Sistemul de Alimentare Cu Gaze - Capitolul II - 2011

PROPRIETĂȚILE GAZELOR
Capitolul II.
Contextul general.
2. BAZE TEORETICE.
2.1. Gaze. Generalități. Legile gazelor. Dinamica gazelor.

2.1.1.Gaze combustibile. Definiţii.
Prin gaze combustibile se înteleg, conform standard SR 3317:2003 gazele

folosite în practicã în scopul arderii.
Dupã provenienta lor, gazele combustibile se împart în douã categorii:
 Gazele naturale (fig.1.), constituite din hidrocarburi saturate, cu continut
variabil de impuritã ti - hidrogen sulfurat, azot etc., extrase din zã cã minte subterane si
utilizate în stare brutã , sau dupã elimentarea impuritã tilor prin operatii simple de
separare a fractiunilor solide si lichide;
 Gaze artificiale (fig.2), produse prin prelucrarea combustibililor solizi
inferiori.
Din punct de vedere tehnic si economic, prezintã interes, în special, gazele
naturale libere, cunoscute si sub denumirea de gaz metan, datoritã continutului ridicat
de metan: 98  99%.
Acest combustibil are avantajul cã este usor de extras si transportat si are o
putere calorificã ridicatã - aproximativ 8125Kcal/m3, la temperatura de 15oC - fiind
utilizat atâ t în instalatii individuale, câ t si în centrale termice urbane sau industriale.
Figura 1
U. T. ”Gheorghe Asachi”, Iași-Facultatea de Construcții și Instalații | Victoria COTOROBAI

Figura 2
Gazele pot fi transportate pâ nă la punctele de consum:

 în diferite moduri:
o sisteme de transport si distribuţie prin reţele de conducte,
o transportul prin intermediul recipientelor
 la diferite presiuni
și pot servi în diferite scopuri:
o la încă lzire şi preparare apa caldă ;
o la diferite procese tehnologice.
O categorie aparte o constituie:
 gazele naturale lichefiate (GNL) , gaze naturale care in urma unor procese
specifice sunt aduse in stare lichida si stocate in recipienti speciali.
 gazele naturale comprimate pentru vehicule (GNCV), gaze naturale
stocate in butelii prin comprimare la 200-250 bari, in scopul utilizarii drept
combustibili pentru vehicule cu motoare termice.
 gaze petroliere lichefiate (GPL), un amestec de hidrocarburi cu continut de
peste 90% in volum al unei hidrocarburi aciclice nesaturate, alta decat etilena si
propilena sau unul dintre izomerii sai izolati.
3.Proprietăţile generale ale gazelor

3.1.Noţiunea de gaz ideal şi gaz real
Cea mai simplă stare a materiei este starea gazoasă care se caracterizează prin faptul
că umple orice vas pe care-l ocupă .
Din punctul de vedere al compoziţiei gazelor se disting două cazuri distincte: gaze
pure şi amestecuri de gaze.
Pentru a descrie gazele s-au conceput două modele și anume: modelul gazelor ideale
şi modelul gazelor reale.

 ”Gazul ideal”/”perfect” este: o noţiune termodinamică abstractă ; constituit din

particule fă ră structură şi fă ră dimensiuni.
Este defint ca: ansamblul de molecule (sau atomi) care pot fi asimilate cu puncte
materiale ce posedă masă, au dimensiuni neglijabile, care se află în continuă mişcare
dezordonată, haotică, şi între care nu există forţe intermoleculare de atracţie şi
respingere.
Se caracterizează prin:
─ volumul să u V -spaţiul ocupat de o probă de gaz este volumul să u V; numă rul de
molecule se exprimă
─ cantitatea de substanţă (numă rul de moli) n;
─ presiunea p şi
─ temperatura T.
Starea fizică a unei probe se caracterizează prin proprietă ţile sale fizice; două probe
ale unei aceleiaşi substanţe care au aceleaşi proprietă ţi fizice sunt în aceeaşi stare.
Starea unui gaz pur poate fi specificată prin valorile a trei parametri de stare
independenţi (presiune, temperatură , volum, densitate, cantitate de substanţă ,
numă r de molecule, ş.a.m.d.).
Starea unui gaz oarecare este specificată de regulă prin valorile a trei sau patru
parametri de stare.
nu toţi parametrii de stare sunt independenţi
Din punct de vedere fizic gazul ideal se poate caracteriza prin:
Ecuaţia termică de stare care descrie un gaz la presiuni prin:
 funcţia implicită care corelează presiunea, volumul şi temperatura unei anumite
cantită ţi de gaz:
f (p,V,T)=0 (Ecuație 1)
 corespunde numai unei stă ri de echilibru, pentru care presiunea şi temperatura
au valori diferite, uniforme în toată masa,
deci:
nu se poate aplica decâ t unei substanţe omogene şi izotrope (cu aceleaşi
proprietă ţi pe orice direcţie).
• este valabilă în cazul limită , câ nd P→0.
Ecuaţia de stare a gazului ideal pentru n moli de substanţă este:
pV=nRT=cmRT (Ecuație 2)
unde, R este o constantă comună pentru toate gazele, numită constanta universală a
gazelor perfecte/ ideale care are valoarea:
3
N 3 m
101325 ∙ 22,41∙ 10
R= pV m2 mol
= =8.314[J /mol ∙ K ]
T 273,15 K
sau:
-1 -1
– R=0,0820 [l·atm·mol ·K ]
R 3 -1 -1
– =83,14 [cm bar·mol ·K ]

R -1 -1
– =1,98717 [cal mol ·K ]
cu notaţiile:
- K-temperatura în grade Kelvin,
- mol-numă rul de moli,
- J-joule,
- atm-atmosfera în scară manometrică .
Presiunea p se defineşte ca fiind forţa raportată la unitatea de suprafaţă . Un sistem
format din două gaze separate printr-un perete mobil este în echilibru mecanic dacă
presiunile celor două gaze sunt egale, p1=p2 (figura.3.):
[p1,V1,T1] [p2,V2,T2]
Figura 3
Unitatea în S.I. pentru presiune este pascalul (Pa):
1 Pa = 1 N/m2
Mai sunt folosite bar, atmosfera (atm) şi torr:
1 bar = 105 Pa; 1 atm = 101325 Pa; 1 atm = 760 torr = 760 mmHg.
Temperatura T este o mă rime de stare intensivă ce mă soară starea termică a
sistemului dată de agitaţia termică a moleculelor.
Conceptul de temperatură provine din observaţia că o variaţie în starea fizică (ex.
volum) poate avea loc câ nd două obiecte sunt în contact unul cu celă lalt (fier înroşit în
apă ). O variaţie de stare se interpretează ca un transfer de energie sub formă de că ldură
de la un obiect la altul.
Temperatura este proprietatea care indică direcţia de transfer a energiei (fig.4) ;
─ dacă energia trece de la A la B spunem că A are temperatură mai mare decâ t B (⇒
direcţia transferului de energie). ;
─ dacă nu are loc nici o schimbare câ nd cele două obiecte A şi B sunt în contact termic
atunci se spune că A şi B sunt în echilibru termic.
A[p1,V1,T1] (T1>T2) B[p2,V2,T2]
A[p1,V1,T1] (T1>T2) B[p2,V2,T2]
A[p1,V1,T1] (T1=T2) B[p2,V2,T2]
Figura 4
Starea de echilibrul termic a gazelor ideale este tranzitivă,această caracteristică fiind
formulată prin Principiul „0” al termodinamicii: dacă A este în echilibru termic cu B şi
B este în echilibru termic cu C atunci şi C este în echilibru termic cu A1,2.
Legile gazelor ideale
Experimental s-a studiat evoluția gazelor pe parcursul a diferitelor transformă ri de
stare. Observațiile au fost exprimate prin relațiile de evoluție cunoscute sub denumirea
de ”Legile gazelor ideale” (tab. 1.).
1
Principiul stă la baza construcţiei termometrului: acesta indică variaţia temperaturii prin intermediul
variaţiei unei proprietă ţi fizice, cum este dilatarea în lungime a unei coloane de mercur.
2
Scara Celsius împarte variaţia proprietăţii fizice observate de la starea de echilibrul a sistemului
„apă +gheaţă ” pâ nă la starea de echilibrul a sistemului „apă la fierbere” în 100 de diviziuni, numite grade
Celsius şi notate °C. Scara Celsius este identică cu scara Kelvin7 (scara termodinamică de temperatură ) iar
relaţia între valorile temperaturilor pe cele două scă ri este dată de: T[K]=t[°C]+273.15.

(Boyle-Mariotte): pV = const. (pentru n = const. şi T = const.)

(Gay-Lussac): V = T·const. (pentru n = const. şi p = const.)
(Charles): p = T·const. (pentru n = const. şi V = const.)
(Avogadro): V = n·const. (pentru p = const. şi T = const.)
Cele patru observaţii experimentale prezentate mai sus, pot fi combinate într-o
singură expresie, cunoscută sub denumirea de Legea generală a gazelor ideale:
pV = nT·const. (2.6)
Constanta s-a obţinut experimental, pentru toate gazele ce respectă modelul gazului
perfect, se notează cu R, iar expresia devine:
pV = nRT (2.7)
Ecuaţia gazelor ideale este o ecuaţie de stare aproximativă pentru orice gaz.
Ecuaţia devine cu atâ t mai exactă cu câ t presiunea gazului se apropie mai mult de 0
(atunci gazul se apropie de modelul gazului ideal).
Suprafaţa reprezentată în tabelul 1 , Figura 8 este o diagramă a presiunii unei
cantită ţi fixe de gaz perfect reprezentată în funcţie de volumul să u şi de temperatura
termodinamică conform ecuaţiei prezentate.
Tabelul 1. Legile gazelor ideale

Legea Boyle- Mariotte3 Legea Gay-Lussac Legea Charles4 Legea lui Avogadro105
n = const. ; T=const. n = const. ; p=const.; n = const. ; V=const.; p=const.; T=const.
p·V = const. V/T = const. p/T = const. V/n = const.
”la presiune şi temperatură date,

volumele molare
Vm ale tuturor gazelor sunt
aproximativ aceleaşi iar pentru
p1V = 104 V1/T = 10-3 p1/T = 100 gazul ideal sunt identice”
p2V = 2·104, V2/T = 2·10-3 p2/V = 200
p3V = 3·104 V3/T = 3·10-3 p3/V = 300
Figura 5 Figura 6 Figura 7
Legea generală a gazelor ideale
pV = nT·const.
3
Robert Boyle, în1661
4
Explicaţia moleculară a legii lui Charles : prin ridicarea temperaturii unui gaz creşte viteza medie a
moleculelor sale, acestea se ciocnesc mai frecvent de pereţii vasului au astfel un impact mai puternic,
creşte presiunea efectuată de moleculele gazului asupra acestora.
5
„volume egale de gaz la aceeaşi presiune şi temperatură conţin acelaşi numă r de molecule”.

Fig. 8. Suprafaţa stă rilor posibile ale unui gaz ideal, obținută prin reprezentarea în Compaq Visual
Fortran a ecuației pV/T = 308 (domeniile de variație : V∈[1,5.5], T∈[100,325], p∈[5.6·103,105])
Legea lui Dalton
La amestecurile de gaze care nu reacţionează între ele proprietă ţile amestecului se
manifestă prin ecuaţii similare cu cele ale unui singur gaz, deoarece fiecare gaz respectă
legea generală .
În secolul 19, John Dalton a formulat această caracteristică prin legea:
Presiunea exercitată de un amestec de gaze ideale este suma presiunilor exercitate de
gazele individuale dacă fiecare ar ocupa singur acelaşi volum.
Presiunea exercitată de un gaz j, dacă ar ocupa singur volumul vasului şi s-ar comporta
ideal se numeşte presiune parţială a gazului. Formula de calcul a legii lui Dalton pentru
un amestec de gaze J cu j componenţi este:
p = Σj∈Jpj (2.10)
 ”Gazul real” se abate de la starea ipotetică ideală .
Ecuaţia de stare a gazului real se diferențiază de ecuaţia de stare a gazului ideal

datorită :
• interacţiunii moleculelor ce apar la valori finite ale presiunii:
 respingerea care apare la o apropiere foarte mare a moleculelor de gaz;
 atracţia intermoleculară .
În literatura de specialitate a fost propus un numă r relativ mare de ecuaţii de

stare pentru gazele reale. Pentru stududiul gazelor combustibile prezintă interes:
a. Ecuaţia de stare cu factor de neidealitate
pV=ZRT (Ecuație 3)
unde Z este factorul de neidealitate/factor de compresibilitate.
Z este definit de ecuaţia de stare (pentru un mol de gaz):
Pentru calcularea lui Z se poate utiliza şi formula empirică propusă
P
Z=1+ ¿Ecuație 4)
T
b. Ecuaţia Van der Waals

Este cea mai cunoscută ecuaţie de stare pentru gazele reale.
A fost propusă de Van der Waals în anul 1872 sub forma:
(P + a/V2)(V − b) = RT (Ecuație 5)
în care coeficienţii a şi b au valorile urmă toare:

2 2
27 R ×T c
• a= × nRT
64 Pc
RTc
• b=
8 Pc
unde :
 Tc temperatura critică şi
 Pc presiunea critică .
În prezent există relaţii mai exacte.
Ecuaţia (5) este utilă pentru calcule rapide, estimative.
Pentru n moli de gaz, ecuaţia (5) devine:
a n2
( P+
V2 )
( v −nb ) =nRT (Ecuație 6)
a. Ecuaţia Redlich-Kwong
A fost propusă iniţial în 1949 de Redlich şi Kwong sub forma:
RT a
P= − 0,5 ¿Ecuație 7)
v−b T V (V + b)
Unde:
R 2 T 2,5
c
• a=0,4275
Pc
RT c
• b=0,08664
Pc
O altă formă a ecuaţiei (7) este:
PV V b
Z= = −A F ¿Ecuație 8)
RT V −b V +b
Cu coeficienţii:
1/3 2 -1
• A=[3(2 -1) ] =4,934
RT c
• b=0,08664
Pc
−1,5
• F=T r
b. Ecuaţii de stare cu coeficienţi de virial
Leyda a propus o ecuaţie pentru corelarea datelor experimentale P-V-T de forma:

PV B 2 B3
Z= =1+ + 2 +…(Ecuație 8)
RT V V
sau:
PV
Z= =1+ A2 P+ A 3 P 2+ …¿Ecuație 9)
RT
Ecuaţia poartă denumirea de ecuaţia Holborn-Otto, cu coeficienţii de virial.

Coeficienții sunt legaţi prin relaţiile:
• B2=RT A2
• B3=R2 T 2 ( A 3+ A 22)
3.2 Punct critic. Mărimi pseudocritice.

Reprezentarea grafică (figura 3.), cu ajutorul unor curbe izoterme a variaţiei
presiunii gazului în funcţie de volum, la diferite temperaturi, pentru gaze reale pune în
evidență o porţiune orizontală a izotermelor unde presiunea ră mâ ne constantă , în timp
ce volumul se micşorează , porţiune care corespunde lichefierii gazului. Punctul din
dreapta al fiecă rei porţiuni orizontale reprezintă începutul condensă rii, iar cel din
stâ nga terminarea condensă rii.
Temperatura critică – reprezintă temperatura pentru care porţiunea orizontală
a izotermei se reduce la un punct. La temperaturi superioare temperaturii critice, gazul
nu se mai condensează , el ră mâ ne gaz permanent.
Coordonatele punctului critic sunt:
• temperatura critică , Tc;
• presiunea critică , Pc;
• volumul molar critic, Vc.
Punctul critic reprezintă cea mai înaltă temperatură şi presiune la care mai este
posibilă coexistenţa în echilibru a fazelor de vapori şi de lichid.
Fig. 3. I –lichid; II –vapori umezi; III –vapori supraîncă lziţi; IV –gaz necondensabil; C -punctul critic.
Amestecuri de gaze-mărimi pseudocritice

Există gaze care sunt formate din amestecuri de doi sau mai mulţi componenţi.
La acestea, starea critică nu mai coincide cu cea mai înaltă temperatură şi cea mai
înaltă presiune la care cele două faze pot coexista în echilibru.
La amestecuri, şi în special la amestecul de hidrocarburi, pe lâ ngă punctul critic
real, se mai ia în consideraţie şi punctul pseudocritic, necesar în corelarea mai exactă a
proprietă ţilor fizice cu temperatura şi presiunea redusă .
În figura 4. se prezintă punctul critic şi pseudocritic (Tyn M.T.):
Punctele a şi b reprezintă punctele critice ale componenţilor care formează
amestecul;
• C – punctul pseudocritic;
• C– punctul critic real al amestecului şi se gă seşte la intersecţia dintre curbele de
presiune de vapori ale amestecului, corespunză toare la 0% şi la 100% vaporizate
În figura 4, se prezintă punctul critic şi pseudocritic al unui amestec de două
hidrocarburi. A şi B reprezintă curbele de presiune de vapori ale hidrocarburilor
respective dintr-un amestec, iar curba D, reprezintă presiunea medie molară de vapori a
amestecului, iar a şi b reprezintă valorile critice ale hidrocarburilor care formează
amestecul.
Pentru calculul mă rimilor pseudocritice se folosesc relaţiile:
– Temperatura pseudocritică (Tcm):
T cm=∑ y i T ci ¿Ecuație 10)

i
– Presiunea pseudocritică (Pcm):
( y ¿ ¿ i ¿ Z ci )T cm
Pcm =R ∑ ¿¿
i ∑ ( y ¿ ¿ i ¿ V ci )¿ ¿ ¿ Ecuație 11)
i
Figura 4
3.3 Compresibilitatea gazelor

Starea ideală a gazelor este reprezentată prin relaţia Clapeyron:
pV=nRT (Ecuație 12)
Factorul care ţine seama de neidealitatea gazelor se numeşte factor de

compresibilitate şi exprimă raportul dintre volumul gazului şi volumul calculat din
ecuaţia de stare a gazelor ideale:
pV
Z= ¿Ecuație 13)
RT
în care:
• V – volumul molar;
• T – temperatura absolută ;
• R – constanta universală a gazelor.
Pentru gazele ideale, Z=1 pentru gazele reale Z<1, exceptâ nd cazurile substanţelor cu
valori mari pentru Tr şi Pr. Factorul de compresibilitate se reprezintă adesea ca o
funcţie de Tr şi Pr:
Z=f(Tr, Pr)
Pentru această ecuaţie s-au ridicat diagrame de că tre diferiţi autori, diagrame ce pot
servi la determinarea cu uşurinţă a factorului de compresibilitate.
V
V ir =
R T c (Ecuație 14)
Pc
Cunoscâ nd Tc şi Pc (temperatura şi presiunea critică ), pentru un fluid, este

posibilă estimarea proprietă ţilor volumetrice ale fluidului, precum şi variaţia acestora cu
temperatura şi presiunea.
În afara ecuaţiei care ia în consideraţie temperatura şi presiunea, se introduce un
al treilea parametru, factorul acentric ω.Valoarea ω=0 arată sfericitatea gazului ideal.
Atunci câ nd apar deviaţii de la sfericitate, ω>0.
În acest context, rezultă că toate moleculele cu acelaşi factor acentric au aceeaşi
funcţie: Z=f(Tr, Pr).
Înlocuind funcţia cu o expresie lineară s-a obţinut ecuaţia :
( 1)
Z=Z (T r , Pr ¿+ ω z ( T r , Pr ) ¿Ecuație 15)
(0)
(0)
În figura 5 se determină factorul de compresibilitate Z, Z reprezentâ nd
(1)
valoarea obţinută pentru moleculele sferice, iar Z corecţia care ţine seama de
nesfericitate:

Figura 5
Notaţii:
T, Tc – temperatura, temperatura critică , K;
p– presiunea, bar;
3
V– volumul molar, cm /mol;
3
Vc– volumul critic, cm /mol;
R – constanta universală a gazelor;
ω– factor acentric;
Z– factorul de compresibilitate,
Pc– presiunea critică , bar
Coeficientul de compresibilitate β, se defineşte în relaţia variaţiei volumului, la
temperatură constantă :
dV=-βVdp (Ecuație 16)
Semnul minus arată că la o creştere a volumului gazului, are loc o scă dere a presiunii
acestuia, şi invers. Coeficientul de elasticitate este definit ca inversul lui β:
E=1/ β (Ecuație 17)

-10 2
Pentru lichide, β este foarte mic (β=5,12x10 m /N), iar pentru gaze, β este foarte
mare, gazele fiind fluide compresibile, comportarea lor fiind dată de ecuaţia de stare.
În anumite situaţii, gazele pot fi considerate aproximativ incompresibile, pentru
valori ale criteriului Mach, Ma<0,3.
5. Difuzia în gaze şi difuzia liberă la presiuni joase
Difuzia este un fenomen de transport spontan, produs de inegalitatea de concentraţie

în masa unui fluid (lichid sau gaz).

În regim staţionar, cantitatea de masă dM care difuzează în timpul dt prin suprafaţa

A datorită gradientului de concentraţie dc/dx este:
dc
dM =−DA dt ¿Ecuație 18)
dx
În această relaţie, D este coeficientul de difuzie, o mă rime ce depinde de natura

fluidului şi de condiţiile de stare ale sistemului. Unitatea de mă sură a coeficientului de
2
difuzie este (m /s).
În funcţie de numă rul fluidelor existente în sistem, există mai multe forme ale
coeficientului de difuzie:
0
-coeficient de autodifuzie la diluţie infinită (D BA) a componentului B în A pur;
-coeficientul de difuzie (DAA) a componentului A în A pur;
-coeficient de difuzie mutuală (DBA) a componentului B într-un
amestec de A şi B, respectiv (D1n) a componentului 1 într-un amestec de n componente. Pâ nă
0 0
în prezent nu au putut fi stabilite corelaţii între DEE şi D AB sau între DAA şi D BA . Din punct
de vedere al mecanismului, difuzia în gaze poate fi de trei feluri:
difuzie liberă ;
difuzie Knudsen;
difuzie în regim intermediar.
Difuzia liberă are loc prin ciocniri între molecule, în numă r mult mai mare decâ t
ciocnirile moleculelor cu peretele vasului care conţine gazul. Acest regim de difuzie
corespunde presiunilor uzuale, câ nd drumul liber mijlociu este mult mai mic decâ t
dimensiunile vasului.
Difuzia Knudsen are loc în condiţiile în care drumul liber mijlociu este de acelaşi
ordin de mărime cu dimensiunile recipientului (de exemplu: la presiuni foarte scă zute sau la
trecerea gazului prin materiale poroase).
Între cele două limite se gă seşte regimul de difuzie intermediară. În cele ce
urmează se vor discuta numai relaţiile de calcul pentru coeficienţii de difuzie liberă.
Difuzia liberă în gaze la presiuni joase

Coeficienţii de autodifuzie ai gazelor la presiune atmosferică pot fi calculaţi cu
ecuaţiile Stiel-Thodos :
– pentru Tr ≤1,5:
−7 M 0 ,5 P3c ,3 2/3
D AA =4 ,6 × 10 1
(1 ,391 T r−0 , 381) Ecuație 19
6
yT c
– pentru Tr>1,5:
−7 M 0 ,5 P3c ,3 7 /8
D AA =4 ,6 × 10 1
Tr Ecuație 20
6
yT c
în care:
• Pc, (bar);
3
• γ, (kg/m );
2
• DAA, (m /s).
Dacă se cunoaşte vâ scozitatea gazului la temperatura T, se poate utiliza ecuaţia

Chapman-Enskog :
RT
D AA =1, 32 ×10−4 ❑ Ecuație 21
Mp A
2
în care: ηa, (P); DAA,(m /s).
3.5 Densitatea gazelor pure şi a amestecurilor de gaze
Componenţi puri
Densitatea absolută a gazelor şi vaporilor reprezintă masa volumică, considerată în condiţii
º
normale (0 C şi 760 mm Hg). Cunoscâ nd masa moleculară a gazului:
M
ρ= , kg/ N m3 Ecuație 22
22,41
Variaţia densită ţii cu temperatura şi presiunea pentru gazele ideale se determină din ecuaţia
gazelor:
G
pV =RT Ecuație 23
M
G Mp
=ρ= Ecuație 24
V RT
Ecuaţia se poate aplica pentru gazele ideale şi pentru cele reale, pâ nă la valori ale presiunii
de p= 3 bari. Pentru gazele reale se introduce şi factorul de compresibilitate Z:
P
ρ=M Ecuaț ie 25
ZRT
Densitatea amestecurilor de gaze
Se foloseşte una din ecuaţiile anterioare, pe baza masei moleculare a amestecului şi

coeficientul de compresibilitate pentru amestec:
P
ρ=M am Ecua ț ie 26
Z m RT
Masa amestecului este:
i=n
M am=∑ M ixi Ecua ț ie 27
i=1
i=n
∑ gi
M am= i=ni=1 Ecuaț ie28
gi
∑ M i❑
i=1
în care gi – greută ţile diverşilor componenţi din amestec;

i=n
Z m=∑ z ixi Ecua ț ie 29
i=1
3.6 Vâscozitatea gazelor
În interiorul fluidelor apar eforturi tangenţiale la interfaţa care separă două porţiuni de
fluid, atunci câ nd straturile sale, vecine cu elementul de suprafaţă , au o mişcare relativă de
alunecare unul faţă de altul. Vâ scozitatea este o funcţie de stare a fluidului şi este definită ca
o forţă de forfecare pe unitatea de suprafaţă .
Din masa unui fluid se delimitează un paralelipiped ale cărui feţe paralele A şi A’ sunt
situate la distanţa Δy, avâ nd aria A (figura 6). Acest paralelipiped se deformează sub
acţiunea unei forţe F, forţă tangenţială , astfel încâ t faţa A se deformează cu o viteză ΔW mai
mare decâ t viteza cu care se deplasează faţa A’:
∆W
F= A Ecua ț ie 30
∆y
Fig.6
∆W
¿ Ecua ț ie 31
∆y
unde η este factor de proporţionalitate sau coeficient de vâ scozitate dinamică . Această
relaţie exprimă legea lui Newton de proporţionalitate între efortul unitar tangenţial şi
gradientul de viteză :
|M |
||= |σy❑ |= tensiune∗lungime
vitez ă
=
¿
| |
Ecua ț ie 32
2
Unitatea de viscozitate, în sistemul internaţional, este 1kg/m·s=N·s/m ; se mai utilizează şi
2 3 6
1g/cm·s=1P=10 cP=10 mP=10 μP (1P-1 Poise).
Fluiditatea Ф este inversul vâ scozită ţii dinamice η:
1
¿ Ecuaț ie33
❑
Coeficientul de vâ scozitate cinematică se defineşte prin relaţia:
¿ ❑ Ecuaț ie34
ρ
Câ nd un gaz este supus la o forţă de forfecare astfel încâ t apare o mişcare în masă ,
moleculele au în orice punct vectorul vitezei întregii mase adă ugat la vectorul întâ mplă tor
de viteză . Deşi teoria proprietă ţilor de transport în gaze este relativ simplă , totuşi este
destul de complicat de stabilit o ecuaţie care să poată fi utilizată direct de calculul
vâ scozită ţii. Dacă gazul este tratat într-un mod mai simplu, este posibil a se stabili relaţiile
generale între vâ scozitate, temperatură, presiune şi forma moleculelor. Pentru calcule mai
riguroase este necesar să se aplice anumiţi factori de corecţie. Se presupune un model

elementar, la care nu se iau în consideraţie interacţiunile moleculare, moleculele fiind de

forma unor sfere rigide cu diametrul σ, masa „m” şi mişcâ ndu-se întâ mplă tor cu viteza v. În
interiorul gazului există o similitudine între cele trei forme de transport, difuzie (D),
vâ scozitate (η) şi conductivitate termică (λ)
d ni −L d ρi
Fluxul de mas ă=−Dm = ∙ Ecua ț ie 35
dz 3 dz
−d v y −L d vy
Fluxul de frecare intern ă= = ∙ mn Ecua ț ie 36
dz 3 dz
−dT −L dT
Fluxul de energie= = ∙C ❑ n Ecua ț ie 37
dz 3 dz
Aceste ecuaţii definesc coeficienţii de transport D, η, λ; n este

1/2
numă rul de molecule. Dacă viteza este proporţională cu (R·T/M) şi
2 -1
drumul liber mediu cu (nσ ) , expresia coeficientului de vâ scozitate
dinamică va fi:
1 1
mρ L T2M2
¿ =( const .)∙ Ecua ț ie38
3 σ
2
Unde: M este greutatea moleculară g/mol; T – temperatura, K; σ – diametrul sferei rigide.

Această relaţie arată dependenţa coeficientului de transport de
temperatură , masă şi diametrul moleculei. Relaţii similare se scriu şi pentru difuzia şi
conductivitatea termică. Pentru vâ scozitate, valoarea constantei este de 26,69:
1 1
2 2
T M
¿ 26,69 ∙ 2
Ecuaț ie 39
σ
În realitate, între molecule există forţe de interacţiune care trebuie luate în
consideraţie. Aceasta se face pe baza cunoscutei teorii Chapman-Enskog, introducâ nd
potenţialul de energie ψ(r).
Luâ nd în consideraţie forţele de interacţiune, relaţia anterioară devine:
1
TM 2
¿ 26,69 ∙ Ecua ț ie39
❑❑ σ 2
în care Ων este integrala de ciocniri moleculare.
3.7 Căldura specifică a gazelor reale şi ideale
Variaţia că ldurii sensibile implică o variaţie de temperatură a sistemului fără

schimbarea stă rii de agregare. Pentru intervale mici de temperatură că ldura este
proporţională cu temperatura, conform ecuaţiei calorimetrice:
dQ = cMdt (Ecuația40)
în care: - M este cantitatea de materie (în kg sau moli);

-c este un factor de proporţionalitate, caracteristic fiecă rei substanţe, numit „că ldură
specifică ” (dacă M este dat în kilograme) sau „că ldură molară ” (dacă M este dat în moli).

Pentru a determina că ldura cedată sau absorbită de un corp în intervalul de temperatură [t 1,

t2], trebuie să se integreze ecuaţia anterioară :
t2
Q=∮ cMdt( Ecuaț ie 41)

t1
Că ldurile specifice şi molare sunt funcţii neliniare de temperatură, astfel că, în calculele
practice este preferabil să se înlocuiască integrala (1.44) cu o relaţie mai simplă :
t2
Q=|c m|t M (t 2−t 1 )Ecua ț ie 42
1
t2
În care |c m|t este că ldura specifică medie în intervalul [t1,t2]. Ecuaţia sa de definiţie,
1
dedusă din relaţiile () şi () este:

t2
∫ cdt
t2
|c m|t = (tt
1
1
−t 1)
Ecua ț ie 43
2
Integrala se poate rezolva cunoscâ nd funcţia după care că ldura specifică variază cu
temperatura.
Căldura specifică a gazelor ideale

Energia calorică Q, necesară încă lzirii unui gaz este egală cu creşterea energiei
interne U, plus lucrul mecanic executat de sistem pentru creşterea volumului V, la presiunea
p a sistemului, adică :
dQ=dU+pdV (1.44)
Câ nd variaţia de volum este nulă , de exemplu atunci câ nd încă lzirea se face la volum
constant, într-un vas închis, că ldura specifică , numită în acest caz, „că ldura specifică la volum
constant” este:
c 0❑= ( dQdt ) = dUdt Ecuaț ie 45

❑
Dacă încă lzirea se face la presiune constantă , în calcule se va utiliza „că ldura specifică
la presiune constantă ”:
dQ dU d d (U + pV )
c 0p= ( ) =
dt p dt
+p =
dt dt p
[ ]
Ecua ț ie 46
şi notâ nd cu U+pv=H entalpia gazului, rezultă că :
c 0p= ( dHdt ) Ecuaț ie 47

p
O mă rime importantă în diverse calcule termodinamice este raportul:

c 0p
¿ 1 Ecua ț ie 48
c❑0
Din ecuaţia gazelor ideale pV=RT se deduce prin diferenţiere, la presiune constantă că :
pdV=RdT (Ecuație 49)
de unde, împreună cu ecuaţiile anterioare rezultă că :

dV
c 0p−c❑0 =p =R Ecua ț ie 49
dt
Pe baza teoriei cinetice a gazelor ideale s-au calculat că ldurile specifice şi raportul lor γ,
corelaţia între c 0p şi c 0❑ fiind dată în tabelul urmă tor:
c 0p 0
c❑ γ
cal/molºC J/molºC cal/molºC J/molºC
Gaze monoatomice 5 /2 R ≈ 5 20,9 3/ 2 R ≈ 3 12,5 5/3ξ ≈ 1,6
Gaze biatomice 7 /2 R ≈ 7 29,3 5 /2 R ≈ 5 20,9 7/5 ξ ≈ 1,4
Gaze triatomice 8/ 2 R ≈ 8 33,5 6/ 2 R ≈6 25,2 8/6 ξ ≈1,33
Tabelul 1
În calculele tehnice, pentru vaporii substanţelor organice care au o temperatură suficient de

ridicată şi p<4 bar, se poate utiliza că ldura specifică
pentru starea de gaz ideal c 0p fără a se introduce erori substanţiale.
Căldura specifică a gazelor reale
Capitolul a prezentat metodele de determinare a că ldurii specifice pentru gaze pure în stare
de gaz ideal. Că ldura specifică a gazelor pure reale se poate exprima în funcţie de că ldura
specifică a gazului în stare ideală cu relaţia:
c p=c 0p+ ∆ c p Ecua ț ie 50
unde: Δcp – este că ldura specifică reziduală ;
c 0p – că ldura specifică a gazului în stare ideală .

Că ldura specifică reziduală se poate exprima pentru un gaz de compoziţie cunoscută , la
presiune constantă astfel:
P 2 ❑
❑
❑2 P
T
T
V( )
∆ c p =T ∫
0
( )
T2
dV −
P
−R Ecuaț ie 51
( )
V T ❑
sau
0 ( 0) (1 )
c p−c p=( ∆ c p ) + ( ∆ c p ) Ecuaț ie52
3.8 Conductivitatea termică şi entropia

Conductivitatea termică exprimă fluxul de că ldură într-un mediu omogen, raportat la

unitatea de timp şi de suprafaţă perpendiculară pe direcţia de flux, precum şi la gradientul
de temperatură .
Conductivitatea termică este dată de relaţia:
dt
q x= Ecua ț ie 53
dx
unde: qx este fluxul de că ldură pe direcţia x; t – temperatura; x – distanţa. Conductivitatea
termică este o constantă fizică specifică naturii şi stă rii de agregare a fiecă rei substanţe.
Unită ţile consacrate sunt: kcal/m·h·K, W/m·K 6
În funcţie de valorile conductivităţii termice, substanţele se pot clasifica în:
 materiale izolante: λ=0,023÷0,12W/m·K=0,02÷0,1 kcal/m·h·grd
 materiale de construcţie: λ=0,58÷3,5W/m·K=0,5÷3,0 kcal/m·h·grd
 metale: λ=8,72÷458W/m·K=7,5÷394 kcal/m·h·grd.
Conductivitatea termică prezintă importanţă în studiul fenomenelor de transmisie a
că ldurii. Conductivitatea termică se poate determina experimental prin metode bazate pe
mă surarea efectului termic. În lipsa datelor experimentale, se pot folosi unele relaţii de
calcul stabilite pe baze teoretice şi prin metode statistice.
Conductivitatea termică a gazelor ideale

Conductivitatea termică a gazelor ideale poate fi determinată cu o relaţie de forma:
1
Lc n T2
¿ ❑ =constant ă ∙ Ecuaț ie 54
3 1
2 2
M ❑
unde: v – viteza medie a moleculei de gaz; L – distanţa liberă medie între 2 molecule; cv –
capacitatea calorică la volum constant; n – numă rul de atomi din moleculă . Această ecuaţie
nu este satisfă că toare deoarece nu ţine seama de întreaga energie înmagazinată în moleculă .
Pentru gaze monoatomice, care nu au libertate de vibraţie sau rotaţie, s-a ajuns la
urmă toarea relaţie:
1
(T /M ❑)2
¿ 2,63 ∙10−23 ∙ 2 Ecua ț ie 55
❑ ∙❑❑
unde: M este masa moleculară , kg/mol;
Ω – o integrală de coliziune, adimensională .
Pentru gaze monoatomice Ω=1, moleculele acestora fiind considerate
sfere rigide.
În urma studiului energiilor moleculare s-a ajuns la concluzia că pentru gazele monoatomice
numă rul Prandtl se poate exprima sub forma:
6
Transformările uzuale sunt:
º
W/m·K·0,5778=Btu/h·ft· F W/m·K·0,86=kcal/m·h·K
-3
W/m·K·2,388·10 =cal/cm·s·K Btu/h·ft·
º
F·1,731=W/m·K Kcal/m·h·K·1,163=W/m·K
cal/cm·s·K·418,7=W/m·K

CP
N Pr= = ❑ Ecua ț ie56
∙ M ❑ 2,5
unde: γ=CP/Cv. Pentru gaze monoatomice γ are de obicei valoarea 5/3 iar NPr≈2/3, valoare
foarte apropiată de cea determinată experimental. Aceste considerente au condus la o
relaţie mai simplă pentru determinarea conductivită ţii termice pentru gaze monoatomice:
∙M❑
=2,5 Ecuaț ie 57
C❑
Relaţia este cunoscută sub denumirea de Factor Eucken. Această relaţie nu este aplicabilă la
gaze poliatomice în care forţele de interacţiune moleculară sunt complexe. Luâ nd în
considerare energiile de translaţie precum şi energia internă a moleculei, pentru gazele
poliatomice se poate utiliza relaţia:
∙M❑ 1,77 1,77

=1,32+ =1,32+ Ecua ț ie 58
C❑ C❑ CP
−1
R R
O altă mă rime des folosită este entropia.

Expresia dS = (1/T)dQ , adică raportul dintre cantitatea de că ldură schimbată
într-o transformare infinitezimală şi temperatura la care decurge schimbul, defineşte funcţia
de stare, numită entropia S. Astfel, variaţia finită de entropie între două stă ri 1→2 este:
2
dQ
S2−S 1=∆ S=∮ Ecua ț ie 59
1 T
Entropia unui sistem la echilibru este egală cu suma entropiilor pă rţilor componente. În
sisteme izolate, entropia creşte în toate procesele naturale (ireversibile). În cazul proceselor
izoterme-izobare reversibile, de tipul tranziţie de fază (vaporizare, condensare, topire)
variaţia entropiei este:
∆H
S2−S 1=∆ S= Ecuaț ie 59
T
În cazul proceselor izobare reversibile (încă lzire, răcire, etc.) în care dQ=CPdT, variaţia
entropiei este:
2
C P dT
S2−S 1=∆ S=∮ Ecuaț ie60
1 T
Dacă se cunoaşte o relaţie polinominală pentru CP de tipul:
2
CP= a + bT + cT + ..... ( Ecua ț ie 61)
se obţine variaţia entropiei sub forma:

T2 c 2 2
∆ S=aln +b ( T 2−T 1) + ( T 2 −T 1 ) + …❑ Ecua ț ie 61
T1 2
Entropia standard a substanţelor complexe
0
Entropia standard (ST ) reprezintă entropia elementelor sau a substanţelor
complexe considerate în stare de gaz ideal la 1 atmosferă şi temperatura T. Dacă se cunoaşte
0 0
S la o temperatură T1, atunci se poate calcula S la altă temperatură T2 cu relaţia:
T2
0 0 CP
S =S +∮
T2 T1 dT Ecua ț ie 62
T1
T
3.9. Puterea calorifică inferioarăşi superioară
Cantitatea de că ldură eliberată la arderea unei unită ţi de volum (greutate) de combustibil se

3
numeşte putere calorifică. Puterea calorifică se mă soară în: [kcal/mol]; [kcal/kg]; [J/kg]; [J/m ];
2
[kcal/m ] Puterea calorifică se determină experimental prin metode calorimetrice (cu bomba
calorimetrică ). Atunci câ nd puterea calorifică nu poate fi determinată experimental, se poate
estima prin metode de calcul. Puterea calorifică superioară (Qs) la presiune constantă
reprezintă că ldura dezvoltată prin arderea unei unită ţi de masă (volum) de gaz aflat la aceeaşi
temperatură şi presiune cu aerul de combustie şi gazele de ardere – apa conţinută în gaz şi cea
rezultată prin ardere fiind în stare lichidă . Puterea calorică inferioară (Qi) la presiune constantă
reprezintă că ldura dezvoltată prin arderea unei unită ţi de masă (volum) de gaz aflat la aceeaşi
temperatură şi presiune cu aerul de combustie şi gazele de ardere, apa conţinută în gaz şi cea
rezultată prin ardere fiind în stare de vapori.
Pentru estimarea puterii calorice a combustibililor gazoşi se folosesc relaţii empirice
în funcţie de masa moleculară :
3 3
Qs=(0,5M+1,57)·10 , kcal/m gaz la 0ºC ( Ecua ț ie63)
3 3
Qi=(0,47M+1,03)·10 , kcal/m gaz la 0ºC ( Ecua ț ie 64)
Pentru hidrocarburi olefinice, puterea calorifică superioară şi inferioară este:
-3 3
Qs=(0,496+1,1)·10 , kcal/m gaz la 0ºC ( Ecua ț ie 65)
-3 3
Qi=(0,463M+1,04)·10 , kcal/m gaz la 0ºC
sau:
Qi=Qs-(6a+54H) ( Ecua ț ie 66)
M–masa moleculară a combustibilului gazos; a–conţinutul de apă în gaz, %; H–conţinutul de

hidrogen în gaz.
3.10. Limitele de explozie ale gazelor şi ale amestecurilor

Limitele de explozie inferioară şi superioară delimitează domeniul în care se produce

explozia unui gaz inflamabil, aflat în amestec cu aerul, la apariţia unei scâ ntei. Se exprimă în
procente volum de gaz inflamabil în amestec cu aerul. Limitele de explozie prezintă o
importanţă deosebită în industria chimică şi petrochimică ; cunoscâ nd limitele de explozie
pentru un anumit gaz, pot fi stabilite mă surile ce se impun pentru operarea instalaţiilor în
siguranţă .
Limitele de explozie ale componenţilor

Limitele de explozie în oxigen şi în aer, la temperatură şi presiune normală pot fi calculate în
funcţie de numărul de atomi de oxigen necesari pentru arderea unei molecule de
combustibil. Limita inferioară de explozie:
1
Li = 100 Ecua ț ie 67
A−1
pentru gaze sau vapori în oxigen, şi

1∙ 100
Li = Ecua ț ie68
4,85( A−1)
pentru gaze sau vapori în aer.
Limita superioară de explozie:
– pentru gaze sau vapori în oxigen:
4 ∙100
Ls = Ecuaț ie 69
A
– pentru gaze sau vapori în aer:
4 ∙100
Ls = Ecuaț ie 70
4,85 A
unde: A este numă rul de atomi de oxigen necesari arderii unei molecule de combustibil (la
dioxid de carbon şi apă ).
Limitele de explozie ale amestecurilor

Limita inferioară de explozie pentru un amestec se poate determina în funcţie de compoziţia
molară a amestecului, cu relaţia:
1
Li = n
Ecua ț ie 71
am
yi
∑ Li
i=1 i
în care: yi este fracţia molară a componentului i din amestec. Limitele de explozie variază cu
presiunea, intervalul în care poate avea loc explozia crescâ nd odată cu creşterea presiunii.
Limitele de explozie sunt modificate şi de prezenţa în amestec a unor gaze inerte (azot,
bioxid de carbon) şi anume ambele limite sunt mă rite concomitent cu reducerea domeniului
în care se poate produce explozia. Acest lucru se datorează scă derii concentraţiei de oxigen
din amestec. La concentraţii crescute de gaz inert şi anume, la un raport mare de gaz inert
faţă de gazul inflamabil explozia nu se mai produce.
3.11. Temperatura de inflamabilitate

Substanţele organice, pure sau amestecurile lor, pot degaja prin evaporare, la
temperaturi inferioare punctului normal de fierbere, vapori care, împreună cu aerul
înconjură tor, formează , în anumite condiţii, amestecuri explozive.
Temperatura la care o substanţă poate degaja suficienţi vapori astfel ca, în amestec
cu aer şi în prezenţa unei flă că ri, să facă explozie se numeşte „temperatura de
inflamabilitate” a substanţei respective.
Determinarea experimentală a temperaturii de inflamabilitate se efectuează cu
aparatura şi în condiţiile precizate de STAS 32-80 „Determinarea punctului de
inflamabilitate în vas închis Abel-Pensky”.
În lipsa datelor experimentale, temperatura de inflamabilitate a unei substanţe pure,
pentru care se cunoaşte curba presiunii de vapori, se poate calcula cu relaţia :
M ∙ Pi❑=785,3 torr Ecua ț ie 72
în care M este greutatea moleculară a substanţei,

i
P - presiunea de vapori
vcorespunză toare temperaturii de inflamabilitate, (torr).
Faptul că , în general, valoarea calculată cu relaţia anterioară este ceva mai mică decâ t cea
experimentală , asigură o marjă de siguranţă în proiectare. Pentru amestecuri cu compoziţia
cunoscută se recomandă relaţia:
∑ M i ∙ x i ∙ Pii=785,3 torr Ecua ț ie 73

i
în care: xi este fracţia molară a componentului i în amestec.

Determinarea temperaturii de inflamabilitate se face prin încercă ri succesive, astfel: se
i
presupune o temperatură t , din curbele de presiune de
i i i
vapori ale componenţilor amestecului se citesc Pvi la temperatura t ; valorile Mi, xi şi Pvi se
introduc în relaţia anterioară .
i
Dacă suma obţinută este diferită de 785,3 torr, se presupune altă temperatură t şi se
reia calculul. Pentru hidrocarburi (pure sau fracţii) se pot obţine rezultate bune cu relaţia
urmă toare: i −3
⋅
1/Ti =−0,024209 + 2,84947 /Tf + 3,4254 ⋅10-3 lnTf ( Ecua ț ie74 )
i
în care: T este temperatura de inflamabilitate, K, iar Tf – temperatura normală de fierbere.
3.12. Proprietăţile principale ale gazelor naturale combustibile
Proprietă ţile fizice principale ale gazelor naturale combustibile, de care trebuie să se
ţină seama la proiectarea, execuţia, exploatarea şi întreţinerea acestor instalaţii, sunt
urmă toarele: presiunea, temperatura, densitatea, vâ scozitatea şi puterea calorifică .

3.3.1. Stări de referinţă pentru gazele combustibile naturale

Parametrii de stare ai gazelor naturale combustibile se exprimă la o anumită stare de
referinţă , care poate fi: starea normală fizică , starea normală tehnică şi starea de referinţă
standard.
Starea normală fizică, notată cu indicele N, are urmă toarele caracteristici:
°
 temperatura normală fizică, tN = 0 C (sau TN = 273,15 K );
2
 presiunea normală fizică, pN = 101325 N/m = 1,01325 bar.
Starea normală tehnică, notată cu indicele n, este caracterizată prin:

°
 temperatura normală tehnică, tn = 20 C(sau Tn = 293,15K);
2
 presiunea normală tehnică, pn = 98066 N/m = 0,98066 bar.
Pentru instalaţiile de gaze combustibile naturale, se consideră că temperatura de

15°C este aproape egală cu media temperaturilor anuale la care gazele trec prin
contoare şi de aceea se foloseşte starea de referinţă standard, notată cu indicele s,
definită prin:
°
 temperatura standard, ts = 15 C (sau Ts = 288,15 K );
 presiunea standard egală cu presiunea normală fizică , ps = pN .
3.3.2. Treptele de presiuni în instalaţiile de gaze combustibile naturale
Presiunea gazelor combustibile naturale în ză că mintele subterane este variabilă ,

astfel că , după captare şi tratare sunt comprimate cu compresoare de gaze în sistemul de
transport şi distribuţie.
Datorită necesită ţilor de transport şi de utilizare, presiunea gazelor în diverse
pă rţi ale reţelelor are valori diferite, numite trepte de presiuni.
Prin treaptă de presiune se înţelege intervalul cuprins între limitele maximă şi
respectiv minimă , a presiunilor admise în reţelele şi instalaţiile de utilizare a gazelor
combustibile naturale.
Treptele de presiuni utilizate sunt:
 presiune înaltă , peste 6 bari;
 presiune medie,
între 6 şi 2,00 bari, pentru conducte de oţel;
între 4 şi 2 bar, pentru conducte din polietilenă ;
 presiune redusă , între 2 şi 0,05 bari;
 presiune joasă , sub 0,05 bari.
Valorile treptelor de presiuni au fost stabilite avâ ndu-se în vedere: siguranţa în
funcţionare a sistemului de alimentare cu gaze, caracteristicile funcţionale ale
regulatoarelor de presiune, debitmetrelor (contoarelor) şi aparatelor de reglaj şi
automatizare; presiunile de utilizare a arză toarelor şi a altor aparate care funcţionează
cu gaze combustibile naturale.
Treptele de presiuni delimitează diferite pă rţi componente ale unui sistem de
alimentare cu gaze combustibile naturale.
3.3.3. Densitatea gazelor combustibile naturale
Densitatea (masa volumică ) ρ reprezintă masa unită ţii de volum de gaz omogen,
în condiţii determinate de temperatură şi presiune şi se exprimă prin relaţia:

m
ρ= [kg /m3] Ecuaț ie75
❑
Pentru domeniile uzuale de presiuni şi temperaturi de utilizare, gazele naturale
combustibile se supun legilor gazelor perfecte. În aceste condiţii şi ţinâ nd seama că
densită ţile gazelor sunt date în tabele la starea normală fizică , determinarea densită ţii ρ
a gazului la o stare oarecare (p,T), se face cunoscâ nd densitatea ρ N la starea normală , se
face cu ajutorul relaţiei:
TN p
ρ=ρn ∙ [kg /m3] Ecua ț ie75
pN T
În tabelul urmă tor sunt date valorile densită ţii gazului metan pentru câ teva
temperaturi, la presiune normală :
T[K] 273,15 283,15 288,15 293,15 313,15 323,15 333,15 373,15

ρ[kg/m2] 0,716 0,691 0,679 0,667 0,624 0,605 0,587 0,524
Tabelul 2
În practica de dimensionare a conductelor de gaze combustibile naturale se
foloseşte mă rimea numită densitatea relativă δ a gazului în raport cu aerul, definită ca
raportul între densitatea ρ a unui anumit volum de gaz şi densitatea aceluiaşi volum de
aer ρa, în aceleaşi condiţii de temperatură şi presiune:
ρ
δ = Ecua ț ie 76
ρa
gazul şi aerul fiind considerate gaze ideale. Densitatea relativă a unui gaz este o mă rime
adimensională . La starea de referinţă normală fizică , densitatea aerului este
kg kg
ρa N =1,293 3 astfel că , densitatea gazului va fi ρ N =1,293 3 ρδ.
m m
3.5. Vâscozitatea gazelor combustibile naturale
Vâ scozitatea gazului intervine câ nd abaterile gazului real de la modelul de calcul

al gazului ideal sunt importante.
2
În calcule se utilizează coeficientul cinematic de vâ scozitate υ [m /s] definit ca
raportul dintre coeficientul dinamic de vâ scozitate μşi densitatea ρ a gazului:
¿ ❑ Ecuaț ie77
ρ
Vâ scozitatea gazului variază cu temperatura şi presiunea:
ν= f (p,T ) (Ecua ț ie78)
3.3.5. Calitatea gazelor naturale

Se efectuează determină ri de laborator pentru stabilirea urmă toarelor elemente: compoziţia
chimică , puterea calorifică inferioară şi superioară , determinarea hidrogenului sulfurat, a
sulfului mercaptanic şi implicit a sulfului total, punctul de rouă , astfel:
a) Compoziţia chimică a gazelor naturale, respectiv densitatea relativă se determină
cu ajutorul gaz-cromatografului de laborator şi/sau cu gaz-cromatograful de linie, conform

legislaţiei în vigoare.
b) Puterea calorifică inferioarăşi superioară a gazelor naturale livrate se
calculează pe baza compoziţiei chimice determinate cu ajutorul cromatografului de
laborator la condiţiile metrului cub, în conformitate cu prescripţiile standardului ISO 6976.
Buletinele de analiză vor fi transmise Serviciului Calitate Gaze a STGN. Gazele etalon
utilizate la calibrarea gaz-cromatografelor se vor livra în recipiente însoţite de certificate de
calitate.
c) Determinarea hidrogenului sulfurat, a sulfului mercaptanic şi implicit a
sulfului total se face tot cu ajutorul gaz-cromatografelor de laborator.
Determinarea conţinutului de mercaptan în gazele naturale se poate efectua şi cu
ajutorul analizoarelor cu senzori specifici.
d) Punctul de rouă se determină cu ajutorul unor aparate specializate (analizoare)
cu senzor specific. Determină rile vor fi efectuate lunar sau trimestrial în prezenţa şi cu
acordul pă rţilor, iar la punctele cu probleme, ori de câ te ori este nevoie. Cererile pentru
determină ri suplimentare se întocmesc în scris, cu justificarea solicitării.
Determină rile vor fi efectuate la condiţiile de presiune şi temperatură din punctul de
predare/preluare comercială . Furnizorul va asigura un punct de rouă al apei de cel puţin –
5°C, la presiunea de livrare, urmâ nd ca într-o perioada de 24 luni, la punctele de
predare/preluare comercială unde această condiţie nu este îndeplinită , să -şi monteze
echipamente de uscare a gazelor naturale care să asigure –15 °C la presiunea din punctul de
predare/preluare comercială .
Calitatea unui gaz natural este definită prin compoziţia sa şi prin urmă toarele
proprietă ţi fizice:
 componente principale: putere calorifică , indice Wobbe;
 componente minore: densitate, factor de compresibilitate;
 urme de constituenţi: densitate relativă , punct de rouă (preluat din SR ISO 13686,
pct. 3.6).
Pentru analiza gazului se prelevează probe, operaţiunea trebuind efectuată în
conformitate cu SR ISO 10715 – Gaz natural – Prelevare de probe, iar punctele de prelevare
vor fi cele amplasate pe sistemul de mă surare. În cazul în care prelevarea probelor se face în
scopul soluţionă rii divergenţelor, atunci aceasta trebuie să fie efectuată în prezenţa
reprezentanţilor părţilor.
5. Arderea gazelor naturale combustibile
5.1 Generalităţi
Procesul de ardere este o oxidare intensă a substanţelor combustibile, însoţită de
degajare de că ldură şi emisie de lumină . Elementele care participă la procesul arderii se
numesc reactanţi iar cele care rezultă sunt produşii arderii în care constituenţii principali
sunt gazele de ardere. Elementele chimice care prin ardere dezvoltă că ldură şi emit lumină
sunt carbonul, hidrogenul şi sulful. Emisia de lumină , într-un proces de ardere, se realizează
frecvent prin flacă ră . După valorile vitezei de propagare v a frontului de ardere se disting
trei procese de ardere:
 deflagraţia, v < 30 m/s;
 detonaţia 30 < v < 200 m/s;
 explozia, v > 200 m/s. În mod uzual, în instalaţiile de ardere a gazelor combustibile
naturale se utilizează deflagraţia. Arderea unui combustibil se produce în două stadii:
aprinderea şi arderea propriu-zisă .
Procesul de aprindere se caracterizează printr-o perioadă iniţială, câ nd prin reacţia de
oxidare lentă se acumulează energie termică însoţită de ridicarea temperaturii. În această

perioadă, combustibilul şi oxigenul trebuie să fie aduşi într-o stare de agitaţie moleculară care să
asigure contactul între moleculele lor şi, în felul acesta, posibilitatea reacţiilor necesare arderii.
Câ nd se ajunge la un anumit nivel de temperatură , reacţia se accelerează brusc şi se transformă
în ardere propriu-zisă. Pentru ca arderea să poată continua, cantitatea de căldură degajată
trebuie să fie suficientă pentru a aduce în stare de reacţie o cantitate, cel puţin egală , de amestec
din imediata vecină tate.
Arderea este un fenomen exotermic de oxidare care se caracterizează prin
necesitatea unui aport termic din exterior în faza iniţială şi care se desfă şoară , în continuare,
în condiţii naturale, fără aport termic din exterior.
În consecinţă , rezultă că arderea se va produce atunci câ nd temperatura va atinge un
anumit punct, numit punct de aprindere, amestecul gaz combustibil – oxigen va fi între
anumite limite, iar viteza de ardere va avea o anumită valoare.
5.2. Temperatura de aprindere
Temperatura pâ nă la care trebuie încă lzit un gaz combustibil pentru a se aprinde se
numeşte temperatură de aprindere. Ea este o caracteristică specifică fiecărui gaz.
În general, temperatura de aprindere este mai coborâ tă la arderea în oxigen pur
(uscat), decâ t la arderea în aer sau oxigen umed. Azotul, umiditatea, gazele inerte,
impurită ţile din gazul combustibil împiedică contactul dintre moleculele gazului şi
moleculele de oxigen şi temperatura de aprindere este necesar să fie mai mare decâ t în
oxigen pur (tabelul 1.3).
Temperaturile de aprindere ale câtorva gaze combustibile
Gazul combustibil În aer atmosferic În oxigen uscat

0 0
Denumirea Simbolul [K] C [K] C
Hidrogen H2 843 570 833 560
Oxid de carbon CO 883 610 863 590
Gaz metan CH4 923 650 808 535
Acetilenă C2H2 608 335 568 295
Etilenă C2H4 813 540 758 485
Etan C2H6 793 520 - -
Propan C3H8 753 480 743 470
Butan C4H10 733 460 553 280
Tabelul 3
În mod practic, aducerea gazului la temperatura de aprindere se realizează printr-o

scâ nteie sau cu o flacără , astfel încâ t în punctul unde atinge masa amestecului gaz-oxigen, îl
încă lzeşte pâ nă la această temperatură .
5.3.Limite de amestec
Dacă volumul mic de gaz aprins iniţial nu poate degaja o cantitate suficientă de
că ldură încâ t să aducă în starea de ardere gazul din imediata lui vecină tate, arderea nu poate
avea loc. Aceasta se poate întâ mpla fie din cauză că este prea puţin gaz în amestecul gaz-
oxigen, fie că este prea mult gaz şi prea puţin oxigen.
Proporţia minimă de gaz, în procente de volum, în amestecul gaz combustibil-aer
pentru care arderea poate avea loc se numeşte limită inferioară de amestec, iar proporţia
maximă de gaz, limită superioară de amestec.
Limita de amestec pentru arderea câtorva gaze combustibile, la temperatura şi
presiunea normală (în % volum), sunt prezentate în tabelul urmă tor:

În
afara Gazul combustibil Limita în aer Limita în oxigen
Denumirea Simbolul Inferioară Superioară Inferioară Superioară
Hidrogen H2 4,0 74,2 4,0 94,0
Oxid de carbon CO 12,5 74,0 15,5 94,0
Gaz metan CH4 5,1 15,0 5,0 65,0
Acetilenă C2H2 2,3 81,0 2,8 93,0
Etilenă C2H4 3,0 33,5 3,0 80,0
Etan C2H6 3,0 14,0 3,9 50,5
Propan C3H8 2,1 9,3 2,2 45,0
Butan C4H10 1,7 8,4 1,8 40,0
Tabelul 4
limitelor de amestec, arderea nu poate avea loc, chiar dacă sa făcut aprinderea cu aport de
că ldură din afara sistemului.
5.4. Viteza de ardere

În procesul arderii există o perioadă iniţială , numită perioadă de iniţiere, în care
reacţia dintre gaz şi oxigen are loc lent, cu o viteză mică , pentru ca apoi la atingerea
temperaturii de aprindere viteza să crească brusc, reacţia să devină intensă . Această reacţie
violentă face ca în punctele iniţiale unde s-a aprins amestecul să aibă loc o degajare violentă
de că ldură ,care va aduce în stare de ardere volumele de gaz învecinat, făcâ nd ca arderea să
se propage în tot volumul.
Deci, propagarea flă cării în amestecul de gaz combustibil-aer are loc ca rezultat al
propagă rii că ldurii prin conducţie de la produse calde de ardere la amestecul învecinat. O
asemenea ardere este normală .
Viteza cu care un volum mic de gaz aduce în stare de ardere amestecul din
vecină tatea lui poartă denumirea de viteză de propagare a arderii sau viteză de ardere.
Viteza de ardere depinde de compoziţia gazului, concentraţia lui în amestec, de

temperatură , presiune, conductibilitatea termică a amestecului, precum şi de că ldura
specifică medie.
Viteza maximă de ardere se stinge atunci câ nd, după ardere, în gazele arse nu mai
rămâ ne nici gaz combustibil nici oxigen.
2
Vitezele maxime de ardere în aer pentru câ teva gaze combustibile (la 0,098 MN/m şi
293 K) sunt prezentate în tabelul 1.5.
Gazul combustibil Viteza maximă de Concentraţia de gaz

ardere [cm/s] pentru obţinerea
Denumirea Simbolul vitezei maxime [%
volum]
Hidrogen H2 267 42
Oxid de carbon CO 41,5 43
Gaz metan CH4 37 10
Acetilenă C2H2 131 10,2
Etilenă C2H4 63 7
Etan C2H6 45 6,3
Propan C3H8 41 4,2
Butan C4H10 37 3,3
Tabelul 5
Pentru amestecuri de gaze combustibile, ca viteză de ardere, se consideră media

vitezelor de ardere ale componentelor.

5.5. Autoaprinderea şi explozia

Amestecul de gaz combustibil se poate autoaprinde, fă ră vreo intervenţie din
exterior, prin simpla încă lzire pâ nă la o anumită temperatură . Temperatura la care
amestecul se autoaprinde se numeşte temperatură de autoaprindere.
Temperaturile de autoaprindere şi limitele de explozie pentru câ teva gaze
combustibile sunt prezentate în tabelul urmă tor:
Temperatura de Limita de explozie
Gazul combustibil
autoaprindere [% volum în aer]
Denumirea Simbolul [K] [°C] Inferioară Superioară
Hidrogen H2 843 570 4,15 75,00
Oxid de carbon CO 878 605 12,80 75,00
Gaz metan CH4 923 650 5,00 16,00
Acetilenă C2H2 578 305 2,40 82,00
Etilenă C2H4 723 450 3,10 32,00
Etan C2H6 743 470 3,00 15,00
Propan C3H8 719 446 1,50 9,50
Butan C4H10 703 430 1,60 8,50
Tabelul 6
5.6. Arderea completă, arderea incompletă
Se numeşte completă , arderea în care toate elementele combustibile, precum şi

compuşii lor care ard s-au oxidat complet, conform ecuaţiilor teoretice de ardere. Câ nd
gazele arse sunt considerate la temperatura de referinţă (273 sau 288 K), vaporii de apă
sunt condensaţi, volumul lor este neglijabil, comparativ cu cel ocupat în stare de gaz. În acest
caz, gazele de ardere sunt considerate ca fiind compuse numai din CO 2 şi N2 .
În practică , se ajunge foarte rar la o ardere completă . În funcţie de condiţiile de
presiune, temperatură şi conţinutul amestecului, o parte din compuşi rămâ n în stadii
intermediare, rezultâ nd compuşi care ar mai putea arde. O asemenea ardere este denumită
incompletă , fiind caracterizată în special prin apariţia oxidului de carbon (CO) în gazele de
ardere. Combinarea dintre gazele combustibile şi oxigen fiind foarte violentă , în gazele de
ardere nu se gă seşte gaz combustibil complet nears, chiar dacă condiţiile de ardere nu sunt
complet îndeplinite.
Fiind evacuate incomplet oxidate, o parte din componentele combustibile ale gazului
nu sunt complet valorificate, eliminâ ndu-se odată cu ele cantitatea de că ldură nedezvoltată .
Principalele cauze care duc la arderea incompletă sunt:
 aer insuficient sau repartizat neuniform;
 nerealizarea condiţiilor de ardere pentru o parte din componenţiicombustibilului;
 impurită ţi ale gazului combustibil sau ale aerului;
 construcţia necorespunză toare a arză toarelor;
 neglijenţe în reglarea, urmărirea şi controlul arderii.
3.5. Proprietăţi ale gazelor petroliere lichefiate-GPL
Prin gaze petroliere lichefiate, prescurtat GPL, se înţeleg acele produse petroliere care sunt
constituite din amestecuri variabile de hidrocarburi gazoase (etan, metan, butan) şi care în
condiţii ambiante, sunt în stare de vapori, dar pot fi uşor lichefiate. În Româ nia, prin gaz
petrolier lichefiat – notat prescurtat GPL şi comercializat sub denumirea de ARAGAZ – se
înţelege produsul petrolier constituit din amestec de butan (minim 90%) şi propan (maxim
9%).
Denumirea de ARAGAZ este o denumire comercială şi provine din prescurtarea
numelui Astra Româ nă Gaz, a gazului petrolier lichefiat (GPL) cu caracteristicile definite în
STAS 66-78, conţinâ nd, în principal max 12% C3 şi min. 87% C4, cu presiunea de vapori de
0
max. 7,5 bar/50 C. În conformitate cu prescripţiilor ISCIR, amestecurile de hidrocarburi C 1
– C4 sunt încadrate în mai multe categorii după presiunea de vapori şi masa volumică şi
anume : amestecuri de tip A, Ao, B şi C.
Aceste amestecuri au următoarele proprietăţi:
0 0
– amestecul de tip A: la 70 C are o tensiune de vapori ce nu depă şeşte 11 bari şi la 50 C o
masă volumică nu mai mică de 0,525 Kg/l;
0 0
– amestecul de tip Ao: la 70 C are o tensiune de vapori ce nu depă şeşte 16 bari şi la 50 C o
În comerţ, aceste amestecuri (A şi Ao) se numesc, în mod curent, butan (comercial).
0 0
– amestecul de tip B: la 70 C are o tensiune de vapori ce nu depă şeşte 26 bari şi la 50 C o
0 0
– amestecul de tip C: la 70 C are o tensiune de vapori ce nu depă şeşte 31 bari şi la 50 C o
masă volumică nu mai mică de 0,440 Kg/l. Amestecurile de hidrocarburi B şi C sunt
denumite comercial propan.
În momentul lichefierii gazelor, volumul se reduce considerabil, determinâ nd
depozitarea şi manevrarea uşoară a acestora. Un volum mic de GPL conţine un volum
considerabil de energie termică potenţială . In momentul utiliză rii, GPL poate reveni în starea
sa de vapori, pentru a fi utilizat de client ca un combustibil gazos.
Moduri de obţinere a GPL-ului
GPL-gazele petroliere lichefiate se obţin atâ t din gazele naturale propriuzise, din gazele de
sondă şi cele asociate, câ t şi din gazele de rafină rie.
Gazele naturale propriu-zise se extrag din ză că minte gazeifere şi conţin cantită ţi
variabile de metan, etan, propan şi butan.
Gazele de sondă şi cele asociate provin din ză că mintele de ţiţei şi conţin cantită ţi
variabile de hidrocarburi gazoase (metan, etan, propan, butan) câ t şi hidrocarburi lichide
(pentan, hexan, heptan, octan).
Gazele de rafinărie se obţin în instalaţiile de distilare atmosferică a ţiţeiului sau în
instalaţiile de prelucrare distructivă şi în special din procesele termice şi termo catalitice
(reformarea, cracarea, coxarea etc.), de prelucrare a diferitelor fracţiuni petroliere provenite
din ţiţei.
4.Separarea sistemelor eterogene
Sistemele eterogene sunt amestecuri de doi sau mai multi componenti aflati in stare
de agregare diferita. Acestea sunt formate din doua sua mai multe faze: o faza dispersa,
denumita si faza discontinua divizata in faza continua denumita si faza dispersanta.
Starea fizica a unui sistem eterogen este determinata de starea de agregare a fazei
continue. Sistemele eterogene fluide sunt prezentate in tabelul
Tabelul 7. Sisteme eterogene
Faza continua Faza discontinua Sistemul eterogen
Gaz Lichid Ceata
Solid Praf, fum
Lichid Gaz Spuma
Lichid Emulsie
Solid Suspensie

Sisteme de tipul celor prezentate in tabelul rezulta dintr-o serie de operatii ale unor
tehnologii de fabricatie si, cel mai adesea, este necesara separarea fazelor, fie pentru
valorificarea componentilor, cand acestia prezinta utilitate, fie in scopul purificarii
mediului de dispersie de particulele dispersate in acesta. Pentru separarea fazelor unui
sistem eterogen se folosesc diverse operatii care apartin uneia dintre urmatoarele
metode:
 actiunea diferentiata a unor forte asupra fazelor sistemului ( forta gravitationala,
centrifuga, inertiala, electrica, etc );
 retinerea fazei discontinue prin modificarea fortelor de suprafata;
 retinerea fazei discontinue pe suprafata si in porii unui material poros, care permite
trecerea numai a fazei continue ( filtrare ).
Principalele metode de separare a unor sisteme eterogene sunt prezentate in tabelul .

Alegerea metodei si a utilajului de separare depinde de proprietatile sistemului
eterogen: viteza de sedimentare, dimensiunile fazei discontinue, starea de agregare si
debitul fazei continue, concentratia fazei discontinue, etc.
In multe dintre operatiile de separare fenomenul care sta la baza realizarii operatiei
este sedimentarea. Sedimentarea consta in depunerea particulelor fazei discontinue la
baza sau pe peretii utilajelor de separare, sub actiunea diferentiata asupra fazelor a unei
forte exterioare, care poate fi: forta gravitationala, centrifuga, forta de inertie sau cea
creata de un camp electric. Daca depunerea particulelor se face fara ca acestea sa
interactioneze intre ele ( ciocniri, aglomerari, etc ) se realizeaza o sedimentare libera.
Practic, lipsa interactiunilor este intalnitala la sistemele eterogene in care concentratia
fazei discontinue este discontinue este redusa. In cazul unor sisteme eterogene in care
concentratia fazei discontinue este mare, particulele interactioneaza intre ele in timpul
sedimentarii, iar fluxul fazei continue care se deplaseaza in sens contrar particulelor
este seminificativ, in comparatie cu sedimentarea libera. Aceste fenomene determina ca
viteza de sedimentare sa fie mai mica in cazul acestor sisteme eterogene si de aceea se
spune ca in acest caz are loc o sedimentare franata.
Sedimentarea libera
Pentru a stabili viteza cu care are loc sedimentarea particulelor in sisteme eterogene in
care nu se manifesta interactiuni intre particule ( sedimentare libera ), se considera o
particula a fazei disperse (o particula solida, o picatura de lichid sau o bula de gaz).
Asupra acesteia actioneaza urmatoarele forte: o forta exterioara, Fe, forta de plutire
(forta arhimedica), Fp, si o forta de rezistenta, Fr, (fig. 7.). In functie de relatia dintre
densitatea fazei discontinue, ρD si densitatea fazei continue, ρC se intalnesc urmatoarele
situatii:
Tabelul 8
Sistemul eterogen Metoda de separare
Praf Separare uscata
Separare umeda
Filtrare
Separare electrica
Separare sonica
Suspensie Decantare

Filtrare
Centrifugare
a. Cand, ρD> ρC, atunci si Fe > Fp , iar rezultanta fortelor este orientata in sensul de
actiune al fortei exterioare ceea ce face ca particula sa se deplaseze in aceeasi directie;
b. Cand, ρD < ρC , si Fe < Fp, iar rezultanta fortelor este orientata in sensul de actiune al
fortei de plutire si particula se deplaseaza in aceasta directie;
c. Cand, ρD = ρC , atunci si Fe= Fp, ceea ce face ca particula sa nu se deplaseze in nici o
directie si deci in acest caz nu se poate realiza separarea sistemului eterogen (forta
exterioara nu actioneaza diferentiat asupra fazelor sistemului ).
Sedimentarea are loc numai in cazul in care, ρ D> ρC,. In aceste conditii, particula se
deplaseaza cu viteza uniform accelerata pe directia de actiune a fortei rezultante:
dv
m∙ =F e −F p −F r Ecua ț ie 79
dt
unde:
 Fe=ma
m
 F p= ∙a
ρD
V2
 F r=∙ A ∙ ∙ρ
2 c
 v, este viteza particulei,
 m, este masa particulei,
 a, este acceleratia fortei exterioare,
 , este coeficientul de rezistenta la curgerea in jurul unui corp
imersat in fluid,
 A, este aria proiectiei conturului particulei pe un plan perpendicular pe
directia ei de deplasare. Prin urmare, relatia (79), in forma explicitata, devine:
dv m V2
 m∙ =ma− ∙ a−∙ A ∙ ∙ ρ c Ecua ț ie 80 Fig. 7.
dt ρD 2
Dupa punerea in miscare a particulei, singura forta variabila este forta de rezistenta, a carei
valoare creste cu patratul vitezei.
La o anumita valoare a vitezei particulei, forta de rezistenta egaleaza rezultanta fortelor ( F – F
), astfel incat:
F e −F p −F r =0 Ecuaț ie81
Ceea ce inseamna ca: , deci, .
Prin urmare din acest moment particula se deplaseaza, in continuare, cu viteza constanta, v=v 0,
denumita viteza de sedimentare libera, iar relatia (80), devine:
m V2
ma− ∙ ρc a−∙ A ∙ ∙ ρc =0 Ecua ț ie82
ρD 2
Dupa impartirea relatiei (82) prin, m, si regruparea termenilor, rezulta:
2
ρD −ρc A V0
∙ a−∙ ∙ ∙ ρ c =0 Ecuaț ie 83
ρD m 2
Daca forta exterioara este gravitatia, atunci a = g, iar daca forta exterioara este forta centrifuga, a
= .
Dacă, raportul dintre forta centrifuga si forta gravitationala se notat cu, k și se definește prin
notiunea de factor de separare:

Fc m ∙ω 2 ∙ R ω2 ∙ R
k= = = Ecuaț ie 84
Fg m∙ g g
acceleratia centrifuga, poate fi exprimata in functie de acceleratia gravitationala. In aceste conditii
se poate considera cazul general cand forta exterioara este forta centrifuga:
2
ρD −ρc A V0
∙ k ∙ g−∙ ∙ ∙ ρc =0 Ecua ț ie85
ρD m 2
Ecuatia (85) are avantajul ca atunci cand k=1, este valabila pentru camp gravitational, iar pentru
k>1, este valabila la sedimentarea in camp centrifug. Din relatia (85) se exprima viteza de
sedimentare libera:
2∙ m ∙( ρD −ρc )∙ k ∙ g
V 0=
√ ∙ A ∙ ρ D ∙ ρc
Ecuaț ie86
Pentru particolele sferice

π d3
2∙
2∙m 6 4
= 2
= d
A ∙ ρD πd 3
4
și relația 86 devine:
4 ∙ d ∙( ρ D− ρc )∙ k ∙ g
V 0=
√ 3 ∙ ρc
Ecua ț ie 87
Coeficientul de rezistenta, ξ, se determina in functie de valoarea criteriului Reynolds, calculat cu

relatia:
ρc V 0 d
ℜ=
❑c
Dependenta lui, ξ, de Re se modifica pentru doua valori critice ale lui Reynolds si anume
la Re = 2 si la Re = 500. Dependenta Re = f(ξ), pentru particule sferice netede, este
prezentata in fig.8.
O metodă de calcul a vitezei de sedimentare libera constă în incercari succesive, care
presupune adoptarea unui domeniu de sedimentare, pentru care se calculeaza viteza,
folosind relatia corespunzatoare, Re = f(ξ). Dupa calcularea vitezei de sedimentare se
calculeaza Reynolds pentru a verifica daca valoarea acestuia corespunde domeniului
adoptat. De exemplu, daca se adopta domeniul lui Stokes, atunci:
24 24 ❑c
¿ ℜ= ∙=0
V 0 ❑c d
Care înlocit în relația, conduce la:
d 2 ∙(ρ D−ρ c )∙ k ∙ g
V 0=
18∙ ❑c

Fig.8.
Viteza de sedimentare libera poate fi determinata si din ecuatii criteriale, care dau relatia dintre
Reynolds si Arhimede. Pentru a stabili forma acestor ecuatii se procedeaza astfel: se ridica la
patrat relatia (87), obtinandu-se:
4 ∙ d ∙( ρ D −ρc )∙ k ∙ g
V 20= Ecua ț ie 88
3 ∙ ρc
Pe de alta parte, din expresia lui Reynolds, rezulta:
2 ρ 2c V 20 d 2 2 ℜ2❑2c
ℜ= 2 , din care:V 0= 2 2
❑c ρcd
Rezulta:
2 2
ℜ ❑c 4 ∙ d ∙( ρ D− ρc ) ∙ k ∙ g
2 2
=
ρc d 3 ∙ ρc
De unde:
2 4 ∙ d 3 ∙( ρ D −ρc )∙ ρc ∙ k ∙ g
ℜ=
3 ∙❑c
Dar, criteriul lui Arhimede are expresia :

4
ℜ2 = k ∙ A r Ecua ț ie 89
3
Pentru sedimentare in camp gravitational ( k=1), relatia (89) ia forma:
3
Ar = ℜ2
4
Prin urmare, pentru valorile critice Re = 2 si Re = 500, corespund urmatoarele valori critice ale
criteriului Arhimede:

din care
Sau
Utilizarea ecuatiilor criteriale se face astfel: se calculeaza

valoarea criteriului Arhimede si in functie de aceasta se
stabileste domeniul de sedimentare. In functie de domeniu
se alege ecuatia criteriala corespunzatoare din care se
calculeaza Reynolds, apoi din expresia lui Reynolds se
calculeaza viteza de sedimentare libera.
Pentru determinarea diametrului particulelor care
sedimenteaza cu o anumita viteza s-a introdus criteriul lui
Liascenko, definit astfel:
Fig.9.
Relatia dintre Liascenko, Arhimede si Reynolds este data sub forma unor grafice, de forma celor
din fig.9., prezentate in manualele de specialitate. Daca se impune viteza de sedimentare, se
calculeaza Liascenko, si din grafic se citeste valoarea corespunzatoare a lui Arhimede, din care se
calculeaza diametrul particulelor, Curba (1) se refera la dependenta Re = f(Ar), pentru particule
sferice, iar curba (2) da relatia Li = f(Ar), tot pentru particule sferice. Curbele (3), (4), (5) dau
relatia Li = f(Ar) pentru particule de alte forme decat cea sferica.

5.Metodologia de dimensionare
5.1. Noţiuni teoretice.
5.1.1. Relaţii generale pentru dimensionarea conductelor de transport şi distribuţia gazelor.

- Ecuaţia de continutate.
Debitul masic QM de gaz este constant prin orice secşiune A a conductei.
Principala caracteristicã a curgerii gazelor prin conducte, o constituie expansiunea

acestora, ca urmare reducerii presiunii în lungul conductei, datoritã pierderilor lineare şi
locale de sarcinã.
În condiţiile mişcãrii permanente şi uniforme, în proces izoterm, ecuaţia de

continutate QM =.v.A. = const., cînd A=constant ia forma particularã:
v1  1  v 2   2 ... v    const.
Deci, în conducte de diametru constant, viteza gazului creşte în sensul curgerii, prin
expandare 2 < 1.
În consecinţã,
1
v2  v
2 1
-Ecuaţia de stare fizică a gazului.
Relaţia de dependenţã a densitãţii gazelor de presiune şi temperaturã, pentru unitatea

de masă este:
p
 R  const.
 T
unde:
 R – este constanta gazului [j/kg.K]

 T – temperatura absolută [K].
Pentru curgere izotermã, se poate scrie:
p1 p 2 p
 ...   const.
1  2 
de unde:

p2 p1
2  1  v 2  v1 
p1 şi deci: p2
reprezentând o altã formã de exprimare a ecuaţiei de continuitate.
- Ecuaţia energiei
Aplicarea ecuaţiei lui Bernoulli fluidelor compresibile şi vâscoase, conduce la

urmãtoarea lege de variaţie a presiunii în lungul curentului:
 v2
d  p    d  E      d  L
D 2
în care  poartã numele de coeficient de frecare şi este in funcţie de condiţiile curgerii

exprimate prin criteriul Reynolds, respectiv de rugozitatea conductei. Variaţia presiunii pe
unitate de lungime este o mãrime negativã.
5.1.2. Capacitatea de transport a conductelor
 Capacitatea de transport a conductelor funcţionând în regim cu volum variabil
Considerând o conductã de lungime L şi

diametru D, la care curgerea se produce sub
influenţa ecartului de presiune p1 - p2 (fig.11) se
poate scrie ecuaţia pierderilor de sarcinã în
funcţie de parametrii de stare ai gazului din
secţiunea iniţialã. Introducând densitatea şi
Fig. 11 viteza cu relaţiile stabilite anterior,
p p
  1  v  v1  1
p1 şi p
se obţine:
  1  p1  v12
dp  dL
2p  d
Integrând între 0 şi L, respectiv p1 şi p2, rezultã:
  1  p1  v12 L
  0 dL
p2
pd  p  
p1 2 D

sau:
  1  p1  v12
p12  p22 
D
Înlocuind viteza în funcţie de debit,
4  Q1
v1 
 D2
şi considerând ca stare de referinţã starea normalã, se obţine:
16   N p N  T QN2
p p 
2 2
   5  L
1
2
2
TN D
de unde:
 2  Tn ( p12  p22 )  D 5
QN2  
16  p N  LT
Dacã în relaţie se introduc:

- debitul de calcul în condiţii standard (p = 1,013 bara = 101326 N/m2 şi T =
288,15 K) în m3/h;
- presiunile absolute p1 şi p2 la extremitãţile tronsonului, în bari absoluţi (bara) şi
- densitatea relativã a gazului, ,
se obţine formula finalã pentru dimensionarea conductelor funcţionânde cu volum variabil de

presiune redusã şi medie:
( p12  p22 )  D 5
Qs  4,191
T  L 
în care: T în K, L în Km, D în cm. şi Q în m3/h.
Pentru calculul coeficientului de frecare se recomandã utilizarea relaţiei lui Colebrook-

White:
1  2,51 K 
 2 lg  
  Re  3,71D 

unde, pentru Re se poate utiliza valoarea 2230Q/D, cu debitul în m 3/h şi diametrul în cm., iar
rugozitatea absolutã, cu valoarea 0,05cm.
Introducând  în relaţia debitului pentru conducte de înaltã presiune,
0,009407
 3
D
relaţia debitului se poate pune sub forma:
1/ 2
 p12  p22 
Q  K D  8/ 3

  
Pentru a evidenţia modul în care influenţeazã asupra capacitãţii de transport,

parametrii geometrici şi hidrodinamici - diametru, lungime, presiune - se observã cã relaţia
finalã poate fi explicitatã în raport cu parametrul de interes, ca variabilã şi constantã care îi
include pe ceilalţi:
 influenţa diametrului:
Q1  K  D18/ 3 ; Q2  K  D28/ 3
2 , 67
D 
Q2  Q1   2 
 D1 
 influenţa lungimii conductei:
Q1  K  L11/ 2 ; Q2  K  L12/ 2
1/ 2
L 
Q2  Q1   1 
 L2 
 influenţa presiunilor la extremităţile tronsonului:
Q1  K  ( p112  p 21
2 1/ 2
) ; Q2  k  ( p122  p22
2 1/ 2
)
1/ 2
 p122  p 22
2 
Q2  Q1   2 2 
 p11  p 21 

Relaţiile anterioare prezintã importanţã pentru verificarea posibilitãţilor de

modificare ale unor instalaţii existente în anumite condiţii impuse. De asemenea, din relaţia
finalã a capacitãţii de transport, pusã sub forma:
  p 2 
Q  K (p  p )
2
1
2 1/ 2
2  K  p  1   2  
2
1
  p1  
se poate determina debitul maxim posibil, teoretic, pentru condiţia p2  0:
Q  Qmax  k  p1
 Determinarea valorii presiunii medii, între douã secţiuni cu parametri cunoscuţi

Din analiza ecuaţiei de continuitate se constatã cã în cazul
fluidelor compresibile, presiunile nu variazã linear în lungul
curentului. In consecinţã, valoarea medie se determinã prin
integrarea expresiei care reprezintã legea de variaţie a presiunii
(fig.12).
Fig. 12
1 L
pm   p d
L 0 x x
Exprimând debitul în funcţie de presiunile extreme ale trosoanelor 1 - x şi x - 2
1/ 2
 ( p 2  p x2 )  D 5 
Q  K  1 
 x 
şi respectiv,
1/ 2
 ( p 2  p 22 )  D 5 
Q  K  x 
 Lx 
şi egalând, din condiţia de continuitate, rezultã:

p12  px2 px2  p22


x Lx
respectiv,
1/ 2
 x
px   p12  ( p12  p22 )  
 L
Deci presiunea medie va fi:
1/ 2
1 L x
pm  0  p12  ( p12  p 22 )    d x 
L  L
2/ 3 L
2 x
  p12  ( p12  p22 )  
3 L
 0

p p
2
1
2
2
2 p13  p23
 
3 p12  p22
ceea ce mai poate fi pus sub una din formele:
2  p  p  2 p22 
pm    p1  p2  1 2    p1  
3  p1  p2  3  p1  p2 
 Capacitatea de transport a conductelor func]ionând în regim cu volum constant de gaz.

În cazul în care diferenţa presiunilor de la extremitãţile tronsonului de calcul este
micã, deci expandarea neglijabilã, gazul poate fi considerat ca un fluid incompresibil,
indiferent de regimul presiunii de lucru, şi în consecinţã viteza v şi densitatea se acceptã cu
valori constante.
Aceastã aproximaţie este cu atât mai bunã cu cât raportul p1/p2 se apropie mai mult
de 1, respectiv cu cât raportul dintre cãderea de presiune între secţiunile de calcul şi
presiunea absolutã şi medie a gazelor este mai mic.
În aceste condiţii, considerând presiunea medie în conductã cu valoarea:
p1  p 2
pm 
2

şi exprimând în funcţie de aceasta relaţia obţinutã în condiţiile curgerii reale prin integrarea
legii de variaţie a presiunii.
16   N p N  T QN2
p p 
2 2
   5  L
1
2
2
TN D
se obţine:
p12  p 22 8 p T   Q2
 p m  ( p1  p 2 )  2 N   N 5 N  L
2   TN D
de unde:
 2  TN pm ( p1  p2 )  D 5
QN2   
8 pN T     N  L
Introducând densitatea relativã  a gazului şi exprimâmnd debitul în condiţii

standard, cu temperatura în K, diametrul în cm., lungimea în Km şi presiunile p1 şi p2 în bari
absoluţi, se obţine forma uzualã a relaţiei pentru calculul conductelor de presiune
intermediarã şi joasã:
( p1  p2 )  D 5
QN  5,966
T    N  L
Relaţiile debitului capabil al conductelor pentru transportul gazelor în regim de

curgere cu volum variabil şi respectiv constant au fost transpuse în nomograme de calcul şi
tabele, reproduse în normativul pentru proiectarea instalaţiilor de gaze, I- 6.
5.1.3.Influenţa forţei ascensionale.

O conductã verticalã de înãlţime h, care are la bazã presiunea relativã (mãsuratã în
raport cu atmosfera) p1, va avea la vârf presiunea relativã p2.
(   a )  h
p2  p1 
10 4
în care  şi a sunt greutãţile specifice ale gazului şi respectiv aerului.
Dacã  < a, atunci p2 > p1, iar diferenţa (a - )h constituie forţa ascesorialã a gazelor.

Pentru instalaţiile de joasã presiune din clãdiri înalte, la dimensionare trebuie sã se ţinã
seama de efectul forţei ascensionale, utilizând disponibilul de presiune datorat acesteia pentru
transportul debitelor prin coloane.
5.1.4.Calculul pierderilor totale de sarcinã

Dimensionarea conductelor pentreu transportul sau distribuţia gazelor naturale se
face considerând presiunile p1 şi p2 cunoscute.
Întrucât diametrele adoptate (în limitele diametrelor nominalizate) diferã de cele mai
multe ori de diametrele rezultate din calcul, este necesar sã se determine pierderile efective de
sarcinã şi valoarea realã a presiunii în secţiunea finalã.
Pierderile totale de sarcinã se compun din pierderi lineare şi locale, care se calculeazã
cu relaţiile cunoscute la curgerea lichidelor.
hr  hd  h1
unde:
- pierderile lineare:
n
Li  i  v 2i
hd   i  
1 Di 2 g
- pierderile locale:
n
 i v i2
h1    i 
1 2g
În mod practic, pierderile locale de sarcinã se echivaleazã cu pierderile lineare

corespunzãtoare unei lungimi echivalente de conductã cu acelaşi diametru. În consecinţã,
lungimea de calcul a fiecãrui tronson se considerã egalã cu suma lungimilor efectivã şi
echivalentã:
Lci  Li  Lei
Lungimea echivalentã rezultã prin egalarea pierderilor locale de sarcinã cu pierderile

lineare de pe conducta echivalentã:
n
  Le   v 2   v i2
   i 
D 2g 1 2g

de unde:
n
D
Le     d
 1
Pierderea totalã de sarcinã rezultã în consecinţã:
n
 i  Lci  i  v i2
hrtot   
1 Di 2g
şi trebuie sã fie mai micã decât diferenţa de presiune disponibilã:
hrtot  p  p1  p2
5.2.Dimensionarea instalaţiilor de distribuţie si utilizare
5.2.1.Determinarea debitelor de calcul

Pentru dimensionarea instalaţiilor de gaze naturale este necesar sã se cunoascã debitele
de calcul, care se stabilesc în raport cu destinaţia instalaţiei, ţinând seama de debitele
nominale ale aparatelor de utilizare şi de simultaneitatea funcţionãrii acestora.
Debitul nominal este cantitatea de gaz la stare normalã, consumatã de un aparat de
utilizare pentru ardere cu randament optim. Este indicat de producãtori pentru fiecare tip de
aparat, la presiunea standardizatã de consum - 200 mm.col.apã.
 Instalaţii de utilizare pentru încãlzire

Debitul de calcul se stabileşte pentru încãrcarea maximã a instalaţiei, adicã cu toate
aparatele de consum în funcţiune la debite maxime:
N
Qc   Qni i
1
în care Qni - reprezintã debitul nominal al unui aparat.
 Instalatii de alimentare cu gaze la bucatarii in locuinte dotate cu incalzire centrala

Debitul de calcul se determina in functie de debitele nominale ale aparatelor de
utilizare, tinând seama de simultaneitatea functionarii, exprimata prin factorul de incarcare,
stabilit in functie de numarul; apartamentelor deservite:
N
Qc   Qni  Fi
1

in care Qni -este debitul nominal al aparatului, în Nm3/h, considerat pentru bucãtãrii în
blocuri cu valoarea de 0,72Nm3/h.ap., iar Fi - factorul de încãrcare se calculeazã cu relatia:
1
F 4, 2
N  10
determinatã prin prelucrãri statistice ale unor mãsurãtori reale.
În Normele tehnice de proiectare a sistemelor de alimentare cu gaze combustibile,

valorile factorului de încãrcare si a debitelor de calcul sunt precizate în functie de numãrul
de apartamente:
Tabel 1
Nr. ap. F Debite în Nm3/h
Total De calcul
0 1 2 3
1 1,0 0,72 0,72
2 0,55 1,44 0,80
3 0,54 2,16 1,20
4 0,53 2,88 1,50
5 0,52 3,60 1,80
10 0,49 7,20 3,50
20 0,44 14,4 6,30
40 0,39 28,8 11,2
60 0,36 43,2 15,6
80 0,34 57,6 19,6
 Instalatii de utilizare industralã
Pentru instalatiile industriale si care deservesc dotãri social-culturale, debitul de

calcul se determinã în functie de debitele nominale ale aparatelor si agregatelor, tinând
seama de regimul de functionare al acestora si simultaneitatea consumurilor:
N
Qc   Qnj   j
1
Debitele de calcul stabilite cu relatiile precizate anterior se folosesc pentru

dimensionarea bransamentelor interioare de utilizare. Pentru retelele de distributie,
debitele se calculeazã în mod asemãnãtor, tinând seama de totalitatea consumatorilor
deserviti în perspectivã si de simultaienitatea consumurilor.

5.2.2. Stabilirea cãderilor de presiune

Pentru calculul de dimensionare si verificare a instalatiilor este necesar sã se
stabileascã cãderile de presiune maxim admisibile.
În cazul instalatiilor si retelelor care alimenteazã direct aparate de utilizare (presiune

joasã sau intermediarã), fãrã regulator de presiune, cãderea de presiune p, este limitatã de
valoarea fluctuatiei maxime de presiune admisã la aparatele de utilizare si prescrisã prin
standardul de fabircatie.
De regulã, se acceptã variatii de debit fatã de debitul nominal de ordinul  10%.
Exprimând debitul arzãtorului în functie de viteza de iesire a gazului prin orificiul

acestuia:
p p p
V   2g Q      s 2g    s 2g
 si  
rezultã:
Qmax p max
  110
,
Qnom pnom
sau
pmax  1,21pnom
respectiv:
p max  pnom p max

  0,20
pnom p nom
si deci:
pmax  0,2 pnom
O altã conditie ce trebuie satisfãcutã în acest caz se referã la vitezele limitã între care
este asiguratã stabilirea arderii, respectiv, nu existã pericolul de rupere sau de întoarcere a
flãcãrii. Aceste valori sunt functie de diametrul orificiului arzãtorului si pentru diametrul
maxim de 60 mm, sunt de 17 m/s, viteza maximã la ruperea flãcãrii si respectiv 12 m/s,
viteza minimã la întoarcerea flãcãrii.
Qmax pmax vmax 17

  
Qmin pmin vmin 12
de unde se deduce:

2
pmax  17  pmax  pmin
   2 1
pmin  12  si pmin
Sau: pmax  pmin
Căderile de presiune
Căderea de presiune pentru dimensionarea unei conducte, se stabileşte cu relaţia
P = P1 - P2
în care:
P1 este presiunea absolută minimă disponibilă, în bar, la intrarea în conductă;
P2 este presiunea absolută minimă necesară, în bar, la ieşirea din conductă majorata cu 10%
pentru compensarea unor factori imprevizibili.
Modalităţi de stabilire a căderilor de presiune pentru dimensionarea conductelor sunt

prezentate în figurie de mai jos.
Căderile de presiune stabilite trebuie sa acoperă toate pierderile liniare şi locale.
Pentru reţelele de distribuţie existente, presiunea disponibilă P 1 se precizează de operatorul SD.
În cazul unor extinderi ale reţelelor de

distribuţie de presiune joasă care
alimentează aparatele consumatoare de
combustibili gazoşi, cu presiunea
nominală de 20 mbar, căderea totală de
presiune pentru dimensionarea reţelei de
distribuţie şi a instalaţiei de utilizare este
de 10 mbar, cu condiţia ca la ieşirea din
staţia sau postul de reglare să se menţină
presiunea de 30 mbar.
Pentru reţeaua de distribuţie care

funcţionează la presiune joasă, inclusiv
branşamentul, se consideră căderea de
presiune de 5 mbar, diferenţa de 5 mbar
fiind necesară dimensionării conductelor
instalaţiei de utilizare, inclusiv contorul.
În instalaţiile de utilizare cu presiune

joasă, pentru dimensionarea coloanelor
se are în vedere creşterea disponibilului
de presiune datorită forţei ascensionale a
gazelor naturale.

Disponibilul de presiune produs de forţa ascensională se obţine calculând produsul între

valoarea indicată în Tabelul 4 şi înălţimea la care se montează punctul de consum, măsurată de la
nivelul regulatorului de presiune.
Tabelul 4 - Disponibilul de presiune produs de forţa ascensională în funcţie de înălţimea

punctului de consum faţă de nivelul regulatorului de presiune
Altitudinea locaţiei Disponibilul de presiune produs de forţa ascensională în funcţie de înălţimea
regulatorului de presiune, punctului de consum faţă de nivelul regulatorului de presiune,
în m în mbar/ m
0 0.054
100 0.052
200 0.051
300 0.050
400 0.049
500 0.047
600 0.046
700 0.045
800 0.043
900 0.042
1000 0.041
1100 0.040
1200 0.039
Cãderile de presiune admisibile în retelele exterioare de distributie sunt precizate în

functie de regimul de presiuni, dupã cum urmeazã:
Tabel 2
Presiunea P1 p2 pmax
 Pentru retelele de distributie retelei Bari/mm.col.apã
de joasã presiune, (fig.13) 0,030 0,025 0,005
Joasã 300 250 50
Caderea totalã de presiune
pentru dimensionarea retelei de 1,8 0,8 1,0
Redusã 18000 8000 10000
distributie si instalatiei de utilizare este
de 100 mm.col.apã, cu conditia ca la Medie 5,4 3,3 2,8
iesirea din statia de reglare sã se 54000 33000 28000
mentinã presiunea de 300 mm.col.apã.
Pentru retea si bransament se va consuma cãderea de presiune de 50 mm.col.apã,

diferenta de 50 mm.col.apã fiind afectatã instalatiei de utilizare.
 Pentru retele de distributie de presiune redusã si medie (fig. 13)
Cãderea de presiune pentru ramificatii si bransamente se stabileste ca diferentã între

'
presiunea disponobilã în punctul de racord p1 , si presiunea necesarã înaintea regulatorului
'
de la capãtul branssamentului p2 . Pentru retelele existente, aceasta se precizeazã de cãtre
intreptinderea de distributie a gazelor.

Fig.13. Caderi admisibile de presiune in retelele de gaz: a- de presiune medie;
b - de presiune redusa cu regulator de debit mic la consumator;
c - de presiune redusa cu regulator de tip industrial la capat.
unde:
1. Statie de predare;
2. Statie de reglare de sector;
3. Post de reglare;
4. Statie de reglare la consumator.

6 Stabilirea debitelor de calcul.
Debitele de calcul se determină în funcţie de necesarul de consum şi de factorii de simultaneitate

specifici astfel:
a) pentru conductele de distribuţie se prevăd debitele pentru o etapă de perspectivă, în funcţie de:
─ dezvoltarea zonelor ce vor fi alimentate, pe baza planurilor de urbanism;

─ eventuala modificare a densităţii consumatorilor;
─ schimbările de amplasament ale unor consumatori importanţi;
─ realizarea de noi construcţii în zonă;
─ schimbarea destinaţiei unor construcţii.
b) pentru branşamentele şi instalaţiile de utilizare ale agenţilor economici, societăţilor şi instituţiilor
social-culturale, se prevede debitul instalat şi debitul ce poate fi instalat în perspectivă în instalaţiile
de utilizare;
c) pentru branşamentele şi instalaţiile de utilizare ale consumatorilor casnici se prevede debitul

simultan al tuturor aparatelor consumatoare de combustibili gazoşi din instalaţiile de utilizare;
valoarea coeficienţilor de simultaneitate pentru bucătării este dată în Tabelul 3.
Coeficientul de simultaneitate pentru instalaţiile de încălzire centrală este 1.
Tabelul 3 - VALORILE COEFICIENŢILOR DE SIMULTANEITATE PENTRU BUCĂTĂRII

Numărul de Coeficientul de Numărul de Coeficientul de
apartamente simultaneitate apartamente simultaneitate
1 1,00 36 0,40
2 0,81 40 0,39
3 0,71 44 0,38
4 0,65 48 0,38
5 0,62 52 0,37
6 0,59 56 0,37
8 0,55 60 0,36
10 0,53 64 0,36
12 0,51 68 0,35
16 0,47 72 0,35
20 0,45 76 0,35
24 0,43 80 0,34
28 0,42 Peste 80 0,34
32 0,41
Determinarea debitelor de calcul se face diferit dupã cum este vorba de un sistem de
distribuţie, de o reţea de distribuţie într-un ansamblu sistematizat, de un branşament sau de
o instalaţie de utilizare.
În reţelele de repartiţie şi în ramurile principale ale reţelelor de distribuţie, adicã în

acele pãrţi din reţea care sunt susceptibile a fi solicitate peste capacitatea determinatã la un
moment dat, trebuie avute în vedere toate dezvoltãrile de debit posibile în perspectivã adicã
acelea care pot apãrea într-un interval de timp determinat, de regulã, egal cu viaţa prescrisã a
conductei, la noi cel puţin 20 ani pentru reţelele realizate din conducte de oţel şi mai mare
pentru reşelele de conducte din PE . Trebuie avute în vedere sistematizarea şi dezvoltarea
viitoare a zonelor deservite, posibilitatea mãririi densitãţii şi modificarea regimului de
înalţime a construcţiilor existente etc.
Pentru determinarea debitelor de gaz se foloseşte fie calculul analitic, fie calculul pe
bazã de indici.
În ambele cazuri trebuie ţinut seama, în funcţie de starea reţelei, şi de pierderile prin
scãpãri.
În general se întâlnesc urmãtoarele tipuri de consumuri de gaze naturale:
1) consumul pentru îcãlzit (locuinţe, spaţii cu alte destinaţii);
2) consumuri pentru prepararea hranei (locuinţe, bucãtãrii colective);
3) consumul pentru prepararea apei calde;
4) consumuri pentru dotări şi scopuri comerciale;
5) consumuri industriale.
În timp ce consumurile industriale sunt, în general, caracterizate prin constanţã,
continuitate sau periodicitate, consumurile abonaţilor casnici se realizeazã, aproape integral,
în aparate cu funcţionare discontinuã (maşini de gãtit, încãlzitoare de apã, aparate pentru
înlãlzit etc.).
De aceea, consumul (simultan) instantaneu al unui grup de abonaţi casnici poate fi

sensibil diferit de acela realizat ca medie orarã, sau medie zilnicã.
Stabilirea debitelor de calcul nu se face uniform, se calculeazã mai larg pentru

osaturile sistemului de distribuţie, de funcţionarea cãrora depinde un mare numãr de
consumatori, şi mai strâns pentru ramurile secundare şi cele periferice ale reţelelor de
distribuţie.
Pentru instalaţii de utilizare se însumeazã debitele nominale ale aparatelor deja

instalate sau care urmeazã a fi instalate (ţinând cont de regimul lor de funcţionare) şi se
aplică factorii de încãrcare corespunzãtori tipului şi numãrului de aparate.
Debitele nominale ale aparatelor vor fi cele indicate de producãtor.
Pentru ansambluri de locuinţe prevãzute cu încãlzire centralã se recomandã folosirea

indicelui de 34 MJ (8,1 Mcal/h.ap.), în medie, în care se cuprinde: prepararea apei calde,
prepararea hranei, încãlzirea şi consumurile pentru dotãri.
În fondul vechi de locuinţe, pentru încãlzit, indicii variazã între 0,173 şi 0,34 MJ (0,04
 0,08 Mcal.)/h.m3 construit în raport de poziţia localitãţii, tipul construcţiei, încãlzitului etc.
Indicii de consum unitar (pe apartament sau pe persoanã) sunt foarte diferiţi.
Pentru calcul se foloseşte debitul orar, deşi cele mai multe vârfuri au o duratã mult
mai scurtã.

Dacã totalul consumului anual Qa s-ar desfãşura uniform, debitul zilnic ar trebui sã fie:
Qz = Qa / 365.
Dat fiind cã pentru diverse feluri de utilizãri intervin fluctuaţii care, în medie se
gãsesc, pentru consumul menajer (şi încãlzit), în jur de 4/1, între iarnã şi varã, dar care, în
anumite situaţii pot ajunge la 7/1 ... 8/1, evident nu se pot folosi mediile orare.
În raport de cele arãtate, când în consum se gãseşte şi încãlzirea, debitul maxim zilnic
ar putea fi obţinut din raportul Qz = Qa / 160. Adicã aceasta înseamnã:
Qzmax  2,2Qzmed
La fel debitul orar mediu:
Qz
Qhmed 
24
Qhmax  Qhmed
Raportul dintre consumul maxim orar şi consumul mediu orar variazã între 2,5 şi 40.

6 DIMENSIONAREA CONDUCTELOR SISTEMELOR DE ALIMENTARE CU GAZE

NATURALE
Debite de calcul
5.1. Debitele de calcul se stabilesc în funcţie de necesarul de consum şi de factorii de simultaneitate

specifici, avându-se în vedere următoarele:
a) pentru reţeaua de repartiţie şi pentru ramurile principale ale reţelei de distribuţie se prevăd debitele
pentru o etapă de perspectivă, în funcţie de:
- dezvoltarea zonelor ce vor fi alimentate, pe baza planurilor de urbanism;
- eventuala modificare a densităţii consumatorilor;
- schimbările de amplasament ale unor consumatori importanţi.
b) pentru ramurile secundare ale reţelei de distribuţie, se prevede debitul instalat al aparatelor de
utilizare existente şi al acelora ce pot fi instalate în viitor, ţinând seama de:
- realizarea de noi construcţii în zonă;
- schimbarea destinaţiei unor construcţii.
c) pentru branşamentele şi instalaţiile de utilizare ale agenţilor economici, societăţilor şi instituţiilor

social-culturale, se prevede debitul instalat şi debitul ce poate fi instalat în perspectivă în instalaţiile de
utilizare, în funcţie de:
- schimbarea tehnologiilor sau proceselor de utilizare;
- creşterea eficienţei sau randamentului aparatelor de utilizare.
d) pentru branşamentele şi instalaţiile de utilizare ale consumatorilor casnici se prevede debitul

simultan al tuturor aparatelor din instalaţiile de utilizare; valoarea coeficienţilor de simultaneitate pentru
bucătăriile clădirilor de locuit este dată în tabelul 1.
Coeficientul de simultaneitate pentru încălzire centrală este 1.
Tabelul 1
VALORILE COEFICIENŢILOR DE SIMULTANEITATE PENTRU BUCĂTĂRIILE CLĂDIRILOR DE

LOCUINŢE
Numărul de Coeficientul de Numărul de Coeficientul de

apartamente simultaneitate apartamente simultaneitate
1 1.00 36 0.40
2 0.81 40 0.39
3 0.71 44 0.38
4 0.65 48 0.38
5 0.62 52 0.37

6 0.59 56 0.37
8 0.55 60 0.36
10 0.53 64 0.36
12 0.51 68 0.35
16 0.47 72 0.35
20 0.45 76 0.35
24 0.43 80 0.34
28 0.42 Peste 80 0.34
32 0.41
5.2. Debitul nominal al aparatelor de utilizare este cel indicat de fabrica producătoare. Date asupra
debitelor nominale ale aparatelor de utilizare, care îndeplinesc cerinţele impuse de reglementările în
vigoare, trebuie să fie prezentate în cartea tehnică a acestora.
Căderile de presiune
5.3. Căderea de presiune pentru dimensionarea unei conducte, se stabileşte cu relaţia :
(1)
în care:
P1 este presiunea absolută minimă disponibilă la intrarea în conductă, exprimată în bar.
P2 este presiunea absolută minimă necesară la ieşirea din conductă majorată cu 10% pentru
compensarea unor factori imprevizibili, exprimată în bar. În fig. 4, fig. 5 şi fig. 6, se exemplifică modul
de stabilire a căderilor de presiune pentru dimensionarea conductelor.
5.4. Căderile de presiune, stabilite conform punctului 5.3. acoperă toate pierderile de sarcină, liniare şi
locale.
5.5. Pentru reţelele de distribuţie existente, presiunea disponibilă P 1 se precizează de operatorul

sistemului de distribuţie a gazelor naturale la cererea proiectantului.
5.6. În cazul unor extinderi ale reţelelor de distribuţie de presiune joasă existentă, care alimentează
aparatele de utilizare cu presiunea nominală de 20 mbar, căderea totală de presiune pentru
dimensionarea reţelei de distribuţie şi a instalaţiei de utilizare este de 10 mbar, cu condiţia ca la ieşirea
din staţia sau postul de reglare să se menţină presiunea de 30 mbar.
5.7. Pentru reţeaua de distribuţie, inclusiv branşamentul, se consideră căderea de presiune de 5 mbar,
diferenţa de 5 mbar fiind necesară dimensionării conductelor instalaţiei de utilizare, inclusiv contorul.
5.8. În instalaţiile de utilizare cu presiune joasă, din clădiri cu înălţime de peste 10 m pentru
dimensionarea coloanelor, se ţine seama şi de creşterea disponibilului de presiune datorită forţei
ascensionale a gazelor naturale.

Cuantumul creşterii disponibilului de presiune provocat de forţa ascensională se obţine făcând

produsul între valoarea indicată în tabelul 2 şi înălţimea la care se montează punctul de consum,
măsurată de la nivelul regulatorului de presiune.
Determinarea diametrelor conductelor
5.9. Diametrul conductelor se determină pe criteriul asigurării debitelor nominale de gaz şi a presiunii
minime necesare la aparatul de utilizare a gazelor naturale pentru toţi consumatorii.
5.10. Diametrul conductelor de presiune medie sau presiune redusă se stabileşte cu relaţia:
sau [cm] (2)
în care:
D este diametrul interior al conductei, [cm];
Qcs este debitul de calcul la starea de referinţă standard (la P = 1,013 bar şi T = 288,15 K)[m 3/h];
P1 este presiunea absolută la începutul tronsonului [bar];
P2 este presiunea absolută la sfârşitul tronsonului [bar];
T este temperatura gazelor, [K];
L este lungimea tronsonului respectiv, [km];
 = 0.554, densitatea relativă a gazelor faţă de densitatea aerului;
 este coeficientul de pierdere liniară de sarcină (adimensional), ce se determină în funcţie de Re şi

k/D;
k = 0,05 cm, este rugozitatea conductelor de oţel;
k = 0.007 cm, este rugozitatea conductelor de polietilenă;
Tabelul 2
VALORILE DISPONIBILULUI SUPLIMENTAR DE PRESIUNE DAT DE FORŢA ASCENSIONALĂ,

ÎN FUNCŢIE DE ÎNĂLŢIMEA PUNCTULUI DE
CONSUM FAŢĂ DE NIVELUL REGULATORULUI DE PRESIUNE
Disponibilul suplimentar de presiune dat

de forţa ascensională în funcţie de
Altitudinea locului unde se montează
înălţimea punctului de consum, fată de
regulatorul de presiune [m]
nivelul regulatorului de presiune
[mbar/1m]
0 0.054
100 0.052

200 0.051
300 0.050
400 0.049
500 0.047
600 0.046
700 0.045
800 0.043
900 0.042
1000 0.041
1100 0.040
1200 0.039
Re este numărul adimensional Reynolds, calculat cu relaţiile:
sau (3)
în care:
w - viteza gazului în conductă [m/s];
D - diametrul interior al conductei [m];
v - coeficientul de vâscozitate cinematică [m2/s];
Qcs - are semnificaţia de la relaţia (2).
Valoarea coeficientului  este:
- pentru Re<2300: (4)
- pentru 2300<Re<23D/k: (5)
- pentru 23D/k<Re<560D/k: (6)
- pentru Re>560D/k: (7).

5.11. Diametrul conductelor de presiune joasă se determină cu relaţia:
[cm]
în care:
L este lungimea de calcul a conductei, [m]; ea cuprinde lungimea fizică a tronsonului considerat la
care se adaugă lungimile echivalente ale rezistenţelor locale.
 (P) este căderea de presiune disponibilă pe tronsonul considerat, [mbar].
Celelalte notaţii au aceleaşi semnificaţii şi unităţi de măsură ca în relaţia (2).
Pentru instalaţiile uzuale din clădiri de locuit, lungimea de calcul se poate considera egală cu (1,1 ...
1,2)  lungimea fizică a conductei.
Lungimile echivalente ale rezistenţelor locale pentru dimensionarea conductelor de distribuţie gaze
naturale la presiune joasă se obţin din tabelul 3.
Tabelul 3
LUNGIMILE ECHIVALENTE [m] PENTRU REZISTENŢELE LOCAL
Rezistenţa locală
Diametrul
Robinet cu Teuri în
Alte tipuri
[in]; [cm] trecere Coturi direcţia
de robinete
completă derivaţiei
3/8 (1,250) 0.05 - 0.02 0.40
1/2 1575 0.06 - 0.05 0.60
3/4 2125 0.08 - 0.08 0.83
1 2700 0.11 - 0.12 1.08
1¼ 3575 0.14 - 0.14 1.43
1½ 4125 0.17 - 0.26 1.68
2 5200 0.22 - 0.42 2.00
2½ 5680 - 0.32 0.65 2.80
3 8050 - 0.40 0.92 3.70
4 10550 - 0.50 1.45 5.00
5 13100 - 0.70 2.20 6..60

6 15600 - 0.80 0.28 8.40
8 20300 - 1.20 4.00 12.00
10 25300 - 1.50 5.40 1600
12 30500 - 2.00 6.70 20.00
14 35300 - 2.50 8.00 25.00
15 40200 - 3.00 9.70 29.00
20 (50,200) - 4.00 12.60 39.00
5.12. Dimensionarea conductelor se face pe fiecare tronson cu debit constant, folosind relaţiile
indicate la art. 5.10 şi 5.11.
Tronsoanele cu debit variabil ale conductelor principale, se dimensionează la debit constant, conform
schemei de mai jos. Această schemă de calcul se foloseşte doar în cazul branşamentelor cu debite
mici în raport cu debitul de tranzit.
Date de calcul Model de calcul
5.13. În cazul reţelelor de presiune medie sau redusă, dimensionarea şi/sau verificarea diametrelor se
face folosind nomogramele din anexa 1.1 şi anexa 1.2.
5.14. În cazul reţelelor de presiune joasă, dimensionarea şi verificarea diametrelor conductelor din oţel
se poate face folosind datele din tabelul nr. 4.1., considerând că volumul gazului este constant.
5.15. În cazul reţelelor de presiune joasă, dimensionarea şi verificarea diametrelor conductelor din
polietilenă se poate face folosind datele din tabelul nr. 4.2., considerând că volumul gazului este
constant.
5.16. Diametrele minime admise pentru conducte subterane:
- branşamente şi instalaţii de utilizare, minim 1'' pentru conducte de oţel, respectiv Dn 32 mm pentru
conducte de polietilenă;

- conducte de distribuţie, de regulă, minim 2'' pentru conducte de oţel, respectiv Dn 40 mm pentru
conducte de polietilenă.
5.17. Viteza maximă admisă a gazelor (calculată în secţiunea aval), în conducte este:
- 20 [m/s] pentru conducte supraterane;
- 40 [m/s] pentru conducte subterane.
5.18. Viteza maximă admisă a gazelor naturale în panouri, colectoare şi conducte de ocolire ale
claviaturilor de reglare şi măsurare din staţii şi posturi de reglare este de 20 [m/s].

Debitul de calcul Qcs, [m3/h] pentru conducte din oţel, pentru gaze de joasă presiune (T = 288,15 K;  = 0,554)
5 2,125 2,7 3,57 4,12 5,25 6,8 8,05 10,4 13,1 15,2 20,3 20,7 25,3 30,5 35,3
3/4 1 1¼ 1½ 2 2½ 3 4 5 6 8 8 10 12 14
5 0,16 0,41 1,26 2,24 4,2 7,9 12,7 25,5 47,9 71,7 157 165 284 468 692
0 0,38 0,83 2,53 2,94 5,7 11,7 18,6 37,4 70,0 104 228 240 411 577 1000
4 0,42 1,24 2,82 3,04 7,2 14,7 23,9 46,7 87,1 138 273 298 509 839 1237
9 0,63 1,65 3,11 4,34 8,5 17,2 27,2 54,5 101 151 329 347 593 975 1438
4 0,77 2,07 3,40 4,92 9,6 19,4 30,7 61,5 114 170 370 390 666 1096 1615
9 0,95 2,48 3,69 5,44 10,6 21,4 33,9 67,8 126 188 408 429 733 1205 1775
3 1,11 2,54 3,99 5,92 12,3 23,3 36,8 73,6 136 203 442 465 794 1305 1923
8 1,27 2,60 4,30 6,38 12,4 25,0 39,6 79,0 146 218 474 499 851 1399 2060
3 1,43 2,66 4,59 6,80 13,2 26,7 42,1 84,1 155 232 504 531 905 1486 2189
8 1,59 2,72 4,86 7,20 14,0 28,2 44,6 88,4 165 245 532 561 956 1570 2312
6 1,80 3,29 7,09 10,48 20,3 40,8 64,3 127 237 352 762 802 1362 2242 3299
4 2,19 4,10 8,91 13,01 25,1 50,5 79,5 158 292 435 938 988 1682 2758 4057
8 2,48 4,79 10,27 15,16 29,2 58,7 92,3 183 339 504 1087 1145 1948 3194 4697
2 2,79 5,39 11,55 17,05 32,8 65,9 103 205 380 565 1219 1284 2183 3578 5261
6 3,08 5,94 12,72 18,78 36,1 72,5 113 226 416 620 1338 1409 2395 3925 5771
0 3,35 6,45 13,79 20,34 39,1 78,5 123 244 452 671 1447 1524 2591 4244 6239
4 3,59 6,92 14,79 21,81 41,9 81,1 132 251 484 719 1589 1631 2772 4541 6876
8 3,82 7,36 15,73 23,19 44,6 89,3 140 278 514 763 1644 1731 2943 4820 7086
7 4,04 7,78 16,61 24,49 47,1 94,3 148 293 542 805 1734 1826 3104 5084 7473
6 4,45 8,56 18,24 26,92 51,7 103 162 322 595 884 1903 2003 3405 5575 8195
2 4,83 9,28 19,80 29,43 56,0 112 176 348 644 959 2057 2166 3881 6027 8858
8 5,18 9,95 21,22 31,24 60,0 120 188 373 689 1023 2201 2318 3938 6448 9475
2 5,51 10,58 22,25 33,20 63,7 127 200 396 732 1088 2336 2460 4179 6842 10055
8 5,82 11,17 23,91 35,05 67,3 134 211 418 772 1145 2464 2595 4408 7216 10604
9 6,12 11,74 25,01 36,61 70,6 141 221 438 810 1202 2586 2723 4625 7571 11125
2 6,46 12,28 26,16 38,50 73,9 147 231 458 846 1258 2702 2845 4833 7911 11624
4 6,67 12,80 27,26 40,11 76,9 153 241 477 892 1303 2813 2962 5032 8236 12102
6 6,96 13,30 28,32 41,68 79,9 159 250 496 916 1358 2921 3075 5223 8550 12562
7 7,19 13,78 29,34 43,85 82,8 165 259 513 940 1408 3024 2184 5408 8852 13006
Regim laminar Regim turbulent prepatratic
Regim instabil Regim turbulent rugos

Debitul de calcul Q, [m3/h] pentru conducte din polietilenă, pentru gaze de joasă presiune (T
= 288 K;  = 0,554)
 H 20 25 32 40 50 63 75 90 11 125 140 160 180 200 225 250 28 315 355 400 450 500 560 630 Desxt[
0 0 mm]
mbar/ 14 19 26 32, 40, 51, 61, 73, 90 102 114 130 147 163 184 204 22 257 290 327, 368 409 458 515, Di[mm]
m 6 8 4 2 6 ,2 ,4 ,8 ,2 ,6 ,4 9 ,6 ,4 2 4
0,0 0,1 0,4 0,9 10, 19, 27, 36, 53, 73, 97, 24 116 157 215
0,001 2,3 4,2 6,5 134 179 334 462 637 873
4 2 0 7 9 0 0 8 0 2 6 3 0 1 5
0,0 0,2 0,7 16, 28, 40, 54, 79, 36 128 170 231 317
0,002 1,9 3,3 6,1 9,9 109 145 199 265 494 682 940
7 3 8 4 5 3 9 0 0 8 9 3 1
0,1 0,3 12, 20, 36, 51, 69, 99, 45 118 161 214 289 386
0,003 1,2 2,3 4,2 7,7 137 183 251 333 621 857
0 4 5 8 0 0 3 7 3 0 6 3 9 1
0,1 0,4 14, 24, 42, 60, 81, 53 138 189 244 329 450
0,004 1,5 2,7 4,8 9,1 117 162 215 295 392 730 107
4 5 8 5 5 1 7 2 6 7 1 1 2
0,1 0,5 10, 16, 27, 48, 68, 92, 60 114 157 207 274 371 507
0,005 1,9 3 5,5 133 184 244 335 445 827
7 6 4 8 9 3 3 8 3 1 0 6 9 3 9
0,2 0,6 11, 18, 31, 53, 75, 66 122 167 229 303 409 560
0,006 2,2 3,4 6,1 103 148 204 271 371 493 916
0 6 6 7 0 7 8 8 3 7 2 5 8 3
0,2 0,7 12, 20, 33, 58, 82, 72 132 182 249 329 445 608
0,007 2,5 3,6 6,7 112 161 222 295 405 537 967
3 7 7 5 9 6 8 9 7 3 2 8 3 7
0,2 0,8 13, 22, 36, 63, 89, 75 103 142 196 267 354 478 653
0,008 2,2 3,9 7,3 121 174 239 318 437 579
7 8 7 1 6 3 3 9 7 7 0 8 5 4 9
0,3 0,9 14, 23, 39, 67, 95, 80 110 152 208 285 377 509 696
0,009 2,8 4,2 7,8 130 186 256 340 466 598
0 8 7 7 2 7 5 8 5 1 9 4 7 6 5
0,3 15, 25, 41, 71, 85 117 161 221 302 399 539 736
0,01 1,1 3,0 4,5 8,3 101 138 198 272 361 495 632
3 6 2 6 9 5 1 0 1 0 7 3 9
0,6 12, 23, 37, 61, 10 12 170 233 320 437 578 780 106
0,02 1,6 3,6 6,7 150 195 279 383 508 695 920
5 4 3 5 9 7 45 2 9 8 8 8 3 53
0,9 15, 29, 47, 77, 12 114 15 211 290 398 543 717 966 131
0,03 2,0 4,5 8,5 180 244 349 478 633 866
6 7 4 3 9 8 5 48 5 4 2 1 6 9 94
10, 18, 34, 55, 87, 15 101 133 18 246 338 463 632 835 112 153
0,04 1 2,3 5,4 211 285 407 558 739
0 5 7 4 3 0 0 5 05 5 4 7 2 2 50 46
11, 21, 39, 60, 98, 16 113 150 20 277 380 521 711 939 126 172
0,05 1,1 2,6 6,1 238 321 459 629 833
4 0 2 0 6 9 8 4 32 4 8 7 1 1 46 47
12, 23, 41, 66, 10 18 125 165 22 300 419 574 782 103 139 189
0,06 1,3 2,9 6,8 262 355 507 694 918
7 4 5 4 9 7 4 7 39 5 2 2 5 33 12 68
13, 24, 45, 72, 11 20 136 179 24 331 454 622 848 112 150 205
0,07 1,4 3,1 7,5 285 385 550 753 997
8 3 1 2 9 3 1 8 29 4 7 7 4 00 77 54
15, 26, 48, 77, 12 21 107 146 193 26 355 487 667 909 120 161 220
0,08 1,5 3,4 8,1 306 414 591 809
0 0 6 7 7 8 0 1 0 06 6 7 8 7 08 63 31
15, 27, 51, 82, 13 23 113 155 205 27 378 518 710 967 127 171 234
0,09 1,6 3,6 8,6 326 441 629 861
9 8 8 8 6 3 9 5 4 73 3 8 2 4 68 84 20
16, 29, 54, 87, 14 24 120 164 217 29 399 548 750 102 134 181 247
0,10 1,7 3,9 9,2 345 466 666 911
0 4 9 7 4 6 5 4 1 31 8 2 4 20 88 50 35
10, 17, 32, 60, 96, 15 27 100 132 181 239 32 439 603 825 112 148 199 271
0,12 1,9 4,3 381 514 733
1 7 5 6 8 9 1 3 7 0 0 25 8 0 2 37 27 50 82
0,14 2,0 4,7 10, 19, 35, 65, 10, 17 29 413 558 796 108 143 196 259 34 476 653 894 121 160 216 294

5 3 4 9 5 2 5 8 9 3 1 96 7 4 1 73 61 06 35
11, 20, 38, 70, 11 18 31 116 154 210 277 37 511 700 958 130 172 231 315
0,16 2,2 5,1 444 599 854
3 8 1 8 3 5 6 7 4 5 9 49 1 4 3 46 09 48 33
12, 22, 40, 75, 12 19 33 124 164 223 295 39 543 744 101 138 182 245 335
0,18 2,4 5,3 472 637 909
0 2 6 5 0 7 7 2 2 9 5 86 4 6 87 65 89 98 04
12, 23, 43, 79, 12 20 35 131 173 236 312 42 574 786 107 146 193 259 353
0,20 2,5 5,4 499 673 960
7 5 0 9 7 9 6 3 5 6 2 11 0 5 58 41 11 70 70
13, 24, 45, 84, 13 21 37 101 138 182 248 328 44 603 826 113 153 202 272 371
0,22 2,7 5,7 525 708
4 7 3 1 4 9 5 0 0 4 7 1 25 1 3 01 80 83 76 45
14, 25, 47, 88, 14 23 39 105 144 190 260 343 46 630 864 118 160 212 285 388
0,24 2,8 6,0 550 741
1 9 4 1 1 0 2 7 4 9 2 3 30 9 3 21 85 12 24 42
14, 27, 49, 92, 14 24 40 110 150 199 271 357 48 657 900 123 167 221 297 404
0,26 2,9 6,3 574 773
7 1 5 0 7 0 9 2 6 0 3 9 26 6 8 19 62 04 21 70
15, 28, 51, 95, 15 24 42 114 156 206 282 371 55 683 936 127 174 229 308 420
0,28 2,9 6,5 596 804
3 2 6 7 3 9 6 6 6 9 0 9 15 3 0 99 14 62 73 37
15, 29, 53, 99, 15 25 44 118 162 214 292 385 51 708 969 132 180 237 319 435
0,30 3,0 6,8 618 834
9 3 5 3 8 9 1 8 3 5 3 5 98 1 9 62 43 91 85 49
Regim laminar Regim turbulent prepatratic
Regim instabil

Sistemul de Alimentare Cu Gaze - Capitolul II - 2011

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Sistemul de Alimentare Cu Gaze - Capitolul II - 2011

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

PROPRIETĂȚILE GAZELOR

2.1. Gaze. Generalități. Legile gazelor. Dinamica gazelor.

Prin gaze combustibile se înteleg, conform standard SR 3317:2003 gazele

U. T. ”Gheorghe Asachi”, Iași-Facultatea de Construcții și Instalații | Victoria COTOROBAI

Gazele pot fi transportate pâ nă la punctele de consum:

3.Proprietăţile generale ale gazelor

U. T. ”Gheorghe Asachi”, Iași-Facultatea de Construcții și Instalații | Victoria COTOROBAI

 ”Gazul ideal”/”perfect” este: o noţiune termodinamică abstractă ; constituit din

U. T. ”Gheorghe Asachi”, Iași-Facultatea de Construcții și Instalații | Victoria COTOROBAI

U. T. ”Gheorghe Asachi”, Iași-Facultatea de Construcții și Instalații | Victoria COTOROBAI

(Boyle-Mariotte): pV = const. (pentru n = const. şi T = const.)

Tabelul 1. Legile gazelor ideale

”la presiune şi temperatură date,

U. T. ”Gheorghe Asachi”, Iași-Facultatea de Construcții și Instalații | Victoria COTOROBAI

 ”Gazul real” se abate de la starea ipotetică ideală .

Ecuaţia de stare a gazului real se diferențiază de ecuaţia de stare a gazului ideal

În literatura de specialitate a fost propus un numă r relativ mare de ecuaţii de

b. Ecuaţia Van der Waals

A fost propusă de Van der Waals în anul 1872 sub forma:

în care coeficienţii a şi b au valorile urmă toare:

U. T. ”Gheorghe Asachi”, Iași-Facultatea de Construcții și Instalații | Victoria COTOROBAI

Ecuaţia poartă denumirea de ecuaţia Holborn-Otto, cu coeficienţii de virial.

3.2 Punct critic. Mărimi pseudocritice.

Amestecuri de gaze-mărimi pseudocritice

U. T. ”Gheorghe Asachi”, Iași-Facultatea de Construcții și Instalații | Victoria COTOROBAI

– Temperatura pseudocritică (Tcm):

T cm=∑ y i T ci ¿Ecuație 10)

– Presiunea pseudocritică (Pcm):

3.3 Compresibilitatea gazelor

Starea ideală a gazelor este reprezentată prin relaţia Clapeyron:

pV=nRT (Ecuație 12)

Factorul care ţine seama de neidealitatea gazelor se numeşte factor de

Cunoscâ nd Tc şi Pc (temperatura şi presiunea critică ), pentru un fluid, este

U. T. ”Gheorghe Asachi”, Iași-Facultatea de Construcții și Instalații | Victoria COTOROBAI

dV=-βVdp (Ecuație 16)

E=1/ β (Ecuație 17)

5. Difuzia în gaze şi difuzia liberă la presiuni joase

Difuzia este un fenomen de transport spontan, produs de inegalitatea de concentraţie

U. T. ”Gheorghe Asachi”, Iași-Facultatea de Construcții și Instalații | Victoria COTOROBAI

În regim staţionar, cantitatea de masă dM care difuzează în timpul dt prin suprafaţa

În această relaţie, D este coeficientul de difuzie, o mă rime ce depinde de natura

Difuzia liberă în gaze la presiuni joase

Dacă se cunoaşte vâ scozitatea gazului la temperatura T, se poate utiliza ecuaţia

Se foloseşte una din ecuaţiile anterioare, pe baza masei moleculare a amestecului şi

în care gi – greută ţile diverşilor componenţi din amestec;

U. T. ”Gheorghe Asachi”, Iași-Facultatea de Construcții și Instalații | Victoria COTOROBAI

U. T. ”Gheorghe Asachi”, Iași-Facultatea de Construcții și Instalații | Victoria COTOROBAI

elementar, la care nu se iau în consideraţie interacţiunile moleculare, moleculele fiind de

Aceste ecuaţii definesc coeficienţii de transport D, η, λ; n este

Unde: M este greutatea moleculară g/mol; T – temperatura, K; σ – diametrul sferei rigide.

3.7 Căldura specifică a gazelor reale şi ideale

Variaţia că ldurii sensibile implică o variaţie de temperatură a sistemului fără

în care: - M este cantitatea de materie (în kg sau moli);

U. T. ”Gheorghe Asachi”, Iași-Facultatea de Construcții și Instalații | Victoria COTOROBAI

Pentru a determina că ldura cedată sau absorbită de un corp în intervalul de temperatură [t 1,

Q=∮ cMdt( Ecuaț ie 41)

dedusă din relaţiile () şi () este:

Căldura specifică a gazelor ideale

c 0❑= ( dQdt ) = dUdt Ecuaț ie 45

şi notâ nd cu U+pv=H entalpia gazului, rezultă că :

c 0p= ( dHdt ) Ecuaț ie 47

U. T. ”Gheorghe Asachi”, Iași-Facultatea de Construcții și Instalații | Victoria COTOROBAI

pdV=RdT (Ecuație 49)