4. FUNCŢIA DE GRADUL II f: |R→|R, f(x)=ax2+bx+c a, b, c∈|R, a≠ 0.

Forma canonică: f(x)=a(x+ Monotonie:

b 2 ∆ ) − . 2a 4a b 2a
f(x) strict crescătoare “↗”, x∈(-∞, −

f(x) strict descrescătoare “↘”, x∈(-∞, −

b ) 2a b ,∞) 2a

 a>0 –“∪”

)

 a>0 –“∪”

 a<0 –“∩” b f(x) strict crescătoare “↗ ”, x∈( − ,∞) 2a b − x -∞ ∞ 2a  a<0 –“∩” ∆ − ↘ ↗ f(x) 4a
x f ( x) -∞ s mu e nl lu a i ∞

f(x) strict descrescătoare “↘ ”, x∈( − x f(x) -∞ ↗

b 2a ∆ − 4a

Semn:

 dacă ∆ < 0  dacă
x f ( x) -∞

; ∆ =0

∆ < 0 ⇒ f ( x <) 0 ,∀ x∈ R
 dacă a<0
∆> 0

x

1

=x 2 0 sem u nl

∞ lu a i x cn r o tra

sem u nl -∞

lu a i x

;

∆ = 0 ⇒ f ( x <) 0 , ∀ x ∈ R - { x1 = x 2}  f ( x <) 0 ,∀ x ∈ ( -∞ , x1) ∪ ( x2 , ∞ ) ∆ > 0⇒   f ( x >) 0 ,∀ x ∈ ( x1, x2 )

 dacă
x
1 2

f ( x ) se n l mu

lu a 0 se n i m

a 0 se n l mu

lu a i

;

∆ < 0 ⇒ f ( x >) 0 ,∀ x ∈ R ∆ = 0 ⇒ f ( x >) 0 , ∀ x ∈ R - { x1 = x 2}  f ( x >) 0 ,∀ x ∈ ( -∞ , x1 ) ∪ ( x2 , ∞ ) ∆ > 0⇒   f ( x <) 0 ,∀ x ∈ ( x1, x2 )

.

 dacă a>0

;

∅ , ∆<0 ∆=0 ;  Gf∩OX= {A(x 1 = x 2 , 0)}, {A(x 1 , 0), B(x 2 , 0)}, ∆ > 0
Vârful parabolei: b ∆ V( − ,− ); 2a 4a Grafic: graficul funcţiei de gradul II este o parabolă;

Intersecţia cu axele:

 Gf∩OY={C( 0, c)} .

 dacă a>0 –“∪”⇒Vmin - vârf minim;  dacă a<0 –“∩”⇒Vmax - vârf maxim.
 dacă c=0 parabola trece prin originea axelor;

 

Ecuaţia de gradul II: ax +bx+c=0 a, b, c∈|R, a≠ 0; ∆ =b2-4ac – discriminantul (delta); ∆ < 0 ⇒ x1 , x2 ∉ R
2

 formarea ecuaţiei de gradul al doilea când se cunosc 
b , 2a
; rădăcinile: x2 – sx + p = 0; descompunerea trinomului de gradul II în produs de polinoame de gradul întâi: ax2+bx+c=a(x-x1)(x-x2); dacă b=2b1⇒ ax2+2b1x+c=0 ⇒∆ 1=b12-ac>0, x1,x2=
2 − b1 ± ∆1

 dacă

∆ = 0 ⇒ x1 , x2 ∈ R, x 1 = x 2 = -

-b± ∆ ∆ > 0 ⇒ x1 , x2 ∈ R, x 1 ≠ x 2 , x 1,2 = 2a  relaţiile lui Francois Viète sau relaţii între rădăcini şi

a

- formula pe jumătate;

 dacă ax2+bx+c=0 |:a≠ 0 ⇒ x2+
⇒ x2+px+q=0 – forma redusă;

b  x1 + x2 = − = s  a ; coeficienţi (∆ ≥ 0):  x ⋅x = c = p  1 2 a
∆ =b24ac ∆ <0
∆ =0

b c b c x+ =0, =p, =q a a a a

 discuţia naturii şi semnului rădăcinilor în funcţie de semnele lui ∆ , s şi p:
s = x1 + x2 = −
s>0 s<0 s=0 s>0 ∆ >0 s<0 s=0 Inecuaţia de gradul II: ax2+bx+c<0 a, b, c∈|R, a≠ 0; ax2+bx+c≤ 0 a, b, c∈|R, a≠ 0; ax2+bx+c>0 a, b, c∈|R, a≠ 0; ax2+bx+c≥ 0 a, b, c∈|R, a≠ 0; Sisteme de inecuaţii de gradul II: sunt sisteme formate din două sau mai multe inecuaţii de gradul II; Semnul unor expresii:

b c p = x1 ⋅ x2 = a a p>0 p>0 p=0 p>0 p<0 p=0 p>0 p<0 p=0 p<0

Natura şi semnul rădăcinilor x1,x2∉|R x1,x2∈|R; x1=x2>0 x1,x2∈|R; x1=x2<0 x1,x2∈|R; x1=x2=0 x1,x2∈|R; x1≠ x2, x1>0, x2>0 x1,x2∈|R; x1≠ x2, x1>0, x2<0, x1>|x2| x1,x2∈|R; x1≠ x2, x1>0, x2=0 x1,x2∈|R; x1≠ x2, x1<0, x2<0 x1,x2∈|R; x1≠ x2, x1<0, x2>0, |x1|>x2 x1,x2∈|R; x1≠ x2, x1<0, x2=0 x1,x2∈|R; x1≠ x2, x1>0, x2<0, x1=|x2| se rezolvă ecuaţia de gradul II ataşată, se studiază semnul pe |R utilizând semnul funcţiei de gradul II; soluţia inecuaţiei este acel interval sau reuniune de intervale care satisface cerinţele (<, >, ≤ , ≥ ).

   

 soluţia sistemului este intersecţia tuturor soluţiilor
inecuaţiilor din sistem.

 E(x)=

a1x 2 + b1x + c1 a2 x 2 + b2 x + c2

,

a1,a2,b1,b2,,c1,c2∈|R,

a1,a2≠ 0,

 se ţine cont de faptul că o fracţie este pozitivă ⇔
numărătorul şi numitorul au acelaşi semn;  se ţine cont de faptul că o fracţie este negativă ⇔ numărătorul şi numitorul au semne contrare;  ţinând cont de semnele celor două funcţii se determină semnul expresiei pe |R.

a2 x 2 + b2 x + c2 ≠ 0 ;

 se studiază semnele funcţiilor f1 ( x ) = a1 x 2 + b1 x + c1
, f 2 ( x) = a2 x 2 + b2 x + c2 într-un tabel; Inecuaţii cu modul:

 |ax2+bx+c|<m

 a x2 + b x+ c - m < 0 a, b, c, m∈|R, a≠ 0;⇔ -m<ax +bx+c<m⇔  ⇒ se rezolvă ca şi sistemele de inecuaţii. 2  a x + b x+ c + m > 0
2

Sisteme de ecuaţii:

 a1x + b1y + c1 = 0 formate dintr-o ecuaţie de gradul I şi una de gradul II cu 2 necunoscute:  , se 2 2  a 2x + b2x y+ c2 y + d2 x + e2 y + f2 = 0
rezolvă prin metoda substituţiei;

 a1x 2 + b1x y+ c1 y 2 = d1 ⋅ d 2  a1x 2 + b1x y+ c1 y 2 = d1 sisteme omogene:  se adună ecuaţiile ⇒ 2 2  ( a1 - a 2 ) x2 + (b1 - b2 ) x +y (c1 - c2 ) y 2 = 0  a 2x + b2 x y+ c2 y = d 2 ⋅ ( - 1d)
x y = v ) obţinându-se o ecuaţie = u (respectiv y x de gradul II ⇒ 1 sau 2 sisteme formate dintr-o ecuaţie de grad I şi una de grad II;

ecuaţia a doua se împarte cu x2 (respectiv y2), după care se face substituţia

∣x  y = x y  −2 xy=s −2p  x+ y = s  sisteme simetrice: se notează  , se utilizează identităţile: ∣x  y = x y −3 xy  x y =s −3 sp ∣x  y = x  y  −2x y = s −2p  −2p  x⋅ y = p
2 3 4 2 3 2 2 3 3 4 2 2 2 2 2 2 2 2

.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful