UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” IAŞI FACULTATEA DE DREPT

MASTER DREPTUL AFACERILOR

INSTITUłII ÎN DREPTUL COMERłULUI INTERNAłIONAL
Prof. univ. dr. IOAN MACOVEI

SUPORT CURS

2009

Cuvânt înainte Dezvoltarea schimburilor comerciale internaŃionale, circuitul de valori între statele lumii, reprezintă o necesitate obiectivă. RelaŃiile comerciale internaŃionale constituie un factor principal pentru progresul fiecărei Ńări, precum şi consolidarea unui climat de colaborare şi înŃelegere între popoare. Procesele integrării şi globalizării economiei implică multiple şi complicate probleme juridice privind comerŃul internaŃional. Determinate prin dimensiuni şi valenŃe sporite, relaŃiile comerciale internaŃionale prezintă noi coordonate, care corespund tendinŃelor şi orientărilor actuale. ImportanŃa relaŃiilor comerciale internaŃionale impune ca desfăşurarea lor să se facă numai în cadrul unei anumite reglementări. În mod corespunzător, normele dreptului comerŃului internaŃional oferă instrumentele şi mijloacele necesare, asigurând stabilitatea raporturilor juridice. RelaŃiile comerciale internaŃionale sunt reglementate, după caz, de norme de drept român, de norme de drept ale altor state şi norme de drept uniform. Studierea principalelor instituŃii ale dreptului comerŃului internaŃional urmăreşte cunoaşterea normelor aplicabile şi elucidarea problemelor complexe ale materiei. Dreptul comerŃului internaŃional cuprinde normele aplicabile relaŃiilor patrimoniale şi personale-nepatrimoniale, care apar în sfera comerŃului internaŃional, între persoane fizice şi persoane juridice, pe baza egalităŃii în drepturi. RelaŃiile care formează obiectul reglementării se caracterizează prin comercialitate şi internaŃionalitate. Dreptul comerŃului internaŃional este o materie juridică interdisciplinară şi pluridisciplinară. Normele dreptului comerŃului internaŃional se situează la limita dintre sistemele de drept naŃionale şi dreptul internaŃional. Prin considerarea obiectului de reglementare, dreptul comerŃului internaŃional nu poate constitui o ramură autonomă a dreptului intern sau a dreptului internaŃional. În raport cu ramurile care formează dreptul comun în materie, dreptul comerŃului internaŃional reprezintă o reglementare specială. Beneficiind de reguli proprii şi instituŃii specifice, dreptul comerŃului internaŃional se caracterizează ca o disciplină juridică distinctă. Datorită specificului său, dreptul comerŃului internaŃional constituie o materie de studiu, care se impune ca o necesitate teoretică şi, mai ales, practică. În consecinŃă, sfera de interes a studiului nostru va cuprinde, în primul rând, instituŃiile româneşti ale comerŃului internaŃional. În lumina considerentelor învederate, lucrarea este concepută în două volume. Primul volum examinează noŃiunea, delimitarea, evoluŃia, izvoarele şi principiile dreptului comerŃului internaŃional, participanŃii la activitatea de comerŃ internaŃional şi falimentul internaŃional. Acest volum se întregeşte cu cel de-al doilea, care tratează, în principal, contractele comerciale internaŃionale, precum şi titlurile de credit, relaŃiile de plăŃi, arbitrajul comercial internaŃional. Problematica abordată permite o imagine de ansamblu a relaŃiilor comerciale şi cooperării economice internaŃionale. În concordanŃă cu exigenŃele relaŃiilor comerciale internaŃionale, instituŃiile juridice prezentate dau expresie cadrului general asigurat de legislaŃia română. Elaborată ca un instrument de lucru, lucrarea este utilă atât cercetării, învăŃământului superior, cât şi practicienilor. Prin îmbinarea expunerii teoretice cu soluŃiile jurisprudenŃei, lucrarea poate contribui la informarea şi orientarea celor interesaŃi de problemele comerŃului internaŃional, la completarea cunoştinŃelor generale despre dreptul român în contextul integrării europene. Prof. univ. dr. Ioan Macovei

2

Titlul I ConsideraŃii asupra dreptului comerŃului internaŃional Capitolul I NoŃiunea de drept al comerŃului internaŃional 1. ImportanŃa dreptului comerŃului internaŃional Participarea la circuitul mondial de valori materiale şi spirituale reprezintă o necesitate obiectivă. Încadrarea eficientă în diviziunea internaŃională a muncii asigură progresul economic şi social al fiecărei Ńări, precum şi consolidarea unui climat de conlucrare şi pace în lume. Din punct de vedere etimologic, noŃiunea de comerŃ provine din denumirea latină comercium, care, prin juxtapunerea cuvintelor cum şi merx, exprimă ideea de operaŃiuni cu marfă. Conceptul de comerŃ internaŃional prezintă un dublu sens: unul restrâns sau tradiŃional şi altul larg sau modern. În sens restrâns, comerŃul internaŃional include operaŃiunile de export şi import de mărfuri şi servicii, pe care le desfăşoară persoane fizice şi juridice dintr-un stat cu partenerii străini.1 ComerŃul internaŃional se situează în faza de distribuŃie a mărfurilor, înfăptuind legătura între producŃie şi consumaŃie. În această accepŃiune, instrumentele juridice prin care se realizează operaŃiunile de comerŃ internaŃional sunt contractele clasice şi, în special, contractul de vânzare internaŃională. În sens larg, comerŃul internaŃional cuprinde operaŃiunile propriu-zise, precum şi operaŃiunile de cooperare economică şi tehnico-ştiinŃifică internaŃională. În condiŃiile actuale, comerŃul tradiŃional, sub forma exportului şi importului de mărfuri, nu mai constituie principala modalitate a schimburilor economice cu străinătatea. RelaŃiile economice internaŃionale cunosc o multitudine de forme, noi şi moderne, care sunt în continuă transformare. Ele depăşesc cadrul schimburilor comerciale clasice, fiind create de cooperarea economică şi tehnico-ştiinŃifică internaŃională. Cooperarea economică internaŃională reprezintă un sistem de relaŃii de conlucrare între două sau mai multe persoane fizice sau juridice din state diferite, urmărind realizarea prin eforturi conjugate şi pe baze contractuale, a unor operaŃiuni conexe, eşalonate pe perioade de timp determinate, în producŃie sau în sfera neproductivă, în scopul obŃinerii unor rezultate comune şi avantaje reciproce.2 Prin utilizarea, alături de raporturile de schimb, a unor relaŃii complexe, comerŃul internaŃional a dobândit o accepŃiune modernă. ImportanŃa relaŃiilor economice internaŃionale impune ca desfăşurarea lor să se facă numai în cadrul unei anumite reglementări. În mod corespunzător, normele dreptului comerŃului internaŃional oferă instrumentele şi mijloacele necesare, asigurând stabilitatea raporturilor juridice. RelaŃiile comerciale internaŃionale sunt reglementate, după caz, de norme de drept român, de norme de drept ale diferitelor state străine şi de norme de drept uniforme. Studierea

A se vedea Report of the United Nations Commission on International Trade Law on the work of its thirtyfirst session, General Assembly, Offical Records, Fifty-third Sessions, Supplement nr. 17, A/53/17. 2 A se vedea Alexandru D. Albu şi colectiv, Cooperarea economică internaŃională, Editura Expert, Bucureşti, 1995, p. 13 şi urm.

1

3

Tratat de drept al comerŃului internaŃional. Problematica abordată permite o imagine de ansamblu a relaŃiilor comerciale şi cooperării economice internaŃionale. administrativ. p. Referindu-se la politicile comerciale. 1973. Partea generală. dreptului comercial ori dreptului comerŃului internaŃional. 3 4 . Dreptul comerŃului internaŃional. • Raporturi care se stabilesc între comercianŃii persoane fizice şi persoane juridice din diferite state. dreptul comerŃului internaŃional include norme de drept internaŃional public şi norme din diferite ramuri de drept intern. 20 şi urm. persoane fizice sau persoane juridice. p. financiar sau vamal. 4 A se vedea Ion Rucăreanu. În concordanŃă cu cerinŃele relaŃiilor economice internaŃionale. Octavian CăpăŃână. Ele sunt supuse normelor dreptului civil. Prin prisma acestor considerente.4 În acest sens. având capacitatea de subiecte de drept internaŃional. Definirea dreptului comerŃului internaŃional Dreptul comerŃului internaŃional reprezintă ansamblul normelor care reglementează relaŃiile comerciale internaŃionale şi de cooperare economică şi tehnico-ştiinŃifică internaŃionale. în conformitate cu distincŃiile existente în sistemele juridice naŃionale. precum şi de norme care aparŃin altor discipline juridice. 2. p. în calitate de participanŃi nemijlociŃi la activitatea de comerŃ internaŃional. 1980. Bucureşti. fiind reglementate de ramurile de drept corespunzătoare din legislaŃiile naŃionale. Volumul. care constă în disciplinarea raporturilor juridice care se nasc în cadrul comerŃului internaŃional. După o accepŃiune. Bucureşti. Brînduşa Ştefănescu. „Fundamentarea dreptului comerŃului internaŃional”. statul are o dublă calitate: de subiect de drept internaŃional şi subiect de drept privat. Configurate în sfera economicului. între state şi organizaŃii interguvernamentale sau între organizaŃii interstatale. Aceste reglementări de natură variată sunt reunite prin obiectul lor social şi juridic. Paul A. Acestea sunt raporturi patrimoniale semiinternaŃionale şi se realizează în baza acordurilor de investiŃii străine şi a contractelor de concesiune. Aceste raporturi sunt patrimoniale sau personale-nepatrimoniale şi se caracterizează prin egalitatea juridică a părŃilor. Complexe şi diverse. raporturile juridice ale comerŃului internaŃional pot fi grupate în mai multe categorii. în InstituŃii de drept comercial internaŃional. 43. Cluj-Napoca. Editura Academiei. Ele sunt cuprinse în sfera de reglementare a dreptului internaŃional aplicabil. financiar valutare şi vamale ale statelor. poziŃia participanŃilor va fi de egalitate juridică sau de subordonare.3 • Raporturi care se stabilesc între state suverane şi egale în drepturi. Raporturile juridice. Ele sunt raporturi de drept constituŃional. ale comerŃului se stabilesc între persoane fizice şi persoane juridice. aceste raporturi se individualizează prin subordonarea comercianŃilor faŃă de organele competente din fiecare stat. Editura Academiei. instituŃiile juridice prezentate dau expresie cadrului general asigurat de legislaŃia română. în care părŃile se află pe poziŃie de egalitate juridică. I. aceste raporturi interstatale se includ în sfera de reglementare a dreptului internaŃional public. 11 şi urm. care se completează cu anumite reguli de drept internaŃional public. În funcŃie de situaŃia concretă. • Raporturi care se stabilesc între un stat şi subiecte de drept privat străine. În organizarea şi desfăşurarea relaŃiilor comerciale internaŃionale. • Raporturi care se stabilesc între state suverane şi comercianŃi.principalelor instituŃii ale dreptului comerŃului internaŃional urmăreşte cunoaşterea normelor aplicabile şi elucidarea problemelor complexe ale materiei. Volumul I. RelaŃiile lor vor fi reglementate de normele proprii ale dreptului comerŃului internaŃional. 1985. în funcŃie de precizările actelor juridice internaŃionale. Szabo. noŃiunea de drept al comerŃului internaŃional prezintă accepŃiuni diferite.

1973. Craiova. PoziŃia statului faŃă de partenerul străin este de egalitate juridică. dreptul comerŃului internaŃional cuprinde normele aplicabile relaŃiilor patrimoniale şi personale-nepatrimoniale. Editura Junimea. Editura Lumina Lex.5 3. 6 Pentru opinia că dreptul comerŃului internaŃional este alcătuit numai din norme materiale. p. Bucureşti. Octavian CăpăŃînă. Bucureşti. p. ca metodă de reglementare. op. p.. cit. 129. cit. 78 şi urm... dreptul comerŃului internaŃional cuprinde şi norme din alte ramuri. 5 şi urm. statul intervine nemijlocit. Yvon Loussouarn. Bucureşti. În cazul în care nu există reglementări speciale. 2003. Ele sunt norme materiale din diferite ramuri de drept intern. 5 5 . dar şi un drept conflictual. Partea generală. Cu toate că nu este comerciant. Iaşi. Editura Didactică şi Pedagogică. 5 şi urm. ConŃinutul dreptului comerŃului internaŃional Dreptul comerŃului internaŃional este format. 11. Sergiu Deleanu.6 În conŃinutului dreptului comerŃului internaŃional se regăsesc norme juridice din mai multe ramuri de drept. Craiova. Paris. Editura Actami. Iaşi. dreptului privat. ca subiect de drept privat. Dragoş-Alexandru Sitaru.7 4. op. Prin considerarea elementului de extraneitate. Jean-Denis Bredin. 12. 1980. statul acŃionează de iure gestionis. subsumate materiei prin specificul reglementării. p. Pe lângă reglementările care formează un cadru juridic general. p. Dreptul comerŃului internaŃional.. dreptului financiar. Dreptul comerŃului internaŃional. DragoşAlexandru Sitaru. Dragoş-Alexandru Sitaru. aceste norme reprezintă dreptul comun în materie. Dreptul comerŃului internaŃional. în principal. 1983. Mircea N. 21 şi urm. Ioan Macovei. dreptului penal sau dreptului internaŃional public. În anumite raporturi comerciale internaŃionale. p. 7 A se vedea Ioan Macovei. Volumul I. Editura Universitaria. p. Editura Academiei. Titular de drepturi şi obligaŃii. în calitate de persoană juridică. 2004.. statul efectuează operaŃiuni de comerŃ internaŃional.. au o poziŃie de egalitate juridică. 126 şi urm. 8 A se vedea Petru V. Volumul I.. Brînduşa Ştefănescu. p. 72 şi urm. cit... Bucureşti. drept civil şi drept procesual civil. între persoane fizice şi persoane juridice pe baza egalităŃii în drepturi. Dreptul comerŃului internaŃional.. Dumitru Mazilu. cit. Brînduşa Ştefănescu. 125 şi urm. 23 şi urm. 11 şi urm. Editura Junimea. Bucureşti. p. Dreptul comerŃului internaŃional. op. Ovid Sachelarie. RelaŃiile care formează obiectul reglementării se caracterizează prin comercialitate şi internaŃionalitate.. care apar în sfera comerŃului internaŃional. în dreptul comerŃului internaŃional. Partea generală. Droit du commerce international. 1999. Costin. 2004. p. p.. 129.8 A se vedea Tudor R. Dreptul comerŃului internaŃional. Ştefan Scurtu. şi norme materiale uniforme. 2004. relaŃiile dintre părŃi vor fi supuse normelor care aparŃin dreptului constituŃional. dreptul comerŃului internaŃional este un drept material. Editura Didactică şi Pedagogică. Ştefan Scurtu. p. Ion Dogaru şi colectiv.După o altă accepŃiune. p. Pătrăşcanu. Sirey. normele juridice ale dreptului comerŃului internaŃional aparŃin. p. dreptului muncii. 19 şi urm. dreptului proprietăŃii intelectuale. În anumite situaŃii.. Editura Lumina Lex. 1995. 1995. Volumul I. Prin egalitatea de tratament a părŃilor. Dragoş-Alexandru Sitaru. Bucureşti. 6 şi urm.. Principii şi instituŃii în dreptul comerŃului internaŃional. Bucureşti. persoane fizice sau persoane juridice. Ion Rucăreanu. 1987. InstituŃii. Partea generală. în majoritatea lor. Dreptul comerŃului internaŃional. de drept comercial. Editura Lumina Lex. 1980. în InstituŃii de drept comercial internaŃional. p. „NoŃiunea actului şi faptului de comerŃ în lumina legislaŃiei româneşti”. Sfera de aplicare a normelor materiale este determinată de normele conflictuale aplicabile comerŃului internaŃional. Editura Scrisul Românesc. Metoda de reglementare a dreptului comerŃului internaŃional În cadrul raporturilor de drept al comerŃului internaŃional. 1969. op. Popescu. şi îndeosebi. p.. dreptului administrativ. 1976. de norme de drept material. părŃile. 3 şi urm. Dreptul comerŃului internaŃional. valutar şi vamal.

Comercialitatea coboară de la persoană la actul sau faptul juridic. unele drepturi referitoare la atributele de identificare a persoanelor. putând fi înlăturată de persoana interesată prin administrarea probei contrare. În consecinŃă. ConcepŃia subiectivă ConcepŃia subiectivă ia în considerare calitatea participantului la raportul juridic. actele şi faptele comerciale sunt deosebite de cele civile. Astfel. ConcepŃia obiectivă ConcepŃia obiectivă are în vedere obiectul reglementării juridice. Caracterul comercial individualizează raportul juridic care rezultă din acte sau fapte de comerŃ.11 În aprecierea actelor obiective de comerŃ se Ńine seama de operaŃiunile juridice în sine. Comercialitatea urcă de la actul sau faptul juridic la persoană. Ca A se vedea Yolanda Eminescu. Conform acestei concepŃii. Prin esenŃa lor. De exemplu. PrezumŃia are un caracter relativ. indiferent de calitatea şi voinŃa părŃilor. Editura Lumina Lex. 10 ConcepŃia subiectivă este consacrată în sistemele juridice de influenŃă germană.2.1.10 În aprecierea actelor subiective de comerŃ se Ńine seama numai de calitatea de comerciant. ConcurenŃa neleală. sunt personalenepatrimoniale în dreptul comun. 9 6 . Obiectul dreptului comerŃului internaŃional 5. În configurarea obiectului. 1993. cât şi internaŃional. Normele de drept naŃionale constituie lex causae. Mai mult. emblemei sau sediului comercial va fi apărată printr-o acŃiune patrimonială.1. adică activitatea comercială. Caracterul comercial Comercialitatea reprezintă calitatea unui raport juridic de a fi comercial. Determinarea noŃiunii de comercialitate presupune întotdeauna o calificare.2. 5. 5. operaŃiunile efectuate de un comerciant în exerciŃiul profesiei sale sunt socotite acte sau fapte comerciale. Bucureşti. devin patrimoniale în relaŃiile comerciale internaŃionale. încălcarea drepturilor privind forma numelui comercial. reglementările aplicabile formează un drept profesional. În definirea comercialităŃii sunt cunoscute două concepŃii specifice: concepŃia subiectivă şi concepŃia obiectivă. comercialitatea şi internaŃionalitatea sunt elemente proprii şi esenŃiale. OperaŃiunea calificării se face după dreptul intern al fiecărui stat. Această posibilitate este însă limitată. un drept al comercianŃilor.5. Drept român şi comparat. CerinŃele activităŃii comerciale au impus reglementarea unei categorii distincte de acte. actele şi faptele de comerŃ sunt operaŃiunile pe care legea le determină ca atare. care.2. 24 şi urm. În mod obişnuit. 11 ConcepŃia obiectivă este utilizată în sistemele juridice de inspiraŃie franceză. în conformitate cu anumite criterii. raporturile juridice de comerŃ internaŃional sunt patrimoniale.2. fiind admisă numai când actul sau faptul juridic are o natură esenŃial civilă sau natura civilă rezultă din însuşi cuprinsul operaŃiunii.9 5. p. Precizări prealabile Obiectul dreptului comerŃului internaŃional este constituit din raporturile juridice. Calitatea de comerciant determină o prezumŃie legală de comercialitate. care au atât caracter comercial. Potrivit acestei concepŃii. actele sau faptele juridice referitoare la gospodăria şi familia comerciantului. Persoana care exercită acte de comerŃ are o anumită condiŃie socială.

p. 1. Volumul I. Volume I. Caracterul internaŃional este dat de existenŃa unor anumite criterii. Actele şi faptele obiective de comerŃ nu sunt definite. René Roblat. legislaŃiile naŃionale. cit. 3. reglementările din unele legislaŃii naŃionale au consacrat o soluŃie mixtă. alin.3. Regulile speciale aplicabile acestor acte nu depind de calitatea autorului lor. În contextul reglementărilor din Ńara noastră. De exemplu. Caracterul internaŃional NoŃiunea de internaŃionaliate se defineşte prin prezenŃa elementului de extraneitate şi specificul operaŃiunii. Faptul că raporturile din cadrul comerŃului internaŃional conŃin un element de extraneitate nu este suficient. p. 13 În acest sens. criteriile de definire sunt diferite. În acest sens. Droit international privé. Henri Batiffol. criteriile admise sunt elemente de extraneitate. iar natura actelor este dependentă de calitatea persoanei care le exercită. cumpărarea de bunuri spre revânzare sau cambia. În funcŃie de concepŃia adoptată. noŃiunea de internaŃionalitate are o accepŃiune tehnico-juridică. Editura Academiei. criteriul de definire poate fi de natură subiectivă sau obiectivă. comerciantul se determină după natura actelor care le efectuează. op. configurate de natura sau de forma operaŃiunii. 1 al ConvenŃiei NaŃiunilor Unite asupra contractelor de vânzare internaŃională de A se vedea şi Georges Ripert. Astfel. 1967. Traité de droit commercial. Unele convenŃii internaŃionale consacră un singur criteriu. stabilesc criteriile după care raporturile comerciale sunt calificate ca internaŃionale. 1973. Bucureşti. Dar dreptul comerŃului internaŃional nu foloseşte orice elemente. reglementările existente constituie un cod al comerŃului. de reşedinŃa lor obişnuită. Datorită acestei situaŃii. ci numai acelea care prezintă o semnificaŃie deosebită. în conformitate cu specificul operaŃiunii. Jean-Denis Bredin. Librairie Générale de Droit et de Jurisprudence. punând problema legii aplicabile. În materia contractelor de vânzare de mărfuri. 14 În sensul arătat. actele referitoare al încheierea ori la executarea contractului prezintă puncte de contact cu mai multe legislaŃii sau obiectul obligaŃiilor se localizează pe teritoriul unor sate diferite. Prin prisma obiectului de reglementare. Caracterul comercial al actelor şi faptelor juridice decurge din elementele lor intrinseci. în InstituŃii de drept comercial internaŃional. caracterul internaŃional este dat de domiciliul sau sediul părŃilor. Un raport comercial este internaŃional dacă elementele de extraneitate pe care le cuprinde sunt de natură a-l face susceptibil de a veni în contact cu mai multe sisteme de drept. Paris. Potrivit dreptului internaŃional privat.2. 649. Metodele folosite nu sunt identice cu cele ale dreptului internaŃional privat. p.urmare. precum şi convenŃiile internaŃionale.. ci numai enumerate. Această condiŃie este îndeplinită dacă părŃile îşi au domiciliul sau sediul ori reşedinŃa lor obişnuită în altă Ńară.3. 238. „Contractele de comerŃ exterior referitoare la vînzarea de mărfuri în dreptul internaŃional privat român”.14 ConvenŃiile internaŃionale în materie folosesc pentru definirea internaŃionalităŃii soluŃii distincte.12 5.13 Legăturile raportului juridic trebuie să fie semnificative. 628. Paris. Octavian CăpăŃînă. art. ConcepŃia mixtă În absenŃa unor elemente precise care să individualizeze şi delimiteze cele două concepŃii. iar în absenŃa acestuia. 5. 12 7 . Yvon Loussouarn. 1991. p.

EdiŃia a 5-a. par. 25. elementul internaŃional constă în executarea prestaŃiei pe teritoriul mai multor state. par. 24 şi urm. în 1961. art. I. 1. art. 1 al ConvenŃiei de la Haga privind Legea uniformă asupra formării contractelor de vânzare internaŃională de bunuri mobile corporale din 1964.. care generează obligaŃii juridice. Volumul I. alin. Prin acte şi fapte de comerŃ se înŃeleg operaŃiunile comerciale şi de cooperare economică şi tehnico-ştiinŃifică internaŃională. 1. p. p. gestiunea de afaceri. art. pct.L. 2 al ConvenŃiei de la New York asupra prescripŃiei în materie de vânzare internaŃională de mărfuri din 1974. precum şi prin mişcarea obiectelor vândute. În concepŃia legiuitorului. încheiată la Geneva.) din 1956. sub incidenŃa legilor comerciale intră şi faptele juridice stricto-sensu. Actele şi faptele de comerŃ internaŃional NoŃiunea de acte şi fapte de comerŃ se defineşte printr-o dublă accepŃiune. De exemplu.M. plata nedatorată. Stanciu D. faptele juridice pot fi licite17 sau ilicite. Cele mai importante dintre ele au la bază ideile privind interpunerea în schimb sau circulaŃia. Un criteriu principal este dublat de unul secundar. 16 A se vedea I. Cărpenaru. alin..18 Doctrina şi jurisprudenŃa utilizează noŃiunea de acte şi fapte de comerŃ într-un sens larg. Codul comercial din 1887 foloseşte noŃiunea de fapte de comerŃ. p. 1.16 Pe lângă actele juridice.1. 1929. 1. În ConvenŃiile de la Haga referitoare la vânzarea internaŃională de bunuri mobile corporale din 1964.R. 1947. Alte convenŃii internaŃionale adoptă pentru identificarea internaŃionalităŃii două criterii.) din 1980. I. art. 6 al ConvenŃiei NaŃiunilor Unite privind transportul de mărfuri pe mare din 1978. În acest sens. Drept comercial român. par. Criteriul subiectivităŃii al internaŃionalităŃii este admis şi de unele reglementări privind arbitrajul. 1. Bucureşti. Sediul părŃilor contractante reprezintă un criteriu principal şi stabil. FinŃescu. noŃiunea este considerată în întreaga sa complexitate. Editura All Beck. 2004. 6. 1. Volumul I. Curs de drept comercial. 2. fiind mijloace juridice de realizare a comerŃului. pct. activitatea comercială organizată sub forma de întreprindere. Drept comercial român. realizarea unui profit. art. 2 al ConvenŃiei de la Montreal pentru unificarea anumitor reguli relative la transportul aerian internaŃional din 1999. 32. Criterii de distincŃie În literatura de specialitate s-au propus mai multe criterii pentru calificarea actelor şi faptelor de comerŃ. 1 al ConvenŃiei europene de arbitraj comercial internaŃional. locul încheierii contractului sau locul predării lucrului vândut. 1 al Regulilor uniforme privind contractul de transport internaŃional feroviar al mărfurilor (C. 1 al ConvenŃiei de la Geneva referitoare la contractul de transport internaŃional de mărfuri pe şosele (C. Editura Socec. 1 al ConvenŃiei de la Haga privind Legea uniformă asupra vânzării internaŃionale de bunuri mobile corporale din 1964. cele două criterii sunt cerute cumulativ. în funcŃie de specificul operaŃiunii. La sediul părŃilor se adaugă un criteriu complementar şi alternativ. În sistemul nostru de drept. art. art. 17 ÎmbogăŃirea fără justă cauză. 161 şi urm.15 6. Elementul de internaŃionalitate se concretizează prin sediul sau reşedinŃa părŃilor în state diferite. În materia transporturilor. Producând efecte prin voinŃa legii.mărfuri din 1980. a al ConvenŃiei de la Washington pentru reglementarea diferendelor referitoare la investiŃii între state şi resortisanŃii altor state din 1965.M.N. Georgescu. A se vedea art. Bucureşti. pct. 15 8 . Conceptele de acte şi fapte au aceeaşi semnificaŃie.I. 18 Delicte şi cvasidelicte. art. Bucureşti. dar nu şi determinant. de negoŃ juridic şi de operaŃiune comercială. lit.

Astfel. 52. cit. op.. Criteriul speculaŃiei rezidă în scopul operaŃiuni comerciale. o anumită marfă este vândută de către comerciant în pierdere. cu intenŃia de a obŃine un profit. care le enumeră ca atare. Clasificarea actelor şi faptelor de comerŃ După conŃinutul lor.. Actul de comerŃ este un act de speculaŃie. FaŃă de actele şi faptele complexe de comerŃ. actele şi faptele de comerŃ se clasifică în următoarele categorii: obiective. nu pot fi încadrate în acest concept. pentru atragerea clientului. nu se poate preciza gradul de organizare a unei activităŃi. În absenŃa corelării cu alte elemente. activitatea de producŃie. Costin.Criteriul circulaŃiei face distincŃie între actul comercial şi actul de producŃie. care să confere întreprinderii caracterul comercial. Droit des affaires. Exercitarea lor determină raporturi juridice comerciale supuse reglementărilor comerciale. Această finalitate a câştigului este esenŃială pentru comerciant în toate activităŃile sale. implicând o repetiŃie profesională a operaŃiunilor comerciale. Actul de comerŃ apare ca un act de interpunere în circulaŃia mărfurilor între producător şi consumator.2. Actele şi faptele de comerŃ obiective Actele şi faptele de comerŃ obiective sunt considerate comerciale prin natura lor. de a obŃine profit.2. completânduse reciproc. Cu toate acestea. p. 2004. 20 Pentru o părere diferită.20 Pe de altă parte. vânzările efectuate de angrosist către detailist sunt acte comerciale. Mai mult. 131. Mircea N. cum ar fi titlurile de credit sau cooperarea. De altfel. Tome I. Aşadar. jurisprudenŃa comercială recurge în mod frecvent la mai multe criterii. Astfel. Actul de comerŃ este un act care rezultă dintr-o activitate metodic şi profesional organizată. În definirea actului de comerŃ se are în vedere obiectul său. Deşi adoptă soluŃii unilaterale. unele operaŃiuni prevăzute în mod expres de lege. Economica. p. Producătorul are calitatea de fabricant al mărfii şi numai în subsidiar de intermediar. nu se confundă cu activitatea de intermediere. obŃinerea efectivă a profitului se poate evalua numai după realizarea operaŃiunii comerciale. Actul de comerŃ este considerat ca fiind un act de circulaŃie. pe când vânzările făcute între producător şi angrosist vor fi acte civile. 21 A se vedea şi Yves Guyon. 6. ca operaŃiune comercială. actul de comerŃ se înfăptuieşte printr-o întreprindere. Paris. ele pot fi folosite împreună.1. reglementările în materie admit şi operaŃiunile simple. 19 9 . care se realizează prin activitatea de producŃie sau activitatea de circulaŃie a produselor. Comercialitatea actelor şi faptelor juridice. Criteriile analizate nu sunt relevante în toate situaŃiile pentru determinarea actelor sau faptelor de comerŃ. Criteriul întreprinderii priveşte modul de organizare a activităŃii comerciale.. comerciale prin natura lor. Tot în acest context. op. subiective şi mixte. punând accentul pe circulaŃie şi profit. Sergiu Deleanu. actele sau faptele de comerŃ internaŃional sunt operaŃiunile ce conŃin elemente de extraneitate şi prin care se realizează o interpunere în circulaŃia bunurilor.21 6. Pentru susŃinerea că realizarea de profit constituie un criteriu general al comercialităŃii.19 În materia comercială există însă operaŃiuni şi fără intenŃie speculativă. Dragoş-Alexandru Sitaru. care susŃine că aceste operaŃiuni trebuie considerate prin finalitatea lor şi nu prin referire al rezultatele imediate pe care le produc. rezultă din lege. 39 şi urm. cit. În conformitate cu aceste consideraŃii. p. 1994. îndeplinirea actelor simple nu necesită un cadru organizatoric specific întreprinderii.

întreprinderile de construcŃii (art. alin. pct. contractele de mandat. pot fi împărŃite în trei grupe: operaŃiunile de intermediere în schimb sau circulaŃie. 11). OperaŃiunile de comerŃ conexe sau accesorii reprezintă actele sau faptele care sunt comerciale datorită legăturii economice sau juridice cu operaŃiuni considerate de comerŃ. Ovid Sachelarie. 3. pct. 130. Codul comercial consacră pentru definirea comercialităŃii actelor şi faptelor juridice un criteriu obiectiv. 405-412 din Codul comercial). 3.. 48 şi urm. 6. Pentru o părere diferită. pct.C. având în vedere conŃinutul lor. legea consideră ca fapte de comerŃ un număr de 20 de operaŃiuni. întreprinderile de spectacole publice (art. Actele şi faptele de comerŃ subiective Actele şi faptele de comerŃ subiective sunt socotite comerciale prin prezumŃia legii. 3. operaŃiunile de bancă şi schimb (art. pct.3. care susŃine că enumerarea este limitativă. întreprinderile de fabrici. librării şi obiecte de artă.2.2. 12). depozitele în docuri şi antrepozite (art. 3. 6. p. pct. 3. Drept comercial. 38. pct.22 Legea ia în considerare raporturile juridice care izvorăsc din orice acte sau fapte de comerŃ. pct. 1920. întreprinderile de comision. În înŃelesul dat de Legea comercială. 22 10 . 7). 3. p. Elemente de drept comercial. pct. agenŃii şi oficii de afaceri (art. 4).. pct. 3 şi art. 19). p. Pătrăşcanu. 3.23 În funcŃie de finalitatea şi modul lor de desfăşurare. Potrivit art. pct. cambia şi ordinele în producte sau mărfuri (art. 2 şi art. 3 nu cuprind şi o definiŃie a faptului de comerŃ. pct. 3. Din grupa actelor şi faptelor de comerŃ obiective din sfera circulaŃiei fac parte: cumpărarea şi vânzarea comercială (art. 14). Volumul I. 2000. întreprinderile de asigurare (art. 3. Cu toate că prevede noŃiunea generală de fapte de comerŃ. când altul decât autorul sau artistul vinde (art. 74-76 din Codul comercial). 3. Smaranda Angheni şi colectiv. 9). pct. 42 din Codul comercial). IntenŃia sau scopul urmărit prin efectuarea operaŃiunilor comerciale este lipsit de importanŃă. Categoria actelor şi faptelor de comerŃ obiective din sfera producŃiei cuprinde: întreprinderile de furnituri (art. 3. cumpărările sau vânzările de părŃi sociale sau acŃiuni ale societăŃilor comerciale (art. Bucureşti. 6). 3. pct. OperaŃiunile de intermediere sau interpunere în schimb privesc mărfurile şi titlurile de credit. operaŃiunile cu privire la navigaŃie (art. stabilite de art. cit. C. Petru V. Metoda analitică a enumerării este preferabilă celei a definirii actelor şi faptelor comerciale. 3. În categoria actelor şi faptelor de comerŃ conexe se includ: contractele de report asupra titlurilor de credit (art. 13). 1 şi 2). actele şi faptele de comerŃ obiective. 374-391 şi art. depozitele pentru cauză de comerŃ (art. 3. 5). pct. dispoziŃiile art. 20).În dreptul român. 3. operaŃiunile îndeplinite sub formă de întreprindere şi operaŃiunile de comerŃ conexe. pct. întreprinderile de transporturi de persoane sau de lucruri pe apă sau pe uscat (art. 3. 370-373 din Codul comercial). 15 şi 16). enumerarea actelor şi faptelor de comerŃ are un caracter enunciativ şi nu limitativ. 8). cuprinderea lor într-o definiŃie sintetică şi generală nu este indicată. contul curent şi cecul (art. OperaŃiunile îndeplinite sub formă de întreprindere se desfăşoară în cadrul unei activităŃi organizate. 3. 17 şi 18). Editura Socec. operaŃiunile de mijlocire în afaceri (art. întreprinderile de editură. op. Bucureşti. pct. pct. 3. contractele de gaj şi fidejusiune (art. Arion. 23 În acelaşi sens. comision şi consignaŃie (art. 10). Comercialitatea actelor şi faptelor juridice este dată de calitatea de comerciant a persoanei care le săvârşeşte. manufactură şi imprimerie (art. Datorită diversităŃii caracterului actelor şi faptelor de comerŃ. Editura Oscar Print.

toŃi contractanŃii sunt supuşi. Excluderea acestor operaŃiuni din sfera actelor şi faptelor de comerŃ se explică prin absenŃa elementului comercial. Astfel. sunt îndeplinite în exerciŃiul comerŃului său. Cărpenaru. Potrivit art. dacă nu sunt de natură civilă sau nu rezultă contrariul din însuşi cuprinsul actului. 344 şi urm. Codul comercial utilizează şi un criteriu negativ.. Pentru asigurarea tranzacŃiilor şi creditului comercial. nu se pot aplica două legi distincte. p. 6. 6. precum şi în cazurile în care legea dispune altfel. ori a familiei sale. Actele şi faptele de cooperare se desfăşoară în domenii de A se vedea supra. 56 din Codul comercial. nu şi creanŃelor sale.24 În categoria actelor şi faptelor de comerŃ subiective se includ toate operaŃiunile unui comerciant. Conform art. toate obligaŃiunile unui comerciant se socotesc comerciale. A se vedea I. p. prezumŃia de comercialitate poate fi răsturnată prin dovedirea caracterului civil sau necomercial al obligaŃiei comerciantului. Prin admiterea ambelor criterii. actele subiective de comerŃ apar ca o creaŃie indirectă a actelor obiective de comerŃ. op. Bucureşti. nu sunt considerate fapte de comerŃ vânzarea productelor pe care proprietarul sau cultivatorul la are de pe pământul său ori cel cultivat de dânsul. EdiŃia a doua. Conform dispoziŃiilor art. Domeniile de cooperare sunt prevăzute în acordurile bilaterale de cooperare economică şi tehnico-ştiinŃifică internaŃională.3. 25 24 11 . Georgescu. Actele şi faptele de cooperare economică şi tehnico-ştiinŃifică internaŃională În funcŃie de interesele economiei naŃionale. În dreptul român. pct. Editura Didactică şi Pedagogică. Raportul juridic fiind unic..Calitatea de comerciant determină o prezumŃie legală de comercialitate. legea comercială nu se aplică şi celorlalŃi contractanŃi. criteriul subiectiv de stabilire a comercialităŃii actelor sau faptelor juridice este admis tot de Codul comercial. p. alin. şi nici revânzarea acestor lucruri. Dreptul comerŃului internaŃional. 5 precizează că nu pot constitui fapte de comerŃ cumpărarea de producte sau de mărfuri ce s-ar face pentru uzul sau consumaŃiunea cumpărătorului. legii comerciale. asigurările de lucruri sau stabilimente care nu sunt obiectul comerŃului şi asigurările asupra vieŃii sunt fapte de comerŃ numai în ce priveşte pe asigurator. Pentru determinarea comercialităŃii actelor sau faptelor juridice.. Tudor R. În dreptul nostru. 6. prezumŃia de comercialitate se aplică numai obligaŃiilor unui comerciant.2. 52 şi urm. când dispoziŃiile privesc persoana comerciantului. cooperarea economică şi tehnico-ştiinŃifică poate fi realizată în forme variate. Având un caracter relativ. 47 şi urm. Cu caracter de excepŃie. Popescu.2. textul art. cit. OperaŃiunile mixte generează obligaŃii comerciale pentru comercianŃi şi obligaŃii civile pentru necomercianŃi. dacă un act este comercial numai pentru una din părŃi.. Actele şi faptele de comerŃ mixte Actele şi faptele de comerŃ mixte sau unilaterale prezintă caracter comercial numai pentru una din părŃi.3. cât priveşte acest act. 1. cit. care nefiind obiective. De asemenea. 5. de obiectul cooperării şi de destinaŃia produselor.25 Actul de comerŃ unilateral a fost reglementat iniŃial de Codul comercial german din 1861. 1983. Codul comercial prevede că unele operaŃiuni au caracter comercial numai pentru una din părŃi. Prin stabilirea acestei categorii distincte s-a urmărit asigurarea unei proceduri mai rapide în soluŃionarea litigiilor comerciale. op.L. Stanciu D.1. 4.

26 Pe plan juridic. agricultura. Raporturile de cooperare au la bază un contract cadru. 1973. Aceste contracte. 27 În acelaşi sens. Tome VI. finanŃele. legiferarea are la bază criterii variabile. p. transfer de tehnologie.interes reciproc. relaŃiile comerciale prezintă un regim juridic diferit de cele civile.. precum şi de documentele OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite29. 137 şi urm. op. Denumirile adoptate cuprind cam aceleaşi cuvinte. prestare de servicii. Bucureşti. 30 De exemplu.. 31 Codul federal elveŃian al obligaŃiilor din 1911. cit. 1932-1939. executare de lucrări. Denumirea de drept internaŃional comercial32 nu corespunde realităŃii. Octavian CăpăŃînă. 2205 (XXI) din 17 decembrie 1966 a fost creată Comisia NaŃiunilor Unite pentru Dreptul Comercial InternaŃional – UNCITRAL sau CNUDCI.27 Toate expresiile întrebuinŃate sunt susceptibile de obiecŃii. 29 Prin RezoluŃia nr. sistemele de drept ale Ńărilor de common law. băncile. Societatea care se constituie. nici una din ele nu pare indicată de a fi reŃinută. În mod frecvent se utilizează formulările de drept comercial internaŃional. care se încheie între părŃile contractante din state diferite. 2004. 32 A se vedea Jurisclasseur de droit international. 28 A se vedea Maurice Travers. se află într-o strânsă interdependenŃă. p. 12 . care corespund intereselor şi exigenŃelor relaŃiilor internaŃionale. Mai mult. drept internaŃional comercial sau drept internaŃional privat comercial. Denumirea dreptului comerŃului internaŃional Pentru titulatura disciplinei se folosesc mai multe denumiri. telecomunicaŃiile. Paris. 3. Editura Academiei. Asigurarea celerităŃii şi stabilităŃii operaŃiunilor comerciale a impus anumite reglementări. pregătirea profesională. ştiinŃa şi tehnologia. transporturile. 2 volume. în sistemele de drept care recunosc dualitatea. având ca finalitate realizarea acŃiunilor de cooperare. 5 volume. între persoane fizice şi persoane juridice. RelaŃiile comerciale se desfăşoară. 1982. Albu şi colectiv. Yvon Loussouarn.30 Pe de altă parte. modalităŃile de cooperare economică şi tehnico-ştiinŃifică internaŃională sunt operaŃiunile sub formă contractuală şi operaŃiunile sub forma constituirii de societăŃi comerciale cu capital comun. Codul civil italian din 1924 şi Codul civil olandez din 1947 includ în mod unitar atât dispoziŃii de drept civil. în conformitate cu care se perfectează mai multe contracte pe domenii sau sectoare. în principal. Dar ele sunt altfel grupate şi accepŃiunea lor implică semnificaŃii diferite. Denumirea de drept comercial internaŃional folosită de doctrină28. Jean-Denis Bredin. Fascicolele 559-568. A doua formă implică încheierea între părŃi a unui contract de societate. cit. Dragoş-Alexandru Sitaru. Alexandru D.. cum ar fi vânzare-cumpărare. p. 27 şi urm. Capitolul II Denumirea. InstituŃii de drept comercial internaŃional. op. iar în statele care au coduri unice31. este discutabilă. are calitatea de persoană juridică. Le droit commercial international. ca participanŃi nemijlociŃi 26 Pentru amănunte. Victor Tănăsescu şi colectiv. Droit international commercial. informatica. Diviziunea dreptului privat în drept civil şi drept comercial nu este consacrată de toate sistemele juridice. cât şi dispoziŃii de drept comercial. Prima formă presupune un contract de cooperare economică internaŃională. cit. prin voinŃa părŃilor. acŃionând ca subiect al dreptului comerŃului internaŃional.. delimitarea şi autonomia dreptului comerŃului internaŃional 1. construcŃiile industriale şi civile. op. cum ar fi industria. deoarece presupune considerarea disciplinei ca o parte a dreptului internaŃional public. Latura contractuală este dublată de una instituŃională.

. raporturile de comerŃ internaŃional sunt susceptibile de a fi supuse mai multor sisteme de drept. Précis de droit international privé commercial. raporturile de comerŃ internaŃional sunt guvernate de reglementări uniforme. se vor aplica dispoziŃiile 33 34 A se vedea Pierre Arminjon.1. având ca partener un subiect de drept civil.34 2. Ca urmare. statul acŃionează jure gestionis şi nu jure imperii. ca lex causae. 35 A se vedea şi Stanciu D. Prin caracterul lor specific. 13 . dreptul comerŃului internaŃional apare ca o reglementare specială. intervenind un conflict de legi. raporturile de comerŃ internaŃional se deosebesc de alte raporturi juridice apropiate. Pe plan juridic. În măsura în care participă totuşi direct la operaŃiunile comerciale internaŃionale. dezvoltarea relaŃiilor comerciale internaŃionale este condiŃionată de existenŃa unui ansamblu de reguli. dar fără a cuprinde numeroase instituŃii ale comerŃului internaŃional. 2. Pentru aceste reguli.35 În domeniile respective se aplică aceleaşi acte normative interne. Dreptul comerŃului internaŃional şi dreptul comercial Între raporturile de drept al comerŃului internaŃional şi raporturile de drept comercial există asemănări esenŃiale. 11 şi urm. Jean-Denis Bredin. p. materializate. comerŃul internaŃional şi realitatea inevitabilă a unui drept adecvat. prin dispoziŃiile Codului comercial şi Codului civil. Delimitarea dreptului comerŃului internaŃional de alte ramuri de drept Raporturile de drept al comerŃului internaŃional se individualizează prin anumite elemente proprii. Statele suverane creează numai cadrul juridic în care se concretizează operaŃiunile comerciale. Paris. A se vedea şi Yvon Loussouarn. În contrast cu raporturile comerciale interne. op. Datorită acestei împrejurări. Denumirea de drept internaŃional privat comercial33 nu este adecvată. Ar fi un drept conflictual în materie. Aceste izvoare proprii ale dreptului comerŃului internaŃional. 1948. cit. cele internaŃionale conŃin un element de extraneitate. în baza unei norme conflictuale. Aceste dificultăŃi de calificare sunt accentuate de importanŃa izvoarelor interne şi de folosirea metodei conflictelor de legi. 2.. Dreptul civil reprezintă dreptul comun în domeniul raporturilor de drept privat. Dreptul comerŃului internaŃional şi dreptul civil Raporturile de drept al comerŃului internaŃional şi raporturile de drept civil prezintă unele elemente comune. Cărpenaru. în raport cu dreptul comercial. Formularea de drept al comerŃului internaŃional este o denumire descriptivă. Prin includerea unor asemenea norme. întrucât implică o restrângere a domeniului de reglementare. cea mai bună denumire este aceea de drept al comerŃului internaŃional. Ea constată existenŃa unui fenomen. iar participanŃii la aceste raporturi au calitatea de comercianŃi. nu se aplică şi în materia dreptului comercial. Ele sunt configurate de identitatea de conŃinut şi metoda de reglementare specifică dreptului privat. în principal. În absenŃa unor reglementări speciale în materia comerŃului internaŃional.la activitatea de comerŃ internaŃional. Ambele categorii de raporturi juridice prezintă un caracter patrimonial şi comercial. p. cit. Obiectul disciplinei s-ar reduce numai la relaŃiile de drept internaŃional privat. Dalloz. care constituie dreptul comun în materia raporturilor comerciale. 4.2. Tot ca o consecinŃă. părŃile fiind pe poziŃie de egalitate juridică. op. raporturile comerciale internaŃionale vor fi supuse dreptului intern numai în situaŃia în care se aplică.

889 din Codul comercial român. Ioan Leş.4.3. Regulile de procedură arbitrală aplicabile în arbitrajul comercial. De altfel. nu se cere o asemenea calitate. din 2000. art. Editura Ars Longa. EdiŃia a II-a.38 Acest caracter de drept comun priveşte numai normele de drept procesual civil general. Tratat de Drept internaŃional privat.. Bucureşti. care sunt patrimoniale şi personalnepatrimoniale36. art. Tratat teoretic şi practic de procedură civilă.Codului civil. Drept civil român. 11 şi urm. Bucureşti. 79 al Regulamentului privind organizarea şi funcŃionarea CurŃii de Arbitraj Comercial InternaŃional de pe lângă Camera de ComerŃ şi Industrie a României din 1 ianuarie 2000. De altfel. Subiectele dreptului. Drept civil. pe când în dreptul civil. Cele două categorii de raporturi se diferenŃiază şi prin prisma subiectelor. Bucureşti. Drept internaŃional privat. Persoanele. 2002. Ioan Macovei.Regia Autonomă Monitorul Oficial. Dar sfera lor este diferită. în dreptul comerŃului internaŃional. în principal. p. Dreptul comerŃului internaŃional şi dreptul internaŃional privat Raporturile comerciale internaŃionale şi raporturile de drept internaŃional privat se încadrează în domeniul dreptului privat. dispoziŃiile de drept comun de procedură civilă completează Regulile arbitrale. În raport cu dreptul comerŃului internaŃional. Teoria generală. ale CurŃii de Arbitraj Comercial InternaŃional de pe lângă Camera de ComerŃ şi Industrie a României prevăd că aceste Reguli se completează cu dispoziŃiile de drept comun de procedură civilă română. Gabriel Boroi.. Partea generală. Dreptul comerŃului internaŃional şi dreptul procesual civil RelaŃia dreptului comerŃului internaŃional cu dreptul civil se regăseşte pe acelaşi plan şi cu dreptul procesual civil. 2 şi urm. Metoda de reglementare fiind comună.39 2. Editura All Beck. Ambele categorii de raporturi juridice prezintă un element de extraneitate. În contextul acestui text. prevederile dreptului procesual civil constituie dreptul comun în materie. poziŃia juridică a părŃilor este de egalitate. 40 A se vedea şi Ion P. Bucureşti. exerciŃiul acŃiunilor comerciale este reglementat de Codul de procedură civilă. Editura NaŃional. EdiŃia a VII-a revăzută şi adăugită de Marian Nicolae şi Petrică Truşcă. Spre deosebire de raporturile de drept civil. 9 şi urm. 38 În acest sens. În măsura în care sunt aplicabile. Filipescu. Bucureşti. Pe de altă parte. Principalele diferenŃieri constau în caracterul internaŃional al competenŃei CurŃii de Arbitraj şi natura comercială a litigiului. 2. Editura Universul Juridic. 14 . raporturile de drept al comerŃului internaŃional se deosebesc de raporturile de drept procesual civil. 1999.19 şi urm. p. Tratat de drept procesual civil. art. 2004. 39 În acest sens. nu şi procedurile speciale reglementate în anumite domenii. p. Iaşi. p. care includ şi reglementările de comerŃ internaŃional. Aceste raporturi se caracterizează prin comercialitate şi internaŃionalitate. 1997. Filipescu. Volumul I. are în vedere legile comerciale în general. 37 A se vedea şi Viorel Mihai Ciobanu. raporturile juridice conŃin un element de extraneitate specific. 2001. p. 36 A se vedea şi Gheorghe Beleiu. OperaŃiunile de comerŃ internaŃional pot fi exercitate numai de acele persoane care au o capacitate specială. care ia în considerare orice element de extraneitate40. iar expresia legea de faŃă. Spre deosebire de dreptul internaŃional privat. Editura All Beck. dreptul comerŃului internaŃional cuprinde. expresia de Codice civil se referă la întreaga legislaŃie civilă. raporturi patrimoniale. Introducere în dreptul civil. 1 din Codul comercial prevede că în comerŃ se aplică legea de faŃă şi unde ea nu dispune se aplică Codicele civil. Andrei I. Ńinând seama de compatibilitatea lor cu arbitrajul şi de natura comercială a litigiilor. 18 şi urm.37 Cu excepŃia dispoziŃiilor cuprinse în Codul comercial. 2001.

2004. o reglementare proprie. Principiile fundamentale ale dreptului internaŃional public se aplică în mod corespunzător şi raporturilor comerciale internaŃionale. 312 şi urm.41 3. pe când dreptul internaŃional privat are ca obiect raporturile juridice cu element de extraneitate din toate domeniile dreptului privat. statul acŃionează ca putere suverană. Pe de altă parte. se admit soluŃii care. Autonomia dreptului comerŃului internaŃional Datorită specificului său. 54 şi urm. p. Cărpenaru. pct.. 1995. ca ramuri ale dreptului internaŃional public. dreptul comerŃului internaŃional este o materie juridică interdisciplinară şi pluridisciplinară. statul acŃionează ca subiect de drept privat. Stanciu D. Normele dreptului comerŃului internaŃional se situează la limita dintre sistemele de drept naŃionale şi dreptul internaŃional. În situaŃia în care se implică în raporturile comerciale internaŃionale. 41 15 . în mod necesar. p. Mai mult chiar. p. cit.5. cap. Dragoş-Alexandru Sitaru. de jure imperii. Drept internaŃional contemporan. 1983. nu sunt posibile întrucât contravin ordinii publice. Cu toate acestea. 44 A se vedea infra. Institutul Român de Studii InternaŃionale şi Regia Autonomă Monitorul Oficial. iar soluŃiile adoptate sunt derogatorii de la dreptul comun. Conceptele dreptului comerŃului internaŃional fiind diferite faŃă de celelalte ramuri de drept. 177 şi urm. Editura Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. persoane fizice sau persoane juridice. norme conflictuale. 2. subiectele raporturilor juridice sunt statele şi organizaŃiile internaŃionale guvernamentale. 2 şi 3.. Drept internaŃional public. permit încadrarea instituŃiilor sale într-o disciplină juridică distinctă. Volumul II. Aceste raporturi juridice vor fi supuse dreptului internaŃional economic şi dreptului internaŃional al dezvoltării. 155 şi urm. Regulile de drept comun sunt adaptate cerinŃelor materiei sau interpretate într-un mod diferit. dreptul comerŃului internaŃional şi dreptul internaŃional public se deosebesc prin natura şi poziŃia juridică a participanŃilor. În timp ce dreptul internaŃional privat cuprinde. dreptul comerŃului internaŃional nu poate constitui o ramură autonomă a dreptului intern42 sau a dreptului internaŃional. op.44 SoluŃiile preconizate de normele dreptului comerŃului A se vedea şi Grigore Geamănu. Prin considerarea obiectului de reglementare. Adrian Năstase. Natura şi finalitatea comerŃului internaŃional reclamă.43 Edictarea de reguli specifice corespunde exigenŃelor impuse de particularităŃile operaŃiunilor de comerŃ internaŃional. Popescu. statele. majoritatea normelor comerŃului dreptului comerŃului internaŃional sunt materiale... op.DiferenŃa esenŃială este dată de natura normelor care intră în conŃinutul acestor discipline juridice. cit. Obiectul dreptului comerŃului internaŃional este format din raporturile juridice care apar în sfera comerŃului şi cooperării economice internaŃionale. Dreptul comerŃului internaŃional şi dreptul internaŃional public Raporturile de drept al comerŃului internaŃional şi raporturile de drept internaŃional public se aseamănă prin prisma elementului de internaŃionalitate. cit. Alexandru Bolintineanu. şi numai uneori. de iure gestionis. p. Deosebirea se menŃine şi în privinŃa obiectului de reglementare. în principal. poziŃia părŃilor fiind de egalitate juridică. În dreptul internaŃional public.. p. 42 Pentru opinia că dreptul comerŃului internaŃional ar constitui o subramură a dreptului comercial. Dimpotrivă. IV. 43 A se vedea şi Tudor R. în raporturile de drept internaŃional public. op. normele juridice ale dreptului comerŃului internaŃional reglementează o anumită categorie de relaŃii sociale. 11 şi urm. în dreptul intern. pe când subiectele raporturilor de comerŃ internaŃional sunt comercianŃii. 1982.

internaŃional sunt configurate de caracterul comercial. contractul de societate. p. Din punct de vedere juridic. dreptul comerŃului internaŃional reprezintă o reglementare specială. prin supunerea litigiilor arbitrajului. 1961. prin care era reglementată avaria comună. Beneficiind de reguli proprii şi instituŃii specifice. în limitele stabilite de drepturile naŃionale. Vladimir Hanga. 47 Reglementarea avariei comune a fost preluată şi de romani sub numele de Lex Rhodia de jactu. Dreptul comerŃului internaŃional ar fi un drept autonom. Cel mai important document este o lege din insula Rhodos. 1961. La vente commerciale internationale.47 În cazul în care nava era surprinsă de furtună şi se salva de A se vedea Philippe Kahn. în afara drepturilor naŃionale şi deasupra statelor suverane. Bucureşti. Istoria universală veche. Codul lui Hammurabi conŃine unele dispoziŃii privind contractul de comision. fenicienii au întemeiat un număr important de colonii şi rutele lor comerciale cuprindeau aproape toată lumea veche. NoŃiuni generale Dreptul comerŃului internaŃional a apărut în evul mediu. Adoptarea de către părŃi a unei reglementări contractuale proprii. depozitul de mărfuri. În măsura în care părŃile pot să-şi constituie propria lor jurisdicŃie. p. Negustori şi navigatori vestiŃi. p. ComerŃul internaŃional în antichitate Primele reglementări juridice referitoare la comerŃ. impun ca desfăşurarea lor să se realizeze numai în cadrul unei anumite reglementări. IndependenŃa comercianŃilor are la bază conceptul de contract. Tot din informaŃiile existente. contribuŃia fenicienilor la dreptul comerŃului internaŃional a fost redusă. Normele dreptului comerŃului internaŃional asigură schimburilor de valori certitudine şi stabilitate juridică. Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. 46 45 16 . Bucureşti. datează din timpul statului babilonian. Sirey. 18 şi urm. Pentru detalii. împrumutul cu dobândă. EvoluŃia dreptului comerŃului internaŃional este strâns legată de istoria relaŃiilor comerciale. dar şi internaŃional al raporturilor pe care le reglementează. În raport cu ramurile ce constituie dreptul comun în materie. ComerŃul internaŃional a luat naştere în antichitate. creat de asociaŃia internaŃională a vânzătorilor şi cumpărătorilor. În literatura juridică45 se susŃine şi o concepŃie diferită. înseamnă o derogare mai redusă de la principiul suveranităŃii statului. Capitolul III EvoluŃia dreptului comerŃului internaŃional 1. 57 şi urm. reiese că la Babilon erau şi case de comerŃ care efectuau majoritatea operaŃiunilor comerciale şi bancare. Eficacitatea contractului şi a hotărârii arbitrale se asigură în toate situaŃiile prin sancŃiuni extralegale. 1977. Mari legiuitori ai lumii. Editura Didactică şi Pedagogică. Paris. dreptul comerŃului internaŃional se caracterizează ca o disciplină de sine stătătoare. care implică ideea unei ordini legale autonome distincte de sistemele de drept naŃionale. 66. nu există nici o raŃiune de a le împiedica să-şi reglementeze contractul după propriile lor reguli. Dezvoltarea relaŃiilor comerciale a prezentat forme variate şi cunoaşterea lor permite înŃelegerea trăsăturilor caracteristice ale materiei. decât acceptarea aplicării unui drept străin. Importantele valori şi riscuri care le angajează relaŃiile comerciale. Nicolae Lascu.46 Prima civilizaŃie comercială a fost constituită de fenicieni. 2.

se împărŃeau în două categorii: naucleroi şi emporoi. receptum nautarum. Fără a avea strălucirea dreptului civil.. Demostene descrie contractul nauticum foenus. care a încredinŃat fiului de familie ori sclavului său conducerea unui stabiliment comercial. o piaŃă comercială şi bancară prosperă se semnalează odată cu începutul secolului al IV-lea. Principiile fundamentale ale dreptului civil se aplicau şi operaŃiunilor comerciale. Bucureşti.54 A se vedea Yvon Loussouarn. op. între ei neexistând raporturi juridice. 68 şi urm. în funcŃie de durata cursei comerciale. 14. o datorie eventuală contractată de clientul său.49 În statul roman. cauponom şi stabulariorum. Ius gentium a avut un caracter comercial şi internaŃional. Jean-Denis Bredin. Pe plan juridic. p.comerŃul nu a constituit obiectul unei reglementări speciale. ius gentium a constituit prima încercare de soluŃionare prin reguli de drept material a relaŃiilor de comerŃ cu alte popoare. Date preŃioase în legătură cu reglementările aplicabile relaŃiilor comerciale se găsesc în pledoariile oratorilor. 52 Promisiunea dată de un bancher. În secolul al VI-lea înainte de era noastră. Datorită riscurilor deosebit de mari. pentru tranzacŃiile încheiate în exercitarea unui comerŃ terestru. calităŃile de navigatori şi organizarea lor socială. Ei constituiau drept garanŃie vasul. op. Jean-Denis Bredin. cit. care va primi dobânda stipulată sau va pierde capitalul acordat. felul în care se făceau acuzarea şi apărarea pe baze legale. p. Tehnicile bancare folosite de bancherii din Atena pentru finanŃarea operaŃiunilor de import sunt prezentate de Isocrate în Trapezitique. rigiditatea şi formalismul dreptului civil nu mai corespund cerinŃelor schimbului. Yvon Loussouarn. care nu aveau calitatea de subiecte de drept. pentru obligaŃiile rezultate din practicarea unui comerŃ maritim. actio exercitoria51. RelaŃiile comerciale erau reglementate de ius civile. 50 AcŃiunea creditorului împotriva lui pater familias. dobânda la împrumuturile contractate era între zece şi treizeci al sută. după cum nava va ajunge sau nu în portul de destinaŃie. cit. Vladimir Hanga. în calitate de voiajori. constituie o dovadă că în statele greceşti a existat o legislaŃie comercială. care a instituit pe fiul de familie ori pe sclavul său căpitan al unui vas comercial. receptum argentarii52.53 Cu timpul. AbsenŃa unui drept comercial se explică prin faptul că activitatea comercială se efectua prin intermediul sclavilor. prin aruncarea încărcăturii în mare. Cu toate cercetările întreprinse. precum şi de spiritul comercial grec. numărul mare şi divers de locuitori. Pentru amănunte. Dezvoltarea comerŃului a fost influenŃată de cuceririle romane.48 Prin poziŃia maritimă. Dar existenŃa unor instanŃe speciale pentru examinarea pricinilor comerciale. proprietarii mărfurilor. un împrumut în numerar dat unui armator sau neguŃător exportator de către un bancher. NeguŃătorii care efectuau operaŃiuni în alte Ńări. p. 16. De la origini la revoluŃiile burgheze. Tot astfel. precum şi armatorul. au fost create normele dreptului ginŃilor. dreptul roman nu a cunoscut delimitarea dintre dreptul civil şi dreptul comercial. înainte de era noastră. 51 AcŃiunea creditorului contra patronului. legile comerciale din această perioadă nu sunt cunoscute. erau obligaŃi să participe la repararea pagubei. Pentru reglementarea relaŃiilor dintre străini. Primii dispuneau de un vas propriu pe care îl conduceau în calitate de căpitani. se produceau direct faŃă de patron. CeilalŃi îşi transportau mărfurile pe corăbii străine. 49 48 17 . prin care se obligă să plătească unui terŃ. ei au concentrat în jurul Greciei activitatea comercială a statelor antice.naufragiu. Istoria generală a statului şi dreptului. 54 În acest sens. NeguŃătorii şi armatorii îşi procurau capitalul necesar de la cămătari sau trapeziŃi. precum şi dintre romani şi străini. Litografia şi tipografia învăŃământului. InstituŃiile juridice proprii comerŃului erau actio institoria50. încărcătura ori câştigul care urma să fie încasat pentru transportul mărfurilor străine. Cu toată perfecŃiunea sa tehnică. Efectele tranzacŃiilor comerciale încheiate de sclav. hangiilor şi proprietarilor de grajduri pentru lucrurile ce le-au fost încredinŃate de călători. grecii au avut un aport deosebit la dezvoltarea comerŃului internaŃional. 53 GaranŃia corăbierilor. 1958..

CorporaŃiile de comercianŃi A se vedea Nicolae Iorga.D. 117. negustori erau apăraŃi de consecinŃele pirateriei. VeneŃia. p. EdiŃia a IV-a. Negustorii erau asociaŃi în colegii. se unesc şi formează mari uniuni sau confederaŃii comerciale. cu timpul. statul arab a avut un rol important în realizarea negoŃului de tranzit. Prin două legi. Bucureşti.* Pământul românesc aşezat la răscruce de drumuri. Vasile Pîrvan. Xenopol. Bucureşti. Închirierea unei nave crea o tovărăşie între armator şi navigator. În aceeaşi perioadă. cit. Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. p. p. practicând comerŃul cu populaŃia autohtonă. O înflorire deosebită a comerŃului au cunoscut oraşele republicii italiene. 57 A se vedea A. oraşele italiene au reuşit să concentreze şi normalizeze relaŃiile comerciale mediteraneene. Istoria Românilor. prin contractul de asociaŃie. 429.55 În secolul al VII-lea înainte de era noastră. 1982. Pisa. Volumul I. un număr de noŃiuni tehnice ale comerŃului. p. Istoria comerŃului nostru e o condiŃie necesară pentru a înŃelege sub toate raporturile. Getica. Începând cu secolele XI-XII. ComercianŃii se organizează în corporaŃii. Grecii cumpărau de la daci materii prime şi vindeau. coloniştii greci au pătruns şi în interiorul pământului nostru. Bucureşti. se caracterizează prin bogăŃie şi frumuseŃe. 180. cum sunt comisionul. care erau cetăŃi şi antrepozite comerciale. 56 Referitor la comerŃul dacilor. între Occident şi Orient. produse finite. un comerŃ internaŃional au desfăşurat şi arabii.57 3.56 Un schimb activ de mărfuri a existat şi în Dacia romană. 78 şi urm. Bari. Genova. societăŃile comerciale. emise de împăratul Leon Izaurul. Milano. Liga de la Legnano. Negustorii bizantini au controlat comerŃul din Mediterana. Xenopol. 55 18 .D. Giurescu. Câştigul şi paguba rezultate din acordarea de împrumuturi urmau să se împartă în părŃi egale între cei doi societari. Salerno. ca avarie. 1982. caravană sau trafic.58 Prin crearea unei reŃele de schimburi şi contactul cu negustorii străini. Tot astfel. Editura Albatros. A. Nomos Rhodion nautikos şi Nomos stratiotikos. Din timpuri străvechi. istoria neamului nostru însuşi. Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până astăzi. 1975. Ei întemeiază un număr de oraşe. circulau şi în afara imperiului. în Opere economice.. bătute în aur şi numite solidus. Constantin C. p. grecii încep să emigreze şi grupuri masive se stabilesc pe Ńărmurile Mării Negre. Editura Meridiane. în schimb. Astfel. care suportau în comun pierderile suferite fără vina lor. centrele comerŃului internaŃional au fost oraşele din Italia şi łările de Jos. op. precum şi operaŃiuni bancare. 332 şi urm. FlorenŃa. 985. Negustorii erau organizaŃi în colegii.59 Datorită forŃei economice. manifestări ale comerŃului internaŃional au existat în Imperiul Bizantin şi Califatul arab. Monedele bizantine. având legături cu pieŃele din Asia Centrală şi Oceanul Indian. care. Liga de Nord. în originea ca şi în dezvoltarea sa. Liga Lombardă. 58 Neapole. Bucureşti. Amalfi. Negustorii arabi au cunoscut instituŃii specifice comerŃului. titlurile de valoare. ele domină viaŃa politică a oraşelor. se constituie o societate pentru împrumuturi de bani pe termen de 16 luni. Ei încheiau diferite tranzacŃii comerciale. Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. Dreptul comerŃului internaŃional în evul mediu În perioada feudalismului timpuriu. Dinu C. Giurescu. Importul şi exportul se desfăşura cu aceleaşi produse. Istoria comerŃului românesc. locuitorii acestui pământ au stabilit legături comerciale cu alte popoare. încheiat între două persoane la 28 martie 167. EdiŃia a II-a.. Cremona. au o origine arabă. între Marea Neagră şi Marea Baltică. Pe calea Dunării. în secolul al VIII-lea. Prin poziŃia sa geografică. 59 De exemplu.

Potrivit moralei creştine. łările române participă intens la schimburile comerciale europene.63 ReŃeaua de drumuri comerciale. 26 şi urm. Gand. denumit ius mercatorum sau lex mercatoria. Trăsăturile sale au fost configurate de necesităŃile celerităŃii. De exemplu. care conŃinea uzanŃele folosite în Marea Mediterană.. precum şi utilizarea monedei. O contribuŃie importantă la intensificarea relaŃiilor comerciale dintre Ńările europene şi cele orientale au avut-o şi cruciadele. Muntenia şi Transilvania au fost numeroase şi frecvente. bunei-credinŃe şi severităŃii în executarea obligaŃiilor. op. Radu Manolescu şi colectiv. împrumutul cu dobândă a fost admis. Leiden. Ulterior. p.. Bruges. Guidon de la mer. comitas gentium. 61 60 19 . 62 Referitor la caracterele şi consecinŃele cruciadelor. Bologna. dar numai în situaŃiile când exista un risc sau avea loc un transfer de capital. * RelaŃiile comerciale ale łărilor române au fost influenŃate de existenŃa celor două drumuri continentale care le străbăteau. au desfăşurat şi oraşele din łările de Jos. într-o oarecare măsură. Ferrara în Italia. trecând prin Moldova. cit. Champagne. care includea dispoziŃii referitoare la asigurările maritime. determinat de o economie în plin avânt. Istoria medie universală. Theurant. op. de concentrare a relaŃiilor comerciale medievale. corporaŃiile şi-au elaborat legi proprii. Bruges. Regulile de drept elaborate în cadrul târgurilor au format un drept uniform al comercianŃilor. domnitorii acordă privilegii negustorilor. p. numite statuta mercatorum. dreptul comerŃului dobândeşte şi un caracter internaŃional. În promovarea intereselor comerciale. Dreptul târgurilor s-a caracterizat prin ideea de autonomie juridică şi jurisdicŃională. Bucureşti.L. Ypres. cit. Anvers. 429. şi mai ales în comerŃul maritim. Georgescu. relaŃiile dintre Moldova. După apariŃia sa. Editura Didactică şi Pedagogică. Consulat de la mer sau Tablele de la Amalfi. au fost încorporate în culegeri sau colecŃii. care cuprindea uzanŃele maritime aplicate în Oceanul Atlantic.erau conduse de consuli. care însuma uzanŃele comerciale din pieŃele nordice. Cu privire la dreptul târgurilor..60 Cu toate că pe plan juridic. Interesele comercianŃilor şi necesitatea apărării comerŃului. 161 şi urm. cele mai importante au fost târgurile din Saint Denis. au determinat apariŃia unui drept special. Datorită răspândirii sale. Un intens comerŃ internaŃional. p. Celălalt drum comercial pleca din Polonia spre Marea Neagră.61 Perceptele religioase ale epocii s-au impus. Organizarea cruciadelor a permis dezvoltarea tehnicilor financiare şi bancare. În afară de legăturile comerciale cu Ńările străine. Târgurile sau bâlciurile au constituit un mijloc de întrunire a comercianŃilor. şi relaŃiilor comerciale. şi trecea prin łara Românească. în materie de comerŃ au admis ideea că este necesar de a se recunoaşte legii străine o anumită eficacitate. Hamburg în Germania şi Medina del Campo în Spania. 1980. Lyon în FranŃa. Leipzig. Începând cu secolul al XIV-lea. I.62 UzanŃele şi regulile comerciale formate în cadrul târgurilor medievale. ele se caracterizează printr-un accentuat particularism. evoluŃia dreptului comerŃului internaŃional a fost influenŃată de târgurile medievale şi biserică. a dus la consolidarea şi înflorirea târgurilor şi oraşelor. ajutaŃi de un consiliu. Lille în łările de Jos. Cunoscute în toată Europa. Rotterdam. Ypres. Un drum comercial pleca din Europa centrală până la Marea Neagră. Alexandru cel Bun acordă Amsterdam. cu mai multe ramificaŃii spre Dunăre. Dintre ele mai importante sunt Rôles d’Oleron. 63 A se vedea Nicolae Iorga. Frankfurt am Main. Utrecht. Pentru desfăşurarea activităŃii şi soluŃionarea litigiilor. biserica a interzis iniŃial împrumutul cu dobândă. Culegerea de la Wisby.

numite bresle. de către Codul comercial francez din 1807. de către corăbii moldoveneşti. p. Începând cu secolul al XIV-lea. Flota comercială era de Dunăre şi de Mare. relaŃiile comerciale sunt reglementate de obiceiul pământului. Ele îşi desfăşoară activitatea în baza privilegiilor şi hrisoavelor domneşti. cit. legile şi codurile comerciale s-au ocupat numai de comerŃul naŃional. anumite produse trebuie vândute cu precădere. care a influenŃat şi celelalte legislaŃii europene. Prin consacrarea precedentului judiciar. Încorporarea regulilor cutumiare ale dreptului comercial a configurat comercializarea sistemului de common law. mai circulau şi bani străini. au fost elaborate două ordonanŃe celebre: OrdonanŃa din 1673 asupra comerŃului terestru. Giurescu. în parte. comerŃul este orientat spre piaŃa otomană. delimitând dreptul maritim public de dreptul administrativ şi dreptul internaŃional. În 1456. Normele privind comerŃul sunt coordonate şi sistematizate. în dreptul englez. Pe lângă banii noştri. Constantin C. de argint şi de aramă. Cu timpul.64 Din secolul al XVI-lea. care se ocupa de reglementarea relaŃiilor comerciale maritime. p. Fără a fi întrerupte. Nicolae Iorga. Spre deosebire de sistemele juridice continentale. Primele încercări de codificare a dreptului comercial au avut loc în FranŃa. Common law desemnează dreptul cutumiar. Mircea cel Bătrân acordă negustorilor braşoveni un tratat de comerŃ în 1413. DispoziŃiile ordonanŃelor au fost preluate. ca florinul. în care se menŃionează transportul mărfurilor. regulile materiale sunt preponderente. asprul sau grosul. Negustorii sunt organizaŃi în asociaŃii profesionale. iar statute law se referă la actele adoptate de către parlament. În absenŃa unui drept scris. op. sistemul anglo-saxon nu cunoaşte împărŃirea în ramuri de drept. cit. cum ar fi contractul comercial. iar dreptul comercial s-a integrat în dreptul general. contractul de commenda. Dreptul comerŃului internaŃional se prezintă ca un corp de norme. schimburile de mărfuri cu alte Ńări au un volum redus. Cu toate că se menŃine sistemul vamal propriu. jurisdicŃiile comerciale. OrdonanŃa din 1681 asupra comerŃului maritim. în timpul lui Ludovic al XIV-lea. Prin iniŃiativa lui Jean-Baptiste Colbert. law merchant a fost recunoscut ca o parte a dreptului comun al regatului. În mod treptat.. După constituirea statelor unitare. falimentul. Dreptul comerŃului internaŃional în epoca modernă Caracterul uniform al dreptului comerŃului internaŃional s-a menŃinut până la revoluŃiile burgheze. 451 şi urm. dreptul comercial începe să se desprindă de dreptul civil. tribunalele speciale ale comercianŃilor au fost înlocuite de curŃile de common law. Mahomed al II-lea acordă negustorilor din Cetatea Albă un privilegiu. contractul bancar. op. Pentru detalii. 224 şi urm. în Mediterana orientală. 64 20 . au fost create importante instituŃii de drept specifice comerŃului. Giurescu. 4. reglementările esenŃiale sunt de origine jurisprudenŃială.. cât şi reguli conflictuale. prin instaurarea dominaŃiei turceşti.un privilegiu comercial negustorilor din Liov în 1408. iar în 1460 privilegiul acordat liovenilor. * În perioada feudală.. care cuprinde atât reguli materiale. Codul francez reprezintă prima codificare a dreptului comercial. Deşi incomplete şi insuficiente. Ştefan cel Mare întăreşte în 1458 privilegiul acordat braşovenilor. cambia. Dinu C. care reglementa formele organizatorice şi operative ale relaŃiilor comerciale.

iar la 1 ianuarie 1848 a intrat în vigoare o nouă convenŃie care a realizat uniunea vamală. adică faliŃii frauduloşi. 83 şi urm. Regulamentele organice au stabilit scutirea de taxe vamale. 65 21 . Bucureşti. Nicolae Sută şi colectiv. Volumul II. fără a fi acceptat oficial. 33 şi urm. Regulamentele organice conŃin reglementări cu privire la comercianŃi. ConvenŃia din 1848 a prefigurat constituirea statului român unitar. Studii.66 Pentru schimburile de mărfuri între cele două Ńări. Bucureşti. Având caracterul unor statute fundamentale. Editura Eminescu. 318 din Regulamentul organic nu au fost aduse la îndeplinire. iar balanŃele comerciale ale Principatelor sunt excedentare. 66 Cu privire la reglementarea operaŃiunilor comerciale de către Regulamentele organice. la 22 iunie 1875 România a încheiat cu Austro-Ungaria prima convenŃie comercială cu o Ńară străină. Bucureşti. societăŃile comerciale şi concursul creditorilor în caz de faliment. până în anul 1859. De inspiraŃie franceză. contractul de vânzare. Pe baza tarifului vamal acordat naŃiunii celei mai favorizate. 1984. convenŃia a stabilit drepturi egale reciproce pentru cetăŃenii ambelor Ńări în exercitarea comerŃului şi industriei. se încadrează treptat în circuitul economic european. După realizarea unirii. societăŃile comerciale. Încheiată pe termen de 10 ani. desprinzându-se de piaŃa Imperiului Otoman. Recomandarea Regulamentului organic a fost luată în considerare. Ioan Ceterchi şi colectiv. Istoria dreptului românesc. p. falimentul şi negoŃul maritim. 241 din Regulamentul organic a prevăzut că litigiile comerciale se vor judeca după Condica de comerciu a Franciei. Editura Academiei. Editura Academiei. În łara Românească. 304 şi urm. Prin desfiinŃarea vamei dintre Principate. Codul Calimach se ocupă de vânzarea comercială. p. 1982. I. actele de comerŃ. cuprinzând Codul comercial din 1807 şi unele prevederi din Regulamentul organic. RelaŃiile economice externe ale României în perioada interbelică. Porturile dunărene. prin legi ulterioare. luându-se dintr-însa toate câte se vor potrivi cu starea Ńării. Condica de comerciu a łării Româneşti este extinsă şi în Moldova sub numele de Condica de comerciu a Principatelor unite române. care tratau negoŃul de obşte. Regulamentele organice puse în aplicare la 1 iulie 1831 în łara Românească şi 1 ianuarie 1832 în Moldova au proclamat libertatea comerŃului. Legiuirea Caragea cuprinde dispoziŃii referitoare la cambie. Gheorghe Zane. p. sunt declarate porto-franc. art. dispoziŃiile similare ale art. La 1 ianuarie 1840 a intrat în vigoare Condica de comerciu a łării Româneşti. Prin Tratatul de la Adrianopol din 14 septembrie 1829 se dispune libertatea absolută a navigaŃiei pe Dunăre şi pe Marea Neagră. Schimburile externe înregistrează o intensă dezvoltare. Tot Regulamentele organice pun şi baza codificării comerciale. Bucureşti. 116 şi urm. tovărăşie şi mofluzii mincinoşi. Editura Eficient. Istoria comerŃului exterior românesc.65 Primele dispoziŃii de drept comercial sunt consacrate de Codul Calimach din 1 iulie 1817 în Moldova şi de Legiuirea Caragea din 1 septembrie 1818 în łara Românească. p. prin Legea din 10 decembrie 1864. primul Cod comercial român era format din trei cărŃi. Partea I.67 Referitor la economia Principatelor române. Codul comercial a fost completat. 1996. În Moldova. care se va traduce în limba română. 67 Pentru detalii. Puia. 1980. Prima convenŃie economică între łara Românească şi Moldova s-a încheiat la 1 iulie 1835.* Principatele române. faliment şi bancrută. Codul comercial francez s-a aplicat numai în fapt. Regulamentele organice organizează corporaŃii ale negustorilor şi înfiinŃează instanŃe speciale în Bucureşti.. Brăila şi GalaŃi. care erau competente să judece toate prigonirile născute din fapte de comerŃ. Craiova şi GalaŃi.

formulează principii şi politici comerciale şi stabileşte măsuri în vederea aplicării lor în practică. A se vedea infra. 279 şi urm. 2. 13. * În epoca modernă. 5. Paris. În unele domenii ale comerŃului internaŃional s-a format sau este în curs de realizare un drept material uniform. un factor principal în crearea unui climat de înŃelegere şi colaborare între popoare. Editura Didactică şi Pedagogică. 1997. Acte final et rapport. pct. Urmărindu-se realizarea unei uniformizări a legiuirilor comerciale.Datorită dezvoltării vieŃii economice.70 Pentru dezvoltarea multilaterală a comerŃului internaŃional şi existenŃa unui cadru instituŃional adecvat.71 Prin extinderea relaŃiilor comerciale între toate Ńările lumii. fiind completat de două legi speciale. Dreptul comerŃului internaŃional în epoca contemporană RevoluŃia industrială şi industrializarea capitalistă. legislaŃia comercială pusă în aplicare a constituit o reproducere fidelă a principiilor Codului comercial german din 1861. 109 şi urm. Pentru detalii. 1. Nicolae Marcu şi colectiv. cerinŃele industriei şi comerŃului au determinat dezvoltarea dreptului comercial.. Regulile cuprinse în condiŃiile generale. Istorie economică. care reprezenta o lucrare legislativă recentă şi modernă. adoptată în 1945 la San Francisco. În continuare sunt folosite tot metodele dreptului internaŃional privat. pct. După cel de-al doilea război mondial. 70 A se vedea art. Diversitatea legislaŃiilor a impus utilizarea tehnicilor şi metodelor dreptului internaŃional privat. 1995 (XIX) din 30 decembrie 1964. p. RelaŃiile comerciale internaŃionale sunt subordonate necesităŃilor producŃiei şi interesează toate statele. DirecŃiile principale ale activităŃii ConferinŃei NaŃiunilor Unite pentru ComerŃ şi Dezvoltare au ca obiectiv normalizarea relaŃiilor comerciale internaŃionale şi transformarea comerŃului internaŃional în instrument al dezvoltări economice. pct. Codul comercial transilvănean a fost adoptat la 16 mai 1875. Procesul de unificare se desfăşoară prin promovarea instrumentelor juridice ale practicii internaŃionale şi acŃiunea statelor. Sultana Sută-Selejan. Reglementarea relaŃiilor comerciale internaŃionale a impus cu necesitatea elaborarea unui sistem de norme uniforme. IV. Bucureşti. 1979. 69 68 22 . Editura All. Codul din 1840 a fost înlocuit cu Codul comercial din 1 septembrie 1887. 3 şi art. Codul din 1887 a avut ca model Codul comercial italian. a creat ConferinŃa NaŃiunilor Unite pentru ComerŃ şi Dezvoltare – UNCTAD sau CNUCED. Dunod. în materia cambiei şi a falimentului. Nations Unies. Nicolae Sută. 71 A se vedea Actes de la Conférence des Nations Unies sur le commerce et le développement. cap. care să constituie un drept comun al comerŃului internaŃional. prin RezoluŃia nr. p. ConferinŃa NaŃiunilor Unite pentru ComerŃ şi Dezvoltare favorizează promovarea comerŃului internaŃional. precum şi schimbările intervenite în sistemul de transport şi comunicaŃii au avut ca efect şi impulsionarea comerŃului internaŃional. din 1877 şi 1881. Dar opera de codificare a dreptului comercial a reliefat particularităŃile reglementărilor naŃionale. Adunarea Generală a OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite.69 Avântul comerŃului internaŃional nu a fost însoŃit şi de elaborarea unor reguli materiale. 1 din Carta NaŃiunilor Unite.68 În Transilvania.2. Istoria comerŃului mondial şi a politicii comerciale. Unul din scopurile fundamentale ale OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite îl constituie realizarea cooperării dintre Ńări şi popoare în rezolvarea problemelor internaŃionale cu caracter economic. promovarea comerŃului internaŃional devine o cerinŃă obiectivă pentru progresul şi prosperitatea fiecărei Ńări. Bucureşti. 1965.

135 şi urm. 747 şi urm. nr. Octavian CăpăŃînă. dobândeşte statut de organizaŃie interguvernamentală permanentă. care să fie aplicate în practica 72 Pentru amănunte. Tudor R Popescu. 1970. în Revista Română de Studii InternaŃionale. configurează o cartă modernă a comerŃului internaŃional. pe baza unui acord multilateral. UNIDROIT este o organizaŃie interguvernamentală independentă. În operaŃiunea de unificare a reglementărilor aplicabile relaŃiilor comerciale internaŃionale. uzanŃelor şi practicilor comerŃului internaŃional. ReînfiinŃat în 1940.2. René David. 4.. O activitate importantă în elaborarea de norme uniforme ce reglementează instituŃii ale comerŃului internaŃional desfăşoară şi alte organizaŃii internaŃionale. ConferinŃa de Drept InternaŃional Privat a fost creată în 1893.U. ConvenŃiile adoptate cuprind. Comisia Economică a OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite pentru Europa (C.E. „ContribuŃia OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite la dezvoltarea progresivă a dreptului comercial internaŃional”. cap. 1970. la unificarea principiilor de drept material. nr. 1. ConferinŃa de la Haga elaborează convenŃii în anumite domenii ale dreptului internaŃional privat. p. 3. „Codificarea normelor privind comerŃul internaŃional”. În acest scop.. Pentru înfăptuirea operei complexe de dezvoltare progresivă şi codificare a dreptului comerŃului internaŃional. 73 A se vedea şi infra. nr.72 Participarea OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite la dezvoltarea progresivă a dreptului comerŃului internaŃional se manifestă şi prin organele sale regionale. AcŃiunile iniŃiate de comisiile economice regionale create în cadrul Consiliului Economic şi Social al OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite – ECOSOC. 2205 (XXI) din 17 decembrie 1966. instrumentele elaborate de Comisa Economică a OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite pentru Europa oferă Ńărilor membre soluŃii pentru problemele de politică generală şi formule practice privind intensificarea schimburilor de valori. precum şi normele elaborate de către autorităŃile statale. în Annuaire français de droit international. favorizând participarea mai largă la convenŃiile internaŃionale încheiate până în prezent şi acceptarea mai generală a legilor-tip şi a legilor uniforme existente. legi-tip şi legi uniforme. stimulează adoptarea unor asemenea instrumente. oferind posibilitatea unei conlucrări eficiente. în Studii şi Cercetări Juridice. 3-4 (9-10). norme uniforme de drept conflictual între persoane fizice sau juridice din state diferite. Comisia NaŃiunilor Unite pentru Dreptul Comercial InternaŃional – UNCITRAL sau CNUDCI. ca organ auxiliar al Ligii NaŃiunilor. 61 şi urm.) constituie un centru care formulează recomandări şi studii menite să faciliteze promovarea comerŃului şi cooperării. în Journal du droit international (Clunet). precum şi acceptarea mai largă a termenilor. în anul 1926. Comisia NaŃiunilor Unite pentru Dreptul Comercial InternaŃional coordonează activităŃile desfăşurate de către organizaŃiile internaŃionale care se ocupă cu problemele armonizării şi uniformizării dreptului comerŃului internaŃional. „La Commission des Nations Unies pour le Droit Commercial International”. Referitor la Ńările continentului nostru. 1972. Principale obiective ale UNIDROIT constau în examinarea modurilor prin care se poate armoniza şi coordona dreptul privat al statelor sau grupurilor de state şi pregătirea unor reguli uniforme de drept privat pentru a fi adoptate de către statele membre.E-O. cu sediul la Haga. p. Adunarea Generală a OrganizaŃie NaŃiunilor Unite a înfiinŃat. 1979. Regulile uniforme se referă. care se aplică în statele membre sau influenŃează legislaŃiile lor naŃionale. pct. 452 şi urm. o nouă lex mercatoria. IV. p. prin RezoluŃia nr. în special. p. în principal. asigură legăturile economice dintre state. „Les travaux de la Commission des Nations Unies pour le Droit Commercial International”. Din anul 1951. Tot Comisia NaŃiunilor Unite pentru Dreptul Comercial InternaŃional elaborează noi convenŃii internaŃionale.contractele-tip sau clauzele standard.. 23 . cum sunt ConferinŃa de la Haga de Drept InternaŃional Privat şi Institutul InternaŃional pentru Unificarea Dreptului Privat – UNIDROIT. Berthold Goldman.N. 73 Institutul InternaŃional pentru Unificarea Dreptului Privat – UNIDROIT a fost înfiinŃat la Roma.

133 din 22 decembrie 1994.T.C. având un rol determinant în dezvoltarea schimburilor internaŃionale prin eliminarea restricŃiilor cantitative şi a altor măsuri netarifare. În condiŃiile economiei de piaŃă.T. pct.). 3. În cadrul ultimelor negocieri comerciale multilaterale. care va contribui la construcŃia unei Europe prospere şi unite. Pentru asigurarea unei coerenŃe în elaborarea politicilor economice la nivel mondial. OrganizaŃia Mondială de ComerŃ va coopera.T.75 În vederea punerii în aplicare a sistemului comercial multilateral integrat. în funcŃie de situaŃia concretă. OrganizaŃia Mondială de ComerŃ reprezintă un cadru instituŃional comun pentru administrarea şi funcŃionarea acordurilor comerciale multilaterale.74 În scopul normalizării şi liberalizării comerŃului internaŃional. după îndeplinirea procedurilor de ratificare sau de aderare. desfăşurate în Runda Uruguay.76 Într-o epocă de profunde schimbări şi de speranŃe istorice. OrganizaŃia Mondială de ComerŃ va asigura condiŃiile previzibile de desfăşurare a comerŃului şi de negociere pentru liberalizarea schimburilor. În sfera sa de acŃiune se includ următoarele domenii: liberalizarea accesului la pieŃele mondiale. rezultă dintr-un număr de documente internaŃionale care au fost semnate de către Ńara noastră. s-a încheiat acordul privind constituirea OrganizaŃiei Mondiale de ComerŃ (O. 360 din 27 decembrie 1994.D.T. a dobândit treptat un statut de organizaŃie universală. 76 Carta de la Paris a fost semnată de România şi publicată în Monitorul Oficial al României.A. Pe baza Acordului. Datorită numărului mare de state care au aderat la acord.A. exprimând voinŃa statelor participante de a întemeia relaŃiile dintre ele pe respect şi cooperare. Partea I.A. nr. IV. a fost semnat Acordul General pentru Tarife şi ComerŃ (General Agreement on Tariffs and Trade). În spiritul acestei orientări.. InstituŃiile democratice şi libertatea A se vedea şi infra. întărirea şi lărgirea sferei de aplicare a regulilor internaŃionale privind politicile şi mecanismele comerciale.T.M. cap. împreună cu U. statul trebuie să asigure crearea condiŃiilor necesare pentru valorificarea tuturor factorilor de producŃie. sub forma convenŃiilor internaŃionale. Carta de la Paris pentru o nouă Europă a fost adoptată la 21 noiembrie 1990 de către Ńările participante la ConferinŃa pentru Securitate şi Cooperare în Europa. Partea I. * Participarea României la comerŃul internaŃional se bazează pe promovarea şi respectarea principiilor democratice ale relaŃiilor dintre state. Acordul a fost ratificat de România prin Legea nr. precum şi asigurarea unei egalităŃi între membrii săi prin folosirea unor practici comerciale loiale. un element esenŃial al relaŃiilor dintre statele participante îl constituie cooperarea economică bazată pe economia de piaŃă. la ConferinŃa ministerială de la Marrakech din 15 aprilie 1994. la 1 ianuarie 1964. cu Fondul Monetar InternaŃional şi cu Banca InternaŃională pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare.2. care să permită dezvoltarea economică a Ńării noastre.N. nr. au creat un Centru comun pentru comerŃul internaŃional. la ConferinŃa de la Geneva din 30 octombrie 1974. G. 181 din 9 septembrie 1991. marcând sfârşitul perioadei de confruntare şi divizare a Europei. pace şi unitate. publicată în Monitorul Oficial al României. Carta deschide o eră nouă de democraŃie.statelor.C.1. Cadrul general al desfăşurării schimburilor comerciale externe este configurat de principiul libertăŃii comerŃului şi protecŃiei concurenŃei loiale. 75 74 24 . extinderea şi ameliorarea mecanismului instituŃional al sistemului multilateral de comerŃ. G. principiile şi obiectivele relaŃiilor comerciale internaŃionale.. Pe planul schimburilor economice internaŃionale. convocată la iniŃiativa Consiliului Economic şi Social al OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite.

care constituie baza relaŃiilor lor. pe de altă parte. Finlanda. care să permită dezvoltarea unor legături politice strânse. instrumente indispensabile pentru restructurarea economică şi modernizarea tehnologică. încurajarea liberei iniŃiative. afirmă ataşamentul Ńărilor membre la principiile economiei de piaŃă. Acordul european instituind o asociere între România. precum şi a principiilor economiei de piaŃă. au la bază relaŃiile comerciale între economii de piaŃă şi respectarea principiilor democratice şi a drepturilor omului. ca obiectiv comun al statelor participante. să sprijine eforturile României de dezvoltare a economiei. 73 din 12 aprilie 1993. prevede crearea unei largi şi armonioase zone de comerŃ liber în Europa. obiectivele asocierii constau în următoarele: să asigure un cadru adecvat pentru dialogul politic între părŃi. un rol fundamental având cooperarea în domeniul economic.T. poate fi înfăptuită numai prin libertate economică şi echitate socială. Islanda. publicată în Monitorul Oficial al României.77 Principalele obiective ale Acordului.79 Având ca scop dezvoltarea cooperării economice reciproce dintre părŃi şi dorinŃa lor de a contribui la procesul de integrare în Europa.E. ConfederaŃia ElveŃiei.).F. România va acŃiona pentru îndeplinirea condiŃiilor necesare. să stabilească instituŃii adecvate pentru a face asocierea efectivă. Cracovia. să asigure un cadru pentru integrarea graduală a României în Comunitate. Partea I. prevederile acestei înŃelegeri vor fi parte integrantă a Acordului central european de comerŃ liber. de desăvârşire a tranziŃiei într-o economie de piaŃă şi de consolidare a democraŃiei. 21 decembrie 1992.78 În conformitate cu dispoziŃiile Acordului. al ştiinŃei şi tehnologiei.A. 90 din 20 mai 1997. financiară şi culturală. În acest scop. 78 Acordul a fost ratificat de România prin Legea nr.L. semnat la Bruxelles la 1 februarie 1993. şi ComunităŃile Europene şi statele membre ale acestora. Prin eliminarea progresivă a barierelor şi obstacolelor. sprijinind astfel dezvoltarea economică în România. nr. cuprinde reguli generale.economică favorizează progresul economic şi social. 79 Acordul a fost ratificat de România prin Legea nr. publicată în Monitorul Oficial al României. semnat la Geneva la 10 decembrie 1992. care să contribuie hotărâtor la integrarea europeană. Statale semnatare îşi exprimă convingerea că acest Acord va crea un nou climat pentru relaŃiile lor economice şi în special pentru dezvoltarea comerŃului şi a investiŃiilor. nr. 77 25 . vor respecta principiile democratice şi a drepturilor omului stabilite în Actul final de la Helsinki şi Carta de la Paris pentru o nouă Europă.E. 75 din 16 aprilie 1993. socială.) şi România.S. Partea I. precum şi reglementări concrete privind relaŃiile economice internaŃionale ale Ńării noastre. precum şi relaŃii economice armonioase între părŃi. * Acordul a fost ratificat de România prin Legea nr. Partea I. Prosperitatea. semnat la Bucureşti la 12 aprilie 1997. 19 din 6 aprilie 1993. lărgirea şi diversificarea comerŃului în vederea unei dezvoltări economice şi sociale fructuoase. Acordul prin care s-a convenit aderarea României la Acordul central european de comerŃ liber (C. 108 din 30 mai 1997. Norvegia şi Suedia privind comerŃul cu produse agricole de bază. să promoveze dezvoltarea comerŃului. să asigure o bază pentru cooperare economică. În temeiul acestui Acord au fost convenite acorduri bilaterale separate sub forma unui schimb de scrisori între România şi Austria. publicată în Monitorul Oficial al României. nr. 20 din 6 aprilie 1993. Acordul între statele AsociaŃiei Europene a Liberului Schimb (A. se va promova dezvoltarea armonioasă a relaŃiilor economice şi expansiunea comerŃului mondial. Elementele esenŃiale ale asocierii care inspiră politicile interne şi externe ale părŃilor. pe de o parte. Statele participante sunt convinse de necesitatea extinderii cooperării economice.

Pe plan internaŃional şi regional sau între diferite grupuri de state. instituŃii sau asociaŃii. 1977. Jean-Denis Bredin. NoŃiuni generale Prin specificul disciplinei.1.. p. Ele au un rol important în unificarea normelor privind comerŃul internaŃional. A se vedea infra. relaŃiile comerciale beneficiază. Această reglementare a modificat raportul dintre izvoare şi a configurat originalitatea disciplinei. relaŃiile comerciale internaŃionale se organizează pe baza unor instituŃii specifice. elaborarea unui drept uniform al comerŃului internaŃional întâmpină numeroase obstacole. cap. asigurând evitarea situaŃiilor litigioase şi stabilitatea raporturilor juridice. a uzanŃelor comerciale. 82 A se vedea Mihai Jakotă. sunt contractul. problema unificării dreptului comerŃului internaŃional preocupă şi alte organizaŃii. Izvoarele dreptului comerŃului internaŃional cuprind norme de drept material şi norme conflictuale în materie. de o reglementare proprie. izvoarele dreptului comerŃului internaŃional sunt interne şi internaŃionale. 2. „Problematica juridică a perfecŃionării activităŃii de comerŃ exterior şi cooperare economică” în Revista Română de Drept. reglementarea internaŃională nu este deplin conturată. Datorită diversităŃii legislaŃiilor naŃionale şi complexităŃii operaŃiunilor comerciale. fiind un rezultat al cooperării dintre state. Principalele instituŃii care asigură schimburile de mărfuri şi de servicii. Uniformizarea şi armonizarea dreptului comerŃului internaŃional nu se poate realiza decât în mod progresiv. pct. Principalele izvoare interne În sistemele juridice ale statelor. reprezintă o contribuŃie însemnată la dezvoltarea dreptului comerŃului internaŃional. constituie reale dificultăŃi.82 Recunoscute de sistemele de drept ale tuturor statelor. 8. autonomia de voinŃă şi arbitrajul. 19 şi urm. care permite desfăşurarea normală a relaŃiilor comerciale. A se vedea Yvon Loussouarn. Capitolul IV Izvoarele dreptului comerŃului internaŃional 1. activitatea de elaborare a unor reglementări uniforme în anumite domenii. Prin perfecŃionarea legislaŃiilor naŃionale. aceste instituŃii facilitează îmbinarea intereselor urmărite de părŃi şi certitudinea operaŃiunilor comerciale. p. Izvoarele interne se caracterizează printr-o sporire a volumului de norme materiale. Diversitatea reglementărilor naŃionale care se aplică în materie. Sub îndrumarea OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite sau în mod independent. pe lângă normele conflictuale. Izvoarele interne 2. necesar şi util. precum şi existenŃa. alături de dreptul pozitiv. InsuficienŃa surselor interne şi importanŃa elementului de extraneitate a determinat o reglementare internaŃională. Dar izvoarele interne nu deŃin o supremaŃie în cadrul dreptului comerŃului internaŃional. IV. 3. cit. 81 80 26 .81 Izvoarele internaŃionale formează un cadru juridic. izvoarele interne ale dreptului comerŃului internaŃional sunt legea şi jurisprudenŃa. op. 5.80 Cu toate succesele obŃinute. Pentru situaŃiile în care dispoziŃiile existente sunt insuficiente. nr.

jurisprudenŃa contribuie la interpretarea şi adaptarea normelor juridice. care se distinge printr-o legislaŃie de inspiraŃie franceză. 127 şi urm. şi care. Rolul de izvor de drept al jurisprudenŃei este recunoscut în sistemele de comon-law. Manifestând o flexibilitate remarcabilă. În domeniul comerŃului internaŃional. 1980.1. Codul comercial francez din 1807 şi Codul comercial german (H. jurisprudenŃa 83 A se vedea Ion Rucăreanu. diferă de cele din dreptul intern. 1997. iar dreptul comercial legea specială care prevalează asupra celei generale. 2. Drept civil comparat. Legile comerciale se pot concretiza sub forma unor coduri comerciale. łinând seama de cerinŃele specifice ale relaŃiilor comerciale internaŃionale. JurisprudenŃa JurisprudenŃa reprezintă un alt izvor intern al dreptului comerŃului internaŃional. De exemplu.2. Pentru soluŃionarea problemelor concrete. Codurile de comerŃ exterior reglementează numai relaŃiile comerciale internaŃionale. Legile civile se aplică în materia comerŃului internaŃional ori de câte ori nu există o altă reglementare. Mai mult. p.) din 1900. dinamica şi finalitatea comerŃului internaŃional a determinat o schimbare de atitudine. Bucureşti. Prevederile legilor speciale se referă la raporturile comerciale din anumite domenii sau la raporturile comerciale cu element de internaŃionalitate. În acest sens. În sistemele de tradiŃie romanistă. jurisprudenŃa are o valoare juridică deosebită. Dreptul civil constituie legea generală. Codul Comercial Uniform al Statelor Unite ale Americii (Uniform Commercial Code). adoptat de statele federale în 1962. Prin jurisprudenŃă se înŃelege ansamblul soluŃiilor pronunŃate de organele de jurisdicŃie în litigiile din competenŃa lor. coduri de comerŃ exterior sau legi speciale. inclusiv dreptul comerŃului internaŃional.. Legile comerciale naŃionale constituie o prelungire a acŃiunii legilor civile în materia raporturilor comerciale. precum şi cele internaŃionale. p. Prin selectarea şi gruparea normelor juridice aplicabile în comerŃul internaŃional. în cod sunt incluse şi reguli aplicabile raporturilor comerciale cu element de internaŃionalitate. practica judiciară şi arbitrală au impus soluŃii compatibile cu exigenŃele relaŃiilor comerciale internaŃionale. cu excepŃia statului Louisiana.1. Curs de drept.2. raporturile de comerŃ internaŃional beneficiază de un cadru juridic general.83 Cu toate că sistemele de drept naŃionale au o configurare proprie a izvoarelor. Elemente de drept civil şi comercial comparat. configurat de Codul comercial. Codurile comerciale reglementează relaŃiile comerciale interne. legea civilă este dreptul comun în materie.B. sub forma precedentului judiciar. DispoziŃiile din Codul comercial formează o reglementare de bază. Pe lângă norme de drept comercial. preponderenŃa legii scrise nu exclude aportul jurisprudenŃei. care constituie dreptul comun în materia raporturilor comerciale. 27 . Bucureşti.G. Între dreptul civil şi dreptul comercial există un raport de complementaritate. 97 şi urm. jurisprudenŃa este admisă în anumite condiŃii ori prezintă numai un rol orientativ. Legile speciale reglementează relaŃiile comerciale cu străinătatea. de multe ori. Victor Dan Zlătescu. aceste reglementări de ansamblu se materializează într-un cod comercial special sau un cod de comerŃ internaŃional. în unele cazuri.1. Pentru dreptul comercial intern. Existând o identitate de optică. Editura Oscar Print. Legea Legile şi celelalte acte normative elaborate în baza lor reprezintă principalul izvor intern al dreptului comerŃului internaŃional.

135. cum ar fi momentul şi locul încheierii contractelor între persoane absente. Codul comercial conŃine 971 de articole. Ele se referă la comerŃ în general. 85 84 28 . Codul comercial cuprinde norme specifice şi norme de drept civil general. dispoziŃiile Codului comercial se aplică şi raporturilor cu element de internaŃionalitate. De exemplu. DispoziŃiile din Codul civil se aplică raporturilor comerciale în absenŃa unor reglementări Pentru detalii. În această formă. Prevederile din Codul comercial cuprinse în Cartea a III-a. izvoarele interne ale dreptului comerŃului internaŃional sunt ConstituŃia.86 Codul civil de la 1864 cuprinde normele generale aplicabile raporturilor comerciale. Prin Legea nr. care este cuprinsă într-un contract de comerŃ internaŃional. la 22 martie 1944. faliment85. Din textele Codului comercial din 1938 au intrat în vigoare numai dispoziŃiile cuprinse în art. precum şi art. iar nulitatea contractului principal nu se răsfrânge asupra valabilităŃii clauzei de arbitraj. ca fiind autonomă faŃă de contractul principal. a cărei sursă de inspiraŃie a fost Codul comercial din 1938. RelaŃiile economice externe ale Ńării noastre se întemeiază pe principiile de bază şi normele general admise ale dreptului internaŃional (art.2. Codul civil şi alte acte normative care privesc relaŃiile comerciale internaŃionale. punerea în aplicare a Codului comercial s-a amânat fără termen. Codul comercial a suferit numeroase modificări. Libertatea comerŃului reprezintă o condiŃie a economiei de piaŃă. Datorită independenŃei sale. 951 din 31 decembrie 1940. cum sunt dispoziŃiile referitoare la contractul de transport. Prevederile fundamentale ale ConstituŃiei României din 21 noiembrie 1991. statul trebuie să asigure libertatea comerŃului. Revizuit la 20 august 1940. cu toate modificările intervenite. 24 şi urm. 31 din 16 noiembrie 1990. cum sunt faptele de comerŃ. 645 din 22 iunie 1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului. 208-234 referitoare la adunările generale ale acŃionarilor. În condiŃiile economiei de piaŃă. consacrată constituŃional de art. care sunt grupate în patru cărŃi. obligaŃiile comerciale. Ele consacră instituŃiile proprii ale dreptului comercial. DispoziŃiile Codului comercial de la 1 septembrie 1887 reprezintă în cea mai mare parte o preluare a Codului comercial italian din 1883. Constituind dreptul comun în materie. sunt aplicabile şi activităŃii de comerŃ internaŃional. precum şi cele ale art. completări şi abrogări prin diferite legi speciale. Acte normative ale legislaŃiei române În sistemul nostru juridic. comercianŃii. clauza compromisorie poate fi supusă unei legi proprii. op. Codul comercial. 86 DispoziŃiile din Codul comercial de la 1887 privind societăŃile comerciale au fost abrogate prin Legea nr. La 10 noiembrie 1938 a fost publicat un nou Cod comercial. 898 care stabilesc sancŃiuni pentru faptele unor anumiŃi comercianŃi. revizuită în 2003. În decursul anilor. Includerea normelor de drept civil în Codul comercial are o dublă explicaŃie: unele norme se referă la probleme care nu sunt reglementate în Codul civil. în întregime. 936-944 au fost abrogate prin Legea nr. Yvon Loussouarn.84 2.. exerciŃiul acŃiunilor comerciale şi durata lor. Codul comercial a fost iar publicat. p. care permite desfăşurarea normală şi eficientă a relaŃiilor comerciale internaŃionale. cit. protecŃia concurenŃei loiale şi crearea unui cadru favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producŃie. Codul comercial român a fost republicat.contribuie şi la formarea de reguli materiale. urmând să intre în vigoare la 1 ianuarie 1941. practica judiciară a considerat clauza de arbitraj compromisorie. 10). comerŃul maritim şi navigaŃiune. alte norme completează sau dezvoltă anumite reglementări din Codul civil. Jean-Denis Bredin. Normele specifice din Codul comercial privesc reglementarea activităŃii comerciale.

Legea nr. Datorită acestei corelaŃii. normele de drept civil interesează şi dreptul comerŃului internaŃional. cu modificările şi completările ulterioare. Izvoarele internaŃionale 29 . Dreptul comercial se completează astfel cu dreptul civil. cu rectificările ulterioare. 85 din 5 aprilie 2006 privind procedura insolvenŃei.Legea nr. . 3. Principalele acte normative care conŃin norme specifice sunt următoarele: .Legea nr. . În cadrul organizării şi înfăptuirii activităŃii de comerŃ internaŃional au fost emise un număr de acte normative.OrdonanŃa de UrgenŃă a Guvernului nr.Decretul-Lege nr. 15 din 7 august 1990 privind reorganizarea unităŃilor economice de stat ca regii autonome şi societăŃi comerciale. 51 din 28 august 1997 privind operaŃiunile de leasing şi societăŃile de leasing. 26 din 30 ianuarie 2000 cu privire la asociaŃii şi fundaŃii. 357 din 6 decembrie 2005 privind bursele de mărfuri. 300 din 28 iulie 2004 privind autorizarea persoanelor fizice şi a asociaŃiilor familiale care desfăşoară activităŃi economice în mod independent. republicată. A doua categorie de izvoare cuprinde actele normative care privesc alte ramuri de drept. cu modificările şi completările ulterioare. .Hotărârea Guvernului nr. 297 din 26 iunie 2004 privind piaŃa de capital. .speciale. cu modificările ulterioare. cu modificările şi completările ulterioare. Prima categorie de izvoare include actele normative destinate reglementării comerŃului internaŃional.OrdonanŃa Guvernului nr.Hotărârea Guvernului nr. . . 11 din 29 ianuarie 1991 privind combaterea concurenŃei neloiale. .Legea nr. care prezintă asemenea reglementări. 84 din 21 iulie 1992 privind regimul zonelor libere. . 139 din 11 mai 1990 privind camerele de comerŃ şi industrie din România. care constituie izvoare specifice sau nespecifice ale materiei.Legea nr. 92 din 30 decembrie 1997 privind stimularea investiŃiilor directe şi actele normative ulterioare.Legea nr. 1526 din 18 decembrie 2003 privind regimul general de export şi de import. . 88 din 23 decembrie 1997 privind privatizarea societăŃilor comerciale şi actele normative aferente.OrdonanŃa de UrgenŃă a Guvernului nr. 122 din 24 aprilie 1990 privind autorizarea şi funcŃionarea în România a reprezentanŃelor societăŃilor comerciale şi organizaŃiilor economice străine. cu modificările şi completările ulterioare.Legea nr.Legea nr. 105 din 22 septembrie 1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaŃional privat. Dintre actele normative.OrdonanŃa Guvernului nr. 1527 din 18 decembrie 2003 privind regulile şi procedurile în materie de licenŃe de export şi de import.Legea nr. republicată. .Legea nr. 52 din 28 august 1997 privind regimul juridic al francizei. . . 26 din 5 noiembrie 1990 privind registrul comerŃului. Ele se împart în două categorii distincte. în vigoare de la 1 ianuarie 2000. .OrdonanŃa Guvernului nr. . . .Regulamentul privind organizarea şi funcŃionarea CurŃii de Arbitraj Comercial InternaŃional de pe lângă Camera de ComerŃ şi Industrie a României. cu modificările ulterioare. cu modificările şi completările ulterioare. .Decretul-Lege nr. enumerăm următoarele: . cu modificările şi completările ulterioare. 31 din 16 noiembrie 1990 privind societăŃile comerciale. . dar aplicabile şi raporturilor de comerŃ internaŃional.

convenŃiile multilaterale pot avea un caracter mondial. 1963. convenŃiile multilaterale pot prezenta şi un caracter regional. 88 şi urm.1. încheiat la Marrakech la 15 aprilie 1994. ConvenŃiile internaŃionale pot fi bilaterale sau multilaterale. Bucureşti. Volumul I.. În funcŃie de anumite interese. 3.. arbitrii au o contribuŃie esenŃială la elaborarea unui drept comercial comun.3. op. În privinŃa normelor materiale. ConvenŃiile internaŃionale ConvenŃiile internaŃionale sunt înŃelegeri intervenite între state sau organizaŃii internaŃionale privind reglementarea raporturilor dintre ele. 1995. Victor Duculescu. convenŃiile permit organizarea relaŃiilor comerciale internaŃionale în condiŃii de certitudine şi stabilitate juridică. 1981. Constituind izvoare specifice ale materiei. 261 şi urm. „Les conflits de lois en matière d’arbitrage international de droit privé”. ConvenŃiile multilaterale se pot grupa şi după obiectul lor de reglementare. Yvon Loussouarn. Nicolae Ecobescu. arbitrii pot aplica un sistem autonom şi anaŃional. p. 3. care ar implica norme conflictuale. generalitatea şi frecvenŃa arbitrajului comercial internaŃional se circumscrie puterii arbitrilor de a crea norme de drept conflictuale şi materiale. care desemnează toate înŃelegerile internaŃionale. cum ar fi Tratatul de la Maastricht asupra Uniunii Europene din 7 februarie 1992. arbitrii au posibilitatea de a-şi construi propriul lor sistem de soluŃii. 20 şi urm. Editura Didactică şi Pedagogică. 87 30 . 89 A se vedea Grigore Geamănu. p. convenŃiile deŃin o pondere principală.. În literatura de specialitate88 se consideră că ar constitui un izvor internaŃional şi arbitrajul comercial. Potrivit acestei concepŃii. Bucureşti. În contextul relaŃiilor dintre state. p. op. În conformitate cu stipulaŃiile contractului şi uzanŃele comerciale. calificări şi o ordine publică proprie.. Introducere în dreptul internaŃional public. Fiecare stat este îndrituit să decidă asupra celei mai avantajoase şi convenabile modalităŃi pentru realizarea schimburilor de mărfuri sau servicii ori a diferitelor forme de cooperare. Raluca Miga-Beşteliu.89 În domeniul comerŃului internaŃional. p. arbitrii nu sunt obligaŃi să aplice un anumit sistem de drept. Editura Continent XXI. Aceste convenŃii interesează toate statele membre ale comunităŃii. Principalele înŃelegeri multilaterale adoptate în domeniile comerŃului internaŃional vizează următoarele: Termenul de convenŃie este utilizat într-o accepŃiune generală.2. 22 şi urm. La asemenea convenŃii participă numai un grup de state. 88 A se vedea Berthold Goldman. Editura All. 1997. cum ar fi Acordul privind constituirea OrganizaŃiei Mondiale de ComerŃ. Drept internaŃional. Sintetizând principalele tendinŃe şi orientări. p. în Recueil de Cours de l’Académie de Droit International de La Haye. ConvenŃiile multilaterale Un rol eficace în reglementarea comerŃului internaŃional au convenŃiile multilaterale. Bucureşti. 637 şi urm. Dispunând de libertatea de a judeca după cugetul şi chibzuinŃa lor. Stabilirea modalităŃii de exprimare a drepturilor şi obligaŃiilor este un drept de opŃiune suveran. Tome 109.. Philippe Kahn. convenŃiile multilaterale asigură aplicarea unor reglementări uniforme în relaŃiile comerciale internaŃionale. Jean-Denis Bredin. 40 şi urm. Precizări prealabile Izvoarele internaŃionale ale dreptului comerŃului internaŃional sunt formate din convenŃiile internaŃionale87 şi uzanŃele comerciale internaŃionale. În soluŃionarea conflictelor de legi. cit. p. Dreptul tratatelor.2.. Arbitrii pot să înlăture dispoziŃiile necorespunzătoare din legile naŃionale să adapteze în speŃă diferite legi ori să Ńină seama de existenŃa unui drept corporativ. ConvenŃiile internaŃionale reprezintă modalitatea juridică prin care se concretizează voinŃa statelor. cit. Drept internaŃional public. distinct de drepturile naŃionale. II.1.

. la 28 mai 1995. 93 Ratificată de România prin Decretul nr. la 9 decembrie 1988.convenŃii cu privire la modalităŃile de plată: • ConvenŃia NaŃiunilor Unite privind garanŃiile independente şi acreditivul stand-by. 494 din 18 noiembrie 2003.). la 9 mai 1980. încheiată la Hamburg. 437 din 3 septembrie 2000 şi aprobată prin Legea nr. 91 Ratificată de România prin Decretul nr. • ConvenŃia privind leasingul financiar internaŃional. adoptată la Montreal.M.91 • ConvenŃia privind contractul de transport de mărfuri în navigaŃia interioară (C. 92 Ratificată de România prin Legea nr. 145 din 6 decembrie 1972.I. publicat în Buletinul Oficial nr. 1008) din 13 martie 1937. încheiată la New York.94 • ConvenŃia pentru unificarea anumitor reguli relative la transportul aerian internaŃional. la 22 mai 1988. 23 din 1 aprilie 1983. • ConvenŃia de la Geneva din 19 martie 1931 cuprinzând legea uniformă asupra cecului. la 12 decembrie 2001.O.T. la 28 mai 1988. 69 din 30 august 2001. 27 din 24 martie 1992 şi OrdonanŃa Guvernului nr. 60 din 13 martie 1937. publicată în Monitorul Oficial nr. publicată în Monitorul Oficial nr. 14 din 22 februarie 2001.convenŃii privind contractele comerciale internaŃionale: • ConvenŃia de la Haga din 15 aprilie 1958 referitoare la legea aplicabilă transferului proprietăŃii în cazul vânzării cu caracter internaŃional de obiecte mobile corporale. 94 Ratificată de România prin Decretul nr. . • ConvenŃia de la Geneva din 17 februarie 1983 privind reprezentarea în vânzarea internaŃională de mărfuri. 343 din 28 noiembrie 1981. aprobată prin Legea nr. 97 din 26 februarie 2001.). încheiată la Ottawa. încheiată al Bruxelles.M. 53 din 22 ianuarie 2002. 100 din 28 martie 1983. 854 din 2 decembrie 2003. 95 din 28 noiembrie 1981. . 541 din 20 noiembrie 1972.convenŃii referitoare la transporturi: • ConvenŃia internaŃională pentru unificarea unor reguli privitoare la privilegiile şi ipotecile maritime. la 11 decembrie 1995. încheiată la Budapesta. • ConvenŃia NaŃiunilor Unite privind cesiunea de creanŃă în comerŃul internaŃional. publicată în Monitorul Oficial nr. 95 Ratificată de România prin OrdonanŃa Guvernului nr.92 • ConvenŃia referitoare la contractul de transport internaŃional de mărfuri pe şosele (C.R.I.93 • ConvenŃia cu privire la transporturile internaŃionale feroviare (C.. încheiată la Ottawa. încheiată la New York. 90 31 . Ultima versiune a ConvenŃiei a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 43 (decretul nr. încheiată la Berna. 107 din 31 august 2000.). • ConvenŃia NaŃiunilor Unite privind cambiile internaŃionale şi biletele la ordin internaŃionale. • ConvenŃia de la Haga din 14 martie 1978 cu privire la legea aplicabilă contractelor de intermediere şi de reprezentare. • ConvenŃia de la Geneva din 7 iunie 1930 relativă la dreptul de timbru în materie de cambie şi bilet la ordin.convenŃii asupra instrumentelor de plată: • ConvenŃia de la Geneva din 7 iunie 1930 cuprinzând legea uniformă asupra cambiei şi biletului la ordin. adoptată la New York.F. 538 bis din 1 noiembrie 2001.90 • ConvenŃia NaŃiunilor Unite privind transportul de mărfuri pe mare. publicat în Buletinul Oficial nr. încheiată la Geneva. la 19 mai 1956. la 31 martie 1978. publicată în Monitorul Oficial nr. la 10 aprilie 1926. ratificate de Ńara noastră prin Legea nr. publicat în Buletinul Oficial nr. la 3 octombrie 2000. • ConvenŃia privind contractul internaŃional de factoring.95 Ratificată de România prin Legea nr. ConvenŃia a fost modificată prin Protocolul din 20 decembrie 1990 şi Protocolul din 3 iunie 1999.N.

încheiată la Chicago. publicată în Monitorul Oficial nr.100 • Protocolul împotriva fabricării şi traficului ilegale de arme de foc şi componente ale acestora. 62 din 30 mai 1975. încheiată la Washington. 125 din 9 decembrie 1994.96 • ConvenŃia NaŃiunilor Unite cu privire la transportul multimodal internaŃional de mărfuri. precum şi de muniŃii. Forma revizuită de la Roma a fost ratificată prin Decretul nr. 101 România a aderat la ConvenŃie prin Legea nr. promulgată prin Decretul nr. publicat în Buletinul Oficial nr. 356 din 22 decembrie 1994. pentru admiterea temporară a mărfurilor. publicat în Buletinul Oficial nr.convenŃii asupra arbitrajului comercial internaŃional: • ConvenŃia pentru recunoaşterea şi executarea sentinŃelor arbitrale străine. 420 din 5 decembrie 1979.105 Ratificată de România prin Decretul nr. la 13 ianuarie 1993. 105 România a aderat la ConvenŃie prin Decretul nr.98 . .• ConvenŃia privind aviaŃia civilă internaŃională. 98 din 10 decembrie 1979. 102 România a aderat la ConvenŃie prin Decretul-lege nr. publicat în Buletinul Oficial nr. publicată în Buletinul Oficial nr. semnată la Paris. 47 din 16 iunie 1980. şi modificată în 1979.convenŃii vamale: • ConvenŃia vamală referitoare la transportul internaŃional al mărfurilor sub acoperirea carnetelor T. în forma revizuită de la Paris. adiŃional la ConvenŃia NaŃiunilor Unite împotriva criminalităŃii transnaŃionale organizate.T. 186 din 21 iulie 1961. 100 Ratificată de România prin Legea nr. 96 32 . 959 din 3 decembrie 1966.104 • ConvenŃia pentru reglementarea diferendelor relative la investiŃii între state şi persoane ale altor state. 427 din 19 octombrie 1963. 97 România a aderat la ConvenŃie prin Decretul nr. Prin Legea nr. 179 din 2 martie 2004. la 15 noiembrie 2003. 125 din 9 decembrie 1994. 104 România a aderat la ConvenŃie prin Decretul nr.convenŃii cu privire la licenŃele de import şi de export: • Acordul privind procedurile în materie de autorizaŃii de import. la 31 mai 2001..102 • ConvenŃia de la Berna pentru protecŃia operelor literare şi artistice din 9 septembrie 1886. încheiată la New York.103 . 156 din 17 aprilie 1998. 19 din 24 iulie 1961. 1 din 6 ianuarie 1969. 98 Ratificată de România prin Decretul nr. 56 din 7 iunie 1975. Prin Decretul nr. ratificat prin Legea din 27 martie 1924. stocării şi folosirii armelor chimice şi distrugerea acestora. 183 din 4 iunie 1980.R. 77 din 8 aprilie 1998. Londra şi Lisabona. 1471 din 31 martie 1935. iar prin decretul nr. 152. Ńara noastră a aderat la ConvenŃie. la 7 decembrie 1944. al 14 noiembrie 1975. publicat în Buletinul Oficial nr.99 • ConvenŃia de la Paris privind interzicerea dezvoltării. 103 România a aderat la ConvenŃie prin Legea nr. 549 din 31 iulie 1969. încheiată la Bruxelles. încheiat la Geneva. la 10 iunie 1958. publicat în Buletinul Oficial nr. din 1971. iar forma revizuită de la Stockholm a fost ratificată prin Decretul nr. 194 din 24 martie 1965. la 6 decembrie 1961. încheiată la Geneva.convenŃii referitoare la proprietatea intelectuală: • ConvenŃia de la Paris pentru protecŃia proprietăŃii industriale din 20 martie 1883. Ńara noastră a aderat la textele revizuite de la Haga. încheiată la New York. 74 din 3 decembrie 1966. la 12 aprilie 1979. 99 Acceptat de România prin Decretul nr. încheiată la Geneva. 1177 din 6 ianuarie 1969 a ratificat forma revizuită de la Stockholm. 2641 din 17 iunie 1920. publicată în Monitorul Oficial nr.A. 14 din 24 martie 1965. 1312 din 24 martie 1926.I. producerii.97 • ConvenŃia vamală relativă la carnetul A.101 . publicat în Buletinul Oficial nr. la 24 mai 1980. adoptat la New York. la 18 martie 1965. publicată în Monitorul Oficial nr.

adăugită în baza hotărârilor adoptate la ConferinŃa de la Viena. 24 din 6 martie 1991. .Prin intermediul convenŃiilor multilaterale se instituie norme uniforme. DificultăŃile rezultate din diversitatea reglementărilor naŃionale sunt atenuate. Dintre convenŃiile multilaterale care formulează norme uniforme de drept material. încheiată la Panama. 24 din 12 martie 1992. – ConvenŃia europeană de arbitraj comercial internaŃional. din 3 februarie 1994. . Ungaria. . .106 .ConvenŃia Interamericană privind arbitrajul comercial internaŃional.ConvenŃia de la Haga din 22 decembrie 1986 referitoare la legea aplicabilă contractelor de vânzare internaŃională de mărfuri.108 . cu titlu exemplificativ: .ConvenŃia de la Geneva din 19 martie 1931 privind reglementarea unor conflicte de legi în materie de cec. ConvenŃiile bilaterale Forma obişnuită şi frecventă a înŃelegerilor comerciale o constituie convenŃiile bilaterale. în trafic internaŃional pe Dunăre. realizându-se uniformizarea normelor de drept conflictual şi crearea unui drept material uniform.ConvenŃia de la Haga din 15 iunie 1955 privind legea aplicabilă vânzărilor cu caracter internaŃional de bunuri mobile corporale.ConvenŃia de la Geneva din 7 iunie 1930 privind reglementarea unor conflicte de legi în materie de cambie şi bilet la ordin.ConvenŃia de la Haga din 1 iulie 1964 cuprinzând legea uniformă asupra formării contractelor de vânzare internaŃională de bunuri mobile corporale. 3. . cu titlu de exemplu: . 108 Ratificată de România prin Decretul nr.2. 281 din 30 mai 1963. încheiat al Viena la 11 aprilie 1980. Instrumentele juridice bilaterale utilizate în domeniul schimburilor de mărfuri şi de servicii sunt tratatele sau acordurile comerciale şi înŃelegerile privind cooperarea economică şi tehnico-ştiinŃifică internaŃională. încheiată la Siofok. Dintre convenŃiile multilaterale care formulează norme uniforme de drept conflictual. care permit o reglementare unitară a raporturilor de comerŃ internaŃional şi cooperare economică internaŃională. încheiată la Geneva la 21 aprilie 1961. 106 33 . la 30 ianuarie 1975.ConvenŃia privind condiŃiile generale de transport mărfuri. România a aderat la ConvenŃie prin Legea nr.107 .2. Realizarea unui echilibru între cerinŃele celor două state şi menŃinerea de relaŃii favorabile schimburilor internaŃionale implică folosirea cu prioritate a convenŃiilor bilaterale.ConvenŃia de la Roma din 19 iunie 1980 privind legea aplicabilă obligaŃiilor contractuale.ConvenŃia NaŃiunilor Unite asupra contractelor de vânzare internaŃională de mărfuri. la 23 septembrie 1989.ConvenŃia de la New York din 14 iunie 1974 privind prescripŃia în materie de vânzare internaŃională de mărfuri şi Protocolul de modificare a convenŃiei. publicată în Monitorul Oficial nr. 12 din 25 iunie 1963. publicată în Monitorul Oficial nr. 46 din 24 martie 1992. enumerăm. 107 România a aderat la ConvenŃie prin Legea nr. menŃionăm.ConvenŃia de la Haga din 1 iulie 1964 referitoare la legea uniformă asupra vânzării internaŃionale de bunuri mobile corporale. 54 din 19 martie 1991. publicat în Buletinul Oficial nr. încheiată la Viena la 11 aprilie 1980. .

în principal. acorduri de credite. 1983.2. nr. reglementarea lor poate fi unitară. „Reglementarea operaŃiunilor de comerŃ exterior în acordurile internaŃionale încheiate de România”. în InstituŃii de drept comercial internaŃional. În baza acordurilor de durată se încheie anual protocoale comerciale. tratatele comerciale se încheie pe o perioadă mai mare de timp.110 A se vedea infra.2. Volumul I. preambul şi conŃinut. Mihai Jacotă. care sunt limitări cantitative sau valorice ale exporturilor şi importurilor. Bucureşti. reglementarea exporturilor. 3. Editura Academiei. După perioada lor de valabilitate. acorduri privind transporturile. problemele comerciale pot fi reglementate împreună cu cele de navigaŃie.2. două clauze importante: clauza naŃiunii celei mai favorizate şi clauza regimului naŃional. Grigore Florescu. Tratatele comerciale Tratatele comerciale sunt înŃelegeri internaŃionale care constituie un cadru juridic în domenii de interes reciproc. Tratatele comerciale cuprind un număr de principii esenŃiale. Prin intermediul tratatelor comerciale se asigură premisele necesare pentru promovarea şi dezvoltarea relaŃiilor economice dintre state.2. 177 şi urm. 1973. Textul acordului comercial este format din titlu. modul de efectuare a plăŃilor.109 3. Victor Babiuc. care au un conŃinut detaliat. Acordurile comerciale Acordurile comerciale sunt înŃelegeri internaŃionale prin care se reglementează schimburile reciproce de mărfuri şi servicii între două state. acordurile comerciale se clasifică în modul următor: pe termen scurt – 1 an. 4 (66). 3. „ImplicaŃii ale acordurilor comerciale internaŃionale asupra regimului juridic al contractelor comerciale internaŃionale”. 110 109 34 . StipulaŃiile incluse în înŃelegere se pot referi la probleme de principiu. eliberarea licenŃelor de import şi export. O asemenea înŃelegere poartă denumirea de tratat de comerŃ şi navigaŃie. Acordul comercial este alcătuit din două părŃi: textul propriu-zis şi anexele. pe termen lung – 5 ani. ConŃinutul acordului comercial este format dintr-un număr de articole. Articolele acordului comercial se referă. Pentru amănunte.2. modul de lichidare a acordului. În practică.. la următoarele probleme: mărfurile care fac obiectul tranzacŃiilor.În anumite situaŃii. contingentele de mărfuri.3. acorduri financiar-bancare. eliminarea restricŃiilor cantitative. Cu toate acestea. Între plăŃile externe şi schimburile comerciale fiind o strânsă legătură.1. Ele reprezintă o bază generală pentru schimburile de mărfuri dintre părŃi. 328 şi urm. reduceri şi scutiri de taxe vamale. soluŃionarea litigiilor.2. tratatele comerciale au o frecvenŃă redusă. Această înŃelegere este denumită acord comercial şi de plăŃi. convenŃiile bilaterale pot privi evitarea dublei impuneri ori promovarea şi garantarea reciprocă a investiŃiilor. p. în Revista Română de Studii InternaŃionale. pct. În preambul se prezintă obiectul şi scopul încheierii acordului comercial Tot preambulul cuprinde şi hotărârea părŃilor de a pune în aplicare prevederile acordului. valabilitatea. Alteori. În titlu se precizează denumirea înŃelegerii comerciale şi Ńările participante. acordurile comerciale sau acordurile de cooperare sunt însoŃite de acorduri de plăŃi. Prevederile tratatelor comerciale includ. în mod obişnuit. precum şi la aspecte concrete privind modul de realizare a schimburilor comerciale. modul de prelungire şi alte dispoziŃii privind acordul comercial. modalitatea şi termenul de contractare a mărfurilor pe sortimente şi specificaŃii tehnice detaliate. p. pe termen mediu – 3 ani. De obicei. acorduri vamale.

Ele sunt concretizate de clauza naŃiunii celei mai favorizate sau de clauza regimului naŃional. II. Henri Batiffol.112 Clauza naŃiunii celei mai favorizate are o natură convenŃională. Tot astfel. Droit international privé. capacitatea lor de a încheia contracte şi răspunderea patrimonială proprie. Alte acorduri dispun includerea în contractele de lungă durată a unor clauze de menŃinere a valorii. Paris. În cazul în care nu există convenŃii separate. financiar. condiŃionează încheierea contractelor de aprobarea prealabilă de către autorităŃile competente ale celor două state. 1974. PărŃile convin să-şi acorde reciproc toate facilităŃile care sunt permise de legile lor teritoriale. 6. p. În mod obişnuit. p. La clause de la nation la plus favorisée. Tot clauza asigură şi o stabilitate a comerŃului prin evitarea unor eventuale concesiuni. Droit international public. Clauza conformităŃii contractelor cu legea exprimă principiul egalităŃii de tratament între Ńările contractante. Anexele acordului comercial au rolul de a interpreta şi exemplifica principiile generale şi prevederile înserate în textul înŃelegerii. 112 A se vedea E. Paul Lagarde. Grenoble. 1970. Paris. Articolele acordului comercial pot cuprinde şi unele prevederi speciale. Volume I. raportul de referinŃă care există între statul cedent şi statul favorizat. Charles Rousseau. vol. vamal şi nu la dreptul comercial.. 102.3. cit. Sauvignon.1. Clauza poate fi unilaterală sau bilaterală. Droit international public. 323. Folosirea clauzei naŃiunii celei mai favorizate implică două raporturi juridice: raportul de bază care se stabileşte între statul ce acordă tratamentul cel mai favorabil şi statul beneficiar. normele de drept comercial au o pondere redusă şi nu determină regimul juridic al contractelor. În consecinŃă. Clauza naŃiunii celei mai favorizate Prin clauza naŃiunii celei mai favorizate se înŃelege că statele contractante se angajează săşi acorde privilegii şi avantaje comerciale. lex contractus. prestaŃiile de servicii sau tranzitul. valutar. statele îşi asumă obligaŃia de acordare reciprocă a tratamentului naŃiunii celei mai A se vedea şi Grigore Geamănu. cum ar fi prelucrarea mărfurilor. p. op. Felul şi numărul anexelor este determinat de specificul şi conŃinutul acordului comercial. unele acorduri comerciale. Reuter. 1970. 183. P. cit. În ansamblul reglementărilor cuprinse în acordurile comerciale. 111 35 . 3. fiind asimilată unui contract unilateral sau unei stipulaŃii sinalagmatice. 227.3. p. 188. Ele se încheie în conformitate cu legile şi celelalte reglementări în vigoare în fiecare Ńară. Formulările existente în acordurile comerciale conŃin şi unele clauze care prevăd recunoaşterea personalităŃii juridice a participanŃilor la activitatea de comerŃ internaŃional. Cinquième édition. Adrian Năstase. condiŃiile de validitate şi efectele tranzacŃiilor comerciale vor fi guvernate de legea contractului. Clauzele esenŃiale ale înŃelegerilor comerciale Egalizarea avantajelor între părŃile unei înŃelegeri comerciale se realizează în baza unor principii generale.. şi în special acordurile de cooperare. operaŃiunile comerciale se realizează pe baza contractelor de comerŃ internaŃional. la fel de favorabile ca oricărui stat terŃ.În cadrul acordurilor bilaterale. p. civil sau conflictual. p.2. Trimiterile frecvente ale acordurilor comerciale la legile şi reglementările în vigoare se referă la dreptul administrativ. op.111 Clauza naŃiunii celei mai favorizate are rolul să unifice conŃinutul material al regulilor juridice aplicabile în raporturile dintre părŃi şi să stabilească condiŃii de concurenŃă egală pentru exportatorii străini. Sirey. 3. Raportul de referinŃă poate fi prealabil sau ulterior raportului de bază. 1972. Tome I. Paris. care pot fi acordate altui stat. în acordul comercial vor fi reglementate o serie de operaŃiuni. Alexandru Bolintineanu.2.

traficului de frontieră. Clauza regimului naŃional Prin clauza regimului naŃional se înŃelege că persoanele aparŃinând unui stat străin.3. Tratamentul naŃiunii celei mai favorizate priveşte ansamblul domeniilor de relaŃii dintre statele contractante. G. p. După domeniile la care se aplică clauza naŃiunii celei mai favorizate poate fi generală sau specializată... 3. 3. toate avantajele şi privilegiile acordate sau care vor fi acordate unui stat terŃ. 322 şi urm. zonelor liberului schimb. clauza naŃiunii celei mai favorizate poate prezenta şi o formă modificată. 168 şi urm. elemente Pentru detalii. în principiu. Adrian Năstase. Clauza regimului naŃional înlătură discriminarea şi asigură egalitatea de tratament. p. cit. 1982. Bucureşti. Editura Academiei. Clauza regimului naŃional este denumită şi principiul posibilităŃilor egale. clauza generală se referă numai la relaŃiile din anumite domenii. Clauza generală are o sferă întinsă de aplicare.1. UzanŃele comerciale internaŃionale 3.3. clauza naŃiunii celei mai favorizate poate fi necondiŃionată şi condiŃionată. În practica internaŃională. De la aplicarea clauzei se admit derogări în favoarea uniunilor vamale. În practică însă. op. Tome 117.. Tratamentul naŃiunii celei mai favorizate este acordat cu rezerve în privinŃa extinderii anumitor avantaje. op. cu specială privire la practica convenŃională a României”. p. Schwarzenberg. 1966. 113 36 . Clauza necondiŃionată mai poartă şi denumirea de principiul egalităŃii de tratament. Volumul II. se extind între părŃi numai în schimbul unor compensaŃii echivalente sau reciproce. aceleaşi drepturi şi obligaŃii ca şi naŃionalii. vol. „The Principles and Standards of International Economic Law” în Recueil des Cours de l’Académie de Droit International de La Haye. Tratamentul luat în considerare este prevăzut de legislaŃia internă a statului partener. Acordarea reciprocă a tratamentului naŃiunii celei mai favorizate se poate face şi într-un cadru multilateral. „Clauza naŃiunii celei mai favorizate. în InstituŃii de drept comercial internaŃional.2. iar clauza condiŃionată de principiul compensaŃiei. I. fără discriminări între state. Clauza specializată indică domeniile care beneficiază de tratamentul naŃiunii celei mai favorizate. 114 A se vedea şi Grigore Geamănu. II..113 În practica convenŃională. prin includerea de limitări sau restricŃii. Paul Lagarde. clauza naŃiunii celei mai favorizate prezintă mai multe forme. p. care exercită activitate de comerŃ pe teritoriul statului partener.3. 330 şi urm. 80 şi urm.2. Aplicarea clauzei în mod necondiŃionat permite desfăşurarea comerŃului internaŃional în condiŃii de egalitate şi avantaj reciproc. Henri Batiffol. NoŃiune. Natura şi cuantumul concesiilor se stabilesc prin negocieri între părŃi. au. Forma condiŃionată înseamnă că avantajele şi privilegiile acordate sau care ar urma să fie acordate unui stat terŃ.114 Clauza tratamentului naŃional stabileşte acelaşi regim pentru mărfurile importate şi cele interne. regimurilor preferenŃiale. cit. Enumerarea concretă a clauzei circumstanŃiază sfera de aplicare a tratamentului naŃiunii celei mai favorizate în raporturile dintre părŃile contractante. Forma necondiŃionată presupune că părŃile îşi conferă automat şi fără alte compensaŃii. Din punct de vedere a poziŃiei statelor. Acordarea tratamentului naŃional elimină obstacolele netarifare prin care se protejează industriile naŃionale.favorizate printr-o clauză bilaterală.

9. În contractele pe care le încheie. că părŃile sunt Ńinute de orice uzanŃă asupra căreia au În acest sens. ObişnuinŃele se formează în relaŃiile reciproce dintre partenerii comerciali.2. op. art. 1447 din Codul civil român. dar la toate urmările. numărul partenerilor comerciali şi volumul comerŃului.. Pentru denumirea acestor practici.9. constanŃă şi uniformitate. 119 În acelaşi sens. 1983. 2 care se referă la convenŃii. 115 37 . 970. 26 şi urm. 16. ObişnuinŃele stabilite între părŃile contractante UzanŃele comerciale sunt distincte de obişnuinŃele stabilite între părŃile contractante. Popescu.. 2004. op. Dragoş-Alexandru Sitaru. Perioada de timp necesară ca o practică să devină uzanŃă poate fi. Popescu.UzanŃele comerciale reprezintă practici sau reguli care se aplică în relaŃiile contractuale dintre participanŃii la activitatea de comerŃ internaŃional.. 1 al art. 1359. expresiile folosite se transformă în clauze de stil. 1 al ConvenŃiei de la Haga din 1964 privind legea uniformă asupra vânzării internaŃionale de bunuri mobile corporale. Stanciu D. Dar importanŃa timpului în formarea uzanŃelor comerciale este relativă.. 600. Individualizarea uzanŃelor comerciale comportă o practică obiectivă şi colectivă.115 În al doilea rând. Actele şi faptele care constituie această practică trebuie aplicate în mod repetat. cit. obiceiul sau legea dă obligaŃiei. Printr-o repetare constantă. mai lungă sau mai redusă. va include şi uzanŃele care se aplică în comerŃul internaŃional. uzanŃele comerciale necesită un element obiectiv determinat de o anumită practică. p. prin alin. 9. art. ce echitatea. op. părŃile pot introduce anumite expresii. UzanŃele comerciale presupun o anumită comportare caracterizată prin continuitate. p. p.. în timp. într-o perioadă de timp – longa. uzanŃele comerciale implică un caracter colectiv... pe un anumit teritoriu sau într-o ramură a comerŃului. NoŃiunea adoptată de Codul civil fiind generică. atitudine sau comportare. 1987. 118 În acelaşi sens. Ele se impun prin durată. Tudor R. Astfel. Aplicarea repetată a uzanŃei comerciale implică existenŃa unui interval de timp. 187.116 În această materie. p. 29. Ioan Macovei.117 Dar prevederile dreptului civil reprezintă dreptul comun faŃă de raporturile de comerŃ internaŃional. Principiile UNIDROIT aplicabile contractelor comerciale internaŃionale menŃionează. p. art. fiind aplicate de mai mulŃi participanŃi la operaŃiunile de comerŃ internaŃional. p. dar nu şi o durată îndelungată. textele Codului civil român utilizează noŃiunea de obicei. repetabilitate şi stabilitate. cit. 980. după natura sa. În conformitate cu alin. care. ExigenŃele relaŃiilor comerciale au determinat luarea în considerare şi a duratelor scurte de timp. cit. 1983. diuturna consuetudo. 981.. devin subînŃelese sau implicite în raporturile contractuale dintre părŃi. Precizări în legătură cu obişnuinŃele dintre părŃile contractante există în ConvenŃia NaŃiunilor Unite asupra contractelor de vânzare internaŃională de mărfuri din 1980. în funcŃie de condiŃiile concrete. invederata. uzanŃele sunt abstracte şi generale. art. 1 al art.118 3. Tudor R. op. 2004. părŃile sunt legate prin uzanŃele la care ele au consimŃit şi de obişnuinŃele care s-au stabilit între ele. cit. dispune că ele obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele. 199.119 În aceiaşi termeni. 49. Extinderea şi generalizarea uzanŃelor comerciale este condiŃionată de sfera de aplicare. unii autori preferă expresia de uzuri comerciale. alin. op. 1. Cărpenaru. DragoşAlexandru Sitaru. Fără a suscita probleme de fond. Deosebirea dintre uzanŃe şi obişnuinŃe este configurată de numărul partenerilor care le aplică. art. care exprimă atitudini sau comportări existente în activitatea lor comună. cit. alin. art. În primul rând. cit. Prin folosirea lor. op. 116 În acest sens. 117 A se vedea şi art.3. legislaŃia şi doctrina folosesc noŃiunea de uzanŃe comerciale.

accepŃiunile celor două noŃiuni sunt diferite. uzanŃele în vânzarea internaŃională sau uzanŃele agenŃilor de bursă.3. iar modalităŃile de executare vor avea prioritate asupra practicilor stabilite între părŃi.3. port sau regiune determinată. desigur. UzanŃele locale se aplică într-o localitate. UzanŃele generale se aplică ansamblului de relaŃii comerciale internaŃionale. uzanŃele comerciale sunt normative şi convenŃionale. UzanŃele normative au valoarea unor norme juridice. obişnuinŃele se transformă în uzanŃe comerciale. UzanŃele convenŃionale au valoarea unor clauze contractuale. 120 38 . cu excepŃia cazului în care părŃile au exclus expres aplicarea ei. în mod rezonabil. de circumstanŃele cazului.3. Cu toate că prezintă o origine comună. uzanŃele privind calitatea mărfii. uzanŃele în comerŃul cu citrice. În măsura în care devin generale. Ele pot fi clasificate în funcŃie de aplicarea în spaŃiu. uzanŃele comerciale sunt interne şi internaŃionale. iar a doua ediŃie revizuită în 2004. Prin obişnuinŃe între părŃile contractante se înŃeleg o serie de activităŃi anterioare unei tranzacŃii şi care pot fi considerate.121 3. care exprimă o practică socială. 121 A se vedea infra. dar comportamentul cu ocazia doar a unei singure tranzacŃii anterioare nu va fi suficient în mod normal. Reglementările în materie utilizează noŃiunile de courses of dealing şi usages. practicile dintre părŃi dobândesc un caracter colectiv. UzanŃele speciale sunt configurate de ramura de activitate comercială. Prin aplicarea lor de către mai mulŃi participanŃi. uzanŃele comerciale sunt locale. După forŃa lor juridică.convenit şi de practicile pe care le-au convenit între ele. comportarea părŃilor concomitentă ori posterioară contractului pentru interpretarea intenŃiei părŃilor (art. Ele mai poartă denumirea de uzanŃe de fapt sau interpretative. precum şi practicile dintre părŃi şi uzanŃele comerciale vor fi interpretate ca fiind compatibile unele cu altele.4. Practicile individuale obligă numai partenerii comerciali respectivi. Prima ediŃie a Principiilor a fost publicată în 1994. clauzele exprese vor prevala faŃă de modalităŃile de executare. Conform sferei lor de aplicare.120 DispoziŃiile Codului Uniform al Statelor Unite ale Americii se referă şi la efectele juridice ale obişnuinŃelor. De exemplu. Ele mai sunt numite uzanŃe de drept sau legale. După întinderea aplicării lor în spaŃiu. sfera de cuprindere. pct. Clasificarea uzanŃelor UzanŃele comerciale sunt de mai multe feluri. Dacă o anumită practică poate fi considerată stabilită între părŃi va depinde. 3.4. Simplele practici sau obişnuinŃe se stabilesc între părŃile contractante. Comentariul la text precizează că o practică stabilită între părŃile unui anumit contract este obligatorie. iar uzanŃele internaŃionale se utilizează în comerŃul internaŃional. În aceeaşi măsură. Natura juridică a uzanŃelor comerciale Principiile contractelor comerciale internaŃionale au fost elaborate de Institutul InternaŃional pentru Unificarea Dreptului Privat (UNIDROIT). 2-208). În acest sens. obiectul contractului sau profesiunea părŃilor. 1-205). forŃa juridică sau alte criterii. un flexibil şi valoros glosar uniform internaŃional. 3. constituind un model în vederea redactării legislaŃiei generale sau speciale în materie. ca stabilind între ele o bază comună de interpretare a expresiilor şi actelor lor (art. UzanŃele interne se folosesc pe teritoriul unui anumit stat.3. se va lua în considerare. IntenŃiile subiective ale partenerilor sunt convertite într-o voinŃă comună. StipulaŃiile exprese şi modalităŃile de executare. speciale şi generale. Dacă această interpretare nu este posibilă.

În unele cazuri. Ele au un caracter empiric.4. p.124 3. A. 9. 1984. uzanŃele normative au ca scop să înlăture aplicarea unor dispoziŃii legale. se prezumă că judecătorul sau arbitrul cunoaşte uzanŃele normative. 123 şi urm. uzanŃele normative fac parte din legea care o completează.9. uzanŃele convenŃionale nu sunt izvor de drept. Paris. Stoufflet. 125 În acest sens. „Contrats commerciaux”. p. în Jurisclasseur de droit international.125 Acordul părŃilor se poate 122 A se vedea Pierre Arminjon.2. chiar şi în cazurile când nu au fost acceptate sau nu le-au cunoscut.3. UzanŃele convenŃionale prezintă un element obiectiv sau material. Proba uzanŃelor normative beneficiază de regimul recunoscut dispoziŃiilor legale. Mircea N. cit. art. UzanŃele normative UzanŃele normative se includ în domeniul legii. 14. de stabilitate şi de generalitate. El este obligat să invoce uzanŃele normative din oficiu. p. mobil şi colectiv. alin. uzanŃele normative constituie izvor de drept.Valoarea juridică a uzanŃelor comerciale este apreciată în mod diferit. cit. alin. Rolul uzanŃelor normative este de a suplini legea (praeter legem) sau de a completa dispoziŃiile legii (secundum legem).4. Fascicula 564. Valoarea normativă a uzanŃei trebuie recunoscută de către lege. Constituind expresia libertăŃii contractuale a părŃilor.. op...3. Costin. 38 şi urm. op. 123 A se vedea Pierre Arminjon. 39 . Pe lângă elementul obiectiv. Stabilirea naturii lor juridice implică luarea în considerare a distincŃiei dintre uzanŃele normative şi uzanŃele convenŃionale. nr. op. p. UzanŃele normative nu trebuie să fie dovedite de către părŃi. ForŃa juridică a uzanŃelor convenŃionale este aceea a unei clauze contractuale. 1 al ConvenŃiei NaŃiunilor Unite asupra contractelor de vânzare internaŃională de mărfuri din 1980. Prin integrarea lor. J. Kassis. jura novit curia. 1 al Principiilor UNIDROIT aplicabile contractelor comerciale internaŃionale din 2004. prin voinŃa lor expresă sau prin includerea în contract a unei clauze contrare.122 Datorită caracterului lor. Théorie générale des usages du commerce. UzanŃele convenŃionale UzanŃele convenŃionale se încadrează în domeniul autonomiei de voinŃă. Acest element exprimă convingerea participanŃilor că uzanŃa corespunde unei obligaŃii juridice. Sergiu Deleanu. Aplicarea automată a uzanŃelor normative poate fi totuşi înlăturată de către părŃi. Având putere de lege. având autoritate proprie. cit. 1. 102 şi urm. 15. care nu sunt de ordine publică în dreptul internaŃional (contra legem). aplicându-se împreună. Opiniile exprimate au asimilat uzanŃele comerciale fie dispoziŃiilor legale. ForŃa juridică a uzanŃelor normative este aceea a unei legi supletive.123 UzanŃele normative prezintă un caracter de durată. art. UzanŃele convenŃionale se aplică în temeiul voinŃei exprese a părŃilor. uzanŃele normative se impun voinŃei contractanŃilor. Librairie Générale de Droit et de Jurisprudence. fiind prin originea lor convenŃionale. Dând expresie unei norme juridice. printr-o referire sau trimitere explicită. 124 Pentru opinia că uzanŃele ce tind să înlăture aplicarea legii. uzanŃele normative conŃin şi un element subiectiv – opinio juris sive necessitatis. Datorită identităŃii de regim cu legea. 3.1. Volume 7. privesc numai legea civilă care şi-a extins acŃiunea într-un domeniu ce nu-i este propriu. uzanŃele comerciale nu pot fi încadrate într-o categorie unitară. fie dispoziŃiilor contractuale.

Stanciu D. 1 din Codul comercial. 40 . prin clauze tip. în principal. se desprinde ideea că în dreptul român sunt recunoscute doar uzanŃele convenŃionale. p. UzanŃele convenŃionale pot deroga numai de la normele supletive sau dispozitive.1. 48 şi urm. 58 din 1 mai 1934 asupra cambiei şi biletului la ordin şi art. alin. 37. alin. op. art. Editura Oscar Print. Întreprinderile comerciale. 3. respectiv un cec este plătibil într-o monedă care nu are curs la locul respectiv. op. 9. uzanŃele se concretizează. 1. uzanŃele normative nu au caracter de izvor de drept. Regimul uzanŃelor comerciale în dreptul român În dreptul român. 16.130 ForŃa juridică a uzanŃelor convenŃionale rezultă din voinŃa părŃilor. 2 al Principiilor UNIDROIT aplicabile contractelor comerciale internaŃionale din 2004.3.6. p.N. completa şi preciza conŃinutul contractului. uzanŃele se vor aplica în considerarea voinŃei lor prezumate. art. nu şi de la regulile imperative ori prohibitive. AcŃiunea uzanŃelor convenŃionale. încheierea. Paul I. Rolul uzanŃelor convenŃionale este de a interpreta. p.126 În absenŃa unui indiciu al voinŃei părŃilor.9.. cum ar fi culegeri de uzanŃe.. 2 al ConvenŃiei NaŃiunilor Unite asupra contractelor de vânzare internaŃională de mărfuri din 1980. Bucureşti.manifesta şi în mod tacit sau implicit.. op. 1996. 127 În această materie. Din interpretarea prevederilor art. Proba uzanŃelor convenŃionale se face de partea care le invocă. Raul Petrescu. prin integrarea lor în tranzacŃiile de comerŃ internaŃional. 3 al Legii nr. 1 din Codul comercial.. Editura Cercetări Juridice. ExistenŃa şi conŃinutul uzanŃelor convenŃionale trebuie să fie probate ca orice altă stipulaŃie contractuală (actor incumbit onus probandi). 129 Pentru detalii.3. 54. 3. prevederile art.128 O poziŃie diferită există în privinŃa uzanŃelor convenŃionale. alin. Bucureşti. 44 şi urm. Gabriel Boroi.. p. certificate. Pentru dovada uzanŃelor convenŃionale se poate recurge la orice mijloc de probă.. sunt aplicabile ca drept comun pentru raporturile de comerŃ internaŃional. Prin înserarea lor în contract. Forme ale uzanŃelor comerciale UzanŃele comerciale pot fi exprimate în diferite forme. 1943. care se ocupă de izvoarele dreptului comercial. 130 Referitor la temeiul şi forŃa juridică a obiceiului.6. FinŃescu.. conŃinutul şi executarea contractului. cit. cit. nu se referă la uzanŃe. uzanŃele normative. cit. 1 al Codului comercial. jurisprudenŃă. contracte-tip şi condiŃii generale. I.129 Iar dispoziŃiile Codului civil privind obiceiul.127 Cu caracter derogatoriu. la care face trimitere art. op. alin. 2 al Legii nr. 21. AbsenŃa vreunei menŃiuni. de principiu. Tot părŃile pot înlătura aplicarea uzanŃelor convenŃionale prevăzând în contract o clauză contrară sau o altă reglementare. 13. se explică prin intenŃia legiuitorului de a înlătura. se exercită în legătură cu negocierea. cit. în funcŃie de care se determină valoarea monedei străine atunci când o cambie. Cărpenaru. Clauzele tip 126 În acest sens. 27 şi urm. De exemplu. p. uzanŃele convenŃionale nu pot depăşi forŃa juridică a clauzelor contractuale.3. martori. 59 din 1 mai 1934 asupra cecului. Demetrescu. art. atestate. se consideră ca fiind normative uzurile locului de plată.5. De altfel. uzanŃele comerciale dobândesc putere legală în situaŃia în care o lege specială trimite la ele. Gheorghe Beleiu. experŃi. În afacerile comerciale internaŃionale. p. 3. Drept comercial român. 128 În acest sens.

ce se repercutează asupra schimburilor internaŃionale. 1974. 524 din 1993. În contractele-tip clauzele esenŃiale sunt prestabilite. 132 131 41 . o importanŃă deosebită prezintă contractele-tip (Standard-contracts) redactate de Comisia Economică pentru Europa a OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite. de asociaŃiile comerciale internaŃionale sau de organizaŃii neutre. A se vedea Frédéric Eiseman. Reguli uniforme privind garanŃiile la cerere – PublicaŃia nr.2. 11 şi urm. 4B. Prin contrast. pct. în principal. În practică. contractele tip pentru vânzarea cerealelor nr. 3.6. Regulile uniforme pentru incaso au fost publicate în 1979 şi revizuite în 1995. Ele au înlocuit Regulile uniforme privind încasarea hârtiilor comerciale. regulile Incoterms au fost actualizate şi întregite în 1967. care exprimă forme de vânzare internaŃională. Contractele-tip Contractele-tip cuprind clauze uniforme care se întemeiază. 1962. Usages de la vente commerciale internationale (Incoterms). cantitatea mărfii. 3A. 2A. Datorită formei lor preconstituite. Edictate în 1929. Sub egida Camerei de ComerŃ InternaŃională din Paris au fost publicate în 1936 regulile Incoterms (International Rules for the Interpretation of Trade Terms). repartizarea cheltuielilor între partenerii contractuali. 5B. De exemplu. Camera de ComerŃ InternaŃională din Paris a realizat o interpretare a principalilor termeni comerciali folosiŃi în contractele de vânzare internaŃională de mărfuri.4. Reguli uniforme pentru garanŃiile contractuale – PublicaŃia nr.3. Revizuite în 1953. cu date concrete privind: părŃile. p. 1B. 500 din 1993. FOB conform Incoterms 2000. părŃile urmează numai să individualizeze un anumit tip de contract. elaborate în 1956 şi revizuite în 1967 şi 1979. configurând cadrul juridic al realizării unor operaŃiuni comerciale. transferul riscurilor contractuale. formalităŃile privind trecerea mărfii peste frontieră. 1976. 212 şi 410.131 Termenii Incoterms se încorporează în contract printr-o referire expresă a părŃilor la clauza aleasă şi varianta documentului în care figurează. Regulile şi uzanŃele uniforme privind acreditivele documentare au fost revizuite în 1933. Paris.132 Tot sub auspiciile Camerei de ComerŃ InternaŃională din Paris au fost elaborate şi următoarele documente: Reguli şi uzanŃe uniforme privind acreditivele documentare – PublicaŃia nr. Partea care aderă nu poate deroga de la clauzele incluse în conŃinutul contractului. 1951. Pentru a înlătura aceste dificultăŃi. În concordanŃă cu practicile curente din domeniul comerŃului internaŃional. Diversitatea de interpretare generează o stare de incertitudine.6.3. Prin Incoterms se determină raporturile dintre vânzător şi cumpărător. 522 din 1995. În această materie. 3. Clauzele stipulate în contractele-tip pot fi completate sau modificate de către părŃi. preŃul şi modalitatea de plată. 1980. 1972. Clauzele interpretate se individualizează prin anumiŃi termeni sau formule. 5A. 1990 şi 2000.UzanŃele comerciale formulate sub forma clauzelor tip sunt standardizate. precizându-se obligaŃiile lor minime. 4A. Contractele-tip se elaborează de către una din părŃile contractante. 1A cu variantele nr. Reguli uniforme pentru incaso – PublicaŃia nr. Includerea în contracte a clauzelor tipizate permite simplificarea operaŃiunilor comerciale şi evitarea problemelor conflictuale. uzanŃele aplicate de către comercianŃi prezintă accepŃiuni diferite. 1983 şi 1993.133 A se vedea infra. 458 din 1995. această prerogativă nu este recunoscută în contractele de adeziune. principalele reglementări ale regulilor Incoterms se referă la predarea mărfii vândute. pe uzanŃele existente în comerŃul internaŃional. 133 De exemplu.

1955.I.”.134 În practica internaŃională. CondiŃiile generale pentru vânzarea internaŃională de citrice. 410. 12. devin clauze ale contractului.U.. „RelaŃiile economice ale României şi CondiŃiile generale de livrare elaborate sub auspiciile Comisiei Economice pentru Europa a O. Prevederile condiŃiilor generale au caracter dispozitiv. 1960. 420. termenii sunt împărŃiŃi în patru grupe distincte: E. Ultimele revizuiri au fost determinate de extinderea schimbului electronic de date şi de schimbarea tehnicilor de transport al mărfurilor. 1958.4. CondiŃiile generale de vânzare la import şi la export de bunuri de consum durabile şi a altor produse ale industriilor mecanice fabricate în serie. Comisia Economică pentru Europa a OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite a Ńinut seama de practica existentă. C. 1956. 108 şi urm.3.).6. Varianta Incoterms din 2000 cuprinde interpretarea a 13 termeni comerciali. 574. Mihai Jacotă. în principal pe continentul european. În spiritul acestei soluŃii. se consideră că eficienŃa clauzelor din condiŃiile generale este condiŃionată de cunoaşterea lor de către părŃile cărora le sunt propuse.6.4. ÎnŃelegerea comercială se încheie în baza condiŃiilor.3. nr. în Revista de Studii InternaŃionale.3. p. Rezultat al cooperării internaŃionale. în versiunea din 1 ianuarie 2000.N. care. F. 136 A se vedea André Tunc. de complexitatea operaŃiunilor comerciale şi de interesele părŃilor. prin integrarea lor. nr. nr. UzanŃele comerciale standardizate Principalele clauze uniforme folosite pentru interpretarea termenilor comerciali din contractele de vânzare internaŃională au fost standardizate în două documente: Regulile InternaŃionale pentru Interpretarea UzanŃelor de ComerŃ – Incoterms 2000 şi DefiniŃiile revizuite de ComerŃ American Exterior – RAFTD 1941. CondiŃiile generale pentru furnizarea la export a materialelor de echipament. 3. 188 şi nr. p. 1961. CondiŃiile generale Prin condiŃiile generale se precizează principalele elemente ale contractelor de acelaşi tip într-o anumită ramură a comerŃului internaŃional. în care condiŃiile generale conŃin contracte de adeziune. se manifestă o preferinŃă a comercianŃilor pentru condiŃiile generale de livrare (General Conditions for the Delivery) formulate de către Comisia Economică pentru Europa a OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite. Pentru corecta lor înŃelegere. Geneva. 135 134 42 . CondiŃiile generale pentru exportul şi importul de cherestea de răşinoase. nr. 730. Popescu. De exemplu. 188D şi 574D. Geneva. 1961. 115 şi urm. în Revue Internationale de Droit Comparé. nr. D. cit. nr. 1983.. nr. orice clauză îndoielnică se va interpreta în favoarea părŃii care se obligă.D. aceste instrumente reprezintă o redactare perfecŃionată.136 3.3. 2 (12). Delimitarea grupelor este configurată de prima literă a fiecărui termen comercial. 36.1. 1971. părŃile având posibilitatea de a deroga de la ele. Geneva. op.135 În elaborarea lor. Pentru evitarea unor situaŃii inechitabile. Incoterms a devenit compatibil cu Echange de Données Informatiques (E. se aplică. În actuala redactare. Grupa E EXV – Ex Works/ À l’usine – Franco fabrícă A se vedea şi Tudor R. 312. 188B şi 574B.3. „L’élaboration des conditions générales de vente sous le auspices de la Commission Economique pour l’Europe”. care tinde să înlăture practica contractelor de adeziune. Regulile Incoterms 2000 International Rules for the Interpretation of Trade Terms. CondiŃiile generale pentru exportul şi importul de buşteni şi cherestea de foioase din zona temperată. completate cu modelele 188A şi 574A. p. Geneva.6. Geneva.

prin prezentarea la bancă a documentelor de expediŃie. care trebuie să pună marfa la dispoziŃia cumpărătorului la sediul său. va suporta toate costurile şi riscurile. precum şi orice alte cheltuieli suplimentare cauzate de evenimente survenite după ce marfa a fost încărcată şi expediată sunt suportate de cumpărător. pentru o acoperire minimă. care.3.6. Indiferent de clauza utilizată. vânzătorul este obligat să organizeze şi să plătească transportul mărfii până la destinaŃie. Toate costurile şi riscurile aferente transportului mărfii se suportă de vânzător până în momentul în care marfa a fost pusă al dispoziŃia cumpărătorului. Vânzătorul nu răspunde de încărcarea mărfii în mijlocul de transport procurat de către cumpărător şi nici de vămuirea mărfii la export. riscul pierderii sau avarierii mărfii. Încheierea contractului de transport este în sarcina cumpărătorului. assurance comprise jusqu’à – Transport şi asigurare plătite până la Potrivit termenilor din grupa C. vânzătorul trebuie să livreze mărfurile unui cărăuş numit de cumpărător. Cumpărătorul suportă toate riscurile pe care le implică preluarea mărfii de la fabrică până la destinaŃia stabilită. vânzătorul este obligat să asigure marfa. Vânzarea fiind la plecare. Clauzele FAS şi FOB se folosesc în situaŃia în care marfa va fi transportată pe căi navigabile. în baza unui credit documentar. vânzătorul se obligă să livreze marfa în Ńara de destinaŃie. asigurare şi navlu CPT – Carriage Paid To/Port payé jusqu’à – Transport plătit până la CIP – Carriage and Insurance Paid To/Port payé. din momentul livrării mărfii. 3. Clauzele DES şi DEQ se folosesc numai în condiŃiile în care marfa va fi transportată pe căi navigabile. Insurance and Freight/Coût. 43 .2. ObligaŃia de livrare a vânzătorului se efectuează în momentul predării pentru transport. Clauza DDP exprimă maximum de obligaŃii care revin vânzătorului. Grupa F FCA – Free Carrier/Franco transporteur – Franco transportor FAS – Free Alongside Ship/Franco le long du navire – Franco de-a lungul vasului FOB – Free on Board/Franco bord – Franco la bord În conformitate cu termenii din grupa F. Grupa C CFR – Cost and Freight/Coût et fret – Cost şi navlu CIF – Cost. Dacă marfa se transportă pe căi navigabile. Grupa D DAF – Delivered at Frontier/Rendu frontière – Franco frontieră DES – Delivered ex Ship/Rendu ex ship – Franco navă nedescărcat DEQ – Delivered ex Quay/Rendu à quai – Franco chei DDU – Delivered Duty Unpaid/Rendu droits non acquittés – Franco destinaŃie nevămuit DDP – Delivered Duty Paid/Rendu droits acquittés – Franco destinaŃie vămuit Conform termenilor din grupa D.Termenul unic din grupa E cuprinde obligaŃii minime pentru vânzător. UzanŃele comerciale specifice pieŃei americane au fost codificate de către Camera de ComerŃ din Washington în 1919 şi revizuite în 1941.4. assurance et fret – Cost. În cazul folosirii clauzelor CIF şi CIP. Regulile RAFTD 1941 Revised American Foreign Trade Definitions se folosesc pe continentul nord-american. clauzele CFR şi CIF prevăd că vânzătorul trebuie să procure cumpărătorului un conosament sau o scrisoare de transport maritim. vânzătorul poate să încaseze preŃul mărfii.

FAS – Free Alongside Ship şi FAS Vessel – named port of shipment Formula are semnificaŃia atribuită condiŃiei FAS din Incoterms. în alin. vânzătorul fiind obligat să încarce marfa în mijlocul de transport specificat în contract. Insurance. 2 al ConvenŃiei de la Haga din 1964 privind legea uniformă asupra vânzării internaŃionale de bunuri mobile corporale. PreŃul de vânzare cuprinde toate costurile până în momentul livrării mărfii pe doc. Ex Plantation. C and F – Cost And Freight – named point of destination Termenul corespunde condiŃiei identice din Incoterms. Aplicarea uzanŃelor comerciale UzanŃele comerciale internaŃionale sunt aplicate prin înscrierea în contract a unei clauze de trimitere sau prin formularea unei clauze integrate în contracte-tip sau condiŃii generale de livrare. vânzătorul având obligaŃia de a pune marfa la dispoziŃia cumpărătorului la locul convenit şi la data stabilită. PreŃul mărfii se ia în considerare la punctul de origine.9 că părŃile sunt Ńinute de o uzanŃă care este bine cunoscută şi respectată în mod obişnuit în comerŃul internaŃional de către părŃile unei afaceri comerciale particulare. PreŃul stabilit cuprinde toate cheltuielile de livrare a mărfii lângă bordul navei navlosite de cumpărător în portul de încărcare. părŃile sunt considerate că s-au referit în mod tacit în contract şi pentru formarea sa. Ex Dock – named port of importation Expresia corespunde condiŃiei DEQ din Incoterms. Freight – named point of destination Clauza corespunde aceleiaşi condiŃii din Incoterms.137 În termeni asemănători. alin. 2 al art. că în afară de convenŃie contrară. PreŃul mărfii se stabileşte în funcŃie de punctul de încărcare intern. în comerŃul internaŃional este larg cunoscută şi în mod constant respectată în contracte de acelaşi tip în ramura comercială respectivă. FOB – Free On Board – named inland carrier at named inland poit of departure Conceptul corespunde condiŃiei franco vagon sau franco camion din Incoterms. 1. FOB Vessel – Free On Board Vessel – named port of shipment Clauza este similară condiŃiei FOB din Incoterms. la orice uzanŃă pe care o cunoşteau sau ar fi trebuit să o cunoască şi care. Principiile UNIDROIT aplicabile contractelor comerciale internaŃionale din 2004 arată. cu taxele vamale achitate 3.3. art. PreŃul stabilit cuprinde asigurarea maritimă şi cheltuielile necesare pentru aducerea mărfii în portul de destinaŃie fixat. Versiunea RAFTD din 30 iulie 1941. cu excepŃia cazului în care aplicarea acestei uzanŃe ar fi În acelaşi sens. Ex Mine. ConvenŃia NaŃiunilor Unite asupra contractelor de vânzare internaŃională de mărfuri din 1980 prevede. PreŃul mărfii acoperă toate cheltuielile de livrare a mărfii pe bordul navei procurate de către cumpărător al termenul fixat. 9. în portul de import stabilit. prin alin.DefiniŃiile revizuite de ComerŃ American Exterior sunt corespunzătoare regulilor Incoterms. conŃine opt termeni comerciali consideraŃi uzuali în vânzarea internaŃională. Ex Mill. PreŃul de vânzare include toate cheltuielile până în momentul livrării mărfii la punctul intern în Ńara de import. 2 al art. Ex Point of Origin – Ex Factory. FOB – Free On Board – named inland point in country of importation Regula este similară condiŃiei DES din Incoterms. Ex Varehouse – named point of origin Termenul este similar condiŃiei franco fabrică din Incoterms. 137 44 .7. PreŃul mărfii include şi costurile necesare pentru transportul mărfii la portul de destinaŃie convenit. În contextul acestei situaŃii. 9. CIF – Cost.

Permanentele schimbări impuse de cerinŃele pieŃei internaŃionale. toate situaŃiile care apar în derularea afacerilor comerciale. Lacunele din legislaŃia comercială se răsfrâng şi pe plan contractual. şi de uzanŃele comerciale.3. 3. UzanŃele comerciale se aplică cu titlu de clauză convenŃională. Codificarea uzanŃelor în anumite ramuri de activitate comercială asigură certitudinea juridică şi uniformizarea reglementării la nivelul sistemelor de drept naŃionale. pe lângă prevederile legii aplicabile. care se individualizează prin rapiditatea operaŃiunilor. ele au devenit norme care se folosesc în comerŃul internaŃional. întrucât apare ca nerezonabilă. Popescu. practica internaŃională a creat anumite reguli nescrise. în contractele pe care le încheie. p. o uzanŃă aplicabilă într-un anumit domeniu comercial poate fi înlăturată. De cele mai multe ori.138 În literatura de specialitate s-a pus problema dacă referirea părŃilor la uzanŃele comerciale dintr-o anumită Ńară poate reprezenta un punct de legătură determinant pentru indicarea legii aplicabile contractului. op. Filipescu. UzanŃele comerciale se folosesc pentru a determina drepturile şi obligaŃiile părŃilor prin completarea şi precizarea conŃinutului contractului. Prin conexiunea dintre dreptul internaŃional şi dreptul intern. elaborarea de contracte-tip şi includerea în contracte a unor condiŃii generale de livrare. Tudor R. arbitrii vor aplica legea desemnată de norma conflictuală pe care ei o vor considera potrivită în speŃă. prin intermediul normelor conflictuale. În ambele cazuri.. Titlul şi condiŃiile aplicării uzanŃelor comerciale sunt prevăzute de legea contractului. op. Corespunzător intereselor părŃilor contractante. cit. 39 şi urm. Dragoş-Alexandru Sitaru. nici părŃile. Rolul uzanŃelor comerciale RelaŃiile comerciale internaŃionale prezintă o dinamică proprie. în practica internaŃională s-a realizat o unificare şi standardizare a uzanŃelor comerciale. determinată de părŃi sau de instanŃă. Tot uzanŃele comerciale au rolul de a interpreta sau explica termenii şi expresiile utilizate în contractul de comerŃ internaŃional.139 138 Cu privire la rolul uzanŃelor în practica arbitrală de comerŃ internaŃional. arbitrii trebuie să Ńină seama. 57.. nu este însoŃită şi de elaborarea unei reglementări corespunzătoare. p. 1 din Regulile de procedură arbitrală ale CurŃii de Arbitraj Comercial InternaŃional de pe lângă Camera de ComerŃ şi Industrie a României. alin.nerezonabilă. cit. VII. nu pot să prevadă. 2004. p. Filipescu. Aplicabilitatea uzanŃelor comerciale este configurată de principiul libertăŃii contractuale. În lipsa indicării de către părŃi a legii aplicabile. datorită condiŃiilor speciale de desfăşurare a activităŃii părŃilor sau naturii atipice a tranzacŃiei. alin. 45 . 202 şi urm. Prin adoptarea de condiŃii uniforme. în vigoare de la 1 ianuarie 2000. Ioan P. uzanŃele comerciale sunt utilizate în domeniul normelor juridice supletive. Andrei I. Ele au acelaşi regim juridic ca şi prevederile contractuale. prevederile ConvenŃiei de la Geneva din 1961 sunt integrate în sistemul nostru juridic.... 65 şi urm. Acceptate de bună voie şi aplicate în mod repetat. Astfel. Astfel. textul art. 1 al ConvenŃiei europene de arbitraj comercial internaŃional din 1961. În unele cazuri. op. În conformitate cu art. dispune că tribunalul arbitral soluŃionează litigiul arbitral în temeiul contractului principal şi al normelor de drept aplicabile. În absenŃa unei reglementări adecvate a relaŃiilor comerciale. cit.8. părŃile sunt libere să determine legea pe care arbitrii trebuie să o aplice fondului litigiului. în soluŃionarea litigiilor care rezultă din operaŃiunile de comerŃ internaŃional. Ńinând seama când este cazul şi de uzanŃele comerciale. arbitrii vor Ńine seama de stipulaŃiile contractului şi uzanŃele comerciale.

uzanŃele convenŃionale sunt supuse regimului aplicabil stipulaŃiilor contractuale. prin ele însele. Octavian CăpăŃînă. p. se pune şi problema înlocuirii unei uzanŃe convenŃionale. În cadrul acestei situaŃii conflictuale. 139 46 . 1983. pot avea calitatea de drept aplicabil lex causae). 1987 p. Referirea părŃilor la anumite uzanŃe are semnificaŃia preluării unor reglementări cuprinse în contractul-tip determinat. Prin includerea în contract uzanŃele comerciale nu devin drept aplicabil. interesează şi problema dacă uzanŃele comerciale. doar un simplu criteriu. op.3.140 • Conflictul între două uzanŃe convenŃionale Prin originea şi natura lor. contractul nu poate fi completat cu dreptul acelei Ńări în care se localizează uzanŃele comerciale.. Dar aplicarea uzanŃei normative depinde de intenŃia părŃilor. În măsura în care nu există o clauză contrară. 477. nu pot să aibă rolul de drept aplicabil (lex causae). 425. Ion Nestor. fără nici o altă accepŃiune juridică. cit. spre a fi introduse în contractul lor. care pot stipula în contract o clauză contrară. în Journal de droit international (Clunet). Într-o altă situaŃie. Dacă părŃile se referă la două uzanŃe convenŃionale. În funcŃie de momentul încheierii contractului. vor prevala dispoziŃiile uzanŃei legale.. 31 şi urm. p. Un contract-tip poate reprezenta cel mult un model pentru întocmirea altor contracte. a uzanŃelor comerciale. op. p. prin ea însăşi. 1968. se va recurge la principiile fundamentale ale dreptului internaŃional privat. În cazul în care uzanŃele adoptate de părŃi sunt insuficiente pentru reglementarea unor raporturi contractuale.9. Ioan Macovei. 2. cit. Într-o primă situaŃie. Popescu. 1983. În funcŃie de situaŃia concretă. cit. raporturile contractuale dintre părŃi pot fi supuse uzanŃelor comerciale ale unui port maritim sau centru comercial (lex mercatoria). prioritate va avea uzanŃa din momentul încheierii contractului. p. Având forŃa juridică a unei legi supletive. acest criteriu poate fi luat în considerare. uzanŃa normativă suplineşte voinŃa părŃilor. Popescu. pentru desemnarea legii aplicabile.O asemenea împrejurare poate constitui. Conflictul dintre uzanŃe fiind în timp. în perioada cuprinsă între încheierea şi executarea contractului. Neavând nici o legătură substanŃială. potior iure). Tot în acest context. conflictul dintre ele se va soluŃiona după aceleaşi reguli. UzanŃele comerciale la care se referă părŃile. 33 şi urm. Tudor R. cu titlu de clauze contractuale. „Chronique de jurisprudence roumaine relative au droit international privé”. o uzanŃă poate fi înlocuită cu alta.. conflictele pot interveni între uzanŃe comerciale sau între uzanŃe şi legile incidente. Referirea părŃilor are valoarea unei introduceri în contract. nr.. Astfel. Alături de celelalte elemente. 1963. Probleme conflictuale Utilizarea uzanŃelor în contractele de comerŃ internaŃional poate determina unele conflicte.. se va aplica regula tempus regit actum. 140 A se vedea Tudor R. op. 3. prioritate va avea ultima uzanŃă în timp şi la care se consideră că s-au referit părŃile (posterior tempore. op. părŃile pot supune raporturile lor contractuale uzanŃelor comerciale incluse într-un contract-tip determinat (lex causae). cit. • Conflictul între o uzanŃă convenŃională şi o uzanŃă normativă În cazul unui conflict între o uzanŃă convenŃională şi o uzanŃă normativă. A se vedea Berthold Goldman. cu titlu de clauze contractuale. 57 şi urm. în absenŃa unei manifestări a voinŃei părŃilor. PărŃile nu pot fi obligate să respecte o uzanŃă care nu era cunoscută la momentul respectiv.

141 • Conflictul între o uzanŃă comercială şi convenŃia expresă a părŃilor sau dispoziŃii legale de ordine publică În cazul unui asemenea conflict. 47 . art. Legea uniformă având un caracter supletiv. se vor aplica prevederile uzanŃei comerciale. Cu toate că au aceeaşi forŃă juridică. • Conflictul între o uzanŃă comercială şi o lege uniformă În conflictul dintre o uzanŃă comercială şi o lege uniformă din domeniul comerŃului internaŃional. Aplicarea regulii specialia generalibus derogant se justifică prin natura comercială a uzanŃei normative. 2 al ConvenŃiei de la Haga privind legea uniformă asupra vânzării internaŃionale de bunuri mobile corporale din 1964. cu excepŃia situaŃiei în care părŃile au convenit altfel. uzanŃa normativă constituie o dispoziŃie specială faŃă de legea imperativă. 9. în operaŃiunile de comerŃ internaŃional. Capitolul V Principiile dreptului comerŃului internaŃional 1. convenŃia expresă a părŃilor sau dispoziŃiile de ordine publică vor înlătura aplicarea uzanŃelor convenŃionale sau normative. FaŃă de legea civilă. • Conflictul între o uzanŃă normativă şi o lege imperativă În situaŃia unui conflict între o uzanŃă normativă şi o lege civilă sau comercială imperativă. Astfel. NoŃiuni generale 141 În sensul arătat.• Conflictul între o uzanŃă convenŃională şi o lege supletivă În împrejurarea unui conflict între o uzanŃă convenŃională şi o lege supletivă care există concomitent. Dar normele de ordine publică din dreptul intern nu au. prioritară va fi uzanŃa normativă. 2 al ConvenŃiei NaŃiunilor Unite asupra contractelor de vânzare internaŃională de mărfuri din 1980 şi art. indiferent de forma de manifestare a voinŃei lor. • Conflictul între o uzanŃă convenŃională şi o lege imperativă În conflictul dintre o uzanŃă convenŃională şi o lege civilă sau comercială imperativă existente concomitent. în totalitatea lor. rezolvarea va fi în favoarea uzanŃei. fiind mai flexibilă. alin. care prezintă caracterul unei reglementări generale. acelaşi caracter în dreptul internaŃional. precădere va avea legea imperativă. Ca urmare. care se va aplica cu precădere în cauză. 9. uzanŃa va prevala. Constituind o stipulaŃie contractuală. ForŃa juridică a uzanŃei convenŃionale fiind a unei stipulaŃii contractuale. ordinea publică nu acŃionează cu intensitatea din dreptul intern. jurisprundenŃa a admis anatocismul în materia de conturi bancare. dispoziŃiile legii comerciale reprezintă o reglementare specială. deşi nu este permis în operaŃiunile de drept civil. În măsura în care părŃile au acceptat uzanŃa. uzanŃa convenŃională are un caracter special faŃă de regula generală din legea supletivă. alin. înseamnă că aplicarea legii supletive a fost înlăturată. nu pot fi încălcate prevederile imperative ale legii.

143 142 Pentru detalii. Activitatea participanŃilor la raporturile de comerŃ internaŃional este controlată de către stat prin mijloace financiar-bancare. lex voluntatis constituie o aplicare specifică a principiului libertăŃii convenŃiilor. cit. concurenŃa poate fi loială sau neloială. care urmăreşte să creeze un cadru favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producŃie. Yolanda Eminescu. În determinarea limitelor concurenŃei.. ConcurenŃa este o confruntare sau o competiŃie între comercianŃi.Raporturile dintre participanŃii la activitatea de comerŃ internaŃional se desfăşoară în conformitate cu politicile comerciale ale statelor. op. Principiul libertăŃii comerŃului Principiul libertăŃii comerŃului reprezintă o cerinŃă fundamentală. se utilizează formula morală a loialităŃii de conduită în raporturile cu ceilalŃi comercianŃi. 2. 3 şi urm. De altfel..142Libertatea comerŃului fiind un principiu de drept internaŃional public. Libertatea concurenŃei reprezintă o premisă a dezvoltării relaŃiilor comerciale. urm.. Tot regulile acestui principiu guvernează în mod nemijlocit şi regimul zonelor libere. în condiŃiile legii. În contextul relaŃiilor economice.. unitatea principiilor este pusă în evidenŃă de complementaritatea lor. 2. 135. care asigură participarea activă şi neîngrădită la schimburile internaŃionale de mărfuri şi servicii. principiul liberei concurenŃe se aplică între persoanele care exercită o activitate asemănătoare. 143 48 . 3. prin intermediul taxelor. exercitată în domeniile deschise pieŃei. în scopul obŃinerii de profituri. p. IntervenŃia statului se realizează. În funcŃie de mijloacele folosite. 57 şi A se vedea I. revizuită în 2003. lit. p. op. Georgescu. p. op. principiul libertăŃii comerŃului se aplică în materia investiŃiilor străine şi a licenŃelor de export şi import. Principiul libertăŃii comerŃului se exprimă în posibilitatea. alin. op. În acest sens. Principiile fundamentale ale dreptului comerŃului internaŃional sunt următoarele: principiul libertăŃii comerŃului. a se prevede că statul trebuie să asigure libertatea comerŃului. Libertatea comerŃului dă expresie şi facilitează existenŃa economiei de piaŃă. recunoscută prin lege.L. cit. Datorită caracterului său de generalitate. 26 şi urm. principiul libertăŃii comerŃului este consacrat de ConstituŃia României din 1991. mijloacele concrete de manifestare sunt configurate de politica statului. Între principiile dreptului comerŃului internaŃional există o legătură indisolubilă. cit. impozitelor şi a licenŃelor de exportimport. o garanŃie a progresului. a cărui coerenŃă şi certitudine este asigurată de un număr de principii. Prin textul art. Reglementările aplicabile în materie formează un cadru juridic. 2004. principiul protecŃiei concurenŃei loiale şi principiul libertăŃii convenŃiilor. nu exclude controlul statului.. Pentru exercitarea comerŃului se cere ca persoanele să aibă calitatea de comerciant şi obiectul de activitate să prevadă efectuarea de acte de comerŃ internaŃional. cit. pe baza egalităŃii de şanse a comercianŃilor. principiul libertăŃii comerŃului reprezintă o premieră a libertăŃii convenŃiilor. pentru atragerea şi menŃinerea clientelei. Principiul concurenŃei loiale În cadrul relaŃiilor comerciale. p. Dumitru Mazilu. 585 şi urm.. persoanelor fizice şi juridice de a fi subiecte ale dreptului comerŃului internaŃional. Tot astfel. În acŃiunea de promovare a libertăŃii comerŃului. Dragoş-Alexandru Sitaru.

. . Le droit de la propriété industrielle.145 ConcurenŃa neloială reprezintă încălcarea obligaŃiei de respectare a procedurilor oneste sau corecte în exercitarea unei activităŃi comerciale sau industriale. Sirey. În confruntarea comercianŃilor. . Volume I. 1992. op. împiedicând folosirea abuzivă a puterii economice. În situaŃia concurenŃei neloiale exerciŃiul unui drept este excesiv.funcŃia de facilitare a liberei circulaŃii a mărfurilor şi serviciilor. cit. 145 A se vedea Octavian CăpăŃînă. pe când concurenŃa interzisă implică săvârşirea unui act fără drept.funcŃia de stimulare a iniŃiativei participanŃilor la activitatea de comerŃ internaŃional. 93 şi urm. p. aptitudinea la întrebuinŃare sau calitatea mărfurilor. Bucureşti. 146 A se vedea Paul Roubier. produsele sau activitatea industrială sau comercială a unui concurent. în exercitarea comerŃului. . ConcurenŃa neloială pe piaŃa internă şi internaŃională. Deontologia profesională impune comercianŃilor respectarea. care sunt de natură a discredita întreprinderea. Bucureşti. caracteristicile. Dumitru Mazilu. 83 şi urm. este susceptibilă să inducă publicul în eroare cu privire la natura.ConcurenŃa loială se exercită în limita uzanŃelor comerciale oneste. Dreptul concurenŃei comerciale. definitorii sunt următoarele: . produsele sau activitatea industrială sau comercială a unui concurent. modul de fabricaŃie. RestricŃiile impuse concurenŃei urmăresc să apere existenŃa liberei concurenŃe prin suprimarea practicilor monopoliste. p. care împiedică realizarea profiturilor de monopol. prin oricare mijloc. comercianŃii competitivi pot acapara piaŃa într-un domeniu al producŃiei de mărfuri sau prestaŃiilor de servicii. În desfăşurarea relaŃiilor comerciale internaŃionale. Principalele forme ale practicilor monopoliste sunt înŃelegerile anticoncurenŃiale. Dreptul concurenŃei comerciale. concurenŃa neloială este deosebită de concurenŃa interzisă. ConcurenŃa onestă. perturbând mecanismele economiei de piaŃă. Dintre ele. 147 A se vedea Octavian CăpăŃînă. a unui minimum de moralitate. În conformitate cu dispoziŃiile alin.afirmaŃiile false. Ele privesc restricŃiile impuse concurenŃei şi reprimarea concurenŃei neloiale. Interzicerea concurenŃei poate rezulta din lege sau din contract. concurenŃa loială îndeplineşte mai multe funcŃii. Având în vedere interesele colectivităŃii. următoarele acte de concurenŃă neloială: . ConcurenŃa patologică. în principal. permit fixarea unor preŃuri corespunzătoare. 1993. Editura Lumina Lex. A se vedea Octavian CăpăŃînă. .144 Principiul concurenŃei are un rol determinant în stabilirea preŃului mărfurilor. Recurgând la practici restrictive de concurenŃă.. 1994. Editura Lumina Lex. abuzul de poziŃie dominantă şi concentrarea de întreprinderi. Editura Lumina Lex. 1952. cu revizuirile şi completările ulterioare.147 ProtecŃia efectivă împotriva concurenŃei neloiale este prevăzută de ConvenŃia de la Paris pentru protecŃia proprietăŃii industriale din 1883. 144 49 . în exercitarea comerŃului.146 În relaŃiile comerciale internaŃionale prezintă interes reglementările referitoare la dumping şi subvenŃiile la export. în raporturile de concurenŃă.indicaŃiile sau afirmaŃiile a căror folosire.faptele care sunt de natură să creeze.funcŃia de garanŃie a economiei de piaŃă. Reglementările aplicabile concurenŃei comerciale se împart în două categorii principale. 3 al art. 10 bis sunt interzise. Monopolismul. p. p. Paris. o confuzie cu întreprinderea. Bucureşti. 28 şi urm. 40 şi urm. Reprimarea concurenŃei neloiale urmăreşte să asigure o folosire corectă a libertăŃii de concurenŃă prin sancŃionarea actelor abuzive. raporturile reale dintre produsele şi serviciile oferite pe piaŃă consumatorilor. p. Actele şi faptele de concurenŃă neloială presupun folosirea unor mijloace reprobabile în activitatea comercială şi utilizarea unor modalităŃi discutabile în atragerea clientelei. Dreptul concurenŃei comerciale. 482 şi urm.

Tot prin acordul lor. 1976.. Bucureşti. subiectivă şi alta. Puterea creatoare a voinŃei părŃilor contractante este independentă de orice referire la o lege determinată. Punctele de vedere exprimate pun accentul fie pe voinŃa părŃilor. Principiul libertăŃii convenŃiilor VoinŃa juridică a participanŃilor la raporturile de comerŃ internaŃional se exprimă. ocrotindu-se interesele generale ale societăŃii. Primatul legii exclude efectul creator al voinŃei individuale independent şi în afara unui sistem de drept statal. Ca atare. Popescu. Costin. să aleagă partenerul contractual. 1987. 21 şi urm. În dreptul nostru.. părŃile au vocaŃia să desemneze legea care va guverna condiŃiile de fond şi efectele contractului. să modifice ori să stingă obligaŃiile contractuale. se susŃine că izvorul principal al drepturilor şi obligaŃiilor stipulate prin contractul de comerŃ internaŃional constă în acordul de voinŃă al părŃilor. 148 50 . Volumul II. De altfel. potrivit căruia convenŃiile legal făcute au putere de lege între părŃile contractante. cit.150 După concepŃia obiectivă. libertatea contractuală a părŃilor prezintă accepŃiuni diferite. părŃile au posibilitatea să sustragă contractul lor de sub incidenŃa oricărei legislaŃii naŃionale. p.Prin sancŃionarea concurenŃei neloiale se asigură buna desfăşurare a comerŃului şi industriei. orice fel de contracte de comerŃ internaŃional. 137 şi urm.149 După concepŃia subiectivă. dar numai în măsura în care opŃiunea lor este admisă de legea forului. Bucureşti. 969 din Codul civil. Octavian CăpăŃînă. autonomia de voinŃă decurge din principiul libertăŃii convenŃiilor în domeniul raporturilor de comerŃ internaŃional. se consideră că legea este prioritară faŃă de voinŃa părŃilor.148 În comparaŃie cu dreptul comun. puterea de decizie a părŃilor în relaŃiile comerciale internaŃionale prezintă valenŃe suplimentare. prin intermediul contractelor. care să-i confere validitatea. datorită caracterului lor general. să negocieze condiŃiile de contractare. completează şi reglementările în comerŃul internaŃional. fie pe primatul legii. p. p. Teoria generală a obligaŃiilor. Editura Academiei. Choix d’articles. în principal. 1968. principiul libertăŃii convenŃiilor este consacrat de art. libertatea contractuală implică o autonomie derivată şi nu primordială. Raporturile lor juridice pot fi guvernate de lex mercatoria sau de principiile de echitate. În realitate. Desigur. Editura ŞtiinŃifică. Paris. de asemenea. 8 şi urm. PărŃile sunt libere să încheie. p. Sergiu Deleanu. Tratat de drept al comerŃului internaŃional. Din formularea textului rezultă că libertatea contractuală a părŃilor nu este limitată decât de dispoziŃiile legale imperative. 4. Dar principiul lex voluntatis nu se confundă cu principiul A se vedea Tudor R. să determine clauzele contractului. prin voinŃa lor. Partea specială. În relaŃiile comerciale internaŃionale. obiectivă. op. efectele pe care le vor produce şi. părŃile au libertatea să desemneze legea aplicabilă contractului. Argumentele invocate în susŃinerea acestor concepŃii nu pot fi absolutizate. 150 Pentru criticile aduse în doctrină acestei concepŃii. precum şi posibilitatea să opteze în favoarea unei anumite jurisdicŃii. Primatul legii faŃă de voinŃa părŃilor constituie o realitate numai în contractele interne. 219 şi urm. Principiul libertăŃii convenŃiilor înseamnă că o parte se obligă prin manifestarea propriei voinŃe numai la ceea ce acceptă şi doar în măsura în care doreşte. Aceste dispoziŃii ale dreptului comun. Petre Anca. Brânduşa Ştefănescu. În operaŃiunile de comerŃ internaŃional. Puterea de decizie a părŃilor în contractele comerciale internaŃionale este configurată de principiul libertăŃii convenŃiilor. Mircea N. 149 A se vedea Henri Batiffol. libertatea contractuală este consacrată întotdeauna de ordinea juridică naŃională. Librairie Générale de Droit et de Jurisprudence. care pot fi grupate în două concepŃii: una.

cit. 183 şi urm.152 Legea care cârmuieşte fondul. condiŃiile de fond ale actului juridic unilateral sunt stabilite de legea aleasă de către autorul său. În conformitate cu art. Efectele juridice ale voinŃei părŃilor se produc în limitele şi condiŃiile prevăzute de lege.. În determinarea legii aplicabile contractului. VoinŃa părŃilor nu are putere prin ea însăşi. A se vedea Ioan P. 86. Regăsindu-se în majoritatea sistemelor de drept internaŃional privat. Filipescu. p. Iaşi. 1997. 71. Drept internaŃional privat. op. rezultă că opŃiunea de alegere a părŃilor este permisă de legea forului. Din formularea acestor texte. se aplică. Volumul II. alin. 73. Andrei I. şi condiŃiilor de formă ale contractului. prin extinderea sferei de aplicare. şi în materia actului juridic unilateral. 1. 151 51 . alin. 152 SoluŃia este consacrată. Filipescu. Prin autonomie de voinŃă se înŃelege că părŃile pot să aleagă legea care va guverna condiŃiile de fond şi efectele contractului de comerŃ internaŃional. desemnarea de către părŃi a legii aplicabile nu este exclusă în domeniul normelor imperative sau prohibitive. Principiul lex voluntatis corespunde exigenŃelor comerŃului internaŃional. în principal. Editura FundaŃiei Chemarea. potrivit art. întrucât nu există o lege care să fie aplicată obligatoriu ori să nu fie aplicată niciodată. În contractele comerciale internaŃionale. 280 şi urm. permiŃând părŃilor să adapteze contractul la situaŃia existentă pe diferite pieŃe străine. principiul lex voluntatis implică egalitatea legislaŃiilor naŃionale.151 În legislaŃia noastră. principiul lex voluntatis contribuie la uniformizarea soluŃiilor conflictuale în materia contractelor.. p. 1 al care trimite art.libertăŃii convenŃiilor. 69. contractul este supus legii alese prin consens de părŃi. lex voluntatis este consacrată de Legea de drept internaŃional privat din 1992. Conform prevederilor art. Mihail Vasile Jakotă.

2 1 52 . p. 4 Reglementări privind falimentul au conŃinut şi OrdonanŃele lui Francisc I din 1536 şi Carol al IX-lea din 1560. care se apără în comun de insolvenŃa comercială a debitorului lor.1 Falimentul indică situaŃia unui comerciant.F. sancŃionarea falitului culpabil.. p. Din statutele italiene. Falimentul avea un caracter represiv. Girard. În această privinŃă. care înseamnă a înşela.4 În 1807. reglementată în dreptul roman. comercianŃii faliŃi fiind socotiŃi infractori.Titlul II Falimentul internaŃional Capitolul I ConsideraŃii generale asupra falimentului 1. fiind în încetare de plăŃi. Întregul patrimoniu al datornicului era vândut la licitaŃie publică de reprezentantul creditorilor. 3 Pentru amănunte. Tot falimentul constituie şi o măsură legală de ocrotire a creditului prin repartizarea riscurilor între toŃi creditorii comerciantului. În concepŃia clasică. Paris. Falimentul mai reprezintă organizarea juridică a creditorilor. datornicul insolvabil putea să cedeze de bună voie creditorilor toate bunurile sale (cessio bonorum). situaŃia infamantă a debitorului falit. indiferent de profesiunea lor. datornicul nu mai putea fi condamnat pentru datoriile anterioare decât în limita resurselor necesare existenŃei sale (beneficium competentiae). Editura Didactică şi Pedagogică. falimentul a fost reglementat ca o procedură concursuală de executare a tuturor debitorilor. 201 şi urm. 8 şi urm. p. Pentru a evita executarea asupra patrimoniului. vânzarea în bloc a bunurilor debitorului insolvabil a fost înlocuită cu vânzarea în detaliu (distractio bonorum). Mihail Paşcanu.2 Falimentul provine din venditio-bonorum. elemente Falimentul este o cale specială de executare silită asupra tuturor bunurilor comerciantului debitor. NoŃiune. instituŃia falimentului este consacrată de Codul comercial francez. se aplică întregului patrimoniu şi satisface toŃi creditorii. Bucureşti. 1929. Manuale di diritto commerciale. În cazurile în care creditorii obŃineau trimiterea în posesie (missio in possessionem). Mihai Jacotă. În perioada contemporană. Pe durata desesizării datornicului. lichidarea întreprinderii comerciale. Drept privat roman. 1972. 94 şi urm. care nu-şi poate plăti datoriile ajunse la scadenŃă. 1927. 1964. bunurile erau administrate de un curator bonorum. bunurile datornicului erau sechestrate în scopul vânzării lor în bloc. Dreptul falimentar român. Bucureşti. În acest fel. evoluŃie. Manuel élémentaire de droit romain. falimentul se caracterizează prin următoarele elemente: instituirea unei proceduri concursuale de executare silită. falimentul este preluat de OrdonanŃa lui Colbert din 1673 asupra comerŃului terestru. 129. în limita cotei falimentare. Giuseppe Ferri. proporŃional cu valoarea creanŃelor. Executarea silită urmăreşte interesele tuturor creditorilor. realităŃile activităŃii comerciale au determinat importante schimbări în privinŃa tratamentului legal aplicabil comerciantului în stare de încetare de plăŃi. Editura Cugetarea.3 În legislaŃia republicilor oraşe italiene. p. generală şi egalitară. care a încetat plata datoriilor sale comerciale. Torino. iar ulterior. În epoca imperială. P. Termenul de faliment provine din cuvântul latin fallere. ca modalitate de executare a tuturor bunurilor debitorului. Vladimir Hanga. Procedura falimentului este colectivă. în celelalte sisteme de drept.

Pe plan internaŃional.unitatea patrimoniului impune declararea unui singur faliment. .exigenŃele comerŃului internaŃional au impus anumite reglementări specifice. Efectele falimentului se produc asupra tuturor bunurilor debitorului. 753 şi urm. Bucureşti. Diana Ungureanu. DispoziŃiile Legii din 1995 permiteau însă derularea unei proceduri îndelungate şi costisitoare. Sub influenŃa Legii franceze din 28 mai 1838. 140. care se extinde asupra tuturor bunurilor debitorului şi permite aplicarea aceluiaşi regim pentru sucursalele fără personalitate juridică. activele sau creditorii unei societăŃi comerciale fiind situate pe teritoriul mai multor state. În funcŃie de poziŃia adoptată.capacitatea debitorului fiind afectată prin pronunŃarea falimentului. Editura Didactică şi Pedagogică. 1969. asigurând unitatea masei credale. Potrivit primei teorii7. Iaşi. fie teoria pluralităŃii şi teritorialităŃii falimentului.Ideea de faliment începe să fie părăsită. În susŃinerea teoriei unităŃii şi universalităŃii falimentului se invocă următoarele argumente: . falimentul este inclus în Cartea a III-a. . se admite fie teoria unităŃii şi universalităŃii falimentului. 15 şi urm..6 2. legile în prezenŃă pot să conŃină prevederi deosebite. indiferent de Ńara în care se găsesc şi faŃă de toate persoanele. p. Editura Junimea. Bucureşti. falimentul se pronunŃă şi se administrează numai de instanŃa de la domiciliul sau stabilimentul principal al debitorului. adică lex fori. problematica soluŃionării conflictelor de legi privind falimentul s-a concretizat în două teorii sau sisteme. Configurând o altă etapă în procesul de reformă.egalitatea de tratament a creditorilor debitorului se poate realiza numai dacă există un singur faliment reglementat de o lege unică. Falimentul internaŃional. p. Prin adoptarea Codului comercial din 1887. 64 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului. nr. 498 şi urm. Condica de comerciu din 1840 a prevăzut o reglementare amplă şi severă a falimentului. Determinarea legii falimentului va depinde de modul de soluŃionare a conflictului de competenŃă jurisdicŃională. Editura All Beck. 359 din 21 aprilie 2006. 1983. Editura Lumina Lex. Popescu. care pune accentul pe reabilitarea economică a debitorului. p. Sisteme doctrinare În reglementarea falimentului. 6 5 53 . se adaugă şi stabilirea efectelor extrateritoriale ale hotărârilor pronunŃate în procedura falimentului. procedura falimentului va fi supusă legii instanŃei competente. .. Jean-Denis Bredin. întrucât se evită supunerea debitorului unor regimuri diferite. Paris. Tudor R. InstituŃii în dreptul comercial internaŃional. CerinŃa unităŃii procedurii este completată de caracterul universal al falimentului. conturându-se o concepŃie diferită.5 Primele izvoare româneşti care cuprind dispoziŃii referitoare la faliment au fost Codul Calimach din 1817 şi Legiuirea Caragea din 1818.redresarea situaŃiei economice este facilitată de unitatea falimentului. Bucureşti. 695-888. 235. 1987. precum şi a bancrutei. 7 A se vedea Yvon Loussouarn. Dreptul comerŃului internaŃional. art. care reclamă existenŃa unei proceduri unitare în materia falimentului. Sirey. Droit du commerce international. . Partea I.a fost necesară o nouă măsură legislativă. Ioan Schiau. Pentru realizarea unui sistem eficient de insolvenŃă. hotărârea de declarare a falimentului produce efecte extrateritoriale fără exequatur. EdiŃia a doua. A se vedea infra. III. Publicată în Monitorul Oficial al României. în funcŃie de statele în care se află bunurile sale. p. cap. 85 din 5 aprilie 2006 privind procedura insolvenŃei. Implicit. La 22 iunie 1995 a fost adoptată Legea nr. 2001. La aceste aspecte. 2004. intervenŃia legiuitorului s-a concretizat prin Legea nr. p. Regimul juridic al insolvenŃei. CerinŃele economiei de piaŃă au impus elaborarea unei reglementări adecvate. Ioan Macovei.

Teoria unităŃii şi universalităŃii falimentului a fost consacrată de numeroase legislaŃii naŃionale. De asemenea, teoria este adoptată de unele convenŃii internaŃionale. De exemplu, ConvenŃia statelor nordice privind procedura falimentului din 1993 sau ConvenŃia Uniunii Europene privind procedurile de insolvenŃă din 1995.8 Conform celei de a doua teorii9, se vor pronunŃa mai multe falimente distincte, după cum în diferite Ńări există sedii secundare, bunuri sau creditori ai debitorului. În fiecare Ńară, falimentele se declară de către instanŃele locale. Falimentele declarate sunt independente şi efectele se produc numai pe teritoriul statului în care s-a pronunŃat hotărârea. În mod necesar, teritorialitatea atrage pluralitatea falimentului. În favoarea teoriei pluralităŃii şi teritorialităŃii falimentului se susŃin mai multe argumente: - procedura falimentului, prin prisma naturii sale patrimoniale, face parte din statutul real, care, fiind de aplicare strict teritorială, competenŃa legislativă este influenŃată de competenŃa jurisdicŃională; - încrederea creditorilor se întemeiază pe gajul special asigurat de bunurile debitorului, aflate într-un anumit stat, pe care creditorii le pot cunoaşte şi urmări în condiŃii optime; - procedura de executare asupra bunurilor debitorului se realizează cu participarea autorităŃilor locale, care asigură aplicarea reglementărilor teritoriale privind protejarea creditului; - interesele creditorilor locali sunt ocrotite în mod eficient de legea forului, beneficiind de privilegiul competenŃei instanŃelor naŃionale sau de un drept de preferinŃă asupra bunurilor debitorului aflate pe teritoriul Ńării în care s-a deschis procedura falimentului. Teoria pluralităŃii şi teritorialităŃii falimentului a fost receptată de reglementările moderne în materie. De exemplu, ConvenŃia europeană privind anumite aspecte internaŃionale ale falimentului din 1990 sau Legea model UNCITRAL privind insolvabilitatea din 1997.10 SoluŃiile preconizate de teoriile unităŃii şi pluralităŃii falimentului sunt discutabile, iar practica judiciară nu este constantă. O abordare judicioasă în materie, care să permită armonizarea reglementărilor aplicabile falimentului, poate fi asigurată numai prin intermediul convenŃiilor internaŃionale. Capitolul II Reglementări privind falimentul 1. Reglementarea falimentului în unele sisteme legislative Reglementările legislaŃiilor naŃionale în materia falimentului conŃin prevederi diferite. Principalele deosebiri se referă la sfera de aplicare şi finalitatea procedurilor colective. În legislaŃiile de influenŃă franceză, falimentul are un caracter profesional, aplicându-se numai comercianŃilor. Încetarea plăŃilor de către un necomerciant nu atrage consecinŃe specifice. Acest sistem se aplică în Belgia, Grecia, Italia, Spania. În celelalte legislaŃii, procedura falimentului este unitară pentru toŃi debitorii, comercianŃi sau necomercianŃi.11 Deşi asigură egalitatea între debitori, sistemul este complex, iar

A se vedea infra, cap. II, pct. 2.3 şi pct. 2.5. A se vedea Yvon Loussouarn, Jean-Denis Bredin, op. cit., p. 757 şi urm.; Tudor R. Popescu, op. cit., p. 140 şi urm.; Ioan Macovei, op. cit., p. 236; Ioan Schiau, op. cit., p. 500 şi urm.; Diana Ungureanu, op. cit., p. 21 şi urm. 10 A se vedea infra, cap. II, pct. 2.4. şi pct. 2.6. 11 De exemplu, Legea de aplicare a OrdonanŃei InsolvenŃei (EGInsO) din 1994, în Germania; Insolvency Act din 1986, în Anglia.
9

8

54

unificarea procedurilor nu este posibilă, existând proceduri simplificate pentru unele categorii de debitori.12 SoluŃii diferite sunt consacrate şi cu privire la finalitatea procedurilor colective. Sistemele legislaŃiilor naŃionale îmbină măsurile de prevenire a falimentului cu cele de redresare şi lichidare judiciară. În unele legislaŃii, accentul se pune pe prima fază, de prevenire a falimentului. Cu toate că este în dificultate, întreprinderea îşi continuă activitatea, în scopul redresării sale. De exemplu, în dreptul belgian, debitorii sunt convocaŃi pentru a găsi o soluŃie de redresare de către serviciul de anchetă comercială din cadrul tribunalului comercial. În dreptul grec, de gestiunea întreprinderilor în dificultate şi realizarea unei înŃelegeri cu creditorii se ocupă o instituŃie administrativă specializată. În alte legislaŃii, importanŃă prezintă posibilitatea de redresare a întreprinderii. Deşi se află în dificultate, întreprinderea îşi continuă activitatea, în vederea salvării sale. Măsurile de redresare au ca scop plata creditorilor. În caz de nereuşită, întreprinderea nerentabilă va fi lichidată. 2. Reglementări internaŃionale în materia falimentului Pe plan internaŃional, expansiunea comerŃului şi a investiŃiilor a determinat o abordare globală a reglementărilor privind falimentul. Diversitatea sistemelor legislative naŃionale a impus utilizarea unor tehnici şi instrumente variate. Activitatea de armonizare în materia falimentului se concretizează prin încheierea de convenŃii internaŃionale, prin adoptarea de regulamente sau prin elaborarea de legi interne, care transpun acte internaŃionale.13 2.1. Tratatul de la Montevideo În 1889 s-a încheiat la Montevideo, între patru state latino-americane, Tratatul privind dreptul internaŃional privat. DispoziŃiile tratatului privesc reglementarea averii debitorului aflat în încetare de plăŃi. Competentă în administrarea procedurii este instanŃa de la sediul debitorului. Dacă debitorul are sedii comerciale şi în alte state, procedura poate fi declanşată în oricare dintre ele. Tot la Montevideo, în anul 1940, se mai încheie un Tratat privind dreptul internaŃional privat. Pe lângă prevederile din înŃelegerea anterioară, Tratatul din 1940 cuprinde şi reguli referitoare la redresare şi suspendarea plăŃilor. Conform ambelor tratate, administratorul falimentului are autoritate în toate statele contractante. Creditorii locali ai debitorului străin pot deschide, în propriul stat, proceduri separate de faliment împotriva debitorului. Aceştia trebuie să respecte garanŃiile reale constituite asupra debitorului, înainte de deschiderea procedurii, de creditorii domiciliaŃi în statele contractante. 2.2. ConvenŃia de la Havana ConvenŃia de la Havana, denumită şi Codul Bustamente, a fost adoptată, de către statele din America Centrală şi de Sud, la 13 februarie 1928. Având un accentuat caracter doctrinar,
A se vedea Yves Guyon, Droit des affaires. Entreprises en difficulté. Redressement judiciaire. Faillite, Economica, Paris, 2003, p. 18. 13 A se vedea Ioan Schiau, op. cit., p. 497 şi urm.; Diana Ungureanu, op. cit., p. 39 şi urm.; Dragoş-Alexandru Sitaru, Dreptul comerŃului internaŃional, Partea generală, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2004, p. 445 şi urm.; Ion Turca, Falimentul. Actuala procedură, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2005, p. 515 şi urm.
12

55

ConvenŃia a preluat dispoziŃiile Tratatului de la Montevideo din 1889 referitoare la competenŃa teritorială. CompetenŃa deschiderii procedurii de faliment se determină după domiciliul civil sau comercial al debitorului. Pe lângă aceste prevederi, ConvenŃia de la Havana reglementează recunoaşterea hotărârilor privind reorganizarea şi lichidarea averii debitorului, puterile administratorului numit de instanŃa competentă şi hotărârile referitoare la desfiinŃarea sau modificarea transferurilor patrimoniale efectuate în perioada suspectă, cu prejudicierea creditorilor. 2.3. ConvenŃia statelor nordice Statele nordice14 au încheiat, la 7 noiembrie 1933, ConvenŃia privind procedura falimentului. Elaborată sub auspiciile Consiliului Nordului, ConvenŃia consacră teoria unităŃii şi universalităŃii falimentului. ConvenŃia permite ca procedurile falimentare deschise în statul unde debitorul îşi are sediul sau domiciliul să fie recunoscute în celelalte state contractante. Indiferent de statul în care sunt situate, toate bunurile din patrimoniul debitorului constituie masa pasivă a falimentului, care va fi administrată potrivit legii statului unde a fost declanşată procedura. Totuşi, privilegiile sau garanŃiile reale care le afectează, vor fi guvernate de legea statului în care sunt situate. Prevederile ConvenŃiei se mai ocupă de publicitatea procedurilor de faliment în statele contractante în care debitorul deŃine bunuri, dispunerea măsurilor asiguratorii, asistenŃa judiciară şi recunoaşterea hotărârilor între statele contractante. 2.4. ConvenŃia de la Istanbul Statele membre ale Consiliului Europei au încheiat, la Istanbul, ConvenŃia europeană privind anumite aspecte internaŃionale ale falimentului. Semnată la 5 iunie 1990, ConvenŃia nu a intrat în vigoare. Domeniul de reglementare al ConvenŃiei de la Istanbul este limitat la procedurile de insolvenŃă care implică desesizarea debitorului şi desemnarea unui sindic, fiind susceptibile să antreneze lichidarea bunurilor debitorului (art. 1). Nu sunt incluse în domeniul de aplicare al ConvenŃiei, procedurile de reorganizare. Hotărârea de deschidere a procedurii este supusă dispoziŃiilor ConvenŃiei, cu îndeplinirea următoarelor cerinŃe: să emane de la o instanŃă competentă; să producă efecte pe teritoriul statului în care s-a deschis procedura; să nu fie vădit contrară ordinii publice (art. 3). CompetenŃa de a deschide procedura falimentului revine instanŃei de la principalul sediu al debitorului. Până la proba contrară, sediul comercial este prezumat a fi sediul social al debitorului. În situaŃia în care debitorul nu are centrul principalelor interese pe teritoriul unui stat contractant sau nu poate fi deschisă o procedură principală în statul unde se află sediul statutar, competente devin jurisdicŃiile pe teritoriul cărora debitorul are un stabiliment. Dacă intervine un conflict de competenŃă, prioritate va avea jurisdicŃia care a deschis cea dintâi procedura (art. 4). Principalele probleme pe care este structurată ConvenŃia se referă la atribuŃiile sindicului, falimentele secundare şi drepturile creditorilor. Numirea sindicului este urmată de măsuri de publicitate, în modalităŃile stabilite de către legislaŃia fiecărui stat membru. Puterile sindicului vor putea fi executate numai după o perioadă de 2 luni de la publicarea actului de numire (art. 11).
14

Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia şi Suedia.

56

PlăŃile sau remiterile de bunuri făcute cu bună-credinŃă sindicului sunt liberatorii (art. care trebuie dat într-un termen rezonabil (art. orice măsură ce urmăreşte încetarea procedurii (art. ToŃi creditorii cunoscuŃi rezidenŃi într-un alt stat decât acela în care s-a deschis procedura. Falimentele secundare pot fi deschise în statele membre pe teritoriul cărora este situat un sediu al debitorului sau bunurile acestuia. din momentul în care această decizie îşi produce efectele în statul deschiderii procedurii. trebuie să fie informaŃi individual. 31). şi. DispoziŃiile privind informarea creditorilor şi înregistrarea creanŃelor lor sunt aplicabile tuturor procedurilor de insolvenŃă. 19). centrul de interese este prezumat a fi sediul social. ConvenŃia privind procedurile de insolvenŃă. Ele privesc drepturile reale ale terŃelor persoane asupra unor bunuri din averea debitorului. efectele atribuite de 57 . Deschiderea procedurii secundare poate fi solicitată de sindicul din procedura principală sau de orice altă persoană sau organ abilitat să ceară deschiderea procedurii de faliment (art. în virtutea calităŃii sale. societăŃilor de valori mobiliare şi organismelor de plasament colectiv. Decizia de deschidere a procedurii principale produce. ConvenŃia Uniunii Europene După numeroase şi îndelungate discuŃii. 3). 2. efectele deschiderii procedurii contractelor de muncă. în oricare alt stat contractant. De altfel. Sindicii procedurii principale şi cei ai procedurii secundare trebuie să comunice fără întârziere între ei orice informaŃie ce poate fi utilă. la 23 noiembrie 1995. Nefiind ratificată de către toate statele membre ale Uniunii Europene. nu împiedică deschiderea unei proceduri secundare. mai ales. CompetenŃa deschiderii procedurii revine jurisdicŃiei statului contractant pe al cărui teritoriu este situat centrul principalelor interese ale debitorului. ConvenŃia nu a intrat în vigoare. 16). Recunoaşterea unei proceduri principale. sindicul poate îndeplini orice acte de administrare. Decizia va fi recunoscută chiar dacă debitorul. Falimentul secundar este guvernat de legea statului pe teritoriul căruia s-a deschis (art. societăŃilor de asigurări. Legea aplicabilă procedurii falimentului este legea statului contractant pe teritoriul căruia s-a deschis procedura (art. Potrivit principiului universalităŃii. a fost semnată la Bruxelles. DispoziŃiile ConvenŃiei nu se aplică instituŃiilor de credit. Efectele procedurii vor fi însă limitate la bunurile debitorului aflate pe teritoriul acelui stat (art. chiar dacă nu presupun desesizarea debitorului. fără altă formalitate. jurisdicŃia unui alt stat contractant nu este competentă a deschide o procedură decât atunci când debitorul posedă o întreprindere pe teritoriul acelui stat contractant. de gestiune şi de dispoziŃie asupra bunurilor debitorului. Domeniul de aplicare a ConvenŃiei cuprinde procedurile de insolvenŃă care implică ridicarea totală sau parŃială a dreptului debitorului de a-şi administra averea şi desemnarea unui sindic. compensarea creanŃelor reciproce între un creditor şi debitor. Pentru persoanele juridice. Ei vor prezenta creanŃele sindicului sau autorităŃii competente din acel stat (art.5. procedura secundară poate înceta numai cu avizul sindicului din procedura principală. 25). orice decizie de deschidere a procedurii luată de jurisdicŃia competentă a unuia dintre statele membre este recunoscută în toate celelalte state contractante. 13). Pentru unele aspecte particulare ale procedurii sunt prevăzute norme specifice. 18). 26). 4). vânzările către debitor cu clauza rezervei dreptului de proprietate. În cazul în care centrul principalelor interese se află pe teritoriul unuia dintre statele contractante. de către jurisdicŃia unui alt stat contractant. inclusiv deplasarea lor în afara teritoriului statului în care sunt situate (art. 10). nu este susceptibil de a fi subiect al unei proceduri de faliment în celelalte state contractante (art.În exercitarea atribuŃiilor sale.

astfel încât să fie protejate investiŃiile şi să fie conservată forŃa de muncă. 1). împuternicită într-o procedură desfăşurată în străinătate (art. reprezentantul străin dobândeşte legitimare procesuală activă. 8). Prin armonizarea reglementărilor naŃionale. Legea model UNCITRAL permite o administrare eficientă a procedurilor falimentului în cazurile în care bunurile debitorului se află pe teritoriul mai multor state sau unii dintre creditori sunt străini. cooperarea cu instanŃe şi reprezentanŃi străini. Domeniul de aplicare al Legii model îl constituie următoarele situaŃii: o instanŃă străină sau un reprezentant străin solicită asistenŃă în statul care a adoptat Legea model în legătură cu o procedură care se desfăşoară în străinătate. atâta timp cât o procedură secundară nu a fost deschisă în acel stat contractant. Reprezentantul străin este o persoană fizică sau juridică. protejarea bunurilor debitorului şi optimizarea valorii lor.legea statului deschiderii. se solicită asistenŃă într-un stat străin în legătură cu o procedură care se desfăşoară în statul care a adoptat Legea model. facilitarea redresării întreprinderilor în dificultate financiară. din 30 mai 1997. această prevedere reprezintă o clauză standard în convenŃiile internaŃionale. inclusiv ale debitorului. Cu toate că Legea model este încorporată sistemului legislativ naŃional. 2. a fost adoptată Legea model privind insolvabilitatea internaŃională. În consecinŃă. precum şi de necesitatea promovării uniformităŃii de aplicare a dispoziŃiilor sale şi de respectare a bunei-credinŃe (art. procedurile concurente (art. desfăşurarea concomitentă a unei proceduri declanşată într-un stat străin şi o procedură declanşată în statul care a adoptat Legea model. 2). 1-4). Legea model UNCITRAL La sesiunea Comisiei NaŃiunilor Unite pentru Dreptul ComerŃului InternaŃional. În acest fel. garantarea unei mai mari siguranŃe a comerŃului şi investiŃiilor. Efectele procedurii secundare nu pot fi contestate în celelalte state contractante. 637 din 7 decembrie 2002 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaŃional privat în domeniul insolvenŃei. El este abilitat să deschidă ori să participe la o procedură în statul care a adoptat Legea model. Legea model consacră prioritatea dispoziŃiilor convenŃiilor internaŃionale faŃă de legile interne. participarea reprezentantului străin este condiŃionată de recunoaşterea procedurii străine. 3). Legea model reglementează următoarele probleme: accesul reprezentanŃilor şi al creditorilor străini la instanŃele competente din statul care a adoptat Legea model.6. administrarea corectă şi eficientă a cazurilor de insolvenŃă transfrontalieră.15 Legea model UNCITRAL constituie o reglementare armonioasă a situaŃiilor de insolvenŃă transfrontalieră. Fără a realiza o unificare substanŃială a legilor care privesc insolvenŃa. dispoziŃiile Legii model UNCITRAL au fost preluate de Legea nr. Principalele obiective urmărite de Legea model constau în următoarele: asigurarea cooperării între tribunalele şi celelalte autorităŃi competente ale diferitelor state implicate în insolvenŃa transfrontalieră. Reprezentantul străin are acces direct la instanŃele competente din statul care a adoptat Legea model. 58 . Dacă procedura este deschisă. În interpretarea Legii model se va Ńine seama de caracterul şi originea ei internaŃională. 15 În dreptul român. În împrejurarea în care prevederile Legii model contravin angajamentelor internaŃionale la care statul este parte. aplicarea ei va fi înlăturată în favoarea dispoziŃiilor respectivelor tratate sau convenŃii internaŃionale (art. într-o modalitate care să protejeze interesele tuturor creditorilor şi ale celorlalte persoane implicate. creditorii străini sau alte persoane interesate străine au interesul de a solicita sau de a participa la o procedură desfăşurată potrivit legilor statului care a adoptat Legea model (art. recunoaşterea procedurilor străine.

în măsura în care nu sunt conforme cu procedura declanşată. instanŃa competentă din statul care a adoptat Legea model. o nouă procedură de faliment prevăzută de legea statului care a adoptat Legea model poate fi deschisă numai în măsura în care debitorul are bunuri pe teritoriul acestui stat (art. . Pentru a fi recunoscută. iar efectele recunoaşterii procedurii străine principale vor fi modificate sau ridicate. administratorii şi lichidatorii judiciari sunt autorizaŃi să coopereze cu instanŃele şi reprezentanŃii străini (art. toate măsurile luate vor fi recunoscute de instanŃă. toate măsurile luate trebuie să fie conform procedurii începute în acest stat. procedura străină trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii: să fie o procedură colectivă judiciară sau administrativă reglementată printr-o lege privind insolvenŃa. şi creditorilor străini. dreptul debitorului de a-şi înstrăina bunurile. va putea decide modificarea sau desfiinŃarea măsurilor dispuse (art. Recunoaşterea unei proceduri străine principale. 20 şi art. 29. 31). Ei beneficiază de aceleaşi drepturi ca şi creditorii locali. de a le greva sau de a dispune în orice alt mod de aceste bunuri este suspendat. În situaŃia în care mai multe proceduri străine sunt concurente. prin mijloace adecvate. În cazul în care condiŃiile prevăzute sunt întrunite. fie ca procedură străină secundară. cererea să respecte condiŃiile de formă stabilite şi să fie adresată instanŃei competente (art. care poate dispune modificarea sau încetarea lor. De asemenea. 59 . După recunoaşterea unei proceduri străine principale. instanŃa va Ńine seama de precizările art. 30). procedura străină va fi recunoscută: fie ca procedură străină principală. 25-27). reprezentantul străin care solicită recunoaşterea să fie o persoană legal abilitată. În conformitate cu principiul curtoaziei internaŃionale. dacă mai multe proceduri străine secundare au fost recunoscute succesiv. solicitând informaŃii sau asistenŃă. 16). Dacă o procedură străină şi o procedură prevăzută de reglementările statului care a adoptat Legea model se desfăşoară concomitent împotriva aceluiaşi debitor. dacă se desfăşoară în statul străin în care debitorul îşi are centrul principalelor sale interese. Notificarea trebuie să acorde un termen rezonabil pentru prezentarea creanŃelor şi să conŃină toate informaŃiile necesare. Efectele recunoaşterii fiind obligatorii se produc de drept. drepturilor sau obligaŃiilor debitorului. iar efectele recunoscute procedurii străine principale nu se mai produc. pentru a realiza coordonarea procedurilor concurente. în scopul reorganizării sau lichidării activităŃii debitorului. şi anume: – dacă cererea de recunoaştere a procedurii străine este introdusă ulterior deschiderii procedurii stabilită de reglementările statului care a adoptat Legea model. produce următoarele efecte: suspendarea acŃiunilor sau procedurilor individuale contra bunurilor.Un drept de acces la procedură este rezervat şi creditorilor străini. 28). până la proba contrarie. debitorul este prezumat. dacă se desfăşoară în statul străin în care debitorul are o activitate comercială. referitor la deschiderea sau participarea la o procedură în curs şi la rangul de prioritate al creanŃelor concurente. instanŃa competentă din statul care a adoptat Legea model va avea în vedere ca măsurile încuviinŃate în procedura străină secundară să fie conforme normelor aplicabile procedurii străine principale. se va proceda în modul următor: dacă una dintre proceduri este principală. instanŃa competentă din statul care a adoptat Legea model va comunica în mod direct cu instanŃele şi reprezentanŃii străini. ca fiind insolvent şi pe teritoriul statului care a adoptat Legea model (art. măsurile de executare silită împotriva bunurilor debitorului sunt suspendate. Orice notificare adresată creditorilor locali va fi făcută. Cererea de recunoaştere a procedurii străine trebuie însoŃită de documente privind începerea procedurii şi numirea reprezentantului străin.dacă cererea de recunoaştere a procedurii străine principale este introdusă anterior deschiderii procedurii prevăzută de reglementările statului care a adoptat Legea model.

fără altă formalitate. Regulamentul prevede şi unele excepŃii. legea contractului va guverna contractele de muncă sau alte raporturi de muncă (art. legea statului de înregistrare se va aplica în privinŃa drepturilor debitorului asupra unui bun imobil. 10). împotriva aceluiaşi debitor. Regulamentul realizează o corelare între procedurile naŃionale în temeiul cooperării judiciare civile. 7). centrul principalelor interese este prezumata fi sediul social. 15). supuse înscrierii într-un registru public (art. nu va primi mai mult decât ceilalŃi creditori. Legea aplicabilă va determina condiŃiile de deschidere. în mod exclusiv. 11). Fără a institui o procedură de faliment unică.16 Domeniul de aplicare a Regulamentului cuprinde procedurile de faliment care implică desesizarea parŃială sau totală a debitorului de atribuŃiile administrării averii sale. Problematica Regulamentului se referă. navă sau aeronavă. dacă bunul se găseşte pe teritoriul unui alt stat membru decât cel de deschidere (art. Din sfera de aplicare a Regulamentului sunt excluse procedurile de faliment privind societăŃile de asigurări. proporŃional cu valoarea creanŃei lor (art. fondurile mutuale şi organismele de plasament colectiv. Regulamentul permite aplicarea unor alte legi. competenŃa pentru deschiderea procedurii de faliment revine instanŃei statului pe teritoriul căruia este situat centrul principalelor interese ale debitorului. 2. Regulamentul Consiliului Uniunii Europene a fost transpus prin Legea nr. 32).Creditorul care a primit o plată parŃială într-o procedură de insolvenŃă într-un stat străin nu va mai putea obŃine o plată pentru aceeaşi creanŃă într-o procedură deschisă în statul care a adoptat Legea model. În absenŃa unei dispoziŃii contrare. precum şi desemnarea unui sindic (art. 5). efectele 16 În dreptul român. În anumite situaŃii. informarea creditorilor şi înregistrarea creanŃelor. la următoarele aspecte: recunoaşterea procedurii falimentului. deschiderea procedurii secundare urmăreşte numai lichidarea bunurilor debitorului care se găsesc în acel stat (art. Considerată o prelungire a procedurii principale. instituŃiile de credit. Regulamentul nr. 4). dacă operaŃiunea este permisă de legea aplicabilă creanŃei (art. 16). de îndată ce îşi produce efectele în statul de deschidere (art. De la aplicarea legii falimentului. la 29 mai 2000. efectele rezervei dreptului de proprietate. 60 . creditorul care participă la mai multe proceduri concurente. legea statului în care un proces se judecă se va aplica litigiilor în curs de soluŃionare (art. 637 din 2002. 1). Dacă a fost declanşată o procedură principală. Recunoaşterea conferă deciziei de deschidere a procedurii. 8). În acest fel. legea statului aplicabilă unui sistem de plăŃi sau unei pieŃe financiare va reglementa drepturile şi obligaŃiile participanŃilor la aceste tranzacŃii (art. Decizia de deschidere a unei proceduri de faliment într-un stat va fi recunoscută în toate celelalte state membre. Regulamentul privind procedurile de faliment. 6). secundară. după cum urmează: legea statului pe teritoriul căruia se găseşte un imobil va guverna contractele prin care se dobândeşte un drept de proprietate sau de folosinŃă asupra unui bun imobil (art. Deschiderea procedurii falimentului nu afectează următoarele aspecte: drepturile reale ale creditorilor asupra bunurilor debitorului care se găsesc pe teritoriul unui alt stat (art. compensarea creanŃei creditorului cu cea a debitorului.7. societăŃile de valori mobiliare. 1346 din 2000 a intrat în vigoare la 31 mai 2002. procedurile secundare de faliment. 3). legea aplicabilă procedurii falimentului este cea a statului membru în care s-a deschis procedura (lex concursus). în principal. În conformitate cu prevederile Regulamentului. Pentru persoanele juridice. Regulamentul Consiliului Uniunii Europene Consiliul Uniunii Europene a adoptat la Bruxelles. instanŃele unui alt stat pot deschide o altă procedură. 9). desfăşurarea şi închiderea procedurii (art. Efectele procedurii falimentului vor fi stabilite.

surplusul de active va fi transferat sindicului procedurii principale (art. 27). operaŃiunile de lichidare pot fi suspendate temporar. Le cererea sindicului procedurii principale. 35). 33). principiilor generale sau drepturilor şi libertăŃilor fundamentale (art. măsura propusă trebuie să nu afecteze interesele financiare ale creditorilor din procedura principală (art. În caz contrar legea statului de deschidere va guverna efectele procedurii. total sau parŃial (art. numai dacă în acel stat nu este deschisă o procedură secundară. care va indica temeiul şi termenul limită pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanŃelor. Procedurile secundare de faliment se corelează cu cele principale. Din momentul deschideri procedurii falimentului. În exercitarea prerogativelor sale. Dreptul de înregistrare a cererilor de admitere a creanŃelor este recunoscut inclusiv autorităŃilor fiscale şi organismelor de securitate socială.prevăzute de legea statului de deschidere. să prezinte propuneri referitoare la lichidarea sau la utilizarea bunurilor din procedura secundară. 34). Orice limitare a drepturilor creditorilor propusă într-o procedură secundară. în special. mai ales. Sindicul unei proceduri secundare este Ńinut să permită. concordat sau a unei alte măsuri similare. 39). Informarea se realizează prin transmiterea unei notificări individuale. sindicul procedurii principale şi cei ai procedurilor secundare trebuie să coopereze şi să comunice orice informaŃie utilă în cealaltă procedură (art. Efectele procedurii secundare sunt limitate la bunurile debitorului care se găsesc pe teritoriul acelui stat membru (art. În vederea coordonării acŃiunilor. 18). După plata creditorilor admişi în procedura secundară. Creditorul cu reşedinŃa. Sub rezerva excepŃiilor prevăzute de Regulament. sindicul poate să deplaseze bunurile debitorului în afara teritoriului statului membru în care se găsesc (art. Recunoaşterea unei proceduri de faliment deschise în alt stat sau executarea unei hotărâri care decurge direct din procedură poate fi refuzată dacă aceasta ar contraveni în mod vădit ordinii publice şi. 31). numai cu acordul tuturor creditorilor interesaŃi. Dacă nu se obŃine acordul sindicului. sindicul trebuie să respecte legea statului pe teritoriul căruia acŃionează şi. iar bunurile situate pe teritoriul acelui stat vor fi administrate în cadrul procedurii secundare (art. Capitolul III 61 . Sindicul desemnat de instanŃa competentă poate exercita pe teritoriul unui alt stat membru toate prerogativele conferite de legea statului în care s-a deschis procedura cât timp nu a fost luată nici o măsură de conservare sau de protecŃie contrară ori nu s-a declanşat o altă procedură de faliment. domiciliul sau sediul într-un stat membru altul decât statul deschiderii procedurii poate să ceară în scris înregistrarea creanŃelor în procedura falimentului (art. asigurând protejarea intereselor locale. pe baza unui plan de reorganizare. În cazul în care legea aplicabilă permite închiderea procedurii secundare fără lichidare. autoritatea abilitată să le înregistreze. va produce efecte asupra bunurilor debitorului care nu sunt incluse în această procedură. procedurile de vânzare silită a bunurilor. 26). sancŃiunile neînregistrării la termen. instanŃa competentă ori sindicul desemnat îi va informa pe creditorii cunoscuŃi care domiciliază ori îşi au sediul în celelalte state membre. sindicului din procedura principală. 17). Măsura suspendării se justifică prin apărarea intereselor creditorilor din procedura principală şi a celor din procedura secundară. AtribuŃiile sindicului nu implică folosirea mijloacelor de constrângere sau dreptul de a soluŃiona un litigiu. Nota informativă se redactează în limba oficială a statului de deschidere a procedurii falimentului. în timp util. o asemenea măsură poate fi propusă de sindicul procedurii principale. Închiderea procedurii de faliment va deveni definitivă numai cu acordul sindicului din procedura principală.

17 InformaŃiile contabile interne sunt cuprinse în documentele previzionale pe care întreprinderea este Ńinută să le publice. cit. aceste măsuri au în vedere întreprinderea şi nu creditorii. registrul de proteste. registrul garanŃiilor reale mobiliare. 2. Fundamentate economic. salariaŃi prin comitetul întreprinderii şi asociaŃi. 55 şi urm.. 3. 62 . registrul privilegiilor creanŃelor bugetare. În funcŃie de persoanele îndrituite să intervină. Georges Ripert. În condiŃiile menŃinerii activităŃii. Procedura de alertă este facultativă şi are ca scop să informeze conducerea întreprinderii despre unele fapte de natură a compromite continuarea activităŃii şi măsurile care se impun pentru redresarea situaŃiei. Angela Miff. p. Traité de droit commercial. 809 şi urm. menŃinerea locurilor de muncă şi plata datoriilor. Principalele instrumente utilizate sunt registrul comerŃului. 2000. Falimentul. În conformitate cu prevederile Legii din 1 martie 1984 şi Legii din 10 iunie 1994. Alerta externă poate fi iniŃiată de preşedintele tribunalului comercial sau de grupurile de prevenire agreate.. prevenirea insolvenŃei se realizează cu ajutorul următoarelor mijloace: prin utilizarea informaŃiilor contabile interne. SoluŃiile legislative se constituie într-un sistem de prevenire a insolvenŃei comerciale. Pe lângă documentele analitice cu caracter retrospectiv. redresarea judiciară are ca scop plata creditorilor. Prevenirea insolvenŃei comerciale Prevenirea insolvenŃei comerciale presupune determinarea rapidă a dificultăŃilor financiare ale întreprinderii şi rezolvarea lor amiabilă. p. Instrumentele de publicitate comercială constau în registrele de informare publică referitoare la situaŃia întreprinderilor. Volume II. Librairie Générale de Droit et de Jurisprudence. prin procedura de alertă. Bucureşti. care pune accentul pe măsurile de salvare a întreprinderii debitorului. registrul incidentelor de plată. Costin. Editura Lumina Lex. op.. Ion Turcu. 1990. EvoluŃie şi actualitate. prevenirea insolvenŃei comerciale este de tradiŃie. Prin prisma interesului public. Procesul de reformare a instituŃiei falimentului se concretizează prin elaborarea de reglementări privind tehnicile de prevenire şi tratament a dificultăŃilor întreprinderii. unii agenŃi economici vor Ńine un cont de rezultat previzional şi altul de finanŃare previzională. prin folosirea instrumentelor de publicitate comercială. reglementarea procedurii falimentului prezintă o concepŃie modernă. Procedura de alertă internă se poate declanşa de cenzori. p. alerta este internă şi externă. 17 Pentru amănunte. Paris. Redresarea judiciară Redresarea constituie o procedură judiciară care se aplică întreprinderilor aflate în stare de încetare de plăŃi.Redresarea şi lichidarea judiciară 1. în dreptul francez. care au posibilitatea de a-şi restabili situaŃia economică. René Roblot. 116 şi urm. Precizări prealabile În unele sisteme de drept contemporane. Mircea N. anexele vor mai cuprinde inventarul valorilor mobiliare deŃinute şi propunerile privind distribuirea dividendelor. Aceste date rezultă din anexele bilanŃului privind angajamentele extrabilanŃiere şi conturile consolidate. Dacă societatea este cotată la bursă.

Legea nr. Dragoş-Alexandru Sitaru.19 Starea de încetare a plăŃilor presupune imposibilitatea debitorului de a face faŃă pasivului său exigibil cu activul disponibil.. prin dispoziŃiile Legii nr. hotărârea are un caracter declarativ.18 Procedura simplă se aplică în cazul întreprinderilor mici şi mijlocii. numeşte judecătorul comisar. FaŃă de starea debitorului care a încetat plăŃile. Hotărârea instanŃei fixează data încetării în fapt a plăŃilor. Angela Miff. Redresarea judiciară implică întrunirea a două condiŃii de fond referitoare la calitatea debitorului şi încetarea plăŃilor. René Roblot. Procedura redresării judiciare este aplicabilă. În dreptul român. comercianŃilor persoane fizice şi persoane juridice. care să permită întocmirea unui bilanŃ economic şi social al întreprinderii. Costin. Mircea N. a unuia sau mai multor creditori. vânzarea în grabă şi la un preŃ derizoriu a fondului de comerŃ. Se cere doar să nu fie plătită o singură datorie.. op.. debitorii au obligaŃia de a solicita deschiderea procedurii. cit. 18 63 . Hotărârea de redresare judiciară are o dublă natură juridică. lichidă şi exigibilă. 111 şi urm. Procedura generală este destinată întreprinderilor importante. În absenŃa altor precizări. De altfel. în principal. cât şi de instanŃă. p.. IncidenŃa acestei proceduri a fost extinsă. p. Astfel. determinând o schimbare în situaŃia juridică a debitorului. CompetenŃa de soluŃionare a cererii de deschidere a procedurii de redresare judiciară aparŃine tribunalului de comerŃ. legea nu prevede numărul sau cuantumul datoriilor neplătite. a procurorului sau de instanŃă din oficiu. Starea de încetare a plăŃilor poate să rezulte din protestul efectelor de comerŃ. ModalităŃile de administrare a întreprinderii debitorului sunt prevăzute de instanŃă. Normele care reglementează procedura generală formează regimul de drept comun. care trebuie să fie certă. Deschiderea procedurii de redresare judiciară se produce la cererea debitorului. în termen de 15 zile de la data încetării plăŃilor. Tribunalul competent va fi cel în jurisdicŃia căruia debitorul are sediul întreprinderii sau principalul stabiliment al afacerilor. Legea nr. op. Tot instanŃa va recomanda comitetului întreprinderii sau delegaŃilor personalului să desemneze un reprezentant al salariaŃilor. AtribuŃiile administratorilor sunt stabilite atât de lege. precum şi a unui plan de redresare. poate fi prelungită până la 20 de luni. 839. cit. Dar prin efectele care le produce. 453 şi urm. 85 din 5 aprilie 2006 prevede două proceduri alternative pentru debitorii aflaŃi în stare de insolvenŃă: procedura generală şi procedura simplificată. neîndeplinirea obligaŃiilor ce rezultă dintr-un concordat amiabil. Astfel. dispariŃia comerciantului şi închiderea magaziilor sale. unul sau mai mulŃi administratori şi unul sau mai mulŃi reprezentanŃi ai creditorilor. Pe lângă societăŃile comerciale. imposibilitatea achitării împrumuturilor. indiferent de obiectul de activitate. printr-o decizie motivată a instanŃei.20 Prin hotărâre se stabileşte o perioadă de observaŃie. op. şi asupra artizanilor. 20 A se vedea Georges Ripert. cit. p. De altfel. 19 A se vedea Georges Ripert.În dreptul francez. René Roblot. Durata de observaŃie este de 6 luni. persoanele juridice de drept privat supuse procedurii de redresare judiciară sunt societăŃile civile care efectuează în mod obişnuit acte de comerŃ şi grupările de interes economic. op. În funcŃie de complexitatea problemelor se pot desemna unul sau mai mulŃi experŃi. precum şi agricultorilor. care. 85-98 din 25 ianuarie 1985 prevede că procedura de redresare judiciară poate fi simplă şi generală. 809 şi urm. cit. Aceste întreprinderi au cel mult 50 de salariaŃi şi realizează o cifră minimă de afaceri stabilită de lege. dacă debitorul este comerciant şi tribunalului de mare instanŃă în cazul celorlalŃi debitori. hotărârea are caracter constitutiv. 85-98 din 25 ianuarie 1985 şi Legii din 30 decembrie 1988. p. se consideră că data încetării plăŃilor coincide cu cea a pronunŃării hotărârii.. InstanŃa desemnează şi organele care se implică în procedura de redresare judiciară. Natura creanŃei debitorului este indiferentă pentru deschiderea procedurii de redresare judiciară.

drepturile şi acŃiunile sale în justiŃie sunt exercitate de lichidator. hotărârea de lichidare implică trecerea lor în faza de dizolvare. 189 şi urm. chiar şi a celor pe care le-ar dobândi în perioada procedurii de lichidare. Datoriile debitorului.. debitorul pierde dreptul de administrare şi de dispoziŃie asupra bunurilor sale. Datorită publicităŃii negative care însoŃeşte hotărârea judecătorească. şi anume: numirea unui lichidator. de obicei. creditorii sunt reprezentaŃi de un mandatar judiciar.administratorul poate fi împuternicit de a supraveghea. p... încetarea activităŃii şi dizolvarea societăŃii comerciale. Lichidarea juridică Procedura lichidării judiciare se aplică întreprinderilor care nu mai pot să-şi refacă situaŃia economică. Actele juridice încheiate de către debitor. El este ales dintre mandatarii lichidatori. atrage şi încetarea activităŃii întreprinderii. p. afectate de termen. Verificarea creanŃelor se face de către reprezentantul creditorilor. În cazul neexecutării de către debitor a angajamentelor financiare prevăzute în planul de redresare. În măsura în care refacerea economică este posibilă. Angela Miff. Pentru societăŃile comerciale. din dreptul de a participa la repartizarea activului. având în vedere bilanŃul economic şi social şi propunerea administratorilor. Mai mult. Efectele patrimoniale se concretizează prin mai multe consecinŃe. Ca urmare. sunt prezumate a fi făcute în frauda creditorilor. Mircea N. În urma desesizării debitorului. 21 64 . cit. cit. creditorii sunt decăzuŃi. fiind. precum şi cererile de executare silită. debitorul este îndepărtat din lumea afacerilor. De la data pronunŃării hotărârii. în perioada suspectă21. devin exigibile prin pierderea beneficiului. René Roblot. se va proceda la lichidarea întreprinderii. Perioada suspectă este cuprinsă între data încetării plăŃilor de către debitor şi data pronunŃării hotărârii de redresare judiciară. op. Hotărârea de lichidare judiciară produce efecte nepatrimoniale şi patrimoniale. unele categorii de acŃiuni în justiŃie. patrimoniul debitorului fiind reîntregit cu bunurile înstrăinate. numit de către instanŃă. Din momentul pronunŃării hotărârii.. care deŃin creanŃe anterioare hotărârii. se depune la grefa instanŃei. instanŃa decide asupra planului de redresare. creditorii. Dragoş-Alexandru Sitaru. vor fi suspendate. instanŃa va pronunŃa lichidarea întreprinderii. 455 şi urm.22 Efectele nepatrimoniale constau în măsurile de publicitate referitoare la persoana debitorului. Aceste acte sunt lovite de nulitate. Tot pronunŃarea hotărârii. reprezentantul creditorilor. Iar urmările individuale ale creditorilor debitorului sunt suspendate sau interzise. Principalele sale atribuŃii privesc administrarea operaŃiunilor de lichidare. Prerogativele debitorului sunt limitate de acŃiunea administratorului. op. Lista creanŃelor admise aprobată de către judecătorul comisar. 22 A se vedea Georges Ripert. Tribunalul numeşte un lichidator. asista sau substitui pe debitor în gestiunea întreprinderii sale. În caz contrar. Măsura suspendării se aplică şi în cazul termenelor de prescripŃie care curg împotriva creditorilor individuali ai debitorului. au obligaŃia să le declare. desesizarea debitorului de bunurile sale. debitorul este decăzut din unele drepturi şi chiar privat de libertate dacă săvârşeşte anumite infracŃiuni. op. care este o persoană specializată. El nu poate însă plăti creanŃele născute anterior hotărârii de deschidere a procedurii de redresare judiciară.. La încheierea perioadei de observaŃie. în termen de două luni de la publicarea hotărârii. Din momentul publicării hotărârii. p. Dacă redresarea nu este posibilă. exigibilitatea datoriilor debitorului. Debitorul îşi păstrează dreptul de administrare şi dispoziŃie asupra tuturor bunurilor sale. 4. se va opta pentru continuarea activităŃii sau cesiunea întreprinderii. cit. 874 şi urm. Costin.

Masa credală se desfiinŃează. Încasarea creanŃelor se va face în ordinea ajungerii la scadenŃă. înaintea celor chirografari. Realizarea pasivului constă în plata datoriilor debitorului. după deducerea cheltuielilor efectuate.Lichidarea presupune realizarea activului şi plata pasivului. Creditorii privilegiaŃi şi ipotecari sunt plătiŃi cu preferinŃă. În situaŃia terminării distribuŃiei sumelor realizate sau insuficienŃei activului. creditorii individuali pot primi şi un titlu executor. Activul care mai rămâne. procedura lichidării se închide. în continuare. iar creditorii plătiŃi parŃial îl pot urmări. Prin ordonanŃa preşedintelui tribunalului. Realizarea activului se face prin transformarea patrimoniului în disponibilităŃi lichide şi încasarea creanŃelor debitorului. se împarte între toŃi creditorii proporŃional cu valoarea creanŃelor. numai printr-o procedură individuală. 65 . pe debitor.

Dreptul comerŃului internaŃional şi dreptul procesual civil 2. Delimitarea dreptului comerŃului internaŃional de alte ramuri de drept 2. Obiectul dreptului comerŃului internaŃional 5. Caracterul comercial 5. Dreptul comerŃului internaŃional şi dreptul internaŃional public 3. Actele şi faptele comerŃ mixte 6.1. Dreptul comerŃului internaŃional în evul mediu 4. delimitarea şi autonomia dreptului comerŃului internaŃional 1.2. Actele şi faptele de cooperare economică şi tehnico-ştiinŃifică internaŃională Capitolul II Denumirea. Dreptul comerŃului internaŃional şi dreptul comercial 2. Criterii de distincŃie 6. Dreptul comerŃului internaŃional în epoca modernă 5.5. Autonomia dreptului comerŃului internaŃional Capitolul III EvoluŃia dreptului comerŃului internaŃional 1. Clasificarea actelor de comerŃ 6.1.4. Dreptul comerŃului internaŃional şi dreptul internaŃional privat 2.3.2. Dreptul comerŃului internaŃional şi dreptul civil 2.3.2. Denumirea dreptului comerŃului internaŃional 2. ConcepŃia mixtă 5.2. Actele şi faptele de comerŃ internaŃional 6. Metoda de reglementare a dreptului comerŃului internaŃional 5.3. NoŃiuni generale 66 .2. ImportanŃa dreptului comerŃului internaŃional 2. ConcepŃia obiectivă 5. Dreptul comerŃului internaŃional în epoca contemporană Capitolul IV Izvoarele dreptului comerŃului internaŃional 1.3. ComerŃul internaŃional în antichitate 3.1.1. Actele şi faptele comerŃ obiective 6. Actele şi faptele comerŃ subiective 6. Caracterul internaŃional 6. Definirea dreptului comerŃului internaŃional 3. NoŃiuni generale 2.2. ConcepŃia subiectivă 5.1.2.2.3.CUPRINS Titlul I ConsideraŃii asupra dreptului comerŃului internaŃional Capitolul I NoŃiunea de drept al comerŃului internaŃional 1. ConŃinutul dreptului comerŃului internaŃional 4.2. Precizări prealabile 5.2.2.

3.4. Principiul libertăŃii comerŃului 3.6.3.1.3. ConvenŃiile multilaterale 3.2.6.2.3. Forme ale uzanŃelor comerciale 3.3. UzanŃele normative 3. Natura juridică a uzanŃelor comerciale 3.3. Regulile Incoterms 2000 3.1. evoluŃie.3. ConvenŃiile bilaterale 3.4. Sisteme doctrinare 67 .5.4.3. NoŃiune. UzanŃele convenŃionale 3. Clauza regimului naŃional 3. Principiul protecŃiei concurenŃei loiale 4.2.2.1. Principale izvoare interne 2.3. Clauza naŃiunii celei mai favorizate 3.1. ConvenŃiile internaŃionale 3.3.2. Clauzele tip 3. Acordurile comerciale 3. CondiŃiile generale 3.3. elemente 3.2.3. Principiul libertăŃii convenŃiilor Titlul II Falimentul internaŃional Capitolul I ConsideraŃii generale asupra falimentului 1. UzanŃele comerciale internaŃionale 3. Regimul uzanŃelor comerciale în dreptul român 3. Precizări prealabile 3.6. Acte normative ale legislaŃiei române 3.2.1. elemente 2. Izvoarele interne 2.2.7.3. Probleme conflictuale Capitolul V Principiile dreptului comerŃului internaŃional 1.2.3. JurisprudenŃa 2.1.8.2. UzanŃele comerciale standardizate 3.4.1.1.4.3.3. NoŃiune.4. Aplicarea uzanŃelor comerciale 3.6.2.3.2.2.2.9. Rolul uzanŃelor comerciale 3.3.2. Contractele-tip 3.6. Clauzele esenŃiale ale înŃelegerilor comerciale 3.2.6. NoŃiuni generale 2. Legea 2.1.1.1.2.6. Clasificarea uzanŃelor 3.3. ObişnuinŃele stabilite între părŃile contractante 3. Regulile RAFTD 1941 3.2.1.2.3. Tratatele comerciale 3.3.3.2. Izvoarele internaŃionale 3.3.

Reglementarea falimentului în unele sisteme legislative 2.3.7. ConvenŃia statelor nordice 2. Regulamentul Consiliului Uniunii Europene Capitolul III Redresarea şi lichidarea judiciară 1. ConvenŃia Uniunii Europene 2.2.6. ConvenŃia de la Istanbul 2. Precizări prealabile 2. Legea model UNCITRAL 2. Reglementări internaŃionale în materia falimentului 2. Tratatul de la Montevideo 2. Lichidarea judiciară 68 .4. Redresarea judiciară 4.5.1.Capitolul II Reglementări privind falimentul 1. Prevenirea insolvenŃei comerciale 3. ConvenŃia de la Havana 2.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful