ANALIZA STRUCTURALA iN DOMENIUL NELINIAR

Partea I-a Ciclul II - Master

Specializarea: Proiectarea constructiilor civile ~i industriale in zone seismice

Sem 2 anul universitar 2009-2010

Titular curs: prof. dr. ing. Dan CRETU

CUPRINS

1 Generalitati 1

2 Rolul plasticitatii in ingineria structurala 3

2.1. Introducere 3

2.2 Modele de comportare pentru materiale in functie de legea

tensiune-deformatie. Curbe reale si curbe simplificate 4

3 Criterii de curgere SI de

cedare 9

3.1 Spatiul tensiunilor haigh-westergaard 9

3.2 Criterii de curgere independente de presiunea hidrostatica 12

3.2.1 Generalitati 12

3.2.2 Criteriul de curgere Tresca 12

3.2.3 Criteriul de curgere von Mises 14

3.3 Criterii de cedare dependente de

presiune 15

3.3.1 Caracteristicile suprafetei de cedare pentru un material izotrop 15

3.3.2 Criteriul Mohr - Coulomb (1900) 18

3.3.3 Criteriul de cedare Drucker - Prager (1952) 22

4 Relatiile tensiuni-deformatii pentru materiale perfect plastice 27

4.1 Introducere 27

4.1.1 Limita elastica si functia de curgere 27

4.1.2. Criterii de inc arc are si descarcare 28

4.2 Potentialul plastic si regula de curgere 28

4.3 Regula de curgere asociata cu functia de curgere von

Mises 30

4.4 Regula de curgere asociata criteriului de curgere Tresca 33

4.5 Regula de curgere asociata cu criteriul de curgere Mohr-

Coulomb .

36

4.6 Proprietatea de convexitate, normalitate si unicitate pentru

materialul ideal elasto-plastic 39

4.6.1 Proprietatea de convexitate a suprafetei de curgere si de

nonnalitate

a

regulii

2 de

curgere 39

4.6.2 Unicitatea solutiei si conditia de nonnalitate .41

4.7

Relatii

incrementale

tensiuni

defonnatii

specifice .42

4.7.1 Relatii constitutive in tenneni de constante elastice E si ~

sau

G

SI

K 44

4.8 Modelul Prandtl - Reuss (Teoria J2) ••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• .46

4.9 Modelul Drucker - Prager .47

1 GENERALITATI

Proiectarea rationala, din punct de vedere economic, a structurilor in general alcatuite din metal sau beton annat, presupune acceptarea, in cazul actiunilor seismice majore, a incursiunilor in domeniul post-elastic de comportare a materialelor.

2

3

Metodele actuale de proiectare accepta detenninarea eforturilor printr-un calcul static elastic liniar in care fortele seismice se introduc conventional ca forte orizontale statice. Acestea sunt determinate in ipoteza disiparii energiei induse de seism prin incursiuni in domeniul plastic ale grinzilor in zonele de imbinare cu elementele vertic ale - stalpii - precum si la baza stalpilor. Deplasarile in cazul comportarii post-elastice se obtin prin multiplicare cu inversul coeficientului de disipare \If.

Controlul fonnarii mecanisme lor de cedare se realizeaza prin exprimarea echilibrului global intre fortele statice seismice conventionale majorate proportional si momentele capabile ultime din sectiunile in care se fonneaza articulatiile plastice.

In prezent sunt disponibile programe de calcul care evalueaza comportarea neliniara a structurilor plane din bare la actiunea seismica variabila in timp descrisa printr-o accelerograma. Atingerea capacitatii plastice se considera prin fonnarea unor articulatii plastice controlate prin curbe de interactiune moment - forta axiala. Acest mod de abordare este evident simplist, potrivit unei activitati curente de proiectare, dar limitat la structuri cu forma regulata in plan si pe verticala. In cazul unei structuri cu 0 forma neregulata impusa de considerente arhitectonice si functionale nu sunt disponi bile in prezent programe de ac1cul care sa pennita analiza spatiala cu considerarea comportarii neliniare la actiuni variabile in timp.

Avand in vedere aceste considerente, efortul de cerectare atat pe plan national cat si international este concentrat in elaborarea unor programe de calcul care sa pennita validarea calculului simplificat prin analiza comportarii spatiale a structurilor. Din acest punct de vedere, lucrarea isi propune in aceasta faza cunoasterea bazelor teoretice necesare atingerii obiectivului propus. Se prezinta in lucrare:

criterii de curgere si de cedare;

bazele teoretice ale teoriei plasticitatii in cazul materialelor cu comportare ideal elasto-plastica;

expresiile matricii caracteristicilor fizice elasto-plastice de legatura intre tensiuni si defonnatii specifice pe baza criteriilor de curgere Tresca si von Mises;

procedeele de rezolvare numeric a a sistemelor de ecuatii neliniare (metoda NewtonRaphson, metoda Newton-Raphson modificata, metoda quasi Newton);

Recentele cutremure din SUA - Northridge (1994) si Japonia - Kobe (1995) au repus in actualitate necesitatea continuarii investigatiilor numerice si experimentale in cazul cobstructiilor metalice in general. Structurile metalice considerate in general sigure, avand invedere capacitatea mare de rezistenta si de ductilitate a materialului au prezentat 0 serie de

3

4 avarii care, chiar daca nu au condus la colaps, au necesitat interventii dificile si costisitoare din

punct de vedere tehnic. Principalele probleme au fost in zonele nodurilor stalpi-fundatie si grinzi -stalpi. Aparitia si propagarea fisurilor in sudurile de imbinare continuate in stalpi precum si voalarea talpilor si inimilor sunt de neacceptat, dar au fost frecvent observate la constructiile metalice din zonele afectate de seism.

Ca urmare a analizelor numerice in care articulatiile plastice se considera concentrate in sectiuni prestabilite prin atingerea starii de curgere controlata cu ajutorul curbelor de interactiune M-N constituie procedee prea simpliste . Evident ca 0 analiza numeric a, in care atat fortele cat si domeniul de comportare se modifica in timpul actiunilor variabile in timp, caracteristice actiunilor seismice, este mare consumatoare de timp, dar si susceptibila la erori numerice. Cu toate acestea, investigarea comportarii nodurilor in care de regula se realizeaza cele mai mari eforturi necesita modelarea acestora cu elemente finite plane si/sau tridimensionale, in timp ce pentru restul elementelor care nu executa incursiuni semnificative in domeniul post-elastic se pot folosi elemente de tip bara. De fapt ideea de baza este de a crea o biblioteca de macroelemente care sa permita modelarea nodurilor grida-stalpi-contravantuiri. Pentru aceasta, cunoasterea posibilitatilor oferite de tehnicile actuale incrementale de rezolvare numeric a, precum si modelarea realista a comportarii materialelor la actiuni seismice sunt esentiale si constituie suportul de baza allucrarii elaborate.

2 ROLUL PLASTICITATII IN INGINERIA STRUCTURALA

2.1 INTRODUCERE

4

5

Proiectantii de structuri unnaresc de regula doua etape:

I) Definirea campului de forte interne (calculul eforturilor) II) Stabilirea raspunsului materialului la aceste forte.

Primul pas implica 0 analiza a campurilor de tensiuni. Al doilea necesita cunostinte privind proprietatile materialelor.

Teoria Elasticitatii considera 0 relatie liniara intre tensiuni si deformatii specifice

Pentru ca teoria sa fie valabila trebuie ca o < o p = cr c . kc

Structurile sunt corpuri complexe cu 0 stare de tensiuni spatiala. Exista si tensiuni secundare ce apar in timpul procesului de fabricatie si montaj. Combinarea tensiunilor initiale, secundare si concentrarile de tensiuni pot conduce la depasirea limitei de elasticitate ceea ce face necesara studierea comportarii dincolo de limita elastica.

Teoria plasticitatii reprezinta 0 extindere a teoriei elasticitatii. Aceasta fumizeaza informatii mai realiste privind raspunsul elementelor de constructii. Intelegerea rolului caracteristicilor relevante ale materialelor care defmesc raspunsul acestora la fortele aplicate este esentiala pentru un inginer.

Atat teoria elasticitatii cat si teoria plasticitatii sunt valabile si se regasesc in natura. In cazul teoriei plasticitatii trebuie unnarite doua aspecte:

- stabilirea relatiilor intre tensiuni si deformatii specifice pentru un material elastoplastic cu consolidare sau cu degradare de rigiditate.

- cunoasterea unor procedee numerice de rezolvare a ecuatiilor.

Teoriei plasticitatii se bazeaza pe un set de relatii intre tensiuni si deformatii specifice pentru 0 stare complexa de tensiuni care pot descrie comportarea post-elastica. Regulile de deformatie observate pentru metale au fost confmnate de experimente.Recent, metodele TP au fost extinse si la studiul comportarii materialelor geologice cum sunt rocile, pamantul si betonuL

2.2 MODELE DE COMPORTARE PENTRU MATERIALE IN FUNCTIE DE

LEGEA

TENSIUNE-DEFORMATIE. CURBE REALE SI CURBE

SIMPLIFICATE.

Legatura dintre vectorul tensiunilor o si vectorul deformatiilor specifice E reprezinta legea constitutiva a materialului.

5

6

Pentru usurinta reprezentarii grafice a relatiei 0" - E se considera pentru inceput cazul

comportarii monoaxiale. Pentru intindere 0"1 > 0 si 0"2 = 0"3 = 0 si pentru compresiune 0"3 < 0 si 0"2 = 0"1 = O. Cele mai cunoscute curbe caracteristice 0"1 - E1 sau 0"3 - E3 vor fi reprezentate prin modele tipice de comportare. Acestea se pot asocia diferitelor materiale.

a) Modelulliniar elastic

c

o

I

E, E

~

0= E E

a)

b)

c) mode lul Hooke

Figura 2.1

Modelul de comportare liniar-elastic se caracterizeaza printr-o relatie liniara biunivoca intre tensiuni si deformatii, independent de timp. starea de tensiune si de deformatii este reversibila. Inc arc are a si descarcarea se produc dupa aceeasi dreapta

b) Modelul elastic neliniar

Acesta se caracterizeaza printr-o relatie neliniara de forma 0" = E(o").E. Inc arc are a si descarcarea se produc dupa acelasi drum. Un caz particular il reprezinta mode lul biliniar.

a)

b)

E(o), E

~

o

o

d)

Figura 2.2

Modelul (c) corespunde comportarii pamanturilor si umpluturilor. Modelul (c) caracterizeaza comportarea rocilor cu fisurare orientata. Inainte de inchiderea fisurilor comportarea este descrisa de constanta E1 si dupa inchiderea fisurilor de constanta E2•

c) Modelul elasto-plastic

Relatia 0" - E nu mai este liniara in acest caz si descarcarea nu mai are loc dupa aceeasi curb a cu incarcarea. Se accepta 0 lege de comportare liniara la descarcare. Modelul pune in evidenta doua zone distincte de comportare.

6

7

- 0 zona de comportare elastic liniara (A- B)

o < crp , comportare elastica C = s, o = E.e - 0 zona de comportare plastica B-C

o ~ crp , comportare plastic a C = s, + cp

c

a

a

c

~

B / i

a

B

c

A

II

E

a)

b)

c)

B C

~ O,_,_Ep __ s.,

d)

e)

Figura 2.3

Conform figurii 2.3 a si b dupa depasirea limitei de proportionalitate o p apare fenomenul de ecruisare. Aceasta indica 0 dependenta a tensiunilor din stadiul post-elastic de deformatia plastic a produsa. In figura 2.3 c) este prezentat mode lul elastic perfect plastic Pentru o ~ crp deformatiile specifice sunt nedefinite. In cazul rocilor, mode lul elastic perfect plastic introduce 0 reducere a rezistentei in zona plastic a aceasta frind 0 consecinta a pierderii

coezrunn,

Pentru mode lul descris in figura 2.3. b):

e = i + ~ (a- - 0" J pentru o ~ o P

t

(2.1)

d) Modelul rigid -plastic

Se caracterizeaza prin deformatii specifice plastice mult mai mari decat cele elastices, » ce. In consecinta deformatiile elastice pot fi neglijate.

a

C

8

B

Rigid plastic cu ecruisare liniara

Rigid perfect plastic

Figura 2.4

Pentru materialele perfect plastice limita de elasticitate se considera 0 marime constanta egala la intindere si la compresiune o ~ = o ~ .Pentru materiale ecruisabile limita de plasticitate depinde de istoria incarcarii.

e) Modelul vasco-elastic (Voight-Kelvin+resort elastic Hooke)

In cazul acestui model se ia in considerare comportarea elastica a materialului la care se adauga si cresterea deformatiei in timp la efort constant.

Figura 2.5

[ E 1

o o --t

c=_Q_+_Q_ l-e "-

Eo E

(2.2)

Cresterea deformatiilor in timp la tensiune constanta se numeste fluaj in cazul metalului si curgere lenta in cazul betonului.

Viteza de deformatie depinde atat de marime lui o cat si de istoria incarcarilor la care a fost supus materialuL La descarcare deformatiile elastice se anuleaza iar cele vascoase se recupereaza in timp.

f) Material elasto-exponential cu consolidare

8

9

o

Legea de comportare este:

I rEE daca o ~ o p

o = ~ (2.3)

IlkEn daca o > o p

Figura 2.6

g) Material cu lege de comportare de tip Ramberg - Osgood

Expresia legii este:

(J

b

(2.4)

a, b si n fiind constante de material

a

Figura 2.7

h) Modulul tangent E, si modulul plastic Ep

Aceste module sunt utilizate pentru proceduri incrementale

Legatura intre tensiuni incrementale si deformatii specifice incrementale:

(J

Figura 2.8

I I I

-=-+-

Et E Ep

(2.5)

Se considera un parametru de consolidare X care va caracteriza diferitele stadii de consolidare, Prin ipoteza modulul plastic E, este 0 functie de acest parametru.

9

10

Lucrul mecanic plastic: Wp = f adEP

- defonnatia plastic a acumulata:

- incrementul defonnatiei plastice efective:

Reguli de consolidare la incarcare - descarcare

CJ

CJ

A

B

B

a)

Consolidare izotropa

b) Figura 2.9

Consolidare cinematica

Pentru consolidarea izotropa (figura 2.9 a):

B'C= BC lal = la(x)1

Pentru consolidarea cinematic a (figura 2.9 b):

B'B=A'A

Pentru consolidarea independenta:

BC>OA B'C=A'O

a = a t (X t ) pentru o > 0

3 CRITERII DE CURGERE SI DE CEDARE

3.1 SPATIUL TENSIUNILOR HAIGH-WESTERGAARD

10

11

Aceasta reprezentare este deosebit de utila in studiul teoriei plasticitatii si criteriilor de rupere. Tensorul starii de tensiune O"ij are sase componente distincte si independente. Deci am putea utiliza aceste componente drept coordonate intr-un spatiu cu sase dimensiuni. Totusi aceasta este dificil de reprezentat. Cea mai simpla altemativa este de a lua cele trei tensiuni principale 0"1. 0"2, 0"3 drept coordonate. Acest spatiu se numeste spatiul tensiunilor Haigh - Wastergaard.

axa hidrostatica (01 = 02 = (3) (stare de tensiune sferica)

SI = 201 - 02 - 03 = 0

,p, p)

planul deviator

I 01 + 02 + (3) = f3f"

Figura 3.1

Fie 0 stare de tensiune exprimata prin 0"1. 0"2, 0"3 reprezentata prin punctul P (0"1.

0"2,0"3). Vectorul de tensiune OP poate fi descompus in doua componente OP = ON + NP .

NP = OP - ON si conform relatiilor de mai sus:

ON = Op· n = (p,p,p)

NP = OP - ON = (O"b0"2'0"3)- (p,p,p) = [(0"1 - P )(0"2 - P )(0"3 - p )]= (Sb s2, S3)

Se obtine:

p = IINPII = ~s? + s~ + s~ = fif; Dar p = IINPII = T:oct.J3

11

12 In reprezentarea vectoriala de mai sus, ON reprezinta deci componenta hidrostatica si

vectorul NP reprezinta componenta deviatorica sij a starii de tensiune exprimate in tensiuni principale

Sa consideram proiectiile vectorului NP pe axele de coordonate ai' pe un plan deviatoric.

FIGURA 3.2

Conform figurii 3.2: e1 = _1 (2 -1 -1) J6 ' ,

- -- 1() 1 ( )

NQ'=pease=NP.el'=(spS2,S3} .[6 2,-1,-1 = J6 . sl,s2,s3

1

pease= .[6 (2s1 -S2 -S3)

Considerand pentru

p cosg ~ ~Sl

Inlocuindu-l pe p se obtine: cosg = J3 fr

2 VJ2

Folosind identitatea:

cos 3e = 4 cos 3 e - 3 cos e

si inlocuind pe cos 8 din relatia de mai sus rezulta:

(3.1)

12

13

Dar J2 = - (S1. S2 + S2. S3 + S1. S3)

Dar S1 = - (S2 + S3) si J3 = S1 . S2. S3 si inlocuind in relatia de mai sus se obtine:

(3.2)

Aceasta relatie arata ca valoarea lui cos 38 este un invariant in raport cu J2 si J3• Se va putea arata ca 0 stare de tensiune (0'1, 0'2, 0'3) se poate exprima prin (~, p, 8). Acesti parametrii se vor calcula in conditiile date de functiile de cedare, curgere sau rupere in spatiu.

2

sl = J3.jJ; cos e

(3.3)

Intr-o maniera similara se pot obtine ceilalti temeni ai tensorului deviatoric:

S2 = _2_.jJ; cos( 21t - e)

J3 3

(3.4)

(3.5)

Relatiile sunt valabile daca a 1 ~ 0'2 ~ 0'3 si 0 ~ e ~ 1t . 3

Deci tensiunile principale sunt:

r

l

r

l

3.2 CRlTERlI DE CURGERE INDEPENDENTE DE PRESIUNEA HIDROSTATICA

3.2.1 Generalitati

13

14 Criterii de curgere independente de presiunea hidrostatica sunt criteriul de curgere

Tresca (1869) si criteriul de curgere von Mises (1913) si sunt utilizate foarte mult in cazul metalelor.

Criteriile de curgere definesc limita de comportare elastic liniara a unui material sub 0 stare compusa de tensiuni si se pot exprima cu relatii de forma:

f(aij, kl, k2 ) = 0

(3.7)

in care k, sunt constante de material ( de exemplu 0'0 sau 'to care reprezinta limitele de curgere pentru solicitarile de intindere simpla si de forfecare pura).

Pentru materiale izotrope relatia (3.7) se poate scrie:

f(al, 0'2, 0'3, kl, k2 ) = 0

sau f (II, J2, J3, kl, k2 ) = 0

(3.8)

sau f(~, p, 8, kl, k2 ) = 0

Bridgman a efectuat in 1950 experimente pe metale si a demonstrat ca presrunea hidrostatica nu influenteaza apreciabil curgerea. In consecinta relatia se poate scrie:

f(h J3, kl, k2 ) = 0

3.2.2 Criteriul de curgere Tresca

Acest criteriu, stabilit in 1964 este aplicat la metale. Conditia pentru determinarea limitei de curgere se exprima sub forma: l't max I ~ k .

Fie 0'0 limita de curgere determinata experimental pentru solicitarea axiala simpla. In

acest caz se obtine l't max I = 0" 0 2

Pentru 0 stare de tensiuni exprimata In functie de tensiunile principale se obtin urmatoarele relatii explicite:

In spatiu

_ 0"0 ~ 0"2 -0"3 ~ 0"0 222

_ 0"0 ~ 0"1 -0"3 ~ 0"0 222

_ 0"0 ~ 0"1 -0"2 ~ 0"0 222

(3.9)

In plan

14

15

0"2 <0"0. 2 - 2 '

~< 0"0. 2 - 2 '

(3.10)

-Go

-Go

Figura 3.3

Considerand 0"1 ~ 0"2 ~ 0"3 criteriul de curgere se exprima:

max(llO"I -0"21,lI0"1 -0"31,lI0"3 -0"21,) ~ k 222

~ (Jl-(J3)~ ~F,[ cosg - cos( 2; +e) 1 ~ k

(3.11)

(3.12)

sau

(3.12')

sau

f(P,e)= v'2psin( ~ +e) -0"0 = 0

(3.12")

Presiunea hidrostatica nu influenteaza suprafata de curgere. Criteriul este independent de II sau de ~.

15

1;=0

B(e = 6~

16

O"x

\

( )2 ( )2

O"x + ~ -1

0"0 0"0/2

Figura 3.4

(3.13)

3.2.3 Criteriul de curgere von Mises

Acest criteriu, stabilit in 1913 este aplicat la metale. Conditia pentru determinarea limitei de curgere se exprima in functie de tensiunile octaedrice.

Criteriul se exprima cu relatia: f(J2) = J2 - k2 = 0

(3.14)

Fie 0"0 limita de curgere determinata experimental pentru solicitarea axiala simpla. In

acest caz se obtine k = ~

Pentru 0 stare de tensiuni exprimata III functie de tensiunile principale se obtine urmatoarea relatie:

(0"1 - 0" 2 Y + (0"3 - 0" 2 Y + (0"1 - 0" 3 Y = 6k 2

(3.15)

Ecuatia obtinuta este ecuatia unui cilindru a carui intersectie cu planul deviator este un cere de raza p = Jik.

Atat la criteriul Tresca cat si la criteriul von Mises k este limita de curgere la forfecare pura 0"2 = - 0"1. Valorile acestui parametru sunt insa diferite conform celor doua criterii. Raportul intre ele este:

16

17

0"0

kvM: = J3 = 2 = 1.25

kT 0"0 J3

2

In cazul criteriului von Mises, in planul ax 'txy reprezentarea grafica este elipsa de ecuatie

3.3 CRiTERII DE CEDARE DEPENDENTE DE PRESIUNE.

3.3.1 Caracteristicile suprafetei de cedare pentru un material izotrop

Cedarea pentru un material este definita uzual prin termeni dependenti de capacitatea de incarcare. Totusi, pentru modelul perfect plastic curgerea implica 0 cedare deci limita de curgere este deseori 0 limita de rezistenta.

Ca si in cazul criteriilor de curgere, 0 forma generala a criteriilor de cedare poate fi data printr-o ecuatie avand pentru materialele anizotrope forma:

f(aij, k., k2 , ) = 0

si pentru materiale izotrope:

f(al, a2, a3, kl, k2 , ) = 0

f(Ib J2, J3, k., k2 , ) = 0

(3.16)

f(~, p, 8, k., k2 , ) = 0

(3.17) (3.17') (3.17")

Pentru materiale ductile, cum este metalul, curgerea este independenta de presiunea hidrostatica. Comportarea multor materiale nemetalice cum sunt terenul, rocile si betonul, depinde de nivelul presiunii hidrostatice. Din acest motiv II si ~ trebuie sa fie prezenti in criteriile de cedare.

Forma general a a suprafetei de cedare f (II, J2, J3) = 0 sau f(~, p, 8) = 0 in spatiul tridimensional poate fi descrisa printr-o sectiune cu planul deviatoric si meridianele sale din planele meridiane. Sectiunea transversala a suprafetei de cedare este curb a de intersectie a acestei suprafete cu planul deviatoric care este perpendiculara pe axa hidrostatica cu ~=ct.

Meridianele suprafetei de cedare sunt curbele de intersectie intre aceasta suprafata si un plan meridian ce contine axa hidrostatica 8 = ct. Pentru un material izotrop, forma suprafetei 17

18 de cedare trebuie sa fie simetrica. De aeeea este necesar ca in experiment sa se urmareasca

sectorul 00 - 600 celelalte stabilindu-se prin simetrie.

intindere

p

8=0

8 = 60

compresiune

Figura 3.5

Considerand 0"1 ~ 0"2 ~ 0"3 exista doua situatii extreme:

1) 0"1 = 0"2> 0"3 81 = 600

2) 0"1> 0"2 = 0"3 82 = 00 Valorile se obtin inlocuind in:

-J3 sl cose=---

2J];

si tinand seama de :

Rezulta astfel:

1 2

(3.18)

(3.19)

Meridianul asociat lui 8 = 60 se numeste meridianul de compresiune deoarece situatia

d . . de tensi ... di 0 1 + 203

corespun e uner stan e tensnme cu compresrune mtr-o smgura irectie, p = ------'----"'--

3

18

19

(3.20)

Meridianul asoeiat lui 8 = 0 se numeste meridianul de intindere deoareee situatia eorespunde unei stari de tensiune eu intindere intr-o singura direetie.

a1 + 2a 2

p=------"---=-

3

a 3 - 2a 2 _ 2( a 1 + a 2 )

a1- -

3 3

al-2a2 a2-a1 a2-

3 3

al-2a2 a2-a1

a2- -

3 3

(3.21)

8 = 30 este meridian de forfeeare si earaeterizeaza 0 situatie de forfeeare pura

a1 + a2 a+a+---=-----=-

1 2 2

P = --------==-----

3

Cele trei situatii sunt deserise de:

Figura 3.6

3.3.2 Criteriul Mohr - Coulomb (1900)

Aeest eriteriu poate fi eonsiderat 0 generalizare a eriteriului Tresea. Ambele eonsidera valoare tensiunii tangentiale maxime 'tmax ea masura a eedarii unui material. Totusi exista 0

19

20 diferenta. Criteriul Tresca considera 'tk 0 valoare constanta in timp ce criteriul Mohr Coulomb

il considera ca 0 valoare dependenta de a.

11: 1 = f'(o )

(3.22)

Functia f( a) se determina experimental.

Intr-o reprezentare grafica cu cercul lui Mohr, daca cercul de raza maxima a 1 - a 3 2

este tangent la curba intrinseca f( a) inseamna ca s-a atins starea limita.

Figura 3.7

Cu alte cuvinte criteriul lui Mohr depinde de tensiunea medie. Cea mai simpla forma pentru curb a intrinseca este 0 dreapta. Ecuatia acestei drepte este cunoscuta ca ecuatia lui

Coulomb (1773)

(3.23)

unde c este factorul de coeziune iar q> este unghiul intern de frecare. Acesti doi parametrii se determina experimental. Daca q> = 0 criteriul se reduce la criteriu Tresca cu 't = c si coeziunea devine egala cu 'tk de la forfecarea pura.

't = c- G. tg q>

C G

20

21

2

Figura 3.8

Fie 0"1 ~ 0"2 ~ 0"3' Criteriul Mohr Coulomb poate fi seris: 01-03 costp = C-[_!_(Ol +03)+_!_(01 -03)sincp]tgf

2 2 2

(3.24)

sau rearanjand relatia:

1 + sin cp 1- sin cp 1

0"1 -0"3 =

2e·eoscp 2e·eoscp

(3.25)

Cu urmatoarele notatii:

fl = 2e· eoscp c 1 . +sm o

SI

fl _ 2e· eoscp t -

1 + sin o

relatia (3.19) se sene:

(3.26)

Daea 0" 1 7- 0 si 0" 3 = 0 atunei este yorba de 0 solieitare uniaxiala si se poate pune in evidenta semnifieatia numitorilor: f~ reprezinta rezistenta la eompresiune si f{ rezistenta la intindere.

De multe ori este eonvenabil sa se introduea un parametru "m"

f~ 1 + sin o

m - - - __ ----'-

- f{ - 1 - sin cp

Cu aeeasta noua notatie eeuatia poate fi serisa: mal - a3 = f~ pentru 0"1 ~ 0"2 ~ 0"3'

Considerand 0"1 - 0"3 = 0"0 eurbele de eedare in planul 0"1 - 0"2 pot fi trasate pentru diferite valori ale lui m.

De exemplu:

m= 1

-1

21

/170.588

-1

22

Figura 3.9

Forma in spatiu a suprafetei de cedare necesita folosirea relatiilor:

r

l

r

l

1 + sin cp 1- sin cp 1

0"1 -0"3 =

2e·eoscp 2e·eoscp

se obtine:

f(1"J"e) = ~ I, sin o + A Sin( e + ~) + 1i cos( e + ~) sino - c coso = 0 (3.27)

sau:

f(l;,p, e) = .J21; sino + .J3p Sin( e + ~) + peas( e + ~) sin cp - c.J6. coso = 0 (3.21 ')

eu 0:0:::; 8:0:::; 60.

Suprafata Iimita corespunde unei piramide hexagonale neregulate. Meridianele sunt Iinii drepte si sectiunile printr-un plan 1t sunt hexagoane neregulate. Sunt necesare numai doua caraeteristici pentru a trasa aeest hexagon PtO si PcO.

p

22

23

PcO

.J3. c- ctgo

Figura 3.10

Inloeuind in relatia (3.21 ') ~ = 0 si 8 = 0 se obtin PtO si PcO. Se proeedeaza analog si pentru ~ = o si 8 = 60.

J3. P sin 1t + P sin cp - .[6. c cos cp = 0 3 2

2.[6· c cosqi .[6f~(I- sinrp ]

PtO = . = .

3+ smrp 3+ smrp

(3.28)

respeetiv

2.[6· e· eoscp .[6f~(I- sincp)

PeO = 3· = 3 .

- smcp - smcp

(3.29)

PtO _ 3 - sincp PeO 3+ sin o

o famile de eurbe Mohr - Coulomb obtinute eu seetiuni transversale in planul z, pentru diferite valori ale lui cp sunt date in figura 3.11 normalizate in raport eu f~. Hexagonul din

planul 0"1 - 0"2 este interseetia piramidei eu planul de eoordonate 0"3 = O. Daea f~ = f{ ¢::> cp = 0 ¢::> m = I, hxagonul va deveni hexagon regulat si este identic eu eeea ee se obtine utilizand mode lul Tresea. Pentru a obtine 0 mai buna aproximatie eand apar tensiuni de intindere, de eele mai multe ori se eombina eriteriul Mohr - Coulomb eu rezistenta maxima la intindere. Astfel se obtine un eriteriu eu trei parametrii. Sunt neeesare doua stari de tensiune pentru a determina e si cp (doua solieitari) si numai una pentru a determina rezistenta maxima de intindere.

23

q> = 60°

q> = 30°

24

Figura 3.11 Curba de cedare in planul deviator

3.3.3 Criteriul de cedare Drucker- Prager (1952)

Acest criteriu este 0 modificare a criteriului von Mises. Influenta presiunii hidrostatice privind cedarea este introdusa prin intermediul unui termen suplimentar in expresia lui von Mises.

sau

(3.30)

f(~,p) = Foo~+p - -Jik = 0

(3.30')

unde a si k sunt constante de material.

Cand a = 0 ecuatia se reduce la criteriul von Mises.

Ecuatia in spatiul tensiunilor principale este un con circular drept. Meridianul SI sectiunea cu planul deviator sunt prezentate in figura 3.12.

a) sectiunea din planul deviator

E,

b) planul meridian 8 = 0° Figura 3.12

Suprafata de cedare hexagonala asociata curbelor Mohr - Coulomb este convenabila din punct de vedere matematic numai in problema in care este evidenta suprafata folosita din cele sase. Daca aceasta informatie nu este cunoscuta in avans, colturile hexagonului pot crea dificultati matematice deosebite in obtinerea solutiei. Criteriul Drucker - Prager este 0 aproximatie a criteriului Mohr - Coulomb si poate fi facuta prin potrivirea laturilor pe con.

24

25

De exemplu, daca cercul Drucker - Prager este circumscris hexagonului Mohr - Coulomb sau daca suprafetele coincid in lungul meridianelor de compresiune p, unde 8 = 60, constantele a si k se obtin functie de constantele c si rp,

k = 6· c· cos<p (3 - sin <p )J3

(3.31)

2 sin rp

a = ---_:_----=

(3 - sin <p )J3

Conul corespunzator constantelor de mai sus este circumscris piramidei hexagonale si reprezinta 0 limita exterioara a suprafetei de cedare Mohr - Coulomb. Pe de alta parte conul interior care trece prin meridianul de intindere p, unde 8 = 0 va avea constantele:

k = 6· c· cos<p (3 + sin <p )J3

(3.32)

2 sin rp

a = ---_:_----=

(3 + sin <p )J3

Totusi aproximatia data prin conul interior sau exterior suprafetei de cedare Mohr - Coulomb poate fi nepotrivita pentru cateva stari de tensiune. 0 alta aproximatie poate fi facuta prin meridianul de forfecare si poate fi mai potrivita. Criteriul Drucker - Prager pentru 0 stare de tensiune biaxiala este reprezentat prin intersectia conului circular cu planul de coordonate 0"3 = O. Curba de cedare se determina inlocuind in suprafata de cedare 0" 3 = O.

sau:

ceea ce reprezinta ecuatia unei elipse.

Drucker -Prager

Mohr - Coulomb

25

26

Figura 3.13

3.3.4 Criteriul tensiunii maxime de intindere (Rankine)

Acest criteriu a fost prezentat in 1876 si este aplicabil in cazul materialelor fragile.

O"max:C::; 0"0 (3.33)

Ecuatia: 0" 1 = 0" 0 0"2 = 0" 0 0" 3 = 0" 0 este ecuatia suprafetei de cedare, care este formata din trei plane perpendiculare pe axele 0"1 ,0"2 si 0"3'

Figura 3.14

Cand se folosesc variabilele p, ~ si 8 sau II. J2 si 8 suprafata de cedare poate fi descrisa complet prin ecuatii in interiorul o:c::; 8 :c::; 60

f(IbJ 2,e) = 2j3J; cosg + 11 - 30" 0 = 0 f(~,p,e) = J2p cosg + ~ - 300 = 0

(3.34) (3.34')

26

"'_n

27

p = /60

cO 0

Figura 3.15

Betonul, rocile, terenul au 0 buna comportare la compresnme, Sub incarcari de compresiune are loc 0 confinarea, si ca urmare, acest tip de material poate avea 0 comportare ductila si cedare prin forfecare. Sub incarcari de intindere se observa 0 cedare fragila si 0 foarte joasa rezistenta.

Deseori criteriul Rankine se combina cu criteriul Tresca sau von Mises pentru a aproxima comportarea la rupere a unor astfel de materiale Reprezentarea grafica corespunde la doua suprafete asociate la 0 cedare prin forfecare la compresiune si prin intindere la intindere.

p

8=0

8 = 60

Figura 3.16

von Mises

3.4 MATERIALE ANIZOTROPE. CRiTERII DE CURGERE

Majoritatea materialelor sunt anizotrope. Criteriul general f (oij, k., k2 )=0 depinde de

prea multi parametrii ce definesc materialul.

3.4.1 Criterii de curgere pentru materiale ortotrope.

27

28 In fiecare punct exista trei plane de simetrie elastica. Intersectiile acestor plane sunt

axele de anizotropie. Criteriul de curgere propus de Hill (1950) in raport cu aceste axe:

f(o.) = a/oy - 0 z} + a2(0 Z - Ox 'j + a3(ox - Oy} + a4<z + a5't~z + a6't~ -1 = 0(3.35) unde a, .. a, reprezinta parametrii ce definesc materialul.

Ecuatia este 0 expresie quadratic a in tensiuni reprezentand partea din energie care guvemeaza atingerea curgerii la materiale ortotrope. Din acest motiv criteriul Hill este considerat 0 extindere a criteriului von Mises.

Lipsa termenilor liniari implica ipoteza ca materialul lucreaza identic la intindere si la compresiune si ca presiunea hidrostatica nu influenteaza curgerea. Parametrii maierialului pot fi determinati din trei experimente de intindere simpla in directia axelor principale de anizotropie si trei teste de forfecare in planele de simetrie. Notand cu X, Y, Z rezistentele la intindere si S21, S13 si S23 rezistentele la forfecare se obtine:

I I I 2al=-+--y2 Z2 X2

I

a4 = -2-

S23

I

as = -2-

S13

Daca materialul este transversal izotrop (simetrie rotational a fata de axe z), criteriul definit de aceasta ecuatie trebuie sa ramana invariant pentru axele x si y arbitrare. Rezulta: a, = a2 ; a, = as; a, = 2 ( a, + 2a3)

Pentru material izotrop, particularizand in continuare rezulta 6al = 6a2 = 6a3 = a4 = as = a, si se obtine criteriul von Mises.

Observatie: La materiale anizotrope schimbarea axelor implica schimbarea formei suprafetei de cedare.

4

RELATIILE TENSIUNI-DEFORMATII PENTRU MATERIALE PERFECT PIASTICE.

4.1 INTRODUCERE

28

29

Situatia in care defonnatiile plastice se dezvolta sub camp constant de tensiuni caracterizeaza comportarea perfect sau ideal plastica.

In cazul solicitarii monoaxiale diagrama c-s este prezentata in figura 4.1:

o

a)

dOij descarcare

incarcare -

Figura 4.1

Ipoteza comportarii perfect plastice a materialului simplifica substantial analiza problemelor structurale si pennite elaborarea unor modele simple si directe necesare stabilirii capacitatii portante a structurilor.

Comportarea unui material sub 0 stare complexa de tensiuni care implica sase componente de tensiune si sase componente de defonnatii specifice nu poate fi reprezentata printr-o relatie liniara.

4.1.1 Limita elastica si functia de curgere

Limita domeniului elastic de comportare al unui material sub toate combinatiile de tensiuni a fost definita ca 0 functie de curgere de forma

f( o ij , k) = F ( o ij) - k

(4.1)

Pentru un material ideal plastic functia de curgere se considera invarianta si deci parametrul k ramane constant. In consecinta suprafata de curgere este fixa in spatiu (figura

l.b).

4.1.2. Criterii de incarcare si descarcare

In situatia unei defonnatii plastice continue, stare a de tensiuni trebuie sa ramana pe suprafata de curgere. Aceasta situatie se numeste "incarcare". In situatia unei stari de tensiune a carei reprezentare este in interiorul suprafetei de curgere, nu se dezvolta defonnatii plastice si toate defonnatiile incrementale vor fi elastice. Aceasta situatie se numeste "descarcare".

29

30

Se considera atingerea limitei plastice sub 0 stare de tensiuni aij caracterizata printr-un

vector (figura l.b). Daca la aceasta stare de tensiune se adauga 0 crestere incremental a a starii de tensiune daij, pentru un material ideal plastic la care dezvoltarea de deformatii plastice are loc fara cresteri de tensiune, implica necesitatea ca inc arc are a aditionala daij sa fie in planul tangent. Conditia se scrie sub forma.

f(a·· k) = 0

IJ'

of

df= -da·· = 0

IJ

oa··

IJ

(4.2)

acesta fiind criteriul de incarcare.

Criteriul asociat unei descarcari (asociat unor deformatii elastice) este:

f(a·· k) = 0

IJ'

of df=-da·· < 0

IJ

oa··

IJ

(4.3)

Tensorul deformatiilor specifice totale incrementale se considera ca fiind 0 suma de tensori ai deformatiilor specifice incrementale elastice si plastice.

ds., = dE~· + dEP.

IJ IJ IJ

(4.4)

4.2 POTENTIALUL PLASTIC SI REGULA DE CURGERE

Regula de curgere este 0 apreciere cinematic a necesara pentru deformatii plastice.

Componentele tensorului deformatiilor plastice incrementale de fJ pot fi reprezentate geometric printr-un vector cu noua componente in spatiul deformatiilor (figura 2). Regula de curgere va decide directiile vectorului deformatiilor plastice incrementale de ~. In cazul comportarii elastice, deformatiile elastice se pot obtine ca derivata energiei complementare de deformatie, in raport cu tensorul o ij,

on(aij)

E~ =

Oaij

In 1928 von Mises a propus un concept similar de functie de potential plastic, care este 0 functie scalara cu variabile tensoriale g(aJ). Ecuatia curgerii plastice se poate scrie sub forma:

(4.5)

in care &- - factor scalar pozitiv de proportionalitate care este nenul numai cand apar deformatii plastice.

30

31

Ecuatia g(oij) este 0 hipersuprafata de potential plastic in spatiul cu noua dimensiuni al tensiunilor. Cosinusii directori ai normalei la aceasta hipersuprafata in punctul oij vor fi

proportionali cu componentele og .

00··

IJ

Vectorul curgerii plastice de ~ este un vector liber in spatiul tensiunilor cu directia normala la hipersuprafata potentialului plastic.

plat dE··P

IJ

Potential plastic g(o;j) = f(o;j)=ct

c

..:I~ .. p ut;;IJ

Figura 4.2

Daca functia de curgere si functia potentialului plastic coincid f = g. Atunci

dEP. = &.. of

IJ .. ~

oo .

IJ

(4.6)

si curgerea plastic a se dezvolta in directia normalei la suprafata de curgere. Ecuatia (4.6) se numeste regula de curgere asociata deoarece curgerea plastic a este asociata cu criteriul de cedare. Daca f 7- g regula de curgere este neasociata. Von Mises foloseste regula de curgere asociata pentru a obtine relatii intre tensiuni si deformatii plastice pentru metale.

Regula de curgere asociata este valabila pentru materiale plastice ireversibile la care lucrul mecanic produs de deformatia plastic a nu poate fi recuperat.

Legea tensiuni- deformatii specifice a materialelor la care se aplica regula de curgere asociata va rezulta ca 0 solutie unica. Aceasta regula face posibila formularea ecuatiilor teoriei plasticitatii si prin considerarea unor suprafete de curgere cu forme complexe.

4.3 REGULA DE CURGERE ASOCIATA CU FUNCTIA DE CURGERE VON MISES.

31

32

Functia de curgere conform criteriului von Mises este: f(oij) = Jr 12 = 0

si se va considera si functie de potential.

Regula curgerii plastice este:

p _ 'l of _ 'l

de .. - dA.-- dA.. S»

1J 00.. 1J

1J

(4.7)

(4.8)

in care sij este tensorul deviator al tensiunilor si dk este un factor de proportionalitate.

daca J2 < k2 sau J2 = k2 dar dJ2 < 0 daca J2=k2si dJ2=0

Ecuatia (4.8) poate fi exprimata in tenneni de componente ale defonnatiilor specifice incrementale si ale tensiunilor.

dEi = dE~ = dE~ = dyiy = dyiz = dy~y = ciA

Sx Sy Sz 2't xy 2't xz 2't zy

(4.9)

Relatia (4.9) este cunoscuta ca ecuatia Prandtl- Reuss si a fost propusa in 1924 de Prandtl. Acesta extinsese ecuatiile Levy - von Mises si a scris prima data relatiile tensiunidefonnatii specifice in cazul starii plane de defonnatie pentru un material elastic - perfect plastic. Reuss, in 1930, a extins ecuatiile lui Prandtl la cazul tridimensional dand forma

generala a ecuatiilor (4.9). Relatia intre defonnatia plastic incremental a dE~ si functia de

curgere von Mises f = J2 sau regula de curgere asociata criteriului de curgere von Mises poate fi reprezentata grafic in spatiul cu trei dimensiuni al tensiunilor nonnale principale. Este comod ca aceasta reprezentare sa fie facuta in planul tensiunilor hidrostatice sau in planul deviator (figura 4.3)

32

33

Planul hidrostatic

Planul deviator

Figura 4.3

Nonnala la suprafata de curgere este paralela cu planul z (~ = 0) si este in directie radiala. Aceasta directie este paralela cu directia proiectiei vectorului de tensiune corespunzator O"ij pe planul deviator, care este evident vectorul componentelor tensorului deviator al tensiunilor sij.

Ecuatiile (4.8) si (4.9) arata ca incrementul defonnatiei plastice dE~ depinde numai de

stare a curenta a tensiunilor deviatorice sij nu si de incrementul tensiunilor do ij care este implicat numai pentru a mentine curgerea plastica.

Defonnatia volumica in stadiul plastic este nula :

dEP. = dx.s., = 0

11 11

(4.10)

respectiv

In consecinta pentru incrementul defonnatiei elastice se va aplica legea lui Hooke, iar pentru incrementul defonnatiei plastice se va aplica regula de curgere:

1 + ~ ~ dakk dSij

ds., = --da·· --dakk8·· + dAs·· = --+-+ dAs··

1J E 1J E 1J 1J 9K 2G 1J

(4.11)

Ecuatia (4.11) poate fi separata in doua expresii, una pentru incrementul defonnatiei de volum si una pentru incrementul defonnatiei de forfecare (deviator).

dakk

de.. =--

11 3K

ds.,

ds., = ___!! + dA.s·· pentru i 7- J'

1J 2G 1J

Sau in tenneni expliciti:

(4.12)

de =_!_Wa -I/da +do \1, 2dAb -I/a +a \1

x E x r~ y z P" 3 x r~ y z)J

(4.13)

K- E p_akk_a _v~ _v~

- 3(1- 2~) , - -3- - oct - ~ kk - ~ V

(4.14)

cu K = modulul volumic

In cazul deformatiilor plastice mari, deformatiile elastice pot fi neglijate si materialul se poate idealiza ca un material perfect rigid plastic. In aceasta situatie

33

34

dEij = dEfJ .

Pentru un astfel de material relatia tensiuni-deformatii specifice se scrie sub forma: dE~ = ciAsl

sau explicit:

dE x = dE Y = de z = dy xy = dy xz = dy zy = ciA

Sx Sy Sz 2'txy 2'txz 2'tzy

(4.15)

Aceasta ecuatie este cunoscuta ca ecuatia Levy - von Mises. In 1870 St Venant a propus prima data ca axele principale ale deformatiei specifice sa concida cu axe1e principale de tensiune. Relatia generala (4.15) a fost obtinuta in 1871 de Levy si independent de von Mises in 1913. Relatia se poate scrie explicit obtinand trei termeni pentru deformatiile specifice plastice liniare si trei pentru cele unghiulare sau de forfecare.

ds x = ~ dA [ "x - ~ (" y + c ,~ si similar celelalte doua

(4.16)

dy yz = 2 ciA r yz si similar celelalte doua

(4.17)

4.4 REGULA DE CURGERE ASOCIATA CRITERIULUI DE CURGERE TRESCA

Functia de curgere se poate scrie in ipoteza 0" 1 > 0"2 > 0" 3:

f(O"ij, k) = F(O"ij) - 2.k = 0"1 - 0"3 - 2.k = 0

Conform teoriei curgerii plastice adoptate se poate scrie

(4.18)

d)" ~ 0

(4.19)

sau:

of

dEf = ciA-= ciA

dO" I

of

dE~ = dA,-= 0

do 2

(4.20)

of

dE~ = dA,- =-ciA

dO" 3

Expresii similare pot fi obtinute pentru cinci combinatii posibile privind valorile algebrice ale tensiunilor principale. Deformatiile specifice incrementale pot fi reprezentate geometric in planul deviator asociat conditiei 0"1> 0"2 > 0"3'

34

35

0"1, dEl

~ ,. .. /.~ 01 - 02 = 2.k

-+

: ,'"

a)

b)

Figura 4.4

In cazul special in care 0"1 > 0"2 = 0"3 situatia se simplifica deoarece tensiunile tangentiale maxime sunt egale cu limita de curgere k nu numai in planulla 450 paralel cu axa X2 dar si in planul paralel cu axa X3' In aceasta situatie este posibil sa se considere ca limita de forfecare se poate obtine in lungul a doua plane cu 'tmax•

dA. ~ 0

sau:

Se poate considera in acest fel ca vectorul incremnentului deformatiilor plastice este 0 combinatie liniara a celor doi vectori de mai sus.

(dE1P, dEl, dEl) = dJ.!.(1, -1, 0) + dA..(l, 0, -1) pentru du ~ 0 si dA, ~ 0

Acest caz apare in situatia in care starea curenta de tensiune O"ij corespunde punctelor asociate muchiilor prismei hexagonale (punctul A), vectorul se va aseza pe directia normal a la planele adiacente. Acest punct angular al unei suprafete potentiale poate fi considerat ca un caz limita al unei suprafete netede care contine acest punct. (figura 4.4b)

In general, intr-un punct angular in care se intersecteaza mai multe suprafete netede, deformatiile specifice se pot exprima ca 0 combinbatie liniara a ace lor vresteri incrementale date prin normalele la suprafetele care se intersecteaza:

(4.21)

Desigur, daca suprafata de curgere constituie 0 suprafata plana, acolo nu se poate scrie o relatie unica intre tensiuni si deformatiile specifice incrementale. In general corespondenta

35

36 intre vectorii defonnatiilor specifice plastice incrementale de fJ si vectorul starii de tensiune 0" I

nu este posibila intotdeauna.

Se poate arata ca energia plastic a incrementala dWp este intotdeauna unic detenninata prin magnitudinea defonnatiei plastice

dWp = a 1 de f + a 2 de ~ + a 3 de ~ = 2· k- max I de f I

1

(4.22)

IdE pi corespunde celei mai mari componente a vectorului defonnatiilor specifice incrementale.

IdEPI= m~xldEfl·

1

Exemplu

Fie un punct pe latura AB de ecuatie 0"1 - 0"3 = 2.k

Componentele vectorului defonnatiilor plastice incrementale sunt:

dE~ = 0

dEf = -dE~

dWp = a1dEf + a2dE~ + a3dE~ = (a1 - a3)dEf = 2· k- m~xldEfl = 2· k- dEf

1

Daca punctul asociat starii de tensiune coincide cu A, 0"2 = 0" 3 si 0" 1 = 0" 3 + 2. k

dWp = (a3 + 2k)icf + a2dE~ + a3dE~ dar in starea plastica Ev = 0 (conditia de incompresibilitate)

=> dEf + dE~ + dE~ = 0

Se obtine in acest caz:

Deci ecuatia (4.22) este valabila pentru orice punct pe hexagon.

Consideram 0" 0 limita de curgere pentru 0 solicitare monoaxiala si cazul starii plane de tensiune

a = a 0 a = _ a 0 si de p = C

1 -J3' 2 -J3 1

36

37

(forfeeare pura)

Defonnatiile speeifiee plastiee inerementale in direetiile a 1 si a 2 sunt:

(dE1P, dEl) = ciA. (1, -1) = (e, -c)

I pi 2aoc

dW p = 2· k- m~x de i = 2· k- c = .fj

4.5 REGULA DE CURGERE ASOCIATA CU CRITERIUL DE CURGERE MOHR - COULOMB

Unele materiale fragile cum ar fi betonul sau terenul se idealizeaza uneori in analizele numeriee ea materiale ideal elasto-plastice si in aeest eaz eriteriul Mohr - Coulomb poate fi aeeeptat ea un eriteriu de curgere. Suprafata de eurgere Mohr - Coulomb este 0 piramida hexagonala neregulata. Funetia de eurgere se serie sub forma:

1 + sin cp 1- sin cp 1

a1 -a3 =

2c·coscp 2c·coscp

(4.26)

sau in forma compacta:

(4.27)

dA,) (0, m, -1)

dA,3 (0, -1, m)

dA,) (m, 0, -1)

dA,5 (-1, m,O)

dA,4 (-1, O,m)

Figura 4.5

37

38

In cazul utilizarii acestui criteriu de plasticitate pentru a obtine expresiile pentru

defonnatia specific a plastic a incremental a ds]', dE~ si dE~ trebuie considerate trei cazuri privind pozitia punctului asociat curgerii:

cazul 1 - pe una din fetele laterale ale suprafetei piramidale cazul 2 - pe 0 muchie a piramidei

cazul 3 - la apex (in varful piramidei)

Cazull:

Se considera ca punctul asociat starii de tensiune ce produce atingerea starii limita de curgere se afla pe suprafata plana AB unde 0"1>0"2>0"3. Conform regulii de curgere vom avea urmatoarele valori ale cresterii incrementale a defonnatiilor specifice plastice:

(dE1P, dEl, dEl) = ciA.(m, 0, -1)

In figura 4.5 sunt prezentate seturile de valori ce se obtin pentru alte 5 combinatii algebrice posibile ale tensiunilor principale.

In toate cazurile avem:

dEf + dE~ + dE~ = dE~ = ciA· (m -1)

f'

cu m=_c >1 ,-

ft

Pentru m ~ 1 regula de curgere indica 0 crestere de volum cu exceptia situatiei m = 1 cand se ajunge la mode lul Tresca de material. Se poate pune in evidenta partea asociata compresiunii volumului:

E IdE ~ I = ciA respectiv intinderii: E de f = m· ciA .

Astfel de separari se pot face si pe celelalte cinci fete ale piramidei:

astfel incat:

Incrementul energiei plastice:

38

39

sau dWP = f:EldE~1

sau dWP = f: EdE; m

Cazul2:

Punctul care descrie starea de tensiune se afla pe 0 muchie a piramidei hexagonale care contine punctul A. a1 > a2 = a3 si cele doua plane (care se intersecteaza) au ecuatiile:

Se poate aplica descompunerea liniara asociata punctelor singulare:

(dE1P, del, del) = dAdm, 0, -1) + dA2.(m, -1, 0) = [(dA1+ dA2).m, - dA2, - dAd

In acest mod vectorul deformatiilor specifice incrementale plastice se afla intre normalele la cele doua suprafete adiacente. Pentru celelalte cinci muchii se obtin relatii similare.

Modificarea volumului in stadiul plastic este

dE~ = [ (dA1+ dA2).m - (dA1+ dA2)

in care se evidentiaza cele doua parti:

EldE~1 = (dA1+ dA2) EdEr = (dA1+ dA2).m

astfel incat:

Se poate observa ca pentru m > 1 se obtine dEfr :> 0 Incrementul energiei plastice

dWp = aldEf + a2dE~ + a3dE~ = (al' m - a3)dA.l + (al' m - a2)dA.2 = fb(dA.l + dA.2)

Cazul3:

Punctul asociat atingerii curgern se afla In varful piramidei. Toate marimile se calculeaza intr-o maniera similara.

4.6 PROPRIETATEA DE CONVEXITATE, NORMALITATE SI UNICITATE

39

40

PENTRU MATERIALUL IDEAL ELASTO-PLASTIC

Conditia de ireversabilitate a defonnatiei plastiee impliea disiparea de energie pozitiva intr-un eic1u. Ca 0 eonseeinta, suprafata de eurgere trebuie sa fie eonvexa iar defonnatiile speeifiee plastiee sunt nonnale la suprafata. Conditia de nonnalitate garanteaza unieitatea solutiei. Aeeste proprietati generale se vor putea extinde si in eazul materialelor eu eonsolidare.

4.6.1 Proprietatea de convexitate a suprafetei de curgere

si de normalitate a regulii de curgere.

Deoareee defonnatiile plastiee sunt ireversibile luerul meeanie asoeiat aeestora nu poate fi reeuperat la deseareare. Aeeasta inseamna ea luerul meeanie efeetuat pentru 0 modifieare a defonnatiei plastiee este intotdeauna pozitiv.

Conditia de ireversibilitate va impune restrietii relatiilor intre tensiuni si defonnatii.

f(O"ij)=O

.

------' O"ij O"ij , dEl

a)

b)

e)

Figura 4.6

* .

Fie 0 stare de tensiune O"ij In interiorul suprafetei de eurgere. La 0 erestere a

inearearilor exterioare starea de tensiune va urma drumul ABC (figura 4.6) pana la atingerea starii de eurgere. Pana in aeest moment luerul meeanie produs eorespunde unor defonnatii

40

41

elastice. Sa presupunem ca incarcarile exterioare mentin pentru un timp scurt starea de

tensiune aij pe suprafata de curgere si se dezvolta deformatii plastice astfel incat lucrul mecanic ce se produce este asociat numai acestora. Daca incarcarile exterioare suplimentare dispar, starea de tensiune revine din situatia aij la situatia at Drumul de descarcare CDE este elastic. Pentru orice modificare a starii de tensiune in domeniul elastic, comportarea este elastica si complet reversibila, indiferent de drumul parcurs de la aij * la aij si invers, iar energia consumata este recuperata. Lucrul mecanic plastic produs de incarcarile exterioare pe cic1ul incarcare - descarcare este un scalar si corespunde produsului dintre a ij - a tj si incrementul

vectorului deformatiilor specifice plastice de ~. Cerinta ca acesta sa fie pozitiv implica:

Conditia exprimata prin produsul scalar de mai sus conduce la necesiatea ca unghiul intre cei doi vectori sa fie ~ 900.

- Suprafata de curgere sa fie convexa. Daca nu este indeplinita aceasta conditie este contrazisa restrictia de mai sus, unghiurile rezultand ~ 900 (figura 4.6 b).

- Vectorul deformatiilor specifice incrementale, de ~ trebuie sa fie normal la suprafata de curgere intr-un punct curent sau intre normalele la suprafetele adiacente daca punctul este pe muchie (figura 4.6 c).

Caracterul ireversibil al deformatiei plastice impune ca incrementul lucrului mecanic plastic sa fie pozitiv.

p of

dWp = a ··dE·· = ciA· o .. -- > 0

1J 1J 1J d -

o ., 1J

Produsul scalar intre aij si vectorul normal la hipersuprafata de curgere este pozitiv.

Multiplicatorul dA. trebuie sa fie pozitiv pentru ca dW sa fie pozitiv, astfel incat conditia de ireversibilitate a deformatiei plastice sa fie satisfacuta.

Suprafata de curgere are expresia:

f = F - k = 0 deci

of

of

oa·· oa··

1J 1J

ceea ce permite scrierea:

of

dW = ciA· a .. - = dA.nF

P lJ d

aij

41

42 F este 0 functie omogena de gradul n in tensiuni la majoritatea teoriilor de curgere

aplicate pentru metale.

4.6.2 Unicitatea solutiei si conditia de normalitate

Se considera ca problema care se analizeaza admite doua solutii, ambele corespunzand unei stari de inc arc are data d'I] pe AT. Se considera 0 variatie de deplasare du pe Au si 0 modificare a fortelor masice dFi pe V (figura 4.7).

Lucrul mecanic virtual considerand campul de deplasari u, si integrand pe V:

f dr;* dujdA + f dr;* dujdA + f dF;* dujdV = f d» ij * d£ijdV

~ ..... v v

Figura 4.7

Considerand apoi 0 alta stare astfel incat dT/c) = dT/b)

pe AT , si conditii de

continuitate exprimate in deplasari pe Au satisfacute: du/c) = dUi(b) si df', ( C ) = dFi(b) prin scaderea ecuatiilor de echilibru corespunzand celor doua situatii se poate scrie:

f ( do ~b) +do ~b»)( de ~b) - de ~ c) )dV = 0 ceea ce impune ca integrantul sa fie nul.

\1

dI = ~dcr~.~dEJ = ~dcrd~dE~e+~dEl)

Integrantul poate fi scris ca 0 forma patratica in tensiuni sau deformatii specifice si este o forma patratica pozitiv definita. Pentru ca relatia sa fie adevarata trebuie ca Ado j = 0 sau ~dEi = 0 ceea ce arata unicitatea solutiei. Pentru deformatiile specifice elastice, conform legii lui Hooke generalizate, ~dcri.~dEje este pozitiv definit. Pentru produsul scalar ~dcrj.~dE/ sunt posibile trei situatii:

Cazul 1: Ambele solutii sunt valabile in domeniul plastic. Cum ipoteza de baza a considerat materialul ideal elasto-plastic, dcr~a), dcr~b) si respectiv ~ dcrl trebuie sa fie in planul tangent la

suprafata de curgere. Cum ~ de j este normal la suprafata de curgere inseamna ca produsul

scalar Ado j. ~dEi nu este negativ si este nul.

42

43

Cazul2: Solutiile corespund unei descarcari si AdE~ =0 Rezulta ca dI este pozitiv definit (dI =

Ado ij. ~clliij )

Cazul 3: 0 solutie este asociata incarcarii daDa)si dE~(a) si alta corespunde unei descarcari

da~_b)si dE~(b) Atunci:

1J 1J' .

Cum vectorul de ~jb) asociat unei descarcari va fi in interiorul suprafetei de curgere, acesta va

face un unghi obtuz cu de ~(b) normal la suprafata de curgere f, produsul scalar va fi deci: da~_b)· dE~(b) < 0 de unde rezulta: Ada··· dE~(b) = -da~~)· dE~(b) » 0 ceea ce conduce la

1J 1J . 1J 1J 1J 1J

egalitatea celor doua solutii deoarece ordinea in care se impun cele doua solutii nu trebuie sa afecteze semnul produselor Ada ij . AdE ~. In caz contrar daca valorile celor doua solutii s-ar

inversa ar aparea 0 schimbare de semn ceea ce nu corespunde situatiei in care ambele solutii conduc la atingerea domeniului plastic de comportare.

4.7 RELATIIINCREMENTALE TENSIUNI - DEFORMATII SPECIFICE

In analizele numerice ingineresti cea mai uzuala este metoda incremental a folosind rigiditatea tangenta. Relatiile constitutive obtinute nu pot fi aplicate direct.

Incrementul defonnatiei specifice totale se poate considera sub forma:

In care:

de ij = D ijkl do kl

dar

43

44

tar

Prin adunarea celor doua componente se obtine:

In aceasta relatie dA, este un factor nedeterminat cu valoarea:

dA, = 0 daca (f < 0) sau daca (f = 0 si df < 0) cIA > 0 daca f = 0 si df = 0

Conditia ca starea de tensiuni oJ asociata atingerii curgerii, modificata cu incrementul dOl' sa se afle pe suprafata de curgere se scrie:

Aceasta relatie implica:

of

df= 0 => -dol = 0

OO~

Dar

(4.30)

Rezulta:

(4.31 )

respectiv:

doi] =

of of Cijmn----Cpqkl oOmn OOpq

Ci1k1 - of of de kl

--Crstu

00 rs OEtu

Termenul din paranteza reprezinta tensorul elasto - plastic sau modulul tangent pentru un material ideal elasto - plastic.

44

45

of of

Cijrun ---- Cpqk1

ep _ ocr run ocr pq

Cijk1 - Cijk1 - of of

--Crstu

ocr rs OEtu

Relatiile obtinute constituie cea mai generala formulare a ecuatiei constitutive pentru un

(4.32)

material ideal elasto - plastic. Se poate vedea ca incrementul tensiunilor poate fi determinat unic prin functia de curgere f (crij ) si prin incrementul deformatiei dEij. Se poate observa de asemenea ca, daca starea de tensiune este cunoscuta si incrementul deformatiei specifice este prescris, incrementul tensiunilor poate fi determinat. Daca ins a se cunoaste starea de tensiune si se prescrie incrementul tensiunilor atunci incrementul deformatiei specifice asociat nu es1e unic determinat deoarece cIA. depinde de dEij si deci este nedeterminat.

4. 7.1 Relatii constitutive in termeni de constante elastice E si 11- sau G si K

Componentele tensorului constantelor elastice Cijkb tensor care face legatura intre tensorul tensiunilor crij si tensorul deformatiilor Eij (crij = Cijkl Eij ) , pentru un material elastic liniar si izotrop, se pot scrie sub forma:

E [2~ 1

c..k] = () b .. bk] + bikb., + b.,b·k

lJ 21+~ 1-2~ lJ J I J

(4.33)

iar modulul volumic:

p = croct = KEkk

G= E

2(1+ ~)

Prin substitutie in relatia (4.31) a relatiei (4.33) se obtine:

of ~ of

-dE·· + -dEkkb··

ocr .. IJ 1 - 211 ocr.. IJ

dA. = IJ r- IJ

~~+ ~ (~bl2

ocr rs ocr rs 1 - 2~ ocr rs rs

(4.34)

1 3K - 2G . (4 34) d .

Dar ~ = - expresIa. evtne:

23K+G

45

46

of 3K-2G of

-dE" + -dEkkb··

~ ~

ocr·· 6G ocr··

dA. = IJ IJ

( ]2

~~+3K-2G ~b

ocr rs ocr rs 6 G ocr rs rs

(4.35)

Daca se substituie ecuatia (4.33) in relatia (4.30) se obtine:

E EI-l [ E of EI-l of 1

do ij = 1+ I-l dEij + (1 + I-l Xl- 21-l) dEkkbij - dA. 1 + I-l ocr ij + (1 + I-l Xl- 21-l ) ocr nm bmnbij

(4.36)

sau in termeni de G si K :

[of (2)Of 1

do .. =2Gde .. +KdEkkb .. -dA. 2G-+ K--G --b b ..

I) I) I) 0 3 0 mn I)

cr ij cr nm

(4.37)

in care deij = dEij - dEkk8ij incrementul tensorului deviator al deformatiilor specifice.

Pentru 0 serie de materiale functia de curgere este exprimata ca functie de invaraintii II si J2 avand forma generala:

Se poate scrie:

of = of all +~ aFz sau: ocr .. all ocr·· a fJ2 ocr ..

IJ IJ -v J 2 IJ

of of 1 of

-=-8··+----s·· (4.38)

acrij all IJ 2Fz aFz IJ

. J 1. crkk In care 2 = 2 SijSji tar o ij = Sij + -3-

Expresia (4.37) devine:

[of G of 1

do .. = 2Gde .. + KdEkk8 .. - dA. 3K-8 .. + A AS ..

I) I) I) 01 I) J 0 J I)

122

In care cIA are forma:

(4.39)

dA = 9K( Of] 2 + G[~J 2

all aFz

4.8 MODELUL PRANDTL - REUSS (TEORIA J2)

46

47

Aceasta teorie deriva din criteriul de curgere von Mises:

f= Fz-k=O

si este eel mai simplu model pentru materialul ideal elasto-plastic.

Substituind functia de curgere fin relatia (4.39) se obtine dA.:

de .. = dI1 8 .. + dSij + ciA of = dI1 8 .. + dSij + smndemn _1_s .. =

1J 9K 1J 2G ocr ij 9K 1J 2G .jJ; 2.jJ; 1J

= dI1 8 .. + dSij + smndemn s.,

9K 1J 2G 2k2 1J

do . = 2Gde·· + KdEkk8 .. - smnGdemn s.,

1J 1J 1J 2k2 1J

Satisfacerea regulii de curgere presupune:

of

J2 = k2 si df = --dcr·· = s.ds., = 0

ocr.. 1J 1J 1J

1J

Termenul Smn demn reprezinta cresterea de energie smn demn = smn (de~ + de~ )

dee = dSmn

mn 2G

Ecuatia (4.93) se reduce la

SI

(4.40)

(4.41)

(4.42)

(4.43)

indicand ca in domeniul elastic cresterea lucrului mecanic se datoreaza numai deformatiei

plastice.

dEh = dEkk -dE~ = 0

ceea ce implica 0 modificare de volum nula in domeniul plastic

..:I_ _ ..:I_e _ dI1

lRikk-lRikk-

3K

47

48 Cresterea defonnatiei specifice plastice are numai componente date de deviatorul

defonnatiilor specifice:

de: = dA. of = dA. oj 2 = dA.sij

00 i 001

iar cresterea de energie acumulata prin defonnatii plastice este: dWp = OjjdE) = dA.otst = 2dA.J2 = 2dA.k2

Pentru ciA = 0 ecuatia constitutiva se reduce la legea lui Hooke in forma diferentiala.

In conc1uzie, materialul Prandtl - Reuss se caracterizeaza prin:

- defonnatiile plastice incrementale depind de valorile efective ale tensorului deviator al tensiunilor si de valorile incrementale dOij care au condus la aceasta stare;

- directiile principale ale tensorului defonnatiilor specifice incrementale SI ale tensorului tensiunilor coincid;

- defonnatiile specifice de volum in domeniul plastic sunt nule;

- magnitudinea defonnatiilor specifice plastice incrementale este determinata de scalarul cIA,

care este raportat la incrementul energiei plastice acumulate dWp.

4.9 MODELUL DRUCKER - PRAGER

Suprafata de curgere conform criteriului Drucker - Prager este: f=.J]; +a .Il-k

unde a si k sunt constante pozitive ce depind de material.

Relatia intre tensiuni si defonnatii corespunzand acestei functii de curgere este

dI1 ds~ of

dCjj = -bjj + - + dA.--

9K 2G 00·'

11

In aceste conditii rezulta:

48

49

G

3KadE kk + fT Smn demn

"J 2

iar: dA = -----:___----

9Ka2 +G

Defonnatia plastic a de volum este: dEh = 3adA

Aceasta arata ca defonnatia plastica trebuie sa fie insotita de cresteri de volum dacaa 7- 0, aceasta fiind 0 proprietate de dilatare si in acelasi timp 0 consecinta a dependentei functiei de curgere de presiunea hidrostatica prin intennediullui II.

Rezulta ca orice suprafata de curgere deschisa la un capat indica 0 crestere de volum in cazul defonnarii plastice. Geometric, aceasta se poate descrie:

Figura 4.8

Unde: dE~breprezinta cresterea de volum, ~ = ~ 11 iar p = ..[if;

Daca suprafata de curgere este deschisa in zona tensiunilor negative, componenta orizontala de ~b este intotdeauna pozitiva indicand 0 crestere de volum.

Incrementul defonnatiei specifice totale a volumului :

rezulta:

S-a tinut seama ca Smn = amn - akk demn = cllimn - cllikk ; akk = 11/3 SI amncllikk = akk cllimn 7- 0 pentru m = n

= 0 pentru m 7- n

49

50

Se poate obtine prin grupare de tensori si k = .jf:; + a . II conform regulii de curgere

respectiv:

In care:

4.10 CAZUL GENERAL AL MATERIALULUI IZOTROP

Pentru un material izotrop general, suprafata de curgere poate fi scrisa sub forma: f( II, J2, J3) = 0

of of all of oJ2 of oJ3

--=---+---+---

fu·· mlfu·· m2fu·· m3fu··

1J 1J 1J 1J

sau:

of

-- = Boo" + BIs .. + B2t .. ocr.. 1J 1J 1J

1J

in care Bo, B 1 si B2 sunt:

B _ of. 0- 01 ' I

sij sunt componentele tensorului deviator al tensiunilor:

oJ2

s .. =--

1J ocr ..

1J

tij sunt patratele componentelor tensorului deviator al tensiunilor

oJ3 2

tij = -;-- = SikSkj - -3 J 20ij ucr ij

Pentru cele trei criterii enuntate anterior se pot obtine coeficientii B: - criteriul von Mises: f= J2 - ~

50

51

Bo=0,B1=I,B2=0

- criteriul Drucker - Prager: f =.jf; + a . 11 - k

- criteriul Mohr - Coulomb :

A vand in vedere ca:

De asemenea:

_oe_ = _ J3 1 = _ ctg3e

2 sin 3e (J 2Yi 3J 3

Expresiile coeficientilor B se pot calcula din functia f si se obtine:

B = of = sin cp .

o 01 3'

1

sin( e+ ~)sincp-J3co{ e+ ~)

B = of = _--'-----_--'----- ----'-----_----'---

2 oj

3

2J2 sin3e

- Criteriul Tresca: f(J, ,9) = 2F, Sin( 9 + ; ) - a" = 0 of

Bo =-= 0;

all

of sin( e + 1[;) [ ( ) 1

B1 = - = .jJ; 3 1 + ctg e + 1[; ctg3e ;

oJ2 J2 3

51

52

of ~ eos( e + ;)

B2 = - = - ------

oJ3 2J2 sin3e

Pentru alte criterii de eurgere se vor obtine in mod relatii similare.

In aplicatiile de element finit relatiile constitutive ale materialelor sunt reflectate prin

matrieea de rigiditate a materialelor elasto - plastice: C;~

Cijkl reprezinta tensorul constantelor elastice pentru domeniul elastic de comportare.

iar Cjkl este tensorul constantelor asociat deformatiilor plastice considerand modulul tangent de elastieitate.

C. ~~C

~mn ocr ocr pqld

Cp mn pq

lid = ------'--'------

of C _£!_

o rstu 0

cr rs cr tu

of. of of

Notand eu Hjj = Cijrnn -- Sl h = --Crstu

ocr rnn ocr rs ocr tu

Se obtine:

Dar

2 2

Avand in vedere ca: tjj = SikSkj - 3J 2bjj ; tii = sikski - 3J 2;

tj]St = ( siksk] - ~ J 2bt) s:] = s:]s]kski = 3J 3

52

53

of E [2Jl 1

Hij = Cijrnn-- () bijbmn +bimbjn +binbjm (BObmn + B1smn + B2tmn)

ocr rnn 2 1 + Jl 1 - 2Jl

~ 2G[ 1 ~2Jl 0;;0= + 0",0;" + 0.0", 1 (Boo= + B\"= + B2t=)~

( 3Jl ) (I+Jl )

= 2G Bob·· + Bob·· + B1s·· + B2t·· = 2G Bob·· + B1s·· + B2t··

1 - 2Jl 1J 1J 1J 1J 1 _ 2Jl 1J 1J 1J

h= of c. ~=2G of (I+Jl Bob .. +B1S .. +B2t .. ) =

o ijmn 0 0 1 _ 2 1J 1J 1J

cr ij cr mn cr ij Jl

Relatiile s-au obtinul tinandu-se seama de proprietatile simbolului lui Kronecker bij si

de proprietatile inmultirii tensorilor.

Vectorii tensiunilor si deformatiilor specifice incrementale sunt: {do} = { do xs do y, do zs d'tyz, d'txz, d'txy }

{do} = { ds., dey, ds.; dyyz, dyxz, dyxy } in care dyyz = 2 dEyz

respectiv vectorul asociat tensorului H este Hij = { u, n, Hz, Hyz, Hxz, Hxy } in care:

n, = 2G( Bo 1 + Jl + Bl Sx + B2 tx) = 2G[ Bo 1 + Jl + Bl Sx + B2 (s; + S;y + s;z - 2 J 2) 1

1- 2Jl 1 - 2Jl 3

Hyz = 2G(B1sxz + B2tyz)= 2c{B1sxz + B20xzSxy + SyzSy + syzsz ~

Tensorul Cij~l in forma matriceala devine:

in care conform legii lui Hooke pentru materiale elastice liniare si izotrope:

53

54

4 2 2 0 0 0
K+-G K--G K--G
3 3 3
2 4 2 0 0 0
K--G K+-G K--G
3 3 3
[C]= 2 2 4 0 0 0
K--G K--G K+-G
3 3 3
0 0 0 G 0 0
0 0 0 0 G 0
0 0 0 0 0 G
H2 HH HH HH HH
x x y x z x yz x xz
H2 HH H H H H
y z y yz y xz y
[CP]= _!_ H2 HH HH
z z yz z zx
h H2 H H
yz yz zx
Slm H2
zx H H

xy y

HH

x xy

HH

z xy

H H

yz xy

Tinand cont de expresiile

se obtine:

5. APLICAREA METODEI ELEMENTULUI FINIT LA OBTINEREA

,

RASPUNSULUI STRUCTURILOR SUPUSE LA ACTIUNI STATICE ~I DINAMICE

5.1 INTRODUCERE

Stadiul de comportare al unei structuri depinde atat de valoarea incarcarilor exterioare, cat si de caracteristicile fizico-mecanice ale materialelor care intra in alcatuirea elementelor de rezistenta, Pentru a controla stadiile parcurse de structura se poate folosi metoda elementului finit cu formulare in deplasari (MEF). Punctul de plecare al metodei 11 constituie un camp de deplasari aproximative care, in general, nu satisfac conditiile de continuitate pe frontierele

54

55

elementelor finite. Identificarea stadiului de comportare se poate face la nivel de "punct material" (control and nivelul tensiunilor) sau la nivel "global" (control and eforturile sectionale ).

Primul mod de abordare este general si utilizeaza procedeele Teoriei Plasticitatii, Momentul atingerii limitei de curgere se stabileste pe baza unui criteriu de plasticitate asociat modului de comportare a materialului. Deoarece aceasta procedura necesta un timp considerabil de calcul si de prelucrare a rezultatelor, in analizele ingineresti este folosita numai la studiul comportarii unor zone de interes deosebit sau atunci cand nu poate fi aplicata teoria barelor.

Al doilea mod de abordare este destinat structurilor din bare sau alcatuite din elemente care pot fi reduse la axa lor. In acest caz, stadiul de comportare este furnizat de relatia dintre eforturile sectionale si curba limita de interactiune stabilita pentru materiale cu comportare ideal elasto-plastica, specifice structurilor din otel, Acest mod de analiza este mult mai simplu si mai apropiat de calculul ingineresc al constructiilor metalice. Spre deosebire de prima maniera de abordare, prin aceasta procedura nu poate fi evidentiata zona pe cae se extind incursiunile in domeniul elasto-plastic, acestea reducandu-se la nivelul unei sectiuni, Astfel, zona de articulatie plastic a se reduce la 0 sectiune care, in teoria barelor, devine 0 articulatie punctuala,

In ambele moduri de abordare, raspunsul in domeniul elasto-plastic se obtine prin calcul incremental "pas-cu-pas", stadiul de comportare fiind controlat la finalul fiecarui pas. In functie de stadiul atins, se mentine constanta sau se corecteaza matricea de rigiditate. De asemenea, se veri fica realizarea echilibrului si, daca este necesar, se efectueaza corectii specifice procedului numeric de rezovare.

5.2 UTILIZAREA TEORIEI PLASTICITATII iN MEF, iN CAZUL MEDIILOR CONTINUE DEFORMABILE

Conditia de echilibru poate fi exprimata la orice moment de solicitare corespunzatoare

incarcarii sau descarcarii folosind principiullucrului mecanic virtual [C1]:

faooo&oodV = fTouodA+ fqoouodV (5.1)

IJ IJ I I I I

V A V

in care 0 Uj sunt deplasarile virtuale incrementale, 0& ij sunt deformatiile specifice virtuale incrmentale, 1i sunt forte distribuite pe suprafata corpului, iar qj sunt fortele masice. In forma matriceala, ecuatia lucrului mecanic virtual se scrie:

(5.2)

v

A

v

in care

uT = Eu1 U2 U3J, (our = [oUl OU2 OU)

f.T = G, x e Y e z y yz Y zx Y xy l (Of. r = 18& x 0& y 0& z or yz or zx or xy ] aT = b- x o y o z 't yz 't zx 't xy ]

In cazul analizei geometrice liniare sau in analize bazate pe ipoteza micilor deformatii,

f. = BU si Of. = B OU (5.3)

55

56 in care U este vectorul deplasarilor nodale. Acesta se poate exprima ca 0 functie de campul de deplasari acceptat u, cu relatia

u=NU

(5.4)

in care Neste matricea functiei de interpol are a deplasarilor, denumita si functie de forma.

Matricea B de legatura intre deformatiile specifice E si deplasarile nodale U are

expresia:

B=LN

in care L este matricea operatorului diferential,
0 0 0
ox
0 0 0
oy
0 0 0
L= oz
0 0 0
oz oy
0 0 0
oz ox
0 0 0
oy ox
astfel inc at
E=Lu Inlocuind relatiile (5.3) ~i (5.4) in relatia (5.2) se obtine ecuatia de echilibru care guverneaza mecanica mediilor deformabile in ipoteza micilor deformatii:

fBTGdV= fNTTdA+ fNTqdV

v A v

(5.5)

sau

in care

R = fNTTdA + fNT qdV

A v

este vectorul fortelor nodale echivalente.

Daca se considera ca relatia intre tensiuni si deformatii specifice este liniara, G = CE, C fiind matricea constantelor elastice, se obtine ecuatia de echilibru pentru analize liniare, KU=R

in care

este matricea de rigiditate a structurii.

56

57

Intr-o analiza elasto-plastica, relatiile dintre tensiunile 0' si deformatiile specifice I: sunt neliniare si relatia (5.5) este 0 ecuatie neliniara in functie de deformatiile specifice, respectiv de deplasarile nodale U. Pentru rezolvarea ecuatiei (5.5) se aplica metode iterative. Intrucat relatiile constitutive elasto-plastice depind de istoria deformatiilor, este necesara 0 analiza incremental a care, pentru 0 variatie a incarcarii exterioare sa conduca la variatiile corespunzatoare ale deplasarilor, deformatiilor specifice si tensiunilor. Intr-o astfel de analiza, inc arc are a totala R este aplicata incremental, pas cu pas [Cl]. La un pas de inc arc are "m+l", inc arc are a se exprima prin:

(m+l)R=(m)R+(m+l)(AR)

Se presupun cunoscute solutiile (m)U, (m)O', (m)1: la un pas anterior, iar la pasul "m+ 1" asociat cresterii incarcarii AR se poate scrie

(m+l)U =(m)u + AU (m+l)O'=(m)O' + AO'

Ecuatia (5.5) devine

(5.6)

in care

(m+1)F= fBT (m+1)O'dV v

reprezinta fortele interne la pasul "m+ 1". Rezulta

fBT AO'dV =(m+1) R- fBT (m)O'dV

v v

Pentru rezolvarea ecuatiei de echilibru (5.6) dintre fortele exterioare (m+l)R si fortele interne (m+l)F sunt necesare doua tipuri de algoritme pentru detenninarea incrementului deplasarilor AU si a tensiunilor incrementale AO'. Primul algoritm va rezolva ecuatiile de echilibru neliniar. Se pot folosi metode din familia Newton, cum ar fi metoda NewtonRaphson si metoda Newton-Raphson modificata prezentate in capitolul 3. Al doilea algoritm este necesar pentru detenninarea tensiunilor incrementale AO' corespunzatoare deformatiilor specifice incrementale AI:, pentru 0 stare de tensiuni si 0 istorie a deformatiilor date [Cl].

5.3 ALGORITMI PENTRU REZOLVAREA ECUATIILOR NELINIARE

Considerand ca starea de tensiuni {o} este 0 functie de deplasarile {U} ecuatia (5.3) se poate scrie: '1'( (m+l){U}) = (m+l) {F(m+l) {U})} _ (m+l){R}.

Metodele iterative de tip Newton care se vor prezenta, constituie in fonnularea in deplasari metode de iterare a echilibrului.

5.3.1 Metoda Newton - Raphson

Sa consideram ca la iteratia (i-I) s-a obtinut aproximatia deplasarilor reale (m+l) {U}, (m+l) {U} ".

57

58 Se dezvolta in serie Taylor functia reziduala '1'( (m+l) {U}) = 0 si neglijand tennenii de

ordin superior:

'I'(m+l) {U}(i-l»)+ ~~ I (m+l) {U}(;-I) (m+l) {U} _(m+l) {U}(i-l»= 0

sau:

of I . {AU}(i) +(m+l) {F}(i-l) _(m+l) {R} _ 0

au (m+l) {u}('-I) tl _

in care s-au facut notatiile:

{AU}(i) = (m-i-I) {U} _(m+l) {U}(i-l)

si {F}(i-l) =(m+l) {F(m+l) {U}(i-l»)}

Se poate observa ca:

(m-l)[ ji-l) _ of 1 _ f T ep 1

K _ (m+l) {ut-I) _ [B] [C ] (m+l) {ut-I) [B]dV

oUv

m care:

[Cep]1 . I I' . d I '1 (m-i-I) {U}(i-l)

(m+l) {U} (;-1) = matncea e asto - p astica asociata ep asarl or

(m + 1 )[K1 i -1) = matricea de rigiditate tangenta a structurii.

Algoritmul de integrare Newton- Raphson este:

(m+l)[Kji-l) {AU}(i) =(m+l) {R }_(m+l) {F}(i-l) (m+l){U}(i) =(m+l) {Up-I) + {AU}(i)

(m+l){U}(O) =(m) {U} . 1 2 I . .

1 = , , ... n, ... pana a atmgerea convergentei

(m-i-I) [K](O) =(m) [K] (m+l){F}(O) =(m) {F}

Metoda Newton - Raphson are 0 rata mare de convergenta si este quadratic convergenta. Totusi trebuie sa retinem ca matricea de rigiditate tangenta (m+l)[K](i-l) este factorizata si evaluata la fiecare pas al iteratiei, ceea ce poate fi prohibit.

Pe de alta parte pentru un material perfect plastic sau cu degradare, matricea de rigiditate tangenta poate deveni singulara sau neconditionata.

F(U)

58

59

Figura 5.1 Metoda Newton - Raphson

5.3.2 Metoda Newton - Raphson modificata

Aceasta metoda consista in folosirea unei rigiditati tangente constante pentru toate iteratiile dintr-un pas de incarcare. Cu alte cuvinte, matricea de rigiditate tangenta

(m+I)[K](i-I) din pasul de inc arc are (m+1) in iteratia (i - 1) din interiorul acestui pas coincide

cu matricea de rigiditate tangenta (n)[K] evaluata in pasul de inc arc are anterior, n < m+1 si care se pastreaza aceeasi pentru toate iteratiile din pasul respectiv. Daca (n)[K] =(0) [K] in care (O)[K] este matrice de rigiditate initiala elastica corespunzatoare primului pas de

incarcare si se pastreaza aceeasi pentru toti pasii se obtine metoda tensiunilor initiale.

In metoda Newton - Raphson modificata matricea de rigiditate este deci evaluata la inceputul fiecarui pas de inc arc are si in timpul iteratiilor se pastreaza constanta. De exemplu pentru pasul (m+ 1) se obtine:

(m+l)[KrO) =(n) [KrO) =(m) [KrO)

Schema de iteratie a metodei Newton - Raphson modificata se exprima astfel:

(m)[K~ L\UP) =(m+l) {R }_(m+l) {F}(i-I) apor:

(m+I){U}(i) =(m+l) {Up-I) + {L\U}(i)

si: (m+I){UYO) =(m) {U}; (m+I){FYO) =(m) {F} (i = 1,2, )

F(U)

59

60

_II

Figura 5.2 Metoda Newton - Raphson modificata

Iteratiile "i" au loc pana cand criteriul de convergenta impus este satisfacut. Pentru un sistem neliniar cu un grad de libertate, se reprezinta grafic in figura de sus principiul acestei metode.

Metoda de integrare Newton - Raphson modificata implica putini pasi pentru evaluarea si factorizarea matricii de rigiditate si prin urmare efortul de calcul este mult redus. Fata de metoda Newton - Raphson metoda Newton - Raphson modificata converge insa mai incet, fiind necesare mai multe iteratii. In situatia unui material cu deformatii degradabile metoda este foarte inceata. Rata de convergenta nu depinde de numarul de pasi la care se actualizeaza matricea de rigiditate. Daca se produce 0 modificare a incarcarilor exterioare cum ar fi descarcarea, metoda nu conduce la convergenta iteratiilor, cu exceptia cazului in care se actualizeaza matricea pentru aceasta situatie.

5.3.3 Metoda quasi Newman (QN)

Aceasta este un compromis intre metoda Newton - Raphson si metoda Newton - Raphson modificata. Metoda Newton - Raphson implica evaluarea si factorizarea matricii de rigiditate a structurii la fiecare iteratie, si ca urmare un timp de calcul mai lung.

Metoda Newton - Raphson modificata pastreaza aceeasi matrice de rigiditate pentru toate iteratiile dintr-un pas de inc arc are si rata de convergenta este slaba. Spre deosebire de aceste doua metode, metoda quasi -Newton angajeaza 0 matrice de ordin inferior la

actualizarea ulterioara a matricii de rigiditate, (m+l)[K-1](i-l) ceea ce reprezinta 0 aproximare

... (m+l)[K-1 ](i)

secanta a matncn .

Metoda apartine c1asei de metode cunoscuta sub numele de metode cu actualizarea matricilor.

60

61

In cele ce unneaza se prezinta 0 metoda de ordin 2, Broyden - Fletcher - Goldfarb - Shanno (BFGS) folosita uzual cu algoritmul quasi - Newton (Bathe 1982).

Se definesc:

incrementul deplasarii {8} ca:

{bY =(m+1) {U}(i) _(m+1) {U}(i-1)

vectorul forte lor neechilibrate {R} si incrementul sau {y}: {R Y =(m+1) {R} _(m+1) {F}(i)

{Y Y = {R}(i-1) _ {R}(i)

astfel incat matricea actualizata (m+1)[K]<i) satisface ecuatia quasi - Newton:

Pentru 0 matrice de rigiditate simetrica si pozitiv definita formula de recurenta a inversei matricii este:

in care [A] este matricea de modificare cu expresia:

[A ](i-I) = [I] + {V} (i-I) {W} (i-I)T

unde [I] este matricea unitate de aceeasi dimensiune cu [K] , {V} (i-I) si {W} (i-I) sunt vectori exprimati in termeni de {8}, {R} si {y}.

Procedura de iteratie pentru un pas de iteratie i (i = 1,2, .... ) este compusa din doi pasi:

Pasul1:

Se evalueaza incrementul deplasarii:

{~U }=(m+l) IKJi-I){R t1)=[A](i-l)T [A]IT [K-1 ][A]l [A](i-l) {R}(i-l)

si {of) ={~u}

(m){U}(i) =(m+l) {U}(i-l) +{~u}

se obtine:

Calculul in acest pas implica produse vectoriale interne, produse scalare de vectori si rezolvarea unui set de ecuatii liniare cu 0 matrice a coeficientilor (m)ll<.Jfactorizata anterior. Pasul2:

Calculul vectorilor de corectie {V} (i) si {W} (i) care se vor utiliza in pasul unnator de

iterare.

{V fl = _C(i). (m+l) [KJi-l){O fl-{y f) = {R f) -(1 + c(i))R f-1)

W i) = {of) {of)

{ J {Of)T{yP) G(O)-G(l)

in care C(i) este un factor pentru modificare matricii [A]: 61

62

( { 'li)T{ l(i) ]112

CCi) = 8 J Y J

{8 P)T . Cm+l) EKJi-l) {y P)

G(O)-G(l) G(O)

Pentru a se evita actualizari numerice nepotrivite, actualizarea va fi facuta numai daca di) este mai mic decat 0 toleranta prestabilita (de exemplu 105).

G(x) este un produs de vectori:

G(x) = G(Cm+l) {U}Ci-l) + x{~U ~ = {~U y[cm+l){R }_{F(cm+l) {U}Ci-l) + x{~U })~

In pasul al doilea este necesar calculul fortelor echivalente pentru starea de tensiune ce corespunde deplasarilor''"" {U}Ci). Aceasta iterare continua pana cand se ajunge la 0 convergenta ceruta.

Pentru cazul unui sistem neliniar cu un grad de libertate procedura este prezentata in figura5.3

R

F (U~)~ __ ----

Figura 5.3

Efortul de calcul in procedura quasi-Newton pentru un pas de iterare este mult mai mare decat in metoda Newton-Raphson modificata dar mai mic decat in metoda Newton Raphson. Aceasta metoda are 0 convergenta mai buna decat ce a metodei Newton- Raphson modificata, rata de convergenta situandu-se intre 0 rata de convergenta liniara si una quadratica. Matricea de rigiditate in aceasta metoda este mai putin importanta decat in celelalte doua metode in care se folosesc matrici de rigiditate actualizate. De fapt matricea de rigiditate elastica initiala a structurii poate chiar sa fie folosita pentru toti pasii incrementali fara a pierde din eficienta. Ca 0 consecinta, aceasta metoda este potrivita pentru analiza solidelor elastoplastice care prezinta consolidare si degradarea deformatiilor sau pentru analiza solidelor perfect plastice. Nu apar dificultati in caz de descarcare si este poate eel mai bun algoritm disponibil.

62

63

5.4 DETERMINAREA RASPUNSULUI STRUCTURILOR ALCATUITE DIN BARE, SOLICITATE iN DOMENIUL ELASTO-PLASTIC

Prin scaderea ecuatiilor de echilibru dinamic scrise la momentele de timp t si t + dt se obtine

M dID+- CT dil+ KT du = dP

(5.21)

in care dP este incrementul incarcarii aplicate la nodurile structurii, M este matricea maselor, iar CT si KT sunt matricele tangente de amortizare, respectiv de rigiditate. Vectorii valorilor

incrementale ale acceleratiei, vitezei si deplasarii respectiv dW, dil si du depind de timp, dar ~i de stadiul de comportare. Pentru un pas de timp finit I'1t, ecuatia (5.21) se scrie

MAID+- ctAil+ KtAu = I'1P (5.22)

in acest caz echilibrul fiind satisfacut aproximativ [P5]. AW, Ail, Au si AP sunt vectorii valorilor incrementale finite ale acceleratiei, vitezei, deplasarii si, respectiv, incarcarii, iar C,

si K, sunt matricele tangente de amortizare, respectiv de rigiditate, corespunzatoare starii structurii la inceputul pasului de timp. Daca in interiorul pasului de timp se produce 0 modificare in starea structurii, este po sibil ca echilibrul sa nu fie satisfacut exact la sfarsitul pasului de timp, in noua stare ce se obtine prin rezolvarea ecuatiei (5.22).

In cazul actiunii seismice, deplasarea tuturor reazemelor se considera sincrona cu cea a terenului [P5]. Ecuatia (5.22) se scrie in acest caz

(5.23)

A~ reprezinta vectorul valorilor incrementale finite ale acceleratiei absolute, iar Ailr si AUr sunt vectorii valorilor incrementale finite ale vitezei, respectiv deplasarii relative. In modelul Housner, deplasarea absoluta se compune din deplasarea de corp rigid U g impusa structurii de

miscarea terenului ~i deplasarea relativa Ur asociata structurii deformate in prezenta fortelor de inertie care se dezvolta la nivelul maselor nodale, Ua = ug + Ur. Astfel, ecuatia incrementala de echilibru (5.23) devine

(5.24)

in care A~ este vectorul valorilor incrementale finite ale acceleratiei relative, iar 1'1~ este valoarea incremental a finita a acceleratiei terenului. Relatia (5.24) este similara relatiei (5.22), in care vectorul valorilor incrementale finite ale fortelor perturbatoare se inlocuieste cu vectorul fortelor de inertie - M 11'1~ asociate cresterii acceleratiei terenului.

In capitolul 3 s-au prezentat cateva metode numerice de rezolvare a ecuatiei (5.22), bazate pe considerarea unei legi de variatie a acceleratiei in pasul de timp, pentru care s-au aratat conditiile in care acestea sunt stabile. De exemplu, metoda diferentelor finite centrale este stabila pentru perioade ale modurilor de vibratie mai mari decat 1t. I'1t, iar metoda acceleratiei liniare in pasul de timp este stabila pentru perioade eel putin egale cu 1,8I'1t. Metoda acceleratiei medii constante este neconditionat stabila, dar are dezavantajul ca nu introduce amortizare numerica. Acest dezavantaj este eliminat in metoda Wilson - (), pentru

63

64 modurile de vibratie la care perioadele sunt mai mici decat pasul de timp considerat. In [W2] se arata ca metoda HHT - a produce disipare numeric a de energie in modurile superioare de vibratie, Performantele acestei metode sunt similare cu utilizarea amortizarii proportionale cu rigiditatea, motiv pentru care este inclusa in multe programe de calcul.

In cazul sistemelor cu mai multe GLD, cu raspuns neliniar, se pot produce evenimente plastice la momente de timp foarte apropiate. La fiecare moment de timp la care se produce un eveniment ar trebui aplicata 0 procedura de oprire a calculului si de reluare a sa cu 0 noua ecuatie de echilibru, cu alt vector de stare si alt pas de timp, in prezenta altor conditii initiale, In aceasta situatie, apare mai rezonabila sacrificarea acuratetii calculului, prin determinarea raspunsului dinamic la pasi de timp constanti, Se recomanda folosirea metodei acceleratiei constante in pasul de timp, care este stabila indiferent de marimea pasului de timp [R2]. Aceasta metoda este adoptata in [P5], unde se arata ca in cazul structurilor cu comportare liniar elastica, pentru modurile de vibratie cu T; < I'1t se pierde din acuratete, dar amplitudinile

raspunsului sunt corecte ca ordin de marime, Pentru modurile de vibratie cu Tn > I'1t acuratetea raspunsului este suficienta din punct de vedere practic, dar mai mica prin comparatie cu metoda acceleratiei liniare. Daca se produc incursiuni in domeniul postelastic, pasul de timp trebuie ales suficient de mic. Se poate control a eroarea raspunsului comparand rezultatele a doua analize cu pasi de timp diferiti, Totusi, convergenta catre solutia exacta este o problema ce trebuie urmarita in orice tip de analiza numerica.

5.4.1 Matricea de rigiditate tangent a

Structurile pot fi modelate cu elemente de tip bara, cu elemente finite de suprafata si/sau cu elemente finite tridimensionale. Daca structurile prezinta regularitate in plan ~i pe verticala, cu eel putin un plan de simetrie, se pot realiza modele plane ale acestora. In cazul modelelor plane cu elemente finite de tip bara, solicitarile la care pot fi supuse barele pot fi de intindere sau compresiune ~i de incovoiere cu sau lara forta axiala ~i forta taietoare. Pentru valori mari ale fortelor de compresiune exista posibilitatea pierderii de stabilitate prin flambaj. Daca flambajul se produce in domeniul elastic, nu mai exista posibilitatea formarii de articulatii plastice. De aceea, elementele structurale trebuie astfel alcatuite inc at sa fie evitate pierderea de stabilitate in domeniul elastic ~i voalarea talpilor sau a portiunii din inima comprimate (sectiuni de c1asa 1).

In momentul in care elementele finite de tip bara cu rigiditate axiala si/sau la incovoiere se plastifica la capete, matricea de rigiditate se modifica, Corectia matricei de rigiditate structural a se face numai la sfarsitul pasului de timp in care unul sau mai multe elemente i~i modifica stadiul de comportare, prin introducerea schimbarilor de rigiditate asociate elementelor finite respective in matricea de rigiditate structural a curenta. In acest mod se evita reasamblarea matricei de rigiditate structurale.

5.4.1.1 Elementulfinit de bard dublu articulata

Elementul fmit de bara dublu articulata poate fi orientat arbitrar in planul structurii si transmite numai forta axiala,

N -

64

65

a b

Fig. 5.1 Modele de comportare a elementului de barii dublu articulata: a - plastificare la intindere si compresiune; b - plastificare la intindere si flambaj la compresiune

N',

' ..

. .... tiiiripWI);,'IiI61 . ~1m;li!D;ji:

Fig. 5.2 Descompunerea relatiei biliniare N -!11 in doud componente

!18i / - s:

(Mi) 1-.1-;---; -~----.~

a

b

Fig. 5.3 Deformatiile, deplasarile nodale si fortele nodale pentru elementul de barii dublu articulata

Se pot considera doua moduri de comportare inelastic a, si anume plastificare atat la intindere cat si la compresiune (fig. 5.1, a) si plastificare la intindere dar flambaj elastic la compresiune (fig. 5.1, b). Dupa depasirea limitei de curgere se poate tine seama de efectul de consolidare, considerand doua componente de comportare in paralel, una elastica si una inelastica (fig. 5.2) [P5].

Elementul de bara dublu articulata va avea numai deformatii axiale, corespunzatoare modificarii de lungime

(5.25)

in care 8i si 8 j sunt deplasarile capetelor barei in lungul axei sale (fig. 5.3, a). Intre cresterile finite ale deplasarilor nodale din sistemullocal si cele corespunzatoare din sistemul global de axe (fig. 5.3, b) se poate scrie relatia de transformare

65

66

1'18j = l'1ul cosa + l'1u2 sina 1'18 j = l'1u3 cosa + l'1u4 sina

unde cosa =; ~i sina = ~ .lnlocuind relatiile (5.26) in (5.25) se obtine

r l'1u1l

I'll = {- cosa . )i l'1u21r

- sma cosa sma I l'1u31

Ll'1u4~

sau I'll = R.I'1u. Din stadiul elastic de comportare se cunoaste relatia I'll = _1_!iN , de unde

, EA

t

(5.26)

(5.27)

rezulta !iN = EtA I'll sau N,V = ktl'11, in care kt este rigiditatea axiala a barei si /it este

I

modul de elasticitate tangent in stare a curenta (in cazul materialelor ideal elasto-plastice, Et = E pentru - Npl ~.N ~.N pI si E, = 0 pentru N = ±N pI ). Raportand rigiditatea tangenta

la deplasarile nodale ~i tinand seama de relatia !1N = R.I'1P (fig. 5.3, b), se poate scrie

x, = RTktR (5.28)

Se pot considera forte axiale initiale in lungul elementului sau efectul variatiei uniforme de temperatura, prin forte de incastrare perfecta a carer valoare trebuie sa fie mai mica decat capacitatea limita asociata plastificarii elementului.

5.4.1.2 Elementulfinit de barii cu rigiditate axialii si la incovoiere

Elementele de acest tip pot fi orientate arbitrar in planul in care se descrie structura.

Rigiditatea la incovoiere se specifica prin coeficientii matricei de rigiditate in sistemullocal de axe. Se pot descrie conditii de margine diferite la capete (incastrare sau articulatio) si se poate considera cazul in care sectiunea transversals este variabila in lungul elementului, specific and coeficientii potriviti de rigiditate la incovoiere, Deasemenea, se poate considera efectul fortei taietoare asupra deformatiilor din incovoiere si se poate tine seama de prezenta unor legaturi excentrice la capete datorate prinderilor, prin intermediul zonelor rigide. Plastificarea se poate produce doar in articulatiile plastice punctuale de la capetele elementului (fig. 5.4).

Consolidarea materialului este aproximata prin doua componente in paralel, una elastica si una elasto-plastica (fig. 5.5). Componenta ideal elasto-plastica corespunde articulatiilor plastice de la capetele elementului in care momentul incovoietor este constant, iar componenta elastica corespunde zonei de consolidare a materialului, in care se permite momentului incovoietor sa creasca, Datorita acestui model, daca momentul incovoietor si sectiunea elementului sunt constante, atunci curbura si rotirea sunt direct proportionale, iar relatiile moment-rotire M -0 si moment-curbura M - X (X = 1/ p) au aceeasi forma (fig. 5.6, a).

Daca momentul incovoietor sau sectiunea variaza in lungul elementului, atunci curbura ~i rotirea nu mai sunt proportionale, iar relatiile moment-rotire si moment-curbura pot sa difere (fig. 5.6, b) [P5].

Un element finit cu rigiditate axiala ~i la incovoiere poate avea deformatie axiala si deformatii din incovoiere careia ii corespund rotirile de la capetele i ~ij din figura 5.7.

66

67

J~,ihjd n...1::lii,d.~,

.. 1,'

,~ ,

element cu comportare elastica

Fig. 5.4 Elementfinit de bard cu rigiditate axiald si la incovoiere

67

romJ)ootntoii o!:i:J.ast&!Z:3I (:!l~itlli.l ~ eazfi camroilJdllf[c'a.l

Fig. 5.5 Descompunerea relatiei biliniare M - X in doud componente

a

M:,- M-,O,-

M'pl 1-----o#~'~~~r;I~-

b

68

a

a

b

Fig. 5.7 Deformatii, deplasiiri nodale si forte nodale - cresteri incrementale

a

b

Fig. 5.8 Deplasiiri nodale in sistemullocal de axe (a) si deformatiile produse de aces tea (b)

5 RELATIA DE TRANSFORMARE DINTRE CRESTERILE

INCREMENTALE ALE DEFORMATIILOR SI DEPLASARILOR ESTE

r ~ull

r ~n -cosa -sma 0 cosa sma 0 ~u2
~ ~8ilr = sma cosa 1 sma cosa 0 ~ ~u3 r
--- - __
Il~&~ I I I I ~u4
sma cosa 0 sma cosa 1 ~u5
--- - __
I I I I l~U6~
sau
~() = ~u (5.29a)

(5.29b)

In relatia (5.29a), cosa = ; , sina = ~ , ~l = u j - Ui si

Vj -Vi ~8· = ~O· + ~lfI··· ~8· = ~O· + ~lfI·· ·llf .. =--"----

I I lJ' } } v r v » I

(5.30)

Ui' U j' Ot» OJ' Vi si V j sunt deplasarile la capetele elementului, in sistemullocal de axe, iar lfI ij reprezinta rotirea axei barei datorata deplasarilor Vi si V j ale capetelor (fig. 5.8).

Relatiile (5.29) se pot demonstra pe baza corespondentei dintre deplasarile nodale din sistemullocal de axe ~i cele din sistemul general de axe. De exemplu, pentru nodul i se poate

sene

Oi = u3 si vi = u2 cosa - ul sina Inlocuind in relatiile (5.30) rezulta

A s: _ A (~U2 cosa - ~ul sina)- (~U5 cosa - ~u4 sina)

o.ui - o.u3 + , etc.

I

(5.31)

68

69

Atunci cand se atinge valoarea momentului plastic in componenta elasto-plastica de comportare, se formeaza 0 articulatie plastica, In componenta elastica, momentul incovoietor continua sa creasca, Rotirea articulatiei plastice constituie 0 masura a deformatiei plastice din incovoiere, Cresterile rotirilor din incovoiere 1'18i si 1'18 i produc cresteri ale rotirilor

articulatiilor plastice 1'18i,pl si 1'18 i,pl, care se datoreaza numai momentului incovoietor, Se poate scrie urmatoarea relatie matriceala:

/1'18i'PI} = [A B] /1'18i }

ll'18 i .pl C D ll'18 i

(5.32)

in care coeficientii A, B, C si D depind de pozitia nodului de capat la care se formeaza articulatia plastic a ~i au valori nule daca elementul lucreaza in domeniul elastic sau daca eforturile in sectiunea asociata nodului corespund stadiului elastic de comportare:

Stadii de comportare ale sectiunilor de capat A B C D
Stadiu elastic la ambele capete 0 0 0 0
k.,
Articulatie plastic a numai la capatul i 1 lj 0 0
-
k.,
II
k..
Articulatie plastic a numai la capatul j 0 0 lj 1
k :
}}
Articulatii plastice la ambele capete 1 0 0 1 Prin aceasta formulare nu se tine seama de interactiunea dintre deformatiile axiale inelastice si deformatiile din incovoiere dupa formarea articulatiei plastice. Ca urmare, curgerea plastica are loc doar pe directia momentului incovoietor, nu si pe directia normal a la suprafata de curgere specifica regulilor de curgere asociate materialelor cu comportare elastoplastica, Aceasta constituie 0 alta aproximatie a modelului de bara considerat. Efectul fortei axiale asupra capacitatii plastice la incovoiere este luat in considerare prin curba de interactiune M - N [P5].

In figura 5.9 sunt figurate eforturile sectionale in nodurile elementului, in sistemele de axe local ~i general.

a

b

Fig. 5.9 Eforturile sectionale la noduri in sistemullocal de axe (a) si in sistemul de axe general (b)

In stadiul elastic, se pot scrie urmatoarele relatii intre variatiile eforturilor sectionale si cresterile deformatiilor axiale ~i de incovoiere:

(5.33)

respectiv 69

70

(5.34)

in care A este aria, iar I este momentul de inertie al sectiunii transversale. Pentru EI = ct, matricea de rigiditate va fi J{ e = iiI [4 2] in cazul barei dublu incastrate (fig. 5.10), 124

respectiv x, = EI [3 0] in cazul barei articulate in capatul din dreapta (fig. 5.11). 100

~D'~~

I _ __ _ I'

. ~ ...~

.' _ :Y'

_ 'l -

r-: ,~

1':I:"I'~-- '~ __ '1':l:'r

r...=~~' '- -'·'k,:c:'~

f!,'fJ ,~, __ ', _ _ _.J~ I

Fig. 5.10 Momente de incastrare perfectd ca efect al rotirii capetelor, la bara dublu incastrata ( EI = ct)

Fig. 5.11 Momente de incastrare perfectd la bara incastrata la un capiit si articulata la celdlalt (EI = ct)

Dupa formarea articulatiei plastice la eel putin unul din capetele barei, termenii matricei de rigiditate asociate comportarii ideal elasto-plastice devin

k~. = k-.(I- A)- k-.C

U U ij'

k; = kij(1-U)- kuB k~. = k .. (I-D)- k..B

}}}} ij

(5.35)

Relatiile (5.35) indica transformarea in domeniul inelastic a elementului finit de bara dublu inca strata intr-un element finit cu una sau doua articulatii la capete.

In sistemullocal de axe, conditia de echilibru pentru un increment de deformatie 1'18 se exprima cu relatia

(5.36a)

in care

FT =W. T.. M· N· T· M.J

I I I }} }

(5.36b)

~i Kep este matricea de rigiditate obtinuta prin sumarea contributiilor celor doua componente, elastica si inelastica, Tinind seama de relatia (5.29b), relatia (5.36a) se mai poate scrie

70

71

(5.37)

In sistemul general de axe, fortele nodale alcatuiesc vectorul pT = IJ:t P2 P3 P4 Ps P6 J. Intre vectorii fortelor nodale din cele doua sisteme de axe, local si general, exista relatia de transformare p = RTF, ca urmare este valabila relatia

(5.38)

Daca se premultiplica relatia (5.37) cu RT si se tine seama de relatia (5.38), rezulta

(5.39)

in care

(5.40)

reprezinta matricea de rigiditate tangenta raportata la deplasarile nodale exprimate in sistenul general de axe.

In cazul structurilor in cadre, articulatiile plastice se formeaza, in grinzi, la fata stalpilor, iar in stalpi la fata grinzilor, deoarece zona de prindere grinda-stalp se considera indeformabila, Aceasta comportare se modeleaza prin legaturile rigide dintre nodurile definite de intersectiile axelor elementelor ~i capetele elementului flexibil (fig. 5.4 si 5.5).

Intre deplasarile nodului teoretic i ce formeaza vectorul

flu~ i = !Au1n i flU2n i flU3n)

, , , ,

si deplasarile capatului i al e1ementului deformabil care alcatuiesc vectorul

(5.41)

flu! = !Au1 . flu2 . flu3 .]

1 ,I ,I ,I

(5.42)

se pot scrie relatiile (fig. 5.4):

(5.43)

Cu relatii similare pentru nodulj se obtine relatia matriceala dintre deplasari,

1 0 - Yi 0 0 0
0 1 xi 0 0 0
r AU,} 0 0 1 0 0 0 r Au., }
i = 0 0 0 1 0 i '
L Au . - Yj lflun,j
}
0 0 0 0 1 x·
}
0 0 0 0 0 1
sau
flu = T Au; (5.44)

(5.45)

Relatia de reducere a forte lor de incastrare perfecta de la capetele elementelor in nodurile teroretice se scriu intr-o maniera similara, De exemplu, pentru nodul i,

71

72

/tFin,i = /)JJi,i

/Y" -I'!P

2n,i - 2,i

1'!F3 . = 1'!F3 . - y. Ml . + x· 1'!F2 .

n.t ,I 1 ,I 1 ,I

Relatia matriceala se va scrie sub forma

(5.46)

1 0 0 0 0 0
0 1 0 0 0 0
rAP.; } - Yi xi 1 0 0 0 rAP; }
i '= 0 0 0 1 0 0 ill'!P j
ll'!Pn,j
0 0 0 0 1 0
0 0 0 - Yj x· 1
}
sau
I'!P n = TT I'!P (5.47)

Prin reducerea fortelor nodale in nodurile teoretice, relatia de echilibru (5.39) devine

(5.48)

(5.49)

a

b

Fig. 5.12 Curbe de interactiune

Elementul finit de bara solicitat la incovoiere ~i foqa axiala admite pentru fiecare capat doua tipuri de curbe de interactiune. Acestea definesc starea limita de eforturi in momentul formarii articulatiei plastice: plastificare prin incovoiere specific a grinzilor incovoiate tara foqa axiala sau cu foqa axiala neglijabila (fig. 5.12, a); plastificare prin incovoiere cu foqa

axiala (fig. 5.12, b). Punctele de balans a, b, c, d si eforturile limita N;z, N;z, M;z si M;z se stabilesc in functie de forma sectiunii si de tensiunile asociate limite lor de curgere la intindere si la compresiune [P5].

5.3.2 Determinarea stadiului de lucru

Raspunsurile static sau dinamic in cazul existentei incursiunilor in domeniul postelastic se stabilesc printr-un calcul incremental. Intr-un pas finit de timp I'!t, pentru un spor de inc arc are I'!P, se calculeaza incrementii deplasarilor nodale Au; si ai deformatiilor

elementului, I'!o. Pe baza valorilor acestora din urma se calculeaza apoi valorile incrementale ale eforturilor In elemente, I'!Fi, respectiv eforturile de la sfarsitul pasului de timp,

Fi+l = Fi + I'!Fi. Acestea se stabilesc pe baza proprietatilor de la inceputul pasului de timp si a cresterilor obtinute in pasul de timp. in procesul de rezolvare pas cu pas a ecuatiilor de

72

73

echilibru pot avea loc incursiuni in domeniul postelastic prin inc arc are sau descarcare, precum si reveniri in domeniul elastic, de exemplu prin descarcare dupa 0 incursiune in domeniul inelastic. De aceea, relatia forta-deplasare va fi neliniara, ca in figura 5.13.

L..- - __ -_ U

Fig. 5.13 Exemplu de comportare neliniard

,~,.;',;..:. -r----...-;' ,#' ~ ~\F,I

eitJ!iJ:rm~~11' -: . I '

I ¥~ ·-+1 ,-Il~f;,~-['

Y:"'" ~

, .... ~ j

o

Fig. 5.14 Riispuns liniar si neliniar in pasul de timp

Momentul formarii unei articulatii plastice sau al descarcarii dupa 0 incursiune in domeniul plastic constituie un eveniment si este marc at in relatia P - u printr-o schimbare de panta, Intre doua evenimente, relatia P - u se considera Iiniara,

Intr-un pas de timp finit I'lt, pot aparea unul sau mai multe evenimente. Aparitia unui eveniment in raspunsul structural se apreciaza pe baza starii de comportare a elementelor finite ce alcatuiesc structura. Liniarizarea raspunsului in cadrul pasului de timp are la baza starea elementelor de la inceputul pasului. Aceasta procedura este corecta numai daca nu apar evenimente in pasul de timp, raspunsul liniar fiind reprezentat de linia intrerupta din figura 5.14. Incrementulliniar al efortului se noteaza I'lF L' Linia continua din figura 5.14 marcheaza

raspunsul neliniar, datorat producerii evenimentelor din pasul de timp. Se observa ca acceptarea unei comportari liniare conduce 1a valori incorecte ale incrementilor deformatiilor, Se poate accepta totusi ca se obtin aceleasi deformatii daca se considera sau nu neliniaritatea in pasul de timp, intrucat pasul de timp este scurt, iar raspunsul structurii este afectat substantial de efectele de inertie ~i de amortizare. Ca urmare, incrementul neliniar al efortului in element, I'lF NL , se poate calcula prin urmatorul procedeu:

(1) se noteaza cu I'l0t incrementul deformatiei unui element in pasul de timp si cu I'lF incrementul efortului neliniar care trebuie calculat. Acesta se obtine prin sumarea de subincrementi l1il'lFi' asa cum se arata in figura 5.15. Se initializeaza la zero un factor de

scara E 11 si se seteaza un contor i al cic1ului, la valoarea 1.

73

74

r "" tit :~~.~~ ..... !J,lj ...... ~~~~

d Fig. 5.15 Calculul incrementului efortului in element

(2) se seteaza

(5.50)

Pentru starea curenta a elementului, calculata la momentul de timp t, se determina incrementul efortului in element, ~Fi' corespunzator incrementului deformatiilor ~Oi.

(3) se determina coeficientul l1-i corespunzator cresterii incrementale a eforturilor in element care va produce un nou eveniment, cum ar fi formarea unei articulatii plastice sau descarcarea, Daca are loc descarcare, valoarea lui 11- va fi zero. Daca nu se produce descarcare, valoarea lui 11- care produce 0 articulatie plastic a la unul din capetele elementului se calculeaza cu relatii de tipul

F-F l1-i = ~. I

I

(5.51)

in care Fe este efortul in element asociat atingerii starii limita de plastificare conform curbei de interactiune considerate, Ft este efortul in element la inceputul cic1ului i, iar ~ este incrementul efortului calculat pentru acest cic1u. Trebuie gasita cea mai mica valoare a lui l1-i' considerand toate componentele eforturilor in element. Daca l1-i < 1, atunci s-a produs un eveniment in acest cic1u. Daca l1-i > 1, nu s-au produs evenimente in acest pas de timp si se foloseste valoarea l1-i = 1.

(4) Se aduna l1-i~Fi la ~F si se fac modificarile de rigoare a datelor referitoare la starea elementului.

(5) Daca 11- i < 1, ~o se reduce la 0- 11- i ~o si contorul cic1ului se incrementeaza cu 1.

Se repeta etapele de calcul incepand cu pasul 2, pentru a controla daca s-au produs evenimente in alte elemente finite. Daca l1-i = 1, calculul incrementului fortelor care produc neliniaritate

este complet.

In calculul structurilor cu incursiuni in domeniul postelastic, este deosebit de important calculul corect al deformatiilor elementelor, deoarece acestea determina marimea eforturilor si, totodata, indica cerinta de ductilitate a structurii. Procedeul de calcul al eforturilor incrementale descris mai sus stabileste si valorile incrementale acumulate ale deformatiilor inelastice asociate, in fiecare cic1u de iteratie In cadrul pasului de timp ~t. Valorile deformatiilor de la sfarsitul fiecarui pas de timp servesc la calculu1 eforturilor corespunzatoare tipului de element finit utilizat [P5].

74

75

5.3.3 Compensarea echilibrului

Daca nu apar evenimente in pasul de timp, raspunsul este liniar si la sfarsitul pasului de timp vor fi satisfacute ecuatiile de echilibru. In caz contrar, echilibrul va fi satisfacut pentru incrementii liniari ~F L ai eforturilor din elemente, dar nu si pentru incrementii neliniari

~F NL' La nivel de element finit, echilibrul necompensat corespunde eforturilor neechilibrate din figura 5.14,

(5.52)

Dupa transformarea eforturilor neechilibrate in forte nodale si sumarea acestora pentru toate elementele, se obtine vectorul fortelor nodale neechilibrate ~Pu. Pentru a evita erorile ce

pot aparea din acumularea eforturilor neechilibrate in mai multi pasi de timp, se aplica 0 incarcare de corectie: valorile incrementale ale fortelor nodale neechilibrate ~Pu se introduc

cu semn schimbat, ca forte nodale, la inceputul pasului de timp urmator. La sfarsitul pasului de timp, echilibrul este satisfacut daca se verifica relatia

PM + PA + PKL = P (5.53)

in care PM' P A si P reprezinta vectorii fortelor nodale provenite din fortele de inertie, fortele de amortizare si, respectiv, incarcarile exterioare variabile in timp. PKL este vectorul fortelor la noduri provenite din eforturile in elemente de la sfarsitul pasului de timp,

PKL = P + ~PL (5.54)

presupunand 0 comportare liniara in pasul de timp. Atingerea unui stadiu limita in cadrul pasului de timp va produce 0 actualizare a fortelor neliniare de forma

(5.55)

Ca urmare, ecuatia de echilibru va fi

(5.56)

in care - ~Pu este inc arc are a exterioara fictiva care trebuie aplicata in urmatorul pas de timp.

N ecesitatea corectiilor pentru asigurarea echilibrului ar putea fi evitata prin subdivizarea pasilor de timp oricand apare un eveniment si iterarea echilibrului pana ce acesta este atins in cadrul pasului de timp curent. Un astfel de procedeu este metoda Newton - Raphson, care este destul de complicata, mareste timpul de calcul si nu asigura 0 acuratete mai buna decat procedeele bazate pe pasi de timp constanti si corectii ale echilibrului.

Daca starea de eforturi intr-o sectiune de capat a unui element finit este in interiorul curbei limita considerate, sectiunea respectiva se afla in domeniul elastic. In figura 5.16, a se arata situatia in care, la sfarsitul pasului de timp, starea de eforturi in cazul unui element cu rigiditate axiala si la incovoiere se gaseste in afara curbei de interactiune, In acest caz se vor aplica forte de corectie in pasul de timp urmator celui in care s-a produs evenimentul. Acest procedeu nu este strict corect intrucat presupune ca, dupa atingerea limitei de curgere, rigiditatea axiala ramane neschimbata si se modifica doar rigiditatea la incovoiere, In realitate, datorita interactiunii dintre deformatiile din forta axiala si moment incovoietor, ambele matrici de rigiditate ar trebui modificate. Totusi, procedeul este acceptabil pentru analizele practice. Deoarece rigiditatea axiala ramane constanta intr-o articulatie plastic a, in pasii urmatori starea de eforturi va fi in afara curbei de interactiune, asa cum se arata in figura 5.16, b.

75

76

it chtl.ilbilll ~_llIJttlP~ 1'i]J.'1'L

~_-- __ htsl

____ - r ,I

------ .'iii,,"'- .~. _iI. 8 t

,I,. <III""~

rnt eo rnll:l ~ ~ ilRe'

~~~'I~OO de .1!IJiL~u.[l£~lU.p~·

a

b

Fig. 5.16 Corectia echilibrului in cazul depdsirii curbei de interactiune

De aceea, chiar daca atingerea starii limita se produce la sfarsitul pasului de timp (starea de eforturi definita de combinatia M - N se afla pe curb a de interactiune), este necesara corectia echilibrului in pasul de timp succesiv.

Datorita acestui procedeu de calcul, pot rezulta forte axiale mai mari decat N pI -

efortul axial limita corespunzator momentului incovoietor nul. Daca se ajunge la astfel de situatii, momentele incovoietoare se considera nule, iar rezultatele obtinute trebuie examinate cu atentie, pentru a evita posibilitatea degradarii elementelor.

Un eveniment de tip descarcare dupa 0 incursiune in domeniul plastic se identifica prin semnele diferite ale incrementilor deformatiilor ~i eforturilor in articulatia plastica,

5.3.4 Matricea de amortizare tangenta

Considerarea amortizarii intr-o analiza dinamica complica rezolvarea ecuatiilor de miscare, datorita termenului reprezentat de fortele de amortizare. Pentru a fi posibila decuplarea ecuatiilor de miscare intr-un calcul elastic liniar, sunt necesare anumite restrictii asupra expresiilor coeficientilor de amortizare.

Matricea de amortizare se poate alege de forma

C = MEaj~-lKJ unde -0() < j < 0() j

(5.57)

Coeficientii a j sunt nedeterminati, Pentru j = 0 si j = 1 se regaseste mode lui Rayleigh,

(5.58)

Acest mod de exprimare a matricei de amortizare permite decuplarea raspunsurilor modale si reducerea raspunsului unui sistem cu n GLD cu comportare elastic liniara la raspunsul a n sisteme cu 1 GLD decuplate.

In modul de vibratie i, amortizarea modala are forma

c. = <I>! C<I>· = 2J!·(JJ·M·

1 Il'='l 1 1

(5.59)

in care gi este fractiunea din amortizarea critica in modul i, iar <I> i este vectorul propriu al modului i in vibratie libera neamortizata cu pulsatia (JJi' Daca matricea de amortizare este de forma (5.57), rezulta

76

77

T ~-l y.

C. = <I> . M" a . K <1>.

I I W } I

(5.60)

j

Tinand seama de relatia K<I> i = wlM<I> i » se obtine eoefieientul amortizarii pentru modul de vibratie i [C5],

C. = " a «o . } M .

I W } I I

j

(5.61)

Din relatiile (5.59) ~i (5.61) rezulta fractiunea din amortizarea critic a a modului i,

(5.62)

Daca se eunose fractiunile din amortizarea critic a gj, coeficientii aj se obtin eu relatia

r gIl (j)f A 2n-1 raIl
(j)l (j)l
\.;: If ~ ~ (j)i A 2n-1 \ a:l~
(j)2 (j)2
Ilg:~ A A A A Ila:~
(j)3 A 2n-1
(j)n n (j)n
Relatia (5.63) se poate serie simbolie
1
~=-Qa
2
de unde rezulta veetorul coeficientilor aj, (5.63)

(5.64)

(5.65)

Prin introdueerea veetorului a in relatia (5.57) se obtine matrieea de amortizare C.

Relatia (5.62) arata urmatoarele aspeete:

- daca matrieea de amortizare este proportionala eu masa (C = aoM, j = 0), rezulta gj = ao /2wj, adica fractiunea din amortizarea critic a este invers proportionala eu frecventa, Ca urmare, modurile superioare de vibratie vor avea amortizari mici (fig. 5.17);

- daca matrieea de amortizare este proportionala eu matrieea de rigiditate (C = al K , j = 1), atunei gj = alwj /2, deei fractiunea din amortizarea critic a este direct proportionala eu frecventa, in aeest eaz, modurile inferioare de vibratie au amortizari mici.

c

T

77

78

Fig. 5.17 Efectul masei si rigiditdtii asupra amortiziirii

Modelul Rayleigh pennite scrierea urmatoarei relatii de proportionalitate intre amortizarea, masa si rigiditatea modal a care definesc raspunsul decuplat al modului i de vibratie:

c. = aoM. + a1K.

I I I

(5.66)

Dar, asa cum s-a aratat in capitolul 3,

C, = 2f,/JJjMj si K, = wl M,

(5.67)

Inlocuind relatiile (5.67) in (5.66) se obtine fractiunea din amortizarea critic a a modului i,

(5.68)

in functie de pulsatia modala, respectiv de perioada de vibratie. Daca se cunosc coeficientii ao si al pentru doua moduri de vibratie de perioade Tk si 1[, fractiunile din amortizarea critica aferente celor doua moduri sunt:

(5.68a)

Considerand ca relatiile (5.68a) formeaza un sistem de ecuatii in necunoscutele ao si aI, prin rezolvarea acestuia rezulta cei doi coeficienti:

(5.69)

Acest procedeu de detenninare a coeficientilor ao si al necesita cunoasterea perioadelor proprii de vibratie ~i a fractiunilor din amortizarea critica modala, Acestea din urma se pot obtine experimental. Pentru structurile de cladiri, in general f, < 0,2, iar valorile cele mai intalnite sunt in domeniul 2 - 10%. in mod simplificat, se pot considera fractiunile din amortizarea critica ca fiind egale pentru toate modurile de vibratie,

Se poate dezvolta si 0 alta metoda de evaluare a matricei de amortizare C pentru un set de fractiuni din amortizarea critica specificate. Se face notatia

A = C])T CC]) =

o

(5.70)

o

in care masele modale M, (i = 1, n) sunt egale cu 1 daca matricea modala C]) este normalizata, Rezulta

(5.71)

78

79

De regula, inversarea matricei modale necesita un efort mare de calcul.

In baza proprietatilor de ortogonali tate a forme1or proprii de vibratie se poate scrie

(5.72)

A vand in vedere ca ortogonalitatea forme lor proprii este valabila si in raport cu matricea de amortizare, ecuatiile diferentiale de miscare se decupleaza in n ecuatii liniare independente.

Pentru evaluarea energiei disipate prin amortizare, se considera ca fortele de amortizare se opun miscarii si sunt proportionale cu viteza de deformare relativa (amortizare vascoasa), Datorita schimbarilor de stare prin plastificarea elementelor structurale, matricea de rigiditate tangenta se poate schimba de la un pas de timp la altul. Ca urmare, daca se considera amortizarea dependenta de rigiditate, matricea de amortizare se va schimba, contribuind la nerealizarea echilibrului la inceputul unui nou pas de timp, dupa aparitia unui eveniment.

Echilibrulla sfarsitul unui pas de timp este dat de relatia

(5.73)

in care PM' P A si PK reprezinta vectorii fortelor nodale provenite din fortele de inertie, fortele de amortizare si din eforturile in elemente, iar P reprezinta incarcarile exterioare

variabile in timp. Forta de amorizare este data de relatia

(5.74)

La inceputul pasului de timp urmator, fortele de amortizare vor fi de forma

(5.75)

in care i1K reprezinta modificarea matricei de rigiditate tangente, iar i1P A este modificarea corespunzatoare a fortelor de amortizare. Pentru a restabili echilibrul este necesara aplicarea unei forte exterioare de corectie,

(5.76)

Rezulta

(5.77)

5.4 METODA BIOGRAFICA (PUSHOVER)

Determinarea raspunsului in timp al unei structuri supuse la actiunea seismica implica, pe de 0 parte, utilizarea unui aparat de calcul mai pretentios si, pe de alta parte, analiza dinamica a structurii pentru un set reprezentativ de accelerograme. Atunci cand lipsesc inregistrari ale miscarii seismice in amplasamentul considerat, se pot folosi accelerograme artificiale sau se pot inlocui analizele dinamice cu un calcul static al structurii bazat pe cresterea monotona pana la colaps a fortelor statice conventionale de cod. In acest mod se urmaresc locatiile in care se produc articulatiile plastice, in vederea validarii conformarii structurii, a sporului de rezistenta ~i a ductilitatii structurale efective.

Calculul biografic poate fi considerat ca un caz particular al actiunii dinamice. Din punct de vedere formal, ecuatiile diferentiale de miscare

79

80

(5.78)

se pot reduce la ecuatiile de echilibru static

(5.79)

prin anularea fortelor de inertie si de amortizare si prin reconsiderarea semnificatiei vectorului fortelor de excitatie intr-un vector de forte ce se aplica static monoton crescator, de forma

P = 7J Pc (5.80)

In care Pc sunt fortele de cod, iar 7J este un factor de proportionalitate cu valori de la 0 la 0 valoare final a asociata formarii mecanismului de cedare. Fortele de inertie PI = Mil> si fortele de amortizare P A = C, i> devin nule in cazul aplicarii unor actiuni statice, pentru care acceleratiile iI> si vitezele i> de deformare sunt nule, la orice nivel al fortelor exterioare. Se poate deci pastra, si in cazul actiunilor statice monoton crescatoare, algoritmul de rezolvare prin MEF a structurilor din bare supuse la actiuni seismice definite prin deplasarea aleatoare in timp a bazei de rezemare.

Pentru un sistem cu n GLD, ecuatia incremental a de miscare este

in care ~Pi = - Ml~~ in cazul actiunii seismice.

Pentru fiecare pas de timp ~t, anularea fortelor de inerte si de amortizare presupune M~~ = 0 si C~i>i = 0

Aceste conditii pot fi indeplinite formal considerand matricea de amortizare nula (C = 0) si ~li1 = li1+1 - ~ = O. Rezulta ~+1 = ~ + ~~ = 0 cu ~ = 0 la t = O. Se obtine astfel ecuatia incrementala de echilibru static

(5.81)

in care Pc = Ml reprezinta acum vectorul fortelor aplicate static ale carer valori se modifica incremental cu factorul ~7Ji = -~~,g. Astfel, intr-un calcul biografic, acceleratia terenului se va interpreta ca un factor de amplificare a carui valoare creste liniar de la 0 pentru t = 0 la -7Jrnax pentru t = 1, in care 7Jrnax este valoarea factorului de proportionalitate asociata

formarii mecanismului de cedare sau unei deplasari maxime impuse.

La rezolvarea sistemului de ecuatii (5.81) se tine seama de modificarea matricei de rigiditate in momentul aparitiei unor articulatii plastice. Incrementii deplasarilor vor fi

Vectorul deplasarilor la timpul tj+l = tj + ~t va fi Uj+l = Uj + ~Uj.

5.5 EXEMPLU DE CALCUL

80

81

Pentru validarea si exemplifiearea utilizarii eelor doua moduri de abordare bazate pe MEF, respeetiv apliearea Teoriei Plasticitatii la mediile continue deformabile si utilizarea elementelor finite de bara, se determina forta limita si deplasarea ultima pentru 0 grinda simplu rezemata din OL37 [T1], avand urmatoarele earaeteristiei geometriee si de material (fig. 5.18):

- desehiderea grinzii este de 6 m;

- sectiunea grinzii este dreptunghiulara, eu dimensiunile lOx 60 em;

- eonstantele de material sunt E = 2,1· 106 daN/em2 si 11 = 0,3; pentru zona de

eonsolidare se adopta E, = E· 10-4 ;

- limita de eurgere a otelului este a c = 2400 daN/em2•

Fig. 5.18

In prima abordare, grinda se discretizeaza eu elemente finite patrulatere de stare plana de tensiune, eu dimensiunile laturilor lOx 10 em ~i grosimea de 10 em. Reteaua astfel obtinuta are 6 x 60 elemente finite (fig. 5.19, a).

Valoarea limita a fortei P se determina in baza ipotezelor Rezistentei Materialelor, eu

M I W lac 10.602

relatia Ppi = 4f = 4 PI ' unde Wpl = 4 = 9000 cnr'. Rezulta Mpl = 2160 kNm

si Fpl = 1440 kN.

In figura 5.19, b se prezinta nivelul tensiunilor a x pentru P = Pp1' Pentru aceeasi valoare a fortei sunt prezentate diagramele a x in sectiunea de la mijloeul grinzii (fig. 5.19 , c), respeetiv in sectiunile situate la 0 distanta egala eu 0 treime din desehidere fata de reazemele grinzii (fig. 5.19, d). Aceasta ultima diagrama confirma faptul ca zona elasto-plastica a grinzii se dezvolta in treimea sa de mijloe.

P

a

~L~Il...1 ':i:.~~~jtE+m

.!" • _ . ~·"1i:!~!!!!!911. ge!!!!!~"'IIII'II'''- .r. ~ ..

• • - - - - I I •

~~ ...... - .

•• __ .. _ O.IIII ••• __ iII.I!!I._""~ __

~--~~~ ~ ~ .. -.

81

82

b

; ,

i

-----------:---'.-------.----!~~

j-. --y;. --. i j

I ' :

~-. -- ~ --- ~

, :

-_ .. - - - --- - ;-'-- -- -- - -_ .. f - - .. _- - -- - - -!- -- - .,_,. - --

: : :.,/

i i ~,

!- --

__ ~_ .__ _.t

" .....

~ :

~- .... --

_. - ,ijII:

--:-

,

:

I

.:

--~-

, ,

c

d

Fig, 5_19 a - reteaua de elementefinite; b - tensiunile a x; c - diagram a a x in sectiunea de la mijlocul grinzii; d - diagram a a x in sectiunile de capiit ale zonei elasto-plastice

a

.",.., •

b

c

Fig, 5.20 a - zona de articultie plastica; b - diagram a de moment in stadiul limita; c - deformata in stadiul limitd

In figura 5.20, a se arata zona elasto-plastica, delimitata de doua curbe parabolice de ecuatie c = h{¥, ell XE (o,i) [M3].

82

83

5 P 113 respeetiv rotirea la eapete se determina eu relatiile Vmax,pl = 162 ~I ;

In Rezistenta Materialelor, deplasarea maxima a grinzii sub actiunea fortei Pp1, Ppl12 qJmax,pl = 12EI .

Rezulta vmax,pl = 2,5397 em si qJmax,pl = 0,01143 rad. In mode lui eu elemente de stare plana de tensiune, pentru P = Pp1 se obtine vmax = 2,23 em.

In a doua abordare, grinda se discretizeaza in 6 elemente finite de bara (fig. 5.21).

Ii:

,p

._

~.

- .

....... - '1"!mil~!lfl

a

b

Fig. 5.21 Modelarea cu elemente finite de barii

Pentru aeest model s-a efeetuat ealculul biografie bazat pe algoritmul prezentat la punetul 5.4. S-au obtinut urmatoarele valori ale deplasarii la mijloeul grinzii:

bh2

kN, in care Mel lim = Wac = --ac,

, 6

- pentru

p= p . = 4 Mel,lim = 960

el,hm I

Vmax = 1,18 em;

- pentru P = Pp1 = 1440 kN, vmax,pl = 1,7143 em.

Se pot face urmatoarele observatii privind rezultatele obtinute prin eele doua metode de abordare ~i eele eunoseute de la Rezistenta Materialelor:

- pentru determinarea starii de tensiune in elementele finite de stare plana de tensiune se folosese relatiile Teoriei Plasticitatii, Atingerea starii limita este controlata printr-un eriteriu de plastieitate care tine seama de toate eomponentele tensorului de tensiune. In aeest model, pe langa tensiunile normale a x si tangentiale 't xy aeeeptate in Rezistenta Materialelor, in noduri

se dezvolta si tensiuni normale pe axa barei, a y' Aeeasta explica nesimetria in raport eu axa barei a domeniului elasto-plastie (fig. 5.19, b si c). Pe de alta parte, in general in Rezistenta Materialelor nu se ia in consideratie efeetul fortei taietoare la formarea articulatiei plastiee;

- elementele finite de bara sunt eonstruite in ipoteza comportarii elastiee pana in momentul formarii articulatiei plastiee. Din aeest motiv, aeest model nu pune in evidenta eomportarea neliniara din punet de vedere al relatiei foqa - deplasare pana in momentul formarii articulatiei plastiee.

In figura 5.22 se prezinta relatia P - v pentru eele doua moduri de abordare.

83

84

1.2

v -
~
/'
/ P"
/ /
/' 0.8
)~.
oS
~
8 0.6
e
CJ
..s
0.4
0.2 0.005

0.01

0.015

0.02

0.025

0.03

Fig. 5.22 Diagrama fortd - deplasare

Raportul dintre deplasarea maxima plastic a obtinuta cu mode luI bazat pe Teoria Plasticitatii, cu elemente finite in stare plana de tensiune (MEF -SP) si aceeasi deplasare calculata cu mijloacele Rezistentei Materialelor (RM) este

2,23 122

= -- = 0 878 cu & = - %

254 " ,

,

iar raportul dintre deplasarea maxima plastica obtinuta pe mode luI cu elemente finite de bara (MEF -B) si deplasarea calculata cu mijloacele Rezistentei Materialelor este

MEF-B

vrn~ = 1,71 = 0,675, cu e = -32,5% vrnax 2,54

Se observa ca ambele modele conduc la rezultate diferite de cele furnizate de Rezistenta Materialelor. Diferentele fata de solutia exacta provin din alegerea campului de deplasari si a criteriului de plasticitate, precum si din modul de considerare a formarii articulatiei plastice (intr-o zona de comportare elasto-plastica sau punctual).

Modelarea cu elemente finite de bara, prin care articulatia plastic a este punctual a, deci care nu tine seama de existenta unei zone plastice, este mai potrivita pentru grinzi la care factorul de forma al sectiunii transversale este apropiat de valoarea 1 si l~~pl ~ Pel,lirn'

Sectiunile I, de exemplu, au factorul de forma mai mic decat eel al sectiunilor dreptunghiulare (k ~ 1 fata de k = 1,5). Lungimea zonei de articulatie plastica este ~i ea mai mica in acest caz. Ca urmare, se poate considera ca pentru bare cu sectiuni I, efectul zonei plastificate este redus si mode luI simplificat de bara cu articulatie plastic a punctual a este satisfacator, Astfel, informatia privind deformatiile in momentul formarii unei articulatii plastice, necesara ~i aprecierii cerintei de ductilitate, este in general satisfacatoare pentru constructiile metalice. Aceasta informatie poate fi alterata in cazul sectiunilor pline.

84

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful