uri, obiective de îndeplinit… Sã învãþãm sã trãim, dar mai ales sã învãþãm sã trãim în Dumnezeu. Atât. Restul lucrurilor sunt efemere. Vor veni ºi acelea. Dar pacea, bucuria ºi bunãvoirea nu vin decât de la Dumnezeu. În rest… teatru. Teatru ºi multã suferinþã… „Veniþi la Mine, toþi cei osteniþi ºi împovãraþi, iar Eu vã voi odihni pe voi.” Un an odihnitor ºi cu pace vã doresc tuturor, sã dea Dumnezeu sã ne întâlnim la sfârºitul acestui an, bucuroºi fiecare cã, pe parcursul lui, am înþeles mai profund cuvintele Mântuitorului de mai sus. La Mulþi astfel de Ani!

2011
Da, acesta este anul pe care l-am început. Va trece la fel de repede ca cel precedent. Pe rãbojul timpului vom mai cresta un an. Trecutul prinde consistenþã pe zi ce trece: evenimente, fapte, gânduri... toate se cumuleazã în memoria noastrã ºi alcãtuiesc acest trecut. Am mai fãcut un pas spre veºnicie. Cu fiecare zi, sãptãmânã, lunã, an, suntem fiecare dintre noi mai aproape de eternitate. Acestea sunt gândurile care-mi strãbãteau mintea la un moment dat, când am conºtientizat cã trecerea rapidã a timpului nu face altceva decât sã ne propulseze tot mai aproape de momentul când fiecare vom face marea trecere spre ceea ce este dincolo de lumea aceasta. Probabil mi-aþi

CMYK

2

Eveniment
sãrbãtoarea înnoirii templului ºi era iarnã. Iar Iisus umbla prin templu, în pridvorul lui Solomon” (Ioan 10, 22-23), cuvinte citite cu emoþie chiar de pãrintele paroh. Intrând apoi în bisericã dupã rânduiala care se face de Paºti, a urmat zidirea altarului ºi Sfânta Liturghie. Rãspunsurile la stranã au fost date de corul de tineri al parohiei „Înãlþarea Domnului” din Codlea, condus de doamna preoteasã Sarah Tîlvãr.

Biserica mare din Ohaba a fost sfinþitã
Ridicatã între anii 1935-1944, biserica mare din Ohaba nu a fost sfinþitã decât sâmbãtã, 18 decembrie, dupã ce în ultimii ani au fost fãcute aici mai multe lucrãri interioare ºi exterioare. Slujba de sfinþire a fost oficiatã de Înaltpreasfinþitul Laurenþiu, Mitropolitul Ardealului, împreunã cu un sobor de preoþi ºi diaconi.

Vechi ºi nou
Ohaba se bucurã de douã lãcaºuri de cult. Pentru cã bisericuþa de pe culmea dealului, care strãjuieºte de secole satul, devenise neîncãpãtoare, sãtenii au ridicat lui Dumnezeu o altã casã, spaþioasã ºi înaltã, de dimensiunile unei catedrale. Deºi au trecut multe zeci de ani de la construire, ea nu a fost niciodatã sfinþitã. Prin grija ºi multa ostenealã a preotului paroh, Lucian Tîlvãr, în ultimii ani s-au fãcut aici multe lucrãri: s-a montat un iconostas sculptat în lemn, s-a pavat pardoseala cu travertin, s-a montat o centralã termicã cu încãlzire atât cu calorifere, cât ºi prin pardosealã, iar biserica a fost zugrãvitã ºi pe interior, ºi pe exterior, cãpãtând astfel haine cu totul noi, care au pregãtit-o pentru sfinþire.

Aprecieri ºi recunoºtinþã
În cuvântul de învãþãturã, ÎPS Laurenþiu a vorbit despre semnificaþia ridicãrii ºi sfinþirii unei biserici: „Biserica este Casa Domnului ºi casa caselor noastre. Nu orice casã poate fi bisericã. Casa Domnului este ziditã pe un loc anume, care este scos din uzul comun. În momentul în care s-a hotãrât ca pe acel loc sã se zideascã o bisericã ºi se pune fundaþia, acel loc este ocrotit de Dumnezeu printr-o binecuvântare specialã, numitã punerea pietrei de temelie. Din ceea ce Dumnezeu ne-a oferit, noi am ales ceva mai deosebit, pentru a-l oferi Lui.” La final, Pãrintele Mitropolit a oferit acte de cinstire celor care au contribuit la înfrumuseþarea lãcaºului de cult: Consiliul parohial ºi Adunarea parohialã, domnul Victor Bârlez - primarul Comunei ªinca, doamna dr. Olimpia Coman Sipeanu, doamna dr. Alina Geanina Ionescu, drd. Mirel Bucur, Rãzvan Neamþu ºi Dorel Piticaº. Pãrintele paroh Lucian Tâlvãr ºi fostul paroh, pãrintele Ionuþ Ilea, astãzi preot la Vlãdeni, au primit distincþia de iconom. Sãrbãtoarea a fost încununatã de Botezul celui de-al doilea copil al pãrintelui paroh, micuþa Antonia-Maria, ºi s-a încheiat cu agapa de la cãminul cultural, pregãtitã cu mare dragoste de localnici. Natalia Corlean

Oameni de ieri ºi de azi
Cel mai important eveniment din viaþa lãcaºului de cult a avut loc sâmbãtã, 18 decembrie. Îmbrãcatã de sãrbãtoare, biserica i-a avut aproape ºi pe fiii satului plecaþi la Domnul, prezenþi în chip nevãzut, dar ºi în chip vãzut, prin douã expoziþii: una de fotografie veche, expusã în pronaosul bisericii, ºi alta de icoanã pe sticlã, ce poate fi vãzutã în biroul parohial. Parohia Ohaba se bucurã de o colecþie de peste 40 de icoane pe sticlã, pãstrate cu sfinþenie ºi lãsate ca moºtenire de generaþiile trecute, colecþie care din vara anului 2010 a intrat într-un proiect de restaurare care se va întinde pe durata a 4 ani. Fiii de azi ai satului, veniþi unii de la câþiva paºi, alþii de la kilometri buni, iar alþii de peste mãri ºi þãri, s-au pregãtit disde-dimineaþã sã îl întâmpine pe Înaltpreasfinþitul Laurenþiu, Mitropolitul Ardealului. Pãrintele Mitropolit a fost aºteptat de un sobor de preoþi, alcãtuit din parohii sa-

telor din Comuna ªinca, împreunã cu domnul primar Victor Bârlez, pãrintele Matei Bilauca - stareþul schitului din ªinca Nouã, pãrintele Hristofor Bucur - stareþul schitului din Poiana Braºov, pãrintele Ion Cioacã - parohul bisericii „Înãlþarea Domnului” din Codlea, pãrintele Ionuþ Ilea ºi pãrintele Mircea Moldovan, foºti parohi ai satului Ohaba, dar ºi alþi preoþi apropiaþi ai actualului preot paroh, pãrintele Lucian Tîlvãr.

Iarnã ºi în Evanghelie
Înainte de începerea slujbei de sfinþire, Înaltpreasfinþitul Laurenþiu a explicat în câteva cuvinte rânduiala ºi semnificaþia slujbei de sfinþire a bisericii. Apoi, preoþi ºi credincioºi - mulþi dintre ei în costume populare, au ieºit sã înfrunte gerul pãtrunzãtor, pentru târnosirea celor patru laturi exterioare ale bisericii. Cãldura sufleteascã a oamenilor a izbândit însã frigul, mai ales când au simþit prezenþa lui Dumnezeu venind din alte timpuri, prin cuvintele Evangheliei: „ªi era atunci la Ierusalim

Eveniment

3

„Lãudaþi ºi cântaþi ºi vã bucuraþi!”
A devenit deja tradiþie ca în fiecare an, în perioada sãrbãtorilor de iarnã, corala „Axios” a preoþilor din Þara Fãgãraºului sã se întâlneascã, sub îndrumarea profesorului doctor Gheorghe Malene, pentru a vesti teologia Întrupãrii Domnului prin intermediul colindelor.

Sf. ªtefan la Copãcel ºi Recea
În ziua Sfântului ªtefan, corala „Axios” a susþinut un concert la Copãcel, în Cãminul Cultural, în cadrul festivalului tradiþional de Crãciun, în prezenþa altor artiºti ºi a unui numãr impresionant de spectatori. Tot în aceastã zi, de vizita coralei preoþilor din Protopopiatul Ortodox Fãgãraº s-a bucurat ºi Parohia Recea. Membrii corului au fost primiþi cu multã cãldurã de gazde, în frunte cu Pãrintele protopop. La îndemnul pãrintelui paroh Constantin Spiridon, toatã suflarea parohiei a cântat colindul Sus în poarta lui Crãciun. O searã duhovniceascã memorabilã, lãsând în sufletele credincioºilor liniºtea de neegalat a colindelor Naºterii Domnului. Aurelian Cîrstea

Deschidere la Fãgãraº

Anul acesta, debutul a avut loc la Biserica „Sfânta Treime” din Fãgãraº, în data de 19 decembrie. Aici, în deschiderea spectacolului, corul Liceului ortodox „Constantin Brâncoveanu” ne-a introdus în spiritul sãrbãtorilor, susþinând un recital de colinde, tot sub bagheta domnului profesor Gheorghe Malene. La eveniment a luat parte ºi Preasfinþitul Andrei Fãgãrãºeanul, Pr. protopop Ioan Ciocan, Pãrintele Ilarion Urs - stareþul momentul în care, la final, toatã biserica a Mãnãstirii Brâncoveanu, domnul Sorin dat glas bucuriei, cântând, împreunã cu Mãnduc - primarul Fãgãraºului, ºi numecorul, colindul tradiþional O, ce veste miroºi credincioºi din Fãgãraº ºi nu numai, nunatã!. Apoi, Pãrintele protopop Ioan veniþi sã asculte cântãrile în cinstea Ciocan le-a vorbit celor prezenþi despre Naºterii Domnului. Din programul precolinde ºi importanþa pãstrãrii obiceiurilor. zentat au fãcut parte colindele Flori de mãr, Leagãn verde, Colo sus pe lângã lunã, La Betleem, Floricica, Sara-i bunã a lui Crãciun, fiecare plecând acasã încãrcat de atmosfera Pãrintele Serafim Popescu a fost vieþuitor al Mãnãstirii Brâncoveanu de la Sâmbãta tainicã de rugãciune ºi bucurie a de Sus timp de 50 de ani. Duhovnic al multor familii din Þara Fãgãraºului, sfãtuitor de nãPraznicului Naºterii Domnului. dejde în vremuri grele, Pãrintele Serafim era un om plin de dragoste ºi bunãtate dumnezeiascã. De la plecarea Sfinþiei sale la Domnul s-au împlinit, în luna decembrie, 20 de ani. Crãciun la Pãrãu ºi Slujba de pomenire a fost 50 de ani. Cei care l-au cunoscut au ªinca Veche oficiatã la Mãnãstirea Brâncorãmas cu el în suflet, pentru smerenia ºi statornicia sa. Purta numele Programul coralei „Axios” a fost veanu sâmbãtã, 18 decembrie, de Serafim ºi a fost un om serafic, unul deosebit ºi în zilele de sãrbãtori, de cãtre Înaltpreasfinþitul Lauun om al bucuriei. Ne spunea deseîntrucât în dupã-masa celei de-a renþiu, Mitropolitul Ardealuori cã se bucurã de noi, cã suntem doua zi a Naºterii Domnului s-a aflat lui, împreunã cu Preasfinþitul copiii lui, ºi ne îndemna sã nu spula Pãrãu, la Pãrintele Laurenþiu Uri- Andrei Fãgãrãºeanul, Episcop nem la nimeni aceasta. Eram copii an, care ne-a întâmpinat cu biserica vicar al Arhiepiscopiei Sibiuºi ne întrebam de ce ne ruga sã nu încãlzitã de sufletele enoriaºilor ºi lui, ºi un sobor de preoþi ºi diaspunem la nimeni, dacã pãrintele ne ceata feciorilor din sat prezentând un coni. În faþa credincioºilor veniþi transmite o astfel de bucurie. Era colind tradiþional. A urmat concertul tocmai smerenia lui întruchipatã. de colinde, iar la sfârºit pãrintele sã îl pomeneascã pe cel care L-am avut duhovnic pe Pãrintele paroh a mulþumit dirijorului ºi pre- le-a fost pãrinte duhovnicesc, oþilor pentru efortul depus, iar nu în chipul blând ºi bucuros al „Pãrintele Serafim era Serafim ºi cei care l-au avut duultimul rând enoriaºilor care au venit acestuia a fost evocat de Înalt- atât de bun, ca acel hovnic, ºi duhovnicii de dupã dânpreasfinþitul Laurenþiu. Pãrin- pãrinte din Pateric sul, cum a fost Pãrintele Teofil Pãsã asculte acest repertoriu ales. despre care se spunea Lãsarea serii ne-a gãsit la ªinca tele Mitropolit, a cãrui familie, ca «din multa bunã- rãian, s-au bucurat de latura duhovVeche, în biserica „Sfinþii Apostoli greu încercatã în copilãrie prin tate nu mai ºtia ce niceascã ºi de lucrarea dumnezeiascã ce se sãvârºea prin acest om Petru ºi Pavel”, la Pãrintele Iosif moartea tatãlui, a gãsit în îneste rãutatea».” Ciolan. Locaºul de cult a fost neîn- drumarea duhovniceascã a PãPãrintele Teofil minunat. Sunt foarte multe lucruri cãpãtor pentru cei veniþi sã guste din rintelui Serafim mult sprijin, Pãrãian ºi amintiri plãcute, care au rãmas în sufletul nostru, însã binecuvântarea bucuria „Bãtrânului Crãciun”. Intro- dragoste ºi nãdejde, a împãrducerea a fost fãcutã ºi aici de ceata tãºit din amintirile Înaltpreasfinþiei Sale: pe care ne-o dãdea totdeauna ºi lucrul de feciori, printr-un colind tradiþio- „Ne-am amintit cu toþii de Pãrintele Serafim, duhovnicesc care l-a întreþinut sunt nu doar nal, moment urmat de concertul pro- duhovnicul acestei mãnãstiri ºi slujitor simple amintiri, ci acte de pietate.” Natalia Corlean priu-zis. Apogeul emoþiei a fost în necontenit al Sfintei Liturghii timp de peste

Pomenirea Pãrintelui Serafim Popescu

4

Eveniment
cioºilor au adus aici o mãrturie de cinstire ºi evlavie pentru Pãrintele Arsenie, al cãrui duh prezent în Þara Fãgãraºului a ajutat la continuarea lucrãrilor la catedralã pânã în faza actualã. Exprimându-ºi încrederea în sprijinul Înaltpreasfinþitului Mitropolit Laurenþiu pentru canonizarea Pãrintelui Arsenie, Preasfinþitul Daniil ºi-a exprimat bucuria de a considera încã de pe acum cã biserica-catedralã din Fãgãraº va avea al patrulea hram „Pãrintele Arsenie”.

Hramul catedralei Fãgãraºului

O zi plinã de semnificaþii
Cu prilejul pomenirii Înaintemergãtorului Domnului, Sfântul Prooroc Ioan Botezãtorul, la catedrala ortodoxã din Fãgãraº a avut loc sãrbãtorirea hramului, lãcaºul fiind închinat Sfântului Ioan Botezãtorul, Sfântului Gheorghe ºi Sfinþilor Martiri Brâncoveni. Sãrbãtoarea aceasta este deosebitã pentru credincioºii din toatã Þara Fãgãraºului, întrucât la hramul catedralei din 7 ianuarie s-a statornicit tradiþia de a avea loc ºi o manifestare spiritualã tradiþionalã zonei, participarea cetelor de feciori din þinuturile Fãgãraºului, ajunsã anul acesta la cea de-a V-a ediþie. de lângã Racoviþa, dar ºi de la Dumbrãviþa Colind tradiþional Înaltpreasfinþitul Laurenþiu, Mitro- ºi Vlãdeni. Manifestarea, organizatã de politul Ardealului, a oficiat Sfânta Li- Catedrala „Sf. Ioan Botezãtorul” în colaturghie alãturi de Preasfiniþitul Daniil, borare cu Primãria Fãgãraº, s-a bucurat de Episcop al Daciei Felix, înconjuraþi de un prezenþa primarilor ºi preoþilor parohi care sobor de preoþi ºi diaconi. Dupã ce au însoþit cetele de feciori, precum ºi a Pãrintele mitropolit a salutat prezenþa la autoritãþilor locale ºi parlamentare. balconele catedralei a tinerilor adunaþi din satele Þãrii Fãgãraºului, Preasfinþitul Daniil a adresat credincioºilor prezenþi un cuvânt prin care a sensibilizat în conºtiinþa credincioºilor semnificaþia mai largã a tainei Botezului Domnului, prãznuit în 6 ºi 7 ianuarie, care adunã în sine, ca într-un mãnunchi, toate tainele sãvârºite la apa Iordanului. Momentul dedicat cetelor de colindãtori a fost prezentat de Înaltpreasfinþitul Laurenþiu: „Este o bucurie mare nu numai de a pãstra tradiþiile sfinte legate de sãrbãtoarea noastrã, dar mai ales de a binecuvânta o colaborare între Bisericã ºi comunitãþile locale, reprezentate de primãrii, în aºa fel încât aceste valori extraordinare ale neamului românesc sã fie transmise mai departe”. De la balcoanele înalte, cetele de feciori au prezentat, pe rând, câte un fragment din colindul tradiþional specific localitãþii din care provin. Încercarea de a acoperi þinutul vechii Þãri a Oltului a sporit anul acesta numãrul grupurilor participante la 42, cu participanþi de la Sebeºul de Sus,

Costume, obiceiuri ºi jocuri
Dupã defilarea cetelor de feciori prin centrul vechi al oraºului, cu prezentarea costumelor populare, pe scena amenajatã în faþa catedralei vãtafii cetelor, însoþiþi de primarii comunelor, au primit de la domnul primar Sorin Mãnduc felicitãri ºi diplome de participare. În încheiere, o parte din cetele prezente au prezentat, pe aceeaºi scenã, obiceiuri ºi jocuri specifice zonei lor. De mare efect a fost „datul în strai”, specific Comunei Lisa. Sãrbãtoarea hramului Catedralei „Sfântului Ioan Botezãtorul” a încheiat sãrbãtorile de iarnã ale anului în spirit creºtin ºi tradiþional autentic, specific Þãrii Fãgãraºului, întru bucurie ºi slavã adusã lui Dumnezeu. Prof. Maria Gabor

Despãrþire de racla cu „veºmântul” Pãrintelui Arsenie
Pãrintele protopop Ioan Ciocan a mulþumit înalþilor oaspeþi ºi în mod special Preasfinþitului Daniil, Episcop al Daciei Felix, pentru aducerea la Fãgãraº a raclei cu „veºmântul” Pãrintelui Arsenie, care a stat la Fãgãraº mai bine de trei luni ºi jumãtate. În acest timp, rugãciunile credin-

CMYK

Actual

5

sat care bate crâºma. Sau de la cea de bani gata, ai cãrei pãrinþi vor sã-ºi arate bogãþia pe odorul lor. E valabil ºi Atenþie, nu mai ºtim sã îmbrãcãm corect costumul popular! pentru „ghiulurile” bãieþilor ºi lanþurile groase cât pumnul. N-au nicio legãturã în Aceste gânduri, deºi cuprind o dozã de revoltã, sunt scrise strict în ideea de a contextul portului popular! Nu o sã fii cu ne ajuta sã pãstrãm tradiþia în limita normalului ºi sã nu o transformãm într-un nimic mai cool dacã ai unghii colorate, kitsch. E un fenomen care nu se întâmplã doar în Þara Fãgãraºului, ci cunoaºte gablonþuri ori salbe de aur uriaºe, curele largã rãspândire. Dacã aruncãm doar un ochi pe posturile TV care transmit mu- lãcuite ºi pantofi care ameþesc privitorul. zicã popularã ºi nu numai, ne ia cu leºin. Nume etalon în ceea ce priveºte pro- Dimpotrivã! Contextul este altul! Cu totul movarea tradiþiei noastre populare dau cele mai proaste exemple în ceea ce altul... Nu te uita la „marile” cântãreþe de priveºte haina pe care o îmbracã atunci când îºi asumã rolul de a transmite un muzicã popularã care stricã lamentabil imaginea tradiþiei populare româneºti. Ia mesaj care adunã în el esenþa unui neam, ori a unei zone... exemplu de la MARILE cântãreþe, care îºi Vedete populare îmbrãcate kitsch! asumã în totalitate rolul de a duce tradiþia prost mai departe! Întreabã-te, te rog, când ai Tradiþia nu are nimic îmbrãcat ultima oarã costumul popular, ai Am vãzut în ultima vreme, în diverse întâmplãtor fãcut-o corect? Sau ai dat uºor în kitsch? emisiuni, cele mai oribile accesorii alãtuIa o pozã a bunicii tale ºi inspirã-te de ªi încã ceva: spune mai departe ºi altora rate unor costume populare, make up-uri stridente, de circ, combinaþii de un prost acolo, nu de la cea mai popularã fatã din povestea asta! Nu lãsa pe nimeni sã-ºi batã joc de costumul nostru gust desãvârºit. ªi atunci popular! Nu-i greu! A cum sã poatã o biatã purta costumul popular copilã care intrã în ceatã în public implicã o resîn Þara Fãgãraºului sã ponsabilitate! Hai sã fim mai ºtie cum trebuie sã se responsabili, nu întâmîmbrace corect?! Regula plãtori! Tradiþia nu are nr. 1: în niciun caz nu o nimic întâmplãtor în ea! alãturi pe Hannah Montana bunicii tale! Autenticitate Degeaba te lauzi în prime time, la televizor, ªtiu, este meritul cu o ie veche de 100 de acestor copii care se ani, dacã eºti spoitã ca un îmbracã în þinte, cu clown, ai cercei de plastic eºarfe cu capete de mort cât roata carului ºi în ºi poartã accesorii ciupicioare ultimele „opindate, cã duc acest obicei, cuþe” Louis Vuitton. Dai al cetei din Þara Fãgãun exemplu prost, n-ai raºului, mai departe! Tot avea ce sã cauþi la televirespectul pentru ei. Dar zor în halul asta. hai sã facem lucrurile cum trebuie! Aceasta Dar cine mai þine cont presupune ºi responsade asta? ªi sã ne mai bilitãþi, care presupun mirãm cã mergem la respectarea unor reguli. „joc” la cãminul cultural, Eu personal nu-mi în Þara Fãgãraºului, ºi doresc pe viitor o ceatã vedem costumul popular de fete ºi feciori în jeanºi combinat cu helancã alºi ii din materiale sintebastrã ºi colanþi de acetice, chinezeºti, cu flori eaºi culoare? Ori eºarfe care imitã bujorii þesuþi arãbeºti, cizme din cele de Mama Ruþã din mai sinistre care, deºi Mândra (cu o suveicã moderne, n-au cum sã veche de lemn, care înlocuiascã ghetele origiacum colindã lumea, nale. Dimpotrivã, dau vorbindu-le tuturor desaspect de ieftin... Sau cele pre cât de mândrã ºi mai oribile manichiuri ºi AUTENTICà e Þara zorzoane! Chiar dacã nu Fãgãraºului!). porþi decât un singur eleAlina Zarã ment nelalocul lui - eºti

Între tradiþie ºi kitsch

CMYK

6

Dialoguri

„ P o r t r e t u l luptãtorului la
„Anumite trãsãturi nu aparþineau
La Fãgãraº a avut loc în luna noiembrie proiecþia filmului „Portretul luptãtorului la tinereþe”. Pelicula este prima care are ca subiect rezistenþa anticomunistã din Munþii Fãgãraºului prin Grupul carpatin fãgãrãºean, aflat, în cea mai mare parte a existenþei sale, sub conducerea lui Ion Gavrilã-Ogoranu. Dincolo de aspectele artistice ºi regizorale, pentru noi, fãgãrãºenii, este importantã nu doar existenþa acestui film, ci ºi veridicitatea evenimentelor ºi a personajelor, ai cãror copii, nepoþi, rude sau prieteni trãiesc printre noi. De aceea, pentru câteva lãmuriri, am apelat la Pãrintele profesor Ioan Glãjar, din Ucea de Jos, care a cunoscut temniþele comuniste ºi miºcarea de rezistenþã, unii membri fiindu-i colegi de clasã sau de liceu. ºi am mai fost ºi arestaþi suntem propria viaþã primitã de la Dumnezeu ºi în mãsurã sã apreciem, sã confir- pusã în slujba lui Dumnezeu ºi a neamumãm cã aceasta era realitatea, cã lui. Nu trebuie sã scãpãm din vedere sau sã regizorul ºi actorii nu exagereazã uitãm cã nu tinerii din rezistenþa anticomunistã au declanºat confruntarea armatã în prezentarea ei. Filmul e intitulat „Portretul luptã- cu regimul comunist din þara noastrã ºi cu torului la tinereþe”. În ce mãsurã reu- securiºtii acestuia, ci comuniºtii ºi securiººeºte el sã contureze acest portret? Mie tii lor au fãcut acest lucru. Deci, tinerii din mi-au atras atenþia, de exemplu, câteva grupurile de rezistenþã anticomunistã s-au trãsãturi nepotrivite cu ceea ce ºtiam; am vãzut, de la un moment dat, urmãriþi ºi atavãzut pe ecran chipul luptãtorului ca caþi armat, împuºcaþi ºi omorâþi fãrã milã fiind fumãtor înrãit, cu un vocabular de cãtre securiºtii comuniºti ºi chiar de cãbogat în înjurãturi, manifestând uºurinþã tre jandarmi ºi militari. Datoria de a-ºi apãra propria viaþã datã ºi chiar plãcere în a-i ucide pe cei care îi de Dumnezeu, ca ºi datoria de a apãra crecãutau. Este un portret realist? „Trãsãturile nepotrivite”, de care vor- dinþa neamului românesc atacatã de cãtre biþi, nu sunt reale, nu aparþineau tinerilor atei, precum ºi datoria de a lupta pentru luptãtori anticomuniºti nici fiinþial ºi nici binele, libertatea ºi demnitatea neamului din cauza unei educaþii greºite; nu defi- românesc i-au determinat pe tinerii din neau caracterul lor, portretul lor, cel puþin grupul de rezistenþã anticomunistã sã aºa cum i-am cunoscut, în acei ani, pe cei rãspundã tiranilor în acelaºi mod, cu acecare mi-au fost colegi de liceu sau de clasã leaºi arme. Despre o asemenea datorie, iatã la Liceul „Radu Negru” din Fãgãraº. Cât ce spune Nicolae Steinhardt în „Jurnalul priveºte calificativul „fumãtor înrãit”, ne fericirii” (Editura Mãnãstirii Rohia, 2005, lãmureºte regizorul însuºi, care, într-o pag. 286-287): „Principiul armelor egale emisiune televizatã (Emisiunea „Cine- impune omului cinstit sã nu se dea în lãturi mas”, B1 TV), spunea cã dânsul este cel de la folosirea unor procedee neplãcute, care a cerut actorilor sã fumeze intens în atunci când adversarul nu e corect (...) A anumite scene filmate. E de presupus cã ºi nu folosi arme asemãnãtoare cu ale po„vocabularul bogat în înjurãturi” are trivnicului sub cuvânt de nobleþe etc. nu aceeaºi explicaþie, adicã era propus de cã- este dovadã de superioritate, ci de prostie tre regizor. S-a voit probabil ca, prin fuma- ºi trãdare a principiilor pe care le aperi ºi a tul intens ºi vocabularul bogat în înjurã- nevinovaþilor pe care îi laºi pradã tâlhaturi, sã se exprime o stare de spirit încor- rilor. Se vor folosi acele procedee pe care datã a tinerilor din grupul de rezistenþã, le-a ales partea cealaltã. Raþiunea este urmãrit asiduu ºi asaltat armat de inamici accesibilã numai oamenilor raþionali puternici ºi rãi, iar regizorul nu a gãsit altã (André Maurois). Faþã de omul raþional se va recurge la raþiune. Faþã de zarafi, Dommodalitate de a o reda. În ceea ce priveºte „uºurinþa ºi chiar nul n-a ºovãit sã punã mâna pe bici.” Dar sã nu scãpãm din vedere cã tinerii plãcerea în a-i ucide pe cei care îi cãutau”, lucrurile sunt mai complexe. Tinerii luptã- din rezistenþa anticomunistã, care au acceptori nu ucideau „cu uºurinþã ºi chiar cu plã- tat sã punã mâna pe arme ºi sã curme vieþi cere pe cei care îi cãutau”, ci în primul rând în rândurile celor care îi urmãreau ºi îi adintr-o necesitate: din datoria de a-ºi salva tacau cu arme, au acceptat ºi sã fie rãpuºi

Portretul luptãtorului la tinereþe (România, 2010) Pãrinte profesor, aþi participat la proiecþia filmului „Portretul luptãtorului la tinereþe” la Fãgãraº. Cum vi s-a pãrut aceastã primã ecranizare despre grupul de luptãtori anticomuniºti din zona noastrã? Surprinzãtoare, impresionantã, instructivã, necesarã ºi binevenitã. În ce mãsurã credeþi cã spune cu adevãrat povestea realã a grupului de rezistenþã din Munþii Fãgãraº? Consider filmul ca fiind un film istoric obiectiv, chiar dacã nu cu rigurozitate. În aceastã privinþã, regizorul filmului, Domnul Constantin Popescu Jr., spune cã „întâmplãrile prezentate în film sunt în proporþie de peste 90% autentice”. Ce ar mai fi de spus ºi nu s-a spus? Dat fiind faptul cã proiecþia a durat vreo 2 ore ºi jumãtate, cred cã s-a spus destul într-un singur film. Comentând el însuºi filmul, regizorul a spus cã „multe lucruri de amãnunt nu le-a putut sesiza” ºi cã, din motive obiective (timpul, posibilitãþile financiare, alte obligaþii ale artiºtilor), n-a putut filma tot ce ºi-a propus. În orice caz, dacã specialiºtii în istorie pot afla, din documente de arhivã, mai multe lucruri despre rezistenþa armatã anticomunistã a partizanilor ºi despre evenimentele acelor timpuri, ceilalþi care vizioneazã filmul îºi pot face în aceastã privinþã o imagine corectã ºi îndeajuns de bogatã. În orice caz, dat fiind faptul cã grupul de rezistenþã era un cerc închis, ar fi greu de aflat cu exactitate toate amãnuntele vieþii lor. Pare un film dur, cu sânge, arme, bãtãi... Cât de crudã era realitatea de atunci? Da, filmul e „dur, cu sânge, arme ºi bãtãi”, dar cei ce am trãit în acele vremuri

Dialoguri

7

tinereþe”- între rigoare ºi regie (I)
tinerilor luptãtori anticomuniºti”
ei înºiºi prin arme pentru reuºita acþiunilor lor ºi ale altor grupuri de respingere a comunismului „Niciunul dintre ei nu a cãzut mort în luptã în adus în România de cãtre munþi. Rãniþi au fost, dar morþi, nu. În spatele fiecãrui bolºevicii ruºi. mort a fost o vânzare. N-am fost singuri în aceastã De asemenea, se cuvine sã luptã. Alãturi de noi a fost populaþia din regiune, care observãm cã întrebarea este mai ne-a ajutat ºi ocrotit. Peste 1.000 de familii au avut de subtilã, are o nuanþã mai greu obsuferit în urma rãzbunãrii Securitãþii.” servabilã. Ea se referã la o situaþie „Grupul era format din tineri cu dragoste de anume, adicã la cazul în care parDumnezeu ºi de þarã, ce ne cunoºteam de mici, crestizanii ucideau „pe cei care îi cãucusem împreunã, ne ºtiam calitãþile ºi defectele, ne tau”, subînþelegându-se cã securiºnãscusem la poalele munþilor ºi în munþi ne simþeam tii erau doar în momentele de cãuca acasã («pe ei îi ocroteºte natura» - recunoºtea ºi tare, iar partizanii, neobservaþi ºi locotenentul Alexandru Moritz).” neatacaþi de data aceea de cãtre se„În lupta noastrã nu existã nicio acþiune, nicio „Grupul carpatin fãgãrãºean”, curiºti, declanºau ei atacul armat la o cabanã din faptã, nicio vorbã care sã nu se poatã încadra în ºi îi ucideau pe securiºti. De ce? Munþii Fãgãraºului legile onoarei ºi în morala creºtinã.” Ucideau doar de dragul de a uci„Am fost iubiþi ºi sprijiniþi de o populaþie minunade? Fãrã îndoialã cã nu! ªtiindu-se urmã- Nu e cazul sã dezbatem aici tã. Ne-am încadrat totdeauna în morala creºtinã ºi onoariþi aproape fãrã contenire ºi în primejdie aceastã pretenþie, pe care rea militarã. Þineam sã nu rãmânã în urma noasde a-ºi pierde viaþa în orice clipã sub tiru- unii dintre noi o admitem. trã nicio acþiune de care sã ne fie ruºine în virile securiºtilor, partizanii foloseau strate- Vreau doar sã spun, de fapt itor. Nu am tras niciodatã primii asupra osgia rãzboiului: surprinderea duºmanului sã repet într-o formã mai taºilor trimiºi dupã noi. Tragedia luptei noaspe neaºteptate ºi anihilarea lui. Procedând nuanþatã, ceea ce am mai tre a fost cã nu ne întâlneam cu adevãraþii astfel, considerau cã slãbesc forþa de atac a spus ºi anume cã ceea ce se vinovaþi, care conduceau represiunea de la disduºmanului, îºi dovedesc hotãrârea de a interpreteazã ca „trãsãturi tanþã, ci eram puºi în situaþia tragicã de a ne înrezista în faþa oricãror forþe ºi primejdii, îºi nepotrivite” pentru un tânãr tâlni ºi ucide român cu român pe crestele munmanifestã spiritul de neaplecare, întreþin o din „Frãþia de Cruce” nu þilor. Am tras doar atunci când am fost înconjuraþi scânteie de nãdejde în mijlocul masei sunt trãsãturi specifice ºi pentru a ieºi din încercuire.” Ion Gavrilã-Ogoranu româneºti din sate ºi oraºe care aud de portretului unui tânãr memfapta lor, îºi împlinesc, cum am mai spus, bru al „Frãþiei de Cruce”, ci idei, gesturi ºi metri deasupra noastrã. Ea atinge perfecþidatoria de a-ºi apãra propria viaþã primitã acþiuni ale unui tânãr luptãtor anticomu- unea ºi sublimul. Nu putem coborî aceastã de la Dumnezeu, credinþa, libertatea, bi- nist, dictate de strategia unei confruntãri linie pentru a explica faptele noastre. Noi, nele ºi demnitatea neamului românesc. armate, rãzboinice. Am putea spune cã prin acþiunea noastrã, prin toate faptele ºi Deci, nu erau hotãrâþi sã reziste ºi sã lupte specific unui tânãr membru autentic al gândurile noastre, tindem cãtre aceastã doar din interese personale sau de grup, ci „Frãþiei de Cruce” este spiritul de jertfã linie, ne ridicãm spre ea, atât cât ne permai ales în temeiul conºtiinþei creºtine ºi pentru credinþa, binele, libertatea ºi dem- mite greutatea pãcatelor cãrnii ºi condamnarea la care am fost sortiþi prin pãcatul naþionale, ce i-a însufleþit dinainte de a nitatea neamului nostru românesc. Aºa numitele „trãsãturi nepotrivite”, originar. Rãmâne de vãzut cât am putut, pãºi pe drumul opoziþiei, rezistenþei ºi oricare ar fi ele, nu pot fi puse nici pe prin sforþãrile noastre pãmânteºti, a ne luptei anticomuniste ºi antiateiste. De subtilitatea întrebãrii menþionate seama Bisericii, a educaþiei religioase înãlþa cãtre aceastã linie.” Cu alte cuvinte, þine ºi exprimarea nedumeririi prin cuvin- creºtine. În aceastã privinþã, citez sintagma „cred, Doamne, ajutã necredinþei mele” tele: „Mie mi-au atras atenþia câteva trãsã- lansatã de un teolog (rus, dacã nu mã (Marcu 9, 24). Cred, Doamne, ajutã neturi nepotrivite cu ceea ce ºtiam...” Ce înºel): „vrednicia creºtinismului ºi nevred- credinþei mele sã devinã credinþã ºi astfel ºtiam? ªtiam, aproape toþi, cã majoritatea nicia creºtinilor”. Nevrednicia creºtinilor sã am credinþã deplinã, rezistentã în faþa tinerilor luptãtori reprezentanþi în film nu trebuie pusã pe seama creºtinismului. pãcatului, salvatoare la judecata Ta cea fãceau parte din „Frãþia de Cruce”, organi- Aceasta e o chestiune personalã, o abatere dreaptã, o credinþã atât de vie ºi puternicã zaþie legionarã pentru tineret. Mai ºtiam de la principiile evanghelice. În acelaºi fel încât, impresionat de ea, sã schimbi jude(oare câþi?) cã Miºcarea Legionarã nu era a gândit ºi vorbit ºi Corneliu Zelea Co- cata Ta bazatã pe dreptate într-o judecatã (cel puþin aºa pretindea ºi mai ales la dreanu, Comandantul Miºcãrii Legionare, bazatã pe iubirea Ta de oameni, într-o începuturile ei) un partid politic, ci o deci ºi al „Frãþiilor de Cruce”. Iatã mãrtu- judecatã mântuitoare de suflet, mântuºcoalã de educaþie naþionalã ºi creºtinã, risirea lui: „Facem o mare deosebire între itoare ºi a sufletului meu. (va urma) menitã prin adepþii ei sã îndrepte multe linia pe care mergem noi ºi linia Bisericii Interviu realizat de Natalia Corlean rele ºi pãcate din viaþa neamului nostru. Creºtine. Linia Bisericii este cu mii de

„Tineri cu dragoste de Dumnezeu ºi de þarã”

8

Trup ºi suflet

Familia tradiþionalã în prag
Statisticile aratã câtã suferinþã umanã se perpetueazã din cauza crizei acutizate în viaþa familiei contemporane, mai ales atunci când ignorãm sacralitatea în care a aºezat Dumnezeu aceastã instituþie vitalã în existenþã. Decãderea din starea de har ºi din ascultarea de Dumnezeu, prin ignorarea poruncilor divine ºi implicit a celor bisericeºti, se soldeazã cu o secularizare galopantã ºi cu o degradare îngrijorãtoare a raporturilor dintre soþi, dintre pãrinþi ºi copii ºi dintre familie ºi societate.

Taina iubirii - Tainã a Bisericii
Când bãrbatul ºi femeia se unesc întru cãsãtorie, spunea Sf. Ioan Gurã de Aur, ei nu alcãtuiesc o imagine a ceva pãmântesc, ci a lui Dumnezeu Însuºi. Harul, care este prezenþa lui Dumnezeu în aceastã pereche, este cel de-al treilea participant care dãruieºte bucuria ºi pacea, desãvârºind astfel o treime: Adam, Eva, Dumnezeu. Numai Harul Domnului împreunã cu voinþa soþilor este în mãsurã sã îndeplineascã iubirea desãvârºitã. În Cana Galileii, Hristos a redat cãsãtoriei frumuseþea ºi lumina sa dintâi. Acest început al minunilor, nu întâmplãtor sãvârºit la o nuntã, sugereazã primordialitatea tainei iubirii, pe care Mântuitorul Hristos o preface în Tainã a Bisericii. Taina cãsãtoriei este un dar anume, pe care Dumnezeu îl face umanitãþii pentru a frânge întoarcerea spre sine (egoismul) ºi izolarea omului depãrtat de Dumnezeu, o chemare de a merge în prezenþa Lui, în timpul zilelor vieþii pãmânteºti, asemenea primei perechi din Paradis.

Ispitele secularizãrii
Suntem contemporani cu cele mai mari realizãri tehnologice, dar ºi cu cele mai reuºite strategii de manipulare a maselor; suntem contemporani cu mistificatori de tot felul, cu farisei care au o faþã nouã, cu profeþi falºi, cu vraci ºi falºi vindecãtori, care toþi au pretenþia cã deþin adevãrul ºi se declarã surse infailibile ale cunoaºterii. Oamenii aleargã spre propria lor pierzare, momiþi de patimile ºi poftele care le rãscolesc întreaga fiinþã, înºelaþi chiar de cãtre aceia în care îºi pun nãdejdea ºi înºelându-se pe ei înºiºi în încercarea disperatã de a gãsi împlinirea ºi fericirea pe plan familial, social, cultural, economic, financiar ºi religios. Este mai mult decât evident faptul cã

oamenii se închinã la ºtiinþã ºi tehnicã, la paranormal, la sexualitate, la umanism ºi promoveazã o atitudine anticreºtinã în paralel cu promovarea misticii orientale, bazând întregul proces de învãþãmânt pe doctrine umanist-liberale ºi valori necreºtine. Se promoveazã acceptarea ºi se recomandã adoptarea vieþii sexuale libertine, a homosexualitãþii ºi a perversiunilor sexuale, a concubinajului, avortului, eutanasiei, clonãrii, a violenþei mascate faþã de cei bolnavi ºi handicapaþi ºi faþã de minoritãþi. În aºa-zisa democraþie, mereu mai secularizatã ºi inspiratã de oameni ca Freud, Nietzsche ºi Sartre, sensul vieþii ºi bucuria sunt acelea care scad pe mãsurã ce sporeºte ateismul practic. Fiecare societate îºi creeazã propria sa eticã, pe care apoi o considerã normativã, însã în cazul societãþii contemporane trebuie sã admitem cã existã un pluralism haotic, caracterizat de dezintegrarea valorilor de referinþã, de declinul moral al culturii, de un spirit hedonist bazat pe ateism. Toþi marii gânditori ºi scriitori occidentali denunþã teribila crizã de valori a acestei civilizaþii a tehnicii, în care omul este redus la un angrenaj de producþie ºi consum, sclav al drogurilor ºi al sexualitãþii, sclav al corupþiei ºi golului spiritual. Oamenii numesc acum familie atât familiile despãrþite, cât ºi cuplurile care trãiesc în concubinaj, femeile necãsãtorite care au copii sau chiar ºi cuplurile de homosexuali sau lesbiene; imaginea clasicã a familiei formate din tatã, mamã ºi copii este socotitã perimatã. Întrucât familia tradiþionalã este în ruine, noile generaþii de tineri sunt handicapate din punct de vedere emoþional, moral ºi psihologic, astfel cã adulþii care rezultã vor fi iresponsabili, egoiºti ºi neim-

plicaþi. Trebuie sã recunoaºtem cã, din pãcate, acele instrumente ale societãþii prin care ea acþioneazã asupra ei însãºi (arta, literatura, legislaþia, mass-media etc.) sunt folosite în mod nepotrivit ºi deseori în mod voit împotriva a ceea ce reprezintã pentru pãrinþii noºtri un fundament ferm pentru viaþa de familie ºi viaþa socialã.

Statistici îngrijorãtoare
Studiul UNICEF pe 2009 aratã cã, din 1000 de femei care nasc în România, 43 sunt minore, fapt ce ne situeazã pe un nedorit prim loc pe continent; iar potrivit datelor Biroului Naþional de Statisticã pentru anul 2009, ponderea copiilor nãscuþi în afara cãsãtoriei este de circa 23%. INFONEWS subliniazã cã în anul 2007 au fost mai multe divorþuri decât cãsãtorii în România. An de an, numãrul divorþurilor în România are o ratã de creºtere îngrijorãtoare. Astfel, potrivit Institutului Naþional de Statisticã, în primele opt luni ale anului 2007 s-au înregistrat 22.500 de divorþuri, ceea ce situeazã România în mijlocul clasamentului þãrilor Uniunii Europene. (Asta înseamnã 18 familii destrãmate la suta de cãsãtorii.) Datele furnizate de INS reflectã o frecvenþã mai mare a divorþurilor pentru cuplurile cu vârste cuprinse între 30 ºi 39 de ani. Familiile care riscã sã se destrame mai repede sunt cele care nu au copii sau au doar unul singur. La cuplurile cu 3 copii, riscul unui divorþ a scãzut sub 0,02%.

CMYK

de colaps

Acelaºi comunicat al INS mai precizeazã cã la nivel european, una din douã cãsnicii se terminã la tribunal. Astfel, conform Eu- unã ºi s-au bucurat împreunã de rostat, aproape jumãtate dintre cãsãtoriile Naºterea lui Hristos. Am primit cu mare din Uniunea Europeana sfârºesc în divorþ. bucurie „Irozii” ºi Ceata de feciori. Ne-am bucurat de ei ºi acasã ºi la biseBiserica trebuie ricã, aºa cum e tradiþia în zona noastrã. sã propovãduiascã Viaþa Am ascultat în versul lor ºi în slujbele Multe dintre problemele acute ale Bisericii despre Naºterea lui Hristos, druomenirii îºi gãsesc originea în sexualitate, mul magilor ºi viclenia lui Irod. întrucât aceasta este o forþã vitalã în exisDrumul de la curiozitate tenþa umanã. la certitudine Aripa liberalã a creºtinismului, la unison cu oamenii lumeºti, promoveazã teorii Am auzit cu toþii cum au mers magii, ºi învãþãturi care îi descriu pe oameni ca cãlãuziþi de stea, pânã la peºtera unde S-a niºte animale sexuale, ale cãror obiceiuri sexuale trebuie acceptate ca ceva dat, fãrã nãscut Pruncul ºi apoi, dupã ce s-au închipretenþia de a le cenzura. Aripa conserva- nat ºi i-au adus daruri ca unui împãrat, au toare a creºtinismului încã nu a ridicat in- mers la casa lor „pe altã cale”, înºtiinþaþi terdicþia de tabu de pe problematica sexu- de înger sã nu se întoarcã la Irod. Au venit alã ºi, de aceea, Biserica trebuie sã aibã pu- deci pe o cale, iar dupã ce L-au vãzut pe terea practicã de a ajuta viaþa membrilor ei Pruncul Împãrat, s-au întors acasã „pe altã ºi implicit viaþa membrilor societãþii în care cale”. Au venit pe calea necunoaºterii, a fiinþeazã. Se aud strigãte dupã ajutor, lumea curiozitãþii celor ce cautã la stele, ºi au moare ºi Biserica nu poate sta cu mâinile mers acasã pe calea cunoaºterii, a certituîncruciºate, ea trebuie sã propovãduiascã dinii cã au vãzut un Împãrat care este mai presus decât orice alt împãrat. Viaþa. Drumul lor este, de fapt, drumul pe Daca vom merge pe acelaºi drum al care trebuie sã-l facem fiecare din noi. morþii sufleteºti, vom ajunge sã ne familiarizãm cu pãcatul, dar în aºa fel, încât vom Fiecare creºtin trebuie sã parcurgã acest considera cã promiscuitatea sexualã ºi cre- drum, de la necredinþã la credinþã, de la dinþa în Dumnezeu nu se exclud. Aceasta necunoaºtere la cunoaºtere, de la „curiozieste ispita cea mai grozavã din câte existã, tate” la certitudine. Unii parcurg cu bine ºi anume sã ajungi sã crezi cã eºti bun tot drumul ºi se întorc la casa lor „pe altã creºtin indiferent de viaþa pe care o duci, cale”, însã alþii se poticnesc ºi nu mai indiferent de fapte… Vom ajunge la o aºa fa- ajung la „destinaþie”, aºa cã se întorc acamiliaritate cu rãul, cu pãcatul, încât ata- sã tot pe calea pe care au ºamentul faþã de Bisericã va fi pur formal. plecat. 2011 este declarat de Patriarhia RomâPiedicile nã ca „Anul omagial al Sfântului Botez ºi ridicate al Sfintei Cununii în Patriarhia Românã”. De aceea ne propunem, anul acesta, în de „irozi” cadrul rubricii noastre, sã tratãm o serie de Au plecat Magii la probleme cu care se confruntã familia de astãzi. Credem cã o abordare clarã, sincerã drum pe calea necuºi bine intenþionatã a sexualitãþii, dintr-un noaºterii ºi s-au întors pe punct de vedere creºtin, va reuºi sã spargã calea cunoaºterii. Au plegheaþa ºi sã rezolve problemele generate de cat Magii la drum pe calea necredinþei ºi s-au aspectele ei particulare. Numai atunci când vom învãþa sã nu ne întors pe calea credinþei. prefacem cã nu avem probleme, când vom Noi înºine mergem spre învãþa sã ne confruntãm în mod edificator Dumnezeu pe o cale ºi cu realitatea, vom avea puterea de a trãi apoi, cunoscându-L, ajuncreºtineºte ºi îi vom putea ajuta ºi pe aceia gem sã fim aºezaþi pe o pentru care suntem responsabili înaintea lui altã cale. Dar pentru a Dumnezeu. Pr. Alexandru Stanciu cunoaºte ºi calea cea

9 Întoarcerea noastrã ºi a magilor A mai trecut un Crãciun peste noi. În „pe altã cale” fiecare bisericã creºtinii s-au rugat împreActual
nouã trebuie mai întâi sã plecãm la drum, iar apoi trebuie sã fim mereu atenþi la piedicile ce ne apar pe cale, cum sunt ºi „irozii” ce încearcã sã ne întoarcã din drum pe aceeaºi cale. „Irozii” aceºtia de care vorbesc nu sunt altceva decât ispitele cu care îngãduie Dumnezeu sã fim încercaþi, la fel cum a îngãduit sã fie încercat ºi Dreptul Iov. Iar dacã tãria noastrã are mãcar puþin din tãria lui Iov, atunci ºi rãsplata noastrã o sã fie pe mãsurã. „Irozii” vremurilor noastre sunt de fapt aceiaºi ca întotdeauna: boala (trupeascã ºi/sau sufleteascã), timpul (în goana noastrã dupã bunãstarea materialã am ajuns sã fim ieºiþi cu totul din ritmul natural al Universului în care Dumnezeu ne-a aºezat) ºi moartea (iar aici mã refer cu precãdere la moartea noastrã sufleteascã). Sã fie Calea voastrã Cale Nouã, iar Calea cea Nouã sã fie cale a iertãrii, cale a blândeþii, cale a bunãtãþii, cale a pãcii, cale a înþelegerii, cale a înfrânãrii, cale a Iubirii... Aceasta e Calea care te întoarce la Dumnezeu, pentru cã de la Dumnezeu am plecat ºi la El trebuie sã ne întoarcem. „Pe altã cale” înseamnã de fapt Calea Virtuþilor. Nu pot decât sã vã urez la toþi un An Nou cu sãnãtate, Hristos sã vã zâmbeascã ºi sã ajute Dumnezeu sã ne întâlnim cât mai des pe Calea Virtuþilor! Pr. Marius Demeter

CMYK

10

Pas în doi

Presiunea grupului spre satisfacerea impulsurilor imediate vine mereu însoþitã de ironicul comentariu: „Ce fel de bãrbat eºti?”: „Nu bei? - Ce fel de bãrbat eºti?”; „Nu fumezi? - Ce fel de bãrbat eºti?”; „Nu îþi înºeli nevasta? Ce fel de bãrbat eºti?”; ºi aºa mai departe… La acest atac asupra mândriei masculine, cel mai adesea bãrbatul cedeazã. Deºi el este supus unui tumult al firii mai puternic decât femeia, bãrbãþia constã tocmai în a fi stãpânul impulsurilor de moment, nu sluga lor.

Un bãrbat puternic este acela care îºi controleazã impulsurile
fost ispitit. Nu i-a fost uºor; dar ce mândrie, ce demnitate, ce bãrbãþie sã fii stãpânul lor… Când le asculþi, când te laºi mânat de ele, nu te deosebeºti de cãþeluº… cã… asta-i firea!

Un bãrbat nu este jucãria unor impulsuri
Da… în cazul acesta putem spune cã e foarte greu sã fii un bãrbat adevãrat. Da, de aceea bãrbaþii se scuzã ºi spun cã un bãrbat trebuie sã fumeze, un bãrbat trebuie sã bea, un bãrbat trebuie sã-ºi înºele nevasta, pentru cã le e ruºine sã spunã: „N-am reuºit sã fiu bãrbat. N-am putut. Mi s-au aprins cãlcâiele dupã una ºi m-am dus ºi pe urmã am zis: aa… nu-mi place!”. „Nu pot sã fiu bãrbat, nu pot sã nu bag þigara în gurã. Nu pot! Nu mã stãpânesc. Depind de bãþul acesta aprins la capãt. De suzeta asta…”. „Nu pot sã fiu bãrbat pentru cã nu pot sã nu duc paharul la gurã. Orice aº face, zic cã nu mã mai duc la cârciumã ºi mã trezesc sub masã.” De ce? Pentru cã nu sunt bãrbat. Cum devin bãrbat? Ducându-mã la Cel care m-a fãcut bãrbat ºi zicând: „Doamne, dar ce sunt eu, jucãria unor impulsuri? Dacã mie îmi vine ceva eu trebuie sã fac tot ce-mi vine? Dacã cuiva de lângã mine îi vine sã-mi dea o bere, eu trebuie sã beau pentru cã zice cã altfel nu-s bãrbat?”. Dar, oare nu-i poþi spune: „Eu sunt bãrbat pentru cã pot sã nu beau bere când vrei tu, ºi nici chiar când vreau eu.”? Trebuie sã aibã ºi un sentiment al demnitãþii propriei persoane. Da, pentru asta trebuie sã descopãr ce înseamnã sã fii bãrbat. Ce înseamnã sã fii om? Omul este minunea creaþiei ºi Dumnezeu m-a fãcut dupã chipul Sãu ºi S-a bãgat în mine prin Botez, prin Sfânta Împãrtãºanie, este în mine ca sã fiu ca El, sã mã port ca El. Mai pot eu sã mã port ca un cãþel din acela în cãlduri din spaþiul verde? Nu mai pot. Dar, dacã nu ºtiu cã sunt minunea creaþiei, o sã mã port ºi eu cum se poartã pisica. Asta e, mi-a venit! M-a apucat! Acesta este bãrbatul? Maica Siluana Vlad, în dialog cu Ramona Bãdescu

Scuza tuturor neputincioºilor
Mulþi considerã cã sunt cu atât mai bãrbaþi, cu cât au mai multe succese la femei. Maicã, asta e scuza tuturor neputincioºilor, cã doar n-o sã zicã cineva cã e neputincios. Dar, dacã ne gândim bine, bãrbat este acela care îºi respectã statutul de bãrbat pe care i l-a dat Dumnezeu. Pentru cã a fi necredincios, oricine poate. Oricine poate sã facã sau sã-ºi imagineze cã a fãcut sau sã se uite pe gaura cheii ºi sã zicã: „ãã, ce am fãcut eu…”, sã se uite la televizor ºi sã zicã: „hã, hã, câte am avut eu…”. Acestea toate fac parte din imaginarul bãrbatului neputincios. Un bãrbat puternic este acela care-ºi înfrâneazã impulsurile ºi care-ºi deschide braþele ºi atenþia sufletului cãtre femeia lui, care e mereu alta, e mereu nouã, dacã o priveºte ca persoanã. Dacã o privesc ca pe un obiect, atunci sigur cã-i pot gãsi calitãþi ºi defecte, pot sã caut în altã parte o piele mai nu ºtiu cum, o talie mai nu ºtiu de care… Dar noi, când facem nunta, nu asta facem. Când mã duc la mama ºi zic: „Mamã, m-am îndrãgostit de o fatã ºi vreau sã mã însor cu ea”, nu încep sã-i spun cã are 1,80 m înãlþime, talia de 60, picioruºul atât ºi cântãreºte atât ºi culoarea ochilor… Mama chiar poate sã se mire: „Da' ce ai vãzut la ea?”. „Nu ºtiu ce am vãzut, dar am vãzut-o! Am vãzut-o pe ea. Am vãzut-o pe ea ºi, în ciuda kilogramelor în plus sau în minus, eu pe ea o iubesc. ªi-mi deschid braþele s-o cuprind pe ea aºa cum este ºi care pentru mine e mereu o enigmã, mereu o tainã, am timp s-o vãd mereu, mereu alta.” Aceasta este iubirea…

Iubirea îmi dã puterea sã vãd ce nu se vede
O posibilã definiþie… Iubirea îmi dã puterea sã vãd ce nu se vede. Nu vede oricine, numai cel care iubeºte vede. Numai atunci iubeºti, când vezi ce nu se vede, când vezi nevãzutul. Aceasta e iubirea. Ce numim noi iubire, îndrãgostirea, este o capcanã a firii, aºa, pusã, lãsatã, îngãduitã de Dumnezeu, ca sã ne biruim egoismul, ca sã avem energie sã ne descoperim ºi sã ne iubim. Cã dacã nu ne-am îndrãgosti… n-am sta, n-am avea rãbdare. Încet, încet, descopãr cã nu doar sunt atras ºi îndrãgostit, ci chiar iubesc persoana aceea. Atunci eu sunt credincios vocaþiei mele de bãrbat, sunt credincioasã vocaþiei mele de femeie. Am auzit cã un bãrbat i-a spus nevestei lui odatã: „ªtii, eu nu vreau sã-mi spurc cununiile. Mi-au plãcut multe femei ºi am fost atras - era inginer ºef undeva - am fost atras de multe, dar eu nu mi-am spurcat niciodatã cununiile…”. Asta îi spunea la nunta de aur. Ce minune! Vã daþi seama cã nu i-a fost uºor. A avut ºi el impulsuri, a

Educaþie creºtinã

11

Copiii ºi treburile casnice
Încã de mici, copiii trebuie obiºnuiþi cu munca, prin sarcini potrivite cu vârsta lor, pentru a-i învãþa ce înseamnã responsabilitatea ºi pentru a nu încuraja ºi dezvolta în ei lenevia. În cartea sa, numitã „Despre Educaþie”, Sfântul Vladimir spune cã atunci când vrem sã educãm în copii un spirit muncitor, trebuie sã þinem cont de urmãtoarele lucruri: „În primul rând, copiii nu trebuie împovãraþi cu munca pânã la a nu le rãmâne timp pentru învãþãturã ºi odihnã. În al doilea rând, nu trebuie sã li se dea sarcini care întrec puterile lor, dat fiind cã asta ar împiedica bunã lor dezvoltare fizicã ºi le-ar vãtãma sãnãtatea. De altfel, asemenea împovãrare peste mãsurã le-ar tãia orice chef de muncã ºi ar da naºtere în ei dezgustului faþã de aceasta.”

Lucruri de fãcut pentru copiii mai mari
Pe mãsurã ce copiii cresc, le putem încredinþa mai multe responsabilitãþi. Pentru a uºura munca pãrinþilor ºi a copiilor, se poate face un „tabel de responsabilitãþi”, unde se noteazã numele copilului, sarcinile pe care le are de îndeplinit, ºi unde se marcheazã dacã le-a îndeplinit sau nu. Pentru copiii de vârstã micã, care nu ºtiu sã citeascã, aceste sarcini pot fi reprezentate prin desen.

2- 3 ani
le solicitãm folosirea unor formule de politeþe de bazã („te rog”, „mulþumesc”, „îmi dai voie sã...”, formule de salut etc.) copilul poate fi inclus în toate activitãþile zilnice (curãþenie, cumpãrãturi etc.) i se dau sarcini mai complicate („ia prosopul ãsta ºi pune-l în coºul de rufe”) ajutã la spãlatul rufelor (la sortarea lor, le pune în maºina de spãlat, le scoate din maºinã etc.) ajutã la punerea mesei duce vasele murdare în chiuvetã ºi ajutã la strânsul mesei pune cãrþile ºi revistele pe raft ia decizii simple (vrei sã mãnânci un mãr sau vrei o parã?) curãþã mâncarea scãpatã pe jos

Efecte în familie
Copiilor trebuie sã li se dea sarcini pe mãsura vârstei ºi puterilor lor. Încredinþându-le diverse responsabilitãþi în casã, încã de mici, vom vedea mai târziu efectele pozitive: - copiii vor deveni responsabili, ceea ce va face viaþa familiei mult mai plãcutã; - pãrinþii vor fi mai odihniþi ºi mai plini de energie, deoarece sunt ajutaþi de copii în îndeplinirea muncilor gospodãreºti; - deoarece astfel gospodãria este condusã mai uºor ºi cu mai puþin stres, pãrinþii ar putea lua în considerare opþiunea de a-ºi lãrgi familia.

învaþã sã-ºi strângã patul trebuie sã-ºi pãstreze camera curatã Deprinderea celor mici cu munca ºi cu responsabilitãþile se stabilizeazã rutina de dimineaþã - se spalã, se îmbracã, poate începe de la vârsta de 9-10 luni. Existã sarcini pe care ºi un copilaº le poate îndeplini, acestea ajutându-l sã se simtã de aju- face patul se îmbracã ºi se dezbracã, cu puþin ajutor tor, util ºi responsabil. Iatã o listã orientativã cu lucruri de fãcut se spalã pe dinþi, pe faþã, pe mâini; se piaptãnã pentru copilaºi de 9-24 de luni, pe care o puteþi adapta, conform îºi pune lucrurile în dulap sau pe raft specificului familiei ºi particularitãþilor copilului. ajutã la îngrijirea bebeluºilor - aduce ºerveþele umede, 9 luni- 2 ani scutece sau hãinuþe etc. pune rufele murdare în coºul de rufe „ajutã” la cumpãrãturi în magazin (le pune pe 4-5 ani întinde unt pe pâine cele mai uºoare în coº, sau la casã) sau acasã (o preparã cereale reci (toarnã îºi pune lucrurile murdare în ajutã pe mamã sã le punã la locul lor) lapte peste cereale) coº participã la curãþenie (ºterge praful cu o cârpã, aºazã masa sorteazã rufele murdare sub stropeºte geamul sau vitrina cu soluþie de curãþat) duce gunoiul afarã supraveghere udã florile cu stropitoarea ajutã la spãlatul vaselor învaþã sã împãtureascã începe sã ajute la fãcutul patului ºterge praful lucrurile ºi sã le punã la loc ajutã la strângerea jucãriilor ºi a altor obiecte ascute creioane întinde rufe mici pe o sfoarã la duce gunoiul la gãleatã se joacã fãrã a fi supravegheat înãlþimea lui îndeplineºte cereri simple („te rog, adu-mi ajutã la prepararea mâncãrii - de adulþi ...”, „pune acolo” etc.) învaþã sã mãsoare, sã amestece Psiholog Irina Constantinescu

Lucruri de fãcut pentru copiii mici

3-4 ani

Nu fi supãrãcios, învaþã sã ierþi
De obicei, supãrarea vine din iubire de sine ºi mândrie, stãri în care te simþi demn de mai multã laudã, atenþie, grijã, decât ceea ce þi se oferã. Supãrãciosul îi supãrã ºi pe ceilalþi din jurul sãu cu cuvântul, cu aluzia, cu tonalitatea vocii, cu faptele, fãrã sã observe aceasta. Sã ºtii cã, atunci când faci un bine, este foarte important sã nu te mândreºti. Altfel, binele fãcut va dãuna sufletului tãu. Sãvârºeºte fapte bune în numele Domnului, amintindu-þi de poruncile Lui ºi nu pentru a fi lãudat sau mulþumit.

Cum sã ºtiu dacã l-am iertat definitiv pe cel ce m-a supãrat ori nu?
Dupã urmãtoarele trei semne. Dacã aflãm cã s-a întâmplat o nenorocire cu cel care ne-a supãrat ºi în adâncul inimii ne bucurãm de aceasta, ca de o rãzbunare, înseamnã cã nu l-am iertat definitiv. Dacã aflãm cã el are succes, ºi aceastã veste, asemeni unui ac subþire, ne înghimpã în inimã, înseamnã cã rãutatea s-a ascuns ca un ºarpe în vizuinã undeva în adâncul inimii noastre. ªi, în sfârºit, dacã nu ne rugãm cu zel pentru cel care ne-a supãrat, dacã ne este greu sã-i pronunþãm numele la rugãciune, iarãºi înseamnã cã nu l-am iertat definitiv. Arhim. Rafail Karelin Ortodoxia pentru copii

Cum sã suportãm supãrãrile

Dacã am meritat sã fim supãraþi ºi am suportat cu pace aceastã tulburare, atunci supãrarea ne va fi spre curãþire de vina noastrã. Dacã, însã, supãrarea a fost adusã nemeritat ºi am rãmas împãcaþi, nerãsplãtind cu rãu pentru rãu, atunci am procedat dupã porunca DomnuDragi copii, prima ediþie a concursului nostru a fost câºtigatã de Eliza Dodea, din lui ºi ne aºteaptã fericirea Ucea de Jos. Ca sã o cunoaºtem ºi noi, l-am rugat pe pãrintele ei paroh sã îi punã câteva promisã de Domnul celor întrebãri. Eliza are 6 ani, este în grupa mare-pregãtitoare la grãdiniþa din Ucea de Jos ºi ocãrâþi ºi prigoniþi. Înaintea în anul II la ªcoala biblicã din cadrul proiectului „Hristos împãrtãºit copiilor”. noastrã este o singurã cale Eliza, de ce crezi cã a Dumnezeu, ca sã am mai de mântuire - aceea de a-i multe cãmãruþe în cer. ierta pe toþi, aºa încât ºi rânduit Dumnezeu sã Colegii mei aºteaptã Dumnezeu sã ne ierte pe noi. primeºti Biblia istorisitã copiilor prin intermediul sã le spun un cuvânt din Pentru aceasta avem nevoie partea ta. Ce anume sã le de multã bãrbãþie ºi voinþã publicaþiei „Apostolat în zic? puternicã. E foarte uºor sã te Þara Fãgãraºului”? Nu ºtiu. Mami ºi tati Le mulþumesc frumos aprinzi ºi sã-l cerþi sau sã-l m-au ajutat sa completez cã mi-au trimis Biblia ºi cã baþi pe cel ce te-a supãrat, ºi au fãcut concursul. Dacã o e foarte greu sã te reþii. rebusul ºi sã trimit plicurile. Nu am ºtiut cã voi primi sã mai faceþi concurs, eu o Trebuie sã înþelegi însã cã chiar eu aceastã Biblie, dar sã mai particip, dar nu ca omul care îþi pricinuieºte dacã aºa s-a întâmplat, eu sã câºtig. Sã câºtige acum un rãu, în primul rând sie mã bucur tare mult. ºi altcineva. îºi face rãu. De la el se înCe vei face cu Biblia Eliza, îþi mulþumesc ºi depãrteazã harul lui Dum- pe care ai primit-o? eu cã ai stat de vorbã cu nezeu ºi demonul îi O sã-i rog pe pãrinþii mine. Mã rog lui Dumcucereºte sufletul. Nu tre- mei sã-mi citeascã din ea, nezeu sã-þi împlineascã buie sã-l urâm, ci sã-l iar mai târziu, când o sã fiu dorinþa, ca învãþând cât miluim ºi sã ne rugãm pen- mai mare, o sã-i citesc eu mai multe despre Dumtru el, ca Domnul sã-l frãþiorului meu, Matei, ºi nezeu, sã poþi învãþa ºi pe înþelepþeascã ºi sã-l aducã la veriºoarei mele, Denisa. O alþii. Dumnezeu sã-þi pocãinþã. sã-i învãþ ºi pe ei despre ajute!

Concursul „Cãsuþa copiilor”

CMYK

Paginã realizatã de Natalia Corlean

Fii tânãr cu Hristos

13

De pe treptele unei discoteci
Lumea nu mai are astãzi decât o singurã voce. De fapt nu este decât un urlet inform ºi rece. Un urlet care dicteazã, impune ºi cheamã pãcatul. Un urlet întunecat ºi mincinos, care dicteazã, impune ºi sufocã conºtiinþele.

nu avem nicio ºansã sã rãmânem vii sufleteºte. Ce va fi cu tine, scump copil, dacã zorii acestei zile te vor gãsi fãrã Liturghie?

Dictatura muzicii
Lanþul patimilor este însã mai lung decât crezi. Muzica are ºi ea un duh. Nu este doar zgomot! Nu este doar sunet ºi formã muzicalã ce place urechii. Orice melodie are un compozitor, nu-i aºa? Care, la rându-i, are ºi el un suflet. Sufletul acela se încarcã cu energie pozitivã sau negativã, iarãºi dupã caz. Cea pozitivã o numim har, iar cea negativã… o putem numi îndrãcire! Madona nu foloseºte harul, cu siguranþã! Eminem sau cei care compun muzica tehno se încadreazã ºi ei printre cei care nu se inspirã dintru Dumnezeu. Nu îºi iau ajutorul de la Dumnezeu. Deci, logic, Satana este sprijinul lor, cãci altã sursã nu mai existã. Omul lucreazã ori cu ajutor sfânt, ori cu ajutor demonic. Nu poate face nimic absolut singur. Cea mai mare parte a muzicii din discoteci este compusã cu ajutor drãcesc. Energia acestui tip de muzicã intrã în tine, cel care o asculþi ºi o primeºti în mintea ºi în inima ta. Duhul care stãpâneºte pe compozitor, duhul care a luminat sau, dimpotrivã, a întunecat pe compozitor, acelaºi duh se revarsã ºi asupra ascultãtorului. Aºa cum, în mod invers, intrã în sufletul tãu harul prin rugãciunea unui preot sau chiar prin vorba bunã a unui suflet curat. Rezultatele? Le poþi vedea uºor în jurul tãu. De ce nu vin tinerii la bisericã? De ce nu pot crede? De ce duc o viaþã atât de pãcãtoasã? Nu þi se pare cã sunt cumva ca într-o vrajã, purtaþi de o forþã nevãzutã, lipsiþi de putere, de voinþã proprie, de conºtiinþã? Nu vezi ºi tu cã sunt purtaþi mai toþi de o forþã tainicã, care li se impune chiar ºi prin muzicã? Nu vezi ºi tu cã mai toþi gândesc la fel, vorbesc la fel, acþioneazã la fel? Discoteca cu muzica ei a fost creuzetul sau, mai simplu spus, maºinãria care le-a rãpit voinþa, personalitatea, copilãria etc. În întunericul vãzut ºi în bezna nevãzutã de acolo ºi-au pierdut copiii noºtri ceea ce a fost darul lui Dumnezeu: raþiunea proprie în schimbul celei comune, de turmã; voinþa proprie, în schimbul celei generale; sentimentele proprii, în schimbul celor comune; astfel transformându-i încet ºi sigur în simpli indivizi lipsiþi de trãsãturi veºnice. Tu asta vrei?! Monahul Paulin Ilucã, Manifest pentru pãstrarea tinereþii

Starea sufleteascã este contagioasã
Discoteca este un loc. O încãpere. Ei bine, acolo se adunã niºte oameni. Iar tu intri în mijlocul lor. Dar aceºti oameni „poartã„ împreunã cu ei o anumitã stare sufleteascã. Unii o numesc „energie”. Pozitivã sau negativã, dupã caz. Prezenþa unui om blând ºi curat atinge ºi sufletul tãu ºi te liniºteºte. Sufletul tãu atinge fãrã sã ºtie sufletul lui ºi primeºte din bunãtatea ºi liniºtea aceluia. Starea sufleteascã a celor de lângã noi este, cumva, contagioasã. Se transmite ca o boalã nevãzutã. Un om nervos îþi va aduce neliniºte. Unul care cautã sã desfrâneze îþi va transmite ºi þie ceva din starea lui ºi te vei trezi aproape inconºtient cu gânduri asemãnãtoare. O fatã care te priveºte cu o accentuatã dorinþã sexualã te va antrena într-un câmp energetic încãrcat de o sexualitate acerbã, care va obliga aproape organismul uman sã o elibereze. Într-o bisericã conteazã ºi starea sufleteascã a celorlalþi. Starea de rugãciune, de pocãinþã, de durere sufleteascã, totul se transmite celui ce intrã într-o bisericã. La fel ºi la discotecã. Totul se transmite. Sufletul este ca un burete care absoarbe tot ce simte ca fiind de ordin spiritual în jurul lui: bine sau rãu. Fãrã ca noi sã realizãm aceastã tainã! ªi ce va „absorbi” într-o discotecã? Starea celorlalþi. Sã nu spui cã mergi acolo doar cu prietenii ºi cã nu te intereseazã ce fac sau ce simt ceilalþi! Nu poþi intra în foc fãrã sã te arzi sau în apã fãrã sã te uzi! Sufletul nu are „graniþe”. Deci, într-o discotecã, va aduna energia negativã a celor lângã care stã. Sufletul îºi ia hrana din locurile prin care este purtat, indiferent de calitatea sau defectele acesteia!

Gârbovirea sufleteascã vine pe nesimþite
Dar de ce energie negativã într-o discotecã? Cred cã ºtii ºi nu are rost sã-þi spun eu cã la discotecã merg cei care nu mai au Liturghie, nu mai postesc, nu se roagã zilnic, cei care au o viaþã sexualã activã, cei

care fumeazã, beau sau chiar se drogheazã etc. Dacã intri într-o farmacie sau de mergi la stomatolog, chiar dacã nu faci nimic concret acolo, mãcar hainele þi se vor îmbiba de un miros specific. Aºa este ºi în acest caz. Aduni fãrã sã ºtii. Sufletul tãu va sta lângã cei „îmbibaþi” de o teribilã sete sexualã, lângã cei care detestã rugãciunea pe care oricum nu au cunoscut-o, lângã cei care înjurã sau blasfemiazã, lângã cei care mor încet sufleteºte înainte de a fi trãit cu adevãrat. Consecinþele nu apar imediat în viaþa ta. Totul intrã în subconºtient, urmând a ieºi la suprafaþã, în conºtient, atunci când vor gãsi ocazia, „supapa” oportunã. Încet, în timp, vei vedea fãrã a înþelege pe deplin, cã nu te mai atrage rugãciunea, cã nu vei mai avea putere de a posti, cã o dorinþã trupeascã te va „fierbe” tot mai fãþiº… Înþelegi adevãratul motiv? Nu are niciun rost sã dãm vina pe dracu' pentru toate neajunsurile noastre sufleteºti! Gârbovirea noastrã sufleteascã este un fapt de care diavolul doar profitã, însã pe care o provoacã în mod direct în prea puþine cazuri. (Aº aminti aici doar acele excepþionale cazuri catalogate ca fiind „vrãji”, reale în sine ºi de netãgãduit, însã pe care trebuie sã le vedem ca fiind niºte „seminþe” demonice care prind ºi rodesc pe un pãmânt pe care l-a pregãtit tocmai persoana în cauzã, care nu s-a rugat, nu a postit, nu s-a împãrtãºit, astfel lãsând loc acþiunii directe a Satanei prin oricare dintre mulþii lui slujitori!) Tu eºti chipul lui Dumnezeu, deci te poþi ruga! Dar neputinþa ºi ne-dorinþa rugãciunii poate sã aparã ºi în urma „contactului” sufletesc cu alte suflete lipsite de rugãciune. Câþi dintre cei care merg în discotecã se mai roagã? Întrebare, desigur, retoricã! Ca sã nu mai vorbesc de faptul cã zorii zilei de duminicã sunt închinaþi Sfintei Liturghii, adicã acelei slujbe fãrã de care

CMYK

14

Catehism pe înþelesul tuturor

Slujbele Bisericii. Sã trãim. Sã înþelegem.

Vecernia

Cuvintele „De ºapte ori pe zi Te-am lãudat pe Tine Doamne” (Ps. 118, 164) sunt temelia slujbelor bisericeºti numite „cele ºapte laude”, rânduite într-o structurã bine determinatã încã din secolul al IV-lea. Cele ºapte laude din viaþa Bisericii noastre sunt: Vecernia, Pavecerniþa, Miezonoptica, Utrenia împreunã cu Ceasul I, Ceasul III, Ceasul VI, Ceasul IX. Acesta este un program liturgic al creºtinului ortodox, prin care Îl trãieºte pe Dumnezeu. Mulþumire, cugetare, ocrotire vagã a lui Dumnezeu, care se baza doar pe Ce înseamnã a-L trãi pe Dumnezeu? A-L amintirea revelaþiei primordiale, din Rai. trãi pe Dumnezeu înseamnã a-I urma Lui, Binecuvântarea de la început, „Binecuvâna fi conºtienþi de prezenþa Lui ºi a ne rapor- tat este Dumnezeul nostru…”, exprimã starea ta la El în toate momentele vieþii. Aceasta în care oamenii nu ºtiau despre Dumnezeu nu este o situaþie imposibilã pentru noi, ci una decât cã existã ºi este Unul singur. PSALMUL de început, 103, ne vorbeºte pe care o putem trãi în prezent, întrucât despre crearea lumii, despre frumuseþea ºi timpul din viaþa noastrã pe care trebuie înþelepciunea cu care a fost alcãtuitã de sã-l dãm lui Dumnezeu este: ACUM. Ziua liturgicã este intervalul dintre douã Dumnezeu, dar ºi de purtarea Lui de grijã seri consecutive, iar aceasta începe cu sluj- permanentã faþã de fãpturile Sale. Preotul ba Vecerniei. Scopul acestei slujbe de sea- în acest timp iese din altar, preînchipuind rã este de a-i aduce lui Dumnezeu mulþu- pe Adam alungat din rai; citeºte în tainã, mire pentru ziua care a trecut ºi de a-i cere din faþa uºilor împãrãteºti închise, o serie ocrotire pentru noaptea care urmeazã. de rugãciuni intitulate „rugãciuni ale luSfârºitul unei zile este un moment impor- minii”, iar apoi, din acelaºi loc, rosteºte tant; suntem cu un pas mai aproape ºi de ECTENIA MARE. Acum ne rugãm, asemesfârºitul nostru, iar seara oferã un moment nea omenirii de dinaintea venirii Mântude meditaþie la ce s-a întâmplat în ziua care itorului în faþa porþilor zãvorâte ale cerului, a trecut ºi la ce va urma în cea care va veni. cerând mila lui Dumnezeu pentru toate ale Toate acestea ne fac sã ne gândim la Dum- vieþii noastre. Cântarea „DOAMNE STRIGAT-AM...” nezeu, iar Vecernia ne ajutã sã-I încredineste o rugãminte accentuatã de a ne fi asþãm Lui viaþa ºi grijile noastre. Sfântul Vasile cel Mare ne ajutã sã cultatã rugãciunea. Este parte din Psalmul înþelegem importanþa rugãciunii de searã 140, care exprimã starea de deznãdejde a din cadrul Vecerniei: „Când ziua se sfâr- omului îndepãrtat de Dumnezeu, ºi este ºeºte, se cade a mulþumi pentru toate câte urmatã de stihuri din Vechiul Testament am primit în curgerea zilei aceleia ºi pen- care alterneazã cu imnuri alcãtuite în cintru toate câte am împlinit cu bun spor; apoi stea sfântului sau a praznicului zilei. sã mãrturisim toate câte nu le-am împlinit, Preînchipuirea unei veniri fie cã greºeala noastrã e cu voie, sau fãrã mult aºteptate voie, sau în tainã fãcutã, fie prin cuvinte, În zilele de sãrbãtoare sau la Vecernia ori prin fapte, ori ascunsã în inimã; pentru Duminicii (sâmbãtã seara) urmeazã toate trebuie sã-L facem pe Dumnezeu VOHODUL (ieºirea) cu cãdelniþa, ce simîndurãtor, prin rugãciune. Cãci cugetarea bolizeazã venirea Mântuitorul mult aºtepasupra celor trecute e de mare folos, ca sã tat. Deschiderea uºilor împãrãteºti în acest nu cãdem iarãºi în asemenea pãcate; cãci moment simbolizeazã redeschiderea raiude aceea s-a ºi spus (Ps. 4, 4): De cele ce lui pentru om, care se face prin Hristos, ziceþi în inimile voastre, întru aºternuturile Lumina lumii. Preotul, ajungând în faþa voastre vã cãiþi.” uºilor împãrãteºti, rosteºte cuvintele: „ÎnLumea înaintea venirii lui þelepciune, drepþi” (care atrage luarea-aHristos minte asupra prezenþei simbolice a lui Vecernia evocã perioada Vechiului Tes- Hristos) urmând cântarea bogatã în înþetament, caracterizatã printr-o cunoaºtere lesuri duhovniceºti „Luminã linã..”. Fiul

lui Dumnezeu este numit Luminã linã a sfintei slave a Tatãlui Ceresc, cãci El nu a venit pe pãmânt în deplinãtatea slavei Sale dumnezeieºti, ci în strãlucirea blândã, linã, a acesteia. Hristos este lãudat ca Lumina ce lumineazã întunericul omenirii, iar prin aceastã cântare aducem slavã lui Dumnezeu, Sfintei Treimi ºi mãrturisim pe Hristos ca Dãtãtor de viaþã.

Apusul ºi întrezãrirea Rãsãritului
Urmeazã PROCHIMENUL, iar cu ocazia praznicelor mai mari sunt introduse acum PAREMIILE - citiri din Scripturã, care preînchipuie momentul prãznuit sau oferã învãþãturi legate de sfântul pomenit în ziua respectivã. Prin rugãciunea „ÎNVREDNICEºTE-NE, DOAMNE, în seara aceasta…” cerem de la Dumnezeu sã ne vegheze, ocrotindu-ne întreaga noapte ce vine. STIHOAVNA este o serie de câteva tropare (strofe), care ne repun în atenþie ceea ce prãznuim în ziua respectivã. Finalul slujbei este marcat de rugãciunea dreptului Simeon: „ACUM SLOBOZEºTE...” - cântare care ne aminteºte de episodul întâmpinãrii la templu a Pruncului Iisus. Momentul aparþine perioadei de întrepãtrundere a celor douã Testamente, cel Vechi ºi cel Nou. Dreptul Simeon face parte din lumea Vechiului Testament, iar rugãciunea lui marcheazã apusul acestei lumi (marcat de apusul soarelui ºi finalul zilei) ºi începutul celei Noi, începutul erei creºtine. Rugãciunea aceasta finalã exprimã liniºtea împlinirii promisiunii lui Dumnezeu ºi nãdejdea venirii apropiate a Mântuitorului. TROPARELE FINALE ne aduc aminte, în final, de sfinþii prãznuiþi, cei care au urmat Mântuitorului înaintea noastrã, ºi de importanþa sãrbãtorii.

O searã pentru suflet
Participarea la Vecernie este foarte importantã sâmbãtã seara ºi în ajun de sãrbãtori. Vecernia pregãteºte sufletul pentru participarea la Sf. Liturghie de a doua zi. Dacã ne-am organiza în aºa fel, încât sâmbãta seara sã ne terminãm treburile înainte de Vecernie, sã participãm la slujbã, iar apoi sã lãsãm treaba (ziua de sãrbãtoare începe practic odatã cu Vecernia!) ºi sã ne petrecem seara în liniºte, în lecturã sau rugãciune, fãrã televizor ºi alte lucruri care ne încarcã mintea, cu totul alt spor duhovnicesc am avea ºi altfel am trãi Liturghia. Pr. Gheorghe Dan

Cu Dumnezeu în casã

15

Ritmul casei ºi programul zilnic (1)

La gura sobei

Viaþa creºtinului are un ritm aparte, care se raporteazã la Dumnezeu. Pe lângã hranã ºi somn, ritmul acesta þine cont ºi de rugãciune, de viaþa sufleteascã, de mulþumirea ºi recunoºtinþa pentru fiecare zi din viaþã, cu lumina ºi bucuriile ei, dar ºi pentru Nu pot ajunge la ceilalþi, lecþiile pe care le avem de învãþat din lucrurile dureroase. Mitropolitul Grigorie al Sankt Cã-s bine ascuns între ziduri, Petersburgului ne oferã câteva sfaturi despre cum trebuie sã plecãm la drum în fiecare Stau singur sub cerul albastru zi pe care ne-o dãruieºte Dumnezeu: ªi fruntea mi-e plinã de riduri d. Roagã-te ca Dumnezeu Nimic n-am pãstrat lângã mine, 1. Când te tresã-þi ierte pãcatele cu fapta, Nici mila, nici ploaia de lacrimi, zeºti, încearcã sã îþi cu intenþia, cu dorinþa sau cu gândul. Azi nu pot sã-mi stâmpãr amarul îndrepþi gândurile spre Dumnezeu. e. Roagã-te sã îþi dea voinþã puternicã ºi ªi stau ascuns dupã ramuri 2. Spune „În numele Tatãlui ºi al Fiului ºi neschimbãtoare, ca sã-I aparþii cu totul Nu cânt în strunã la alþii, al Sfântului Duh” ºi apoi rugãciunea De fapt nu mai cânt deloc, „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dum- numai Lui. 7. Ca sã te pãzeºti de pãcat în cursul zilei, Dar liniºtea-ncepe sã doarã nezeu, miluieºte-mã pe mine pãcãtosul”, încearcã sã te gândeºti încã de dimineaþã la ªi cerul acum e noros încontinuu. Oricât ar fi sã mã doarã 3. Imediat dupã asta, sau în acelaºi timp, tot ce þi s-ar putea întâmpla pe parcursul Nu joc dupã cântecul lor, dã-te jos din pat. Lucrul acesta este neplãcut zilei. Încearcã sã analizezi ce urmeazã sã Cã-n lume mereu e o scarã pentru trup, cãci trupul, ca o slugã leneºã, faci ºi cu cine urmeazã sã-þi petreci timpul. Pe care eu urc sau cobor doreºte sã zacã, sã doarmã, sã se desfete ºi sã Cu ce ocazii de a cãdea în pãcat te-ai putea întâlni? Încearcã imediat sã te gândeºti cum Hoþii ºi Proºtii, mãi frate, leneveascã. Aceastã împotrivire sã fie prima ai putea cel mai uºor ºi mai sigur sã petreci Pe-acelaºi pãmânt, nu-i uºor, ta jertfã adusã lui Dumnezeu. 4. Odatã sculat din pat, spalã-te imediat ºi toatã ziua fãrã pãcat, cum sã eviþi anumite Sã-i ai deodatã la cârmã apoi îmbracã-te decent. Este necesar sã ne situaþii ºi ispite sau, dacã nu poþi sã le eviþi, ªi sã zâmbeºti galanton Dar viaþa în þarã-i frumoasã îmbrãcãm imediat dimineaþa, chiar dacã nu cum sã faci sã nu te vatãmi de ele. 8. Roagã-te lui Dumnezeu sã-þi întãreascã Dacã declari cã eºti chior, se aflã nimeni în preajma noastrã. Nu te mai vede nici dracu' 5. Dupã ce te-ai spãlat ºi te-ai îmbrãcat, te voinþa ºi sã-þi dea putere. Cum putem sã De umbra mândriilor lor duci în faþa sfintei icoane ºi spui rugãciunea începem ceva fãrã binecuvântarea lui Dumnezeu? Fãrã ea, toatã munca noastrã De urli ºi tu precum lupii, de dimineaþã. Sã nu te mãnânce cumva, 6. Uneori ne putem ruga folosind alte este în zadar. 9. Trebuie sã ne rugãm în acest fel încã de Tu lup te vei face pe datã cuvinte decât cele din rugãciunile date de Sfânta Bisericã. În cazul acesta respectã cu dimineaþã, luând hotãrâri ºi mãsuri de prote- ªi oile le vei mânca jare, cãci niciun alt timp nu este atât de Iar frate, cu dracul, pe punte, grijã urmãtoarele: Zicându-þi cã: "Vorba-i aºa!", a. Mulþumeºte-i lui Dumnezeu cã te-a potrivit pentru rugãciune. Dimineaþa gânFereºte-te, tu, a te face, pãzit în noaptea ce a trecut ºi îþi dã timp de durile sunt mai puþin încordate, inima este Cã-n spate þi se va urca. pocãinþã ºi îndreptare, cãci fiecare zi este mai curatã. Mitropolitul Grigorie al Sankt Pr. Marius Demeter pentru noi una nouã, ºi nu una meritatã, Petersburgului - O zi de viaþã sfântã cãci nicio zi nu urmeazã D, E, K, precum ºi eliminarea toxinelor. automat dupã noapte. (Foarte calciu, fier, magneMorcovul menþine structura mulþi oameni, dupã ce s-au ziu, potasiu etc. osoasã a dinþilor. Când le ies culcat seara, nu s-au mai sculat în aceastã viaþã, ci în cea Valorile sale nutri- dinþii, copiilor este bine sã li se Morcovul are viitoare.) tive sunt maxime dea morcov crud, ca sã îl roadã. b. Mulþumeºte-i lui Dum- avantajul cã se pãsatunci când connezeu cã te-a creat, cã te þine în treazã tot timpul sumãm morcovii viaþã, cã te-a rãscumpãrat, cã anului, deci poate fi cruzi. te-a adus la credinþa cea ade- consumat în stare Morcovul este vãratã ºi în ea þi-a dat ºi con- naturalã ºi pe pedetoxifiant, ajutã 2 morcovi tinuã sã îþi dea toate mijloacele rioada iernii. Datoficatul, este depura2 mere pentru mântuire. ritã gustului sãu dultiv, diuretic. Ajutã Stafide c. Mulþumeºte-i Domnului ceag plãcut, este una la curãþarea intesti1 lgþ miere cã în noaptea care a trecut a dintre cele mai des nelor ºi contra conPentru sos: ulei, sare, binevoit sã-þi întãreascã pute- folosite legume. stipaþiei, este cicatrizant, re- zeamã de lãmâie (dupã gust) rile trupului ºi þi-a dat posibiliRãdãcina de morcov este o gleazã digestia. Este tonic, remiMorcovii ºi merele se dau tatea sã te îndeletniceºti iar cu sursã foarte bogatã în vitamina neralizant, antianemic, întãpe rãzãtoare, se adaugã stafiproblemele de folos vieþii. A (influenþând pozitiv acuitatea reºte imunitatea ºi ajutã la creº(Câþi oameni, din cauza infir- vizualã, mai ales cea nocturnã), tere. Sucul de morcovi stimu- dele înmuiate în prealabil în apã, mierea ºi sosul preparat mitãþilor, nu sunt în stare sã-ºi dar conþine ºi vitaminele B, C, leazã digestia ºi accelereazã dupã gust. câºtige existenþa?)

Aºa-i Vorba!

Ce sã facem dimineaþa?

Farmacia Domnului: Morcovul

Salatã de morcovi

cizeazã cã au aparþinut copiilor care au fost uciºi aici. Deosebit de important este faptul cã osemintele în totalitate sunt de culoare gãlbuie, ºi nu albã, ceea ce aratã În aceastã toamnã, un grup de o sutã de persoane, format din enoriaºi ai Parohiei sfinþenia acestor oameni, dupã cum explicã Pãrintele Iustin Pârvu. „Sf. Ilie” din Victoria ºi ai Parohiei „Sf. Treime” din Bucium, am cãlãtorit împrePentru cã am amintit de Pãrintele unã într-un pelerinaj care a cuprins: Schitul „Înãlþarea Sfintei Cruci” din Aiud, Iustin, vã supun atenþiei ºi o întâmplare Mãnãstirea Râmeþ ºi Catedrala Unirii din Alba Iulia. Prima oprire a fost la Aiud, care ne aratã credinþa adevãratã ºi sfânunde am gãsit o realizare arhitectonicã impresionantã, care emoþioneazã profund pe tã în Domnul Iisus Hristos orice privitor, chiar dacã nu cunoaºte exact ce reprezintã. a pãrintelui: dupã doisprezece ani de puºcãrie Impresia pe caCentre de exterminare a elitelor executaþi pentru vina de a re o lasã construcþia Supravieþuitorii puºcãriilor politice ale crede ºi de a propovãdui în ansamblu este anilor 1945-1964, dintre care un rol deocuvântul Domnului, în copleºitoare; aceassebit l-a avut Pãrintele Iustin Pârvu, fost ziua eliberãrii sale Pãrindeþinut al acestui înspãimântãtor loc care a ta este numitã ºi tele Iustin a fost întrebat de „Crucea purtatã”, fost Aiudul, au depus eforturi cu adevãrat cãtre anchetatori dacã va deoarece în partea supraomeneºti pentru a ridica „un memomai continua sã propovãrial al durerii” în amintirea camarazilor superioarã arhitecþii duiascã Sfânta Evangheau reprezentat sucare au fost uciºi în aceste centre de exterlie; pentru cã a rãspuns minare, dintre care amintesc: Aiud, Sighet, gestiv, prin ºapte afirmativ cu toatã hotãrânduri de câte Târgu Ocna, Piteºti, Baia Sprie, Canalul rârea, a fost condamnat la douã cruci, deþinuþii Dunãre-Marea Neagrã ºi multe altele. încã patru ani de închiÞinta era elita intelectualã ºi duhovni- care poartã pe soare, pentru „crima” de a umerii lor o cruce ceascã a þãrii, care se opunea instaurãrii fi creºtin. regimului comunist ateu, orientarea Mi- imensã, Crucea canisterului de Interne din acea perioadã fiind re le-a fost hãrãzitã „Sã nu te temi. Sã de a trimite selectiv în puºcãrii pe cei mai lor, celor mai buni dintre cei mai buni, nu te îndoieºti.” buni, mai pregãtiþi, mai credincioºi fii ai pentru pãcatele neamului românesc. În încheierea acestei prezentãri a unei þãrii; astfel, la Aiud trebuia exterminatã inUrmele torturilor tragedii naþionale insuficient cunoscute, telectualitatea, la Piteºti studenþimea ºi aºa În interiorul „memorialului” sunt vi- vreau sã vã pun la suflet cuvintele pe care mai departe... trine în care se aflã expuse osemintele dez- Valeriu Gafencu, „Sfântul închisorilor”, O impresie copleºitoare gropate din „Râpa Robilor”, care, evident, le-a primit de la Maica Domnului, care i s-a Schitul de la Aiud este amplasat în nu au putut fi identificate. De aceea, ºi cei arãtat în puºcãria de la Târgu Ocna, cu acea parte a oraºului numitã „Râpa Robi- care se zbat pentru ca aceºti martiri sã fie puþin timp înainte de moartea lui: „Eu sunt lor”, chiar pe locul în care, în mare tainã, canonizaþi, doresc ca pomenirea lor sã fie dragostea ta! Sã nu te temi. Sã nu te îndoieºti. Biruinþa va fi a Fiului meu. El a au fost aduºi spre a fi îngropaþi deþinuþii a unei comuniuni de sfinþi. Privirea osemintelor produce o emoþie sfinþit locul acesta acum pentru cele viuciºi. Având în vedere faptul cã panta pe care este amplasatã biserica-monument neobiºnuitã, iar însoþitorul care ne-a itoare. Puterile întunericului cresc ºi încã este foarte abruptã, lãcaºul este construit prezentat locaºul ne-a dat câteva explicaþii vor mai înspãimânta lumea, dar vor fi pe verticalã, având douã încãperi: în prima ºocante pentru un pelerin ce nu a aflat spulberate. Fiul meu îi aºteaptã pe oameni se aflã paraclisul având 4 metri la intrare ºi niciodatã despre ceea ce s-a întâmplat în sã se întoarcã la credinþã. Azi sunt mai 12 metri în partea altarului, iar în partea de aceste centre de exterminare a fiilor nea- cutezãtori fiii întunericului decât fiii jos, adicã sub Sfântul Altar, este amplasat mului românesc. Astfel, se pot vedea oase luminii. Chiar de vi se va pãrea cã nu mai „memorialul durerii”. Atât în paraclis, cât cu fracturã, maxilare rupte în timpul in- e credinþã pe pãmânt, sã ºtiþi cã totuºi ºi în „memorial”, pe pereþi se aflã plãci de imaginabilelor torturi, iar acel craniu care izbãvirea va veni, dar ca prin foc ºi prin marmurã albã, pe care sunt înscrise poartã în el urma fierãstrãului cu care a pârjol. Lumea mai are de suferit. Aici însã e multã credinþã ºi am venit sã vã îmbãrnumele celor care au suferit ºi au murit în fost tãiat te lasã realmente fãrã glas. Cutremurãtoare sunt ºi osemintele de bãtez. Îndrãzniþi, lumea e a lui Hristos!” puºcãria Aiud în perioada amintitã (atât mici dimensiuni, la care însoþitorul ne preIoan Antonescu, Victoria cât au putut reconstitui supravieþuitorii). Colectivul de redacþie: Pr. Ciprian Bîlbã Fãgãraº, str. A. Mureºanu nr. 2. Tel. 0268211790 (Toderiþa), Pr. Ovidiu Bostan (Olteþ), Pr. ªtefan Corecturã: Amalia Dragne Botoran (Grid), Pr. Iosif Ciolan (ªinca Tehnoredactor: Natalia Corlean www.apostolatintarafagarasului.blogspot.com Veche), Pr. Marius Corlean (Bucium), Aºteptãm opiniile dvs. la adresa Pr. Gheorghe Dan (Berivoii Mici), Pr. Marius Demeter redacþiei sau pe e-mail la Preºedinte fondator: (Felmer), Pr. Nicolae Lie (Fãgãraº), Pr. Adrian Magda apostolatfagaras@yahoo.com Pr. protopop Ioan Ciocan (Victoria), Diac. Claudiu Pãun (Fãgãraº), Pr. Alexandru Redactor ºef: Natalia Corlean Stanciu (Ucea de Sus), Pr. Vasile Stan (Fãgãraº), Pr. Ion ISSN 2065 - 765X Tiparul: SC TIPOGRAMM SRL Tãrcuþã (Ucea de Jos)

Martiri în închisorile comuniste Cinstirea martirilor, datorie de suflet a creºtinilor

16

Memorialul durerii de la Aiud

CMYK