Papucul-doamnei (Cypripedium calceolus

)

Papucul-doamnei (Cypripedium calceolus) este o floare de o deosebită frumuseţe. «Când o vezi pentru întâia oară, te opreşti în faţa ei ca în faţa unui tablou vestit, dorit să-1 vezi aievea. Deodată, nu-ţi dai seama: e o bijuterie de safire, rubine şi diamante, cum pare când picătura de rouă se opreşte în corola ei, sau un fluture rar, ori vreun colibri rătăcit prin plaiurile noastre.?» Aceasta este descrierea pe care i-a făcut-o savantul român Ion Simionescu gingaşei orhidee, cunoscută sub numele de papucul-doamnei.

LEGENDA: Între minunile naturii nu pot fi uitate orhideele, splendori ale lumii plantelor, ce cresc in zonele calde ale planetei noastre, cu forme şi culori foarte variate şi puternic parfumatei . Orhidee cu flori mai modeste, totuși frumoase şi foarte rare printre plantele din ţara noastră, există şi în unele poieni din munții

noști. Florile lor sunt de culoare rosu-sângeriu, având un pintene ce le face să semene cu un papuc şi de aceea noi le numim "papucul doamnei", fiind o plantă ocrotită prin lege, pentru a nu fi distrus de nesocotința celor care o culeg. Floarea este prea frumoasă pentru ca oamenii sa nu-i fi căutat povestea! Legenda spune că pe aceste meleaguri ar fi poposit zeița Venus, zeița frumuseții si a primăverii din mitologia romană. Se povestește că la poalele munților Rarău erau trei ciobani cu turmele de oi. Era primăvara şi întreaga natură mustea de viață. Pădurile înverzite şi cântecul duios al fluierului te îmbiau la vraja şi la dragoste între oameni. Venus stătea lungită pe iarba moale sub un stejar si asculta fermecată glasul fluierului, uimită de frumusețea celui care cânta, un cioban, pe nume Ionică. Dar şi zeița era răpitor de frumoasă şi de grațioasa, fiind învesmântata intr-un val alb-liliachiu, cu o coroniță de flori pe frunte. Jupiter, tatăl tuturor zeilor, de teamă că zeița va rămâne pe Pământ de dragul ciobanului cu fluier, slobozind un fulger teribil, şi îi porunci zeiţei să se întoarcă în lăcașul zeilor, care era vârful Olimp al unor. În graba mare însă, ascultându-i porunca, Venus şi-a pierdut papucul din piciorul stâng. Ionica, ciobănașul, găsind papucul, mare i-a fost mirarea când a văzut că papucul nu poate fi urnit din loc, ca şi cum ar fi prins rădăcini. Şi intr-adevăr până seara, în jurul papucului zeiței au crescut câteva frunze verzi, late, cu nervuri arcuite în jurul lor. Frământat de gânduri Ionica ciobănașul a adormit lângă papucul uitat de zeiță, visând ca aceasta îi spunea: "Să nu miști papucul din locul lui pentru că el se va transforma în cea mai frumoasa floare ce va împodobi văile munților voștri". Ionică s-a trezit dimineața vesel, rămânând pironit locului ceasuri întregi pentru a vedea împlinirea minunii visate. Si minunea se împlini!

dar fără a da detalii şi este şi normal: nimeni nu va dezvălui unde a găsit o „comoară“. prin Decret Regal. dar trezite la timp. au fugit din faţa ispitei. În Flora României. că a fost găsit. Însăşi numele ne dă de ştire că avem de-a face cu o legendă… Este o legendă care a fost preluată de multe popoare. La noi Papucul Doamnei este protejat încă din 1938. adică ceva ce a fost şi nu mai este. așa cum se știe şi în zilele noastre. Multe autorităţi au introdus amenzi exorbitante pentru distrugerea plantei sau a zonei în care ar creşte. date cu justificată teamă. Cea mai “vânată” orhidee europeană este fără îndoială Cypripedium calceolus – Papucul Doamnei. Dincolo de aceste poveşti încântătoare care se pot povesti la gura sobei. chiar fotografiat. floarea crescută din papucul zeiței a căpătat numele de "papucul doamnei" sau "pantofiorul lui Venus". . simbolizând dragostea de natură a oamenilor şi bucuria lor la venirea primăverii. al Fecioarei Maria. publicată în 1972. pierzându-și condurul în iarbă. Dar este greu de ştiut unde mai există în localităţile menţionate atunci… Avem informaţii răzleţe. atâta timp cât jefuitorii pândesc la tot pasul. furate de dragoste. Multe organizaţii au început proiecte de înmulţire “in vitro” şi repopularea zonelor istorice. unde specia acum nu mai există. al Zeiţei Venus. realitatea este foarte tristă şi îngrijorătoare: Papucul Doamnei poate deveni o legendă cu adevărat. cu plăntuţe obţinute în laborator. Pentru că a fost distrusă ! În toată Europa este pe cale de dispariţie şi este pe locul întâi pe lista plantelor protejate de lege. asociind forma spectaculoasă a florii cu un papuc. care toate.Povestind cele întâmplate oamenilor locurilor şi celorlalți ciobani. al unei domnişoare. este menţionat ca fiind prezent în 21 de judeţe.

orhideele rezistă 7-14 zile. cu rădăcini aeriene expuse aerului şi ploii. Peste 30. orhideea nu se va dezvolta normal. povârnişurile munţilor. dar nu-şi iau hrana din acestea. După modul lor de viaţă. erbacee. sunt făcuţi astfel încât să poată fi cultivaţi în sere. regiunile cu căldură moderată ale Americii de Nord şi Sud. păşuni. Hibridizarea apare mai ales acolo unde specii înrudite cresc în aceeaşi locaţie. obişnuit.Orhideele (Orchidaceae) formează o familie de plante în cadrul monocotiledonatelor. În conservarea diversităţii biologice o atenţie mare se acordă dezvoltării şi protecţiei fondului genetic în afara habitatelor naturale (ex situ).000 de specii şi peste 200.Epifite. Majoritatea hibrizilor artificiali. în case şi apartamente. Europei. lumina şi umiditatea conlucrează şi dacă între aceste elemente nu este o relaţie armonioasă. orhideele se împart în: . originare din sudul Africii. Australiei etc. le mai găsim prin mlaştini. Ele trăiesc pe alte plante. . Provenind din regiunile tropicale umede. cresc în sol. Este cea mai diversificată şi mai răspândită dintre familiile de plante superioare. adică plante la care embrionul se dezvoltă dintr-o sămânţă care are un singur cotiledon. Sunt plante perene. Orhideele sunt monocotiledonate. Calanthe).000 de hibrizi. În lumea orhideelor. având rizomi şi tuberculi (Cypripedium. temperatura. . După ce au fost culese. Existenţa hibrizilor naturali în cadrul familiei Orhidaceae este un fenomen destul de comun spre deosebire de alte grupe de plante. au aceeaşi perioadă de înflorire şi probabil au un polenizator comun.Terestre care. Cele mai multe specii cultivate sunt epifite.

dimensiunea şi culoarea tepalelor şi labelului sunt foarte importante pentru determinarea speciilor (caractere taxonomice). formând o structură voluminoasă numită label. Sepalele. Fiecare floare din cadrul inflorescenţei are la bază câte o bractee asemănătoare unei frunzuliţe. Pentru Romania sunt de menţionat în acest caz membrii genului Ophrys. pe lângă condiţii optime de lumină. căldură şi umiditate. Floarea orhideelor este alcătuită din şase părţi: trei petale şi trei sepale. La speciile acestui gen de orhidee. supravieţuirea şi dezvoltarea embrionului este condiţionată de prezenta în sol a unei anumite specii de ciuperci. staminele sunt în număr de trei şi formează împreună cu stilul şi stigmatul o structură numită ginostemiu. prin despărţirea tuberculilor. frunzele sunt întregi cu nervuri lungi. Pentru că rezervele nutritive în sămânţă sunt insuficiente. floarea a evoluat în aşa măsură încât imită (mimetism) prin aspectul labelului forma corpului unor himenoptere (bondari. Orhideele se pot înmulţi şi vegetativ. Pe lângă dependenţa (simbioza) de ciuperci. Forma. Dintre cele trei petale una este dispusă inferior. care sunt foarte mici şi conţin foarte puţine rezerve nutritive. Fructul este o capsulă care se deschide la maturitate eliberând seminţele. .Rădăcina lor este în formă de rizom sau tubercul. Embrionul orhideelor nu se poate dezvolta fără această relaţie de simbioză. paralele. Această relaţie este obligatorie la unele specii pe tot timpul vieţii plantei. florile unor specii de orhidee sunt polenizate doar de anumite insecte. Aceasta structură este particulară orhideelor. La orhideele noastre. Petalele şi sepalele sunt numite împreună tepale. La multe din speciile autohtone labelul se continuă cu un pinten. iar florile sunt hermafrodite grupate în inflorescenţe de tip spic sau racem. albine). viespi. sunt două laterale şi una dorsală.

Orhideele Phalaenopsis sunt originare din sud-estul Asiei.) În habitatul natural se găsesc de obicei sub frunzişul pădurilor umede.. Oncidium sp. În condiţii favorabile. de la alb. Cymbidium (.orhideea barcă”). la adăpost de lumina directă a soarelui. Există peste 1500 de specii de Dendrobium şi mii de hibrizi. care sunt cele mai comercializate în toată lumea. Nepal. dimensiunile variază de la 5 la 10 cm diametru.. din locul în care vrem să le creştem. Malaiezia. de exemplu. sunt plante epifite. cu flori de diferite culori. Speciile de Phalaenopsis s-au adaptat individual la aceste condiţii. la fel ca alte rude ale sale (Vanda. Phalaenopsis sp. Trebuie respectate doar condiţiile de lumină. Cattleya sp. până la roşu. Majoritatea orhideelor aflate în florării sunt hibrizi de Phalaenopsis (orhideea fluture sau orhideea molie). în junglele Asiei. Majoritatea acestor orhidee. ş.orhideea panseluţă”). Miltonia sp. zona cuprinsa între munţii Himalaya şi Filipine. (. Astăzi . temperatură şi umiditate. răspândiţi în întreaga lume (India. până în Malaysia şi Australia. fiind una din cele mai cultivate orhidee. Japonia. Din cele 40-50 de specii s-au creat sute de hibrizi. maro şi verde. dar şi în medii mai uscate sau reci. China. Speciile de orhidee cultivate. Australia. Noua Zeelandă). Papua Noua Guinee. Vanilia sp. este originară din zonele cu climă temperată şi tropicală din India...a. sunt cele mai cunoscute orhidee. Aerides.. Este recomandat să se aleagă orhideea în funcţie de condiţiile disponibile şi nu invers. Ca mai toate orhideele.Cultivarea orhideelor nu este un lucru dificil. orhideea oferă splendoarea florilor timp îndelungat (Phalaenopsis. adică trăiesc “agăţate” de copaci. galben şi portocaliu.a. (plantă ce face parte din categoria mirodeniilor). Japonia. Dendrobium sunt plante epifite care au nevoie de lumină multă şi o bună circulaţie a aerului. şi în nordul Australiei. mai amintim câteva: Vanda sp. fiind în număr foarte mare. secondând orhideele Bulbophyllum. poate să fie înflorită timp de un an). Orhideele Dendrobium (orhideele de Singapore) şi hibrizii lor formează cel de-al doilea grup după mărime. Florile lor durează cel mai mult. ş.

cât nu este prea târziu. membrii Clubului luptă pentru protejarea orhideelor autohtone. Este necesar. în păduri şi chiar în mlaştini. dar din păcate cele autohtone dispar rapid din habitatul lor natural.este o planta perena de circa 15 pina la 50 de cm inaltime. să cunoaştem şi să ocrotim: orhideele!! Cypripedium calceolus L. emis în 1939.orhideele exotice pot fi găsite în orice florărie. De asemenea. În România. sunt şi alte specii care aşteaptă să fie ocrotite. este şi el protejat în ţara noastră printr-un Decret Regal. dar nu sunt foarte cunoscute. să devenim conştienţi de comorile pe care încă le mai avem şi să le ocrotim. cu sediul în Elveţia. acestea în ciuda popularităţii generale (în Europa. ca într-un timp cât mai scurt. Sângele Voinicului (Nigritella rubra). Andrei Lenard. pentru aceste flori deosebite. Clubul cu sediul în Râşnov. La noi Papucul Doamnei este protejat încă din anul 1938. să trezească interesul cetăţenilor. pe păşuni. În cazul de faţă. de exemplu. (Orchidaceae) Papucul doamnei:. ce prezinta un rizom . Cypripedium calceolus. În toată Europa este pe cale de dispariţie şi este pe locul întâi pe lista plantelor protejate de lege. au înfiinţat Clubul Român al Orhideofililor. dar nu numai). În iunie 1990. în anul 1990. a devenit membru deplin al Comitetului European pentru Orhidee. Membrii Clubului se ocupă cu creşterea plantelor. Papucul doamnei (Cypripedium calceolus) este o specie de orhidee care este foarte rară şi se întâlneşte şi în flora României. Un grup de iubitori ai naturii. Membrii acestui Club încearcă prin activitatea desfăşurată. fondator fiind dl. fiind în pericol de dispariţie. având în vedere primejdia continuă de distrugere a mediului înconjurător. există orhidee aproape în toate regiunile. care încercau să descopere noi locuri în împrejurimile Braşovului. orhideele. unde cresc orhidee. Asemenea lor. Se găseşte în toată Europa. protecţia lor şi organizarea de întâlniri şi expoziţii. Nigritella rubra şi Liparis loeselii sunt specii de plante a căror conservare necesită desemnarea de arii speciale de conservare.

Ea a suferit un declin acut şi a supravieţuit natural doar într-o singură locaţie. de forma papucului. Ea este protejată conform Graficului 4 de Conservare (habitate naturale. tulpina cilindrica pubescenta. Are ca habitat poieni si raristi forestiere de sejar. bisexuate. Nu de mult. etc. pe lângă locaţia din sălbăticie. label central veziculos. anexa II a Convenţiei de la Berna şi Anexele II şi IV a Directivei pentru Habitate. unde o combinaţie de management atent al habitatului şi îngrădire a zonei. galbui. fructul este o capsula. Distrugerea habitatului din cauza creşterii ariei de păşunat. culegerea sau călcarea lor de către botanişti. această plantă era foarte răspândită. Orhideea papucul doamnei este întâlnită şi în Scandinavia şi în Nordul Greciei. În 2995 plantele derivate prin micro-propagare folosind seminţe sălbatice au fost plantate în alte două locaţii. frunze lat eliptice pana la oblongi cu baza vaginiform amplexicaula. Exemplul statelor europene ce au luat inițiativa conservării acestei specii: Statutul actual in Marea Britanie: O orhidee mare. Acţiune în desfăşurare . împreună cu propagarea vegetativă şi restabilirea materialului din propagarea ex-situ a dus la o creştere constantă a mărimii coloniei. există acum în culturi. Dezrădăcinarea de către grădinari. derivate din părinţi sălbatici. în zone ce Peninii de Nord din Derbyshire. flori solitare. Ea este trecută ca Critic Pe cale de Dispariţie pe lista roşie a Marii Britanii. Durham şi Cumbria. Factorii actuali care cauzează dispariţia sau declinul. Yorkshire.) Reglementarea 1994 şi Graficul 8 a WCA 1981 . zigomorfe. Alte plante. atractivă care creşte pe păşunile din zonele cu piatră de calcar. şi alţii. V-VI.repent.

Acesta include conservarea plantelor in-situ şi cultivarea. Păstrarea unui stoc de trei (posibil) patru genotipuri de origine sălbatică. atunci când se stabilesc metodele potrivite. Păstrarea populaţiilor în toate locaţiile. Managementul şi protecţia speciei Continuarea programului de conservare ex –situ prin tehnicile de bază de micro-propagare Creşterea diversităţii genetice prin polenizarea încrucişată a populaţiei sălbatice. Continuarea programului de consolidare a zonei de habitat. prin introducerea a altor cinci populaţii.Încă din 1992 orhideea face subiectul unui Program de Recuperare al Speciilor NE. în până la cinci locaţii potrivite.nici o acţiune propusă Păstrarea şi managementul sitului Asigurarea unui habitat potrivit pentru plantă se face prin managementul corect al sitului în care apare planta sălbatică şi în fiecare din zonele în care este (re)introdusă planta. . în mai multe locuri sigure. Planul de acţiune. investigarea genetică a potenţialelor plante sălbatice în cultivare pentru a putea lua decizii informate despre polenizarea încrucişată şi propagarea ex-situ pentru a crea plante noi pentru replantarea în zonele naturale. obiective şi scopuri Extinderea populaţiei existente Reintroducere sau translocare in cinci situri până în 2004 Sublinierea şi păstrarea variaţiei genetice a plantelor sălbatice. Acţiuni propuse cu agenţiile principale Politică şi legislaţie . Păstrarea seminţelor la Banca Naţională de Seminţe din Wakehurst Place. cu ajutorul investigaţiilor genetice.

Transmiterea informaţiilor colectate în timpul supravegherii şi monitorizării speciei către JNCC sau BRC astfel încât aceasta să fie încorporată în baza naţională de date. Cercetare ptr. Furnizarea anuală de informaţii către Centrul Mondial de Conservare şi Monitorizare despre statutul speciei în UK pentru a contribui la păstrarea unei Red Data List actuală. statutul legal şi importanţa conservării acestei specii. Furnizarea de plante în unele locaţii speciale pentru vizitarea de către public şi interpretarea conservării. la nivel global. Comunicare şi publicitate Sporirea cunoştinţelor publicului despre această specie şi probleme specifice de conservare exemplificate prin aproape iminenta dispariţie şi recuperare. identificarea celor mai potrivite metode de stocare a semințelor astfel încât acestea să rămână valabile cât mai mult timp. Cercetare şi monitorizare pe viitor Studiu complet şi evaluarea tuturor potenţialelor situri anterioare pentru (Re)introducerea speciei. şi de metodele de management al habitatului.Consiliere Când se face recuperarea trebuie să ne asigurăm că proprietarii de pământ şi managerii sunt conştienţi de prezenţa. .cu condiţia ca acest fapt să nu compromită conservarea speciei sau să nu afecteze securitatea sit-ului.

Comerţul stradal este făcut de persoane care vor să supravieţuiască "exploatând natura". • . ne putem ghida pentru conservarea durabila a Cypripedium calceolus Ameninţările la adresa orhideelor autohtone sunt: • • • • • • exploatarea iraţională a păşunilor şi a pădurilor dezvoltarea turismului de masă dezvoltarea construcţiilor de case de vacanţă în zonele subcarpatice dezvoltarea infrastructurii rutiere fără studii ecologice competente schimbările climatice globale depozitarea deşeurilor de către persoane ignorante în locuri ascunse care sunt habitate endemice pentru orhidee comerţul ilegal cu buchete de flori sălbatice.Având acest model de reabilitare a speciei care a avut rezultate concrete in tarile dezvoltate europene. făcut de persoane cu simţ estetic dar fără educaţie ecologică. dar sunt şi alte persoane care se duc acasă cu un buchet de orhidee într-o maşină de teren.

în special. asigurarea supravieţuirii. certificarea şi asigurarea lor cu fondurile necesare. • conservarea speciilor în grădini botanice şi. • optimizarea capacităţilor instituţionale ale băncilor de gene de plante cultivate.Printre acţiunile prioritare în acest domeniu se poate menţiona: • înregistrarea şi evaluarea plantelor cultivate. a celor rare şi periclitate . multiplicării şi reintroducerii în ecosistemele naturale. colecţiilor de plante şi microorganisme.

numărul colecţiilor de . Protecţia lor a fost vociferată in anii 1938 şi 1939 METODE DE CONSERVARE: Conservarea ex situ a speciilor de plante reprezintă conservarea speciilor în afara habitatelor naturale. Băncile de gene cuprind exemplare conservate pentru utilizare curentă. aceasta poate fi imediat asigurată prin realizarea colecțiilor ex situ. Prin bănci de gene se înțelege material genetic conservat in câmp. cercetare. Faţă de acest interes doar Săngele Voinicului (Nigritella rubra. Colecţiile au fost definite ca fiind centre clasice de menţinere ex situ a materialului vegetal (Fassil si Engels. în cadrul grădinilor botanice. evaluare. denumit Paşa al Orhideelor. 1997). este ca menţinerea germoplasmei să fie în cantitate suficientă astfel încât să satisfacă necesităţile ulterioare de utilizare.Capitalul natural din România România poate fi considerată în ansamblu ca o imensă grădină botanică populată cu orhidee sălbatice. Ca urmare a eforturilor globale de conservare a resurselor genetice din ultimele 3 decenii. Primele colecţii au fost realizate încă din anii `20 când au fost puse bazele băncilor de gene pentru speciile de interes agricol în peste 50 de ţări (Plucknett si colab. distribuire. sub formă de stocuri de semințe. colecții in vitro de celule si țesuturi menținute pe termen mediu si lung sau material biologic crioprezervat. multiplicare. Ideal. este născut în Odorheiu Secuiesc şi sute de cercetători din străinătate fac referire la orhideele pe care le putem găsi în România. Botanistul de renume mondial Soo.. De atunci au fost iniţiate numeroase programe internaţionale privind conservarea diversităţii genetice nu numai a speciilor de interes agronomic. În cazul în care germoplasma devine periclitata. nigra) şi Papucul Doamnei (Cypripeidum calceolus) sunt protejate prin lege. 1987). ci şi pentru flora spontană.

Acestea au fost menţinute în diferite condiţii în funcţie de facilităţi.germoplasmă a crescut considerabil. . seminţe ortodoxe şi imature. în ultima perioadă de timp sunt consemnate numeroase studii privind conservarea speciilor cu propagare vegetativă. specii rare şi periclitate. cu seminţe recalcitrante. In ceea ce privește realizarea colecţiilor in vitro. buget. Încă din 1960-1970 au fost realizate propuneri de dezvlotare a băncilor de gene care să acopere agrosistemele şi centrele cu biodiversitate ridicată astfel încât colecţiile de germoplasmă sunt rezultat al strategiilor de conservare ex situ. Menţinerea în habitatele de origine. dar şi refacerea populaţiilor speciilor de plante pe baza tehnicilor in vitro devine din ce în ce mai importantă datorita in principal schimbărilor climatice accentuate din ultima perioada. politica națională şi internaţională.

distribuţia şi diversitatea genetică existentă.O. reprezintă punctul de pornire în stabilirea şi optimizarea metodelor de conservare in vitro) Extinderea periodică a diversităţii genetice prin introducerea de material din surse diferite.sterilizarea materialului biologic ales. Stabilirea unei baze de date a băncii de gene.. etapele unui program de conservare ex situ sunt reprezentate de: I. 1996. ce prezintă riscul pierderii rapide a variaţiei genetice prin drift genetic. multiplicarea.Obiectivele unui program de conservare ex situ ar fi: Stabilirea unor protocoale de conservare in situ si ex situ în funcţie de specie. Selectarea speciilor candidate Majoritatea speciilor candidate pentru un astfel de program sunt specii caracterizate prin populaţii mici. izolate. Diferitele strategii de recoltare a probelor utilizate în conservarea ex situ depind în mare parte de cunoaşterea locaţiei. Optimizarea protocoalelor de conservare in vitro (referitor la etapele procesului de micropropagare . inițierea culturilor aseptice. . Metodele de screening genetic sunt bazate pe markeri biochimici sau moleculari şi evaluarea caracterelor cantitative exprimate fenotipic de către indivizi în populaţie. J. Conform lui Caldecott. Screeningul ar trebui aplicat populaţiilor care sunt suspectate a prezenta riscul consecinţelor proceselor genetice.

joacă un rol extrem de important în conservarea speciilor de plante periclitate. dar şi a menținerii pe termen mediu şi lung a culturilor. Succesul unei metode de conservare ex situ a variabilităţii genetice a speciilor de plante depinde în mod strict de colectarea probelor in situ . acţionând împotriva dispariţiei speciilor sau populaţiilor în sălbăticie şi reprezintă o sursă continuă de plante utilizate în programe de restaurare. În cazul speciilor endemice si periclitate din zona Retezat-Tara Hategului se vor testa următoarele: A) Conservarea ex situ prin culturi in vitro Aceasta.II. Măsurile de conservare ex situ urmăresc stabilirea metodelor adecvate de conservare în funcție de caracteristicile speciei. deşi prezintă riscul apariției variabilităţii somaclonale datorată metodelor de regenerare folosite.

este una dintre cele mai eficiente metode de securizare a resurselor genetice. 2005). ca tehnică modernă a conservării ex situ. seminţe sau in vitro) presupune anumite activităţi (de Vicente si colab. întrucât în aceste condiții majoritatea proceselor biochimice şi fiziologice sunt încetinite sau complet stopate. comparativ cu tehnicile de cultură in vitro care sunt mai laborioase şi costisitoare. Printre avantajele metodei de criostocare pot fi enumerate şi: păstrarea nealterată. . spre deosebire de colecțiile în câmp se elimină riscul instalării eroziunii genetice.de monitorizare a modificărilor genetice naturale sau apărute ca urmare a intervenţiei omului. în funcţie de caracteristicile habitatului de origine.Conservarea in vitro. fiind o sursă inepuizabilă de țesuturi şi linii celulare genetic stabile. 2. 2005): 1. este important ca probele sa fie analizate separat. 3.. implică tehnici de culturi celulare utilizate pentru menţinerea şi păstrarea resurselor vegetale cultivate şi crescute in vitro prin procese ce implică subcultivari succesive. Pentru a asigura o mai mare diversitate genetică a populaţiilor speciilor conservate este necesar ca recoltarea probelor să se realizeze din zone diferite. pe termen lung. Materialul genetic criostocat poate fi reutilizat atât în alte experimente. a materialului biologic. 4. din subpopulaţii diferite.. De asemenea.de limitare a colecţiilor prin determinarea germoplasmei redundante. B) Conservarea ex situ prin criostocare Aceasta reprezintă o alternativă pentru conservarea resurselor genetice vegetale pe termen lung.de identificare a genelor importante.de asigurare a identităţii indivizilor în vederea menţinerii integrităţii genetice. în vederea conservării genetice a populaţiilor respective (Segarra-Moragues si colab. cât şi în programele de repopulare. Managementul germoplasmei conservate în bănci de gene (în câmp.

este indispensabilă în vederea conservării resurselor genetice. Sunt în mod normal duplicate ale colecţiilor de bază şi sunt menţinute în condiţii de conservare pe termen mediu şi lung. Caracterizarea resurselor genetice se referă la procesele prin care indivizii sunt identificaţi sau diferenţiaţi. În terminologia băncilor de gene şi a managementului germoplasmei. distribuire.Colecţiile in vitro pot fi clasificate astfel (IPGRI Handbooks for genebanks No. 6. multiplicare. 2006). – Colecţiile de bază (base collections) reprezintă un set de exemplare conservate pe termen lung. Abilitatea de evidenţiere a variabilităţii genetice. Capacitatea de a identifica variabilitatea genetică este indispensabilă pentru managementul efectiv şi utilizarea resurselor genetice. caracterizarea se referă la identificarea variaţiei ca rezultat al diferenţelor în secvenţele de ADN sau în gene specifice. cercetare. care să asigure o biodiversitate mai mare (Cachiţă-Cosma. Pentru analiza variabilităţii genetice a plantelor regenerate prin tehnicile conservării ex situ. În vederea realizării unor colecţii valoroase. au fost dezvoltate o serie . este necesară conservarea speciilor de plante cu moştenire genetică cât mai amplă. – Colecţiile de arhivă (archive collections) – stoc de germoplasmă depozitată. ce nu sunt utilizate pentru analize de rutină. – Colecţii pentru securitate (security backup collection) cuprind exemplare din colecţiile active depozitate în locaţii diferite faţă de colecţiile active şi cele de bază. evaluare. 2003): – Colecţii active (active collections) cuprind exemplare pentru utilizare curentă. dar nu este conservată propriu-zis Termenul “caracterizare” reprezintă descrierea unei calităţi sau caracter al unui individ.

Fritsch si Reiseberg. menținere pe termen mediu şi lung şi aclimatizare. Tehnicile moleculare reprezintă instrumente adecvate utilizate în studiul caracterizării şi managementul variabilităţii genetice. umiditate şi iluminare etc. pretratamente pentru criostocare. 1996).de tehnici. ceea ce este extrem de important în programele de conservare ex situ. cameră sterilă de inoculare (nișă cu flux laminar). .ar fi necesara o bază materială constând în aparatura pentru criostocare. dar şi o infrastructură adecvată etapelor de micropropagare. 1996). Pentru realizarea unei bănci de gene pentru speciile de plante endemice periclitate din zona Retezat. Numeroşi autori au subliniat importanţa markerilor moleculari în estimarea diversităţii genetice a speciilor de plante periclitate (Chase si colab. sterilizare sticlărie şi mediii de cultură. reactivi necesari pentru prepararea mediilor. citologic. cameră de creștere şi aclimatizare care să asigure condiții diferite de temperatură. 1996. biochimic. Consumabile necesare: substanțe utilizate în sterilizarea materialului biologic. flacoane de diferite mărimi pentru inițierea şi propagarea culturilor in vitro. ce pot identifica variabilitatea genetică la nivel fenotipic. pentru spălare sticlărie. instrumentar pentru manipularea materialului steril etc.. Astfel pentru: Faza de introducere in cultura si micropropagare -sunt necesare spaţii pentru preparare medii. molecular (Harding.

diverși paraziți). sărurilor minerale. suport pentru cultivarea in condiții ex vitro (vase de cultură. tije de aluminiu necesare pentru manipularea criotuburilor. Consumabile necesare: reactivii utilizați în prepararea mediilor. reactivi pentru testarea viabilității celulare. containere pentru azot lichid pentru depozitarea pe termen lung (criotuburi. suporturi pentru depozitare. Aceasta se poate realiza prin diferite metode: scăderea temperaturii suboptimale. sorbitol. folosirea osmolitilor etc 2. temperatură şi umiditate diferite. zaharoză. soluției nutritive. pentru menținerea culturilor in vitro pe termen mediu. Având în vedere că menținerea pe termen lung prin criostocare necesită realizarea unor pretratamente de deshidratare. ABA. regenerarea şi aclimatizarea indivizilor obținuți în cultura in vitro. camera de creștere care să asigure condiții de iluminare. bacterii. alimentarea constantă cu azot lichid). glicerol. incapsulare – deshidratare sau răcire treptată a materialului biologic sunt necesare numeroase substanțe cu rol de deshidratare si crioprotecţie (manitol. utilizarea mediilor de cultură caracterizate prin reducerea sursei de carbon. camera pentru criostocare dotată cu aparat pentru scăderea treptată a temperaturii. vitrificare. PEG. tratamente pentru combaterea bolilor determinate de fungi. Faza de reinițierea a culturilor in vitro in urma menținerii pe termen mediu si lung reprezintă verificarea viabilității materialului conservat.Faza de menținere pe termen mediu si lung presupune existenţa unor incinte precum: 1. DMSO. . alginat etc) în funcție de caracteristicile materialului biologic.

VBA.0. Microsoft Office 2003 Professional Edition. primeri. aparat electroforeza. sursă de curent pentru aparate de electroforeză.Realizarea verificării stabilității genetice in mod periodic pe parcursul perioadei de stocare Aparatura pentru biologie moleculara si biochimie pentru verificarea a stabilității genetice: PCR. un rol important in monitorizarea unei bănci de gene îl are şi realizarea unei baze de date. Visual FoxPro 9. balanțe analitice. soft pentru analiza gelurilor etc. . JavaScript. băi de apă. kit de amplificare PCR. agaroză. Pentru aceasta este necesar un soft in vederea creării şi gestionarii bazei de date cum ar fi Windows XP Professional. spectrofotometru. Consumabile: kituri de izolare a ADN. ASP. etc. centrifugi. pHmetre. De asemenea. markeri de greutate moleculară.

Cypripedium calceolus este o specie pe cale de dispariţie. . Cercetările de laborator au dat şi ele rezultate fiind evident faptul că specia poate fi ajutată. Deja au fost luate primele măsuri pentru protejarea ei. şi eventual o stângere de fonduri pentru a sprijinii cercetarea şi procesul de reintroducere a acestei specii deosebite. este să punem în aplicare planurile stabilite pentru Papucul Doamnei şi să conştientizăm publicul să respecte această bijuterie care îşi are habitatul în ţara noastră. Tot ce trebuie să facem acum. prin trecerea acesteia pe lista roşie a plantelor pe cale de dispariţie la nivel mondial şi păstrarea seminţelor în Banca Mondială de Seminţe.CONCLUZII: În ultimele decenii am reuşit să distrugem mare parte din frumuseţile naturale prin evoluţia civilizaţiei noastre. şi la un moment dat poate să-şi ocupe locul pe care l-a deţinut o dată în natură. dar în mod cert poate fi salvată. O soluţie foarte potrivită la noi. ar fi pornirea unei campanii de conştientizare a populaţiei. dar din fericire am realizat în ultima secundă că trebuie să protejăm ceea ce a rămas şi tot din fericire ştiinţa a ajuns în prezent într-o etapă în care ne oferă mijloacele necesare pentru a „remedia” unele din pagubele pe care noi înşine le-am produs.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful