I. Celula I.1. Celula Definitie Celula este unitatea principala structurala, functionala si genetica a organismelor vii.

La baza alcatuirii organismului uman, ca de altfel si al tuturor vietuitoarelor, se afla celula (fig.1). Intregul organism uman este alcatuit din celule. Celulele pot exista singure (exemplu: globulele albe din sange), sau grupate, formand tesuturi (exemplu: tesutul nervos, alcatuit prin gruparea neuronilor). Nivelurile de organizare ale corpului uman sunt, conform cresterii, urmatoarele: celula – tesuturi – organe – sisteme de organe – organism. Celula reprezinta un sistem deschis prin care se realizeaza schimbul de materie si energie cu mediul extern. Are o mare capacitate de crestere, dezvoltare si diferentiere (trecerea de la forme simple la forme din ce in ce mai complexe), datorita proprietatii de autoreproducere. Forma, alcatuirea si functia, celulelor, este diferita, legat de locul in care este plasata, de tesutul din care face parte, de rolul pe care il are. De exemplu, celula musculara este fusiforma, neuronul are forma stelata, globulele albe au forma rotunda, ovulul este sferic. Dar si dimensiunea celulelor difera. De exemplu, cea mai mare celula este ovulul (200 microni) si are rol in reproducere, spermatozoidul (40-55 microni) este una din cele mai mici celule. I.2. Componentele celulei Componentele fundamentale ale celulei sunt: membrana, citoplasma si nucleul.

a) Membrana celulara se afla la periferia celulei. Este alcatuita din molecule de proteine si
lipide, legate intre ele, dar care permit schimburile dintre celula si exteriorul acesteia. Membrana are permeabilitate selectiva. Procesele de schimb care au loc in membrana celulara se realizeaza prin doua tipuri de transport:

-

transportul transmembranar – asigura trecerea apei si a substantelor dizolvate prin membrana celulara; transportul in masa – este procesul prin care celula inglobeaza sau elimina particule de natura diferita, prin intermediul unor vezicule formate la nivelul membranei celulare.

b) Citoplasma este o substanta de consistenta gelatinoasa care ocupa interiorul celulei si in
care sunt cufundate nucleul impreuna cu celelalte organite celulare (structuri foarte mici, prezente in interiorul celulelor, care indeplinesc animite functii). Organitele celulare sunt de doua tipuri:

1

- comune (pe care le intalnim la toate tipurile de celulele); - specifice (care sunt necesare doar anumitor tipuri de celule).
Organitele comune sunt: reticulul endoplasmatic, ribozomii, lizozomii, aparatul Golgi, mitocondriile si centrozomul (central celular). Organitele specifice sunt: miofibrilele (le gasim doar in fibra musculara), neurofibrilele si corpusculii Nissl (specifice celulei nervoase). Reticulul endoplasmic (RE) apare ca un sistem de membrane care face legatura intre exteriorul celulei si nucleu (este un sistem de transport). Reprezinta sediul sintezei proteinelor (capacitatea celulei vii de a produce proteine). Implicat si in transportul proteinelor si lipidelor in celula. Reticulul endoplasmatic este de doua categorii:

-

reticul endoplasmatic rugoz (REG) – este un sistem de membrane si canale care prezinta

ribozomi atasati la suprafata lor; proteinele sintetizate de ribozomi sunt incorporate in vezicule si transportate spre aparatul Golgi ;

-

reticul endoplasmatic neted (REN) – este un sistem de membrane si canalicule care

faciliteaza transportul substantelor in interiorul celulelor, este lipsit de ribozomi, este sediul unor reactii metabolice importante. Ribozomii sunt formatiuni sferice de dimensiuni mici, cu rol in sinteza proteinelor. Ei se gasesc fie liberi in citoplasma, fie atasati canaliculelor reticulului endoplasmatic, formand reticulul endoplasmic rugos. Ribozomii sunt formati dintr-un anumit tip de ADN (numit ADN ribozomal) si proteine. Lizozomii se prezinta sub forma unor vezicule mici care contin in interiorul lor enzime. Au rol in digestia intracelulara si fagocitoza. Fagocitoza este procesul prin care o celula incorporeaza microbi sau corpuri straine, pe care le distruge (prin digestie). Aparatul Golgi (Complex Golgi) se afla in apropierea nucleului, fiind un ansamblu de vezicule si tubului subtiri, avand rol in transformarea, transportarea si eliminarea produsilor chimici necesari pentru activitatea celulara. Mitocondriile sunt organite din citoplasma celulei in care are loc respiratia, produc energie prin ardere celulara. Membrana interna este pliata sub forma unor creste. Contin ADN propriu (numit ADN mitocondrial). Sunt mai numeroase in celulele cu activitate metabolica mai intensa. Centrozomul (centrul celular) este o regiune specializata a celulei, situata in imediata apropiere a nucleului, formeaza fusul de diviziune (prin care celula se multiplica). Centrozomul lipseste din celula nervoasa, care nu se divide.

2

c) Nucleul este un corpuscul de dimensiuni mari, aflat in citoplasma celulei, are forma sferica,
contine materialul genetic (ADN) responsabil de functionarea celulara (rol de centru de control al activitatii celulei) si de a transmite caractere ereditare. La randul sau nucleul este alcatuit din:

- o membrana nucleara dubla, care se numeste cariolema;
- citoplasma nucleara, numita si carioplasma (un suc nuclear vascos), care contine o retea de filamente subtiri numita cromatina; cromatina contine molecule de ADN (acid dezoxiribonucleic), care formeaza cromozomii. Moleculele de ADN sunt alcatuite dintr-un numar foarte mare de gene – care sunt materialul nostru genetic. Nucleul contine unul sau mai multi nucleoli care sunt mici corpuri sferice cu rol de a transmite mesaje ribozomilor din citoplasma pentru a fabrica proteine. Celulele umane sunt de tip eucariot (celule care au un nucleu distinct, bine individualizat – care prezinta membrana nuclera – si care contine materialul genetic), deoarece sunt alcatuite dintr-un nucleu separat de citoplasma printr-o membrana proprie, in interiorul caruia se gasesc elementele care contin informatia ereditara si indeplinesc toate functiile celulare. I. 3. Informatia ereditara Nucleul contine toate informatiile genetice care trec de la parinti la copii in urma procesului de reproducere. Toate aceste informatii se gasesc in substanta numita AND (acid dezoxiribonucleic), codificate. Acest compus biologic special dispune de doua insusuri principale: depoziteaza informatia si este capabil sa-si creeze copia identica. O anumita informatie exista in unele molecule de acid dezoxiribonucleic (ADN), substanta care, atunci cand celula este in stare de repaus, se gaseste imprastiata in nucleu sub forma de cromatina, iar in timpul diviziunii celulare se condenseaza si ia forma unor bastonase numite cromozomi.

I. 3. 1. Cromozomii (fig. 2) Definitie Cromozomii - sunt purtatorii informatiei ereditare. Substanta din care sunt alcatuiti cromozomii este cromatina. Ea este unita intr-un punct numit centromer. Au structura helicoidala, fiind alcatuite dintr-un filament suprarasucit numit cromonema. Cromatina este ADN-ul impreuna cu o proteina.

3

In principal, fiecare cromozom este format, dintr-un filament de ADN, de lungime variabila, in centrul sau formandu-se centromerul, care il imparte in doua brate de lungime inegala, unul scurt si unul lung. Numarul de cromozomi din celule este constant la totii indivizii care apartin aceleiasi specii, fiind caracteristic pentru specia respectiva. La om numarul cromozomilor este de 46, din care 22 perechi de autozomi (oricare din cromozomii unei celule in afara de cromozomii sexuali) si o pereche de cromozomi ai sexului (care intervin in mecanismul de determinare a sexului), fiind de doua tipuri : cromozomul X; cromozomul Y. Doi cromozomi X (XX) determina sexul feminin, pe cand un cromozom X si unul Y (XY) determina sexul masculin. I. 3. 2. ADN-ul (fig. 2) Definitie ADN-ul (materialul genetic) - este principalul constituient al cromozomilor din nucleul celulei si joaca un rol esential in determinarea caracterelor ereditare. ADN-ul este format din doua filamente compuse din molecule de dezoxiriboza si fosfati infasurati intr-o elice dubla si unita cu ajutorul unor baze azotate inlantuite prin punti de hidrogen, ca si cum ar fi o scara in spirala. Exista patru tipuri de baze azotate, denumite adenina, guanina, timina si citozina, a caror relatie este complementara, deoarece una singura nu se poate imbina cu alta specifica. Succesiunea acestor elemente determina alcatuirea genelor, care corespund fragmentelor specifice de ADN si care constituie unitatile functionale ce determina caracterele ereditare. II. 1. Diviziunea celulara Definitie Diviziunea celulara reprezinta procesul de formare a doua sau mai multe fiice dintr-o singura celula mama. Se divide mai intai nucleul celulei (proces numit cariokineza), dupa care are loc diviziunea citoplasmei (proces numit citokineza) si se formeaza o membrana nucleara intre cei doi nuclei. In urma diviziunii iau nastere doi nuclei identici cu nucleul celulei mama. II. 1. 1. Ciclul celular (fig. 3) Definitie Ciclul celular reprezinta secventa de faze diferite prin care trece o celula intre o diviziune celulara si urmatoarea. Ciclul celular poate fi impartit in patru perioade principale : celule-

4

1. perioada M – in cursul careia are loc mitoza (diviziunea nucleului) si
citokineza (diviziunea citoplasmei);

2. perioada G1 – in care au loc procese intense de biosinteza (producerea
de molecule de catre celula) si crestere celulara;

3. perioada S – in care se dubleaza cantitatea de ADN din celula si are loc
replicarea (’’inmultirea’’) cromozomilor;

4. perioada G2 – in timpul careia au loc ultimele pregatiri inainte de
diviziunea celulara. Perioadele G1, S si G2 alcatuiesc impreuna interfaza. Interfaza - reprezinta etapa care urmeaza dupa incheierea diviziunii celulare. In aceasta etapa nucleul nu se mai divide; au loc modificari atat in nucleu, cat si in citoplasma, care duc la dezvoltarea deplina a celulelor fiice. Diviziunea celulara este de doua tipuri: - diviziunea mitotica (mitoza); - diviziunea meiotica (meioza). Ambele tipuri de diviziuni celulare se desfasoara dupa urmatoarele etape: profaza; metafaza ; anafaza; telofaza. II. 2. Diviziunea mitotica (mitoza) (fig. 3) Definitie Mitoza este un tip de diviziune nucleara in urma careia rezulta doua celule fiice, avand fiacare un nucleu care contine acelasi numar si acelasi tip de cromozomi ca si celula mama. Pe parcursul diviziunei mitotice au loc mai multe modificari. Fiecare cromosom se divide in lungime in doua cromatide, care se despart si formeaza cromozomii celor doi nuclei ai celulelor fiice. Procesul cuprinde patru faze: profaza, metafaza, anafaza, telofaza. # Profaza – primul stadiu al diviziunii celulare, in cursul caruia cromozomii se contracta si se divid longitudinal (cu exceptia centromerilor) in cromatide. In aceasta faza cromozomii raman separati unul de celalalt. # Metafaza – in cursul acestei faze membrana nucleara se distruge, se formeza fusul de diviziune (formarea a doi puli situati diametral opus in apropierea nucleului), iar cromozomii se fixeaza prin centromeri, formand placa ecuatoriala (zona care se formeaza pe linia de centru a celulei aflata in diviziune).

-

5

aranjate intr-unul sau mai multe straturi. # Telofaza – ultimul stadiu al diviziunii in care cromatidele care s-au separat in anafaza se aduna la polii fusului. Tesuturile Celulele se diferentiaza. prismatice. 1. Dupa functie. respectiv dupa functia pe care o indeplinesc in organism.strans legate intre ele. pavimentoase (turtite). 4) Este tesutul cel mai raspandit in organism. cilindrice.tesutul nervos (creierul. epiteliile se clasifica in: - epitelii de acoperire. ca si celula mama. indepartandu-se fiecare spre cate un pol al fusului de diviziune. rezultand doi nuclei fii cu acelasi numar si acelasi fel de cromozomi ca si nucleul initial al celulei. maduva spinarii). format din celule foarte asemanatoare. se grupeaza si formeza tesuturi. . strans unite intre ele si de diferite forme: cubice. cu cei ai celulei mama. In urma diviziunii meiotice nuclei care au rezultat poseda numai jumatate din numarul initial de cromosomi. conice . . se deosebesc patru mari categorii de tesuturi: . In schimb in urma diviziunii meiotice vor rezulta patru celule fiice haploide (care au doar jumatate din numarul de cromozomi ai celulei mama). adica care au numar dublu de cromozomi. ca si continut informational. Nucleii fii se formeaza din cromatide Cu alte cuvinte. se formeaza o membrana nucleara. identitate care se observa si de la o celula fiica la alta celula fiica. in urma diviziunii mitotice cromozomii celulelor fiice vor fi identici. in urma diviziunii mitotice vor rezulta doua celule fiice tot diploide.tesutul muscular (muschii corpului). Dupa structura si forma celulelor.# Anafaza – stadiul trei al diviziunii in care cromatidele fiecarui cromozom se separa si se deplaseaza in directii opuse. iau forme speciale care corespund functiei pe care o indeplinesc. III. Definitie Tesutul este o grupare de celule asemanatoare specializate pentru a indeplina una sau mai multe functii caracteristice. III. Diviziunea celulara porneste de la o celula mama diploida (care are un numar dublu de cromozomi). Celulele profunde (din primul strat) sunt asezate pe o membrana bazala. In jurul fiecarui grup. 6 . Tesutul epitelial (fig. care le separa de tesutul conjunctiv ce se afla intotdeauna sub tesutul epitelial. .tesutul epitelial (exemplu: primul strat al pielii).tesutul conjunctiv (fasciile care invelesc muschii).

Fiecare stimul este transformat in influx nervos si transmis neuronilor cu care celulele senzoriale (receptorii) sunt conectate. de exemplu.6) Tesutul conjunctiv.sunt eliminati direct in sange (exemplu: glanda tiroida). De obicei. pavimentoase.sunt epiteliile care acopera suprafata corpului sau captusesc cavitatile corpului sau ale unor organe. . face legatura dintre diferitele organe. formand glande. 7 . Simplu sau stratificat. in epiteliul tractului digestiv sau in epiteliul traheei.epiderma este un tesut epitelial pluristratificat pavimentos. pe care le elimina in mediul lor inconjurator. epitelii senzoriale . 2. Epiteliile secretoare se asociaza cu tesut conjunctiv. epiteliul de acoperire se sprijina pe un tesut conjuctiv numit corion. uneori insa. endocrine . Influxul nervos este transportat de catre neuroni pana la centrii nervosi si transformat in senzatii. Tesutul conjunctiv (fig. alcatuind celulele mucoase. ele raman ca celule glandulare izolate printre celulele unor epitelii de acoperire ca. iar ultimul strat are celule turtite. de care este separat printr-o membrana bazala. de cald. Exemple: senzatia de frig. III. formand organe speciale numite glande.produsul lor de secretie este eliminat printr-un canal in exteriorul organismului (exemplu: glandele sudoripare). deoarece au un singur strat de celule turtite.au secretie atat exocrina. Intra in alcatuirea oaselor.produsii lor de secretie hormonii . c) Epiteliile senzoriale .sunt alcatuite din celule specializate pentru receptionarea stimulilor din exteriorul sau interiorul organismului. asezate pe o membrana bazala b) Epiteliile glandulare – sunt tesuturi formate din celule epiteliale modificate capabile sa produca anumite substante. Exemple: . are rol trofic (de hranire). precum si dintre componentele acestora. Acest tip de tesut nu vine insa in legatura directa cu mediul extern sau cu lumenul vaselor.foitele pleurale sunt epitelii unistratificate pavimentoase. o formatiune cu structura si grosime variabila. celule glandulare se grupeaza. cat si endocrina (exemplu: pancreasul).- epitelii glandulare . presiune. Ele sunt formate din celule turtite sau prismatice dispuse intr-un singur strat sau in mai multe straturi. Exista trei tipuri de glande: - exocrine . durere. vase si nervi. deoarece are cinci straturi. a) Epiteliile de acoperire . si epitelii stratificate. dupa cum spune si numele. 5. alcatuind epitelii simple (unistratificat). fig. mixte .

Alcatuit dintr-o substanta gelatinoasa numita substanta fundamentala. . hranind si insotind alte tesuturi.este situat la suprafetele articulare ale oaselor. tesut conjunctiv dur. Este prezent in pavilionul urechii. in fagocitoza. au rol in imunitate.depoziteaza grasimi.tesutul reticulat este format din fibre de reticulina dispuse sub forma de retea. stratul profund al pielii). ce impinge nucleul la periferie (exemplu: hipodermul. Dupa consistenta acesteia. c) Tesutul conjunctiv dur intra in alcatuirea oaselor.tesut cartilaginos fibros are putine celule si este bogat in fibre care ii dau o rezistenta deosebita. Substanta fundamentala poate fi: moale. care produce globulele albe. reticulina sau elastina (proteina fibroasa. principalul constituent al fibrelor elastice galbene din tesutul conjunctiv). Se intalneste in discurile dintre vertebre si in articultii. in care se afla celule si fibre. tendoane. Are in substanta fundamentala o proteina oseina impregnata cu saruri minerale.este bogat in fibre elastice.tesut cartilaginos hialin . oase). Tesutul osos este format din lamelele osoase dispuse in doua moduri: - 8 . cartilaje costale. b) Tesutul conjunctiv semidur este un tesut elastic. Fibrele dau rezistenta si elasticitate tesutului. albicios si elasticitate redusa. ofera protectie mecanica. produc elementele figurate ale sangelui. Este un tesut care asigura rezistenta organismului. Se clasifica in: .in tesutul lax componentele sunt in proportii aproximativ egale.tesutul adipos contine celule rotunde care acumuleaza grasime. . semidur sau dura. si pot fi de colagen (proteina fibroasa insolubila intalnita in cantitati mari in derma. dar rezistent. putine celule si substanta fundamentala. al doilea strat al pielii). Are un aspect translucid. intervine in apararea organismului. depoziteaza grasimi. a) Tesuturile conjunctive moi au structuri diferite si indeplinesc o varietate de functii: leaga intre ele diferite parti ale organelor. peretele laringelui si traheei. datorita numeroaselor fibre de colagen. cum ar fi cel epitelial (exemplu: dermul. Tesuturile conjunctive moi au cele trei componente in diferite proportii: . globulele rosii si trombocitele). tesut conjunctiv semidur. .tesut cartilaginos elastic . Contine fibre putine si foarte fine. Se mai numeste tesut cartilaginos (formeaza cartilaje) si contine fibre in cantitate mare. tesutul conjunctiv se clasifica in: tesuturi conjunctive moi. .tesutul fibros. in ochiurile careia se afla substanta fundamentala si celulele (exemplu: maduva hematogena din oase. . contine nervi si multe vase. . hranesc alte tesuturi. are o rezistenta mecanica deosebita (exemplu: fasciile care invelesc muscbii).tesutul elastic poseda multe fibre elastice (exemplu: tunica mijlocie a vaselor de sange).

In plus sarcoplasma muschilor activi este bogata in mitocondrii. miofibrilele se departeaza unele de altele. In functie de aspect si de functia pe care o indeplineste. 3. alcatuite din microfilamente subtiri. 1. alunecand unele peste altele si scurtand celula muscular.. neted . tub digestiv). 4. Neuronul (fig. Tesutul nervos (fig. si celule gliale care formeaza un tesut de suport sau interstitial al sistemului nervos. Acest tesut se afla in partea centrala a oaselor lungi si la periferia oaselor late si scurte. alungind celula. provocand o contractie musculara sau o miscare a celulei). celule diferentiate specific. comune si specifice. fibrele miocardice se dispun inelar. vezica urinara. 7) Este alcatuit din celule musculare fusiforme. In timpul contracti musculare acestea se intrepatrund. Tesutul muscular (fig. striat de tip cardiac (muschiul inimii). In citoplasma se afla unul sau mai multi nuclei si organitele celulare. numita disc intercalar. III. III. Miofibrilele sunt organitele specifice celulei musculare. 8 B) Definitie Neuronul reprezinta unitatea strucurala si functionala a sistemului nervos.in tesutul osos compact au dispozitie concentrica. 9 . In timpul relaxarii. Fiecare celula are o membrana contractila care inveleste fibra musculara numita sarcolema si o citoplasma numita sarcoplasma care contine substante chimice necesare pentru contractia musculara. 8) Este alcatuit din doua tipuri de celule: neuroni. ca glicogenul (polizaharid special intalnit in celulele musculare dar si hepatice) si fosfocreatina (substanta prezenta in tesuturi care reprezinta o rezerva de energie chimica stocata). lasand intre ele niste spatii.intra in alcatuirea peretilor organelor interne (uter. . de unde vine aspectul spongios (buretos). care se numesc actina (proteina contractila a tesutului muscular care se gaseste sub forma de filamente) si miozina (proteina contractila care interactioneaza cu actina. Acest tesut se afla la extremitatile oaselor lungi si in centrul oaselor late si scurte. 4. tesutul muscular poate fi: - striat – formeaza muschii scheletici (care se prind de oase) si au mai multi nuclei. fiind asezate cap la cap si despartite de o membrana. contractile. care genereaza si conduc impulsurile nervoase. in jurul unor canale microscopice prevazute cu vase si nervi. III. legate in fascicule prin tesut conjunctiv.in tesutul osos spongios se intretaie.

cu unul sau mai multi nucleoli. Majoritatea axonilor sunt mielinizati si conduc impulsul nervos mult mai repede decat cei nemielinizati. cu rol de III. care insoteste ramificatiile axonice pana la terminarea lor. teaca Henle . Celulele gliale se pot divide. Este o celula de forma stelata (corpul celular).neurilema si o citoplasma . 2. Celulele gliale secreta o substanta de culoare alba numita mielina.neuroplasma. Axonii conduc impulsul nervos dinspre corpul neuronal spre butonii terminali. Butonii terminali contin mediatori chimici. de obicei central. 10): teaca. Organite specifice neuronului sunt: corpusculii Nissl (corpii tigroizi) care sunt alcatuiti din aglomerari de reticul endoplasmic rugos si neurofibrilele care reprezinta o retea de fibre care traverseaza intreaga citoplasma.Neuronul asigura functia de conducere a informatiei. Aceste celule nervoase se asociaza cu tesut conjunctiv. numita mielina. aparare si troficitate (hranire). vase si nervi. Este alcatuita din tesut conjunctiv si acopera teaca Schwann. care formeaza cea de a doua - teaca de mielina . cu rol de sustinere si nutritie. care inconjura axonii. In citoplasma se afla organite celulare si un nucleu.din loc in loc. 4. care se ramifica in portiunea terminala. b) Prelungirile neuronale sunt: Dendritele sunt prelungiri foarte ramificate. aceasta teaca prezinta intreruperi Mielina se comporta ca un izolator electric.este o teaca continua. teaca Schwann . lunga. Fibra axonului este acoperita de mai multe teci (fig. 9) Celulele gliale sustin si hranesc neuronul. impulsurile nervoase sar de la o strangulatie Ranvier la alta. nutritie si protectie. ultimele ramificatii fiind butonii terminali. 10 . substante prin care impulsul nervos este transmis altui neuron. fagocitoza. Celulele gliale. ocupand locul neuronilor distrusi. Neuronul are rolul de a genera si conduce impulsurile nervoase. Axonul este o prelungire unica. care capteaza influxul nervos de la receptori sau de la alti neuroni si il conduc spre corpul celular. se afla printre neuroni si indeplinesc mai multe functi: de sustinere. motiv pentru care numite strangulatii Ranvier. Celulele gliale (fig. Ele secreta o substanta de culoare alba. cu rol in transportul substantelor din celula si de sustinere.este formata din celule gliale. Structura neuronului a) Corpul celular are o membrana . care prezinta mai multe prelungiri.

nervii vegetativi . altui neuron. 3. Nervii somatici sunt de tip mixt: pot fi si senzitivi (duc informatii de la receptorii din piele la centrii nervosi) si motori (duc informatii de la centrii nervosi la muschii scheletici). o aduce la corpul neuronal si o transmite mai departe prin axon. Fiecare nerv este protejat de o teaca de tesut conjunctiv. Acestia pot fi senzitivi (duc informatii de la receptorii din viscere pana la centrii nervosi) sau motori (duc informatii de la centrii nervosi spre muschii viscerelor sau glande). 4. Nervii (fig.transmit informatiile de la centrii nervosi pana la organele efectoare (muschi sau glande).fac legatura intre organele interne (viscere) si centrii nervosi.transmit informatiile de la receptori (aflati in piele sau alte organe) pana la centrii nervosi. unde informatiile sunt transformate in comenzi (exemplu: contractia musculara). se grupeaza. somatici si vegetativi. un neuron preia informatia prin dendrite. vaz). fenomen numit transmitere sinaptica. legati intre ei prin sinapse. Soma este reprezentata de piele si muschii scheletici. 12) Neuronii. motori.sunt cei care fac legatura intre centrii nervosi si soma.nervii motori . 4. Intre aceste doua portiuni se formeaza un spatiu numit fanta sinaptica. de unde ajung la dendrite. in traseul lor. Sinapsa (fig.nervii somatici . 11) Definitie Sinapsa reprezinta legatura dintre doi neuroni si se realizeaza intre butonii terminali ai primului neuron si dendritele celui de-al doilea. In functie de informatia pe care o transmit. III. nervii pot fi: senzitivi. 11 . Din butonii terminali sunt eliberati mediatorii chimici in fanta sinaptica. . 4. In sistemul nervos se realizeaza o retea bogata de neuroni. formand nervi. . Astfel. . .nervii senzitivi .III. unde informatiile sunt transformate in senzatii (exemplu: senzatia de tact.

hormoni si proteine. produsi finali de metabolism (uree. saruri minerale. este de aproximativ 2. SANGELE Sangele. cum ar fi: electroliti (Na+. Globulinele transporta lipide. caracterizat prin compozitie si proprietati fizico-chimice relativ constante.5 milioane pe secunda. substante nutritive (glucoza. A.sunt celule sangvine anucleate (care nu au nucleu) in faza adulta. K+. 1. care asigura nutritia si oxigenul necesar organismului. se formeaza altele noi. aminoacizi. Rata de inlocuire a hematiilor adulte. Proteinele (7-9% din volumul plasmatic) sunt de 3 tipuri: albumine. globulele albe (leucocitele) si plachetele sanguine (trombocitele) (fig. IV. .aportul la nivel celular de substante energogenetice si plastice (glucoza.este un lichid galbui. Sangele realizeaza: . B. in splina (cimitirul globulelor rosii) si in maduva osoasa prin hemoliza.sunt globulele rosii (hematiile). in special din oasele late si in ficat. Ca2+ Mg2+. HC03-. IV.5 microni si grosime la periferie de 2. Pe masura ce sunt distruse. Hematiile anucleate au din profil forma de disc biconcav cu diametru de circa 7. aminoacizi.transportul produsilor catabolismului celular (uree. S042). limfa si lichidele intercelulare formeaza mediul intern al organismului.5 microni. B. si factori ai coagularii. vitamine). compus din plasma si elemente figurate. De exemplu. Gamaglobulinele sunt anticorpi produsi de limfocite si asigura imunitatea organismului. deci volumul lui exact depinde de dimensiunile corpului. acid uric. ce asigura homeostazia necesara activitatii normale a celulelor. care contine 90% apa si 10% substante organice si anorganice. Sangele este un tesut conjunctiv lax cu o constanta fluida. acizi grasi). Albuminele asigura presiunea osmotica necesara mentinerii volumului sanguin. Cr. acid uric). lipide. apa si oxigen (O2). un barbat matur de statura medie. ammoniac) si ai dioxidului de carbon (CO2). ajunse la limita functionala. Fibrinogenul are rol important in coagularea sangelui. elementele figurate (40-45%). creatinina. IV.IV. Elementele figurate . vitamine liposolubile. are aproximativ 5 litri de sange. Hematiile . Aceasta forma mareste suprafata celulei si favorizeaza schimburile de gaze. vitamina 12 . 13). in numar de circa 5 milioane/ mm 3 la barbat si 4. Sangele constituie aproximativ 8% din greutatea noastra corporala. HP042. in maduva rosie (hematopoietica) din oase. globuline si fibrinogen. Plasma sangvina . Procesul de formare a hematiilor (necesita Fe. Hematile au o durata de viata de 120 de zile. dupa care sunt distruse in ficat. Componentele principala ale sangelui: plasma sangvina (55-60%). colesterol.5 milioane/mm3 la femei.

de care se leaga oxigenul molecular (O2) ce urmeaza sa fie transportat. Globulele albe sau leucocitele . Scaderea numarului de hematii care contin hemoglobina sau micsorarea cantitatii de hemoglobina din hematii diminueaza aprovizionarea cu oxigen si provoaca patologia numita anemie.B12. Poliglobulia poate fi de scurta durata (in efort fizic. acid folic) se numeste hematopoieza. Prin diapedeza. Cresterea numarului de hematii se numeste poliglobulie. fiind atrase de substantele eliberate din celulele atacate. La locul infectiei fagociteaza microorganismele si substantele straine. migreaza spre tesuturile infectate cu microorganisme sau substante straine. neutrofilele strabat peretele capilar. dupa mancare. Fiecare hematie contine aproximativ 280 milioane de molecule de hemoglobina. importante in apararea organismului impotriva infectiilor: - se deplaseaza pasiv in masa sangelui (duse de curentul sanguin) si activ (prin miscari amiboidale cu ajutorul pseudopodelor = picioruse false). IV. In molecula hemului se gaseste fier. B. „ hem ". 2. Au o durata de viata de cateva ore. la durere) sau stabila (la persoanele care traiesc la altitudini mari). se deformeaza datorita emiterii de pseudopode. 13 . care confera culoarea rosie sangelui si are rolul de a transporta gazele respiratorii (O2 si CO2). mononucleare. pentru a traversa endoteliul capilar in spatiile interstitiale prin diapedeza. Reglarea este controlata de un hormon secretat de rinichi (eritropoietina). La un om sanatos. Datorita acestor proprietati. Leucocitele sunt si ele de mai multe tipuri: polinucleare. in numar de 4000-8000/mm3. sintetizeaza anticorpi care asigura imunitatea. proces numit fagocitoza. leucocitele au un rol esential in mecanismele de aparare ale organismului impotriva agentilor patogeni. Leucocitele au cateva proprietati fiziologice particulare. in volumul de sange din organism (5-6 1itri) se gasesc 700800 g hemoglobina. # Hemoglobina are in structura sa o proteina (globina) si un pigment rosu.sunt celule nucleate mobile. inglobeaza diferite celule moarte sau lezate si bacterii pe care le digera intracelular. Polinuclearele sunt: # Neutrofilele sunt cele mai numeroase (50-70% din totalul leucocitelor).

Durata de viata este de 5-9 zile. Hemostaza este procesul fiziologic prin care organismul intervine in oprirea hemoragiei. Trombocitele (plachete sanguine) .sunt cele mai mici elemente figurate. opresc reactiile inflamatorii prin reactii de detoxificare. In circulatia sanguina se gasesc in numar de 250000-450000/mm3. Ele intervin in stadiul tardiv al infectiilor. sub actiunea trombinei. in ganglionii limfatici. Imunitatea este capacitatea organismului de a recunoaste si neutraliza macromolecule sau celule straine care. dupa care sunt distruse in splina si ficat. Au nucleu in forma de rinichi. 3. in amigdale etc.# Acidofilele (1-3% din totalul leucocitelor) intervin in reactii alergice si in boli parazitare. A. produc dereglari ale unor constante functionale (ale homeostaziei). B. # Monocitele (13-19% din totalul leucocitelor) sunt cele mai mari leucocite. fagocitand resturi celulare si microbiene mai mari. Durata de viata este de la cateva ore pana la cativa ani. maduva osoasa. Limfocitele prolifereaza intens atunci cand in organism patrund agenti patogeni. splina si ajung in circulatie pe cale limfatica. Formarea cheagului de fibrina are loc prin transformarea fibrinogenului plasmatic (globulina din plasma). IV. solubil. substante vasodilatatoare. Durata de supravietuire este de circa 24 ore. in fibrina insolubila. Produc anticorpi care asigura imunitatea corpului. patrunse in mediul intern. beta O (zero) O. Mononuclearele sunt: # Limfocitele (25-33% din totalul leucocitelor) sunt celule mici cu nuclei mari si citoplasma putina. Se formeaza in maduva osoasa. # Bazofilele (1% din totalul leucocitelor) sintetizeaza si elibereaza histamina si heparina. Provin prin fragmentarea unor celule mari (megacariocite) din maduva osoasa. ganglioni limfatici. Se formeaza in timus. sunt anucleate. ca urmare a lezarii vaselor de sange. AB 14 . Dupa realizarea hemostazei si refacerea peretelui vascular lezat are loc fibrinoliza. B. Au rol in coagularea sangelui. Au proprietati fagocitare pronuntate. Numarul lor creste in infectii ale organismului. Principalele grupe sangvine: Grupa de sange Aglutinogen Aglutinina Primeste de la grupa Doneaza la grupa O I O (zero) alfa. adica procesul de descompunere enzimatica a fibrinei. in splina.

organul copulator (penisul). Structura aparatul genital masculin V. Testiculul este invelit intr-o membrana conjunctiva alba-sidefie. mentinerea pH-ului prin sisteme tampon. functia hemostatica prin coagulare. 1. fibroasa numita albuginee. asigurand desfasurarea proceselor metabolice. care are un sistem muscular complex ce ii permite o mare mobilitate) se dezvolta in regiunea lombara a cavitatii abdominale si din a treia luna a vietii intrauterine incepe sa coboare. glandele bulbo-uretrale). reglarea echilibrului hidric. REPRODUCEREA Reproducerea este rezultatul fecundarii gametului feminin (ovulul) de catre gametul masculin (spermatozoidul). reglarea temperaturii corpului. AB B. uretra). apararea antiinfectioasa prin anticorpi specifici. prostata. O O. O A. La 15 . A. AB AB Functiile sangelui in organism Sangele indeplineste functii importante pentru organism. ductele ejaculatoare. secreta hormoni sexuali (androgeni si ovarieni). strabate peretele anterior al abdomenului in regiunea inghinala si la nastere ajunge in scrot. V. Oul rezultat se adaposteste in cavitatea uterina. devenit viabil si este expulzat prin actul nasterii. 1. Alcatuirea aparatului genital mascului este urmatoarea (fig. 21): - testicule (glandele genitale masculine).A II A b eta A. Gonadele (glande mixte) au doua functii importante: - produc gametii ( ovulul si spermatozoidul). Structura organelor reproducatoare V. 1. caile excretoare (epididimul. B. ductele deferente. glandele anexe (veziculele seminale. unde creste si se dezvolta pana ce fatul. adapostite in scrot (alcatuit dintr-o punga tegumentara. Testiculele sunt in numar de doua. AB B AB III IV B AB alfa O B. cum ar fi: transportul de substante nutritive si gaze respiratorii.

dupa ce se uneste cu canalul de excretie al veziculei seminale. Penisul este organul copulator la barbat. pilozitatea. Spermatozoizii sunt secretati de celule seminale din tubii seminiferi contorti. Prostata secreta un lichid care intra in constitutia spermei. 2. aflate in tesutul care separa tubii seminiferi intre ei. conjunctive care impart testiculul in 200-300 de lobuli. gat si flagel. vocea. V. Canalul epididimar rezulta prin unirea canalelor eferente si se continua cu canalul deferent. Este alcatuit din doi corpi cavernosi si un corp spongios. 2. Tubii drepti se deschid intr-o retea de canale neregulate si apoi se colecteaza in 10-12 canale eferente care se indreapta spre epididim. dezvoltarea musculaturii si a scheletului.glandele genitale feminine (ovarele). albugineei se prezinta mediastinul. pornesc spre albuginee si varful spre mediastin. Tubii seminiferi contorti contin in pereti celulele seminale. Spermatozoidul. detemina sexul produsului de conceptie. Prostata este o glanda voluminoasa situata in pelvis. Acesta se continua cu canalul ejaculator si. 1. V. Principalul hormon androgen este testosteronul. care urca in abdomen. Din aceaste. gametul masculin. fiind legate de spermatogeneza (formarea spermatozoizilor) si de secretia hormonilor andogeni. 2. care secreta hormonii androgeni. Alcatuirea aparatului genital feminin este urmatoarea (fig. 22): . in interiorul carora se formeaz gametii masculini (spermatozoizii). precum si celulele interstitiale Leydig. la fel ca si glandele bulbo-uretrale. sub vezica urinara. strabate prostata si se deschide in uretra. Acesta este situat in partea superioara si posterioara a testiculului si are forma de virgula. ingrosari. Secretia de hormoni androgeni se datoreaza celulelor interstitiale Leydig. cu baza Fiecare lobul testicular contine 1-4 tubi seminiferi contorti. distributia grasimii de rezerva. Veziculele seminale au rolul de a secreta un lichid care se elimina in canalul ejaculator. strabatut de canalele spre interior septuri excretoare. Hormonii androgeni stimuleaza cresterea si dezvoltarea organelor genitale masculine. Toti tubii unui lobul se unesc spre mediastinul testiculului intr-un colector comun tubul drept). La extremitatea distala se afla glandul. care acopera uretra. sintetizat din colesterol. Epididimul stocheaza sperma si in final aici are loc maturarea spermatozoizilor. 16 . Functiile testiculului Testicolele sunt glande mixte. servind ca vehicul si mediu nutritiv pentru spermatozoizi.partea superioara a glandei. Este o celula alcatuita din cap. 1. vasele si nervii testiculari. in care se gasesc vase si nervi. iar hormonii androgeni . de forma piramidala. inconjurand portiunea initiala a uretrei. Structura aparatului genital feminin V. Tubii sunt separati intre ei prin tesut conjunctiv interstitial. asigura dezvoltarea si mentinerea caracterelor sexuale secundare: anumite particularitati somatice.de catre celulele Leydig.

miometru (la mijloc) si perimetni (la exterior). Vaginul. Sunt glande perechi.. Tuba uterine este un conduct care face legatura intre ovar si uter si are lungimea de aproximativ 10-12 centimetri. Are forma de para turtita orientata cu varful in jos. acoperite cu un epiteliu germinativ care secreteaza foliculii ovarieni. Vulva cuprinde labiile (doua perechi cu cute tegumentare) si clitoristul (organul erectil al vulvei). Tesulul ovarelor se diferentiaza in doua zone: zona medulara. cu vase sanguine si limfatice si fibre nervoase. Intre lobi se gaseste tesul conjunctiv de tip adipos. . numita himen. iar pe extremitatea sa inferioara se insera vaginul. prin canalele galactofore. Contine musculatura neteda si un epiteliu simplu formand mucosa uterina (endometrul) la interior.caile genitale reprezentate de: trompele uterine. turtita. Glandele mamare sunt organe a caror dezvoltare constituie unul din caracterele sexuale secundare ale femeii. Extremitatea dinspre ovar are forma de palnie si prezinta numeroase franjuri (infundibulul). continua colul uterin si reprezinta organul copulator al femeii. semilunara sau inelara. nepereche. la nivelul mamelonului. dupa stadiul evolutiv. cavitari. asezate in partea anterioara a toracelui. maturi. formatiuni rotunde. Uterul este un organ cavitar. avand rolul de a capta si conduce spre uter ovulul expulzat. 17 . situat intre vezica si rect. La acest nivel femeia virgina prezinta o membrana transversala. La exterior orificiul vaginal este inconjurat de labiile mici si mari. pline sau cavitare. formand gametii feminini (ovulele). Glanda mamara este alcatuita din lobi care se deschid. zona corticala. Zona corticala prezinta la suprafata un epiteliu de acoperire si sub el foliculii ovarieni. produc gametii feminini (ovulele) si secreta hormonii sexuali feminini. Extremitatea imferioara a vaginului se deschide in vestibulul vaginal (vulva). Ovarele au o forma ovoida. Ovarele sunt in numar de doua si sunt glande sexuale cu crestere mixta. Foliculii ovarieni se gasesc in diferite stadii de evolutie: primordiali. Cea mai mare parte a acestor foliculi degenereaza. uter. plini. organ tubular si cavitar. vagin.glandele anexe (glandele mamare). si numai 300-400 foliculi se vor matura in perioada de fertilitate a femeii. In partea centrala (zona medulara) ovarul este alcatuit din tesut conjunctiv lax. situate in pelvis de o parte si de alta a uterului. La nastere exista la ambele ovare 400 000 -500 000 foliculi ovarieni primordiali.

V. rezultand corpul albicans. 3. Ovulul fecundabil ajunge in trompele uterine si daca nu este fecundat. conduce si transforma in senzatii specifice excitatiile din mediul extern sau intern. Daca nu a fost fecundat ovulul. 2. suferind procesul de capacitatie. In acest timp. gonada feminina. apoi de lapte. parenchimul glandular prolifereaza. iar in timpul sarcinii de placenta. V. Fecundarea Fecundatia este procesul de fuziune a spermatozoidului cu ovulul. Estrogenii actioneaza in primul rand asupra organelor genitale feminine. dezvoltarea glandelor mamare si a caracterelor secundare feminine. Dupa ovulatie. este eliminat o data cu secretiile uterine. Functia analizatorilor este de a receptiona. Daca ovulul este fecundat. mai exact in ampula tubara. iar tesutul adipos dispare aproape complet. In stadiile tardive ale sarcinii si in alaptare volumul mamelei creste prin acumulare de colostru. de celulele corpului galben. la cotitura trompelor uterina. cavitatea uterine si trompa pana in treimea externa pentru a intilni ovulul. Actiunile sale constau in modificarea secretorie a mucoasei uterine. VI. corpul galben persista si are o activitate hormonala intensa in primul trimestru de sarcina. Progesteronul este secretat de celulele corpului galben. iar in timpul sarcinii de catre placenta. Dupa ovulatie. in a 24-a zi a ciclului corpul galben incepe sa degenereze si sa se cicatrizeze. ovulul.In timpul sarcinii. el isi finalizeaza maturarea. Hormonii estrogeni sunt sintetizati de celulele foliculare in timpul maturarii foliculului. Capul spermatozoidului penetreaza peretele ovulului cu formarea oului (zigotul) urmata de dezvoltarea acestuia. este aspirat de franjurii tubari (infundibul) si condus spre cavitatea tubara. stimuland proliferarea mucoasei si musculaturii uterine. Spermatozoizii depusi in vagin vor trebui sa strabata glera cervicala. foliculul se transforma in corpul galben care secreta hormonii feminini: progesteronul si estrogenii. 2. Secretia de hormoni ovarieni consta in producerea de estrogeni si progesteron. 18 . ORGANELE DE SIMT (ANALIZATORII) Organe de simt contribuie la realizarea unitatii functionale a organismului si la integrarea acestuia in mediu. Fecundatia are loc. in majoritatea cazurilor. Organul de simt (analizatorul) este alcatuit din trei segmente: - segmentul periferic sau receptorul. in treimea externa a trompei. are functia de a forma si elibera in fiecare luna un ovul prin ovogeneza si de a secreta hormoni care favorizeaza fecundarea ovulului si pregatesc organismul feminin pentru starea de graviditate. Functiile ovariene Ovarul.

furnizeaza informatii asupra pozitiei si miscarii intregului corp sau a diferitelor sale segmente. cuprinzand caile nervoase directe si indirecte. receptorii de tact si presiune. localizati in organele interne si in vasele de sange. de presiune din mediul intern al organismului. ♦ Termoreceptorii sunt sensibili la modificari de temperatura. segmentul central. Acest ultim segment analizeaza si sintetizeaza informatiile. Exemplu. ♦ Proprioceptorii. elaborand senzatiile specifice constiente. receptorii gustativi. oase. care include aria corticala specifica. La randul lor. receptorii se pot clasifica in functie de localizare si de natura stimulilor pe care ii receptioneaza din mediile.- segmentul intermediar. auditivi si vestibulari sau din muschi si articulatii. Localizare Natura stimulului Chemoreceptori Exteroceptori gustativi olfactivi de presiune din Mecanoreceptori tactili si de presiune auditivi. vestibulari pentru cald Termoreceptori Fotoreceptori Nocireceptori pentru rece vizuali pentru durere somatica pentru durere somatica pentru durere viscerala muschi si articulatii Proprioceptori Interoceptori chemoreceptori din vase de sange baroreceptori din vase sau alte structuri interne ♦ Exteroceptorii sunt localizati la suprafata corpului si receptioneaza stimuli din mediul extern. ♦ Chemoreceptorii sunt sensibili la modificari de concentratie ale unor substante chimice dizolvate. ♦ Mecanoreceptorii percep stimulii mecanici si de presiune. extern si intern. 19 . furnizeaza informatii asupra modificarilor biochimice. localizati in muschi. ♦ Visceroceptorii (interoceptorii). ♦ Fotoreceptorii situati in retina sunt stimulati de undele luminoase. Exemplu. de conducere a impulsurilor. tendoane si articulatii. olfactivi si cei situati in vasele de sange.

o retea vasculara si receptori nervosi. stratul superficial al pielii. Receptorii sunt (fig. Derma contine canalele de excretie ale glandelor sudoripare. Cand atinge un nivel critic se declanseaza un potential de actiune. Stratul superficial al dermei formeaza spre epiderma papilele dermice. Fiecare receptor receptioneaza un anumit tip de stimul. 1.♦ Nocireceptorii sunt sensibili la stimuli foarte puternici. apasare. durere. # Sensibilitatea specifica. care au rolul de a sesiza diferentele intre cald si rece. Epiderma. Derma. este alcatuita din tesut conjunctiv. care nu se propaga. Desi receptorii genereaza independent potentiale. care produc leziuni celulare. mangaiere. # Capacitatea de a detecta intensitatea unui stimul. Intensitatea polarizarii receptorului depinde de cea a stimulului. 20 . situata sub epiderma. Indiferent de natura lor sau de localizare. 15) Pielea este invelisul care protejeaza organismul uman de agresiunile mediului extern. In piele se afla un numar mare de receptori foarte sensibili. corpusculii Meissner (de percepere a atingerilor foarte fine si a vibratiilor cu o frecventa mai mica de 60 cicli/sec). conectata cu receptorul. # Adaptarea. receptorii prezinta trasaturi functionale comune: # Capacitatea de a transforma o forma de energie in impuls nervos sau in potential. discurile Merkel (de percepere a proprietatilor fine ale obiectelor). Un anumit stimul cu o intensitate peste prag actioneaza asupra receptorului si produce o depolarizare la suprafata membranei. Capacitatea de adaptare a receptorilor este foarte diferita. Pielea este alcatuita din trei straturi principale. corpusculii Krause (de percepere a temperaturilor scazute). care se autopropaga prin fibra nervoasa senzitiva. Aceasta depolarizare se numeste potential de receptor. 14): - terminatiile nervoase libere (receptori ai tactului si presiunii). VI. Analizatorul cutanat (fig. Epiderma contine terminatii nervoase libere si este strabatuta de fire de par si de canalele excretoare ale glandelor sudoripare. este alcatuita dintr-un epiteliu stratificat de tip cornos. ale carui celule se regenereaza in permanenta. Reduce pana la disparitie raspunsul la actiunea unui stimul puternic sau care actioneaza timp indelungat. intensitatea stimulului poate fi detectata dupa numarul receptorilor stimulati sau dupa amplitudinea potentialului generat la nivelul receptorului.

receptorii tactili sunt terminatii nervoase libere sau receptori incapsulati. Receptorii tactili si de presiune se adapteaza. formand fasciculele spinotalamic lateral. termica si dureroasa. Sensibilitatea discriminativa tactila se determina masurand distanta minima la care doi stimuli se pot percepe separat. In 21 . Hipoderma contine partea profunda a foliculilor pilosi. Segmentul intermediar (calea de conducere) Primul neuron se afla pe radacina posterioara a nervului spinal. Capacitatea discriminativa tactila depinde de densitatea receptorilor (numarul de receptori pe unitatea de suprafata) si de alti factori. indeplinind rolul de rezerva nutritiva. de izolator termic si mecanic. Acest muschi ridica firele de par sub actiunea impulsurilor nervoase primite prin fibrele simpatice. bogat in celule adipoase. De aceea contactele permanente nu sunt percepute (imbracamintea.homunculus senzitiv. Hipoderma este stratul profund care separa pielea de structurile subiacente. iar axonul acestuia proiecteaza informatia in cortex. Din punct de vedere structural. Cresterea temperaturii mareste sensibilitatea tactila. Cel de-al treilea neuron se afla in talamus. Este formata din tesut conjunctiv lax. glomerulii glandelor sudoripare. Pipaind aceste puncte in relief pe pagina. presionala si vibratorie. Ruffini si Golgi-Mazzom). asezate in pagina la distante de 2. in ganglionul spinal.5 mm. Cele mai intinse reprezentari corticale o au zonele corporale cu sensibilitatea cea mai mare: buzele. limba. Aria corticala senzitiva reprezinta un fel de om .Derma mai contine partea superioara a foliculului pilos. mana. in timp ce scaderea ei are efecte opuse. Fibrele sensibilitatii termice. aflat in girusul postcentral din lobul parietal (aria somestezica I). dureroase si tactile fac sinapsa cu cel de-al II-lea neuron in cornul posterior al maduvei spinarii. Receptorii pentru presiune sunt sensibili la actiunea mecanica de apasare a pielii. glande sebacee si un muschi neted piloerector. Receptorii tactili sunt sensibili la cele mai mici atingeri ale pielii. un nevazator experimentat poate citi pana la 100 de cuvinte pe minut. si 50-60 mm la nivelul tegumentului spatelui. termic-dureros si spinotalamic anterior. Fiecare zona a corpului are o proiectie corticala. Acuitatea tactila a degetelor este utila indeosebi nevazatorilor pentru citirea Braille. cum ar fi temperatura. presiunea atmosferica). Prin receptorii pe care ii contine. Simbolurile Braille sunt puncte in relief. Segmentul central Este reprezentat de neocortexul receptor. o retea vasculara si receptori nervosi (corpusculii Vater-Pacini. tactil. foarte usor. pielea asigura sensibilitatea tactila. in general. al carui axon trece in cordoanele laterale. Aceasta distanta variaza intre aproximativ 2 mm la nivelul limbii si al degetelor.

unde se face proiectia sensibilitatii tactile grosiere. 22 . Sensibilitatea olfactiva este foarte diferita de la un individ la altul. ale caror dendrite sunt situate printre celulele de sustinere. strabat lama ciuruita a etmoidului (de la baza craniului) si patrund in bulbii olfactivi. intensitatea excitatiei scazand pana la disparitie. miresmele din jurul nostru ne aduc informatii despre obiectele sau fiintele din mediul inconjurator. La femeile insarcinate sau in cazul unor boli digestive sensibilitatea olfactiva este marita. # Celulele receptoare sunt neuroni olfactivi bipolari (protoneuronul caii). Darele de miros. deutoneuronul caii. antrenate de aerul inspirat si dizolvate in lichidul vascos de la suprafata mucoasei olfactive. Cilii olfactivi ies la suprafata mucoasei in mucusul secretat de celulele glandulare ale acesteia. 17) Simtul mirosului (olfactia) la om este localizat in cavitatea nazala. fara nici un dispozitiv de receptare. Este posibila insa formarea altor senzatii olfactive sub actiunea unor substante care nu au actionat pana atunci. uneori chiar la retrairea amintirilor. VI. intre care se afla celulele alungite receptoare. 2. care formeaza nervii olfactivi. gradul lor de solubilitate. Axonul sau transmite direct centrului imediat superior o simpla informatie: prezenta sau absenta excitantului olfactiv. Este galbena si permanent umeda. Dendritele se termina cu o mica vezicula (buton olfactiv). prevazuta cu 6-12 cili. umiditatea si sanatatea mucoasei.peretele superior al santului lateral se afla aria somestezica II. ne ajuta la recunoasterea persoanelor si a locurilor. chiar la acelasi individ variaza in unele situatii: inainte de masa sensibilitatea olfactiva este mai mare decat dupa aceea. Aici fac sinapsa cu celulele mitrale (neuroni ganglionari multipolari). O substanta odoranta care persista mult timp in jurul nostru determina fenomene de adaptare olfactiva. in contact direct cu excitantul. Segmentul receptor este reprezentat de mucoasa olfactiva. deoarece sunt stimulati de substante chimice volatile. # Neuronul olfactiv (protoneuronul) intra. o parte a mucoasei care captuseste cavitatea nazala. selectare sau dirijare a informatiei. Mirosul ne informeaza despre calitatea aerului sau despre starea unor alimente. Mucoasa olfactiva este alcatuita dintr-un strat de celule epiteliale (de sustinere). Mucoasa olfactiva apare ca o zona limitata la o suprafata de 2-3 cm2. Intensitatea senzatiilor olfactive depinde si de alti factori: concentratia substantelor odorante. Segmentul central este localizat in aria olfactiva din paleocortex. Segmentul de conducere Axonii neuronilor olfactivi bipolari. desi stimulul persista. Receptorii olfactivi se numesc chemoreceptori. Axonii celulelor mitrale formeaza tracturile olfactive si se termina in cortex. Analizatorul olfactiv (fig. deci. Se apreciaza ca sensibilitatea olfactiva este mai mare la copii decat la varstnici.

Papilele fungiforme si circumvalate sunt papile gustative. nervul glosofaringian (IX) pentru treimea posterioara si nervul vag (X) pentru restul mugurilor gustativi. ca si in santurile dintre papilele foliate de pe marginile limbii. axonii deutoneuronilor ajung in nucleii specifici de releu din talamus. Daca privim cu lupa suprafata acesteia. a valului palatin. # Gustul amar este perceput spre baza limbii. dizolvate in apa si saliva. 3. unde fac sinapsa cu deutoneuronul caii. # Gustul dulce la varful limbii. Mugurii gustativi din mucoasa faringiana si epiglotica percep. Gustul variat al diferitelor alimente rezulta din combinatiile celor patru gusturi fundamentale. in numar mai redus. Ei sunt in numar de 6-12. temperatura). in acelasi loc unde se proiecteaza sensibilitatea generala a fetei. Papilele filiforme nu au muguri gustativi. Capacitatea discriminativa gustativa este mica. Receptorii gustativi sunt chemoreceptori. Papilele au forme diferite: firisoare (filiforme). prevazute cu chemoreceptori. Segmentul central se gaseste in partea inferioara a girusului postcentral din lobul parietal. Se gasesc in papilele din mucoasa linguala si. Receptorii sunt muguri gustativi care includ celulele senzoriale. 23 . la nivelul buzelor si al gingiilor. Segmentul de conducere Nervii care conduc sensibilitatea gustativa sunt nervul facial (VII) pentru mugurii din partea anterioara a limbii (2/3). amar si dulce. asociate cu senzatiile olfactive si bucofaringiene (tact. inconjurate de un sant adanc (circumvalate). dispusi in V la baza limbii. care proiecteaza pe scoarta cerebrala. Primele doua tipuri de papile au rol in sensibilitatea tactila si termica. smocuri de firisoare (coroliforme). a faringelui si a epiglotei. Omul percepe patru gusturi fundamental: acru. In mucoasa linguala. # Gustul sarat este perceput pe marginile stanga si dreapta ale limbii. nu au gust. denumite papile. si in mucoasa labiala. stimulati de substante sapide. in partea sa anterioara. prin asociatie. unde fac sinapsa cu al treilea neuron. ca filele unei carti (foliate). Fibrele acestor nervi se alatura in bulb. insipide. toate gusturile fundamentale. observam proeminente si rugozitati. Acestia se mai gasesc si la suprafata papilelor fungiforme de pe fata dorsala a limbii. Dupa incrucisare. sarat. a obrajilor. # Gustul acru este localizat pe marginile limbii. mugurii gustativi se afla in santul din jurul papilelor circumvalate. Analizatorul gustativ Limba este organul gustativ.VI. Substantele insolubile. ciupercute (fungiforme) sau in forma de potir (caliciforme).

orientati radiar si circular.700 nm) in impuls nervos. La varstnici este mai redusa decat la adulti. drept intern. VI. Analizatorul vizual este format din globul ocular. participa discret prin intermediul mirosului. Sclerotica este invelisul extern si are rol protector. contribuind astfel la integrarea organismului in mediu. Muschii ciliari sunt muschi netezi. continand vase. se afla un 24 . in mentinerea echilibrului si in activarea corticala difuza. Astfel. La exterior se prind muschii globului ocular: muschiul drept extern. Gusturile isi imbina nuantele. Globul ocular gazduieste receptorii pentru vedere. drept inferior. Spre partea anterioara prezinta o ingrosare numita corp ciliar. se accentueaza sau se sterg.Sensibilitatea gustativa variaza in functie de concentratia diferitelor substante sau de varsta si sexul persoanelor. In prelungirea corpului ciliar. Unele persoane au o sensibilitate foarte mare pentru anumite gusturi (de exemplu. invelisurile sunt: sclerotica. sclerotica se bombeaza si devine transparenta. Procesele ciliare au rolul de a produce o substanta numita umoare apoasa. La polul anterior al globului. fapt utilizat pe scara larga in gastronomie. o solutie diluata de zahar da o senzatie mai puternica de dulce daca contine clorura de sodiu. la polul anterior al globului. luand numele de cornee. prin care lumina ajunge la acesti receptori. nervi si pigmenti. drept superior. in care se afla receptorul (segmentul periferic).mirosurile degajate de alimentele calde imbunatatesc gustul produselor alimentare. Este alcatuit din trei invelisuri si mai multe medii transparente. luminozitatii si culorii obiectelor si in acelasi timp are un rol important in orientarea spatiala. 4. • componenta osmica . Analizatorul vizual (fig. oblic inferior si oblic superior. alcatuit din muschi ciliari si din vase de sange ghemuite numite procese ciliare. dar toate au trei componente negustative comune: • componenta termica. calea de conducere (segmentul intermediar) si segmentul cortical de proiectie (segmentul central). coroida si retina. Exista o mare diversitate a gusturilor pentru alimente. Ochiul transforma energia undelor electromagnetice din spectrul vizibil (cu lungimi de unda intre 400 . Coroida este invelisul care asigura nutritia globului ocular. care iuteste mancarea si este excitata prin condimente. 18) Vederea furnizeaza cea mai mare cantitate de informatii din mediul extern. Excitatiile gustative produse simultan se pot influenta reciproc. Vederea permite diferentierea formei. • componenta tactila. degustatorii de vinuri).

Retina.o pata galbena numita macula lutea.cristalinul se aplatizeaza.la dilatarea pupilei. Contractia muschilor circulari. de unde informatia este proiectata in emisferele cerebrale. In alcatuirea irisului se afla muschi netezi. invelisul intern.la primul neuron. care transmit informatia spre culoare bruna. Segmentul periferic Celulele receptoare sunt de doua feluri: cu conuri si cu bastonase. Aceste celule ocupa in exclusivitate foveea centralis si se afla in numar redus la periferia retinei. Pentru a ajunge la celulele receptoare. iar cel de-al II-lea . acopera doar 2/3 posterioare ale coroidei. camera anterioara. formand nervul optic. circulari si radiari. iar cand se contracta muschii radiari .fovea centralis. Cristalinul are forma unei lentile biconvexe. Sunt raspunzatoare de vederea la lumina puternica si de distingerea culorilor. si parasesc ochiul prin pata oarba. La polul formeaza posterior al retinei se afla: . iar contractia muschilor radiari . Aceste celule se afla in cantitate mare la periferia retinei si sunt absente in foveea centralis. care desparte camera anterioara de cea posterioara. Camera anterioara se afla intre cornee si cristalin. dar este bogat inervata. lumina trebuie sa treaca prin mai multe medii transparente: corneea. Segmentul intermediar Neuronii care intra in alcatuirea retinei reprezinta primul si al II-lea neuron al caii vizuale. iar in camera posterioara . retina contine un strat de pigmenti de o camera obscura in jurul celulelor receptoare. Celulele cu conuri (5-7 milioane) au un prag de sensibilitate mult mai inalt. Este alcatuita din celule receptoare specializate si din neuroni conectati la aceste celule. cristalinul se bombeaza.pupila. Segmentul de conducere este format dintr-un lant de neuroni bipolari 25 .o pata oarba. Primul neuron este conectat la celulele receptoare.umoare vitroasa (corpul vitros). cristalinul si camera posterioara. tactili). Spre coroida. fiind sensibila la stimuli externi (durerosi.diafragm numit iris. care centrii nervosi. Celulele cu bastonas (125-130 de milioane) sunt foarte sensibile la lumina. Corneea nu contine vase. Axonii celui de-al II-lea neuron se grupeaza. numita asa deoarece nu contine receptori pentra lumina. duce la micsorarea pupilei. Muschii corpului ciliar au rolul de a regla convexitatea cristalinului: atunci cand se contracta muschii circulari. Sunt receptorii vederii nocturne. iar camera posterioara: intre cristalin si retina. Al III-lea neuron al caii vizuale se afla in metatalamus. Este legat printr-un ligament suspensor de corpul ciliar. care are un orificiu central . cu o depresiune in centru . In camera anterioara se afla umoare apoasa. . dar nu pot percepe detalii ale obiectelor sau culorile.

implicate in procese psihovizuale complexe. urechea medie si urechea interna. datorita contractiei muschilor ciliari circulatori. suprapuse in zona nazala. care face posibila proiectarea imaginilor pe retina. care prin dendrite fac sinapsa cu celulele fotosensibile. 5. cu neuroni ganglionari multipolari (deutoneuronul caii). aproximativ 6 m) si punctum proximum (cel mai apropiat de ochi. dand semnificatie lumii sonore care ne inconjoara. Segmentul central Este reprezentat de aria vizuala primara. Campul vizual este spatiul cuprins cu privirea atunci cand aceasta este fixata asupra unui punct. Urechea este analizatorul care deosebeste sunetele unele de altele. Campul vizual binocular reuneste cele doua campuri monoculare. umoare apoasa. alcatuit din cornee. La om. In vecinatate se afla mai multe arii de asociatie. la care convergenta cristalinului este maxima). 26 . conectate cu lobii frontali si parietali. aflata in lobul occipital. iar prin axoni. La persoanele varstnice acomodarea ochiului are loc intre limite reduse. Urechea externa este formata din pavilion si conductul auditiv extern. Punctum proximum scade cu varsta din cauza diminuarii elasticitatii cristalinului. cea mai mare parte a campului vizual este asigurata de ambii ochi (vedere binoculara) si doar o parte din campurile temporale de catre un singur ochi (vedere monoculara). de la care incepe acomodarea. Aparatul optic Formarea imaginilor pe retina se datoreaza aparatului optic al globului ocular. aparatul optic are o convergenta pozitiva.19) Analizatorul auditiv este organul de simt care asigura perceperea unde lor sonore. Datorita corneei si cristalinului. Analizatorul acustic (auditiv) (fig. Claritatea imaginii la distanta si in apropiere se datoreaza acomodarii ochiului prin cresterea convergentei cristalinului. cristalin si corp vitros. Defectiunea se numeste presbitism si se corecteaza cu lentile convexe. Acomodarea se poate face intre anumite limite: punctum remotum (cel mai indepartat de ochi.(protoneuronul caii). Acest organ de simt este format din aparatul de captare si transmitere a undelor sonore (situat in urechea externa si medie) si din aparatul de receptare a sunetelor (situat in urechea interna). VI. iar irisul regleaza cantitatea de lumina care patrunde in ochi. adica prin modificarea razei de curbura a suprafetei sale anterioare. Receptorii se afla la nivelul urechii interne. orientarea in spatiu si vorbirea ca mijloc de comunicare interumana. Urechea se imparte in: urechea externa.

se gaseste receptorul pentru sunete. datorita comunicarii cu naso-faringele prin trompa lui Eustachio. Urechea medie (camera timpanului) este o „mini-toba" de marimea unei aspirine. guturaiul poate avea ca urmare infectia urechii medii (otita). Timpanul are rolul de rezonator.Pavilionul urechii este alcatuit dintr-un schelet fibrocartilaginos invelit in tegument si prezinta pe suprafata sa neregularitati care permit captarea sunetelor si orientarea lor spre conductul auditiv. care poate vibra cu 30-30000 cicluri pe secunda la undele sonore primite prin conductul auditiv. Ea este plina cu aer la presiune atmosferica. canale semicirculare osoase si melc osos sau cohlee. spiralat in jurul unui ax numit columela. care se sprijina pe fereastra ovala. Astfel. # Melcul osos (cohleea) este un canal osos. Contractia muschilor scaritei amplifica vibratiile prea slabe. tunete. De aceea. unul superior (rampa vestibulara) si 27 . La fiecare inghititura. Dincolo de membrana ferestrei ovale. . Timpanul reprezinta poarta de intrare a sunetelor in urechea medie. La amplificarea sunetelor mai contribuie si diferenta de suprafata dintre timpan si membrana ferestrei ovale (timpanul este de 17 ori mai mare ca suprafata). Transmiterea vibratiilor este realizata de trei oscioare articulate. Conductul auditiv are o lungime de 2. care este prins pe fata interna a timpanului. format din: -vestibulul membranos. nicovala si scarita. avand doua vezicule (utricula si sacula) si canalele semicirculare membranoase. egalizand presiunea interioara cu cea atmosferica. difuzoare cu peste 100 decibeli) se impune necesitatea de a deschide gura ori de a inghiti repetat sau de a tipa.melcul membranos sau canalul cohlear. Este o membrana fibroasa.5-3 cm si se intinde pana la membrana timpanului. In interior se afla labirintul membranos. avand de o parte si de alta doua fete concave. groasa si vascularizata. Urechea interna se afla intr-o cavitate situata in stanca osului temporal. subtire (lama spirala osoasa). alcatuit la randul sau din vestibul osos. in urechea interna. trompa se deschide si aerul intra in urechea medie. Este formata din labirintul osos. in conditii de crestere a presiunii exterioare (explozii. Oscioarele auzului sunt: ciocanul. sunetul avioanelor supersonice. Cele doua membrane rezonatoare ale urechii medii sunt timpanul si fereastra ovala. Mai jos de fereastra ovala se gaseste fereastra rotunda (timpanul secundar). se formeaza intr-o cavitate a osului temporal. De la columela porneste o lama osoasa. care imparte incomplet cavitatea melcului in doua compartimente. suspendate de peretii urechii medii prin ligamente si doi muschi. contractia muschilor ciocanului poate diminua amplitudinea sunetelor prea puternice. Muschii atasati oscioarelor contribuie la modificarea intensitatii sunetelor.

altul inferior (rampa timpanica). Aceste celule receptoare auditive sunt inconjurate la baza de prelungirile dendritice ale neuronilor din ganglionul spiral Corti. Majoritatea axonilor deutoneuronilor se incruciseaza in punte si fac sinapsa cu al treilea neuron. zarva etc. perilimfei din rampa timpanica. Este un tub rasucit in spirala. Unele celule. perceptiile auditive „imbraca" un obiect vizualizat in notiunile abstractizate logic prin cuvant. fiind delimitat de rampa timpanica prin membrana bazilara (continuarea lamei spirale osoase) si de rampa vestibulara prin membrana Reissner. ingustat de la varf spre baza si plin cu endolimfa. celelalte sunt celule de sustinere. In general. ca si coardele unui pian sau harpe. iar cele auditive sunt celule senzoriale ciliate. realizand o perceptie complexa care este memorata in circuite si mecanisme de retea. care prin miscarea lor vibratorie ridica celulele senzoriale 28 . Exista insa si arii de asociatie. # Melcul membranos (canalul cohlear) ocupa numai o parte a melcului osos. formeaza tunelul Corti. prin helicotrema. una langa alta. undele lichidului fiind similare cu cele ale aerului (produse de sunet). Fereastra ovala se bombeaza spre urechea medie si creeaza spatiul necesar vibrarii. localizate cu deosebire in cortexul parietal. situat in columela (protoneuronul caii). si comunica cu varful melcului prin helicotrema. intinse in latimea membranei. Segmentul central Aria auditiva primara se afla in lobul temporal. neuronii din cortex incheaga armonii. Vibratia perilimfei se transmite endolimfei. fibre microrezonatoare. aflata deasupra organului Corti. Aici se formeaza senzatia de auz. melodii. un lichid cu o compozitie asemanatoare lichidului cefalorahidian. Mecanismul auzului (fig. informatia auditiva ajunge la scoarta cerebrala. formand organul Corti. Din impulsurile nervoase. in corpul geniculat medial (metatalamus). Undele endolimfei se abat peste corzile membranei bazilare. Segmentul de conducere Axonii neuronilor din ganglionul Corti formeaza ramura acustica a nervului cranian VIII. Cele doua compartimente contin perilimfa. tactile. Pe fiecare dintre corzile membranei bazilare se afla grupati mecanoreceptori (receptori pentru vibratii). care codifica sunetele receptate. 20) Membrana ferestrei ovale vibreaza cu frecventa si amploarea transmisa de oscioare. musculare etc.. Extremitatea ciliata a celulelor auditive vine in contact cu membrana tectoria. Din metatalamus. Cortexul este dispozitivul integrator care leaga senzatiile auditive de altele vizuale. Membrana bazilara il parcurge in lungime si este formata din aproximativ 50000 de corzi elastice. Vibratiile acestei membrane sunt transmise perilimfei din rampa vestibulara si. dispuse in arcade. Lungimea fiecarei coarde corespunde unui anumit numar de vibratii. Acesta face sinapsa cu neuronii din nucleii cohleari pontini (deutoneuronul caii).

Analizatorul vestibular Analizatorul vestibular (sau organul de simt al echilibrului) participa alaturi de alti analizatori (kinestezic. In utricula si sacula se afla aparatul otolitic. vertical-sagital si vertical-frontal. al carui axon proiecteaza in scoarta cerebrala. Aceasta este formata din celule de sustinere si celule senzoriale. situata deasupra maculei. cutanat. sunt orientate fiecare spre unul dintre cele trei planuri spatiale: orizontal. Fiecare canal are la unul din capete o dilatatie numita ampula. prin fasciculul vestibulospinal. iar celulele auditive sunt excitate. sacula si in trei canale semicirculare pline cu endolimfa. Crestele ampulare sunt receptorii vestibulari pentru miscarea rotatorie. Altele ajung la nucleii motori de origine ai nervilor cranieni III. iar axonii formeaza ramura vestibulara a nervului cranian VIII. care patrund in masa gelatinoasa (cupula) ce acopera suprafata crestei ampulare. Cilii acestor celule inclavate in membrana tectoria sunt indoiti. Celulele senzoriale sunt prevazute cu cili grosi si lungi. sau macula. care patrund intr-o membrana gelatinoasa sub forma de retea. O parte din fibrele nucleilor vestibulari ajung la scoarta cerebeloasa din arhicerebel (prin fibre vestibulo-cerebeloase). 29 . IV si VI (fibre vestibulo-nucleare) care inerveaza musculatura extrinseca a globului ocular si. In jurul si la baza celulelor receptoare se gasesc fibrele nervoase ale ramurii vestibulare a nervului acustico-vestibular.auditive. optic. dendrite ale neuronilor din ganglionul vestibular Scarpa. creasta ampulara. care se alatura fibrelor nervoase provenite din ampule. contribuind la coordonarea echilibrului static si dinamic. O parte din fibrele nucleilor vestibulari din bulb au traseul pana la talamus. unde fac sinapsa cu cel de-al treilea neuron. contribuind la reglarea tonusului muscular. Cele trei canale semicirculare. din urechea interna. deschise in utricula prin 5 orificii. la motoneuronii somatici ai maduvei spinarii. 6. La baza celulelor senzoriale se gaseste o retea de fibre nervoase. VI. care sunt transmise cortexului. care constituie receptorul static de postura si miscare rectilinie. In aceasta membrana se afla concretiuni fine de carbonat de calciu (otoliti). Aparatul otolitic este alcatuit din celule receptoare si de sustinere. unde se afla organul receptor. Celulele receptoare senzoriale sunt prevazute cu cili. acustic) la mentinerea echilibrului static si dinamic al organismului. Excitatia se transforma in impulsuri nervoase. Nervul vestibular patrunde in cutia craniana si face sinapsa in nucleii vestibulari din bulb (deutoneuronul). Ele stimuleaza mecanic celulele ciliate. Receptorii vestibulari sunt localizati in utricula. Segmentul de conducere Dendritele neuronilor situati in ganglionul Scarpa (protoneuronul) culeg informatii de la nivelul celulelor receptoare.

Analizatorul kinestezic (motor) Creierul reuseste sa coordoneze miscarile voluntare (pe care dorim sa le facem) printr-un reglaj central diferentiat. Lichidul din aceste canale curge si deplaseaza masa gelatinoasa din ampule. localizate printre fibrele tendinoase. Ca urmare. in care informatiile emise de receptorii vesti-bulari si de receptorii musculari ajung la centrii nervosi care coordoneaza tonusul. • organe tendinoase Golgi. Printr-un sistem de feed-back. in forma de fus. exercitand o presiune asupra acestora. daca inchidem ochii. producand ameteli si pierderea echilibrului. in partea posterioara a girusului temporal superior. otolitii din utricula si sacula raman nemiscati in substanta gelatinoasa. comanda este controlata clipa de clipa prin efectul produs. Miscarile uniforme nu determina excitarea receptorilor vestibulari. Dereglarile functionale ale analizatorului vestibular pot fi temporare (rau de calatorie) sau permanente. deasupra celulelor ciliate. distribuite in tot corpul printre fibrele musculare striate. fiind controlata continuu prin feed-back. cilii celulelor senzoriale sunt excitati si se formeaza un impuls nervos. Sindromul Menier este o boala determinata de o acumulare de endolimfa care poate afecta canalele semicirculare. atingand cilii. 7. de aceea in tren sau avion miscarea nu este perceputa. Cand corpul este imobil. necontractila.Segmentul central se afla in lobul temporal. gesturile in raport cu intentia. • terminatii nervoase libere. suprafete articulare. dispusi in periost si articulatii. exista mai multe tipuri de proprioceptori: • fusuri neuromusculare. format din milioane de receptori microscopici (proprioceptori) dispusi in milioane de fascicule musculare. postura. care genereaza un impuls nervos. plina de nuclei. Structural. • corpusculi Vater-Pacini. Miscarea este rezultatul actiunii de ansamblu a organului de simt kinestezic. # Miscarile de rotatie implica activitatea canalelor semicirculare. Simtul echilibrului este o „senzatie care nu se simte". in diverse boli. tendoane. # Miscarea rectilinie se obtine prin miscarea otolitilor in utricula si sacula. ligamente. Simtim miscarea doar la oprire si la pornire. Daca organismul se misca liniar. subtiri. Miscarea automata este asigurata de conexiunile dintre receptorii vestibulari si centrul tonusului si al miscarii. VI. fusul are o portiune centrala. actionam fara sa ne dam seama. Dupa structura lor. Fusurile neuromusculare sunt receptori care contin 3-12 fibre musculare modificate. otolitii se deplaseaza si substanta gelatinoasa se lasa intr-o parte. 30 . numite fibre intrafusale. inconjurate si prinse intr-o capsula conjunctiva.

Segmentul de conducere Impulsurile de la proprioceptorii musculo-articulari se transmit la centrii nervosi superiori pe doua cai. Terminatiile nervoase senzitive primare formeaza o spirala in jurul fibrelor intrafusale.Aceasta zona prezinta doua categorii de terminatii nervoase senzitive. care se opune dezvoltarii unei tensiuni prea mari in muschi. care functioneaza ca receptori senzoriali. produce contractia reflexa a muschiului. diferite de fibrele eferente alfa care inerveaza fibrele musculare striate extrafusale. atunci impulsul nervos format este transmis maduvei spinarii. Extremitatile fusului neuromuscular sunt formate din fibre musculare cu rol contractil si sunt inervate de axonii neuronilor gama din coarnele anterioare ale maduvei spinarii. frontale si probabil parietale. Aceste terminatii nervoase sunt formate din dendritele neuronilor situati in ganglionul spinal. Terminatiile senzitive sunt dendrite ale neuronilor somatosenzitivi din ganglionul spinal. 31 . Contractia capetelor produce intinderea zonei centrale a fusului si excitarea terminatiilor senzitive. care reduce activitatea muschiului respectiv. Lezarea oricarui segment al analizatorului kinestezic determina tulburari de coordonare a muschilor. „in buchet". Ca urmare. Deasupra si dedesubtul fibrelor senzitive primare se afla terminatiile senzitive secundare. Organele tendinoase Golgi sunt situate la jonctiunea fibrelor musculare cu tendonul. Aceste cai ale sensibilitatii proprioceptive constiente (fasciculul GollBurdach) si inconstiente (fasciculele spinocerebeloase) au fost prezentate in lectia despre maduva spinarii. coordoneaza miscari mai putin diferentiate. Cand fasciculele musculare se contracta. Ele au o viteza de conducere foarte mare. trag de tendon pentru a efectua miscarea. Daca tensiunea de contractie musculara este prea mare. in consecinta. unde au loc analiza si sinteza informatiilor kinestezice. Receptorii tendinosi percep intensitatea acestei tractiuni (tensiunea contractiei musculare). primare si secundare. Ele sunt mai subtiri si au o viteza de conducere mai lenta. Acestea sunt retele de terminatii nervoase butonate pe fibrele musculare. Stimularea fusului neuromuscular se poate produce prin intinderea muschiului si prin contractia capetelor fusului. la insertia lor pe tendon. Segmentul central Caile sensibilitatii proprioceptive constiente proiecteaza in aria senzitivo-motorie parieto-frontala. Alte arii. prevenind ruperea sau smulgerea insertiilor acestora. ca un mecanism de feed-back negativ. Reflexul tendinos actioneaza.

Exista mai multe tipuri de dinti: incisivi ( I).care sunt situate in apropierea cavitatii bucale. Umectarea alimentelor din cavitatea bucala se realizeaza cu ajutorul salivei. Au culoare alba si rol mecanic in digestia bucala. Pe maxilare .Putem considera ca muschii nostri isi simt propria forta si sfortare. -intestinul gros. Omul are doua dentitii: 1. C1/1. VII. 23) este format din tubul digestiv si glandele anexe. Receptorii din masa musculara semnalizeaza intensitatea de tractiune si incordare (tonus) in cursul desfasurarii miscarii.pe care se afla limba cu papilele gustative. definitiva-32 dinti: 32 . Mucoasa bucala este umezita de saliva produsa de glandele salivare.peretele superior . - peretele inferior . 2. -intestinul subtire. formatiuni osoase dure. Dintii sunt organe vii. Aceasta este secretata de glandele salivare. Acestia sunt implantati in alveolele dentare. de lapte/ temporara . -stomacul. Tubul digestiv Tubul digestiv incepe cu orificiul bucal si continua pana la orificiul anal. 1. Ea prezinta: . premolari (PM). cavitatea bucala contine organe specializate limba si dintii. intervenind in sfaramarea si macinarea alimentelor. 1. peretii laterali .cu care comunica prin canale excretoare. M 2/2. -faringele. canini( C).20 dinti: Formula dentara (pe jumatate de arcada): I 2/2.format din bolta palatina si omusor. APARATUL DIGESTIV Aparatul digestiv (fig.superior (care este fix) si inferior( care este mobil) se gasesc dintii. molari ( M). Tubul digestiv este alcatuit din urmatoarele segmente: -cavitatea bucala. VII. Au aspect si forme diferite in functie de rolul indeplinit in masticatie. -esofagul.formati de obraji.

25).deglutitie/ inghitire. care nu se umple cu alimente si corpul stomacului. Musculatura faringelui si esofagului. stomacul comunica cu esofagul. 4. M 3/3. deschizandu-se in stomac prin orificiul cardia. 24). participa la inghitirea hranei. stomacul (fig. Realizeaza legatura intre fosele nazale si laringe. cu ajutorul ei. supt( la sugari). 5. segmentul cel mai dilatat al tubului digestiv. prezinta doua fete (anterioara si posterioara) si doua margini/ curburi( marea si mica curbura). PM 2/2. care se termina la orificiul piloric. circa 4-6 m.coroana= partea vizibila a dintelui. Are forma literei „ J”. organe de aparare impotriva bacteriilor si virusurilor ajunse aici prin hrana si prin aerul inspirat. situat in stânga cavitatii abdominale. Prin orificiul cardia.radacina= partea ascunsa in alveola. Face legatura intre faringe si stomac. 2. iar prin pilor comunica cu duodenul( primul segment al intestinului subtire).Formula dentara (pe jumatate de arcada): I 2/2. Musculatura este dispusa in trei straturi (longitudinal. Mucoasa esofagului are cute care-i permit dilatarea in timpul trecerii bolului alimentar. intestinul subtire( fig. esofagul (circa 25 cm) strabate cutia toracica si muschiul diafragm. precum si intre cavitatea bucala si esofag. sub muschiul diafragm. glande. -colul= portiunea cuprinsa intre coroana si radacina. hrana este amestecata cu sucul gastric si impinsa in duoden prin orificiul piloric. jejunul si ileonul/ jejuno-ileonul ( partea 33 . Limba are rol in masticatie . dublu stratificata. Este acoperit de gingie. Musculatura faringelui are rol important in deglutitie. Fiecare dinte prezina trei portiuni: . care secreta sucul gastric si un mucus abundent care o protejeaza. Este cuprins intre stomac si intestinul gros si este format din: - duoden (partea fixa). 3. C 1/1. Intrarea in faringe este strajuita de amigdale. segmentul cel mai lung. circular si oblic). . in limbajul articulat si este si un organ gustativ. Mucoasa gastrica /stomacala prezinta numeroase cute care ii maresc suprafata si are numeroase orificii prin care se deschid glandele gastrice . faringele reprezinta locul unde se incruciseaza calea digestiva cu calea respiratorie. Portiunea verticala cuprinde fundul stomacului(fornix/camera cu aer). Portiunea orizontala este alcatuita din antrul/ canalul piloric.

2. vasele limfatice. nervii si cele doua canale hepatice. Mucoasa contine glande care secreta sucul intestinal. In duoden se deschid canalul coledoc si canalul principal al pancreasului. Mucoasa prezinta un numar de vilozitati intestinale. si una inferioara. -rectul= ultima parte a intestinului gros. sub muschiul diafragm. anterior si posterior. transvers. Duodenul are forma de potcoava. Ficatul prezinta o fata superioara. care formeaza bucle(anse) intestinale. cu rol in digestia principiilor alimentari care ajung la acest nivel. Prin intestinul gros se elimina resturile nedigerate si produsii toxici de putrefactie sub forma de materii fecale. Mucoasa intestinului gros nu mai prezinta vilozitati. Fata inferioara a ficatului prezinta doua santuri longitudinale. La partea anterioara a santului longitudinal drept se afla vezica biliara. care cuprinde in concavitatea sa capul pancreasului. descendent. glandele sublinguale si glandele submaxilare. 6. - ficatul: cea mai voluminoasa glanda din corp (circa 1. Exista trei tipuri de glande salivare: glandele parotide. la contactul lui cu mucoasa pentru facilitarea absorbtiei intestinale si la inaintarea acestuia.mobila).glandele salivare: secreta saliva pe care o elimina prin canale in cavitatea bucala. Este alcatuit din patru lobi: drept. Lobulul hepatic 34 . stang. Jejunul si ileonul se intind pana valvula ileo-cecala. situat in partea dreapta a cavitatii abdominale.26) Acestea isi varsa produsii de secretie prin canale speciale in segmente ale tubului digestiv.5 kg).7 m si un calibru superior fata de intestinul subtire. intestinul gros. participa prin contractiile sale ritmice la amestecarea continutului intestinal cu sucurile digestive. Musculatura. VII. cu o lungime de circa 1. viscerala. Glandele anexe( fig. vena porta. sigmoid). diafragmatica. Este alcatuit din urmatoarele segmente: -cecum= segment situat sub valvula ileo-cecala si terminat intr-un fund de sac. se termina cu canalul anal care se deschide prin anus. care maresc suprafata de absorbtie a principilor alimentari. Aceste glande sunt: . Pe fata inferioara a ficatului se afla hilul hepatic. prezentand apendicele vermiform( forma de vierme). dispusa in doua straturi. prin care intra si ies din ficat artera hepatica. -colonul este format din segmente( colon ascendent.

impreuna cu canalul pancreatic principal( Wirsung). impreuna cu coledocul(prin orificiul Oddi). . iar segmentele din lobuli. canaliculile incep sa aiba pereti proprii. . Intre hepatocite se gasesc canaliculele biliare. care se deschide in canalul Wirsung sau direct in duoden. 3. Din calea biliara principala se deschide canalul cistic. Tubul digestiv este captusit cu o mucoasa specializata. care se deschide in duoden. in anumite segmente. Hepatocitele sunt dispuse sub forma de placi. Inaintarea hranei de-a lungul tubului digestiv se face prin contractii ritmice ale musculaturii acestuia numite unde peristaltice. Spre periferia lobulului. in care se descarca bila secretata de hepatocite. prezente in hilul hepatic.corp. cu dispozitie radiala. acestea asigura si amestecul sucurilor digestive cu hrana ingerata si eliminarea resturilor nedigerate.absorbtia substantelor nutritive rezultate prin digestie. capilare si canaliculi biliari. si iesind din lobul. Lobulul hepatic are forma piramidala si este constituit din celule hepatice( hepatocite). care se deschide in duoden.secretia sucurilor digestive care prelucreaza chimic hrana. se unesc intre ele. situat in potcoava duodenala. fara pereti proprii. formand intre ele o retea. . Mucoasa prezinta numeroase pliuri si glande producatoare de mucus.pancreasul . VII. partea exocrina secreta sucul pancreatic care este colectat in doua canale mari: principal Wirsung. formand cele doua canale hepatice( drept si stang). si un canal excretor secundar Santorini.situat in spatele stomacului.cap.Canalul hepatic comun rezulta prin unirea celor doua canale drept si stang si se continua in canalul coledoc. Musculatura se concentreaza in trei benzi dispuse longitudinal de-a lungul sau. pentru: . . Digestia 35 . Atat bila cat si sucul pancreatic ajung prin canale in duoden. Acesta ajuta la eliminarea materiilor fecale( de aceea in segmentele inferioare ale intestinului gros creste numarul celulelor care secreta mucus). Ficatul are o structura segmentara. prin care bila( produsa de hepatocite) ajunge in perioadele interdigestive in vezicula biliara. orificiu prevazut cu sfincterul Oddi. Este o glanda mixta. Ficare lob al ficatului este alcatuit din segmente.coada. Este alcatuit din: .-reprezinta unitatea structurala fi functionala a ficatului.

care joaca rol de capacel pentru a evita trecerea fragmentelor alimentare pe calea respiratorie. Hrana ajunsa in stomac este transformata chimic de doua categorii de enzime: proteaze si lipaze. Unele dintre ele: apa. Iar peretelele stomacului nu este atacat de pepsina pentru ca este protejat de un strat de mucus. Alimentele sunt mai intai transformate mecanic si fizic pentru a usura prelucrarea lor chimica sub actiunea unor substante din sucurile digestive. fizice si chimice numit digestie. rezulta o masa pastoasa numita chim gastric. De aceea pepsina ( cea mai importanta enzima/ ferment din sucul gastric care descompune proteinele) este eliminata in stomac sub forma inactiva(de pepsinogen). Hrana ingerata. Substantele organice sunt insa mai intai digerate. pe masura ce strabate tubul digestiv. In timpul deglutitiei acesta trece din cavitatea bucala in faringe si apoi in esofag. este supusa unui ansamblu de transformari mecanice.fizice (dizolvarea unor substante in saliva: sare. Stomacul depoziteaza temporar hrana si. ele s-ar autodistruge deoarece sunt formate din celule. Digestia incepe in cavitatea bucala cu transformari: . substantele anorganice (saruri minerale de calciu. Acidul clorhidric impiedica alterarea alimentelor si activeaza enzimele gastrice. fara a fi transformate. Rezultatul digestiei bucale este formarea bolului alimentar. cu gust dulce. Digestia gastrica. dupa schema: Proteine----------proteaze(favorizate de mediul acid)--------proteine mai simple 36 . Sucul gastric contine: apa.) si vitaminele sunt folosite ca atare de catre organism nostru. Bolurile alimentare ajung in esofag. daca glandele gastrice ar produce pepsina activa. fier. Laringele este inchis automat de catre un cartilaj. care. fosfor etc. . zahar).Prin consumarea alimentelor se introduc in organism o gama variata de substante organice si anorganice. epiglota. . inmuierea cu saliva) -masticatia. deci contin proteine).(Deci. enzime si mucus. maruntirea. devine pepsina. prin amestecarea ei cu sucul gastric.chimice: amilaza/ ptialina (enzima din saliva) descompune amidonul in produsi glucidici putin mai simpli..mecanice (taierea. il strabat pe rand datorita undelor peristaltice si intra in stomac prin orificiul cardia. adica descompuse in substante simple pentru a putea fi absorbite si distribuite prin circulatie tuturor celulelor. Mucusul protejeaza mucoasa stomacului impotriva aciditatii severe si chiar impotriva actiunii enzimelor proprii. in prezenta acidului clorhidric( HCl). acid clorhidric. numite enzime.

Bila contine apa si pigmenti biliari care ii dau culoarea verzuie. chimul gastric trece prin orificiul piloric in duoden. si astfel neutralizeaza aciditatea ridicata a chimului gastric. Absorbtia Transformarile mecanice si fizice usureaza procesele chimice de descompunera alimentelor in nutrimente. lipaze). Deci. prin absorbtie. 37 . de-a lungul tubului digestiv.Lipide(din lape . alcalin. Digestia intestinala este rezultatul actiunii: . trec direct in circulatie. prin canale speciale. frisca)--------------lipaze-------------------------lipide mai simple In cantitati mici. este depozitata in pauzele dintre mese in vezica biliara. Sucul intestinal contine si el apa. in substante simple. VII.fermenteaza resturile cu degajare de gaze. . Acestea: . lipaze si unele enzime care ataca treptat glucidele rezultate in urma actiunii amilazei pancreatice. .sintetizeaza vitamine (grupul B si vitamina K). care.bilei si sucului pancreatic ajunse in duoden de la ficat si pancreas. Sucul pancreatic este ca si bila. mai contine saruri biliare care emulsioneaza lipidele facandu-le mai usor de descompus de catre lipazele intestinale. 2. Toate acestea continua actiunea enzimelor din sucurile gastric si pancreatic pana la obtinerea produsilor finali ai digestiei: nutrimentele.realizeaza procesul de putrefactie din care rezulta substante urat mirositoare. proteaze. Materiile fecale vor fi eliminate prin orificiul anal in procesul de defecatie. Bila nu contine enzime. 1. are loc transformarea chimica treptata a substantelor organice complexe. Acestea actioneaza puternic asupra tuturor produsilor descompusi numai partial la nivelul stomacului sau chiar asupra celor nedescompusi. Resturile nedigerate sunt preluate de intestinul gros si supuse unor transformari la care participa bacteriile prezente aici. .sucului intestinal produs de glandele mucoasei intestinale. La nivelul intestinului gros are loc si absorbtia apei. proteaze. protejand mucoasa intestinala. incepand cu cavitatea bucala. stomac si apoi intestin. 4. Contine enzime (amilaze.

fie pentru folosul intregului organism. glicerina. descompus de catre amilazele salivara si Amidonul (glucid complex) este pancreatica pana la produsi ceva mai simpli. Daca nu ar exista enzimele(fermentii). Lipidele (emulsionate cu ajutorul bilei) sunt transformate de catre lipaze pancreatice si intenstinale in acizi grasi si glicerina (glicerol). unele vitamine care se dizolva in apa (hidrosolubile). De exemplu. Ficatul nu are doar rolul de a secreta bila. Ele trec in circulatie ca atare. el elibereaza in sange glucoza. Apa. glucoza. Prin limfa sunt transportati cea mai mare parte a acizilor grasi in combinatie cu glicerina.( limfa= lichid transpatent. obtinandu-se astfel substante simple. o parte dintre nutrimente sunt utilizate fie pentru nevoile sale proprii. Structura intestinului subtire este adaptata functiei principale a acestuia –absorbtia. nutrimentele(acizii grasi. substantele minerale si vitaminele din alimente. catalizati/descompusi apoi de catre alte enzime specifice pana la glucoza.Doar in aceasta forma simpla ele pot strabate mucoasa intestinala si trece in sange sau limfa prin procesul de absorbtie. amidon si proteine. aminoacizii. pancreatice si intestinale sunt descompuse pana la aminoacizi. sarurile minerale. Enzimele descompun/catalizeaza( „taie”) parti din ce in ce mai mici din moleculele foarte mari de lipide. prin descompunerea glicogenului. In forma lor simplificata. ca material energetic de rezerva. Cand nevoile de energie ale organismului cresc.de molecule mici. precum si unele vitamine liposolubile. si o mica parte dintre acizii grasi sunt preluati de sange si prin vena porta ajung la ficat. absorbabile. Proteinele atacate de proteaze gastrice. glicerina. in final. Substantele preluate prin limfa ajung si ele. Nutrimentele trec in circulatia generala a corpului pe doua cai: sanguina si limfatica. celulele noastre nu ar putea beneficia de substantele hranitoare din alimente. incolor/ galbui care circula prin vasele limfatice si ganglioni limfatici si in spatiile intercelulare transportand diferite substante intre sange si tesuturi). fara a fi transformate. ficatul depoziteaza surplusul de glucoza din sange sub forma de glicogen. tot in sange. Fiecare tip de substanta organica este descompusa/catalizata de catre o categorie de enzime specifice. glucoza si aminoacizii) sunt gata sa strabata mucoasa intestinala si sa treaca in circulatie pentru a fi distribuite celulelor. In celulele sale. 38 . O data cu nutrimentele sunt absorbite: apa.

patru vene pulmonare. VIII. Vascularizatia bogata a inimii este realizata prin arterele si venele coronare.jumatatea stanga (atriul stang=AS si ventriculul stang=VS) contine sange oxigenat adus de la plamani. 1.artera pulmonara.28): -artera aorta. Baza inimii corespunde atriilor. Muschiul inimii . lucreaza neobosita toata viata pentru ca sangele sa circule in tot corpul.miocardul . iar AD comunica cu VD prin orificiul atrioventricular drept prin valvula tricuspida). fixat de muschiul diafragm si de organele din jur. Este mai subtire la nivelul atriilor si mai gros la nivelul ventriculilor. cu structura si proprietati caracteristice.jumatatea dreapta (atriul drept=AD si ventriculul drept=VD) contine sange incarcat cu dioxid de carbon adus din organism. .Aminoacizii sunt folositi de organism pentru nevoile sale de crestere.. la nivelul ei se observa cele opt vase mari ale inimii( fig.este alcatuit din tesut muscular striat cardiac. corespunde ventriculului stang. Varful inimii. intre cei doi plamani. . Un perete longitudinal imparte inima in doua jumatati complet separate: . . Acizii grasi si glucoza sunt folosite pentru acoperirea necesitatilor energetice (prin ardere) sau se depun in diferite tesuturi ca rezerve de material energetic (tesut gras si glicogen). Este un organ musculos. sustinuta de corzi tendinoase. rotunjit. o mica . orientat spre partea stanga a cutiei toracice. cavitar. cu patru camere (doua atrii si doua ventricule) situat in cavitatea toracica. Este adapostita intr-un sac fibros numit pericard.doua vene cave (superioara si inferioara). APARATUL CARDIOVASCULAR Inima si vasele de sange formeaza impreuna sistemul circulator. 39 . Fiecare atriu comunica cu ventriculul corespunzator prin orificiul atrioventricular prevazut cu o valvula. ( AS comunica cu VS prin orificiul atrioventricular stang prevazut cu valvula bicuspida/mitrala.pompa" de aproape 300 de grame. Peretele inimii este format din miocard si endocard. .27). Inima Inima( fig. VIII.

acestea se deschid in atriul stang.prin patru vene pulmonare (sange oxigenat de la plamani). Calibrul lor scade de la inima spre periferie. care se continua si la nivelul vaselor de sange.29): intima( tunica externa) media( tunica mijlocie) adventicea( tunica externa) Peretele capilarelor este foarte subtire si este format din endoteliu sprijinit pe membrana bazala. alcatuit dintr-un singur strat de celule.prin doua vene cave. prin care sangele curge intr-un singur sens: inima—artere (mari-----mijlocii-----mici)— arteriole (cele mai mici artere)— capilare-----. in artera aorta (sange oxigenat). Peretele lor este subtire.Cavitatile inimii sunt captusite de endocard..din ventriculul stang. protejate de planuri osoase. mai numeroase decat arterele. care impiedica intoarcerea sangelui in ventricule dupa contractia acestora. Venele. Inima primeste sangele prin vene: . . Peretele vaselor mari( artere. Arterele sunt situate in profunzime. Calibrul lor creste de la periferie spre inima. iar peretii arterelor mijlocii si mici contin numeroase fibre musculare netede. vene) este alcatuit din trei tunici( fig. Capilarele formeaza retele intinse care fac legatura intre artere si vene. 40 . care usureaza intoarcerea sangelui la inima.din ventriculul drept. ( valvulele fac ca sangele sa circule intr-un singur sens. Inima trimite sange in artere: . La originea arterelor aorta si pulmonara se gasesc cate 3 valvule in forma de . Endocardul se prezinta ca o membrana foarte neteda si transparenta. nu si in sens invers). in artera pulmonara (sange neoxigenat). Venele sunt vase care vin la inima si transporta sangele de la tesuturi spre inima. Peretele arterelor mari este elastic.cuib de randunica". . VIII. superioara si inferioara (sange incarcat cu dioxid de carbon adunat din tot corpul). Pe traiectul unor vene se gasesc valvule venoase de forma semilunara. sunt asezate mai superficial. Vasele de sange Vasele de sange formeaza un sistem inchis.venule (cele mai mici vene) —vene (mici—mijlocii—mari)— inima Arterele sunt vase care pleaca de la inima si transporta sange spre tesuturi. 2. acestea se deschid in atriul drept.

dar strans corelate functional: circulatia sistemica/ marea circulatie. membrele inferioare). iar relaxarile diastole. ascutit.. Contractiile inimii se numesc sistole. Vena porta este o vena aparte a marii circulatii. se bifurca in artera pulmonara dreapta si stanga si duce sange incarcat cu dioxid de carbon la plamani..aorta abdominala. Miocardul se contracta ritmic si automat. Noi toti percepem aceasta activitate a miocardului ca . Din aorta se desprind numeroase ramuri.batai" ale inimii (aproximativ 70 pe minut). Perioadele de relaxare a miocardului sunt mai lungi decat cele de contractie. Circulatia sangelui Circulatia sangelui este constituita din doua circuite vasculare. De la nivelul acestora. Venele pulmonare . membre superioare. Activitatea inimii este insotita de doua zgomote specifice. care pot fi auzite cu ajutorul stetoscopului: . surd .Circulatia mare (inima . circulatia pulmonara/ mica circulatie.circuite”. care reprezinta marea si mica circulatie. . . care iriga tot corpul (cap. datorat inchiderii valvulelor de la baza celor doua artere mari (aorta si artera pulmonara). organele din cavitatea toracica si abdominala. VIII. Acest lucru face ca inima sa bata o viata intreaga fara sa oboseasca. Artera pulmonara porneste din ventriculul drept.Artera aorta .primul zgomot (sistolic). 41 . Venele cave (superioara si inferioara) sunt vase care vin la inima si aduc din corp sange incarcat cu dioxid de carbon. care transporta spre ficat sange incarcat cu substante nutritive rezultate in urma absorbtiei intestinale.cea mai mare artera a corpului. 3. Se deschid in atriul drept. lung. sangele incarcat cu CO2 este preluat de cele doua vene cave( cava superioara si cava inferioara) care il duc in atriul drept.produs de inchiderea valvulelor atrioventriculare si expulzarea sangelui din ventricule . porneste din ventriculul stang si duce sange oxigenat in tot corpul.inima) incepe in ventriculul stang prin artera aorta care transporta sangele cu O2 si substante nutritive spre tesuturi si organe. vin de la plamani cu sange oxigenat si se deschid in atriul stang. Inima deserveste doua . Se curbeaza deasupra inimii si formeaza carja aortica si apoi are traseu descendent strabatand toracele .aorta toracica si abdomenul . Deci circulatia este dubla( are doua circuite) si completa ( sangele incarcat cu oxigen nu se amesteca cu sangele incarcat cu dioxid de carbon).in numar de patru. complet separate.corp .al doilea zgomot (diastolic) scurt.

care transporta spre plaman sange cu CO2. Cavitatea nazala este formata din cele doua fose nazale care comunica cu exteriorul prin nari si cu faringele prin doua orificii numite coane.faringe. sapate in oasele din jur.traheea. este un organ comun sistemelor digestiv si respirator. unde il cedeaza alveolelor care il elimina prin expiratie. care incalzeste aerul inspirat ( este vorba de mucoasa respiratorie care captuseste partea inferioara a foselor nazale). Prin caile respiratorii aerul atmosferic ajunge la plamani. bogat vascularizata. Trunchiul pulmonar se imparte in cele doua artere pulmonare. -laringe.30) este format din: -caile respiratorii -plamanii Caile aeriene/ respiratorii sunt reprezentate de: -cavitatea nazala.Circulatia mica (inima . Mucoasa nazala care captuseste partea superioara a foselor nazale se numeste mucoasa olfactiva( cu rol in olfactie/miros) . Mucusul produs de celulele mucoasei nazale asigura umiditatea. care alcatuiesc in plamani arborele bronsic. .. Laringele face legatura intre faringe si trahee avand rol dublu: cale pentru aer (functie respiratorie) si organ fonator /al vorbirii( functie fonatorie). Cele patru vene pulmonare sfarsesc in atriul stang. care duc sangele cu CO2 spre reteaua capilara din jurul alveolelor. numite sinusuri. Sangele cu O2 este colectat de venele pulmonare. la intrarea in nari. . Faringele reprezinta locul unde se incruciseaza calea aerului cu cea digesiva. pline cu aer. APARATUL RESPIRATOR Aparatul respirator( fig. Fosele nazale comunica si cu mici cavitati. IX. cate doua pentru fiecare plaman. 42 . -bronhiile cu ramificatiile lor din ce in ce mai mici. Faringele are forma unei palnii cu peretii musculo-membranosi.inima) incepe in ventriculul drept prin trunchiul arterei pulmonare.plamani . retine praful si unele microorganisme. firele de par opresc impuritatile din aerul inspirat. Are forma de trunchi de piramida triunghiular cu baza in sus. Fosele nazale sunt despartite de septul nazal si sunt captusite de mucoasa nazala.

. Traheea este situata in continuarea laringelui si coboara prin fata esofagului spre cei doi plamani. face ca oamenii sa aiba voci diferite (da timbrul vocii). Mucoasa care captuseste laringele formeaza doua perechi de pliuri (cute) numite corzi vocale( deci patru corzi vocale) : doua superioare si doua inferioare.cand glota e larg deschisa se produc sunete joase.corzile sunt indepartate si constiuie suprafete de frecare a aerului expirat. asezate in cavitatea toracica. Forma lor.Este alcatuit din mai multe cartilaje. cavitatea bucala (limba. glota se ingusteaza si. Sunetele produse sunt modificate de faringe. dinti. buze) si de cea nazala. impiedicand patrunderea lor in plamani.marul lui Adam") . profunde. Plamanii sunt in numar de doi si reprezinta organele respiratorii propriu-zise. Cand se vorbeste in soapta . fiecare intrand in cate un plaman. specifica fiecarui individ. deasupra diafragmului. care permite ca bolul alimentar sa inainteze usor de-a lungul esofagului. in timpul inghitirii este coborat peste orificiul superior al laringelui si astfel impiedica patrunderea bolului alimentar in calea respiratorie). iar lichidul mucos avand rol in umezirea aerului. Bronhiile principale care intra in cei doi plamani (prin hil= un orificiu). la iesirea aerului.(3 pentru plamanul drept si 2 pentru cel stang) -------segmente -------lobuli pulmonari -------acini pulmonari. La partea inferioara. Miscarea cililor trimite praful si microbii inapoi in faringe.cand corzile se apropie. Plamanii au aspect buretos si culoare roz. formand arborele bronsic. dintre care cartilajul tiroid (. Au structura asemănătoare cu a traheei. Epiglota acopera deschiderea laringelui (epigloata joaca rol de capacel si este de natura cartilaginoasa. spatiul dintre corzi se numeste glota. Pe cartilaje se prind muschii laringelui. intocmai ca ramurile unui arbore. se produc sunete inalte. in partea dinspre esofag este completata de o lama musculara. prezinta 15-20 inele cartilaginoase. ultimele cu rol in producerea sunetelor. toate acestea actionand ca rezonatori. . inveliti in pleure. Este captusita de mucoasa traheala ale carei celule prezinta cili si glande care secreta mucus. Fiecare plaman este alcatuit din mai multe unitati din ce in ce mai mici: lobi ------. in forma de potcoava. Sunetele sunt produse prin vibratia corzilor vocale la iesirea aerului din plamani. traheea se bifurca in cele doua bronhii principale( dreapata si stanga). unde se ramifica din ce in ce mai mult. Laringele prezinta muschi care prin contractie modifica tensiunea corzilor vocale si diametrul glotei: . 43 . fiind formate din inele cartilaginoase incomplete posterior.

Bronhiolele respiratorii. Acinul pulmonar are forma unui ciorchine in care fiecare . saculeti alveolari si alveole pulmonare -. mai multe segmente formeaza un lob si mai multi lobi( doi sau trei) formeaza un plaman.( deci rol esential in mecanismul respiratiei). Lobulul pulmonar are forma piramidala. Peretii saculetilor alveolari sunt compartimentati in alveole pulmonare. inconjurate de tesut conjunctiv. Peretele alveolei pulmonare. Intre cele doua foite se gaseste lichidul pleural. iar plamanul stang are o singura scizura. care. Alveolele pulmonare au forma unui saculet mic cu perete foarte subtire.( plamanul drept prezinta doua scizuri care il impart in trei lobi. care se continua cu bronhiolele respiratorii.bronhii segmentare . care il imparte in doi lobi. baza catre suprafata externa a plamanului. care favorizeaza alunecarea acestora in timpul miscarilor respiratorii. vine in contact strans cu peretele capilarului. In jurul alveolelor se gaseste o bogata retea de capilare. formeaza membrana alveolo-capilara/ membrana respiratorie. ce captuseste peretii cutiei toracice. Mai multi acini pulmonari formeaza un lobul. adaptat schimburilor gazoase. se ramifica in bronhiole terminale. de la care pleaca ductele(canalele) alveolare. CO2) dintre alveole si sange. care acopera plamanii si foita parietala. IX. 1. Ventilatia pulmonara 44 .bronhiolele respiratorii. Este alcatuit din ramificatii ale bronhiolelor si din vase de sange. dar in structura peretelui lor fibre musculare netede regleaza cantitatea de aer de la acest nivel. format dintr-un singur strat de celule.bronhiole lobulare. Bronhiolele lobulare. la randul lor.bobita" reprezinta cate o alveola pulmonara. Alveolele pulmonare sunt inconjurate de o retea bogata de capilare sanguine. foarte subtire.ducte alveolare. terminate prin saculeti alveolari.. mai multi lobuli formeaza un segment. Lobulul pulmonar este alcatuit din acini pulmonari. impreuna cu formatiunile derivate din ele.Ramificatiile bronhiilor devin si ele din ce in ce mai mici si patrund in aceste unitati. In ei patrund ultimele si cele mai mici ramificatii ale arborelui bronsic . Pleura inveleste plamanul si este alcatuita din doua foite: viscerala. formeaza acinii pulmonari. Acinul pulmonar reprezinta unitatea structurala si functionala a lobulului pulmonar. impreuna cu peretii alveolelor. Bronhiolele nu mai au inele cartilaginoase. alcatuind impreuna suprafata de schimb a gazelor respiratorii. imprumutandu-le denumirea: bronhii lobare . la nivelul careia au loc schimburile de gaze( O2. Deci lobii pulmonari sunt delimitati prin scizuri.

1. Frecventa respiratorie in stare de repaus este de 18 respiratii/ minut la femeie si de 16 respiratii/ minut la barbat. Expiratia Acesta este un proces pasiv. iar muschiul diafragm urca. Inspiratia Inspiratia este un proces activ prin care aerul atmosferic patrunde prin caile respiratorii pana la alveolele pulmonare. 1. Aceasta se realizeaza prin marirea volumului cutiei toracice .in inspiratia fortata. iar aerul expirat in CO2.muschii intercostali si muschiul diafragm se relaxeaza. 1. face ca odata cu cutia toracica sa se mareasca si volumul plamanilor). 2. se mareste astfel volumul cutiei toracice. 45 . IX. iar in expiratie o parte din aerul alveolar este expulzat la exterior. In expiratie: . muschiul diafragm coboara. Plamanii. fiind organe foarte elastice. ventilatia pulmonara reprezinta schimburile de gaze dintre organism si mediul abiant( incorporarea O2 si eliminarea CO2).( Pleura parietala fiind lipita de peretii cutiei toracice si fiind solidarizata cu cea viscerala prin lichidul pleural. Presiunea aerului din interiorul plamanilor scade si aerul atmosferic poate patrunde in plamani. Miscarile respiratorii se repeta ritmic. Coastele se ridica si sternul este impins inainte.si alti muschi se contracta. Acest proces se numeste ventilatie pulmonara Deci. -plamanii fiind elasici revin la volumul initial astfel ca presiunea din interiorul lor creste. In inspiratie muschii diafragm si intercostali(dintre coaste) se contracta. Cand inspiri mai adanc (tragi mai mult aer in piept) .In inspiratie aerul atmosferic patrunde prin caile respiratorii pana la nivelul alveolelor pulmonare. -coastele coboara. urmeaza expansiunea cutiei toracice de care sunt solidarizati prin pleure. Procesul cuprinde doua etape: inspiratia expiratia Aerul inspirat este bogat in oxigen( O2). IX. Pentru ca aerul din exterior sa intre in plamani trebuie ca presiunea din interiorul acestora (intrapulmonara) sa scada. marind suplimentar volumul cutiei toracice. in tot cursul vietii. de revenire a volumului cutiei toracice la dimensiunile initiale. fara pauza . -aerul incarcat cu CO2 este eliminat prin caile respiratorii in mediul extern.

care reprezinta canalele renale drepte numite tuburile colectoare. Prin hilul renal intra artera renala si nervii renali. numite piramidele lui Malpighi in numar de 6 pana la 18. care acopera toata suprafata rinchiului si care adera la parenchimul subiacent ( adera la tesutul de sub el). lobul renal se imparte in unitati mai mici numite lobuli renali. O piramida Malpighi renala impreuna cu tesutul inconjurator din corticala alcatuiesc un lob renal. Varfurile acestor piramide sunt rotunjite si poarta numele de papile renale. iesind vena renala. Capsula renala se prezinta sub forma unui invelis fibro-elastic. Medulara prezinta. culoarea brun-roscata. 46 . expiratia devine activa: intra in contractie unii muschi toracici si abdominali care trag si mai mult coastele in jos. Polul superior vine in raport cu glanda suprarenala. 1.In timpul efortului sau in anumite meserii (solist vocal). si doi poli — superior si inferior. ele sunt orientate cu baza spre periferie. catre corticala. X. niste formatiuni de aspect triunghiular. Rinichiul este alcatuit din doua parti: capsula renala si tesutul sau parenchimul renal. APARATUL EXCRETOR Aparatul excretor( fig. Rinichii au o forma asemanatoare cu aceea a unui bob de fasole (reniforma). de o parte si de alta a coloanei vertebrale. in regiunea lombara. Rinichiului i se descriu doua fete — anterioara si posterioara. Parenchimul renal este alcatuit dintr-o zona centrala. care prezinta hilul renal.rinichi (in numar de doi) . si o zona periferica. pe sectiune. doua margini — una laterala convexa si una mediala concava. Corticala contine atat corpusculul renal cat si tubii colectori. prin care urina se scurge in calicele renale. La randul sau.31-32) este alcatuit din: . numita corticala. caile urinare si vase limfatice. numita medulara. greutatea fiecarui rinichi este in jur de 120g. Se poate observa in sectiune cu ajutorul unei lupe mici orificii in varful piramidelor. Rinichii Rinichii sunt asezati in cavitatea abdominala.caile urinare X. Fiecare tub colector isi are orificiul de scurgere in papila. Piramidele Malpighi prezinta niste striatii longitudinale fine.

acesta are o portiune rectilinie si una contorta. care este un tub incolacit. si o evacueaza in 47 .Nefronul reprezinta unitatea anatomica si functionala a rinichiului. El se continua cu ansa Henle. calicele renale mari se unesc si formeaza bazinetul. Mai multi tubi contorti distali se deschid intr-un tub colector. mijlociu si inferior. care uneste varful bazinetului cu vezica urinara. situat in corticala. Ea acumuleaza urina. 2. Din aceasta se formeaza glomerulul. In continuarea capsulei se afla tubul contort proximal. X. ajuns in corticala. Caile urinare Caile urinare sunt reprezentate de: . In fiecare nefron . Calicele renale mici sunt situate la varful piramidelor Malpighi si conflueaza In trei calice renale mari: superior. Ureterul este un tub lung de 25-30 cm. in capsula Bowman patrunde o ramificatie a arterei renale( desprinsa din aorta abdominala). Corpusculul renal e format din capsula Bowman si glomerulul renal. cu baza la rinichi si cu varful spre ureter.ureter -vezica urinara . Vezica urinara este un organ musculo-cavitar. Ea este situata in corticala si are forma unei cupe cu peretii dubli. se continua cu tubul contort distal. Capilarele glomerurale se unesc si formeaza arteriola eferenta care se capilarizeaza din nou la nivelul peretilor tubulari( restul tubului urinifer). Capsula Bowman reprezinta portiunea initiala a nefronului.calicele renale mici -calicele renale mari -bazinet . de unde pleaca un brat ascendent ce se reintoarce in corticala. Limita dintre cele doua portiuni este marcata de prezenta unei structuri de tip particular numita macula densa. Bratul descendent are calibrul mai mic decat cel ascendent care. La randul lor.arteriola aferenta. fiind portiunea cea mai dilatata a cailor urinare. Bazinetul sau pelvisul renal este un conduct mai dilatat. In adancimea cupei se afla glomerulul renal care este un ghem format din capilare. In alcatuirea unui nefron intra doua parti: corpusculul renal si un sistemul tubular. la care soseste o arteriola aferenta si de la care pleaca o arteriola eferenta.uretra. care se elimina in mod continuu prin uretere. formata dintr-un brat descendent care trece in medulara.

proteinele nu au putut trece deoarece sunt molecule mari) care intra in tubul urinifer. Formarea urinei Formarea urinei este un proces complex care se desfasoara in trei faze: -filtrarea glomerurala 1. Acestia elimina prin urina substantele toxice nefolositoare si o parte din sarurile din sange. uretra este un organ care serveste numai pentru eliminarea urinei din vezica. impreuna cu o cantitate de apa. la barbat.. Vascularizatia rinichiului este foarte bogata... la jonctiunea/legatura cu vezica urinara.unitati de curatire" a sangelui. saruri minerale.ghem" de capilare. X. Arteriola care iese din glomerul (eferenta) se capilarizeaza in jurul tubilor uriniferi. este prevazuta cu un sfincter intern. in capsula nefronului.arcuri" la baza piramidelor. care iese din rinichi si se varsa in vena cava inferioara. prin actul mictiunii.filtre" naturale sunt selective. neted. La femeie. din plasma sanguina neputand trece proteinele. la nivelul carora se formeaza urina. dar si substante nefolositoare. este un organ comun atat aparatului urinar.mod discontinuu ritmic. Rinichii sunt principalele organe ale excretiei. reabsorbtia tubulara secretia tubulara Filtrarea glomerurala: Filtrarea sangelui (mai exact. La barbat. Trec insa o mare cantitate de apa. Ea este segmentul evacuator al aparatului urinar. toxice (uree. e mai lunga decat la femeie. cat si celui genital. servind pentru mictiune si pentru ejaculare. Uretra este un conduct care. aminoacizii. plasma sangelui este filtrata)se face prin peretii subtiri ai capilarelor glomerulare. Artera renala (provine din aorta abdominala) se imparte in ramuri care patrund intre piramidele renale. . de 4-6 ori in 24 de ore. Cantitatea de urina primara este de 180 l pe zi! Pe masura ce urina primara inainteaza de-a lungul segmentelor tubului urinifer. pretioase pentru organism. acid uric).. la limita dintre corticala si medulara. Micile . numit glomerul. Vezica urinara este asezata in pelvis si are o forma globuloasa. 3. apoi sangele trece in venule si vene care merg paralel cu arterele si formeaza in final vena renala. ea sufera modificari ale compozitiei sale. prin care urina este eliminate din vezica in timpul mictiunii. striat. formeaza apoi mici . Se formeaza astfel urina primara care este de fapt plasma deproteinizata( fara proteine. Au loc urmatoarele procese: 48 . glucoza. In fiecare rinichi se gasesc cam 1 milion de nefroni. si cu un sfincter extern. din divizarea acestora in corticala provin arteriolele aferente care se capilarizeaza formand fiecare cate un .

rinichiul elimina surplusul. Daca bei prea multa apa. cum este amoniacul. Principalele glande cu secretie endocrina din organism sunt: hipofiza. paratiroidele. substanta toxica. 1. HIPOFIZA Se mai numeste si glanda pituitara si este situata la baza creierului intr-o loja formata pe fata superioara a osului sfenoid. Secretia tubulara este procesul invers celui de reabsorbtie.33) Sistemul endocrin este alcatuit din glande care elimina produsii de secretie direct in sange. musculatura peretilor ei se contracta si urina este eliminata. cand mananci foarte sarat. Este formata din trei lobi: anterior. suprarenalele. XI. testiculele. continute in urina primara( ultrafiltrantului glomerural). De exemplu. Cand aceasta se umple (300-400 ml). prin uretra. ( altfel spus. tiroida. Eliminarea urinei: Din pelvisul renal (bazinet). de aici urina finala va ajunge prin caile urinare( uretere) in vezica urinara. ovarele. se mareste reabsorbtia ei pentru a nu modifica continutul de apa al plasmei sanguine. care intra in tubul urinifer si care va fi eliminat). Rinichii intervin in mentinerea echilibrului mediului intern. Acestea au o vascularizatie foarte bogata.2. GLANDELE ENDOCRINE ( fig. epifiza. XI. rinichiul elimina surplusul prin urina. Deci in aceasta etapa se recupereaza anumite substante utile organismului din urina primara. ceea ce usureaza captarea hormonilor de catre capilare. Daca bei apa putina. cum sunt glucoza si aminoacizii. pancreasul. care trece din tubii uriniferi ai nefronilor in tuburile colectoare ale urinei si prin orificiile din varful piramidelor renale ajunge in final in bazinet (un minirezervor de urina). 3. mentinand astfel concentratia normala a sarurilor in sange. Reabsorbtia reprezinta faza in care are loc intoarcerea in sange a unei mari cantitati de apa si de substante utile organismului. la exterior (are loc mictiunea). intermediar si 49 .5 l pe zi. In urma reabsorbtiei si secretiei tubulare se formeaza urina finala in cantitate de aproximativ 1. are loc trecerea acestor substante din tubii uriniferi inapoi in sange).( un rezervor mai mare). timusul. In procesul de secretie tubulara sunt preluate substantele din capilarele ce inconjoara tubii si trecute in lichidul urinar aflat in lumenul tubului urinifer (mai exact are loc secretia de catre celulele tubului urinifer a unor substante. urina trece in uretere si inainteaza prin contractia musculaturii inspre vezica urinara unde se acumuleaza.

iar lobii anterior si intermediar din tesut epitelial glandular. ceilalti controleaza activitatea altor glande. iar LH provoaca ovulatia si controleaza secretia de progesteron. FSH stimuleaza spermatogeneza. Hormonul antidiuretic (ADH) are efect principal cresterea absorbtiei facultative a apei la nivelul tubilor distali si colectori ai nefronului prin marirea permiabilitatii acestora.posterior. de aceea hormonul se mai numeste vasopresina. Lobul intermediar secreta hormonul melanocitostimulator (MSH) care stimuleaza melanogeneza (formarea de pigment . Hormonii secretati: antidiuretic (ADH) si ocitocina. Lobul anterior. Lobul posterior este alcatuit din sistem nervos (neuroni) ca si hipotalamusul. iar la adult duce la acromegalie (cresterea exagerata a extremitatilor si a organelor interne). Hiposecretia acestui hormon in perioada de crestere duce la nanism hipofizar (piticism). Prolactina stimuleaza la femeie dezvoltarea glandelor mamare si mentine secretia lactata (hormonul va avea un nivel crescut in perioada graviditatii). prolactina. Corticotropina (ACTH) controleaza secretia glandei corticosuprarenale.melanina. Este secretat in cantitate mare in copilarie si stimuleaza cresterea oaselor lungi si a masei musculare. manifestat prin poliurie (pierderi masive de apa prin urina) si polidipsie (sete exagerata). Cu exceptia hormonului somatotrop. Hipersecretia hormonului in perioada de crestere duce la gigantism (cu dezvoltare psihica deficitara). Ocitocina stimuleaza secretia glandelor mamare prin controlarea ejectiei laptelui si provoaca contractia musculaturii uterine (in timpul nasterii secretia este maxima). La barbat. - 50 . Lobul posterior formeaza neurohipofiza. caracterizat prin talie mica si o dezvoltare psihica normala. iar LH stimuleaza secretia de hormoni androgeni ( testosteronul). ce coloreaza pielea). Scaderea secretiei acestui hormon duce la diabetulul insipid. Gonadotropinele (FSH si LH) regleaza activitatea gonadelor: FSH controleaza maturatia foliculara si secretia de estrogeni. In lipsa hormonului pielea se decoloreaza. se mai numeste adenohipofiza si secreta : somatotropul (STH) tirotropina (TSH) corticotropina (ACTH) gonadotropinele: hormonu foliculo-stimulant (FSH) si cel luteinizant (LH). Somatotropul (STH) este hormonul de crestere. (are rolul de a pastra apa in organism ) In doze mari poate produce cresterea tensiunii arteriale. Tirotropina (TSH) stimuleaza secretia glandei tiroide. cel mai voluminos.

Hiperfunctia duce la demineralizari osoase dureroase. dar nu dispare complet. Calcitonina este hormonul antagonist (scade calcemia). Timusul secreta si un hormon care stimuleaza activitatea limfocitelor T. dupa pubertate involueaza. XI. 3. la cretinism gusogen (dezvoltare fizica si psihica deficitara.gusa marita si globii oculari proeminenti). Parenchimul timusului este alcatuit dintr-un tesut in care se gasesc limfocite mici numite timocite. cu efecte identice: creste consumul de oxigen.XI. cu deformari si fracturi. care migreaza din timus si populeaza ganglionii limfatici si splina. Daca apare la adult. mentinerea si eficienta somnului. Secreta hormoni (tiroxina si triiodotironina) . Are doi lobi laterali uniti printr-o portiune numita istm. 5. formarea de calculi urinari. deformatii osoase ). scade rezervele adipoase. Hipersecretia hormonilor tiroidei duce la scaderea in greutate. senzatie permanenta de frig. Dezvoltat maxim in copilarie. Melatonina. Hiposecretia hormonilor duce. XI. TIROIDA Este situata in partea anterioara a gatului. reactii intarziate). rezultand limfocite T. Glanda secreta un hormon . 51 . in copilarie. XI. piele uscata si ingrosata. fiind in stransa legatura cu vitamina D. stimuleaza catabolismul proteinelor. XI. EPIFIZA Se mai numeste si glanda pineala si este legata de epitalamus( o parte din encefal/creier). Ajunse in timus. forma bolii este mai putin grava : mixedem (crestere in greutate. in cantitate mai mare la intuneric si foarte putina atunci cind ochii vad lumina. Secreta parathormonul care controleaza calciul si fosforul in organism : creste calcemia si scade fosfatemia. impreuna cu o alta substanta (serotonina) au rol important in inducerea. piele calda si umeda: boala Basedow-Graves (gusa exoftalmica . PARATIROIDELE Sunt situate pe fata posterioara a lobilor tiroidieni (doua superioare si doua inferioare). intoleranta la caldura. intr-o loja fibroasa. se matureaza. Acestea provin din maduva osoasa. cresterea calcemiei prin eliberarea calciului din oase si depuneri fosfocalcice in tesuturile moi. piele uscata. hiperfagie. contribuind la imunitatea organismului. spasmele musculaturii netede ale laringelui pot provoca moartea prin asfixie). 6. nervozitate. PANCREASUL ENDOCRIN Secreta doi hormoni: insulina si glucagonul prin celulele endocrine din insulele Langerhans. 4.melatonina. Hiposecretia duce la tetanie (cu spasme ale musculaturii striate si netede. 2. TIMUSUL Este situat inapoia sternului. cu efect calorigen.

avand rol important in apararea organismului). la interior) alcatuita din tesut nervos. de la exterior) alcatuita din tesut glandular. ambele avand o parte centrala si una periferica.aldosteronul.cortizolul. cu alterarea functiei sistemului nervos (foarte sensibil la lipsa glucozei) pana la coma. Hipersecretia duce la hipoglicemie . Acestia primesc informatii de la receptori. El este compus din nervi si ganglioni nervosi. orice sistem nervos este organizat ca o retea de neuroni. Intre cele doua sisteme este o stransa legatura. Sistemul nervos periferic. creste consumul de glucoza de care tesuturi. care creste filtrarea glomerulara. prin stimularea glicogenogenezei si lipogenezei (lipide formate din glucoza). stare de alerta.medulosuprarenala (zona medulara. Glucagonul stimuleaza glicogenoliza. polidipsie. ce actioneaza la nivelul tubilor uriniferi de la nivelul rinichilor.Insulina hipoglicemie. creste glicemia. Din punct de vedere functional. SISTEMUL NERVOS Sistemul nervos central. Glucagonul are efecte opuse insulinei. forta si frecventa contractiilor inimii. produce anxietate. creste numarul elementelor figurate ale sangelui (mai ales a leucocitelor. polifagie cu scadere in greutate). Sistemul nervos somatic (al vietii de relatie) integreaza organismul in mediul de viata. Indiferent de forma organelor sale. 7.creste glicemia. GLANDELE SUPRARENALE Sunt situate la polul superior al rinichilor. poliurie. le prelucreaza si transmit comenzi la efectori (muschi sau glande). care cuprinde creierul si maduva spinarii. marind reabsorbtia apei si natriului. . stimuleaza eliminarea apei. El contine centri nervosi. Sistemul nervos vegetativ regleaza activitatea organelor interne. relaxeaza bronhiile si tractul digestiv. XI. cu urmatoarele efecte : creste excitabilitatea cardiaca. 1. Prin ea circula informatia pe anumite trasee (circuite) sub forma de impulsuri nervoase care se transmit de la un neuron la altul prin sinapse. Medulosuprarenala secreta adrenalina si noradrenalina. sistemul nervos este compus din doua compartimente. determinand hiperglicemia. frica. care face legatura dintre sistemul nervos central si organele corpului. 52 . Corticosuprarenala secreta hormoni care deriva din colesterol : . Prin aceste efecte determina Hiposecretia duce la diabet zaharat ( caracterizat prin : hiperglicemie. gluconeogeneza. Sunt alcatuite din doua organe endocrine diferite ca origine si functie : Corticosuprarenala (zona corticala. contracta sfincterele digestive. XII.

N.N. Cei lombari si sacrali au traseu descendent si formeaza. 3.S. acestea au in mijlocul lor cate o gaura vertebrala. Cand vertebrele se suprapun. sacrali si coccigieni.M. Inconjurand substanta cenusie. lombare (5). in interior. 1. Nervii periferici intra in maduva spinarii prin gaurile intervertebrale si se numesc: cervicali. format din trei membrane: piamater arahnoida duramater Intre arahnoida si piamater exista un spatiu in care se gaseste lichidul cefalorahidian (LCR) cu rol de protectie mecanica si troficitate.S.34) Coloana vertebrala este formata din mai multe oase care se numesc vertebre. doua coarne laterale si doua coarne posterioare. Segmentele sistemului nervos central sunt invelite de meninge. MADUVA SPINARII( fig.------Ef------RASPUNS • • Sistemul nervos are o componenta somatica si una vegetativa.------C. 4. cu ajutorul sistemului 1. nervos. toracale (12). cu doua coarne anterioare. XII. calea motoare/eferenta=C. de unde se continua cu o formatiune foarte subtire numita filum terminate. substanta cenusie. Maduva spinarii incepe la prima vertebra cervicala si se termina la nivelul vertebrei a doua lombare. centru nervos=C. receptorul= R 2. toracali. lombari. Ele circula mai intai prin neuronii senzitivi (care sunt in legarura cu receptorii). sacrate (5) si coccigiene (4 sau 5). Reflexul este raspunsul organismului la un stimul. in interior se formeaza canalul vertebral. impulsurile nervoase sunt generate la nivelul receptorilor( segmente care raspund la stimuli).(intercalari) si ajung la neuronii motori (care transmit comenzi la efectori). care adaposteste maduva spinarii. calea senzitiva/aferenta=C. 5. coada de cal. Vertebrele se numesc: cervicale (7). Cea mai simpla forma de activitate nervoasa este actul reflex. Maduva spinarii are forma unui cilindru. impreuna cu filum terminale. ambele avand o parte Reflexele au ca baza anatomica arcul reflex. apoi prin neuronii de asociatie.De regula. la centrala si una periferica. Traseul pe care il urmeaza informatia in timpul desfasurarii unui reflex se numeste arc reflex si are cinci componente : 53 . In sectiune transversala observam.------C. efector=Ef STIMUL------R------C.M.

5 lombari. trunchi si ramuri periferice. Ea contine corpi ai neuronilor. 5 sacrati si 1 coccigian. deci aici se afla centri nervosi. si se grupeaza in tracturi si fascicule. Coarnele laterale contin neuroni vegetativi (aduc si duc informatii de la organele interne). Fiecare nerv spinal este alcatuit din: radacini. Nervii spinali Maduva este conectata cu organele receptoare si efectoare prin cele 31 de perechi de nervi spinali: 8 cervicali. In jumatatea anterioara a coarnelor laterale se gasesc neuroni visceromotori . senzitive).exterior se afla substanta alba. care se impart in: fascicule ascendente (senzitive) . apare ca o coloana cenusie neintrerupta. dinspre creier (cai descendente.care realizeaza motilitatea (contractia) musculaturii netede viscerale. In jumatatea posterioara a coarnelor laterale se gasesc neuroni viscerosenzitivi.care aduc informatii de la periferie (organele fascicule descendente (motorii) . Substanta cenusie este situata central. 54 . dar printre acestia se gasesc si corpi neuronali. care aduc informatii de la organele receptoare (exemplu: de la piele). Substanta cenusie este formata in mare parte din corpi neuronali. doua laterale si doua posterioare. motoare) intre etajele maduvei . care primesc informatii de la organele interne (exemplu : durerea de stomac). dendrite sau axoni fara mielina. In sectiune are conturul literei H ( de fluture)dar in spatiu. Nervii spinali sunt alcatuiti din fibre motorii si senzitive. organizata in doua cordoane anterioare. ea are functia de conducere a impulsurilor nervoase: a) b) c) Spre creier (cai ascendente. 12 toracali. Au rolul de a controla activitatea musculaturii striate. Deci. In coarnele posterioare ale maduvei spinarii se gasesc neuronii somatici si senzitivi. Substanta alba este alcatuita din prelungiri ale neuronilor din maduva spinarii sau din alte formatiuni nervoase. Substanta alba contine axoni grupati in fascicule. Substanta cenusie In coarnele anterioare se gasesc neuroni motori si somatici. pana la periferie (organele efectoare).care duc informatii (comenzi) de la centrii nervosi receptoare) pana la centrii nervosi. dar printre acestia se afla si prelungiri neuronale (axoni si dendrite). somatice si vegetative. Substanta alba contine majoritar axoni mielinizati. determinand contractia acesteia.

Fiecare nerv spinal are doua radacini. in forma de trunchi de piramida. 55 . Reflexele care au centri nervosi in maduva. zece perechi de nervi cranieni ies din trunchiul cerebral. cele mai simple cuprind in arcul reflex numai doi neuroni: unul senzitiv (din ganglionul spinal) si unul motor (din substanta cenusie a maduvei. cerebel. mictiunea (eliminarea urinei). Se observa la suprafata niste santuri longitudinale care se continua cu cele medulare si doua santuri transversale care marcheaza limitele dintre cele trei etaje: bulbul rahidian. Din totalul de 12 perechi de nervi cranieni. Acesta este mixt. la nivelul orificiului occipital. Ea este in legatura cu diferite organe prin nervi spinali. 2. ele antrenand unul sau mai multi neuroni de asociatie. • • • Maduva spinarii functioneaza prin reflexe medulare somatice si vegetative cu centrii Ea are legatura cu creierul prin fasciculele de axoni din substanta alba. 1. Cele doua radacini se unesc si formeaza trunchiul nervului. trunchiului si membrelor. puntea lui Varolio si mezencefalul.Nervii spinali ies prin gaurile intervertebrale. CREIERUL (ENCEFALUL) Encefalul( fig. XII. Activitatea reflexa a maduvei este subordonata centrilor din creier. Stimulul este dat de alungirea muschilor care mentin pozitia corpului. adica are si fibre senzitive si fibre motoare.2. Raspunsul este contractia muschiului care a fost alungit. in substanta cenusie. diencefal si emisfere cerebrale . Ei sunt supusi permanent unei alungiri pasive din cauza gravitatiei. modificari ale organelor genitale legate de actul sexual. De aceea ele se numesc refiexe monosinaptice. Acestia fac legatura dintre maduva spinarii si organele gatului. Ele constau in retragerea unui segment in cazul in care tegumentul acestuia a fost excitat de un stimul potential nociv.35) este format din: trunchi cerebral. Alte reflexe somatice medulare sunt polisinaptice. Cele mai frecvente sunt reflexele de flexie. Ea contine un ganglion spinal in care se afla neuroni senzitivi. TRUNCHIUL CEREBRAL Trunchiul cerebral . Prin reflexe medulare vegetative sunt realizate activitati ale organelor interne cum sunt : defecatia (eliminarea fecalelor). Sunt reflexe de aparare . se numesc reflexe medulare. Rddacina anterioara (ventrala) este motoare (prin ea pleaca impulsurile eferente). Dintre reflexele somatice. vasoconstrictia etc. Radacina posteriora (dorsala) este senzitiva (prin ea sosesc impulsurile aferente). se continua in jos cu maduva spinarii. XII. El se desparte in ramuri. coarnele ventrale).

XII. primind informatii de la receptorii din muschi si articulatii (proprioreceptori). DIENCEFALUL Diencefalul este partial acoperit de emisferele cerebrale. 3.Substanta cenusie este situata central. Reflexele care au centrii aici sunt innascute. au un arc reflex programat genetic. Nucleii somatomotori comanda miscari ale muschilor din regiunea fetei. 2.. limbii si faringelui. regland ventilatia pulmonara dupa necesitati. dar asigura precizia miscarilor comandate de emisferele cerebrale. 56 . lacrimal etc. urechea interna. In imediata apropiere se afla un centru cardiovasomotor care participa la reglarea circulatiei. stie" raspunsul fara sa-l fi invatat vreodata. nici modificate. Ei se afla sub controlul etajelor superioare ale creierului.. Omul . Ei produc ritmic impulsuri destinate muschilor respiratori. Anumiti neuroni formeaza centrii respiratori. gastrosecretor. 2. trunchiul cerebral asigura comunicarea dintre celelalte componente ale sistemului nervos central. Suprafata lui este brazdata de santuri adanci. Substanta cenusie formeaza la suprafata scoarta cerebeloasa. Un exemplu: Cand este iritata corneea se produce reflexul lacrimal. Nucleii vegetativi sunt centrii unor reflexe vegetative: salivar. XII. numite nuclei. El controleaza pozitia corpului. Nu comanda miscarile. pliata cu ajutorul santurilor. 2. dar nu mai formeaza o masa compacta ci insule cenusii. CEREBELUL Cerebelul este situat dorsal fata de trunchiul cerebral si legat de acesta prin trei perechi de cordoane de substanta alba numite pedunculi cerebelosi. nu pot fi uitate. Fiecare nucleu grupeaza neuroni cu anumite functii. La suprafata se vede doar locul de intrare a nervilor optici (care fac parte dintre nervii cranieni) si o parte din marginea inferioara. Axonii care pornesc de aici poarta mai departe impulsuri spre alte parti ale creierului. Nucleii trunchiului cerebral functioneaza automat ca si substanta cenusie medulara. Prin pozitia sa.ceas biologic" dar isi pot modifica ritmul. pielea si muschii capului. Ele nu depind de experienta de viata si de aceea se numesc reflexe neconditionate. Cerebelul asigura mentinerea echilibrului pe baza informatiilor primite de la urechea interna. ca si la maduva spinarii. Ei functioneaza ca un . Cerebelul are doua emisfere intre care este un corp alungit numit vermis. Mai sunt si cativa nuclei inconjurati de substanta alba care ocupa zona centrala. Nucleii senzitivi primesc impulsuri dinspre organele de simt din limba. inconjurate de substanta alba.

Emisferele sunt voluminoase. Substanta cenusie formeaza la suprafata scoarta cerebrala. Comportamentul dobandit prin invatare se deosebeste de reflexele neconditionate prin faptul ca traseul impulsului nervos are componente noi. XII. auditiva. activitatea organelor sexuale. Scoarta cerebrala contine si centri nervosi somatici si centri nervosi vegetativi. exista arii senzitive: vizuala.Substanta cenusie a diencefalului formeaza nuclei. Neuronii din scoarta cerebrala nu au forma fixa. Astfel. 2. tactila. format in procesul invatarii. Aria motoare comanda miscarile. de structura ei foarte complexa (cu straturi de neuroni intre care se realizeaza un numar imens de sinapse). aflati in stransa legatura unii cu ceilalti. pofta de mancare. Aceasta "formare continua" a scoartei cerebrale se mentine toata viata dar este mai activa la indivizii tineri. numita hipotalamus. 57 . Emisferele cerebrale mai contin si nucleii bazali implicati in reglarea pozitiei si miscarilor. Ele sunt date nu numai de volumul si intinderea scoartei cerebrale ci. Sunt separate printr-un sant interemisferic si unite prin punti de substanta alba. stabilind legaturi sinaptice noi. continutul in apa al organismului. Omul simte (are senzatii) numai cand impulsurile de la receptorii corespunzatori ajung in aceste arii. termica. scoarta cerebrala este pliata prin formarea unor santuri. Performantele ei se exprima prin complexitatea comportamentului. gustativa. care se formeaza in functie de experienta de viata. Astfel se formeaza circuite neuronale noi. Se considera ca fiecare actiune pe care omul o invata corespunde unui circuit nou. dureroasa. mai ales pe cele voluntare. mai ales. EMISFERELE CEREBRALE Emisferele cerebrale sunt cele mai voluminoase organe ale sistemului nervos. Diferitele arii ale acesteia indeplinesc functii diferite. proprioceptiva si vestibulara (nu si pe cea olfactiva care intra direct in emisferele cerebrale). Cei mai voluminosi nuclei diencefalici primesc impulsuri pe cai senzitive: vizuala. In partea inferioara a diencefalului. Ei isi modifica forma prelungirilor. olfactiva. Axonii neuronilor de aici fac sinapsa in scoarta cerebrala. gustativa. somestezica (prin care omul isi simte propriul corp). Performantele ei depind de structura retelei de neuroni. se afla nuclei vegetativi cu diferite functii: regleaza temperatura. Scoarta cerebrala este sediul activitatii nervoase superioare. auditiva. determina manifestarile legate de emotii etc. 4. Deci emisferele cerebrale realizeaza activitatea nervoasa superioara. Ariile de asociatie nu au doar functie de legatura ci realizeaza o prelucrare complexa a informatiei.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful