Universitatea Politehnica București

Departamentul de Bioinginerie și Biotehnologie

Biomateriale metalice Aliaje Ti- Mo și Ti- Zr

Masterand: Mihai Mihaela Specializarea: Biomateriale An I

2010-2011

Cuprins

1. Biomateriale metalice – scurt istoric .............................................. 3 2. Proprietățile biomaterialelor metalice ............................................ 4 3. Titanul folosit ca biomaterial ......................................................... 6 3.1. Titanul și aliajele sale folosite în medicină ............................... 7 3.1.1. Aliaje Ti-Mo ....................................................................... 8 3.1.2. Aliaje Ti-Zr ....................................................................... 14 4. Bibliografie .................................................................................. 21

2

Metalele sunt unele dintre cele mai folosite biomateriale în cazul implanturilor ortopedice. Titanul şi aliajele acestuia sunt folosite cu precădere la realizarea implanturilor ortopedice datorită faptului că proprietăţile mecanice ale acestuia sunt asemănătoare cu cele ale ţesutului osos. care poate fi folosită pe o perioadă de timp bine determinată. Cel mai des folosite metale pentru realizarea implanturilor sunt oţelurile inoxidabile. de origine naturală sau sintetică. organ sau o funcţie a organismului uman”(Williams 1992). şi nu numai.1). grăbeşte. Din categoria biomaterialelor folosite pentru realizarea implanturilor şi a dispozitivelor medicale fac parte următoarele materiale: polimerii. oftamologia. ca un întreg sau ca o parte componentă a unui sistem care tratează. iar biomaterialele ca fiind „orice substanţă sau combinaţie de substanţă. 3 . Acestea sunt cunoscute pentru rezistenţa mare la uzură. destinaţi definirii interacţiunii între un organism viu si un material. aliajele de cobalt-crom-molibden. ductibilitate şi duritate ridicată. cardiologia. chirurgia maxio-facială.1. ceramicele şi compozitele. urologia si neurologia şi practic toate specialităţile medicale nu numără mai puţin de 400 de produse diferite şi 10% din activităţile medicale necesită utilizarea de biomateriale în scopuri de: diagnosticare. Biomateriale metalice – scurt istoric Ştiinţa biomaterialelor este „ştiinţa care se ocupă cu interacţiunile dintre organismele vii şi materiale”. titanul şi aliajele de titan. prevenţie şi terapie (Fig. Ortopedia. metalele. Astfel s-a născut ştiinţa biomaterialelor cu un vocabular medical şi ştiinţific îmbogăţit de noi termeni. precum şi tendinţa acestora de a crea artefacte în cazul procedeelor de diagnosticare avansate (investigarea cu computerul tomografic şi rezonanţă magnetică). Principalele dezavantaje al acestor metale sunt rigiditatea ridicată pe care o au în comparaţie cu ţesuturile gazdă. chirurgia estetica. sau înlocuieşte un ţesut.

aflaţi în interiorul norului de electroni liberi. şi greu de rupt. Cu cât legăturile dintre atomi sunt mai puternice. Legăturile metalice permit atomilor să se autoaranjeze într-o anumită ordine. La nivel atomic. Acest nivel atomic este responsabil pentru caracteristicile şi proprietăţile distincte ale metalelor. Proprietăţile chimice ale metalelor depind tot de natura legăturilor lor atomice. Electronii liberi sunt responsabili pentru proprietăţile electrice şi de conductibilitate termică a metalelor. Aplicaţii ale biomaterialelor în medicină 2. 4 . Datorită faptului că legăturilor interatomice din structura metalelor nu sunt spaţial orientate.Figura 1. cu atât materialul este mai inactiv. metalele sunt formate din ioni pozitivi. atomii aflaţii la capătul straturilor pot aluneca de pe un strat pe altul dând astfel naştere deformaţiei plastice. Proprietățile biomaterialelor metalice Proprietăţile materialelor sunt guvernate direct chiar de structura lor. să se repete şi să se organizeze într-un model cristalin tridimensional.

13% ponderat 3. Pentru a-i mări rezistenţa la coroziune.5% 0.03% 17-20% ponderat 2-4% 2% 12-14% 0.08% la 0.40% ponderat 5.5% Titan Aliaj Ti-6Al-AV . 2-4% molibden şi alte elemente în cantităţi mai mici cum ar fi fosforul.75% 5-7% 1% 0. . Primul tip de oţel inoxidabil folosit în implanturi a fost oţelul de vanadiu (18-8Va).03% carbon.75 Aliajul Co-CrMo 0.05% 0.3-0.25% 0. Element Oţel inoxidabil 316 L C Co Cr Fe H Mo Mn N Ni O P S Si Ti V W 0. 2003). Tabelul 1 Compoziţia % a biomaterialelor metalice folosite în implanturile medicale.010% 0.015% 0.03% 0.03% 0.R.08% 0.03-0.05% 0.5% 0.0125% 0.5-6. cu scopul de creştere a rezistenţei la coroziune. 12-14% nichel.18-0. acest oţel poartă numele de oţel inoxidabil 316L şi conţine o cantitate de 0. proprietăţile suprafeţei materialului implantat sunt de mare importanţă. Metalele în stare pură sunt mai rar utilizate. Astăzi.03% din greutatea totală. care mai târziu a devenit oţelul inoxidabil 316. dar rezistenţa la coroziune a acestuia nu a fost prea bună. 17-20% crom. componenta de carbon a oţelului inoxidabil 316 a fost redusă de la 0.5-4.035% ponderat 26-30% 0. şi siliconul(Davis J. aliajele acestora fiind mai des folosite datorită faptului că îmbunătăţesc unele dintre proprietăţi.Deoarece interacţiunea dintre ţesutul uman şi biomaterial are loc la nivelul interfeţei dintre cele două componente. sulful. În anii 1950.0125-0.25% 1% 1% 5 0. cum ar fi rezistenţa la coroziune şi duritatea. Trei grupe de materiale domină grupa biomaterialelor metalice: oţelurile inoxidabile 316 L. în compoziţia acestuia s-a adăugat molibden (18-8Mo). 2% magneziu. aliajele de cobalt-crom-molibden şi titanul pur sau aliaje de titan (tabelul 1).

Titanul folosit ca biomaterial Primele încercări de utilizare a titanului în implanturile medicale datează din anii 1930. Complicaţiile clinice apar datorită faptului că cea mai mare parte din solicitarea mecanică este preluată de către implant. Pe lângă componentele prezentate mai sus se mai folosesc şi alte componente ca: hidrogenul şi carbonul (0. De asemenea titanul are o rezistenţă foarte mare la coroziune. Greutatea uşoară (4.9 190 241-820 Aliaj Co-Cr 655-1896 448-1606 8. Dezavantajele titanului includ o rezistenţă la forfecare relativ mică. proces prin care ţesutul osos aderă la suprafaţa implantului fără apariţia inflamaţiei cronice.3.5 g/cm3) precum şi proprietăţile mecano-chimice forte bune ale titanului. În particular. În tabelul 2 sunt redate cele mai importante proprietăţi mecanice ale biomaterialelor metalice folosite mai des în aplicaţiile medicale. o stare caracterizată prin reabsorbţia osoasă în vecinătatea implantului. privând ţesutul osos de stimularea mecanică necesară procesului de homeostază. Această peliculă produce grăbirea procesului de osteointegrare.1%).5 116 620 Os cortical 70-150 30-70 15-30 - Modulul de elasticitate al materialelor prezentate este de cel puţin şapte ori mai mare decât cel al ţesutului osos.015% şi respectiv 0. fier şi nitrogen. Proprietăţile mecanice ale unui implant depind nu numai de tipul materialului folosit dar şi de procesul de fabricaţie. tratamentele termice şi mecanice putând schimba 6 . Această neconcordanţă poate duce la apariţia fenomenului de „supraconsolidare”. Tabelul 2 Proprietăţile mecanice ale celor mai folosite biomateriale metalice Proprietăţi Rezistenţa de rupere la tracţiune  T [MPa] Limita de curgere E [MPa] Densitate  [g/cm3] Modul de elasticitate E [GPa] Rezistenţa la oboseală O[MPa] Oţel inoxidabil 586-1351 221-1213 7.5 110 300 Aliaj Ti-6Al-4V 965-1103 896-1034 4.3 210-253 207-950 Titan 760 485 4. fac din acesta un material foarte utilizat în cazul implanturilor ortopedice. Deosebirile dintre ele sunt date de impurităţi ca: oxigen. rezistenţă mică la uzură şi dificultăţi în procesul de fabricaţie. oxigenul are o bună influenţă în cazul ductibilităţii şi rezistenţei mecanice. Există patru categorii de titan folosite în aplicaţiile medicale. datorită formării unui strat de oxid de titan (TiO2) pe suprafaţa acestuia.

dar din păcate scade ductibilitatea şi creşte reactivitatea chimică. cum ar fi articulaţiile artificiale de sold . aliajel de  titan compus din elemente non-toxice. Prin urmare. Mai mult.2008). şi Sn având modulul de elasticitate inferior şi rezistenţă mai mare ar trebui să fie din ce in ce mai mult dezvoltate. Această tendinţă este de aşteptat să continue. Cele mai multe cercetări asupra biomaterialelor de titan se fac concentrându-se pe aliaje de titan deoarece variabilele de prelucrare pot fi controlate pentru a produce rezultate selectate. polimeri. proprietăţi îmbunătăţite. cercetarea și dezvoltarea sistemului de biomateriale bazat pe Ti a fost urmarit cu mare interes în zona biomaterialelor metalice. şi răspunsul ţesuturilor îmbunătăţite sunt posibile în comparaţie cu aliaje de tip (Geetha M. Este de aşteptat ca cercetările privind creșterea biofunctionalității biomaterialelor metalice prin topirea şi omogenizarea lor cu ceramica. 7 . Titanul și aliajele sale folosite în medicină Biomaterialelor metalice au fost utilizate în principal pentru fabricarea dispozitivelor medicale pentru înlocuirea ţesuturilor dure. deformările rezultate duc la o creştere a durităţii şi a rezistenţei materialului. care sunt extrem de biocompatibile. Ta. Foarte recent. în cazul prelucrării la rece (forjare sau cilindrare). nu sunt bioactive. Deoarece chiar şi aliajele de titan. Mo. în funcţie de scopul dorit. Zr. cum ar fi modul redus de elasticitate. aliajelor Co. rezistenţă sporită la coroziune.microstructura materialului. au început cercetări ale suprafețelor modificate de polimeri a aliajelor de titan prin legăturile chimice. şi Ti şi aliajele sale (denumit în continuare aliaje de titan) sunt utilizate în principal la fabricarea de biomateriale metalice De când se cunoaște că aliajele de Ti au cea mai buna biocompatibilitate. sau ambele. și colab. oţeluri inoxidabile. cum ar fi Nb. 3. deoarece acestea sunt foarte sigure din punct de vedere al performanţelor mecanice.1. De exemplu. cercetări considerabile s-au efectuat pe studiul modificării suprafețelor ceramicii bioactive cu scopul de a studia pe viitor biocompatibilitatea acestor materiale. placi osoase şi implanturi dentare. importanţa acordată acestui subiect va creşte. în scopul de a mări biofuncționalitatea .

Sugano și colab . şi proprietăţile mecanice a diferitelor aliaje de Ti-Mo.1. Aliaje cu 8% Mo expuse la tensiuni elastice/plastice care duc la formarea ireversibilă de martensită ortorombică indusă de stres.. un vid de 10-3 atm a fost creat şi apoi argon ultra-pur a fost injectat. Iniţial. morfologice.1. 8. Lingouri de aproximativ 60 g au fost obţinute pentru fiecare aliaj. aliaje Ti-Mo privite ca biomaterialelor au fost studiate. în urma unei proceduri bine-cunoscut descrise in literatura de specialitate(Oliveira Nilson T. 15. 6. .Sukedai și colab. 2006). scopul acestei lucrări a fost de a obţine aliaje Ti-Mo. cu accent pe microstructura şi proprietăţile lor mecanice. eliberare de stres. cu concentraţii diferite de Mo de la 4 la 20 % . diverse aliaje au fost topite din elemente chimice de înaltă puritate. de exemplu. asigurând eliminarea tuturor gazelor de oxigen din sistem. Această procedură a fost repetată de trei ori şi un vid de 10-3 atm de argon a fost menţinut până la sfârşitul procesului. 10. au studiat formarea martensitei indusă într-un aliaj  metastabil TiMo bazat pe utilizarea difracției de raze X și microscopie electronică de transmisie.). structurale şi electrochimice în condiţiile date. și colab. au efectuat diferite studii privind transformarile de faza. Hoet și colab. După această procedură. şi Liu și colab.. Zhang și colab. şi să analizeze caracteristicile lor chimice. Guo şi Enomoto ..C. Aliaj care conţine 10% Mo au prezentat un răspuns pronunţat pseudoelastic cu recuperare de 80% din tulpina impusă de tracțiune.3. În scopul de a asigura omogenitatea probelor au fost întoarse și retopite de 20 de ori.. folosește microscopie electronică cu transmisie de înaltă rezoluţie. Analizele chimice (EDX şi XRF) au fost efectuate în domenii diferite (în vrac şi de suprafaţă) şi rezultatele arată că compoziţia chimică efectivă a aliajelor este aproape de valorile lor nominale (Tabelul 3) şi sunt in conformitate cu ASTM F-67. difracție de raze X in situ analize folosite pentru a elucida sensibilitatea compozițională a comportamentului la deformare în aliaje bazate pe Ti-Mo. Aliaje Ti-Mo În ultimii ani. Având în vedere că există doar câteva studii care se ocupă cu aliajele ti-mo aliaje și utilizarea lor potenţială ca biomateriale. Aliajele Ti-Mo cu diferite compoziții (4. Într-o a doua lucrare. 8 . s-au topit într-un cuptor cu arc electric având un electrod neconsumabil de W si un suport de cupru răcit cu apă în atmosfera de argon pur. Zhang și colab . şi 20 Mo%.

numai din aliaj Ti-20Mo a fost uşor diferită (în jur de 2%). Difractogramele XRD ale aliajelor Ti-Mo de la 4 la 20 %Mo 9 . Rezultatele obţinute în această lucrare a arătat că structura cristalina a aliajelor binare Ti-Mo este sensibilă la concentraţia de molibden din aliaj (Fig. atunci când valorile nominale şi experimentale au fost comparate. 2). Rezultatul analizelor EDX şi XRF pentru aliajul Ti-Mo După cum se poate observa. Figura 2.Tabel 3. Compoziţia chimică a aliajelor a fost omogenă şi nu au fost gasite diferenţe la suprafaţă şi în vrac.

Ti-15Mo-3NB-3O ("21Srx TIMETAL"). Comportarea la coroziune a aliajului Ti-15Mo utilizat pentru implanturi dentare Aliajele de titan dezvoltate în stadiu incipient sunt în principal cele de tip. au fost dezvoltate de Ho si colab şi Oliveira și colab au studiat structura şi proprietăţile pe o serie de aliaje binare cu Ti cu un conţinut de Mo ajungând până la 20%. În cazul în care mediul este acid şi conţine cantitatea considerabilă de ioni de fluor. cum ar fi. Recent. Ei au descoperit ca Ti şi aliajele sale nu au avut efecte mutagene. Modificarea suprafeţei aliajelor de titan. atunci aceasta ar conduce 10 . se poate observa că un amestec de faze hexagonal ′ şi ortorombic ′′ a fost observată pentru aliajul Ti-4Mo. au recomandat ca fiind unul dintre aliajele biocompatibile promiţătoare(Kumar S.Prin compararea rezultatelor obţinute pentru diverse aliaje. considerată ca fiind un criteriu important în selecţia biomaterialului. care sunt considerate avantajoase în termeni de biocompatibilitate mecanică. etc. şi anume acoperire cu TiN. Zr si Mo ca elemente de aliere (elemente -stabilizator). Wang şi Li au studiat biocompatibilitatea aliajelor de titan pentru restaurare dentare.. Ti-35Nb-7Zr-5Ta şi Ti-34Nb9Zr-8Ta ("TNZT "). Nag et al. având Nb. Acesta a stabilit că proprietăţile chimice ale stratului de oxid de pe aliajele de titan joacă un rol important în decizia biocompatibilității sale cu ţesuturile înconjurătoare. Prin urmare. Ti-15Mo-5Zr3Al. în timp ce la concentraţii mai mari (15% şi 20%). Ti-15Mo. Ti-14Nb-13Zr. de asemenea. etc. și colab. Pe baza evoluţiei microstructurale şi consolidarea mecanismelor de aliaj Ti-15Mo. Ti-12Mo-6Zr-2Fe şi Ti-13Mo-7Zr-3Fe ("TMZF"). Mai multefaze- a aliajelor de titan. retenţia de faza este verificată numai în spectrele de raze X.6Zr-13Ta. cercetarea şi dezvoltarea de aliaje de titan de tip . şi faza ′′ se observă aproape exclusiv în cazul în care concentraţia de Mo adăugat titanului ajunge la 6%. au fost explorate pentru a îmbunătăţi biocompatibilitatea aliajelor de titan folosite pentru implanturi dentare. Ti-29Nb-4. Ta. biocompatibilitate mecanică a biomaterialelor este. sunt în creştere. dar nici o diferenţă semnificativă în atașarea celulelor nu a fost observată. O retenţie semnificativă a fazei  se observă pentru aliaje care conţin 10% Mo. acoperire cu hidroxiapatita pulverizată.2008) Biocompatibilitatea Ti şi a aliajelor sale cu aplicare in domeniul implanturilor dentare este decis în funcţie de răspunsul osteointegrării şi comportamentului celulelor de adeziune.

la formarea de acid fluorhidric (HF). Microrezistenţa de aliaj Ti-15Mo se dovedeşte a fi 238 ± 5 HV0. Figura 3. care sunt omogen şi uniform distribuite. 3) arată -granule de dimensiuni aproape egale ca fază dominantă.2. Microstructura aliajului Ti-15Mo 11 . împreună cu Ti se constată că oferă o mai bună rezistență la coroziune în medii care conţin fluorură. În cazul în care concentraţia de HF depăşeşte 30 ppm. Modelul cu raze x de aliaj indică faptul că doar faza- este păstrată în structură. Microstructura. filmul pasiv pe aliajul de Ti va fi distrus şi proprietăţile sale mecanice vor fi drastic afectate. structura şi microrezistenţa aliajului Ti-15Mo Microstructura aliajelor Ti-15Mo (Fig. Alierea anumitor elemente.

570. Curba polarizării potențiodinamice a aliasjului Ti-15Mo în 0. Deşi forma curbelor este destul de similară. Potenţialul de coroziune (Ecorr) şi densitatea curentului de coroziune (icorr).4).15 M NaCl cu variația concentrației ionilor fluorurați (190. regiunea activă a curbelor este extinsă la regiunea curentă mai mare în prezenţa ionilor de fluor. Figura 4. 12 .Studii de polarizare potențiodinamică a aliajului Ti-15Mo Studii de polarizare potențiodinamică a aliajului Ti-15Mo au fost efectuate în intervalul de potenţialul -250 până la +250 mV cu privire la OCP vs SCE la o rată de scanare de 100 mV / min.30 mA/cm2 cu creşterea concentraţiei de ioni de fluorură 0-9500 ppm.31-2. pentru a observa efectul de ioni de florură asupra comportamentului la coroziune (Fig. Există o schimbare catodică în Ecorr 275 . calculate folosind metoda de extrapolare Tafel.457 mV vs SCE şi o creştere remarcabilă în icorr de la 0.1140 și 9500 ppm) cu rata de scanare de 100 mV (potemțialul in mV vs SCE). sunt compilate în Tabelul 4.

precum şi substratului. valorile densităţii de curent a aliajului Ti-15Mo privind concentraţia de ioni de fluorură în mediul electrolit. ar fi limitat numai la ’’gât’’ implantul şi pentru perioade foarte scurte de timp. iPass. 2008). Creşterea concentraţiei de ioni de fluor creşte icorr. RCT. Cu toate acestea. la starea de echilibru valorile densităţii de curent şi CDL. Densitatea medie la starea de echilibru actuală. care este omogenă şi uniform distribuită şi microduritatea sa este de 238 ±5 HV0. în termeni de biocompatibilitate aliajul Ti-15Mo pare să fie acceptabil pentru aplicaţii in implanturi dentare. etc. Există o dependenţă puternică a icorr. CDL şi mediu la starea de echilibru. aliajul Ti-15Mo prezintă pasivitate la potenţialul anodic. determină o schimbare în Ecorr catodică şi o scădere a valorilor RCT. densitatea de curent(icorr) și curba densitate de curent pasiv(ipass) a aliajului Ti-15Mo în 0. sugerând dizolvarea filmului de oxid de protecţie. de asemenea. regiunea activă este extinsă la regiunea curentă mai mare în prezenţa ionilor de fluor. cantitatea de ioni Mo eliberat din aliaj Ti-15Mo nu este de natură să aibă un efect advers. aliajul Ti-15Mo poate fi o alternativă potrivită pentru implanturile dentare (Kumar S.2. prezintă o dependenţă liniară asupra potenţialului. și colab. În ciuda dizolvării active în prezenţa ionilor de fluor.Tabel 4. iPass medie.15Mo aliaj. Tranziţia activ-pasiv se observă în prezenţa tuturor concentraţiilor de ioni de fluor. 13 . Ecorr. Ca expunere a implanturilor dentare la ioni fluorurați care conţin geluri. sugerând influenţa negativă a ion fluor şi o scădere a capacităţii de protecţie la coroziune a Ti. Potențialul de coroziune(Ecorr). Pe baza rezultatelor studiului.15 M NaCl la diferite concentratii de ion fluorură Studiul a condus la urmatoarele concluzii: Aliajul Ti-15Mo arată prezenţa -fazei. Prin urmare.

Zr şi Ta ca elemente non-toxice. 2006). Nb şi Ta se folosesc pentru a reduce modul de elasticitate aliat cu titan. în anumite cantităţi. mecanice şi fizice joacă un rol semnificativ în durata de viață a protezelor şi implanturilor.. și colab. Studii despre Ti-Nb-Ta-(Zr) au arătat că sistemul de transformări de fază sunt sensibile atât la rata de răcire şi de compoziţia chimică.1Zr şi Ti-41. cum ar fi sistemele de aliaje Ti-Nb-Zr și Ti-Nb-Zr-Ta. Titanul şi aliaje de titan sunt potrivite ca biomateriale clinic utilizate deoarece proprietăţile lor biologice. într-o măsură mai mică.1Nb-7.3. și colab. 14 .1Ta-7. În continuare se vor prezenta caracteristicile aliajelor Ti-35.M. În plus. Aceste aliaje sunt produse din materiale pur comerciale (Ti. diagrame pentru aliaje Ti–Nb–Ta–Zr cu un conţinut de aproximativ 7% Zr (Elias L.1.5 ilustrează schematic o transformare de răcire continuă (TVC). Fig. Zr şi Ta). acţionează ca stabilizatori.2.3Nb-5. pentru a forma soluţii solide omogene. 2006). în timp ce Zr acţionează ca un element neutru pentru formarea unei soluţii omogene solidă în faze  şi .1Zr în care Nb va substitui Ta. Ta. deoarece acestea nu provoacă nici o reacţie adversă în corpul uman. Nb. În plus. Reacţia tesuturilor studiate au identificat Ti. Nb. printr-o metodă de topire pe arc elecric (Elias L.M. cu accent pe proprietăți – microstructură – relaţii între compoziţii. Nb şi. Aliaje Ti-Zr În ultimii ani a existat o dezvoltare semnificativă a aliajelor noi folosite pentru implanturi bazat pe Ti.

Diagramele CCT schematice pentru Ti–Nb–Ta–Zr cu un conținut aproximativ de 7% Zr ( Tang şi colab. Se poate observa din Fig.3Nb-7. 15 .1Ta şi Ti-41.1Nb-7.1Zr soluţii au fost tratate la 1000 °C timp de 2 h apoi cu apă de răcire pentru a elimina influenţa microstructurii iniţiale şi pentru a garanta omogenitatea microstructurii.Figura 5.1Zr-5. 2000) Studiul experimental: Aliajele Ti-35.. 6 şi 7 pentru ambele aliaje care microstructuri sunt constituite de o matrice ce conţine precipitate dendritice.

3Nb-7. micrografii cu: (a) microscopie la lumina şi (b) SEM 16 . soluţie de aliaj Ti-35.1Ta tratată la 1000 ◦ C / 2 h şi călire cu apă.1Zr-5.Figura 6.

1Nb–7.Figura 7. 8.3Nb-7. 9. se observă recristalizarea microstructurala completă a aliajului Ti-41.1Zr tratată la 1000 ◦ C / 2 h şi călire cu apă.1Zr .1Zr-5. Soluţie de aliaj Ti–41.în timp ce pentru aliajul Ti-35. 17 . după cum se arată în Fig. micrografii cu: (a) microscopie la lumina şi (b) SEM La analizarea Fig.1Nb-7.1Ta aceasta nu se întâmplă.

Aliajul Ti-41. Aliajul Ti-35. Valorile proprietăţilor mecanice sunt rezumate în tabelul 5. micrografiilor de: (a) microscopie cu lumina si (b) SEM. Figura 9.1Nb-7.1Zr tratat la 1000 ◦ C / 2 h şi călire cu apă după prelucrarea la rece. Curbele experimentale efort-deformaţie pentru aliajele testate sunt reprezentate grafic în fig. 10.3Nb-7.1Ta tratat la 1000 ◦ C / 2 h şi călire cu apă după prelucrarea la rece. Unele diferenţe se observa la proprietăţile mecanice.1Zr-5. micrografiilor de: (a) microscopie lumina si (b) SEM.Figura 8. 18 .

1Nb–7. Tabelul 5.3Nb– 7. Proprietăţile mecanice pentru Ti–41.1Zr şi (b) Ti–35.1Zr–5.1Nb–7.1Zr–5.3Nb– 7. 19 .1Ta.Figura 10.1Ta.1Zr şi Ti–35. Curbe efort-deformaţie : (a) Ti–41.

3Nb-7.1Zr-5. printre alte elemente.1Zr şi Ti-35. implanturi dentare. cu o culoare argintie. 5. 4. Se pune sub porțelan în loc de metal pentru a nu transpare sub porțelan.3Nb-7. dar și pentru că are o biocompatibilitate superioară. 2006).1Zr şi Ti-135. lucios și rezistent la coroziune (inclusiv față de apa de mare. intrumente și pile dentare.1Zr-5. uz militar. implanturi ortopedice. Pentru aliajele de acest tip Ti-Mo și Ti-Zr înca se mai fac cercetări pentru determinarea microstructurii și proprietăților. din ce in ce mai mulți cercetători își îndreapta atenția către aceste aliaje deoarece devin din ce în ce mai promițătoare pentru aplicații în medicină.1Zr-5. proiectil sau nave spațiale). procese industriale (chimicale și petro-chimicale. a fost posibil să se concluzioneze că aliajul Ti-35. înlocuind titanul. Valorile iniţiale ale modulului elastic au fost aproximativ egale pentru ambele aliaje. bijuterii. agro-alimentare.3Nb-7.1Zr-5. Cu toate acestea. Se mai folosește și la implantologie tot din același motiv. proteze medicale. cu scopul de a produce aliaje puternice și ușoare pentru aerospațiu (motor cu reacție. vanadiul. și colab.1Nb-7. automobile. molibdenul. Comportamentul la stres arată că ambele aliaje aveau caracteristicile unui material elastic perfect plastic. 20 .1Nb-7. se poate concluziona: 1. care au fost produse de aceeaşi cale de prelucrare termomecanic. Cu analiza a rezultatelor obţinute.Concluziile studiului Studiul de faţă a investigat microstructuri şi proprietăţi mecanice pentru aliajele Ti41. independent de compoziţia chimică 3. Tratament termic la 1000 ◦ C / 2 h dupa ce a lucrat la rece nu au fost suficient pentru a promova o recristalizare completă a aliajului Ti-35. pe baza comportamentului de modul tangenta.3Nb-7.1Ta (Elias L. Zirconiul este folosit mai nou și în stomatologie ca cea mai fizionomică opțiune pentru o coroană dentară. Creşterea rezistenţei a limitei la rupere şi alungire pot fi legate cu prezenţa tantalului.1Ta prezinta scădere considerabilă de rigiditate. hârtie).1Ta. Are o densitate mică și este un metal de tranziție dur. uzine de desalinizare.M. 2. Titanul poate fi folosit în combinații cu fierul.1Ta. apa regală și clor). Unele anchete sunt necesare mai mult pentru a concluziona cu privire la toate caracteristicile care influenţează comportamentul microstructural şi mecanic ale aliajelor de titan 41. telefoane mobile și alte aplicații.

. Narayanan T. Malvisi F. Oliveira Nilson T. Davis J. Asokamani R..M...S.. Ahmed T..K.K.. J.M.. . Singh A. Schneider S. Caram Rubens. Gogia A.R. ’’Corrosion behaviour of Ti– 15Mo alloy for dental implant applications’’ .J. ’’Development of Ti–Mo alloys for biomedical applications: Microstructure and electrochemical characterization’’ . Tang X. ’’Microstructural and mechanical characterization of biomedical Ti–Nb–Zr(– Ta) alloys’’ Materials Science and Engineering A 432 (2006) 108–112. Elias L. Progress in Materials Science 54 (2009) 397–425 4. Kumar Satendra . Bibliografie 1. 3. 21 . Guastaldi Antonio C. Geetha M. the ultimate choice for orthopaedic implants – A review ’’. 35 (2000) 1805–1811. ’’Handbook of Materials for Medical Devices’’ ASM International 2003 2.N. Schneider S. Sci. Materials Science and Engineering A 452–453 (2007) 727–731 6.. Silva H. ‚’’ Ti based biomaterials.J ournal of de n t i s t r y 3 6 ( 2 0 08)500–507 5. Mater.G. Rack H.C..4. Sankara. Aleixo Giorgia .

22 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful