EDUCAŢIA TIMPURIE –ÎNTRE NECESITATE ŞI OPORTUNITATE

Educaţia timpurie reprezintă totalitatea experienţelor individual realizate şi social existente sau organizate, de care beneficiază copilul în primii ani de viaţă, cu rol de a proteja, creşte şi dezvolta fiinţa umană prin înzestrarea cu capacităţi şi achiziţii fizice, psihice, culturale specifice care să-i ofere identitate şi demnitate proprie. Ea asigură fundamentele dezvoltării fizice şi psihice sănătoase, ale dezvoltării sociale, spirituale şi cu\tuta\e complexe. Ceea ce învaţă copiii in primii ani reprezintă mai mult de jumătate decât vor învăţa tot restul vieţii. Educaţia timpurie se referă, strict la momentele de învăţare ale copilului cu vârsta până la 3 ani, în conceptul românesc. Educaţia timpurie, în sensul mai larg, înseamnă dezvoltarea timpurie a copilului, presupune învăţare, îngrijire şi protecţie. Educaţia timpurie se realizează ca educaţie informală (în familie, în relaţii de vecinătate şi în relaţii comunitare, prin mass-media), ca educaţie formală (în creşe, grădiniţe şi alte instituţii de ocrotire şi educaţie) şi sub forma educaţiei nonformale (în cluburi sportive, cluburi ale copiilor şi elevilor, dar şi prin biblioteci, muzee, activităţi ale unor organizaţii nonguvernamentale ş.a.). Educaţia timpurie pentru valori reprezintă un tip de educaţie care îşi asumă misiunea şi responsabilitatea de a promova valori în mod explicit şi eficient prin finalităţi clare. În pedagogia românească educaţia timpurie reprezintă un concept nou. In mod tradiţional, problematica pedagogică a copilului de 0-6/7 ani a fost considerată ca educaţie preşcolară. Actuala politică educaţională nu include o secţiune specifică privind educaţia timpurie a copilului în perioada 0-3 ani. Din punct de vedere practic, focalizarea în domeniul educaţiei timpurii în cadrul actualei politici educaţionale se face pe educaţia preşcolară. Atât priorităţile pe plan naţional, cât şi cele pe plan internaţional impun cu stringenţă stabilirea unei politici şi a unui sistem de educaţie timpurie în cadrul programului de Dezvoltare Timpurie a Copilului. De asemenea, este important ca sistemul naţional de educaţie timpurie să se dezvolte în contextul dat de Convenţia pentru Drepturile Copilului, de ţintele Mileniului pentru Dezvoltare, care trebuie atinse până în 2015 şi de manifestarea României, ca membru cu drepturi depline al Uniunii Europene. Scopul strategiei în domeniul educaţiei timpurii a copilului este de a-i asigura fiecărui copil dreptul la educaţie şi la dezvoltare deplină pentru a-i da posibilitatea să-şi atingă potenţialul maxim în acord cu standardele europene şi internaţionale. Focalizarea pe educaţia timpurie şi anii preşcolarităţii este importantă deoarece aceasta este

• şi părinţii şi educatorii au nevoie de sprijin în educarea copiilor. dacă procesul de dezvoltare este neglijat în acest stadiu. Beneficiarii primari ai educaţiei timpurii sunt copiii. Specialiştii consideră că perioada de timp pentru educaţie timpurie este definită de la concepţie până la vârsta de 8 ani. Nici o instituţie. Acordând copilului atenţia cuvenită.şi extrafamiliale. între • perioada de la naştere până la intrarea în şcoală cere stimulare. iar beneficiarii secundari sunt părinţii. în general. dezvoltarea optimă a copilului este necesar parteneriatul educaţional în familie. boala. Conceptul de educaţie timpurie se referă aşadar la două dimensiuni: • începerea preocupărilor educaţionale de la vârstele mici. întârzierea în creştere. perioadă în care are loc cea mai rapidă dezvoltare a creierului. în comunitate. proasta alimentaţie. Aceasta prevede parteneriate active cu părinţii copiilor. psihologic şi social. în aşa fel încât aceştia să continue acasă ceea ce se realizează la creşă sau la grădiniţă şi chiar să-şi îmbunătăţească practicile parentale. Familia şi comunitatea trebuie să participe activ şi eficient încă din primul an de viaţă a copilului la creşterea. Cei mai importanţi sunt primii doi ani din viaţă. Un program educativ eficient este un program care îşi propune să ia în seamă copilul de la primele momente ale existenţei sale şi care implică toţi agenţii educaţionali care contribuie la creşterea şi dezvoltarea lui. Calitatea îngrijirii şi a protecţiei în această perioadă sunt mijloacele care înlătură mortalitatea infantilă. ci o sprijină şi contribuie la dezvoltarea relaţiilor intra. Educaţia timpurie se preocupă de extinderea strategiilor de stimulare şi dezvoltare a copilului şi în familie. • pentru familii. în mod firesc. • . în sens larg. oricât de bună ar fi ea. traumele. societatea. între instituţii care au rol în creşterea. Premisele educaţiei timpurii sunt următoarele: • vârsta timpurie este cea mai importantă perioadă pentru dezvoltarea personalităţii copilului. instituţiile de educaţie nu se pot substitui familiei. Este binecunoscut şi evident faptul că alegerile făcute acum şi acţiunile întreprinse de părinţi şi de societate în copilăria timpurie au o puternică şi mai de durată influenţă asupra progresului individual al copilului şi asupra progresului naţiunilor. • implicarea familiei şi comunităţii în educarea copilului mic şi preşcolar. iar prin efecte. sănătatea şi educaţia copilului şi până la intrarea lui la şcoală.perioada când copiii se dezvoltă rapid şi. asigurându-i creşterea şi educaţia. educatorii şi toţi agenţii educaţionali din comunitate. emoţional. întârzierile de dezvoltare. nu poate înlocui familia. îngrijirea.îngrijirea şi educaţia copilului. îi putem crea condiţii pentru a-şi dezvolta o personalitate echilibrată şi armonioasă. când apar cele mai semnificative schimbări din punct de vedere intelectual. este mult mai dificil şi mai costisitor să compensezi aceste pierderi mai târziu.

se află în dependenţă cu mediul şi în socială. cu nevoile. • Este imperativă respectarea nevoilor copiilor: a) de bază: îngrijire. • Educaţia timpurie se referă la fiecare copil în parte. • Să existe un echilibru permanent între activităţile cognitive. Educaţia trebuie să ţină cont de particularităţile individuale ale fiecărui copil. • organizarea adecvată a mediului ambiant. particularităţile sale specifice. cu deficienţe sau cu posibilităţi materiale financiare scăzute. • Educaţia este continuă. • Cerinţele cunoaşterea lor. spirituală copilului faţă de educaţie pot fi satisfăcute dacă activitatea educativă începe cu depinde stimularea şi orientarea pozitivă le vor transforma în capacităţi. emoţională. iară părinţi. comunicare. Educaţia timpurie în grădiniţă se referă la: • învăţarea prin joc. pe care numai este fundamentală în dezvoltarea socială. trebuinţele. Principiile cele mai importante ale educaţiei timpurii sunt: • Fiecare copil este unic. hrană. • flexibilitatea strategiilor de predare-învăţare-evaluare. • învăţarea şi dezvoltarea conform ritmului şi nevoilor individuale. cu sănătate precară. • Dezvoltarea copilului strânsă legătură cu mediul înconjurător şi cu sine însuşi. fizică. • învăţarea etc. întărire pozitivă a acţiunilor. securitate afectivă. • Se impune permanent cunoaşterea. • un parteneriat educaţional (copii-familii-grădiniţă-comunitate). afective şi activităţile de dezvoltare psihomotorie şi a limbajului. • în educaţia timpurie forma specifică de activitate a copilului este jocul. educaţie. învăţare. şi nu la educaţia „copiilor". b) afective: dragoste.Educaţia timpurie presupune: • un început bun. jocurilor. observarea copilului. de aceea învăţarea . ea începe din primele momente ale vieţii şi durează cât aceasta. îngrijire. jucăriilor. fără discriminare pentru copiii care provin din familii instabile. c) de acţiune: joc liber ales. dezvoltare. Educaţia timpurie oferă şanse egale de creştere. cunoaştere. • în centrul actului educativ trebuie să stea copilul cu cerinţele sale individuale. intelectuală. acţionale şi de relaţionare începe din momentul concepţiei. • participarea copiilor la alegerea activităţilor. • parteneriatul educaţional (grădiniţă-familie-comunitate). • Copiii se nasc cu potenţialităţi virtuale de dezvoltare.

la această vârstă de joc. • Ariile de stimulare sunt o expresie de curriculum creativ. Ele nu se confundă cu activităţile liber alese. • Grădiniţa este mediul ideal de conducere indirectă a dezvoltării personalităţii copiilor prin oferirea ocaziilor de explorare şi relaţionare prin joc şi. . o nouă manieră de organizare a spaţiului educativ în care se petrece jocul şi deci învăţarea. de dezvoltare a personalităţii ca parte componentă a educaţiei timpurii. • Dezvoltarea copilului este dependentă de ocaziile pe care le oferă jocul. • Oferind deschide motivaţia intrinsecă pentru activitate şi asumarea deci ziilor şi responsabilităţilor. astfel. • Jocul care asigură dezvoltarea este jocul liber ales. organizate în momentele de „pauză" a procesului educativ. se mediului educaţional prin arii sau domenii de activitate şi joc constituie o formă educative ale copilului. în concordanţă cu nevoile şi cerinţele copiilor ocazii de joc şi dându-le posibilitatea de a alege liber jocurile şi jucăriile. • Amenajarea optimă de realizare a alegerilor timpurii şi a ocaziilor de experimentare.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful