Universitatea "Lucian Blaga" din Sibiu Facultatea de Ştiinţe Politice, Relaţii Internaţionale şi Studii Europene

EXTRĂDAREA ŞI EXPULZAREA

Îndrumător: Prof.univ.dr. Stelian Scăunaş Autor: Maria-Mădălina Petrescu Master, An I, SRI

Sibiu -20101

PROCEDURA EXPULZĂRII 3. DEFINIŢIA EXPULZĂRII 2.3.4.3. DEFINIŢIA EXTRĂDĂRII 1. EXPULZAREA 2. EXTRĂDAREA 1. CONDIŢII REFERITOARE LA INFRACŢIUNE ÎN CAZUL EXTRĂDĂRII 1. CONDIŢII REFERITOARE LA INFRACŢIUNE ÎN CAZUL EXPULZĂRII 2.5.2.EXTRĂDAREA ŞI EXPULZAREA CUPRINS 1.1.1.2. EXTRĂDAREA ÎN REGLEMENTAREA CONVENŢIEI EUROPENE 2. CONDIŢII REFERITOARE LA PERSOANA INFRACTORULUI 1. ASEMĂNĂRII ŞI DEOSEBIRI DINTRE EXTRĂDARE ŞI EXPULZARE CONCLUZII BIBLIOGRAFIE 2 . PROCEDURA EXTRĂDĂRII 1.

efectele infracţiunii săvârşite într-un stat se răsfrâng. politic şi juridic prin care statul. dar şi prin convenţii multilaterale. pe al cărui teritoriu se află un infractor străin. în vederea judecării. căutând în acest fel. Codul penal român). din domeniul suveranităţii judiciare a unui stat în domeniul celuilalt stat.1. • în temeiul unor dispoziţii din legea internă a statului care acordă extrădarea (articolul 9. Dreptul internaţional defineşte extrădarea ca fiind un act de asistenţă juridică interstatală. • pe baza de reciprocitate. Potrivit dispoziţiilor din articolul 9 Codul penal român. în raporturile dintre două state. pe baza solicitării adresate. în vederea tragerii la răspundere penală ori a executării pedepsei la care a fost condamnat printr-o hotărâre definitivă. EXTRĂDAREA 1. în lipsa convenţiei sau reciprocităţii. Din punctul de vedere al dreptului internaţional. se refugiază în alt stat. Există numeroase situaţii când anumiţi infractori. ori al cărui cetăţean este făptuitorul. condamnării sau executării pedepsei. 3 . după ce au comis infracţiuni sau după ce au fost condamnaţi pe teritoriul unui stat. care urmăreşte transferul unui individ urmărit sau condamnat penal. Statul pe teritoriul căruia s-a refugiat infractorul va trebui ca.1. chiar în lipsa unor convenţii speciale în care să se menţioneze expres obligaţia de extrădare. contribuind astfel la lupta comună dusă pe plan internaţional împotriva criminalităţii. cum este cea încheiată. De asemenea. să scape de urmărire sau condamnare. În ştiinţa dreptului penal român extrădarea este definită ca fiind un act bilateral. pentru a acorda extrădarea se respectă condiţia dublei incriminări (fapta pentru care se solicită extrădarea să fie incriminată şi de legislaţia statului care o acordă). de regulă prin convenţii bilaterale de asistenţă juridică. DEFINIŢIA EXTRĂDĂRII Lupta contra infracţiunilor este o problemă care interesează nu numai un stat. fie pe bază de reciprocitate. extrădarea este un act de reciprocă asistenţă juridică internaţională şi poate fi acordată numai in baza unei convenţii internaţionale sau în condiţii de reciprocitate. în materie penală. între statele membre ale Consiliului Europei. cât şi principiul specialităţi (persoana extrădată să nu fie judecată şi condamnată decât pentru infracţiunea pentru care s-a cerut extrădarea). predă pe acesta statului unde s-a săvârşit infracţiunea ori statului ale cărei interese au fost afectate prin comiterea faptei sau al cărui cetăţean este. ori de executarea pedepsei. ori Convenţia Interamericană de extrădare din 15 februarie 1982. în temeiul legii privitoare la extrădare. extrădarea se realizează fie: • pe baza unor convenţii internaţionale. Sub raportul finalităţii sale. De multe ori. într-un fel sau altul şi asupra altor state. în 13 decembrie 1957. fie. să-l predea statului pe teritoriul căruia s-a comis fapta sau acelui care a fost lezat prin infracţiune. extrădarea se acordă sau poate fi cerută de statul nostru unui alt stat fie în baza unei convenţii încheiate cu acest stat. ci şi alte state.

cu alte cuvinte. Străinul căruia i s-a ridicat dreptul de a rămâne în ţară şi care nu părăseşte teritoriul României în termenul prevăzut de lege poate fi expulzat prin ordinul Ministerului de Interne. inumane sau degradante din 1984. deoarece în dreptul penal român de după Revoluţia din decembrie 1989. O a doua condiţie referitoare la extrădare este ca fapta săvârşită să fie considerată infracţiune atât de legislaţia statului solicitant. pentru infracţiunea săvârşită. Prin introducerea acestei condiţii s-a urmărit ca să nu fie folosită extrădarea. 4 . se cere condiţia dublei incriminări fără de care statul solicitant n-ar avea temei să-l ceară pe făptuitor. se recurge la dispoziţiile interpretative ale articolul 144 Codul penal.3.2. ea trebuie considerată ca atare. Această măsură este prevăzută şi în înţelegerile internaţionale încheiate de ţara noastră cu alte ţări şi se găseşte reglementată în legislaţia internaţională a altor state. Legea nr. străinului care încalcă legea română. de legislaţiile ambelor state. iar statul solicitat nu l-ar preda. cât şi de cea a statului solicitat să efectueze extrădarea. 4 / 1971. întrucât nu l-ar putea considera infractor. O a treia condiţie care trebuie îndeplinită este ca infracţiunea să prezinte o anumită gravitate. CONDIŢII REFERITOARE LA PERSOANA INFRACTORULUI Potrivit legii. instigator sau complice. de regulă. în sensul că ea este pedepsită. sau care prin atitudine ori comportamentul lui prejudiciază interesele statului român i se poate ridica sau anula dreptul de şedere in România de către Ministerul de Interne. pentru fapte cu o periculozitate socială redusă. care precizează că este vorba de săvârşirea oricărei fapte incriminată în lege ca infracţiune şi pedepsită ca tentativă sau infracţiune consumată şi la care s-a participat în calitate de autor. i se va stabili obligaţia şederii într-o localitate determinată. 1. nu se admite extrădarea infractorului de către statul român dacă potrivit statului solicitant. Pentru cazul când străinului împotriva căruia s-a luat măsura expulzării nu i se permite accesul pe teritoriul statului în care urmează să intre sau să treacă. Deşi. 4 / 1971). interzicându-i-se deplasarea în afara acesteia. încheiate de România. a fost abolită pedeapsa cu moartea şi incriminată tortura ca urmare a aderări României la Convenţia Internaţională împotriva torturi şi a altor pedepse or tratamente cu cruzime. cu o pedeapsă privativă de libertate. se precizează că. mai mare de doi ani sau persoana solicitată să fi fost condamnată printr-o hotărâre definitivă la o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an sau mai grea (articolul 3 alineatul 2. această condiţie negativă în acordarea extrădării nu este prevăzută în tratatele şi convenţiile în vigoare. Această condiţie este prevăzută în articolul 3 alineatul 1. Pentru lămurirea noţiuni “să fi comis o infracţiune “. se prevede pedeapsa cu moartea sau aplicarea torturi. Deasemenea. prin ordin al Ministrului de Interne. Legea privind extrădarea nr. CONDIŢII REFERITOARE LA INFRACŢIUNE ÎN CAZUL EXTRĂDĂRII O primă condiţie este aceea de a se fi comis o infracţiune pe teritoriul statului solicitant sau prin fapta săvârşită să fie lezate interesele acelui stat.1.

persoanele de cetăţenie română nu pot fi extrădate. până la încetarea motivelor care au determinat această măsură. • Sistemul mixt. Dacă persoana a cărei extrădare se cere este învinuită sau inculpată pentru o altă infracţiune. precum şi sancţiuni corespunzătoare. CONDIŢII DE EXTRĂDARE A INFRACTORULUI În primul rând infractorul trebuie să fie cetăţean străin sau o persoană fără cetăţenie ce domiciliază în străinătate. 1. persoanele aflate pe teritoriul lor. PROCEDURA EXTRĂDĂRII SISTEME DE ACORDARE A EXTRĂDĂRII În teoria dreptului penal şi în legislaţiile în vigoare sunt cunoscute trei sisteme de acordare a extrădării: • Sistemul zis politic sau guvernamental. pentru această infracţiune o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare. faţă de infractor trebuie să nu se fi pronunţat în România. Potrivit prevederilor Constituţiei române (articolul 19. pentru a fi trase la răspundere penală. adică a părţii căreia i se cere extrădarea. Legea prevede însă posibilitatea interzicerii ieşirii din România a străinilor împotriva cărora se efectuează acte de urmărire penală sau există un proces penal. are dreptul să decidă asupra admiterii sau respingerii cererii de extrădare. cât şi autoritatea guvernamentală care. În convenţiile internaţionale se stipulează că statele se obligă să-şi extrădeze reciproc. la cerere. În al doilea rând. în care extrădarea este considerată un act exclusiv politic şi de aceea ea trebuie să se acorde de guvernul statului solicitat. infractorul trebuie să se găsească pe teritoriul străin solicitat.Potrivit legii. ea se acordă sau nu de către statul 5 . în faţa organelor de urmărire penală ori a instanţelor judecătoreşti române sau are de executat o pedeapsă privativă de libertate aplicată de instanţele române. în care se recunoaşte extrădării un caracter politic cât şi jurisdicţional.4. în baza actelor prevăzute de legea pentru trecerea frontierei de statul român. De aceea. în care extrădarea este considerată un act exclusiv jurisdicţional şi în consecinţă instanţele judecătoreşti din statul solicitat sunt acelea care trebuie să decidă asupra admiterii sau respingerii cererii de extrădare. paragraful 1). extrădarea nu poate avea loc decât după procesul penal sau executarea pedepsei a luat sfârşit. la soluţionarea cererii de extrădare participând atât organe judiciare care verifică existenţa condiţiilor extrădării. ca şi intrarea. • Sistemul jurisdicţional. În al treilea rând. Mergând pe linia trecerii unor fapte legale care prezintă un pericol social redus în categoria abaterilor administrative. Totodată făptuitorul să nu fi obţinut drept de azil pe teritoriul României. legea stabileşte contravenţiile ce se săvârşesc prin încălcarea prevederilor legale. de achitare sau de încetare a procesului penal. situaţie în care extrădarea nu poate fi admisă. ca purtătoare a suveranităţii de stat. ieşirea străinului din România se poate face. ori să se fi emis o ordonanţă de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale. pe baza datelor culese de organele administrative sau judiciare. Dacă acestea vor săvârşi infracţiuni în străinătate vor fi pedepsite de legea penală română potrivit principiului personalităţii (articolul 4 – legea penală).

ci este definitivă şi obligatorie. Extrădarea cerută în vederea urmăririi penale sau judecătoreşti poate fi admisă numai dacă. conform articolul 3 : “extrădarea poate fi admisă numai de fapta pentru care este învinuită sau pentru care a fost condamnată persoana a cărei extrădare se cere este prevăzută ca infracţiune şi de legea penală română. în detaliu. iar în faza de judecată sau de punere în execuţie a hotărârii. se aplică dispoziţia articolelor 7 şi 8 privitoare la efectele extrădării (articolul 10). aceasta este denumită extrădare activă. Potrivit acestui sistem. prin dispoziţia Legii nr. 4/1971 şi celelalte convenţii de asistenţă juridică internaţională. încheiată de România cu alte state.solicitat. la propunerea motivată a instanţei. hotărârea instanţei nu mai are caracterul unui aviz. părăsind acel teritoriu. dacă socoteşte că extrădarea propusă a fi cerută este necesară. Sistemul mixt a fost considerat şi în dreptul penal român. PROCEDURA ÎN CAZUL IN CARE ROMÂNIA ESTE STATUL SOLICITANT Cazul în care extrădarea este analizată de pe poziţia statului care o solicită. persoana extrădată nu poate fi supusă la executarea altei pedepse decât aceea pentru care extrădarea a fost obţinută. Ordonanţa procurorului ori încheierea instanţei prin care se propune a se cere extrădarea însoţită de actele arătate în articolul 9 din Legea extrădării. care. Conform prevederilor articolul 7 “persoana extradată nu poate fi obligată să se înfăţişeze la urmărire sau judecată pentru o altă infracţiune decât aceea pentru care s-a obţinut extrădarea. o copie certificată a mandatului de arestare. Conform articolului 10 cererea de extrădare adresată de statul român unui stat străin se face potrivit articolul 3 şi 5 care se aplică în mod corespunzător astfel. întocmeşte cererea de extrădare şi intervine prin Ministerul de Externe pentru obţinerea acesteia. fapta atrage o pedeapsă privată de libertate mai mare de 2 ani sau o pedeapsă mai grea. este înaintată după caz. în prealabil. în raport de dispoziţiile articolul 19 din Constituţia României care prevăd că “Expulzarea şi extrădarea cetăţenilor străini şi apatrizi se va hotărî în justiţie”. potrivit legii statului solicitant cât şi legii penale române. nu a părăsit teritoriul statului solicitant în termen de o lună de la sfârşitul procesului penal ori de la executarea pedepsei sau dacă. după ce. 6 . Solicitarea extrădării se face de către statul român unui stat străin. instituţia extrădării va fi reglementată. numai dacă pedeapsa pronunţată este mai mare de un an sau mai grea. iar dacă este cerută în vederea executării pedepsei. la propunerea motivată a procurorului în faza de urmărire penală. prevăzându-se sistemul jurisdicţional. organele judiciare au verificat existenţa condiţiilor extrădării. procurorului general sau ministrului justiţiei. când extrădarea se cere pentru executare. precum şi de orice alte acte necesare pentru obţinerea extrădării. a revenit ulterior”. De asemenea.” În cazul extrădării cerute de statul român. deşi a avut posibilitate. Dispoziţiile alineatelor precedente nu se aplică dacă există acordul prealabil al statului român sau dacă persoana extrădată. Însă. în sensul prevederilor Constituţiei.

formulată în scris (articolul15). afară de cazul în care. de asemenea. procurorul strânge datele necesare pentru a stabili dacă sunt îndeplinite condiţiile extrădării şi dispune să fie ridicate obiectele care. cerând. Procurorul dispune punerea în libertate a persoanei arestate cănd constată că nu s-au primit în termen. Ordonanţa de încetare a procedurii de extrădare. dispune punerea în libertate a persoanei arestate. prevăzută în alineatele 1 şi 2 se înaintează procurorului general. cererea de extrădare adresată statului român. la actele pe care se sprijină cererea de extrădare. dacă apreciază că în lipsa acestor acte cercetările nu mai pot continua. Când din actele care însoţesc cererea statului străin nu rezultă suficiente datele prevăzute în articolul 9. o infirmă şi restituie lucrările procurorului. completarea actelor şi fixând termenul până la care acestea trebuie trimise. indicându-i completările ce urmează a fi făcute. Dispoziţia privitoare la punerea în libertate a persoanei arestate în cazul arătat în alineatul 1 se execută de îndată. sau dacă persoana a cărei extrădare se solicită are motive temeinice să ceară administrarea acestora. este transmisă de Ministerul de Externe Procuraturii Generale care o trimite procurorului-şef al procuraturii judeţene în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul persoana a cărei extrădare se cere sau în cazul în care nu are domiciliul cunoscut. procurorul-şef al Procuraturii municipiului Bucureşti (articolul 12). Când procurorul a dispus arestarea în condiţiile menţionate. Procurorul este obligat să administreze probele care sunt în ţară. iar în cazul prevăzut de alineatul 2 se execută după confirmarea ordonanţei de către procurorul general. care în cazul când constată că cercetările nu sunt complete. Persoana a cărei extrădare se solicită este chemată de îndată înaintea procurorului pentru a fi ascultată. Declaraţia acesteia se consemnează printr-un proces-verbal. Potrivit Legii nr. Când procurorul general 7 . actele suplimentare prevăzute în articolul 14 ori actele care trebuie trimise conform articolul 15. provin din infracţiuni ori au servit la săvârşirea actelor (articolul 16). PROCEDURA ÎN SITUAŢIA ÎN CARE ROMÂNIA ESTE STAT SOLICITAT În cazul în care extrădarea este analizată din punctul de vedere al statului solicitat. Când procurorul constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în articolul 9 poate dispune arestarea persoanei a cărei extrădare se cere. în afara cazurilor prevăzute de articolul 7 alineatul 3”. 4 şi 5. dacă acestea pot servi la verificarea condiţiilor prevăzute în articolele 3. În cazul în care cererea de extrădare a fost facută telefonic sau telegrafic. trimise ulterior. 4/1971. dar se va putea prelungi de câtre procuror cu 15 zile. Termenul nu va putea depăşi 2 luni. în mod vădit. procurorul poate dispune. procurorul.În articolul 8 se precizează că “persoana care a fost extrădată unui stat nu poate fi extrădată de acesta altui stat. măsura luată nu poate dura mai mult de o lună. Totodată. iar atunci când constată că extrădarea nu este admisibilă. din cuprinsul acestor acte rezultă în mod neîndoios că extrădarea nu este admisibilă (articolul 13). se va ataşa şi cererea de extrădare. la cererea motivată a statului solicitant (articolul 14). dă ordonanţă de încetare a procedurii de extrădare. arestarea. acesta este denumită extrădare pasivă. totodată.

8 • . Legea nr. pentru ca acesta să comunice statului solicitant cauzele care au determinat încetarea procedurii de extrădare. Tribunalul fixează un termen de urgenţă şi ia măsuri să se desemneze un apărător din oficiu persoanei a cărei extrădare se cere. Dacă statele se află în acelaşi rang de preferinţă. • statul contra intereselor căruia a fost săvârşită infracţiunea intrând în această categorie infracţiunile contra statului. tribunalul ascultă persoana a cărei extrădare se cere şi. care comunică statului solicitant rezultatul cererii. se acordă prioritate statului care a solicitat mai întâi extrădarea. Dacă actele ce trebuie să însoţească cererea de extrădare sau actele suplimentare sunt primite după încetarea proceduri de extrădare. iar persoana a cărei extrădare se cere poate fi arestată. a intereselor acestuia ori contra cetăţenilor lui. ORDINEA DE PREFERINŢĂ ÎN ACORDAREA EXTRĂDĂRII ŞI TRANZITAREA EXTRĂDAŢILOR În ipoteza în care toate statele interesate în sancţionarea infractorului au adresat cererii de extrădare statului solicitat. dacă măsura arestării nu a fost luată de procuror. În cazul când s-a făcut Ministerului de Externe comunicarea prevăzută în alineatul precedent. 4/1971 prevede în dispoziţia din articolul 24 următoarea ordine de preferinţă în soluţionarea cererilor de extrădare: • statul pe al cărui teritoriu a fost săvârşită infracţiunea avându-se în vedere faptul că pe teritoriul acestuia a fost încălcată ordinea de drept.confirmă ordonanţa procurorului. ea va fi trimisă Ministerului de Externe. ori dacă persoana a cărei extrădare se cere este găsită ulterior. după concluziile procurorului şi ale apărătorului. pe baza actelor pe care se sprijină cererea de extrădare. s-a creat starea de insecuritate care trebuie înlăturată prin înfăptuirea justiţiei penale. La termenul fixat. dispune punerea în libertate a persoanei arestate. s-a vătămat sau pus în pericol valoarea socială care a făcut obiectul infracţiunii. prin care constată că lucrările efectuate în vederea soluţionării cererii de extrădare au fost terminate şi înaintează dosarul cauzei. În cazul admiterii cererii de extrădare se comunică data la care se va face extrădarea şi locul unde aceasta se va efectua. Referindu-se la ipoteza în care România este stat solicitat. statul al cărui cetăţean este infractorul. în şedinţă secretă. în cazul când instanţa constată că nu sunt îndeplinite condiţiile extrădării. prin hotărâre. Hotărârea instanţei nu este supusă recursului (articolul 21). Când instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile extrădării. Hotărârea instanţei este înaintată Ministerului Justiţiei pentru a fi trimisă Ministerului de Externe. a declaraţiei persoanei a cărei extrădare se solicită şi a probelor adunate potrivit articolul 17 alineatul 2. constată. se va aduce la cunoştinţă că procedura de extrădare a fost reluată (articolul 18). se pune problema determinării ordinii de preferinţă în soluţionarea acestor cereri. dacă aceasta nu are apărător ales. dă o ordonanţă motivată. dispune arestarea persoanei a cărei extrădare se cere. procurorul. procedura de extrădare este reluată. pentru a se constata dacă condiţiile extrădării sunt îndeplinite (articolul 19). dacă sunt întrunite sau nu condiţiile extrădării.

4 din 18 martie 1971. precum şi cele a arestării provizorii. sau cele interne? Potrivit articolul 9 din Codul penal. situaţia care nu corespunde realităţii. Cum la data ratificării convenţiei ţara noastră avea o legislaţie internă în materia extrădării. 9 . 4/1971. Totodată cheltuielile de tranzit sunt suportate de statul solicitant (articolul 28). se pune firesc întrebarea care norme se vor aplica. întrucât chiar prin articolul 22 din aceste norme se prevede că. dispoziţiile prezentei legi se aplică în măsura în care nu se stabileşte astfel prin convenţii internaţionale sau pe bază de reciprocitate. S-ar putea deduce din cele menţionate că normele convenţionale se impun faţă de cele interne. România a ratificat Convenţia Europeană de extrădare încheiată la Paris la 13 martie 1957 şi a protocoalelor adiţionale. evident cu excepţia celor care contravin regulilor uniforme. privind extrădarea. încheiate la Strasbourg la 15 octombrie 1975 şi 17 martie 1978. se aplică în mod corespunzător şi în cazul tranzitului pe teritoriul României al unei persoane extrădate unui stat de către un alt stat (articolul 27). în lipsa acestora.Condiţiile extrădării precum şi procedura prevăzută în Legea nr. în afara unor dispoziţii contrare ale prezentei convenţii. cele convenţionale.5. acceptând unele reguli uniforme în domeniu şi prin aceasta înscriindu-se în marea operă de unificare a legislaţiei comunitare. extrădarea se acordă sau poate fi solicitată pe bază de convenţie internaţională. şi anume articolul 9 din Codul penal şi Legea nr. privind condiţiile de fond şi de formă ale extrădării iar cele interne vor cârmui procedura. Articolul 2 din actul normativ privind extrădarea stabileşte că. 1. legea părţii solicitante este singura aplicabilă procedurii de extrădare. stabilind prin articolul 19 alineatul 2 că. în temeiul legii. cetăţenii străini şi apatrizii pot fi extrădaţi numai în baza unei convenţii internaţionale sau în condiţii de reciprocitate. Iată de ce se socoteşte că în domeniul la care se face referire se vor aplica prevederile convenţiei europene. Norma constituţională pare a fi mai categorică în această privinţă. pe bază de reciprocitate şi. EXTRĂDAREA EUROPENE ÎN REGLEMENTAREA CONVENŢIEI Intrând în rândul membrilor Consiliului Europei.

cea a cetăţenilor străini şi persoanelor fizice fără cetăţenie. Înlăturarea acestei stări este posibilă prin ruperea infractorului de acest mediu. Astfel. este dreptul statului de a refuza unui străin continuarea şederii pe teritoriul naţional şi. “un străin nu trebuie expulzat într-o ţară sau un teritoriu în care persoana sau libertatea sa ar fi ameninţate pe motiv de rasă. din legătura ei cu mediul social în care a fost săvârşită.2. care a săvârşit o infracţiune de competenţa instanţelor ţării noastre. a detenţiei ilegale.U. potrivit articolul 33 din Convenţia privind statutul refugiaţilor din 28 iulie 1951 adoptată de Conferinţa O. ca urmare. stabileşte că “Un străin care se află în mod legal pe teritoriul unui stat. DEFINIŢIA EXPULZĂRII Expulzarea este o măsură de siguranţă care se poate lua faţă de o categorie limitată de persoane. eventual. Această măsură de siguranţă este destinată să înlăture starea de pericol ce decurge din teama că cetăţeanul străin sau apatridul domiciliat în afara teritoriului ţării.U a plenipotenţiarilor. şi anume.1. cetăţenie sau opinii politice”. religie. prin interzicerea de a mai rămâne pe teritoriul ţării. dreptul internaţional impune anumite limite. că aceste condiţii nu trebuie să fie inutil de drastice. Conform Codului penal. Corespunzător dreptului statului de a stabili condiţiile de intrare a străinilor. parte la acest pact nu poate fi expulzat decât ca urmare a unui decizi luate. adică. EXPULZAREA 2. drepturile elementare ale persoanei. cum ar fi excluderea violenţei. articolul 117. prin expulzare se înţelege “măsura de siguranţă potrivit căreia un cetăţean străin sau o persoană fără cetăţenie care nu are domiciliul în ţara noastră şi care a comis o infracţiune în ţara noastră i se interzice în condiţiile legii rămânerea sa pe teritoriul ţării “. ca urmare. dacă în urma săvârşirii infracţiunii. Se consideră. Starea de pericol se deduce din fapta săvârşită şi din împrejurările comiterii acesteia. Prin expulzare se înţelege obligarea străinului să părăsească teritoriul statului unde îşi are reşedinţa. infracţiuni economice). să se respecte. rămâne în continuare pe acest teritoriu să săvârşească noi infracţiunii (de exemplu. infracţiunii împotriva statului. cetăţean străin sau persoană fără cetăţenie. ţinând seama de condiţia sa de străin. de a recurge la expulzarea sa. expulzatului. săşi aleagă statul spre care să fie expulzat. Articolul 13 al Pactului internaţional privind drepturile civile şi politice adoptat de Adunarea Generală a O. în 1966. care nu domiciliază în România. să se permită. astfel. Există însă şi alte limite ale expulzării. în legătură cu expulzarea. el trebuie să aibă posibilitatea de a prezenta motivele care pledează împotriva expulzări sale şi de a obţine reexaminarea cazului său de către o autoritate competentă “.N. care nu au domiciliul în ţară. în conformitate cu legea şi dacă raţiuni imperioase de securitate naţională nu se opun. şi. Expulzarea constă în îndepărtarea silită de pe teritoriul ţării a infractorului.N. prin îndepărtarea silită de pe acest teritoriu. prezenţa lui pe acest teritoriu prezintă pericol social. 10 . ar putea. contra autorităţii. În ceea ce priveşte însă condiţiile de exercitare a dreptului statului de a expulza străinii.

dar calitatea este absolut necesară să existe în momentul în care se dispune măsura. prin faptul că cea dintâi se ia numai fată de străinul care a săvârşit o infracţiune şi prezintă pericolul săvârşiri unor noi fapte şi numai de către instanţele de judecată prin hotărârea de condamnare. legea un precizează natura şi gravitatea infracţiuni săvârşite. 2. • cetăţeanul străin a săvârşit o infracţiune la noi în ţară. faţă de străini consideraţi indezirabili pe teritoriul ţării. numai aceste persoane pot fi expulzate. care nu au domiciliul în ţară şi care au comis infracţiuni. trebuie stabilit că infractorul are calitatea de cetăţean străin sau apatrid cu domiciliul în străinătate. instanţa trebuie să constate. ca măsură de siguranţă. în caz contrar. măsura se aduce la îndeplinire după executarea pedepsei cu închisoarea. măsura de siguranţă a expulzării nu mai poate fi luată pentru că un stat nu-şi poate expulza proprii cetăţenii. CONDIŢII DE EXPULZARE A INFRACTORULUI Condiţiile legale ale expulzării sunt: • să fie vorba de un cetăţean străin care nu are domiciliul în ţară. A patra condiţie care poate fi îndeplinită se referă la faptul că înainte de a aplica această măsură de siguranţă. că s-a săvârşit o infracţiune. ea se pune în executare de îndată). nu există pericolul ca acesta să fie supus la tortură sau să fie condamnat la moarte. punerea în executare a expulzării se face după executarea pedepsei (această măsură a expulzării nu însoţeşte pedeapsa. CONDIŢII REFERITOARE LA INFRACŢIUNE ÎN CAZUL EXPULZĂRII Pentru ca instanţa de judecată să poată aplica măsura de siguranţa a expulzării. 11 . deşi nu au săvârşit fapte ilicite.Expulzarea. aşa cum o arată şi denumirea. În cazul când s-a aplicat şi pedeapsa închisorii. O altă condiţie se referă la constatarea pericolului în fiecare caz dat. e greu de acceptat că dispunerea măsurii este justificată. Expulzarea administrativă se ia. de către organele administrative. în sensul că rămânerea infractorului străin pe teritoriul ţării este o premisă obiectivă a săvârşirii de noi infracţiunii. În primul rând.2. că în ţara în care urmează să fie expulzat străinul. În al doilea rând. În principiu. Prin urmare. • dacă expulzarea însoţeşte pedeapsa închisorii. pentru că. Reiese din cele de mai sus că expulzarea este limitată de cetăţenii străini sau persoane fără cetăţenie. această calitate trebuie îndeplinită în momentul săvârşiri infracţiuni. Deşi. considerăm că aceasta trebuie să prezinte un anumit grad de pericol social concret. instanţa trebuie să constate. se deosebeşte de expulzarea ca măsură administrativă. dacă ipotetic făptuitorul a dobândit calitatea de cetăţean român în intervalul scurs între momentul săvârşirii infracţiuni şi momentul în care se pronunţă condamnarea. trebuie să constate îndeplinirea anumitor condiţii.

ci un moment legat de producerea unui eveniment. Procedura de punere în aplicare diferă după cum măsura de siguranţă însoţeşte sau nu pedeapsa închisorii. Primirea unui străin expulzat poate fi refuzată de orice stat al cărui cetăţean nu este acel străin sau pe teritoriul căruia străinul fără cetăţenie nu are domiciliu. Totodată. Odată ieşit din ţară. astfel încât executarea măsurii să poată practic avea loc.3. să fie ridicată sau înlocuită cu altă măsură de siguranţă. deoarece în astfel de cazuri este foarte dificil să se stabilească mai dinainte cât va dura starea de pericol. instanţa care dispune luarea măsurii expulzării trebuie sa constate care este cetăţenia străinului infractor sau care este ţara unde îşi are domiciliul infractorul fără cetăţenie. că în practica judiciară. condamnatul sa fie predat organelor. măsura va putea. ca urmare a aderării ţării noastre la 12 . aceasta întrucât luarea măsurii respective trebuie să aibă o destinaţie precisă. Deşi legea nu prevede posibilitatea luării măsurii pe timp limitat totuşi principiile generale aplicabile în această materie nu se opun ca expulzarea să fie luată temporar. Revocarea poate să fie dispusă de către instanţă şi după executarea pedepsei cu închisoarea. de exemplu. explicit sau implicit stabilită. se va face menţiunea ca la data eliberării. luarea acestei măsuri implicând săvârşirea unei infracţiuni cu un grad de pericol mărit. PROCEDURA EXPULZĂRII DELIBERAREA ŞI LUAREA HOTĂRÂRII DE EXPULZARE Luarea măsurii expulzării se face cu respectarea unor reguli. Când prin hotărârea de condamnare la pedeapsa închisorii s-a aplicat şi măsura de siguranţă a expulzării. De menţionat.2. li se acordă. Dacă persoana expulzată ar dobândi ulterior calitatea de cetăţean român (de exemplu: prin căsătorie). aşa cum a fost modificat prin Legea nr. măsura este luată pe durată nedeterminată. motivele care au stat la baza eliberării condiţionate trebuie să ducă şi la revocarea măsurii expulzării. Executarea măsurii expulzării este reglementată în articolul 438 Codul de procedură penală. 20/1990. În concret. că în asemenea situaţii. în mandatul de executare a pedepsei închisorii. În practica judiciară pot exista situaţii când infractorilor străini. potrivit dispoziţiei din articolul 117 alineatul ultim Codul penal. care îşi încetează efectele odată cu dispariţia împrejurărilor care făceau ca prezenţa infractorului pe teritoriul ţării sa fie socotită ca reprezentând o stare de pericol. Instanţa trebuie sa menţioneze în hotărâre că. atunci când se ştie cu siguranţă că starea de pericol este temporară. când. se ivesc numeroase dificultăţi în privinţa executării acestei măsuri de siguranţă şi de aceea instanţele judecătoreşti procedează în prealabil la verificări atente pentru a stabili dacă măsura respectivă este executabilă. eliberarea condiţionată. Desigur. străinul expulzat este liber să locuiască în orice altă ţară în care s-ar îngădui aceasta. Astfel. după caz. în aceste cazuri nu se indică o dată. din oficiu sau la cerere. care execută pedeapsa închisorii. cetăţeanul străin devine prin căsătorie cetăţean român. REVOCAREA EXPULZĂRII Măsura de siguranţă a expulzării însoţeşte de regulă pedeapsa închisorii.

infractorii străini care au fost condamnaţi pentru infracţiuni săvârşite în ţara noastră. ca urmare a comportării necorespunzătoare în ţara noastră a străinului sau a persoanei fără cetăţenie care nu domiciliază în România. în timp ce extrădarea se dispune la cererea unui stat. deosebindu-se însă prin faptul că. O altă deosebire între cele două instituţii este din punct de vedere procedural. pe când în cazul expulzării infracţiunea trebuie să se fi săvârşit pe teritoriul statului nostru. în cazul extrădării infracţiunea trebuie să se fi săvârşit pe teritoriul statului solicitant. Totodată nici una din cele două măsuri nu se va lua în eventualitatea în care infractorul străin sau fără cetăţenie cu domiciliul în străinătate riscă să fie supus torturii sau să i se aplice pedeapsa capitală. în cazul ambelor instituţii trebuie să se fi comis o infracţiune astfel încât. nu vor fi expulzaţii dacă există motive serioase de a se crede că vor fi supuşi la tortură în ţările în care vor fi expulzaţi. ASEMĂNĂRII ŞI DEOSEBIRI DINTRE EXTRĂDARE ŞI EXPULZARE O primă asemănare între extrădare şi expulzare o presupune faptul că se aplică numai infractorului cetăţean străin sau fără cetăţenie cu domiciliul în străinătate. Astfel.Convenţia împotriva torturii şi a altor pedepse ori tratamente cu cruzime. inumane sau degradante. expulzarea se deosebeşte de extrădare întrucât cea dintâi se dispune din oficiu de către autorităţile judiciare. 13 . De asemenea. 3. pe bază de convenţii internaţionale de reciprocitate sau în temeiul legii de extrădare. acestea să poată fi aplicate. datorită faptului că persoana respectivă a avut o comportare necorespunzătoare în străinătate.

ca urmare a asumării de către ţara noastră a unor obligaţii internaţionale în domeniul combaterii criminalităţii. spre a fi judecat. fiindcă nu este posibilă respectarea acestor obligaţii în dreptul intern paralel cu nesocotirea lor prin convenţii internaţionale. Extrădarea. astfel: când străinul a fost condamnat pentru săvârşirea unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an şi ca urmare a desfăşurării de către străini ori a existenţei unor indici temeinici că 14 . statului al cărui cetăţean este. În acelaşi timp. este posibil să devină o practică curentă judecarea cetăţeanului sau rezidentului la cererea altui stat. cetăţeni ai unor state terţe. nr. dacă cele 19 convenţii privind extrădarea. crearea unei noi ordini de drept şi integrarea României în comunitatea ţărilor europene sunt de natură să determine evoluţii importante şi în domeniul formelor de cooperare internaţională în lupta cu criminalitatea. pedeapsa cu moartea sau dacă legislaţia acestuia permite aplicarea torturii sau altor măsuri inumane. pentru o infracţiune săvârşită pe teritoriul celuilalt stat.U. Transformările revoluţionare care au avut şi au loc în continuare în ţara noastră. Pe măsura creşterii încrederii între state. Astfel. şi a altor forme mai simple şi mai puţin formale de asigurare a înfăptuirii justiţiei penale. 194/2002 articolul 96. în virtutea principiului personalităţii legii penale.CONCLUZII Dezvoltarea cooperării dintre state în lupta cu criminalitatea a condus la instituirea. în următoarele cazuri: a) decizia de îndepărtare este luată pentru motive de ordine publică şi siguranţă naţională. Deciziile de îndepărtare a străinilor. în statul solicitant. ele vor trebui să fie interpretate şi aplicate în conformitate cu principiile de politică penală consacrate ulterior prin normele dreptului penal. alături de extrădare. Dacă vor fi asumate de ţara noastră şi alte obligaţii internaţionale de natura celor menţionate. Asemănătoare cu aceasta este şi măsura predării infractorului spre a fi judecat de statul al cărui cetăţean este. potrivit legii sale. pe al cărui teritoriu acesta ar fi săvârşit o infracţiune. Una dintre acestea constă în acordul dintre state de a urmări şi judeca pe un cetăţean propriu. Statul român nu va mai putea admite extrădarea – aşa cum s-a mai precizat – dacă pentru infracţiunea săvârşită este prevăzută.G. In felul acesta. la cererea celuilalt stat. se menţin în vigoare. ele se vor răsfrânge şi asupra convenţiilor privind extrădarea. de pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene sunt recunoscute de statul român şi sunt puse în aplicare de Oficiul Român pentru Imigrări în condiţiile O. va ceda o parte din teren în favoarea mijloacelor mai simple de cooperare. încheiate de România cu alte state. Se evită astfel formalităţile pe care le implică urmărirea penală şi judecarea făptuitorului pe teritoriul căruia s-a săvârşit infracţiunea. pot fi aplicate şi alte forme de cooperare în prevenirea şi combaterea criminalităţii. fiind suficientă cererea adresată statului al cărui cetăţean este infractorul pentru ca acesta să-l judece. statul renunţă la judecarea străinului infractor predându-l. pentru o infracţiune săvârşită pe teritoriul acelui stat. deşi va continua probabil să rămână şi în viitor principalul mijloc de realizare a acestei cooperări.

observăm că şi în Constituţia României (articolul 19. Oficiul Român pentru Imigrări cooperează şi face schimb de informaţii cu autorităţile competente ale statelor membre ale Uniunii Europene. care trebuie să constituie "o ameninţare reală. Aceste măsuri trebuie să se bazeze exclusiv pe "comportamentul personal al individului vizat". "orice expulzare a unor cetăţeni din UE trebuie motivată individual şi trebuie să poată face obiectul unui recurs judiciar". iar "expulzările colective sunt interzise". Conform legii europene. punctul 3) se prevede că extrădarea se hotărăşte de justiţie. în materia extrădării. În fine. ceea ce implică instituirea pe viitor. dar recursul nu presupune suspendarea expulzării dacă "decizia de îndepărtate se bazează pe motive legate de siguranţa publică". Persoanele vizate trebuie să poată contesta o decizie luată împotriva lor. a sistemului jurisdicţional. siguranţă publică sau sănătate publică". actuală şi suficient de gravă pentru un interes fundamental al societăţii". Conform unei directive din 2004. ce sunt definite de statele membre. b) decizia de îndepărtare este luată ca urmare a neîndeplinirii de către străin a condiţiilor referitoare la intrarea şi şederea străinilor pe teritoriul statului membru în cauză. cetăţenii din UE au dreptul de a sta fără condiţii pe teritoriul unui alt stat membru timp de trei luni.străinul urmează să desfăşoare activităţi de natură să pună în pericol ordinea publică sau siguranţa naţională. În vederea aplicării acestui articol. 15 . Însă un stat poate restrânge acest drept din motive de "ordine publică.

OUG nr.Definiţie juridică. în Monitorul Oficial.dreptonline. 224/2006 din 1 iunie 2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 421 din 05/06/2008. LEGEA nr. 16 . 194/2002. 83 din 5 aprilie 2006 pentru ratificarea Acordului dintre România şi Republica Italiană asupra transferării persoanelor condamnate cărora li s-a aplicat măsura expulzării sau aceea a conducerii la frontieră. Monitorul oficial nr.http://www. 25/1969 privind regimul străinilor în România.: 187.http://www. republicată în 2008.gândul. LEGEA nr.ro/legislaţie/lege_modificare_lege_cooperare_penală_22 4_2006. 637 din 29 noiembrie 1973 pentru modificarea Legii nr. DECRETUL nr. ordonanţa de urgenţă privind regimul străinilor în România.BIBLIOGRAFIE 1. Partea I nr.advocate. 3. 6. 2. 3.info/emigrant/expulzarea-se-aplică-imediat-recursul-iltrimiţi-prin-poştă-2344010. 5.ro/cabinet_avocat_cuvânt_Expulzarea_străinilor_ Dicţionar juridic . 4.http://www. semnat la Roma la 13 septembrie 2003. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.php.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful