Cursul nr.

1 INTRODUCERE

I. B. U. este o disciplinã istoricã ºi teologicã. Cei trei termeni care alcãtuiesc nu mele disciplinei noastre au urmãtoarele înþelesuri. Termenul istorie provine de la verbul grecesc istoreo (???????? =a relata ev enimente ce s-au petrecut în trecut. Obiectul ar fi prezentarea evenimentelor ce s e leagã de trecutul Bisericii creºtine. Cuvântul bisericã are douã înþelesuri: 1. locaº de cult, clãdire (arhitecturã); 2. tea oamenillor care mãrturisesc acelaºi adevãr de credinþã ºi sãvârºesc aceleaºi acte de cu i ne intereseazã al doilea înþeles. Obiectul principal este omul ca fiinþã socialã capabilã a fi ºi fiinþã religioasã. Termenul universalã este folosit pentru a arãta cã studiazã felul în care Biserica a ut ºi s-a dezvoltat peste întreg pãmântul. Introducerea în studiul disciplinei noastre este de douã feluri: 1. formalã sau tehnicã se ocupã cu prezentarea obiectivelor, se formuleazã o definiþie, s prezintã metodele de cercetare, se face o periodizare a anilor în care Biserica s-a dezvoltat ºi ni se aratã care sunt disciplinele auxiliare ºi bibliografia generalã. 2. materialã sau de conþinut, prilej cu care se va vorbi despre situaþia lumii greco-r omane, a iudaismului ºi a relaþiei lor cu Mântuitorul. Perioada aceasta ar putea fi nu mitã ºi preistoria creºtinismului, iar prezentarea evenimetelor ne va ajuta la înþelegerea felului în care a apãrut Biserica. În acest context, introducerea materialã a I. B. U. poate fi privitã sub douã aspec te: intern se referã la naºterea, creºterea ºi dezvoltarea Bisericii ºi extern se refer relaþiile Bisericii cu statul, societatea ºi celelalte religii ale lumii antice. 1. Partea introductiv formalã

Definiþia. I. B. U. este disciplina istorico-teologicã care cerceteazã critic ºi ex pune sistematic felul în care Biserica a apãrut ºi s-a dezvoltat de-a lungul timpului. Disciplina noastrã urmeazã sã priveascã viaþa Bisericii în dezvoltarea ei internã ºi exter Denumirea disciplinei nu a fost aceeaºi; la început s-a numit Istorie Bisericea scã, Istoria Bisericii, Istoria creºtinismului, Istoria Generalã a Bisericii ºi s-a ajun s la Istoria Bisericeascã Universalã, deoarece cerceteazã Biserica de pretutindeni, ch iar dacã de la sfârºitul secolului al XIX-lea s-au desprins alte discipline pe naþiuni ºi dominaþiuni creºtine. Acestea din urmã (sectele) nu fac obiectul cercetãrii noastre. Scopul este cunoaºterea ºi înþelegerea dezvoltãrii Bisericii în toate laturile ei, de a început pânã azi, în întreaga lume; studi în d-o putem afla felul în care s-a dezvoltat c nismul de la începutul lui, iar ca scop final avem cunoaºterea ºi înþelegerea creºtinismulu actual, în organizaþiile lui cele mai reprezentative. Din toate acestea rezultã ºi importanþa I. B. U., în sensul ca ea este o disciplinã d e bazã, de largã culturã generalã ºi de nelipsit din rãndul studiilor teologice. Creºtinismul este o religie istoricã ºi este legat de anumite evenimente istorice , iar pentru a corespunde scopului ºi pentru a fi cunoscute faptele aºa cum s-au pet recut, I. B. U. trebuie sã foloseascã metoda de cercetare modernã a istorigrafiei, car e se bazeazã pe cinci principii sau etape istorice: 1. cercetarea izvoarelor; 2. verificarea izvoarelor; 3. analizarea criticã a documentelor; 4. cercetarea evenimentelor istorice din punct de vedere evolutiv; 5. expunerea sistematicã. Acest lucru pretinde o bunã cunoaºtere a izvoarelor, justa lor inþelegere ºi interp retare, ºi expunerea evenimentelor în mod nepãrtinitor; deci I. B. U. trebuie sã fie doc umentatã, criticã, pragmaticã, geneticã ºi obiectivã. I. B. U. este ºi o disciplinã teologicã ºi nu numai umanã, deoarece porneºte de la per oana divino-umanã a lui Iisus Hristos, care a fost om adevãrat ºi Dumnezeu adevãrat, iar evenimentele se raporteazã la persoana Lui. Deaoarece

Biserica este un aºezãmânt divino -uman, prezentarea evenimentelor se va face nu numai þinând cont de factorii umani c i ºi de cei religioºi. Despre Bisericã se poate vorbi doar de aproximativ 2000 de ani. Pentru a pute

a prezenta evenimentele corect, istoricii au fãcut o periodizare a acestora (care ajutã doar la studiu ºi la o mai bunã sistematizare a materialului). Cei douã mii de ani ai creºtinismului pot fi grupaþi în ºase etape: 1. De la naºterea Mântuitorului pânã la începutul veacului IV (dupã unii istorici pânã l 313 -edictul de la Milano, dupã alþii pânã în 325). În aceastã perioadã Biserica ºi-a dob ntitatea în sânul lumii pãgâne ºi evreieºti, dar a avut de suferit persecuþii atât din part lor cât ºi a evreilor; ea ºi-a formulat cultul, (serviciile religioase) iar în urma pers ecuþiilor a renãscut din propria ei cenuºã. Aceasta poate fi numitã ºi perioada începuturil

2. între anii 325 787 (dupã unii pânã în anul 843). Este timpul desfãºurãrii sinaode menice, periaodã în care s-a formulat oficial dogma Bisericii în timpul luptei împotriva ereticilor. În acest rãstimp s-a produs prima rupturã în sânul Bisericii când, dupã sinodu V ecumenic, unii s-au desprins formând Bisericile monofizite ºi nestoriene sau necal cedoniene. 3. Din secolul IX pânã în prima jumãtate a secolului al XIlea sau de la sinoadele ecumenice pânã la marea schismã din 1054. Aceastã perioadã a fost marcatã de spectaculoase reºtinãri realizate atât de clreicii rãsãriteni cât ºi de cei apuseni. În Rãsãrit au fost î urii, ruºii, bulgarii ºi moravii, iar în Apus popoarele scandinave, germanii ºi franci. Biserica Romei trce printr-o perioadã de crizã marcatã de pontificatele unor papi cu m ai puþinã tragere de inimã faþã de cele bisericeºti -perioadã numitã ºi secolul obscur , p ceastã perioadã s-au aflat pe scaunl Romei mai mult de 36 de papi. 4. De la Marea Schismã pânã la începutul secolului al XVI-lea, (1517 când a avut loc revolta lu Martin Luther impotriva Bisericii romano-catolice), perioadã marcatã de n umeroase evenimente: în Apus continuã misiunile de încreºtinare în timp ce pe linie biseri ceascã s-au înregistrat alte perioade de crizã: disputele pentru scaunul papal ºi pentru investiturã, mutarea scaunului papal la Avignon, Schisma papalã ºi disputele concilia riste. Relaþiile dintre Rãsãrit ºi Apus au fost ºi mai tensionate datoritã cruciadelor orga izate de apuseni în Rãsãritul creºtin. S-a încercat refacerea unitãþii Bisericii în cadrul sinoade: Lyon- 1274 ºi Ferara- Florenþa- 1438- 1439; în Rãsãrit, expansiunea turceascã a pr vocat numeroase neajunsuri Bisericii Ortodoxe, ea culminând cu asedierea ºi cucerire a Constantinopolului (1453). 5. a doua jumãtate a secolului al XVI pânã la sfârºitul secolului al XVII Î-lea, (revo uþia francezã 1789, revolta antiotomanã din 1821 sau Revoluþia din 1848). Este perioada de dezvoltere a protestantismului. În acest timp, clerul catolic ºi protestant ºi-au în teþit atacurile reciproce ºi se cunosc câteva uniri ale unor grupuri de ortodocºi cu Bis erica Romei. Protestantismul ºi-a formulat învãþãtura de credinþã dar s-a ºi divizat în fun istemul filosofic acceptat de grupuri de teologii protestanþi. 6. De la sfârºitul secolului XVIII pânã în zilele noastre, numitã ºi epoca mondernã a ii creºtine. Aceastã perioadã este marcatã de apariþia sectelor, iar ca aspect pozitiv sem nalãn dobândirea autonomiei ºi autocefaliei de cãtre toate Bisericile ortodoxe naþionale, formularea precisã a relaþiilor cu statul ºi cu celelalte denominaþiuni creºtine.

Bibliografie: B. Berceanu, I. Panaitesdu-Prezentarea lucrãrilor ºti în þofice metod ologice-Bucureºti, 1968; A. Avramescu ºi V. Cândea Întroducere în documentarea ºtiînþificã, 1960; N. Georgescu-Tistu Scris ºi carte. Istorie-tehnicã-semnificaþie-Bucureºti, 1948; Pr. Prof. M. ªesan Periodizarea în Istoria bisericeascã universalã în Altarul Banatului I II (Caransebeº, 1946) nr. 1-6, p. 391-411; Prof. T. M.

Popescu Îndrumãri metodice de l ucru pentru studenþii în teologie în S. T. VII Î, 1956, nr. 7-8, p. 498-530; Pr. Prof. I oan I. Rãmureanu. Pr. Prof. Milan ªesan, Pr. Prof. Teodor Bodogae Istoria Bisericeascã Universalã-manual pentru Institutele Teologice-vol. I Ediþia a II-a, Ed. I. B. M. O. Bucureºti, 1975, p. 5-9. Cursul nr.2 IZVOARELE I. B. U.

Fiind o discipinã istoricã prin excelenþã, I. B. U. se bazeazã pe o sumã de izvoare istorice. Prin izvoare înþelegem totalitatea documentelor care contribuie cu informaþi i la prezentarea unui eveniment petrecut în trecut pentru cunoaºterea faptelor care au dus la evenimentul respectiv. Dupã forma sau caracterul lor, izvoarele se pot împãrþi in:

-originale- (care pot fi directe sau indirecte) -derivate- (indirecte sau mediate) -oficiale ºi particulare scrise, orale ºi monumentale -rãmãºiþe ºi tradiþii. Întrucât I. B. U. este ºi disciplinã religioasã, poate avea: izvoare divine (Sf. S cripturã) ºi izvoare omeneºti (celelalte tipuri de izvoare). Pentru reala cunoaºtere a evenimentelor ºi pentru prezentarea lor cât mai fide l, este necesarã cunoaºterea ºi folosirea tuturor izvoarelor care prezintã un eveniment anume. Trebuie, totuºi, avut în vedere ca nu toate izvoarele sunt autentice. Folosir ea unor izvoare false duce la prezentarea deformatã a adevãrului istoric. De selecta rea ºi valorificarea izvoarelor se ocupã specialiºtii în domeniu. Adevãrul istoric nu se p oate cunoaºte fãrã studiul izvoarelor autentice. Izvoarele disciplinei noastre sunt adunate azi în mai multe grupe sau cole cþii: 1. COLECÞII PRINCIPALE -J. P. Migne-Patrologiae cursus completus- (împãrþitã în douã: Patrologia Graeca - 161 vol. apãrute la Paris între 1857-1886 ºi Patrologia Latina-221 vol. -Pari s, 1844-1854) -Corpus Scriptorum Ecclesiasticorum Latinorum-sau Corpul Vienez-editat de Academia de ªti în þe din Viena începând cu 1897 (peste 70 de volume). -Corpus Scriptorum Orientalium-editat sub îndrumarea uniu grup de profesori francezi la Paris, începând cu 1903, pânã azi apãrând peste 100 de vol. -Corpus Berolinense-sau Corpul berlinez, editat de Academia de ªtiinþe din Berlin începând cu 1897peste 50 de vol. -Patrologia Orientalis-Paris, începând cu 1908, 28 vol. -Patrologia Syriaca-paris, 18941928, 3 vol. -Florilegium Patristicum-Bonn, începând cu 1904, peste 45 vol. -în revista Sources Chretiennes-din care s-au publicat începând cu 1942 peste 200 de vol. gãsim de asemenea publicate numeroase documente privitoare la I. B. U. 2 ACTE SINODALE Documentele redactate la sinoadele ecumenice ºi particulare, care au avut loc în primul mileniu al erei noastre, s-au publicat de cãtre: -J. D. Mansi-Sacrorum Conciliorum Nova et Amplissima Collectio-FlorenþaVeneþia, 1759-1798; colecþia a fost continuatã sub acelaºi titlu de cãtre L. Petit, J. B. Martin ºi Arnhem, 59 vol. -Ed. Schwartz-Acta Conciliorum Oecumenicorum-Strasburg, Paris, Leipzig-din 1914, 13 vol. -E. J. Jonkers-Acta et Symbola conciliorum-Leiden, 1954 -Ch. J. Heffele-Dom H. Leclercq-Histoire des Conciles-studii ºi texte, 10 vol., Paris, 1907-1908 3 ACTE MARTIRICE. VIEÞI DE SFINÞI -Acta sanctorum-publicatã de Bollandiºti, Anvers, 1643, retipãrite pânã în 1911 în 64 vol. -Martyriologium Romanum-Vatican-1914, Bonn-1922 Synaxarium Ecclesiae Constantinopolitanae-editate de Delehaye, Bruxelles, 1902 -Bibliotheca hagiographica latina-2 vol. Bruxelles, 1949 -Bibliotheca hagiographica graeca-3 vol. Bruxelles, 1957 -Dom H. Leclercq-Les Martyrs-11 vol., Paris, 1902-1911 -Bibliotheca hagiographica orintalis-editatã de Bollandiºti, Bruxelles, 1909 -în limba românã, în colecþia Pãrnþi ºi scriitori bisericeºti-vol. 11 Actele Martirilor Ed. I. B. M. al B. O. R., Bucureºti, 1986 4 ENCHIRIDIOANE (colecþii de canoane) -H. Dezinger ºi C. Bonwart-Enchiridion Symbolorum, definitionum, declarationum de rebus fidei et morum-retipãrite pânã azi în peste 35 de ediþii -C. Kirsch, L. Ueding-Enchiridion fontilum historiae ecclesiasticae antquaeM. J. Rouet de Journel-Enchiridion patristicum-Frieburg, 1947

- -Enchiridion asceticum-Frieburg, 1947 -F. Cavallera-Thesaurus doctrinae catholicae -Paris, 1937 -H. Hurter-Nomenclator literaris Theologiac catholicae -5 vol. În nsbruck, 1907-1926 -în limba românã vezi Arhid. Prof. Dr. Ioan Floca- Canoanele Bisericii Ortodoxe - note ºi comentarii, Sibiu, 1991. 5 IZVOARE PENTRU PATRIARHIA DE Constantinopol -Actes officiels et particuliers et autres documentesrelatifs a l histoire du Patriarchat Oecumenique-editate de Mitropolitul Ghenadie Arabagioglu, C-pol, 193 5 Patriarchatus Constantinopolitani acta selecta- editate de J. Oudot, Vatican, 1 941 -Les Regestes des actes de Patriarcat de Constantinopole-ed. De V. Grumel ºi V. Larent, Istambul, 1932-1971 -Corpus Notitiarum episcopatuum Ecclesiae Orientalis Graecae- ed. De E. Gerland ºi V. Laurent, 1931-1947 Corpus Scriptorum historiae byzantine-ed. De Imm. Bekker, Bonn, 1829-1897, 49 vol. 6 ACTE PAPALE. VIEÞI DE PAPI. A. Acte papale -Acta Apostolicae sedis Commentarium officiale-Roma, începând cu 1909 Acta Romanorum Pontificum. Fontes-13 vol. (vol 13 în 2 pãrþi), Roma 19431971 -Bullarium Romanumdin 1857 -Regestes pontificatum Romanum -4 vol. -Collectio Avellana-Praga, Leipzig, 1895-1898 B. Vieþi de papi -Liber Pontificalis-ed. De L. Duchesnes, Paris 1886-1892, Sienna 1935 -P. Gams-Series Episcoporum Ecclesiae Catholicae-Regensburg, din 1873 C Concordate -A. Theiner-Codex Diplomaticus Domini Temporalis S. Sedis- 3 vol., Roma 1861 -A. Mercatti-Recolta di Concordati- (1080-1914) -Roma, 1914 -în limba românã-R. Cândea-Concordate. Un capitol de istorie politicã- Bucureºti, 1921; Vintilã Horea Dicþionarul papilor Ed. Saeculum Lo., Bucureºti, 1999 7. LEGI ªI CANOANE A. Legi -Codex Theodosianus-ed. De T. Mommsen ºi P. Meier, Berlin, 1905 -Corpus juris civilis-ed. a 16-a, vol. IInstitutiones et Digestes-Berlin, 1954, vol. II-Codex Justinianus-Berlin, 1954 B. Canoane -Arhid. Prof. Dr. Ioan N. Floca-Canoanele Bisericii Ortodoxe-Sibiu, 1991 8. LITURGHII -J. A. Assemani-Codex Liturgicus Ecclesiae Universalis-13 vol. Roma 1749-1766 -F. E. Brightman-Eastern Liturgies-Oxford, 1896 -L. M. Hanssens-Institutiones Liturgicae de ritibus Orientalibus- vol. 2 ºi 3, Roma, 1930 -în limba românã:-P. Vintilescu-Liturghiile bizantine privite istoric în structura ºi rînduiala lor-Bucureºti, 1943 -V. Mitrofanovici-Liturgica Bisericii Ortodoxe-1929 -Ene Braniºte-Liturgica Generalã-Bucureºti, 1980 9. INSCRIPÞII -Corpus inscriptionum Graecorum-ed. De A. Bröckh, Berlin1828-1877 -Corpus inscriptionum Latinorum-24 vol., ed. De Th. Mommsen, Berlin18631930 -Inscriptiones Latinae Christianae veteres-3 vol., ed. De E. Diehl, Berlin1925-1 931 -Inscriptiones christianae Urbis Romanae-ed. De J. B. De Rossi, 5 vol. apãrute pânã în 1971

Cursul nr. 3 BIBLIOGRAFIA GENERALÃ

Bibliografia sau literatura de specialitate însumeazã toate scrierile (cãrþi, st udii ºi articole) care au fost publicate în decursul vremii, ºi care trateazã subiecte l egate de I. B. U. Primele scrieri referitoare la Biserica creºtinã sunt cele ale Nou lui Testament apoi, scrierile Pãrinþilor Apostolici, ale apologeþilor creºtini ºi se conti nuã pânã astãzi sub diferite forme. Toate aceste scrieri pot fi grupate pe diferite criterii. ISTORICI BISERICEªTI A. Greci -HEGESIP ( 180) - Memorii -IULIU AFRICANUL ( 240-250) Cronografii -5 cãrþi-prezntã evenimente de la Facerea lumii anul 217 (221) -EPIFANIE de Salamina (Cipru) ( 403) - Panarion (Cutiuþa cu medicamente) sau Contra tut uror ereziilor lucrare îndreptatã împotriva a 80 de erezii -EUSEBIU de Cezareea Palestinei ( 340) -cel mai mare istoric bisericesc al Biseri cii primare de la care ne-au rãmas mai multe lucrãri: Istoria bisericeascã -10 cãrþi-în ca ezintã evenimentele de la Iisus Hristos pânã la anul 324; O cronicã a lumii -prezintã even ntele petrecute de la Avraam (2016 î. Hr. ) pânã în anul 302 d. Hr.; Viaþa Fericitului Cons antin -5 cãrþi-scisã în anul 337; Despre martirii din Peloponez -prezintã persecuþiile de emea lui Diocleþian petrecute între anii 303-311. -Istoricii greci: SOCRATE, SOZOMEN ºi TEODORET (avocaþi din Constantinopol) continuã I storia bisericeascã a lui Eusebiu de Cezareea, prezentând evenimente petrecute între 3 05-439 -Pe istoricii amintiþi mai sus i-a rezumat ,in530, TEODOR LECTORUL,in lucrarea Isto ria tripartitã . Tot el a alcãtuit o Istorie originalã -prezentând evenimente petrecute în nii 439-527. -EVAGRIE SCOLASTICUL ( 800), i-a continuat ºi el pe cei trei, cu o Istorie bisericea scã -evenimente între 431-594. -FILIP de Side (sec. V) Istorie creºtinã in 36 de cãrþi. -FILOSTORGIN (sec. V) - Istorie bisericeascã -6 cãrþi-evenimente între 318425. -GELASIE de Cizic (sec. V) - Istoria bisericii -3 cãrþi; -ZAHARIA RETORUL sau de Gaza ( 553) - Istoria bisericeascã -12 cãrþi, pentru anii 450-491 -IOAN MALALAS ( 577) - Istorie universalã -17 cãrþi, perioada, Facerea lumii-574 d. Hr. -PALADIU SCOLASTICUL- Istoria lausiacã -prezintã o istorie a monahismului creºtin. -GHEORGHE MONOMAHUL (sec. lX) -Cronograf-de la Facerea lumii-843 d.Hr. -TEOFAN MÃRTURISITORUL ( 818) -Cronograf- între 284-818 d.Hr. Dintre istoricii bizantinIII amintim pe: NICHIFOR CALIST XANTOPULOS ( 1341) -Istorie bisericeascã-în 18 cãrþi-prezintã evenimentel de la naºterea Mântuitorului-610 -NICHIFOR GREGORAS ( 1360) -Istorie bizantinã- evenimente dintre anii 1204-1359 B. Latini Între scriitorii latini care au atins subiecte legate de disciplina noastrã îi amintim pe: LACTANÞIU (sec. IV) Despre moartea persecutorilor -GRIGORIE DE TOURS (sec. VI) -Istoria francilor-10 cãrþi -ISIDOR DE SEVILLA (sec. VII) -Cronica universalã-de la facerea lumii pânã în anul 615 d . Hr. _ _ Istoria vizigoþilor, vandalilor ºi suevilor Numeroase lucrãri ale istoricior greci au fost traduse ºi continuate de dife riþi autori latini. Între eIII amintim pe Fericitul Ieronim ( 420), Rufin( 410) etc. Cronicarii Evului mediu au scris mai mult despre evenimentele petrecute în timpul lor. fiind aserviþi demnitarilor vremii, de multe ori ei sunt subiectivi în prezentarea evenimentelor istorice. Dintre ei, cei mai cunoscuþi sunt: BEDA VENERA BILUL-care a scris o istorie bisericeascã a angliilor; episcopul german HAYMO (sec . IX), ANASTASIE BIBLIOTECARUL (sec. IX) etc. În perioada imediat urmãtoare Reformei protestante (sec. XVI), polemicile di ntre catolici ºi protestanþi au fãcut ca interesul pentru istoria Bisericii sã fie crescãn

d.

Protestanþii Laurenþiu VAILA ºi Nicolae de CUSA au adus serioase acuze primatului papal, demonstrând ca cele douã lucrãri, pe care aceastã dogmã catolicã se bazeazã (Donati onstantini ºi Decretele pseudoisidoriene), sunt niºte falsuri. Tot între protestanþiil a mintim pe Mathias FLACIUS-ILIRICUS a alcãtuit o lucrare -tipãritã între 1559-1574-intitu latã Centurile de la Magdeburg în care prezintã istoria promelor 13 secole creºtine. Lui I-a rãspuns catolicul Caesar BARONIUS prin lucrarea Anales Ecclesiastici 12 vol. Roma, 1588-1607. Din 1776 Istoria Bisericeascã a devenit disciplinã de studiu la Univesitatea di n Halle. De atunciincoace au apãrut numeroase lucrãri scrise de profesori erudiþi sau de istorici consacraþi în întreaga lume creºtinã. Cei mai riguroºi au fost istoricii german . Dintre ei amintim: 1. Protestananþi în secolele XVII Î-XIX-G. Arnold, J. I. Mosheim, Christian Baur, Karl Hase, W. Möller etc. -în secolul XXAdolf von Harnack, Gustav Krüger, Heidrich Böhmer, Karl Müller, Hans Liet smann, Johanes Walter etc. 2. Romano catolici: -în secolul al XIX-lea-J. Altzog, Adam Möhler, C. J. Hefele, J. Hergentroether, J. Döl linger etc. -în secolul XX-Albert Ehrardht, Karl Bihlmayer, Andreas Veit etc. Dintre istoricii francezi amintim: 1 Romano-catolici: -Noël (Natalis) Alexandre, Sebastian Lenainde Tillemont, Fleury etc. Sub îndrumarea unui grup de teologi dintre care îi amintim pe L. Duchesne, H. Lecler cq, Emille Aman, P. Batifol, J. Lebreton, G. Bardy, etc. s-a publicat o lucrare (care încã mai apare sub îndrumarea altor teologi) intitulatã Histoire de l Eglise depuis es origines jusqu a nos jours 2. Protestanþi: -Ethienne Chastel, Eug?ne de Faye, J. Viénot, Paul Fargues etc. Dintre istoricii Bisericii Ortodoxe amintim urmãtorii autori: A. La greci: -Dositei al Ierusalimului (+1707) cu lucrarea Despre patriarhii Ierusalimului tipãri tã de Mitr. Antim Ivireanul la Bucureºti, 1715. -Meletie al Atenei (+1718) - Istoria Bisericeascã-3 volume, tradusã ºi tipãritã la Iaºi înt anii 1841-1843 de cãtre mitr. Veniamin Costachi. În secolul XX: -Ghenadie (Arabagioglu ) - Mitr. De Heliopolis- Istoria Patriarhiei EcumeniceAtena, 1953 -N. Moschopoulos La Terre Sainte. Essai sur l histoire politique et diplomatique d es Lieux Saints de la chretientés (Þara Sfântã. Eseu despre istoria politicã ºi diplomaticã locurilor Sfinte ale creºtinilor) Atena, 1957 -Hr. Papadopoulos (Arhiep. Atenei) Istoria Bisericii Alexandriei- Alexandria, 19 35 - - - - Istoria Bisericii IerusalimuluiIerusalim ºi Alexandria, 1910 -Gr. Papamihail ºi G. Triandafilakis Istoria Bisericii Antiohiei- Alexandria, 1951 -B. Th. Stavridis Histoire du Ppatriachat Oecuménique de Constantinopole in revista Istina , Paris, 1970, pag. 171-273 B. La ruºi: -Mitr. Filaret al Gernigovului Istoria Bisericii ruse 5 vol., Gernigov, 1852; Nicolai Glubokovski Istoria Bbisricii ortodoxe ruse Varºovia, 1928; - - - - Ortodoxia în fi în þa ei St. Petersburg, 1914; -E. E. Golubinski Istoria Bisericii Ruse 2 vol. Moscova, 1914 ºi 1917 -M. Zernov Eastern Christendom (Creºtinismul rãrsãritean) Londra, 1961; - - - - The Church of the Eastern Christians (Biserica creºtinilor rãsãriteni), Londra, 946; - - - - The Russians and their Church- (Ruºii ºi Biserica lor), Londra, 1945. C. La români: -Eusebiu Popovici Manual de istorie bisericeascã generalã, 1882, 2 vol, în limba germa nã, lucrare tradusã ºi tipãritã în 1925- 1926, cu titlul Istoria bisericeascã universalã º

ica bisericeascã ; -Ioan Mihãlcescu I. B. U. manual pentru Seminariile teologice, tipãrit în 1932; -Teodor M. Popescu, Teodor Bodogae, George Stãnescu - I. B. U., 2 volume, tip. la Bucureºti 1956-1957; -Teodor Popescu numeroase studii cu subiecte de I. B. U. în revistele centrale bis ericeºti; -Gheorghe Moisescu, ªtefan Lupºa, Al. Filipaºcu Istoria Bisericii Române manual pentru I stitutele Teologice, Bucureºti, 1957. I. G. Coman Manual de Patrologie, Buc. 1956, retipãrit 1980-82; -Mircea Pãcurariu Istoria Bisericii Ortodoxe Române 3 volume, vol. 1, la Bucureºti 198 0, vol. 2, 3, 1983; + un manual ptentru Seminariile. Teologice.

AUTORI ROMÂNI DE STUDII ªI ARTICOLE Profesorii de la Facultãþile de Teologie din Bucureºti ºi Sibiu, care au tipãrit nmero ase articole în reviste: pr. prof. Milan ªesan, ªtefan Alexe, Aurel Jini, Mircea Pãcurar iu, a se vedea o lucrare din 1992, Bucureºti Preocupãri de studii de teologie istoricã º patristicã ; Ioan Rãmureanu Preocupãri de studii de teologie istoricã ºi patristicã în R X: 1996 pag. 364; Contribuþia istoricilor la cunoaºterea dezvoltãrii istorice în Ox, XXII 1971, nr. 1, p. 11-26. Milan Sesan Probleme de Istorie Bisericeascã în BOR, 1971 nr. 3-4, p. 382-394.

Cursul nr. 4 ªTIINÞELE AUXILIARE

Ca disciplinã religioasã (ºi istoricã în acelaºi timp), I. B. U. are suport în toat isciplinele teologice dintre care cele mai apropiate sunt: Studiul Noului Testam ent, Patrologia, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Dogmatica ºi Simbolica etc. Spri jinul între aceste discipline ºi I. B. U. este reciproc. În afarã de disciplinele teologice, I. B. U. este în strânsã legãturã ºi cu discipl e-teologice care pot fi socotite ca discipline auxiliare. Între acestea amintim: -Filologia - se ocupã cu studiul limbii documentelor Paleografia-citirea scrierilor vechi, -Epigrafia-citirea inscripþiilor, -Numismatica-cunoaºterea monedelor ºi a medaliilor vechi, -Heraldica-cunoaºterea stemelor -Diplomatica-tehnica ºi citirea documentelor Sfragistica-cunoaºterea sigiliilor, -Arheologia,-descoperirea ºi analizarea relicvelor istorice, -Istoria arteievoluþia artei în general ºi acelei creºtine în special, -Geografia istoricã-identificarea vechilor aºezãri ºi evoluþia denumirilor lor în timp. Cea mai întrebuiþatã disciplinã auxiliarã este Cronologia. Aceasta se ocupã cu stud ul ºi împãrþirea timpului la diferite popoare. Evenimentele studiate în cadrul disciplinei noastre s-au petrecut în timp. Corecta lor datare duce la corecta înþelegere a situaþie i în care Biserica se aflã azi, întrucãt alãturi de datarea evenimentelor se va prezenta ºi mediul, atmosfera, viaþa ºi ideile epocii respective. Pentru o mai bunã înþelegere ºi datare a evenimentelor istorice, timpul a fost împã t în ere. Cele mai cunoscute dintre ele sunt: era romanã sau de la zidirea Romei (Ab U rbe Conditaprescurtat a. U. c. ) -numãrã anii incepând cu 753 î. Hr. (aºezând greºit datã i lui Hristos în acest an); era greacã sau a olimpiadelor -începe la 778 î. Hr. (olimpiade e se defãºoarã o datã la 4 ani deci; anul I al celei de-a 196-a olimpiadã este anul 1 d. H r. ); era consularã (socotea anii dupã consulii mai importanþi sau dupã conducãtorii lumeºt ); era martirilor (începe la 29 august 284); era spaniolã (începe cu anul 38 î. Hr. ); e ra selgiucizilor (începe din 311/312 î. Hr. ); era lui Avraam (din 2017 î. Hr. ); era mahomedanã

(din 16 iulie 622 d. Hr. În uz la turci pânã în 1927 care împãrþeau anul de 354 12 luni egale astfel anul 1927 era la ei anul 1346).

Cea mai importantã era, în uz pânã la începutul secolului XX, a fost era de la fac erea lumii. Aceastã erã a fost calculatã (dupã datele oferite de Sf. Scripturã) diferit de popoarele ce o întrebuinþau. Astfel la evreiincepea în 3761 î. Hr.; inApus din 3943 î. Hr .; în Orient din 5492 î. Hr.; la Alexandria din 5508 î. Hr.; la Constantinopol din 550 9 î. Hr. (unde începutul anului era aºezat la 1 septembrie). Azi este în uz numãrarea anilor de la naºterea lui Hristos. Aceastã erã se numeºte ra de la Hristos sau era noastrã. Începutul erei noastre a fost calculat de cãtre cãlugãru l Dionisie Exuguus ( 540), prin 525-526, de aceea se mai numeºte ºi era dionisiacã. El socotea ca Mântuotorul Iisus Hristos s-a nãscut la 25 decembrie 753 de la zidirea Ro mei (a.U.c.). Acest calcul este greºit cu 4 sau 5 ani pentru cã, din cele istorisite în Sf. Scripturã, Iisus s-a nãscut pe vremea regelui Irod cel Mare, în timp ce proconsu l al Siriei era Quirinius, iar la Roma domnea cezarul August. Se ºtie cã, Irod a mur it în anul 750 a. U. c., deci, Iisus s-a nãscut cu un an sau doi inainte de acest an . Cu toate acestea anul 753 a. u. c. a rãmas pe mai departe an de referinþã în stabilire a evenimentelor istorice. O erã se desfãºoarã pe parcursul a mai multor sute de ani calendaristici. Calcul ul anilori nera creºtinã se face dupã calendarul iulian (numit aºa întrucât a fost întocm re matematicianul Sosigene pe vremea împãratului Iulius Caesar). Începutul anului cale ndaristic a variat în era creºtinã: 1 ianuarie, 1 martie, 25 martie sau 1 septembrie ( datã la care, în Rãsãrit incepea anul bisericesc). Data de 1 ianuarie s-a generalizat ap roape în întreaga lume în secolul al XVI-lea. Întrucât anul civil (real) a fost mai mare d ecât anul solar (iulian) cu 11 minute ºi 45 de secunde, în anul 1582, papa Grigorie al XII Î-lea a fãcut o îndreptare a calendarului în Apus. De atunci calendarul îndreptat se numeºte gregorian sau stil nou ºi a fost adoptat în Apus în secolul al XVII Î-lea. În 192 dovedit ca diferenþa între anul calendaristic ºi anul astronomic este de 13 zile, s-a u adãugat ºi acestea ºi a rezultat calendarul în forma lui actualã. S-a stabilit ca tot la 4 ani sã se mai adauge o zi la luna februarie. Aproape toate Bisericile Ortodoxe au adoptat calendarul îndreptat în urma sinod ului de la Constantinopol din 1923, aºezându-ºi sãrbãtorile cu datã fixã în consecinþã. Une i ortodoxe refuzã sã accepte îndreptarea calendarului ºi (cu excepþia Învierii Domnului) to te sãrbãtorile le þin cu 13 zile calendaristice mai târziu decât cei care au îndreptat cale darul (aceºtia se numesc stiliºti). Un aport deosebit la înþelegerea adevãrului istoric bisericesc îl mai aduc ºi alte discipline istorice cum ar fi: Bizantinologia (se ocupã cu istoria imperiului biz antinîn perioada 330-1453. În interiorul graniþelor acestui imperiu s-a aflat o mare p arte a Bisericii Ortodoxe), Slavistica (studiazã evoluþia popoarelor slave care s-au aºezat în Peninsula Balcanicã, popoare care, cu excepþia croaþilor, cehilor, slovacilor ºi polonezilor, sunt ºi astãzi ortodoxe) ºi Orientalistica (disciplinã care studiazã evoluþia opoarelor din Orientul apropiat ºi mijlociu, cum ar fi: sirienii, arabii, turcii, armenii, mesopotamienii, perºii, etiopienii, indienii etc., cu care creºtinii au lua t contact în decursul vremii). Cursul nr. 5 STAREA LUMII GRECO-ROMANE LA VENIREA MÂNTUITORULUI

Lumea greco-romanã la vremea întrupãrii Mântuitorului era reprezentatã de Imperiul Ro man ce îngloba toate regiunile care se mãrgineau cu Marea Mediteranã. În Europa se întinde a peste Spania, Galia, Italia, Panonia, Iliricum, Macedonia ºi Tracia, pânã la Dunãre. În Asia Micã peste Bitinia, Capadochia, Siria, Palestina, pânã la Eufrat învecinându-se cu Im periul Persan. În Nordul Africii se întindea peste Egipt ºi Lidia, pânã la deºertul Sahara. Oraºe mai importante în: Italia Roma, Africa Alexandria, Asia Efesul, Europa A ena. La vremea respectivã Imperiul era condus de un împãrat ajutat de Senat ºi era împãrþit rei tipuri de provincii; imperiale, conduse de un delegat de-al împãratului, senator iale, conduse

de un proconsul numit de Senat ºi provinciile cu caracter naþional car e erau conduse de un procurator ce era supus proconsulului. Fiecare þarã era o provi ncie cu caracter naþional ºi era condusã de un procurator. Palestina avea un statut ap arte: Cesarul Augustus (31 î. Hr. -14 d. Hr. ) a permis evreilor sã-ºi aleagã regele lor ; cu sprijinroman a fost ales Irod cel Mare sau Idumeul ( 750 a.U.c.) dar þara fãcea p

arte din proconsulatul Siriei condus atunci de Quirinius. În Imperiul roman oraºele erau legate între ele prin cãi de comunicaþie atât pe uscat ºi pe apã: -pe uscat: Via Apia-în Italia, Via Ignatia Europa, Calea regalã- Asia Micã; -pe mare: se pãstra legãtura prin corãbiile care traversau Marea Mediteranã. Imperiul era alcãtuit din mai multe popoare, dar toþi erau romani, chiar dacã naþio nalitatea lor era diferitã. Limba oficialã vorbitã era limba greacã elenisticã, cea identicã cu a cãrþilor Noului tament. Acesta a fost factorul principal care a aigurat unitatea Imperiului roma n. Unitatea limbii a ajutat propovãduirea Evangheliei. STAREA RELIGIOASÃ ÎN IMPERIUL ROMAN

Cu excepþia iudeilor, care erau monoteiºti, celelalte popoare care alcãtuiau impe riul roman erau idolatre ºi fiecare popor avea religia lui. Statul roman, care se în tindea peste multe popoare, tolera toate religiile popoarelor subjugate. Amestec ul de culte ºi de popoare a fãcut ca în Imperiu sã aparã un sincretism religios (amestec religii) sau teocrasie. S-a crezut chiar ca se va putea realiza o religie univer salã dar acest lucru nu s-a putut cu toate ca toate cultele politeiste au fost pus e în situaþia de a accepta idei monoteiste. În acest context a apãrut o formã nouã de cult rin care s-a încercat consolidarea unitãþii religioase numitã cultul împãratului . Împãraþ cepând cu Caligula (37-41), s-au autoproclamat zei incinstea lor ridicându-se chiar temple. Acest cult era de originine orientalã. STAREA MORALÃ

Aceasta era în strânsã legãturã cu cea religioasã, religia pâgânã nu învãþa ºi nu prom de multe ori zeitãþile erau modele de imoralitate. Desfrâul ajunsese act de cult, munc a era dispreþuitã iar divorþurile erau în continuã creºtere. Familia era slab întemeiatã, f e, copIII ºi bãtrânii erau aproape lipsiþi de drepturi. STAREA SOCIALÃ

-Bogaþii- constituiau clasa privilegiatã, duceau un trai luxos, aveau domenii întinse ºi numeroºi sclavi. Ostaºii- aveau numeroase privilegii. -Meºteºugarii, negustorii ºi þãranii liberi- o duceau greu. -Marea masã (alcãtuitã din sclavi ºi þãrani) trãia în lipsuri. -Filosofia vremii încuraja tot felul de pãcate: epicureismul avea ca principiu moral promovarea plãcerii ºi indeferntismul religios; scepticismul promova alte idei tot atât de imorale; stoicismul admitea ca rãul este un bun necesar, încercând astfel sã justi fice viciile ºi sinuciderile. Începând cu veacul al III-lea, neoplatonismul, a încercat sã promoveze ºi câteva idei morale interpretând miturile pãgâne în mod alegoric. Dacã relig a sincretistã, filosofia ajunsese sã fie eclecticã în sensul ca încerca sã culeagã idei din i multe sisteme. Toate ceste neajunsuri precum ºi insuficienþa religios-moralã au contribuit la rãspândirea rapidã a creºtinismului în întreg imperiul roman. SITUAÞIA EVREILOR

Evreii s-au aºezat pe teritoriul din preajma Iordanului, dupã ieºirea din Egipt, pe vremea lui Josua Navi, prin anul 1400 î. Hr. ºi au împãrþit teritoriul cucerit dupã crit riul seminþiilor. Vreme de mai bine de trei secole cele 12 seminþii au fost conduse de Judecãtori ; prin 1050 î. Hr. s-a instituit monarhia primul rege

ales fiind Saul, ur mat de David ºi Solomon. Dupã moartea lui Solomon (933 î. Hr. ), tronul l-a moºtenit fiu l sãu Roboam care s-a purtat rãu cu poporul ºi a fost renegat de 9 seminþii ºi jumãtate car l-au ales ca rege pe un general al lui Solomon cu numele de Ieroboam, astfel re gatul se divide în: regatul de Sud sau Iudeea cu capitala la Ierusalim condus de R oboam- 2 seminþii ºi jumãtate ºi regatul de Nord sau Israel având capitala în Samaria- 9 se inþii ºi jumãtate.

În 722 î. Hr., regatul de Nord a fost cucerit de asirieni, soartã pe care a împãrtãºit regatul de Sud prin 586 când au cãzut sub babilonieni. Toþi evreii au fost eliberaþi pr in edictul regelui persan Cyrus în 536 î. Hr. Din punct de vedere religios, evreii erau monoteiºti. De la aºezarea lor în Canaa n ºi pânã pe vremea lui Solomon ºi-au satisfãcut nevoile religioase la Cortul Sfânt. Planul regelui David de a zidi un templu a fost pus în aplicare de cãtre fiul sãu Solomon car e a zidit un locaº de cult stabil pe muntele Sion de lângã Ierusalim. În localitãþile mai m ri existau sinagogi, templul din Ierusalim fiind centrul spiritual al iudaismulu i. În anul 586 î. Hr. templul a fost dãrâmat, iar dupã întoarcerea din robie a fost rezid t mai mare, dar mai sãrãcãcios, de prinþul Zorobabel ºi de preoþii Ezdra ºi Neemia. Unitatea politicã-statalã nu s-a putut realiza, dupã întoarcerea din robie, deoarec e au existat lupte religioase între Nord ºi Sud. În secolul al IV-lea î. Hr., Palestina a intrat în coponenþa imperiului lui Alexand ru Macedon. Dupã moartea lui þara a devenit scena de luptã între ptolomei ºi selgiucizi pân d þara a fost cuceritã de sirieni. Sirienii (selgiucizi) s-au purtat urât cu evreii, m ai ales pe vremea lui Antioh IV Epifanes. În secolul al II-lea î. Hr.,in urma revolt ei fraþilor Macabei, se reinstaureazã regalitatea sub Ioan Hircan pe vremea cãruia s-a pus bazele forului de judecatã religios numit Sinedriu - (70-72 membrii sub conducer ea arhiereului în funcþie). Urmaºii lui au început sã se certe pentru ocuparea tronului ºi u cerut ajutorul vecinilor; astfel, în anul 66 î. Hr., romanii vin în Palestina ºi o ocu pã. Evreii turbulenþi organizeazã o revolta împotriva lor, dar în anul 63 î. Hr. evreii sun nevoiþi sã accepte stãpânirea romanã. În anul 27 î. Hr. Cezarul Augustus (31 î-Hr-14d. Hr. permite alegerea unui rege, a lui Irod cel Mare ( 4 d. Hr. ) numit ºi regele constr uctor . Pe vremea lui cetatea Ierusalimului a fost întãritã cu zid ºi a cãutat sã-i îmbunez evrei, înfrumuseþândule templul, pereþii fiind placaþi cu mrmurã, iar în acoperiº au fost cuie de aur. A construit poduri, cetãþi, forturiintre care cele mai însemnate ar fi orºu l Cesareea Palestinei (care a devenit capitala politicã a Palestinei) ºi cetatea Mas ada. Pe vremea acestui rege s-a nãscut Mântuitorul Iisus Hristos, în Betleemul Iudeii (la 4 km distanþã de Ierusalim). Pentru o mai bunã guvernare Palestina era împãrþitã în mai multe provincii: Iudeea, Sa aria, Galileea, Decapolis, Trahonitida etc. Între localitãþile mai importante amintim: În Iudeea- Ierusalim, Betleem, Ierihon. În Samaria- Samaria. În Galileea- Nazaret. Dupã moartea lui Irod regatul a fost împãrþit între fIII lui: Arhelan, Irod-Antipa ºi ilip. Arhelau dobândeºte titlul de etnarh (stãpân peste jumãtate din regat iar fraþii lui p imesc doar câte un sfert din regat fiecare dobândind titlul de tetrarh), domneºte 4 an i dar este înlãturat ºi ucis de romani. Unitatea regatului evreu a mai fost realizatã do ar o singurã datã, pe vremea lui Irod-Agripa II (41-44). Dupã moartea lui romanii nu a u mai permis alegerea altui rege. Evreii încep rãscoala împotriva romanilor în anul 66 d . Hr. pe vremea împãratului Nero (54-68). Noul împãrat, Vaspasian (69-79), îl trimite pe g eneralul Tit (fiul sãu) cu trupe care cotropesc ºi distrug Ierusalimul în anul 70. Locaºurile de cult, tagmele religioase ºi partidele politice.

Locaºurile de cult Centrul vietii religioase evreieºti era templul din Ierusalim, rezidit de Zor obabel ºi renovat de regele Irod cel Mare. Templul a fost dãrâmat în anul 70 de cãtre Tit. Dupã dãrâmarea templului, sinagogile au rãmas cele mai însemnate locaºuri de cult pentru e rei. Prin cuvântul sinagogã se înþelege locaºul dintr-o localitate, unde evreii se adunau sã studieze Legea lui Moise, sã se roage ºi sã cânte. Aici nu se aduceau jertfe; era o salã mai mare cu o catedrã în mijloc, de unde rabinii explicau Legea. Pentru pãstrarea Legi i exista acel for de judecatã alcãtuit din 70 de bãtrâni, sub conducerea

arhiereului; ac est sinedriu avea poliþia sã ºi puterea de a închide, de a judeca ºi chiar de a condamna l a moarte. Rabinii, alãturi de preoþi, interpretau Legea lui Moise ca juriºti, teologi ºi oraliºti. Evreii din diaspora erau de asemnea grupaþi în jurul sinagogii ºi þineau legãtura cu evreii din Palestina (o datã pe an trebuiau sã facã pelerinaj la templu pentru a-ºi plãti

dãrile). Deºi departe de Ierusalim, ei trãiau uniþi în adunãri de cult ºi erau strâns legaþ adiþie; cu timpul ei au suferit influenþe ale mediului în care trãiau. Evreii din Egipt ºi -au construit ºi ei un templu pe insula Elefentinã. Prozeliþii constituiau o categorie aparte cei care fie ca simpatizau, fie ca treceau la mozaism dintre pãgâni. Aceºtia se împart în douã grupe: prozeliþii dreptãþii- ca au împrejur ºi respectau toate prescripþiile legii iudaice ºi prozeliþii porþii- sau temãt de Dumnezeu , care nu erau obligaþi sã se taie împrejur ci erau doar ascultãtori ai Legii. Mulþi dintre aceºtia au îmbrãþiºat învãþãtura Mântuitorului, dupã ce Apostolii au ieºti la

Tagmele religioase Pe vremea Mântuitorului, tagmele reigioase ºi partidele politice din Palestina au jucat un rol aparte în istoria poporului evreu. 1. Fariseii se distingeau ca pãzitori riguroºi ai purificãrilor rituale, dar ºi a plãþii ciuialã a datoriilor cãtre preoþi ºi templu. Respectau cu sfinþenie prescripþiile legate de Sabat. Ei au apãrut pe vremea regelui Ioan Hircan. Pe vremea Mântuitorului nu prea e rau respectaþi de popor datoritã formalismului religios în care au cãzut fapt ce L-a det erminat pe Iisus Hristos sã-i numeascã: pui de vipere , pui de nãpârci , morminte vãruit cuns luptau pentru eliberarea evreilor. 2. Saducheii preoþii bogaþi de la templu, care explicau legea; dintre aceºtia se alege a sinedriul. Datoritã averilor fabuloase pe care nu voiau sã le piardã, au devenit ser vili administraþiei romane. ªi aceºtia erau urâþi de popor. 3. Esenienii tagmã monasticã; asociaþie religioasã ai cãrei membri trãiau în comun, pract curãþirile rituale, nu acceptau sacrificiile de animale, evitau minciuna ºi furtul, ce reau o abstinenþã totalã, respectau sabatul, se îndeletniceau cu transcrierea Legii ºi a c omentariilor ei. Fiecare avea o sarcinã precisã.

Tagmele politice 1. Zeloþi sau sicari au apãrut ca partid politic în urma unei revolte împotriva recensãm ului realizat de Quirinius. Gruparea lor secretã a continut sã activeze, îl admiteau p e Dumnezeu ca singurul Stãpân ºi foloseau toate mijloacele pentru a scãpa þara de asuprito ri. Numele de sicari derivã fie de la cuþitul mic, încovoiat, cu care fãceau multe victi me printre romani fie de la frunza de palmier pe care o aveau ca emblemã. Revolta din anul 66 a fost iniþiatã de ei. 2. Irodianii erau partizanii lui Irod cel Mare. Prin intermediul lor, regele ºi-a strâns impozitele pentru Imperiul Roman. Cu timpul, irodianii s-au asociat cu fari seii, iar în preajma patimilor Mântuitorului, împreunã cu fariseii ºi saducheii, I-au adus acuze mincinoase. 3. Samarinenii nume dat de provincia în care locuiau, provincie care a fãcut parte d in regatul de Nord. fiind o zonã muntoasã, atunci când asirienii au cucerit regatul de Nord ºi când populaþia a fost dizlocatã, o parte a locuitorilor a reuºit sã scape de depor are, ascunzându-se în munþi; din lipsã de hranã au coborât ºi s-au amestecat cu populaþia p e asirieni, dar din aceastã cauzã au fost socotiþi de evreii din regatul de Sud spurcaþi n-au fost lãsaþi sã participe la reconstruirea templului din Ierusalim pe vremea prinþul ui Zorobabel. De aceea ºi-au fãcut un templu pe muntele Garizim din provincia Samari a. Datoritã acestor aspecte, între ei au avut loc altercaþii, iar pe vremea lui Iisus se ocoleau reciproc. Mai târziu, uni dintre s-au apropiat de creºtinism pe care l-au deformat. S-ar putea spune ca dintre ei au apãrut primii eretici: Simon Magul, Do sitei ºi Menandru.

Evreii din diaspora. Datoritã numeroaselor captivitãþi ºi deportãri evreii au ajuns sã se stabileascã ºi e oraºe ale lumii antice cum ar fi: Babilon, Alexandria, Roma, Antiohia, Corint, D amasc etc. Uni impãraþi ºi regi i-au favorizat alþii i-au persecutat. Evreii din Egipt îºi vea templul lor peinsula Elefentinã. Evreii de pretutindeni au încerca sã-i atragã pe pãgâni la mozaism. Aºa a apãrut o categorie cea a prozeliþilor. Aceºtia erau de douã feluri: prozeliþii dreptãþii care accept u toate practicile evreieºti ºi prozeliþii porþii sau temãtorii de Dumnezeu cãrora li se ce ea sã respecte doar legile lui Moise. Datoritã amestecului cu alte popoare pãgâne, evrei i din diaspora au devenit mai puþin fanatici (în cele religioase) ca cei din Palesti na.

Bibliografie -D. Tudor-Figuri de împãraþi romani-Bucureºti, 1974; N. A. Maºkin-Principiul lui Augustustrad. De S. Samarian, Bucureºti, 1954; M. Maurre-Le monde ? naissance du Christ Pa ris, 1962; M. Simon-Le judaismeet le christianisme antique d Antiochus Epiphanes a Constantine, Paris, 1968; C. Daniel-Esenienii ºi Biserica primarã-în S. T. anul XXVI, nr 9-10/1974, p. 707-716. Cursul nr.6 Mântuitorul Iisus Hristos

Cea mai însemnatã personalitate a istoriei este ºi rãmâne Iisus Hristos. Viaþa ºi a vitatea Lui sunt cercetate ºi astãzi deoarece prezenþa Lui în mijlocul omenirii a schimb at istoria ei. Înainte de a vorbi despre El se cuvine sã przentãm în câteva cuvinte o altã ersonalitate istorico-religioasã, contemporanã cu Iisus, numit în termeni teologici înai ntemergãtorul Domnului. Este vorba de Ioan Botezãtorul. Acesta s-a nãscut cu aproximativ 6 luni mai repede ca Iisus ºi a fost fiul p reotului Zaharia ºi a Elisabetei. Naºterea sã supranaturalã a fost un eveniment ce a pre vestit venirea lui Mesia Hristos. Din cele 4 Evanghelii reiese ca Ioan a fost un ascet foarte respectat, predica lui fiînd ascultatã nu numai de oamenii de rând ci ºi d e personalitãþile politice ºi religioase ale acelei vremi. În jurul sãu s-au adunat numeroº ucenici care mai târziu Îl vor urma pe Iisus. Cel mai însemnat moment al activitãþii sale a fost acela când L-a botezat în apele Iordanului pe Cel care a venit în lume ca sã aducã mântuirea. Ioan a fost ultimul mare profet al Vechiului Testament ºi primul martor al dumnezeirii lui Iisus Hristos. Datoritã predicii sale, a fost arestat din porunca tetrarhului Irod Antipa ºi decapitat în închisoarea cetãþii Macherus. Deºi Ioan nu a avut intenþia de a organiza o munitate religioasã aparte, totuºi a reuºit sã adune în jurul sãu numeroºi discipoli. Chiar upã moartea lui, aceºtia au continuat sã se menþinã fiînd numiþi uneori creºtinii lui Ioan apostolii Domnului, Andrei, Filip ºi Ioan a lui Zevedeu au fost ucenici ai lui Io an Botezãtorul. Despre el vorbesc nu numai Sfintele Evanghelii ci ºi istoricii Iosif Flaviu (Antichitãþi iudaiceXVII Î, 5) ºi Eusebiu de Cesareea (Istoria bisericeascã-I, II , 5) VIAÞA MÂNTUITORULUI

Despre viaþa ºi activitatea Mântuitorului s-a scris foarte mult (mai ales în evul m ediu). O mare parte a cestor lucrãri sunt tributare literaturii apocrife care a ci rculat în primele veacuri creºtine. Sfânta Scrpturã rãmâne, totuºi, singurul izvor autentic aza cãruia se poate reconstitui (în mare) viaþa ºi activitatea Lui. Întruparea Fiului lui Dumnezeu a fost evenimentul major din istoria omenirii. Acest eveniment a avut loc în Betleemul Iudeii pe vremea când cezar la Roma era Oct avian August (31 î. Hr. 14 d. Hr. ), proconsul al Siriei era Quirinius (care a or ganizat la porunca cezarului primul recensãmânt Lc. 2, 2) iar rege al evreilor era Iro d Idumeul ( 750 a. U. c. ) Cele mai importante evenimente din viaþa Lui sunt cele legate de minunile sãvârºite (asupra naturii înconjurãtoare ºi oamenilor -mai ales învierile din morþi), intrarea în Ie usalim, Cina cea de Tainã, Rugãciunea din grãdina Ghetsimani, prinderea, judecarea ºi rãst ignirea pe dealul Golgotei, Învierea din morþi ºi, dupã 40 de zile -timp în care s-a arãtat mai multor persoane ºi i-a îndrumat pe Apostoli, Înãlþarea la cer. Evenimentele au avut lo c în vremea împãratului Tiberiu (14-41 d. Hr). Învãþãtura -este un mesaj religios-moral, ideea centralã a învãþãturii fiind împãrãþia cerurilor, înþe uã ordine în lume. Cu toate cã se adresa iudeilor, învãþãtura Lui era pentru întreaga lume. ind de la învãþãturile consemnate în V. T., Iisus Hristos a arãtat ca a venit sã plineascã raport cu Dumnezeu Tatãl, Iisus Hristos s-a aflat într-o relaþie unicã, de filiaþie direc tã, adicã

Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu Cel întrupat, în acelaºi timp fiind ºi om ad vãrat. Evanghelia a adus un mare progres întregii lumi; prin învãþãtura sã s-a înlãturat po ul ºi idolatria. Evanghelia Mântuitorului

Evanghelia a adus un progres tot atât de mare. Reglementând relaþiile dintre oameni p rin iubire. Iisus Hristos a propovãduit bunãtatea ºi curãþia moralã. Prin exemplul Sãu a arãtat ca prin credinþã totul este posibil, dar mulþi nu l-au înþe , drept urmare l-au ucis pe cruce, rãstignirea fiind o pedeapsã pentru sclavi. ªtiri despre viaþa Mântuitorului avem din : -surse creºtine: N. T. ºi cãrþi apocrife (Evanghelia lui Toma, Evanghelia lui Iacob cel Tânãr, Evanghelia lui Petru, Evanghelia lui Nicodim, Evanghelia copilãriei lui Iisus); -surse necreºtine: acestea sunt mai puþine ºi sunt împãrþite în trei grupe: 1. mãrturii pãgâne: Epistola sirianului Mara cãtre fiul sãu Serapion despre înþeleptul rege al iudeilo este neautenticã, autor anonim, consemnatã de Eusebiu al Cezareei în Istoria bisericea scã la sfârºitul cãrþii I-a). Scrisoarea a regelui Abgar al V-lea al Edesei cãtre Iisus Hristos , (scrisoarea nu existã; Eusebiu de Cesareea consemneazã Rãspunsul lui Iisus Hristos cãtre Abgar din ca e deducem cã i-a cerut sã meargã la Edesa pentru a-i vindeca fiica bolnavã. În sacisoarea de rãspuns se aratã ca El nu poate sã meargã personal, dar cã va trimite un ucenic (neaute nticã (Iisus n-a scris nimic). 2. mãrturii ale iudeilor: -istoricul Iorif Flaviu a fost evreu de origine ºi a fost cronicar al împãratului T raian. În lucrarea Rãzboaiele iudaice vorbeºte despre Iisus Hristos ca învãþãtor al adevã r de minuni; -rabinul Eliezer ben Hyrcan ne spune ca a cunoscut un mucenic de-a lui Iisus Nazarineanul. În general evreii s-au ferit sã vorbeascã de Iisus Hristos ca Mesia deoarece în men talitatea lor Mesia n-a sosit, iar din a douã jumãtate a secolului II au început sã colp orteze ºtiri calomnioase la adresa lui Iisus Hristos. 3. mãrturii ale istoricilor romani -raportul proconsulului Bitiniei Pliniu cel Tânãr care-l înformeazã pe împãratul Tra 98-117) cã Iisus Hristos este adorat ca Dumnezeu de mulþi oameni din provincia Bitin ia?prigonirea creºtinilor; -istoricul Tacitus (+120) vorbeºte despre suferinþele creºtinilor în timpul persecuþ lui Nero; -istoricul Suetonius (+141) prezintã expulzarea iudeilor din Roma de pe vremea îm pãratului Claudiu (41-54) care se agitau din cauza lui Hristos. În general sursele necreºtine sunt puþine deoarece atât iudeii cât ºi pãgânii vedeau î ism o sectã periculoasã care trebuia dispreþuitã

Bibliografie Milan Sesan, - Cronologia vieþii Mântuitorului in Altarul. Banatului 4/1947, pag. 4? Pr. Prof. Petru Rezuº - Istoricitatea Mântuitorului inST; 3, 4/ 1957 pag 171; I. Mihãlcesc u Istoricul cercetãrilor despre viaþa lui Hristos BOR 1/1922 pag. 49; Pr. I. Rãmureanu turii profane despre Sf. Apostol Pavel ºi Mântuitorul Iisus Hristos inBOR 11-12/1941 p ag. 656) Pr. Prof. Grigorie T. Marcu Procesul Mântuitorului .

Cursul nr.7 ÎNTEMEIEREA BISERICII CREªTINE

La înãlþarea Mântuitorului la cer, în afarã de Sinþii Apostoli, exista în Ierusalim o itate de aprox. 120 de persoane (F. A. 1, 15) ºi alta în Galileea ca la 500 de fraþi (I Cor. 15. 6), aºteptând pogorârea Mângâietorului. Cu toate acestea nu putem vorbi despre înt meierea Bisericii decât dupã pogorârea Sf. Duh. În acest rãstimp Apostolii au stat în Ierusalim ºi au completat colegiul apostolic prin alegerea lui Matia în locul lui Iuda Iscarioteanul (F. A. 1). La originea Bisericii creºtine vãzute stã acest fapt

supranatural al Pogorârii Duhu lui Sfânt. În chip nevãzut, Mântuitorul a întemeiat Biserica prin jertfa de pe cruce cãci a recapitulat în Sine pe toþi oamenii prin umanitatea Sa. Prin pogorârea Sf. Duh s-a întem

eiat Biserica vãzutã. Evenimentul ne este istorisit în Faptele Apostolilor cap. 2. Efectele au fost imediate; grãind în limbile mulþimii adunate la Ierusalim. Apostolii au botezat, în pri ma zi ca la 3000 de suflete, afarã de femei ºi copii iar a douã zi ca la 2000 de suflete astfel prima comunitate creºtinã s-a întemeiat în Ierusalim. Membrii comunitãþii creºtine stãruiau în învãþãtura Apostolilor, în comuniune ºi frâng . 2, 42. Dupã acestea urma agapa adicã masa iubirii (termenul derivã de la verbul ????? -þi iubi dezinteresat semenul). Crescând nrumãrul creºtinilor, Apostolii nu au reuºit sã facã faþã tuturor cerinþelor de propoveduire, cult ºi administraþie ºi astfel, au socotit de cuviînþã sã aleagã ºapte bã sã ajute la servirea mesei (agapei), F. A. 5, 6. O datã cu judecata arhidiaconului ªtefan se consemneazã primul conflict dintre iu dei ºi creºtini; ªtefan a fost primul creºtin martirizat. Întâia comunitate creºtinã s-a îm rovincie, ducând cu ea ºi mesjul Evangheliei, reuºind convertirea multora. Apostolii rãmân în Ierusalim împreunã cu diaconii, continuând sã propovãduiascã. Ei reuºesc sã converteasc i iudei (Simon Magai F.A., 8) ci ºi pãgâni (F.A. 8 -diaconul Filip, care a reuºit sã-l det ermine pe famenul reginei Candachia a Etiopiei sã cearã botezul). Sf. Ap. Petru boteazã casa sutaºului Corneliu în Cezareea Palestinei, capitala po liticã a Palestinei. Cu aceste cazuri, putem spune cã, a început ºi activitatea lor prin tre neamuri. Activitatea Apostolilor printre neamuri Un alt mare oraº cu o comunitate creºtinã puternicã a fost Antiohia Siriei reºedinþã erialã. Propaganda creºtinã a avut succes atât între iudei cât ºi între pãgâni; aici a acþi ostol Pavel, iar ucenicii au fost numiþi pentru prima oarã creºtini , F. A. 11, 26. Altã comunitate creºtinã s-a format în Damasc. La Ierusalim, nepotul lui Irod cel M are, Irod Agripa II (41-44), datoritã insistenþei evreilor, a început o prigoanã împotriva creºtinilor ºi a Apostolilor în timpul cãreia a suferit moarte martiricã Iacob al lui Zeb edeu (44). În timpul ei Apostolii au fost prinºi ºi întemniþaþi dar au scapat în chip mirac s ºi, dupã ce s-au adunat în casa Mariei din Ierusalim, s-au hotârât sã propoveduiascã în l . Eusebiu de Cezareea spune ca Origen (+256) a aflat din Tradiþie cã Apostolii au tr as la sorþi care unde sã meargã. Nu toþi au pãrãsit Ierusalimul; acest lucru îl constatãm c mai târziu când a avut loc la Ierusalim sinodul Apostolic (49-50), la care au parti cipat aproape toþi Apostol F. A. 15. Eusebiu de Cezareea, în Istoria Bisericeascã, cartea a II-a, ne spune ca la vre mea respectivã, conducãtor al comunitãþii creºtine din Ierusalim a fost Iacob cel Mic zis ratele Domnului . ACTIVITATEA APOSTOLILOR ÎN LUMEA PÃGÂNÃ

Dupã uciderea lui Iacob al lui Zevedeu ºi dupã plecarea Sf. Apostol Petru în alt loc (F. A. 12, 7), urma Apostolilor în cartea F. A. se pierde, Sf. Apostol Pavel rãmânând si ngura personalitate pe care ne-o prezintã aceastã carte. Conform mãrturiei lui Origen, Eusebiu de Cezareea stabileºte cu preczie aria de activitate a Apostolilor. Sf. Apostol Petru Avem date în SF. Scripturã pentru a-i putea constitui o schiþã biograficã. S-a nãscut u un an sau doi înaintea Mântuitorului, în Betsaida (pe malul lacului Ghenizaret); tatãl sãa s-a numit Iona; numele iudeu a fost Simon iar Iisus i-a dat numele de Chifa = p iatrã (de la termenul ????? care în aramaicã însemna piatrã ).Petru s-a îndeletnicit cu pe ul, tatãl sãu având mai multe corãbii ºi mai mulþi copii, Andrei este cel mai cunoscut dint e ei ºi întâiul chemat la apostolat. Petru a fost cãsãtorit. (Mântuitorul i-a vindecat soacra Mt. 8, 14). Dupã chemarea la apostolat Petru a participat la cele mai însemnate evenimente din viaþa Mântuitorului: la toate minunile mai importante, la schimbarea la faþã, la Cin a cea de tainã, la prinderea lui Iisus (Malhus), fiind unul dintre apostolii care a constatat învierea din morþi; era o fire impulsivã (în grãdina Ghetsimani a tãiat urechea tânãrului Malhus), uneoriindoielnicã (lepãdãrile). Dupã înãlþarea Mântuitorului la cer a fost de faþã la pogorârea

Sfântului Duh ºi în ur sale s-au convertit primii iudei la creþtinism botezîndu-se. *Fapte cap. 2 - conspe ct. Pânã în cap. 12 cartea F. A. prezintã activitatea acestui Apostol (de conspectat

minuni ºi convertiri-Simon Magul, Eneas, Corneliu sutaºul). Dupã anul 44 când Petru a plecat în alt loc Tradiþia ne spune ca ar fi propeduit în: ovinciile -Pont, Galatia, Capadochia, Asia proconsularã, Bitinia, Macedonia, în spec ial în oraºele-Antiohia Siriei, Corint ºi Roma În timpul persecuþiilor lui Nero, Petru s-a aflat la Roma unde a fost prins ºi înch is, dar a scãpat miraculos. Este închis a douã oarã, judecat ºi condamnat la moarte prin rã tignire. El a cerut sã fie rãstignit cu capul în jos pentru cã nu s-a socotit vrednic sã m oarã ca Iisus Hristos. Sentinþa a fost executatã la 29 iunie 67 între douã borne ale Circu lui (Collosseum-ului) din Roma care tocmai se construia. Biserica Romano Catolicã interpretând forþat textul de la Mt. 16, 18- susþine dogma primatului papal. Petru a fost cel care, la o întrebare a Mântuitorului adresatã Apostolilor, a rãspu ns arãtând care este pãrerea lor despre Iisus. Pornind de la acest dialog se afirmã ca P etru a fost liderul Apostolilor. Apoi, pentru faptul ca a fost prins ºi omorât la Ro ma, se spune ca a fost primul episcop al Romei, iar datoritã acestui fapt urmaºii lu i Petru trebuie sã fie socotiþi mai marii episcopilor. Adevãrul este ca nici Mântuitorul ºi nici Apostslii nu l-au investit în aceastã funcþi ; el era cel mai în vârstã dintre Apostoli ºi ceilalþi i-au acordat o întâietate de vârstã. e Petru a afirmat nu a fost o pãrere personalã ci a fost pãrerea tuturor apostolilor; cu siguranþã cã fiecare dintre ceilalþi Apostoli ar fi rãspuns la fel. Mântuitorul l-a mustrat ca pe nici un alt Apostol ºi nu l-a socotit niciodatã un corifeu al Apostolilor. Faptul ca a fost prins la Roma nu înseamnã ca ar fi fost epi scop; numirea de Apostol are un sens dinamic (=trimis), sau reflectã o activitate di namicã, iar termenul episcop aratã ca persoana respectivã desfãºoarã o activitate static ul unei comunitãþi. Petru ºi-a îndeplinit misiunea mai întâi prin alte pãrþi cum ar fi Pont, Capadochia sa alte locuri (ex. antiohienii îl socotesc a fi primul episcop al acestui scaun), b a mai mult, la Roma Sf. Apostol Pavel a ajuns mai devreme decât Petru, în anul 61, p e când Sf. Apostol Petru a ajuns abia prin anul 63; aºadar aceasrã învãþãturã nu are temei.

ACTIVITATEA CELORLALÞI APOSTOLI Aºa cum ne informeazã Eusebiu de Cezareea, Sfinþii Apostoli s-au împrãºtiat prin lume upã ce s-a tras la sorþi. Astfel: Toma a ajuns sã predice în India ºi Persia unde a suferit moarte martiricã. ªi astãzi xistã în provincia Malabar o comunitate creºtinã numitã a tomiþilor. Bartolomeu a propovãduit în lndia, Arabia Sudicã, ºi chiar în Armenia. Matei a propovãduit printre iudeii din Palestina, apoi în Etiopia unde a suferi t moarte martiricã fiîndu-i tãiat trupul în douã cu fierãstrãul. Ioan, fiul lui Zevedeu a propovãduit în Asia Micã în apropiere de Efes. De la Ioan avem o Evanghelie, trei epistole ºi Apocalipsa. Este singurul care a murit de moar te naturalã între anii 96-100. Iacob, fratele lui Ioan, a rãmas în Palestina ºi astfel el a devenit primul apost ol martirizat. A murit în anul 44 în timpul prigoanei regelui Irod Agripa. Iuda Tadeul se crede ca a predicat în Palestina ºi ne-a lãsat o epistolã. Filip a propovãdut în Tracia ºi a ajuns chiar prin Sciþia, a murit în Frigia la Ierap ole. Noile cercetãri dovedesc faptul cã ar fi ajuns chiar în Dacia. Simon Zelotul a ajuns prin Persia ºi Egipt. Iacov a lui Alfeu -despre el nu avem ºtiri. Matia, cel ales în locul lui Iuda, a propovãduit în Etiopia. Andrei, fratele lui Petru, a desfãºurat cea mai importantã activitate (din punctu l nostru de vedere). Eusebiu de Cezareea ne spune depre el cã a propovãduit în Sciþia, p e malul Mãrii Negre, în cetãþile greceºti de aici. Se ºtie cã greci proveniþi de peinsula M s-au aºezat în Dobrogea de astãzi, în cetãþile de aici Tomis, Calatis, Istria, Axiopolis, e c. încã din sec. VIi î. Hr. El a ajuns în Bizanþ, trecând prin Bulgaria, unde l-a aºezat ca iscop pe Stachis, apoi a plecat spre Ahaia -Grecia ºi a ajuns în Patras unde a fost rãstignit pe o cruce în formã de x

. O activitate aparte au avut cei 70 (72) de ucenici trimiºi câte doi de cãtre Mântui torul (cf. Lc. 10); dintre aceºtia cei mai importanþi au fost: Barnaba ºi Ioan Marcu sc rie ºi o Evanghelie. Apoi, ucenicii direcþi ai Apostolilor au fost: Ioan Marcu, (uce nic al apostolului Petru), Luca, Timotei, Sila ºi Tit care au fost ucenicii Sf. Ap

ostol Pavel. Dupã cum se poate bine observa Apostolii împreunã cu ucenicii lor au propovãduit Ev anghelia nu numai în Imperiu ci ºi în afara graniþelor lui. Cursul nr.8 Viaþa ºi activitatea Sf. Ap. Pavel

Sfântului Apostol Pavel îi cunoaºtem cel mai bine activitatea misionarã. El nu a fãcut parte dintre cei 12 Apostoli dar a întreprins o bogatã activtate misiona rã fiind supranumit Apostolul neamurilor . Date biografice: S-a nãscut cam în acelaºi an cu Mântuitorul, inTars, capitala prov inciei Cilicia. Pãrinþii erau meºteºugari ºi aveau un atelier de þesut stofe din pãr de ani e din care apoi se fãceau corturi, pãturi, veºminte etc. Întreaga familie avea dreptul d e a circula liber prin imperiu ºi au primit cetãþenia romanã. El a fost numit Saul (cel dorit) ºi a avut o sorã mai mare Maria ce era cãsãtoritã ºi locuia în Ierusalim. Saul a î e în Tars, oraº al confluenþelor culturilor greacã ºi latinã. Îndrãgind cele religioase s-a sã se facã rabin; a învãþat carte în Ierusalim sub îndrumarea lui Gamaleil, Faptele Apostol r aratã ca acest profesor a luat apãrarea ucenicilor Domnului. Mântuitorul Iisus Hrist os, dupã ce ºi-a început activitatea publicã, a poposit de multe ori în casa Mariei sora l ui Saul, chiar ºi Cina de Tainã a þinut-o în casa ei. Maria a avut ca fiu pe Ioan Marcu viitorul evanghelist. Saul nu L-a cunoscut personal pe Mântuitorul deoarece se afl a în Tars când Mântuitorul ºi-a început activitatea publicã, ºi funcþiona ca rabin pe lângã din Tars. El revine în Ierusalim auzind de zarva ce s-a fãcut dupã pogorârea Sfântului D Dând dovadã de mult zel a cãutat sã distrugã Biserica. El mãrturiseºte ca sufla cu amenin pra ucenicilor Domnului . A participat la supliciul diaconului ªtefan. Cartea Faptel e Apostolilor ne spune cã cei ce au aruncat cu pietre în ªtefan ºi-au pus hainele la pic ioarele unui tânã pe nume Saul. De aici viaþa lui este mai bine cunoscutã întrucât ucenicul sãu Luca a consemnat în F. A. cele mai importante evenimente petrecute în viaþa lui: 1. Convertirea. Dând dovadã de mult zel, dupã ce comunitatea creºtinã din Ierusalim s -a împrãºtiat, Saul a auzit cã existã o altã comunitate mai puternicã în Damasc ºi a cerut Sinedriului spre a merge în Damasc ºi a distruge acea comunitate. Sinedriul, pe lângã s crisorile de împuternicire, îi asigurã ºi paza printr-un corp de oaste. Aproape de Damas c, ziua în amiaza mare, i se aratã Mântuitorul ºi în urma dialogului cu El Saul rãmâne orb. uns în Damasc este dus în faþa preotului Anania ºi primeºte botezul creºtin convertindu-se. De aici înainte putem vorbi de un apostol al Domnului. În Damasc însoþitorii sãi ºi evreii vor sã-l prindã pentru ca s-a lepãdat de legea moz u vrut sã-l omoare. Creºtini din cetate prinzând de veste l-au slobozit cu o frânghie no aptea într-un coº peste zidurile cetãþii / anul 36 d. Hr.. Din Damasc el fuge în Arobia un de stã 3 ani ºi apoi se întoarce la Tars dar ºi aici este urmãrit de evrei, fapt pentru ca re se refugiazã în Antiohia Siriei, unde a fost primit cu bucurie; ºi-a câºtigat existenþa letind coºuri. Este cercetat de Barnaba care se hotãrãºte sã-l prezinte colegiului Apostol ilor. În acest scop el vine la Ierusalim prin anul 44, este prezentat Apostolilor, dar cum în acelaºi an a fost martirizat Iacob al lui Zevedeu, ucenicii au hotãrât sã se îm rãºtie. Dacã Apostolii au hotãrât sã rãspândeascã Evanghelia în afara graniþelor Palestinei, î munitãþilor evreieºti, Saul a dorit sã facã acelaºi lucru printre pãgâni (cãlãtoriile misio În ceea ce priveºte statura sa, din Sfânta Scripturã rezultã ca, nu era prea înlt ºi n prea chipeº ºi cã suferea de o boalã de care se plângea uneori. Aceastã boalã a fost malar foarte des întâlnitã în Asia Micã ºi care era provocatã de þânþarul Anofel.

Cãlãtoria I-a misionarã S-a desfãºurat între anii 45-48. Saul împreunã cu Barnaba se duc din Ierusalim în Anti hia Siriei unde se pregãtesc pentru cãlãtorie. Ioan Marcu li se alãturã. Apoi, în anul 45 p rnesc spre portul Seleucia. De aici, cu o corabie ajung peinsula Cipru, în portul Salamina. Strãbat insula Cipru pe jos, reuºind sã atragã atenþia. În capitala insulei, Pafo , este convertit guvernatorul Sergius Paulus. În cinstea acestui succes major, Sau l îºi schimbã numele în Pavel (abea de acum putem vorbi despre Sf. Ap. Pavel). Din Cipru , cu o corabie, se îndreaptã spre nord, înspre Asia Micã, ajung în Perga, capitala provinc iei Pamfilia; aici, cei trei sunt bãtuþi. Ioan Marcu se ceartã cu Pavel ºi se întoarce aca

sã. Pavel ºi Barnaba continuã cãlãtoria spre nord, ajungând în Pisidia, ei oprindu-se în ca Antiohia Pisidiei. Tot pe jos, o iau înspre sud-est ºi trec prin localitãþile Iconiu, Li stra ºi Derbe. Din Derbe fac cale întoarsã prin aceleaºi localitãþi, adicã Listra, Iconiu, iohia Pisidiei, nu se opresc în Perga ci ajung direct în portul Atalia, de unde, cu o corabie, merg pânã în Cezareea Palestinei ºi ajung la Ierusalim, aducând cu ei colecta p e care o dau creºtinilor din Ierusalim, întrucât þara fusese bântuitã de secetã. FA cap. 13 (de conspectat).

Sinodul Apostolic din Ierusalim Din Ierusalim, Pavel merge din nou în Antiohia Siriei, unde gãseºte comunitatea c reºtinã scindatã. Un grup de creºtini din Iudeea au ajuns în Antiohia, unde au produs tulb urare, afirmând ca adevãraþii creºtini trebuie sã pãstreze ºi prescripþiile legii iudaice prejur. În Antiohia comunitatea era formatã mai ales din creºtini proveniþi dintre pãgâni. Prin anii 49/50, Pavel revine la Ierusalim, unde îi intâlneºte din nou pe Apostol i. Comunitatea din Ierusalim era condusã de Iacob cel mic. Apostolii adunaþi în Ierusa lim discutã problemele referitoare la respectarea legii mozaice în creºtinism, Apostol ul Petru era pentru respectarea prescripþiilor mozaice, iar Pavel era împotrivã. Pânã la u rmã, toþi au fost de acord cã nu trebuie sã li se impunã celor proveniþi dintre pãgâni pres le legii, dar trebuie sã se fereascã de vechile obiceiuri de a aduce jertfã zeilor ºi de a nu consuma din cele pentru jertfã (vezi F. A. cap. 15-de conspectat).

Cãlãtoria a II-a misionarã (51-54) Întors în Antiohia Siriei, Pavel hotãrãºte sã mai întreprindã o cãlãtorie tot în Asia Sila (Silvanus), deoarece Barnaba s-a întors în Cipru de unde era originar. Cei doi pornesc în 51 pe jos, o iau înspre nord, ajungând inTarsul Ciliciei, de unde trec prin câteva localitãþi vizitate în timpul primei cãlãtorii: Derbe, Listra, unde îl convertesc p imotei, viitorul episcop al Efesului, Iconiu ºi Antiohia Pisidiei. De acolo se îndre aptã spre nord, trecând prin provinciile Frigia ºi Misia, ajung la Troa unde îl converte sc pe medicul Luca. Aici Pavel îl învie pe Enea. Împreunã cu Luca, pãºesc pentru prima datã pãmânt european se îmbarcã pe o corabie ºi ocolind insula Samotrace ajung în Macedonia, calitatea Filippi. Aici sunt bãtuþi, dar reuºesc sã punã bazele unei comunitãþi creºtine, l ducerea cãreia îl lasã pe Luca. Trecând prin Amfipolis ºi Appolonia, se opresc la Tesaloni c. Aici sunt primiþi cu multã cãldurã, iar Pavel a pãstrat o vie amintire a zilelor petrec ute la Tesalonic. De aici, prin Bereea, cei doi ajung în Atena, unde Pavel propove duieºte în piaþa oraºului numitã Areopag (zeitãþile din piaþã) zeul necunoscut. (FA 16- d t). În Atena reuºesc sã-l converteascã pe Dionisie Areopagiptul ºi o femeie pe nume Damari s. Din Atena ajung în Corint, unde Apostolul Pavel lucreazã apropae doi ani împreunã cu soþii Aquilla ºi Priscilla. La plecare, aceºtia doresc sã-l însoþeascã pe Pavel ºi se îmbar u ei, ajung pânã la Efes ºi de acolo în Palestina, la Cezareea Palestinei, în anul 54.

Cãlãtoria a III-a misionarã (54-58) Imediat, Pavel se hotãrãºte sã întreprindã a III -a cãlãtorie. În aceastã cãlãtorie, e pe Tit ºi pe Timotei. Din Antiohia Siriei, trece pe jos prin provinciile vizitate în a douã cãlãtorie misionarã: Cilicia, Licaonia, Frigia ºi Misia, ajungând la Efes. Aici ai bine de doi ani ºi activitatea lui misionarã cunoaºte un succes deosebit; hirotoneºte preoþi ºi episcopi. Datoritã propovãduirilor sale

intrã în conflict cu argintarul Dimitrie care îi indeamnã pe efeseni sã se rãzvrãteascã împotriva lui Pavel. Pãrãsesc Efesul ºi aju trec în Europa în Filippi, de unde îl iau pe Luca. Împreunã ajung iar la Tesalonic, trecân prin Amfipolis ºi prin Appolonia, iar apoi la Atena ºi Corint. Din Corint fac cale în toarsã pânã în Filippi, de unde trimite o solie prezbiterilor din Efes, pe care îi cheamã ultimã întâlnire pe insula Milet. Simþindu-ºi sfârºitul aproape, Pavel rosteºte o duioasã (testamentul lui Pavel). Dupã ce se desparte de ei pleacã în Palestina, debarcã la Ceza reea ºi în 58 ajunge la Ierusalim. (FA de conspectat).

Cãlãtoria captivitãþii La Ierusalim, evreii reuºesc sã-l prindã ºi Pavel este aruncat în închisoarea din Turn l Antonia. Aici evreii au cãutat sã-l omoare, de aceea comandantul gãrzii, Lysias, sub escortã, îl transferã într-o noapte în Cezareea Palestinei, unde stã doi ani (58-60). Evre i îl gãsesc ºi aici ºi cautã din nou sã-l omoare. Pavel face uz de cetãþenia romanã ºi cere s în faþa împãratului spre a fi judecat. Cererea i-a fost îndeplinitã ºi în 60 începe cãlãt

itãþii. Cu o corabie ajung mai întâi pe imsula Cipru, unde se îmbarcã pe altã corabie ce pl spre Italia. Corabia ocoleºte insula Creta ºi naufragiazã în Malta. Aici, pãzitorii lui P avel s-au speriat ca acesta a fugit. Dupã ce sãvârºeºte mai multe minuni, este îmbarcat pe ltã corabie ºi, ocolind Silicia, ajunge în localitatea Puteoli. De aici, sub escortã pe jos se îndreaptã spre Roma. creºtinii din Roma vin sã-l întâmpine pe Pavel în localitatea T Taverne ºi îi cer sã-i lase sã intervinã la împãrat pentru el. Pavel refuzã ºi astfel, în e la Roma unde este judecat ºi i se stabileºte un domiciliu forþat; aiciiºi va scrie cel e mai multe dintre epistole. În anul 63 este eliberat. Tradiþia creºtinã afirmã ca Pavel ar fiintreprins a IV-a cãl rie despre care vorbeºte în epistola cãtre Romani 15, 24 unde se spune ca ar fi dorit sã ajungã în Spania. Cert este faptul cã în 67 s-a aflat din nou la Roma, unde a fost prins ºi judecat din porunca împãratului Nero (54-58), fiind condamnat la moarte. Pentru cã avea cetãþenia romanã a fost executat prin decapitare. Potrivit tradiþiei i s-a tãiat capul în 29 iuni e 67, pe Via Ostia-pe dealul Vaticanului, drum ce lega Roma de Galia. Ucenicii l ui au luat trupul ºi l-au înmormântat mai întâi lângã Roma, iar apoi în Biserica Sfinþii Ap din Roma. Cursul nr.9 Cultul ºi viaþa creºtinã în epoca apostolilor

Prima comunitate înfiînþatã la Cincizecime a continuat sã fie legatã de Templul din Ie usalim, dar ea avea manifestãri de cult diferite de cele ale evreilor. Faptele Apostolilor 2, 42 redau viaþa cea nouã trãitã de creºtini. Frângerea pâinii adunãri care s-au þinut la templu, iar mai apoi în case, nu numai din cauza iudeilor ci ºi din cauza numãrului mare de creºtini. Frângerea se mai numea ºi Cina Domnului . Deoa e avea caracter sacru, Pavel o numeºte împãrtãºanie , iar Didahia ne spune ca împãrtãºania atã de mãrturisirea pãcatelor ºi de rugãciune. În Ierusalim, adunãrile se þineau în mai multe case, deoarece era greu sã între 5ooo d oameniintr-o singurã casã. La început, creºtinii se întruneau în fiecare zi (FA 2, 46); fr erea pâinii fiind urmatã de o masã în comun numitã Agapã (masa iubirii); aceasta se þinea s a când oamenii erau liberi de ocupaþiile lor zilnice. Creºtinii mai erau numiþi ºi iudeo-c eºtini , pentru ca proveneau dintre iudei. În afara Ierusalimului, creºtinii care au þinut legãtura cu sinagoga au fost alungaþi ºi se întâlneau tot în case. La început, cultul era butar iudaismului, deoarece se citea din cãrþile Vechiului Testament, iar mai apoi d in scrierile Apostolilor; în afarã de asta se mai întonau imne, psalmi ºi cântãri duhovnice . Din F. A. 20, 27 aflãm ca frângerea pâinii se fãcea o singurã datã, în prima zi a sãpt uminica). Cultul euharistic consta din douã pãrþi: 1. Didacticã citiri din V. T. ºi din N. T., urmate de omilii (adicã predici) despre ce le citite. 2. Liturgicã se puneau pe masã pâine, vin ºi apã, iar episcopul sau preotul fãcea rugãciu ducea mulþumiri sau euharistii); nu ºtim ce fel de rugãciuni se rosteau la început, dar de regulã erau improvizaþii; au exitat ºi rugãciuni cu formule bine precizate; se rostea u ºi rugãciuni ocazionale, dar rugãciunea comunã era Tatãl nostru. Înainte de împãrtãºirea tuturor celor prezenþi, creºtinii îºi dãdeau sãrutarea pãcii, ezaþi pãrãseau locaºul de cult, dupã care se împãrtãºeau toþi cei botezaþi; mulþi o cereau ce acasã, alþii o purtau cu ei în cãlãtorii, ei primind-o doar sub forma trupului (pâine). reºtinii îºi aduceau ofrandele, care constau în bani, veºminte, alimente etc. care erau împ e celor sãraci; absenþa de la cult mai mult de trei duminici consecutive a fost sancþi onatã încã de atunci. Astfel a apãrut Sfânta Liturghie. Prima Liturghie scrisã a fost cea a Sfântului Apostol Iacob cel Mic, care dura aproximativ ºase ore. În afarã de euharistie s-au sãvârºit ºi celelalte Taine, cea mai des întâlnitã fiind T tezului. În comunitatea creºtinã nu se putea intra decât prin botez ºi era precedat de o mã turisire a pãcatelor; botezul era mai mult decât un ritual avea caracter de Tainã, deo arece prin botez se iertau

pãcatele. Cei care doreau sã se boteze trebuiau sã facã o mãrtu risire de credinþã care îngloba adevãrurile fundamentale ale credinþei creºtine (credinþa î a Treime, credinþa în faptul ca Iisus a fost om ºi Dumnezeu adevãrat, credinþa în Sfântul D etc. ). Botezul a început sã fie precedat de o perioadã de pregãtire (numitã catehumenat), în

timpul cãreia candidatul aprofunda învãþãturile creºtine, iar inainte de botez trebuia sã p eascã. Dupã botez urma punerea mâinilor peste capul celui botezat (aceasta este identi cã cu Taina mirungerii). Tot prin punerea mâinilor se sãvârºea ºi hirotonia urmatã de rugãc speciale. Pentru a nu se confunda mirungerea cu hirotonia, de timpuriu acest act a fost înlocuit cu nugerea cu Sfâmtul Mir. Apostolii au hirotonit diaconi, preoþi, episcopi, transmiþând episcopilor dreptul de a hirotoni preoþi ºi diaconi. Transmiterea prin hirotonie a Harului divin pri ep iscopii legal hirotoniþi pânã în zilele noastre se numeºte succesiune apostolicã. Mãrturisirea, la început, era fãcutã în public dar, pentru ca se producea tulburare, s-a trecut la mãrturisirea auricularã (privatã) în faþa preotului. Postul a fost un element constitutiv al vieþii bisericeºti: el preceda împãrtãºania, b tezul ºi alte Taine. Se postea, de regulã, miercurea ºi vinerea, iar mai apoi au apãrut perioade de post, cum ar fi cea de trei zile înainte de botez, apoi înaintea sãrbãtorilo r majore ale creºtinilor. Înainte de Paºti s-a postit o zi, apoi trei zile, o sãptãmânã ºi juns la 40 de zile; în unele pãrþi s-au fãcut exagerãri dublându-se aceastã perioadã de pos Sãrbãtorile au jucat un rol deosebit Duminica era sãrbãtoarea sãptãmânalã, fiind num omnului deoarece în aceastã zi a sãptãmânii a înviat Hristos. În Didahie (cap. 14), ni se cã penru creºtini aceasta era o zi de aleasã bucurie. Obiceiul unora de a sãrbãtori ºi sâm a fost interzis de Bisericã; în afarã de ziua de Duminicã erau la mare cinste zilele de miercuri ºi vineri, în care îºi aduceau aminte de ziua în care a fost vândut Iisus de cãtre da ºi de ziua în care a murit pe cruce.

Sãrbãtorile de peste an Paºtile- sãrbãtoarea anualã a Învierii Domnului. Era prãznuitã la început deodatã cu evreiesc. În sec. II-III s-au iscat controverse datoritã acestui lucru pânã când, la sinod ul I ecumenic, sa stabilit un criteriu de fixare a datei Paºtilor. Pânã atunci datã sãrbãt ririi era fixatã de episcopul Alexandriei, care a fost obligat ca printr-o epistolã f estivã sã-i anunþe pe ceilalþi episcopi care este datã sãrbãtoaririi Paºtilor. Cincizecimea creºtinã, la început, a coincis cu Cincizecimea evreiascã, dar a avut o altã conotaþie pentru ca îºi aduceau aminte de Pogorârea Sfântului Duh; este una dintre c le mai vechi sãrbãtori creºtine, zi în care nu se postea ºi nu se îngenunchea la cult. Apoi, au apãrut ºi alte sãrbãtori în care creºtinii îºi aduceau aminte de alte evenime egate de istoria mântuirii neamului omenesc. În 6 ianuarie se þinea Epifania sau Teofani a (arãtarea lui Dumnezeu). creºtinii îºi aduceau aminte de naºterea ºi botezul Domnului. Di sec. IV Naºterea a fost aºezatã la 25 Decembrie. Apoi au rânduit sãrbãtoarea Buneivestiri (vestea cea bunã bunã pe care a primit-o Fec ioara Maria); apoi au început sã fie prãznuiþi Apostolii, Maica Domnului, martirii. Primele Biserici creºtine s-au construit pe mormintele martirilor.

Viaþa creºtinã era în strânsã legãturã cu actele de cult. creºtinii trãiau o viaþã cur ccentul pe curãþia sufleteascã, milã, castitate, se evitau plãcerile ce puteau duce la pãca . Din punct de vedere moral, au dus o viaþã necunoscutã pânã atunci. Ei trãiau în cumpãt aspirând la sfinþenie. Prin botez ºi euharistie, primeau darul Sfântului Duh, devenind te mplul Sf. Duh , care nu trebuia întinat prin pãcat. Potrivit îndemnului de la 1 Cor. 3, 10, se recomanda munca- cine nu munceºte sã nici nu mãnânce. Prin îndemnul la cinstirea soþ ei, s-a manifestat grija faþa de familie etc. Cu toate acestea s-au înregistrat ºi mul te neajunsuri. Mustrãrile Sfântului Apostol Pavel, care se adreseazã unor credincioºi, a ratã ca unii

cãdeau în pãcate ºi slãbiciuni omeneºti. De la început, Biserica a avut o disciplinã, dar spre deosebire de sinagogã care aplica pedepse corporale, Biserica aplica pedepse cu caracter moral. Pentru acea sta Biserica avea mai multe mijloace (ex. mãrturisirea pãcatelor). Prin pocãinþã se reabil itau ºi puteau rãmâne în sânul Bisericii, de aceea au fost foarte puþini cei care au pãrãsi erica pentru plãceri.

ORGANIZAREA BISERICII DIN PRIMELE PATRU SECOLE IERARHIA, DISCIPLINA, SINOADELE Biserica a continuat sã se dezvolte atât în Ierusalim cât ºi în alte localitãþi; s-au azele unor comunitãþi creºtine, care s-au înfiînþat nu numai la oraºe ci ºi în sate. În nou

de comunitate dar ºi de aºezãmânt al mântuirii, Biserica a trebuit sã aibã membri, sã aibã re, norme de viaþã specifice ºi de aceea s-a fãcut o organizare a ei, o departajare în cle r ºi credincioºi; din rândul clerului au fãcut parte apostolii, episcopii (presbiteri), preoþii ºi diaconii, (încã de la început se ºtie ca au existat ºi diaconiþe, care nu aveau iri din cadrul cultului, dar care ajutau la servitul mesei, la curãþenie etc. ), Dupã moartea Apostolilor, Episcopii, preoþii, diaconii au alcãtuit ierarhia; în Sfânta Script urã întâlnim ºi numele de presbiter , acest termen s-a folosit atât pentru numirea Episcop r cât ºi a preoþilor. Pentru a nu se creea confuzii, dupã o vreme s-a renunþat la acest te rmen. Episcopii aveau deplinãtatea harului preoþiei ºi aveau sarcina de a hirotoni ºi or ganiza viaþa Bisericii. Transmiterea harului Sfântului Duh prin Hirotonie ºi prin punerea mâinilor la ºirul neîntrupat al episcopilor se numeºte succesiune apostolicã. În Ierusalim, comunitatea creºtinã era grupatã în jurul Sf. Apostoli, ei fiind cei ca re coordonau întreaga activitate, iar creºtinii stãruiau în rugãciune ºi învãþãtura apostol plecarea Sf. Apostoli din Ierusalim, comducãtor al comunitãþii de aici a fost numit Ia cob cel Mic (ruda Domnului). De o cinstire mai aparte s-au bucurat ºi celelalte ru denii dupã trup ale Mântuitorului. Apostolii, pe unde au trecut, au lãsat în urma lor oa meni destoinici ºi prin punerea mâinilor au hirotonit prin cetãþi preoþi, diaconi, episcop i, spre a conduce viaþa creºtinã. Din Faptele Apostolilor aflãm ca au fost rânduiþi presbiteri la Efes. Din Epistol ele Pauline deducem distincþia clarã dintre Episcopi, preoþi, diaconi (despre calitãþile l or vezi la 1 Timotei 4-5). Sf. Apostol Pavel i-a rânduit ca episcopi pe Timotei la Efes ºi pe Tit în Creta. Alãturi de aceºti preoþi ºi episcopi au existat ºi diaconi (Fapte ). Diaconii au avut o minune administrativã, iar apoi ºi ei au început sã propovãduiascã (d aconul Filip Fapte 8). Dupã moartea Apostolilor, episcopii, preoþii ºi diaconii, au co nstituit ierarhia bisericeascã. În timpul persecuþiilor s-a renunþat la agape, diaconii au rãmas sã-i ajute pe preoþi a sãvârºirea cultului. Din Didahie aflãm ca episcopii, preoþii ºi diaconii aveau în grijã: vãduirea Evangheliei, sarcini administrative, supravegherea vieþii bisericeºti ºi impune rea disciplinei (acolo unde era cazul). Pe lângã membri ierarhiei, existau ºi aºa numiþii harismatici, oameni care posedau an umite daruri (Rom. 12, 6-8, Efes. 4, 11); între aceste harisme amintim: darul vorb irii în limbi, al proorocirii, al facerii de minuni etc. Aceste daruri speciale sau dat pentru a se consolida tânãra Bisericã a lui Hristos. Cu timpul ele nu ºi-au mai a vut rostul ºi au încetat sã existe. Disciplina era observatã de membrii ierarhiei; spovedania era cel mai eficace mijloc prin care se îndreptau neajunsurile vieþii morale. Abuzurile au fost pedepsi te de Apostoli (cazul Anania ºi Safira). Pentru bunul mers al vieþii creºtine s-a folosiincã de la început principiul Sinodal itãþii ; comunitatea întreagã hotãra pentru bunul mers al Bisericii. Dupã modelul arãtat de toli (Sinodul Apostolic), adunarea ierarhilor a fost cea care a stabilit reguli pentru Bisericã. Înmulþindu-se numãrul credincioºilor dar ºi al episcopilor cu timpul s-a hotãrât sã li ea episcopilor jurisdicþie limitatã, aºa au apãrut episcopiile. S-a simþit, apoi, nevoia u nei centralizãri din punct de vedere administrativ, mai multe episcopii formând o mi tropolie; sistemul mitropolitan a fost bine conturat în veacul al III -lea. De o i mportanþã aparte s-au bucurat capitalele de prefecturi ºi provincii unde au ajuns Sfinþi i Apostoli (Antiohia, Alexandria, Roma etc. ) aceste episcopii au fost ridicate la rangul de mitropolii ºi mai apoi de patriarhii. Cursul nr.10 EREZII DIN PRIMELE VEACURI CREªTINE

Termenul erezie provine din grecescul ???????? care se traduce prin eroare, pãr ere diferitã, sectã. Acest termen s-a întrebuinþat pentru a definiinvãþãturile greºite ºi e de doctrinã ale celor care n-au primit

învãþãtura creºtinã aºa cum a fost predicatã de Sfin oli. Ereziile sunt tot aºa de vechi precum Biserica, însuºi creºtinismul a fost consider at eres (Fapte 28, 22). Sfântul Apostol spune ca ereziile sunt ceva necesar, pentru cã prin intermediul

lor (1 Timotei 11, 19) s-a învederat adevãrul. Primele erezii au fost cele iudaizan te, numite aºa deoarece au încercat sã iudaizeze creºtinismul, care cereau sã se respecte VT ca valoare permanentã. Acestea cereau aplicarea integralã a prescripþiilor VT ºi în creº inism. Împotriva acestor pãreri s-au ridicat Sfinþii Apostoli în anii 49 sau 50 la Ierus alim ºi s-a hotãrât ca legea mozaicã nu este obligatorie în creºtinism (Fapte 28, 11, 19). upã rãzboiul iudaic (66-70 ºi dupã dãrâmarea Ierusalimului în anul 70, atât evreii cât ºi pãrãsit Ierusalimul, iar în locul lor au fost aduºi coloniºti. La momentul plecãrii creºtin r din Ierusalim, existau douã tabere: cea a iudaizanþilor ºi cea a creºtinilor universal iºti (sau a iudeo-creºtinilor). Dupã moartea lui Iacob cel Mic în 62, creºtinii proveniþi d ntre neamuri ºi-l aleg pe Simion drept conducãtor, iar iudaizanþii pe Thebutis. Aceºtia din urmã se retrag dincolo de Iordan ºi se apropie de esenieni. Iudeocreºtinii s-au înt ors în Ieusalim ºi au continuat sã rãspândeascã Evanghelia ºi printre coloniºtii nou veniþi l s-au pus bazele unei comunitãþi creºtine aparte. Între sectele iudaizante amintim: 1. Nazareii aceºtia observau legea mozaicã ºi cu toate cã propovãduiau cã Iisus este Mesi foloseau doar Evanghelia dupã Matei. 2. Ebioniþii aceºtia erau iudaizanþi rigoriºti care îl socoteau pe Hristos fiul natural a lui Iosif ºi al Mariei. Înterpretarea Evangheliei era împotriva faptului ca Iisus est e fiul lui Dumnezeu. Se pare ca Simah (cel care a fãcut o traducere a V. T. În limba greacã în sec. III) a fost ebionit.. 3. În N. T. se constatã existenþa altor eretici iudaizanþi; aceºtia opreau cãsãtoria ºi une imente (carnea) ºi se foloseau de basme ºi înºirãri de neamuri (se foloseau de mituri ºi ge ialogii) vezi 1 Timotei 1, 20. 2, 17. 4. Asemenea acestora erau ºi nicolaiþii din Efes ºi Pergam, care au aprobat cultul idola tric ºi mâncau din carnea jertfitã idolilor; învãþau ca femeile puteau fi bunuri comune ale bãrbaþilor. Sf. Apostol Pavel se plânge ca aceºtia urmãreau doar câºtigarea banilor ºi ca p cau imoralitatea. Tot în primele secole au mai existat erezii iudeo-gnostice, acestea au pãstrat doar o parte din legea mozaicã, împrumutând elemente din gnosticismul antic, pe care l -au amestecat cu idei creºtine. Între acestea amintim: 1. Erezia lui Cerint- un evreu din Alexandria. El admitea dualismul (Dumnezeu ºi m ateria sunt eterne) ºi pretindea cã un înger (Demiurg) a creeat lumea iar un altul a d at legea mozaicã. Iisus a fost un om deosebit dar în persoana lui nu s-a putut întrupa Dumnezeu. A fost combãtut de Sf. Ioan Evanghelistul (vezi prologul Ev. a IV-a). 2. Elchesaismul un amestec straniu de mozaism ºi pãgânism cu idei creºtine denaturate. A apãrut în secolul al II-lea. Despre Hristos afirmau ca este un eon sau un înger inalt d e 96 de mile ºi lat de 24. Hristos s-a întrupat de mai multe ori. Idei Iudeo-gnostice, întâlnim într-o carte apocrifã Cartea lui Baruh , carte ce nu es e identicã cea aºezatã în VT în rândul cãrþilor bune de citit . În ordine cronologicã, primul eretic a fost Simon Magul (Fapte 8, 9- 25) unde s e vorbeºte despre aparenta lui încreºtinare, cu scopul de a dobândi puterea de a face mi nuni, el oferind bani în schimbul harului. A fost un vestit magician originar din Samaria. Pentru ca Sf. Apostol Petru a refuzat sã ofere harul prin botez, a început sã propovãduiascã o învãþãturã nouã zicând cã Dumnezeu s-a arãtat samarinenilor în chipul T sub chipul Fiului iar pãgânilor ca Duh Sfânt. Tradiþia ne spune cã ar fi murit la Roma vrân sã facã o minune ca Iisus: unii afirmã cã s-a urcat pe un munte de unde a încercat sã se î spre cer, iar alþii spun cã s-a lãsat îngopat de viu crezând cã va învia. Idei asemãnãtoare cu a lui Simon Magul au avut ºi Dositei (învãþãtorul lui Simon Magul Menandru ºi Cleobios. În afarã de acestea au existat chiar sisteme religioase promovate de unii creºtin i sub influenþa unor sisteme filosofice sau a unor impulsuri lãuntrice neconforme cu doctrina ºi viaþa Bisericii primare. Între acestea amintim: Marcionismul numele îi vine de la Marcion, fiu de episcop creºtin, care, datori tã învãþãturilor sale greºite, a fost excomunicat de tatãl sãu. Nãscut în anul 75, prin 140 a Roma unde îºi propovãduieºte ideile. Comparând VT ºi NT el a constatat cã existã doi dumn unul imperfect al VT ºi unul perfect al NT. VT îl socotea ca aparþinând Dumnezeului imp erfect ºi-l respingea.

Dumnezeul cel bun s-a descoperit prin Iisus Hristos. Moarte a ºi învierea Lui Hristos, spunea el, nu au fost reale (dochetism). Tainele le-a sãvârºit cum a vrut el ºi a imitat într-un fel religia creºtinã. La baza învãþãturii lui a aºezat Ev a lui Luca (fãrã primele douã capitole) ºi 10 epistole pauline. În moralã a fost riguros: d

spreþuia cãsãtoria, carnea ºi vinul pe care le considera ca aparþinând Dumnezeului demiurg imperfect). A fost combãtut de Policarp, Tertulian, Irineu al Lyonului. Învãþãtura lui s-a rãspând au existat chiar martiri în rândurile lor. Urmaºul sãu a fost Apelles. Ideile lui au fo st preluate de cãtre bogomili, peste un mileniu. Montanismul numele îi vine de la Montanus, întemeietorul sectei. La început n-a f ost o erezie, ci un mod de viaþã creºtin foarte riguros. Ei au fost o grupare religioa sã ce ºi-a stabilit niºte reguli morale foarte aspre, în dorinþa de a pregãti lumea pentru doua venire a lui Hristos. Erezia a apãrut în Frigia în sec. II. Ei propovãduiau sfârºitul iminent al lumii, coborârea Ierusalimului ceresc ºi împãrãþia de 1000 de ani a lui Hristos ici pe pãmânt. Despre sine spunea ca este Paracletul (Mângâietorul), organul Duhului Sfânt , anunþat de Iisus Hristos. El pretindea cã revelaþia N. T. nu este desãvârºitã, ci se desã in el, ca Paraclet. În aºteptarea celei de-a douã veniri, îºi lãsau muncile ºi ieºeau în pu tonând cântãri religioase. Au fost foarte rigoriºti, repingeau cãsãtoria, podoabele erau socotite pãcate, feme ile fãceau parte din ierarhie etc. Pentru ca au fost respinºi de Bisericã, au degenera t într-o grãmadã de secte. Din montanism s-a desprins hiliasmul , care propovãduieºte împãrãþia de 1000 de ani º a venire. Aceastã învãþãturã îºi are originile în VT. Aceastã idee a luat forma unei aºtept a sfârºitului lumii. Învãþãtura hiliastã a fost o mângâiere pentru creºtini în timpul pers serica i-a combãtut, acelaºi lucru fãcându-l ºi unii eretici. Între aceºtia din urmã îi ami alogii care respingeau scrierile Sf. Ioan Evanghelistul pentru cã montaniºtii ºi hiliaºt i se foloseau de ele. Gnosticismul- a fost cunoscut numai prin scrierile care au condamnat acest fenomen religios. Este anterior creºtinismului ºi constã într-un amestec de idei din vec hile culte pãgâne cu idei mozaice (ºi apoi creºtine), Gnosticismul creºtin a apãrut în seco I, s-a dezvoltat în secolele II-IIl, ºi a dispãrut în secolul IV. Numele îi vine de la te rmenul ??????=cunoaºtere. Gnosticii au susþinut cã pot cunoaºte ºi tainele lui Dumnezeu pr in proprie experienþã ºi cã gnoza este o ºtiînþã. Doctrina gnosticã era dualistã (existã di rincipii opuse). Noþiunea de divinitate era abstractã ºi aceasta se afla în permanentã opo ziþie cu materia. Lumea materialã este opera unui Demiurg iar eonii sunt personificãri ale unor noþiuni filosofice. Mântuirea este un proces cosmic ºi se realizeazã prin gnozã. În secolul al II-lea cele mai cunoscute sisteme gnostice au fost cel sirian (avându -l ca reprezentant pe Satornil) ºi cel alexandrin (reprazentat de Basiliade din Al exandria ºi pe Valentin la Roma). Maniheismuleste o formã a gnosticismului, este un rezultat al amestecului d e budism cu teosofie babilonianã ºi idei creºtine. Numele vine de la Mani, Manes sau M aniheos care era un persan de origine nobilã (215-277). A încercat sã alcãtuiascã o religi e nouã pentru perºi ºi a murit jupuit de viu. În organizare a imitat creºtinismul. Mani ºiales 12 Apostoli ºi 72 de episcopi imitând Botezul ºi Euharistia creºtinã, având rituri as mãnãtoare cu cele creºtine. Erau vegetarieni, opreau consumarea vinului, a ouãlor, refuz au lucrul manual ºi plãcerile.

Cursul nr.11 Erezii antitrinitare ºi subordinaþioniste

Ereziile antitrinitare sau monarhianiste negau dogma Sfintei Treimi. Une le negau dumnezeirea lui Iisus ºi poartã numele generic de antitrinitarism dinamic s au subordinaþionist, iar altele socoteu cã persoana unicã a lui Dumnezeu s-a manifesta t deosebit ca Tatã, Fiu ºi Duh Sfânt ºi poartã numele de erezii antitrinitare modaliste sa u patripasiene. Aceste erezii au apãrut în sânul Bisericii primare din încercarea

de a e xplica raporturile dintre persoanele Sfintei Treimi (în special dumnezeirea lui Ii sus Hristos). Antitrinitarismul dinamic l-a avut ca prim reprezentant pe Teodot din Bi zanþ- un curelar bogat, care afirma ca Iisus a fost un simplu om. Ajunge la Roma p rin anul 185 unde, datoritã învãþãturilor sale, este excomunicat de papa Victor în 190. Ade i lui, numiþi teodosieni, reuºesc sã-ºi aleagã un episcop pe Natalis (primul antipapã din

orie). Fiind condamnatã de Bisericã, secta a dispãrut în Roma, teodosienii refugiîndu-se în Orient unde au fost sprijiniþi de episcopul Antiohiei Pavel de Samosata. Acesta învãþa cã Dumnezeu este unul singur, iar Iisus este un om nãscut în chip supranatural din Feci oara Maria. El este mai bun decât oamenii pentru ca este de la Duhul Sfânt. În Iisus a lucrat Logosul divin (socotit de Pavel ca fiind identic cu raþiunea dumnezeiascã), aºa cum a lucrat în profeþii V.T., dar intr-un grad mai mare. În cadrul a douã sinoade þinu e în Antiohia între 264-269, Pavel a încercat sã-ºi impunã învãþãtura. El a fost demascat d otul Malchion ca eretic ºi a fost scos din scaun. Idei asemãnãtoare a avut ºi episcopul Beril de Bostra Arabia, care a fost cond amnat de un sinod þinut la Bostra în anul 244. O datã cu respigerea de cãtre Bisericã a ac estui tip de antitrinitarism acesta a dispãrut spre sfârºitul secolului al III -lea. În secolul al IVlea subordinaþionismul reapare într-o formã mai evoluatã. Eretici ca Arie ºi Macedonie, deºi au recunoscut Treimea Persoanelor dumnezeieºti, au refuzat sã recunoascã egalitatea ºi consubstanþialitatea lor subordonând pe Fiul ºi pe Sfântul Duh tãlui. Antitrinitarismul modalist i-a avut ca reprezentanþi pe: Noet -în Smirna. Pr axeas ºi Sabelie la Roma ºi ucenicii lor. Noet afirma pe la sfârºitul secolului al ll-lea cã Iisus Hristos este însuºi Tatãl care s-a întrupat ºi a pãtimit pentru noi. Praxeas (com de Tertulian) afirma la Roma (ºi apoi prin Africa de Nord) ca Tatãl s-a fãcut Fiu în se nsul ca Mântuitorul Iisus a fost corpul iar Spiritul din El a fost Dumnezeu. Sabelie (originar din Libia) ajunge ºi el la Roma pe la începutul secolului al III -lea. El afirma ca Tatãl, Fiul ºi Sfântul Duh sunt manifestãri în timp ale aceleiaºi fiînþe divine. El a fost combãtut de cãtre Ipolit (primul schismatic din istorie).

Controverse ºi schisme în Biserica primarã Problema datei în care trebuia sãrbãtoritã Învierea Domnului a generat discuþii înt reprezentanþii Bisericii creºtine încã din secolul ll. Creºtinii din Asia ºi Africa sãrbãto Paºtile la o datã diferitã faþã de cei din Europa. Primele discuþii pe aceastã temã le-au p -la Roma, Policarp al Smirnei ºi papa Anicet, prin anul 155, fãrã sã ajungã la vre-un rez ultat. Problema datei Paºtilor este anterioarã acestui an. Încã din a douã jumãtate a seco ului l creºtinii erau divizaþi din aceastã pricinã. Cei proveniþi dintre iudei sãrbãtoreau le deodatã cu Pesach-ul evreiesc (pe 14 Nisan), indiferent în ce zi a sãptãmânii cãdea acea tã datã (de aceea ei au mai fost numiþi ºi quadrodecimani). Alþii prãznuiau Paºtile în prim inicã de dupã 14 Nisan. Practica adoptatã de primii s-a generalizat în Asia iar cea adop tata de ceilalþi s-a generalizat în Europa ºi Africa. O a douã disputã privitoare la data þinerii Paºtilor a avut loc în Laodiceea prin anii 167-170 cu prilejul controverselor dintre Bisericã ºi montaniºti (aceºtia propuneau o altã datã pentru aceastã sãrbãtoare 15-16 Nisan). Cea mai însemnatã disputã a avut loc pe la sfãrºitul secolului al ll-lea între papa Victor ºi episcopul Policrat al Efesului. Datoritã unui preot cu numele Blastus (qua drodeciman), papa i-a invitat pe episcopii din Asia la un sinod pentru a pune ca pãt acestei situaþii. În acest sens el a purtat o corespondenþã cu mai mulþi episcopi din A ia. Folosind un ton autoritar papa i-a ameninþat cu excomunicarea în caz de nesupune re. Episcopul Policrat îi adunã pe episcopii Asieiintr-un sinod la Efes ºi îi rãspunde pap ei pe un ton la fel de autoritar ca ei nu renunþã la datinile moºtenite de la înaintaºi, m ai ales ca acestea sunt ancorate în tradiþia apostolicã de nuanþã ioaneicã (Eusebiu de Caes reea, Istoria bisericeascã, V, 23-24). Creºtinii din Asia ºi-au pãstrat obiceiul pânã în se III când, treptat, au acceptat duminica ca zi a sãrbãtoririi Paºtilor. La începutul secolului al lV-lea, sinodul de la Arelate (314) a hotãrât ca toþi creºtinii sã prãznuiascã Paºtile în aceeaºi zi. Problema Paºtilor a fost soluþionatã la sin umenic.

Spre deosebire de ereticii care au denaturat învãþãtura Bisericii, schismaticii au fost acele persoane care nu s-au supus autoritãþii episcopului ajungând astfel în con flict cu Biserica. În ordine cronologicã, prima schismã majorã în Bisericã a fost generatã de Ipolit l oma. Dupã moartea papei Zefirin, prin 217, în loc de unul, au fost aleºi doi papi: Cal ist ºi Ipolit. Calist a fost sfetnicul lui Zefirin (care l-a hirotonit diacon). În t inereþe, se pare cã, a dus o viaþã aventuroasã ºi a fost simpatizant al ereziei antitrinita

iene. De aceea doar o parte a clerului roman l-a simpatizat. De cealaltã parte, Ipolit, a fost un om cult, un scriitor ºi teolog valoros. El s-a ridicat împotriva antitrinitarienilor din Roma dar ºi împotriva indisciplinei din Bisericã, acuzându-l pe Calist cã iartã pãcatele de moarte, cã-i reprimeºte pe eretici sericã, ca hirotoneºte preoþi bigami etc. Schisma nu s-a încheiat nici dupã moartea lui Calist când au fost aleºi (succesi v) Urban l ºi Ponþian. Ea s-a încheiat în timpul persecuþiei lui Maximin Tracul când Ponþia Ipolit au suferit moarte martiricã în anul 235.

Schisma preoþilor Novat ºi Novaþian A apãrut în urma persecuþiei iniþiatã de împãratul Deciu (249-251) ºi a fost genera titudinea îngãduitoare a episcopului Ciprian al Cartaginei faþã de reprimirea în Bisericã a celor care în timpul acestei persecuþii s-au lepãdat de credinþã (lapºi). Împotriva acestei itudini a lui Ciprian s-a ridicat preotul Novat care informeazã Roma de ceea ce se întâmplã în Cartagina. La Roma scaunul episcopal era vacant iar Biserica de aici era condusã de u n colegiu de preoþi -între care ºi Novaþian. Acesta îi trimite lui Ciprian o scrisoare pli nã de jigniri. Drept urmare, Ciprian adunã episcopii din Nordul Africii în mai multe s inoade (þinute între 252-257), unde s-a discutat problema reprimirii lapºilor în Bisericã. Între timp, la Roma este ales Corneliu care a manifestat indulgenþã faþã de lapºi. Novaþia riticã atitudinea papei, se uneºte cu Novat ºi împreunã pun bazele unei secte (pe care ei o socoteau adevãrata Bisericã) în care nu-ºi aveau locul cei slabi . Secta s-a numit a no nilor cunoscuþi ºi sub numele de catari =cei curaþi. Aceastã sectã a dãinuit în Apus pânã Xll-lea când în sânul ei au avut loc transformãri de mentalitate.

Controversa baptismalã I-a avut ca protagoniºti pe Ciprian al Cartaginei ºi pe ªtefan al Romei. Dacã Ci prian a avut o atitudine tolerantã cu privire la reprimirea în Bisericã a celor cãzuþi nu eeaºi atitudine a avut-o faþã de eretici. El condiþiona reprimirea ereticilor de botez. Papa ªtefan privea lucrurile exact invers. În dorinþa de a-i împãca pe novaþieni cu Biseric a adoptat o poziþie mai tranºantã faþã de lapºi iar pe ereticIII primea în Bisericã fãrã s ezarea lor. Între cei doi au avut loc mai multe dispute fiecare rãmânând la opinia sa.

Schisma meletianã S-a produs în Alexandria Egiptului în timpul persecuþiei lui Galeriu. În timpul acestei persecuþii episcopul Petru al Alexandriei a fost arestat. Nu se ºtie prin ce împrejurãri, pe scaunul de Alexandria a ajuns Meletie care a hirotonit episcopi pen tru scaunele unde episcopii titulari fie, erau arestaþi fie, se ascundeau. Acest l ucru a produs tulburare între creºtini. Dupã încheierea persecuþiei, Meletie împreunã cu ep opii hirotonoþi de el, s-au constituit în Bisericã aparte pe care, la fel ca novaþienii, o socotea a fi cea adevãratã . Ei au fost condamnaþi la sinodul l ecumenic. Cursul nr.12 Pãrinþii Apostolici ºi apologeþii creºtini

Sub numele de pãrinþi apostolici , Biserica îi recunoaºte pe acei bãrbaþi care au fos nici direcþi ai Sfinþilor Apostoli. Acest nume s-a încetãþenit ºi prin el sunt numiþi acei ori care au trãit în secolele I-II ºi care ne-au lãsat scrieri cu conþinut religios. Astfe l de scrieri avem de la 8 autori (doar unii dintre ei sunt cunoscuþi cu numele): -autor necunoscut -lucrarea Didahia -Ignatie al Antiohiei, 7 epistole cãtre: efeseni, magnezieni, tralieni, filadelfie ni, romani, smirneni ºi cãtre Sfântul Policarp. -Policarp al Smirnei o epistolã cãtre Filipeni -Papias de Ierapole fragmente dintr-o lucrare intitulatã Adeverirea cuvintelor de în vãþãturã ale Domnului -Clement Romanul- 2 epistole cãtre Corinteni, a doua fiind neautenticã -autor necunoscut (Herma) iar lucrarea se intituleazã Pãstorul -autor necunoscut: Epistola lui Barnaba (Pseudo Barnaba) -autor necunoscut Scrisoarea cãtre Diognet

Tot în primele veacuri creºtine au trãit aºa numiþii apologeþi, aceºtia nu au fost uce i direcþi ai Apostolilor. Biserica îi recunoaºte pe acei scriitori care în timpul persec uþiilor în loc sã se ascundã ºi-au pus la îndemânã talentul ºi ºtiînþa în apãrarea creºtini s-au rãspândit repede în toatã lumea creºtinã de atunci. Apologet= apãrãtor. O parte din lucrãrile lor sunt îndrepate spre iudei, altele spr e pãgâni iar altele sunt lucrãri cu caracter polemic )îndreptate împotriva ereticilor vrem ii aceleia). Lucrãrile adresate iudeilor au fost scrise sub forma dialogului, iar cele împot riva pãgânilor ºi ereticilor au luat forma unor tratate. Dupã limba în care ºi-au scris ope ele, apologeþii sunt grupaþiin: latini ºi greci. -latini: Qadratus, Tertulian, Minucius Felix, Ciprian al Cartaginei etc. -greci: Iustin Martirul ºi Filosoful, Teofil al Antiohiei, Origen, Atenagora Ateni anul etc. Unii dintre ei au fãcut parte din ierarhie, alþii au fost simplii creþtini iar alþi i profesori laici cu multã simpatie faþã de creºtinism. La unii dintre eiintâlnim ºi idei n conforme cu învãþãtura Bisericii (ex. la Origen-erezii subordinaþioniste, la alþii idei g tice, hiliaste etc. ) Þinând cont de timpul când s-au scris, aceste opere pot fi socot ite adevârate perle ale literaturii creºtine vechi. Învãþãmântul religios ªcolile catehetice ºi catehumenatul

La început învãþãtura Mântuitorului a fost propovãduitã de Apostoli ºi de ucenicii lor ismul s-a rãspândit foarte repede ºi s-a simþit nevoia unui învãþãmânt religios organizat, s cã la creºtinism au aderat oameni proveniþi din diferite medii. Catehumenatul era acea perioadã de pregãtire de dinainte de botez. La început ins trucþia celui care voia sã se boteze era simplã (îi erau prezentate principalele învãþãuri isericii), dar din sec. al II-lea acest învãþãmânt a fost bine organizat. Catehumenatul a fost o necesitate a vremii de atunci, prin el erau iniþiaþi în învãþãtura moralã creºtinã t e pânã atunci au fost practicanþi ai altor religii. Candidatul se prezenta în faþa episcopului care (dupã discuþii) îl încredinþa unui pre spre a fi instruit; acesta îl învãþa treptat adevãrurile de credinþã ºi moralã. Catehumenii în douã grupe: -cei chemaþi sau auditori aveau voie sã participe doar la prima parte a Liturghi ei -cei luminaþi erau pregãtiþi deja pentru a primi botezul (care se sãvârºea în ziua d -sãptãmâna luminatã). Lor li se permitea sã rãmânã la întrega Liturghie fãrã a se putea împ de la câteva luni pânã la trei ani. Aºa au apãrut ºcolile catehetice. Ca obiecte de studiu încã de la început, au fost scrierile Apostolilor (Evangheliile ºi Epistolele); de o ma re autoritate s-au bucurat scrierile Pãrinþilor Apostolici. Astfel de ºcoli au funcþionat în: -1. Alexandria Egiptului (prima ºcoalã publicã cunoscutã) se pare cã, ea ºi-a deschis porþ e la mijlocul secolului al II lea. Primul conducãtor cunoscut cu numele este Pantem , amintit între anii 180-200 de cãtre ucenicul sãu Clement Alexandinul. A fost cea mai renumitã ºcoalã, deoarece în Alexandria posibilitãþile culturale erau mai mari ºi funcþion mensã bibliotecã. Urmaºul lui Pantem a fost Clement Alexandrinul -între 200-203. În sec. III-IV cun oaºtem cu precizie ºirul profesorilor de aici. Dintre aceºtia îi amintim pe: Origen, Pie riu, Petru, Macarie, Didim cel orb, etc. Ultimul profesor a fost Rodon -pe vreme a împãratului Teodosie cel Mare (379- 395), când aceastã ºcoalã a fost desfiînþatã. Specifi ei ºcoli era interpretarea alegoricã a Sfintelor Scripturi. -2. Cezareea Palestinei înfiînþatã de Origen care, între 231-232 a plecat din Alexandria a ajuns în Cezareea Palestinei. Aici a fost hirotonit chiar dacã a avut impediment p entru hirotonie. Dintre elevii lui Origen amintim pe: fraþii Teodor ºi Ateodor din N eocezareea Pontului, Firmirian episcop al Ierusalimului. Învãþãmântul predat aici a fost identic cu cel din Alexandria. Dintre urmaºii luIII am ntim pe preotul Pamfil -care a pus bazele unei biblioteci ºi pe episcopul Eusebiu de Cezareea -de la care avem o Istorie bisericeascã. -3. Antiohia Siriei

s-a format în sec. III, primul conducãtor fiind preotul Malchion dar adevãratul început al unuiinvãþãmânt sistematic se leagã de numele lui Lucian de Samos . Învãþãtura lui Lucian a fost socotitã izvorul ereziei ariene de mai târziu (a fãcut o rev

ire a textului Septuagintei). Specificul acestei ºcoli era intrpretarea literarã a S f. Scripturi. În secolul IV, îi mai amintim pe Dorotei -care se ocupa cu studiul V. T. ºi Diodor din Tars. Dîntre elevi il amintim pe Sf. Ioan Gurã de Aur ajuns patriarh de Constantinopol. -4. Edessa menþionatã în secolul al III-lea. Aici a studiat Lucian de Samosata. Nu ave m ºtiri despre învãþãmântul de aici. În afarã de aceste ºcoli au fost ºi altele legate de numele unor personalitãþi ale Bis ricii sau de numele vreunui sfânt pãrinte: -ªcoala lui Tertulian ºi Ciprian în Cartagina -În Galia, ºcoala Sf. Irineu al Lyonului -În Siria, ºcoala lui Taþian Sirianul aici s-a realizat traducerea Sf. Scripturi în siria cã numitã Peºitto -O ºcoalã copticã în Egipt- s-a tradus Biblia în sec. Ill Cursul nr.13 Persecuþiile împotriva creºtinilor

Perioada I-a I. B. U. a fost marcatã mai întâi de activitatea sfinþilor Apostoli. (a apãrut Biserica). Încã de la început iudeii s-au opus Bisericii ºi înregistrãm prigoane ar de pe vremea sf. Apostoli, primul martir fiind arhidiaconul ªtefan, apoi, în 44, martiriul Apostolului Iacov a lui Zevedeu. Evreii reuºesc dupã anul 44 sã-i ridice ºi pe pãgâni împotriva creºtinilor astfel cã, dupã anul 50, împãraþii romani au luptat împotriva r. Pe vremea fiecãrui împãrat s-au înregistrat prigoane unele având caracter local altele caracter general. În afara graniþelor Imperiului, Biserica era liberã. Dupã unii istorici doar câþiva împãraþi (6) au persecutat Biserica, dupã alþii sunt 9 persecuþii; adevãrul este cã puþini au fost cei care nu i-au persecut pe creºtini. Pânã pe vremea împãratului Deciu (249-251) persecuþiile au avut un caracter local ap oi, s-au transformat în persecuþii cu caracter general, pânã pe vremea lui Constantin ce l Mare. Pentru a înþelege modul cum s-au desfãþurat trebuie sã înþelegem cauzele care au dus l eclanºarea lor. S-a stabilt ca au fost 4 cauze principale: religioase, politice, m oral sociale ºi cultul împãratului 1. Cauze religioase Lumea anticã era brãzdatã de culte politeiste. Creºtinismul apare ca o religie în car e nu se fãceau discriminãri de naturã socialã, rasialã, sau politicã. Creºtinismul nu ºi-a s o reformã religioasã (deºi lumea pãgânã avea nevoie de o asemenea reformã mai ales ca mul udinea religiilor politeiste fãceau ca unitatea impeiului sã stea sub semnul întrebãri).

Unitatea religioasã (credinþa într-un singur Dumnezeu) nu era vãzutã bine de pãgâni. A ptarea religiei creºtine era socotitã apostazie de la legea strãmoºeascã. Cultul creºtin er socotit magie (mai ales datoritã învãþãturii despre învierea morþilor). Pentru toate calam care se abãteau asupra imperiului, creºtinii erau fãcuþi vinovaþi datoritã dispreþului lo zei. 2. Cauze politice În imperiul roman toate religiile ºi cultele pãgâne erau libere sã se manifeste. Între zeitãþile pãgâne existau ºi protectori ai statului. La început creºtinismul a fost tolerat nsiderat o sectã evreiascã. Întrucât religia creºtinã a fost împotriva închinãrii la idoli chinarea la un singur Dumnezeu, s-a vãzut în aceastã atitudine o încercare de subestima statul ºi pe protectorii lui. Actele de cult politeiste erau socotite adevãrate îndato riri civice. Împotriva creºtinilor s-au ridicat nu numai oamenii statului ci ºi filoso fii vremii (Cels-sec. ll, Porfiriu-sec. III ). Critica asprã a jertfelor pãgâne ºi a ido latriei i-a întãrâtat ºi mai mult pe pãgâni. 3. Cauze moral sociale Creºtinismul a apãrut în sâul lumii antice unde moralitatea lipsea cu desãvârºire. Mediul pãgân în care a apãrut creºtinismul excela prin decadenþã moralã. Vestalele rom rau considerate bunuri ale împãratului care dispunea de ele dupã bunul plac. Roma ºi Cor intul erau centre de prostiþuie. Zeitãþile

erau pilde de imoralitate, s-a ajuns ca pro stituºia sã se practice în temple în numele zeilor. În aceste condiþii creºtinismul a apãru o religie incomodã.

Clasele sociale erau bine delimitate, sclavii aveau mai puþine drepturi decât a nimalele, familia era desconsideratã etc. Întrucãt promova egalitatea în faþa lui Dumnezeu religia ceºtinã nu a fost vãzutã cu ochi buni. De aceea nu este de mirare ca religia cr eºtinã s-a rãspândit în rândul maselor de jos pentru ca le dãdea o altã speranþã de viaþã. Împãraþii romani au vãzut în creºtinism o religie periculoasã ce putea sã unifice scla care constituiau forþa de muncã în Imperiu. Au apãrut calomnii la adresa cretinilor; scriitorul Celsus a scris Cuvânt Adevãrat î care a combãtut sistematic ºi cu viloenþã creºtinismul, afirmând cã toþi creºtinii sunt an gi (neînþelegând Sfânta Euharistie), cã îºi omoarã copii, cã sunt ignoranþi ºi periculoºi p . 4. Cultul împãratului Datoritã multitudinii religiilor din Imperiul Roman, unitatea acestuia a avut de suferit; pentru aceasta împãraþii s-au gândit sã gãseascã o formã de cult valabilã în î iul. Aºa a apãrut cultul împãratului. Dupã moartea lui Iulius Cezar, Senatul l-a declarat zeu ºi i s-a fãcut o statuie asemenea statuilor care îi reprezentau pe zei. Împãraþii romani care i-au urmat, încã în vi , s-au declarat dominus ac deus - (împãrat ºi zeu) ºi au cerut supuºilor sã li se închine, facã temple unde sã se închine toþi supuºii. Primul a fost Domiþian (81-96). Creºtinii s-au ridicat împotriva acestei forme de cult, atitudinea lor fiind so cotitã ultragiu la adresa instituþiei imperiale.. LEGISLAÞIA ªI PROCEDURA DE JUDECATà ÎN TIMPUL PERSECUÞIILOR

Pânã la împãratul Traian nu a existat vreo lege în baza cãreia sã fie persecutaþi. Cre ul ca religie superioarã, promovând o moralitate înaltã, n-a putut fi suportat de societ atea romanã. Legile romane urmãreau sã reglementeze starea politicã, moralã ºi socialã din Imperiu. La început au fost persecutaþi în baza legii numitã a celor 12 table care interzicea religiile strãine ºi magia. Pe vremea împãratului Traian s-a dat o lege Lex Iulia de Majestate , prin care se pedepseau superstiþiile, magia, atitudinile duºmãnoase la adresa imperiului, întâlnirile n octurne (erau considerate ostile statului); în baza acestei legi creºtinismul va fi prigonit. Din sec. III s-au emis legi speciale ºi edicte imperiale ce aveau ca þintã creºtini smul. De atunci a început un adevãrat rãzboi de exterminare a Bisericii creºtine. PROCEDURA DE JUDECATÃ

În timpul persecuþiilor, creºtinii erau aduºi în tribunale pãgâne ºi erau obligaþi sãredinþa ºi sã aducã sacrificii zeilor. Refuzul lor era un motiv pentru a fi condamnaþi la î chisoare; dar cum în închisoare creºtinii erau toþi la un loc, dupã o vreme s-a trecut la pedepse corporale, în funcþie de starea socialã a creºtinului. Cei care erau bogaþi, erau deposedaþi de bunuri ºi apoi închiºi, iar cei sãraci erau torturaþi în toate felurile. Treptat, pedepsele s-au înmulþit; mintea omeneascã nu poate concepe cât au avut de suferit cei care au trãit pânã în sec. IV. Erau închiºi în închisori fãrã luminã, erau lips unii erau însemnaþi cu fierul roºu, iar alþii se luptau în circuri cu gladiatorii ºi cu an malele sãlbatice. A urmat crucificarea. Persecuþiile au luat forme tot mai violente o datã cu împãratul Nero unii ºi-au dat iaþa înecaþi în râuri, în lacuri ingheþate, iar alþii au fost îngropaþi de vii. Cu toate acestea, Biserica a ieºit tot mai întãritã ºi tot mai curatã. Cursul nr.14 PERSECUÞIILE

Pe vremea împãratului Claudiu (41-54) se înregistreazã prima persecuþie (indirectã) as pra creºtinilor. În anul 49, evreii din Roma sunt alungaþi pentru cã au produs tulburare din cauza lui Chrestus în care istoricii il recunosc pe Hristos. Primul împãrat persecutor a fost Nero (54-68); la început el a fost indiferent faþã d e creºtini, el fiind o personalitate destul de controversatã a istoriei. Se socotea cel mai mare poet al antichitãþii. O vizitã în Grecia l-a determinat sã scrie în anul 67 un

imn despre cãderea Troiei ºi pentru cã era lipsit de inspiraþie a poruncit sã se dea foc u nei suburbii din Roma; focul s-a extins ºi a ars jumãtate din capitalã (unii spun ca a r fi vrut sã scape de sãraci). Chemat în faþa Senatului, Nero a fost sfãtuit sã dea vina pe creºtini. Drept urmare a început prigoana împotriva creºtinilor, care erau vânaþi din toate pãrþile ºi aruncaþi la , puºi sã lupte cu gladiatorii, unºi cu smoalã ºi folosiþi ca torþe vii ce luminau noaptea nile împãratului. În timpul acestei persecuþii au murit mii de creºtini, între care Sfinþii ostoli Petru ºi Pavel (29 iunie 67). Dupã Nero a urmat o perioadã de lupte pentru tron. Împãratul Vespasian a distrus Ie rusalimul în anul 70 ºi creºtinii au fost nevoiþi sã pãrãseascã cetatea. Mai târziu aici sruit un castru roman Aelia Capitolina. Pânã în vremea lui Domiþian, 81-96,, persecuþiile a u avut mai mult un caracter local ºi au izbucnit din râvna unor proconsuli sau demni tari romani. Domiþian(81-96) a crezut cã pânã ºi membrii familiei sale îi doreau mortea; vedea pest tot conspiraþia. Insuccesele din rãzboiul cu dacii l-au fãcut sã creadã cã cineva este vin vat, adicã creºtinii, ºi a început persecuþia în Asia. A avut de suferit exil ultimul dintr ucenicii direcþi ai Mântuitorului, Sf. Ioan Evanghelistul, care a fost exilat în însula Patmos. Dupã Domiþian timp de 2 ani împãratul Nerva i-a lãsat în pace pe creºtini. Traian (98-117) - a avut multe calitãþi, bun general, iubit de trupe. La început n-a purtat grija creºtinilor dar primind informaþii din partea proconsulului Bitinie i, Pliniu cel Tânãr, cã în Bitinia existã mulþi care îl cinstesc pe Iisus Hristos ca zeu, T an a poruncit ca aceºtia sã fie persecutaþi. De pe vremea lui existã acea zicalã enunþatã d nu se cuvine sã mai existe creºtini. A apãrut Lex Julia raian non licet esse christianus de Maiestate ºi s-a putut porni persecuþia. Ca martirIII amintim pe sf. Ignatie al A ntiohiei ºi Simeon al Ierusalimului (+108). Adrian (117-138) se asemãna cu Traian la caracter, era cam lipsit de energie ºi mãcinat de tristeþe. Pe vremea lui au apãrut primele scrieri apologetice creºtine (Quad ratus ºi Aristide). S-au înregistrat persecuþii sporadice în Asia Micã din iniþiativa unor roconsuli. Evreii se rãscoalã din nou sub conducerea unui fals Mesia (Bar Cochba) ºi îi persecutã pe creºtinii din Palestina. Ierusalimul este distrus în întregime iar pe locul lui se construieºte acum castrul Aelia Capitolina. Antoniu Pius (138-161) un împãrat capabil, un om plin de energie ºi cu o viaþã moralã i aparte, n-a dat nici un edict de persecuþie. Persecuþia a fost declanºatã în Orient ºi As a în anul 155. În timpul persecuþiei au murit 11 creºtini din Smirna iar Sf. Policarp a fost ars de viu. Marc Aurelius (161-180) un filosof stoic, a scris lucrarea Cãtre sine însuºi , a fo t adeptul unei pãci generale în imperiu. Pentru prima datã imperiul a fost atacat de p opoarele migratoare ºi a încercat ca sã menþinã liniºtea în înteriorul graniþelor. Pe vreme mperiul a fost bântuit de ciumã provocatã de o secetã cumplitã, armata a slãbit ºi a fost n it sã înroleze sclavi în armatã. Datoritã acestei situaþii visteria statului s-a golit ºi a st obligat sã vândã tezaurul casei imperiale. În mijlocul acestor nevoi el aruncã vina pe creºtini. Au suferit moarte Sf. Iustin Martirul ºi Filosoful ºi Cecilia (la Roma), Car p, Papil ºi Agatonic (în Pergam). Persecuþia a continuat ºi în Galia unde în anul 177 înreg rãm martiri la Lyon.. Comodus (180-192) -fiul lui Marc Aureliu a fost opus tatãlui sãu, violent, crud , vicios, barbar, îi persecuta pe creºtini doar din dorinþa de a-i persecuta. Înregistrãm martiri la Scili (12 creºtini-180), la Roma (a fost decapitat Apolonius, socotit pãr intele creºtinilor-184) ºi în alte pãrþi ale Asiei Mici. Dupã moartea lui Comodus au fost lupte pentru tron ºi a urmat o perioadã de crizã c e a durat pânã cãtre sfârºitul secolului al III -lea.. Septimiu Severus 193- 211 -era african de origine, a fost proclamat de arma tele romane din Africa. Cãsãtorit cu fiica unui preot pãgân din Siria a pus bazele unei dinastii imperiale noi în cadrul cãreia femeile au jucat un rol important. A reuºit sã s tabilizeze imperiul iar prin 206-208 izbucneºte persecuþia în Frigia ºi Capadocia. Inter zice prin decret orice formã de prozelitism a iudeilor ºi creºtinilor. Pe vremea lui a u murit Leonida tatãl lui Origen ºi sf. Irineu de Lyon în 202. În 211 tronul a

fost moºtenit de cei 2 fii Caracalla ºi Geta. Este proverbialã ura dintre cei doi, Caracalla omorându-ºi fratele în braþele mamei sale (212). În 217 a murit º el în urma unui complot. Vreme de câteva luni a domnit Macrin, care a fost înlãturat.

Eliogobal, 218-222, dã libertate tuturor cultelor; a reuºit sã introducã cultul zeu lui Mithra. Dinastia Severilor se stinge în 235, o datã cu moartea lui Alexandru Severus, 2 22-235. Pe vremea lui a apãrut Constituþia Atenianã s-au emis douã decrete de persecuþie, cercându-se interzicerea creºtinilor. Este ucis de un complot ºi este proclamat împãrat Ma ximinTracul, 235-238 împãrat barbar, crud, ce i-a persecutat pe creºtini în baza tradiþii or inaintaºilor sãi; a dat un edict pentru omorârea conducãtorilor Bisericii. Au fost om orâþi cei doi episcopi rivali Ponþian ºi Ipolit la Roma Dupã moartea lui, vreme de mai bine de 10 ani creºtinii au fost lãsaþi în pace. Pe vr emea lui Filip Arabul (244-249). creºtinii au fost lãsaþi în pace. Se pare ca acet împãrat r fi purtat o corespondenþã cu Origen. Acest lucru l-a determinat pe Fer. Ieronim sã a firme ca el a fost primul împãrat creºtin. Totuºi pe vremea lui a izbucnit o puternicã per secuþie în Egipt. Cu Deciu (249-251), persecuþiile iau amploare. El a fost un împãrat capabil, iubi t de trupe; a socotit creºtinismul un element negativ în Imperiu. El a dat un edict de persecuþie generalã creºtinii trebuiau sã se prezinte în faþa tribunalelor pãgâne, sã de credinþã ºi sã se aducã jertfe zeilor romani, iar dacã refuzau erau chinuiþi ºi uciºi. rit moarte Alexandru al Ierusalimului, Fabian al Romei, Vavila al Antiohiei etc.

Datoritã persecuþiei, numeroºi creºtini s-au refugiat în Cartagina, dar persecuþia s-a extins ºi aici ºi numeroºi creºtini s-au lepãdat forþat. Dionisie al Ierusalimului ºi Cipri al Cartaginei fug de persecutori. Reprimirea celor cãzuþi (sau lapºi) cei care s-au le pãdat- în Bisericã l-a determinat pe Sf. Ciprian sã þinã numeroase sinoade în Cartagina. Cu atã atrocitatea persecuþiei lui Deciu, Biserica s-a întãrit ºi mai mult. Trebonius Galus (251-253), a continuat persecuþia mulþumindu-se sã-i trimitã pe creºt ini în închisori. Valerian (253-260), un colaborator al lui Deciu, i-a favorizat pe creºtini, d ar în 257 porneºte un adevãrat rãzboi împotriva lor. Pe vremea lui au suferit martiriul S ixt ll al Romei ºi Ciprian al Cartaginei. Între 260268, Galienus i-a favorizat pe creºtini dând un edict de toleranþã (primul act de acest fel). Pe vremea lui Aurelian, 270-275 persecuþia a reînceput. El a fost un bun milita r, energic; populaþiile migratoare au lovit imperiul din toate pãrþile. Goþii vin în Dacia ºi Aurelian este nevoit sã-ºi retragã trupele ºi administraþia de aici, între 271-274. Dat tã acestui fapt s-a consultat cu Senatul ºi s-a dat vina pe creºtini ºi în 274 a emis un e dict de persecuþie generalã. Acest edict n-a fost pus în aplicare pentru cã moare în 275. Dupã moartea lui, vreme de nouã ani, au fost iarãºi lupte pentru domnie, perioadã în care B serica a fost lãsatã în pace. Cu Diocleþian (284-305) începe o nouã erã în istoria persecuþiilor. Pentru o mai bunã ernare împarte imperiul în douã cu prietenul sãu Maximianus Herculius (în 286), care primeº e Apusul, stabilindu-ºi reºedinþa la Roma, iar Diocleþian Rãsãritul, cu capitala la Nicomid a. Pe vremea lor s-a realizat ºi o reformã administrativã, imperiul fiind împãrþit în patru efecturi: Orient ºi Iliric în Rãsãrit, Italia ºi Galia în Apus. Acestea au fost apoi împãrþ trei dieceze, iar apoi în 96 de provincii. Imperiul îºi pãstra unitatea deoarece legile se dãdeau în numele ambilor impãraþi; fiecare ºi-a ales câte un cezar, Diocleþian pe Galer , iar Maximian pe Constantin Chlorus, în 293. Diocleþian era destul de tolerant cu c reºtinii el retrãgându-se din viaþa publicã la palatul sãu din Nicomidia unde petrecea în b hete ºi petreceri. Mama lui Galeriu era originarã din localitatea Romula (azi Reºca în O ltenia). Ea l-a îndemnat pe fiul ei sã porneascã persecuþia împotriva creºtinilor. Galerius a fost un cezar destul de crud ºi autoritar; a dorit sã cureþe armata de elementul creºtin, între anii 296-298. În timpul acþiunii cei care nu au vrut sã se leped e au fost închiºi, unii au suferit martiriu (veteranul Iuliu, Hesichius, Nicandru, M

arcian, Pasicrat ºi Valentinian în Durostorum). Sub influenþa lui Porfiriu (care a scris o lucrare în 15 cãrþi împotriva creºtinilor), Diocleþian aprobã persecuþia generalã. În februarie 303, Galerius reuºeºte sã smulgã de la n semnãtura pentru un edict de persecuþie generalã, în care se prevedea distrugerea Bise ricii, arderea cãrþilor, confiscarea averilor, transformarea lor în sclavi ºi moartea. În timpul persecuþiei au murit tânãrul Astion ºi preotul Epictet în Halnyris ºi chiar episcopu Antim al Nicomidiei (creºtinii de aici au fost bãgaþi cu forþa într-o bisericã cãreia i da oc).

Tot în anul 303, în aprilie ºi septembrie, s-au dat încã douã edicte, iar în 304 s-a d cel mai cumplit edict prin care se urmãrea distrugerea numelui de creºtin. Persecuþia a fost violentã; au murit numeroºi creºtini; au primit martiriul: Sf. Chiril, Chindeas ºi Dasius la Cernavodã, Sf. Gheorghe în Capadochia, Sf. Irineu ºi Dimitrie la Sirmium, doctorii Cosma ºi Damian în Cilicia etc. În 305, împlinindu-se 20 de ani de domnie, Diocleþian (+316) ºi Maximian hotãrãsc sã s etragã ºi lasã pe cei doi cezari sã devinã imperatori. Galeriu îl alege ca cezar pe Maximia Daia, iar Constantin Clorus pe Flavius Severus. În 306, Constantin Clorus moare ºi în locul lui armata îl proclamã împãrat pe fiul sãu stantin cel Mare. În acelaºi timp, tot in Apus se autoproclamã împãrat Maxenþiu, fiul lui M ximilianus Herculius; in 307, Flavius Severus este înfrânt de Maxenþiu ºi se sinucide. În Rãsãrit sub Galeriu ºi Maximian Daia, persecuþia continuã. Prin 311, Galeriu cade grav bol nav ºi dã un edict de toleranþã, creºtinii având dreptul sã-ºi practice liber religia cu co sã se roage pentru el. La scurt timp Galeriu moare. Încetarea persecuþiilor La moartea lui existau proclamaþi patru împãraþi: Maximian Daia în locul lui Galeriu , Liciniu, cumnatul lui Constantin alãturi de Maximian, iar în Apus Maxenþiu ºi Con stantin (cel Mare). Maxenþiu ºi Maximian se aliazã împotriva celorlalþi doi. În 312 Maximin Daia este înfrânt de Licinius, iar Constantin se îndreaptã spre Roma in octombrie 312 pe ntru a-l alunga pe Maxenþiu. Tradiþia ne spune ca înaintea luptei celor doi de la Podu l Vulturului de lângã Roma ziua în amiaza mare s-a arãtat pe cer crucea Mântuitorului inco njuratã de cuvintele: in hoc signo vinces"; (Eusebiu de Cezareea ?? ????? ???? -en tuto mika) = prin aceasta vei învinge. În noaptea respectivã i s-a arãtat în vis Mântuitoru lui Constantin, îndemnându-l sã punã pe steaguri semnul crucii pe care Constantin l-a p us sub forma monogramei lui Hristos (XP). Armatele lui Maxenþiu (deºi mai numeroase) au fost înfrânte. Dupã victoria de la podul Milvius, cei doi împãraþi au hotãrât ºi au semnat la Milano edict de toleranþã prin care se pune capãt persecuþiilor, în februarie 313, act care cupri nde: - garantarea libertatãþii religioase tuturor cultelor din imperiu; - libera trecere a fiecãrui cetãþean roman la creºtinism; - înapoierea tuturor bunurilor confiscate de la creºtini în timpul persecuþiilor etc. Edictul asigura pe creºtini de sprijinul celor doi împãraþi ºi considera Biserica creº inã ca o instituþie organizatã (nu a transformat Biserica într-o instituþie de stat, în com araþie cu celelalte religii), creºtinismul devenind o religie privilegiatã. În 314 începe conflictul dintre Constantin ºi Liciniu. Constantin îl înfrânge pe Licin us în 314 ºi este obligat sã-i cedeze lui Constantin Iliricul rãmânând doar cu Orientul. au suferit 40 de mucenici la Sevasta care iciniu se supãrã ºi începe persecuþia în Orient fost aruncaþi iarna într-un lac din Armenia. În 323 izbucneºte un nou rãzboi între ei înch t, in 324, cu prinderea, judecarea ºi decapitarea lui Licinius; Constantin devine astfel singurul împãrat peste tot imperiul pânã la moartea sã (+337). Pe vremea lui creºtin smul s-a bucurat de liniºte. Cursul nr.15 BISERICA PE VREMEA ÎMPÃRATULUI CONSTANTIN CEL MARE

Personalitatea lui din punct de vedere religios a fost una destul de contro versatã; a fost crescut de mama sã Elena în spirit creºtin, fapt pentru care Constantin cel Mare este privit diferit de istorici; Biserica Ortodoxã l-a canonizat, Biseric a Romno Catolicã îl socoteºte cel mai mare împãrat creºtin iar Biserica protestantã, un împ toþi împãraþii. Faptul ca nu s-a manifestat fãþiº ca un creºtin nu trebuie sã ne ducã la c cã n-a fost creºtin, chiar dacã s-a botezat pe patul de moarte (20 mai 337). Atunci când majoritatea romanilor erau pãgâni ne putem explica de ce nu s-a declarat creºtin. În întreaga sã activitate el a favorizat creºtinismul: a emis o serie întreagã de legi favoarea creºtinilor- edictul de la

Milano a fost începutul; apoi, îmbunãtãþirea tratament lui în închisori, a situaþiei sclavilor, abolirea rãstignirii ºi a stigmatizãrii; a îngreun divorþul, a pedepsit adulterul, a dat fonduri creºtinilor pt. construirea de biseric i. Constantin a hotãrât sã dãruiascã creºtinilor sãlile imperiale e judecatã numite bazili u nevoile de cult. Creºtinii le-au refuzat, dar au pãstrat numele de bazilici pentru

locaºurile de cult. Prin tot ceea ce a fãcut, din punct de vedere legislativ, împãratul Constantin s-a dovedit cu simpatie faþã de creºtini. El a generalizat Duminica ca zi de odihnã, în anul 321 (excepþie fãceau þãranii). În 325, de dragul liniºtii în Bisericã, onvocat sinodul I ecumenic. Mamei sale i-a permis sã zideascã o bisericã pe locul unde a fost descoperitã crucea Mântuitorului. În 330 a deschis porþile unui oraº zidit pe vatra localitãþii Bizanþium, oraº care îi rta numele mai bine de 1100 de ani,-Constantinopol. Constantin a zidit aici mai multe biserici ºi ºi-a mutat capitala imperiului. Datoritã acestor activitãþi împãratul Co antin s-a bucurat de consideraþia Bisericii creºtine; Biserica noastrã l-a canonizat, prãznuindu-l, alãturi de mama sa, pe 21 mai. Momentul convertirii sale nu poate fi precizat. Cu siguranþã cã i-a cunoscut pe c reºtiniincã din tinereþe când tatãl sãu a fost tolerant cu ei. Preziua luptei cu Maxenþiu a st, cu siguranþã, hotãrâtoare. Cu steagurile însemnate cu monograma lui Hristos (literele X ºi P suprapuse-steag numit labarium), armata lui Constantin (care numãra 20.000 de soldaþi) reuºeºte sã înfrângã armata lui Maxenþiu care numãra peste 150.000 de luptãtori. Faptul ca el s-a botezat pe patul de moarte nu trebuie sã ne determine sã afirmãm ca a dus o viaþã de pãgân. Era în uzul Bisericii primare ca botezul sã fie cerut abia pe p tul de moarte pentru a avea siguranþa mântuirii. A fost botezat de episcopul semiari an Eusebiu al Nicomidiei. Dupã o domnie de peste 30 de ani moare pe 22 mai 337. La moartea sã Imperiul a fost împãrþit între cei trei fii ai sãi: C-tin, Constans ºi Constanþiu. În 340 Constantin e morât de Constans ºi acesta rãmâne singur in Apus pânã în 350 când este detronat de Constan e a domnit singur pânã în 361. Cursul nr.16 Rãspândirea creºtinismului pânã la începutul secolului IV

În primele secole creºtine cei care au rãspândit cuvântul Evangheliei au fost Apostol ii ºi ucenicii lor. Drept urmare numãrul comunitãþilor creºtine a crescut foarte mult. Împo riva lor s-au ridicat pãgânii ºi iudeii persecutându-i dar creºtinismul s-a rãspândit ºi în Imperiului Roman. Martiriul a fãcut ca numãrul creºtinilor sã creascã în fiecare zi (aceasta se datora º oralitãþii promovate de ei). Activitatea harismaticilor a impresionat lumea anticã ºi, p rin tot cea ce au fãcut, creºtinii ºi au câºtigat simpatia pãgânilor. Împãraþii romani au î strugã Biserica dar nu au reuºit. Ucenicii Apostolilor au continuat opera acestora urmãnd exemplul lor (ne spun e Eusebiu de Cezareea cãnd se referã la pãrinþii apostolici). Creºtinismul s-a rãspândit prin faptul cã fiecare comunitate creºtea în jurul ei. Fiec re creºtin era un misionar în mediul în care trãia, prin viaþa lui. Învãþãmântul catehetic a fãcut ca Biserica sã se întãreascã; din rândul profesorilor s profesori misionari care au reuºit sã adune în jurul lor mai mulþi ucenici (ex. Origen în Cezareea Palestinei). Aceºti ucenici au fost adevãraþi misionari ocazionali. La început creºtinii proveneau din clasele de jos ºi mijloc, apoi au început sã adere ºi din clasa înaltã a societãþii: - sec. I: Sergius Paulus, Dionisie Areopagitul - sec. II: Atenagora Atenianul, Taþian Sirianul; sec. IlI: Apolonius, Ciprian al Cartaginei. Din secolul II, creºtinii au avut conºtiînþa numãrului lor mare (Tertulian în Apologet m cap. 37, aliniatul 4). Întinderea geograficã a creºtinismului în primele patru secole n u este menþionatã. Din lipsã de documente (datoratã persecuþiilor), ne-au rãmas numeroase l gende ºi tradiþii de încreºtinare ale unor popoare. Mai avem consemnãri privitoare la rãspâ rea (Pliniu cel Tânãr, Tertuliam, Origen, Arnobiu de Sicca). Pe baza acestor mãrturisiri, istoricul german Adolf Harnack a alcãtuit o hartã a rãspândirii creºtinismului pânã în sec. IV. În Palestina, datoritã rãzboaielor iudaice, Ierusalimul a fost distrus ºi pe ruinel e oraºului s-au pus bazele unui castru roman Aelia

Capitolina . Cezareea a crescut în i mportanþã; aici a deschis Origen o ºcoalã. Scaunul episcopal din acestã localitate a cresc ut în importanþã, episcopul fiind ridicat la rangul de arhiepiscop ºi mitropolit. Alte e piscopii în: Ierusalim, Gaza ºi Nazaret.

Din Palestina, creºtinismul s-a rãspândit în Fenicia (Tir, Sidon, Ptolemaida, Berit , Biblos etc.). Tot din Palestina, creºtinismul s-a rãspândit în Arabia (cea mai însemnatã piscopie era la Bostra). -În Siria cel mai important centru creºtin era Antiohia; primii episcopi au fos t ucenici ai Apostolilor (Evodiu ºi Ignatie), ºcoala cateheticã de aici a contribuit l a prestigiul oraºului. Alte episcopii: Damasc, Seleucia, Samosata, Bereea. Prin Siria a pãtruns în Mesopotamia, unde, în secolul IIl, în Edesa era o ºcoalã cateh ticã. Episcopii în: Nisibis, Cascar, Resaina. Din Siria ºi Mesopotamia a ajuns în Persia (Seleucia ºi Ctesifon). În contrast cu ro manii care au persecutat creºtinismul, în Persia el s-a bucurat de liniºte. Perºii s-au în creºtinat relativ repede. În acest proces trebuie reamintit rolul ºcolii din Edesa. Re gele Sapor III persecutã pe creºtini în 343 când au fost omorâþi 16000 de creºtini intr-o gurã zi. Pe vremea lui Cosroe, în 614, semnalãm ultima persecuþie, Asia Micã a cunoscut creºtinismul încã de pe vremea Sf. Apostoli. Localitãþile pe unde au trecut Apostolii au început sã creascã în importanþã, devenind centre episcopale. Astfel de centre au existat în provinciile: Cilicia, Pamfilia, Pont, Licia. Dintre scaunele ep. cele mai cunoscute au fost: în Pont - Neocezareea ºi Comana , în provincia Capadochia ep. de Cezareea Capadociei (azi Mazaca ) etc. Din Capadochia, creºtinismul s-a rãspândit în Armenia. Sf. Grigore Luminãtorul (+332) care a activat pe vremea regelui Tiridate (care s-a încreºtinat) este socotit protectorul armenilor. Hirotonit în Cezareea Capadochiei, a introdus limba armeanã în cult, a participat la sinodul I ecumenic. Este supranumit Apostolul armenilor . A reuºit sã adune numeroºi ucenici; in384 4/5 din Armenia a fost c uceritã de perºi. Pe vremea lui Isac cel Mare, Mesrob a inventat alfabetul armean. Centrul creºt inismului armean este Edcimiazinunde unde episcopul a fost ridicat la rangul de c atolicos (patriarh). În Georgia ºi Iviria a pãtruns din Armenia. Existã o legendã despre încreºtinarea georg ilor o anume Nunia îl vindecã pe regele Miriam care se încreºtineazã ºi cere misionari di ntiohia. În insulele Creta ºi Cipru creºtinismul este de origine paulinã din sec. I. În Egipt, a pãtruns din sec. l ºi se datoreazã cu siguranþã evreilor care au participat la sãrbãtoarea Cincizecimii din Ierusalim cãnd s-au pus bazele Bisericii. Aici a activ at Evanghelistul Ioan Marcu. Se ºtie cã în Alexandria, din a douã jum. a sec. II a funcþio nat o ºcoalã cateheticã. Astfel se explicã ºi numãrul mare al martirilor din timpul persecu lor care certificã existenþa creºtinismului. În afarã de scaunul episcopal de aici, episcopii au mai existat în: Pelusium, Arsi noe, Nicopolis. Din Egipt s-a rãspândit în Etiopia ºi apoi în India unde a activat sf. Apostol Toma. În peninsula Balcanicã creºtinismul este de origine apostolicã. (vezi activitatea Sf . Ap. Pavel). Episcopii: Tesalonic, Corint, Atena etc. La Nord de Dunãre, creºtinismul este tot de origine apostolicã (Sf. Ap. Andrei a activat în Scytia Minor=Dobrogea). Episcopii la: Tomis, Durostorum etc. Noile cerc etãri dovedesc faptul ca ºi Sf. Ap. Filip a tercut pe la Nord de Dunãre. În restul Dacie i creºtinismul s-a rãspândit dupã cuceririrea ei de cãtre romani (105-106). Goþii în sec. I au intrat în contact cu creºtinismul prin populaþia bãºtinaºã. În Dalmaþia a pãtruns în sec. I; centre avem la Ravena, Mediolanum. Italia a intrat în contact cu învãþãtura creºtinã încã din sec. l. În 251 la sinodul de au participat 60 de episcopi italieni. Din Italia s-a rãspândit în Spania, Galia ºi Mare a Britanie. În Spania creºtinismul, se pare cã, este de origine paulinã. Episcopii la: Iliberis (Elvira ) unde a avut loc un sinod în anul 300 la care s-a impus celibatul clerulu i. În Galia la: Vienne, Lyon, Marsilia; in regiunea Rinului s-au format la: Treve ri, Metz, Strasburg, Bonn. În Britania, potrivit mãrturiei lui Tertulian, a pãtruns în sec. II, mai ales în nordu l þãrii unde locuiau celþii. În Asia proconsularã în sec. II Cartagina þinea legãtura dintre Roma ºi Alexandria. Pe a mijlocul sec. III s-au þinut mai multe sinoade la iniþiativa sf. Ciprian. Creºtinismul s-a rãspândit mai mult în Orient decât în Occident, în provincii de coastã

mult la oraºe decât la sate. Þinând cont de numãrul martirilor ºi a învãþãmântului religio cã, în 313 existau în lume 4 milioane de creºtini. RAPORTURILE ÎNVÃÞÃTURII CREªTINE CU PÃGÂNISMUL ÎN PRIMELE TREI VEACURI

Urmãrind ºirul persecuþiilor, observãm ca ele au pornit din motive neîntemeiate pentr u cã religia creºtinã n-a propovãduit ura între religii. Pe seama creºtinilor s-au pus numeroase mârºãvii. Creºtinismul s-a rãspândit peste tot mperiul Roman, reuºind sã-i cucereascã pe evrei ºi pãgâni. Creºtinismul se prezenta ca o re ie revelatã cu principii morale sãnãtoase. Cu toate acestea au început sã aparã tot felul d calomnii la adresa lor, din partea pãgânilor. Din veacul al II-lea, Cornelius Front um alãturi de Arianus ºi Lucian de Samosata, criticau, ironizau ºi ridiculizau creºtinis mul, în special credinþa despre nemurirea sufletului ºi iubirea frãþeascã. Celsus, filosof toic, are o lucrare (Cuvânt adevãrat) împotriva creºtinilor, combãtutã de Origen (+256). Neoplatonismul a fost un curent filosofic care a cãutat sã reformeze pãgânismul întrun sistem nou. Întemeietorul neoplatonismului este Ammonius Saccas (+340) dar cel care a sistematizat ºi consolidat sistemul neoplatonic a fost Plotin (250-270) un egiptean de neam nobil, care a ajuns în Italia; a scris 54 de cãrþi în care a combãtut sce pticismul, materialismul ºi gnosticismul, fiind foarte respectat de ucnicii sãi pent ru viaþa sã moralã. Elevul lui Plotina fost Porfiriu (+304) care a activat la Roma ºi a fost pent ru scurt timp creºtin. El a combãtut direct creºtinismul cu urã ºi patimã într-o lucrare în (numitã Contra creºtinilor), în care a adunat tot ceea ce s-a spus rãu despre creºtinism, pornind de la ideea ca Iisus Hristos a fost fiul nelegitim al Fecioarei Maria c u un soldat pe nume Panteras. El a atacat Sf. Scripturã cãutând contradicþii între Vechiu l ºi Noul Testament. Mai târziu cãrþile lui au fost folosite de raþionaliºtii protestanþi. Creºtinismul a mai fost atacat de filosoful pãgân Hieroclus, care adunând cele scri se de Cels ºi Porfiriu a vrut sã înjoseascã persoana lui Iisus Hristos. Împãratul Iulian Apostolul i-a atacat printr-o lucrare Contra Galileienilor 3 vol ume. Împãratul Iulian a fost crescut de unchiul sãu Constanþius în spirit creºtin. La moart a lui Constanþius, la tron a urcat Iulian (care era fiul lui Constantin omorât în 340) . Acesta se leapãdã de creºtinism ºi îi atacã pe creºtini cu diverse calomnii. Cade pe câmp luptã ºi în timp ce îºi scotea o sãgeatã din piept (tradiþia ne spune cã) ar fi stigat: A galileene . În primele veacuri relaþiile dintre creºtini ºi pãgâni n-au fost prea apropiate, îndep ea a fost promovatã mai ales de cãtre pãgâni. Cursul nr.17 PERIOADA SINOADELOR ECUMENICE

Secolele IV-VIII sunt de o maximã importanþã pentru Bisericã. Cele 7 sinoade ecumen ice au apãrut ca o necessitateinviaþa Bisericii. Ereziile, pânã în secolul IV- gnostice ºi iudeo-gnostice, au aparut datoritã unor int erpretãri greºite ale textului sfânt. Ele sunt: gnosticismul, montanismul, hiliasmul e tc. Aceste erezii n-au fost atât de periculoase pentru Bisericã pentru ca adepþii lor s-au constituitincomunitãþi aparte, promovând o doctrinã maipuþin creºtinã. Mai periculoase fost ereziile subordînaþioniste învãþãtura greºita potrivit careia una din persoanele Sf Treimi este subordonatã unui principiu cea patripasianã (conform cãreia Tatãl este unic ul prîncipiu) ºi cea modalistã (ce are la baza manifestarea lui Dumnezeu în diferite mod uri: Tatãl la creare, Fiul la crucificare ºi Duhul Sfânt în Biserica. Primele douã sinoade ecumenice au combãtut erezii subordinationiste iar ultimel e cinci sinoade au combãtut ereziile

hristologice. Sinodul 1 ecumenic la Niceea în anul 325, a combãtut erezia arianã; Sinodul 2 ecumenic la Constantinopol în anul 381, combãtutãerezia pnevmatomahã (mac edonianismul); Sinodul 3 ecumenic la Efesin431, a combãtut dioprosopismul sau nestorianismul ; Sinodul 4 ecumenic la Calcedon in 451, a combãtut monofizitismul (Eutihie) Sinodul 5 ecumenic la Constantinopol in 553 reactualizându-se hotãrârile sinodelo

r III ºi IV ecumenic, nu a fost condamnatã o erezie anume. sinodul l-a condamnat pe Origen socotit pãrintele tuturor ereziilor , au fost condamnaþi ca eretici:-Teodor de M opsuestia, Teodoret al Cyrului ºi Ibas de Edesa care au scris impotriva lui Chiril al Alexandriei. Sinodul 6 ecumenic la Constantinopol in douã sesiuni: prima între anii 680-681 a condamnat erezia lui Cir de Fazis (monotelismul) ºi a douã între anii 691-692 unde s -au formulat 102 canoane. Aceste douã sesiuni sunt cunoscuteinistorie sub numele d e sinoadele I ºi II Trulan Sinodul VII ecumenic la Niceeain787-a fost condamnatã erezia iconoclastã. Biruînþa deplînã a Ortodoxiei asupra ereziilor s-a realizat prin sinodul din 11 mar tie 843 la Constantinopol, care, desi nu a fost ecumenic, a validat hotãrârile celor ºapte sinoade ecumenice ºi ainvalidat hotãrârile unor sinoade (þînute de ereticiintre sesi nile celor ºapte sinoade ecumenice), marcând astfel biruinþa adevãratei credinþe asupra er eziilor. Dîn punct de vedere negativ ereziile au marcat viaþa Bisericii pentru ca datori tã lor s-au produs rupturi în sânul ei. Prima rupturã majorã s-a produs în secolul V => Bis ricile neocalcedoniene sau eterodoxe. Sub aspect pozitiv menþionãm faptul cã ereziile au determinat Biserica sã-ºi precizeze dogma in termeni exacþi. În timpul disputelor hri stologice a fost clarificata terminologia trinitara (ousia = natura; ipostas sau prosopon = persoana). Ca o caracteristica generalã menþionãm faptul ca toate sinoadele ecumenice au avu t loc in Rãsãrit; au fost convocate in urma unor decrete imperiale; la nici un sinod ecumenic papa nu a fost prezent personal ci a fost doar reprezentat (mai puþin la sinodul II unde nu ºi-a trimis nici un delegat). Au mai avut loc ºi o serie întreagã de sinoade locale-care au increcat sã punã in pra cticã ceea ce s-a hotãrât la cele ecumenice sau sã rezolve probleme de disciplinã apãrute p plan local. Acestea s-au tinut la:Cartagina, Antiohia, si Constantinopol ºi în alte centre importante. ªi în Apus au avut loc astfel de sinoade locale: la Roma-la mijl ocul secolului III (unde au participat peste 60 de episcopi din Italia) ºi Iliberi s sau Elvira (Spania) în anul 300 ce impunea celibatul clericilor apuseni;altele l a Milano, Treveri (Italia) etc. Condamnarea ereziilor subordinaþioniste

SINODUL I ECUMENIC S-a þinut la Niceea între lunile mai-august 325. A fost condamnat arianismul. N umele ereziei vine de la Arie, un preot din Alexandria Egiptului. El s-a nãscut în 2 86 în Libia de astazi, socotitã pe atunci þara monstrilor ºi balaurilor. În telogia sã a fo t influentat de subordinatianismul patripasian promovat de Paul ºi Lucian de Samos ata. De tânar ajunge in Alexandria unde s-a remarcat ca bun predicator. În 313, murind arhiepiscopul Alexandriei, poporul ºi clerul s-au impãrþit în mai mult e tabere, fiecare susþinând un candidat. A fost ales Alexandru ca episcop. Supãrat ca s-a trecut peste persoana sã ºi socotindu-se nedreptãþit, Arie s-a hotãrât sã distrugã Bise lovînd în învãþãtura despre Sfânta Treime. Afirma ca nu existã decât un sîngur Dumnezeu ade întrucât Fiul S-a nãscut din Tatãl însemna, in accepþiunea sa, cã a existat o perioada în Fiul nu a existat ºi cã Fiul a fost creat de Tatãl care i-a dat o putere mai mare decât cea datã îngerilor, fiînd cea mai perfectã creatura a Tatãlui. Fiul nu poate fi socotit de ofiinþã cu Tatãl ci total diferit de Tatãl in ceea ce priveste fiinþa, drept urmare Fiul n u mai este Dumnezeu adevarat Vorbînd despre raporturile dintre Tatãl ºi Fiul, Arie spunea ca Fiul este anomios = diferit de Tatãl, nu are aceeasi fiinþã ca Tatãl. Pentru a-ºi promova învãþãtura, Arie a alcãtuit o lucrare în versuri numita: Thalia , pþii lui promovau învãþãtura nouã cântand aceste poezii chiar ºi pe strãzi. Impotriva lui A ridicat, în primul rând, episcopul Alexandru, care i-a cerut sã renunþe la învãþãtura sã g e a refuzat, iar Alexandru l-a excomunicat, l-a scos din Alexandria. Arie se pla nge de atitudinea lui

Alexandru papei Silvestru l al Romei (314-335). Între papa S ilvestru ºi Alexandru a avut loc un schimb de scrisori prin care s-a scos în evidenþã gr eºeala lui Arie. Arie reuºeºte sã-i atragã la noua învãþãturã pe câþiva ierarhi din Egipt ºi Asia Micã im pe Secundus de Ptolemaida, Teonas de Marmarica, Eusebiu al Nicomidiei, Eusebi

u de Caesareea (care i-au fost colegi la ºcoala lui Lucian de Antiohia-un discipol al ereticului Pavel de Samosata). Prin 320-321, un sinod þinut în Alexandria, i-a c ondamnat pe toþi. Întrucât în Alexandria s-a produs tulburare, vestea a ajuns pânã la urech le împãratului Constantin cel Mare (306-337). Impãratul trimite (cu Osiu de Cordoba) d ouã scrisori în Alexandria prin care le cere celor doi sã se împace. Pe Alexandru îl îndeam sã il reprimeascã pe Arie în Alexandria. Alexandru condiþioneazã aceastã reintegrare în Bis cã de o mãrturisire de credinþã din partea lui Arie. Arie o face în termini confuzi, echiv oci, fapt pentru care Alexandru refuzã sã-l primeascã în Bisericã. În acest context împãratul cere convocarea unui sinod general în care sã se discute în a lui Arie (numai cã Arie avea deja numeroºi susþinãtori). Înainte de convocarea oficialã, Alexandria, a fost trimis episcopul Osiu de Cordoba ca sã cerceteze situaþia. Acesta raporteazã Romei cã în Alexandria nu este doar o simplã ceartã între clerici ºi cã situaþi e sub control. Împãratul, prin decret, invitã pe toþi ierahii din imperiu sã se adune în si od. Acest sinod nu s-a putut desfaºura în Egipt datoritã tulburãrilor dintre arieni ºi ort odocºi ºi s-a desfãºurat la Niceea, oraº din Asia Micã. Au rãspuns cu prezenþa peste 300 episcopi. Din documentele semnate la sinodul I I ecumenic rezultã ca la primul sinod ecumenic au participat 318 Sfinþi Pãrinþi. Între ei î amintim pe: Alexandru al Alexandriei -insoþit de diaconul Atanasie, Osiu de Cordo ba, Eusebiu de Nicomidia, Eusebiu de Cezarea, Sfântul Nicolae de Mira Lichiei, Eus taþiu de Antiohia, Macarie al Ierusalimului, Spiridon al Trimitundei, prietenii lu i Arie etc. Se pare cã au participat ºi episcopi din pãrþile dunãrene; se vorbeºte despre u episcop scit , fãrã a i se da numele, care a trecut de partea lui Arie. Pânã ce s-au adunat la Niceea toþi ierarhii, cei care au sosit mai repede au ince put discuþiile preliminare la care au fost de faþã Arie ºi susþinãtorii lui. Un rol importa t l-a jucat diaconul Atanasie care a incercat sã dovedeascã existenþa Sfintei Treimi f olosindu-se de exemplul cu cãramida (compusã din cele trei elemente:lutul, apa ºi focu l). Sinodul se deschide oficial la 20 mai ºi a þinut pânã în 25 august;, preºedenþia sinod i a fost incredinþatã episcopilor Eustaþiu de Antiohia ºi Alexandru al Alexandriei. La ºed inþele de deschidere ºi închidere a participat chiar impãratul Constantin . Încã de la început s-au conturat cela douã tabere: cea a lui Arie ºi cea ortodoxã. Sus orii lui Arie au fost numiþi anomei de la termenul anomios = fiinþa diferitã de cea a Ta tãlui. Marea majoritate, insa, era susþinãtoare a deofiinþimii ºi aceºtia erau numiþi omous i de la termenul omousios = deofiinþã cu Tatãl. Discuþiile au durat uneori pânã noaptea târ fãrã sã se ajungã la vreun rezultat. Pentru a impãca cele douã tabere, Osiu de Cordoba ºi ebiu de Nicomidia au propus termenul de omiousios = Fiul are o fiinþã asemãnãtoare cu Tat ºi astfel a apãrut a treia tabarã. Pânã la urmã gruparea omousianã reuºeºte sã dovedeascã deofiinþimii persoanelor Sfintei Treimi ºi se formuleazã o hotãrâre dogmaticã. Aceasta ar a ea urmãtoarele puncte principale: Tatãl este Dumnezeu adevãrat, Creator a toate câte exi stã, Fiul este nãscut din veci din Tatãl aºa cum se naºte Lumina din Luminã. Fiul este Dumn zeu adevãrat ºi identic în fiinþã cu Tatãl. Fiul a luat chip omenesc, intrupându-se în pers lui Iisus Hristos, pentru mântuirea noastrã. Ca om, El a pãtimit, a murit, a inviat ºi c u trupul S-a inãlþat la cer. El va veni din nou sã judece vii ºi morþii. Aceastã hotãrâre d ica a fost sintetizatã în 7 articole, acestea alcatuind crezul niceean. Astãzi aceste articole le gãsim în prima parte a Crezului. Tot la sinodul I ecumenic s-a mai discutat ºi problema celibatului clericilor care a fost impus în Apus. Sinodalii l-au respins, acesta rãmânând doar ca o opþiune pent ru episcopi (se ºtie cã, pânã spre sfârºitul secolului al IV-lea, în Rãsãrit, au existat ºi cãsãtoriþi. Abia din secolul al V-lea s-a impus ca episcopii sã fie aleºi din rândul monah lor). La acest sinod s-a discutat ºi despre schisma meletianã, aparutã în Biserica din Al exandria. Alãturi de ei au fost discutaþi ºi asa ziºii novotieni care negau autoritatea h irotonirilor ºi a tainelor sãvârsite de clericii

hirotoniþi fie, de ierarhi dovediþi ereti ci fie, de ierarhi proveniþi din rândurile celor care s-au lepãdat pentru o perioadã de Bisericã. (vezi în cursul nr. ) Sinodul a mai formulat un numãr de 20 de canoane dintre care cel mai însemnat e ste criteriul care stabileste data prãznuirii învierii Domnului. Pânã atunci, data serbãri i Paºtilor era anunþatã printr-o epistolã festivã de cãtre arhiepiscopul de Alexandria. Pen ru cã nu toþi respectau aceastã datã, la sinod s-a formulat urmatorul criteriu: Paºtile cr eºtine sã se þinã în prima duminicã de dupã lunã plinã de dupã echinocþiul de primavarã. În

eastã Duminica ar cadea pe 14 Nissan, când evreii sãrbãtoresc Pesach-ul, Pastile sã fie sãr orite în Duminica dinainte sau de dupã 14 Nisan. Celelalte canoane cuprind dispoziþii organizatorice ºi disciplinare. Sinodul îºi încheie lucrãrile în luna august, dar lasã lucrurile oarecum nerezolvate, entru cã dupã sinod au continuat sã existe animozitãþiintre adepþii lui Arie ºi Bisericã. A fost condamnat ca eretic ºi exilat în Tracia, la sud de Dunãre. Aici s-au refugiat o serie întreagã de semiarieni (omiusieni) ce au produs numeroase tulburãri ºi, fiind ajut aþi de împãratul Constanþius (337-361), au reuºit sã impunã formula semiarianã în mai multe e þinute la Sirmium (capitala imperiului de Rãsãrit) ºi Ancira. Lovitura de graþie a fost datã arianismului de cãtre împãratul Teodosie cel Mare (379-395) care a proclamat ortodo xia ca singura denominaþiune creºtinã admisã în imperiu.. URMÃRILE SINODULUI I ECUMENIC. Frãmântãri ariene dupã sinodul I ecumenic

Dupã condamnarea lui Arie, prietenii sãi, în frunte cu Eusebiu al Nicomidiei, au incercat sã puna în circulatie termenul omiousios (= Fiul este deofiînþã asemãnãtoare cu Ta Aºa a luat fiînþã asa numita grupare a semiarienilor sau a eusebienilor. Dupã moartea lui Arie (336) ºi cea a împãratului Constantin cel Mare (22 mai 337) semiarienii reuºesc sã-i depãºeascã la numãr pe ortodocºii din Rãsãrit. Aceasta s-a petrecut în urmãtorul context i Dupã moartea lui Constantin cel Mare imperiul a fost împãtþit între fiii lui: Constanþius cãruia i-a revenit partea de Rãsãrit a imperiului A domnit pânã în 361. Apusul a fost împãr Constantin ll (+340) ºi Constans (+350). Semiarienii reusesc sã-l convingã pe Consta nþius (prin Eusebiu de Nicomidia) cã formula semiarianã ar putea impãca cele douã tabere. Constans a fost sprijinitor al Ortodoxiei. Sprjiniþi de împãrat, semiarienii îi inlãturã din scaune pe episcopii ortodocºi înloc -i cu semiarieni. Drept urmare, în anul 343 la Sardica s-a þinut un sinod local. Au participat 170 de episcopi dintre care mai bine de jumatate erau din provincia Ilyricum. Din Dacia Mediteraneea au fost prezenþi Protogenes din Sardica ºi Gaudent ius din Naisus. Aceºtia imprerunã cu Osius de Cordoba au fost desemnaþi conducãtorii ac estui sinod. Sinodul ºi-a propus urmãtoarele: 1. sã discute ºi sã rezolve problema dreptei credinþe. 2. sã cerceteze dacã depunerea din scaun a episcopilor ortodocºi de cãtre semiarieni a fost motivatã. 3. abuzurile sãvârsite de cãtre semiarieni. A triumfat dreapta credinþã respectandu-se hotãrârile sinodului I ecumenic. S-au fo rmulat 32 de canoane privitoare la alegerea episcopilor. Liniºtea în Bisericã nu a fos t restabilita deoarece semiarienii au continuat sã provoace tulburare. În acelaºi an c apitala Imperiului Roman de Rãsãrit s-a mutat la Sirmium. Prin 344 pe scaunul episc opal de Sirmium a ajuns un ierarh originar din Ancyra pe nume Fotin . Acesta învãþa cã Iisus Hristos a fost fiul natural al lui Iosif ºi al Mariei ºi nega orice element di vin în Hristos. Aceastã nouã învãþãturã a fost condamnatã la mai multe sinoade locale þinute la Antioh , Mediolanum 345 ºi 347 ºi Sirmium în 348. În iarna anului 350 spre 351 Constantius reconfirmã stabilirea reºedinþei imperial e la Sirmium. Scaunul episcopal din acest oras a fost ocupat de o serie de epis copi arieni ºi semiarieni care au reuºit sã þinã în Sirmium mai multe sinoade semiariene ca e au formulat mai multe marturisiri de credinþa. Primul sinod a avut loc în anul 351 ºi a alcatuit o marturisire de credinþã cunoscutã sub numele de: prima formula de la Sir mium . În 357 au tinut un al doilea sinod formulând a douã formula de la Sirmium -ce expri a principiile anomeilor (Fiul a fost neasemãnãtor în fiînþã cu Tatãl ). În 358 s-a þinut un Ancyra unde a fost condamnat arianismul radical ºi s-a adoptat o formulã semiarianã. În acelasi an, un al treilea sinod þinut la Sirmium, adoptã a treia formulã de la Sirmium se consfinþeste condamnarea

definitivã a arianismului radical. Arienii radicali în fru nte cu Germinius, Valens de Mursa ºi Ursacius de Singidunum l-au convins pe Consta ntius sã mai convoace un sinod spre a rediscuta problema Fiului. S-au tinut douã sin oade: la Arminium în Italia ºi la Seleucia, care au adoptat a patra formula zisã de la S irmium prin care erau revigorate principiile arianismului radical. În 361 Costanþius moare ºi vine la tron Iulian Apostatul-(el era nepotul lui Constanþius, s-a lepadat de credinþa în Hristos ºi a incercat sã distrugã creºtinismul permiþând tuturor denominaþi

creºtine ºi necreºtine sã se rãzboiascã între ele). Pe vremea lui au fost lasati sã revinã atât episcopii ortodocºi cât ºi cei arieni ºi semiarieni. Ar fi fost nevoie de un sinod g eneral pentru a clarifica confuzia. S-a tinut însã un sinod local la Tyr unde a fost reformulatã dreapta credinþã potrivit hotãrârilor sinodului I ecumenic. Acest sinod a mar cat biruinþa deplinã a Ortodoxiei asupra învãþãturii ariene. Arianismul nu a dispãrut cu to . Mai târziu, învãþãtura arianã s-a extins ºi asupra persoanei Duhului Sfânt. Cursul nr.18 SINODUL II ECUMENIC

Condamnarea ereziei pnevmatomahe termenul deriva din pnevma (????????= duh ºi mahia ( ???????luptã => lupta impotriva Duhului Sfânt. Acest termen a fost folosit p entru prima datã de cãtre episcopul Epifanie de Salamina din Cipru (secolul IV). Ref lecþia teologica despre Duhul Sfânt în perioada imediat urmãtoare lui Origen a rãmas mult î urma practicii liturgice a Bisericii. La toate serviciile religioase Duhul Sfânt era pomenit alãturi de Tatãl ºi de Fiul dându-i-se cinstea cuvenitã, dar nu a fost formula tã o teologie precisã despre Duhul Sfânt. Arie il socotea pe Duhul Sfânt persoanã ºi spunea cã este neasemãnãtor în fiînþã atât cu Tatãl cât ºi cu Fiul. Problema Duhului Sfânt nu s-a discutat la sinodul I ecumenic. Dupã sinodul I ecumenic s-a simtit nevoia definirii statutului persoanei Duhului Sfânt. Arienii ºi semiarienii L-au socotit pe Sfântul Duh ca fiind cea mai nobilã dintre creaturi, un produs al Fiului la indemnul Tatãlui. Sfântul Duh are sarcina iluminãrii ºi sfinþirii oam enilor. Prin 360, sfântul Atanasie cel Mare (al Alexandriei) iºi exprima propria sã te ologie privitoare la Duhul Sfânt impotriva tropicilor din Egipt care afirmau cã Duhu l Sfânt este o creaturã asemãnãtoare ingerilor dar superior acestora. Atanasie aratã cã Sfâ l Duh nu are nimic asemãnãtor cu creaturile, cã este Dumnezeu adevãrat ºi una cu Treimea f iind vesnic. Treimea este omogenã ºi indivizibilã de aceea cele trei persoane ale Sfin tei Treimi sunt consubstanþiale. prin aceastã învãþãturã Sfântul Atanasie a fãcut doar ince sa-numitei teologii a Sfântului Duh. Aceastã teologie a fost completatã mai târziu de cãtr e Pãrinþii Capadocieni. Sfântul Grigore de Nazianz, în Postul Paºtilor din anul 380, a þinu în biserica Învierii din Constantinopol Cinci Cuvântãri despre Dumnezeu Unul întreit în Pe soane. În aceste cuvântãri dovedeºte dumnezeirea Sfântului Duh pornind de la faptul cã unii creºtiniil socotesc pe Duhul Sfânt o simplã putere, altii o creaturã, iar altii refuzã sã v rbeascã despre dumnezeirea Lui. Din cuvântãrile lui rezultã cã între oponenþii Duhului Sfân u distins douã tabere mai însemnate: cea a moderaþilor, care il socoteau pe Sfântul Duh o creaturã perfectã cãruia Dumnezeu i-a dat puteriinsemnate, ºi cea a radicalilor, care Il socoteau pe Sfântul Duh neasemanator în finþã cu Tatãl ºi cu Fiul. Sfântul Vasile cel Mare scrie ºi el o lucrare în care, pentru a nu tulbura prea m ult liniºtea Bisericii, pãstreazã o anumitã rezervã în ceea ce priveºte dumnezeirea Sfântul h. El foloseºte în lucrare ºi câþiva termeni preciºi. Recunoaºte cã Sfântul Duh este una cu eirea ºi cã este inseparabil de Tatãl ºi de Fiul. Atunci când discuþiile privitoare la Sf. uh s-au inteþit, Sf. Vasile revine cu precizãri ºi formuleazã exact principiile cinstiri i Sfântului Duh ca Dumnezeu. El dovedeºte faptul cã în întreaga Sfântã Scripturã se vorbest pre demnitatea, puterea ºi exinderea Sfântului Duh ºi aratã cã, în lucrarea sã sfinþitoare, l Sfânt continuã opera mântuitoare a lui Hristos. Grigorie de Nyssa, fratele lui Vasil e cel Mare, a scris ºi el o lucrare despre Sfântul Duh folosind cam aceiaºi termeni. D intre cei care s-au ridicat impotriva Duhului Sfânt ii amintim pe Macedonie (un ep iscop semiarian depus de un sinod din 360 de la Constantinopol) impreunã cu diacon ul sãu Maratoniu (hirotonit de Macedoniu ca episcop al Nicomidiei). Macedonienii r euºesc sã se adune într-un sinod la

Cizic, în 376, unde adoptã o formulã de credinþã potriv ia Duhul Sfânt este trecut în rândul creaturilor. Cel care i-a combãtut temeinic pe adversarii Sfântului Duh a fost Didim cel Orb (unul dintre conducãtorii ªcolii catehetice din Alexandria). În condiþiile acestea s-a ajuns la convocarea celui de-al doilea sinod ecumenic . În anul 380 împãratul Teodosie cel Mare a dat un edict prin care poruncea ca toþi supuºi i sãi sã adere la credinþa intr-o singurã dumnezeire a Tatãlui ºi a Fiului ºi a Sfântului D ele trei persoane fiind de aceeasi mãrime în Treime. Sinodul a fost convocat pe 9 iu lie 381, la acest sinod participand 150 de episcopi (Grigorie de Nazianz, Chiril al Ierusalimului, Gherontie de Tomis, etc. ) Imediat dupã deschiderea sinodului p reºedenþia i-a fost datã arhiepiscopului Meletie al Antiohiei, fiind cel mai vârstnic. L

a acest sinod Sf. Grigorie de Nazianz a participat în calitate de arhiepiscop al C onstantinopolului (la aceastã demnitate a fost ridicat de cãtre Teodosie cel Mare în 3 80, dupã retragerea lui Demofil). Împãratul Teodosie il simpatiza pe Grigorie, care în 380 a ajuns la Constantinopo l ºi a þinut în Biserica Învierii cele 5 cuvântãri despre Sfântul Duh. Împãratul i-a propus igore sã ocupe scaunul arhiepiscopal care era vacant. Episcopii egipteni au contes tat alegerea lui Grigorie, arãtând cã cel ales canonic este Vasile Cinicul (fost filoz of stoic). Meletie moare în scurt timp dupã deschiderea sinodului ºi sinodalii încredinþea zã preºedenþia lui Grigorie de Nazianz. Papa Dmasus al Romei n-a trimis nici un reprez entant pentru cã în acelaºi an la Roma s-a þinut un sinod local. Episcopii egipteni cont inuã sã producã tulburare, drept urmare Sf. Grigorie îºi dã demisia atât din scaunul arhiep opal cât ºi din cel de preºedinte al sinodului. Cei prezenþi au ales mai întâi un nou episc p de Constantinopol, pe Nectarie (381-397), un catehumen bãtrân, care a fost mai întâi b otezat, apoi trecut prin cele trei trepte ale hirotoniei ºi numit arhiepiscop ºi preºe dinte al sinodului ecumenic. Lucrãrile sinodului s-au putut desfãºura ºi s-a dovedit dum nezeirea Duhului Sfânt. S-a formulat o mãrturisire de credinþã sintetizatã în cinci articol numitã Simbolul Constantinopolitan.. Mai târziu (în sec. V) simbolul niceean a fost u nit cu cel constantinopolitan impreunã alcãtuind Simbolul de credinþã al Bisericii Ortod oxe (Crezul). În anul 571 Crezul a fost introdus oficial în Sfânta Liturghie de cãtre pa triarhul Petru Fullo al Alexandriei. Potrivit hotãrârilor sinodului 2 ecumenic Duhul Sfânt este Domnul de viaþã fãcãtorul, purcede din veci din Tatãl, a fost proorocit în Vech Testamant ºi este deofiinþã cu Tatãl ºi cu Fiul. Acest sinod a mai formulat ºi un numar de 7 canoane, cel mai însemnat fiind can onul 3 prin care se stabileºte ordinea aºa numitelor episcopii apostolice: Roma, Con stantinopol, Antiohia ºi Alexandria. Datorita acestui canon Biserica Romei a refuzat sã recunoascã hotãrârile sinodului spunând cã nu s-a respectat ierarhia din cadrul Bisericii deoarece Constantinopolulu i nu i se cuvine locul 2 în aceastã ordine. Canonul 3 va fi reluat mai tarziu de sin oadele IV ºi VI ecumenice. Tot la sinodul II ecumenic a mai fost condamnatã erezia apolinaristã Apolinarie din Laodiceea învãþa, potrivit filozofiei lui Platon, cã omul are o naturã trihotomicã, cã te alcãtuit din trei elemente principale: trup, suflet animal ºi spirit. Aplicând acea stã învãþãturã la persoana lui Hristos el arãta cã la întrupare Logosul divin a inlocuit sp persoana lui Hristos ºi astfel Hristos a fost alcãtuit din trup omenesc, suflet ani mal ºi Logosul Divin. Participanþii la sinod au condamnat aceastã erezie arãtând cã în Pers a lui Hristos coexistã firea omeneascã ºi cea dumnezeiascã, cele douã alcãtuind o singurã P oanã, cea a Fiului lui Dumnezeu întrupat.

Cursul nr.19 Condamnarea ereziilor hristologice SINODUL III ECUMENIC (Efes 431)

Dacã primelor douã sinoade ecumenice le-a revenit sarcina de a condamna ereziil e subordinaþioniste, urmatoarele au condamnat ereziile hristologice. Pe la inceput ul secolului V problema persoanei lui Hristos a generat numeroase discuþii ducând la diviziuni în Biserica, care persistã pânã în ziua de azi. Problemele hristologice s-au le gat de cele douã firi ale Mântuitorului ºi de unirea lor în persoana Sa. Biserica a apãrat intotdeauna atât dumnezeirea Mântuitorului dar a apãrat ºi învãþãturile despre umanitatea atunci când i-a condamnat pe docheþi ºi pe apolinariºti. Docheþii afirmau cã Hristos a fost doar Dumnezeu adevarat ºi El S-a arãtat apostolilor ºi oamenilor intr-un trup aparent, apolinaristii

scoteau în evidenþã doar umanitatea lui Hristos. Conflictul care a dus la convocarea sinodului III ecumenic a fost generat d e ciocnirea celor douã hristologii promovate de cãtre ºcolie catehetice din Alexandria ºi Antiohia. ªcoala antiohianã învãþa cã unirea celor douã firi în persoana lui Hristos es aturã moralã ºi constã în armonia colaborãrii dintre ele. ªcoala alexandrinã învãþa cã cele unite în chip real.

Cele douã curente s-au ciocnit atunci când pe scaunul Constantinopolitan a aju ns cãlugarul antiohian Nestorie, în 428, acesta fiind ucenicul lui Teodor de Mopsues tia ºi a fost coleg cu Teodoret de Cyr ºi cu Ioan ce a ajuns patriarh de Antiohia. N estorie a fost un predicator renumit fiind socotit un al doilea Ioan Hrisostom, mai ales cã a luptat din rãsputeri impotriva ereticilor (a fost numit mâncãtorul de ereti ci ). La conflictul de naturã teologicã ce a dus la convocarea sinodului III ecumenic a contribuit ºi un conflict de interese generat de problema recunoaºterii locului a cordat de Sinodul II ecumenic scaunului arhiepiscopal de Constantinopol. Din pun ct de vedere teologic, Nestorie învãþa cã este bine sã facem o distincþie clarã între umani lui Hristos ºi dumnezeirea Sa. El a privit acestea din perspectiva soteriologicã. I isus Hristos ca om nu putea sã mântuiascã lumea ºi cã numai firea sã dumnezeiascã putea fac cest lucru. Din perspectiva Bisericii cel de-al doilea Adam (Iisus) trebuia sã fi fo st un om real pentru cã numai prin umanitatea putea sã recapituleze în Sine întreaga fir e omeneascã, fãcând ca mântuirea sã devinã un bun al întregii omeniri. Nestorie nu putea sã pte acest lucru ºi a fãcut o distincþie atât de tranºantã între cele douã firi incât a ajun ncluzia cã firile sunt despãrþite ºi fiecare iºi menþine proprietãþile specifice. El arãta eirea ºi umanitatea lui Hristos nu pot exista decât una alãturi de cealaltã, fiecare din tre cele douã firi fiind numite fisis = naturã ºi cã fiecare naturã iºi are aspectul extern specific. De aceea învãþãtura lui Nestorie s-a numit ºi dioprosopism. Pornind de aici Nest orie a ajuns sã afirme cã Iisus S-a nãscut doar ca om din Maria, de aceea Fecioara Mar ia nu trebuie socotitã Nãscãtoare de Dumnezeu sau Teotokos ci doar nãscãtoare de om sau an tropotokos ºi cã Logosul Divin S-a sãlãºluit în Hrstos abia dupã naºtere, firea dumnezeiasc osului fiind distinctã de cea omeneascã a lui Hristos. Cel dintâi ierarh care a luat poziþie faþã de noua învãþãtura a lui Nestorie a fost Ch al Alexandriei (412-444). În 429 acesta îi scrie lui Nestorie o scrisoare prin care îi cere sã renunþe la aceastã învãþãturã strãinã Bisericii. Nestorie a vãzut în atitudinea lu mestec în problemele externe ale arhiepiscopiei sale ºi a þinut neaparat sã reabiliteze poziþia ei (aºezatã de sinodul ll ecumenic imediat dupã Roma) intinatã ºi umilitã de scanda ile provocate de unii potrivnici ai Bisericii din Constantinopol (de episcopii e gipteni), în urma pastoraþiei lui Grigorie de Nazianz ºi a Sfântului Ioan Gurã de Aur. Nestorie scrie papei Celestin al Romei (422-432) o scrisoare (prin care a înc ercat sã-l atragã de partea sa). Chiril face acelasi lucru dovedindu-l pe Nestorie c a eretic. Celestin îi rãspunde lui Chiril arãtând cã i se raliazã în apararea ortodoxiei. Î atunci s-au conturat douã tabere: cea a lui Nestorie ºi cea a lui Chiril ºi Celestin. Împãratul Teodosie al II-lea (408-450) þinea neaparat ca episcopul capitalei sã fie socotit mai însemnat decât scaunul ceilorlalþi ierarhi. El i-a promis lui Nestorie sp rijin nelimitat. Pe de altã parte, poporul a vãzut în atitudinea lui Nestorie aroganþã ºi desconsiderar pentru adevãrata credinþã. Cultul Maicii Domnului era bine dezvoltat în secolul V. Atun ci când Nestorie l-a chemat pe Teodoret din Cyr la Constantinopol sã vorbeascã despre Fecioara Maria ca Nascatoare de om, poporul l-a lãsat singur în bisericã. Numeroase mãnãst iri din Constantinopol ºi împrejurimi ºi-au inchis porþile refuzând sã-l primeascã pe Nesto . Prin 430, Chiril alcãtuieºte lucrarea Cele 12 anatematisme prin care ii cere lui Nestorie sã se lepede de 12 din învãþãturile sale spre a rãmâne pe mai departe în Bisericã. ndirect, Nestorie este acuzat de pelagianism (erezie care spune cã factorul uman p rimeazã în procesul mântuirii subiective în defavoarea factorului divin). Nestorie, în acelasi an, îi rãspunde lui Chiril prin cele 12 contraanatematisme acu zându-l pe Chiril de apolinarism. Pe acest fond împãratul Teodosie al II-lea, în toamna anului 430, trimite un decret imperial tuturor ierarhilor chemându-i la un sinod e cumenic fixat pe 7 iulie (duminica Rusaliilor) 431. În decret, sub influenþa lui Nes torie, împãratul a cerut patriarhului Chiril ºi papei sã-ºi trimitã doar episcopii cei mai eprezentativi (sperãnd ca numãrul lor sã fie cât mai

redus). Acelaºi lucru i-l cere ºi lui oan al Antiohiei în speranþa cã acesta va veni la Efes cu un numãr insemnat de ierarhi. Delegaþia lui Nestorie trebuia sã fie una substanþialã mai ales cã împãratul i l-a trimis c nsoþitor pe ºeful gãrzii imperiale, Candidian, ca sã-i asigure protecþia. Chiril al Alexan driei a ales un numãr de 50 de ierarhi. Ioan al Antiohiei nu a reuºit sã adune o delegaþie prea numeroasã pentru cã în Antiohi s-au petrecut câteva evenimente ce au dus la rãsturnarea planurilor lui Nestorie. M

ai întâi drumul din Antiohia ºi pânã la Efes, cu mijloacele de transport de atunci, ar fi trebuitt sã dureze maxim 5 sãptãmâni. La Efes au ajuns, cu o intârziere de 2 saptamani, 16 ierarhi. Aceastã întârziere s-a datorat ploilor torenþiale din acea primãvarã care au fãcu a unele râuri sã iasã din matcã determinându-i sã facã ocoluriinsemnate; Apoi, moartea a 2 arhi din delegaþie a dus la cumularea altor zile de întârziere. Papa Celestin a alcãtuit o scrisoare pe care cei 3 delegaþi ai sãi trebuiau sã o pãst reze în cazul în care Chiril ar fi iesit invingãtor sau sã o inmâneze împãratului în cazul ar fi câstigat Nestorie. Scrisoarea arãta cã papa este de acord cu învãþãtura lui Chiril d arându-l eretic pe Nestorie. Efesul a fost ales ca loc de desfãºurare al sinodului deoarece situaþia financiarã a oraºului era infloritoare. Faimosul drum al grâului dinspre Africa spre Constantin opol trecea pe aici. Împãratul a ales aceastã localitate considerând cã rezervele de alime nte sunt mai substanþiale decât cele ale capitalei. Efesenii, conduºi de arhiepiscopul Memnon, au fost bucuroºi cã sinodul se va þine aiciintrucât în încinta unei mãnãstiriinchi Maicii Domnului exista o imensã bisericã. Constantinopolitanii nu au tinut cont de credinþa puternicã a efesenilor ºi de cu ltul divin foarte dezvoltat în Asia Mica. Mândri ca sunt urmaºi ai Sfânþilor Apostoli Pave l ºi Ioan, efesenii se considerau protectori ai adevãratei credinþe. Nestorie ajunge primul cu delegaþia sã la Efes, dar pentru aroganþa cu care i-a t ratat pe efeseni ºi datoritã criticilor aduse cultului lor primitiv , Nestorie a fost p rimit cu rãcealã, Ierarhii Asiei Mici au refuzat chiar sã slujeascã impreunã cu el, inchizâ d porþile bisericilor din Efes în faþa lui. La scurt timp ajunge în Efes ºi Chiril cãlãtori cu o corabie ce a naufragiat mai întâi pe insula Rhodos. Marinarii au socotit cã au scãp at cu viaþã datoritã rugãciunilor lui Chiril ºi vedeau în el un adevãrat erou. Chiril a fos rimit în Efes cu multã caldurã de popor, insusi Memnon însoþit de mai mulþi ierarhi fiind d faþã la debarcarea sa. Lucrurile au inceput sã se precipite intrucât partida lui Nestorie simþindu-se pr otejatã de armatele imperiale a produs numeroase tulburãri, inregistrându-se chiar cio cniri pe strãzile Efesului cu susþinãtorii lui Chiril. Ioan al Antiohieiintârzia sã soseas cã, iar delegatia lui Celestin, de asemenea. Efesenii au inceput sã-l huiduiascã pe Ne storie. Pe fondul acestor tulburãri s-a hotãrât deschiderea oficialã a sinodului. Candidian nu a avut voie sã se amestece în problemele religioase. Cu toate aces tea a reuºit sã amâne deschiderea sinodului pânã în 22 iunie. Nestorie, datoritã atitudinii le, a pierdut ºi sprijinul unor ierarhi din suita sa. Între timp sosesc la Efes dele gaþiile conduse de Juvenal al Ierusalimului, ºi Flavian de Tesalonic. Imediat dupã des chiderea sinodului, Chiril a fost desemnat preºedinte. Având suportul majoritãþii episco pilor prezenþi. Acesta il zdobeºte pe Nestorie ºi-l dovedeºte eretic chiar din prima ºedimþ obþinând semnãtura de condamnare de la participanþi.. Delegaþii papei Celestin (episcopii Arcadiu, Project ºi preotul Filip) ºi Ioan al Antiohiei continuau sã întârzie. Nestorie, se retrage din sinod, se uneste cu Ioan al Antiohiei (care a ajuns în 27 iunie) ºi þin impreunã un alt sinod tot în Efes unde învãþãt Nestorie a fost aprobatã ca ortodoxã. Chiril mai tine câteva ºedinte ºi în prezenþa delega papei (care au ajuns pe la începutul lunii iulie) ºi Nestorie este condamnat de 198 de ierarhi. Sinodul a arãtat cã în persoana lui Iisus Hristos se unesc în chip real, fãrã sã se am ece sau sã se contopeascã, cele douã firi: dumnezeiascã ºi omeneascã. Aceastã unire s-a pro în momentul zamislirii de la Duhul Sfânt. Fecioara Maria trebuie socotitã Nãscãtoare de D umnezeu. Nestorie a fost socotit eretic ºi a fost depus din scaun de cãtre sinodalii care i-au trimis împãratului Teodosie al II-lea o scrisoare în acest sens. Când Nestori e a ajuns în Constantinopol a trebuit sã se supunã acestei hotãrâri, în locul lui fiind ale Maximian. Sinodul III ecumenic a mai formulat ºi un numar de 8 canoane. Cele mai import ante interziceau introducerea sau scoaterea vreunui cuvânt prin care s-ar modifica simbolul alcãtuit la Niceea. Prin aceastã hotãrâre se conferea mãrturisirilor de credinþã la Niceea ºi Constantinopol statutul de simboale de credinþã oficiale

ale Bisericii. S-a hotãrât acordarea autonomiei ºi autocefaliei Bisericii de pe insula Cipru. Ie rarhii ciprioþi au cerut în mod expres acest lucru tocmai pentru ca Biserica de aici sã iasã de sub jurisdicþia patriarhului Ioan al Antiohiei care era de partea ereticul ui Nestorie.

Ioan nu a fost scos din scaun, ba mai mult a purtat o corespondenþã cu Chiril ºi, pânã la urma, prin 433, cei doi se impacã. Chiril moare în 444, Ioan în 441, iar Nestorie în 450 in exil. Acordul incheiat între Chiril ºi Ioan nu a fost acceptat de toþi ierarhi i egipteni ºi sirieni ºi la scurtã vreme va apare o nouã erezie pentru a combate cât mai t emeinic erezia nestorianã. Scaunul de Constantinopol iar a cãzut în dizgraþie. Cursul nr.20 SINODUL IV ECUMENIC (451) CONTROVERSELE MONOFIZITE

Prin 444 atât Chiril al Alexadriei cât ºi Ioan al Antiohiei erau morþi. Lui Chiril i-a urmat în scaun Dioscor (444-451), iar lui Ioan, Domnus (441-450). Dioscor nu s-a impãcat niciodatã cu ideea cã Ioan ºi Chiril au ajuns sã se inteleagã ºi s-a erijat în ucãtor al grupãrii extremiste ce condamna fãþiº aceastã intelegere. În scaunul patriarhal Constantinopol se afla Flavian (446-449). Acesta a intrat în conflict cu Hrisafios , eunucul curþii imperiale. La indemnul lui Hrisafios, Teodosie ll, care a fost un împãrat instabil în cele religioase, a inlãturat-o pe sora lui Pulheria de la curte pen tru cã a fost sprijinitoare a credinþei ortodoxe. Pe un om ca Hrisafios trebuia fie, sã-l domini fie, sã i te supui. Patriarhul Flavian nu a avut nici una din aceste ca litãþi, fiind prea corect, prea cinstit ca sã facã concesii în faþa unui laic. Hrisafios lsprijinit pe Flavian la momentul alegerii ca patriarh ºi acum aºtepta un ciubuc sub stanþial. Flavian i-a timis o pereche de prescuri. Acest Hrisafios l-a avut ca naº de botez pe un cãlugãr cu numele Eutihie stareþul unei mãnãstiri de langã Constantinopol. Hrisafios, Eutihie ºi Dioscor erau nemultumiþi de intelegerea dintre Chiril al Alexandriei ºi Ioan al Antiohiei ºi au cãutat sã impunã cele 2 anatematisme ale lui Chiril ca model al Ortodoxiei. Cei trei se cunoºteau de mult , iar ideologul acestei miºcãri a fost cãlugarul Eutihie. El a fost un om cult ºi citise multã literaturã de origine apolinaristã pe care o socotea ortodoxã. El avea oroare faþã d învãþãturile cu privire la cele 2 firi ale lui Hristos. Fiind fidel învãþãturilor de nuanþ rinã, Eutihie socotea cã termenul fisis (= fire) inseamnã existenþã concretã. Întrucât Eu tindea cã învãþãtura sã se intemeiazã pe cea a lui Chiril al Alexandriei a inceput sã afirm gosul divin, adicã firea dumnezeiascã, în momentul unirii cu firea omeneascã a absorbito pe aceasta din urmã aºa cum oceanul absoarbe o picaturã de apã fãrã sã se cunoascã. Învãþ ihie este cunoscutã sub numele de ultrachirialism sau monofizitism. Sinodul din Constantinopol Aceste informaþii ni s-au pãstrat intr-o lucrare a l ui Teodoret al Cyrului, Erasmites = Cerºetorul (Teodoret fiind un adept al lui Nestor ie). Aroganþa lui Eutihie a fãcut ca patriarhul Flavian sã convoace sinodul permanent la Constantinopol (448) spre a discuta noua învãþãturã a lui Eutihie. Sinodul s-a desfãºura e parcursul lunii noiembrie ºi Eutihie a fost dovedit ca eretic de cãtre episcopul E usebiu de Doryleum. Cu prilejul acestui sinod Flavian a rostit urmatoarea formulã: mãrturisim cã Iisus Hristos dupã intrupare are 2 firi . Eutihie a fost prezent la acest sinod ºi a fost indemnat sã facã o mãrturisire de credinþã despre Iisus Hristos. Aici el a pus: recunosc cã inainte de intrupare ºi de unirea dumnezeirii cu umanitatea existau 2 firi, dar dupã unire nu recunosc decât o singurã fire . Sinodul il excomunicã pe Eutihi e care se plange atât papei Leon I (440-461), cât ºi lui Dioscor. Dioscor se raliazã cu Eutihie, în timp ce papa Leon scrie Epistola dogmatica cãtre Flavian în care expune core ct învãþãtura despre unirea celor 2 firi. Sinodul din Efes Dioscor il acuzã pe Flavian cã atunci când l-a condamnat pe Euti hie s-a folosit de o altã învãþãturã decât cea votatã la Niceea (325) ºi patriarhul Alexand uºeºte sã-l convingã pe împãratul Teodosie ll sã convoace un sinod tot la Efes pentru a da o datã lovitura de graþie nestorianismului. Leon I, desi invitat, a refuzat sã participe la acest sinod, dar si-a trimis 3 delegaþi (episcopul Iuliu, preotul Renatus ºi diaconul Ilarie) care urmau sã prezint e

Epistola dogmaticã cãtre Flavian. Sinodul a avut loc în 449 ºi a fost prezidat de cãtre Dioscor. Acesta a avut grijã ca liniºtea în timpul ºedinþelor sã fie asiguratã de un grup i ºi parabolani (îngrijitori de bolnavi psihici) care, înarmaþi cu ciomege, nu au permis ierarhilor ortodocºi sã ia cuvântul. Chiar patriarhul Flavian a avut parte de un trata ment din partea lor ºi, dupã 3 zile de suferinþã, a murit la Efes. Sinodul ia condamnat pe toþi cei care s-au ridicat impotriva lui Chiril ºi a hotãrât depunerea din scaune a i erarhilor care la sinodul III ecumenic au fost de partea lui Nestorie. Când papa L

eon a fost inºtiinþat de cele petrecute la Efes ar fi exclamat: acesta nu a fost un s inod ecumenic, ci unul tâlhãresc . Sinodul i-a depus pe: Teodoret al Cyrului, pe Ibas de Edesa, pe Domnus al Antiohiei ºi pe Eusebiu de Doryleum. Dioscor a cântarit greºit situaþia deoarece nu a þinut seama de trei factori import anþi: -de opoziþia ortodoxã reprezentatã în Apus de papa Leon I iar în Rãsãrit de ierarhii º ii din mãnãstirile din Constantinopol: -de caracterul precar al puterii sau de faptul cã nimeni nu este de neînlocuit dintr-o funcþie Hrisafios. -de dorinþa patriarhului Anatolie (449-458), urmaºul lui Flavian, de a reabilit a demnitatea scaunului patriarhal de Constantinopol. Un cronicar ne spune ca Dumnezeu l-a trântit pe împãratul Teodosie de pe cal ºi a mu it în 450. În locul sãu armata il proclamã ca împãrat al Bizanþului pe generalul Marcian (4 457) -cãsãtorit cu Pulheria, sora fostului împãrat. Prima grijã a împãratesei a fost inlãtu lui Hrisafios de la curte apoi, pentru a restabili liniºtea în Constantinopol, exil area lui Eutihie . Astfel s-a ajuns la convocarea sinodului IV ecumenic în anul 451. Ca loc de d esfãºurare a fiind ales Calcedonul, întrucât Efesul era tulburat de sinoadele anterioare (431 ºi 449). Lucrãrile sinodului s-au þinut între 8-25 octombrie. S-a ales Calcedonul pentru cã era situat în apropierea Constantinopolului. La s inod au participat pânã la 630 de reprezentanþi. Papa Leon l îºi trimite cinci reprezentanþ la acest sinod (3 episcopi ºi 2 preoþi). Sinodul a fost condus de impresari numiþi di rect de cãtre împãratul Marcian. Un rol important în desfãºurarea sinodului l-a avut patria hul Anatolie. Dioscor a fost prezent la sinod ºi a fost acuzat pentru atitudinea i ntransigentã manifestatã în 449, fiind depus din scaun. O primã gresealã a sinodului fost aceea cã Dioscor n-a fost trecut în rândul ereticilor ca Eutihie. Juvenalie al Ierusalimului, care în 449 a fost de partea lui Eutihie, la Calc edon îºi reconsiderã poziþia dând vina pe Dioscor ºi astfel rãmâne în scaun. Teodoret al Cyrului, Ibas, Domnus ºi Eusebiu de Dorileum au fost readuºi în scaun e (o altã neglijenþã a Sinodului). Din nou a fost condamnatã învãþãtura lui Eutihie. Problema principalã discutatã aici a fost de natura dogmatica ºi s-a pornit de la epistola dogmatica a papei Leon, care a fost socotitã ortodoxã. Pe 22 octombrie 451 s-a adoptat o formulã dogmaticã prin care se recunosc urmatoarele: "Urmând aºadar Sfinþil or Pãrinþi, noi învãþãm într-un glas cã mãrturisimpe Unul ºi acelaºi Fiu. Domnul nostru Iis Însuºi desãvârºit întru dumnezeire cât ºi întru omenitate, Însuºi Dumnezeu adevãrat ºi om et raþional ºi din trup, de-o-fiinþã cu Tatãl dupã dumnezeire ºi deofiinþã cu noi dupã omen u toate asemenea nouã afarã de pãcat, nãscut din Tatãl mai înainte de veci dupã dumnezeire a plinirea vremii, Acelaºi nãscut pentru noi ºi pentru a noastrã mântuire din Fecioara Mar ia, Nãscãtoarea de Dumnezeu, dupã omenitate, Unul ºi Acelaºi Hristos, Fiul, Domnul, Unul Nã cut, cunoscându-se în douã firi, fãrã amestecare, fãrã schimbare, fãrã împãrþire, fãrã desp rilor nefiind nicidecum stricatã din pricina unimii, ci mai degrabã pãstrându-se însuºirile fiecãrei firi într-o singurã persoanã ºi într-un singur ipostas, nu împãrþindu-se sau despã douã feþe, ci Unul ºi Acelaºi Fiu, Unul Nãscut, Dumnezeu Cuvântul, Domnul Iisus Hristos, pr cum au vestit de la început proorocii, precum El Însuºi ne-a învãþat despre Sine ºi precum a predanisit nouã Crezul Pãrinþilor." (Hotãrârile Sfintelor Sinoade Ecumenice, Ed. Sfântul ectarie, Bucureºti 2003, p. 27). -Iisus Hristos este Dumnezeu adevãrat -perfect ºi Om adevãrat -perfect. Dupã dumnez eire este deofiinþã cu Tatãl ºi totuºi Om asemenea nouã prin umanitatea Sa. În persoana Lui le douã firi s-au unit în chip real fãrã sã se amestece sau sã se contopeascã ºi fãrã ca sã ceva în proprietatea vreunei firi. Natura celor douã firi nu este nimicitã prin unire a lor, cele douã firi distingându-se fãrã sã se despartã. Proprietãþile specifice fiecãrei nt pãstrate intacte ºi alcãtuiesc impreunã o singurã persoanã. Sinodul a mai formulat ºi un numar de 30 de canoane, cel mai important fiind canonul 28: prin care se reconfirmã hotãrârea luatã la Sinodul ll ecumenic în ceea ce priv eºte ordinea scaunelor apostolice: Roma, Constantinopol, Alexandria

ºi Antiohia. Spr e a nu se face confuzie cu alte scaune arhiepiscopale acestea au fost ridicate l a rangul de patriarhii. În rândul patriarhiilor a fost aºezatã ºi Ierusalimul, întrucât se enea sã se dea acestui oras cinstea cuvenitã, deoarece aici a murit ºi înviat Hristos. ( Au existat iaraºi altercaþii între Roma ºi Constantinopol cu privire la acest canon.) Sa stabilit apoi, jurisdicþia fiecãrei patriarhii. Tot aici s-a hotãrât ca monarhii sã locu

iascã în mãnãstirile pe care ºi le-au ales, sã stea sub ascultarea episcopilor locului ºi s facã manifestaþii în public. În ºedinþa oficialã de închidere, împãratul Marcian a aprobat toate hotãrârile luate a Cursul nr.21 Tulburãri produse de nestorianism ºi monofizism în secolul V. Apariþia Bisericilor eterodoxe

Pentru a intelege mai bine evenimentele ce au urmat sinodului de la Calcedo n 451, nu trebuie pierdut din vedere faptul cã încã de atunci a inceput lupta naþionaliºti lor egipteni impotriva sinodului de la Calcedon, întrucât socoteau cã împeriul s-a amest ecat în problemele locale ale Bisericii alexandrine. Scindarea Bisericii din Afric a de Nord, petrecutã în secolul V a avut ºi cauze politice. Pasiunile etnice ºi sentimen tele naþionaliste care clocoteau în ascuns ºi-au gãsit în monofizitism o posibilitate de rã ufnire. Lupta împotriva acestui sinod a imbrãcat ºi o hainã politicã ea identificându-se cu lupta impotriva Imperiuluiinsuºi. Sursa principala a acestei lupte o constituie mo nahismul egiptean. Majoritatea cãlugãrilor din Egipt erau de prin pãrþile respective. Când cãlugãrii i-au ascuns pe Sfântul Atanasie (secolul IV ) ºi pe Chiril (secolul V ) de fu ria armatelor imperiale, motivul principal a fost apãrarea omului lor (din regiune a respectivã) impotriva celor din capitala Imperiului. Ierarhii greci din Egipt, care au primit hotãrârea sinodului de la Calcedon, au fost numiti melchiþi oamenii împãratului. Episcopii de origine egipteanã au refuzat sã a cepte aceste hotãrâri ºi s-au autointitulat copti (bãºtinaºi). Acestea ne ajuta sã intelege mportanþa pe care împãraþii bizantini o vor acorda crizei monofizite dar ºi faptul cã monar ii din Siria, Palestina ºi Egipt au ajuns sã se solidarizeze impotriva oamenilor impãra tului . Când participanþii sinodului de la Calcedon s-au intors în scaunele lor s-au lov it de opoziþia conaþionalilor lor. La Ierusalim trupele imperiale au trebuit sã interv inã pentru ca Juvenalie sã-si poatã ocupa scaunul. Proteriu al Alexandriei (451-457) d e asemenea a avut nevoie de protecþia unei armate. Poporul, înfuriat, dã foc bisericii în care acesta s-a refugiat, în 457. În acelaºi an dinastia împãratului Teodosie cel Mare s-a stins deoarece Marcian moa re fãrã sã lase un mãºtenitor la tron. În acest context episcopii egipteni reusesc sã-l imp pe scaunul din Alexandria pe Timotei (Ailuros) Elur, iar în Antiohia pe patriarhu l Petru Fullo, (ambii erau adepþi ai monofizismului). Ascensiunea acestor doi iera rhi a fost posibilã doar dupã moartea lui Marcian, dar ºi datoritã tulburãrilor religioase amintite mai sus, fapt pentru care urmaºii lui Marcian au fost nevoiþi sã facã compromi suri cu monofiziþii. Grija pentru unitatea Imperiului a constituit cauza principalã a amestecului îm pãraþilor în treburile religioase. La inceputul domniilor lor, împãraþii bizantini Leon I (457-474), Leon II (474) ºi Zenon (474-491) au sprijinit fãrã compromisuri ortodoxia. Seria compromisurilor a in ceput cu uzurpatorul Basilicos (475-476) care, socotind cã poate face pace în Imperi u, ii sprijinã pe faþã pe monofiziþii care l-au sprijinit sã-l alunge pe Zenon. În 476 Basi icos scrie o enciclicã pentru Timotei Ailuros în care arãta cã el recunoaºte ca ecumenice sinoadele de la Niceea (325) ºi de la Efes din 431 ºi 449. Aceasta scrisoare a fost semnatã de aproximativ 500 de ierarhi din ambele tabere sub presiunea împãratului. Pat riarhul Constantinopolului, Acaciu (472-489), a refuzat sã semneze acest act. Zeno n se reintoarce cu sprjin militar ºi Basilicos (în incercarea de a-ºi pãstra tronul) a r enunþat la aceastã enciclicã ºi i-a condamnat atât pe Nestorie cât ºi pe Eutihie (dar în za Zenon a fost un sprijinitor al adevãratei Biserici ºi a celor 4 Sinoade Ecumenice d esfãºurate pânã atunci. El l-a inlãturat din scaun pe Petru Fullo al Antiohiei în locul lui fiind ales Ioan (476-477) apoi ªtefan (477479) ºi Calandion (479-485). La Alexandri a a dispus ca în scaun sã fie ales un ierarh ortodox. În acest context, Timotei Elur a fost depus ºi a fost ales Timotei Salofakiolos în 478. Dupã moartea lui, în 481 a

fost ales Ioan Talaia. Acesta n-a apucat sã ocupe scaunul patriarhal deoarece un monofi zit, Petru Mong, a reuºit sã câºtige simpatia lui Acaciu al Constantinopolului ºi amândoi a sprijinit Henoticonul lui Zenon. Acest act a fost emis în 482 ºi dispunea incetarea t uturor discuþiilor teologice privitoare la cele douã firi ale Mântuitorului. Acest act a fost semnat de Acacie, Petru Mong, Petru Fullo (care pentru câteva luni a fost reaºezat în scaun) ºi de Martiriu al Ierusalimului (478-486), deci de toþi patriarhii rãsãr

teni.

Schisma Acaciacã Ioan Talaia se duce la Roma unde se plânge papei Felix al IIIlea (483-492) de cele se întâmplã în Rãsãrit. Papa ii cere lui Acaciu sã accepte hotãrârea ui de la Calcedon ºi nu Henoticonul. Întrucât aceasta nu s-a intamplat papa a convocat la Roma un sinod în 484 unde atât Petru Mong cât ºi Acaciu au fost excomunicaþi. Acaciu c onvoacã la rândul lui un sinod la Constantinopol ºi dispune ºtergerea numelui papei din dipticele patriarhale (liste ale ierarhilor din alte patriarhii pe care un nou i erarh trebuia sã le recunoascã ). Acest conflict a dus la aºa numita schismã acacianã care a durat pânã în 518 pe vremea pãratului Iustin (518-527 ). Lui Zenon îi urmeaza împãratul Anastasiu (491-518 ). La începutul domniei a fãgãduit c a respecta hotãrârea de la Calcedon dar mai târziu a ajuns sã-i sprijine pe monofiziþi. În nii 496 ºi 511 i-a depus pe cei doi patriarhi de Constantinopol -pe Eufimie (490-4 96) înlocuindu-l cu Macedoniu ll ºi apoi pe Macedoniu cu Timotei l (511-518). Apoi, i-a înlocuit pe Flavian al Antiohiei (498-512) cu Sever (512-515) ºi pe Ilie al Ieru salimului (494-516) cu Ioan III amândoi sprijinitori ai monofizitismului. În 518 co nvoacã un sinod în Tyr unde a fost condamnat sinodul de la Calcedon. În aceste condiþii monofizitismul a ajuns majoritar în Rãsãritul creºtin. Cu împãraþii Justin (518-527) ºi Justinian (527-565) incepe epoca de restaurare a ortodoxiei. Timotei a fost inlocuit cu Ioan al II-lea (518520). Acesta a convoc at un sinod la Constantinopol unde a fost recunoscut sinodul de la Calcedon ºi au fost rechemaþi în scaune toþi ierarhii ortodocºi depuºi anterior. Hotãrârile au fost comuni e papei Hormizda (514-523) ºi aºa a luat sfârsit schisma accacianã. Justinian a fost autorul unor tratate ºi cântari bisericeþti (antifonul II ). Soþia lui, Teodora, a manifestat pronunþate simpatii pentru monofizism. La presiunile e i, în 531, are loc la palatul imperial o discuþie între ortodocºi ºi monofiziþi, având ca r ltat trecerea episcopului monofizit Filoxen de Dollheea (Africa de Nord) impreunã cu preoþii sãi la ortodoxie. Pe scaunul patriarhal de Constantinopol a ajuns (totuºi) un monofizit, Antim de Trapezunt (535-536), pe care papa Agapet I (536-546) il demascã ºi este inlocuit cu Mina (536-552), Antim de Constantinopol ºi Sever de Antiohia sunt anatematizaþi c a eretici. În acest context au aparut aºa-zisele Biserici eterodoxe (monofizite). Dupã anul 451 s-au desprins urmãtoarele ramuri monofizite: copþii, iulianiºtii (dupã numele lui Iu lian de Halicarnas-care susþineau cã din momentul întrupãrii umanitatea lui Hristos a de venit nepãtimitoare ºi nemuritoare)-ei numindu-se apoi ºi pantaziaºti, severinenii (din Siria, numiþi aºa dupã patriarhul Sever al Antiohiei (512-518 a cãrui terminologie a fos t greºit înþeleasã, ea fiind în mare mãsurã ortodoxã) ºi aºa numiþii teopaschiºti de la înc i al VI-lea. Dintre toate fracþiunile monofizite, azi mai persistã: cea coptã, cea sir o-iacobitã, cea etiopianã ºi cea armeanã. Centrul de greutate al monofiziþilor a rãmas Egiptul, unde monofiziþi s-au numit copti. Aceºtia îºi organizeazã în Alexandria o ierarhie paralelã cu cea ortodoxã rezultând ericã separatistã. Dupã condamnarea lui Dioscor la sinodul IV ecumenic, copþii (egipteni i bãºtinaºi) au devenit (formal) monofiziþi ºi treptat s-au izolat de ceilalþi creºtini rtodocºi sau melchiþi) din Egipt, iscându-se între ei dispute interminabile. Se ºtie cã Egi tul de Sus a fost leagãnul monahismului în veacul al IV-lea, majoritatea monahilor f iind bãºtinaºi. În secolul al V-lea ei au devenit o adevãratã forþã nu numai a monofizitism ci ºi a vieþii politice. Meritul întreþinerii ºi organizãrii monofizitismului ca Bisericã l avut episcopii Ioan de Hefaistos ºi Iacob Baradai. Acesta din urmã a avut bune relaþi i cu etiopienii ºi armenii. Iacob a fost ales primul patriarh monofizit al Biseric ii nou constituite în Antiohia reuºind sã activeze monofizitismul în Siria ºi Mesopotamia. În 612 Egiptul

cade sub stãpânire persanã iar în 642 sub cea arabã. De atunci încoace înre numeroase treceri la mahomedanism (mai ales în timpul persecuþiei de pe vremea cali fului Hakim (996-1021). Biserica siroiacobitã ªi-a dobândit acest nume de la episcopul Iacob Baradai (ep iscop al Edesei din 542). Acesta, împreunã cu un calugãr pe nume Sergiu, a ajuns la Cpol în 528 pentru a apãra cauza manofizitismului la cererea împãrãtesei Teodora. Aceasta I -a pãstrat într-o mãnãstire din cetate vreme de 15 ani. Acuzat de tâlhãrie, Iacob fuge mai în Egipt, apoi în Siria, unde a propoveduit monofizitismul. Sub numele de iacobiþi su nt cunoscuþi abea de pe vremea sinodului VII ecumenic. Dupã cucerirea Siriei de cãtre

arabi ]n 640 mul I au trecut la mahomedanism, iar luptele interne dintre cei rãmaºi au fãcut ca ca numãrul lor sã scadã continuu. Biserica etiopianã Creºtinismul a pãtruns în Etiopia odatã cu botezarea unui dregãtor regal de cãtre S tul Apostol Filip (F. Ap. 8, 27-39). La aceasta se adaugã propovãduirea Evangheliei de cãtre Sfântul Apostol ºi Evanghelist Matei, cel care a primit moartea martiricã tocma i în Etiopia, unde a fost ars pe rug, potrivit unor istorisiri pioase. În secolul al IV-lea, Sfântul Frumenþiu, hirotonit episcop de cãtre Sfântul Atanasie al Alexandriei, l-a convertit la creºtinism pe tânãrul rege aksumit Ezana, acesta primind la botez num ele Abreha ( El a luminat ). În scurt timp, creºtinismul a devenit religie oficialã de sta t, rãmânând astfel pânã în 1974. Sfântul Frumenþiu este cunoscut ºi astãzi de creºtinii eti bba Salama (Pãrintele Pãcii) ºi Kassate Berhan (Aducãtorul Luminii), iar Sfântul Atanasie, numit Stâlpul Ortodoxiei , este, de asemenea, cinstit în mod deosebit, mai ales datori tã relaþiilor istorice cu Biserica Egipteanã. În Antichitate, etiopienii au practicat diverse forme de religie, animiste ºi p oliteiste, cu influenþe greceºti ºi romane. Aproximativ o zecime din populaþia Etiopiei contemporane pãstreazã cultul dedicat vechilor zeitãþi africane. Lucrarea Kebre Negest (Gloria regilor) încearcã sã explice, odatã cu justificarea u nei dinastii imperiale solomonice , felul în care a ajuns religia iudaicã sã fie foarte rã pânditã în Etiopia precreºtinã. În continuarea mãrturiilor biblice privind vizita reginei d Saba în Ierusalimul regelui Solomon (III Regi 10, 1-13), Kebre Negest afirmã cã regina ar fi nãscut un copil, Marduk, fiul regelui iudeu. Ajuns la vârsta maturitãþii, Marduk l-ar fi vizitat pe tatãl sãu, întorcându-se în patria natalã însoþit de un numãr de evrei, l leviþi, dar ºi cu un obiect deosebit, obþinut prin vicleºug : Chivotul Legii, descris la Ieºire 25, 10-22, în care se aflau tablele de piatrã conþinând cele zece Porunci. Se vorbeº e, aºadar, despre o foarte veche tradiþie iudaicã, pãstratã ºi astãzi de comunitatea etiopi alasha, numitã ºi Beta Israel. Creºtinismul a suferit, în Etiopia, influenþe atât din partea pãgânismului, cât ºi a i mului. La acestea se adaugã influenþele apãrute în urma jurisdicþiei Patriarhiei egiptene Copte asupra Bisericii Tewahedo (Biserica Monofizitã Etiopianã), care dateazã, aparent , din preajma anului 350, odatã cu înscãunarea urmaºului Sfântului Frumenþiu, episcopul egi tean Minas. De atunci, pânã în 1951, anul dobândirii autocefaliei, întâistãtãtorii Biserici opiei au fost egipteni. Biserica creºtinã Tewahedo este monofizitã, numãrându-se printre celelalte Biserici n umite Vechi Orientale, care nu au acceptat rezoluþiile Sinodului al IV-lea Ecumeni c de la Calcedon (451). Canonul biblic oficial conþine modificãri aduse la I, II ºi III Macabei ºi o ordona re diferitã a cãrþilor Vechiului Testament. Canonul biblic neoficial (dar aflat în pract icã) conþine nu mai puþin de 81 de cãrþi, adãugându-se, printre altele, Ascensiunea lui Isa Cartea Jubileelor, Cartea lui Enoh, II Baruh, Epistola lui Ieremia etc., la Vec hiul Testament, ºi Pãstorul lui Herma, Epistolele lui Clement, Constituþiile Apostolic e etc., la Noul Testament, toate cãrþi apocrife. Pentru a se putea sluji într-o bisericã etiopianã este necesar ca în ea sã existe un abot , o copie în miniaturã a Chivotului Legii, pãstrat în Sfânta Sfintelor (altar), care e te purtat afarã de hram ºi de Botezul Domnului, în cântece ºi dansuri vesele. Pentru a se putea sluji Sfânta Liturghie, este necesarã participarea a cel puþin cinci persoane: d oi preoþi ºi trei diaconi. Acestora li se adaugã Debtera, o categorie asemãnãtoare cântãreþ bisericeºti, alcãtuitã din mireni care primesc o educaþie specialã, având rolul de a cânta dansa solemn, acompaniaþi de instrumente muzicale. În lãcaºurile de cult accesul este pe rmis doar desculþ. Nu existã scaune sau strãni ºi este obligatoriu ca toþi participanþii la slujbe sã stea în picioare. Membrilor Debtera ºi persoanelor vârstnice sau foarte import ante li se oferã un fel de bastoane folosite pentru a se sprijini, dar ºi pentru a b ate tactul în timpul intonãrii imnelor rituale. În Biserica Etiopianã se practicã circumcizia, care se sãvârºeºte într-a opta zi dupã pruncului de sex masculin. Botezul are loc la patruzeci de zile de la naºtere, pen tru copiii

de sex masculin, ºi la optzeci de zile pentru cei de sex feminin. Armenia a devenit monofizitã atunci când catolicosul Babghen (nestorian) a acce ptat învãþãtura lui Eutihie. Creºtinismul în Armenia a pãtruns încã din vremea apostolilor nit religie oficialã la începutul secolului IV datoritã Sf. Grigorie Luminãtorul, care c

onvertise pe regele Tiridat (288 sau 301) Primind episcopi la început din Cezarea Capadochiei, Armenia deja la primul s inod ecumenic avea reprezentantul sau, pe fiul Sf. Grigorie Luminãtorul, pe Arhiep iscopul Arstakes. Începând cu ambiþiosul Arhiepiscop Nerses I (+374), care motivând prov enienþa Bisericii Armene de la Sf. Apostol Toma, a început sã se întituleze katolikos ºi nsuflat celor de la conducerea þãrii ideea de autocefalie . Astfel predecesorul lui Ner ses, Iustik, n-a mai fost trimis de cãtre regele Pap pentru a fi hirotonit la Ceza rea Capadochiei, ci hirotonindu-se acasã, în Armenia. Astfel autocefalia Bisericii a rmene a fost înfãptuitã de la sine putere. Acest moment a avut loc în timpul prieteniei cu persienii. Grecii, la rândul lor rãzbunându-se pe armeni, nu i-au invitat la cel de al II-lea sinod ecumenic. Astfel, despre hotãrârile acestui sinod armenii au aflat mai târziu. Din 397 pânã în 448, Biserica armeanã era condusã de cãtre descendentul Sf. Grigore Lu inatorul, renumitul Sahak (Isaak) cel Mare, reformator al Bisericii ºi traducãtor al Sfintei Scripturi în limba armeanã. În acea vreme Armenia era împãrþitã în douã: o parte s sub controlul Persiei, iar cealaltã parte era controlatã de cãtre greci. Puþin timp dupã a ceea grecii au predat perºilor ºi partea lor. Însã împãratul Teodosie al II-lea iarãºi prei trolul asupra pãrþii greceºti a Armeniei, dar în timpul dominaþiei greceºti, aceºtia au reu trezeascã ura armenilor. Eliberându-se de persani, armenii visau sã se elibereze ºi de g reci. Pentru faptul cã armenii nu recunoºteau dependenþa faþã de Cezareea grecii nu i-au i nvitat nici la cel de al III sinod ecumenic, astfel la sinodul din Efes armenii au lipsit, iar despre hotãrârile lui au aflat indirect. Spre marea cinste a armenilo r, la acel moment ei mai pãstrau curãþia învãþãturii creºtine, la sinodul local din 435 au mnat pe Nestorie ºi Teodor din Mopsuestia. De fapt, prin hotãrârile acestui sinod arme nii au recunoscut deciziile sinodului din Efes (431). Dar dupã ce toatã Armenia a fost cucerita de cãtre persani, aristocraþia armeana to t mai intens a înclinat spre apostasie ºi trecerea la religia persanã. Bisericile ºi mãnãst rile au fost supuse unor impozite foarte mari pentru a le impune sã se lepede de c reºtinism, dar episcopii armeni au avut curajul sã dea riposta cuvenitã împãratului. În Rãs sul sinodal se spune: Sã se ridice mâna fratelui asupra fratelui, dacã acesta se va lepãd a de la poruncile Domnului. Tatãl sã meargã împotriva fiului ºi fiul împotriva tatãlui. Sã e mai teama femeia care va ridica mâna asupra bãrbatului viclean, ºi sã se ridice slugil e împotriva stãpânilor... Atunci a fost momentul potrivit pentru reunirea armenilor cu grecii. Dar ni ci Teodosie al II-lea, nici Marcian nu aveau forþe destule de a porni rãzboi împotriva perºilor. Armenii au rãmas singuri în faþa duºmanului, ºi nu le rãmânea altã cale decât sã lã. Dar rãscoala a fost înãbuºitã în sânge. Conducãtorul rebelilor, Vartan I, katolikosul I 036 din cei cãzuþi pe câmpul de luptã au fost canonizaþi. Aceste evenimente tragice au avut loc în 451, când la Calcedon se întrunea cel de al IV-lea sinod ecumenic. Era clar cã armenii nu puteau participa la acest sinod. Astfel Biserica armeanã îndepãrtându-se de cea greacã cu timpul a uitat ºi limba greacã. De eea în timpul controverselor hristologice armenii nu erau în stare sã vadã diferenþa dintr e noþiunile de fisis , usia ºi ipostasis . Din cauza sãrãciei limbii armene la acel mom ceºti termeni erau redaþi prin cuvântul piutiun persoanã. Iar cele douã naturi în Hristos pre care vorbeºte Sinodul din Calcedon, au fost înþelese de cãtre armeni ca douã persoane, lucru care nu putea fi primit de cãtre armeni, duºmani ai nestorianismului. La rândul sãu propaganda anticalcedoneanã a monofiþilor era pe înþelesul armenilor. De aceea armeni i convoacã în capitala Vagarºapat (491) un sinod la care au fost condamnaþi Nestorie ºi Eu tihie ºi hotãrârile sinodului din Calcedon. Hotãrârea acestui sinod spune: Noi, armenii ºi ecii, gruzinii ºi agvanii, mãrturisind unica credinþã adevãratã moºtenitã de la Sfinþii Pãr e Trei Sinoade ecumenice, respingem cuvintele hulitoare de Dumnezeu (cã în Hristos s unt 2 persoane) ºi anatemizãm toate cele de acest fel . Acest sinod din 491 a fost punctul de la care se produce de facto ruptura a rmenilor de grecii

ortodocºi. În 527 la Dovin (Tovin) aceastã rupturã este amplificatã, prin hotãrârea de a recunoaº Hristos o singurã naturã. Ca o mãrturie a acestei credinþe, sinodul a hotãrât sã se serbez a 6 ianuarie împreunã Naºterea ºi Botezul Domnului, lucrul acesta dovedind, dupã pãrerea lo , cã Hristos este Dumnezeu ºi om. Naºterea confirmã natura umanã, iar Teofania (Boboteaza) confirmã natura dumnezeiascã. În timpul împãraþilor Iustinian ºi Heraclie (565-610) se intrezãreºte o micã lumina în

erea Bisericii armene ºi celei ortodoxe. O parte din Armenia nimereºte sub controlul împãratului Iustinian. Acesta, cu respect faþã de armeni, încearcã a face ordine în viaþa cea bisericeascã. Astfel, la al V-lea sinod ecumenic, cu toate cã Biserica armeanã na fost prezentã, ea era consideratã ca fiind în comuniune cu cea greacã. Ca semn al aces tui lucru la sinod a fost cititã epistola katolikosului Isaak cel Mare cãtre Proclu al Constantinopolului, în care era condamnatã învãþãtura lui Teodor de Mopsuestia, Ibas ºi ret. Rãscoala armenilor împotriva perºilor în 571 sub conducerea lui Vardan al II-lea a multiplicat simpatia faþã de greci. Cu toate cã ºi aceastã rãscoalã dupã 7 ani de luptã a f e perºi ca ºi cea a lui Vardan I, 100 de ani în urmã, totuºi în 589 prietenia dintre armeni greci se consolideazã prin alianþa militarã, care a devenit posibilã dupã ce împãratul Mau iu s-a implicat în luptele interne din Persia, întronându-l pe Hosrov. Hosrov, în semn d e recunoºtinþã, i-a dat lui Mauriciuo parte din Armenia ºi o jumãtate din Gruzia. Din aces t moment începe miºcarea pentru reunirea cu Biserica greacã, în rezultatul cãreia partea g reacã a Armeniei îºi alege pe un patriarh katolikos ortodox pe nume Ioan al III-lea, c are a cârmuit pana în 616, când a fost luat ca prizonier de cãtre Osroe al perºilor. Tot a tunci a trecut de partea grecilor ºi Patriarhul Gruziei -Kiro sau Kirion, primind învãþãt Calcedonianã. Astfel a fost restabilitã legãtura cu ortodoxia care se rupsese 70 de a ni (la Dovin în 527). La începutul secolului VII (611-617) Cosroe al perºilor cucereºte toatã Armenia. As tfel, acea parte a armenilor care nu primise reunirea cu grecii, ajutaþi de cãtre Co sroe (Hosrov), au impus ºi armenilor care se reuniserã cu grecii, sã se lepede de orto doxie. În 663 Armenia este cuceritã de arabi ºi iarãºi trãieºte o viaþã bisericeascã separat sta i-a scutit pe armeni de controversele monotelite, trecând pe alãturi ºi deciziile sinodului VI ecumenic, care a confirmat învãþãtura Calcedonului despre douã naturi în Hrist s. La vremea aceea o parte a Bisericii armene era reunitã cu grecii ºi condusã de kato likosul Nerses-Bacur. Acesta pomenea la slujbe pe împãratul bizantin cea ce i-a dat prilej concurentului sãu monofizit, katolikosului patriarh Sahak (Isaak) al III-le a Eghii (Ilie) (703-707), sã-l denunþe califului arab ca pe un trãdãtor. Califul i-a cer ut atunci lui Nerses-Bacur sã se lepede de credinþa greacã, ºi când acesta a refuzat a fos t întemniþat unde a ºi murit. Dupã aceasta a fost alcãtuit un act în care se spune cã Biser armeana s-a lepãdat de ortodoxia greacã ºi se declarã monofizitã. Sub presiunea arabilor oþi armenii au fost puºi sã iscãleascã acest document (707) ºi astfel a fost reconstituitã tatea Bisericii armene monofisite. Alãturi de ele amintim Biserica Nestorianã care este una din vechile Biserici O rientale. Ea s-a desprins de Ortodoxie in secolul al V-lea ºi s-a menþinut pânã astãzi. Dupã victoria repurtatã de Bisericã impotriva arianismului, a apãrut in Rãsãrit o nouã sputã, cea hristologicã, privind raportul firilor, divinã si umanã, in persoana Mântuitoru lui. Biserica apara Dumnezeirea lui Hristos, in lupta cu arienii, dar ºi umanitate a Sa, in lupta cu docheþii si apolinariºtii. Invãþãtura ei traditionalã era si este aceea c n Iisus Hristos Dumnezeirea si umanitatea sunt perfect unite. Natura acestei uni tãþi, aprig disputatã intre reprezentanþii scolii antiohiene, care sustineau o unire mor ala, constand doar din armonia conlucrãrii celor doua firi ºi celei alexandrine, car e susþineau o unire realã, a dat naºtere la lupte doctrinare la inceputul secolului al V-lea, când pe scaunul Patriarhiei din Constantinopol a fost ridicat, in 428, Nes torie. Acesta, abãtându-se de la invãþãtura tradiþionalã a Bisericii, invãþa cã firea umanã i u este desãvarºitã fãrã persoana Sa umanã, admiþând deci douã persoane in Hristos. Consecin i erezii era aceea cã Fecioara Maria nu este Nascãtoare de Dumnezeu, ci Nascatoare d e om sau cel mult de Hristos. Tulburarea produsã a fost atât de puternica, incât a fos t nevoie de convocarea unui Sinod Ecumenic la Efes, in 431. Ereziarhul Nestorie a fost depus ºi exilat, impreunã cu partizanii sãi. Printr-un decret al impãratului Teod osie al II-lea (408450), operele lor au fost arse, li s-au confiscat bunurile ºi li s-au interzis adunãrile. Cu toate acestea,

erezia nestorianã nu s-a stins. Ea a c ontinuat sã existe, datoritã ºcolii teologice de la Edesa. Dupã semnarea formulei de împãcare dintre Chiril al Alexandriei ºi Ioan al Antiohie i în 433, adepþii lui Nestorie s-au constituit în Bisericã aparte. Pentru cã ei au fost persecutaþi în imperiul bizantin, s-au refugiat în Persia unde creºtinii au reuºit sã-ºi dobândeascã independenþa de Antiohia Siriei încã din 424 în urma

od din Markabta. Aici l-au avut ca lider pe Ibas de Edessa (episcop din 435, un fost sprijinitor al lui Nestorie la Sinodul III ecumenic), care a deschis aici o ºcoalã cateheticã. Dupã Sinodul IV ecumenic, datoritã ostilitãlilor manifestate de monofiz , a avut loc ºi o migraþie a credincioºilor nestorieni spre Persia. Aceastã ºcoalã a fost î isã în 489, ca urmare a influenþei împãratului Zenon. În aceste condiþii, centrul nestorian ului s-a mutat la Nisibis unde, din 457, episcopul Barsumas-un ucenic al lui Iba s-a deschis o altã ºcoalã nestorianã. Din 498 ei îºi aleg un catolicos care ºi-a luat titlul de patriarh al Rãsãritului ndu-ºi reºedinþa la Seleucia-Ctesifon. De pe la începutul secolului al VI-lea, ei au desãºu at o intensã activitate misionarã în Arabia, India ºi Turkestan. În veacul al VI-lea, remarcãm renaºterea nestorianismului pe vremea lui Mar Ab a I )540-552 un convertie de la zoroastrism), când ºi-a deschis porþile o manastire lângã Nisibi sub conducerea lui Avraam de Kaskar (490-586). Prin 651 Persia a fost cuceritã complet de cãtre mahomedani. A urmat o perio adã de persecuþii din partea noilor stãpânitori, pânã în 775, când scaunul patriarhal a fos at din Seleucia la Bagdad. O altã persecuþie majorã în care înregistrãm treceri în masã la edanism a avut loc în a doua jumãtate a secolului al IX-lea. Apoi, au avut de pãtimit, din partea mongolilor (în secolele XIII-XIV). De atunci încoace ei ºi-au luat numele de Biserica Asirianã. Cursul nr.22 SINODUL V ECUMENIC CONTOVERSE ORIGENISTE (C-NOPOL 553)

Problema sinodului V ecumenic este una destul de delicatã, pentru cã la acest s inod nu a fost condamnata o noua erezie ci s-a încercat rezolvarea problemelor lãsat e neterminate de sinoadele III ºi lV ecumenice. La acestea s-a adãugat ºi rezolvarea problemei generatã de intrbarea: Cine poate fi fãcut vinovat de ereziile ce au apãrut în Bisericã? . Mergând inapoi pe firul istoriei, Origen a fost gãsit vinovat de ereziile apãrute pânã atunci. Problema ortodoxiei lui Origen a generat douã dispute anterioare sinodul ui V ecumenic. Prima disputã a avut loc la sfârsiul secolului IV ºi a inceput în jurul anului 375, când episcopul Epifanie de Salamina (Cipru), în lucrarea Phanarion (Contra tuturor er eziilor ), il acuzã pe Origen ca fiid eretic. Atacul lui Epifanie n-a insemnat o de zgropare a morþilor ci a inceput de la fapte concrete petrecute spre sfârºitul secolulu i IV. În pustiul Nitric de langã Nil, intr-o mãnãstire, vieþuiau asa-ziºii patru fraþi lung ia fiind egipteni au imbrãþisat învãþãtura lui Origen în totalitate ºi au fost catalogaþi c iºti . Aceºtia s-au inþeles bine cu Teofil (arhiepiscopul Alexandriei 384-412) care, pri ntre altele, l-a hirotonit pe unul dintre ei ca episcop. Acest Teofil era un ier arh cu o fire schimbatoare. Cãlugãrilor li s-a alaturat ºi Evagrie Ponticul, unul dint re cei mai mari scriitori mistici din secolul IV, care afirma cã rugãciunea este un act pur mental, cã se face fãrã cuvinte ºi cã trebuie sã fie lipsitã de orice inchipuire fi a lui Dumnezeu. Aceastã pãrere a lui Evagrie a fost acceptatã destul de greu de ceilalþi cãlugãri egipteni. Impotriva mãnãstirii respective ºi a afirmaþiilor lu Evagrie, s-au ridi at ceilalþi cãlugãri din Egipt fapt pentru care aceºtia au fost catalogaþi ca antiorigeniº Evagrie era origenist ºi socotea cã pentru mântuire omul trebuie sã ajungã spirit pur con epþie platonicã tributarã pãrerilor lui Origen. Epifanie nu putea accepta acest lucru ºi a inceput disputa impotriva origenistilor. Cotrversa a ajuns pânã în Palestina unde a r eusit sã despartã doi prieteni: Rufin ºi Fericitul Ieronim. Fericitul Ieronim a tradus în latinã mai multe scrieri ale lui Origen ºi-l socotea cel mai învãþãt dupã Sfinþii Apost fin se asociazã cu Epifanie ºi astfel între cei doi se ajunge la cearta, Rufin despãrtin du-se de Ieronim. În acest context, Epifanie reuºeºte sã-l determine pe papa Damasus (366-384) sã-l mu stre pe arhiepiscopul Ioan al Ierusalimului (386-417) adept al lui Origen. Centru l discuþiilor mai aprinse a rãmas totusi Alexandria

Egiptului. Teofil i-a sprijinit pe cei patru frati lugi, dar, în timpul unei dispute din Alexandria privitoare la ortodoxia lui Origen, cei patru vin în Alexandria ºi provoaca scandal. Teofil ii exp ulzeazã pe origenisti din Alexandria. Ioan al Ierusalimului ºi Ioan Gura de Aur-patr

iarhul Constantinopolului-398-404, il roaga pe Teofil sã-i ierte pe cãlugãrii expulzaþi dar rãspunsul a fost unul dur: Teofil vine la Constantinopol ºi, pe fondul neînteleger ilor lui Ioan Gura de Aur cu împãratul Teodosie II, a convocat în 403 un sinod zis de l a Stejari unde Ioan Gura de Aur a fost depus din scaunul de arhiepiscop al capita lei. Datoritã acestor atitudiniintre Alexandria-care se dorea a fi pãstrãtoarea ortodo xiei adevãrate, ºi Constantinopol se produce o rãceala mai ales cã la Sinodul II ecumeni c Constantinopolul a fost asezat în ordine imediat dupã Roma. Prima disputã privitoare la ortodoxia lui Origen s-a incheiat o data cu moartea celor ce au generat-o (p e la inceputul secolului V ). A doua disputã a avut loc mai târziu (în sec. VI) în Palestina. Atunci stareþul Agape t de la mãnãstirea Lavra cea noua din Ierusalim i-a alungat pe doi cãlugãri pentru cã au f ost gasiþi citind operele lui Origen (cei doi au fost Nonu ºi Leontie). Cei doi au f ost reprimiþi în mãnãstire de urmasul lui Agapet, stareþul Mamas. Dupã acest incident orige ismul a fãcut mari progrese în Palestina. Doi dintre sprijinitorii lui Origen: ep. Domeþian de Ancira ºi ep. Teodor Askid as al Cezareii Capadociei (care au reuºit sã între în graþiile împãratului Justinian) au ce patriarhului Petru al Ierusalimului (524-552) sã stearga numele lui Efrem al Anti ohiei (527-545), care s-a ridicat impotriva lui Origen. Petru trimite la Constan tinopol patru cãlugãri (antiorigeniºti), care în 543 reusesc sã convoace un sinod, prilej cu care au fost condamnate ca eretice 9 din tezele lui Origen. Acest lucru a nem ultumit din nou majoritatea cãlugãrilor egipteni, întrucât au vãzut o reactie negativa la adresa mareluiinvãþãt egiptean. Între Constantinopol ºi Alexandria s-a ajuns din nou la te nsiuni. Ceea ce a dus la convocarea sinodului V ecumenic a fost ºi disputa privitoare la asa numitele trei capitole. Spre deosebire de problema origenistã, problema mo nofizitã a fost mult mai grea, mai ales cã spre sfârºitul secolului al V-lea monofiziþii s -au constituit în Bisericã aparte ºi s-a produs nu numai o dezbinare religioasã în imperiu ci ºi una social politicã (monofiziþii refuzau sã mai sprijine curtea imperialã de la Cons antinopol). Monofiziþii aduceau obiecþii sinodului de la Calcedon spunând cã la sinodul IV ecumenic au fost achitaþi Teodoret al Cyrului ºi Ibas de Edessa care au scris imp otriva lui Chiril al Alexandriei (cu toate cã orodoxia acestuia a fost aprobatã în tim pul sinodului III ecumenic ). În anul 544 împãratul Justinian emite un decret teologic de condamnare a celor Tr ei Capitole, decret semnat de patriarhul Minas ºi de ceilalþi patriarhi. Cele Trei Capitole sunt: -scrierile lui Teodoret al Cyrului impotriva lui Chiril al Alexandriei, -scrisoarea lui Ibas al Edesei catre ep. Maris de Ardaºir (Persia ) impotriva lui Chiril al Alexandriei ºi -scrierile lui Teodor de Mopsuestia (socotit a fi pãrintele nestorianismului). Împãratul Justinian ºi-a cam depãºit atribuþiile condamnând printr-un decret oameni ai sericii deoarece ei trebuiau sã fie condamnaþi de Bisericã. În Apus acest decret a intâmpi nat rezistentã din partea ep. Dasius de Milano. Papa Vigiliu (537-555) s-a ridicat ºi el împotriva decretului de aceea a fost dus cu forþa la Constantinopol -în anul 547, unde a semnat condamnarea lui Teodor de Mopsuestia ºi a celorlalte douã capitole. D upã semnarea acestui decret de condamnare, papa a rãmas la Constantinopol. Prin 550, un sinod din Asia il excomunica pe papa Vigiliu pentru cã s-a lãsat influenþat ºi a sem nat acel decret. Problema era, insã, destul de delicatã. Pentru rezolvarea situaþiei împãratul Justinian convoacã în 553 sinodul V ecumenic -c e ºi-a deschis lucrãrile pe data de 5 mai. Conducerea sinodului a fost incredinþatã patr iarhului Eutihiu al Constantinopolului (552-565) ales recent în locul lui Minas. A u mai participat patriarhul Apolinarie al Alexandriei (551-570), Domninus de Ant iohia (545-559) ºi Eustatiu al Ierusalimului (552-563), 8 episcopi latini ºi alþii pânã la cifra de 150. Papa Vigiliu, deºi se afla la Constantinopol, a refuzat sã participe. Sinodul il condamnã pe Origen ca eretic ºi îi trece în rândul ereticilor ºi pe Didim cel O b, Evagrie Ponticul ºi cele trei capitole. Actele sinodului au fost semnate ºi de Vi giliu care la scurt timp a murit. Urmaºul lui Vigiliu a fost papa Pelagiu l

(556-5 61) care a acceptat hotãrârile sinodului V ecumenic. O parte din episcopii italieni au atacat credibilitatea papei Pelagiu ºi atitudinea sã inconstantã, ºi în Apus s-a produs schisma istro-venetianã -ce a durat pânã în 607. În Rãsãrit hotãrârile sinodului V ecumeni st acceptate ºi prin codamnarea origenismului a fost condamnatã ºi metoda platonicã de i

nterpretare a textului Sfintei Scripturi din teologia rãsãriteanã -adoptându-se metoda d e interpretare aristotelicã. Acest sinod nu a formulat nici canon. Cursul nr.23 MONOTELISMUL ªI SINODUL VI ECUMENIC

Numele ereziei derivã de la termenii greceºti monos?????????? unul ºi thelima (? ?????????vointa, energie. Aceastã erezie a reprezentat de fapt o rãbufnire a monofizitismului în secolul al VII-lea. Ea a apãrut pe vremea împãratului Heraclie (610- 641) când imperiul s-a extins înspre Persia. În timpul campaniilor sale militare Heraclie a constatat cã monofiziþii nu-l sprijinã ºi a decis sã-i împace cu Biserica. Unii monofiziþi erau gata sã accepte hotã e sinodului IV ecumenic dacã ºi ortodocºii acceptã învãþãtura cã în Iisus Hristos n-a exist singurã voinþã ºi energie (cea divinã ). Artizanul acestei noi erezii a fost ep. Cir de Fa zis care ajunge patriarh de Alexandria (630-644) ºi care prin promovarea acesteiin vãþãturi reuºeºte sã-i uneascã pe teodosienii monofiziþi cu Biserica aceptând învãþãtura litã. Patriarhul Serghie al Constantinopolului (610-638) ºi-a dat ºi el consimþãmâtul. Cond cãtorul oopziþiei ortodoxe a fost cãlugãrul Sofronie care recunoaste în spatele învãþãturii lite un monofizitism voalat. El afirma: cel care admite cã Hristos are o singurã ener gie nu poate admite decât o singurã naturã . Sofronie ii scrie lui Serghie sã nu accepte aceastã învãþãtura. La dorinþa împãratului ie, patriarhul Serghie ii scrie papei Honoriu l (625-638) ºi reuºeºte sã-l caºtige pe aces ta la monotelism. Prin anul 633-634, Sofronie ajunge patriarh de Ierusalim (înlãtura t în 638), ºi la scurt timp ii trimite atât papei Honoriu cât ºi lui Serghie Henoticonul Zenon prin care se combãtea clar erezia monotelitã în sensul cã se sublinia existenþa cel or douã firi în persoana Mântuitorului, fiecare fire având proprietãþi specifice. Cei doi n au þinut seama de scrisoarea lui Sofronie. Pentru a pune capãt discuþiilor teologice, Heraclie alcãtuieºte ºi el un decret ( Ectetis -638), compus de Serghie. Prin acesta se interzicea orice discuþie despre una sau douã energii în persoana lui Hristos. Problema a fost aceea cã în baza acestui decret monofiziþii au fost sprijiniþi fãtiº e devenind documentul de bazã al monotelismului fiind semnat de Cir al Alexandriei dar ºi de urmaºul lui Serghie, Piros (638-641 ºi 654) al Constantinopolului. Urmaºul pap ei Honoriu, Ioan al IV-lea (641-668), n-a mai avut aceeaºi atitudine ºi, într-un sinod þinut la Roma, a condamnat edictul lui Heraclie. În 641 urcã pe tron fiul lui Heraclie, Constantin al II-lea (al III-lea; 641-66 8). Prin 648, ºi Constantin emite un edict teologic cunoscut sub numele de Typos , pr in care împãratul a interzis orice discutie privitoare la cele douã naturi, douã vointe ºi douã energii în Iisus Hristos. Typosul a fost semnat de patriarhii rãsãriteni dar nu ºi-a atins scopul. Papa Martin I (649-653) a condamnat intr-un sinod atât Ectetismul cât ºi Typosul. În apararea Ortodoxiei s-a ridicat Maxim Marturisitorul (+662) care, în 6 45, a purtat la Cartagina un dialog cu fostul patriarh Piros al Constantinopolul ui. Sfântul Maxim priveste învãþãtura monotelitã din punct de vedere soteriologic. El scoat în relief faptul cã Iisus Hristos pe lângã voinþa dumnezeiascã a avut ºi una naturalã uman a colaborat întru totul cu cea divinã deoarece prin unirea celor douã firi nu a fost s chimbatã fiinþa divino-umanã a lui Iisus Hristos. Firea umanã a lui Hristos a fost aseme nea nouã însã lipsitã de pãcat. Voinþa omeneascã, întrucât acþiona intotdeauna potivit Logo in, s-a conformat voinþei divine, ºi Mântuitorul Iisus Hristos a ales intotdeauna bine le (ºi prin vointa omeneascã). Vointa omeneascã nu este contrarã vointei divine ci este conformã acesteia ºi deschisã planurilor Creatorului -ea colaborând întru toate cu voinþa d vinã. Împãratul Constantin s-a apucat sã ia câteva mãsuri punitive. Cei mai de seamã repreze tanþi ai Ortodoxiei au fost papa Martin I ºi Maxim

Marturisitorul. Din porunca împãratul ui papa a fost arestat, dus la Constantinopol ºi condamnat la moarte dar a fost ex ilat pe insula Cherson unde a murit în 660. Lui Maxim i s-au taiat limba (pentru n u mai putea mãrturisi) ºi mâna dreapta (pentru nu mai putea scrie împotriva monotelismul ui). Maxim moare în 662, la varsta de 80 de ani. Între 654-666 pe scaunul de Constan tinopol s-a aflat Petru care a venit cu o nouã teorie potrivir cãreia în Iisus Hristos ar fi existat trei voinþe. Aceastã învãþãturã a fost mai întâi respinsã de cãtre papa Euge ).

Problema monotelismului trebuia rezolvatã din nou de un sinod ecumenic care n u s-a putut þine pe vremea împãratului Constantin III , el fiind de partea monofiziþilor . Pe tron ajunge Constantin al IV-lea (668-685); pe vremea lui s-a þinut sinodul V I ecumenic. Sinodul s-a desfãºurat în douã etape intr-o sala cu boltã a palatului imperial numita trullos (de aici ºi numele de Sinodul I ºi II trulan). Prima etapã s-a þinut între 7 no brie 680 ºi 17 septembrie 681 au participat 174 de episcopi. În ºedinþa din 16 septembri e 681, tinutã în prezenþa împãratului, s-a alcãtuit urmãtoarea mãrturisire de credinþã: c s, ce are douã firi, existã douã voinþe ºi douã energii corespunzatoare celor douã firi ºi tea subzistã în mod neamestecat ºi neschimbat, neîmpãrþit ºi nedespãrþit, neopuse una altei omeneascã urmând întru totul celei divine . Aici au fost condamnaþi ca eretici ºi Cir al Alexandriei, Paul al II-lea, Petru ºi Honoriu al Romei, patriarhii Macarie al Antiohiei (+681), Serghie ºi Piros ai Co nstantinopolului. Aceastã mãrturisire de credinþã a devenit obligatorie pentru întreaga cr eºtinãtate. Nici aici nu s-au formulat canoane.

În timpul disputelor cu monofiziþii disciplina clerului ºi a cãlugãrilor a slãbit foar e mult, aºa cã, s-a simtit nevoia convocãrii unui nou sinod pentru a se emite canoane. Acest lucru i-a revenit sinodului II trulan (691-692) ºi, pentru cã s-au luat hotãrâri în numele sinoadelor V ºi VI ecumenice, acest sinod se mai numeste quinisext (al cin ci-ºase-lea ecumenic). Sinodul s-a þinut pe vremea împãratului Justinian al IIlea (685695 ºi 705-711). La sinod au participat 240 de episcopi ºi s-au formulat un numãr de 102 canoane privitoare la: disciplinã, unele aspecte liturgice, s-au întãrit hotãrârile do gmatice ºi canonice ale sinoadelor ecumenice þinute pânã atunci precum ºi hotãrârile unor s ade locale ºi canoane ale unor Sfinþi Pãrinþi ai Bisericii. Din nou s-a recunoscut egali tatea patriarhiilor zise apostolice în ordinea stabilitã la sinodul IV ecumenic. Între a ltele, sinodul a oprit pictarea Mântiutorului în chip de miel, s-a condamnat celibat ul clerului precum ºi unele practici apusene privitoare la postul din zilele de lu ni ºi sâmbãtã. Cursul nr.24 APARIÞIA ªI DEZVOLTAREA MAHOMEDANISMULUI

Religia pre-arabã sau pre-mahomedanã a arabilor din Asia Mica a fost cultul dem onilor. Acest cult al cãrui punct culminant il constituia jertfa umanã avea un oarec are grad de unire cu zeitatea. Fiecare trib îºi avea zeitatea lui dar erau cinstite ºi o parte a divinitãþilor aparþinând triburilor invecinate. Unitatea religioasã a lor, în ci da divizãrii în multe triburi, s-a realizat prin faimoasa piatrã neagrã sau Kaaba din Mec a, despre care se credea cã este un dar trimis de stramoºul lor Ismail prin îngerul Ga vriil numai pentru arabi. Ismail a fost fiul lui Avraam cu slujnica sã Agar. În Mecc a, în fiecare an se organiza o sãrbatoare religioasã unde veneau ca pelerini arabi de peste tot. Cu acel prilej se realizau contracte matrimoniale, se semnau tratate de colaborare, se organiza un targ de mãrfuri ºi chiar un concurs de poezie. Cei mai buni poeti au fost cei din tribul kureiºiþilor. Mahomed a fãcut parte din acest trib. El este reformatorul religios ºi politic al arabilor pentru cã a reuºit sã-ºi impunã propr ul crez ºi pentru cã a adunat pãstorii (beduinii) arabi transformându-iintr-o mare puter e politicã. Mahomed (Mohamed) s-a nãscut în 570 în Mecca. Tatãl sau, Abdulah, a murit inainte d e naºterea sã iar mama sã Ianina, a murit pe când el avea o varstã fragedã. De aceea a fos rescut de rudeniile sale care erau destul de sãrace: de bunicul sãu Abd-el-Mothalib ºi de unchiul sãu Abu-Thalib. Tânãrul Mohamed pãzea turmele de oi ºi capre ale rudelor ºi ale tribului din care fãcea parte o ocupaþie specificã sclavilor. Mahomed nu ºtia nici

sã scr e, nici sã citeascã. În cãlãtoriile sale prin sudul Arabiei a intrat în contact cu monoteis ul creºtin ºi cu religia mozaicã (a evreilor). La 19 ani intrã în slujba bogãtaºei Kadija c s-a folosit de el în relaþiile ei comerciale. Mahomed se cãsãtoreºte cu ea ºi devine un om de vazã în Mecca. Dintre copIII ce i-au avut împreunã, doar o fiicã a supravieþuit (Fatima) Pânã la moartea soþiei sale Mahomed rãmâne monogam dar dupã aceea a imbraþiºat poligamia. artea soþiei trece printr-o perioadã de frãmântãri (611-612) ºi a ajuns la concluzia cã num el ii poate salva pe arabi aducându-i la monoteism. S-a retras în munþi (probabil Hira

lângã Mecca), unde a petrecut în meditaþie, ºi s-a trezit exclamând: Nu este alt Dumnezeu farã de Alah ºi Mahomed este singurul Sãu profet . Cu aceste cuvinte ºi-a inceput predica î Mecca. El a fost un atent observator al vieþii de zi cu zi; a sesizat cã oraºenii urmãresc comerþul, iar beduinii (pãstorii) faptele de arme mai mult decât viaþa religioasã. Arabii îºi îndeplineau obligaþiile cultului extern fãrã trãire. Locuitorii cetãþii Mecca au privi diferenþã predica lui Mahomed, fapt pentru care, pe 16 iulie 622, el pleacã în Medina sa u Iatreb (inceputul erei mahomedanilor ). La Iatreb el reuºeºte sã se impunã ca lider re ligios ºi devine cãpetenie a localitþãii fãcându-se astfel primul pas spre unirea arabilor. Crezul sãu a reuºit sã-l impunã la tiburile invecinate mai ales prin acþiuni rãzboinice. Pe 19 februarie 624 se inregistreazã prima victorie a mahomedanilor asupra celorlalte triburi, în urma bãlãliei de la Badr. Prin 630, în fruntea unei armate de 10.000 de oam eni, Mahomed s-a indreaptat spre Mecca care a capitulat fãrã luptã, el fiind acceptat drept conducãtor. De atunci incoace pelerinajul la Mecca a rãmas în uz în religia propusã de el. Înaint e de moartea sa, petrecutã pe 8 iunie 632, a fãcut ultimul pelerinaj la Mecca, însoþit d e soþiile sale ºi de o mulþime mare de credincioºi. Dupã moartea sã conducerea imperiului a fost incredinþatã lui Omar, cel care a poruncit ºi a legat de sufletul fiecãrui mahomeda n aºa-numitul rãzboi sfânt gihad împotriva tuturor celor care nu cred în Alah ºi în speci triva creºtinilor. Þinta principalã a dorinþei de cucerire a arabilor a fost Imperiul bizantin condu s de Heraclie. În câþiva ani, sub Omar, arabii reuºesc sã cucereascã Siria, Palestina ºi Eg ul (în 636, Damascul, în 638, Antiohia Siriei, în 642, Alexandria). În timpul acestor ca mpanii au distrus orice urmã de civilizaþie anticã ºi creºtinã. Dupã cucerirea Alexandriei, blioteca de aici a fost distrusã în întregime. O altã þintã a constituit-o regatul persan spre care se indreaptã tot în 636; cuceres c capitala Ctesifon iar în 650 desfiinþeazã întregul regatul persan. Dupã moartea lui Omar, în 644, la conducere au urmat califii Othman ºi apoi Musav iah. Prin cucerirea Egiptului ºi a flotei lor, arabii au devenit ºi o putere maritimã. În 649 cuceresc insula Cipru iar în 673 ajung pânã la gurile Bosforului asediind Consta ntinopolul timp de cinci ani. Bizantinii au descoperit atunci puterea focului gre cesc ºi flota arabã a fost distrusã pe mare. Prin 718, pe vremea lui Leon al III-lea Isaurul, au atacat din nou Constant inopolul, dar au fost infrânti. Din Egipt arabii se extind în Africa de Nord, distru gând în 698 Cartagina, dupã care s-au indreaptat spre Europa, cucerind o parte din Spa nia. Prin 711, generalul Taric, reuºeºte sã supunã orasele Cordoba ºi Sevilla. Cucerirea S paniei a fost preludiul intrãrii lor în Europa. Aici, bisericile au fost deposedate de bunuri. Pe timpul califului Musaviah capitala noului imperiu arab s-a mutat la Dama sc, dar centrul spiritual a rãmas tot la Mecca. Dupã moartea lui au urmat lupte pent ru tron între cele douã dinastii: cea a Omarienilor ºi cea a Fatimizilor. Între creºtini au existat ºi grupãri ce s-au bucurat de cuceririle arabilor: nestor ienii ºi monofiziþii. Cartea de cãpãtai a musulmanilor este Coranul, impãrþitã în 114 ºure (capitole), având diþii: Mecca ºi Medina. Mahomedanii tradiþionaliºti, care acceptã pe langã Coran ºi un come riu al acestuia (numit Suna ) se numesc suniþi iar cei ce nu-l acceptã se numesc ºiiþi. Învãþãtura lui Mahomed este una ecclecticã (un amalgam), în sensul cã acceptã existenþ singur Dumnezeu Alah, promoveazã fatalismul religios, cã Iisus Hristos este un profet ca ºi Moise, o acceptã pe Maria ca fiind mama unui profet ºi vorbesc depre Duhul Sfânt ca fiind arhanghelul Gavriil. Cursul nr.25 ICONOCLASMUL ªI SINODUL VII ECUMENIC (Niceea-787) Iconoclasmul nu este altceva decât o noua rabufnire a monofizitismului sub o altã formã. Problema reprezentãrii lui Dumnezeu în icoane nu a apãrut strict în secolul al IIl-lea când a avut loc criza iconoclastã. În secolele anterioare, docheþii negau realit atea trupului lui Hristos ºi în mod indirect posibilitatea redãrii trupului lui Hristo s în icoane. Icoanele au fãcut întotdeauna parte din viaþa Bisericii. Primele icoane au fost cele ale Maicii Domnului pe care Sf. Ioan Evanghelistul a realizat-o (potri

vit tradiþiei) ºi o altã icoanã fãcutã de Sf. Evanghelist Luca. În timpul disputelor hristo ice, monofiziþii care accentuau învãþãtura despre firea dumnezeiascã a Mântuitorului, au ne în mod indirect ºi posibilitatea redãrii chipului lui Dumnezeu prin icoane. Începuturile ereziei;(iconoclasmul=acþiunea de distrugere a icoanelor), sunt le gate de numele lui Leon al III-lea Isaurul (714-741), cel dintâi împãrat bizantin care a luat mãsuri impotriva icoanelor printr-un decret emis în anul 726 prin care se ce rea predarea ºi distrugerea tuturor icoanelor din biserici ºi case particulare. Apãrãtor ii icoanelor iconodulii au vãzut în aceastã atitudine nu atât o problemã de negare a arte o problemã de naturã religioasã hristologicã. Încã inainte de sfârºitul secolului al VIIu apãrut discuþii cu privire la icoane, iar dimensiunile hristologice ale icoanei au fost semnalate la sinodul quinisext din 692. Canonul 82 spune: in anumite reprodu ceri ale cinstitelor icoane, înainte-mergãtorul este în fãþiºat arãtând cu degetul spre un Aceastã reprezentare a fost adoptatã ca simbol al harului dar era o figurã ascunsã a ad evãratului Miel, care este Iisus Hristos, cel care ni s-a arãtat nouã potrivit legii. Privind aceste vechi umbre ca simboluri transmise Bisericii, noi, astãzi, preferãm i nsuºi harul ºi adevãrul ca o implinire a acestei legi... . Din acest canon rezultã cã pent u a expune vederii tuturor chiar cu ajutorul picturii ceea ce este desãvârºit este un lucru folositor pentru cã se face potrivit legii. ,...de acum inainte hotãrâm ca Hristo s Dumnezeul nostru sã fie reprezentat în forma sã omeneascã în loc de cea a strãvechiului M el . Atitudinea negativã a sinodului quinisext faþã de simboluri ºi accentul pus realita tea istoricã a intrupãrii ca temelie a artei icoanelor a fãcut ca discuþiile stârnite de d ecretul lui Leon III din 726 sã devinã discuþii hristologice. În luarea acestei decizii îm pãratul s-a bucurat ºi de sprijinul unor episcopi, venit mai ales din partea celor c are-si aveau eparhiile în imediata apropiere de noul imperiu mahomedan. Creºtinii de aici au devenit sensibili la acuzatiile mahomedanilor cã inchinãtorii la icoane sun t de fapt idolatri. Punerea în aplicare a decretului lui Leon III a imbrãcat de multe ori ºi forme vi olente: atunci când ofiterul Iovinus a intrat intro Biserica din suburbiile Const antinopolului pentru a da jos o icoana fãcãtoare de minuni ce-L reprezenta pe Mântuito rul, femeile au smuls scara de sub el ºi l-au ucis în bisericã. Unii istorici afirmã cã aceastã crizã iconoclastã a izbucnit ºi din raþiuni psihologic istorice; se ºtie cã evlavia creºtinilor provenind din zonele unde se vorbea limba gre acã era mult inradacinatã intr-o tradiþie unde icoanele aveu un rol foarte important în cultura ºi ritualul bisericesc, în timp ce în teritoriile ne-elene, fãrã a fiintotdeauna o stili faþã de icoane, creºtinii nu aveau inclinarea de a face din acestea obiecte de c ult considerandu-le simple expuneri ale elementului biblic. Împãraþii bizantini au pus problema icoanelor atât de radical incât i-au obligat pe t eologii vremii sã elaboreze principiile iconoclasmului. Împãratii isaurieni aparþineau u nor state din Rãsãrit unde icoana nu reprezenta un obiect de cult în Bisericã. Rãzboiul dus impotriva Islamului, religie care promova o doctrina fãrã icoane, i -au facut pe isaurieni insensibili la icoane; mahomedanii spuneau cã doar ei sunt exponenþii unei religii pure încercând sã critice astfel pretenþiile cezaro-papiste ale împ lor bizantini. Toate acestea au constituit, cu siguranþã, motive suficient de substanþiale pentr u împãraþi de a se ridica deasupra icoanelor. Când Leon al III-lea ajunge la tron, patri arh al capitalei era Gherman (715-730), care spunea cã icoanele sunt o mãrturisire d e credinþã impotriva docheþilor. Pentru cã s-a opus politicii iconoclaste a lui Leon i s -a înscenat un proces, fiind acuzat cã submineazã autoritatea de stat. Acuzaþiile au fos t expuse de ucenicul sãu Anastasie cu care Gherman a ºi fost inlocuit. Cu Anastasie (730-754) incepe o mare campanie impotriva icoanelor. Apãrãtorul cel mai de seama al icoanelor a fost Sfântul Ioan Damaschinul. El s-a putut ridica în apãrarea icoanelor, întrucât Damascul se afla în afara graniþelor Imperiulu Bizantin. El scrie mai multe tratate de apãrare a icoanelor. Primul tratat, îl începe cu un argument hristologic pe care-l considerã

principal ºi decisiv: Il reprezentãm pe Dumnezeu cel nevãzut nu pentru cã este nevãzut, ci pentru cã S-a fãcut vãzut pentru noi pr n participarea lui în trup ºi sânge. Dacã am face o icoanã a lui Dumnezeu cel nevãzut, fãrã lã cã am fi în greºealã. Dar noi nu facem nimic de acest fel, pentru cã nu suntem în greºea acem o icoana a lui Dumnezeu cel întrupat, care S-a aratãt în trup ºi care în bunãtatea sã nedescris a trãit cu oamenii ºi Si-a asumat natura, consistenþa, forma ºi culoarea trupu

lui . În ceea ce priveste rolul icoanei în viaþa Bisericii, Sfântul Ioan stabileºte un împ rol: estetic de a infrumuseþa ºi împodobi bisericile ºi casele oamenilor, un rol didact ic-invãþãtoresc icoanele pot fi socotite Biblia neºtiutorilor de carte, un rol latreutic de însoþire ºi înfrumuseþare a cultului divin ºi un rol haric in urma rugãciunilor indr spre cei în chipuiþi în icoane putem dobândi harul divin necesar nouã pentru mântuire. Popo ul s-a ridicat impotriva mãsurilor lui Leon. O noua rãbufnire a iconoclasmului este cea din timpul lui Constantin al V-lea Coprominul (741-775), întrucât acesta a mers mai departe decât tatãl sãu ºi a convocat un inod unde s-au stabilit principiile iconoclasmului. Pornind de la ideea cã Eusebiu de Cezareea, intr-o scrisoare cãtre împãratul Constanþius, îºi exprima dezaprobarea pentru icoanele pictate fãrã gust, iconoclaºtii au arãtat cã icoanele au fost respinse ºi în veacu e primare ale creºtinismului. Asa s-a ajuns la convocarea unui sinod în palatul impe rial Hieria de lângã Calcedon în anul 754 (unde au participat 338 episcopi ) condus de Teodosie al Efesului. Aici au fost respinse hotãrârile sinoadelor ecumenice de pânã atun ci ºi s-a dispus inlãturarea icoanelor, moaºtelor ºi crucilor din Bisericã. Acest sinod ic onoclast a respins însãºi ideea de Hristos cel istoric pe care ucenicii L-au vãzut ºi L-au pipãit. Doctrina iconoclastã formulatã aici s-a plasat pe poziþii monofizite ºi monoteli te. La acest sinod s-a afirmat cã icoana ºi modelul ei nu trebuie sã fie ºi nu sunt în mod necesar identice. S-a accentuat doctrina despre Logosul divin care nu poate fii nchipuit în icoane, pentru cã pe Dumnezeu nimeni vreodatã nu L-a vãzut . În locul icoanelo biserici, s-a dispus sã fie plasate tablouri ale împãraþilor, iar în locul picturilor de pe pereþi sã fie zugravite motive inspirate din naturã sau scene de vânãtoare. Ioan Damasc hinul murise în 742 de aceea opoziþia cea mai dârzã a venit din partea cãlugãrilor în timp clerul de mir a acceptat aceastã politica religioasã. Este adevãrat cã au existat ºi exagerãri din partea unor creºtini în ceea ce priveste instirea icoanelor dar acestea nu sunt reprezentative pentru întreaga Bisericã de Rãsãri t. În urma acestui sinod împãratul Constantin a început o adevaratã campanie militarã împot a iconodulilor. Constantin moare în 775 ºi urmeazã la tron fiul sãu Leon al IV-lea Hazar ul (77 5780). În 780, când Leon IV moare, tronul a fost moºtenit de fiul sãu încã minor, Constantin I (780-790), de aceea treburile administrative au fost coordonate de mama sa, Ir ina, care era cinstitoare a icoanelor. Pe scaunul patriarhal ajunge Tarasie (784 -806) care, impreunã cu împãrãteasa, hotarãºte convocarea unui sinod la Constantinopol pe 3 iulie 786. Acest sinod nu s-a putut þine datoritã opoziþiei soldaþilor din garda imperi alã, care erau iconoclaºti. Împãrãteasa invocã o campanie militarã impotriva arabilor ºi tr toate trupele din Constantinopol în Asia Micã aducând în locul lor un corp de armata di n Tracia ºi astfel s-a putut þine sinodul VII ecumenic. Din prudenþã, sinodul a fost þinut la Niceea în anul 787. La acest sinod au participat între 300 ºi 367 de episcopi. Nic i la acest sinod papa Adrian l (772-795) nu a fost prezent ci ºi-a trimis reprezen tanþii la fel ca ºi patriarhii de Alexandria ºi Antiohia (Politian ºi Teodoret) aflati s ub stapânire arabã. Pornind de la tratatele Sf. Ioan Damaschinul, sinodul a vrut mai intãi sã spele onoarea patatã a Bisericii prin sinodul iconoclast din 754. Au fost anulate toate hotãrârile acelui sinod ºi s-a hotãrât ca este pernmis, chiar util ºi bineplãcut lui Dumne , sã facem icoane ºi sã le cinstim. Icoana nu trebuie confundatã cu originalul pentru cã e ste esenþial distinctã de el ºi cã ea este un obiect de venerare relativã. Acum s-a fãcut d stincþie clarã între venerarea absolutã, ce I se cuvine lui Dumnezeu (numitã ºi adorare), v nerarea Sfintilor ºi a Maicii Domnului (supravenerare) ºi venerarea relativã (cinstire ) acordatã icoanelor. Venerarea icoanei nu are ca þintã ultimã obiectul din care este confecþionatã ci acþiu ea de cinstire se îndreaptã spre prototipului ei; noi nu ne inchinam icoanei ca obie ct ci ne închinãm în faþa celui inchipuit pe ea. Apoi s-a arãtat cã la fel trebuie sã-I cin m pe sfinþii îngeri, crucile precum ºi rãmãºiþele pãmânteºti ale sfinþilor pe care Dumnezeu at cu nestricãciune

(sfintele moaºte). Tot la acest sinod s-au formulat ºi numãr de 22 d e canoane. Distincþia subtilã dar clarã între adorare ºi venerare fãcutã la sinodul VII ecumenic onstituit o garantie impotriva unor eventuale tendinþe animiste ºi fetiºiste ale unor creºtini.. Din nefericire aceastã precizare s-a diluat în momenul traducerii hotãrârilor s inodului din greacã în latinã ºi astfel aceste hotãrâri nu au fost acceptate în Apus. Regel arol cel Mare al francilor (768 814 ) a respins aceste hotãrâri ºi a alcatuit lucrarea

Libri Carolini (cãrtile Carolingiene) o polemicã la adresa sinodului VII ecumenic. Lu pta impotriva icoanelor nu a incetat o datã cu sinodul VII ecumenic. O nouã rãbufnire a iconoclasmului o înregistrãm pe vremmea împãratului Constantin al V Armeanul (813 -830). Reprezentanþi ai Ortodoxiei pot fi consideraþi Teodor Studitul ºi Nichifor Mãrturisitorul. În anul 815 s-a convocat un sinod la Constantinopol unde s-au anulat hotãrârile sinodului VII din 787 fiind reactualizate hotãrârile siodului de la Hieria din 754. Politica iconoclastã a fost continnuatã ºi de împãraþii Mihail Rangabe ( 22-829) si Teofil (829-842) dar cu o mai micã intensitate. În timpul acestor frãmântari mãnãstirile au devenit þinta principalã a iconoclaºtilor cinstitori ai icoanelor s-au aflat chiar ºi în sânul familiei imperiale sotia împãratulu Teofil Teodora. La moartea sotului ei tronul a fost ocupat de fiul lor Mihail I II-Betivul (842867), ce era inca minor, de aceea treburile imperiului au fost c onduse de Teodora. Ca ºi în cazul Irinei, Teodora ii recheamã în scaune pe episcopii ico noduli ºi având consimtãmântul patriarhului Metodiu (843-847) convoacã un sinod în Constant nopol la inceputul lunii martie 843. La acest sinod au fost anulate hotãrârile sinod ului din 815, reafirmate hotãrârile sinoadelor ecumenice ºi s-a alcatuit o lista cu toþi ereticii ºi toate ereziile. În rândul ereticilor au fost trecuþi ºi susþinatorii lor în ti Însusi împãratul Teofil a fost trecut în rândurile lor (lista incepe cu Simon Magul). A f ost restabilit cultul icoanelor ºi anatemizaþi inclusiv ereticii iconoclaºti. Hotãrârea acestui sinod a fost cititã public în duminica din 11 martie a acelui an. S-a întâmplat ca acea zi sã fie prima duminica din Postul Mare de aceea, de atunciinc oace aceastã zi se mai numeºte Duminica Ortodoxiei. Ziua de 11 martie 843 este socotitã a fi piatra de hotar dintre perioadele a doua ºi a treia I. B. U. Cultul icoanelor, al cinstirii Sfintilor, al ingerilor ºi a l Sfintelor moaºte de asemenea au fost revitalizate. În Apus datoritã inþelegerii greºite a hotãrârilor sinodului VII ecumenic locul icoane or în biserici a fost luat de statui. Cursul nr.26 Contoverse, erezii ºi învãþãturi noi în Apus în secolele IV-XI.

Donatismul Pentru Biserica secolului V cea mai grea moºtenire a perioadei anterioare a c onstituit-o schisma donatistã. În timp ce o serie întreagã de factori neteologici (senti mentul naþionalist, starea precarã a economiei africane etc.) au complicat lucrurile , originea acestei schisme a constat în presupusa neregularitate a hirotoniei lui Cecilian al Cartaginei din 311. Unul dintre episcopii ce au participat la hiroto nire a fost episcopul Felix de Aptunga, care a fost acuzat cã în timpul persecuþiei lu i Diocleþian a fost un trãdãtor, predând autoritãþilor mai mulþi creºtini. Acuzele privitoa hirotonirea lui Cecilian veneau din partea clericilor rigoriºti care susþineau ca c ei ce au fost trãdãtori în timpul persecuþiilor s-au autoexclus din Bisericã ºi astfel tain le sãvârºite de ei nu mai sunt valabile. Problema esenþialã a donatismului este aceea cã mu nu considerau valide tainele sãvârºite de clerici nevrednici. Problema hirotoniei lui Cecilian a trezit opoziþia matroanei Lucila pe care Cecilian a indrãznit sã o mustre pentru atitudini imorale. În timpul acestui conflict a fost trimis episcopul Donat de Casenigre, ca sã re medieze coflictul din Cartagina. Acesta l-a socotit pe Cecilian depus din scaun ºi l-a inlocuit cu Maiorin. Dupã edictul din 313, scandalul a izbucnit mai puternic în Africa de Nord ºi a fost nevoie de convocarea unui sinod la Arelate în 314. La sino d au participat episcopi din Africa de Nord, Italia ºi Britania ºi s-a pronunþat în favo area lui Cecilian. Discuþiile au continuat în 316 la Milano reconfirmându-se cele hotãrâte la Arelate. Donatiºtii rãmân însã pe poziþiile lor. Întrucât au fost condamnaþi de cele do e, donatiºtii s-au constituit intr-o grupare radicalã dedându-se la acte de violenþã. Ei a u fost sprijiniþi de

asa-ziºii circumceliones -ingrijitorii chiliilor martirilor, fa pt pentru care autoritatea imperialã a fost nevoitã sã itervinã. Biserica a luat pozitie faþã de donatiºti socotindu-i refractari Bisericii. Gruparea ortodoxã a fost condusã de e piscopul Optaþius ce susþinea ca valabilitatea tainei nu depinde de vrednicia sãvârºitorul ui pentru cã harul dobândit prin hirotonie lucreazã atât în cel vrednic cât ºi în cel nevre Optaþius aduce impotriva donatiºtilor argumente biblice bazându-se în special pe ru

gaciunea Tatãl Nostru ºi pe parabola neghinelor. Mai târziu împãratul Iulian Apostatul a ut o atitudine ingãduitoare faþã de ei. Dupã anul 400 a avut loc o altã disputã între donat ortodocºi, la Cartagina, între episcopul Pentilian ºi Fericitul Augustin. Discuþiile au fost arbitrate de un consilier imperial. Fericitul Augustin prezinta Bisreica d rept un corp mixt alcãtuit atât din virtuoºi cât ºi din pãcãtoºi. Schismaticii pot avea t ar nu sunt valide deoarece nu sunt sãvârºite în Bisericã. Mai spre sfârsitul veacului V don tiºtii din Africa de Nord s-au potolit deoarece au fost cuceriþi de vandali. La inceputul secolului V creºtinismul apusean a fost tulburat ºi de prisciliani sm. Priscilian a fost un laic influent din Spania ce a dorit sã ducã o viaþã asceticã mai aparte. Teologia sã a fost influenþatã de dochetism ºi de sabelianism în sensul ca el nu a dmitea cãsãtoria ºi nu recunoºtea învierea Fiului. Prin 381, printr-un concurs de imprejurari, acesta ajunge episcop de Avila, dar în 385 a fost condamnat ca eretic de un sinod de la Bordeaux. El face apel la judecata împãratului dar este acuzat de vrãjitorie ºi este omorât (este cea dintâi execuþi unui eretic). Ambrozie al Milanului ºi Martin de Tours i-au excomunicat pe cei ce l-au condamnat. Pe fondul celibatului impus clericilor din Apus, refuzul laicil or de a se cãsãtori a fost tot mai mare. Pelagianismul. Disputele cele mai însemnate au fost pe marginea pelagianismului. Prin 396, F ericitul Augustin în lucrarea Ad simplicimus (Cãtre cei sãraci ) afirma cã omenirea este o gramadã de pãcate ºi cã omul nu poate sã facã nimic de la sine pentru mântuire ºi cã acea re aparþine numai harului lui Dumnezeu. În aceeasi vreme cãlugãrul britanic Pelagiu ajunge la Roma ºi începe rãspândirea uneii i opusã celei a lui Augustin. Presupunerea cã omul nu poate face altceva decât pacatul , lui Pelagiu i se pãrea o blasfemie. El a condamnat învãþãtura lui Augustin dovedind cã d n tezele lui ar rezulta cã omul ar fi o simplã marionetã manevratã de Dumnezeu. Pelagiu a exagerat cãzând în cealaltã extremã ajungând sã susþinã totala îndependenþã a omului faþã despre libera voinþã necondiþionatã a omului scoate în evidenþã posibilitatea omului de a s tui singur fãrã ajutor divin. El spune cã Dumnezeu nu l-a supus pe om legilor naturii ci i-a dat privilegiul ca prin propria putere sã ajungã la Dumnezeu. Vorbind depre o m Pelagiu foloseste trei verbe: posse, velle ºi esse. Spune cã omul este inzestrat c u aceste capacitãþi ºi cã omului i-a fost datã de catre Dumnezeu doar putinþa. Velle (voinþ ºi esse (fiinþa cu acþiune ) sunt specifice omului, de aceea acestea sunt lãsate la lat itudinea omului spre a fi folosite. Pelagianismul respinge ideea da pãcat originar arãtand ca omul nu se poate naºte cu acest pacat, el fiind specific protopãrinþilor noºtri. A accepta pãcatul stramoºesc în u masii lui Adam inseamã a accepta traducianismul (naºterea sufletelor copiilor din su fletele pãrinþilor). Dupã Pelagiu, printr-o imitare voluntarã a pãcatului lui Adam, doar pã atele personale afecteazã fiinþa noastrã. Pelagiu afirma cã botezul reprezintã pentru adulþ un tratament în timp ce asupra copiilor el aduce doar o binecuvantare. El afirma ca nou-nascuþii sunt în aceleaºi condiþii ca ºi Adam inanite de pãcat. Pelagianismul promova un optimism exagerat. Cu toate cã Pelagiu a negat pãcatul strãmosesc, urmãrile lui sunt totuºi vizibile. Pelagiu ºi l-a facut prieten pe Celestin care a propovaduit în Cartagina. Acesta a impins învãþãtura lui Pelagiu spre un raþionalis exagerat ajungând sã afirme cã nou-nascuþii pot moºteni împãrãþia cerurilor fãrã Botez. Iulian de Eclanum promova ºi el raþionalismul pelagian, afirmând cã omul nu se poat e mântui ºi emancipa decât prin propria voinþã. Pelagianismul pãcãtuieºte prin concepþia despre natura umanã aratând cã darurile pe ca ni le-a dat Dumnezeu sunt suficiente pentru mântuire de unde rezultã cã omul este inde pendent faþã de Dumnezeu. Pelagianismul a fost condamnat de papa Celestin la un sinod tinut la Roma în anul 418. Semipelagianismul Dupã condamnarea pelagianismului în 418 acesta a continuat sã facã ravagaii în Apus. Condamnarea lui a dus la apariþia unei noiinvãþãturi în Apus. Fericitul Augustin învãþa cã ului este atât de slãbitã incât nu poate face nimic fãrã ajutorul lui Dumnezeu decât

faptel ele, deoarece fiinþa umanã nu este capabilã sã doreascã mãcar sã facã fapte bune. De aici r cã Dumnezeu nu doreºte ca toþi oamenii sã se Mântuiasca, ci numai unii, cei predestinaþi. A eastã învãþãturã a fost condamnatã de Ioan Casian ºi Vincenþiu de Lerini. În condamnarea lu n, Vincenþiu a folosit o terminologie specificã care în secolul VI a fost socotitã semip

elagianism. Vincenþiu învãþa cã în urma cãderii lui Adam voinþa omului a fost slabitã dar i un capital suficient pentru a sãvârºi binele. În om, harul lui Dumnezeu ºi vointa omului c onlucreazã insã, voinþa are prioritate. Omul poate stãrui în sãvârºirea binelui fãrã harul sc ºi poate ajunge la credinþã fãrã el, dar nu se poate mântui fãrã har. Învãþãtura lui s-a Apusul. Din aceastã nouã învãþãturã rezultã cã Dumnezeu voieºte ca toþi oamenii sã se mântu tã acþiune omul joacã un rol mai însemnat decât Dumnezeu. Semipelagianismul a fost condamn at în 529 la sinodul de la Orange (Aransius ). CONTROVERSELE DESPRE PREDESTINAÞIE. Pe vremea regelui Carol cel Mare (768-814) al francilor se iniþiazã o miscare d e innoire (sub aspect cultural) în sânul Bisericii de Apus. În cadrul acestei miºcãri se o bservã un interes crescând pentru studierea operelor Sfinþilor Parinþi ºi în special pentru cei apuseni (a Fericitului Augustin). Acest lucru a dus la apariþia a douã controver se doctrinare în Apus. Prima era referitoare la predestinaþie stârnitã de un saxon pe nu me Shalk, fiul lui Gatt, care a fost inchinat de pãrinþii lui mãnãstirii Fulda. El nu sa simþit atras de viaþa monahalã ºi a incercat sã fugã de acolo. A fost impiedicat de Raban s Maurus ºi asa se face ca Shalk l-a studiat pe Fer. Augustin. Încet, incet a fost c onvins cã existã predestinaþie ºi a inceput sã predice despre aceasta. A fost atacat de Ma urus ºi de alþi episcopi apuseni. De partea lui Gatt au trecut un numãr însemnat de cler ici ºi a fost gata sã se producã schismã în Biserica de Apus. Pânã la urmã s-a þinut un sin ainz unde Gatt a fost declarat eretic ºi apoi obligat sã-ºi petreacã restul vieþii intr-o mãnãstire unde murit în chinuri. A doua disputã este cea referitoare la Sf. Euharistie. În jurul anului 831 cãlugãru l Pascazius Robertus, de la mãnãstirea Corbey, a scris cel dintâi tratat despre Sfânta E uharistie intitulat: Despre Trupul ºi Sângele Domnului . În acest tratat, pornid de la mãr uria Fer. Augustin, învãþa cã doar cei ce se impãrtãºesc cu credinþã primesc Trupul ºi Sâng i, dar ºi aceºtia prin voinþa lui Dumnezeu, cãci El este Cel Care face ca pâinea ºi vinul s e prefacã în Trupul ºi Sângele Domnului numai în cei vrednici (aºa a apãrut învãþãtura desp tanþiere). Acest mod de exprimare nu a fost folosit de nici un teolog de pânã atunci. Învãþãturil lui Pascazius au fost atacate de Rabanus Maurus, care spunea cã Trupul ºi Sângele Dom nului sunt aceleaºi pentru toþi, iar în ceea ce priveºte puterea lor aceasta este identi cã în toþi. Paschazius spunea cã în Euharistie nu se primeºte adevãratul trup ºi sânge ci d erea harului Dumnezeiesc. Acestea sunt idei protestante. Impotriva învãþãturilor lui Rab anus s-a ridicat ºi Berengar de Tours, care pânã la urma a acceptat cã în Euharistie nu pr imim decât harul dumnezeiesc. Problema s-a limpezit la Roma unde s-a acceptat pref acerea realã a Trupului ºi a Sângelui Domnului. ADOPTIANISMUL κi leaga numele de un anume Migetius; pt. el nu exista nici o deosebire între Lo gosul divin ºi Iisus Hristos spunând ca Logosul nu a existat inainte de intrupare. E l afirma cã Tatãl S-a intrupat în persoana lui David, Fiul în persoana lui Iisus ºi Duhul Sfânt în Pavel. Combãtându-l pe Migetius, episcopul Elipandus de Toledo a cãzut în cealaltã tremã afirmând cã Iisus Hristos nu numai ca nu este Fiul lui Dumnezeu ci cã Însuºi Logosul r fi doar un fiu adoptiv al lui Dumnezeu (o reluare a ereziei semiariene). Aceas tã învãþãturã a fost acceptatã ºi de ep. Felix de Urgel în Spania. Aceastã învãþãturã a imbrãcat ºi o hainã politicã; epoca în care a apãrut ea este cea din Spania recuceresc peninsula Ibericã de la arabi (mauri). (Regatul francilor a jucat un rol foarte important în acest râzboi). La vremea respectivã, în Spania, trãiau n umeroºi creºtini arabi (numiþi mozarabi ), care nu vroiau sã fie identificaþi cu ambiþiile tice ale francilor. Unul dintre acesti creºtini a fost ºi Elipandus de Toledo. Ep. F elix îºi avea episcopia între mauri ºi franci. Învãþãtura adoptianistã imbrãþiºatã de cei d mnatã repede în Apus de cãtre un sinod þinut la Ratisbona în 792 ºi de altul þinut la Frank t în 794 (ele au fost convocate la iniþiativa lui Carol cel Mare al francilor) ºi alte sinoade. Întrucât ep. Felix a continuat sã-ºi promoveze învãþãtura adoptionistã, s-a tinut sinod la Aachen (799) unde a

fost adus cu forþa ºi a fost obligat sã se lepede de ea. Aceastã erezie a dispãrut o datã cu moartea celor doi. ADAOSUL FILIOQUE Tot Spania este locul de origine al acestei erezii prin care se distrug rap orturile dintre persoanele Sfintei Treimi. Numele îi vine de la adaosul fãcut la sim bolul costantinopolitan cã Duhul Sfânt purcede atât de la Tatãl cât ºi de la Fiul. Istoria cestui adaos se pierde în negura timpului în Apus. La sinodul II ecumenic s-a arãtat

cã Duhul Sfânt purcede de la Tatãl. Papa Damasus nici nu a fost prezent ºi nici nu a fo st reprezentat, iar hotãrârea canonicã a acestui sinod nu a fost acceptatã de Roma mult timp.. Mai mult, la sinodul III ecumenic, s-a hotãrât ca în simbolul de credinþã sã nu se m i adauge sau sã se mai scoatã ceva. Dupã sinodul al IV-lea ecumenic numeroºi credincioºi m onofiziþi (persecutaþi în imperiul bizantin) s-au refugiat la fratii lor arabi care to cmai stãpâneau o parte din Spania. Aici au reusit sã-i treacã la creºtinism pe vizigoþi (ca e au ajuns acolo cu puþin timp înaintea lor). Încreºtinarea lor s-a fãcut dupã crezul Biser cii monofizite. Roma a cãutat sã-i atragã pe aceºti noi creºtini la staulul ei. Aceºtia, vo nd sã dea o importanþã mai aparte Fiului în cadrul Persoanelor Sfintei Treimi, au propus învãþãtura potivit cãreia Duhul Sfânt purcede atât de la Tatãl cât ºi de la Fiul. Biserica a acceptat tacit acest adaos. În anul 447, s-a tinut un sinod local la Toledo unde s-a aratat cã noua învãþãturã poate fi acceptatã de Bisericã. Un alt sinod, þinut în 589 t si localitate, a arãtat din nou ca purcederea Duhului Sfânt de la Tatãl ºi de la Fiul po ate fi acceptatã ºi cã Simbolul de credinþã sub aceastã formã poate fiintrodus în recitativ turgic. Aceastã nouã învãþãturã nu s-a rãspândit în întreg Apusul decât mai târziu. La inceputul secolului al IXlea, la Roma, papã era Leon al III-lea (795-814) . Niºte cãlugãri veniti din Ierusalim sã viziteze Roma i s-au plâns de atitudinea clericil or romani care le-au impus sã rosteascã Crezul cu adaosul Filioque. În 809, papa convo acã un sinod la Aachen, resedinþa împãraþilor franci (ºi apoi germani), unde se pune din no problema acestui adaos el fiind gãsit ortodox. Totuºi, papa nu acceptã aceastã formulã în rez ºi a dispus sã fie gravat Simbolul de credinþã pe 2 plãci de argint (fãrã adaosul fili în limbile latinã ºi greacã, pe care le-a lipit pe usile catedralei din Roma. Dupã textul Crezului a dispus sã fie scrise cuvintele: Haec Leo possui, amore et cautella orth odoxae fidei - acestea le-am pus eu, Leon din dragoste ºi purtare de grijã faþã de credinþa todoxã (cea adevãratã) . Nici dupã sinodul de la Aachen adaosul nu s-a generalizat în Crez. Pe vremea patriarhului Fotie de Constantinopol (858-867 ºi 877-886) se demasca ace st adaos ca fiind erezie. În Rãsãrit au avut loc douã sinoade la Constantinopol (867 ºi 87 7 -care au generat o problemã delicatã deoarece fiecare dintre ele s-ar fi dorit a f i al 8-lea ecumenic ) unde adaosul a fost condamnat. În întreg Apusul adaosul a fost impus în anul 1014 de cãtre papa Benedict III (1012-1024) din indemnul împãratului germ an Henric al Il-lea (1002-1024). Acest adaos a fost una din cauzele majore ale S chismei de la 1054. Tot în Apus au mai apãrut ºi alte practici strãine Bisericii: folosirea azimei în loc ul pâinii dospite la Sf. Liturghie, construirea de biserici cu mai multe altare, s -a introdus orga ca instrument de acompaniament al cântãrilor liturgice, botezul sãvârºit printr-o singurã cufundare (ºi mai târziu prin stropire), s-a introdus sâmbãta ca zi de po st, statuietele ºi pictarea Mântuitorului în chip de miel.

Cursul nr.27 EREZII ªI SCHISME ÎN RÃSÃRIT ÎN SECOLELE VII-XI PAVLICIANISMUL Contemporanã cu erezia monotelita a fost o alta erezie ce a produs numeroase tulburãri în Rãsãrit pavlicianismul. Numele adepþilor acestei miºcãri li s-a datorat cinst deosebite pe care adepþii i-o dãdeau Sfântului Ap. Pavel. Dupã alþi cercetãtori numele ereziei vine de la doi frati, Pavel ºi Ioan, conducãtori i acestei miscãri. Aceastã miscare a inceput cu Constantin Silvanus din Manalis de l angã Samosata pe vremea împãratului Constantin al III-lea (641-668). În învãþãtura acestei par câteva elemente ale gnosticismului ºi maniheismului. Cu toate cã ei respingeau man iheismul, ei erau dualiºti în doctrinã afirmând cã lumea este condusã atât de dumnezeul cel n cât ºi de cel rãu. Lumea, ziceu ei, este creaþia unei puteri rele iar

sufletele oameni lor iºi au originea în dumnezeul cel bun. Au inlãturat Vechiul Testament acceptandu-l doar pe cel Nou fãrã epistolele Sf. Apostol Petru. Noul Testament era socotit a fi c artea Dumnezeului celui bun. În ceea ce priveste învãþãtura despre Iisus Hristos ei erau t ributari dochetismului ºi adopþianismului. Ei spuneau cã Iisus Hristos a fost un înger t rimis de cãtre Dumnezeul cel bun ºi cã este Fiul lui Dumnezeu doar prin adopþiune, iar a ctivitatea Lui pe pãmânt a fost una de instruire. Pavlicienii respingeau învãþãturile despre Maica Domnului, Cruce, moaºtele sfintilor, Sfintele Taine, monahism, orice formã de cult exterior ºi ierarhia bisericeascã. Cult ul lor consta în a fi predicatori ambulanþi ºi copiºti de cãrþi. S-au rãspândit în provinci

Rãsãrit ale Imperiului Bizantin cel mai mult în Armenia. Pavel, primul lor organizator a murit prin 714 iar fiul acestuia, din porunca împãratului Leon al III-lea Isaurul, a primit misiunea de a predica împotriva icoanelor. Pavlicienii au fost prigoniþi de cãtre împãraþii ortodocºi dar au fost toleraþi de cei iconoclaºti. Prin 752, împãratul Con al V-lea a trimis o colonie de pavlicieni în Bulgaria pentru a apãra Imperiul de at acurile bulgare. Lovitura de graþie le-a fost datã de Vasile I Macedoneanul (867-879 ) care i-a alungat pe pavlicieni din imperiu. Împãratul Ioan Tzmisches (969-976) a a cordat din nou libertate religiei pavlicienilor. Ei au fost din nou colonizaþi în Ba lcani ºi în rândurile lor va apare, mai târziu, o alta erezie cea a bogomililor. CONTROVERSA MIHIANÃ. ªi-a primit numele de la mihia = adulter. Controversa s-a declanºat în sânul famili ei imperiale. Constantin al VI-lea (780-797), fiul Irinei, ºi-a inchis soþia, Maria, cu forþa intr-o mããnãstire ºi si-a exprimat dorinþa de a se cãsãtori cu Teodota. Patriarhu asie (784-806) s-a opus acestei cãsãtorii, dar preotul curþii imperiale, Iosif, a sãvârºitîn ascuns (fãrã ca patriarhul sã ia vreo atitudine). Atitudinea ingãduitoare a patriarhului Tarasie faþã de acest act a dus la condamn area acestei cãsãtorii în public de cãtre cãlugãrii Platon ºi Teodor Studitul. Cei doi i-au demnat pe preoþii ºi monahii din Constantinopol sã se ridice impotriva adulterului. Împãrãt asa Irina (apãrãtoarea ortodoxiei la Sinodul VII ecumenic) intrã în conflict cu fiul ei, pe care il detroneazã, ºi dispune sã fie orbit. Împãrãteasa Irina reprezinta în istoria bizantinã primul caz al unei femei ce a condu s imperiul cu autoritate. Acest lucru intra în contradicþie cu tradiþia bizantinã. În docu mente ea este numitã Irina, credinciosul împãrat . Dupã detronarea lui Constantin, patriar ul Tarasie il destituie pe Iosif. La scurtã vreme, în 802, Irina îºi pierde tronul, ca u rmare a revoltei conduse de generalul Nechifor care preia tronul între 802-811. Ta rasie este inlãturat ºi inlocuit cu un patriarh ce purta numele de Nechifor (806815 ). La un sinod din 809, pe vremea acestui patriarh, cãsãatoria lui Constantin al V I-lea a fost declaratã validã, Iosif a fost reprimit în cler, iar cãlugãrii Platon ºi Teodo au fost intemniþaþi. Impãratul Mihail Rangabe (811-813) ii elibereazã pe cei doi exilaþi ºi, printr-un s inod, anuleazã hotãrârile sinodului din 809. Cu moartea celor implicaþi, disputa se închei e. DISPUTA TETRAGAMICÃ. Se leaga de numele împãratului Leon al Vl-lea Filosoful (886-912), fiul lui Vas ile I Macedoneanul, ºi de cel al patriarhului de Constantinopol Nicolae Misticul (901-907 ºi 912-925), ucenicul patriarhului Fotie. Pricina acestei dispute a const ituit-o cea de-a patra cãsãtorie a împãratului cu Zoe, dupã ce primele trei soþii au murit chip inexplicabil. Patriarhul s-a opus acestei cãsãtorii. În ciuda acestei opoziþii, împãra ul s-a cãsãtorit, cununia fiind sãvârºita de un preot ce a primit dispensã de la Roma. Prob ema a fost foarte delicatã pentru cã ceilalþi patriarhi ai Bisericii de Rãsãrit au fost de acord. Patriarhul Nicolae a fost depus ºi inlocuit cu Eftimie (907-912). Ca urmar e a acestei schimbãri, poporul se imparte în douã tabere: nicolaiþii ºi eftimienii. Datori tã tulburãrilor, Eftimie este scos din scaun ºi, împãratul il recheamã pe Nicolae. În 919 f e imperiului sunt preluate de Roman Lecapenul (919-944-un uzurpator). Pe vremea lui, patriarhul Nicolae redobândeºte influenþa ºi convoacã un sinod unde sunt invitaþi repr zentanþi ale celeilalte tabere. Cu acest prilej s-a alcãtuit un tomos al unirii unde s e declara cea de-a patra cãsãtorie ilegala. O vreme a fost pace. Conflictul reizbucn eºte o datã cu moartea lui Nicolae când s-a incercat readucerea lui Eftimie. Conflictu l se stinge prin secolul X. Cursul nr.28 IMBOGATIREA CULTULUI CREªTIN, SÃRBATORILE, PELERINAJELE, ARTA CREªTINà ºi LOCASURILE DE CULT În perioada care a urmat edictului de la Milano, formele de cult s-au dezvolt at foarte mult, viaþa religioasa a devenit mai complexa. mulþi dintre cei care au im bratisat creºtinismul au asteptat sã aiba fastuozitatea cu care au fost obisnuiti. În perioada sinoadelor ecumenice s-au generalizat în Biserica cateva practici religio

ase specifice: tamaierea, candelele, lumanarile, ºi altele, cu adinci radacini inV echiul Testament. Se dezvolta anumite laturi ale literaturii liturgice dar ºi o fixare a aceste i literaturi în formulare scrise. Cultul divin s-a generalizat în jurul liturghiilor ce ne-au ramas se la Sf. Ioan Gura de Aur, ºi Sf. Vasile cel Mare. Egumenul Sava, care a intemeiat manastirea Lavra de langa Ierusalim a alcatuit tipicul un set de instructiuni liturgice. Evagrie Ponticul a impartit Sfânta Scriptura în pericope corespunzatoare pentru a fi citite la cult; lucrarea lui a fost desavarsita de E utalie din Alexandria. Dacã în prima perioada IBU cel mai vechi formular liturgic a fost de pe vremea Apostolilor, în cea de-a douã perioada s-au dezvoltat douã formulare liturgice distincte:unul la Ierusalim pus pe numele lui Iacov cel Mic (liturghi e ce dura aproximativ 6 ore ) si la Alexandria, pus pe numele Sf. Evanghelist Ma rcu. Cea de la Ierusalim a fost prescurtata de Sf. Vasile cel Mare (+379) ºi Sf. I oan Gura de Aur (+407). Liturghia alexandrina numita ºi a Sf. Chiril a mai ramas p e mai departe în uz doar la coptii monofiziti ºi iacobiti. Armenii si-au alcatuit ºi e i o litrughie dupã modelul celei din Ierusalim. Datorita extinderii postului Pastilor la 40 de zile ºi pentru ca jertfa litur gica este socotita un act de bucurie, a aparut în traditia Bisericii de Rãsãrit Liturg hia Darurilor Mai inainte Sfintite la inceput se savarsea numai în Vinerea Mare ºi a poi în toate zilele de miercuri ºi vineri din post, exceptand Vinerea Mare. Forma ac estei liturghii o avem insemnata în cateva manuscrise din vremea papei Grigorie ce l Mare (+604) care a preluat-o din Rãsãrit (el este numit Grigorie Dialogul). În Apus au existat mai multe formulare liturgice misse. Redactarea missei rom ane este legata de numele papilor Leon cel Mare (440-461), Gelatiu I-ul (492-496 ) si Grigorie cel Mare (590-604). Cu specific apusean au ramas douã misse: una rom ana ºi una milaneza =>Sf. Ambrozie: missa are patru parti: introitul (introducerea ); Ofertoriumul (Aducerea Darurilor); Canonul (Prefacerea); ºi încheierea. Alaturi de cele douã misse, în Apus au mai existat ºi Litrughii cu specific natio nal: misa galicana, hispanica, britanica, irlandeza, africana etc. Toate aceste liturghii au inceput sã se deosebeasca de cele Rãsãritene, cea din tai deosebire fiind momentul epiclezei ºi apoi darurile folosite la liturghie. ÎnApus prefacerea are lo c la cuvintele: Luati mancati... ºi la Beti dintru acesta... folosindu se painea ne ospita azima. În Rãsãrit prefacerea Darurilor are loc la momentul invocarii Sf. Duh,in timp ce la strana se canta: Pe Tine Te laudam painea dospita. În Rãsãrit, pe vremea împãratului Teodosie al II lea (408-450) în liturghie s-a intro imnul Trisaghion, sub Iustin I (518 527) s-au introdus Heruvicul ºi Crezul, ºi sub Iustinian, Antifonul II. Din anul 395 e.n. Imperiul roman se imparte in Imperiul Roman de Apus si Im periul Roman de Rãsãrit. Capitala Imperiului Roman de Rãsãrit este reconstruitã de impãratu creºtin Constantin, pe ruinele vechiului Bizant, rebotezat Constantinopol ºi deveni t apoi Instanbul, capitala Imperiului otoman. Cultura in cadrul stilului bizantin poate fi urmãritã pe o durata de mai bine de un mileniu. Se disting urmatoarele etape: -inceputurile artei bizantine (secolele IV si V) -epoca lui Justinian (secolul VI- "secolul de aur") -perioada iconoclastã (secolul VII- secolul IX) ARHITECTURA - in perioada de inceput a artei bizantine (secolele IV si V) Arhitectura civila bizantina pastreaza reperele somptuozitatii palatelor imperia le romane si ale locuintelor particulare romane. "Domus", casa demnitarilor ºi negustorilor, se caracterizeaza prin dimensiuni mari , prin fast si eleganþã, având curþi interioare ºi grãdini. "Insula", casa in care locuiau chiriaºii, era alcatuitã din apartamente dispuse pe et aje scunde, cu scãri si planºee de lemn. Arhitectura religioasa este caracterizatã in principal de elmente cum ar fi: arcul , bolta si cupola. In aceatã perioada se defineau planul constructiei si elementel e componente. Printre primele biserici cu plan, construite la Roma au fost: Basi lica Sfantul Petre (324- 349), Basilica Santa Maria Maggiore (352- 366), San Pao lo fuori le muri (386- 390). Elementele definitorii pentru planul bazilical sunt : nava centrala, nave laterale ºi o absida la rãsãrit, la capatul opus intrãrii principa

le. In aceste douã secole au fost elaborate inca doua tipuri in afara celui bazili cal: planul in cruce latina (Mausoleul imparatesei Galla Placidia de la Ravenna) si planul central (Mausoleul Santa Constanza din Roma 354, Biserica Sfantul Gh eorghe din Salonic,Biserica Santo Stefano rotondo din Roma intre anii 462 si 482 , Baptisierul Neonian la Ravenna, cu plan octagonal in secolul V). SCULPTURA in secolele IV si Vperioada de inceput a artei bizantine In sculptura ornamentalã se remarcã simbolurile iconografiei paleocrestine: arborele vieþii, viþa de vie. La sfârsitul secolului IV apar reprezentãri de mase de spectatori cu capetele grupate la aceeaºi inalþime. PICTURA in perioada de inceput a artei bizantine se continuã in picturã, tehnica fre scei. MOZAICUL In perioada timpurie a artei bizantine mozaicul a evoluat remarcabil in Italia. Mozaicurile Mausoleului Santa Constanza din Roma au graþie si demonstreaz a continuitatea traditiilor grecesti. Mozaicurile Santa Pudenziana din Roma real izate in secolul V se remarca prin efectele picturale. Tot in secolul V se remar ca mozaicurile de la Bazilica Santa Maria Maggiore din Roma si Mausoleul impãrãtesei Galla Placidia din Ravenna. Pe bolþile Mausoleului Gallei Placidia se pot vedea s câinteierile bolþii, albastruri turquoise si smalþuri aurii, albastre ºi verzi. Mozaicur ile de la Santa Maria Maggiore din Roma au tematica biblica - Bunavestire, Inchi narea Magilor, apostolii Petru ºi Pavel. ARTA BIZANTINA in epoca lui Justinian ARHITECTURA CIVILA Se caracterizeaza prin palate grandioase in Asia Mica. Sunt p astrate tradiþiile romane ºi orientale. ARHITECTURA RELIGIOASA In epoca lui Justinian se ridica in zona de rãsãrit a Imperiu lui un numar mare de clãdiri cu caracter religios. Arhitecþii au intâmpinat probleme l egate de necesitatea primirii unui numãr tot mai mare de credincioºi in lacaºele de cu lt. Soluþiile bolþilor si cupolelor vor fi studiate ºi preferate. Solutia cupolei este in cazul Bisericii Sfânta Sofia din Constantinopol o formulã originalã de acoperire a spaþiului. In timpul lui Justinian aceasta a fost reconstruitã (532-537) de cãtre arh itectul Anthemius din Tralles si inginerul Isidor din Milet. Bogaþia capitelurilor , ornamentaþia arcadelor, mozaicurile fac din Biserica Sfânta Sofia monumental repre zentativ al epocii lui Justinian. MOZAICUL in epoca lui Justinian Inregistreazã apogeul in aceasta perioada. Repreze ntative sunt mozaicurile din bazilicile: San Vitale, Sant Apollinare Nuovo, Sant Apollinare in Classe. ARTA BIZANTINA - perioada ICONOCLASTA In Imperiul Bizantin apar dificultaþi legate de patrunderea slavilor in Balcani in secolul VI ºi din cauza rezistenþei in prima jumatate a secolului VII impotriva avarilor ºi persilor. In interiorul imperiului au loc lupte religioase intre cei ce condamnau cultul icoanelor ºi cei ce acceptau icoanele. Conflictul s-a agravat in secolul VIII ºi a durat pana in anul 843. Cal marea temporarã a conflictului a permis evoluþia artei figurative in zona est-europe anã in cadrul Bisericii ortodoxe. Reluarea luptelor a a avut urmãri grave prin victo ria celor care condamnau cultul icoanelor (iconoclaºti). Acest fapt a determinat d istrugerea unor oprere ºi monumente ºi a dus la pãrãsirea teritoriului de cãtre artisti ãi a indreptarea lor spre zone libere de manifestare. PICTURA MURALA -MOZAICUL in perioada iconoclastã, în frescã, miºcarea iconoclasãa a determ inat reluarea motivelor decorative din arta paleocrestinã: copaci, pãsãri, animale, viþa de vie, evitându-se elemental figurativ uman. Inaintea declanºãrii confictului teolog ic este de reþinut apariþia in secolul al VII-lea a temei iconografice Iisus Pantocr ator. Cursurile nr.29-30 POPOARE ÎNCREªTINATE DE BIZANT

ÎNCREªTINAREA UNGURILOR. Problema originii ungurilor este complicatã pentru cã nici astãzi istoriografia nu poate da un rãspuns clar dacã ei sunt de origine finoungricã sa u ungricã. Originile lor

trebuie cãutate undeva în stepele mongole. Izvoarele mai vech i ii numesc turci, în timp ce izvoarele apusene ii numesc avari. Ungurii ajung în Europa pe la sfârºitul secolului al IX-lea, când împãrat al Bizanþulu

ra Leon al VI-lea Filosoful (886-912). El cere ungurilor ajutor impotriva bulgar ilor condusi de þarul Simeon, întrucât Bizantul se afla în rãzboi cu arabii, iar bulgarii atacau imperiul Biazantin. Pomenirea ungurillor se face ºi intr-o lucrare: Viata Sfân tului Constantin (a lui Chiril ) în care se vorbeºte despre misiunea acestui Constan tin la hazari. Acest Constantin a fost insotit în aceastã activitate de fratele sãu Me todie. În lucrare se pomeneste cã, prin 885, Metodie ar fi fost chemat de un conducãto r al ungurilor pentru a le vorbi despre Hristos. Pe la mijlocul secolului X, dupã ce ungurii infrânþi de germani s-au asezat defin itiv în Europa (in campia Panoniei) ºi s-au organizat din punct de vedere statal, se poate vorbi despre încreºtinarea lor. Cert este cã atunci când s-au asezat în Câmpia Panon ei au gãsit aici o populaþie care auzise de numele lui Hristos- populaþie alctuitã din s tramoºii noºtri. Argumentele în acest sens pot fi deduse din lucrarea mai sus amintitã: Constantin ºi Metodie în drum spre Marea Moravie au strãbãtut Bulgaria, Serbia ºi Câmpia Pa oniei, peste tot reuºind sã-ºi facã ucenici. Faptul cã au intrat în contact cu religia creº incã de la asezarea lor aici este dovedit ºi de numeroºi termeni specifici creºtinismulu i ortodox provenind din slavona veche cum ar fi: creºtin, inger, vecernie etc. Apo i, trebuie sã amintim ºi influenta unor puternice centre religioase din Moravia asup ra ungurilor (cum ar fi cel de la Velehgrad). O alta cale prin care ungurii au i ntrat în contact cu creºtinismul a fost prin intermediul popoarelor creºtine peste car e ungurii au trecut adeseori. Ei au fãcut multe incursiuni la sud de Dunare ºi, prin 943, ajung pânã sub porþile Co nstantinopolului. Bizantinii reusesc sã-i infrangã ºi se incheie un armistitiu. Pentru garantarea acestuia ungurii trimit ca ostatec la Constantinopol pe un demnitar cu numele Bulcsu ºi pe un nepot de-al lui Arpad (sub conducerea caruia ungurii s-a u asezat la nord ºi vest de Tisa). Acest Bulcsu inainte de intoarcerea acasa s-a b otezat ºi l-a avut ca naº pe înpãratul Constantin al VII-lea (913-919 ºi 944-959), prilej cetãþean bizantin, iar ca insotitor de drum i-a cu care a primit ºi numele de patriciu fost dat cãlugãrul Ierotei -ce a fost hirotonit de patriarhul Teofilact (933956) ca episcop al Turchiei (Ungariei). Aceastã informaþie ne este furnizatã de cronicarul bi zantin Chedrenos (ºi de alte izvoare medievale cum ar fi Cronica picatata de la Vie na ). Acelaºi document vorbeºte ºi despre un demnitar ungur, Gyula, ce l-a insotit pe B ulcsu la Constantinopol, care a primit botezul. Una dintre ficele lui Gyula (ªarol ta) s-a cãsãtorit cu Gheza ºi l-au avut ca fiu pe Voik-ªtefan, viitorul rege al ungurilo r (cunoscut în istorie sub numele de ªtefan cel Sfânt -997-1038). Ungurii prin toate a ceste elemente amintite mai sus au intrat în contact mai intâi cu creºtinismul de rit rãsãritean. Despre existenþa creºtinismului în aceastã forma ne vorbesc ºi alte dovezi (la rea ungurilor în Panonia, nu departe de ei, în Banat, funcþiona o mãnãstire în localitatea orisena lângã Arad- ºi exista chiar o episcopie ortodoxã la Dãbâca -langa Dej ). Dupã moar oltei, Gheza s-a recãsãtorit cu principesa catolicã Adelaida, sora prinþului polon Viece slav, care a adus în þarã misionari din Italia ce i-au intors pe creºtinii unguri de de la tradiþia rãsãriteanã la cea apuseanã. Aceºtia au reuºit sã influenþeze casa regalã ºi sle unei ierahii de rit latin, infiinþându-se o arhiepiscopie la Esztergom plus alte 10 alte episcopii de rit roman. În ciuda acestui fapt, pe teritoriul ungurilor au continuat sã existe ºi episcopi i ortodoxe Morisena ºi Vesprem. Procesul de catolicizare a lor a fost unul de lungã duratã. Cert este faptul cã, atunci când ei s-au organizat ca stat independent sub ªtefa n cel Sfânt -in 980, aici, la putere se afla deja Biserica de rit latin. ÎNCREªTINAREA RUªILOR. Numele de rus derivã de la un trib de varegi (de nomazi), num ti ros sau ruºi care insamnã cei roºii . Aceºtia, în secolul al IX-lea, au pãtruns în teri ocupat de slavi uzurpându-le puterea ºi asezându-ºi capitala la Kiev. Acesti varegi s-au impraºtiat de la Marea Baltica pânã la Marea Neagrã punând bazele a douã centre imperiale ovgorod ºi Kiev. La Novgorod, în secolul IX, puterea a fost preluata de Ruric ºi apoi de Oleg. Acesta din urmã coboarã pânã la Kiev ºi preia

puterea intemeind un stat unitar cu centrul la Kiev. Ca urmare a acestei situaþii Oleg porneºte intr-o expediþie împotriva Bizanþului în 907, expediþie purtatã pe mare, ajungând la gurile Bosforului cu 2000 de corã ii, Bizantinii reusec sã-i impraºtie. Dupã acest moment ruºii se intãresc tot mai mult ca stat. În ceea ce priveste increºtinarea lor, în istoriografia rusã existã douã pareri una ne cã dupã aceastã expediþie, desi rusii au incheiat pace cu bizantinii fãgãduind cã nu vor

i ataca Constantinopolul, totuºi nu s-au tinut de cuvânt ºi au ajuns de mai multe ori la Constantinopol intrând în contact cu religia creºtinã. A doua parere se leaga de numele principesei Olga, soþia lui Igor care, ramasã vaduvã, a condus þaratul rus în numele minorului Sviatoslav. Aceastã principesã, se spune cã, ar fi primit botezul la Kiev, prin 957, dupã care a ajuns la Constantinopol insoþi tã de duhovnicul ei Grigore. Principesa, spun documentele, avea o concepþie universalistã ºi dupã ce s-a intors acasã a cerut ºi împãratului german misionari creºtini care nu au prea avut succes în Rusia

Fiul ei Sviatoslav (957-972) a continuat politica de cucerire a inaintaºilor sãi atacându-i atât pe bulgari, care deja erau în Balcani ºi care s-au constituit intr-un þ rat inca de pe la mijlocul secolului al IX-lea, cât ºi pe bizantini. Acest Sviatosla v a ajuns de trei ori la gurile Bosforului. Dupã moartea lui prematurã urmeazã lupte p entru domnie. Pânã la urma tronul este ocupat de Vladimir ºi de numele acestuia se lea gã increºtinarea oficialã a ruºilor. Mama lui Vladimir era de origine normandã ºi întreþinea relaþii cu regele Norvegei cu care se pare era rudenie. Vladimir intrã în contact cu bizantinii ºi acordã împãratului bi antin Vasile al II-lea Bulgaroctonul (976-1025) ajutor armat impotriva bulgarilo r. Acelaºi Vladimir a avut contacte ºi cu celelalte state europene din Apus-in speci al cu cele care erau deja creºtine. Datoritã relaþiilor mai apropiate cu împãratul bizantin, Vladimir se orienteazã spre Constantinopol ºi nu spre Roma. Vladimir se increºtineaza în jurul anilor 987-988 ºi, în d orinþa de a consolida relaþiile cu Bizanþul, o cere în cãsãtorie pe sora împãratului, Ana P ogeneta. Prin increºtinarea lui Vladimir s-a desãvârºit un proces mai indelungat în ceea c e priveºte ataºamentul faþã de o Bisericã. În urma acestei cãsãtorii þarina Ana primeste ca Crimeea. Pe vremea lui Vladimir s-au intemeiat mai multe episcopii la: Rostov, Novgorod, Bielograd, Turov, Poloþc ºi Kiev. Între ele Kievul a dobândit intaietate pentr u cã era capitala þaratului. Dupa moartea Anei Vladimir se recãsãtoreºte cu Richlinda, nepoata împãratului german Otto I (936-973). Acest gest al lui Vladimir a fost privit de Bizanþ cu multã neîncred ere. Primul episcop de Kiev a fost grecul Teofilact. La inceputul secolului al X I-lea Kievul a fost ridicat la rangul de arhiepiscopie, primul arhiepiscop fiind Ilarion. ÎNCREªTINAREA BULGARILOR. Bulgarii s-au aºezat în peninsula Balcanicã spre sfârºitul s lului al VII Î-lea, acest proces definitivându-se la inceputul secolului al IX-lea. Ei intra în conflict cu împeriul bizantin dar bizantinii reuºesc sã-i domoleascã ºi ii lasã eritoriile de la sud de Dunare. Pe la mijlocul sec. IX bulgarii se constitue în þarat ºi reuºesc sã obþinã recunoaºter dependenþei de stat din partea Constantinopolului. La fel ca ungurii ºi rusii, probl ema increºtinarii bulgarilor este destul de delicatã. La aãezarea lor în Balcani au intr at în contact cu populaþia deja creºtinã de aici, populaþie ce avea o experienþã de aproape 0 de ani de creºtinism. Se ºtie ca în peninsula Balcanicã au activat Sf. Apostoli Pavel, Andrei ºi ucenici de-ai lui Pavel (Tit în Dalmaþia). Bulgarii nu au fost strãini de creºt inism. Încrestinarea lor oficiala a avut loc prin 864. La vremea respectivã împãrat al B izantului era Mihail al IIIlea (842-867) iar patriarh de Constantinopol era Fot ie (858-867 ºi 867-886). Fotie e cel care a initiat activitatea misionarã cãtre popoar Chiril ºi Metodie spre Marea Mora ele slave, trimiþându-i din 862 pe fratii Constantin vie. Chiril este inventatorul alfabetului slavon care ii poartã numele. În drumul lo r spre Moravia cei doi frati s-au oprit ºi în Bulgaria ºi l-au determinat pe þarul Boris sã cearã botezul. Boris a fost botezat la Constantinopol prin 864, prilej cu care ºi-a luat ºi numele de Mihail de la naºul sãu Mihail al III-lea. Cu acest prilej Consta ntinopolul a hirotonit episcopi ºi preoþi pentru noua Bisericã Bulgarã, ierarhi ce au re uºit sã punã bazele mai multor episcopii mai ales cã þarul Mihail ºi-a obligat supuºii sã s

eze. La scurt timp însã Boris a intrat în conflict cu patriarhul Fotie. Þarul i-a cerut patriarhului lamuriri dogmatice privitoare la câteva probleme de credinþã. Patriarhul nu a reuºit sã se coboare la nivelul de intelegere al tânãrului þar crestin ºi i-a rãspuns rmeni mult prea elevaþi. Þarul Boris, temându-se ca nu cumva prin intermediul Biserici i care se afla sub directa jurisdicþie a Constantinopolului sã-ºi piardã ºi independenþa st tului, îºi indreaptã privirile spre Roma. Îi scrie papei Nicolae I (858-867) cerându-i ace

leaºi lãmuriri dogmatice. Papa ii rãspunde în termeni simpli la cele peste 160 de întrebãri ale þarului. O datã cu scrisoarea de rãspuns papa trimite în Bulgaria ºi un grup de ierarh i apuseni care cu acceptul þarului ii alungã pe clericii rãsãriteni ºi astfel între Fotie º icolae se iscã un conflict socotit a fi cauza majorã a Schismei din 1054. Cea mai importantã episcopie pe teritorul bulgar a fost cea de la Ohrida urma tã de cea de la Târnovo. Þarul Boris se lãmureste pânã la urma în ceea ce priveste intenþii mei ºi ii alungã pe apuseni rechemând pe clericii rãsãriteni. Cursul nr.31 BISERICA ORTODOXÃ ÎN PERIOADA A TREIA DESPRE BISERICILE NECALCEDONIENE

Patriarhia de Constantinopol. În perioada a III-a a Istoriei Bisericii Univer sale, Biserica a trebuit sã faca faþã la douã evenimente majore. Primul: mahomedanismul i n sensul ca trei din cele patru patriarhii Rãsãritene: Alexandria, Antiohia ºi Ierusal imul s-au aflat pe teritoriile cucerite de mahomedani; a douã problemã: cezaro-papis mul ce s-a manifestat prin tendinþa unor impãrati bizantini de a conduce nu numai sta tul ci ºi Biserica. Biserica a devenit astfel obiect al unor capricii personale a îm pãratilor, de aceea numerosi patriarhi au fost asemenea unor marionete în mâinile mona rhilor bizantini. Datorita acestor douã fenomene în Rãsãrit sistemul mitropolitan a slab it foarte mult în dauna institutiei patriarhale. Imparatii bizantini au avut tot interesul sã dea putere cât mai mare patriarhil or pe care apoi sa-i tina la respect. Mahomedanii au facut tot mai multe presiuni asupra popoarelor creºtine din te ritoriile cucerite, patriarhii ramanand singurele personalitati mai insemnate al e Bisericii. A crescut prestigiul ºi influenta cãlugãrilor în randul populatiei, întrucât a estia s-au ridicat impotriva despotismului imperial. Împãratii bizantini au luat tot felul de masuri impotriva lor. Celelalte Patriarhii Rãsãritene. O datã cu venirrea arabilor, situatia vechilor p atriarhate s-a schimbat devenind instabila. Spre exemplu: în sec. IX patriarhia or todoxa din Alexandria a ramas fãrã intaistatator vreme de 80 de ani, iar coptii de a ici au dat tot concursul arabilor pentru a-i subjuga pe ortodocsi. În acest contex t numarul scaunelor episcopale a scazut o data cu gradul de cultura al preotilor . La Antiohia scaunul a ramas vacant 40 de ani. Alti patriarhi au fost depusi di n scaune ºi exilati de musulmani pe motive ca ar între tine relatii secrete cu bizan tinii. Mulþi creºtini au trecut la mahomedanism. Patriarhia de Ierusalim a avut o situatie mai buna ºi pentru ca Ierusalimul a capitulat fãrã lupta iar orasul nu a fost supus jafului de catre arabi. Spre deoseb ire de celelalte douã patriarhii, creºtinilor din Ierusallim li s-a permis sã construi asca Biserici ºi chiar sã traga clopotele. Situatia patriarhiei din Ierusalim s-a im bunatatit pe vremea califului arab Harun Al-Rasid. Mai tarziu ºi creºtinii ce aparti neau de aceasta patriarhie au avut de suferit. Doar Constantinopolul Se bucura de o liniste relativa. În acest context o sit uatie mai aparte au avut-o Bisericile nationale din afara granitelor Imperiului Bizantin: cea din Georgia ºi cea din Cipru. Biserica din Georgia s-a aflat sub jur isdictia Antiohiei pânã în 550, când s-a declarat autocefala. Antiohia recunoaste autoce falia prin 604. În aceasta perioada Georgia a fost sub stapanire persana. Dupa ce împãratul Heraclie reuºeºte sã recucereasca aceste teritorii de la persi, subordon eaza Biserica Ortodaxa din Georgia din nou Antiohiei. Giorgienii raman asa pânã la m ijlocul secolului XI, când din nou li se recunoaste autocefalia. Biserica bulgara a oscilat între Constantinopol ºi Roma, dar bizantinii acorda autocefalie acestei Biserici prin 935. La scurt timp autocefalia inceteaza ºi bulg arii sunt trecuti din nou sub jurisdictia Constantinopolului. Biserica din Cipru stim ca si-a dobandit autocefalia la sinodul III ecumeni c. Dupã cucerirea insulei de catre sarazini în 674, mitropolitul de la Nicosia fuge în Europa ºi

grija Bisericii de pe insula ramane în seama episcopului de Kitros. În Asia Mica un rol important l-a jucat ºi manastirea Sf. Ecaterina, inaltata d e împãratul Justinian. Aceasta manastire, în perioada a III-a, a devenit resedinta unu i arhiepiscop numit: De Sinai ( Faran Sinaitu ). Autoritatea acestui episcop se intind ea ºi asupra unor manastiri din Asia Mica.

SITUATIA BISERICILOR NECALCEDONIENE BISERICA MONOFIZITÃ DIN ETIOPIA

Creºtinismul a pãtruns în Etiopia odatã cu botezarea unui dregãtor regal de cãtre S tul Apostol Filip (F. Ap. 8, 27-39). La aceasta se adaugã propovãduirea Evangheliei de cãtre Sfântul Apostol ºi Evanghelist Matei, cel care a primit moartea martiricã tocma i în Etiopia, unde a fost ars pe rug, potrivit unor istorisiri pioase. În secolul al IV-lea, Sfântul Frumenþiu, hirotonit episcop de cãtre Sfântul Atanasie al Alexandriei, l-a convertit la creºtinism pe tânãrul rege aksumit Ezana, acesta primind la botez num ele Abreha ( El a luminat ). În scurt timp, creºtinismul a devenit religie oficialã de sta t, rãmânând astfel pânã în 1974. Sfântul Frumenþiu este cunoscut ºi astãzi de creºtinii eti bba Salama (Pãrintele Pãcii) ºi Kassate Berhan (Aducãtorul Luminii), iar Sfântul Atanasie, numit Stâlpul Ortodoxiei , este, de asemenea, cinstit în mod deosebit, mai ales datori tã relaþiilor istorice cu Biserica Egipteanã. În Antichitate, etiopienii au practicat diverse forme de religie, animiste ºi p oliteiste, cu influenþe greceºti ºi romane. Aproximativ o zecime din populaþia Etiopiei contemporane pãstreazã cultul dedicat vechilor zeitãþi africane. Lucrarea Kebre Negest (Gloria regilor) încearcã sã explice, odatã cu justificarea u nei dinastii imperiale solomonice , felul în care a ajuns religia iudaicã sã fie foarte rã pânditã în Etiopia precreºtinã. În continuarea mãrturiilor biblice privind vizita reginei d Saba în Ierusalimul regelui Solomon (III Regi 10, 1-13), Kebre Negest afirmã cã regina ar fi nãscut un copil, Marduk, fiul regelui iudeu. Ajuns la vârsta maturitãþii, Marduk l-ar fi vizitat pe tatãl sãu, întorcându-se în patria natalã însoþit de un numãr de evrei, l leviþi, dar ºi cu un obiect deosebit, obþinut prin vicleºug : Chivotul Legii, descris la Ieºire 25, 10-22, în care se aflau tablele de piatrã conþinând cele zece Porunci. Se vorbeº e, aºadar, despre o foarte veche tradiþie iudaicã, pãstratã ºi astãzi de comunitatea etiopi alasha, numitã ºi Beta Israel. Creºtinismul a suferit, în Etiopia, influenþe atât din partea pãgânismului, cât ºi a i mului. La acestea se adaugã influenþele apãrute în urma jurisdicþiei Patriarhiei egiptene Copte asupra Bisericii Tewahedo (Biserica Monofizitã Etiopianã), care dateazã, aparent , din preajma anului 350, odatã cu înscãunarea urmaºului Sfântului Frumenþiu, episcopul egi tean Minas. De atunci, pânã în 1951, anul dobândirii autocefaliei, întâistãtãtorii Biserici opiei au fost egipteni. Biserica creºtinã Tewahedo este monofizitã, numãrându-se printre celelalte Biserici n umite Vechi Orientale, care nu au acceptat rezoluþiile Sinodului al IV-lea Ecumeni c de la Calcedon (451). Canonul biblic oficial conþine modificãri aduse la I, II ºi III Macabei ºi o ordona re diferitã a cãrþilor Vechiului Testament. Canonul biblic neoficial (dar aflat în pract icã) conþine nu mai puþin de 81 de cãrþi, adãugându-se, printre altele, Ascensiunea lui Isa Cartea Jubileelor, Cartea lui Enoh, II Baruh, Epistola lui Ieremia etc., la Vec hiul Testament, ºi Pãstorul lui Herma, Epistolele lui Clement, Constituþiile Apostolic e etc., la Noul Testament, toate cãrþi apocrife. Pentru a se putea sluji într-o bisericã etiopianã este necesar ca în ea sã existe un abot , o copie în miniaturã a Chivotului Legii, pãstrat în Sfânta Sfintelor (altar), care e te purtat afarã de hram ºi de Botezul Domnului, în cântece ºi dansuri vesele. Pentru a se putea sluji Sfânta Liturghie, este necesarã participarea a cel puþin cinci persoane: d oi preoþi ºi trei diaconi. Acestora li se adaugã Debtera, o categorie asemãnãtoare cântãreþ bisericeºti, alcãtuitã din mireni care primesc o educaþie specialã, având rolul de a cânta dansa solemn, acompaniaþi de instrumente muzicale. În lãcaºurile de cult accesul este pe rmis doar desculþ. Nu existã scaune sau strãni ºi este obligatoriu ca toþi participanþii la slujbe sã stea în picioare. Membrilor Debtera ºi persoanelor vârstnice sau foarte import ante li se oferã un fel de bastoane folosite pentru a se sprijini,

dar ºi pentru a b ate tactul în timpul intonãrii imnelor rituale. În Biserica Etiopianã se practicã circumcizia, care se sãvârºeºte într-a opta zi dupã pruncului de sex masculin. Botezul are loc la patruzeci de zile de la naºtere, pen tru copiii de sex masculin, ºi la optzeci de zile pentru cei de sex feminin. Pânã nu demult, creºtinii din Etiopia þineau atât sabatul, cât ºi duminica drept zile odihnã ºi rugãciune. Neoficial, acest obicei este menþinut ºi astãzi, acordându-i-se, totuº

i mare însemnãtate zilei Învierii Domnului. De asemenea, se menþine interdicþia de a se co nsuma animale necurate , potrivit indicaþiilor de la Levitic, capitolul 11, practicându -se ºi curãþiri rituale specifice iudaismului. Islamul a pãtruns în Etiopia încã de la începuturile sale, din secolul al VII-lea. Tr adiþia localã afirmã cã aici s-ar fi refugiat soþia lui Mahomed, împreunã cu alþi membri ai liei acestuia ºi cu o seamã dintre primii adepþi. Faptul cã au fost bine primiþi rezultã ºi n porunca întemeietorului mahomedanismului de a se exclude poporul etiopian dintre cele împotriva cãrora avea sã se îndrepte jihadul ( rãzboiul sfânt ). Perioada de lupte ca urmat i-a afectat însã ºi pe etiopieni. Arabii musulmani au acaparat toate cãile tradiþion ale de comerþ, ajungându-se, în cele din urmã, la confruntãri sângeroase ºi la convertiri f e. Creºtinii etiopieni au fost izolaþi, Etiopia devenind o insulã creºtinã într-o mare isla icã. Vreme de secole întregi, singura lor legãturã cu alt popor creºtin a fost relaþia cu E iptul, de unde erau trimiºi episcopii întâistãtãtori, dar ºi acesta se afla sub stãpânire a

BISERICA DIN ARMENIA Istoria sinodului VII ecumenic nu i-a prea atins pe armeni, deoarece proble ma cinstirii icoanelor e au rezolvat-o practic în stil iconoclast. Icoanele au rãmas în Biserica armeana, dar conºtiinþa creºtinilor armeni nu este prea dispusã sã lecinsteascã la acelaºi nivel cu crucea ºi cu moaºtele. Ele joaca mai mult un r l de înfrumuseþare. Cele mai importante centre monahale au fost manastirile din Nareg ºi Ecimiadz in. La un sinod din 970 s-a hotãrât ca intr-o Biserica sã nu mai existe decât o singura icoana, ca la Euharistie sã se foloseascã azime ºi cã Prefacerea are loc la cuvintele: Lu ati mancati... Pe cuprinsul patriarhiei de Antiohia, monofizitii au reusit sã se constituie intr-o Biserica aparte, dar datorita problemelor cu arabii, patriarhia copta se unifica cu cea din Alexandria pe vremea patriarhului Abuma. Coptii egipteni ºi eti opieni au fost mai putin atasati monofizitismului. Ei aveau chiar un cult al Mai cii Domnului. Monofizitii din Siria ºi Mesopotamia se mai numesc ºi Iacobiti, dupã num ele patriarhului Iacob Baradai, intemeietorul patriarhiei copte din Siria. Biserica nestoriana, aparuta dupã sinodul III ecumenic, a avut centrul la Cte sifon. Prin 662 ei iºi mutã resedinta la Bagdad, Biserica nestoriana avea în component a ei 25 de mitropolii fiecare avand cate 12 episcopii. Maronitii numele le vine de la cãlugãrul Maron, s-au rãspândit în Siria ºi Liban. E u fost cei care, combatandu-i pe monofiziti, au intrat în conflict ºi cu Biserica Or todoxa ºi astfel au imbratisat monotelismul. Tomitii sunt creºtini din Malabar india ºi se numesc asa ca urmare a unei tradit ii potrivit careia Sf. Apostol Toma ar fi propovadiut aici. În sec. VIII ei au lua t contact cu învãþãtura nestoriana pe care au imbratisat-o, iar în sec. XVII-XVIII trec la monofizitism. Cursul nr.32 CULTURA TEOLOGICÃ ÎN BISERICA. UNIVERSITATEA DIN BIZANT. TEOLOGI DE SEAMA.

Pe vremea Imperiului Roman, cel mai insemnat centru cultural a fost Univers itatea din Atena; când Constantinopolul a devenit capitala imperiului, mulþi retori ºi filosofi s-au stabilit al Constantinopol ºi se pare ca au pus bazele unei scoli d upã modelul atenian. Momentul de inceput al acestei scolii este socotit anul 425, când împãratul Teodosie al II-lea a dat un decret prin care a hotãrât ca limba de predare î aceasta scoala sã fie latina. Dar acest decret a intrat în conflict cu traditia ºi cu ltura Bizantului, deoarece majoritatea profesorilor erau vorbitori de limba grea ca. Datorita acestui fapt universitatea a fost lasata inumbra. Impãratului Heraclie (610-641) i-a revenit meritul de a fi restaurat scoala d e la

Constantinopol sub numele de Oikumenikon Didaskalion. O inviorare a învãþãmantului s-a realizat în secolul IX pe vremea împãratului Mihail a II-lea (842-867) cand cezarul Bardar, asociat la tron, s-a ingrijit de universit ate alcatuind o programa analitica ce cuprindea cele sapte arte: retorica, matem atica, astrologie, teologie, filosofie, dialectica ºi muzica.

Unul dintre profesori de aici a fost Fotie, care mai tarziu a ajuns patriar h. Universitatea din Bizant a devenit centrul vietii intelectuale bizantine. La inceputul secolului XI, în cadrul acestei universitati s-au deschis douã facultati: dreptul ºi filosofia. Prima i-a fost incredintata lui Ioan Xifilinos, iar cea de-a douã lui Mihail Pselos. Între teologii mai cunoscuti ( între sec. VIII ºi XI): Teodor S tuditul mare aparator al Ortodoxiei în cea de a douã perioada a iconoclasmului în sec. IX. El provine dintr-o familie de buni creºtini, ambii lui parinti s-au decis sasi inchine viaþa monahismului. Teodor face la fel si, ca urmare a lecturilor sale, a inceput o opera de refacere a monahismului Rãsãritean. El insista asupra saraciei cãlugãresti. A fost implicat ºi în scandalul generat de controversa mihiana ºi a fost exi lat la o manastire din pustiul Nitric. El revine la Constantinopol ºi se aseaza la manastirea Studion. Ceea ce l-a facut cunoscut a fost atitudinea sã inceea ce pri veste icoanele, fiind asemãnat cu Ioan Damaschinul. Contributia lui prin cipala în a pararea icoanelor consta în modul în care a facut distinctie clara între venerarea ico anei ºi venerarea prototipului ei. El spunea ca venerarea icoanei este relativa, în timp ce venerarea prototipului este una absoluta. Atunci când împãratul Leon al V-lea revine al tron, din 813 pânã în 820, Teodor a devenit un campion al iconodulilor. Moar e în 826. Fotie: s-a nãscut în 815 la Constantinopol dintr-o familie distinsã ºi a dobandit o educatie aleasa. În a doua jumatate al sec. IX-lea el a devenit forta centrala a vietii intelectuale bizantine. A avut o pregatire temeinica ºi stapanea notiuni de teologie, gramatica, drept, etc. În jurul sau s-au adunat o serie de ucenici dori tori sa-si imbogateasca cunostintele creându-se o adevãratã legenda privitoare la cult ura lui. Potrivit acesteia el ºi-ar fi vandut sufletul unui rabin evreu în schimbul dobandirii multitudinii de cunostinte. fiind un om învãþãt nu s-a limitat la activitatea academica ci s-a dedicat ºi scrisului lasand o mostenire literara. Dintre lucrari cea mai importanta este: Mirion Biblion (biblioteca ) în care face rezumate ºi coment arii la peste 1000 de carti, multe azi pierdute. În casa lui a functionat un fel d e cenaclu literar. Prietenii lui spun ca a fost posesorul unei biblioteci select e pe care a ºi citit-o. În timpul mai multor sedinte a acelui cenaclu, Fotie a fost rugat sã faca prezentarea cartilor necunoscute pânã atunci. Asa a parut lucrarea pomen ita mai sus. O alta lucrare este Lexiconul alcatuita ca urmare a explicarii unor t ermeni filosofici dar ºi din prezentarea unor termeni de gramatica. A alcatuit o c olectie de canoane bisericesti ºi civile sub numele de: Nomocanon . O colectie de max ime ºi scrisori numita Amfilohia . Dintre lucrarile personale amintim operele dogmati ce ºi polemice: Mistagogia Sfântului Duh , Enciclica catre patriarhii Rãsãriteni , O sin Simeon Metafrastul - cel mai distins reprezentant al haghiografiei. Opera s a, Monologhion , alcatuita la dorinta împãratului Constantin al VII-lea, prezinta vieti de Sfinti. Simeon Noul Teolog in timpul polemicilor dintre Rãsãrit ºi Apus din secolele X XI il remarcam pe acest Sfânt al Bisericii, care a parasit cariera civila ºi a devenit ucenic al lui Teodor Studitul. El s-a asezat în manastirea Sf. Mamas ºi a murit în 102 2. Scrierile Sf. Simeon oglindesc viaþa omului crestin care prin rugaciune ºi contem plare reuºeºte sã vada cu ochii sufletului lumina divina. Ca urmare a accentului pus p e credinþa mistica ca o conditie indispensabila vietii religioase, mai tarziu, în se colul XIV el este socotit un precursor al isihasmului. Cele mai insemnate lucrari: Capelele teologice ºi practice traduse în limba roman a de Dumitru Staniloae; Despre marturisire . Mihail Psellos: s-a nascut în prima jumatate a secolului XI; devenind un erud it dobandeste repede stima contempporanilor sai. Se cãlugãreste ºi ajunge profesor de filosofie la Universitatea din Bizant ºi pune bazele unei facultati de filosofie. Si-a dat seama ca viaþa linistita din manastire nu este pentru el, drept urmare aj unge la Constantinopol ºi se implica în viaþa academica. Moare în 1078. Prietenul sau, Ioan Xilifinos, a pus bazele facultatii de drept. De remarca t este ca Mihail Psellos a trait intr-o epoca de declin, marcata de numeroase sc himbari de tron ºi impreuna cu prietenul

sau s-au tinut în fruntea intelectualitatii sub 9 împãrati. Cea ami insemnata lucrare a fost o: Istoriografie în care se prezinta evenime ntele dintre anii 976 si 1077. Dintre lucrarile teologice: Comentarii ºi explicari la Sfânta Scriptura , Comentariu la Psalmi , Despre Sfnta Treime .

Contemporan cu cei doi a ajuns episcop. De la el ne-au De remarcat este faptul Leon al V-lea, Constantin al

fost Ioan Mavropos el a fost un bun predicator ºi a ramas 13 cuvantari ºi si mai multe scrisori. ca ne-au ramas scrieri ºi predici alcatuite de împãrati: VII-lea, etc..

Cursul nr.33 Biserica de Apus în secolele VIII - XI Creºterea puterii papale Înca din secolul VI, în Apus s-a rãspândit ideea ca Biserica Romei este intemeiata de Sfântul Petru ºi ca el, fiind cel mai mare dintre apostoli, ºi urmasul sau pe scaun ul Romei, trebuie socotit cel mai mare dintre ierarhi. Occidentul între g adera la aceasta idee ºi papii au cautat sa-si impuna primatul. Papa Nicolae I (858 867 ) s-a socotit vicarul lui Hristos pe pamant; el este primul papa ce socoteste ca s caunul i-a fost dat de Hristos. În consecinta papa era socotit unicul legiuitor, j udecator ºi hotararilor lui trebuiau sã se supuna ceilalti patriarhi ºi mitropoliti (a cest lucru a fost afirmat foarte limpede intr-un sinod la Roma în 863). Înaintasii l ui Nicolae I s-au multumit doar cu jurisdictia între gului Apus; Nicolae a incerca t sã-ºi impunã primatul ºi în Rãsãrit. În favoarea ideii de primat papal, teologii apuseni cercat sã confectioneze tot felul de documente. Cel mai însemnat a fost: ,, Decretel e lui Pseudo Isidor . Compilatorul acestei colectii de canoane a fost Isidor Merc rator, episcop de Servila (mort în 636). Prin aceste decrete se incerca de fapt sc oaterea episcopului de sub jurisdictia mitropolitului ºi trecerea lui sub directa ascultare a papei. Partea I a acestei colectii cuprinde decretele ºi epistolele un or papi în acest sens. În partea a II-a sunt prezentate hotãrârile sinoadelor ecumenice de pana atunci cu multe adaugiri ulterioare, iar partea a III-a prezinta decrete le unor papi pana la Grigorie Ill (731-741), dar ºi unele decrete false. Locul und e au fost alcatuite aceste decrete false a fost dieceza de Reims iar pãrþile ll ºi III au fost adaugate la decretul lui Isidor prin secolul IX. Nicolae I face din aceasta colectie o carte de capatai dandu-i caracter obl igatoriu. Cele peste 10000 de citate din Sfânta Scriptura, Sfintii Parinti ºi scrier i ale unor episcopi au fostinasa fel compilate încât rezulta ca papa din totdeauna a avut primatul. Uz de aceste decrete au facut ºi urmasii lui Nicolae I. un alt fals), s-a constituit În baza altor documente (,, Donatio Constantin i Republica Romanorum, punandu-se astfel bazele monarhiei papale ce s-a menþinut pa na în secolul XV când unii invãþãti (Nicolae Cusanus Ioan Torquenada) au dovedit falsitate a acestui act. Secolul obscur Sub acest nume este cunoscuta o perioada de aproape 200 de ani, marcata de amestecul nobililor romani în alegerea papilor si de un razboiintre nobili pe aces t fond. Candidatii la scaunul papal, chiar daca imbracau rasa cãlugãreasca, ramaneau cu aceleasi obiceiuri de oameni razboinici ºi cruzi. Este o perioadã de trista amin tire deoarece papii au fost simple jucarii în mainile nobililor. iniþiativa au avut-o ducii de Toledo ºi margrafii de Toscana care au ocupat Roma, arestandu-l pe papa Ioan al VII Î-lea (872882) ºi a fost tinut pana cand a promis ca le va implini dorintele. Moare otravit de o rudenie de-a sa. Între 886-904 un numar de 9 papi au murit în chip misterios: Bonifaciu al VI-le a a pontificat doar 6 zile. Papa Stefan al VI-lea (895-897) spre a face pe plac celor ce l-au ales, indata dupã alegere a intentat un proces, în catedrala Sf. Petru din Roma, papei Formosus, mort cu 3 luni inainte, acuzandu-l de magie. Cadavrul papei a fost invesmantat ºi asezat pe un tron din biserica unde au aparut avocati i acuzarii ºi ai apararii; i-au fost taiate degetele cu care binecuvanta, apoi tru pul a fost aruncat intr-un râu. Populatia s-

a razvratit, l-a prin s pe Stefan, l-a inchis ºi l-au chinuit. Ur masii sai: Stefan al VII-lea ºi Teodor al II-lea sau mentinut în scaun 20-30 de zil e. Teodor dispune ca oasele lui Formosus sã fie ingropate iar toate hotararile rev alidate. Ioan al IX-lea (898-900) în cadrul mai multor sinoade a declarat nule hot ararile judecatii intentate lui Formosius si tot el dispune ca viitorul papa sã fi e ales de cardinali si episcopi în prezenta senatului, iar actul de inscaunare sã fi

e semnat de legatul regelui; la scurt timp a fost inlaturat. Benedict al IV-lea (900-903) n-a reusit sã faca prea multe pentru Biserica desi a fost un om moral ºi c instit. Ca si el a fost Leon al V-lea , dar la fel ca ceilalti doi, a pastorit f oarte putin, fiind ucis de un preot, Cristofor, chiar în luna inscaunarii. Cristof or (care s-a declarat papã) a fost ucis de viitorul papa Sergiu al II-lea (904- 91 1), care era protejat de o familie din Bologna în cadrul careia femeile au jucat u n rol foarte mare. Dintre urmasii luiil amintim pe Ioan al X-lea (914-928) care a fost inlaturat de Isidor de Uscia (ca papã-Leon Vl-928). S-a procedat aºa pentru c a fiul nelegitim al Marusiei (sotia lui Isidor), Ioan al XI-lea sã ajungã în scaunul p apal dar este ales ªtefan VIII (928-931). Marusia s-a casatorit cu cumnatul ei Hu go ºi visa sã ajunga chiar imparateasa. Fiul ei legitim, margraful Alberico, cuceres te castelul unde se savarsea casatoria, il alunga pe mirele Hugo si ii inchide p e mama sã si pe fratele vitreg. Devine stapanul Romei ºi pânã în 954 pe scaunul papal s-au perindat papii Leon Vll, ªtefan lX Marin ll ºi Agapet ll. Înainte de moartea sã i-a for tat pe nobilii oraºului ca sa-l alega ca papa pe fiul sãu Octavian care abia implini se 17 ani (Ioan al XII-lea -955-964). Pânã în 1046 pe scaunul papal au mai ajuns alþi 21 de papi italieni. Acestor situaþii scandaloase le-a pus capat împãratul german Henric al III-lea (1 039-1056) care i-a inlaturat pe fostii candidaþi italieni ºi a numit un papã german, p e Clement al II-lea (1046-1047). I-au urmat alti trei papi germani: Benedict IX, Damasus ll ºi Leon al IX-lea (+1054) . La câteva luni dupã moartea lui s-a produs mar ea schismãintimp ce scaunul papal era vacant. CULTURA TEOLOGICÃ ÎN APUS În perioada imediat urmatoare sinoadelor ecumenice, domnia lui Carol cel Mare (768-814), a fost cea mai insemnata din punct de vedere cultural. Pe vremea lui s-au deschis primele scoli în Apus, s-au realizat contacte cu Biserica de Rãsãrit, fi e prin venetieni fie prin arabi. Rãsãritul a exercitat o influenta benefica asupra A pusului pana în insulele britanice, unde se observa nuante Rãsãritene în pictura. Centra lizarea puterii Bisericii în mainile papei va uniformiza ºi cultura Apusului. Cea ma i insemnata scoala a fost cea Palatina , pe vremea lui Pepin cel Scurt, tatal lui C arol. Primii conducatori: Petru de Pissa ºi Paul Diaconul. Aici erau instruiti fii de nobili ºi de regi. Apoiil amintim pe învãþãtul Alquin(Alcin) care a fost format la sco ala episcopala din York (Anglia). Mai putem aminti si scolile episcopale foarte eficiente pe vremea lui Carol cel Mare: Lyon, Metz, Orleans, etc., Apoi, scolile manastiresti în partile de Rãsãrit ale Apusului unde diecezele erau mai rare. Între acestea amintim ºcolile de pe langa manastirea Sf. Martin din Tours unde a predat si Alquin, apoi, Lentz, Fulda, Ut rech etc. Între profesorii de marca: spaniolul Agobard de Lyon un teolog de concep tie liberala aproape rationala. Datorita unei scrieri politice, a fost înlãturat din scaunul episcopal ca, mai târziu, sã fie reabilitat. A mai scris ºi tratate despre ic oane dar s-a indepartat de traditia Bisericii. Claudiu episcop de Turin în Spania tot cu orientare liberala; a pornit o adevarata prigoana impotriva icoanelor pe care le scoate din Biserica; a scris tratate impotriva lor ºi ne-au ramas tratate la cartile Scripturii. A fost socotit un precursor al protestantismului. Rabanus Maurus egumen al manastirii Fulda ºi episcop de Mainz, a scris lucrari de teologi e în toate domeniile. Ratramnus de la manastirea Corbey de la care neau rãmas mai m ulte lucrari în legatura cu pururea fecioria Maicii Domnului ºi a prezentei reale a lui Hristos în Euharistie. Protestantii vor folosi aceasta lucarare deoarece lasa de inteles lipsa prezentei reale a lui Hristos. A scris impotriva Bisericii de Rãsãr it. Pascaziu de la manastirea Sf. Robert din Sochaux, a parasit viaþa manastireasc a revenind dupã o vreme la Corbey unde a devenit staret. De la el avem o lucrare: D e corpore et sangvini Domine - a fost atacat de Ratramnus ºi de Maurus ( a afirmat c a Trupul Euharistic este identic cu cel de pe Cruce). Ioan Erigena Scotus: origi nar din Irlanda, traduce din limba greaca, din Dionisie Areopagitul ºi Maxim Martu risitorul. Un tratat similar cu cel al lui Pascaziu a

scris ºi Haimo episcop de Al berstatd. Îi mai amintim pe Eneas Gerbert primul papa francez (Silvestru ll999-1003), cardinalul Humbert vinovat de Schisma cea Mare, la Padova pe Lafranc ºi pe Petru D

amiani. Cursurile nr.34-35 MAREA SCHISMÃ

Ruptura dintre Biserica de Rãsãrit ºi cea de Apus din 1054 a lãsat urme adânci în isto ia Bisericii, urme care se vãd pânã în ziua de azi. Acest eveniment, de la care au trecu t aproape 1000 de ani, a marcat Biserica pânã azi. Evenimentul a avut loc pe vremea papei Leon al IX-lea (1048-1054), mort pe 30 iunie 1054; a Patriarhului Ecumenic M ihail Cerularie(1043-1058) ºi a împãratului bizantin Constantin IX Monomahul (1042-105 4). Aceºtia 3 au marcat de fapt evenimentele din 1054. Ruptura dintre cele 2 Biserici nu a fost un eveniment ce nu a avut cauze pe care sã nu le regãsim în decursul istoriei. Rãceala dintre cele 2 pãrþi ale lumii creºtine e Rãsãrit ºi Apus) poate fi urmãritã pe 2 planuri, ºi astfel istoricii au stabilit cã exist eluri de cauze ce au dus la ruptura majorã în cadrul Bisericii: Cauze politice Cauze religioase A) Cauzele politice ale Schismei sunt mai puþin însemnate dar fiecare în parte a contr ibuit într-un fel la Schisma din 1054. Primul eveniment politic s-a petrecut în 286 când împãratul Diocleþian a împãrþit Impe 2 pãrþi: partea de Apus cu capitala la Roma, condusã de Maximiamus Herculius; ºi partea de Rãsãrit cu capitala la Nicomidia, condusã de Diocleþian. Prin aceasta partea de Apus care era tributarã culturii ºi civilizaþiei latine a vãzut o palmã datã acestei culturi, p ntru cã în partea de Rãsãrit predomina cultura elenisticã. Cele 2 pãrþi ale Imperiului roman s-au reunificat pe timpul lui Constantin cel Mare în 324 dupã înfrângerea lui Licinius. La moartea împãratului Constantin în 337, Imperi a fost împãrþit din nou între fii sãi: Constantin (337-340), Constans (337-350), ºi Constan (337-361). Constans cucereºte partea fratelui sãu Canstantin pe care îl omoarã în 340; ap oi el îºi pierde jumãtatea sã de Imperiu în 350 când Constanþiu cucereºte Apusul. Dupã moar Constanþiu Imperiul Roman timpuriu s-a împãrþit pentru ultima oarã, de data aceasta defin itiv ºi astfel au existat împãraþi atât în Rãsãrit cât ºi în Apus. Pentru o scurtã perioadã de timp între 392-395 Rãsãritul ºi Apusul s-au aflat sub o si gurã conducere cea a lui Teodosie cel Mare (379-395). La moartea sã imperiul a fost din nou împãrþit între fii sãi: Honoriu ia Apusul ºi domneºte pânã în 408, în timp ce Arcad ºi domneºte pânã în 403. Dupã moartea lui Honoriu, Apusul trece printr-o perioadã de crizã marcatã de luptel e pentru tron ºi datoritã lipsei de unitate în 476 Imperiul Roman de Apus este desfiinþa t datoritã cuceririlor longobarde. Conducãtorul longobarzilor, Odoacru, reuºeºte sã-l înfrâ e Romulus Augustus ºi cucereºte Roma. Apoi în acelaºi an sudul Italiei este cucerit de n ormanzi. în 568 longobarzii cuceresc întreaga Italie ºi pun bazele Imperiului Longobar d. În 756 Pepin cel Scurt (741-768) reuºeºte sã cucereascã Italia de la longobarzi ºi-i dãr e papei ªtefan al II-lea (752-757) exarhatul de Ravena ce se întindea peste Roma ºi împr ejurimi, ºi astfel se pun bazele Republicii Romanorum condusã de papã. Aceastã Republicã urat pânã în 1870 când a fost desfiinþatã, iar mai târziu, în 1927, pe acelaºi teritoriu (m orasul Roma) s-au pus bazele statului Vatican. Un alt eveniment politic a fost încoronarea regelui franc Carol cel Mare (768 -814) în seara de Craciun a anului 800 de cãtre papa Leon al III-lea (795-816), ca împãr at roman al Apusului. Acest lucru a fost interpretat de împãraþii bizantini o desconsi derare a instituþiei imperiale bizantine, care se socotea adevarata descendentã a di nastiei imperiale a adevãratului Imperiu Roman care intre timp a devenit imperiul Bizantin. Amintim apoi faptul cã la începutul secolului 11, sudul Italiei, Sicilia ºi Creta au fost cucerite de italieni ºi cu toate cã în aceaste teritorii populaþia era ortodoxã, mai ales în sudul Italiei, teritoriu care þinea de Bizanþ de pe vremea lui Heraclie (6 10-641), a fost obligatã sã accepte jurisdicþia Romei.

B)Cauzele religioase ale Schismei sunt cele mai importante. Intre comunitãþile din Rãsãr it ºi Apus au apãrut mici diferenþe atât în cult cât ºi în învãþãturã. Aceste diferenþe s-a ajuns astfel ca în anul 300 în urma sinodului de la Iliberis sã se impunã celibatul tut uror clericilor, în timp ce în Rãsãrit diaconii ºi preoþii puteau sã se cãsãtoreascã, chiar

ii. Acest lucru a dus la dispute ºi acuzaþii reciproce. In secolele IV-V au început sã aparã disputele între Rãsãrit ºi Apus cu privire la înt a în scaun a vreunuia dintre Patriarhi. Roma socotindu-l pe Sfântul Apostol Petru dr ept liderul Colegiului Apostolic ºi aºezându-l în Dipticele romane drept întâiul episcop al Romei, a tras concluzia ca ºi urmaºii Sf. Apostol Petru pe scaunul Romei trebuie sã fi e socotiþi liderii celorlalþi Patriarhi ºi episcopi. Motivaþia acestei noi dogme cunoscu tã ºi sub numele de Primatul Papal a apãrut pe fondul disputelor doctrinare din Rãsãrit, 2 dintre Patriarhii de Constantinopol: Macedonie ºi apoi Nestorie s-au dovedit a f i eretici. Rãsãritul nu a acceptat aceastã pretenþie a papilor afirmând egalitatea tuturor celor cinci Patriarhii în urmãtoarea ordine: Roma, Constantinopol, Alexandria, Anti ohia ºi Ierusalim. Roma este prima recunoscându-i-se cel mult un primat de onoare. L a pretenþiile papalitãþii, Constantinopolul rãspunde prin patriarhul Ioan Postitorul (58 2-595), care în anul 588 s-a proclamat Patriarh Ecumenic. Drept rãspuns papa Grigori e cel Mare se auto declarã servus servorum dei . O altã diferenþã între Rãsãrit ºi Apus o consemnãm tot pe vremea papei Grigorie cel Ma 604), care renunþã definitiv la liturghiile Sf. Ioan Gurã de Aur ºi a Sf. Vasile, genera lizând în Apus Missa (liturghia romanã). Alte diferenþe între Rãsãrit ºi Apus au apãrut sub forma unor practici în Apus cum ar postul de sâmbãta ºi lunea, pe lângã zilele de miercuri ºi vineri; folosirea azmei în locu nii dospite lucru ce s-a generalizat în Apus prin secolele 8-9; pictarea Mântuitorul ui în chip de miel, etc. Toate aceste inovaþii au fost condamnate în Rãsãrit de cãtre Sinod l II Trulan (691-692). Din punct de vedere teologic cea mai însemnatã erezie din Apus este adaosul Fil ioque (acest adaos la Simbolul de Credinþã a apãrut în secolul 5). Monofiziþii din Imperiu l Bizantin, dupã Sinodul al IV-lea ecumenic, datoritã persecuþiilor iniþiate împotriva lor s-au refugiat în Spania. Aici au reuºit sã-i câºtige la credinþa creºtinã pe vizigoþi. Bis omei a încercat sã-i treacã pe aceºti monofiziþi din Spania sub jurisdicþia ei. Monofiziþii u creºtinii din Spania au acceptat acest lucru cu condiþia ca Roma sã recunoascã cã Duhul Sfint purcede ºi de la Fiul = Filioque. Acest adaos nu s-a generalizat în Apus cu to ate cã în 589 a avut loc un sinod la Toledo în Spania care a acceptat adaosul. În 809 pe vremea papei Leon al III-lea a avut loc un alt sinod în localitatea Aachen unde d in nou s-a discutat problema Filioque. Acest sinod a fost convocat datoritã scanda lului generat de niºte cãlugãri de la Ierusalim care ajunºi la Roma au fost obligaþi sã ros eascã Crezul cu acest adaos. Ei se plâng papei Leon ºi astfel s-a ajuns la convocarea sinodului. Aici, cei prezenþi au votat favorabil pentru acceptarea adaosului în Crez . Papa nu a acceptat acest lucru ºi a dispus ca Simbolul de credinþã sã fie gravat pe do uã plãci în limbile latinã ºi greacã fãrã adaosul Filioque. La sfârºitul textului papa a di scrisã fraza: Aceasta am scris-o eu Leon, din dragoste ºi consideraþie pentru credinþa d rept mãritoare. (Haec Leon possui amore et cantella ortodoxae fidei.) Adaosul Filioque s-a generalizat în întreg Apusul pe vremea papei Benedict al V II Î-lea (1012-1024), în anul 1014 la cererea expresã a împãratului german Henric al II-le a cu ocazia încoronãrii sale. O altã moºtenire grea pentru Rãsãrit a fost criza iconoclastã. Hotãrârile Sinodului 7 menic au fost traduse greºit în latinã, fapt pentru care regele Carol cel Mare al fran cilor cu acceptul papei Leon al III-lea a scris împotriva Sinodului 7 cunoscutele L ibri Carolini . Aceast lucru a dus la rãcirea relaþiilor dintre Rãsãrit ºi Apus pentru cã h le Sinodului 7 nu au fost acceptate în Apus, ba mai mult icoanele au fost scoase d in Bisericã ºi înlocuite cu statui.

Mulþi istorici socotesc disputa sau cearta dintre Fotie (858-867 si 877-886) ºi papa Nicolae I (858-867) drept prima fazã a Schismei. Disputa dintre cei doi a înce put astfel: dupã moartea lui Metodiu, pe vreme

împãrãtesei Teodora, prin anul 852 a fost ales Ignatie ca Patriarh. Impãrãteasa, pentru cã fiul ei Mihail al III-lea, moºtenitoru l tronului era minor, conducea singurã destinele Imperiului Bizantin. Ea îl asociazã l a tron pe fratele ei cezarul Bardas. Acesta era un om corupt ºi imoral ºi intrã în confl ict cu patriarhul Ignatie, care de Paºtile anului 858 refuzã sã-l împãrtãºeascã. Familia im lã era obligatã sã se împãrtãºeascã în public ºi intra în altar cu preotul. Drept urmare Ba neazã lui Ignatie un proces, acuzându-l de înaltã trãdare, dispune sã fie arestat ºi dus pe insulã de lângã Constantinopol. Ignatie este forþat sã-ºi semneze demisia. în locul lui a f ales Fotie care pânã la alegerea ca Patriarh a fost profesor la Universitatea din B

izanþ ºi apoi bibliotecar la Curtea Imperialã. El era un om cult dar ºi ferm în acelaºi tim . Dupã alegerea ºi hirotonirea sa, Fotie trimite scrisori de înºtiinþare cãtre Patriarhi ºi la toþi primeºte scrisori de rãspuns prin care i se ureazã o pastoraþie îndelungatã. Papa olae I în 861 face acelaºi lucru. Între timp Ignatie este lãsat sã fugã din Bizanþ ºi ajung Roma, unde se plânge papei Nicolae de felul în care a fost scos din scaun. În 863 papa Nicolae trimite o scrisoare la Constantinopol aratând cã nu îl recunoaºte pe Fotie ca P atriarh canonic ci pe Ignatie. Papa Nicolae I este ilustrarea cea mai evidentã a P rimatului papal, amestecându-se în treburile altei Biserici. În 864, ca urmare a misiunii fraþilor Chiril ºi Metodiu ºi a ucenicilor lor, bulgar ii au cerut prin regele lor Boris încreºtinarea oficialã. La scurt timp însã, Boris îi cere patriarhului Fotie lãmuriri cu privire la câteva dogme ale Bisericii. Fotie îi rãspunde în termeni foarte elevaþi ºi Boris nu întelege nimic din rãspunsul lui. Temându-se ca nu cum va prin intermediul Bisericii sã piardã independenþa statului bulgar (care de curând fus ese recunoscutã în Bizanþ), Boris se adreseazã cu aceleaºi întrebãri papei Nicolae, care pe faptul cã îi rãspunde simplu îi trimite ºi misionari (preoþi ºi episcopi) în Bulgaria. Aceº acceptul lui Boris, îi alungã pe reprezentanþii Constantinopolului din Bulgaria. Aces tei acþiuni Fotie îi rãspunde printr-o Enciclicã cãtre toþi Patriarhii, în care aratã cã pa rimis delegaþii în Bulgaria, care au intrat acolo ca lupii în turma de miei . în aceeaºi s soare Fotie denunþã toate erorile de doctrinã ºi practicile din cultul Apusean, arãtând cã t inovaþii. În primãvara anului 867 trimite aceastã scrisoare cãtre toþi Patriarhii. La scu t timp însã Fotie este scos din scaun, pentru cã de Paºtile anului 867 a refuzat sã-l împãr pe uzurpatorul Vasile I Macedoneanul. Acesta era ºeful grajdurilor Curþii Imperiale. Fotie este înlocuit ºi readus în scaun Ignatie (867-877). Ignatie dorind sã fie reabili tat ca adevãrat Pariarh, a convocat un sinod în 868, cãruia ar fi vrut sã-i dea caracter ecumenic ºi chiar a fost numit Sinodul 8 ecumenic. La moartea lui Ignatie, Fotie, în 877 ajunge din nou în scaun. ªi el doreºte sã fie reabilitat ºi convoacã un alt sinod l onstantinopol în 878, care anulând hotãrârile sinodului de pe vremea lui Ignatie, a fost proclamat ca al VII Î-lea Sinod Ecumenic Pânã la urmã niciunul dintre aceste sinoade nu fost recunoscut ca ecumenic . în 886, Fotie se retrage de bunã voie din scaun, mai ales cã intrase în conflict c u noul împãrat Leon al V-lea Filozoful cãruia i-a fost profesor în tinereþe. Fotie moare în 893. Urmaºii papei Nicolae I, Adrian al II-lea (867-872) ºi Ioan al VII Î-lea (872-88 2) au continuat sã priveascã cu urã spre Constantinopol. Dupã moartea acestora disputa a încetat pentru cã au încetat ºi acuzaþiile reciproce.

Schisma propriu-zisã În dorinþa de a împãca Bizanþul, supãrat pe trecerea ortodocºilor din Sudul Italiei cu -a sila sub jurisdicþia Romei, papa Leon al IX-lea (1048-1054) a þinut douã sinoade în A pus: la Siponto în 1050 ºi 1053, încercând sã facã aceastã trecere cât mai amiabilã. La vremea respectivã pe Scaunul Patriarhal de Constantinopol s-a aflat patria rhul Mihail Cerularie (1043-1058), iar pe tronul imperial, împãratul Constantin al I X-lea Monomahul (1042-1054). Datoritã atitudinii Romei, Bizanþul era în fierbere ºi au fost scoase din arhive lu crãrile anti-latine apãrute anterior. Stareþul Mãnãstirii Studion (Nichita Pectoratul) a a lcãtuit mai multe lucrãri, pornind de la lucrãrile patriarhului Fotie. Simtând cã relaþiile se încordeazã papa Leon al IX-lea îl trimite la Constantinopol pe Cardinalul Humbert d e Silva Candida, în fruntea unei delegaþii (între care îi mai amintim pe cancelarul Frid rich ºi pe episcopul Petru de Amalfi) ce avea misiunea de a discuta problema þinerii unui sinod în care sã se clarifice situaþia ortodocºilor din Sudul Italiei. Humbert a f ost primit cu rãcealã, dar de dragul liniºtii în Bisericã,

patriarhul Mihail îi cere lui Ni hita sã nu atace Biserica ºi erorile Apusului. Papa Leon moare în 30 iunie 1054. Humbe rt cu de la sine putere alcãtuieºte în secret un Libel de excomunicare la adresa Patriar hului, a clericilor ºi a credincioºilor Rãsãriteni. Cu acest document scris în latinã, în z de sâmbãtã 16 iulie 1054 se furiºeazã în Catedrala Sf. Sofia, îl aºeazã pe Sf. Masã ºi apo ericii, dupã ce ºi-a scuturat praful de pe încãlþãminte a strigat: Dumnezeu sã vadã ºi sã cu o corabie a dispãrut din Constantinopol. Pânã când actul a fost tradus în greacã ºi prezentat Patriarhului, Humbert a ajuns dep

rte. Patriarhul în 17 iulie 1054 a convocat adunarea tuturor clericilor ºi credincioºi lor din Constantinopol pentru 24 iulie prilej cu care a citit actul lui Humbert ºi a rãspuns printr-un act asemãnãtor la adresa Bisericii de Apus. ªi astfel prin cele douã acte din 1054 s-a consumat oficial ruptura dintre Biserica de Rãsãrit ºi cea de Apus. Actele în sine consemneazã o stare de fapt existentã. În 1965, patriarhul Atenagoras I (1949-1972) ºi papa Paul al VI-lea (1963-1977) , pe 7 decembrie au ridicat reciproc anatemele aruncate în 1054. Cu aceasta Schism a cea Mare nu s-a rezolvat, ba mai mult în tot acest rãstimp ea s-a adâncit ºi mai tare. Cursurile nr.35-37 Papalitatea în secolele XI-XIII. Epoca Feudalã.

Feudalismul iniþiat pe vremea lui Carol cel Mare al francilor ºi-a gãsit expresia deplinã atunci când, în baza concepþiei feudale s-a pus problema cine este mai mare între feudali papa sau împãratul. În 963 Otto(n) I s-a încoronat singur fãrã sã fi primit coroana de la papa Ioan al XI I-lea (955-963) dovedind prin aceasta cã este mai mare decât papa. Pentru cã în timpul S chismei se susþinea primatul papal, la scurtã vreme prin 1075, printr-un autor anoni m papa Grigorie al VII-lea a lansat lucrarea Dictatus Papae prin care se afirma cã p apa stapânind din voia lui Dumnezeu este primul feudal al lumii. În secolele X-XI în Franta a avut loc o miºcare reformatoare ce a pornit de la mãnãst irea Cluny din apropierea Lyonului. Aceastã mãnãstire a fost întemeiatã în anul 910 de cãtr ucele William cel Pios ºi curând aici s-a întemeiat un ordin cãlugãresc. Elementul princip al al luptei de la Cluny a fost combaterea simoniei (cumpãrarea lucrurilor sfinte pe bani) ºi a nicolaismului (miºcare care cerea hirotonirea numai pentru clericii vred nici). Astfel în secolul XI Biserica de Apus s-a confruntat cu o problemã destul de delicatã cunoscutã în istorie sub numele de Cearta pentru investiturã. Pe la sfirºitul secolului XI orice numire de funcþii bisericeºti era socotitã ca fi ind simonie. Papa o considera o uzurpare a propriilor sale prerogative, dar nici situaþia de la Roma nu era prea rozã, ajungându-se la un scandal intolerabil. Prin 10 44 la Roma îºi disputau scaunul doi papi: Benedict al IX-lea (1033-1045-ales papã când a bea a împlinit 15 ani !) ºi Silvestru al III-lea. Primul s-a cãsãtorit ºi ºi-a vândut drept de papã lui Ioan Graþian care devine papa sub numele de Grigorie al VI-lea (1045-104 6). Impãratul german Henric al III-lea în 1046 a dispus ca aceºti doi papi sã fie alungaþi ºi în locul lor a fost ales Clement al II-lea (1046-1047). Acesta a pãstorit doar câtev a luni în locul lui fiind ales Bruno episcop de Tula, care era vãrul împãratului ºi care p rimeºte numele de Leon al IX-lea. Acesta moare în iunie 1054. El a numit în postul de cardinali oameni cu un zel deosebit ºi în corpul reprezentativ al cardinalilor el a propus numirea a trei persoane: pe Humbert cãlugar la mãnãstirea Lorena; pe Hugo cel A lb ºi pe Hildebrand (viitorul Grigorie al VII-lea) acesta fiind socotit cel mai re marcabil papã din istoria Bisericii de Apus. În 1049 Leon al IX-lea a condamnat simo nia ºi cãsãtoria preoþilor, dar curând s-a amestecat ºi în problemele grecilor din Sicilia e erau supuºi Constantinopolului. Prin 1053 Leon al IX-lea a intrat în conflict cu n ormanzii din Sudul Italiei ºi pe 30 iunie 1054 aceºtia l-au omorât. Delegaþia de la Cons tantinopol condusã de Humbert nu a ºtiut de acest lucru, de aceea vina pentru Schism a cea Mare o poartã numai Humbert. Dupã Schisma cea Mare a urmat o perioadã în care s-au perindat mai mulþi papiintre care îi amintim pe Stefan al IX-lea (10571058), Nicol ae al II-lea (1058-1061) ºi papa Grigorie al VII-lea (1073-1085). Pe vremea acestu i papã s-a iscat cunoscuta ceartã pentru investiturã. La vremea respectivã era în uz ca împ tul nou ales sã numeascã episcopi în împãrãþia sa, aceºtia trebuind sã fie doar confirmaþi tate. Împãratul german Henric al III-lea nu a putut fi acuzat de simonie ba mai mult el i-a reconfirmat în scaun pe toþi episcopii

existenþi la alegerea sa. Pe vremea lui Henric al IV-lea care a numit o serie întreagã de ierarhi fãrã sã cearã onfirmarea papei a izbucnit scandalul. Henric al IV-lea a ajuns la tron în 1056 ºi a domnit pânã în 1106 cu o întrerupere de doi ani. Papa Grigorie al VII-lea supãrat pe atitudinea împãratului în 1075 a decretat ca toþi preoþii investiþi în vreo demnitate bisericeascã de cãtre un laic sã fie depuºi, iar laicu espectiv sã fie excomunicat. Drept rãspuns acestui decret Henric mai numeºte încã trei epi

scopi în Germania. Papa hotãrãºte sã îi excomunice pe aceºti trei episcopi ºi pe împãratul numit. Episcopul german face jocul împãratului ºi-l excomunicã pe papã. Moartea subitã a câ va demnitari de la Curtea Imperialã a fost interpretatã de popor ca o pedeapsã divinã ºi râ d pe rând episcopii germaniiºi cer iertare. Henric al IV-lea intrã în conflict cu cumant ul sãu Rudolf de Suabia ºi simþind cã este în pericol de a-ºi pierde tronul încearcã sã-ºi re de la papã. Papa îi propune o întâlnire în Ausburg în 1077 ºi se stabileºte într-un cast Canossa. Henric a fost obligat sã vinã zilnic la poarta spre a-l întâlni pe papã care a ce rut sã fie îmbrãcat în sac ºi cenuºã. Dupã trei zile papa l-a primit ºi l-a iertat. Aceastã acþiune a rãmas în istorie ca cea mai profundã umilinþã a împãraþilor în faþa unea papei a generat nemulþumiri în rândul nobilimii care îl alege pe Rudolf ca împãrat. La demnul acestuia papa îl excomunicã a doua oara pe Henric în 1078. Henric revine cu o a rmatã ºiil învinge pe Rudolf în 1080 ºi se reinstaleazã pe tron. Primul lui gând a fost sã plãteascã poliþa papei. Trece Alpii ºi dupã trei ani de asediu cucereºte Roma. Papa reuºeºt ape ºi fuge la normanzii din sudul Italiei cãrora le promite sume imense de bani. Ac eºtia reuºesc sã-l alunge pe Henric din Roma dar s-au dedat la jafuri în Roma ºi drept urm are în 1083 când normanzii s-au retras din Roma papa Grigorie a trebuit sã plece odatã c u ei. Papa moare în 1086. Cearta pentru investiturã a continuat ºi pe timpul lui Victor al III-lea ºi Urban al II-lea (1088-1099), dar ºi pe vremea papei Pascal al II-lea (1099-1118), dar c u o mai micã intensitate. Urmaºul lui Henric al IV-lea a fost fiul sãu Henric al V-lea (1106-1125), care dupã ce l-a obligat pe papa Pascal la câteva compromisuri, încheind o convenþie în localitatea Sutri în 1111, a promis ca pe viitor alegerile de episcopi sã fie libere ºi fãrã simonie. O seamã de ierarhi au socotit ambiguã declaraþia ºiil oblig pã sã îl excomunice pe împãrat în 1112. Cearta pentru investiturã s-a încheiat formal pe vremea lui Calist al II-lea (1 119-1124) prin semnarea Concirdatului de la Worms, prin care Henric al V-lea gar anta alegeri de episcopi libere ºi fãrã simonie. Pentru ca hotãrârile de la Worms sã aibe p tere cât mai mare papa convoacã un sinod la Roma, pe care Biserica Romano-Catolicã îl so coteºte al IX-lea ecumenic, pentru ca hotãrârile sã fie ratificate ºi de bisericã. Pe timpul lui Friederich I Barbarossa (1152-1190) s-a reluat aceastã ceartã dar ºi el a fost nevoit sã facã serviciul de valet în faþa papilor Adrian al IV-lea (1154-115 9) ºi Alexandru al III-lea (11591181). Acelaºi lucru s-a întâmplat ºi cu Friederich al II -lea urmaºul lui Friederich I. Deºi papalitatea a câstigat aceastã luptã pe plan intern, p e plan bisericesc a pierdut foarte mult pentru cã moralitatea a decãzut ºi încrederea po porului în clerici a scãzut simþitor.

Captivitatea babilonicã a papilor. Schisma papalã. Secolul XIV a fost marcat de un nou scandal în Biserica Apusului. Dupã moartea papei Benedict al XI-lea în 1304 ca papã a fost ales un cardinal francez Clement al V-lea (1304-1314) primul papã francez. Spre deziluzia tuturor în loc sã se îndrepte spre Italia s-a hotãrât sã se înscãuneze la Lyon. Cu acest prilej l-a invitat aici pe regele F ranþei Filip al IV-lea cel Frumos ºi pe regele Angliei. Dupã festivitãþi el uitã sã plece l oma ºiiºi stabileºte reºedinþa la Bordeaux, apoi la Poitiers, apoi din 1309 la Avignon. Di n 1309 pâna în 1378 reºedinþa papalã s-a aflat la Avignon. Istoricii apuseni comparã aceast erioadã cu perioada în care evreii s-au aflat în robia babilonicã. Clement al V-lea a fost un om corupt ºi a reuºit sã risipeascã fondurile Cruciadelo r în buzunarele rudeniilor sale. Pentru a-ºi consolida poziþia mai numeºte încã zece cardin li dintre care nouã erau francezi. Tot el reuºeºte sã desfiinþeze ordinul cãlugãresc al tem erilor pentru a-i face pe plac regelui Filip, iar pe conducãtorul acestora Jaques de Molary îl arde pe rug (mai târziu din rândul templierilor s-a format Adunarea Caval

erilor de la Malta rezultând mai apoi francmasoneria). Dupã moartea lui Clement al V-lea vreme de doi ani Scaunul Papal a rãmas vacant . Din cei 23 de cardinali care alcãtuiau Consistoriul electoral adunat la Lyon 8 e rau italieni, 1 spaniol ºi restul francezi. Aceºti 8 doreau sã fie ales un papã italian care sã se întoarcã la Roma. Pâna la urmã biruie majoritatea francezã care pe 7 august 1316 aleg ca papã pe Ioan al XII-lea tot un francez, care pãstoreºte pânã în 1334. Acest papã i conflict cu regele Ludovic Bavarezul urmaºul lui Filip al IV-lea al Franþei ºi Ludovi c îl declarã pe Ioan al XII-lea depus alegându-l în 1318 ca papã pe Nicolae al V-lea. Prin aceastã dublã alegere papalitatea a cãzut în disgraþia poporului, ba chiar ºi Ludovic cade

dupã doi ani este obligat sã-l alunge pe Nicolae al V-lea care pãrãseºte Franþa ºi se inst azã la Roma jucând rolul unui papã fãrã bisericã pânã în 1330. Ioan al XII-lea revine la Avignon, iar dupã moartea sã este ales ca papã Benedict al XII-lea (1334-1342). Acesta a fost un om lipsit de tact politic ºi adânceºte confl ictul cu regele Ludovic. Nici urmaºul sãu Clement al VI-lea (1342-1352) nu s-a lasat mai prejos, iubitor al fastului ºi luxului, a fost un rob supus regelui Franþei. El a înãsprit legile fiscale papale ºi astfel ura poporului a crescut foarte mult. La moartea lui Clement al VI-lea a fost ales Inocenþiu al VI-lea (1352-1362). Acesta a fost un om curat din punct de vedere moral ºi a încercat sã repare ce au str icat înaintaºii sãi. Ar fi vrut sã organizeze o Cruciadã împotriva turcilor, ºi a încercat abuzurile de la curtea papalã ºi a visat la unirea celor douã Biserici. Moare fãrã a real iza ceva. În locul sãu a fost ales Urban al V-lea (1362-1370). Acesta convins de împaratul german a acceptat sã se mute la Roma. Aici a fost primit ca un strãin mai ales cã Roma a decãzut din punct de vedere moral, iar în 1370 se întaorce la Avignon unde moare. Cardinalii francezi majoritari aleg un nou papã francez pe Grigorie al XI-lea (1370-1378). Acesta cã sã punã capãt situaþiei jenante hotãrãºte în 1377 sã se mute la Rom re înainte de a pune în practicã acest lucru. El a fost ultimul papã francez care a purt at tiara papalã. Odatã cu urmaºul sãu Biserica a trecut printr-o nouã perioadã de crizã pen cã vreme de 40 de ani în Apus au existat concomitent doi ºi chiar trei papi în viaþã. Acea perioadã este numitã Schisma Papalã. Din cei 23 de cardinali numiþi drept Colegiu electoral 16 se aflau la Roma, 6 la Avignon ºi unul la Toscana. Francezii hotãrãsc sã aleagã un papã francez dar sub presiu ea poporului care a ajuns sã se manifeste pe strãzi a fost ales ca papã un italian: Ur ban al VI-lea (1378-1389). Acesta a fost recunoscut ºi de cei 6 de la Avignon. Pentru cã Urban a încercat sã înlãture din obiceiurile rele de la Avignon a intrat în izgraþia cardinalilor francezi de la Roma, care pleacã la Avignon ºiiºi aleg papã pe Cleme nt al VII-lea (1378-1394) ºi astfel au existat doi papi. La Roma Urban a fost un conducãtor foarte crud, de aici moartea lui la 2 noiembrie 1389 a fost un prilej de bucurie. în locul lui a fost ales Bonifaciu al IX-lea (1 389-1404), un om cumpãtat din punct de vedere moral dar iubitor de bani (arghilofi l). La Avignon dupã moartea lui Clement cardinalii îl aleg pe Benedict al XII Î-lea ( 1394-1424), un om ºiret ºi vanitos. Dupã moartea lui Bonifaciu la Roma a fost ales Ino cenþiu al VII-lea care a cãutat sã punã capãt acestei Schisme Papale dar dupã doi ani moare Atunci cardinalii de la Roma s-au înþeles sã nu mai facã alegere de nou papã ºi sã îl acce e Benedict. Sub presiunea poporuluiil aleg pe Grigorie al XII-lea (1406-1415). C a sã punã capãt Schismei Papale Grigorie îi propune lui Benedict sã demisioneze amândoi ºi est scop s-au purtat tratative dar fãrã nici un rezultat. Atunci cardinalii hotãrãsc ca aceastã problemã sã fie discutatã într-un sinod general al Bisericii din Apus ºi astfel în 9 la Pisa ºi-a deschis lucrãrile sinodul general. SinodaliIII declarã depuºi pe aceºti doi papi ºiil aleg pe Alexandru al V-lea. Aces ta moare dupã un an ºi în locul lui este ales Ioan al XXII Î-lea. Prin aceastã a treia num ire haosul din Biserica Apuseanã a fost ºi mai mare. Salvarea Bisericii Apusene a ve nit din partea regelui Sigismund al Germaniei care a propus convocarea unui nou sinod la Constanþa în Elveþia în 1414-1418. Sinodalii hotãrãsc sã-i oblige pe aceºti trei p rigorie, Benedict ºi Ioan sã îºi depunã demisia. Ioan al XXII Î-lea a fost obligat sã semne actul de demisie dupã ce i s-a aplicat un tratament în închisoare. Grigorie a semnat fãrã mentarii. Benedict a refuzat ºi în aceastã situaþie sinodalii l-au declarat depus ºi împãra îl obligã sã se retragã în Peniscola de unde a continuat sã joace rolul unui papã fãrã bis In aceastã situaþie sinodalii îl aleg în 1417 ca papã unic pe Martin al V-lea care pãs oreºte pânã în 1430. Prin aceastã alegere s-a pus capãt Schismei Papale. Tot în aceastã perioadã în sânul Bisericii de Apus a circulat o teorie reformatoare c unoscutã sub numele de Teoria Conciliaristã prin care se propunea ca papa sã fie supus hotãrârii sinodului. în Apus aceste douã sinoade

sunt cunoscute ºi sub numele de Sinoadel e Conciliariste. Cursul nr.38 Sinoadele Conciliariste în Apus Pissa 1409-1410 Constantza 1414-1418 Basel 1430-1449

SINODUL DE LA PISSA Situaþia în Biserica Apuseanã la începutul secolului XV a fost foarte încordatã. Abuzu ile papalitãþii în loc sã scadã s-au înmulþit. Aceste abuzuri au nemulþumit o mare parte di ericã ºi cardinalii au hotãrât sã punã capãt acestei situaþii pe cât de imoralã pe atât de re Bisericii. Arghilofia ºi dorinþa de înavuþire a papilor a fãcut ca nemulþumirea sã se tr forme într-o miºcare, treptat fãcându-ºi apariþia teoria conciliaristã. A început sã capete ul uneiinvãþãturi bisericeºti ºi s-a hotãrât sã fie discutatã într-un sinod general. Papii nu au fost de acord cu aceastã nouã teorie. Sub presiunea cardinalilor sa încercat realizarea unei reforme interne în Bisericã. Inceputul acestei reforme s-a fãcut prin sinodul de la Pissa. Deºi punctul forte al acestui sinod a fost rezolvare a Schismei Papale prin alegerea lui Alexandru al V-lea ºi apoi a lui Ioan al XXII Îlea, haosul din Bisericã s-a mãrit. Papa Ioan s-a arãtat dispus pentru realizarea unei reforme dar a arãtat cã acest lucru trebuie bine pregãtit ºi a dispus ca problema sã fie discutatã într-un sinod peste patru ani, rãstimp în care cardinalii trebuiau sã pregãteascã ordonatele reformei. Sinodul de la Constantza Prin sinodul de la Constantza din 1414 s-a pus capãt Schismei Papale prin ale gerea lui Martin al V-lea. Momentul era propice pentru începerea reformei. Acest p apã însã, imediat dupã alegere a semnat trei Concordate prin care a fãcut câteva concesii c lor cinci naþiuni catolice: Franþa, Germania, Italia, Anglia ºi Spania, reuºind astfel sã amâne pentru moment dorinþa de reformã ºi a stabilit cã reforma ar trebui sã se discute înt n sinod la Pavia în 1423. Si astfel papa, pe 22 aprilie 1418, declarã închise lucrãrile de la Constantza. Tot în acest sinod au avut loc douã evenimente mai însemnate: primul a fost conda mnarea ºi arderea pe rug a prereformatorului Jan Hus din Praga pentru ideile sale mult prea liberale. Al doilea eveniment a avut loc în 1418 când o delegaþie ortodoxã con dusã de mitropolitul Grigorie Þamblac al Kievului a ajuns cu o delegaþie la Constantza spre a propune unirea celor douã Biserici. Apusenii refuzã motivând cã delegaþia ortodoxã ajuns prea târziu la Constantza. Aici papa a acceptat cã sinodul este superior pape i.

Sinodul de la Basel Acestui sinod i-a revenit misiunea de a continua lucrãrile începute ºi neterminat e de primele douã sinoade. Papa Martin al V-lea a trebuit sã deschidã sinodul de la Pa via în 1423 dar din cauza unei epidemii de ciumã sinodul este mutat la Siena, iar ap oi la Basel în Elveþia în 1424. Pâna în 1430 papa Martin reuºeºte sã distragã atenþia sinod u declarã deschiderea sinodului de la Basel. în 1430 deschide oficial sinodul ce îºi pro punea reforma dar la scurt timp moare. In locul lui este ales papã Eugeniu al IV-lea (1431-1447). Acesta pentru a întârz ia reforma aduce în prin plan problema unirii celor douã Biserici. Initiativa aceste i uniri a venit din partea lui Ioan al VII Î-lea Paleologul care a trimis o delegaþi e la Basel pentru a propune unirea. Eugeniu al IV-lea a vãzut în acest lucru o ocazi e de a scãpa de sub presiunea sinodalilor. Spre a nu fi silit sã aprobe oficial hotãrâri le sinodului de la Constanþa, cã sinodul este superior papei, el hotãrãºte mutarea sinodul ui la Bolognia. Sinodalii îl constrâng ºi în 1434 papa recunoaºte superioritatea sinodului , dar cum tratativele cu grecii erau în toi în 1437 declarã închise lucrãrile sinodului de la Basel ºi cu un grup mic de ierarhi ºi cardinali pleacã la Ferarra unde i-a invitat pe ortodocºi sã discute problema unirii. Sinodalii vãd în atitudinea papei un refuz de a ratifica hotãrârile sinodului, ºi cei rãmaºi la Basel îºi aleg papã propriu în 1439 pe Fe V-lea (1439-1449). Acesta a fost ultimul anti-papã din istorie. La Ferarra au început discuþiile cu grecii ºi cum nu s-a ajuns la nici un rezulta t papa mutã sinodul la Florenþa unde pe 6 iulie 1439 smulge semnãturile a 22 de ierarh i ortodocºi pe un act de unire reuºind sã realizeze chiar ºi numai pe hârtie unirea celor douã Biserici. Prin

aceasta papa Eugeniu a ieºit deasupra sinodului. Sinodalii au continuat la Basel discuþiile pânã în 1449 când populaþia oraºului sãtulã a discuþii i-a alungat. Teoria conciliaristã s-a destrãmat pe vremea papei Leon al X-l ea (1513-1521) atunci când papa s-a declarat autoritate supremã în Bisericã deasupra sin odului ºi chiar deasupra sinoadelor ecumenice. în 1517 pe vremea lui Leon al X-lea s -a produs o nouã Schismã atunci când a apãrut Biserica Reformatã.

Cursurile nr.39-40 Situaþia politico-religioasã în Rãsãrit în perioada imediat urmãtoare Schismei

Aºezarea unor popoare noi pe teritoriul Imperiului Bizantin cum ar fi cea a t urcilor seleucizi dupã 1071 a provocat mari pierderi atât Patriarhiilor ortodoxe cât ºi celor eterodoxe. La începutul secolului XII Patriarhia de Constantinopol avea jurisdicþie peste Asia Micã, Grecia, Serbia, România, Halici, Rusia ºi Tracia. La vremea respectivã de Pat riarhia de Constantinopol þineau peste 660 de episcopii. Serbia ºi Bulgaria reuºesc în s ecolul XIII sã-ºi dobândeascã recunoaºterea autocefaliei: Serbia în 1219, iar Bulgaria în 1 . Intre anii 1204 ºi 1261 Constantinopolul a fost ocupat de Apuseni, punându-se a ici bazele unui Imperiu latin de Rãsãrit, rãstimp în care populaþia ortodoxã a avut mult de suferit. în 1261 Imperiul Bizantin a fost restaurat ºi stãpânirea latinã în aceastã parte s diminuat. Chiar dacã Imperiul a fost restaurat neîncrederea faþã de Apuseni nu a putut f iinlãturatã. Aceastã rãcire a relaþiilor dintre Constantinopol ºi Roma s-a datorat ºi exper i cruciate din Rãsãrit. Semnalãm încercãrile de unire a celor douã Biserici care au produs ai multe necazuri în relaþiile dintre Constantinopol ºi Roma. Dupã sinodul unionist de la Ferarra-Florenþa îºi dobândeºte autocefalia ºi Biserica Ru omânii reuºesc sã dobândeascã autocefalie atât pentru Tara Româneascã în 1359 cât ºi pentru 401 dar rãmân în continuare sub jurisdicþia Patriarhiei de Constantinopol. Datoritã turcilor numãrul credincioºilor ortodocºi a scãzut. Patriarhia de Alexandria a avut de suferit din partea Califului de la Cairo ºi au suferit ºi ceilalþi creºtini, adicã monofiziþii ce locuiau în teritoriul respectiv. Patriarhia coptã a cãutat sã se aprop e de Patriarhia ortodoxã, dar marea majoritate a credincioºilor s-au apropiat de mam eluci. Numeroºi Patriarhi în perioada de dupã Schismã au preferat sã-ºi aibe reºedinþa la C ntinopol, patriarhul Atanasie al II-lea (1276-1316) având cea mai lungã pãstorire. In a doua jumãtate a secolului XIV ortodocºii au fost persecutaþi în Egipt, mulþi îmbr ahomedanismul. Patriarhia de Antiohia dupã 1071 a suferit datoritã invaziei turcilor . Dupã 1097 au avut de suferit din partea cruciaþilor apuseni care au rãmas aici. Regi unea Patriarhiei de Antiohia stãpânitã de feudalii apuseni care se luptau între ei dar ºi î potriva Bisericii Ortodoxe, a trecut prin grele încercãri. Datoritã acestei situaþii Pat riarhul ortodox îºi mutã reºedinþa la Damasc, în 1228 unde a rãmas pâna azi. Din punct de v administrativ aceastã Patriarhie a avut o jurisdicþie minorã. în a doua jumatate a seco lului XIII Siria ºi Libanul ce au aparþinut de Antiohia au fost ocupate de mameluci ºi populaþia ortodoxã de aici a fost decimatã. Patriarhia de Ierusalim a avut în grija sã locurile Sfinte prin asa-zisa Frãþia Sfânt ului Mormânt. Locurile Sfinte erau constituite din Biserica Invierii, Biserica Sfânt ului Mormânt, Biserica din Grãdina Ghetsimani, Biserica Naºterii, Biserica din Nazaret . In 1071 Patriarhia Palestinei a fost cuceritã de seleucizi, iar din 1079 locu rile Sfinte au fost cucerite de cruciaþi. Patriarhul ortodox din Ierusalim este al ungat, în locul lui fiind adus un Patriarh latin pânã în 1187 când Ierusalimul a fost cuce rit de arabi. O dezvoltare aparte au cunoscut-o Bisericile Naþionale. Cea dintâi Bisericã Naþiona lã a fost cea de pe insula Cipru. La sinodul III ecumenic ºi-a dobândit autocefalia ºi ºia menþinut-o pânã în 1191 când insula a fost cuceritã de regele Richard Inimã de Leu. A fos nstituitã aici o episcopie latinã. Insula a fost cuceritã apoi de turci pânã în ., când au nit englezii ºi au stabilit un protectorat asupra insulei. Episcopii ortodocºi au fo st obligaþi sã se mute din oraºe în localitãþi rurale. Biserica Georgiei aflatã la poalele Munþilor Caucaz a ºtiut sã reziste presiunilor islamice, ºi punându-se sub ocrotirea Sf. Grigorie Luminãtorul ºi a Sf. Mucenic Gheorghe ºi-a pãstrat credinþa ortodoxã. Vechile Patriarhii au avut de suferit datoritã prezenþei m sulmane.

Organizarea Mitropoliilor Naþionale Unele Biserici Naþionale au cerut Patriarhiei de Constantinopol sã aplice canon ul 34 Apostolic, adicã sã se acorde de cãtre împarat dreptul ca Bisericile Naþionale sã dev

nã autocefale (conducere proprie sub jurisdicþia Patriarhiei de Constantinopol). în ac eastã situaþie s-au aflat Biserica Rusã, Româna, Bulgarã ºi Sârbã. Biserica Rusã Despre ruºi se ºtie cã s-au încreºtinat oficial în 989-990 sub prinþul Vladimir cel Bu Viaþa bisericeascã s-a dezvoltat pentru cã ruºilor nu le-a fost strãin cuvântul Evangheliei ei aflând despre el de la ucenicii lui Chiril ºi Metodie. în Rusia au existat comunitãþi creºtine ºi bisericeºti, existând chiar ºi o ierarhie bisericeascã. Vladimir are meritul de a fiincreºtinat poporul rus ºi tot el este acela care a cerut Constantinopolului epi scopi pe care i-a aºezat la Rostov, Novgorod, Bielograd, Kiev ºi Turov. Cu timpul Ki evul a crescut în importanþã pentru cã aici s-a aflat capitala statului rusesc. în secolul XI se cunoaºte primul arhiepiscop de aici Ilarion (1051-1054). Legãturile cu Consta ntinopolul se þineau prin arhiepiscopul grec care era numit ºi hirotonit pentru ruºi l a Constantinopol. S-a ajuns astfel ca pe vremea invaziei mongolilor în Rusia din 1 237, Biserica Rusã sã aibe 15 episcopii. Datoritã acestei invazii reºedinþa politicã se mut a Moscova, în timp ce reºedinþa mitropolitanã a rãmas la Kiev. Aici a existat mãnãstirea La Pecerskaia de unde au ieºit numeroºi cãlugãri care au ajuns episcopi. Dacã Mitropolitul d e Kiev era numit de Constantinopol ºi era grec de neam, ceilalþi episcopi erau de ne am rusesc. Pe la mijlocul secolului XIII ºi reºedinþa mitropolitanã s-a mutat la Moscova , dar Mitropolitul continua sã se numeascã arhiepiscop al Kievului. Sub þarul Dimitrie Ivanovici (1363-1389) tãtarii pierd din teritoriu, iar sub n epotul lui Tamerlan renumita Hoardã de Aur tãtãreascã este zdrobitã ºi astfel Moscova a dev nit tot mai puternicã. De aici a pornit în secolul XV ideea unificãrii statelor ruseºti.

Din punct de vedere bisericesc ruºii îºi obþin autocefalia dupã sinodul din 1438-1439 , sinod la care a participat ºi mitropolitul Isidor al Kievului, care a fost mento rul semnãrii actelor de unire. Dupa semnarea acestor acte Isidor a fost închis de Va sile al II-lea, dar lãsat sã fugã pentru cã Rusia nu avea nevoie de un scandal cu Consta ntinopolul. Isidor ajunge în Apus unde devine cardinal. în locul lui este hirotonit un alt mitropolit grec pe care ruºii nu doresc sã îl primeascã ºiil impun ca Mitropolit pe episcopul rus Iona pentru care cer confirmarea Constantinopolului. Pentru cã Cons tantinopolul era împresurat de turci, ruºii dobândesc confirmarea. Dupã cãderea Constantinopolului sub turci Biserica Rusã are o mai mare influenþã în râ l popoarelor ortodoxe. în 1589 Biserica Rusã se proclamã Patriarhie având în acest sens co nsimtãmântul celorlalte Patriarhii rãsãritene, dar nu ºi din partea Constantinopolului.

Biserica Ortodoxã din cele trei provincii Româneºti Viaþa ºi organizarea bisericeascã a românilor este destul de puþin cunoscutã. O organi are bisericeascã pe aceste meleaguri ºtim cã a existat încã din secolul IV Episcopia Tomi ului. Faptul cã nu avem ºtiri precise despre organizarea bisericeascã în perioada secole lor VI-XIV, nu ne permite sã afirmãm cã în teritoriul locuit de români nu a existat Biseri cã. In Transilvania de exemplu se ºtie cã a existat o viguroasã Bisericã ortodoxã. Acest lucru îl deducem din scrisoarea papei Grigorie al II-lea (1227-1241), care s-a plâns regelui maghiar Andrei al II-lea de îndrãzneala românilor schismatici care nu vor sã as culte de episcopul de la Roma ci ascultã de niºte pseudo-episcopi de asemenea schism atici. In Tara Româneascã avem ºtiri de pe vremea lui Ioan Alexandru Basarab. Acesta fac e demersuri ºi în 1359 Patriarhul recunoaºte înfiinþarea Mitropoliei

Ungro-Vlahiei ºiil num e pe Iachint de Vicina ca mitropolit, cu reºedinþa la Curtea de Argeº. In 1370 se înfiinþeazã a doua Mitropolie la sud de Carpaþi, cea a Severinului, cond ucãtorul ei fiind Daniil Critopul. In Moldova (ce avea legãturi cu Mitropolia Haliciului) s-a înfiinþat o Mitropolie în a doua jumãtate a secolului XIV, pe vremea lui Roman Muºat, care cere Patriarhului de Constantinopol sã îl recunoascã ca întâi stãtãtor pe fratele sãu Iosif Muºat, hirotonit scopop de Cetatea Albã de Mitropolitul Haliciului. Consatantinopolul recunoaºte înfiinþa rea Mitropoliei dar nu îl recunoaºte pe Iosif, ºi hirotoneºte un mitropolit grec, pe Ier emia. Moldovenii nu îl primesc ºi Constantinopolul aruncã anatema asupra Moldovei, con flictul încheindu-se în 1401, când Alexandru cel Bun reuºeºte sã obþinã confirmarea lui Ios

t. Reºedinþa mitropolitanã era la Suceava, iar ca Mitropolii sufragane amintim Mitropo lia de Rãdãuþi ºi Roman. Stiri despre viata bisericeascã din Tãrile Române în perioada secolelor XIV-V avem relativ puþine.

Biserica Bulgarã La începutul dezvoltãrii sale, Biserica bulgarã a oscilat între Bizanþ ºi Roma, dar, î ele din urmã, din secolul X a rãmas definitiv legatã de destinele Ortodoxiei. Poporul bulgar, a întâmpinat mari dificultãþii de-a lungul secolelor, aceste dificu ltãþii au fost de cele mai multe ori datorate învecinãrii cu turcii, care erau porniþi pe distrugere ºi pe ocuparea unor noi teritorii. Turcii au distrus independenþa politicã ºi bisericeascã a Bulgariei, destrãmând orice ºansã de supravieþuire a credinþei bulgare orto e, iar majoritatea episcopiilor, fiind ocupate de greci. Situaþia bulgarilor era d evastatoare - nu aveau nimic : nici stat, nici bisericã liberã, nici ºcoli ori cãrþi sau al e aºezãminte culturale. Dacã ne gândim cãºi conducãtorii bulgari ( preoþi, meseriaºi ºi negustori ) ºi-au des ai întâi în limba greacã primele rudimente de ºcoalã ºi învãþãturã, vom înþelege uºor de ce din cultural ºi bisericesc erau inevitabile ºi de ce a fost imposibil ca în faþa celorla lte neamuri conºtiinþa de sine a poporului, a bisericii ºi limbii bulgare sã nu se treze ascã. Bulgarii, ramura de sud a slavilor, au fost increstinati de misionarii bizan tini trimisi de patriarhul Fotie in 865. Tarul Boris (853-889) a primit crestini smul sub forma ritului bizantin. Patriarhia Bulgara ia fiinta in 1017, sub tarul Simeon, dar a fost desfiintata in 1019 de impãratul bizantin Vasile II (Bulgaroct onul). Prin 1019-1020- cand Vasile II Bulgaroctonul , in urma desfiintarii statulu Patriarhia bulgara de la Ohrida , readucându-o la rangul de i bulgar , a suprimat ºi arhiepiscopie , dar tot autocefalã. In locul patriarhului David este asezat arhiep iscopul Ioan Impãratul a dat trei diplome( decrete) care se ocupau cu organizarea si juris dictia bisericeasca a noii Arhiepiscopii. Prin cea de a doua diploma ( mai 1020) impãratul stabileste ca intinderea Arhiepiscopiei de Ohrida sa fie aceiasi ca pe vremea þarului Simeon In secolul XII în Balcani s-au produs schimbãri insemnate. Bulgarii ajutaþi de ro mâni intre 1185-1186 s-au rãsculat împotriva Bizanþului ºi au reuºit sã se constitue ca sta ub conducerea fraþilor Asan. In 1186 se restaureaza al doilea patriarhat cu centru l la Tarnovo, dar a fost iarasi desfiintat de turcii otomani (1393). Ioniþã Asan în do rinþa de a obþine titlul ºi coroana de împãrat, ºi-a îndreptat privirile spre Roma, care în mbul acceptãrii unei ierarhii apusene, în 1204 îi trimite lui Ioniþã coroana imperialã. Dup rei ani Bulgaria se leapãdã de relaþiile cu Roma ºi populaþia redevine majoritate ortodoxã. In 1204 Constantinopolul a fost ocupat de cruciaþi ºi familia Imperialã a fost ne voitã sã se mute la Niceea, punând acolo bazele Imperiului de Trapezunt. Impãratul bizan tin a încercat sã realizeze o alianþã cu Bulgaria pentru a-I alunga pe francezi ºi veneþien din Constantinopol. Bulgarii profitã de acest moment ºi cer recunoaºterea Mitropoliei autocefale pentru Bulgaria în 1234, reºedinþa aflându-se la Târnovo. Mai târziu în 1393 Bulgaria a fost cuceritã de turci, ºi cum de pe la sfârºitul secolu ui XIIl-lea in Ohrida a funcþionat o Patriarhie sub jurisdicþia cãreia s-au aflat ºi sârbi i, acum aceastã Patriarhie a fost desfiinþatã. Sub stãpânire turcã bulgarii au fost din nou curtaþi de Roma, dar nu s-au înregistrat treceri la catolicism.

Biserica sârbã La scurt timp dupã ce ajung în Balcani, triburile sârbe au fost botezate de misio narii creºtini ºi astfel sârbii au devenit creºtini ortodocºi. Înscãunarea Sfântului Sava c iepiscop întâistãtãtor al

unei Biserici sârbe autocefale în 1219 a consolidat ºi mai mult l litatea diferitelor cnezate/principate sârbeºti faþã de Constantinopol ºi solidaritatea ac estora cu Rãsãritul creºtin. Sârbii au profitat ºi ei de slãbirea Imperiului Bizantin ºi în au reuºit sã-ºi dobândeascã autocefalia bisericeascã. Din punct de vedere politic marele j pan sârb Nemania I (1170-1196) a reuºit sã realizeze unitatea statului sârb. în 1200 s-au pus bazele Mitropoliei de Ras(cia), autocefalia fiind recunoscutã de Constantinopo l abia în 1219. Ulterior, pe mãsurã ce regatul sârbesc medieval creºtea ca dimensiuni ºi prestigiu ºi

upã ce ªtefan Dusan (rege al Serbiei din 1331) îºi arogã titlul imperial de þar (1346-1355) (statul sârb ºi-a mãrit graniþele cucerind Albania, Macedonia ºi Epirul), arhiepiscopia de Ipec a fost ºi ea înãlþatã la rangul de patriarhie. Rãgazul dinaintea cuceririi otomane a onstituit perioada de glorie a Bisericii Serbiei. Ca urmare în 1346 un sobor aduna t la Scopje a ridicat Biserica Sârbã la rangul de Patriarhie având ºi consimtãmântul Patria hiei bulgare de la Ohrida. Patriarhia ecumenicã nu a fost de acord cu acest lucru ºi a aruncat anatema asupra sârbilor. Recunoaºterea Patriarhiei de Ras(cia) a venit în 1 374 din partea patriarhului Filotei. în 1389 sârbii sunt cuceriþi de turci ºi Patriarhia a fost desfiinþatã. Pentru a rupe legãturile cu Constantinopolul turci îi trec pe sârbi s ub jurisdicþia Patriarhiei de Ohrida care a fost reactivatã în 1410. Serbia a fost transformatã în paºalâc turcesc, iar centrul religios al sîrbilor a de venit Mitropolia de la Ipek. Dupã cucerirea de cãtre turci a celui mai puternic prin cipat sârbesc în 1459, cea mai mare parte a teritoriului Serbiei a devenit paºalîc turce sc (provincie). Dupã moartea patriarhului Arsenije al II-lea în 1463, nu a fost ales nici un succesor al acestuia. Astfel, patriarhatul a fost abolit de facto, iar Biserica Serbiei a trecut sub jurisdicþia Patriarhiei Ecumenice. Patriarhia Serbie i a fost reinstituitã în 1557 de cãtre sultanul otoman Soliman Magnificul când Makarije, fratele celebrului Mehmed Paºa Sokolovic, a fost ales patriarh în oraºul Ipec. In perioada imediat urmãtoare Schismei Bisericile Naþionale au reuºit sã-ºi dobândeasc utocefalia bisericeascã. Cursurile nr.41-42 Cruciadele

Perioada a IV a Istoriei Bisericeºti Universale a fost marcatã pe de o parte de încercãrile de reunificare Bisericeascã, iar pe de altã parte amintim ºi fenomenele negat ive care au fost Cruciadele. Mobilul Cruciadelor a fost stãpânirea turceascã asupra lo curilor Sfinte. Intre 1071-1078 turcii au reuºit sã punã stãpânire peste întreaga Palestinã u supus populaþia creºtinã de aici ºi pe pelerinii ce veneau la locurile Sfinte la numer oase suferinþe ºi cruzimi. Ideea de Cruciadã s-a nãscut dupã anul 1078 când papa Grigorie al VII-lea a reuºit sã adune o armatã de 50 000 de luptatori cu scopul de a elibera locurile Sfinte. Armata era alcãtuitã din cavaleri normanzi din Italia de sud. Din planul papei nu s-a ales nim ic pentru cã se afla în conflict cu împãratul german Henric al IV-lea care în 1080 a cucer it Roma ºi pentru eliberarea ei papa s-a folosit de acea armatã de normanzi, cu care pânã la urmã papa Grigorie a intrat în conflict. In nãdejdea eliberãrii Asiei Mici de turci împãratul Bizantin Alexios I Comnenul (1 081-1118) s-a adresat papalitãþii pentru ajutor armat. Papa Urban al II-lea (1088-10 99) a convocat sinodul general în Cleremont Franþa ºi a propus organizarea unei astfel de expediþii. Clericii apuseni reuºesc sã înflãcãreze masele ºi la apelul papei rãspunde u e numãr de creºtini ce ºi-au luat ca emblemã o cruce pe care ºi-au cusut-o pe umãrul drept. Cruciada I 1096-1099 Aceastã Cruciadã a avut doua faze: - Cruciada sãracilor Cruciada cavalerilor Cruciada sãracilor este numitã aºa pentru cã la apelul lui Petru Ieremitul, sub con ducerea cavalerului rãtãcitor Walther cel Sãrac, o ceatã prost organizatã de þãrani germani trecut peste Serbia, Ungaria ºi Bulgaria ºi au ajuns în toamna lui 1096 la Constantin opol. în traseul lor ei au intrat în conflict cu populaþia bãºtinaºã a þãrilor de mai sus, are împãratul Alexios I s-a grãbit sã-i treacã pe celãlalt mal al Bosforului, unde cruciaþi rost organizaþi au asediat cetatea Niceii. Turcii se mobilizeazã ºi îi zdrobesc pe cruci aþi. Cei care au scãpat au reuºit sã ajungã lângã localitatea Kivoto de unde s-au întors ac Adevarata Cruciadã este cea a cavalerilor. Armata a fost alcãtuitã din cavalerii lotargieni conduºi de ducele Godefroy de Boullion, cavalerii normanzi din Italia d e sud conduºi de Raymond al IVlea de Touluse ºi cavalerii francezi, bretoni ºi englez i conduºi de Robert duce de Normandia. Aceastã

armatã avea peste 200 000 de luptãtori. Ei ajung la Constantinopol pe dif erite cãi ºi în 1097 trec Bosforul ºi încep eliberarea Asiei Mici de turci. Mai întâi cucer Niceea, îi bat pe turci lângã Doryleum ºi apoi cuceresc Antiohia ºi cetatea Mosul. In Antiohia o parte a acestei armate se opreºte pentru cã Raymond al IV-lea pun e aici bazele unui regat dupã model francez. Datoritã acestui fapt dar ºi multor lipsu

ri ca apã, alimente, datoritã bolilor ºi luptelor din faimoasa armatã nu au mai rãmas decât 12 500 de luptãtori. Aceºtia încep pe 15 iulie 1099 asediul asupra Ierusalimului pe care îl cuceresc d upã cinci sãptãmâni de luptã. Pãtrund în cetate ºi trec populaþia musulmanã prin ascuþiºul nd tot ceea ce le stãtea în cale. Se înfiinþeazã ºi aici un regat creºtin, care era organiz dupã model francez, primul conducãtor fiind Godefroy de Boullion. Urmaºul acestuia a f ost Balduin I care a mai reuºit sã elibereze câteva oraºe din Asia Micã ºi astfel se închei ruciada I, care va fi singura Cruciadã ce ºi-a atins þelul propus. Cruciada a II-a 1147-1149 Aceastã Cruciadã a avut ca scop cucerirea Edesei ºi nu eliberarea Locurilor Sfint e, dar ºi strigãtul de ajutor lansat de Raymond al IV-lea care a rãmas în Antiohia, oraº c are la vremea respectivã a fost din nou înconjurat de turci. Papa face apel la regel e Franþei Ludovic (1137-1180) dar ºi la împãratul german Conrad (1138-1152). Armatele ge rmane suferã o grea înfrîngere la Doryleum în 1147 ºi lipsite de hranã, trupele se întorc s casã. Se unesc cu francezii, dar nici împreunã nu au avut succes în faþa turcilor. Decima te de foame, de sete, de turci, armatele apusene se întorc ruºinate acasã fãrã a fi realiz at ceva. Impãratul Conrad reînnoieºte un tratat de alianþã cu regele Ludovic al Franþei ºi hotã în 1148 sã atace Damascul. Nici din aceastã intenþie nu s-a ales nimic. Cruciada a III-a 1189-1192 In 1187 dupã 88 de ani de stãpânire apuseanã, Ierusalimul a cãzut sub turci. Acest ev eniment a zguduit din nou Apusul. Cruciada a III-a nu a fost o operã a Bisericii, ci o acþiune a statelor apusene iniþiatã de cei trei mari monarhi ai Apusului: împãratul F riederich I Barbarosa (11521190), Richard Inimã de Leu al Angliei (1189-1199) ºi Fi lip al II-lea al Franþei (1180-1223). Impãratul Friederic îºi conduce armatele pe acelaºi traseu ca al primelor douã Cruciade. El moare în urma unui accident în 1190. Filip al II-lea intrã în conflict cu Richard, ºi primul se întoarce acasã. Cu tot eroismul lui Rich ard Ierusalimul nu a mai putut fi cucerit, dar Richard încheie un armistiþiu cu sult anul Saladim prin care se permitea creºtinilor accesul pentru vizitarea Sfântului Mo rmânt. Cruciada a IV-a 1202-1204 In cavalerii francezi la începutul secolului XII s-au trezit din nou simþãminte r eligioase pentru soarta Sfântului Mormânt. Clericii apuseni nu conteneau sã deplângã saort a locurilor Sfinte aflate sub stãpânire strãinã. Si astfel francezii le cer veneþienilor sã i ducã pe mare pânã în Palestina. în acest timp prin Apus pribegea prinþul Bizantin Alexios al II-lea Anghelos ca sã cearã ajutor pentru tatãl sãu împãratul Isac al II-lea Anghelos ce fusese detronat de o rudenie a lor Alexios al III-lea. Prinþul promitea sume mari de bani în schimbul ajutorului cerut. Intre timp Alexios al III-lea a dispus ca lu i Isac sã i se scoatã ochii. Cruciaþii în loc sã ajungã în Palestina ajung la Constantinopol, îl alungã pe Alexios III-lea, dar cum nu ºi-au primit banii promiºi au cucerit Constantinopolul în 1204 ºi lau supus jafului. Apoi au pus bazele unui Imperiu latin de Rãsãrit, primul conducãtor fiind Balduin al II-lea de Flandra. Familia imperialã s-a mutat la Niceea ºi alãturi d e Patriarhia Ecumenicã în Constantinopol a fost înfiinþat ºi un scaun patriarhal apusean. Apusenii ramân în Constantinopol 57 de ani, pânã în 1261 când împãratul Bizantin Mihai VII Î-lea Paleologul cu ajutorul genovezilor reuºeºte sã-i alunge pe francezi ºi sã restaur ze Imperiul. Cruciada copiilor Intre timp în Apus a mai avut loc o tentativã de Cruciadã, eveniment ce nu poate fi socotit o adevaratã Cruciadã. Prin anul 1212 monahii apuseni au uitat de locurile Stefan sau Etienne socotindu-se alesul lui Sfinte ºi drept urmare un tânar francez Dumnezeu a hotãrât cã poate conduce o Cruciadã spre Palestina. La apelul sãu un numar de câ eva zeci de mii de copii germani ºi francezi au hotãrât sã meargã în Palestina. CopIII germ ni cu vârste cuprinse între 10-13 ani s-au pus sub conducerea unui viteaz pe nume Nico lae (de 10 ani !) ºi au hotãrât sã treaca Alpii spre a ajunge în Veneþia. Regele Filip al I -lea al Franþei reuºeºte sã-iintoarcã din drum pe copIII germani. CopIII francezi conduºi d Stefan au ajuns repede în portul Marsilia unde doi negustori i-au îmbarcat în corãbii ºi i-au

vândut ca sclavi în pieþele arabe. De aici, aceastã Cruciadã mai este cunoscutã ºi sub mele de Cruciada Copiilor. Cruciada a V-a 1228-1229

Dupã ce regele Ungariei Andrei al II-lea a reuºit câteva acþiuni armate în apropierea Iordanului, dar fãrã sã cucereascã Ierusalimul, a urmat o expediþie condusã de Wilhelm de landa ºi George de Wield. Si aceastã expediþie a fost un eºec. Friederich al II-lea al Germaniei (1212-1250) s-a hotãrât sã organizeze ºi el o Cru ciadã în Rãsãrit. Dar el intrã în conflict cu papa Grigorie al IX-lea pe problema investitu ii. Pentru a scãpa de anatema ce plutea deasupra capului sãu împãratul porneºte pe cont pr opriu spre Ierusalim. Printr-un concurs a reuºit sã cucereascã Ierusalimul ºi împrejurimil e lui, þinuturi pe care le-a dãruit întregii creºtinãtãþi. El nu scapã de anatemã ºi drept iederich este nevoit sã pãrãseascã Ierusalimul în 1229. Dupã 15 ani Ierusalimul a cãzut din u în mâinile turcilor în 1244 dar de aceastã data pentru totdeauna. Cruciada a VI-a 1248-1254 Dupã recucerirea Ierusalimului de cãtre arabi papa Inocentiu al IV-lea (1243-12 54) a fãcut din nou apel la monahii apuseni. La apelul papei a rãspuns regele Franþei Ludovic cel Sfânt (1226-1270). Acesta porneºte Cruciada de zdrobire a pãgânãtãþii. Iºi adun ele pe insula Cipru ºi hotãrãºte sã ajungã în Palestina trecând prin Egipt. în noiembrie 12 ta a fost zdrobitã în drumul spre Cairo, iar flota francezã a fost distrusã pe Nil. Mulþi cruciaþi au murit, însuºi regele a cãzut prizonier trebuind sã plãteascã pentru rãscumpãrar tã eliberat s-a îndreptat spre Siria unde spera sã primeascã ajutor din Apus. Dupã saºe ani deoarece nu a primit ajutor regele se întoarce acasã. Cruciada a VII-a 1270 Regele Ludovic cel Sfânt a organizat o nouã Cruciadã în 1270. De aceastã datã din Sard nia pleacã spre Tunisia unde atât împãratul cât ºi o mare parte din armatã a cãzut pradã bo Conducerea regatului a luat-o Filip al III-lea (1270-1285). Dupã câteva bãtãlii norocoas e, Filip încheie un acord cu saracinii prin care s-au obþinut mici favoruri pentru c reºtini, dupã care armata francezã s-a întors acasã fãrã sã ajungã la hotarele Tãrii Sfinte Lipsa de unitate, foamea ºi setea, bolile ºi turcii au fost factorii care au du s la insuccesul Cruciadelor. Doar Cruciada I ºi parþial Cruciada a V-a au reuºit sã îºi ati gã þelul propus. Cursul nr.43 Incercãri de unire a celor douã Biserici în secolele XI-XV

La 20 de ani dupã Schisma cea Mare grecii erau ameninþaþi de turcii ce strãbãteau Asi a Micã. Impãratul Bizantin Mihail Ducas (1071-1078) a cerut ajutor papei Grigorie al VII-lea (1073-1085) împotriva turcilor oferind în schimb unirea celor douã Biserici. Papa acceptã bucuros ºi reuºeºte sã adune 50 000 de ostaºi normanzi ºi chiar sã colecteze f i pentru aceastã expediþie. El însã, intrã în conflict cu Henric al IV-lea care în 1080 a c rit Roma ºi papa foloseºte aceastã oaste pentru a-i alunga pe germani din Italia. Pânã la urmã papa intrã în conflict cu normanzii care jefuiesc Roma, iar fondurile pentru expe diþia în Rãsãrit ajung în buzunarele rudeniilor papei. Câþiva ani mai târziu papa Urban al II-lea (1088-1099) pe vremea cãruia s-a organiz at Cruciada I preocupat de soarta grecilor din Italia de sud a încercat sã-i uneascã p e aceºtia cu forþa ºi sã-i alipeascã de Roma. El a convocat un sinod la Bari în Italia în 1 , sinod la care s-a hotãrât ca Italia de sud sã aparþinã jurisdicþional de Roma. Acest sino nu a fost unul de reunificare bisericeascã, ci prin forþã papa ºi-a impus punctul de ve dere, trecându-I pe ortodocºii din sudul Italiei sub jurisdicþia arhiepiscopului catol ic de Benevent. Experienþele cruciate din secolele XI-XIII au dat tot mai multe sp eranþe papilor în planul lor cã vor izbuti sã-i uneascã pe greci cu Biserica lor. Unul dintre motivele pentru care nu s-a putut realiza reunificarea biserice ascã în timpul Cruciadelor a fost acela cã papalitatea s-a purtat rãu cu populaþia ortodoxã din teritoriile subjugate de cruciaþi. în Ierusalim Patriarhul ortodox a fost alunga t în Cruciada I. în Cruciada a IV-a (1022-1204) odatã cu cucerirea Constantinopolului de cãtre Apuseni s-a crezut cã se va putea realiza unificarea celor douã Biserici ºi s-a

u purtat chiar tratative în acest sens. în 1234 patriarhul Ghermanos al II-lea (1224 -1241) a purtat tratative cu delegaþii papei Grigorie al II-lea (1227-1241) fãrã sã se a jungã la un rezultat concret. Dupã alungarea latinilor din Constantinopol în 1261, împãratul Mihail al VII Î-lea Pa leologul a intrat în tratative cu Roma în speranþa cã astfel Imperiul va fi pus la adãpost

de noiincercãri ale latinilor de a ajunge în Rãsãrit. O încercare concretã de reunificare isericeascã s-a fãcut în 1274 la Lyon în Franþa. Impãrat la Constantinopol era Mihail al VI Î-lea Paleologul, patriarh ecumenic era Iosif I, iar de cealaltã parte se afla papa Grigorie al X-lea. Increzãtor în promisiunile papei cã va suporta toate cheltuielile sinodului ºi cã nimic din legea Rãsãriteanã nu va fi umbrit, împãratul Mihail acceptã invit a participa cu o delegaþie ortodoxã la Lyon pentru a discuta problema unirii celor douã Biserici. Patriarhul Iosif s-a arãtat neîncrezãtor în promisiunile apusenilor ºi a refuzat sã fa parte din aceastã delegaþie afirmând cã în cazul unirii celor douã Biserici el se va retrag din scaun. Delegaþia ierarhilor ortodocºi a fost condusã de mitropolitul Gherman al I II-lea al Nyssei care pentru o scurtã vreme a fost ºi Patriarh ecumenic. Il amintim aici ºi pe Ioan Vecos. La Lyon delegaþii ortodocºi cer latinilor sã nu le impunã învãþãturi specifice Apusulu ar fi: adaosul Filioque, purgatoriul, azimele, pentru cã în acest caz nu vor accept a unirea. Apusenii acceptã ºi dupã tratative se semneazã un act de unire. Sinodul aprobã a ctele dar ortodocºii sunt obligaþi sã depunã un juramânt de solidaritate cu hotãrârile sino ui. Cu acel prilej ei au fost obligaþi sã rosteascã Crezul de trei ori cu adaosul Fili oque ca semn cã recunosc acest adaos. Întors acasã, împãratul, susþinut de o minoritate a încercat sã impunã cu forþa unirea a. Era de fapt o trecere a Bisericii rãsãritene sub jurisdicþia Romei. Patriarhul Iosi f I demisioneazã, în locul lui vine Ioan Vecos în 1275. Unirea de la Lyon duce la scin darea populaþiei bisericeºti în douã tabere care se rãzboiau. Impãratul a umplut închisoril u antiunioniºti. Soþia sa, Evloghia, care a încercat sã se opunã unirii, a fost nevoitã sã fugã în Bulgaria la fiica sã Maria cãsãtor bulgar. Ura poporului faþã de împãratul apostat nu a întârziat sã aparã ºi era gata sã izbucne boi civil. Impãratul a trebuit sã renunþe. Bãnuind cã Bizanþul nu îºi respectã promisiunile papa Grigorie al X-lea trimite la Constant nopol delegaþi în 1276 si 1278. Trimiºii raporteazã papei cã nu s-a realizat nimic ºi ca ur are papa îl excomunicã pe împãratul Mihail, socotindu-l schismatic. Impãratul Bizantin la scurtã vreme moare, fiind pãrãsit de toþi ºi din sinod nu s-a ales nimic. Dupã moartea lui Mihail al VII Î-lea fiul sãu Andronic al II-lea, care era opus u nirii celor douã Biserici, îl înlocuieºte pe Ioan Vecos cu Iosif I. Aceastã înlocuire a fos o greºealã a împãratului care s-a amestecat în treburile Bisericii ºi a devenit o problemã talã în Bizanþ, ceea ce a dus la demisia împãratului. Pe vremea lui Andronic al III-lea în 1339 se reiau tratativele cu Roma. Acest împãrat trimite o delegaþie la Avignon care sã negocieze unirea celor douã Biserici, în sc imbul unui ajutor împotriva turcilor. Conducãtorul acestei delegaþii a fost Varlaam Ca laabritul, care nereuºind sã-ºi ducã la îndeplinire misiunea nu se mai întoarce în Bizant c e în Apus. De numele lui se leagã ºi disputa isihastã. O nouã încercare ºi o nouã cerere de unire bisericeascã ºi de ajutor a fost facutã de n al V-lea Paleologul în decembrie 1355 care drept garanþie pentru realizarea unirii promite sã-l trimitã ca ostatec în Apus pe fiul sãu Manuel. Papa Inocenþiu al VI-lea îi tr mite doar promisiuni cã va trimite o delegaþie în Rãsãrit. în acest context Ioan al V-lea p eacã la Roma unde jurã supunere papei. Patriarhul Filotei al Constantinopoluluiindea mnã populaþia ortodoxã sã rãmâna statornicã în religia ei. Manuel al II-lea Paleologul a ajuns ºi el în Apus cerºind ajutoare, dar papa nu ºia þinut promisiunile. Amintim apoi ºi prezenþa delegaþiei ortodoxe condusã de mitropolitul Kievului Grigorie Tamblac, delegaþie care a ajuns în 1418 la Constantza în Elvetia. A tunci Apusenii au refuzat sã poarte dialoguri cu delegaþia ortodoxã, fiind ocupaþi cu re zolvarea problemei lor interne, adicã a Schismei Papale ºi a reformei bisericeºti. Ei au motivat cã Rãsãritenii au ajuns prea târziu la Constanza pentru a pune problema reuni ficãrii în sinod. Toate aceste încercãri de reunificare bisericeascã nu au avut nici un rezultat pe ntru cã au pornit din raþiuni politice ºi discuþiile nu s-au purtat de la egal la egal,

Apusenii au încercat sã abuzeze de situaþia lor politicã stabilã ºi încercau sã obþinã cât vantaje din partea Rãsãritenilor. Cursurile nr.44-45 Sinodul unionist de la Ferarra-Florenþa

(1438-1439)

O noua încercare concretã de unificare s-a fãcut prin sinodul de la Ferarra Flore nþa 1438-1439. Presiunea otomanã asupra Constantinopolului era tot mai intensã. Ca urm are împãratul Bizantin a socotit cã a venit vremea pentru a purta tratative concrete c u Roma pentru realizarea unificãrii bisericeºti. De cealaltã parte papa Eugeniu al IVlea presat de sinodalii de la Basel ca sã recunoascã superioritatea sinodului faþã de pa pã, a abãtut discuþiile sinodului spre reunificarea celor douã Biserici. Iniþiativa de uni re a venit din partea lui Ioan al VII Î-lea Paleologul (1425-1428) care a trimis o delegaþie în Elveþia sã ia legãtura cu papa Eugeniu. în urma acestui contact papa Eugeniu ropune închiderea sinodului general al Bisericii de Apus de la Basel ºi mutarea lui în Italia, pentru a da posibilitatea Rãsãritenilor sã ajungã la sinod. S-a propus ca loc de desfãºurare localitatea Constantza. Sinodalii care erau ma joritari francezi ar fi dorit ca ortodocºii sã vinã la Basel sau Avignon. Pânã la urmã papa hotãrãºte închiderea sinodului de la Basel ºi mutarea lui la Ferarra-Florenþa. El pãrãseºte ul însoþit de un grup restrâns ºi în 1437 redeschide sinodul la Ferarra. Pentru ca delegaþi ortodoxã sã ajungã în Apus, papa care promisese cã va suporta toate cheltuielile pentru s inod plus diurna îi angajeazã pe veneþieni sã meargã la Constantinopol pentru a-i aduce pe ortodocºi la Ferarra. Sinodalii de la Basel fac acelaºi lucru angajându-i pe genovezi sã-i ducã pe Rãsãriteni la Basel. Intre marinari se iscã scandal în Constantinopol, împãra rebuind sã intervinã cu forþa. Impãratul hotãrãºte sã meargã în Italia pentru cã acolo era tfel o delegaþie de aproximativ 700 de Rãsãriteni porneºte spre Italia. Din delegaþia orto doxã fãceau parte: împãratul Ioan al VII Î-lea Paleologul, fratele lui Dimitrie, patriarhu l Iosif al II-lea, Mitropolitul Visarion al Niceii, Mitropolitul Marcu Eugenicul al Efesului, Mitropolitul Antonie de Eracleea, Mitropolitul Mitrofan de Cizis, Mitropolitul Damian al Moldovei, ieromonahul Grigorie Manas, Silvestru Siropulos , Gheorghe Scolarios, Gheorghe Ghenistos, Mitropolitul Dorotei de Mitilene; alãtur i de ei amintim pe protopopul Constantin ºi logofãtul Neagoe din Moldova. Intre susþinãtorii papeiil amintim pe cardinalul Iuliano Cezarini, pe episcopul Ioan de Torchenada, pe Ioan de Montinegro, pe Ioan de Ragusa, pe Andrei de Rodo s ºi mulþi alþii pânã la cifra de 70. Delegaþia ortodoxã porneºte din Constantinopol în octombrie 1437 ºi ajunge la Veneþia februarie 1438. Aici ortodocºii sãvârºesc Sfânta Liturghie în Biserica San Marco ºi Apuseni uimiþi de frumuseþea Liturghiei bizantine. în martie 1438 ortodocºii ajung la Ferarra. Papa propune sã se întârzie deschiderea oficialã, pentru cã el spera sã mai vinã ºi sinodal la Basel. Intre Rãsãriteni ºi Apuseni au loc discuþii preliminare. Discuþii aprinse s-au purtat pe tema adaosului Filioque. Rãsãritenii ºi Apusenii se acuzau reciproc cã au stricat Tr adiþia Bisericii ºi din nou sunt puse în discuþie diferenþele dintre cele douã Biserici, di erenþe sesizate de Fotie încã din secolul IX. Pentru cã nu s-a ajuns la nici un consens teologic ºi nici sinodalii de la Basel nu au mai venit, mai mult sub presiunea împãrat ului pe 8 octombrie 1438 papa a deschis oficial lucrãrile sinodului, care s-au pur tat pânã în martie 1439. în acest timp au avut loc 25 de ºedinþe oficiale publice. Din nou roblema Filioque, a purgatoriului ºi a azimelor au fãcut ca sã nu se realizeze consens ul. In acest context delegaþia ortodoxã a ameninþat cã se întoarce acasã, iar împãratul îº isul de a primi ajutor armat din partea Apusului spulberat. Sultanul Murat al II-lea i-a atras atenþia împãratului Ioan cã dacã va încerca sã ducã trat cu Apusul în lipsa lui din Constantinopol, va cuceri ºi ceea ce a mai rãmas din Imper iul Bizantin. Cu toate cã împãratul a pãrãsit Constantinopolul Sultanul nu a atacat Bizanþu pentru cã a fost

sfãtuit sã mai aºtepte, pentru cã prin unirea celor douã Biserici nu va f pusã în pericol înaintarea turceascã. Papa hotãrãºte mutarea sinodului în mijlocul Italiei, pentru a-i împiedica pe Rãsã eni sã pãrãseascã Italia. Invocând o epidemie de ciumã la Ferarra, papa mutã sinodul la Flo . Adevãratul motiv al acestei schimbãri a fost acela cã papa nu mai avea fonduri pentr u a susþine continuarea sinodului ºi florentinii prin familia DeMedici au fãgãduit papei ajutor bãnesc dacã sinodul se va muta în cetatea lor. Astfel sinodul este redeschis în aprilie 1439 la Florenþa. La scurt timp dupã aceasta patriarhul Iosif al IIlea moare ºi este îngropat în Flo renþa. Marcu Eugenicul reuºeºte sã fugã din Florenþa ºi împãratul sprijinit de Mitropolitul

on al Niceii, de Dorotei de Mitilene ºi Isidor îºi impun voinþa ºi propun acceptarea uniri i. Rând pe rând delegaþii ortodocºi pãrãsesc Florenþa ºi astfel în grabã se redacteazã pe 5 un document de unire în care se aratã cã Rãsãritul acceptã cele 4 puncte majore ce deosebe c cele douã Biserici: a) Primatul papal adicã recunoaºterea supremaþiei papei; b) Filioque adicã erezia care susþine cã Duhul Sfânt purcede ºi de la Fiul; c) Azimele pâine nedospitã folositã la împãrtãºanie; d) Purgatoriul între rai ºi iad mai existã un loc de purificare al sufletelor. Actele redactate în latinã ºi greacã au fost semnate doar de 22 dintre Rãsãriteni, între re s-a aflat ºi Mitropolitul Damian al Moldovei. Dupã semnarea actelor delegaþii ortod ocºi au fost obligaþi sã sãrute papucul papei ca semn al recunoaºterii Primatului papal. Impãratul Ioan al VII Î-lea s-a ales cu câþiva galbeni ºi un corp de oaste genovezã ce a ajuns în Constantinopol. Delegaþii ortodocºi au fost trataþi rãu atât la Ferarra cât ºi la enþa, diurna a fost micã ºi nici aceea plãtitã. Interesantã este prezenþa românilor la acest sinod. Se ºtie cã Mitropolitul Damian era grec de origine ºi cã fusese hirotonit de curând pentru Moldova. La vremea respectivã Mo ldova era împãrþitã între cei doi fii ai lui Alexandru cel Bun: Iliaº ºi Stefan. Iliaº avea nþa la Suceava ºi avea certitudinea ca va avea un Mitropolit. Stefan avea reºedinþa la R oman ºi ar fi dorit ºi el un Mitropolit. Din aceastã cauzã au fost trimiºi la Constantinop ol protopopul Constantin ºi logofãtul Neagoe. Cum delegaþia ortodoxã era pornitã spre Fera rra au însoþit-o ºi ei în speranþa cã vor gãsi timp pentru a discuta cu patriarhul Iosif al lea despre problema lor. Numele mitropolitului Damian apare de trei ori în actele sinodului, iar a logofatului Neagoe o datã. Dupa sinod delegaþia ortodoxã s-a întors la Constantinopol. Aici populaþia i-a primit cu urã ºi neîncredere ºi marea majoritate a semnatarilor actelor unirii ºi-au retras semnã urile, între ei fiind ºi Damian. Isidor al Kievului nu a fãcut acest lucru ºi ajuns la M oscova a fost întemniþat de Vasile al II-lea, dar lãsat sã fugã a ajuns la Roma unde a fos t hirotonit ºi numit cardinal. A fost însãrcinat de papa Eugeniu sã meargã la Constantinop ol pentru a citi oficial actele de unire a celor douã Biserici. Poporul i-a primit cu huiduieli ºi Ghenistos Pleton ne spune cã un glas s-a auzit în Catedrala Sfânta Sofi a care ar fi spus cã decât pãlãrie roºie de cardinal mai bine turban turcesc . Dorinþa res vului om s-a împlinit peste 10 ani. Cursul nr.46 Cãderea Constantinopolului

La mijlocul secolului XV din faimosul Imperiu Bizantin nu a mai rãmas decât cap itala, împrejurimile ei ºi câteva fiºii de coastã. Era eminentã asedierea Constantinopolulu de cãtre sultanii turci. Sultanul Mahomed în 1451, ajungând la tron ºi-a exprimat dorinþa de a cuceri capitala Imperiului. El cunoºtea bine Constantinopolul pentru cã în tiner eþe a învãþat carte aici. Se ºtie cã tatãl sãu, Murad ºi-a exprimat dorinþa de a cuceri Con olul încã de la Sinodul Unionist de la Ferarra-Florenþa. In urma acestui sinod împãratul Ioan al VII Î-lea Paleologul a rãmas cu douã corãbii, eva pungi de galbeni ºi un corp de oaste genovezã. Numãrul genovezilor s-a înmulþit în urmã ii ani ºi în 1453 în Constantinopol se afla o armatã cam de 9 000 de genovezi conduºi de G iovani Justiniani. Intre 1448-1458 împãrat la Constantinopol era Constantin al XII-lea Dragasis. M ahomed îºi pregãteºte o armatã de 160 000 de soldaþi ºiiºi îndreaptã flota spre gurile Bosf rmata de uscat era sprijinitã de artileria grea compusã din tunuri de mare capacitat e. Istoricul Franzes ne spune cã acele tunuri erau capabile sã arunce ghiulele de 90 0 de kilograme la o distanþã de doi kilometri ºi au fost confecþionate de un transilvãnean numit Urban. In 5 aprilie 1453 începe atacul asupra Constantinopolului. Flota este distrusã pe 20 aprilie în strâmtoarea Bosfor, iar pe uscat turcii au câºtig de cauzã în 28 ºi 29 mai d intrã în cetate. în 30 mai

sultanul Mahomed intrã triumfal în Constantinopol ºi cu tot er ismul dat de genovezi cetatea nu a mai putut fi salvatã. Giovani Justiniani este rãn it, patriarhul Atanasie fuge din cetate ºi împãratul Constantin cade în luptã. Mahomed intrã în Catedrala Sfânta Sofia cãlare ºi îi mulþumeºte lui Allah pentru victo iar de atunci Catedrala ortodoxã a fost transformatã în moschee, iar din 1924 a fost d eclaratã Muzeu Naþional. Din 1453 Imperiul Bizantin a mai dãinuit 110 ani dupã care ºi-a în

etat activitatea. Sapte ani mai târziu turcii cuceresc Peloponezul ºi Imperiul de Tr apezunt. Primul gând al Impãratului a fost de a restaura Biserica Ortodoxã, pentru cã a fost conºtient cã Patriarhul îi va fi de mare ajutor. în 1454 îl alege Patriarh pe Gheorghe Sc olarios, el primind de la cãlugãrie numele de Ghenadie. Era vorbitor de mai multe li mbi strãine ºi a dat un act oficial prin care a arãtat cã Patriarhul este numit Milet Paºa , iar prin aceasta se garanta creºtinilor dreptul de a-ºi practica religia în schimbul peºcheºului. Cu timpul însã turcii au început sã-i opreseze pe creºtini în sensul cã au ce mai multe taxe, le-au confiscat Bisericile transformându-le în moschei, copIII le e rau luaþi, bãrbaþii erau obligaþi sã facã parte din armata turceascã, iar fetele erau duse harem. Creºtinii erau numiþi raia (vite) ºi nu aveau drepturi în Imperiul otoman, nici mãc ar dreptul de a face parte din administraþie. Patriarhul a fost obligat sã-ºi mute reºed inþa la Biserica Sfinþii Apostoli ºi apoi la Biserica Sfântul Gheorghe din Fanar, pentru cã ºi Biserica Sfinþii Apostoli a fost transformatã în moschee. Biserica pe vremea lui Mahomed al II-lea

Din voinþa sultanului ca Patriarh a fost ales Ghenadie Scolarios, care a prim it din partea sultanului daruri în bani, veºminte ºi un cal alb pe care îl cãlãrea doar Pat iarhul. Ghenadie alcãtuieºte cu acel prilej o mãrturisire ortodoxã în care prezintã învãþãt icii ºi relaþia acesteia cu statul. Aceasta este prima Mãrturisire Ortodoxã de dupã Schism a cea Mare. Sultanul îi acordã Patriarhului titlul de etnarh = ºef al naþiunii ortodoxe ºi avea îndatorirea de a-i judeca pe creºtini. Episcopii ºi Mitropoliþii au continuat sã fie aleºi de Patriarh ºi confirmaþi de sinod. Deºi li s-a permis sã aibe Biserica lor, creºtinilor li s-a interzis sã sãrbãtoreascã mite evenimente, de exemplu clopotele au fost interzise ºi aºa a apãrut toaca. Creºtinii nu aveau voie sã facã propagandã printre musulmani. Promisiunile de protecþie ale creºtin ilor nu au fost respectate. Patriarhii au fost schimbaþi dupã bunul plac al sultanil or ºi al vizirilor. Sub Mahomed al IIlea, care moare în 1481 au fost schimbaþi 8 Patr iarhi. Urmaºii lui Mahomed, Sulim I ºi Sulim al II-lea au reuºit sã lãrgeascã graniþele Imper ui, primul cucerind Egiptul în 1517, iar al doilea Mohaciul în 1526. în 1541 transformã Ungaria în Paºalâc. Cu toate acestea Apusul a fost ferit de invazia turcã pentru cã la mij locul secolului XVI a început declinul Imperiului. Creºtinii au fost persecutaþi pânã în se olul XVIII când în urma mai multor rãzboaie ruso-turce s-a încheiat pacea de la Cuciuc-C ainargi în 1774, iar în actele semnate s-a menþionat libertatea religiei creºtine. Si în secolul XIX au mai existat cazuri în care creºtinii au fost prigoniþi, de exe mplu cazul Patriarhului Grigorie al V-lea, care în 1821 a fost spânzurat în ziua de Paºt i. Situaþia creºtinilor s-a îmbunãtãþit dupã Razboiul de Independenþã (1877-1878) dar mai ales ul XX. Cursul nr.47 Inchiziþia

Una dintre cele mai ruºinoase instituþii pe care Biserica de Apus a inventat-o a fost Inchiziþia. Numele îi vine de la verbul latin incuo,-erere = a ancheta, a cer ceta. La început Inchiziþia a fost doar o procedurã de judecatã prin intermediul cãreia se î cerca interzicerea alteiinvãþãturi decât cea a Bisericii. Cel care a inaugurat aceastã pro cedurã a fost papa Lucius al III-lea ºi a fost adoptatã oficial de papa Inocenþiu al III -lea (1158-1216) prin sinodul de la Lateran. Aceastã procedurã cuprindea trei moment e: a) inspecþia inchizitorului; b) predica lui si c) timpul de graþiere. Inspecþia consta într-un interogatoriu la care era supus cineva bãnuit de erezie. La acest interogatoriu se ajungea pe baza mãrturiei a cel puþin doi

martori. Apoi i se comunicau acuzatului acuzaþiile aduse ºi un tribunal alcãtuit din inchizitori ºi oam eni de încredere: episcopi, preoþi, cãlugãri pronunþau sentinþa. Pedepsele au fost variate s-a ajuns pânã la pedeapsa capitalã. Intre aceste pedepse amintim: exhumarea în cazul în c are cineva dovedit eretic era deja mort; confiscarea averilor familiei ºi a rudeni ilor; flagerarea în Bisericã; erau îndemnaþi pentru pocãinþã sã facã pelerinaje ºi acte de

Inchisoarea nu era socotitã pedeapsã ci timp de îndreptare. Pedeapsa capitalã se execut a prin ardere pe rug. Dupã anchetarea ºi judecarea celui vinovat, urma predica prin care îi indemna pe oameni sã nu urmeze exemplul celui condamnat. Apoi I se dãdea condamnatului un timp de graþiere ºi dacã nu renunþa I se aplica pedeapsa. La început aceste tribunale au fost puse sub ascultarea episcopilor, dar epis copii fiind mai puþin zeloºi au fost desemnaþi delegaþi permanenþi pe lângã episcopi de cãt pã. în 1233 papa Grigorie al II-lea (1229-1241) transformã Inchiziþia într-o instituþie per anentã. Pânã în secolul XVIII când a fost interzisã ea a sãvârºit numeroase acte reprobabil mai sângeros a fost cel din 1209 pe vremea lui Inocenþiu al III-lea când a fost organi zatã o Cruciadã împotriva catharilor ºi când au fost omorâþi peste 20 000 de oameni. Inchiziþia avea puterea de a folosi orice mijloc, chiar ºi tortura pentru aflar ea adevãrului. Considerând valabilã mãrturia oricui, inchizitorii þineau secret numele mar torilor. Aceastã instituþie este o patã pe obrazul Bisericii de Apus. Cursul nr.48 Controverse, erezii ºi schisme în Rãsãrit ºi Apus

In Rãsãrit în perioada imediat urmãtoare Schismei, Biserica Ortodoxã nu s-a mai confr untat cu atâtea erezii ca în perioada primelor secole. Au apãrut câteva grupãri religioase mai aparte ce au promovat o învãþãturã strãinã Bisericii, între acestea este ºi cea a Bogo . Numele dupã unii istorici le-ar veni de la un preot care ºi-a schimbat numele în Teo fil = Vogomile în limba slavã. Dupã alþi istorici numele le-ar veni de la rugãciunea speci ficã Bog milîi=Doamne miluieºte. Stiri despre acestã erezie avem dintr-o predicã a presbiterului Cozma precum ºi d Panoplia dogmaticã . Erezia a apãrut în Bulgaria unde s in lucrarea lui Eutimie Zigabenos ºtie cã Impãratul Bizantin Vasile al II-lea Bulgarotonul a adus din mijlocul Imperiul ui aºa numita grupare a pavicienilor pe care i-a aºezat pe graniþa dintre Bulgaria ºi Bi zanþ pentru a apãra Imperiul. Bogomilismul a apãrut în mijlocul lor. Bogomilii afirmã cã lumea este creatã de Satanael, fiul cel mare a lui Dumnezeu, care s-a rãzvrãtit împotriva tatãlui sãu ºi a creat pãmântul pentru sine. El nu a reuºit sã pe om ºi atunci a cerut ajutor Tatãlui, care I l-a dat cu condiþia ca omul sã fie supra vegheat de amândoi. Prima femeie creatã a fost sedusã de Satanael ºi au avut doi copii, pe Cain ºi Calomea. a) Teologia lor - ei afirmã cã Dumnezeu ar avea un trup constituit dintr-o substanþã finã ce nu poate fi cuprinsã cu simþurile noastre. El a luat treiinfãþiºãri: Tatãl s-a arãtat oa or în chipul unui moºneag, Fiul ca un bãrbat tânãr, iar Sfântul Duh ca un adolescent. Fiul manã din Tatãl ºi s-a fãcut om prin Fecioara Maria, Duhul Sfânt emanã din Fiul ºi împreunã în Tatãl. Cain îl omoarã pe Abel fapt pentru care Dummezeu îi retrage puterea creatoare. b) Soteriologia sau învãþãtura despre mântuire ei afirmã cã Dumnezeu a emis din sine pe L l care este numit când Hristos, când Arhanghelul Mihail. Logosul a pãtruns în Fecioara M aria prin urechea dreaptã ºi s-a întrupat. El l-a trimis apoi pe Sfântul Duh pentru ai desãvârºi opera. Existenþa omului este o luptã între bine ºi rãu. Prin botezul fãcut fãrã a lor demonii sunt îndepãrtaþi din om ºi se sãlãºluieºte în fiecare Sfântul Duh. Bogomilii cr nt nemuritori. Sfintele Taine ºi sãrbãtorile au fost respinse. Spovedania era publicã. E uharistia se fãcea doar sub forma pâinii ºi era socotitã doar un semn al despãrþirii lui Hr stos de ei. Ei afirmau cã în Biserica Ortodoxã locuiesc demonii ºi nu o cinsteau pe Feci oara Maria. Canonul biblic era constituit din Cartea Psalmilor, 6 Profeþi ºi Noul Te stament. Comunitatea lor era împãrþitã în douã categorii: - cea a perfecþilor ºi era de fap arhia bogomililor. Cãsãtoria era socotitã necuratã ºi era interzisã perfecþilor dar admisã u restul. Erau constituiþi în trei trepte ierarhice: apostoli, diaconi ºi sub-diaconi. Morala era foarte riguroasã ºi

urmãrea desprinderea omului de tot ceea ce este materi al. Interziceau rãzboaiele ºi uciderea de animale fiind vegetarieni. Respingeau auto ritãþile sociale ºi de stat. Cu toate acestea organizaþia bogomililor era una democraticã. c) Evoluþia lor istoricã Ei au apãrut cam pe la mijlocul secolului XI în Bulgaria. Aici au sprijinit partidele care militau pentru independenþã. în 1111 medicul Vasile împreunã c u 12 perfecþi au fost arºi pe rug pe hipodromul din Constantinopol. în Bulgaria Bogomi lii au fost condamnaþi de douã sinoade de la Târnovo din 1111 ºi 1150. în ciuda condamnãrii lor bogomilismul s-a rãspândit în Serbia, Bosnia ºi Herþegovina. în secolul XIV au intrat î

onflict cu autoritãþile Bizantine iar în secolul XV i-au cerut ajutor lui Mahomed împotr iva Bizanþului. Cu aceastã ocazie ei trec la mahomedanism. Influenþa lor s-a simþit ºi dupã aceea, ºi chiar în literatura ºi cultura româna a secolelor XIX-XX se simte o influenþã a b gomililor. Catharii Aceastã erezie s-a dezvoltat în Apus ºi este un amestec între învãþãtura bogomililor º eism. Cu toate cã maniheismul a fost condamnat în secolul IV în Apus nu a dispãrut compl et. Pe aceastã bazã, aceastã nouã erezie a Catharilor se dezvoltã în combinaþie cu învãþãtu nilor ºi a bogomililor. Dupa ce bogomilii au fost persecutaþi în Imperiul Bizantin, au ajuns în nordul It aliei ºi Spania. Dezvoltarea lor a fost încurajatã ºi de spiritul ascetic cu care au însoþi Cruciadele, iar popularitatea lor a crescut atunci când s-au ridicat împotriva bogãþiil or clerului catolic. Numãrul lor a crescut într-atât încât au ajuns sã influenþeze Biserica mano-Catolicã din þãrile de mai sus. Spre deosebire de bogomili, catharii interziceau minciuna, în timp ce bogomil ilor aceasta le era permisã pentru a scãpa de persecuþii. Catharii sunt cunoscuþi în Itali a din 1022. în mod public secta este constituitã prin 1030. în Franþa un sinod þinut la Or leans în 1022 a condamnat 30 de cathari. Prin 1167 Catharii se adunã într-un sinod în localitatea Saint-Felix din Franþa la care au participat delegaþi din întreg Apusul. în 1208 un delegat papal trimis de Inoc enþiu al III-lea sã ia mãsuri a fost ucis. Acest lucru a dezlãnþuit o adevãratã Cruciadã în otriva lor ºi a albigenzilor. Catharii s-au rãspândit ºi în Spania, ceea ce l-a determinat pe papa Grigorie al IX-lea (1227-1271) sã trimitã Inchiziþia. In Germania catharii dateazã din secolul XI ei fiind semnalaþi în Saxonia. Cathar ii s-au rãspândit ºi în Ungaria. Invãþãtura lor are urmãtoarele principii: Dumnezeu a avut doi fii, dintre care Sata niel a devenit un conducator al rãului ºi de aici în lumea vãzutã acþioneazã mereu cele dou eri a binelui ºi a rãului. Ei afirmã cã în aceastã lume sufletele se aflã în robie, iar pãc l mai mare este reproducerea umanã, prin care se înmulþesc închisorile sufletului. în opin ia lor mântuirea se realizeazã prin ascetism. Cel perfect trebuie sã evite cãsãtoria, mân de lapte ºi ouã ºi sã renunþe la proprietãþi. Perfecþii erau constituiþi în adevãrate iera itãþi locale. Ei erau conduºi de aºa numitul died = episcopul ajutat de cei doi fii: mar e ºi mic. Existã informaþii cã aceºti cathari ar fi avut chiar un papã în Apus. Adepþilor obiºnuiþi numiþi credentes le era permisã cãsãtoria, deþinerea de bunuri ºi apa alã de Biserica Catolicã. Inainte de moarte trebuiau sã facã pocãinþã faþã de Biserica Cato i respingeau Vechiul Testament pe care îl socoteau cartea lui Satan. Potrivit lor Hristos n-ar fi avut un trup real. Respingeau Tainele, construcþia de Biserici pe care o considerau o dezonoare adusã lui Dumnezeu. Se practica masa comunã unde se fãce a un fel de sfinþire a pâinii. Petrogrusienii Numele le vine de la întemeietorul lor, un predicator Petru Brusius (sau Pierre de Bruys). Ei respingeau cultul extern, Sfânta Cruce, Botezul copiilor ºi Sfânta Liturgh ie. S-au organizat în bande ºi atacau Bisericile ºi mãnãstirile. Petru Brusius a fost prins de popor ºi ars pe un rug de cruci în 1130. In secolul XIi în Italia a fost semnalatã secta valadenzilor. Numele le vine de la un negustor bogat din Lyon cu numele de Petru Valdus. în urma citirii Bibli ei el a ajuns la concluzia cã sãrãcia de bunã voie este singura cale spre mântuire. în 1170 el a întemeiat o comunitate a bãrbaþilor cu idei asemãnãtoare. Arhiepiscopul de Lyon a int erzis propovãduirea lor, iar papa Lucius al III-lea i-a excomunicat. Lupta împotriva bogãþiei s-a transformat într-o luptã împotriva ierarhiei ce era în tã. Dacã la început au participat la serviciile religioase din bisericã, pentru cã au fost respinºi de bisericã s-au organizat în comunitãþi aparte ºi au început sã conteste valabil a serviciilor religioase sãvârºite de clerul apusean corupt. Pâna în 1848 valdenzii au fos t persecutaþi atât în Italia cât ºi în Spania ºi Franþa. Ca urmare mulþi s-au refugiat în G nde au fost repede anihilaþi de populaþia bãºtinaºã. In afarã de aceste secte tot în Apus mai amintim: secta lui Arnold de Bresci a, secta Stendingilor, secta Pasagilor. în paralel cu aceste secte în Biserica Apuse anã au apãrut ºi învãþãturi ºi

practici noi cum ar fi Dogma despre Purgatoriu, Dogma Indulg Dogma despre zãmislirea fãrã de pãcat a Fecioarei Maria, Dogma despre inseparabilitatea

sinelui ºi trupului în Sfânta Euharistie. Cursul nr.49 Isihasmul

In perioada de dupã Schismã Apusul a fost marcat din punct de vedere teologi c de miºcarea scolasticã. In Rãsãrit teologia ortodoxã a fost marcatã de disputa isihastã. Istoria acestei m iºcãri se pierde în negura timpului, pentru cã isihia se practica de mult timp în Biserica Rãsãriteanã. Numele îi vine de la liniºtea pe care o aduce în suflet rostirea rugãciunii l Iisus Doamne Iisuse Hristoase miluieºte-mã . Aceastã practicã a rugãciunii rostitã ritmic t la cãlugãrii din Muntele Athos înca din secolul XI, dar în secolul XIV se pare cã a dege nerat, în sensul cã vieþuitorii neglijau munca ºi rosteau ziua întreagã aceastã rugãciune, d cã dacã ea se rosteºte într-un anumit ritm ºi stând într-o poziþie anume ajungi sã vezi L aboricã. Disputa a început atunci când Varlaam de Calabria a auzit de la doi cãlugãri ato niþi de practicarea în masã a Isihiei ºi a venit la Constantinopol pentru a combate miºcar ea atonitã. Se ºtie cã Varlaam a fost trimis în Apus spre a negocia unificarea celor douã Biserici prin anul 1339, dar el nereuºind sã-ºi ducã la bun sfârºit mandatul a rãmas în Apu 340 ajunge la Constantinopol ºi public îi condamnã pe isihaºti. Apãrãtor al acestei practici a fost Grigorie de Palama, vieþuitor la o mãnãstire d e lânga Bereea (Macedonia). El îl determinã pe patriarhul Ioan Calecas sã convoace sinod ul în 1341 prilej cu care practica isihastã a fost aprobatã ºi Varlaam a fost condamnat. Ca urmare a acestui fapt Varlaam a plecat din nou în Apus unde este fãcut episcop d e Gerace. De pe aceastã poziþie a atacat din nou Biserica Ortodoxã ºi împreunã cu diaconul Achindim au reuºit sã provoace tulburare în Rãsãrit. La vremea respectivã conducãtor al Imperiului Bizantin era vãduva Ana de Savo ia. Aceasta fiind Apuseanã a trecut de partea lui Varlaam. Ea reuºeºte sã îl determine pe patriarhul Ioan Calecas în 1345 sã mai þinã un sinod unde sã se discute problema isihiei-p rilej cu care Palama a fost excomunicat. Ea a cerut acest lucru pentru cã un prinþ b izantin Ioan Cantacuzino (1347-1355) a emis ºi el pretenþii pentru tron, iar Sfântul G rigorie Palama a susþinut candidatura lui. La sinodul din 1345 Ioan Calecas îl anatematizeazã pe Grigorie Palama. Pâna la urmã împãrãteasa se împacã cu Ioan Cantacuzeu ºiil asociazã la tron. Ioan Cantacuzeu îl în riarhul Ioan Calecas în 1347 de pe Scaunul Patriarhal ºi în acelaºi an un sinod din C-po l aprobã isihasmul. Noul patriarh, Isidor, ucenic al Sf. Grigore palama, eidicã anat ema într-un sinod þinut în 1351.. Isihasmul nu a fost o învãþãturã nouã, ci a fost o practicã ce s-a extins pe scarã treg monahismul Rãsãritean luând exemplul mãnãstirilor de la Muntele Athos. Miºcarea a fost puternicã pâna în secolul XVII Î, când încetul cu încetul s-a mai potolit. Astãzi Isihasmul racticã doar în puþine mãnãstiri Rãsãritene. Cursul nr.50 Cultura ºi teologia Apuseanã în secolul XI-XV Scolastica

Termenul de Scolasticã s-a încetãþenit cu timpul în Apus ºi definea un mod de inter retare al învãþãturii bisericeºti. Era chiar o adevãratã miºcare Scolasticã ce a marcat Apu ul Mediu. Pãrintele scolasticii este socotit a fi Anselm de Canteburry, care aºeazã cr edinþa la baza tuturor învãþãturilor religioase. El folosea ca dicton sintagma: Credo ut i teligam . De acest principiu s-a folosit numai în lucrarea Cur Deus homo -De ce s-a fãcut Dumnezeu om- unde aratã cã dogma ºi raþiunea trebuie sã fie în deplinã armonie ºi cã taine Dumnezeu trebuie acceptate prin credinþã. De fapt a fãcut invers pentu cã în lucrarea Sic t non el aºeazã în paralel afirmaþii contradictorii din scrierile Sfinþilor Pãrinþi ºi din palele învãþãturi ale Bisericii, ca apoi sã scoatã adevãrul. Aceastã metodã a fost practica centrele culturale teologice precum

ºi în ºcolile de pe lângã Biserici ºi Mãnãstiri. Universitãþile din Apus au existat la vremea respectivã datoritã unor personalitãþi marcante, dintre care amintim: Graþian de Bologne, mort în 1152, fost profesor de dr ept, care a fãcut o modificare la Dreptul Canonic; Petru Lombardul, mort în 1160, ca re a fost episcop de Paris; Ioan Bonaventura care dupã ce a scãpat de o boalã grea a a

juns profesor la Universitatea din Paris, apoi cardinal încercând sã împace scolastica c u mistica; Petru Damiani, mort în 1072 ºi care a luptat împotriva decadenþei clerului. Cel mai mare reprezentant ºi sintetizator al principiilor scolasticii a fo st Toma d Aquino (1225-1274). Opera sã Suma Contra Gentiles este o expunere apologeticã a credinþei creºtine. El scrie apoi Suma Teologiae , care este un tratat de dogmaticã ºi m ralã în care expune principiile în baza unei logici foarte stricte. Dumnezeu este conc eput în mod abstract ca actus purus sau causa finalis ºi nu ca o persoanã apropiatã de tul omului. în învãþãtura sã despre har el este tributar Fericitului Augustin, care accentu azã lucrarea harului în om pentru mântuire ºi aproape cã ajunge la învãþãtura despre predes Bonaventura ºi Toma d Aquino au fost delegaþi sã meargã la sinodul unionist de la Lyon, da r au murit. Un alt reprezentant al scolasticii este Scotus (1260-1308), care a pus b azele curentului scotist. El este cel mai subtil dintre scolastici ºi a alcãtuit douã comentarii la manualul de Dogmaticã a lui Petru Lombardul. In perioada secolelor XIV-XV viaþa Bisericii de Apus nu s-a mai caracteriz at prin ordine ºi unitate, ci prin cruzime ºi sfâºieri interioare. Alþi reprezentanþi ai scolasticii au fost: W. Occam, mort în 1349, fost profes or la Universitatea din Oxford de la care avem Centiloquin Teologicum (100 de cuvântãr i teologice). El a fost un adept al nominalismului susþinând cã generalul nu poate fi prezent ºi în particular. Mergând pe aceastã linie aratã cã în ceea ce priveºte cunoaºterea mnezeu aceasta se poate face numai prin credinþã, metafizica trebuie despãrþitã de teologi e. In aceastã perioadã apar ºi o serie de cronicari ce ne-au lãsat numeroase relatãri despre evenimentele petrecute. Secolele XIV-XV cunosc ºi o miºcare a predicatorilor . Existau predicatori în fiecare þarã din Apus. Dintre aceºti predicatori în Franþa s-au re arcat doi rectori ai Universitãþii din Paris: Pierre d Ailleg care a trãit între 1350-1420 ºi a fost duhovnic al regelui Franþei, dupã care a ajuns rector la Universitatea din Paris. El a fost de partea învãþãturii cã doar sinodul general poate înlãtura abuzurile din serica Apuseanã. Papa încearcã sã-l câºtige de partea sã fãcându-l cardinal, dar el rãmâne a. Jean Gerson a fost ucenicul lui d Ailleg ºi s-a remarcat ca predicator. A trãi t aproape 100 de ani. A reuºit sã se apropie de familia regalã ºi a obþinut permisiunea de a-i spovedi pe condamnaþii din închisoare. A încercat sã împace Mistica cu Scolastica ce se afla în decadenþã. Dntre predicatorii germaniil amintim pe Master Echart (1260-1327) ce s-a nãscut într-o familie nobilã ºi de tânãr a intrat în ordinul dominican ajungând educator l is, Koln ºi Strasburg. El învaþã cã ceea ce este real în toate este Divinul ºi cã sufletul i este o scânteie de Dumnezeire. Un alt predicator a fost Ioan Tauler (1300-1361), care accentua învãþãtura despre naºterea lui Dumnezeu în fiecare dintre noi. Scolastica a fost un fenomen cu multã influenþã în viaþa culturalã ºi telogicã a Bi ii de Apus, principiile lui Toma d Aquino fiind respectate pânã în secolul XX. Cursul nr.51 Cultura ºi teologia rãsãriteanã în Secolele XI-XV

Fiica împãratului Alexios I Comnenul, pe nume Ana, în lucrarea Alexiada ne spu ne cã învãþãtura în Bizanþ în epoca ce þine de la Vasile al II-lea Bulgaroctonul pânã la Co IX-lea Monomahul a fost cam neglijatã. Acest lucru însã a fost reparat prin înfiinþarea în 1055 a Universitãþii din Bizanþ ce avea douã Facultãþi: una de filozofie condusã de Mihail los ºi una de drept condusã de Ioan Csifilinos. Alãturi de acestea în Rãsãrit mai funcþiona lile de pe lângã Mitropolii ºi Mãnãstiri ºi care au dat numeroºi teologi. Centre mai import e au fost Mãnãstirile de la Muntele Athos ºi ºcolile de pe lângã Mitropoliile Târnovo, Rasc Ipek, Mãnãstirile Sergeskaia, Tismana, Neamþ ºi Putna. In secolul XI cele mai de seamã

personalitãþi ale vieþii culturale Bizantine au fost Ioan Mavropos, Mihail Pselos ºi arhiepiscopul Teofilact al Ohridei. Ioan Mavr opos a fost profesor la Universitate ºi apoi episcop al evhailor din Asia. A murit în 1108. A fost autorul mai multor vieþi de Sfinþi, de la el ne-au rãmas imne, predici ºi scrisori în care se prezintã viaþa culturalã din secolul XI. Mihail Pselos a trãit într-o reme de nestatornicie politicã, dar a ºtiut sã se adapteze condiþiilor nestatornice a vi

eþii bizantine. A activat sub nouã împãraþi bizantini, ºtiind sã dobândeascã funcþii sub fi tre ei. A avut mai multe calitãþi ce l-au plasat deasupra contemporanilor sãi. De la e l ne-au rãmas numeroase lucrãri de teologie, filozofie ºi drept. Una dintre cele mai i mportante este o istorie în care ni se prezintã evenimentele din Bizanþ din 977 ºi pânã în 6. El este socotit un adevãrat precursor al Renaºterii. Arhiepiscopul Teofilact era originar de pe insula Eubeea. A fost diacon la Constantinopol pe vremea lui Alex ios Comnenul, apoi a fost numit arhiepiscop de Ohrida. Este autorul a mai multor lucrãri teologice dintre care amintim Comentarii la cãrþile Noului ºi Vechiului Testamen t. Cea mai însemnatã lucrare este Despre erorile latinilor . In secolul XIi îl amintim pe Eutimie Zigabelul un cunoscãtor al Gramaticii ºi Retoricii. De la el ne-au rãmas comentarii la Vechiul ºi Noul Testament. Cea mai cun oscutã lucrare este Panoplia Dogmaticã , alcãtuitã la cererea lui Alexios I care l-a rugat sã-i prezinte toate învãþãturile eretice de pânã atunci. El mai scrie ºi lucrãri dogmatice prefacerea realã ºi împotriva apocatastazei (învãþãtura lui Origen care spune cã la sfârºit Iisus Hristos va restaura rãul în bine). Ii mai amintim pe Balsamon, pe Zonaras ºi Aristen profesor de drept la Uni versitatea din Bizanþ. Zonaras ne-a lasat o Istorie, o Cronicã popularã la slavi ºi români . Episcopul Eustatiu al Tesalonicului ne prezintã evenimentele care au dus l a cucerirea Tesalonicului în 1085 de cãtre normanzi. Il mai amintim ºi pe Mihail Aconimatul fost arhiepiscop de Atena, ºi pe Nich ita Aconimatul care ne-au lãsat o Istorie în 20 de cãrþi în care se prezintã evenimentele p trecute între 1118 ºi 1206. Aceasta este o lucrare monumentalã în care se descriu evenim ente istorice, dar se ºi prezintã relaþiile dintre Biserica de Apus ºi cea de Rãsãrit. In secolul XII Îin ciuda strâmtorãrilor politice suferite din partea latinilor ºi a Imperiului romanobulgar, Bizantinii au reuºit sã menþinã standardul ridicat prin înf inþarea de noi centre culturale. în 1204 Constantinopolul a fost cucerit de Apuseni ºi astfel Niceea devine o nouã Atena a culturii, iar despotatul Epirului devine al d oilea centru cultural. La Niceea se remarcã activitatea episcopului Ioan Apocatos de la care ne-au rãmas polemici antilatine. Ii mai amintim pe Gheorghe Bardanes, pe arhiepiscopul Dimitrie Comatenos acesta ajungând arhiepiscop de Ohrida ºi de la care ne-au rãmas niºte rãspunsuri canonic . Dintre grecIII amintim pe Ioan ºi Nicolae Mesalites, pe Nichifor Vlemides, pe Gheorghe Acropolitul ºi pe Ioan Vecos. Nichifor Vlemides a fost cel mai strãluci t om de culturã, el refuzând Scaunul Patriarhal. Ni se dau informaþii despre condiþiile politice ºi sociale ale epocii în care a trãit. El este autorul a mai multor lucrãri Dog matice, Polemice, Ascetice, Exegetice ºi de Liturgicã. Ioan Vecos se ºtie cã a participat la sinodul de la Lyon ºi dupã întoarcerea sã aca a fost ales Patriarh ecumenic în locul lui Iosif I. A pãstorit între 1275-1288 ºi a fost adeptul unirii cu Roma. De la el ne-a rãmas lucrarea Despre unire ºi Pacea bisericeascã tre vechea ºi noua Romã . A fost înlãturat de Andronic al II-lea Paleologul, în locul lui f ind adus Iosif I. Si în secolul XIII Muntele Athos a jucat un rol cultural deosebit. Prin in termediul Athosului sa rãspândit literatura teologicã la toate popoarele ortodoxe. în a farã de Athos în fiecare din þãrile ortodoxe de dinafara Imperiului Bizantin au existat centre culturale importante: la ruºi Kievul a fost cel mai însemnat centru cultural ºi se ºtie cã în secolul XI episcopul Ilarion a pus aici bazele Lavrei Percescaia. Mai târ ziu Kievul pierde din importanþã ºi creºte Moscova. Dintre personalitãþile de aicIII aminti pe Chiril de Turov ºi Clement de Smolensk care au ajuns episcopi. La bulgari amintim Mitropolia de Târnovo ºi Ohrida; la sârbiil amintim pe Sava Nemania care ne-a lasat o Cronicã, iar dintre centrele mai importante amintim Ras cia ºi Ipek ca Mitropolii, iar dintre mãnãstiri Studelniþa ºi Miliºevo unde sau tradus ºi iat mai multe cãrþi. La români amintim mãnãstirile Morisena, care a fost ocupatã mai târziu de catolici, Cozia î Tara Româneascã ºi Neamþ în Moldova. Cursul nr.52 Arta crestinã în Rãsãrit ºi Apus în secolele XI-XV

Dezvoltarea artelor a continuat ºi în aceastã perioadã. Arta bizantinã nu a mai pu tut atinge dimensiunile de pe vremea împãratului Justinian ºi nici originalitatea de p e vremea împãraþilor macedonieni. Bisericile construite acum au fost mai mici ca dimen siune, material mai puþin luxoase, formalismul ºi simplitatea punând stãpânire pe artã în s lele XI-XII Î. Valoarea artisticã însã nu le scade. Arta bisericeascã, pictura în special este mai gravã, mai austerã aºa cum o impune credinþa ortodoxã. Dacã pânã la Schisma cea Mare centrul artei bizantine a fost Constantinopolul, în perioada de dupã Schismã se observã o descentralizare în sensul cã apar noi centre cu s ecific local cum ar fi Athos, Niceea, Macedonia, Serbia, Rusia ºi chiar România. Pe domeniile imperiale arta devine o preocupare a mulþimilor. In arhitecturã predominã planul cruciform ºi bazilica cu cupolã, iar la sârbi se în nesc bazilici cu douã cupole. Cele mai cunoscute Biserici la Constantinopol au fos t Pantocrator ºi Hora acestea fiind refãcute în secolul XII. în provincii se remarcã Bise ica din Atena, Athos, mãnãstirea Studelniþa ºi Uspenia la Moscova. Contactele pe plan politic ºi religios dintre Bizanþ ºi Apus au avut ca urmare o influenþã a artei Bizantine în Apus. Aºa este de exemplu Biserica San Marco din Veneþia (1095) ce urmeazã modelul Bisericii Sfinþii Apostoli din Constantinopol. Ca urmare a cuceririi Constantinopolului de latini în 1204 reprezentanþi ai artei bizantine di n Constantinopol ºi Tesalonic se îndreaptã cãtre regatele bulgare sau sârbeºti unde se form azã noi centre. O parte a reprezentanþilor ajung în Apus ºi în special în Veneþia ºi se for adevãratã diaspora a pictorilor bisericeºti. Pe vremea împãraþilor Paleologi Constantinopolul pierde iniþiativa în artã, locul a estui centru fiind luat de centre din Creta ºi Listra. La sârbi se remarcã mãnãstirile Dacianiþa ºi Gracianiþa; la români mãnãstirea Cozia ºi Bise Nicolae Domnesc. Arhitectura rusã înfloreºte în secolul XIV la Novgorod ºi Moscova (începe zidirea K emlinului). Valoarea artei bizantine constã în decoraþia sculptatã ºi pictura bogatã, mai rar î itã este arta mozaicului ce a fost înlocuitã cu pictura în frescã (aplicarea unui strat su bþire de material cu câlþi ºi pe tencuiala proaspãtã se realiza pictura). Arta mozaicului e te o ramurã a picturii. Se respectã simbolistica ortodoxã, adicã chipurile de Sfinþi suger eazã asceza ºi smerenia. Sfinþii îºi au locul bine stabilit în pictura Bizantinã. Dionisie de Furna a alcãtuit un manual de picturã numit Erminia picturii Biza ntine . Aceastã epocã constitue ºi o renaºtere artisticã neaºteptatã. Bisericile din Rusia, ra, Macedonia ºi România au picturi de o rarã frumuseþe. Pictura ne dã o imagine completã d spre legãturile dintre Rãsãrit ºi Apus, chipurile sunt vii ºi apar caracteristici cu speci fic local. Predominã domeniul miniaturisticii ºi a manuscriselor ilustrate. Aºa sunt d e exemplu Istoria lui Ioan Cantacuzino ce prezintã ºi ilustraþii, Evangheliarul de la Neamþ din 1429 care este plin de chipuri ale Sfinþilor. Se dezvoltã arta þesutului ºi sculptura obiectelor de metal, lemn ºi fildeº. Acest e ramuri sunt mai puþin exploatate în Rãsãrit.

Arta Bisericeascã Apuseanã în secolele XI-XV a fost marcatã de 3 direcþii: a) arta romanicã; b) arta goticã; c) arta renascentistã. a) Stilul roman prezintã austeritate ºi monumentalitate, fiind o expresie a teocraþiei papale ce nu a renunþat la intinderea peste universalitate. Edificiile se întind pe orizontalã, iar ca element specific apare bolta, care atrage dupã sine întãrirea ziduri lor cu stâlpi ºi contraforþi. Bisericile sunt împodobite în interior cu statui de Sfinþi, a oi apar balcoanele interioare ºi chiar turnul. Pictura este mult redusã. Infloreºte ai ci miniaturistica. Dintre centrele mai importante amintim: Toulouse, Cluny, Cler mont, Modena, Parma, Fraiburg ºi Worms. b) Stilul gotic porneºte de la planul de cruce latin, iar ca element nou ºi specific acestei arte este ogiva (este formatã din douã arce de cerc

puse una peste alta). A stfel se obþine o clãdire cu tendinþã spre verticalitate. Apar stâlpii atât în interior cât terior. Bisericile gotice sunt expresia tendinþei omului spre cer. Arta goticã cunoaºt e 3 etape:

1) Perioada cuprinsã între secolele XII pânã la prima jumãtate a secolului XIII când predom nã trãsãturile artei romanice cu specificul cã apare ogiva. Exemple: Biserica din Sarhe, Paris etc. 2) Perioada cuprinsã între prima jumãtate a secolului XIII ºi pânã la sfârºitul secolului X Bisericile sunt mai mici ca suprafaþã ºi mai înalte. în aceste Biserici planul este bine î chegat. Exemple: Biserica din Koln, Strasburg, etc. 3) Perioada cuprinsã între secolul XV ºi începutul secolului XVI când goticul începe sã fie ungat de arta renaºterii. Exemple: Biserica Sfântul Stefan din Viena ºi Catedrala din Ulm. Arta goticã s-a rãspândit în întreaga Europã. Arta Apuseanã era plinã de sculpturi raþii. Prin sculpturã se întãreºte forma umanã ce este scoasã în evidenþã voalat. Scoala francezã pãstreazã concepþia artei tradiþionaliste în timp ce gotica germanã urile mistice ale omului. Dintre reprezentanþIII amintim pe Nicolo ºi Giovani Isani pentru secolele XII Î-XIV; Andreea Pizzaro pentru secolul XIV ºi Donatelo pentru sec olul XV. Arta goticã a cultivat într-un fel ºi pictura, pentru cã apare arta colorãrii vitr aliilor cu figuri de Sfinþi. în acest timp apar adevãrate ºcoli de picturã, în special în I ia. Este reprezentativã Scoala Flamandrã ilustratã de Van Dajk. Poezia ºi muzica religioasã în Apus, în secolele XI-XV contribuie la îmbogãþirea câ r bisericeºti. In Rãsãrit dintre reprezentanþii mai de seamã îi amintim pe Mihail Pselos, Ioan al Ierusalimului, Nechifor Vlemides ºi mulþi alþii. Cursul nr.53 Prereformatori

Pentru a înþelege mai bine Reforma Protestantã din secolul XVI trebuie sã urmãrim evoluþia Bisericii în Apus ºi dacã vom înþelege starea religioasã existentã în perioada sec XII-XV vom reuºi sã înþelegem cã Reforma nu a fost altceva decât o consecinþã fireascã a si care se afla Biserica de Apus. Incã înainte de marii Reformatori în diferite pãrþi ale Bis ericii de Apus s-au remarcat oameni care prin învãþãtura lor pot fi socotiþi precursori ai Reformei. Primul prereformator a fost în Anglia în secolul XIV ºi se numea John Wycliff (1324-1384). El s-a nãscut în localitatea Hipswell din nordul Angliei, în districtul Y orkshire. A studiat la Oxford, la Colegiul Ballior dreptul, filozofia ºi teologia. A devenit cel mai vestit teolog când împlinise vârsta de 20 de ani. în 1350 studiazã la C olegiul Luterworth din Oxford. Intr-o epocã în care în gândirea teologicã domina curentul nominalist Wycliff era realist. în învãþãtura sã a fost influenþat de Platon ºi Fericitul A in. In 1374 devine un fel de consilier teologic la Curtea Regalã. El a fost pr opulsat aici de un prieten al sãu John Gold duce de Lanchester. în aceastã calitate el a încercat sã medieze la Bruge un conflict între regele englez ºi papalitate. Se ºtie cã Anglia a fost prima þarã care încã din 1365 s-a opus plãtirii sumei de 1 0 de mãrci Scaunului Papal, de aici a izbucnit conflictul între Anglia ºi Roma. Wycliff a promovat sãrãcia clerului ridicându-se împotriva luxului ºi a bogãþiei. E ra astfel pe placul ordinelor cãlugãreºti din Anglia. Datoritã acestei atitudini Wycliff a fost chemat în faþa unui tribunal condus de episcopul William de Canteburry, dar datoritã prezenþei prietenului sãu consiliul s-a mulþumit doar cu observaþii, interzicândusã se mai ridice împotriva clerului. Duºmanii lui Wycliff trimit un raport la Roma în c are aratã cã sunt 18 puncte suspecte de erezie în învãþãtura lui. Papa Grigorie al XI-lea c arestarea lui Wycliff. Din învãþãtura lui se desprind urmãtoarele: 1) Scriptura este singura lege a Bisericii nu ºi Tradiþia; 2) Biserica nu este întemeiatã pe papã ºi cardinali ci pe cei aleºi; 3) Capul Bisericii este Hristos; 4) A promovat traducerea Bibliei în limba vorbitã de popor; 5) A tradus Noul Testament, iar un alt prieten de al sãu a tradus Vechiul Testamen t; 6) Aceastã traducere a încercat sã o rãspândeascã în Anglia prin intermediul aºa-ziºilor pr , care strãbãteau Anglia îmbrãcaþi sumar ºi propovãduiau întoarcerea lui Hristos (acest luc te cunoscut în istorie ca miºcarea lolarzilor).

7) In învãþãtura legatã de Sfânta Euharistie el neagã învãþãtura Bisericii Catolice despre ere (prefacere) el aceptând cosubstanþialitate (prezenþa simultanã pe lângã pâine ºi vin a ristos). Aceastã învãþãturã l-a costat mult pe Wycliff pentru cã mulþi l-au pãrãsit. Miºcare ecari s-a rãspândit în întreaga Anglie. în 1381 au avut loc în Anglia rãscoale ºi se pare a lui Wycliff a fost cea care a îndemnat poporul sã se ridice împotriva nedreptãþilor stat ului ºi a Bisericii. Wycliff este chemat la Londra unde s-a þinut un sinod ºi unde au fost condamnate 24 de opinii ale lui Wycliff (sinodul cutremurului). Ducele de Lanchester refuzã sã îl mai sprijine ºi prin urmare este alungat de la Catedrala din Oxford. S-a retras la o parohie, unde a scris în 1384 Trialogul . El m oare în 1384. Miºcarea a continuat ºi dupã moartea lui pânã în secolul XVII Î. Unul dintre cei ma unoscuþi adepþi ai lui Wycliff a fost John Oldcastle lord de Capehand, care în literat urã este cunoscut ºi sub numele de Faldstaft ºi care a murit în 1717. Wycliff a fost condamnat ca eretic ºi în 1415 de cãtre Consiliul de la Constan tza. Ideile lui au persistat în Anglia ºi dupã moartea sa.

Un alt prereformator a fost Jan Hus (1369-1415). El s-a nãscut în localitate a Huºineþ din Boemia într-o familie sãracã. A studiat la Praga, unde a ajuns profesor la F acultatea de Filozofie ºi apoi rector al Universitãþii în 1399. în 1403 a fost numit predi cator la Catedrala Betleem din Praga. La vremea respectivã Biserica Boemiei era fo arte bogatã. Mulþi predicatori atacau aceastã situaþie opunându-se corupþiei clericale. La eput aceºti predicatori nu au avut o influenþã anume asupra lui Hus. Intre timp însã între oemia ºi Anglia s-a stabilit o relaþie aparte, prin cãsãtoria prinþesei Ana cu Richard al III-lea în 1383. Dupã acest eveniment numeroºi studenþi au ajuns la Oxford unde au intra t în contact cu ideile lui Wycliff. Prin intermediul acestor studenþi a aflat ºi Hus d e ceea ce se întâmplã în Anglia. Hus nu respingea Prefacerea realã, dar susþinea cã în Bisericã existã predestinaþi. face o traducere a scrierilor lui Wycliff în cehã fiind ajutat ºi de Ieronim de Praga . La vremea respectivã în Praga se întâlneau douã curente: unul ceh deschis pentru nou ºi u ul german care se opunea Reformei în Biserica. La vremea respectivã Hus se bucura de prietenia regelui Venceslav (1378-1419) care, dacã arhiepiscopul de Praga Ia int erzis lui Hus sã mai predice, I-a pus la dispoziþie castelul sãu din Austi unde a scri s lucrarea Tratat despre Bisericã -1413, în care afirmã: -adevãrata Bisericã este cea predestinatã, -Petru nu este capul Bisericii, -papa nu este vicarul lui Hristos, --dacã papa trãieºte în lux este urmaºul lui Iuda, etc. Aceastã prietenie l-a îndemnat pe Hus sã meargã la sinodul de la Constantza, pen tru cã regele i-a promis protecþie. Aici el a fost supus unei cercetãri. Explicaþia pe c are o dã privitor la Sfânta Euharistie a fost acceptatã, dar au fost respinse alte învãþãtu ale lui ºi s-a dispus arestarea lui. Motivul arestãrii a fost acela cã nu s-a supus ho tãrârilor Pãrinþilor Conciliari de a predica. Hus se apãrã spunând cã nu se simte vinovat º onciliul spunând cã e dominat de antihrist. La 6 iunie 1415 a fost condamnat ºi ars pe rug. Un an mai târziu a sfârºit tot aºa ºi Ieronim de Praga. Vestea morþii celor doi a provocat tulburare în Praga unde mulþimea a început sã a tace clerul catolic ºi de acum îºi face simþitã prezenþa miºcarea husitã. Adepþii lui Hus s douã: a) Husiþii radicali, numiþi ºi taboriþi conduºi de Jan Ziska. Aceºtia au declanºat un adevã boi. b) Husiþii moderaþi mai numiþi ºi calistini conduºi de Sigismund Coribut. Cel ce avea sã-I persecute pe Husiþi a fost regele Gheorghe Popiebrad, ºi ca urmare se rãspândesc în întreaga Europã. Husiþii erau organizaþi dupã structura Bisericii Romano-Catolicã având preoþi ºi ch episcopi. Ei au fost numiþi când Fraþi Boemi când Unitatea Frãþeascã. Ei se apropie de pro tanþi ºi în 1624 devin calvini. Ultimul episcop al Fraþilor Boemi a fost Jan Comenius.

Un alt prereformator a fost Girolamo Savonarola. (1452-1498). Dacã primii doi au schimbat ceva în învãþãtura ºi Tradiþia Bisericii Romano-Catolice, acesta nu a mai f acelaºi lucru.

S-a nãscut în 1452 ºi era originar din Ferarra. în 1474 se cãlugãreºte, iar 8 ani mai târzi e trimis ca predicator în Florenþa. El fãcea parte din ordinul dominicanilor. La început predica lui Savonarola, care chema la pocãinþã nu a avut succes. El reuºeºte sã reformeze lorenþa începând cu 1490; dintr-un oraº al plãcerilor a devenit un oraº al pocãinþei. Pe st oc de cântece de petrecere se auzeau doar cântece religioase. Savonarola a fãcut greºeala cã a iniþiat o adevãratã miºcare împotriva familiei de ii care conducea Florenþa. Papa Alexandru al VI-lea îi interzice sã mai predice. Flore ntinii erau latini cu un temperament mai vioi ºi nu au suportat stilul impus de Sa vonarola. Pentru cã s-a ridicat împotriva luxului ºi în mod indirect ºi de papalitate ºi lcâºtigat pe Alexandru al VI-lea duºman. A fost condamnat, spânzurat ºi ars pe rug ca eret ic împreunã cu încã doi cãlugãri iar cenuºa a fost aruncatã în râul Arno. Cei trei au fost târziu în rândul Sfinþilor. Dacã Wycliff ºi Hus au promovat învãþãturi noi, Savonarola este mai mult un revolta decât un prereformator; totuºi el s-a ridicat împotriva unei stãri de fapt ºi învãþãturile regãsim în lucrãrile reformatorilor. Situaþia generalã în Apus Cauzele Reformei Protestante

Cauzele Reformei Protestante din secolul XVI nu trebuie cãutate în afara Bis ericii de Apus ci chiar în interiorul ei. Reforma a izbucnit ca urmare a situaþiei g enerale în Bisericã. Ea nu a fost rezultatul unei Europe ci tocmai într-o Europã foarte religioasã. Ceea ce a declanºat Reforma a fost tocmai distrugerea ideii de catolicit ate a Bisericii. în secolul XVI ceea ce s-a întâmplat prin Reformatori ca Luther, Calv in ºi Henric al VII Î-lea a fost rezultatul unui lung proces de separare ºi compromite re a noþiunii de papalitate, ca urmare a Schismei Papale ºi a disputei pentru invest iturã. In rãstimpul acestor momente zbuciumate a slãbit ºi puterea papalitãþii ce era sim bol al unitãþii Europei. Astfel cã în declanºarea Reformei putem urmãri mai multe cauze: - 1.cauze religioase care sunt legate strict de Bisericã ºi de oamenii ei; - 2.cauze politice care sunt legate de relaþiile dintre societatea Apusului ºi Biser icã; - 3.cauze intelectuale care sunt externe Bisericii ºi se leagã de apariþia tiparului, dar ºi de miºcarea renascentistã. 1. Cu aproximativ 300 de ani înainte de Reformã puterea papalã pãleºte împotriva îm or ºi a regilor Europei. Dacã unii papi ca Grigorie al VII-lea ºi Inocenþiu al III-lea a u reuºit sã menþinã sub steagul lor teocratic o Europã unitã, acum la începutul secolului a VI-lea oamenii vedeau în papã un conducãtor al creºtinilor dar mai mult sub aspect polit ic decât religios. Papalitatea nu mai reuºea sã confere societãþii acea siguranþã mult aºte oamenii ºi-au îndreptat privirile mai mult spre conducãtorul politic pentru acest lucr u. Viaþa religioasã a vremii a creat o serie de nemulþumiri în rândul populaþiei. Amestecul papalitãþii în problemele lumeºti, de cele mai multe ori un amestec brutal, a dus la apa riþia unor mari scandaluri. De exemplu Europa a rãmas ºocatã atunci când a aflat cã papa Iulius al II-lea a co ndus personal armatele papale din Italia. Imaginea Vicarului lui Hristos pe pãmânt, purtând sabie ºi coif ºi trecând prin zidurile fortãreþei de la Miradolo a zguduit omenirea Acest papã a avut ºi pãrþi pozitive: el a încurajat activitatea lui Rafael ºi Michelangelo dar nu a reuºit sã-ºi salveze ºi propria sã imagine. Demnitãþile date sau vândute unor oameni ce nu le meritau în sensul cã nu aveau ap roape nimic în comun cu Biserica, aduceau profituriinsemnate papalitãþii. De exemplu d iplomatul francez Antonie de Prat a fost ridicat la demnitatea de arhiepiscop de Yena, dar a intrat pentru prima datã în Catedrala arhiepiscopalã atunci când a murit. în provincia Lacnedor din Franþa, la începutul secolului XVI, figurau un numãr de 22 de e piscopi, dintre care doar vreo 6 trãiau în reºedinþa lor. Veniturile papalitãþii obþinute din distribuirea acestor demnitãþi au fost fabuloa se, dar Biserica a avut de suferit. Alte

venituri erau obþinute din vânzarea indulge nþelor sau din dijmele plãtite de credincioºi Bisericii. Imoralitatea clerului era atât de ridicatã încât prin 1522 papa Adrian al II-lea contemporan cu Luther, repetând dintr-o cuvântare a lui Bernard de Clervaux a spus: Atât au crescut pãcatele Romeiincât ceiintinaþi de ele nici nu le mai simt mirosul . Dato

itã imoralitãþii clerului a apãrut o miºcare anticlericalã în Apus. Aceasta a fost încuraja faptul cã numeroºi preoþi de mir erau inculþi. Mulþi preoþi aveau mai multe cunoºtinþe desp riculturã decât despre Sfânta Scripturã. Erasm de Roterdam prin 1502 afirma cã un laic s-ar fi simþit ofensat dacã din greºealã ar fi fost confundat cu un preot sau diacon. în 1512, episcopul LondreIII spu nea cardianlului catolic Woolsey: La Londra orice juriu ar condamna un cleric, ch iar dacã ar fi nevinovat ca Abel . Aceasta era imaginea anticlericalismului în Apus. A nticlericalismul a avut ºi un substrat socio-economic, acela al luptei clerului di n pãtura mijlocie cu burghezia ºi mica nobilime, care îºi apãra dreptul la existenþã, împot preoþilor hrãpãreþi. Pãtura þãranilor germani, francezi ºi elveþieni era de asemenea înstãritã. în rându tor oameni ideea de reformã era strâns legatã de ideea descãtuºãrii de dãrile care trebuiau e dea emisarilor papali. Acestea creºteau cu fiecare an. Biserica Romei a ajuns în s ecolul al XVI-lea unul din bancherii Europei ºi practica împrumutul cu dobânzi foarte mari. Cei mai afectaþi de aceastã practicã erau nobilii ºi þãranii ºi chiar o parte dintre citori. Numai aºa putem explica rãzboiul þãrãnesc din Germania ºi Elveþia în urma cãrora þã uºit sã îºi recapete bunurile ºi drepturile furate de cler ºi nobilime. 2. O altã cauzã a Reformei a fost aceea de naturã politicã în sensul cã autoritãþil itice (împãratul ºi nobilimea) au devenit tot mai puternice. în þãri ca Franþa, Anglia, Ger ia, Portugalia, Danemarca s-au organizat forme moderne de guvernare, unde papali tatea nu îºi mai avea locul ºi legat de aceastã dezvoltare democraticã se dezvoltã ºi ideea identitate naþionalã ce nu permitea amestec strãin în treburile interne. Organizarea un or state naþionale puternice a limitat puterea Bisericii. Aºa se face cã încã din secolul XV, papalitatea a trebuit sã mai cedeze din privilegiile ei. De exemplu în Anglia încã d in secolul XV regii controlau numirile de episcopi, lucru pe care l-au fãcut ºi unii dintre regii scoþieni ºi chiar unii dintre împãraþii germani. S-a ajuns pânã acolo încât, încã de pe vremea respectivã Biserica sã fie considerat plã instituþie de stat. Aceste afirmaþii apar în lucrãrile lui Marsilius de Padova ºi a omu ui politic Machiaveli, care a scris Il principe . Populaþia s-a rupt de Bisericã, pentr u cã nu o mai simþea ocrotitoare, ci mai mult ca un instrument împovorãtor ºi s-a îndreptat spre puterea laicã pe care o aproba ºi o parte a clerului. 3. Au existat apoi ºi o serie de cauze intelectuale ºi culturale ale Reforme i. Clasele sociale de sus (conducãtorii politici, negustorii, nobilii) erau bine e ducate. Tipografia ºi presa au fãcut posibile metode noi de studiu diferite de epoca manuscriselor. Apar o serie de lucrãri ce criticau viaþa Bisericii, lucrãri citite de mulþi oameni. Renaºterea ºi Reforma au mers mâna în mânã. Umanismul ºi Renaºterea din secolul XVI pentru unii istorici au devenit tot mai agresive în lupta lor antipapalã ºi anticlericalã. Unele scrieri seamãnã mai mult a pãg . Ele erau îndreptate împotriva superstiþiilor dar ºi împotriva Antihristului de la Roma. Unul dintre cei mai de seamã reprezentanþi ai Renaºterii a fost Erasm de Rotte rdam, care s-a gândit cã ar putea crea un creºtinism fãrã dogme. în ciuda ponderii elementu ui cultural în pregãtirea Reformei, unii istorici afirmã cã fervoarea moralã a fost mai im portantã decât libertatea. Reforma a fost mai mult o miºcare a credinþei decât una a raþiun i cu toate cã rezultatul ei a fost laicizarea completã a Bisericii. Cursul nr.54 Reforma în Europa Martin Luther

In tot timpul cât s-a scurs de la Reforma protestantã, istoricii au concluzi onat cã iniþiatorul acestei reforme a fost Martin Luther. Istoriografia Apuseanã a pri vit personalitatea lui în mod diferit. Istoricii protestanþi afirmã cã el a fost gura pr in care a vorbit Sfântul Duh, cã a fost o personalitate puternicã, cu calitãþi geniale, bu n filozof ºi un creºtin de excelenþã. Istoricii catolici l-au vãzut ca pe un rãzvrãtit, rãt -

voitor, psihopat. Despre Luther s-a scris foarte mult. El s-a nãscut la 10 noiembrie 1483 în localitatea Eisleben în Saxonia ºi a fost fiu de miner. Familia lui era modestã. Intre 1501-1504 a ajuns la Erfurt unde a fo st înfiat de o rudenie Maria Cotta. Aici el studiazã dreptul, fiindcã tatãl sãu îl dorea av cat. Dupã experienþa unei furtuni Martin Luther intrã în mãnãstirea din Erfurt. Aici a trec t printr-o crizã spiritualã fiind mãcinat de gândul cã omul nu are siguranþa mântuirii. în

face o cãlãtorie la Roma, unde a fost ºocat de luxul în care trãia papalitatea, dar a rãmas adept al papalitãþii. Cu acel prilej ºi-a luat doctoratul sub conducerea lui Gabriel B iel. Intre 1513 1517 a funcþionat ca profesor de exegeza Noului Testament la Facul tatea de Teologie din Witenberg. El ajunge la concluzia cã omul nu poate face nimi c înaintea lui Dumnezeu. Dumnezeu îi dã totul omului aºa dupã cum crede el de cuviinþã ºi c ar face omul nu poate realiza ceva pentru propria mântuire. Mai târziu întruna dintr e scrierile sale a afirmat cã transformarea lui lãuntricã s-ar fi petrecut dupã citirea Epistolei cãtre Romani, ºi dupã ce a reflectat asupra textului Dreptul prin credinþã va fi viu (Rom. 1,17). Transformarea lui a fost un proces mai îndelungat. Punând accent pe rolul credinþei pentru mântuire el a declarat cã liberul arbitru ar fi de fapt sclavul arbitru pentru cã libertatea voinþei este o sarcinã foarte grea. Pofta pãcãtoasã din om es e o poftã de neânvins, ºi Luther o împacã cu rolul faptelor bune în vederea mântuirii. în a douã idei constã principiul teologiei Lutherane. Aceastã concepþie diferã de concepþia Bis ricii Apusene. Conflictul public cu Biserica a izbucnit în 1517, pe 31 octombrie, când Luth er a afiºat pe uºile Bisericii din Witenberg un protest în 95 de puncte ce conþinea prin cipii ºi dogme noi, strãine Bisericii. Acestea sunt cunoscute sub numele de Cele 95 d e teze ale lui Luther. Acestea nu menþioneazã doctrina mântuirii numai prin credinþã, dar tacurile împotriva Bisericii s-au bazat pe concepþia cã nu Biserica îl mântuieºte pe om ci arul Divin. Prin aceastã idee Luther s-a ridicat de fapt împotriva unei practici a Biser icii de Apus, aceea de a vinde indulgenþe. (Indulgenþa era învãþãtura potrivit cãreia Hrist ar fi fãcut mai mult pentru împãcarea omului cu Dumnezeu; Sfinþii care au trãit pe pãmânt a ut de asemenea mai mult decât era necesar ºi acest surplus era numit tezaurul meritel or prisositoare . Din acest tezaur Biserica vindea niºte petice de piele numite indu lgenþe care erau cumpãrate de cei pãcãtoºi). La început papalitatea a crezut cã este o simplã ceartã între doi cãlugãri dominica Luther ºi Tetzel. Tetzel avea sloganele lui pentru a vinde indulgenþele : Banul sunã în c utie, sufletul la cer se suie . Ca urmare papa Leon X (1513-1521) l-a trimis pe un cardinal pe nume Cajetan sã vadã ce se întâmplã, apoi pe Carol Miltitz cãruia i-a cerut sã liniºteascã pe Luther ºi sã-l aducã la ascultare. Papa Leon al X-lea nu a fost în stare sã escã semnele vremii. Carol Miltitz nu reuºeºte sã-l aducã sub ascultare pe Luther ºi pe 4 i nie 1519 a avut loc la Leipzig o disputã publicã referitoare la Primatul Papal. în tim pul acestei dispute Luther afirmã cã nici Sinodul Bisericii nu este infailibil, ci n umai Sfintele Scripturi. In timpul acestor dispute, de partea lui Luther trec mai mulþi cãrturari ger mani, dintre care îi amintim pe Ulrich von Hutten ºi Filip Melamcton. Cu aceasta Ref orma a fost deja pornitã. In 1520 Luther se adreseazã poporului german prin 3 Scrisori sau Manifeste . Prima se numeºte Cãtre nobilimea creºtinã de origine germanã, despre îndreptarea stãrii e . Aceastã lucrare a fost tipãritã ºi în câteva zile a fost rãspânditã în întreaga Germani ste atacatã papalitatea ºi Luther afirmã: Dacã papalitatea nu vrea Reformã atunci s-o face noi . La pretenþiile papalitãþii cã puterea spiritualã o depãºeºte pe cea omeneascã ºi cã are dreptul de a tâlcui Scripturile, Luther extinde acest drept ºi pentru popor aratân d cã poporul are dreptul de a convoca Sinodul ºi a decide soarta comunitãþii. Sfânta Scrip tura este pusã în centrul ridicãrii morale a poporului. A doua lucrare Despre captivitatea babilonicã a Bisericii , (scrisã în limba lati nã) Luther neagã caracterul sacramental al Bisericii, adicã contestã Sfintele Taine ºi put erea sfinþitoare a Bisericii. Tainele sunt în numãr de trei: Botezul, Euharistia ºi Pocãinþ , dar ºi acestea sunt supuse robiei rãtãcirii omeneºti. A treia lucrare Despre libertatea omului creºtin este cea mai creºtineascã scrie re ºi are un amestec de idei din mistica germanã unite cu perspectiva acþiunii evanghe lizãrii privite prin prisma umanismului. Papa Leon al X-lea îi rãspunde lui Luther la 15 iulie 1520 printr-o Bula (Ex urge Domine) în care declarã eretice 41 de puncte din afirmaþiile lui Luther. I se dã pr ilejul lui

Luther ca în 15 zile sã-ºi retragã acuzaþiile ºi sã se întoarcã în sânul Biseric Luther îi rãspunde prin lucrarea Impotriva Bulei lui Antihrist . Pentru cã ideile sale s-au rãspândit în întreaga Germanie, în aprilie 1521 a fost chemat sã dea seama în fa etei din Worms. Carol al V-lea semneazã condamnarea lui Luther, dar acesta îºi gãseºte scãp

rea în castelul lui Friederich cel Înþelept, fratele împãratului, care îºi avea reºedinþa l urg. Aici traduce Noul Testament în limba germanã ºi apoi Vechiul Testament. Sub numele de cavalerul Gheorghe a scris numeroase lucrãri antipapale. Exage rãrile predicii lui Luther au trezit în anabaptiºtii lui Tomas Münzer ideea de rãscoalã. Ad pþii lui Luther se întãresc tot mai mult ºi în 1528 înainteazã un protest oficial împotriva ricii Romano-Catolice. Datoritã acestui lucru ei se numesc Protestanþi. Adepþii lui Lu ther reuºesc sã impunã discutarea acestei noi denominaþiuni rupte din sânul Bisericii Cato lice în Dietele de la Spira (1529) ºi Ausburg (1530). La aceasta din urmã Filip Melanc ton a prezentat o Mãrturisire de credinþã diferitã de cea a Bisericii Romano-Catolice, c unoscutã sub numele de Mãrturisirea de la Ausburg sau Confessio Augustana . Intre timp Carol al V-lea (1519-1556) încearcã sã-i împace pe protestanþi cu Biser ica, dar papa Paul al III-lea (1534-1549) se opune. în acest context Luther mai sc rie un pamflet numit Impotriva papei de la Roma instituit de diavolul . La vremea respectivã în Elveþia, þarã ce fãcea parte din sfera de influenþã a Imper German ºi-a desfãºurat activitatea reformatoare Jean Calvin. Dacã Luther accepta o structurã administrativ-bisericeascã identicã cu Biserica Romano-Catolicã, J. Calvin respingea ideea de papalitate arãtând cã Sinodul este cel ce trebuie sã conducã Biserica. Ideea Sinodului conducãtor a pãtruns ºi între protestanþii ger i, în 1531 apãrând o a doua Mãrturisire de credinþã a lui Luther mult mai radicalã decât ce 1530. Atunci s-a produs o rupturã în sânul Lutheranilor care persistã ºi azi. Cei care se orienteazã ºi mãrturisesc ceea ce s-a consemnat la Ausburg în 1530 sunt constituiþi în Bis rica Lutherana C.A. (confesio augustana). Cei care se orienteazã dupã Mãrturisirea din 1531 sunt constituiþi în Biserica Lutherana S.P. (sinodo-presbiterianã). Luther îºi petrece restul vieþii în sãrãcie într-o parohie modestã. El s-a cãsãtori Caterina de Bora ºi au avut 5 copii î. El moare în 18 februarie 1546. Din principiile teologice Lutherane amintim: singurã Scriptura conþine adevãrul revelat nu ºi Tradiþia; 1) Sola Biblia 2) Sola Gratia doar harul lui Dumnezeu îl mântuieºte pe om nu ºi Biserica; 3) Sola Fide doar credinþa este necesarã pentru mântuire nu ºi sãvârºirea faptelor bune; 4) Sunt 3 Taine; 5) Nu existã preoþie haricã ci preoþia este universalã; 6) Biserica nu este infailibilã ci doar Sfânta Scripturã; 7) Nu existã Sfinþi ºi Sfinþenie; 8) Nu este nevoie de icoane ºi cruci în Bisericã; 9) Conducãtorul statului este ºi conducãtorul Bisericii echivalentul dictonului cujus r egio euis religio = religia (supuºilor) este religia conducãtorului; Nordul ºi centrul Germaniei au îmbrãþiºat ideile lui Luther, în timp ce Sudul a rãmas fidel sericii Romano-Catolice. Lutheranismul s-a rãspândit mai întâi în þãrile Scandinave unde ex au comunitãþi de naþionalitate germanã, apoi în Prusia, apoi în Ungaria ajungând chiar ºi î ilvania. Aici Lutheranismul a fost acceptat de saºii din jurul oraºelor Braºov, Sibiu ºi Timiºoara. O Dietã din Transilvania þinutã în 1558 la Mediaº a aprobat lutheranismul ca religie recep tã în Ardeal alãturi de religia romano-catolicã. Cel care a rãspândit lutheranismul în Tran vania a fost Ioan Honterius. Pe vremea lui s-a construit în Braºov Biserica-Neagrã. Incetul cu încetul în Ardeal au pãtruns ºi ideile Calvine, iar lutheranii nu s-a u strãduit sã-ºi impunã noua învãþãtura în rândul altor etnii. Aceastã tendinþã au avut-o d au încercat sã-i acapareze pe unguri, dar ei au acceptat mai uºor calvinismul. Cursul nr.55 Reforma în Elveþia

Din Germania ideea de Reformã Bisericeascã a ajuns ºi în Elveþia. La vremea respec tivã Elveþia fãcea parte din Imperiul German ºi se bucura de o oarecare independenþã. Cele 3 cantoane ce formau Elveþia au fost unite într-o confederaþie. Elveþia era cea mai libe rã þarã din Europa, fiind renumitã pentru

mercenarii ei. Pe plan cultural umanismul a pãtr uns mai ales la Basel, influenþând mult Reforma din aceastã þarã. O altã cauzã a Reformei a st de naturã politicã, în sensul cã autoritãþile locale au avut tãria sã se ridice împotriv litãþii exagerate practicate de clerul catolic. In Elveþia au activat doi Reformatori: Huldrich Zwingli ºi Jean Calvin. Zwingli s-a nãscut pe 1 ianuarie 1484 în localitatea Wildhaus. Tatãl sãu era jud

ele satului, iar un unchi de-al sãu ce era preot l-a îndemnat sã meargã la studii. A stu diat la Basel, Berna, Viena, iar la Basel sub îndrumarea profesorului Witenbach ºi-a însuºit învãþãtura despre Sola Scriptura ºi s-a ridicat împotriva indulgenþelor papale. udiilor este numit preot în localitatea Glarus, unde exista ºi o garnizoanã a armatei elveþiene. Zwingli era capelan al acestei garnizoane. Aici s-a ridicat împotriva fol osirii elveþienilor ca mercenari. Reputaþia lui creºte dupã ce este mutat la Parohia din Einsiedeln în 1516. Viaþa lui moralã nu a fost lipsitã de reproº, mai ales în ceea ce priveºte votul castitãþii acã la Zürich unde poporul îl alege ca preot. Aici a început sã-Ii familiarizeze pe ascultã ori cu scrierile Sfintei Scripturi, citindu-le chiar din comentariile lui Luther . Activitatea sã reformatoare începe prin 1522, dar el nu trece printr-o crizã spiritu alã aºa cum s-a întâmplat cu Luther. Acþiunea lui împotriva Bisericii a început atunci când etãþeni, citându-l pe Zwingli au refuzat sã mai posteascã. Episcopul de Zürich a încercat s xcomunice pe aceºti creºtini, dar s-au opus autoritãþile cantonale. Zwingliinvãþa cã autoritatea supremã o are autoritatea localã, atunci când aceasta cþioneazã în conformitate cu Sfânta Scripturã. Au urmat 3 discuþii publice pe aceastã temã: uarie 1523, în octombrie 1523 ºi în ianuarie 1524 prilej cu care Zwingli ºi-a expus învãþãt . Dintre învãþãturile lui amintim: 1. Evanghelia îºi are autoritatea de la sine ºi nu de la Bisericã; 2. Mântuirea se realizeazã doar prin credinþã nu ºi prin fapte bune; 3. Liturghia nu are caracter sacrificial (nu se prefac în realitate Trupul ºi Sângele) ci poate fi socotitã un simbol; 4. Hristos este singurul cap al Bisericii; 5. Celibatul nu existã, el însuºi cãsãtorindu-se cu vãduva Ana Reinhart; 6. Icoanele ºi crucile nu sunt necesare în Bisericã Aceste învãþãturi ºi le expune în lucrãrile Cuvântãri finale ºi Introducere creº 3. Având sprijinul autoritãþilor locale Zwingli a pornit o acþiune de confiscare a averilor mãnãstireºti ºi de transformare a acestora în ºcoli. Adepþii lui Zwingli în 1525 r g autoritãþile episcopale, iar Missa este abolitã. Ideile ºi le expune în lucrarea intitul atã Adevãrata ºi Falsa religie în 1525. Miºcarea lui Zwingli ia avânt ºi în alte cantoane Zwingli ºi Luther se aflau în multe puncte comuni, dar erau temperamental di feriþi. Diferenþa esenþialã între ei consta în învãþãtura lui Zwingli care nega orice fel d lui Hristos în Sfânta Euharistie, în timp ce Luther accepta prezenþa realã, el folosind pe ntru prima datã termenul de impanaþie (in panem, cum panem, sub panem). Zwingli moare în 1531 pe câmpul de luptã (lângã localitatea Kappel), în bãtãlia dusã de el unor cantoane ce nu voiau sã înlãture catolicismul din þarã. Acþiunea lui a fost preluatã, continuatã ºi sistematizatã de Jean Calvin (1509-156 4). Calvin s-a nãscut pe 10 iulie 1509 în localitatea Noyon în provincia Picardia din Franþa. Tatãl sãu era secretar episcopal ºi jurist consult. El a fost crescut doar d e tatã, mama sã murind de tânarã, într-o austeritate severã, lucru ce l-a marcat pe viaþã. diat în Paris, Orleans ºi Bruges dreptul, filozofia ºi umanismul clasic. Prin 1532 îi ap are o lucrare numitã Comentariu la tratatul despre revelaþie a lui Seneca . Pentru cã concepþia sã religioasã a fost influenþatã de umaniºtii parizieni, Calvin trebuit sã fugã din Franþa, pentru cã aici Biserica Romano-Catolicã era mai puternicã ºi sidicat împotriva umaniºtilor. Calvin ajunge în Elveþia ºi se stabileºte la Geneva. Impotriv calomniilor aduse de Curtea francezã umaniºtilor cum cã ar fi eretici, Calvin le rãspun de în 1535 prin lucrarea Instituþiile religiei-creºtine . Acest lucru face din Calvin un om al protestantismului francez, în sensul cã lucrarea este o prezentare popularã a do ctrinei protestante. Fãrã ideile lui Luther aceasta nu s-ar fi putut realiza. Calvin a fost influenþat de Cathehismul Mic al lui Luther. In lucrarea sã vorbeºte despre libertatea creºtinilor ºi a voinþei ºi aratã cã supu faþã de voia lui Dumnezeu este datoria de cãpãtâi a omului. Omul a fost creat de Dumnezeu bun ºi era supus lui Dumnezeu. Dar atât bunãtatea cât ºi supunerea le-a pierdut prin cãder a în pãcat ºi astfel a ajuns o epavã, stare pentru care este condamnat de Dumnezeu. Din aceastã stare, doar cei predestinaþi sunt mântuiþi de Hristos, care a plãtit pentru pãcatel lor. Rãscumpãrarea îºi

are originea în dragostea lui Dumnezeu ºi are valoare pentru indivi doar în clipa în care devine o posesiune personalã prin Duhul Sfânt. Calvin spune suntem îndreptaþi nu fãrã faptele bune, dar nu prin faptele bune . El pune accentul pe legi prec

ise care trebuie sã cãlãuzeascã viaþa creºtinului. Prin aceste legi însã el impune o adevãr ie a disciplinei în Bisericã. El a încercat sã organizeze comunitatea din Geneva în baza acestor legi, dar a cþiunea lui a produs tulburare ºi a trebuit împreunã cu prietenul sãu Farel sã plece la Str sburg, apoi la Basel, iar în 1541 se întoarce în Geneva. Dupã el existã trei instituþii creºtine: Biserica, Tainele ºi Autoritatea Civilã. î isericã sunt 4 oficii: pastori, învãþaþi, diaconi ºi bãtrânii. Misiunea pastorilor era acee a þine conferinþe publice ºi de a-I examina pe cei care doreau sã adere la noua învãþãturã. ea învãþaþilor era aceea de a-i forma pe noii prozeliþi dupã principiile impuse de legi. Di conii aveau sarcini pentru sãraci ºi vizitarea spitalelor. Bãtrânii ce erau aleºi dintre l aici împreunã cu pastorii formau Consistoriul disciplinar . In privinþa Tainelor acceptã doar douã la fel ca Zwingli: Botezul ºi Euharistia. în ceea ce priveºte Euharistia, Calvin respingea prezenþa realã a lui Hristos, dar acce pta prezenþa spiritualã. El spune cã adevãratul Hristos în Euharistie este primit doar de cei predestinaþi. Valoarea Tainei este strict dependentã de valoarea condiþiei umane. Cultul a fost mult simplificat reducându-se la predicã, rugãciuni ºi cântãri de psalmi. Imp ia se fãcea doar de 4 ori pe an. Calvin a fost mai radical decât Luther, dar þinea calea de mijloc între Zwingl i ºi Luther. în ceea ce priveºte relaþia cu autoritatea civilã Calvin era pentru cooperare a Bisericii cu autoritãþile de stat în aºa fel încât autonomia Bisericii sã fie pãstratã. P politicã avea putere ºi asupra Bisericii. Calvin a avut o serie întreagã de dispute cu cei care nu împãrtãºeau ideile sale. D ntre opozanþii sãIII amintim pe Sebastian Castellio ºi Mihail Servede . în timpul unei care susþinea unitarianismul, a fost omorât ºi s-a generat unul dintr dispute, Servede e cele mai deplorabile scandaluri din istoria Reformei. Din Geneva protestantismul calvin s-a rãspândit în întreaga Elveþie, douã treimi di populaþie trecând la noua învãþãturã. Din 1536, atunci când Bulliger, un apropiat al lui Z i, a trecut la calvinism s-a realizat ºi fuziunea dintre adepþii lui Zwingli ºi cei ai lui Calvin. în acelaºi an a apãrut un Cathehism al lui Calvin. Teologia calvinã s-a dezvoltat ºi un ucenic de-al lui Calvin pe nume Theodor Beza (mort în 1605) prin Academia Teologicã din Geneva a reuºit sã dea calvinismului o formã unitarã. În 1559 a apãrul o Confesio helvetica prior - o mãrturisire de credinþã în xpun principalele învãþãturi calvine. Din Elveþia calvinismul pãtrunde ºi în Franþa unde protestanþii s-au numit hugheno au avut mult de suferit pe vremea dinastiei de Valois. Cu toate acestea numãrul l or creºte în continuu ºi în 1559 a avut loc un sinod al Bisericii Calvine din Franþa unde s-a publicat o Mãrturisire de credinþã, cunoscutã sub numele de Confesio Galicana. Intre catolici ºi calvini au loc numeroase ciocniri, una dintre cele mai sân geroase fiind pe 23-24 august (numitã ºi noaptea Sfântului Bartolomeu) 1572 când au fost omorâþi peste 20 000 de hughenoþi. Pânã la urmã pe tronul Franþei ajunge Henric al IV-lea, acesta acordând libertate calvinilor prin edictul de la Nantes din 1598. Tãrile de Jos au dat cei dintâi martiri pentru cauza protestantã. în 1559 apare o Confesio Belgica. în Tãrile de Jos urmeazã un rãzboi civil ºi datoritã cruzimii lui Carol al V-lea ºi a ducelui de Alba, ºapte districte din Nord sub conducerea lui Wilhelm d e Orania alungã stãpânirea germanã ºi pun bazele Olandei. Si aici s-a rãspândit calvinismul Calvinismul a penetrat ºi în Ungaria datoritã acþiunii lui Gaspar Heltai. Acesta reuºeºte sã ajungã ºi în Transilvania. Se ºtie cã prin 1567 la Debrecen a avut loc un sino calvinilor unguri ce au acceptat calvinismul ca religie receptã ºi s-a acceptat Conf esio helvetica drept Confesio hungarica .48% dintre unguri au acceptat calvinismul.

In Transilvania, nestatornicia religioasã a principelui Ioan Sigismund Zap loya a favorizat pãtrunderea calvinismului. Dieta de la Aiud în 1565 acceptã calvinism ul ca religie receptã în Ardeal. Gaspar Heltai supãrat cã nu a fost ales primul super-in tendent a promovat o învãþãturã nouã unitarianismul- (care nega Sfânta Treime), ºi în 156 in Cluj acceptã ºi unitarianismul ca religie receptã în Ardeal. S-a mai rãspândit sporadic în Polonia ºi Cehia (mai ales printre husiþi) Cursul nr.56 Reforma în Anglia

In statul insular al Angliei regii controlau numirile de episcopiincã din secolul al XV-lea. Posturile de episcopi sau cele politice erau ocupate adesea d e oameni ai Bisericii pentru cã puþini se puteau mãsura în ºtiinþã cu oamenii Bisericii, ia umirea acestora în posturile politice era mai puþin costisitoare pentru tezaurul reg al. în masele de jos se mai pãstrau urme de wycliffianism, în timp ce masele intelectu ale din secolul al XVI-lea încercau sã înþeleagã Biserica propusã de Erasm de Rotterdam. La începutul domniei regelui Henric al VII Î-lea (1509-1547) situaþia era de aºa naturã, încât nimic nu prevedea vre-o schimbare religioasã în Anglia. Ceea ce a fost baza Reformei în Anglia a fost conºtiinþa naþionalã ce nu tolera amestec strãin în treburile in ne. Henric al VII Î-lea a fost un intelectual, el fiind crescut de tatãl sãu Henri c al VII-lea într-un spirit creºtin ºi, fiind al doilea nãscut, tatãl sãu îl visa arhiepisc de Canteburry. Pe de altã parte Henric era un om cu simþ practic, avea simpatie faþã de umanism, dar era ºi egoist ºi încãpãþânat. Papa Leon al X-lea i-a conferit lui Henric titlu e defensor fidei pentru cã Henric sa ridicat împotriva lucrãrii lui Luther Despre capti itatea babilonicã a Bisericii . în lucrarea sã apãrã învãþãtura despre cele 7 Sfinte Taine. Moºtenitorul tronului a fost Arthur, ce era logodit cu Caterina de Aragon, mãtuºa împãratului Carol al V-lea al Germaniei. Arthur moare la scurtã vreme ºi Henric moº eºte tronul Angliei. Din raþiuni politice se cãsãtoreºte cu logodnica fratelui sãu ce era m i în vârstã. Aceasta îi dãruieºte mai mulþi copii, dar numai unul dintre ei a trãit, o fatã e Maria. Absenþa unui moºtenitor la tron ar fi putut produce un rãzboi civil, de care Henric se temea. Caterina nu mai poate avea copii ºi astfel Henric se hotãrãºte sã divorþez de ea ºi sã se cãsãtoreascã cu Ana Boleyn, una din domniºoarele de la Curtea Reginei. Un divorþ al regelui s-ar fi putut obþine în alte condiþii istorice. Papa Clement încheie pace cu Carol al V-lea ºi rãspunsul papei la cererea lui Henric a fost negativ. Atunci Arhiepiscopul Th. Wolsey de Canterbury (1471-1530) aprobã di vorþul regelui ºi poartã tratative cu Roma (fãrã succes). Datoritã acestui eºec, Henric al Î-lea îl elibereazã Wolsey din funcþia de cancelar înlocuindu-l cu Thomas Morus. Acordare a divorþului fiind exclusã din partea Romei, Henric se sprijinã pe sentimentul naþional, acela care nu permitea amestec strãin în treburile interne. Il înlocuieºte pe arhiepisc opul de Canteburry cu Thomas Cramner (arhiep. 1532-1553), care avea inclinaþii spr e lutheranism. Morus ºi Cramner îl sfãtuiesc pe rege cã divorþul poate fi promulgat de Uni versitãþile Catolice din Anglia. Prin ameninþãri ºi bani, Henric obþine semnãturile a 8 universitari ce s-au pronunþ t în favoarea lui. în mai 1533 este anulatã cãsãtoria cu Caterina ºi în acelaºi an se cãsãt na. Noua reginã avea înclinaþii spre calvinism. în septembrie Ana o naºte pe Elisabeta ºi H nric din nou se aflã în dificultate. Papa îl ameninþã pe Henric cu excomunicarea ºi în 1534 rlamentul englez publicã un act de supremaþie prin care Henric ºi urmaºii sãi la tron sun umiþi singurii ºefi ai Bisericii Angliei. Ruptura de Roma a fost completã. Mãnãstirile catolice din Anglia erau foarte bogate ºi ca urmare Henric vãzând cã vi teria statului se golea a dispus o secularizare a averilor mãnãstireºti, acþiune realiza tã de Thomas Cromwell în 1542. Orice opunere era înfrântã cu cruzime. în mai 1535 un grup d cãlugãri care au refuzat sã recunoascã actul de supremaþie au fost executaþi. Impotriva ac nii regelui s-a ridicat Thomas Morus, care a fost omorât în altarul Catedralei din L ondra. Averile bisericeºti ºi mãnãstireºti au fost puse sub directa stãpânire a regelui. O ie întreagã de valori culturale ºi artistice au pierit ºi Biserica a devenit una parlame ntarã, religiozitatea scãzând foarte mult. Ruptura de Roma a marcat începutul Reformei d in Anglia. Henric al VII Î-lea s-a declarat ºef al Bisericii, dar el voia sã fie ºef al une i Biserici tradiþionale. în timpul secularizãrii averilor în þarã au intrat atât idei luthe e cât ºi calvine. Pentru a salva Biserica de ideile Reformei, Henric publicã în 1539 leg ea celor 6 articole prin care cerea ca toþi supuºii sã creadã în prefacerea realã, preoþi ecte celibatul, spovedania era obligatorie pentru toþi de asemenea ºi

împãrtãºirea euharist cã, preoþii erau datori sã respecte castitatea, s-a impus liturghisirea Missei romane.

Arhiepiscopul Cramner, care între timp s-a cãsãtorit cu o lutheranã, a trebuit sã-º expedieze soþia din Anglia. Ana Boleyn pentru cã a acceptat idei calvine, dupã trei a ni a fost executatã din porunca regelui în 1536. Dupã 11 zile Henric se recãsãtoreºte cu Jean Seymour care îi dãruieºte un fiu pe Ed

d al VI-lea. Si aceasta moare ºi Henric pânã la urmã se cãsãtoreºte încã de trei ori. La mo ui Henric la 27 ianuarie 1547 englezii erau împãrþiþi în trei partide: a) una ce dorea restaurarea Bisericii cu acceptarea papei drept conducãtor al Bise ricii; b) a doua cea a catolicilor, dar fãrã papã, recunoscându-l pe rege ca ºef al Bisericii; c) a treia a protestanþilor, lutheranilor ºi calvinilor ce respingeau ideea de Biser icã Catolicã. Ideile protestante s-au rãspândit în Anglia pe vremea lui Eduard al VI-lea (15 47-1553) care a fost un rege marionetã. Treburile þãrii au fost conduse de Contele de Sumerset. Pe vremea lui ideile calvine pãtrund masiv în Anglia. Cramner îºi cheamã soþia ºi în 1549 alcãtuieºte lucrarea The book of common prayer . De as cãtuieºte ºi o mãrturisire de credinþã în 42 de articole care a devenit Crezul Bisericii An cane. In 1553, dupã moartea lui Eduard al VI-lea, la tron urmeazã Maria, fiica Cat erinei de Aragon, aceasta fiind cãsãtoritã cu fiul lui Carol al V-lea. Deoarece era ca tolicã, ea încearcã sã restaureze catolicismul de dinainte de Henric. Ea reactiveazã cele 6 articole abolite pe vremea lui Eduard ºi a încercat sã le impunã cu forþa. Se înregistrea ciocniri ºi chiar martiri. Ea mai este cunoscutã ºi sub numele de Maria cea Sângeroasã. Ea moare în 1558. La moartea Mariei pe tron ajunge Elisabeta, ce domneºte pânã în 1603. Aceasta a semãnat cu tatãl ei, doar cã era protestantã. Ajunsã la tron a adus câteva schimbãri pe car e-a realizat cu multã abilitate. în 1559 a reactivat actul de supremaþie, dar fiind fe meie ºi neputând fi numitã ºef al Bisericii, ea a schimbat termenul în guvernator (ocrotit or) al Bisericii. Astfel se revine la situaþia de dinainte de Eduard al VI-lea. Re zistenþa catolicã în faþa acestor schimbãri produce peste 200 de martiri. Arhiepiscop de Canteburry a fost Matei Parker (1559-1575) care reduce ce le 42 de articole la 39 în 1562 care din 1571 devin Cartea Simbolicã a Bisericii Ang licane. Aceastã Bisericã þine calea de mijloc între catolicism ºi calvinism. Ea este organ izatã dupã principiile Bisericii Romano-Catolice (are episcopi ºi preoþi cãsãtoriþi) adicã o Bisercã episcopalã, dar în doctrinã ºi cult ea este calvinã. Cei care nu au acceptat orga izarea episcopalã a Bisericii s-au separat formând Biserica presbiterianã (=puritanii) . Mai extremiºti decât aceºtia sunt independenþii care resping orice noþiune de Bisericã. Presbiterienii ajung la putere în veacul al XVII-lea pe timpul lui Oliver Cromwell. Biserica episcopalã a fost distrusã când Anglia a fost proclamatã republicã în 16 9 ºi cãn a fost înlãturatã monarhia.. In 1662 monarhia a fost restauratã în Anglia ºi puritanii au fost izolaþi, ei pu nând bazele unei comunitãþi puternice în Scoþia. Aici ideile reformatoare pãtrund pe vremea lutheranismului ºi apoi a calvinismului. Din Anglia Reforma pãtrunde ºi în Irlanda unde Anglia deþinea controlul asupra N ordului insulei, dar majoritatea irlandezilor au rãmas catolici. De pe vremea reginei Elisabeta, Biserica episcopalã a devenit Bisericã de st at. Biserica Catolicã a fost interzisã timp de trei secole.

Cursul nr.57 Situaþia politico-religioasã în Rãsãrit dupã Reforma Protestantã (secolele XVI-XVII Î)

Expansiunea turceascã a continuat ºi dupã cucerirea Constantinopolului în 1453, dar acest moment din istorie a fost oarecum previzibil în sensul cã turcii pãtrund în penin sula Balcanicã în 1361 ºi reuºesc în 1381 sã cucereascã Sofia, apoi în 1386 Salonicul, în 1 bia, în 1393 Tîrnovo, apoi în 1453 Constantinopolul, în 1459 cuceresc întregul stat sîrbesc pe care îl transformã în paºalâc, în 1474 cuceresc Albania, în 1475 desfiinþeazã Imperiul d zunt. Acolo unde turcii au reuºit sã penetreze au început o acþiune de islamizare a popu laþiilor creºtine din þãrile respective. în aceastã expansiune turcii au respectat câteva p cipii: 1.

Niciodatã nu s-au angajat concomitent pe douã fronturi; 2. Prin diplomaþie reuºeau sã stârneascã zâzanie între nobili ºi astfel þãrile din Balcani

t o pradã uºoarã; 3. Pentru a-i þine cât mai uºor s-au folosit de acelaºi sistem al ostatecilor ºi astfel po pulaþia creºtinã din þãrile de mai sus a ajuns sã fie foarte divizatã. Apogeul puterii otomane este atins pe vremea lui Soliman Magnificul (1520-154 6), dar tot de pe vremea luiincepe ºi declinul puterii otomane. Inainte de moartea sã anexeazã Imperiului teritoriile din Cipru, Palestina ºi Egipt. în Europa turciIII ba t pe unguri în 1526 la Mohaci ºi pun bazele unui regat sub suzeranitate turceascã, car e se întindea ºi peste Transilvania. în 1541 desfiinþeazã acest regat. Ungaria devine paºal turcesc, iar Transilvania devine Principat autonom. în 1552 cuceresc Banatul, adicã un teritoriu aflat ºi în Serbia care devine paºalâc timp de 150 de ani. în expansiunea lor visau sã cucereascã întreaga Europã, dar la vremea respectivã în Europa domnea un împãrat il Carol al V-lea al Germaniei. ªi pe mare turcii au fost suverani. Mediterana au stãpânit-o pânã în 1571 când în urma l de la Leponte flota turceascã a fost distrusã complet. Expansiunea turceascã continuã ºi în Africa unde întemeiazã formaþiuni statale supuse lo Alger, Libia, Etiopia, Yemen, Aden, Basra etc.. In Rãsãrit turcii se lovesc de statul Iranului, care era puternic ºi care reuºeºte sã st peze înaintarea turceascã. Apoi, turcii se lovesc de statul rus condus de Ivan al IV -lea cel Groaznic. Armatele lor sunt înfrânte sub porþile Vienei, în 1571 pierd insula C ipru, în acelaºi an sunt alungaþi din Georgia, de pe insula Creta ºi din Ucraina. In timp ce turcii erau în plinã expansiune, o serie întreagã de popoare din teritorii le cucerite au trecut la islamism: Albania ºi BosniaHerþegovina. Anumite state au r euºit sã-ºi pãstreze o autonomie în schimbul unor taxe plãtite Imperiului Turcesc (þãrile R Intre cauzele ce au dus la destrãmarea Imperiului otoman amintim sclerozarea ec onomicã a þãrilor cotropite. Comerþul, deºi a fost impulsionat, se desfãºura într-un singur : spre Turcia. Turcii nu s-au îngrijit niciodatã de bunãstarea locuitorilor din þãrile sub jugate. Apoi o altã cauzã ar fi scãderea capacitãþii militare ºi declinul puterii sultanilor. Pe acest fond a apãrut o nouã instituþie în interiorul Imperiului numitã Instituþia Vizirilor, unii dintre aceºtia ajungând de multe ori sã aibã o faimã mai mare decât sultanul. în secol al XVII-lea din porunca lor au existat sultani decapitaþi. O altã cauzã ar fi orbirea turcilor ºi desconsiderarea posibilitãþilor politice ºi armat ale unor þãri din Europa ºi Asia cum ar fi: Austria, Iran ºi Rusia. De aceea turcii au fost înfrânþi în luptele cu aceºtia. Rusia a reuºit sã-ºi dobândeascã independenþa de stat înfrângând Hoarda de Aur în 1480 s erea lui Ivan al IIIlea. Tot de pe atunci a început, încetul cu încetul, sã se vehicule ze ideea cã Moscova poate fi socotitã a treia Romã, deoarece numai aici se pãstreazã adevãr ta ortodoxie. Statele ruseºti se consolideazã pe vremea lui Ivan al IV-lea (1533-1584), care îºi întinde teritoriul de la Marea Balticã pânã la Marea Caspicã. Pe vremea lui instituþia þarului c⺠mportanþã în defavoarea nobililor. Acestuia i-a urmat Dimitrie I care moare de tânãr. Prin intrigi polonezii reuºesc sã instaleze pe tron un fals Dimitrie I în 1606. Complotul este însã descoperit în 1613, acest Dimitrie este omorât ºi în Rusia are loc un schimb de d nastie, ajungând la putere dinastia Romanovilor, care a durat pânã în octombrie 1917. Conflictul cu polonezii dureazã ºi în secolul al XVII-lea, conflict ce se încheie p rin victoria ruºilor în 1654, încheiat cu anexarea Ucrainei. La începutul secolului al XVII Î-lea Petru cel Mare dã o nouã strãlucire statului rus , pe vremea lui graniþele Imperiului Rusesc întinzându-se de la Marea Balticã pânã în Camce ca. Þarii ruºi au reuºit sã dobândeascã din partea turcilor dreptul de protecþie asupra cre lor din interiorul Imperiului otoman. Dupã 1791 Rusia a sprijinit miºcarea de eliber are a þãrilor subjugate de turci. Tãrile Române ºiau pãstrat autonomia ºi în secolele XV-XVIIII amintim ca domnitori pe Stefan cel Mare, Petru Rareº, Vasile Lupu, Dimitrie Cantemir, Matei Basarab, Const antin Brâncoveanu, etc.. Transilvania pânã în 1686 ºi-a pãstrat o oarecare autonomie, de at nci însã a fost integratã în Imperiul Habsburgic. In secolul al XVII Î-lea în Moldova ºi Tara Româneascã s-au perindat domnitori de nea m strãin, domnitori fanarioþi,

numiþi de turci. în general aceºtia au fost greci de neam. Revoluþia lui Tudor Vladimirescu din 1821 schimbã aceastã situaþie Cursul nr.58

Situaþia Bisericilor ortodoxe în statul turcesc

Dupã ce mai bine de 1000 de ani Biserica a fost partenera unui stat creºtin, înce pând cu 1453 Constantinopolul s-a aflat într-o nouã situaþie, ea devenind partenera unui stat necreºtin. Aceastã schimbare a produs schimbãri interne, dar nu prea spectaculoase. Consta ntinopolul nu era strãin de experienþele turceºti. Incã înainte de cucerirea capitalei, nu meroase teritorii ce aparþineau jurisdicþional de Constantinopol au ajuns sub stãpânire turceascã. Apoi celelalte Patriarhii rãsãritene ca Alexandria, Antiohia ºi Ierusalim au experimentat aceastã situaþie mult înainte de Constantinopol. Imediat dupã cucerirea cetãþi , Mahomed al II-lea s-a gândit sã dea populaþiei creºtine din Imperiu un conducãtor Patri rhul Anastasie care în timpul asediului a încercat sã fugã, dar a fost prins de turci ºi cis. în alegerea noului Patriarh, Mahomed care cunoºtea bine mentalitatea greceascã sa orientat spre o personalitate antiunionistã. în aceste condiþii a fost ales Gheorghe Scolarios ca Patriarh. Acesta a ajuns ºi la sinodul unionist de la Ferra-Florenþa, ºi tot el a primit la cãlugãrie numele de Ghenadie. El nu a fost prea încântat de propuner e dar a trebuit sã se supunã. Astfel el a fost pus Patriarh de Constantinopol în 1454. Cu acel prilej sultanul Mahomed a emis un Firman (act oficial) prin care îl recun oaºte pe noul Patriarh drept Etnarh (responsabil ºi judecãtor peste creºtinii din Imperi ul Otoman). Tot Patriarhul a avut ca sarcinã colectarea taxelor de la creºtinii din Imperiu. Pentru realizarea acestui lucru pe lângã Patriarhie a început sã funcþioneze un c orp administrativ de laici, care a crescut în importanþã. Mai târziu unii dintre membrii acestei administraþii ºi-au permis chiar libertatea de a comanda unor Patriarhi ºi Mi tropoliþi. Clericilor din imperiu li s-a interzis sã mai poarte reverendã, Bisericile le-au fost confiscate ºi multe dintre ele transformate în moschei sau magazii. Patriarhia de Constantinopol ºi-a pãstrat integritatea jurisdicþionalã dar numãrul cr eºtinilor scãdea cu fiecare zi. Urmaºii lui Mahomed al II-lea au arãtat mai puþin interes pentru Biserica creºtinã. Selim I ar fi dorit sã treacã întreaga populaþie la islamism. Dupã ce Catedrala Sfânta Sofia a fost confiscatã de Mahomed, Patriarhul ºi-a stabil it reºedinþa în Biserica Sfinþii Apostoli, iar apoi la Biserica Sfântul Gheorghe din carti erul Fanar, unde existã ºi azi. Dupã Ghenadie, urmaºii lui nu s-au mai ridicat la aceeaºi valoare, iar funcþia de P atriarh a devenit una foarte râvnitã. Maºinaþiile pentru ocuparea acestui post au contri buit ºi ele la scãderea numãrului creºtinilor. în decurs de aproximativ 150 de ani pe scau nul Patriarhal s-au perindat 66 de Patriarhi. Aceºtia erau schimbaþi dupã bunul plac a l sultanilor, unii dintre ei pãstorind de mai multe ori. Se înregistreazã ºi pãstoriri de câteva zile, iar cea mai lungã a fost de 20 de ani. Ceilalalþi Patriarhi ortodocºi ai Antiohiei, Alexandriei ºi Ierusalimului au împãrtãºi am aceeaºi soartã. Incã din secolul al XII Î-lea Patriarhia de Antiohia ºi-a mutat sediul la Damasc. Creºtinii de pe tot cuprinsul acestei Patriarhii au fost supuºi la acelaºi tratament ca ºi cei din Constantinopol, de aceea mulþi dintre ei au îmbrãþiºat islamismul. Patriarhia de Ierusalim dupã experienþele cruciate a cãzut definitiv în mâinile arabi lor ºi populaþia ortodoxã de aici a fost decimatã. Patriarhia de Alexandria a avut o situaþie puþin mai bunã, pentru cã aflatã la margin ea Imperiului presiunile asupra ortodocºilor au fost mai mici. Dar ciocnirile dint re ortodocºi ºi monofiziþi ºi apoi propaganda romano-catolicã din Egipt, au fãcut ca ºi aic umãrul creºtinilor ortodocºi sã scadã spectaculos. Dintre Patriarhi, cel de Constantinopol avea o situaþie privilegiatã, el fiind Patriarhul capitalei, de aici el a fost socotit un fel de purtãtor de cuvânt al celo rlalþi patriarhi. Datoritã problemelor cu turcii mulþi Patriarhi de Alexandria ºi Antioh ia au rezidat din

Constantinopol. De aceea schimbãrile de Patriarhi aici nu au fo st atât de dese. Pe fondul acestei situaþii Bisericile Ortodoxe aflate în afara graniþelor Imperiu lui Turcesc au reuºit sã-ºi dobândeascã o oarecare autonomie, aºa cum s-a întâmplat cu Bise ortodoxã din Tãrile Române, altele reuºind sã se constitue chiar în Patriarhii, de exemplu: Bulgaria cea de la Ohrida; în Serbia cea de la Ipek; în Rusia cea de la Moscova. Cursul nr.59

Biserica Ortodoxã din Balcani, din Imperiul Habsburgic ºi din Tãrile Române în secolele XV-XVI.

Secolele XV-XVI au fost marcate în acestã parte a Europei de creºterea puterii ot omane mai ales cã turcii au reuºit sã cucereascã þarã dupã þarã, pânã când a început declin e priveºte Biserica Ortodoxã din Tãrile Române în ciuda divizãrii ei în funcþie de graniþel ice a celor 3 provincii, viaþa Bisericescã s-a dezvoltat în cadrul celor 3 mitropolii: de la Argeº, Târgoviºte ºi Bucureºti - în Tara Româneascã; Suceava ºi Iaºi în Moldova; Fel Transilvania. Viaþa Bisericeascã a cunoscut în acest timp diferite epoci de înflorire. în Moldova ºi Tara Româneascã au fost construite ºi reparate o serie întreagã de Biserici, de cãtre domni ori ca Nicolae Basarab, Nicolae Alexandru Basarab, Radu Paisie, Mihai Viteazul, Stefan cel Mare, Petru Rareº, Vasile Lupu, Constantin Brâncoveanu dar ºi de unii domni fanarioþi în secolul al XVII Î-lea. Un aspect interesant din aceastã perioadã îl constitue totalitatea ajutoarelor româneºti f ie cãtre Locurile Sfinte, fie cãtre mãnãstirile de la Athos, fie cãtre celelalte Biserici Ortodoxe aflate sub stãpânire turceascã. în relaþiile cu alte culte creºtine ºi chiar necre Biserica Ortodoxã Românã a dovedit toleranþã. în acest fel aici ºi-au gãsit loc atât husiþ ano-catolicii ºi chiar protestanþii-reformaþi. In împrejurãrile grele din Transilvania creºtinii de aici au fost ajutaþi de fraþii l or din Moldova ºi Tara Româneascã. Chiar dacã au fost atât de toleranþi, atunci când s-a pu roblema trecerii lor la alte confesiuni românii au fost intransigenþi cvânda a fost vo rba de catolicism. Biserica Ortodoxã a fost influenþatã în domeniul cultural de protesta nþi în sensul cã ei au fost cei care s-au folosit de binefacerile apariþiei tiparului. Românii din Ardeal nu au fost strãini de fenomenul protestant pentru cã aici erau lut herani printre saºii din jurul Sibiului ºi Braºovului, clavini ºi unitarienii printre un gurii transilvãneni. Românii au avut contacte cu aceste noi denominaþiuni mai ales cã înce rcau sã-i atragã la noile religii dar fãrã rezultate spectaculoase. O presiune constantã a u exercitat-o romano-catolicii printre ortodocºii transilvãneni ºi se înregistreazã fie tr eceri la catolicism, fie uniri cu Roma. în aceastã situaþie românii ardeleni ortodocºi au primit ajutoare ºi de la ruºi ºi sârbi. Secolul al XVII-lea în Tãrile Române poate fi socotit epoca de strãlucire a culturi i româneºti, dar ºi epoca în care s-a definitivat procesul de introducere a limbii române î cult ºi Bisericã. în acest secol au activat o serie întreagã de mitropoliþi ca: Simeon Ste an în Transilvania; Varlaam ºi Dosoftei în Moldova; Teodosie, Stefan ºi Antim Ivireanu în Tara Româneascã. Lor îl putem adãuga ºi pe Petru Movilã al Kievului. In secolul al XVII Î-lea se înregistreazã o renaºtere a vieþii duhovniceºti. De asemen a acest secol a fost marcat în Moldova ºi Tara Româneascã de domniile fanariote. în Imperi ul Habsburgic ce se întindea pânã în Transilvania vieþuiau numeroase comunitãþi ortodoxe în ial sârbeºti. Prin 1690 sub conducerea lui Arsenie al III-lea Cernoevici, sârbii trec la No rd de Dunãre ºi se aºeazã în sudul Ungariei de azi, rãspândindu-se din Croaþia pânã în Bana Pentru serviciile fãcute austriecilor, Viena le-a acordat drepturi speciale ºi priv ilegii numite ilirice , în baza cãrora sârbii ºi-au putut organiza Biserica în interiorul eriului Austriac. Aºa a apãrut Mitropolia Ortodoxã de Carloviþ cu jurisdicþie peste 7 epis copii, între care ºi episcopiile de Timiºoara, Ienopole care au fost înfiinþate în a doua mãtate a secolului al XVII-lea ºi peste episcopiile ortodoxe din Transilvania. Ortod ocºii sârbi au avut propriile lor ºcoli teologice pentru întreaga ortodoxie din Imperiul Austriac. Una dintre acestea a funcþionat ºi la Timiºoara. Mitropolitul de Carloviþ a c erut împãratului Iosif al II-lea sã se înfiinþeze chiar ºi un seminar teologic finanþat de t. Iosif al II-lea emite un decret în acest sens, dar nu a apucat sã-l punã în aplicare, pentru cã în 1792 el moare. In Balcanii propriu-ziºi situaþia ortodocºilor a fost destul de

grea. Bulgarii sau aflat sub turciincã din secolul al XIV-lea. Pentru a-i rupe pe ortodocºii bulgari de Constantinopol, turcii au acordat Mitropoliei de Ohrida titlul de Patriarhie . Aceastã Patriarhie funcþioneazã cu întreruperi pânã în secolul al XVII Î-lea fãrã a fi re e Constantinopol. în 1766 patriarhul ecumenic Samuil a supus aceastã Patriarhie Cons tantinopolului. ªi în Serbia turcii au înfiinþat o Patriarhie, din motive similare cu ale bulgarilo

r, în secolul al XV-lea. Otomanii, însã, suprimã aceastã Patriarhie, ºi sârbilor li se perm în continuare sã-ºi aleagã preoþi ºi episcopi, în schimbul plãtirii haraciului cãtre Poart nã. Mulþi sârbi însã au îmbrãþiºat mahomedanismul. Unul dintre aceºti sârbi mahomedani, ce funcþie înaltã pe lângã Poarta Otomanã era fratele Mitropolitului Macarie al Ipekului. Pent u aceasta în 1557 s-a înfiinþat Patriarhia de Ipek, sârbii fiind scoºi de sub jurisdicþia O ridei. Aceastã Patriarhie ºi-a întins jurisdicþia ºi asupra Bisericii Ortodoxe din Transil vania. Patriarhia de Ipek era constituitã din 8 Mitropolii ºi 32 de episcopii, ºi se întin dea jurisdicþional peste Serbia, Munte Negru, Croaþia ºi Transilvania. Munte Negru îºi avea capitala la Cetinie. Ei ºi-au apãrat cu dârzenie libertatea, însã ecolul al XV-lea au fost nevoiþi sã recunoascã autoritatea Porþii Otomane. Turcii nu au putut niciodatã îngenunchea acest popor, ca urmare au cãutat sã submineze unitatea naþiona lã. Ei au vrut sã treacã toatã populaþia la mahomedanism. Intenþia perfidã a turcilor a fos emascatã de strategicii muntenegreni, educaþi ºi conduºi de Mitropolitul de la Cetinie. Munte Negru a trecut ºi prin alte greutãþi, pentru cã aici au început sã aparã misionari at lvini cât ºi romano-catolici. Ajutaþi de ruºi, sârbii, croaþii ºi muntenegrenii ºi chiar bulgarii au scãpat de stãpâ tomanã. Biserica ortodoxã a avut mult de suferit, dar în Tara Româneascã ºi Moldova Biserica s-a bucurat de o libertate relativã sub protecþia domnitorilor fanarioþi. Cursul nr. 60 Biserica Ortodoxã Rusã în secolele XVI-XVIII

Ruºilor nu li s-a pãrut o simplã coincidenþã faptul cã atunci când Constantinopolul a sub turci, ei au reuºit sã se scuture de jugul Hoardei de Aur. Se ºtie cã la sinodul un ionist de la Ferrara-Florenþa a participat ºi Mitropolitul Isidor al Kievului, care a fost întemniþat ºi apoi lãsat sã fugã din þarã. Ruºii nu au mai acceptat ca Patriarhia de ntinopol sã le trimitã ierarhi greci, îl propun ca Patriarh pe Iona ºi cer din partea Co nstantinopolului recunoaºterea oficialã. în 1448 Constantinopolul le acordã aceastã recuno aºtere. Pe acest fond episcopul Simeon de Susdal a lansat ideea cã în Rusia se pãstreazã a devãrata ortodoxie. Dupã 1453 Constantinopolul s-a lepãdat de unirea cu Roma. Prin 1472 þarul Ivan al III-lea s-a cãsãtorit cu Sofia, nepoata lui Constantin al XII-lea Dragases ºi astfel s-a stabilit o legãturã dinasticã între Rusia ºi Imperiul Bizantin. Acest lucru a permis ºi justificarea ideeii cã Rusia poate fi socotitã a treia Romã. Oamenii Bisericii au vãzut în þar un protector al Bisericii ºi au existat chiar voc i care se întrebau dacã nu cumva Biserica Moscovei este superioarã Patriarhiei de Cons tantinopol. Secolul al XVI-lea a fost marcat în Istoria Bisericii Ruse de un conflict între cãlugãri. La vremea respectivã o treime din teritoriul rusesc era stãpânit de cãlugãri ºi l se iscã un conflict între cei care arãtau cã viaþa monahalã nu stã în numãrul posesiunilo care apãrau dreptul mãnãstirilor de a deþine posesiuni. Conflictul a izbucnit între Nicolae (Nil) Sortki de la Mãnãstirea Sfântul Sava ºi Ios if de la Volokolams în 1543. Nicolae a lansat un atac puternic împotriva mãnãstirilor ce aveau posesiuniintinse. în apãrarea lor a sãrit Iosif ºi astfel cãlugãrii s-au împãrþit în e: una a posesorilor ºi cealaltã a neposesorilor . Neposesorii îºi atrag mânia þarului Ivan pentru cã au îndrãznit sã-l critice pe acesta ru divorþ. Þarul a închis numeroase mãnãstiri ºi i-a împrãºtiat pe monahii cei mai turbulen Posesorii afirmã cã au nevoie de o bazã materialã pentru ca mãnãstirile sã poatã susþi spitale. Neposesorii spuneau cã acest lucru trebuie sã-l facã laicii, iar cãlugãrii sã ste în mãnãstiri sã se roage. Un alt obiect al discordiei dintre ei a fost tratamentul aplicat ereticilor. Ios if chema statul împotriva ereticilor ºi propunea pedepse exemplare pentru ei. Nicola e Sortki condamnã toate procesele violente împotriva ereticilor. Posesorii erau

sprijinitori ai ideii cã Moscova este a treia Romã, în timp ce nep osesorii afirmau cã împãrãþia lui Dumnezeu nu este din lumea aceasta. Posesorii subliniau importanþa aspectelor exterioare ale cultului în timp ce Ni colae Sortki se temea cã fastul poate duce la idolatrie. Cei doi cãlugãri au murit fie care în chilia sa. Disputa dintre cele douã tabere a continuat dar sub altã formã.

Intre cele douã tabere s-a aºezat Maxim Grecul (1470-1556). El a fost o punte d e legãturã între cele douã mentalitãþi. El a fost grec de neam, din Italia, ºi vreme de 2 a a fost cãlugãr dominican. Intrã în contact cu spiritualitatea ortodoxã din Athos ºi devine n bun cãlugãr ortodox. De la Athos ajunge în Rusia unde îi propune mitropolitului Filip al Moscovei sã accepte îndreptarea textului cãrþilor de cult. Intre cei doi se iscã un con flict pe aceastã temã ºi astfel Maxim a fost exilat ºi închis vreme de 27 de ani. In secolul al XVI-lea Rusia era condusã de Ivan cel Groaznic. Mitropolitul Fi lip a îndrãznit sã-l mustre pe Ivan în Bisericã pentru cã sãvârºeºte prea multe cruzimi. în politul este ucis din porunca þarului. Acesta era adept al neposesorilor. In Rusia era popularã miºcarea celor nebuni pentru Hristos. Intre reprezentanþii acestei miºcãriil amintim pe Vasile Fericitul, care ºi el a îndrãznit sã-l critice pe þar. n nu îl pedepseºte, ciil trateazã ca pe un bufon de curte. Pe acest fond în 1586 patriar hul ecumenic Ieremia al II-lea, înlãturat a treia oarã din scaun s-a aflat în Rusia. Ace sta a intrat într-un oarecare conflict cu adunarea politicã rusã, în sensul cã mitropolitu l ortodox Dionisie a fost înlãturat de consilierul lui Ivan cel Groaznic, Boris Godu nov ºi schimbat cu mitropolitul Iov. Acest Boris Godunov a activat ºi pe vremea lui Dimitrie I. Profitând de prezenþa patriarhului Ieremia, îi cere acestuia ridicarea Moscovei l a rang de Patriarhie, ºi sã aºeze patriarhia Moscovei imediat dupã Constantinopol în faþa v chilor Patriarhii. Patriarhul a refuzat sã facã acest lucru, dar pânã la urmã copleºit de d ruri, a recunoscut înfiinþarea Patriarhiei Ruse, dar a aºezat-o dupã cea de Ierusalim ºi în faþa patriarhiilor de Ohrida ºi Ipek. în 1589 ºi sinodul rus l-a recunoscut pe Iov ca pr imul patriarh al Bisericii ruse. Secolul al XVI-lea debuteazã cu luptele ruºilor împotriva polonezilor. în 1613 se s chimbã politica pe timpul dinastiei Romanovilor, când a început o epocã de înflorire a cul turii ºi civilizaþiei ruse. S-a cerut ºi o reformã, în Bisericã s-a luptat împotriva beþiei observã o preocupare pentru predicã. Aceastã miºcare a fost o continuare a curentului po sesorilor. In 1652-1653 izbucneºte un conflict între preotul Avacum ºi patriarhul Nicon. Pat riarhul cerea ca practicile din viaþa Bisericii ºi toate actele de cult sã se sãvârºeascã î formitate cu cele similare ale celorlalte Biserici Ortodoxe ºi sã fie revizuite cãrþile de cult în acest sens. Avacum se ridicã împotriva acestei iniþiative, fapt pentru care a fost exilat, dar nici aºa nu s-a rezolvat ceva. Aºa a apãrut în Rusia miºcarea rascolnicilor ce continuã pânã azi. O parte dintre ei recunoascã orice autoritate Bisericeascã. Aceastã miºcare este de fapt o miºcare sectarã. Nicon a încercat sã se amestece ºi în problemele politice ºi în 1658 se retrage din vi publicã fãrã a-ºi da demisia. In 1666 Patriarhii de Antiohia ºi Alexandria se întâlnesc în Moscova întâmplãtor ºi se n sinod ad-hoc, unde se discutã dacã este nevoie sau nu de reformarea cãrþilor de cult. S-a hotãrât cã acest lucru ar fi necesar, dar, atitudinea patriarhului Nicon a fost co ndamnatã ºi în locul lui a fost ales alt Patriarh. La începutul secolului al XVII Î-lea, în 1700 patriarhul Adrian moare, iar þarul Pe tru cel Mare a evitat sã mai ia mãsuri pentru ocuparea Scaunului Patriarhal. în 1721 p atriarhatul este abolit în Rusia ºi în fruntea Bisericii Ruse a fost aºezat sinodul dirig ent alcãtuit din 12 persoane, dintre care doar 3 erau ierarhi, restul erau preoþi ºi st areþi de mãnãstiri. Aceastã formã de conducere era una de tip protestant. Prin regulamentu l ortodox s-a impus aceastã formã de conducere, iar membrii acestui sinod erau aleºi d e cãtre þari. Tarii au vãzut în acest organism un fel de depãrtare religioasã. Politica rel gioasã a lui Petru cel Mare a fost continuatã ºi de urmaºii lui. Pe vremea þarinei Ana în Rusia au penetrat idei lutherane. Datoritã acestui fapt au apãrut o serie întreagã de scrieri anti-protestante de nuanþã romano-catolicã. Pe vremea Elisabetei a II-a (1741-1762) o mare parte din averile mãnãstireºti au fost confiscate. Ecaterina a II-a (1762-1796) a închis mai multe mãnãstiri, cu toate cã ea a fost o femeie evlavioasã. Acum s-a stabilit ºi numãrul de cãlugãri ce aveau voie sã vi iascã într-o mãnãstire. Ca aspect pozitiv în secolul al XVII Î-lea, amintim faptul cã Biserica Rusã

a desfãºur t o intensã activitate misionarã. Astfel de misionari ajung în Finlanda ºi Alaska. Cursul nr.61 Muntele Athos ºi rolul lui.

Monahismul ortodox a rãmas ºi în secolele XVI-XVIII un factor important de dezvol tare al vieþii religioase ºi liturgice. La acest lucru a contribuit ºi faptul cã monahis mul ortodox a rãmas pe mai departe în Bisericã ºi pentru Bisericã spre deosebire de cel ro mano-catolic. Biserica Ortodoxã nu a recunoscut ordinele monahale ºi nu a recomandat care din punct de vedere canonic sã fie scoase de sub controlul episcopului locul ui. Din punct de vedere canonic în Biserica Ortodoxã mãnãstirile sunt supuse episcopului locului ºi sunt integrate în viaþa episcopiilor. Excepþie fac stavropighiile (mãnãstiri aflate sub directa ascultare a unei Patria rhii). Biserica Ortodoxã a respins dintotdeauna tendinþele unor cãlugãri de a se izola d e Bisericã, dar ºi concepþia potrivit cãreia cãlugãrul are o altã misiune net superioarã la i. O altã trãsãturã caracteristicã pentru monahismul ortodox a fost lipsa clericalizãrii. A a vreme cât în Apus toþi cãlugãrii erau hirotoniþi, în Rãsãrit nu erau mulþi care cereau ac . In monahismul ortodox cele douã forme de calugãrie, cea cenoviticã sau de obºte ºi ce a idioritnicã constituiau de fapt douã aspecte ale aceleaºi vieþi monahale. Majoritatea mãnãstirilor sunt de tip cenovitic, în sensul cã monahii duc o viaþã comunã de participare serviciile divine, la muncã ºi la masã sub îndrumarea unui stareþ. Cãlugãrii dintr-o cenovi unt obligaþi sã se supunã în mod necondiþionat stareþului ºi sã renunþe la orice bunãstare In unele mãnãstiri ortodoxe acest mod de viaþã a fost abandonat sub impulsul formei idioritnice. Scopul era acela de a permite cãlugãrilor sã-ºi aleagã o formã mai asprã de t , dar ºi aceºti cãlugãri trãiau în mici colonii sau familii ºi pãstrau legãturile cu comuni mari. In timp ce în Apus mãnãstirile erau adevãrate claustre (asemenea unor cetãþi cu ziduri alte de netrecut în care laicul foarte greu putea sã intre), mãnãstirile ortodoxe sunt a devãrate centre de pelerinaj spre care se îndreaptã credincioºii pentru povaþã ºi hranã spi lã. In afarã de Tara Româneascã unde mãnãstirile nu erau constituite în complexe monahale, þãrile vecine au existat mãnãstiri imense, ca de exemplu în Rusia lavra Perceskaia. La noi mãnãstirile au fost zidite de oameni ºi pentru oameni. Mãnãstirile au fost în s colele XVI-XVIII importante centre culturale. Unii istorici apuseni au încercat sã a crediteze ideea potrivit cãreia mãnãstirile ortodoxe au fost reticente la culturã ºi se ad ucea ca exemplu evenimentul din 1806 când un numãr de cãlugãri de la Muntele Athos au da t foc Academieiinfiinþatã acolo de Efghenie Bulgaris. Acesta a fost doar un caz izol at ºi nu este reprezentativ, ci doar faptul cã cele dintâi tipografii au funcþionat în mãnã ri, cãlugãrii fiind cei dintâi tipografi. Dupã apariþia tiparului, în mãnãstiri au funcþion ate centre de copiere de manuscrise, mãnãstirile fiind adevãrate centre ale învãþãmântului gic, de aceea mãnãstirile din aceastã epocã pot fi socotite adevãrate Universitãþi Teologic ai ales în teritoriile subjugate. Primele ºcoli au fost deschise tot pe lângã mãnãstiri ºi tot aici au funcþionat bolniþ itale. In Transilvania ºi în interiorul graniþelor Imperiului Turcesc mãnãstirile au fost ad evãrate centre ale rezistenþei ortodoxiei în faþa propagandei catolice. Ca urmare, nu es te de mirare cã în Transilvania generalul Bucov le-a distrus. Din unele mãnãstiri au pornit adevãrate rãscoale sociale, politice ºi chiar naþionale. Centrul monahismului ortodox a fost ºi rãmâne Muntele Athos, mai ales cã mãnãstirile d aici s-au constituit într-un adevãrat complex, Muntele Athos fiind o peninsulã ce apa rþine Greciei. Aici însã ºi-au gãsit locul vieþuitori ºi din alte þãri ortodoxe. Prima mãnã t ziditã aici în 962 de cãtre cãlugãrul grec Atanasie pe vremea împãratului roman Lecapenul ncetul cu încetul numãrul mãnãstirilor de aici a crescut ºi la momentul cuceririi Constant inopolului de cãtre turci, cãlugãrii athoniþi obþin de la Mahomed o oarecare independenþã º misiunea cã mãnãstirile de la Athos nu vor fi jefuite. Mahomed ºi-a respectat cuvântul, da r nu acelaºi lucru l-au fãcut ºi urmaºii lui. Turcii nu au jefuit prea des mãnãstirile de l Athos, dar au jefuit constant metoacele, adicã mãnãstirile închinate vreuneia dintre mãnãs irile de la Athos. Dupã zidirea în 1540 a mãnãstirii Stavronichita, numãrul mãnãstirilor de Athos a rãmas de 20. La acestea se

mai adaugã un numãr de 14 schituri ºi 500 de chilii singuratice. Un moment important din istoria Athosului este anul 1775 când patriarhul Iere mia a restrâns sistemul idioritnic de viaþã cãlugãreascã de acolo, îndemnându-i la sistemul vial.

Cu excepþia românilor, care au trimis la Athos atâtea ajutoare cât nu au trimis toa te celelalte þãri ortodoxe la un loc ºi cu toate acestea noi nu avem nici o mãnãstire la thos toate celelalte þãri ortodoxe au cel puþin câte o mãnãstire acolo. Athosul pentru toate þãrile ortodoxe a fost o importantã sursã de ierarhi, dar ºi de alte personalitãþi. De exemplu: de la Athos ºi-au primit românii prima cronicã ce atestã ve himea românilor pe aceste meleaguri Cronica lui Gavril Protul; apoi ruºii l-au primi t pe Maxim Grecul; bulgarii pe Paisie Velicikovski. Mãnãstirile de la Athos erau distribuite astfel: a) georgienii au mãnãstirea Ivirion unde se pãstreazã documente preþioase; b) bulgarii au mãnãstirea Zografu de unde a pornit în secolul al XVII Î-lea vestitul pre dicator al redeºteptãrii naþionale Paisie Velicicovski; c) sârbii au mãnãstirea Hilandar ctitoritã de familia despotului Nemania; d) românii au la Athos doar 2 schituri Prodromul supus mãnãstirii Marea Lavrã ºi Lacu c l Sfântul Ilie supus mãnãstirii greceºti Sfântul Pavel. Celelalte mãnãstiri sunt greceºti. Alte centre monahale importante erau Locurile Sfinte. Problema Locurilor Sfin te a fost una delicatã mai ales cã Ierusalimul a ajuns sub stãpânire arabã prin secolul al XII Î-lea. Pentru protecþia pelerinilor ºi pentru siguranþa acestor locuri s-a constitu it Frãþia Sfântului Mormânt care a crescut în importanþã în decursul veacurilor. Frãþia S asigura pelerinajele creºtinilor de din afara Imperiului Otoman. De o importanþã aparte au fost ºi cele peste 750 de mãnãstiri de cãlugãri ºi cam 300 de de maici din þãrile ortodoxe ca Rusia, Bulgaria, Serbia ºi Tãrile Române. In Rusia, Lavra Pecerskaia a fost cea mai renumitã ea mai fiind cunoscutã ºi sub nu mele de Lavra Peºterilor, deoarece cãlugãrii trãiau în chilii sãpate în stâncã. In Tãrile Române amintim mãnãstirile: - în Moldova mãnãstirea Neamþ, Putna, Moldoviþa, Dragomirna, Voroneþ ºi Humor; - în Tara Româneascã: Cozia, Cotneana, Dealu ºi Snagov; - în Transilvania: mãnãstiri din Maramureº: Bârsana, Ieud, Giuleºti, Moisei, iar în mijlocu rdealului: Râmeþi ºi Sâmbãta de Sus.

Cursul nr.62 Contrareforma papalã. Conciliul de la Trident.

Decenii de-a rândul, dupã Reforma din secolul al XVI-lea, papalitatea nu s-a gând it sã dea un rãspuns Reformei decât prin mãsuri externe: rãzboaie, Inchiziþie etc., ºi astf protestanþii au supravieþuit tocmai datoritã acestui fapt. La vremea respectivã papalita tea era preocupatã doar de dorinþa de stãpânire. Papa Paul al VII Î-lea (1551-1554) s-a amestecat într-un rãzboi cu Carol al V-lea, Impãr atul Germaniei. Rãspândirea protestantismlui a determinat în sânul catolicismului apariþia unor grupãri ºi curente ce au militat pentru o Reformã internã. Originile acestei miºcãri se afla în Spania, unde încã înainte de începerea reformei s format un curent de reformare catolicã care milita pentru un cler mai moral ºi cerea abolirea abuzurilor cerând de asemenea o mai atentã preocupare pentru studierea Scr ipturilor ºi ortodoxiei credinþei. In secolul al XVI-lea Spania a trãit epoca unei dezvoltãri culturale ºi teologice aparte. Acolo a apãrut miºcarea pietistã condusã de Tereza D Avila, dar ºi ordinul cãlugãr l iezuiþilor cãruia i-a pus bazele Ignatie de Loiola. In haosul primelor decenii de dupã Reformã s-au distins douã curente în sânul catolicismul ui, care pentru stoparea fenomenului protestant au propus douã curente: 1) Curentul paºnic, pretindea cã Reforma poate fi stopatã dacã moralitatea clerului ºi cul tura lui se va ridica la un nivel mai înalt. Reprezentanþii acestui curent au fost o ratorienii, mistica spaniolã ºi un grup al expectanþilor. 2) Curentul autoritar ce propunea ca mijloace de stopare a protestantismului Inc hiziþia

ºi iezuiþii. Acest curent a biruit pânã la urmã. Oratorienii erau un ordin cãlugãresc întemeiat de Filip Neri, care se adunau în grupu ri, citeau din Sfintele Scripturi, cântau, organizau acte de asistenþã socialã în rândurile celor sãraci ºi chiar îi criticau pe unii papi. Acest ordin se caracterizeazã prin liber tate ºi erau diametral opuºi iezuiþilor, care erau mult mai încorsetaþi în reguli ºi rândui

isericeºti. Carol Boroneo (mort în 1584) a ajuns cardinal la vârsta de 24 de ani, ºi a reuºit sã ad une în jurul sãu mai multe ordine cãlugãreºti cãrora le-a încredinþat sarcini misionare ºi Aceºtia au întemeiat peste 600 de ºcoli ºi 3 Seminarii Teologice. Francisc de Sales (1567-1662) a ajuns episcop de Anesi în Franþa, ºi i-a convertit pe mulþi la catolicism prin felul lui de a fi. A scris chiar o carte de duhovnicie spre folosul preoþilor. Vincenþiu de Paul (1581-1660) supranumit ºi Apostolul Francez, a reuºit sã punã bazele ordinului cãlugãresc al lazariºtilor. Papalitatea dupã anul 1520 a continuat sã ducã o viaþã de lux, cu planuri politice mai puþin creºtineºti. Cu toate acestea, în plinã expansiune protestantã, romanocatolicii au r uºit sã se adune într-un sinod la Trident, unde urma sã se hotãrascã strategia de contracar re a Reformei. Localitatea Trident se aflã în sudul Italiei. Acest sinod a fost conv ocat nu de papã, ci de Carol al V-lea al Germaniei. Papa Paul al III-lea a acceptat propunerea lui Carol al V-lea ºi a convocat ofic ial Conciliul. Acesta s-a desfãºurat în 3 etape: 1) Intre decembrie 1545 martie 1547 când majoritatea sinodalilor pãrãsesc Tridentul sp re a se întruni la Bologna. 2) In mai 1551 din cauza spaniolilor sinodalii revin la Trident ºi stau pânã în aprilie 1552. 3) Din ianuarie 1562 pânã în vara anului 1563. Timp de 18 ani sinodul ºi-a þinut ºedinþele. Drept de vot au avut episcopii ºi conducã orii de ordine monahale, fãrã ca aceºtia sã fie divizaþi pe naþiuni. Deoarece sinodul s-a þ t în Italia, italienii au fost majoritari. Papa ar fi dorit ca la sinod sã se discute mai întâi problemele de doctrinã, acele probleme care au fost atacate de protestanþi ºi care trebuiau sã fie clarificate. Impãratul dorea sã se discute mai întâi problemele disciplinare, pentru cã nesupunerea ºi i oralitatea clerului au sporit numãrul protestanþilor. Pânã la urmã s-a ajuns la o soluþie d compromis, în sensul ca problemele sã fie discutate alternativ. S-au formulat douã ca tegorii de hotãrâri: a) hotãrâri doctrinare sau canones de fides; b) hotãrâri disciplinare sau canones de uire. Hotãrârile doctrinare au fost clare ºi respingeau în totalitate învãþãturile protestan desea formularea acestor hotãrâri a fost tributarã metodei tradiþionaliste scolastice. I ntre aceste hotãrâri amintim: 1) Tradiþia ºi Scriptura este izvor al Revelaþiei divine. 2) Numai Biserica are dreptul de a interpreta Sfânta Scripturã. Dupã ce s-a revizuit t extul latin al Vulgatei, traducerea latinã a fost declaratã ediþie oficialã a Sfintei Sc ripturi a Bisericii Romano-Catolice. 3) Pentru mântuire alãturi de credinþã omul trebuie sã aºeze ºi faptele bune. 4) Tainele sunt în numãr de 7. 5) Când s-a vorbit de Sfânta Euharistie s-a accentuat prefacerea realã a darurilor. 6) Cãsãtoria are caracter sacru. S-a impus celibatul clericilor apuseni. Preoþii ºi episcopii au avut sarcina de a explica public Sfânta Scripturã, ºi prin pr edici sã-iinveþe pe credincioºi ceea ce este necesar pentru mântuirea lor. Dintre hotãrârile disciplinare amintim faptul cã s-au formulat hotãrâri pentru clerici ºi h tãrâri pentru laici. Dintre hotãrârile pentru clerici amintim: 1) episcopii trebuie sã rezideze în eparhiile lor; 2) s-a limitat pluralitatea de funcþii a clericilor; 3) s-a impus o mai atentã supraveghere a preoþilor de cãtre episcopi. Pentru laici s-a stabilit obligaþia de a se spovedi ºi cumineca, de a asculta s lujbele, predicile ºi epistolele trimise de ierarhi. In ultima ºedinþã din 1563 s-a formulat o mãrturisire de credinþã (=Confesio fidei Tri entina). In spiritul hotãrârilor de la Trident au început sã aparã o serie întreagã de cãrþi prin ca rica Romano-Catolicã îºi prezenta cultul ºi doctrina: 1) un Cathehism romano-catolic a apãrut imediat dupã încheierea sinodului; 2) un Breviarum romanum a apãrut în 1568, fiind o carte de rugãciuni; 3) Misalele romane o carte care cuprinde liturghiile a apãrut în 1568; Din 1571, când papa Pius al V-lea (1567-1572) a pus bazele congregaþiei indexul

ui, apare ºi o listã numitã Index Librorum Prohibitorum , adicã lista cãrþilor interzise. acestã listã li se interzicea credincioºilor sã citeascã anumite cãrþi de altã nuanþã decât cã. Reforma generalã în Biserica Romano-Catolicã nu s-a realizat nici dupã acest sinod. Totuºi s-au înlãturat abuzurile din rândul clericilor, preoþii au devenit mai disciplinaþi mai morali, dar papalitatea a continuat sã aibe aceaºi autoritate, chiar mai tirani cã ca înainte. O schimbare de atitudine a papei a constat într-o mai intensã preocupare în cele bisericeºti. Roma a devenit un oraº mai sobru ºi papii au dus o viaþã mai moralã ºi m curatã. Intre rezultatele Conciliului de la Trident amintim dezvoltarea pietãþii mistic e în Spania (o trãire mai aparte a principiilor credinþei); întãrirea zelului misionarilor catolici. In spiritul hotãrârilor de la Trident, ordinele cãlugãreºti au fost îndemnate sã facã narism mai ales printre ortodocºi, pentru a completa locurile goale din staulul Ro mei, dupã plecarea protestanþilor. Aºa s-au realizat unirile silnice cu Roma în state un de autoritatea politicã era catolicã sau filo-catolicã ºi unde existau comunitãþi de credin ioºi ortodocºi. Astfel de uniri s-au realizat în Polonia, Ucraina sub-Carpaticã stãpânitã d absburgi ºi în Transilvania. Papalitatea era pornitã prin ordinele cãlugãreºti sã cucereascã lumea întreagã. Spania nþa, cunoscute prin tendinþele lor naþionaliste, nu au îngãduit publicarea hotãrârilor sino ui de la Trident. Italia, Portugalia ºi Polonia au acceptat aceste hotãrâri. Dupã sinodul de la Trident au fost înfiinþate o serie întreagã de Colegii spre care e rau atraºi nu numai ortodocºi ci ºi protestanþi, unde se încerca atragerea acestora la cat olicism. Dintre papii post-Tridentiniil amintim pe papa Grigorie al XII-lea, care în 1 582 a realizat Reforma calendarului. Cursul nr.63 Controverse dogmatice ºi învãþãturi noi în sânul catolicismului.

Marea crizã protestantã din secolul al XVI-lea a lãsat în sânul Bisericii Romano-Cato lice urme adânci ºi în domeniul doctrinar, pentru cã au fost reactivate dispute teologic e din secolele anterioare privitoare la diferite dogme ale Bisericii. Astfel cel e mai pãgubitoare dispute au fost cele doctrinare, cum ar fi pietismul, molitismul , jansenismul. Au existat ºi dispute din domeniul administrativ autonomismul galic at ºi febronianismul. Disputele doctrinare Pietismul a apãrut în Spania ºi a fost promovat de Teresa D Avila. Se cerea o întoarc ere la practicile Bisericii de dinainte de Marea Schismã ºi se promova o trãire religi oasã mai aparte în ascezã, în renunþare la lux ºi plãceri. Ca urmare a acestui fapt au apãr actici noi, destul de dubioase în sânul creºtinismului spaniol. Cele mai pãgubitoare au fost disputele doctrinare despre har. In opoziþie faþã de concepþia protestantã care accentua rolul harului în realizarea mântuir subiective, iezuiþii afirmã rolul voinþei ºi a faptelor bune, ºi cu aceasta ei au cãzut înt n fel de semipelagianism, ceea ce a dus la mari scandaluri cu dominicanii ºi jans eniºtii. Primii, adicã protestanþii susþineau cã omul ºi-a pierdut libertatea voinþei prin pãca strãmoºesc ºi numai harul divin sãvârºeºte mântuirea prin predestinare. Iezuiþii afirmã cã rtatea nu s-au pervertit, ci doar au slãbit, dar nu atât de mult încât omul sã nu-l poatã c noaºte ºi urma pe Dumnezeu. De aceea viaþa creºtinului constã în disciplinarea voinþei spre ea faptelor bune. In timpul acestor dispute dintre protestanþi ºi catolici, catolicii se foloseau de cazuistica scolasticã la baza cãreia a stat chiar un manual al unui teolog spani ol pe nume Escobar. Accentuându-se rolul faptelor bune ºi al credinþei, mulþi credincioºi au dobândit o credinþã laxã, ºi aºa a apãrut practica indulgenþelor. Prima disputã teologicã în sânul catolicismului a avut loc între profesorul Michael B aius (mort în 1589), de la Universitatea din Lyuven ºi iezuiþi. M. Baius

afirma cã Sfinþenia lui Adam nu consta într-un adaos de har, ci era sãditã în sãºi firea lui, iar mântuirea în urmaºii lui Adam nu înseamnã numai iertarea pãcatelor, ci

mbarea firii interioare a omului. Universitatea din Sorbona a cenzurat 18, iar R oma 19 din tezele lui Baius, care pânã la urmã a trebuit sã le retracteze. Intre iezuiþii ce l-au combãtut, s-a remarcat Ludovic Molina (mort în 1600) care în lucrarea Armonia dintre libertate ºi har susþine cã voinþa omului colaboreazã de la sine harul divin. Omului bun, Dumnezeu îi oferã graþia lucrãtoare, în timp ce omului rãu îi ofe aþia suficientã, dar nelucrãtoare. Soarez (ce era portughez) învaþã cã harul se uneºte cu libera decizie a omului. în acþ ea mântuitoare, factorul uman este acela care primeazã. Molinismul a fost denunþat ca formã a semi-pelagianismului. Papalitatea a condamnat 110 teze moliniste, dar mai apoi sub influenþa lui Be larmin, ambele controverse au fost anihilate. Altã controversã a fost cea jansenistã. Numele îi vine de la Cornelius Jansenius ca re a ajuns episcop de Ypres în Belgia. Acesta a alcãtuit o lucrare intitulatã Augustinu s . Si aceasta este tributarã Reformei protestante ºi a fost condamnatã de cazuistica ro mano-catolicã. Centrul de greutate al miºcãrii janseniste a fost mãnãstirea Port-Royal, un de Jansenius ºi-a propus sã organizeze o reformã în sânul catolicismului. Jansenius ºi-a al s latura doctrinarã în timp ce Jean du Vergie partea practicã. In lucrarea Augustinus se afirmã cã o cauzã a cãderii lui Adam a fost limitarea voin de cãtre Dumnezeu. Inainte Adam avea o libertate indiferentã ºi aceasta a fost distru sã prin pãcatul originar. Harul divin era suficient spre a-l conduce pe Adam, dar du pã cãderea în pãcat, harul nu i-a mai fost suficient mântuirii, de aceea a fost nevoie de venirea lui Hristos, ca sã aducã un plus de har, ca omenirea sã se poatã mântui. Ca argume nt în acest sens aduce exemplul cu orbirea ºi lumina, arãtând cã existenþa luminii nu este uficientã ca orbul sã vadã din nou. Jansenius crede cã sarcina principalã a omului este aceea de a se elibera din r obia concupincesniþei ( o stare de pãcãtoºenie permanentã) în care omul nu face decât rãul. astã stare voinþa omului are doar libertatea de a alege ce rãu sã facã. Din aceastã pricinã rul trimis de Dumnezeu omului dupã cãderea în pãcat îl numeºte har vindecãtor. Acesta îl co pe om cãtre Dumnezeu, în aºa fel încât omul nu-ºi dã seama, de aceea harul este irezistibi Chiar dacã Jansenius pretinde cã învãþãtura sã nu este calvinã, ea este semi-calvinã, e, Calvin afirma cã harul îl mântuieºte pe om fãrã voia sã ºi harul lucreazã doar în cei pr Jansenius afirma cã omenirea fãrã har este o masã de condamnaþi. Mãnãstirea Port-Royal devenit centrul jansenismului. Du Vergie adunã aici mai multe personalitãþiintre care amintim 3 fraþi ºi 5 surori din familia Arnold, Pascal, Tilermond, La Fontaine ºi Rasi m. Duhul de seriozitate de la acest centru a influenþat numeroase sectoare Biser iceºti, politice ºi literare. Biserica s-a ridicat împotriva acestui centru ºi din porun ca lui Richelieu, Du Vergie a fost întemniþat. In 1643 are loc publicarea lucrãrii Deasa comunicare a lui Antoine Arnold, în car e era condamnatã practica Bisericii de a-i împãrtãºi prea des pe credincioºi. Iezuiþii obþin condamnarea de cãtre Universitatea din Sorbona a 5 teze ale lui Ja nsenius, de aceea acesta respingea autoritatea papei, ºi se emancipeazã de sub papuc ul Bisericii Romano-Catolice, fãrã a trece însã sub protecþie protestantã. Antoine Arnold a fost exclus de la catedra din Sorbona, dar alãturi de el au trebuit sã pãrãseascã Parisul ºi alþi 80 de profesori. LuIII adreseazã Pascal 80 de scrisor care sunt combãtute lipsa de demnitate ºi atitudinea unor iezuiþi. Ludovic al XIV-lea a luat atitudine împotriva janseniºtilor, cerând episcopului sãi persecute. în secolul al XVII-lea mãnãstirea Port-Royal a fost distrusã. Janseniºtii pãtr nd ºi în Olanda unde au reuºit sã înfiinþeze douã episcopii: la Utreth ºi Debrenter. Cursul nr.64 Controverse ºi învãþãturi noi în sânul protestantismului

Libertatea religioasã acordatã de protestanþi tuturor credincioºilor a dus la apariþi a unor fracþiuni religioase încã de la început. Filip Melancton a redactat Confesio Augus tana în 1530. în încercarea de a-i apropia pe lutherani de Biserica Romano-Catolicã au pu rtat dialoguri intense cu ei. Lutheranii s-au împãrþit în douã: unii care acceptau dialogu l cu gândul de a-i atrage pe catolici la învãþãtura lor, ºi care au pãstrat aceleaºi struct dministrative ca ºi catolicii; ºi unii mult mai radicali, care în 1535 alcãtuiesc o nouã mã

turisire de credinþã, mult mai tranºantã. Primii se constitue în Biserica Lutheranã Evanghelicã dupã Confesio Augustana. Cel de-al doilea grup se constitue în Biserica Lutheranã Sinodo-Presbiterianã. Si în rândurile lutheranilor au apãrut dispute, ca de exemplu cea dintre lutherani ºi melanctonieni . Cele mai cunoscute controverse ar fi controversa adia-fizitã, adicã controverse ale indiferenþei faþã de Interimul de la Ausburg. Cu acest prilej au fost excluse pra cticile catolice din cult. Controversa maioristã, dupã numele lui Gheorghe Maior, care spune cã ºi faptele bun e sunt necesare pentru mântuire. El a fost contracarat de Martin Flacius, care afi rma cã fapta este un pericol pentru mântuire. Controversa sinergistã, a fost iniþiatã de teologul melanctonian J. Fefingen, car e spunea cã voinþa liberã trebuie sã conlucreze cu harul pentru mântuire. Flacius afirmã cã ar harul lucreazã mântuirea în om, fãrã ca voinþa sã sã poata face ceva. Controversele din sânul calvinismului au fost mai puþine, pentru cã aceºtia nu erau adepþi i unei teologii prea înalte. Un aspect ar fi acela legat de istoria Bisericii din Anglia, unde a penetra t un protestantism de nuanþã calvinã. De pe vremea reginei Elisabeta au apãrut puritanii sau presbiterienii, iar din 1580 pãtrund independenþii, care refuzau orice contact cu statul, spunând cã fiecare parohie este o instanþã în sine. De aici a rezultat Biserica congregaþionalistã. Mai târziu, în Anglia, Biserica Anglicanã ce pãstra calea de mijloc între protestanti sm ºi catolicism, ºi-a definit direcþiile vorbindu-se de Biserica de Jos sau Biserica celor mai puþin instruiþi, ºi Biserica Inaltã sau Biserica celor culþi, a nobililor. în pli epocã modernã, tot mai des ºi-a fãcut simþitã prezenþa ideea despre Biserica Largã. In timpul acestei epoci, douã au fost miºcãrile mai însemnate: miºcarea metodistã, con usã de fraþii Charles ºi John Westley. Aceºtia propuneau o viaþã mai liniºtitã, mai în acor iritul Evangheliei. Aceastã miºcare a prins teren datoritã principiilor sale sociale, pentru cã promova sãrãcia de bunã voie. O altã acþiune amplã au dezvoltat evangheliºtii. Intre denominaþiunile protestante îi amintim pe baptiºti, o sectã organizatã de un pr eot catolic, pe nume Meno Simon. Acesta respingea botezul copiilor, oficiile pub lice ºi militare. în învãþãtura lor, ei accentuau ideea naºterii din nou la vârsta maturitã rãspândit în Germania, Anglia, Rusia ºi America. Baptismul contemporan s-a nãscut din imp reunarea anabaptiºtilor, care refuzau botezul, cu calvinii ºi anglicanii. Unitarienii sau socinienii, dupã numele întemeietorului lor Socinus, au apãrut în s ecolul al XVI-lea, ºi susþineau cã existã un singur Dumnezeu, o persoanã, primul Dumnezeu fiind tatãl, Fiul fiind un om cu puteri mari primite de la Tatãl, ce a avut ca misiu ne iluminarea oamenilor. Quaquerii au fost o sectã întemeiatã de George Fox (care a fost cizmar) în S.U.A., care afirma cã adevãrul divin se dobândeºte doar prin erupþia harului. Respingeau bogãþiile ar ºi autoritãþile de orice fel, distracþiile, fiind apreciate cinstea ºi pietatea. Svedenborgienii au fost o sectã cu doctrinã unitarianã, care în încercarea lor de a în iora Biserica, au scos Biblia din sânul ei. Pentru ei Biblia era un cuvânt mort. Cursul nr.65 Iezuiþii ºi alte ordine monahale Apusene

Iniþiatorul acestui ordin cãlugãresc a fost cavalerul Ignatio Lopez de Recalde sa u Ignatio de Loiola, ce a fost contemporan cu Martin Luther. S-a nãscut prin 1495 într-o familie de nobili din nordul Spaniei. Dupã ce a servi t o vreme ca paj la curtea regelui Ferdinand, s-a îndreptat spre cariera militarã. E xistã documente care atestã cã prin 1515 era acuzat de un tribunal din Pamplona de mar i nelegiuiri. în faþa judecãtorului purta sabie, pumnal ºi muschetã, dar ºi alte arme. Tot e Pamplona se leagã ºi schimbarea vieþii lui. Rãnit în 1521 în timpul asedierii cetãþii de ezi, a trebuit sã zacã multã vreme la pat. în aceastã perioadã citeºte viaþa lui Hristos ºi lte vieþi de Sfinþi Apuseni. Pentru cã în urma rãnirii a devenit inapt

pentru cariera mili tarã s-a hotãrât sã devinã cavaler al Fecioarei Maria. Ajunge în mãnãstirea din MontSerat, agaþã de statuia Sfintei Fecioare Maria sabia ºi pumnalul sãu ºi stã în priveghere o noapt Se hotãrãºte apoi sã plece la Ierusalim pentru a-i ajuta pe cãlugãrii franciscani în propag

a antimusulmanã. Din cauza ciumei se opreºte în Barselona, unde a început sã practice exer ciþiile spirituale. Se ruga de 7 ori pe zi autoflagelându-se. Se trezea ºi noaptea pen tru rugãciune, iar ziua cerºea pe stradã. în scrupulozitate Loiola se aseamãnã cu Luther. L ther a gãsit ieºirea din starea de crizã citind Epistola cãtre Romani. Pentru Loiola rezultatul acestei perioade de cãutãri a continuat, ºi s-a hotãrât sã se supunã voinþei lui Dumnezeu, lucru pe care îl va demonstra printr-o slujire ºi supunere totalã faþã de Bisericã. El scrie o lucrare intitulatã Exerciþii spirituale . In 1553 reuºeºte sã ajungã în Palestina, ºi devine misionar creºtin printre mahomedani ugãrii franciscani de acolo socotindu-l periculos îl trimit acasã, arãtând cã este insufici nt pregãtit din punct de vedere teologic. Convins cã pentru misiunea propusã are nevoi e de educaþie, în 1526 se înscrie la Universitatea din Alcala, dupã care trece la Salama nca. Aici a reuºit sã adune colegi, împreunã cu care practica exerciþii spirituale. Ei tre zesc suspiciunea Inchiziþiei ºi în 1528, atunci când Calvin pãrãsea Parisul, Loiola intra. i aici a reuºit sã adune un grup de tineriintre care Francisc Xavier, ºi au continuat exerciþiile spirituale. Pe 15 august 1534 se duc în Biserica Notre-Dame din Paris, u nde jurã cã vor ajunge în Palestina pentru a-i converti pe mahomedani. Pentru cã era o a sociaþie de studenþi, au hotãrât sã se punã la dispoziþia papei. In 1539, 7 din aceºti prieteni ai lui Loiola au ajuns la Roma ºi au pus bazele Companiei Digesu cu intenþia de a-i sprijini pe copii sã înveþe poruncile lui Dumnezeu. Ei au promis cã se vor supune papei ºi cã vor merge oriunde îi va trimite. Confirmarea o rdinului nou înfiinþat vine din partea papei în septembrie 1540. In aprilie 1541 Loiola este ales cel dintâi general al Iezuiþilor, funcþie avutã pânã a moartea sã în 1556. Alãturi de general erau provinciali (conducãtori ai asociaþiilor din provincii). Fiecare membru era ales în urma unui noviciat (perioadã de pregãtire) foa rte sever, ºi dupã ce fãgãduia supunere în toate. Nu existau ore precise pentru serviciile religioase, ºi nu purtau haine speciale ordinelor cãlugãreºti. Cu repeziciune acest ord in cãlugãresc s-a rãspândit în Apus, ºi la moartea lui Loiola a ajuns sã aibe peste 100 de e cu peste 100 de membrii. Aria lor de rãspîndire mai ales în timpul contra-reformei p rotestante a fost Italia, Spania ºi Portugalia, mai puþin în Franþa ºi Germania. Ei au dev enit pilonul principal al contra-reformei protestante. Spovedania ºi împãrtãºania au deven it foarte frecvente în Biserica Romano-Catolicã. Iezuiþii s-au remarcat ºi pe plan educaþional. Ei au înfiinþat prima ºcoalã la Mets în . în învãþare se foloseau de metode moderne cu multe exerciþii, cautând sã-iinveþe pe elevi erele moderne. Tot ei au înfiinþat colegii: la Padova în 1542; la Roma Colegium Romanu m în 1551; la Viena, Munchen, Vilna, etc.. Cea mai des folositã armã a lor era intriga politicã sub deviza omnia ab maiorem gloria dei = totul spre mai marea slavã a lui Du mnezeu. Rezultatul a fost o urã tot mai mare faþã de ei, fapt ce a contribuit în 1773 la de sfiinþarea ordinului iezuiþilor de cãtre papa Clement al XVII-lea. în 1814 ordinul a fos t readus la viaþã. Catolicismul post-Tridentin mai cunoaºte ºi alte ordine cãlugãreºti, în afarã de cele sacrate: dominicani, franciscani, iezuiþi. Intre aceste ordine amintim: barnabiþii n umele le vine de la Biserica Sfântul Barnaba din Milano (1530) ºi au o ramurã femininã a cãlugãriþelor angelice. Ursulinele erau un grup feminin ce se ocupau cu educaþia fetelo r. Dupã Reforma protestantã s-a procedat la o reorganizare a ordinului franciscani lor ºi a apãrut o ramurã nouã: franciscanii capucini (cei ce purtau glugã); cistercienii s au desculþii. în afarã de ordinele cãlugãreºti tot în Apus trebuie amintite congregaþiile u reoþi de mir cum ar fi cea a lui Carol Boroneo la Milano (1578), sau cea de la Par is tocmai pentru a contracara Reforma. Apoi mai trebuie sã-i amintim pe oratorieni infiinþaþi de Filip de Neri; pe maurini la Paris. Un rol educativ aparte l-au avut p iariºtii. Pe tãrâm misionar trebuie sã-i amintim pe lazariºti conduºi de Vincenþiu de Paul re mai erau numiþi ºi cãlugãrii negri sau pasioniºtii. Cursurile nr.66-67 Propaganda Romano-Catolicã în Rãsãritul Creºtin

Papalitatea nu a renunþat la pretenþiile de control asupra întregii Biserici. Aºa a apãrut încã în perioada Sinoadelor Ecumenice ideea de Primat Papal. Dupã încercãrile nereu

de la Lyon 1274 ºi de la Ferrara-Florenþa 1438 a urmat momentul nefericit al unei no i Schisme în Apus prin apariþia protestantismului. Dupã Sinodul de la Trident, catolic ii au cãutat sã umple locurile goale din staulul Romei, dupã plecarea protestanþilor, cu ortodocºi, pe care prin diferite mijloace au cãutat sãi atragã la catolicism. Datoritã situaþiei delicate în care s-au aflat numeroase popoare ortodoxe în sânul Im periului Otoman, catolicii ºi-au înteþit acþiunea misionarã mai ales în interiorul acestui mperiu ºi au folosit metode noi pentru a ajunge la þel. Forþa nouã a Bisericii Romano-Ca tolice a constituit-o ordinul iezuiþilor care a devenit foarte activ. La numai câþiva ani dupã întemeierea iezuiþilor, aceºtia erau foarte activi ºi influenþi în Imperiul Otoman i se foloseau de oameni bine educaþi ºi curtenitori, care nu se dãdeau în lãturi de la nim ic pentru a-ºi atinge scopul. Au exploatat la maxim slãbiciunile locale, politice, m orale, culturale, financiare ºi naþionale ale ortodocºilor din Imperiul Otoman. Conciliul de la Trident a dispus ca în cadrul acþiunii în Rãsãrit sã se aplice metoda niaþiei adicã dacã ortodocºii acceptã Primatul Papal sã nu li se mai impunã ºi alte învãþ Cel dintâi mijloc a fost de naturã culturalã. în þãri ca Austria, Ungaria, Polonia, Mo avia, Rusia, Croaþia, Slovacia au fost înfiinþate tipografii ºi colegii, unde se tipãreau scrieri catolice ºi erau invitaþi sã studieze în special tineri din rândurile protestanþilo ºi ortodocºilor. La Roma a luat fiinþã Colegium Romanum cu secþii pentru diferite popoare europene. Prin tipãrituri se încerca sã se arate cã nu existã diferenþe însemnate între catolici odocºi, laudând credinþa ortodoxã ca pãstrãtoare a Tradiþiei Bisericii, ca urmare ar putea sta o perspectivã de unire între cele douã Biserici. Leo Alatius, Petru Avenilis ºi Nicolae Comnen folosesc ºi argumente de naturã pol iticã pentru a-i uni pe ortodocºi cu Roma, arãtând cã doar þãrile peste care Biserica Romei întindea pot salva ortodoxia. Ortodocºii nu au avut nevoie de aceastã salvare, pentru cã tot una le era stãpânirea turceascã sau catolicã. Mijlocul cel mai eficace a fost intriga politicã. Ambasadorii Vaticanului sau Nunþii Apostolici au ajuns sã controleze viaþa politicã a unor state ca Austria ºi Poloni a, unde existau ºi credincioºi ortodocºi. Astfel se înregistreazã la sfârºitul secolului al I-lea câteva uniri cu Roma. Inceputul acestui ºir lau fãcut ortodocºii din Polonia sau rutenii în urma unui Sinod de la Brest-Litovsk în 1596; apoi unirea rutenilor din Uc raina sub-Carpaticã dupã 1640; apoi unirea unor români din Transilvania dupã 1701. Unirea rutenilor din Polonia

In Regatul Polonez funcþiona dreptul de patronaj, care dãdea regilor dreptul de a-ºi numi candidaþii la episcopat. Din acest motiv, numeroºi nobili ortodocºi din Polon ia au fost atraºi la catolicism în speranþa cã vor fi numiþi episcopi ºi vor dobândi propri semnate. Nu toþi nobilii ortodocºi au fãcut acest lucru. Intre cei ce au rãmas la ortodo xie îi amintim pe nobilii Constantin Ostrovski, Ioan Visnevieski ºi Gizel. Un alt sprijin pentru Bisericã venea din partea tagmelor de meseriaºi sau de ne gustori. Clerul ortodox era direct supus regelui. Unele dintre aceste corporaþii m eºteºugãreºti au cumpãrat dreptul de patronaj asupra unor Biserici. Astfel numeroase Biser ici ortodoxe pãtrund în sfera de influenþã a acestor bresle catolice ºi astfel numeroºi cle ici ortodocºi au fost înclinaþi sã îmbrãþiºeze catolicismul sub noii patroni. Acestora li s miteau tot felul de privilegii, printre care ºi acela de a deveni membru al Dietei . Propaganda uniatã nu a înregistrat progrese pânã când episcopul Ignatie Peseli de Pol otsk ºi Chiril Telvescki de Lutc nu s-au hotãrât sã treacã la catolicism. Cei doi au reuºit sã-l convingã pe Mitropolitul Kievului Mihail Rogos ºi alte 5 episcopii sã îmbrãþiºeze unir Roma. In aceste condiþii a avut loc un Sinod la Brest-Litovsk în 1596, unde cei trei au semnat actele de unire. Episcopiile de Lemberg ºi de Presenisl

cu peste 200 de preoþi ºi cãlugãri au rãmas ortodocºi. Atunci când cei doi ierarhi ortodocºi au murit în 16 me de 10 ani, ortodocºilor din Polonia nu li s-a dat voie sã-ºi aleagã ierarhi. In 1620 cu prilejul trecerii Patriarhului Teofan al Ierusalimului prin Kiev , ortodocºilor li s-a îngãduit sã aibe episcopul lor. Au fost nominalizaþi doi ierarhi ort odocºi, ºi mitropolitul Petru Movilã la Kiev. în 1773 a început rãzboiul polonezilor cu ruº La sfârºitul rãzboiului Polonia a fost împãrþitã în douã: o parte trecând în componenþa Ru uniþi din aceste teritorii au revenit la ortodoxie.

Unirea rutenilor din Ucraina

In Ucraina sub-Carpaticã din teritoriile de la nord de Maramureº, viaþa bisericea scã s-a dezvoltat în limite normale, mai ales cã aici a fost amintitã mãnãstirea din Peri, ecunoscutã ca stavopigrie încã din 1392. Rutenii români ºi slovaci din aceste teritorii au crescut în tradiþia ortodoxã ºi pe seama lor s-a înfiinþat o episcopie ortodoxã la Muncaci ecolul al XV-lea. Episcopii de Muncaci pun stãpânire pe mãnãstirea din Peri ºiiºi stabilesc reºedinþa aici pentru ca în Muncaci nu aveau reºedinþã episcopalã. în 1492 mãnãstirea din P e în posesia definitivã a rutenilor. La scurtã vreme îºi mutã reºedinþa la Muncaci ºi mãnãs t lãsatã în paraginã, ea trecând sub stãpânirea nobililor unguri care au distrus-o. Muncaci a avut jurisdicþie ºi asupra Maramureºului. Rutenii din Ucraina sub-Carpaticã nu au fost strãini de experienþa polonezã ºi ca urm are în secolul al XVII-lea ºi asupra ierarhilor de la Muncaci au început sã se facã presiu ni pentru uniaþie. Primul gest l-a fãcut Vasile Tarasovici, care în 1640 cu de la sine putere decl arã episcopia ca unitã cu Roma. Clericii ºi credincioºii ortodocºi protesteazã ºi acesta es nevoit sã fugã din Muncaci, aºezându-se într-o localitate din Ungaria Eger. Pânã la urmã în 1641 se leapãdã de uniaþie, revine la Muncaci ºiiºi reocupã scaunul pânã la 45. Credincioºii maramureºeni refuzã sã-i mai accepte jurisdicþia. Dupã moartea lui Tarasov ci, ca episcop este ales Petru Petronius, pe timpul cãruia a avut loc adevãrata unir e cu Roma. Iezuiþii ºi episcopul catolic de Estergom reuºesc sã facã presiuni asupra lui spre al determina sã accepte unirea cu Roma. în acest context se pare cã la Ujgorod, în Catedr ala romano-catolicã ar fi avut loc un Sinod de unire la care ar fi participat epis copul însoþit de 6 arhidiaconi, ca delegaþi ai protopopilor din eparhia sa. Interesant este faptul cã orice realizare pe tarâm misionar a fost consemnatã în ar hivele Romei, dar aceasta unire a rutenilor nu este consemnatã nicãieri. Stiri despr e un presupus Sinod de unire avem dintr-un document redactat în 1651 de Petru Petr onius în care aratã cã în 1646 ar fi avut loc Sinodul unionist, dar cã actele Sinodului au fost duse la Hust de unde au dispãrut. Autorul acestui document se contrazice pe sine într-un alt document, spunând cã Sinodul ar fi avut loc în 1649. Pãrerea multor istor ici este cã nu a avut loc nici un fel de Sinod, cã Petru Petronius a îmbrãþiºat de bunã voi niaþia, ºi pentru a-ºi clarifica situaþia lui din scaun ar fi inventat acele Sinoade uni oniste. Din a doua jumãtate a secolului al XVII-lea, ortodocºii din Ucraina sub-Carpati cã nu au mai avut ierarh ortodox, iar propaganda uniatã s-a extins ºi ca urmare au fos t trecuþi cu forþa la uniaþie. în 1946 ºi aceºtia revin la ortodoxie sãtui de promisiunile ano-catolicilor. Unirea românilor din Transilvania

Transilvania în secolul al XVII-lea s-a confruntat din punct de vedere religi os cu probleme delicate. Incã din secolul anterior în Ardeal au pãtruns ideile Reforme i: cele lutherane la saºii din Braºov ºi Sibiu; ºi cele calvine ºi unitariene la ungurii c atolici. Lutheranii s-au mulþumit sã-ºi rãspândeascã învãþãtura doar în zonele mai sus amin itãþi lutherane erau ºi la saºii din alte pãrþi ale Transilvaniei ºi Banatului. Calvinii au at sã-i atragã pe români de partea lor, ºi s-a înfiinþat o Episcopie româno-calvinã la Sâng la urmã disputele doctrinare au fost purtate între calvini ºi unitarieni. Aceste dispute au existat ºi în secolul al XVII-lea, atâta vreme cât Transilvania a fost Principat autonom ºi a fost condus de principi maghiari. Din 1686 Transilvan ia a intrat în componenþa Imperiului Habsburgic, ce îi favorizeazã pe catolici.

Impãratul Leopold al II-lea de cum a ajuns la tron, a cãutat sã-ºi consolideze poziþi a apropiindu-se de Bisericã. Pentru Ardeal el a dat mai multe diplome numite Leopo ldine, prin care recunoºtea în Ardeal doar 3 naþiuni: pe unguri, saºi ºi secui ºi 4 religii recepte. Prin diplomele lui specifica faptul cã românii se vor putea bucura de drept urile pe care le au ºi celelalte naþionalitãþi, doar în cazul în care se vor uni cu una din re religiile recepte recunoscute: romano-catolici, lutherani, calvini ºi unitarien i. Pe acest fond ºiau început acþiunea prozelitã iezuiþii în Transilvania. Spre sfârºitu

olului al XVII-lea mitropolit ortodox la Alba a fost Teofil. El moare în 1697. în lo cul lui este ales Atanasie Anghel, ce a fost hirotonit în Tara Româneascã de mitropoli tul Teodosie. Cu acel prilej a fost pus sã semneze un jurãmânt cã va pãstra credinþa ortodo cã o va apãra. Iezuitul Paul Barany ºi Gabriel Nevenesy cu acordul arhiepiscopului catolic d e Esztergom, Leopold Kolonics au început sã facã presiuni asupra lui Atanasie Anghel, ºi acest Mitropolit ajunge în 1701 la Viena, unde a fost rebotezat ºi rehirotonit dupã r itul catolic, ca episcop pentru românii uniþi din Ardeal. Istoriografia unitã vorbeºte despre un sinod de unire ce s-a þinut la Alba-Iulia în 1698, la începutul lunii octombrie, unde mitropolitul Atanasie, împreunã cu 38 de pro topopi ar fi semnat un document de unire. Acest document a fost descoperit cãtre s fârºitul secolului al XIX în arhivele Bibliotecii din Budapesta ºi se dovedeºte a fi un ma re fals. Documentul este alcãtuit din 6 pagini, adicã 3 file: o coalã dublã îndoitã în douã, în ul cãreia a fost aºezatã o altã coalã. Pe pagina 1 gãsim textul românesc cu litere chirilic care se aratã cã românii din Ardeal doresc sã se uneascã cu Biserica catoliceascã a Romei, u condiþia ca toate învãþãturile ºi sãrbãtorile sã rãmînã aºa cum au fost, cãci dacã nu ace il. Urmeazã un post-scrptum în care se scoate în evindenþã faptul co în problemele interne le Bisericii nimenisã nu se amestece iar vlãdica Atanasie sã rãmânã în scaun pânã la moarte dreapta-jos a acestei pagini apare sigiliul Mitropoliei care se pare cã a fost ap licat înainte de scrierea post-scrptum-ului deoarece ultimele douã rânduri sunt scrise mai înghesuit pentru a nu deteriora sigiliul. Pe pagina 2 apare traducerea în latinã a textului potrivit cãreia românii se unesc de bunã voie cu Biserica Romei ºi acceptã toat e învãþãturile ºi dogmele acestei Biserici. Pe paginile 3-5 apar în paralel semnãturile cel 38 de protopopi. Pe pagina 5 apare un Apendice, prin care din nou se specificã fap tul cã dacã nu vor fi respectate dorinþele ºi obiceiurile româneºti actul va fi nul. Se cer a ca ierarhul în scaun, Atanasie de nimeni sã nu poatã fi demis. Pagina 6 este goalã. Dupã dovedirea falsului istorici ca Silviu Dragomir, D. Stãniloaie, Milan Sesan au cercetat ºi au concluzionat cã acel Sinod nu a avut loc pentru cã niciintr-un docu ment nu se menþioneazã de acel Sinod. Documentul probabil cã a fost întocmit de Atanasie Anghel dupã întoarcerea sã de la Viena din 1701, când a fãcut o vizitã în Transilvania ºi reuºit sã-i determine pe cei 38 de protopopi sã semneze acel document. Este interesant faptul cã autoritatea habsburgicã a închis ochii la acel fals ºi de atunci iezuiþii au putut face misionarism nestingheriþi în sânul poporului român. Dupã trecerea lui Atanasie Anghel la uniaþie o jumãtate de secol, românilor ortodocºi nu li s-a permis sã aibã ierarh în Ardeal, tocmai pentru a sprijini misionarismul cat olic. Atanasie moare în 1713 ºi urmeazã alþi ierarhi uniþi ca Ioan Pataki, Inocentiu Micu K lein ºi mulþi alþii. în 1948 un numãr de 38 de protopopi, formal au semnat actul de mai su s, revenind la ortodoxie. Dupã 1990 câteva capete turbulente au revigorat Biserica G reco-Catolicã din Ardeal. Niciodatã uniþii nu au fost socotiþi catolici ei nefiind nici ortodocºi. Pe tot parcursul secolului al XVII Î-lea uniaþia din Ardeal s-a întãrit cu ajutorul autoritãþilor de la Viena ºi semnalãm evenimentul din 1762, când generalul Bucov a distru s peste 200 de mãnãstiri ºi Biserici ortodoxe din Ardeal, pentru cã acestea reprezentau un pericol pentru uniaþie. Ca urmare a propagandei Romano-Catolice în Rãsãrit sau înregistrat ºi treceri direct e la romano-catolici în rândul croaþilor ºi al unor grupuri mici de ortodocºi din Austria. Aceste treceri s-au fãcut pe considerente politice. Cursul nr. 68 Relaþiile Bisericii Ortodoxe cu protestanþii. Dialogul dintre Ortodocºi ºi Lutherani ºi dintre Ortodocºi ºi Calvini. Dupã Reforma din secolul al XVI-lea, un mare numãr de romano-catolici au trecut fie la lutheranism, fie la calvinism, fie la alte denominaþiuni rezultate din Ref ormã. Ortodocºii din interiorul Imperiului Otoman, urmãreau cu atenþie luptele religioa se din Europa de Apus sperând ca din aceste dispute dintre catolici ºi protestanþi sã obþi

nã anumite foloase. în timpul acestor dispute fiecare a cãutat sã-ºi dovedeascã ortodoxia c edinþei, socotind-o în conformitate cu învãþãtura mântuitoare. De aceea fie catolicii, fie testanþii au fãcut referire la învãþãtura Bisericii Ortodoxe arãtând cã ºi Biserica Ortodox eaºi idealuri. Biserica Ortodoxa era total diferitã ºi de catolici ºi de protestanþi. Una dintre problemele viu discutate a fost aceea dacã Roma a rãmas credincioasã T radiþiei vechi sau dacã a introdus inovaþii în cult ºi doctrinã. Interesul protestant faþã serica Ortodoxã decurgea din aceea cã protestanþii pretindeau o întoarcere la Tradiþia Pri marã ºi ar fi dorit o confirmare din partea Bisericii Ortodoxe pe aceastã linie. In secolele XVI-XVII vom gãsi mãrturia Bisericii Ortodoxe citatã de ambele pãrþi. Contactele ortodocºilor cu romano-catolicii au fost destul de subtile în sensul cã romano-catolicii au cãutat prin diferite mijloace sã-i treacã pe ortodocºi sub jurisdi cþia Romei. De cealaltã parte, încã din secolul al XVI-lea cunoaºtem câteva contacte între erica Ortodoxã ºi protestanþi. Primul contact s-a realizat prin 1557 când o delegaþie sued ezã a vizitat Moscova. Din aceastã delegaþie fãceau parte profesorii Laurenþiu Spreti ºi Mi ail Agrigola (fiind reformatorii Irlandei de Nord). Aceastã delegaþie s-a întâlnit cu Mitropolitul Macarie la cererea lui Ivan cel Groa znic ºi s-a purtat un dialog cu privire la cinstirea icoanelor, dar nu s-a ajuns l a nici un rezultat, pentru cã protestanþii le-au scos din cult în timp ce mitropolitul Macarie a refuzat sã accepte inutilitatea lor. Mai important ar fi dialogul dintre protestanþi ºi Patriarhul de Constantinopol . Astfel de relaþii au existat încã din secolele XVI-XVII. Cea dintâi legãturã directã cu P iarhul de Constantinopol a început-o Filip Melancton, care i-a scris patriarhului Ioasaf cã lutheranii sunt fideli Sfintei Scripturi ºi Sfinþilor Pãrinþi. Impreunã cu aceast crisoare a trimis ºi o traducere greceascã a Confesiunii Augustane. Nu se cunoaºte nic i un rãspuns la aceastã scrisoare. Mai târziu în 1573, ajunge la Constantinopol ca ambas ador al Imperiului German, David Ugnon, care l-a luat cu sine pe capelanul Stefa n Gherlah. Cu acel prilej se realizeazã al doilea contact dintre Patriarhul Ecumen ic ºi lutherani. Acest capelan a adus la Constantinopol 3 scrisori cãtre patriarhul Ieremia din partea teologilor lutherani Martin Krusius ºi Iacob Andreas. Nici la a cestea Patriarhul nu a rãspuns. Prin 1576 aceeaºi teologi lutherani trimit o altã scrisoare la Constantinopol, în soþitã de textul Confesio Augustanei. De aceastã datã, patriarhul Ieremia al III-lea la rãspunde pe un ton prietenos, însã dezamãgitor pentru lutherani, întrucât Patriarhul le sug ra lutheranilor sã se alipeascã de Biserica Ortodoxã ºi sã accepte învãþãtura ortodoxã. Pat acest rãspuns a fost de acord cu lutheranii în ceea ce priveºte învãþãtura lor despre pãcat rãmoºesc. Datoritã acestui fapt multã vreme teologii lutherani s-au mândrit cã Biserica Ort doxã este de acord cu întreaga lor învãþãturã ceea ce nu era adevãrat. Cu privire la pãcatul strãmoºesc Patriarhul accepta rolul libertãþii voinþei umane în a lui. în ceea ce priveºte Sfintele Taine, Patriarhul insista asupra numãrului de 7, i ar despre Sfânta Euharistie vorbeºte ca despre jertfa nesângeroasã ºi despre prefacerea re alã în Trupul ºi Sângele Mântuitorului. Aceastã scrisoare nu a fost una de combatere a teol giei lutherane ci de o prezentare paralelã a celor douã învãþãturi. Teologii protestanþi însã nu se lasã uºor ºi în 1579 rãspund Patriarhului, accentuând mai m tul cã protestanþii sunt pãstrãtori ai Tradiþiei ºi Sfintei Scripturi. Patriarhul sesizând cã de fapt lutheranii încearcã sã-i atragã pe ortodocºi la noua în rãspunde acestor teologi cã de aici înainte, dacã vor sã-i scrie sã o facã doar din prieten fãrã ca scrisoarea sã aibe un conþinut teologic. In 1599 înregistrãm un alt moment din istoria dialogului protestant atunci când o rtodocºii, lutheranii ºi moravii din Polonia s-au adunat în localitatea Vilna în dorinþa d e a stabili un front comun împotriva prozelitismului catolic. Conducãtorul delegaþiei ortodoxe a fost prinþul polonez Constantin Ostrovski. Aici a participat ºi Chiril Lu caris ca delegat al patriarhului Meletie Pigas. Aici s-a încercat sã se înfiinþeze o Con federaþie a Bisericilor necatolice. Protestanþii însã nu au primit acest

lucru pentru cã s -a cerut o unire a tuturor Bisericilor Ortodoxe. Meletie Pigas îi aratã lui Chiril Lucaris cã o astfel de unire între ortodocºi ºi prot stanþi, nu poate fi decât una tacticã, politicã. E dureros spune el cã creºtinii trãiesc di aþi, nãdãjduind cã Dumnezeu va gãsi prilejul pentru refacerea Bisericii. Protestanþii nu au cunoscut niciodatã adâncimea diferenþei dintre ei ºi Biserica Ortodoxã. Un alt moment s-a înregistrat pe vremea când Patriarh de Constantinopol era Chi ril Lucaris, acesta fiind un moment tragic pentru Patriarh. Chiril Lucaris s-a nãs

cut în Creta în 1537 ºi a studiat în Italia, pentru cã insula Creta era sub dominaþie veneþ A studiat la Padova, Veneþia ºi apoi în 1599 îl întâlnim ca trimis al Patriarhului la Conf rinþa de la Vilna. Din Polonia, Constantin Lucaris ajunge în Apusul Europei prin Elv eþia, Germania, Suedia, Franþa ºi Anglia. în 1603 a fost ales Patriarh al Alexandriei. M ultã vreme ºi-a petrecut-o în Constantinopol. în 1621 trece pe Scaunul Patriarhal de Con stantinopol. Chiril Lucaris îi cunoºtea bine pe Apuseni. Experienþa sã în Apus ºi atitudine sã mai puþin prietenoasã faþã de Biserica Romano-catolicã, i-a determinat pe catolici sã f ront comun împotriva lui Chiril Lucaris. Prin intermediul ambasadorului Franþei, ce avea mare influenþã pe lângã Poarta Otomanã, Romano-Catolicii îl scot pe Chiril Lucaris din Scaun de 5 ori ºi pânã la urmã îl omoarã. Lucaris era conºtient cã Biserica Ortodoxã are ne sprijin din partea Europei Apusene. El îºi îndreaptã privirile spre protestanþi. La Const antinopol, Chiril Lucaris s-a apropiat de ambasadorul Olandei, Corneliu de Haga, cu care a devenit prieten. Natura legãturii lui Lucaris cu protestanþii este încã o pro blemã controversatã, pentru cã interesul lui Lucaris pentru protestanþi a mers mult prea departe. In 1629 relaþia lui Lucaris cu protestanþii genereazã un scandal public. în acelaºi a n la Geneva s-a publicat o mãrturisire de credinþã calvinã, de cãtre Antonio Legher, în pre aþa cãreia se spune cã Patriarhul Chiril Lucaris ºi-a dat acordul la publicarea ei. Acee aºi mãrturisire a fost tradusã în limba greacã ºi tipãritã în 1633. Chiril Lucaris a negat cã nu este opera lui aceastã mãrturisire de credinþã, dar niciodatã nu a repudiat-o în scri ceea ce priveºte ortodoxia lui Chiril Lucaris, ea nu poate fi pusã la îndoialã. La Vilna a propus unirea protestanþilor cu Biserica Ortodoxã. Pe vremea lui, pr incipele Gavriil Bethen al Transilvaniei i-a scris o scrisoare prin care îi cerea sã fie de acord cu trecerea românilor la clavinism. Patriarhul îi rãspunde, spunând cã el e te prea departe de Transilvania ca sã cunoascã situaþia realã de acolo, apoi aratã cã nu po te fi de acord cu trecerea românilor ortodocºi la calvinism, pentru cã astfel s-ar rup e legãturile de sânge ce existã între românii din cele trei provincii. Scrisoarea se închei prin afirmaþia lui Chiril Lucaris cã dacã ar fi de acord cu propunerea principelui, n ici chinurile iadului nu ar fi de ajuns pentru el, pentru a plãti o astfel de nele giuire. Romano-Catolicii au uneltit în ascuns ºi în 1638 Chiril Lucaris a fost ucis din o rdinul sultanului, ºi apoi trupul lui a fost aruncat în mare. Biserica Ortodoxã trebuia sã dea un rãspuns acestui Cathehism pus pe numele lui L ucaris ºi în secolul al XVII-lea au avut loc mai multe Sinoade pan-ortodoxe, unde sa discutat într-un fel sau altul problema ortodoxiei lui Chiril Lucaris ºi la unele dintre acestea s-au alcãtuit mãrturisiri de credinþã ortodoxã. Aceste Sinoade s-au þinut la Constantinopol, Iaºi ºi Ierusalim. Dupã moartea lui Chiril Lucaris ca Patriarh de Constantinopol a fost ales Chi ril Cantaris. Acesta în 1638 a convocat la Constantinopol un Sinod la care a fost prezent ºi patriarhul Teofan al Ierusalimului. Aici s-a discutat despre mãrturisirea de credinþã pusã pe numele lui Lucaris ºi a fost condamnatã atât mãrturisirea cât ºi perso Chiril Lucaris. Acest Sinod a fost o reacþie ortodoxã necesarã la o situaþie creatã de ap ariþia acelei mãrturisiri în 1629 ºi 1633. Chiril Lucaris la acest Sinod a fost condamna t ºi de urmaºul sãu în scaun, de Alexandru Mitrofan Critopulos, cu care Lucaris era prie ten. Critopulos deºi a studiat în Apus ºi a alcãtuit o mãrturisire de credinþã, a refuzat s epte orice dialog cu protestanþii calvini. Condamnarea lui Lucaris doar de cãtre un Sinod nu a fost suficientã pentru repa rarea vãtãmãrii produse ortodocºilor, aceastã ranã neputând fi vindecatã decât prin apariþi urisiri de credinþã ortodoxã. Se ºtie cã în secolul al XVII-lea a fost la modã publicarea mãrturisirilor de credinþã n partea confesiunilor mai însemnate. în 1632 Romano-Catolicii rãspândesc un Cathehism p rintre ruteni; în 1648 calvinii îºi tipãresc ºi ei un Cathehism Calvin în Transilvania. Un alt Sinod unde s-a încercat discutarea mãrturisirii de credinþã pusã pe numele lui Chiril Lucaris a fost Sinodul de la Iaºi din 1642. Pânâ atunci însã în 1641, patriarhul Partenie al Constantinopolului a mai

convocat un sinod la Constantinopol, la care au participat 45 de ierarhi, între care au fost 8 ruteni ºi 5 români. La acest Sinod a participat ºi Meletie Sirigul. Chiril Lucaris a fost discutat din nou ºi s-a condamnat atitudinea lui filo-protestantã. în acelaºi an m itropolitul Kievului, Petru Movilã, nu de mult ales ca Mitropolit al ortodocºilor di n Polonia, alcãtuieºte o mãrturisire de credinþã ortodoxã, pentru a contracara prozelitismu

catolic. Ii convoacã pe cei doi episcopi sufragani ºi discutã conþinutul acestei mãrturis iri de credinþã, ºi o considerã vrednicã de a fi rãspânditã printre ortodocºi. Acest lucru e fi realizat fãrã þinerea unui Sinod. în 1642 s-a ajuns la convocarea unui Sinod la Iaºi. Iniþiativa Sinodului a avut-o domnitorul Moldovei, Vasile Lupu. La acest sinod ce ºi-a desfãºurat lucrãrile între 15 septembrie ºi 26 octombrie 1642, trapeza mãnãstirii Sfinþii Trei Ierarhi, au participat din partea grecilor Porfirie, f ost Mitropolit al Niceii ºi Meletie Sirigul. Din partea Bisericii Ruse au particip at profesorul Isaia Trofinovici, Ignatie Starusici ºi Iosif Garbotki. Din partea r omânilor au participat doar ierarhi moldoveni: Mitropolitul Varlaam ºi episcopul Evl oghie al Romanului, Ghenadie de Huºi ºi Atanasie de Rãdãuþi. Mitropolitul Petru Movilã a trimis la Iaºi mãrturisirea de credinþã alcãtuitã de el ºi batã formal în 1641 de Sinodul de la Kiev. La început Meletie Sirigul ar fi dorit sã discute problema lui Chiril Lucaris, dar fratele Patriarhului de Constantinopol era respectat în aceste pãrþi, mai ales cã el a trecut prin Moldova în drum spre Vilna în 1599. Din aceastã cauzã Meletie Sirigul a t rebuit sã renunþe. S-a discutat apoi mãrturisirea lui Petru Movilã, ce a fost discutatã punct cu pun ct. Aceastã mãrturisire a fost realizatã sub forma unor întrebãri ºi rãspunsuri ce au fost pate în 3 capitole, numite dupã cele 3 virtuþi teologice. în capitolul Credinþa expune Cr l ºi explicã învãþãtura ce rezultã de aici. în capitolul Nãdejdea explicã rugãciunea Tat e. în capitolul Dragostea vorbeºte despre dragostea de aproapele ºi despre Dumnezeu. Sub influenþa propagandei catolice, Petru Movilã a strecurat douã învãþãturi specific olice: momentul prefacerii la cuvintele Luaþi, mâncaþi ºi despre existenþa Purgatoriului mãsura discutãrii fiecãreiinvãþãturi, Meletie Sirigul face traducerea în limba greacã. Dupã ce au fost corectate cele douã învãþãturi greºite, mãrturisirea de credinþã a lui vilã a primit acceptul Sinodului de la Iaºi. Aceastã mãrturisire trebuia sã aibã ºi girul P iarhiei. De aceea în 1643 se þine un al III-lea Sinod la Constantinopol unde a fost condamnatã atitudinea lui Chiril Lucaris ºi a fost aprobatã mãrturisirea lui Petru Movilã. Aceastã mãrturisire a fost confirmatã ºi semnatã de cei 4 Patriarhi ortodocºi: Partenie al Constantinopolului, Ioanichie al Alexandriei, Macarie al Antiohiei ºi Paisie al Ie rusalimului. Aceastã mãrturisire a fost tipãritã ºi rãspânditã în întreaga lume, de nenumãrate ori. cea mai largã circulaþie dintre toate mãrturisirile de credinþã. în limba românã a fost ti 0 de ediþii. In 1672 a avut loc un alt Sinod pan-ortodox la Ierusalim. Patriarhul Dosite i al Ierusalimului, profitând de prezenþa unuiinsemnat numãr de ierarhi, ce au venit l a Ierusalim pentru Sfinþirea Bisericii din Bethleem a convocat un Sinod ad-hoc, pr ilej cu care a alcãtuit o mãrturisire de credinþã, cunoscutã sub numele de Pavãza Ortodoxã prezenþi au condamnat din nou persoana lui Chiril Lucaris. Mãrturisirea de credinþã a lu i Dositei este o expunere pe scurt a principalelor învãþãturi ale Bisericii Rãsãritene. Un ultim Sinod, la care a fost condamnat Chiril Lucaris s-a þinut în 1691 la Co nstantinopol, prilej cu care a fost condamnat ºi Ioan Cariofil, care avea o învãþãturã stra ie despre Sfintele Taine. O a treia mãrturisire de credinþã din secolul al XVII-lea este cea alcãtuitã de Mitro fan Critopulos. Acesta se ºtie cã a studiat în Apusul Europei: în Anglia, Franþa, Germania ºi cã a fost rugat de janseniºtii apuseni sã facã o expunere a învãþãturii ortodoxe. La ce or Mitrofan Critopulos a expus ºi el principalele învãþãturi ortodoxe, fãrã a face comentar fãrã a intra în polemicã cu romano-catolicii sau protestanþii. Dintre cele trei mãrturisiri de credinþã, ultimele douã sunt simple expuneri în timp ce, cea a lui Petru Movilã are forma unui Cathehism cu 261 de întrebãri ºi rãspunsuri. Ace ste mãrturisiri au devenit cãrþi simbolice ale Bisericii Ortodoxe. Cursul nr. 70 O privire generalã asupra situaþiei de la Revoluþia Francezã pânã azi.

Revoluþia Francezã desfãºuratã în 1789 a lovit puternic în Biserica Romano-Catolicã di aga Europã. Ea sa declanºat datoritã abuzurilor sãvârºite de nobilimea ºi de clerul Apusea astfel lupta revoluþionarilor împotriva nobilimii ºi a monarhiei în general, s-a transf

erat ºi asupra Bisericii Romano-Catolice. Numeroºi clerici francezi au fost nevoiþi sã fugã din þarã, alþii au fost obligaþi sã Biserica, ºi în aceastã situaþie, numeroase Biserici au fost deposedate de bunuri, altel e fiind distruse. în acest context a început un proces masiv de secularizare spiritu alã în întreg Apusul. Inceputurile acestui proces trebuie cãutate în evul mediu, mai ales în urma separãr ii dintre spirituali ºi seculari. Apoi acest proces trebuie urmãrit ºi în atitudinile te ocratice ale unor împãraþi, ce ar fi dorit sã subjuge Biserica. Rezultatul a fost o secu larizare a puterii Bisericii, pe fondul unei trãiri mai intense a fenomenului reli gios. Acest fenomen se observã ºi în epoca modernã, mai ales în noile sisteme de dupã 1800, este vorba de parlamentarismul republican democraþia, socialismul, capitalismul, c omunismul. Sub raport politic, de pe vremea lui Napoleon pânã la Revoluþia din 1848, a fost epoca restaurãrii regalitãþii în Franþa, ºi o încercare a Bisericii Romano-Catolice de a re eni ceea ce a fost înainte de Revoluþia Francezã. In aceastã epocã s-a încheiat Sfânta Alianþã între Austria, Rusia ºi Prusia, ca o poli acþionarã faþã de spiritul raþionalist promovat de Revoluþia Francezã. Politica inauguratã ngresul de la Viena 1814-1815, mai este cunoscutã ºi sub numele de doctrina Meternic h, ºi a cãutat sã restaureze viaþa religioasã în tiparele ei vechi. Statul papal a fost restaurat, iezuiþii fiind rechemaþi la viaþã în 1814 ºi chiar Inch ziþia a fost restabilitã. Pe de altã parte izbucnesc revolte populare în Spania în 1820, I talia 1820-1821, Franþa 1830, reprimate însã cu multã cruzime. în urma revoluþiei din Franþ monarhia a fost restauratã. Pe acest fond s-au alcãtuit constituþii liberale în Polonia, Belgia, Italia ºi alte þãri. In secolul al XIX-lea a apãrut o miºcare socialistã, în vremea în care s-a descoperit puterea aburului ºi au apãrut o mulþime de fabrici ºi bogãtaºi. în aceastã vreme, contele ez Henric de Sensino (mort în 1829), vedea în mod utopic în creºtinism un comunism integ ral, în timp ce englezul Robert Owen nu prevedea nimic din noua societate ºi nici pe ntru viaþa religioasã. Prin 1848 Marx ºi Engels afirmã în Elveþia cã lucrurile nu se pot în a decât prin instaurarea unei dictaturi proletare. Acest lucru a încercat sã-l punã în practicã Comuna din Paris, înfiinþatã la câteva lu boiul din Franþa ºi Germania din 1870, când Franþa a pierdut provincia Lorena. Pe plan social, secolul al XIX-lea a fost marcat de filozofia despre raþiunea dominantã a lui I. Kant, care a încercat sã supunã raþiunii toate problemele lumii, inclu siv problema metafizicã. în concepþia sã religioasã sesizãm douã aspecte contrare. Pe de-o te Kant insistã cã cunoaºterea umanã este doar o cunoaºtere a fenomenelor ºi nu a lucrurilo în sine. Kant neagã posibilitatea cunoaºterii raþionale a lui Dumnezeu. El a înlãturat arg mentele tradiþionale ce dovedeau existenþa lui Dumnezeu. Pe de altã parte, el învaþã cã în conformitate cu raþiunea purã nu existã o cunoaºtere oar în practicã trebuie sã fie o cunoaºtere moralã, necondiþionatã, care atrage dupã sine p area credinþei în Dumnezeu. Pe aceeaºi linie s-au înscris ºi alþi filozofi ca Iakovi, Fifte Hegel, Shelim, etc.. Tot acum au apãrut numeroase lucrãri, între care poate fi amintitã Geniul creºtinului lui Chateaubriand, în care se prezintã splendorile artistice, culturale ºi religioase ale creºtinismului. Pornind de la filozofia lui Hegel, unii filozofi din secolul al XIX-lea se vor îndrepta spre criticismul istoric ºi materialism. Materialismul afirmã ca totul es te materie. Lumea Apuseanã s-a înstrãinat tot mai mult de Bisericã, dupã apariþia curentului promo at de August Comte, dar ºi dupã apariþia teoriei despre originea speciilor a lui Darwi n. Nietse îi acuzã pe creºtini cã au creat o moralã de sclavi, ºi cã aceasta ar trebuiinl itã cu o moralã pentru om. Cu toate acestea, viaþa social, politicã ºi culturalã din secole e XIX-XX nu ºi-a pierdut caracterul creºtin, datoritã vitalitãþii ºi puterii înnoitoare a c nismului. In cele mai multe dintre statele Europei, Biserica s-a despãrþit de stat. Cu to ate acestea, o serie întreagã de scriitori ºi poeþi abordeazã în operele lor, teme religioa e: Dostoievski, Tolstoi, Bulgakov la ruºi; Eminescu, Coºbuc, Voiculescu la

români. Muzica ºi artele plastice cunosc acelaºi fenomen. Mari compozitori, în special apuseni , ºi-au compus celebrele lucrãri în Bisericã, pentru cã în Apus s-a permis existenþa instru

telor muzicale în Bisericã, în special orga: Heiden, List, Brahms, Bartoldi, Beethoven , Ceaikovski, Porumbescu, etc.. Intre pictorIII amintim pe Grigorescu, Toniþa, etc .. De asemenea au existat ºi numeroºi oameni de ºtiinþã dintre creºtini: Pasteur, Newton, Max Planc, etc.Si în secolele XIX-XX Biserica a continuat sã rãspundã aspiraþiilor esenþial ale omenirii. Cursul nr. 71 Biserica RomanoCatolicã în secolele XIX-XX. Conciliul I Vatican.

La începutul secolului al XIX-lea, catolicismul a cunoscut o nouã epocã de renaºter e. Caracteristic ei a fost ca în 1814 papa Pius al XVII-lea a reînfiinþat ordinul iezu iþilor, ordin care va dobândi o mare influenþã în consiliul papal. Stiind cã datoreazã papa restaurarea lor, aceºtia au acordat papei o onoare deosebitã. Aceastã putere a papei a fost influenþatã ºi de o renaºtere a evlaviei în rândurile maselor. Dezvoltarea puterii papale s-a numit ultra-montanism, sau dincolo de înãlþimile m unþilor. Ilustrarea ultra-montanismului în secolul al XIX-lea a fost papa Pius al IX -lea (1846-1878). în primii doi ani, papa Pius al IX-lea a pãrut a fi un papã reformat or, ºi era socotit idolul naþionaliºtilor italieni. Acesta a fost atât de cinstit ºi de ap reciat în rândurile poporului, încât peste tot se fãcea referire la el. Un scriitor englez afirmã cã în Italia, nimic nu se vorbea decât despre papa Pius al IX-lea ºi lozinca Vivat Pio nono era scrisã pe toate uºile. Tot el spune cã nici o formulã sau titlu nu ar fi de ajuns pentru a explica cinstirea pe care poporul i-o dã. Naþionaliºtii italieni i-au propus sã devinã preºedinte al Federaþiilor italiene. Aces vis al papei, a fost spulberat de evenimentele din 1848, când papa Pius a fugit d in Roma. Se pare cã pânã la urmã, papa s-a înþeles cu revoluþionarii conduºi de Garibaldi º enit la Roma. Cu toate cã este numit un papã radical, Pius nu a fost în stare sã citeascã semnele timpurilor ºi sã accepte cã ºi Biserica trebuie sã se alinieze la noile condiþii im use de societatea modernã. Dacã papalitatea ar fi renunþat la pretenþiile ei exclusiviste, în special teritori ale, la vremea respectivã ar fi avut mult de câºtigat. Papa Pius al IX-lea a fost un o m lipsit de tact ºi a intrat în conflict atât cu autoritatea civilã, cât ºi cu noile idei d n epoca modernã. Pius al IX-lea îi socoteºte pe liberalii francezi drept trãdãtori, pentru cã liberalii propuneau o mai largã deschidere a Bisericii spre societate. Astfel de grupuri au existat ºi în Anglia, Germania, Italia, ºi papa intrã în conflict cu aceste st ate. Prin douã tratate Cuanta Curra ºi Silabus Erorum papa îºi semneazã singur dispreþu s-a bucurat spre sfârºitul vieþii. Silabusul era o condamnare în termeni aspri a raþiona mului, a indiferentismului religios, dar ºi a libertãþii presei, culminând cu faimoasa r espingere a faptului cã Biserica trebuie sã se alinieze la noua societate. Un istori c englez afirmã cã prin aceste douã tratate, papa a declarat rãzboi civilizaþiei moderne. Toate acestea la un loc ne fac sã înþelegem ce s-a întâmplat la Conciliul I Vatican. Incã înainte exista concepþia cã papalitatea este de origine divinã. Pornind de aici, papa Pius proclamã în 1854 ca dogmã, învãþãtura despre Imaculata concepþie. Potrivit ei Fe a Maria s-ar fi nãscut fãrã pãcatul strãmoºesc, ºi pentru cã nu a avut pãcate personale, ea fi socotitã împreunã mântuitoare cu Hristos. Aceastã învãþãturã nu a fost ceva nou, pentru a Romano-Catolicã, cultul Maicii Domnului era foarte dezvoltat. Conciliul I Vatican ºi-a desfãºurat lucrãrile între 8 decembrie 1869 ºi 1 decembrie 18 0. în Biserica Romano-Catolicã acesta este socotit al XX-lea Sinod Ecumenic ºi primul care s-a þinut în Biserica Sfântul Petru din Roma. Roma se afla sub stãpânirea papei. La acest Sinod au participat aproximativ 800 de cardinali, arhiepiscopi, ep iscopi, stareþi ºi superiori de ordine monahale. Ideea convocãrii unui Sinod general, papa a exprimat-o public cu prilejul une i adunãri a Congregaþiilor riturilor în 16 decembrie 1866. Cu acel prilej s-a alcãtuit o

comisie centralã ajutatã de alte 5. Convocarea oficialã s-a fãcut prin publicarea bulei Aeterni papis în 1868. La conciliul I Vatican au fost invitaþi peste 1000 de personal itãþi ºi au fost informaþi despre Conciliu ºi Patriarhii ortodocºi ºi grupãrile protestante fi invitate. De asemenea nu au fost invitaþi reprezentanþi ai puterii politice. Desfãºurarea Conciliului I Vatican

La ºedinþa de deschidere au fost aproximativ 700 de invitaþi, dintre care peste 5 00 din Europa. Problema principalã pusã în dezbaterea Sinodului a fost acordarea papei unei puteri spirituale nelimitate, ceea ce echivaleazã cu infailibilitatea papei, de aici rezultând cã papa nu poate sã greºeascã în hotãrârile lui. La vremea respectivã hotãrârile erau votate ºi existau 3 feluri de voturi: placet, placet iuxta modum, non placet. Participanþii s-au împãrþit în douã tabere: unii care susþineau aceastã idee a infaili papei; ºi alþii ce se opuneau, ºi pentru cã erau din afara Europei marea lor majoritate s-au constituit în Comitetul Internaþional. Pentru cã s-au exprimat numeroase nemulþumiri cu privire la procedurile din Con ciliul I, s-a lãsat la o parte problema infailibilitãþii. Papa condamnã mai întâi panteismu , raþionalismul ºi indiferentismul, dupã care se pune problema infalibilitãþii. Patru cinc imi dintre participanþi au fost în favoarea acestei noiinvãþãturi. Unii dintre ei, cum ar fi cardinalul Manning, trecut la catolicism dupã ce miºcarea de la Oxford a fost con damnatã în Anglia, vorbea despre întruparea Sfântului Duh sau chiar a Fiului lui Dumneze u în Papã. Alþii afirmau cã papa este prezent alãturi de Hristos în Sfânta Euharistie. Mai episcopi, în special americani, afirmau cã o astfel de dogmã nu poate fi acceptatã. Un grup de 14 episcopi germani alcãtuiesc un protest. Pânã la urmã problema este pusã în plen. Opoziþia ºi-a bazat argumentul pe evenimentele istorice ºi contemporane dovedind cã papa poate sã greºeascã. Mulþi dintre ei au pãrãsit Roma ºi astfel la 18 iulie 1870 Cons Pastor Aeternus adoptã ca dogmã învãþãtura despre infailibilitatea papei, fiind adoptatã c 35 de voturi pentru, ºi douã împotrivã. Cu toate acestea nici un episcop din opoziþie nu a pãrãsit Biserica Romano-Catoli cã. Aceastã dogmã are urmãtoarele implicaþii: 1. Papa este izvolul Tradiþiei; 2. El este singurul episcop mondial, de aceea toþi cei hirotoniþi de el sunt trimiºii lui; 3. Papa este izvorul dreptului ºi al moralei; 4. Fiind vicarul lui Hristos pe pãmânt, papa îl înlocuieºte pe Hristos în opera sã mântuito Aceastã dogmã se aplicã ºi asupra predecesorilor ºi succesorilor lui Pius al IX-lea. Prin acceptarea acestei dogme s-a pus capãt principiului sinodalitãþii în Biserica Roman o-Catolicã. Dupã proclamarea dogmei, pe 19 iulie, Franþa declarã rãzboi Germaniei, ºi pe 20 iulie, Roma este ocupatã, desfiinþându-se statul papal. Sinodul ºi-a continuat lucrãrile c u hotãrâri de mai micã importanþã, pânã în 1 decembrie 1870. O parte a opoziþiei din Franþa, Elveþia ºi Germania, s-a constituit în Biserica veche catolicã, cu care Biserica Ortodoxã a avut numeroase relaþii. Aceºtia au un Patriarh pr opriu ºi au existat în secolul al XIX-lea douã contacte importante la Bonn în 1874 ºi 1875 . Cursurile nr.72-73 Catolicismul în diferite state ale Europei în secolele XIX-XX

In Italia, rãzboiul purtat de armatele regatului Sardiniei sub conducerea lui V. Emanuel ºi Napoleon al IIIlea, armate ajutate de G. Garibaldi împotriva Austrie i, au dus la constituirea în 1861 a unui regat al Italiei, pus sub conducerea lui V. Emanuel. Doar Roma ºi teritoriile învecinate au fost lãsate în stãpânirea papei, pentru Napoleon al III-lea era romano-catolic. în 1870 a izbucnit rãzboiul dintre Franþa ºi Ger mania, ºi Napoleon îºi retrage trupele din Italia. în aceastã situaþie V. Emanuel cucereºte ma ºi obþinând votul italienilor, anexeazã oraºul noului regat al Italiei, lãsându-i Papei r teritoriul Vaticanului, în vecinãtatea Romei. La acesta adaugã palatul Lateran ºi Gand elfoz din Roma reºedinþa de varã a papilor din Italia. Papa avea dreptul la relaþii dipl omatice cu toate statele lumii prin Nunþii Apostolici. Papa Pius al IX-lea a refuz at sã semneze actele oficiale, a protestat împotriva anexãrii Romei, s-a declarat priz onier al Vaticanului ºi l-a excomunicat pe V. Emanuel. O jumãtate de secol papalitatea nu a reuºit sã

accepte pierderea Romei, cu toate cã acest lucru a adus câteva avantaje papalitãþii, între care amintim: o simpatie crescândã poporului pentru papã. Pierderea acestor posesiuni a avut ºi un aspect pozitiv, pent ru cã s-a luat din grija Papei o sarcinã nepotrivitã pentru un conducãtor spiritual, sar

cina politico-administrativã. Lui Pius al IX-lea îi urmeazã Leon al XII Î-lea în 1878, tot cu preocupãri sociale ex primate în Enciclica Rerum Novarum în 1891. Tot el este fondatorul Asociaþiei de Binefac ere Caritas, vestitã pentru acþiunile sale în întreaga lume. O confruntare a papalitãþii cu statul s-a realizat în 1929, când papa renunþã oficial la Roma, recunoscându-i-se suzerani tatea asupra Vaticanului, care cuprinde 44 de hectare ºi o populaþie de 1000 de pers oane. In timpul dictaturii lui Musolinii din 1945, când Italia a devenit republicã, a cest drept a fost reconfirmat, devenind statul Vatican.

Catolicismul în Spania Catolicismul în Spania a început sã fie influent în secolele XIX-XX. Si în aceastã þar uiþii au jucat un rol foarte important, reuºind prin intrigile lor sã aþâþe statul împotriv isericii, aceasta pânã prin 1931, an în care monarhia a fost suspendatã ºi înlocuitã cu o f de guvernare republicanã, ºi au fost naþionalizate trei pãtrimi din proprietãþile iezuite. fruntea Spaniei s-a aºezat dictatorul Franco, dar înaintea morþii lui în 1974, monarhia a fost restauratã. Azi Spania este o puternicã þarã catolicã. Portugalia a interzis cea dintâi activitatea iezuiþilor. în 1774 aici au fost con fiscate averile Bisericilor ºi au fost desfiinþate numeroase mãnãstiri, iar Inchiziþia a f ost interzisã. La sfârºitul secolului al XIX-lea ºi aici s-au reînfiinþat numeroase mãnãsti ranþa a fost þara cea mai afectatã de ideile revoluþiilor din 1789 ºi 1848. Aici s-a manif estat un puternic indiferentism religios ºi chiar ateism. Cu toate acestea, aici a u trãit o serie întreagã de oameni cu o viaþã religioasã mai aparte cum ar fi Voltaire, Mon esquire, Renard, a cãror scrieri pe teme religioase s-au bucurat de mare popularit ate. O încercare de scriere teistã a fãcut-o grupul alcãtuit din La Maine, La Martine ºi C hateaubriand, care au încercat sã restabileascã interesul francezilor pentru credinþa ro mano-catolicã. Clericalismul catolic era atât de nepopular în Franþa, încât în 1973, s-a in zis Universitãþilor catolice sã mai confere titluri academice. în 1880 au fost desfiinþate toate ºcolile ºi ordinele cãlugãreºti. In 1901 au fost desfiinþate toate Congregatele religioase ºi pentru ca sã-ºi poatã de sfãºura activitatea fiecare denominaþiune religioasã a trebuit sã obþinã o autorizaþie spec n partea statului, în ºcoli interzicându-se orice activitate religioasã. La sfârºitul secol lui al XIX-lea, începutul secolului al XX-lea au fost secularizate o parte din ave rile Bisericii. Mai aproape de vremurile noastre, catolicismul în Franþa a cunoscut o nouã formã misionarã, aceea care se desfãºoarã mai ales în rândurile muncitorilor (fiind mbrii de stânga, în rândurile lor sunt preoþi muncitori ). In 1951 cu prilejul unui recensãmânt, jumãtate din populaþia Franþei s-a declarat agn osticã ºi atee aconfesionalã. Azi în aceastã þarã prolifereazã mahomedanismul. Aici existã puternicã denominaþiune musulmanã din întreaga Europã de vest.

Catolicismul în Germania Dupã Reforma protestantã din secolul al XVI-lea, doar state din sudul Bavariei ºi Baden-Wuktenberg au mai rãmas catolice. In secolul al XIX-lea în Germania catolicã s-au auzit voci care cereau institui rea unui primat pentru Germania. în 1871 cancelarul Bismark a început lupta pentru întãr irea puterii absolutiste în stat. în 1872 iezuiþii ºi alte ordine cãlugãreºti au fost expul e din Germania, iar în 1875 a fost introdusã cãsãtoria civilã, luându-se din seama Biserici aceastã sarcinã. De asemenea printr-o lege specialã s-a desfiinþat obligativitatea bote zului. Cu toate acestea, Bismark a fost catolic ºi el þinea cu orice preþ sã promoveze c atolicismul în sudul Germaniei, vrând sã nu lase loc lutheranilor sã penetreze aici. El i-a alungat pe episcopii lutherani din sudul Germaniei. Sub presiunea

celorlalte douã treimi de protestanþi din Germania, Bismark a trebuit sã cedeze, i-a reprimit pe episcopii protestanþi ºi a permis activitatea unor ordine religioase protestante. D upã al doilea Rãzboi Mondial Germania s-a divizat, ea reunificându-se în 1990. Catolicismul în Polonia In Polonia, iezuiþii au reuºit sã slãbeascã statul. Dupã primul Rãzboi Mondial, Poloni renãscut ca un puternic stat catolic. în 1978 a fost ales ca papã un cardinal polonez Ioan Paul al II-lea. In Cehoslovacia, statul nou creat dupã al II-lea Rãzboi Mondial prin unirea Ceh

iei, Slovaciei ºi Moraviei, populaþia a fost predominant catolicã. Ungaria are o populaþie catolicã de aproximativ 60%. In Anglia pe vremea reginei Elisabeta I (moartã în 1603), catolicismul a fost i nterzis. În 1830 Bisericii Romano-Catolice i s-a permis din nou sã funcþioneze în þarã, ace stã acþiune fiind cerutã de Roma începând cu 1778. În aceastã þarã Biserica Romano-Catolicã oltat mult dupã miºcarea de la Oxford, ºi astãzi când Biserica Anglicanã trece printr-o ser oasã perioadã de crizã bisericeascã, romanocatolicii câºtigã tot mai mult teren.

Biserica Romano-Catolicã din S.U.A. ºi Orientul Indepãrtat. Dacã în 1830 romano-catolicii reprezentau cam 3% din populaþia S.U.A., în timpul Rãzb oiului Civil 1860-1864, romano-catolicii au ajuns sã fie cea mai numeroasã confesiun e creºtinã din S.U.A., numãrul lor continuând sã creascã. Aceastã creºtere s-a datorat emig din Europa, în special din Irlanda cauzatã de foametea cartofului 1845-1846. Apoi in succesul revoluþiei din 1848 din Irlanda îi trimite pe mulþi în S.U.A. Cel dintâi episcop romano-catolic în S.U.A este cunoscut în 1790. Atunci s-a pus problema extinderii nu mãrului episcopilor catolici, datoritã creºterii populaþiei ca urmare a emigraþiei din Eur opa. Problema a fost destul de delicatã, pentru cã populaþia catolicã din S.U.A. era de provenienþã englezã ºi irlandezã, în timp ce clericii ajunºi în S.U.A. proveneau din Franþa ai mulþi dintre aceºti clerici nu ºtiau engleza. Astfel au apãrut primele conflicte între ierarhie ºi popor. O altã sursã de conflict a fost aºa-numitul sistem al patronajului la ic potrivit cãruia problemele administrative ale Bisericii trebuiau conduse de un comitet de mireni. Acest sistem îºi avea sursa în structurile Bisericii protestante ºi e ra diametral opus sistemului canonic romano-catolic. Acest sistem a ajuns în confl ict cu Biserica romano-catolicã, pentru cã unele dintre aceste comitete ºi-au arogat d reptul de a-l alege pe preot. La mijlocul secolului al XIX-lea în S.U.A. au început sã aparã organizaþii reacþionare la catolicism, organizaþii de nuanþã protestantã, a cãror scop era oprirea emigraþiei catol ce, dar ºi lupta împotriva Bisericii Romano-Catolice. Dintre acestea, pânã azi a supravi eþuit organizaþia de proastã reputaþie Ku-Kux-Klau. Dupã o perioadã de izolare faþã de populaþia Statelor Unite, cãtre sfârºitul secolului IX-lea, catolicii încep sã se integreze în societatea americanã, ºi o serie întreagã de ier i americaniincep sã aparã. Intre episcopii catolici americanIII amintim pe Jansen Gibeus ºi John Irebran d, care au jucat un rol important în oragnizarea administrativã a Bisericii RomanoC atolice. In perioada dintre 1864 ºi sfârºitul secolului al XIX-lea, populaþiei catolice irla ndeze ºi franceze i s-au mai adãugat ºi alte grupuri etnice catolice cum ar fi: german i, polonezi, italieni, însã irlandezii rãmân dominanþi. Datoritã problemelor generate de numeroase naþiuni ce au venit în S.U.A., s-a pus problema care naþiune este dominantã, ºi sã fie trecuþi toþi locuitorii Statelor Unite sub drumarea acelei naþiuni. S-a constatat cã germanii sunt cei mai mulþi. Ideea care a co nferit stabilitate în statul american a fost cea a americanizãrii, adicã a oferirii ce tãþeniei americane ºi a nerecunoaºterii etniilor în statul american. Au existat mulþi catol ci care au acceptat aceastã idee, mai ales cã numãrul romanocatolicilor a fost mare ºi vedeau în ideea de americanizare o trecere a tuturor americanilor la catolicism. A lþii însã susþineau cã politica americanizãrii ar duce la o compromitere a legilor catolice Papa Leon al XII Î-lea a emis Enciclica Testem Benevolentie în care condamnã unele opinii pe care unii le adunã sub tipul de americanism . In secolul al XX-lea Biserica Romano-Catolicã ºi-a pãstrat întâietatea numericã în cad poporului american. în interiorul acestei populaþii romano-catolice au penetrat ºi al te elemente etnice. Prin 1960 catolici italieni erau peste 5 milioane; polonezii au depãºit aceeaºi cifrã; latino-

americanii din America de Sud peste 9 milioane. Mai aproape de noi, catolicii din S.U.A sunt foarte activi ºi influenþi în cadrul partidelor democratice din marile oraºe. în acest context s-a întâmplat ca în 1960 sã ajun fruntea statului un preºedinte catolic John Kennedy. Statistic numãrul catolicilor din S.U.A azi trece peste 40 de milioane, iar cel al episcopilor de 100. Biserica Romano-Catolicã din S.U.A. conduce o serie de mãnãstiri, de ºcoli particul are, elementare ºi secundare, ºi chiar Facultãþi de Teologie ºi Universitãþi. Cea mai cunos Universitate Catolicã este cea din Washington, o alta este cea din America latinã di

n Puerto Rico, Universitatea din Chicago ºi altele. In 1980, papa Ioan Paul al II-lea a fãcut o vizitã în S.U.A. In Canada catolicismul este mai vechi decât în S.U.A. Se ºtie cã o parte a acestei þãr a fost cuceritã de francezi ºi cã aiciincã din 1773 existau doi episcopi la Quebec ºi Mon t Real. In America Latinã, azi catolicii reprezintã peste 80% din populaþie. în aceastã zonã a revoluþiilor ºi contra-revoluþiilor numeroºi preoþi ºi-au fãcut un titlu de glorie sprijini populaþia. în San Paolo, cãlugãrii au colaborat cu querilele. La Lima un preot a fost co nducãtorul miºcãrii de eliberare naþionalã. în Nicaragua un preot a fost ministru de extern . Mulþi preoþi au cãzut cu arma în mânã, sau alþii au fost uciºi, pentru cã au îndrãznit sã urile pentru a dobândi drepturi pentru popor.

Catolicismul în Orient In Orientul îndepãrtat, Biserica Romano-Catolicã ºi-a continuat în secolul al XIX-lea activitatea misionarã, dar s-a izbit de numãrul redus de preoþi ce cunoºteau limbile or ientale. Din aceastã cauzã o primã preocupare a fost aceea de a hirotoni preoþi, chiar fãrã studii din populaþia indigenã, ºi apoi de a-i antrena în activitãþi misionare. In China dupã ce creºtinismul a fost persecutat secole de-a rândul, în secolul al X IX-lea se deschide o portiþã misionarismului catolic, prin convenþia semnatã de acest st at cu Franþa în 1860. Aºa se face cã spre sfârºitul secolului al XIX-lea sã existe în China ximativ 100 000 de credincioºi catolici ºi peste 1000 de preoþi, fãrã sã existe o episcopie Ca urmare a cuceririi Chinei de japonezi în 1937, mulþi creºtini au avut de sufer it. Dupã al II-lea Rãzboi Mondial catolicismul este din nou permis în China. Japonia a rãmas închisã faþã de creºtinism mai bine de 200 de ani. Primul misionar catolic a ajuns a ci în 1859, alþii îl urmeazã ºi se aºeazã în Tokio, Nagassachi, etc. în aceastã þarã a exis creºtinism primar, probabil dobândit prin intermediul misionarilor indieni. Cu toate acestea japonezii i-au persecutat pe creºtini pânã în 1873, când au permis misionarilor c atolici sã intre în þarã. în 1891 papa Leon al XIII-lea a constituit o ierarhie pentru Jap onia, având o arhiepiscopie la Tokio ºi alte trei episcopii. în timpul celui de-al IIlea Rãzboi Mondial, creºtinii de aici au trecut din nou printr-o perioadã grea. Cursul nr. 74 Propaganda Romano-Catolicã în Rãsãritul creºtin dupã Unirile cu Roma, în secolele XVII Î-XX

In plinã epocã modernã catolicismul a continuat propaganda în Rãsãritul creºtin, pentr -i câºtiga fie pe ortodocºi, fie pe neo-calcedonieni la catolicism, pentru cã în rândul pro estanþilor misiunea lor nu a avut succes. în acest scop Roma a folosit tot felul de mijloace politice, culturale, umanitare, în special în interiorul Imperiului Otoman, pentru cã se bucura de sprijinul marilor puteri catolice din Apus ca Franþa, Austri a ºi chiar Germania. Ei au cãutat sã mijloceascã pe lângã Poarta Otomanã, ca prin uniri sã-i atragã ºi pe a pe iacobiþi. Aºa se face cã în diferite capitale de provincii au fost aºezaþi fie ierarhi s u Patriarhi latini, cum ar fi la Damasc, Alep, Constantinopol, Ierusalim etc., P atriarhul de Ierusalim devenind coordonatorul acþiunii de expansiune catolicã în Rãsãrit. î secolul al XIX-lea se realizeazã câteva convertiri la catolicism, dar tot atunci se întregistreazã ºi reveniri la ortodoxie din rândurile uniþilor. De exemplu în Bielorusia î 839 zeci de mii de uniþi au revenit la ortodoxie, iar în 1891 acelaºi fenomen s-a petr ecut ºi în S.U.A. în acest timp în centre puternic industrializate din S.U.A. cum ar fi Illinois, Pensilvania ºi altele, vieþuiau comunitãþi ucrainiene ºi carpato-ruse, care au e migrat în S.U.A datoritã stãpânirii Austro-Ungare. Aici greco-catolicii au experimentat un context nou, Biserica Romano-Catolicã

i-a supus direct episcopului romano-catol ic. Aºa se face cã apariþia în S.U.A a unui preot greco-catolic cãsãtorit Ivan Golovski, s loveºte de ierarhia romano-catolicã, care era irlandezã, ºi care îl excomunicã. Aceastã ac face parte dintr-un plan mai complex al Bisericii Romano-Catolice care încerca sã-i catolicizeze complet pe uniþi. Preoþii ºi credincioºii uniþi trebuiau sã frecventeze cursu ile ºcolii romanocatolice. Toate acestea au produs o vie nemulþumire în rândul credinci oºilor greco-catolici ºi atunci când în 1891 preotul Alexix Toth împreunã cu întreaga paroh

a trecut la ortodocºi, a fost repede urmat ºi de alte parohii unite ºi chiar catolice din Chicago, Detroit. In Rãsãrit, amestecul romano-catolicilor prin intermediul limbii franceze, în pro blemele Bisericii Ortodoxe, a pricinuit izbucnirea în 1854 a Rãzboiului Crimeii. Mijloacele culturale folosite de romano-catolici au fost diverse. De exempl u în Palestina, catolicii au înfiinþat ºcoli, hoteluri ºi alte aºezãminte filantropice pent a contracara acþiunea identicã a protestanþilor anglicani ºi lutheranilor din aceastã þarã. eleaºi mijloace au fost folosite ºi în Balcani, unde pentru câteva mii de credincioºi conv ertiþi la catolicism, Roma a hirotonit un arhiepiscop ºi l-a aºezat la Sofia. în orice împ rejurãri naþionale, Biserica era folositã de catolici pentru propaganda lor. în Bulgaria s-au folosit de dorinþa de emancipare a bulgarilor de sub Patriarhia Ecumenicã ºi cum Patriarhia a refuzat, catolicii au câºtigat. In 1906 Arhiepiscopia latinã de la Sofia propune regelui bulgar Ferdinand, ca re voia sã se cãsãtoreascã cu o prinþesã apuseanã, sã treacã la catolicism. Rezultatul a fo ele nu s-a mai cãsãtorit. In Serbia propaganda catolicã s-a fãcut cu ajutorul croaþilor. în 1892 a apãrut o epi scopie catolicã la Belgrad. în timpul celui de-al II-lea Rãzboi Mondial gãrzile parafasc iste ale lui Ante Pavelici au masacrat sute de creºtini ortodocºi, pentru cã nu au vru t sã treacã la catolicism. In Transilvania, numai în perioada anilor 1810-1840 Biserica Greco-Catolicã, fo losind cunoscutele ei metode a diversiunilor, a banilor ºi promisiunilor a reuºit sã c onverteascã cam 1000 de români. în dorinþa de a câºtiga tot mai mulþi credincioºi, Vaticanu nþeazã Nunþiaturi , adicã ambasade ale Vaticanului în diferite þãri ale Rãsãritului, care în lãturi de la nimic. De exemplu în timpul primului Rãzboi Mondial Nunþiul din Bulgaria i-a sprijinit pe turci împotriva grecilor. Aceastã atitudine a adus avantaje catolic ilor, convertind la catolicism pe câþiva greci, atâta vreme cât preoþilor ortodocºi nu li s a îngãduit sã poarte reverendã. Catolicilor li s-a permis sã înfiinþeze ºcoli, sã facã proz Acelaþi fenomen se întâmplã ºi în Rusia, unde prozeliþiIII câºtigã la catolicism pe di li cum ar fi Gagari, prinþesa Naristina Grubetkoi ºi filozofi. Dupã revoluþia din octomb rie 1917 iezuiþilor nu li s-a mai permis prozelitismul, aºa cã ei au gãsit o altã metodã, î inþând capele catolice de rit slavon pentru ruºii din Roma, Berlin, Lyon ºi chiar un Sem inar Teologic ºi episcopii unite ruseºti în extremul orient. Intre armele culturale am intim metoda laudativã. De exemplu în Orient lãudau riturile orientale; în Transilvania lãudau latinitatea românilor. Au fost lãudaþi oameni ai Bisericii Rãsãritene cum ar fi Ioan Gurã de Aur, Ioan Damaschinul, Chiril ºi Metodie, Sinoadele Ecumenice, etc.. In 1915 papa Benedict al XV-lea a întemeiat Congregaþia pentru Biserica Orienta lã ºi a îngãduit unor istorici catolici sã facã câteva concesii în istoria Bisericii de Apu are se condamnau anumite greºeli ale papilor, greºeli condamnate ºi în Rãsãrit. Se întemeiazã apoi o serie de ºcoli ºi colegii, de Academii Teologice, toate catoli ce, unde aveau posibilitatea sã studieze ca bursieri ortodocºi din Rãsãritul Europei. Pe ntru a câºtiga simpatia ortodocºilor au început sã aparã publicaþii privitoare la viaþa ort or cum ar fi Irenikon , Orientalia Christiana Periodica , Unam Sanctam . Numeroºi cardin au fãcut vizite în þãrile Ortodoxe. Unele ordine cãlugãreºti au început sã adopte ºi pract oxe cum ar fi purtarea bãrbii, reverendei, împãrtãºirea cu Trupul ºi Sângele Domnului. Biserica Ortodoxã a respins aceste încercãri de acaparare a ortodocºilor la catolic ism ºi a arãtat cã reunificarea Bisericeascã nu se va putea realiza decât atunci când Biser ca Romano-Catolicã va elimina inovaþiile din cult, doctrinã ºi administraþie. In secolul al XX-lea continuã revenirea multor grupuri din sânul greco-catolici smului la ortodoxie. în 1927 în S.U.A. un grup de parohii ucrainiene au revenit ºi au în temeiat în 1931 Biserica Ortodoxã Ucraineanã a Americii. In 1936 un grup de preoþi carpato-ruºi au pus bazele Bisericii Greco-Catolice Carpat o-Ruse din America, dar s-au pus sub jurisdicþia Patriarhiei de Constantinopol. In Europa în 1946 revin la ortodoxie greco-catolicii din Ucraina, Bielorusia, Polonia; în 1948 cei din Transilvania; în 1950 cei din Cehoslovacia. Datoritã acestor

fenomene, Roma a încercat sã stopeze revenirea la ortodoxie ºi a început dialogul cu Bi serica Ortodoxã, dialog care a încetat dupã Sinodul de la Ferarra-Florenþa. Acest lucru l-au fãcut papii Ioan al XXII Î-lea ºi Paul al VI-lea. Pe aceastã linie se înscrie ºi acþiunea papei Paul al VI-lea, care în 1965 de comun a cord cu Patriarhul ecumenic Atenagoras au ridicat reciproc anatemele aruncate de cele douã Biserici la 16 ºi 24 iulie 1054.

Din 1980 s-a reluat dialogul teologic dintre catolici ºi ortodocºi, cu toate cã a ctualul Papã, fãrã sã cearã asentimentul guvernului României a hirotonit un episcop greco-c tolic pentru românii din Transilvania, cu toate cã aceastã Bisericã nu era recunoscutã de stat.

Conciliul II Vatican In secolul al XX-lea, acesta este cel mai important eveniment din istoria B isericii de Apus. Conciliul II s-a desfãºurat pe vremea papei Paul al VI-lea între 196 2-1965. Pe la mijlocul secolului al XX-lea nimic nu prevestea cã Biserica Romano-Cato licã ar trebui sã se adune într-un Conciliu, pentru cã lucrurile mergeau pe un fãgaº normal Datoritã schimbãrilor produse în societatea mondialã, Biserica Romano-Catolicã trebuia sã ibã o altã deschidere, pentru cã menþinea structuri medievale în Bisericã în plinã epocã mo Printr-o scrisoare enciclicã papa Paul cheamã toþi ierarhii la un Conciliu genera l ºi spre deosebire de Conciliul I Vatican îi invitã la acest Sinod ºi pe cei mai însemnaþi reprezentanþi politici ai statelor din apusul Europei. Cu o jumãtate de gurã au fost i nvitate ºi Bisericile Ortodoxe, care însã nu au participat. Intre realizãrile mai de seamã ale acestui Conciliu amintim hotãrârea ca Biblia sã fi e tradusã în toate limbile vorbite de romano-catolici. S-a dispus traducerea Liturgh iilor ºi sãvârºirea lor în limbile naþionale, ceea ce pânã atunci nu a fost permis. S-a pro mai largã deschidere spre dialog cu Biserica Ortodoxã ºi spre sfârºitul lucrãrilor Concili lui II, pe 6 decembrie 1965 ortodocºii ºi catolicii au ridicat reciproc anatemele ar uncate în 1054. Chiar dacã fãþiº, Conciliul II nu a discutat problema propagandei în rândul poporului ortod x, prin toate mãsurile luate s-a încercat întãrirea Bisericii Romano-Catolice în sânul popo relor ortodoxe. Pe acest fond din 1940 încoace o activitate intensã de apropiere a b isericilor între ele este desfãºuratã de Miºcarea Ecumenicã la care Biserica Romano-Catolic u a aderat. Cursul nr.75 Direcþii teologice în Protestantism în secolele XIX-XX

Dupã Reforma protestantã din secolul al XVI-lea, Germania a continuat sã rãmâna þara g irii protestante, ºi aºa cum afirma un istoric englez, doar în Germania întrebãrile vitale sunt puse mai acut. în secolul al XIX-lea gândirea protestantã germanã a dat Bisericii personalitãþi de marcã. Ca an de hotar al acestei dezvoltãri a gândirii protestante este s ocotit anul 1817, când s-au împlinit 300 de ani de la declanºarea Reformei lui Luther. Cãtre sfârºitul secolului al XIX-lea doi au fost gânditorii germani cei mai de seamã: Sch lermacher ºi Ritschel. Primul este socotit adevãratul pãrinte al teologiei protestante , un adevãrat Origen al secolului al XIX-lea. In epoca imediat urmãtoare Iluminis Schlermacher a dorit sã aºeze religia creºtinã pe locul ce l-a avut înainte de Reforma protestantã. Lucrarea sã principalã este Despre cre dinþa creºtinã . în aceastã lucrare se observã o întrepãtrundere a mai multor elemente cum ietismul fraþilor moravi, adicã a husiþilor, cu raþionalismul; iluminismul cu raþionalismu l critic a lui I. Kant ºi cu romantismul. Secolul al XIX a fost marcat în filozofie de doi mari gânditori Kant ºi Hegel. Kant afirma cã lucrurile în sine nu pot fi cunoscute, ci doar fenomenele lucrur ilor, adicã aparenþele. Implicaþia acestui mod de gândire asupra teologiei era aceea cã pr in argumente raþionale nu îl putem cunoaºte pe Dumnezeu. El a respins argumentele raþion ale afirmate de Biserica Roamno-Catolicã, dar tot el spune cã omul poate ajunge la c redinþa în Dumnezeu prin intermediul conºtiinþei morale sãdite în el. Pornind de la aceste precepte Schlermacher a cãutat izvoarele religiei în exper ienþele omului. El spune cã Dumnezeu ne este dat nouã în simþiri, deci aºeazã sentimentul l aza credinþei religioase. în ceea ce

priveºte rãscumpãrarea, adicã mântuirea obiectivã, Sch cher spune cã niciinvãþãtura ºi nici minunile lui Hristos nu au fost ceva deosebit, ci doa r conºtiinþa lui cã este Dumnezeu. Activitatea sã rãscumpãrãtoare a constat în aceea cã a t ºi altora conºtiinþa cã el este Dumnezeu. Despre pãcat spune cã este de douã feluri, indiv al ºi social, ºi în acest context rãscumpãrarea poate fi socotitã un act politic. Invãþãtur chlermacher a avut un profund impact asupra teologiei protestante, aºa cum cea a l

ui Toma D Aquino a avut asupra celei romano-catolice. Celãlalt filozof, Hegel, l-a tratat pe Schlermacher cu dispreþ, spunând cã dacã relig ia trebuie gãsitã în sentimentul dependenþei de ceva, atunci cea mai însemnatã fiinþã relig ste câinele, care simte dependenþa faþã de om. Hegel respinge ºi tezele lui Kant, spunând cã dacã noi sesizãm doar fenomenele lucrur ilor, atunci lucrurile în sine rãmân pentru noi necunoscute. Dupã Hegel lumea este opera unui principiu spiritual numit ideea absolutistã. Natura ºi istoria sunt într-un proc es evolutiv, în care spiritul se realizeazã pe sine, spiritul devine auto-conºtient do ar în om. în ceea ce priveºte adevãrul despre idee purã, el spune cã acesta nu poate fiinþe decât de filozofi. Masele largi nu-l pot înþelege, de aceea acest adevãr a trebuit sã fie tradus pentru oamenii de rând în formele picturale ale religiei. în înþelegerea lui Hegel , Dumnezeu este subordonat absolutului, Hristos este o persoanã logicã, iar rãul este materia care în procesul ei de organizare poate deveni lucru bun. Hegelianismul a fost acceptat de doi teologi: de Strauss (1808-1874) ºi Bauer (1792-1860). El a fo st respins de teologul Ritschel. Strauss prin 1835 a scris o viaþã a lui Hristos în care afirmã cã religia creºtinã est xpresia adevãrurilor veºnice. Despre Hristos spune cã întâmplãtor a fost o personalitate. E a încercat sã dezvãluie valul ridicat în jurul lui Hristos ºi a pus bazele unei ºcoli mito ogice. El spune cã evangheliºtii au creat un mit în jurul lui Hristos, cu toate cã Strau ss nu îi neagã istoricitatea lui Hristos. Ca persoanã istoricã pur umanã, Hristos a ajuns sã creadã cã este Mesia. Aceastã persoanã istoricã a fãcut o impresie atât de profundã asup nilor, încât imaginaþia lor l-a transformat pe acest om cu conºtiinþã de Mesia, într-un Hri s divin ºi supra-natural. Teologul Bauer socotea cã studierea originii creºtine nu se poate face decât dupã o cercetare ºtiinþificã a cãrþilor Noului Testament, adicã pretindea cunoaºterea originii au ilor, a datei scrierii cãrþilor, a legãturilor acestora cu Biserica. El este primul ca re a promovat ideea potrivit cãreia religia creºtinã nu ar fi fost de la început un orga nism omogen ci este rezultatul unei sinteze ce s-a realizat prin secolul al II-l ea. Reprezentanþii iudaizanþilor ar fi fost Apostolul Petru, în timp ce reprezentantul universalitãþii ar fi fost Apostolul Pavel, care l-a înþeles mai bine pe Hristos. Credi nþa lui Hristos era una spiritualã, dar ºi universalistã. Pentru cã a activat în Palestina, Hristos a trebuit sã îºi asume numele de Mesia. Sinteza celor douã direcþii s-a realizat d upã 150, iar Cartea Faptele Apostolilor este expresia concretã a acestei sinteze, pe ntru cã prin ea autorul ar fi vrut sã ascundã cele douã diviziuni ºi sã promoveze sinteza r alizatã atunci. Celãlalt mare gânditor Ritschel, marcheazã apogeul gândirii protestante germane. El afirmã cã trebuie sã se facã o separare între teologie ºi filozofie, pentru cã voia sã se ngã clar ceea ce este revelat de orice formã de teism speculativ. El afirmã cã unirea di ntre teologie ºi filozofie a avut doar efecte vãtãmãtoare. Si el a trebuit sã-ºi construias un sistem filozofic al sãu. Impotriva lui Kant spune cã lucrurile în sine pot fi cunos cute prin acþiunea lucrului respectiv asupra noastrã ºi prin rãspunsul nostru la aceastã a cþiune. Un Dumnezeu despãrþit de lume nu poate fi cunoscut raþional, ci doar prin Revelaþi e spune el. în ceea ce priveºte religia creºtinã, el afirmã cã este o chestiune ce þine de care persoanã, unde voinþa joacã un rol mai important decât intelectul. El spune cã baza c redinþei constã într-un fapt istoric: întruparea lui Hristos. Spre deosebire de Strauss, Ritschel afirmã cã realitãþile despre Iisus Hristos au fost transmise cu fidelitate de Sfânta Scripturã. Despre Evanghelie susþinea cã dateazã din secolul I ºi cã oferã un punct dere unitar asupra lui Hristos ºi aceasta o afirma impotriva lui Bauer. Catastrofa primului Rãzboi Mondial a spulberat pentru mulþi intelectuali din Ap us ideea progresului prin intermediul iluminãrii intelectuale ºi stradaniei morale. Teologia protestantã liberalã a avut puþine rãspunsuriintrebãrilor agonizante ale oamenilo r. Karl Bart un tânãr preot protestant care pânã atunci a fost adeptul teologiei liberal e a descoperit cã nu mai are nimic de spus oamenilor din perspectiva lui de om al Bisericii, lucruri care sã se

potriveascã cu timpul respectiv, pentru cã teologia libe ralã era prea sofisticatã, prea intelectualistã ºi ceea ce rãmânea în urma ei era un realis ecreºtin. Aflaþi în plin rãzboi, oamenii aºteptau din partea pastorilor sã fie asiguraþi de exis enþa lui Dumnezeu, într-o lume care a înnebunit. Rãzboiul a reprezentat un moment de ºoc p entru mulþi teologi, care au descoperit cã fiecare paginã a Sfintei Scripturi vorbea d espre realitatea existenþei lui Dumnezeu. Astfel Bart ajunge la concluzia cã Dumneze

u este adevãrat, cã este viu, cã este total diferit de Dumnezeul pe care ºi-l închipuiau f ilozofii ºi teologii liberali. Tot el mai ajunge la concluzia cã limba omeneascã este improprie pentru a exprima adevãrul despre Dumnezeu. Bart care era extremist afirmã cã nu existã cãi omeneºti pentru apropierea omului de Dumnezeu, doar credinþa este singura posibilitate în acest sens, dar ºi aceasta este un dar de la Dumnezeu. Teologul elveþian Karl Barth a început sã-ºi expunã opiniile într-un comentariu la Epi tola Cãtre Romani, ce seamãnã mai mult cu o predicã. Opera lui fundamentalã este Dogmatica în 20 de volume (pe care mulþi teologi o citeazã, dar foarte puþini o citesc). În sistemu l sãu dogmatic, Bart vrea sã restaureze teocentrismul ºi hristocentrismul în învãþãtura pro ntã. Unii autori protestanþi afirmã cã Bart a deschis uºa prin care Dumnezeu a intrat di n nou în lume. S-a ajuns sã se afirme acest lucru pentru cã teologia protestantã liberalã, atunci când vorbea despre Dumnezeu, vorbea ca despre un om ce a vorbit pe o voce mai ridicatã sau pe un ton mai ridicat. Impotriva acestei concepþii prin care Dumnez eu era confundat cu omul, Bart accentueazã deosebirile dintre Dumnezeu ºi om spunând cã în afara credinþei, omul nu poate face altceva decât rãul. El spune cã este o adevãratã blasf mie faþã de Dumnezeu sã spunem cã omul poate contribui cu ceva la realizarea împãrãþiei lui ezeu. Deºi era tributar teologiei calvine, care afirmã cã Dumnezeu i-a predestinat pe unii spre mântuire ºi pe ceilalþi i-a condamnat în mod iremediabil, Bart vede în Iisus Hri stos pe capul celor aleºi ºi predestinaþi, afirmând cã de fapt rãscumpãrarea ºi predestinaþ îndreptatã spre toþi oamenii, pentru cã toþi au fost rãscumpãraþi de Hristos. Tot el afirm laþia este izvorul cunoaºterii ºi cã nu existã altã cale de a ajunge la Dumnezeu. Contemporan cu Barth a fost Paul Tilich, care prin 1933 a plecat în exil din Germania în S.U.A., unde a ajuns profesor la Facultatea de Teologie din cadrul Uni versitãþii Harvard. El a încercat sã facã abstracþie de filozofie ºi sã nu îi ingãduie aces cel puþin un rol secundar în teologie. El a promovat un fel de teologie metafizicã. A cesta a încercat sã raporteze problema omului modern la Revelaþia biblicã. Acest lucru i -a ajutat pe mulþi sã înþeleagã Revelaþia divinã. Si el a scris o teologie sistematica în 3 me. Contemporan cu ei a fost ºi Rudolf Bultman, care este socotit a fiintemeietor ul teologiei demitologizãrii. El spune cã Biblia trebuie privitã prin prisma epocii în c are a fost scrisã, ºi cã ea nu mai este valabilã în zilele noastre. El a trecut la demitol ogizarea Scripturii, încercând sã separe conþinutul pozitiv al Evangheliei de partea mis ticã a ei. El afirmã cã aceastã demitologizare nu ar respinge autoritatea Bibliei, cãci ea rãmâne mediul de manifestare al cuvântului lui Dumnezeu. Un alt teolog este Ditrih Bonhofer, care a fost reprezentantul ateismului c reºtin. El spune cã nu se mai simte nici o nevoie de Dumnezeu nici în moralã, politicã sau ºtiinþã. El afirmã cã însuºi Iisus Hristos ar fi fost împotriva religiei. Hristos este red ar la omul Iisus, care nu mai constitue un om religios, ci o personalitate difer itã de ceilalþi oameni sau cel mult poate fi socotit omul lumii. Deci, Dumnezeu este slab ºi fãrã putere în lume, ºi aceastã slãbiciune a lui este singurul mod de a fi cu noi. aici s-a dezvoltat teoria morþii lui Dumnezeu. Cursul nr. 76 Anglicanismul

Viaþa religioasã în Anglia la începutul secolului al XIX-lea era dominatã de tendinþa vanghelicã de nuanþã calvinã, numitã Low Church. Este foarte interesantã evoluþia acestei B rici, pentru cã aºa cum am vãzut în secolul al XVI-lea pe insulã nu a avut loc o reformã ca pe continent. Ideile Reformei au pãtruns ºi aici, ºi ceea ce a rezultat a fost un ames tec de catolicism cu protestantism. Biserica Angliei, încã de pe vremea reginei Elisabeta (moartã în 1603), ºi-a stabilit direcþia ei în sensul cã a pãstrat pe mai

departe structura administrativ-bisericescã spe cificã romano-catolicilor, adicã parohii, episcopii, arhiepiscopii, cu specificaþia cã a proape toþi clericii inclusiv episcopul s-au cãsãtorit. în doctrinã ºi cult ei s-au apropia mai mult de calvini. Au fost înlãturate din Bisericã icoanele, statuile, veºmintele lit urgice, cultul a fost mult restrâns, punându-se mai mult accentul pe predicã ºi cântãri. Pe acest fond în secolul al XVII Î-lea, în plinã erã de dezvoltare a industriei, din sânul Bisericii Anglicane s-au desprins câteva fracþiuni, care puneau accentul pe una

din laturile vieþii Bisericii. Aºa a fost de exemplu miºcarea metodistã iniþiatã de Charles Westley, care cerea o întoarcere spre o viaþã mai curatã trãitã mai în acord cu preceptele ipturii, cerând apoi renunþarea la grija pentru bunurile materiale, adicã la o trãire cr eºtinã mai aparte. Pentru cã au fost respinºi de Bisericã, ei s-au constituit într-o comuni ate aparte. Apoi a apãrut miºcarea Evangelicilor, care îºi propunea mai multã misiune cari tabilã în rândul populaþiei sãrace sau chiar sãrãcite de burghezia englezã. Si aceºtia au f pinºi de Bisericã, dar au rãmas pe mai departe în sânul ei. La începutul secolului al XIX-lea, marea majoritate a populaþiei engleze era su ficient de sãracã, ºi aºa se explicã faptul cã aceºtia au dat o mai micã importanþã dogmati ultului bisericesc, multumindu-se cu un cult simplu, cât mai scurt. Datoritã puþinei a tenþii date problemelor doctrinare ºi celor de cult, precum ºi vestimentaþiei, aceastã dir ecþie a fost numitã Low Church sau Biserica de Jos. Creºterea importanþei acestei grupãri ul Bisericii Angliei, a dus la înfiinþarea unei episcopii speciale pentru ei în 1815. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea ei au devenit partida dominantã în Biserica Angliei. Evangelicii anglicani au desfãºurat o intensã activitate misionarã ºi diaconalã. in punct de vedere liturgic se caracterizeazã printr-o simplitate a serviciului re ligios, din care lipseau elementele specifice catolicilor: lumânãrile, tãmâia, veºmintele, fastul, etc.. Paralel cu aceastã direcþie în Biserica Angliei, tot de atunci existã ºi direcþia Hig hurch sau Biserica Inaltã. Este numitã aºa, pentru cã se dãdea o importanþã aparte fastulu gmelor, cultului. în aceastã direcþie se înscriau familia imperialã ºi nobilimea englezã îm cu slujitorii lor. Dar tot pe la începutul secolului al XIX-lea a apãrut în Biserica Angliei ºi un alt curent numit Broad Church sau Biserica Largã, aceasta ca nemulþumire faþã de raþionalism formulãrilor Angliei din secolul al XVII Îlea. Climatul intelectual la începutul seco lului al XIX-lea în Anglia era diferit. Primul sfert de secol XIX a fost dominat d e romantismul poetului Byron ºi a scriitorului Walter Scott. în lucrãrile lor de multe ori se observã conflictul dintre monarhie ºi republicã, dintre Biserica Episcopalã ºi pre sbiterieni (aceºtia au apãrut în Anglia încã de pe vremea reginei Elisabeta, ºi se mai nume c ºi puritani, ºi s-au constituit în Bisericã aparte pentru cã au refuzat subordonarea ori cãrei autoritãþi bisericeºti, ei având la conducerea Bisericii Sinodul, alcãtuit din laici pastori, o structurã de origine calvinã). In romanele lui Scott se observã revolta protestantã, prezentându-se pe de-o part e zelul acestor protestanþi pentru a-ºi dobândi libertatea religioasã, iar pe de altã part e se observã felul în care Biserica episcopalã a AnglieIII priva pe aceºti protestanþi de libertate. Un reprezentant de seamã al literaturii engleze a fost ºi Samuel Coleridg e (1772-1834), eminent poet, critic literar, dar ºi predicator. Acesta asociazã la r aþiune conºtiinþa care îi o poruncã necondiþionatã ce postuleazã legea moralã. In al patrulea deceniu al secolului al XIX-lea înregistrãm în Anglia o miºcare reli gioasã de amploare, cunoscutã sub numele de Miºcarea de la Oxford sau Miºcarea Tractaria nã. Numele îi vine de la termenul tract care înseamnã tratat, broºurã. Aceastã miºcare a n sânul direcþiei High Church, numitã ºi partida anglo-catolicã. La vremea respectivã se discuta dacã Biserica este o instituþie de origine divinã, ºi dacã este aºa, de ce Parlamentul poate schimba prin decizii bunul mers al ei. Rãspuns ul la aceste întrebãri a fost determinat de un interes crescând pentru epoca medievalã ºi primarã a Bisericii. Miºcarea de la Oxford a fost dominatã de un grup de tineri, profesori ºi studenþi d e la Teologie, care afirmau cã reformatorii protestanþi au renunþat la elementele impo rtante din Bisericã, în special din Biserica primarã ºi cereau o întoarcere spre o viaþã cu bazatã pe post, împãrtãºanie, cinstirea Sfinþilor, respectarea celibatului ºi a unor practi liturgice din Biserica Romano-Catolicã. Scânteia care a declanºat aceastã miºcare a fost predica lui John Kable din 1833, n umitã Apostazia naþionalã . El a formulat principiile acestei miºcãri afirmând cã mântuire izeazã prin primirea Trupului ºi a Sângelui lui Hristos în Sfânta Euharistie ºi cã Euharist nu

poate fi sãvârºitã decât de cei care se aflã în succesiune apostolicã. La miºcare au ade profesori cum ar fi John Henry Newman, Eduard Bouvary Pussey, J. Lidon, J. Mann ing, etc.. Acest grup a început publicarea unor lucrãri în care au arãtat cã în epoca prima în epoca feudalã învãþãtura Bisericii era bazatã pe ceea ce au învãþat Sfinþii Apostoli ºi Concomitent cu apariþia acestor tratate s-au realizat ºi traduceri în englezã din o perele Sfinþilor Pãrinþi, în special din Pãrinþii Apuseni. Pânã în 1841 au apãrut 90 de tra

timul tratat alcãtuit de Newman se aratã cã Biserica Angliei este o via media (cale de m ijloc) între protestanþi ºi catolici. Aici se mai aratã cã de fapt cele 39 de articole ale Bisericii Angliei, Crezul Bisericii de pe insulã, nu au avut alt scop decât de a pr opovãdui credinþa catolicã ºi cã sunt în concordanþã cu Biserica Romano-Catolicã. Aceste af -au determinat pe episcopul de Oxford sã interzicã tipãrirea altor tratate mai ales cã p artida Evangelicã refuza sã accepte spovedania, împãrtãºania, împodobirea Bisericii, cultul i fastuos. Evangelicii afirmau cã se încearcã o întoarcere la catolicism. Aºa se face cã numeroºi mbrii ai Bisericii Angliei ºi ai miºcãrii de la Oxford au fost izolaþi de Bisericã, în sens l cã au fost scoºi din funcþii, ignoraþi. Rezultatul a fost o trecere masivã la romano-cat olicism. Newman ºi Manning au devenit cardinali catolici. Manning a participat ºi la Con ciliul I Vatican. Trecerea la catolicism a fost posibilã în Anglia în urmãtorul context. Incã de pe vremea reginei Elisabeta I, aceastã Bisericã a fost interzisã în Anglia. La sfâ tul secolului al XVII Î-lea s-au reluat discuþiile privitoare la reactivarea acestei Biserici, ºi în 1830, ierarhia catolicã din Anglia a fost restauratã, în sensul cã au fost reînfiinþate mai multe episcopii catolice. Pe fondul Miºcãrii de la Oxford, numeroºi engle zi au descoperit relaþia lor apropiatã cu Biserica Romano-Catolicã ºi pentru cã Biserica p rotestantã englezã nu reuºea sã acopere nevoile lor spirituale a fost ºi normal cã ºi-au în at privirea spre romano-catolici. Newman îmbrãþiºeazã catolicismul în 1845. Dupã aceastã datã Miºcarea de la Oxford a în unct de vedere formal, însã rezultatele acestei miºcãri au fost destul de evidente. Repr ezentanºii miºcãrii care nu au trecut la catolicism au avut o preocupare mai mare priv ind îmbogãþirea cultului ºi reintroducerea în cult a elementelor înlãturate de protestanþi rãtat un interes crescând pentru sãraci, pentru construcþia de Biserici, ºi aºa au fost rec aþi pentru Bisericã numeroºi credincioºi ce fãceau parte din Biserica de Jos. In secolul al XIX-lea ierarhia Bisericii Anglicane era preocupatã mai mult de imaginea ei ºi de intenþia de a se dovedi a fi în succesiune apostolicã. în sânul Biserici engleze s-au format tot felul de asociaþii ºi uniuni de clerici ºi creºtini. In afara Angliei, Biserica Anglicanã mai este rãspânditã în S.U.A., Canada, Australia ºi în general în fostele colonii ale Imperiului Britanic din Africa de sud ºi Asia. Biserica Anglicanã are un statut aparte în sensul cã parlamentul este cel care nu meºte episcopi ºi arhiepiscopi, regina urmând doar sã-i confirme în scaun. Datoritã acestui fapt în ultimul timp au început sã aparã în sânul acestei Biserici o serie întreagã de inov nteresul pentru cele religioase este tot mai scãzut, tocmai datoritã pãcatelor Biseric ii. Biserica Anglicanã în secolul al XX-lea a intrat în dialog cu Biserica Ortodoxã ºi cu Roma. în 1935 Biserica Ortodoxã Românã a recunoscut succesiunea apostolicã a ierarhilor B isericii Anglicane ºi de atunciincoace dialogul dintre cele douã Biserici a fost des tul de interesant. Dupã 1990 însã acest dialog a încetat din nou datoritã faptului cã în Biserica Anglica a acceptat hirotonia femeii. Cursul nr. 77 Biserica Ortodoxã în secolele XIX-XX Privire generalã asupra situaþiei politice

Pe plan politic situaþia popoarelor din Balcani la începutul secolului al XIX-l ea era aceea a unor popoare dominate încã de otomani. Imperiul Otoman frâna orice inte nþie de emancipare ºi progres. Marele bolnav=Imperiul Otoman continua sã menþinã în plinã e modernã structuri medievale. în aceastã situaþie se aflau bulgarii, sârbii, grecii ce erau cotropiþi, românii care plãteau tribut ºi alte etnii din Albania, Croaþia, Asia Micã. Rusia ºi care nu a fost nicioda O altã putere a Europei s-a ridicat foarte mult tã cotropitã de otomani. Acest stat joacã un rol important în istoria Europei ºi a popoare lor supuse turcilor. Situaþia din 1812 a fãcut sã creascã prestigiul ortodox în faþa Occidentului. A exista ºi o

influenþã a Revoluþiei franceze din 1789 care deºi nu s-a exercitat direct asupra po poarelor ortodoxe, ele nu au rãmas insensibile la ideile revoluþiei. O serie întreagã de popoare au început în secolul al XIXlea miºcarea naþionalã de eliberare de sub turci. Ce

i dintâi au fost sârbii (1804-1815) sub conducerea lui Gheorghe Petrovici cel Negru ºi Miloº Obrenovici, care sprijiniþi de turci au reuºit sã se separe. In 1812 prin Tratatul semnat la Bucureºtiintre Rusia ºi Poarta Otomanã, ruºii au ce rut turcilor armistiþiu pentru rãsculaþii sârbi ºi autonomie pentru þara lor. Turcii recuno c noul stat prin 1830. Munte Negrul condus de Petrar Petrovici I s-a bucurat de sprijin rusesc. De un rãsunet imens s-a bucurat revolta grecilor începutã în 1821. Rãscoala propriu-zisã a în ut de la mãnãstirea Megasperno din Peloponez ºi a avut ca scop eliberarea provinciei M oreia de sub turci. Oamenii Bisericii au sprijinit aceastã acþiune, fapt pentru care sultanul a dat poruncã sã fie pedepsiþi clericii greci. Patriarhul a fost spânzurat în faþ reºedinþei unde a stat 3 zile atârnat ºi apoi a fost aruncat în mare împreunã cu 30 de epi pi ºi clerici ºi 30 de mii de participanþi la revoluþie. Sub presiunile marilor puteri europene, sensibile la atrocitãþile sãvârºite asupra gr ecilor, sultanul Abdul Asid în 1839 garanteazã libertatea de cult ºi egalitatea în faþa le gii, ºi-a asigurat cu libertatea viaþa ºi averea creºtinilor. Problema patronajului asupra Locurilor Sfinte a dus la izbucnirea în 1845 a Rãz boiului Crimeii. în acest an ca urmare a maºinaþiilor catolicilor, sultanul a luat che ile Bisericii din Bethleem de la Patriarhul Ortodox ºi le-a dat Patriarhului Latin . Ruºii declarã Rãzboi Turciei, ajutaþi fiind de Franþa, Regatul Sardiniei ºi Anglia. Cu to te cã ruºii au pierdut acest rãzboi, cheile Bisericii au revenit la Patriarhul Ortodox . In a doua jumãtate a secolului al XIX-lea, sultanii au emis numeroase decrete în favoarea ortodocºilor, dar s-au înregistrat tot atâtea încãlcãri ale lor. Lupta pentru erea libertãþii naþionale ºi culturale a continuat ºi în aceastã perioadã. în 1875 un numãr creºtini din Herþegovina au fost mãcelãriþi de turci, în Bulgaria în 1876 s-a întâmplat la e asemenea au suferit ºi alte grupuri de creºtini neortodocºi din Asia Micã. în 1877 izbuc neºte un nou rãzboiintre ruºi ºi turci. Ruºii împreunã cu românii îºi dobândesc independenþa deplinã, la fel ºi sîrbii ºi bulg t rãzboi, turcii declanºeazã noi persecuþii împotriva creºtinilor rãmaºi în Turcia ºi Asia In 1878 au fost ucise aproximativ 1 milion de persoane, sute de mãnãstiri ºi Bise rici au fost închise sau distruse. Din interiorul Turciei a pornit o miºcare numitã Miºc area junilor turci, care cereau votarea unei instituþii care sã garanteze drepturi p entru toþi cetãþenii statului. In 1914 izbucneºte Primul Rãzboi Mondial ºi Turcia se alãturã Germaniei luptând împotr foºtilor ei aliaþi. Unele zone din Palestina ºi Egipt cu populaþii ortodoxe au trecut s ub protectorat englez, rãmânând aºa pânã la al II-lea Rãzboi Mondial. Dupã Primul Rãzboi Mo Turcia devine republicã, primul ei conducãtor fiind Ghemal Atatiurc. Prin 1919-1922 se abat noi suferinþe asupra grecilor din Turcia ºi Grecia, ºi peste 1000 de greci au fost omorâþi. Episcopul Hrisostom al Smirnei a fost tãiat în bucãþi ºi aruncat la câini. Di 5 în Turcia clerului ortodox i se interzice sã poarte reverendã, singurul având acest dr ept fiind Patriarhul ecumenic. Situaþia clericilor ortodocºi se îmbunãtãþeºte pe vremea împãratului Atenagora, care a pânã în 1972. Pe plan cultural în unele þãri ortodoxe au existat ºi partide procatolice da tradiþionale ortodoxe. Reacþia faþã de inovaþiile catolice a dus la afirmaþii atât a celor tradiþionali ortod cât ºi a celor moderaþi atunci când era cazul. Pe la mijlocul secolului al XX-lea sesizãm o reînviorare a predicii, se încurajeazã ºi activitatea socialã a Bisericii sub imboldul u nor organizaþii din strãinãtate. Si în þãrile ortodoxe au apãrut organizaþii, ca organizaþi care a activat în Rusia ºi la care au aderat mari personalitãþi ale culturii, teologiei ºi ºtiinþei ruseºti: teologul Komeakov, Dostoievski, etc.. Apusul continuã sã influenþeze Rãsãritul ºi astfel se observã un interes crescând pent arificarea problemelor dogmatice. Sistemul scolastic apusean a pãtruns ºi în teologia Rãsãriteanã. Dupã modelul ºcolilor deschise în Apus de Bisericã s-au deschis astfel de ºcol it. Cursul nr. 78 Patriarhia de Constantinopol La începutul secolului al XIX-lea, Patriarhia de Constantinopol avea 138 de m itropolii ºi episcopii în componenþa ei, datã la care în cadrul acestei cifre erau socotit

e ºi mitropoliile cu episcopiile sufragane din afara Imperiului Otoman, este vorba de mitropolia din Rusia, din Tara Româneascã ºi din Imperiul Austro-Ungar. Dintre Pat riarhii de la începutul secolului al XIX-lea îl amintim pe Grigorie al V-lea, martir ul independenþei grecilor, el pãstorind de 3 oriintre 17971798, 1806-1808, 1818-182 1. Acesta a fost un om cu calitãþi duhovniceºti deosebite ºi a avut planuri mari în ceea ce priveºte activitatea Patriarhiei. Dorea sã înfiinþeze o tipografie ºi sã reformeze viaþ lerului. El a trimis scrisori pastorale ºi s-au luat mãsuri împotriva preoþilor ce nu-ºi fã eau datoria. Scos din scaun pentru prima oarã se refugiazã la Athos. în 1808 este scos a doua oarã de sultanul Selim, iar în a III-a pãstorire a reuºit sã înfiinþeze un fond de torare al sãracilor creºtini. Cu prilejul evenimentelor din 1821 a fost socotit instigator la revoltã ºi a fo st spânzurat în faþa reºedinþei Patriarhale. Dintre urmaºii sãiil amintim pe Constanþiu I ( 1834), fost arhiepiscop de Sinai. Acesta a reuºit sã amelioreze situaþia financiarã a Pa triarhiei, renovând ºi Catedrala Patriarhalã ce a fost lãsatã în paraginã, pentru a nu deve nta poftei turcilor. A susþinut ideea înfiinþãrii de ºcoli primare greceºti în Imperiu ºi a t o ºcoalã comercialã la Halki, dar datoritã atitudinii sale filo-ruse a trebuit sã demisi oneze ºi s-a retras la mãnãstirea Sfânta Ecaterina de pe Muntele Sinai. Ii urmeazã Grigorie al VI-lea (1835-1840); (1867-1871). Acesta a fost un om e nergic, cu o viaþã moralã ridicatã. A fost împotriva propagandei romano-catolice ºi protest nte. S-a opus traducerii Bibliei în neo-greacã. în ultima parte a secolului al XIX-lea îl amintim pe patriarhul Ioachim al IV-lea (1894-1896), care s-a strãduit sã stabilea scã relaþii cu Biserica Ortodoxã. In secolul al XIX-lea guvernul turcesc sub presiunea puterilor europene a p romis numeroase facilitãþi populaþiei creºtine. De exemplu în 1939 a acordat creºtinilor ac leaºi drepturi ca ºi musulmanilor, dar aplicarea acestor legi nu s-a produs întocmai. în 1859, grecilor li s-a acordat dreptul de a-ºi alege un consiliu provizoriu naþional . în comparaþie cu începutul secolului al XIX-lea, azi în Turcia mai existã doar cinci sca une episcopale ortodoxe ºi o populaþie de aproximativ 100 000 de credincioºi: arhiepis copia de Constantinopol care aziiºi are sediul la Istanbul, episcopia de Calcedon, episcopia de Reos, episcopia de pe insula Printipos ºi episcopia pentru insula Im bros ºi Tenebros. Sub jurisdicþia Constantinopolului se aflã ºi episcopiile din insulele greceºti ce se constitue în aºa numita Republicã Elenã, 8 episcopii cu aproximativ 500 00 0 de credincioºi. In secolul al XX-lea un numãr de episcopii din nordul Greciei au fost trecute sub jurisdicþia Patriarhiei ecumenice, pentru a acorda prestigiul cuvenit. Acest lucru s-a petrecut în 1922, pe fondul scãderii vertiginoase a populaþiei ortodoxe din Turcia. Tot sub jurisdicþia Patriarhiei ecumenice se aflã ºi arhiepiscopia greceascã din America de nord ºi sud, arhiepiscopiile ºi episcopiile greceºti din Europa Occidentalã (Anglia) ºi comunitãþile greceºti din Australia ºi Noua Zeelandã. Mai amintim ºi un numãr de episcopii ne-greceºti, ucrainiene sau albaneze din Eur opa occidentalã ºi S.U.A. Aceste episcopii se bucurã de o oarecare autonomie. De aseme nea sub jurisdicþia ei se aflã ºi Biserica Ortodoxã din Finlanda ºi Carpato-rusã din S.U.A. Prestigiul acestei Patriarhii se datoreazã nu atât întinderii jurisdicþionale, cât primat ului de onoare pe care i-l acordã celelalte Biserici Ortodoxe Rãsãritene. Autoritatea Patriarhiei ecumenice constã în dreptul de iniþiativã pe care celelalte Biserici Ortodoxe îl recunosc în interes comun. Patriarhia Ecumenicã cu sediul în Istanbul are în frunte un Patriarh ajutat de Sfântul S inod. Pânã în 1923 Sfântul Sinod a fost constituit din ierarhi provenind din toate þãrile o todoxe aflate sub jurisdicþia Constantinopolului. în acel an însã episcopilor de din afa ra graniþelor Turciei nu li s-a mai permis sã participe la dezbaterile Sinodului, ºi aºa se face cã episcopii din Turcia s-au constituit într-un fel de Sinod Permanent. Pânã mai aproape de zilele noastre clericii au fost pregãtiþi la o Facultate de Teo logie ce a funcþionat pe insula Halki. Organul oficial de presã este revista

Ortodoxi a , care pânã în 1964 a fost secundatã ºi de revista Apostolos Andreas . Cursurile nr.79-80 Patriarhia de Antiohia

Antiohia Siriei a fost cândva cel de-al treilea oraº ca mãrime ºi importanþã în Imperi

Roman, dar azi este un sãtuc pe teritoriul turcesc. în 1272 oraºul a fost distrus de t urcii mameluci, de aceea sediul Patriarhiei s-a mutat la Damasc unde este ºi azi. Secolele XVII-XVII Îin istoria acestei Patriarhii reprezintã o perioadã de tristã a mintire, pentru cã papalitatea profitând de prietenia francootomanã a reuºit sã-i atragã p mulþi credincioºi ortodocºi din sânul acestei Patriarhii la unirea cu Roma. Roma a ceru t cãlugãrilor carmeliþi, capucini ºi iezuiþi sã-ºi trimitã misionari în Siria. In a doua jumãtate a secolului al XVII Î-lea, Rusia devenind o mare putere a re uºit sã repurteze câteva victorii împotriva otomanilor, ºi în urma pãcii de la Cuciuc-Caina din 1774, Rusiei i s-a recunoscut dreptul de protecþie asupra ortodocºilor din Impe riul Otoman. De atunci situaþia Patriarhiei a devenit mai stabilã. Dintre Patriarhii secolului al XIX-lea îl amintim pe Antim (1792-1813). Pe vr emea lui toþi ierarhii aparþinãtori acestei Patriarhii erau de neam grec, în timp ce mar ea masã a credincioºilor erau de origine arabã. Acest lucru s-a datorat influenþei pe ca re Patriarhia de Constantinopol a exercitat-o pe lângã Poarta Otomanã. Dupã 1453 Patriarhia de Constantinopol, fiind Patriarhia capitalei, a devenit ºi purtãtorul de cuvânt al celorlalte Patriarhii: de Antiohia, de Alexandria ºi Ierusal im, aflate sub stãpânire otomanã. Prin 1883 ortodocºii din Patriarhia de Antiohia au încercat ºi au reuºit sã deschidã o oalã de teologie în Liban, în localitatea Balaman, ºcoalã ce funcþioneazã ºi azi. Acest lucru s-a întâmplat pe vremea patriarhului Metodiu, care a cerut sprijin material Bisericii Ruse. Mitropolitul Filaret al Moscovei a privit cu simpatie a ceastã idee ºi a închinat Biserica cu hramul Inãlþarea Domnului ºi Sfântul Ipatie din Mos atriarhiei de Antiohia, urmând ca din veniturile realizate aici sã fie susþinutã ºcoala di n Balaman. Spre sfârºitul secolului al XIX-lea, atunci când patriarhul Gherasim al Antiohiei a trecut în 1891 pe scaunul de la Ierusalim, arabii au cerut alegerea unui Patria rh arab. Ortodocºii greci de pe cuprinsul Patriarhiei au rãspuns cã acest lucru nu ar fi nici în interesul Patrairhiei de Antiohia pentru cã aceastã Patriarhie nu ar avea c uvânt pe lângã Poarta Otomanã, ºi nici în interesul Bisericii Ortodoxe în general, pentru c arabi nu s-ar gãsi un teolog de talie, care sã poatã face faþã propagandei catolice ºi pro estante. Acest lucru a dus la divizarea creºtinilor ortodocºi în douã tabere: greci ºi ara bi. Grecii îl aleg ca patriarh pe Spiridon, fost mitropolit de Tabor, pe care Poa rta Otomanã îl recunoaºte. Atunci când noul Patriarh ales soseºte în Damasc, populaþia arab Biserica, lãsându-l pe Patriarh cu câþiva demnitari. Datoritã opoziþiei arabe, în 1898 Spiridon se retrage ºi în 1899 a fost ales Meletie, care a pãstorit pânã în 1906, acesta fiind primul Patriarh arab. Dupã instalare el a trim is scrisori irenice tuturor celor 4 Patriarhii rãsãritene, dar Patriarhii celorlalte Patriarhii fiind greci de neam, nu l-au recunoscut. Aceastã recunoaºtere a venit pe vremea succesorului sãu Grigorie al IV-lea Hadag (1906-1923), ce a fost recunoscu t ca Patriarh legitim. Patriarhia de Antiohia s-a confruntat cu probleme delicate în secolul al XIXlea. La un Sinod din 1891 s-a pus problema realizãrii unui regulament de funcþionare a Bisericii asemãnãtor cu cel aprobat de Poarta Otomanã pentru Patriarhia de Constant inopol. S-a alcãtuit un comitet de mitropoliþi, pentru a redacta acel regulament, da r acesta nu ºi-a fãcut datoria. în 1898 a fost numit un alt comitet, care în 1901 a alcãtu it regulamentul cerut. în articolul doi se prezintã calitãþile pe care trebuie sã le îndepl neascã un candidat la funcþia de Patriarh. Acesta trebuie sã facã parte din grupul mitro poliþilor de pe cuprinsul Patriarhiei de Antiohia ºi sã aibã o pastoraþie ireproºabilã. Regulamentul actual a fost elaborat în 1973 ºi este recunoscut de guvernele þãrilor Siria, Liban, Irak, Turcia ºi Arabia Sauditã, asupra cãrora aceastã Patriarhie îºi întinde risdicþia. Potrivit acestui regulament, pe lângã Patriarh ºi Sfântul Sinod mai funcþioneazã n congres naþional bisericesc, alcãtuit din mitropoliþi ºi mireni. Azi Patriarhia de Antiohia are în componenþã 365 de parohii, 5 Seminarii Teologic e ºi o Facultate la Palama. De aceastã Patriarhie mai aparþin ºi comunitãþi de arabi ortodo din S.U.A. cum ar fi episcopia de New Jersey cu 100 000 de

credincioºi ºi Toledo cu 30 000 de credincioºi; de asemenea ºi credincioºii arabi din America de Sud ºi sudul Au straliei ºi Noua Zeelandã. în sânul acestei Patriarhii este foarte activã o miºcare a tiner tului ortodox.

Patriarhia de Alexandria

In timpul marilor Controverse Hristologice din secolele V-VI, cel mai mare numãr al creºtinilor din Egipt au refuzat sã recunoascã hotãrârile Sinodului 4 Ecumenic ºi apãrut Biserica mono-fizitã sau coptã, egiptenii despãrþindu-se de grecii ortodocºi. Ortod cºii au rãmas în Egipt o minoritate, aceºtia fiind numiþi melchiþi. Ei erau de origine grea au fost consideraþi de egipteni strãini. In secolele XVI-XVIII numãrul lor a scãzut ºi mai mult pe fondul propagandei roma no-catolice, dar ºi datoritã faptului cã Patriarhii de Alexandria au rezidat la Consta ntinopol. în 1845 numãrul ortodocºilor ajunsese la 1750 ºi aveau 10 Biserici ºi 2 mãnãstiri In a doua jumãtate a secolului al XIX-lea ca urmare a emigrãrii greceºti ºi siriene din Imperiul Otoman, numãrul ortodocºilor a crescut. Au emigrat negustori greci, ca re ºi-au luat cu ei ºi averile. Intre aceºtia îl amintim pe magnatul La Ferov, care a ct itorit mai multe Biserici în Egipt. Aºa se face cã sesizãm o renaºtere a acestei Patriarhi i pe vremea patriarhului Sofronie al IV-lea (18791899), Fotie (1899-1923) ºi Mele tie (1925-1937). Pe vremea celui dintâi s-a întemeiat un spital grecesc în Alexandria, numãrul comun itãþilor ajungând la 34. Cel de-al doilea reface tipografia unde a început sã se publice r evista oficialã Ecclesiasticos Faros , care apare pânã azi. Pe vremea lui s-au mai înfiinþ 7 episcopii pe teritoriul Africii. Tot el schimbã forma monarhicã de conducere a Pat riarhiei cu una de tip sinodal. Meletie a fost pânã la alegerea sa, arhiepiscop al M untelui Athos. El mai întemeiazã douã episcopii noi: una la Johannesburg în Africa de Su d ºi una la Cartagina. In 1926 deschide un Seminar Teologic ºi un orfelinat la Cairo ºi pe vremea lui s-a reconstruit Catedrala Sfântul Mamas. Numãrul credincioºilor ajunge cam la 150 de m ii, din care 30 de mii sunt arabi iar restul africani. Pe vremea lui funcþionau 9 Mitropolii, existau 93 de Biserici ºi 110 preoþi. Pe vremea lui Hristofor I ales în 1939 s-au mai întemeiat încã 3 Mitropolii la Acra , una pentru Africa de Rãsãrit ºi cealaltã pentru Africa centralã. Sa deschis un Seminar la Nairobi. în prezent la Alexandria funcþioneazã 4 Patriarhii. Pe lângã cea ortodoxã mai f ncþioneazã Patriarhia Coptã de care aparþin peste 2 milioane de credincioºi, Patriarhia Ca tolicã Coptã ºi o Patriarhie Unitã Coptã. Patriarhia de Ierusalim

Patriarhia de Ierusalim are cel mai redus numãr de credincioºi, aproximativ 6070 de mii, dintre care cam 2000 sunt greci. Preoþii sunt arabi majoritatea. Patria rhia este condusã de Sfântul Sinod alcãtuit din Patriarh, 12 Mitropoliþi, un episcop ºi 6 arhimandriþi. In afarã de Patriarh, doar 6 Mitropoliþi sunt titulari, ceilalþi fiind doar onori fici. Aceºtia sunt Mitropolitul de Sevasta, Tabor, Filadelfia, Hieropolis, Bethlee m ºi Nazaret. Un rol important l-a jucat Frãþia Sfântului Mormânt, ce a luat fiinþã în seco l XVIlea. Aceastã asociaþie a asigurat un exclusivism al ierarhilor greci la conduc erea Patriarhiei. Au existat ºi încercãri ale populaþiei arabe de a deþine controlul asupra acestei Pat riarhii. De exemplu în 1852 a avut loc o revoltã împotriva Frãþiei, dar nu s-a realizat ni mic. în 1908 avem o nouã încercare, când noul Patriarh ales Damian, grec de neam, sub pr esiunea maselor a fãcut câteva concesii, intenþionând sã aleagã ºi ierarhi arabi. A fost în din scaun de guvernul turc. In 1917, controlul turcesc a fost înlãturat de englezi ºi în 1938 sub protectorat e nglez s-a elaborat o Constituþie Bisericeascã favorabilã credincioºilor arabi. Dupã retragerea englezilor în 1947 Palestina s-a împãrþit în douã: în Israel ºi Iordan riarhia de Ierusalim cãzând pe teritoriul Iordaniei. în 1958 statul Iordanian a cerut ca Patriarhul de Ierusalim sã fie

cetãþean al Iordaniei ºi sã cunoascã limba arabã. Atunci u pus bazele unui Consiliu al cetãþenilor arabi, care sã asigure finanþarea ºcolilor, spit alelor ºi aºezãmintelor caritabile. In 1967 are loc o nouã împãrþire teritorialã ºi izbucneºte rãzboiul pentru eliberarea tinei. în acest an Ierusalimul a intrat în componenþa statului Israel, dar credincioºii au rãmas pe teritoriul Iordaniei. Deºi s-au emis hotãrâri care sã-i favorizeze pe localnic i ºi azi Frãþia deþine un control însemnat asupra acestei Patriarhii. în Ierusalim existã 4 iri de cãlugãriþe ºi 18 de cãlugãri ºi avem ºi noi românii o Bisericã acolo, aºa cum au maj

poarelor creºtine: ortodocºi, catolici, monofiziþi ºi protestanþi. Cursurile nr. 81-84 BISERICILE ORTODOXE NAÞIONALE Biserica Ortodoxã din Cipru

Biserica din Cipru este de origine Paulinã. Apostolul Pavel a trecut pe aici în prima sã cãlãtorie misionarã. în anul 50 Barnaba a revenit aici, pentru cã era originar de pe insulã, de aceea el este socotit patronul spiritual al þãrii. Reprezentanþi ai acestei Biserici au participat la Sinodul 3 Ecumenic ºi pentru cã atu nci a fost condamnat Nestorie ca eretic, ciprioþii au reuºit sã-ºi dobândeascã autocefalia isericeascã de la participanþii la acest sinod. In timpul Cruciadei a III-a insula a fost cuceritã de Richard Inimã de Leu ºi a rãm as sub englezi pânã prin 1276, când a fost cuceritã de veneþieni ºi apoi din 1471 de turci. timpul stãpânirii engleze pe insulã au ajuns ºi misionari latini, ierarhii ortodocºi fiin d alungaþi din oraºe ºi obligaþi sã-ºi stabileascã reºedinþele în localitãþi obscure, în lo ierarhi latini. Turcii sub conducerea lui Selim IIIintrec în cruzime pe latini ºi Bisericile au fost transformate în moschei sau au fost distruse. Sultanul Mahomed a permis orga nizarea vieþii Bisericeºti de pe insulã, fãrã a o sprijini în mod deosebit. în 1821 toþi ep ii de pe insulã au fost masacraþi de turci. în 1878 turcii cedeazã Ciprul Angliei. Sub protectorat englez în 1909 s-a votat un statut de organizare al Bisericii Ortodoxe din Cipru, în vigoare pânã azi. în prima jumãtate a secolului al XX-lea, Biseric a din Cipru a avut de fãcut faþã la mai multe perioade de crizã generate de autoritãþile en leze. Episcopul Macarios al III-lea, care a studiat în Anglia, a sprijinit pe faþã miºcar ea de eliberare de sub stãpânire englezã ºi au început în 1953 convorbirile cu autoritãþile eze. Pe motiv cã s-au gãsit arme într-o mãnãstire, englezii îl exileazã pe Macarios pe insu Seishen ºi problema ajunge sã fie discutatã la O.N.U. In 1959 se semneazã un acord între Anglia, Germania ºi Turcia ºi se acordã independenþ de stat Ciprului. Englezii se retrag de pe insulã, turcii preiau controlul asupra unei pãrþi din insulã, ºi pe acest fond în 1960 pe 16 august Ciprul se proclamã Republicã, imul ei preºedinte fiind arhiepiscopul Macarios. Biserica din Cipru are aproximativ 400 de mii de credincioºi, are 4 episcopii , 5 mãnãstiri, un Seminar Teologic, iar revista oficialã a Bisericii este Apostolos Ba rnabas. Biserica Ortodoxã Rusã

In secolul al XIX-lea în Biserica Ortodoxã Rusã s-a pãstrat situaþia rezultatã din Ref rma lui Petru cel Mare. Impãrþirea societãþii ruse într-un sistem de caste închise: nobilim , cler ºi þãrani, a dus la conflicte între aceste caste. Biserica în aceastã perioadã a contribuit mult la viaþa intelectualã a þãrii, mai ales in deschiderea unui numãr de ºcoli, care în secolul al XIX-lea au ajuns la un înalt nive l. La conducerea Bisericii s-a aflat în continuare Sinodul Dirigent, cãruia i-a pus bazele Petru cel Mare, sistem care a luat locul Patriarhului. Datoritã acestui fap t, þarii au reuºit sã deþinã controlul asupra Bisericii. Pe vremea þarului Nicolae al III-lea (1829-1855), cancelarul Protasov a reuºit readucerea în 1839 a rutenilor la ortodoxie. Aceºtia se ºtie cã au îmbrãþiºat uniaþia pe vr aparþineau de regatul Poloniei, dar cã în urma rãzboiului dintre Polonia ºi Rusia o parte a acestui teritoriu polonez a fost trecut sub jurisdicþia Moscovei. Actul amintit a avut importanþa lui politicã, pentru cã uniþii ruteni au avut tendinþe filopolone. Tot el i-a trecut în sânul Bisericii Ortodoxe ºi pe protestanþii de la Marea Balticã. S-au lu at mãsuri aspre împotriva sectelor (a protestanþilor ºi a rascolnicilor), ceea ce a dus la închiderea Bisericilor, sigilarea cimitirelor lor din Moscova. Au fost suprimat e toate societãþile biblice. Pe vremea

þarului Alexei I s-a interzis traducerea Bibliei ºi a rugãciunilor în lim ba rusã, ci doar în slavona veche. Sau accentuat misiunile creºtine la populaþia ibericã din Camceatca ºi Alaska. O activitate mai însemnatã a desfãºurat preotul Ivan Inochentie V eniaminov printre alãuþii din Alaska. El a inventat alfabetul alent ºi a tradus numero

ase cãrþi din limba rusã pentru ei. în 1840 a fost hirotonit episcop al Camceatcãi ºi ºi-a bilit reºedinþa la Novo Arhanghelos. Aici a pus bazele unui Seminar Teologic. în 1867, Alaska a fost vândutã Statelor Unite pentru 1$. Ca urmare episcopul se mutã pe terito riul rusesc. In 1870 în Rusia a apãrut o societate ortodoxã pentru rãspândirea credinþei creºtine î pãgâni. în 1925 a ajuns sã numere 15 mii de membrii ce predicau în Japonia, China ºi India. Pentru convertirea sirienilor ºi arabilor, dar ºi pentru combaterea propagandei roma no-catolice ºi protestante în Palestina a funcþionat o societate ortodoxã rusã, ce se ocup a de organizarea pelerinajelor. Biserica Ortodoxã Rusã a contribuit apoi la desfiinþarea iobãgiei în 1861, mitropolit ul Filaret al Moscovei fiind iniþiatorul acestei idei. Tot atunci a început o epocã de renaºtere a vieþii monahale în Rusia ºi se constatã o creºtere a influenþei monahismului a ra populaþiei ca o reacþie faþã de secularismul arogant a lui Petru cel Mare. Rolul mona hismului s-a manifestat ºi printr-o creºtere a interesului pentru viaþa spiritualã ºi scri erile patristice. Inceputul acestui demers s-a fãcut prin 1793, când Paisie Velicico vski a tradus Filocalia pentru ruºi. O altã personalitate a vieþii ruseºti a fost Sfântul Serafim de Sarov. Pe acest fond stareþii de la mãnãstirea Optina au fost aleºi ca duhovnici pentru el ita rusã. Gogol, Dostoievski, Komiacov, Tolstoi ºi mulþi alþii ºi-au gãsit sursa de inspira în viaþa Bisericii Ortodoxe Ruse. Este adevãrat cã au existat ºi anumite abuzuri ale cãlugãrilor, ce ºi- au urmãrit mai t interesele personale decât binele Bisericii, aºa a fost cãlugãrul Rasputin, caee a dev enit foarte influent la curtea monahilor ruºi. In 1917, în timp ce Rusia era în revoluþie, Sinodul Dirigent de la Petesburg a ho tãrât reorganizarea Bisericii Ruse ºi reactivarea Patriarhiei. Mitropolitul Tihon al M oscovei a fost ales patriarh. Dupã revoluþia din octombrie a avut loc separarea Bisericii de stat ºi s-a proced at la secularizarea averilor mãnãstireºti, interzicerea învãþãmântului religios în ºcoli. R t sã-ºi deschidã o Academie Teologicã la Leningrad ºi Moscova, precum ºi 3 Seminarii Teolog ce. In Ucraina Biserica Ortodoxã s-a confruntat cu probleme delicate ºi anume apariþi a unei comunitãþi a autohirotoniþilor. Miºcarea a pornit de la un preot Lipovski care s -a auto-hirotonit la Kiev dupã o metodã veche din Alexandria, practicatã în timpul perse cuþiilor: 12 preoþi pot hirotoni un episcop ºi episcopul un mitropolit. Aceastã problemã n u a fost rezolvatã nici azi. O altã grupare a fost cea numitã Biserica vie (Jiviaþetva), o Bisericã de tip presbi erian, care accentua ideea cãsãtoriei clerului ºi chiar a recãsãtoriei ºi desfiinþarea mona mului. Conducãtorul lor a fost Ivan Kedrovski care a fost preot ºi avea familie ºi car e s-a autoproclamat arhiepiscop. In timpul celui de-al II-lea Rãzboi Mondial, Biserica Rusã a fost alãturi de popo r, ea contribuind cu bani ºi bunuri la dotarea armatei. Din banii Bisericii s-au c umpãrat mai multe tancuri. In 1943 a avut loc o întâlnire între Patriarhul Serbiei ºi Stalin, prilej cu care s -a scos în evidenþã sprijinul pe care Biserica l-a acordat statului. Stalin a promis cã va sprijini opera de refacere a Bisericii dupã sfârºitul rãzboiului, dar nu s-a þinut de c uvânt. Numeroase Biserici în timpul comunismului au rãmas în paraginã, viaþa religioasã având lt de suferit. Biserica Rusã dispune de 2 Academii Teologice, una funcþioneazã la mãnãstirea Zagorsk ºi cealaltã la Leningrad, ºi 3 Seminarii Teologice la Moscova, Leningrad ºi Odesa. Revi sta oficialã este Jurnal Mascovscoi Patriarhi ºi se mai publicã o revistã asemãnãtoare cu ii Teologice. Numãrul ortodocºilor ruºi este de aproximativ 50 milioane ºi sub jurisdicþia Patriarhiei Ruse, în afarã de episcopia din fosta U.R.S.S., se mai aflã ºi episcopii ru seºti din Europa Apuseanã: arhiepiscopia de Berlin, Bruxelles ºi Londra. Mai existã un e xarhat al parohiilor ruseºti din S.U.A. conduse de un episcop. Alte comunitãþi ruseºti s e aflã sub jurisdicþia Patriarhiei ecumenice, iar altele s-au constituit într-o Mitrop olie Ortodoxã Rusã autocefalã devenitã Biserica Ortodoxã Rusã din S.U.A., care este o Biser cã viguroasã. Azi Biserica Ortodoxã Rusã are relaþii cu toate Bisericile Ortodoxe surori.

Biserica Ortodoxã Greacã

Biserica Greacã a participat activ la începutul secolului al XIX-lea la pregãtire a ºi desfãºurarea revoluþiei de la 1821. Episcopul Gherasim de Patras a fost cel dintâi ie rarh ce a sfinþit steagurile rãsculaþilor. Dupã proclamarea independenþei Greciei, Biseric a Greacã a rupt legãturile cu Patriarhia Ecumenicã, pentru cã Patriarhii i-au condamnat ºi excomunicat pe revoluþionari la îndemnul Porþii Otomane. Spre exemplu, patriarhul Eug eniu al II-lea ce nu a fost recunoscut de greci, atunci când a hirotonit ierarhi p e seama scaunelor greceºti vacante a trebuit sã-i reprimeascã înapoi la Constantinopol, pentru cã grecii iau alungat. Dupã ce Grecia devine regat sub Otto I, Sinodul regesc din Grecia proclamã auto cefalia Bisericii Greciei în 1833. Acest act a fost motivat ºi de faptul cã Patriarhul Ecumenic era prea supus guvernului turcesc. Patriarhul Ecumenic recunoaºte autoce falia Bisericii greceºti dupã anul 1850. De atunci Biserica Greciei este condusã de Sfân tul Sinod în frunte cu arhiepiscopul Atenei. La început Biserica Greciei s-a condus dupã statutul lui Petru cel Mare din Rus ia. Dupã anul 1860 a avut loc o mãrire a teritoriului grecesc prin anexarea aºa-ziselo r insule Ionice ocupate pânã atunci de þãri din vestul Europei. Acestea au fost cedate G reciei în 1863 ºi s-au pus bazele Republicii Elene. Anexarea acestor teritorii a adu s Bisericii Greciei un plus de 5 mitropolii ºi 2 episcopii. De aceea s-a simþit nevoia realizãrii unei împãrþiri administrativ-bisericeºti, ajungâ -se la numãrul de 40 de episcopii ºi arhiepiscopii. Aceastã împãrþire nu a rãmas definitivã ru cã prin 1913 sunt arondate Greciei ºi provinciile din nordul þãrii, care pânã atunci au ost sub stãpânire turceascã. Urmeazã o nouã împãrþire în 81 de episcopii ºi arhiepiscopii. s-a hotãrât cã pentru a da prestigiul cuvenit Patriarhiei Ecumenice episcopiile ºi mitr opoliile din nordul Greciei sã rãmânã sub jurisdicþia Patriarhiei. Aºa se face cã Biserica Greciei cu aproximativ 8 milioane de credincioºi are cel mai mare numãr de episcopii, dar ºi cele mai mici. Acest lucru aminteºte de epoca prim arã când fiecare comunitate mai mare îºi avea episcopul sãu. Statul s-a amestecat ºi aici î roblema Bisericii. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea s-a fãcut o secularizare a averilor mãnãstireºt i ºi în 1850 numãrul mãnãstirilor s-a redus de la 593 la 95. Un important rol îl joacã Munt Athos, aflat pe teritoriu grecesc, dar sub jurisdicþia Patriarhiei Ecumenice, pre cum ºi cele aproximativ 180 de mãnãstiri în funcþiune azi, atât de cãlugãri cât ºi de cãlug Biserica Grecieiiºi are învãþãtura ei teologicã proprie. Prin 1837 s-a înfiinþat o Fac e de Teologie în cadrul Universitãþii din Atena ºi în 1838 o Facultate la Tesalonic. Apar mai multe Seminarii Teologice. Grecii ortodocºi au dat literaturii universale lucruri de mare valoare. Major itatea absolvenþilor celor douã Facultãþi de Teologie, nu se pregãtesc pentru hirotonie, c i pentru a deveni profesori de religie în ºcoli primare ºi secundare. Pregãtirea clerului se face în Seminarii Teologice. Numãrul candidaþilor la preoþie e ste scãzut. în Grecia activeazã o serie de asociaþii misionare, cea mai cunoscutã fiind miº area Zoin în care toþi membrii au pregãtire teologicã. Cu toate acestea ei s-au dedicat activitãþii sociale refuzând hirotonirea. Asociaþia are sedii în întreaga lume, ea susþinân erite apariþii editoriale. în Grecia este de mare popularitate ziarul sãptãmânal Zoin. Ei finanþeazã ºcoli, spitale, internate, acordã burse pentru elevi ºi studenþi. Biserica Ortodoxã Sârbã

Sârbii sunt cei dintâi stãpâniþi, ce au pornit revolta împotriva Turciei. Aceasta a du at mai mulþi ani, dar pânã la urmã prin pacea de la Adrianopol din 1830, sultanul recuno aºte o autonomie politicã pentru sârbi, rãmânând ca din punct de vedere bisericesc sã aparþ Patriarhia Ecumenicã. Sârbilor nu le convine ºi reuºesc sã obþinã ºi autonomia bisericeascã Ca urmare a acestei autonomii, Biserica Ortodoxã Sârbã avea dreptul de a-ºi alege p roprii ierarhi, urmând ca Patriarhia Ecumenicã sã facã doar confirmarea în schimbul unei s ume de bani. Episcopii greci au fost rechemaþi la Constantinopol ºi astfel la aceea datã scaunele episcopale sârbeºti s-au aflat la Uºiþe, Sabat ºi Timok ºi Belgrad. Conducãto isericii Sârbe era Mitropolitul de la Belgrad. Cei mai de seamã mitropoliþi în secolul al XIX-lea au fost mitropoliþii Petru ºi Miha il. Petru este cunoscut în Istoria Bisercii Universale, pentru cã a reuºit sã punã bazele

unui Consistoriu Mitropolitan, apoi a reuºit sã reformeze legislaþia Bisericeascã ºi în 183 a deschis un Seminar Teologic la Belgrad. Mihail a fost autorul mai multor lucrãri de teologie ºi a fost o personalitate marcantã a vieþii culturale, sociale ºi politice a þãrii. în aceeaºi vreme pentru sârbii di eriul Austriac funcþiona o episcopie la Carloviþ, unde în secolul al XIX-lea îi amintim pe Stefan Stratimirovici ºi Iosif. Stefan a întemeiat un gimnaziu ºi un Seminar Teologic, tot el renuntând la Congre sele Bisericii, pentru cã puterea de la Viena putea sã se amestece în hotãrârile clericilo r. Pe vremea lui sârbii ortodocºi din Imperiul Austriac au reuºit sã punã bazele a peste 3 00 de ºcoli primare ºi secundare. Iosif Raiacici s-a remarcat în luptele politice pentru câºtigarea unor drepturi p e seama sârbilor. Acestuia împãratul Francisc Iosif îi acordã titlul de Patriarh, tocmai p entru a-i despãrþi pe ortodocºii sârbi de influenþa Constantinopolului. în tinereþe Raiacic -a ajutat pe Andrei Saguna, dar atunci când s-a pus problema reînfiinþãrii Mitropoliei O rtodoxe în Transilvania, a intrat în conflict cu Saguna. In 1864 Mitropolia de la Carloviþ a pierdut jurisdicþia asupra Banatului ºi Ardea lului ºi în 1873 ºi jurisdicþia asupra Bucovinei, care se uneºte cu douã episcopii din Dalm a devenind Mitropolia Basarabiei. Sub jurisdicþia Mitropoliei de Carloviþ au rãmas epi scopiile sârbeºti de Buda, Novissad, Carlstat ºi Pangrat. Sub stãpânire austriacã mirenii a dobândit numeroase funcþii în cadrul Mitropoliei de Carloviþ. Tratatul de la San Stefano din 1878 a proclamat independenþa de stat a Serbie i ºi Munte Negrului, eliberate total de sub stãpânire turceascã. Independenþa a fost recun oscutã ºi de Congresul de la Berlin din 1878, dar Congresul modificã puþin prevederile d e la San Stefano trecând Bosnia ºi Herþegovina sub austrieci. Sârbii reuºesc sã îºi dobândeascã autocefalia Bisericeascã în 1879 pe vremea patriarhu menic Ioachim al III-lea, urmând ca Mitropolitul sârb sã îl pomeneascã pe Patriarh la Sfânt Liturghie ºi sã aducã Sfântul Mir de la Constantinopol. De aceastã autonomie se bucura do ar Biserica din cadrul hotarelor statului sârb. în cadrul acestui stat alãturi de Mitr opolitul sârb ºi de episcopul de mai sus au mai fost ºi arhiepiscopii ºi episcopii din M unte Negru dar ºi cele din Imperiul Austriac. Dezbinarea politicã a sârbilor din aceste teritorii a provocat-o ºi lipsa de unit ate în ceea ce priveºte interesele Bisericii Sârbeºti. Astfel dupã 1879 de Patriarhia Ecum enicã a mai depins doar Mitropolia din interiorul graniþelor statului sârb nu ºi episcop iile din Bosnia ºi Herþegovina, din Serbia de sud, din Macedonia ºi din teritoriul aus tro-ungar. Pentru episcopiile sârbeºti de pe teritoriul statului turcesc, guvernul sârb a înch eiat o înþelegere cu Poarta Otomanã, în baza cãreia acolo unde populaþia sârbã era majorita aleºi episcopi sârbi. Acest lucru s-a petrecut în 1896 atunci când Patriarhia Ecumenicã l -a numit ca Episcop de Skoplije pe grecul Ambrozios, care a trebuit sã pãrãseascã episco pia datoritã revoltei sârbeºti. Un pas important pe calea integrãrii naþionale ºi bisericeº s-a fãcut dupã al II-lea Rãzboi Mondial, când sârbii reuºesc sã alipeascã statului lor Serb sud ºi Macedonia. Acest teritoriu a fost aºezat din punct de vedere bisericesc sub jurisdicþia Mitropoliei de la Belgrad. Dupã I Rãzboi Mondial se contureazã graniþele statelor balcanice. La 1 decembrie 19 18 s-au pus bazele fostei Iugoslavii ºi dupã realizarea integritãþii teritoriale s-au cr eat toate condiþiile pentru ca Biserica Sârbã sã devinã Patriarhie. Unitatea bisericeascã s realizeazã prin Mitropolia de la Belgrad. în 1919 sârbii hotãrãsc sã devinã Patriarhie ºi eptembrie 1920 în Catedrala de la Carloviþ se proclamã oficial constituirea Patriarhie i, iar Patriarhia de Constantinopol recunoaºte aceastã nouã Patriarhie în 1922 când s-a el iberat Domosul de recunoaºtere pentru cã Scaunul Patriarhal între 1920-1922 a fost vac ant. In cadrul noii Patriarhii sârbeºti au intrat urmãtoarele teritorii: Mitropolia de Carloviþ cu 7 episcopii, Mitropolia de Munte Negru cu 3 episcopii, Mitropolia de Belgrad cu 5 episcopii, Biserica Ortodoxã din Bosnia ºi Herþegovina cu 4 episcopii, Bi serica din Serbia de sud ºi Macedonia cu 6 episcopii. Azi de Biserica Sârbã mai þin ºi 3 episcopii din S.U.A. ºi câteva comunitãþi

sârbeºti alia ºi Noua Zeelandã. Primul Patriarh a fost Dimitrie (1920-1930), apoi Barnaba (19 30-1937), apoi Gavriil (1937-1950). Acestuia din urmã i-a revenit greaua sarcinã de a conduce Biserica Ortodoxã Sârbã în timpul celui de-al II-lea Rãzboi Mondial. A fost un o m curajos ºi pe 21 martie 1941 a condamnat public actul semnat între Iugoslavia ºi Ger

mania, fapt pentru care a fost trimis la o mãnãstire ºi apoi la lagãrul din Dakal în Austr ia. De acolo a fost plimbat prin mai multe lagãre ºi a fost eliberat de americani în 1 945. în 1946 ajunge la Belgrad. In timpul acestui rãzboi au fost executaþi 4 episcopi ortodocºi ºi 550 de preoþi, profesor i de teologie ºi studenþi de la teologie au fost uciºi. Biserica Ortodoxã Sârbã s-a solidarizat cu miºcarea de eliberare de sub dominaþia fas cistã în tot acest timp. Intre 1950-1958 a pãstorit patriarhul Vikentie, care ºi-a început activitatea la episcopia sârbeascã din Timiºoara. LuIII urmeazã patriarhul Gherman. Biserica Ortodoxã Sârbã are azi în componenta ei 25 de episcopii, peste 2000 de preoþi la 10 milioane de credincioºi. Pentru pregãtirea clerului dispune de o Facultate de Teo logie în cadrul Universitãþii din Belgrad, Facultate care din 1952 a devenit o instituþi e bisericeascã; mai are 4 Seminarii Teologice, o ºcoalã monahalã, iar organul oficial de presã este revista Glasnîi, alãturi de care mai apar ºi alte reviste de specialitate. Biserica Ortodoxã Bulgarã

Suprimarea Patriarhie Bulgare de la Tîrnovo din 1376 ºi apoi a celei de la Ohri da din 1396 i-a nemulþumit atât pe bulgari cât ºi pe sârbi. în secolul al XIX-lea dorinþa d liberare de sub jugul turcesc a devenit un sentiment naþional, în vreme ce vecinii l or sârbii au reuºit sã scape de sub turci. Biserica Ortodoxã Bulgarã era condusã de ierarhi greci ce cãutau sã suprime limba lit erarã bulgarã ºi sã grecizeze Biserica. De mai multe ori bulgarii au cerut Patriarhiei E cumenice sã le permitã sã aibe ierarhi de neam bulgar. Unii Patriarhi au încercat sã satis facã aceastã dorinþã, dar problema cea mai mare a fost aceea cã bulgarii trãiau amestecaþi grecii ºi i-ar fi nemulþumit pe greci. Astfel a apãrut ideea cã ar trebui sã se organizeze Biserica Bulgarã, fãrã limite teritoriale precise, în sensul cã bulgarii au cerut ca în in eriorul Imperiului Otoman sã se facã o reorganizare bisericeascã ºi acolo unde comunitãþile bulgare ar fi fost mai numeroase pe seama lor sã se hirotoneascã ierarhi bulgari. Bulgarii au visat sã-ºi organizeze un centru al lor la Constantinopol ºi au cerut în acest sens egalitate în drepturi cu grecii. Patriarhia Ecumenicã nu a agreat aceas tã idee. în acest context în 1860, 3 episcopi bulgari au sãvârºit Liturghia la o Bisericã d Constantinopol fãrã sã pomeneascã numele Patriarhului. Aceºtia 3 au fost exilaþi în Asia Mi e întorc dupã 3 ani în timpul unei revolte a bulgarilor. Datoritã tulburãrilor din Bulgaria, Poarta Otomanã cu de la sine putere dã un Firma n în 1870 prin care aprobã înfiinþarea unui exarhat bulgar la Constantinopol. Acesta pre vedea cã provinciile unde douã treimi din populaþie sunt bulgari sã fie hirotonit un ier arh bulgar ºi acolo unde populaþia era majoritar greacã sã fie hirotonit ierarh de neam grec. în ceea ce priveºte serviciile religioase se prevedea cã acelea trebuiau sãvârºite în mbile naþionale, þinându-se cont de ponderea populaþiei. Ca urmare bulgarii se constitue în sinod ºiil aleg ca Mitropolit al lor ºi exarh pentru Bulgaria pe Ilarion. Se iveºte însã o problemã, pentru cã Ilarion a fost unul dintre cei trei ierarhi exil aþi ºi Patriarhia refuzã sã îl recunoascã. Ca urmare este ales un alt mitropolit Antim, car în 1872 a fost recunoscut ca exarh al Bisericii Ortodoxe Bulgare. Toate acestea s -au fãcut cu acceptul Porþii Otomane, nu ºi cu cel al Patriarhiei. S-a întâmplat ca pe scaunul patriarhal în aceaºi vreme sã fie un patriarh pe nume Ant im al VI-lea, care pe 25 mai 1872 declarã Biserica Ortodoxã Bulgarã schismaticã. Aºa a înce ut Schisma Bulgarã ce a durat peste 50 de ani. Excomunicarea pronunþatã asupra Bisericii Bulgare a primit acceptul Patriarhiei de Antiohia ºi Alexandria în timp ce Patriarhia de Ierusalim, ce se afla sub sfera de influenþã a Bisericii Ruse a refuzat acest lucru. în 1872 patriarhul Antim mai cond amnã ºi filetismul (acel sentiment de superioritate, de aroganþã ºi chiar rivalitate pe ca re o

Bisericã îl manifestã în relaþie cu o altã Bisericã Ortodoxã). In timpul Rãzboiului de Independenþã din 1877-1878 bulgarii se elibereazã de sub stãpâ irea turcã ºi în fruntea þãrii este adus în 1885 prinþul german Alexandru Rottenberg. în ac n bulgarii îºi anexeazã provincia Rumelia. Exarhatul bulgar a continuat sã funcþioneze ºi dupã 1878 la Constantinopol pentru cã existau ierarhi de neam bulgar în Macedonia ºi aceºtia trebuiau protejaþi ºi chiar suprave gheaþi. Episcopul bulgar a ajuns în Macedonia în 1820. Dupã Primul Rãzboi Mondial a fost împãrþitã între Iugoslavia ºi Germania ºi astfel Bul ierde jurisdicþia asupra Macedoniei. Schisma bulgarã nu a încetat nici dupã 1908, atunci

când Bulgaria a devenit regat sub conducerea lui Ferdinand. Dupã acest an intervine o tensiune între Bisericã ºi stat, în sensul cã are loc o separare a Bisericii de stat, r eligia fiind scoasã din ºcoli. Dupã Primul Rãzboi Mondial, exarhatul se mutã de la Constantinopol la Sofia pe vr emea mitropolitului Iosif. Dupã moartea acestui mitropolit, multã vreme datoritã unor tensiuni interne, bulgarii nu ºi-au mai ales exarh. Patriarhia Ecumenicã recunoaºte au tocefalia Bisericii Bulgare abia în 1945, dar numai pentru Biserica din interiorul graniþelor þãrii. Organizarea bisericeascã de azi are la bazã regulamentul exarhal modifi cat în 1951. In baza acestui regulament în 1953 Biserica Ortodoxã Bulgarã a devenit Patriarhie , primul patriarh fiind Chiril. Acesta a fost un om învãþat, membru al Academiei Bulga re ºi bun cunoscãtor al limbii române, un mare istoric. Biserica este condusã de Sfântul S inod în frunte cu Patriarhul, ºi pe lângã acesta mai funcþioneazã ºi un Congres naþional mi ormat din clerici ºi credincioºi ce are în sarcinã probleme administrativ-financiare. Prima ºcoalã clericalã s-a înfiinþat la Tîrnovo în 1874, ºcoalã ce a fost desfiinþatã tã ºcoalã s-a înfiinþat tot în 1874 la Samokov, care în 1904 a fost mutatã la Sofia. în cad versitãþii din Sofia în 1923 s-a înfiinþat Academia Teologicã Sfântul Clement al Ohridei. A sta a devenit o instituþie exclusiv Bisericeascã. în Bulgaria funcþioneazã azi douã ºcoli t ogice, Academia de la Sofia ºi un Seminar. Numãrul credincioºilor este de aproximativ 8 milioane, fiind împãrþiþi în 11 episcopii ub jurisdicþia Bisericii Bulgare aflându-se ºi 2 episcopii din S.U.A.. în Bulgaria mai t rãiesc peste 1 milion de musulmani ºi un numãr considerabil de romano-catolici ºi armeni . Dupã 1989 Biserica Ortodoxã a avut destul de mult de pierdut, ºi se remarcã o react ivare a prozelitismului catolic în aceastã þarã. De Biserica Bulgariei þin 12 mitropolii, 11 episcopii, 2600 de parohii cu 1500 de preoþi, 3000 de Biserici, 500 de capele, 120 de mãnãstiri, 500 de cãlugãri ºi cãlugãriþe. Numãrul teologilor de la cele douã ºcoli a 0. Un lucru interesant este acela cã toate instituþiile Bisericii posedã terenuri, a u fonduri financiare ºi existã 75 de ferme bisericeºti ce deþin fiecare peste 1700 de he ctare. Biserica Ortodoxã din Polonia

La sfârºitul primului Rãzboi Mondial, teritoriul polonez dezmembrat în secolul al X IX-lea a fost reorganizat ºi prin pacea de la Versailles s-a recunoscut independenþa acestui stat. La vremea respectivã în Polonia trãiau cam 5 milioane de ortodocºi, ruºi ºi crainieni. în acest context în 1921 arhiepiscopul ortodox Gheorghe Sorovski a fost c hemat sã reorganizeze Biserica Ortodoxã din Polonia. Pe acesta patriarhul Tihon al M oscoveiil ridicã la rangul de Mitropolit. Numeroºi ierarhi polonezi ºi-au exprimat intenþia de a dobândi autonomia ºi autocefal ia. Mitropolitul Gheorghe s-a aliat cu ei, dar pentru îndrãzneala lui a plãtit cu moar tea pentru acest lucru în 1923. Lui îi urmeazã mitropolitul Dionisie, care reia legãturile cu Patriarhia Ecumenicã din partea cãreia obþine autocefalia în 1925. La festivitãþile organizate cu acel prilej a u participat ºi delegaþi ai Bisericii noastre ºi ai Bisericii Bulgare. Ruºii au refuzat sã facã acest lucru. La acea vreme, Biserica Polonezã era organizatã în 5 episcopii: Varºov a, Novgorod, Rodno, Pinse ºi Vilna având un total de 1624 de parohii ºi 2 Seminarii Te ologice la Vilna ºi Cirzemenie. De asemenea funcþiona ºi o Facultate de Teologie la Va rºovia. Dupã al II-lea Rãzboi Mondial pãrþile de rãsãrit ºi de sud ale Poloniei au fost trecut in nou sub ruºi. Pe teritoriul polonez a rãmas doar mitropolia de la Varºovia ºi 2 episc opii. Numãrul ortodocºilor de azi în Polonia este de aproximativ 500 de mii ºi pe seama a cestei Biserici s-a primit un nou act de autocefalie în 1948. La un

total de 160 d e parohii, pregãtirea clericilor se face la un Seminar Teologic ºi la o Facultate Pr otestantã din Varºovia în cadrul cãreia existã ºi o secþie ortodoxã. Biserica Ortodoxã din Cehoslovacia

In perioada dintre cele 2 rãzboaie mondiale, ortodocºii din Cehoslovacia formau douã grupuri distincte. Un prim grup era alcãtuit din ortodocºi cehi ºi moravi care au revenit de la uniaþi e spre sfârºitul secolului al XIX-lea. Pe seama lor Patriarhia Ecumenicã l-a numit epi scop în 1923 pe Sabatie Vravreþ. Acestui grup i s-a adãugat prin 1925 un alt grup de p reoþi ºi credincioºi ce au trecut la ortodoxie din sânul Bisericii Romano-Catolice. Pe s eama acestui grup Patriarhia Sârbã a hirotonit un episcop ce ºi-a aºezat sediul la Goraz de. Episcopul de aici a devenit un martir naþional al Cehiei în timpul celui de-al I Ilea Rãzboi Mondial, el remarcându-se în luptele antifasciste.Tot Biserica Sârbã a pus ba zele unei alte epicopii la Ucacevo pentru cehii uniþi reveniþi la ortodoxie. Acest p rim grup a fost alcãtuit din etnici cehi. Al doilea grup era alcãtuit din parohii ortodoxe ruseºti ce aveau în frunte preoþi de neam rus. La îndemnul Patriarhiei Moscovei aceste grupuri se unesc în 1947 pentru a forma o singurã Bisericã. In 1950 alte douã episcopii unite de Presov ºi Mihailovite revin la ortodoxie ºi în acest fel Biserica Ortodoxã din Cehia a ajuns la aproximativ 400 de mii de credin cioºi ce s-au organizat în 4 episcopii de Praga, Olmuh, Presov ºi Mihailovite cu 315 p arohii ºi 260 de preoþi. In 1951 Patriarhia de Moscova a acordat Bisericii din Cehia autocefalia pe care a recunoscut-o ºi Patriarhia Ecumenicã. Pentru pregãtirea clerului funcþioneazã 2 ºcol , un Seminar la Presov ºi o secþie de Teologie Ortodoxã în cadrul Facultãþii Protestante I Comenius din Praga. Biserica din Cehia are douã reviste Lumina Ortodoxiei ºi Testament l Sfinþilor Chiril ºi Metodie . Biserica Ortodoxã din Finlanda

Aceastã Bisericã este rezultatul activitãþii misionare a unor ruºi, acþiune începutã î ecolul al XII-lea. De aceea credincioºii ortodocºi de aici au stat sub oblãduirea aces tei Biserici. în secolul al XIX-lea Biserica Ortodoxã Finlandezã a început sã-ºi dobândeasc caracter naþional, proces desãvârºit abia în zilele noastre. In 1918 Biserica Ortodoxã Finlandezã îºi dobândeºte autonomia pe care Patriarhia Ecume icã i-o recunoaºte în 1923, iar Patriarhia Moscovei în 1957. Aceastã Bisericã este alcãtuitã din 3 episcopii, arhiepiscopia Careliei cu reºedinþa la Kuo io, ce are la conducerea ei pe arhiepiscopul Paval ajutat de un vicar; o arhiepi scopie la Helsinki condusã de mitropolitul Johannes; o mitropolie la Oulum, condusã de mitropolitul Leon. Numãrul credincioºilor este de aproximativ 60 de mii, iar pentru pregãtirea cleru lui funcþioneazã un Seminar la Kuopio. Biserica Finlandezã este foarte viguroasã mai ale s în ceea ce priveºte misiunea caritabilã în Africa. Biserica Ortodoxã din Albania

Albanezii îºi dobândesc independenþa de stat în 1912. La vremea respectivã ierarhii or odocºi erau de naþionalitate greacã. Patriarhia Ecumenicã îi acordã autonomie în 1923, în f a Bisericii aflându-se Teofan Stelian Nobi. în 1937 i se acordã ºi autocefalie bisericea scã, Biserica Albanezã constituindu-se în 4 episcopii: Dures, Berad, Corcea ºi Ahirocast or. In 1944 populaþia Albaniei de aproximativ 1 milion era împãrþitã în 688 de mii de musulmani 200 de mii de ortodocºi ºi 100 de mii de romano-catolici. în 1967 Albania se declarã st at ateu.

De conspectat: Biserica Ortodoxã Românã !!! (din cursul de I.B.O.R.) Comunitãþi ortodoxe se aflã ºi în alte state ale Europei ca de exemplu în Ungaria pânã 6 a funcþionat un vicariat ortodox românesc la

Gyula, azi acest vicariat fiind ridic at la rangul de episcopie sub directa conducere a Patriarhiei Române. Numãrul credin cioºilor ortodocºi de aici este în continuã scãdere. Mai trebuie sã amintim o episcopie orgnizatã în acelaºi an pentru românii ortodocºi di Iugoslavia, episcopie ce îºi are sediul la Virset. Existã comunitãþi ortodoxe româneºti ºi în S.U.A. unde avem o episcopie la Detroit ºi episcopie dizidentã numitã Vatra Româneascã cu sediul tot la Detroit.

Numãrul parohiilor ºi a credincioºilor din S.U.A., datoritã emigraþiei este într-o per anentã fluctuaþie ºi creºtere. Pentru românii ortodocºi din Europa de vest s-a înfiinþat o Mitropolie cu sediul la Nurenberg, mitropolit fiind Serafim Joantã, ºi o arhiepiscopie cu sediul la Paris, conducãtorul ei fiind arhiepiscopul Iosif Pop. Jurisdicþia acestor unitãþi administrativ -bisericeºti se întinde asupra parohiilor din vestul Europei, din þãri ca Austria, Germa nia, Franþa, Norvegia, Anglia, Italia, Spania ºi Portugalia. S-a înfiinþat ºi o episcopie ortodoxã pentru Canada ºi nordul Statelor Unite.

49

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful