Consilierea persoanelor cu tulburări de adaptare

Nevoile şi trebuinţele umane, vor sta mereu la baza conduitei umane, caracterizate fiind de un subiectivism specific fiecărui individ şi care se manifestă în raport cu posibilităţile şi limitele impuse de contextul şi de normele socioculturale ale acestuia. Această valoare subiectivă determină gradul de adaptare, intensitatea acestui proces ce constă în căutarea permanentă de soluţii la noile situaţii, generate de confruntarea individului cu mediul. Împlinirea acestor nevoi şi trebuinţe este adesea împiedicată de obstacole exterioare şi interioare, iar unele din aceste trebuinţe, nevoi, cerinţe, depăşesc nivelele adaptative ale subiectului uman. În astfel de situaţii, adaptarea necesită eforturi suplimentare precum şi mobilizarea tuturor resurselor individului, de rezistenţă psihofiziologică. Din punctul de vedere al efortului necesar realizării homeostaziei, datorită nivelului de intensitate al proceselor de adaptare, se indentifică procesele de adaptare în limite normale, menite să reducă dezechilibrele fireşti, proprii fiecărei zile, ce se desfăşoară permanent şi au rol de stabilizare, procesele de adaptare cu efort crescut, capabile să reducă dezechilibre mari, provocate de noutatea situaţiei la care se adaugă lipsa informaţiei şi la care deci nu există scheme preelaborate de care individul să se ajute şi ultima categorie, procesele de adaptare cu efort maxim, la care adaptarea devine o problemă de supravieţuire. Amploarea solicitărilor şi durata prelungită a acestora poate depăşi limitele posibilităţilor funcţionale ale organismului, punându-i în pericol integritatea existând astfel riscul conturării unei probabilităţi a eşecului de adaptare. Apar trei fenomene ce constituie axa de rezistenţă a organismului, astfel : conflictul intern, generat de nevoia imperioasă de a alege între diferite cerinţe personale

de gradul de organizare şi de integrare socială a acestuia. alegerea uneia din trebuinţe în defavoarea celeilalte implică frustrarea celei din urmă. situaţie însoţită de o stare de tensiune deosebită. în special când acestea ating un prag de intensitate crescută. această intensitate având o durată de timp considerabilă. Conflictul intern. semnificaţia ţine cont şi de nivelul de maturizare emoţională şi morală a individului. cu alte rude apropiate . Reîntoarcerea a creat frustraţie.ce sunt concurente şi au o intensitate aproximativ egală. este din Bucureşti. decizie însoţită de nelinişte şi tulburare. mai ales la persoanele predispuse la trăire conflictuală şi frustrantă a diferitelor situaţii de viaţă. Stresul deasemeni poate sta la baza conflictului şi a frustrării. deoarece îşi dorea să se stabilească acolo.Schimbarea domiciliului . Frustraţia se dezvoltă din conflict. situaţie însoţită de un sentiment acut de nedreptăţire şi stresul care este determinat de implicarea tuturor resurselor fizice şi psihice ale organismului pentru a face faţă ameninţării sau pericolului.Probleme cu socrii. Ca prima aplicaţie. frustraţia şi stresul sunt într-o relaţie de intercondiţionare. Persoana pe care am aplicat două dintre chestionare are 36 de ani.Schimbarea modului de recreere Grad de stres 30 25 20 19 . fiecare din ele putând fi consecinţa celuilalt. Deasemeni.Schimbare în condiţiile de viaţă . frustraţia ce este determinată de trăirea imparţială sau de nerealizarea în întregime a unui scop. recent revenită din Franţa unde a stat aproape un an împreună cu familia. m-am oprit asupra Scalei evenimentelor de viaţă Holmes şi Rahe – LES Evenimente . Stresul urmează în general stărilor de conflict şi frustrare. Intensitatea tensiunii afective resimţite de către subiect se datorează nu atât naturii şi forţei obstacolului cât semnificaţiei pe care o dă subiectul acestui obstacol. iar readaptarea este încă un proces stresant. de sex feminin.

este mai puţin anxioasă şi deasemeni mai puţin autoprotejată. punctajul obţinut a fost de 132 de puncte. cu o valoare mai apropiată de cea minimă. dar acest lucru nu-i zdruncină încrederea în forţele proprii. că poate realiza tot ce-şi propune. indicând o persoană asertivă. Dacă cei din jur o înţeleg greşit. să afirme.Pierderea încrederii în sine . această persoană poate fi inclusă în categoria 150299 puncte ce indică existenţa unui oarecare risc de tulburare de adaptare. relativ mic însă. O a doua aplicaţie a fost Scala afirmării de sine Levinson. să refuze. dată fiind personalitatea ei deschisă şi comunicativă. limitele normale aflându-se între 102 – 137 puncte. pe parcursul întregii perioade cuprinse între adolescenţă şi momentul actual îşi doreşte foarte mult să arate că este « capabilă ». să critice. ceea ce o face să se încadreze pe scara valorilor normale 61-85. am aflat că îi place să mediteze. se simte un pic tristă.Contractarea unui împrumut mic pe termen lung . Scorul indică faptul că această doamnă îşi asumă responsabilitatea deciziilor sale. În ceea ce priveşte gradul de confort resimţit în situaţiile de autoafirmare. Exprimarea la timp a sentimentelor negative reduce riscul acumulării tensiunilor şi deci a declanşării conflictelor într-un mod brutal. Ca urmare a efectuării celei de-a doua aplicaţii. intuiţia. De aceea consider că este util să continue practicarea meditaţiei pentru obţinerea relaxării . deducând de aici că are probeleme cu încrederea în sine.Schimbarea reşedinţei Total : 224 puncte 17 13 60 40 Conform cu rezultatul obţinut. având într-o mică măsură nevoie de aprobarea celorlalţi. ascultându-şi instinctul.. rezultatele au fost următoarele : în ceea ce priveşte capacitatea de afirmare (frecvenţa reacţiilor). persoana în cauză a obţinut 65 de puncte. deoarece din cele discutate cu această persoană. deoarece resentimentele rămân la un nivel relativ scăzut. să răspundă la critici. să facă complimente şi să răspundă la acestea etc. Îi este uşor să iubească. să răspundă. Din discuţiile avute cu această persoană.Concediu (ca schimbare a modului de viaţă curent) . capabilă să spună « da » sau « nu » atunci când consideră că este cazul.

atunci când simte că este prea încordată şi obosită. Bucureşti. Stăpânirea de sine este un element important în relaţionarea cu persoanele faţă de care se simte agresată emoţional. Argument. Tehnici de reglare a conduitei şi de prevenire a tulburărilor de adaptare”. Edit. 2008 . Bibliografie : Irina Anca Tănăsescu. O altă metodă ar fi exerciţiile de autorelaxare pentru a se putea reface şi pentru a obţine un control al comportamentului atunci când simte că are tendinţa să fie agresivă şi să controleze prea mult situaţia. „Stresul psihic. Autocontrolul mental este o altă tehnică de antrenament psihologic pe care i-aş recomanda-o pentru a o ajuta în situaţiile conflictuale.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful