UNIVERSITATEA „PETRE ANDREI” DIN IAŞI FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI

Creativitatea într-o societate a cunoașterii Psihologia Creativităţii.
(suport de curs)
Prof. Univ. Dr. MARIANA CALUSCHI

1

CUPRINS

Cap. I Cap. II Cap. III Cap. IV Cap. V Cap. VI

Prolegomene Impactul dinamicii grupului asupra creativităţii Metodele de creativitate ca metode de studierea grupului Motivaţie şi creativitate Formele creativităţii. Creativitatea de grup Perspective de abordare a creativităţii Bibliografie

pag. 4 pag. 18 pag. 28 pag. 43 pag. 65 pag. 89 pag. 122

2

Obiective specifice cursului de Psihologia creativității în direcția formării abilităților și competențelor studentului la psihologie 1. Să argumenteze științific necesitatea pregătirii în domeniul psihologiei creativității într-o societate a cunoașterii. 2. Să contribuie la îmbogățirea și structurarea fondului informațional individual, interdisciplinar, de cultură și practică psihologică. 3. Să promoveze Modelul Brâncușian de explicare a procesului creativ și să contureze viziunea unei scoli deschise creativității/inventicii. 4. Să furnizeze modele teoretice explicative ale creativității și să sprijine comprehensiunea paradigmelor definitorii ale procesului creativ. 5. Să faciliteze cunoașterea tehnicilor, strategiilor și metodelor specifice creativității. 6. Să sprijine constituirea grupei de studenți ca grup creativ de formare. 7. Să activeze potențialul creativ existent al studentului, reducând blocaje și factori inhibitori de natură cognitivă, emoțională, socială etc. 8. Să formeze studenților mega-abilitatea intulogică. 9. Să dezvolte studenților abilitatea de utilizare a creativităţii în toate formele de comunicare – verbală, nonverbală; directă, indirectă. 10.Să faciliteze însușirea metodelor de rezolvare creativă a problemelor și dezvoltarea competenței de aplicare a lor în soluționarea problemelor, conflictelor la nivel individual, interpersonal, social. 11.Să mentorizeze procesul de valorificare a abilităților creative însușite de către studenți în acțiuni de self-management şi marketing personal. de gândire bivergentă, gândire

3

CAPITOLUL I Prolegomene
I.1. Studiul creativităţii : factori şi condiţii ce îl impun
Studiile sistematice asupra creativităţii au ca dată de început , acceptată de specialişti , anul 1950 (Welsh G.S., 1973, p.231; Puccio G.J., 1989, p. 13), când J.P. Guilford , în calitate de preşedinte al Asociaţiei Americane de Psihologie , a elaborat declaraţia inaugurală intitulată "Creativity", în care atrăgea atenţia asupra neglijării acestui subiect de către psihologi şi asupra sărăciei studiilor într-o arie fundamentală a comportamentului uman cu atât de largi implicaţii economice şi sociale (Guilford J.P., 1950). În deceniile şase , şapte şi opt ale secolului XX , s-a înregistrat "o explozie" de studii , cercetări , articole şi cărţi despre creativitate . Încă din 1963 , S.A. Golan a semnalat marea diversitate a motivelor , intereselor , atitudinilor şi abordărilor caracteristice cercetărilor în acest domeniu şi pentru o rapidă orientare el a propus clasificarea lor în patru categorii de bază : studii cu privire la produs , studii cu privire la proces , studii cu privire la măsurare şi studii cu privire la personalitatea creatoare . Pe aceeaşi dimensiune teoretică , în 1970 , Marie Dellas şi Eugene L. Baier au sugerat clasificarea literaturii despre creativitate tot în patru orientări largi , care au ca subiect : produsul , procesul , personalitatea creatoare şi factorii de mediu care iniţiază şi dezvoltă creativitatea. Aceste clasificări au fost aprofundate de G. Welsh , care , alături de factorii facilitatori ai creativităţii , a conturat şi importanţa locului (mediului) în stimularea

4

şi manifestarea acesteia . De altfel , rolul mediului (denumit de cercetătorii americani "Press") , nu se reduce numai la factorii externi şi interni ce facilitează sau inhibă creativitatea , ci după părerea noastră , sunt antrenate aici şi valenţele bio-psiho-socio-culturale ale acestuia , aici individul angajându-se şi creându-şi propriul parcurs existenţial . Creşterea rapidă a interesului şi a volumului de cercetări cu privire la creativitate a condus specialiştii la considerarea factorilor care au impus sau impun investigaţiile în domeniu . În 1989 , G. Puccio a publicat o listă în care a selectat 11 factori - raţiuni ce conduc la abordarea creativităţii , conturând , în concepţia autorului , tot atâţia factori motivaţionali ce impulsionează şi susţin cercetările în domeniul creativităţii . Aceştia sunt : 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. dezvoltarea potenţialului uman în jurul Q.I. (studiile dedicate acestui indicat că inteligenţa este distinctă de creativitate) ; creşterea competiţiei în afaceri şi industrie ; utilizarea eficientă a resurselor umane ; descoperirea a noi şi performante soluţii de rezolvare a problemelor ; dezvoltarea societăţii ; constituirea unei noi discipline ; dezvoltarea cunoaşterii , îmbogăţirea cunoştinţelor ; fenomenul uman natural ,aspect important al societăţii omeneşti ; creşterea interesului în problemă ; contribuţii la eficientizarea relaţiei de conducere ; intensificarea proceselor de învăţare . Într-un studiu finalizat în 1988 (Stoica Ana , Caluschi Mariana , 1988 , p.918) , noi am clasificat raţiunile ce impun studiul creativităţii în raţiuni sociale şi raţiuni individuale . Între raţiunile sociale delimitam factori de ordin general , larg umanitari , printre care includeam : explozia cunoştinţelor tehnico-ştiinţifice,
5

termen au

asaltul informaţiilor , apariţia unor meserii şi dispariţia altora , crizele planetare , datoria patriotică şi de serviciu etc. , iar între raţiunile individuale includeam : trebuinţa de auto-realizare , creşterea capacităţii de adaptare şi integrare socială , întărirea mecanismului de apărare împotriva stresului şi anxietăţilor de tot felul , optimizarea umană prin satisfacţiile oferite de creaţia proprie etc. Comparând cele două clasificări , se observă cu claritate , că raţiunile principale se regăsesc atât în motivaţiile general umane cât şi în cele individuale , cu toată diferenţa de sistem politic , social , economic. Factorii principali care determină studierea fenomenului creativităţii au fost consemnaţi şi de Martina Schwartz (1992) în studiul asupra manifestării creativităţii în Japonia . În această lucrare , autoarea a conturat particularităţile social-culturale ce influenţează creativitatea în societatea japoneză , particularităţi care , în viziunea sa , au determinat principalele diferenţe de concepere şi abordare practică a creativităţii dintre modelul occidental (orientat spre creativitatea individuală) şi modelul japonez (orientat spre creativitatea de grup) . Pentru a înţelege cerinţele societăţii de tranziţie faţă de domeniul cercetării creativităţii şi a posibilităţilor de acţiune şi răspuns , trebuie să amintim succint preocupările psihologilor români în domeniu. Specialiştii români au abordat studiul creativităţii începând cu deceniul patru al acestui secol , prin cercetări în aria individului superior dotat (Al. Roşca) , în cea a creativităţii artistice (L. Rusu) , a filosofiei creaţiei (L. Blaga) sau a creativităţii tehnice (Şt.Odobleja) . După 1956 , au reînceput cercetările sistematice în acest domeniu (Al. Roşca - 1967, 1981) , evantaiul lor cuprinzând abordări ale fenomenului creativităţii din perspective variate , de la creativitatea individuală la cea de grup (Mihaela Roco - 1978) , de la creativitatea elevilor (M. Bejat , G. Nicola , Aurora Liiceanu Perju – 1979 , Stoica Ana - 1983) la creativitatea tehnică (V. Belous - 1986, 1987 ; Mihaela Roco 1983) etc. În 1978 , P. P. Neveanu elaborează conceptul de creatologie după ce ,
6

s-a creat o şcoală de creatologie la Bucureşti . cercetările în domeniul creativităţii şi inventicii au avut continuitate . (1971) a elaborat modelul bifactorial al creativităţii . în unele cazuri cu priorităţi de nivel mondial (Şt. Şcoala de Inventică de la Iaşi a contribuit la menţinerea . axându-mă pe aspectele de schimbare şi formare prin creativitate. profesorul V. Belous .Neveanu . ce i-a avut ca promotori pe P. Schimbarea prin creativitate La acest început de mileniu . Ulterior . Marian Bejat . desfiinţarea Institutului de Psihologie în 1982 . economişti. aprofundarea şi diversificarea studiilor în domeniul larg al creativităţii/inventivităţii . care încă nu există . Mihaela Roco . eu am extins cercetările în domeniul psihologiei sociale a grupului creativ . în ale cărei programe problematica psiho-pedagogică şi sociologică a creativităţii are o pondere mare . cu o diversitate a fenomenelor şi proceselor sociale .anterior . Neveanu . întemeietorul primei şcoli de Inventică din România . Din păcate . specialiştii din diferite arii de cercetare sau domenii ale activităţii practice îşi propun să pregătească oamenii pentru societatea viitorului . Ion Neacşu . Grigore Nicola . 7 .2. Pregătind până în 1989 . studenţi) pentru creaţia tehnică . Meritul de a fi realizat o Şcoală a creaţiei tehnice . I. dar ale cărei caracteristici încep să se contureze : o societate informaţională de nivel planetar . P.P. 15 serii de cursanţi (ingineri. Odobleja . Studiul creativităţii grupurilor.P. cu o pluralitate a lumilor şi culturilor . Belous). Putem spune chiar că în deceniul opt . Aurora Perju Liiceanu . dezvoltat în principal de Mihaela Roco la Bucureşti . revine omului de ştiinţă ieşean . a curmat brutal cercetările teoretico-aplicative ale acestei şcoli. a constituit şi obiectivul cercetărilor efectuate la Iaşi de către autoare şi Ana Stoica Constantin . Se impune ca o concluzie ideea că în România . V.

politice şi economice aflate într-o derulare accelerată . globală . iar în ştiinţele sociale tema schimbării s-a pus prin intermediul sociologiei încă din sec. compact şi concomitent în economie . 140-145) . W. pe baza unei vaste literaturi de specialitate recente . organizaţii. Acum . Una din cauzele rezistenţei la schimbare trebuie căutată şi în formaţia iniţială a individului în dependenţă de concepţiile şi mentalităţile sale. Sanchex-Huerta . A. trezind fenomenul de rezistenţă directă sau disimulată. 1997. De-a lungul timpului . ea apare unora ca turbulentă . bloca iniţiativele . el se desfăşoară asincron . Implementarea schimbării . societate .244) . scrie autorul citat (p. Comte . o societate a cărei trăsătură . accelerată (A. mai mult . informaţională. nu este un proces coerent .Grosu . p. 1994) şi în acelaşi timp . preocuparea pentru problematica schimbării nu este nouă . anxietate. este schimbarea. ea regăsindu-se şi în Biblie . un studiu aprofundat asupra schimbării sociale . analizând totodată şi fenomenul rezistenţei la schimbare .S. XIX prin contribuţia lui A. soldându-se cu tensiuni. imprevizibilă . 1994). deformând percepţia corectă a evenimentelor. condiţiile . 223-246) conturează . ciclică de către sociologul Osvald Spengler şi istoricul Arnold Toynbee . Shepard . Huerta . Shepard . schimbarea provocând un şoc care poate paraliza acţiunea . W. p. bine conturată şi percepută de noi . agenţii şi strategiile schimbării . factorii . Aşa cum evidenţia cunoscutul psihosociolog Adrian Neculau (1996. Realizând . 223) . funcţională de sociologul Talcott Parsons sau conflictuală de către marxişti (N. Neculau (1996. p. dintr-o perspectivă psihologică . inducând performanţă creativă . etc . O primă concluzie pe care o conturăm este necesitatea schimbării sistemului formativ care trebuie să pregătească omul pentru a trăi "schimbarea ea însăşi în schimbare" (vezi şi A. schimbarea la nivel socio-cultural a fost interpretată drept evolutivă de către Herbert Spencer şi darwiniştii sociali . 8 .

V. Unele soluţii vin deja din arii diferite ale teoriei şi practicii. p. inclusiv omul trebuie reinventat printr-o educaţie creativă (M. (vezi tabelul nr. Moraru . p. Autorul citat pune în paralel . la sugerarea antrenamentelor pentru dezvoltarea skills-urilor necesare adaptării creative şi performante la schimbare (Mihaela Roco . 1978. 16) . cum sunt psihologia socială . de diversitatea posibilităţilor de trecere a unora în altele. Fustier . 1997) şi până la soluţia "reinventării lumii" în ceea ce priveşte ştiinţele . Într-o lume în care se mai confundă încă perfecţiunea cu imobilitatea şi care încearcă să-şi domine propria dezvoltare. apreciază M.. 1980 . de modurile în care ei vor putea realiza pilotajul public pentru a sesiza şi corela la timp fenomenele şi problemele noi cu efecte şi implicaţii majore la nivelul socio-umanului etc.Cum îşi vor realiza formatorii obiectivul propus pentru ca viitorii actori sociali să-şi dea seama mai bine de pluralitatea dimensiunilor situaţiilor. morala . I. care i-ar oferi posibilitatea să se transforme mai rapid şi cu mai puţine probleme într-o societate mai bună . Fustier (1993. toate răspunsurile ce se oferă conturează implicarea potenţialului creativ al formatorului şi viitorului actor social .l) comportamentele societăţii iudeo-greco-latino-creştine (coloana din stânga) considerate a fi trăsături mecaniciste şi naţionaliste care au determinat menţinerea acestei lumi şi "i-au permis să conceapă economia industrială care este în mâinile sale cu o tendinţă 9 . 1996 . 1997) sau la pregătirea de la vârstele mici pentru conceperea creativităţii ca mod de viaţă (Tereza Amabile . 1993. 13) . psihologia educaţională. aceasta este o provocare-problemă adresată de viaţă cercetării psihosociale şi educaţionale .24) : trăsături care cer transformări la nivelul comportamentului uman ce i-ar permite corpului social o anumită capacitate de primire . Belous .. de multitudinea legăturilor în care se află ele. structurile sociale. de deschidere în faţa viitorului . p. 1997 . De la propunerea de identificare şi structurare a repertoarului de abilităţi şi capacităţi şi transformarea lor în competenţe de către fiecare individ (Leona Tyler. psihologia managerială sau psihologia moralei şi religiei. economia . se întrezăresc trăsăturile viitorului .. 1976.

apropiindu-le unele de altele . Puterea analogică . aptitudinea de a stabili relaţii între obiectele lumii pentru a le perfecţiona rapid . apreciem că marea majoritate a trăsăturilor evidenţiate în partea dreaptă a tabloului constituie: • obiective ale cercetării psiho-sociale. 4. 2. Fustier . La nivel intelectual . • finalităţi în ştiinţele educaţiei.extraordinară de a se dezvolta". 15) 10 . cu transformările comportamentale cerute de noua societate . se întrevăd şi se cer schimbări (coloana din dreapta) ce-i vor permite omului să-şi asume şi să depăşească situaţia actuală "pentru a rămâne fidel propriului său destin şi pentru a domina fenomenele planetare (crizele etc. Tabelul l Tablou general al transformărilor comportamentale în noua societate (După M. Lumea în schimbare promovează valori cum ar fi: 1. 6. Iniţiativa şi curajul de a-şi asuma responsabilităţi . al structurii sociale şi al relaţiilor interumane . • cerinţe impuse omului contemporan în toate comunităţile . 3. 5. Fustier . Chiar dacă nu suntem întru totul de acord cu tabloul schiţat de M. Capacitatea de a depăşi limitele pe care pare să le impună societatea (depăşirea normativului) .) pe care ea le-a născut". Aptitudinea de a trece dincolo de sine însuşi (de a fi altruist) . 1993 . mai cu seamă în cele aflate în tranziţie şi restructurare economică . Puterea de a rupe barierele afective ridicate de ceea ce există deja (tradiţie . p. presiune socială . Imaginaţia de a duce la capăt situaţii neprevăzute . tabu-urile şi prohibiţiile intelectuale) şi de a consimţi la reconsiderarea profundă a universului său intelectual. afectiv .

perfecţiunea Morala codificată Cauzalitatea (mijloacele) Logica binară Pragmatismul Certitudinile profunde Credinţele multiple Evoluţia . vinovăţia Învăţarea Răsplata în lumea cealaltă Autocontrolul Bucuria creaţiei Spiritul întreprinzător Eficienţa Dreptul la greşeală Descoperirea Realizarea personală Exprimarea sinelui 11 . resemnarea Virtutea prudenţei Vanitatea efortului Păcatul.Poziţiile intelectuale Acceptarea teoriei Supremaţia raţiunii Dogma Fixaţia . adaptarea Acţiunea cu succes Finalitatea (scopurile) Dialectica Afectivitatea Răbdarea.

12 .8) Aceste valori caracterizează la ora actuală comportamentul creatorului . inventatorului . descoperitorului . categoria Negarea conflictelor Valoarea persoanei Iniţiativa. supunerea Centralizarea Ierarhia oficială Puterea. Creatorul este deja înaintea celorlalţi şi îşi asumă riscurile sale . Are îndrăzneala de a abandona identicul pentru a merge către diferit .responsabilitatea Descentralizarea Structurile interpersonale Funcţia de îndeplinit Soluţionarea conflictelor Relaţiile cu ceilalţi Individul Independenţa Respingerea comunicării Uniformitatea Prestigiul personal Singurătatea Competiţia Persoana în grup Interdependenţa Confruntarea ideilor Diversitatea şi toleranţa Realizarea Deschiderea către ceilalţi Cooperarea (continuarea tabelului 1.Structura socială Proprietatea bunurilor Autoritatea. pag. aceasta presupunând mobilitate afectivă şi curaj .

p. organizaţional etc. În ambele domenii de cercetare . 1993. ci cu mişcarea însăşi a realităţii cu care spiritul va intra în rezonanţă . este un om solitar în sânul unei societăţi dependente de obiceiurile sale . a culturii nonmateriale cât şi un câştig de cunoaştere în plan social . Fustier . trebuie să impună iniţierea şi practicarea tehnicilor şi metodelor de creativitate pentru ca abordarea creativă să devină "un reflex al spiritului care se manifestă în momentul necesar şi independent de circumstanţe" (M. Pe această linie amintim aprecierea lui Carl Rogers . a condus la descoperiri ştiinţifice cerute de necesităţile şi marile probleme cu care s-a confruntat societatea . studiul ştiinţific asupra creativităţii şi a grupului mic . O soluţie complexă la problema enunţată anterior considerăm că trebuie căutată în logica proceselor social-economice şi rezolvărilor adaptate la provocările şi întrebările secolului XX . economic . Guilford pentru creativitate.Descoperitorul care . 1997. acest reflex fundamental al spiritului nu se reduce doar la a gândi cu logică . riguros se impune în deceniile 4-5 ale acestui secol prin contribuţiile lui Kurt Lewin pentru grup şi ale lui J. p. deocamdată . 151) . p. Descoperirile ştiinţifice sunt apreciate ca modalităţi majore de schimbare atât în planul ideilor . Fustier. dar studiul lor ştiinţific. Din perspectiva psihologiei sociale .21-22) .58). Cercetările şi descoperirile din cele două 13 . Despre grup şi despre creaţie s-a vorbit încă din antichitate .economic cu impact în planul culturii materiale. Finalitate a educaţiei creativităţii . ci face ca subiectul să practice o logică mai amplă . care afirma că descoperirile teoretice şi tehnice legate de utilizarea grupului sunt echivalente ca importanţă cu descoperirea energiei nucleare (Elena Zamfir . conformă nu doar cu regulile interne ale gândirii abstracte . 1993. politic . (M. cât şi în descoperirile ştiinţifice ale acestui secol . studiile abundente aduc contribuţii de valoare de care au beneficiat şi beneficiază teoria şi practica la nivel social .P.

Contribuţiile Terezei Amabile cu privire la modelul componenţial al creativităţii . a psihologiei sociale a creativităţii . după ce s-au elaborat lucrări numeroase şi s-au impus teorii ce interpretează realitatea grupală dintr-o pluralitate de perspective . cu atenţionarea că "atunci când nu vom mai avea nevoie de grup . este o întreprindere dificilă dar totodată incitantă . Totodată ele au deschis arii de cercetare noi care aşteaptă şi presupun noi studii experimentale. Argumente orientative pentru studierea grupului creativ A încerca să reţii atenţia specialiştilor cu o problemă din vasta arie de cercetare a grupului . omul îşi va pierde probabil principala caracteristică a naturii sale: nevoia de socializare". 14 . cele ale lui Ion Moraru autorul modelului euremelor . cât şi cele ale Mihaelei Roco asupra creativităţii individuale şi de grup constituie numai câteva dintre descoperirile care structurează căi şi modele de adaptare performantă şi de rezolvare creatoare a problemelor . Neculau: "grupul a constituit de la începuturile umanităţii cadru de afirmare şi de securitate . ale lui Paul Popescu-Neveanu referitoare la modelul bifactorial al creativităţii . Trăind cea mai mare părţi din viaţa noastră în grup.domenii . I. a grupului şi a creativităţii .3. a exprimat esenţa omului" (1977. a exprimat nevoia asociativă a fiinţei umane . Un alt argument îl constituie faptul că grupurile ocupă o poziţie centrală în schema vieţii sociale. încercând să intrăm şi să ieşim dintr-un grup ne obişnuim cu grupul într-atât. în ultimele decenii . au condus spre impunerea .35) . p. împlinirea acestei trebuinţe se realizează corelat ca modificările aduse de evoluţia social-psihologică . existând mereu unghiuri noi de investigare a grupurilor umane. Iată câteva considerente care o susţin : recunoaşterea aproape unanimă a valorii grupului pentru individ cu sublinierea ce aparţine psihosociologicului A.

deoarece nu s-au elaborat metodologiile adecvate . Jung afirma că "nicăieri nu suntem mai aproape de tainele ultime ale tuturor începuturilor decât în cunoaşterea sinelui propriu .. 1938. iar rezultatele au utilitate pentru un management creativ al resurselor umane .Forsyth (1983 p. după un început promiţător domeniul creativităţii grupurilor a rămas interzis cercetărilor. Ralea .. Nu în cele din urmă . cum afirma şi J. care preciza cu amărăciune într-un studiu din 1924. Jung şi M. p. delimitării şi înregistrării principalelor efecte ale activităţii în grup ca o contribuţie utilă formatorilor pentru eficientizarea comportamentului uman şi de ce nu . voi.G.G.212) . p. p. atunci când constata că . dar adâncurile universului ne sunt mai cunoscute decât adâncurile sinelui nostru" (Jung C.G. Abric (1984. Considerăm că cercetarea noastră se concentrează pe o problemă puţin sau indirect studiată . pe care de atâtea ori ni-l închipuim deja cunoscut . Acest fapt induce ideea cercetării .3) .susţine D. că oamenii dau mai multă atenţie celor care fac cercetări în tehnică şi ajung la descoperiri care le sporesc confortul fizic . 1994.Jung (1994. le produce la nivelul individului participant. Alt considerent de menţionat este faptul că . Antinomia pare a fi unul din semnele existenţei noastre . reamintim două observaţii făcute de doi psihologi: C. Aprecierile celor doi psihologi ne-au susţinut în aprofundarea cercetărilor cu privire la grup orientându-ne spre studiul efectelor pe care activitatea într-un grup mic .C.Ralea . cum este cel creativ . obţinerii confortului psihic prin participarea la activităţile de grup .45) . decât celor care studiază şi descoperă legile sufletului (Ralea M. 146).R. oricât de intense şi cuprinzătoare ar fi cercetările într-un anumit domeniu tot mai rămân pete albe sau arii mai puţin cercetate . Din momentul în care ieşim din infinit şi intrăm în lume şi până în momentul când ieşim din lume şi intrăm în infinit după curba imaginată de C. încât influenţa lui asupra comportamentului nostru devine greu de măsurat dacă nu imposibil .Această indiferenţă faţă de studiul omului este justificată într-o anumită măsură de M. 15 .

existenţa a două necesităţi imposibil de ocolit: adaptarea creatoare şi acţiunea grup. deşi suntem indivizi unici şi irepetabili în dimensiunile fizico-psihice actuale .a fost o întrebare la care s-a încercat şi se încearcă încă un răspuns . depăşirea ei prin ereditate . II. a convergenţei funcţiilor vitale într-un tot organizat şi caracterul relativ al acestei unităţi . p. p. Ca urmare. şcolar . individuarea . procesul formării si maturizării personalităţii se realizează în ontogeneză prin traversarea unor grupuri primare şi secundare .III. depăşindu-ne uneori limitele . Jung spunea că numai prin faptele noastre creatoare ne putem cunoaşte şi depăşi . Cum rezolvăm aceste paradoxuri în decursul existenţei ? . voi. profesional . Contradicţiile esenţiale prezentate mai sus evidenţiază . provocări .51) trebuie să ne adaptăm. p. adică crearea şi "re-crearea" personalităţii primeşte influenţele formative de la grupul familial . contradicţii . Antropologul şi psihologul român Ion Biberi (1945. rezolvând inteligent şi creativ probleme. de partid până la grupul de pensionari activi sau rezidenţi ai azilelor de bătrâni . 253) enunţă că "antinomiile esenţiale ale individualităţii . C. de loisir . Ion Biberi considera că personalitatea este "o realitate spirituală in permanentă creştere şi împlinire creatoare" şi numai prin creaţie putem "depăşi destinul" (1945. deci individ unic şi exemplar de serie . • opoziţia între unitatea de structură a organismului . academic . soluţiile de rezolvare a contradicţiilor esenţiale existenţei noastre ne-ar putea fi 16 . • opoziţia între stabilitatea individualităţii şi evoluţia ei în timp sau "durată în schimbare". 307 şi 1971. apte a ne introduce în structura autentică a personalităţii" ar fi următoarele: • coexistenţa aparent paradoxală între unicitatea individualităţii . Acestor antinomii alăturăm şi paradoxul relevat de faptul că . a caracterului ei singular şi irepetabil în univers şi faptul că fiecare individ este exemplar de serie al unei specii date.G. p. 387) .

17 .oferite de creatologie şi sociologia grupului mic. mai bine zis de domeniul interdisciplinar de cercetare: Psihosociologia grupului creativ.

Prin efectele sale de facilitare a acţiunii sociale. a inventivităţii. Influenţă şi impact social Interesat de procesul de influenţare socială a indivizilor de către grupuri sau de către alţi indivizi. Acest impact este o funcţie multiplicativă a puterii sursei.438).Latane şi Sharm Wolf 1981. în prezenţa unor persoane rebele. contribuind la realizarea ei ca un "construct social". a divergenţei. iar cele mici de blocare a manifestării originalităţii. de formare şi chiar terapeutice. Latane a elaborat teoria impactului social care stabileşte că influenţa socială de orice fel este impactul total al altor oameni asupra unei persoane ţintă. ca rezultat al activităţii de grup. Forţele sociale acţionează asupra individului în acelaşi mod în care forţele fizice acţionează asupra unui obiect şi ca urmare. Cercetătorii în câmpul psihologiei sociale apreciază utilitatea teoriei impactului social pentru predicţia influenţei sociale. Noi considerăm impactul într-o accepţiune mai largă. cauzat de activitatea desfăşurată în grup şi relevat de efectele şi schimbările survenite la nivelul personalităţii şi comportamentului participanţilor. Este posibil ca rezistenţa la influenţa socială să apară când impactul social se divide între câteva forţe puternice şi apropiate sau când conformitatea la presiunea socială scade. Precizăm că în acest studiu vom înţelege prin impact un fenomen psihosocial complex. 18 . dinamica activităţii în grup îşi pune amprenta asupra personalităţii membrilor. grupurile mari fiind blamate pentru fenomenele de deindividuare şi groupthink.1. în prezenţa unor surse puternice oamenii se vor conforma. B. sub forma impactului grupului.Amprenta poate avea un caracter pozitiv sau negativ. p. apropierii (proximităţii) sursei şi a numărului indivizilor (B.CAPITOLUL II Impactul dinamicii grupului asupra creativităţii II. ori de câte ori se pune problema complezenţei sau obedienţei. de educare.

Stein M. Comparaţia susţine punctul de vedere conform căruia. Trebuinţa de a realiza grupuri de lucru performante a condus la realizarea unor studii comparative între grupele/echipele de lucru eficiente şi cele neeficiente. se întâlnesc în grupurile creative: "Când un grup nu este eficient in realizările sale. conturate din studiul grupului mic şi creaţiei în diferite domenii de-a lungul timpului. 1994. de a-i respecta pe ceilalţi din grup (care se comportă la fel). Aceste teoretizări sunt: a) susţinerea influenţei negative pe care interacţiunea în grup. Impactul grupului asupra creativităţii. 71-73). realizate prin compararea grupurilor după criteriul eficienţei. o are asupra membrilor. 1994) şi argumentul că noile idei se nasc într-o singură minte. cu privire la efectele presiunii la conformitate care acompaniază efortul grupului 19 .2.Johnson (1983. în general şi asupra manifestării divergenţei şi originalităţii. l-3). p. b) considerarea subiectului creator ca identificându-se cu individul solitar (Munteanu Anca. Van Demark apreciază contribuţiile lui Lippit (1982.196-232).pe care grupul îl are asupra potenţialului creator al individului. ne putem aştepta la efecte negative in creativitate".II. au contribuit la susţinerea impactului ..139. Johnson şi E. prin presiuni la conformare. obedienţă şi manipulare. principalele condiţii ce contribuie la încurajarea individului de a se manifesta deschis şi liber. în special. p. Sunt citate concluziile investigaţiilor realizate de Morgan (1968. între facilitare socială şi presiune la conformitate Două aprecieri. p.puţin benefic şi nefavorabil . p.

efecte ce tind să descurajeze opiniile divergente şi să supună individul la presiunea conformării. presiunea la conformitate face ca activitatea unui grup să fie mai puţin eficientă decât activitatea individuală. p. care acţionează tiranic.şi al echipei. originale. Mucchielli (1971. 27-29) consideră că în funcţie de varietatea grupurilor. dragoste. fiind o presiune ce tinde să uniformizeze membrii între ei. opiniile. dar există întotdeauna ca o cerinţă a grupului faţă de cel ce participă la activitate. b) chiar oamenii creativi se conformează la presiunea grupului . 194) sintetizează şi concretizează efectele pe care dinamica grupului le are asupra creativităţii. Principalii factori ce determină presiunea la conformitate sunt: trebuinţe de aprobare. conturând imaginea acestui impact. conformismul are aspecte multiple. Cumularea tensiunii lor reprezintă o parte din forţa presiunii la conformitate. În anumite cazuri. tinzând să unifice conduitele. Presiunea la conformitate şi efectele ei au fost şi sunt intens studiate de sociologi şi psihologi. informaţiile şi ideile. fiind dezaprobate. 20 . Van Demark (1991. Efectele presiunii la conformitate se constată atunci când un individ emite. se traduc prin două tipuri de conformare: conformare normativă şi conformare informaţională. d) opiniile experţilor tind să crească conformitatea . într-un grup de lucru. idei noi. acord şi trebuinţe de certitudine. ca o rezistenţă a grupului. Într-o cunoscută lucrare. R. c) nivelul conformismului depinde de tolerarea sau nu a devianţei . consideraţi şi surse ale presiunii la conformitate. percepţiile. insolite şi i se cere să renunţe la ele. descurajantă pentru inovator. Aceşti factori. p. Conformarea la cerinţele grupului este resimţită ca o frână. relevat de fenomene precum: a) presiunea grupului inhibă originalitatea . Afirmaţiile psihosociologilor evidenţiază implicarea primelor patru niveluri ale piramidei motivaţiei (ce cuprind trebuinţe de deficienţă).

originale). descurajează opiniile deviante şi reduc eficienţa creativă a grupului de lucru . de facilitare socială. h) uneori grupul aşteaptă să se realizeze consensul asupra scopurilor şi direcţiilor şi atunci conformarea este considerată a fi cerută de cele mai bune şi corecte raţiuni . creşterea şi afirmarea creativităţii individului. combinare şi multiplicare a acestora. Ca urmare.e) oamenii se conformează mai mult când acţiunile afectează pe alţii decât atunci când ei înşişi sunt afectaţi . inhibitoare şi blocarea manifestării însuşirilor gândirii creative şi ale comportamentului creator (din cauza presiunii la conformitate şi respingerii conduitelor insolite. întrebarea care s-a pus a fost: "cum reducem efectele negative şi cum favorizăm şi creştem producerea efectelor benefice ale dinamicii de grup asupra creativităţii?" Pentru a avea un grup performant. Impactul grupului asupra creativităţii membrilor apare ca limitând manifestarea însuşirilor gândirii creative şi a atitudinilor creative. concluzia este că trebuie să se faciliteze manifestarea unor anumiţi factori şi să se limiteze acţiunea altora. Pentru ca impactul grupului asupra creativităţii să fie benefic. Liderii. inovatoare. moderatorii sau supervizorii grupurilor şi echipelor trebuie să prevină manifestarea fenomenelor ce blochează afirmarea creativităţii membrilor la nivel de grup şi "în primul rând" presiunea la conformitate. Mulţi specialişti apreciază condiţiile din grupul creativ sau din echipele de cercetare ca fiind stimulatoare pentru manifestarea. de asociere. f) diferenţele de statut cresc conformismul. Concepţiile şi rezultatele cercetărilor cu privire la impactul dinamicii de grup asupra manifestării potenţialului creativ conduc spre imaginea unui impact având un consecinţe duale: pe de o parte efecte negative. adică. pe de altă parte efecte pozitive. posibilitatea schimbului de informaţii. trebuie luate în 21 . g) oamenii care se simt respinşi se conformează mai mult decât cei care se simt acceptaţi .

la răspândirea cercetărilor colective şi complexe. oameni de ştiinţă eminenţi. componenţa. Doi mari psihologi. Deşi recunoştea că "munca ştiinţifică nu se realizează numai în colectiv şi că acesta nu poate înlocui munca personală". etc.grupul este un cadru potrivit pentru formarea tinerilor cercetători. Al. p. Selye în lucrarea "De la vis la descoperire". 192-193) făcea observaţia. cu valorificarea maximă a oportunităţilor pe care le poate oferi un bun colectiv ştiinţific. idei. Cum se organizează. . este o necesitate primordială. conturează beneficiile activităţii în grup asupra creativităţii şi propun principiile pentru reducerea impactului negativ ilustrat de noi mai sus. invenţia şi creaţia. . metodele utilizate în rezolvarea lor. caracteristicile sarcinii de realizat. Selye. care au organizat şi condus grupuri de cercetători şi chiar institute. Roşca aprecia avantajele activităţii într-un colectiv/grup creativ/ştiinţific: . relaţiile.considerare principalele variabile ale dinamicii grupului: structura. Hans Selye (1968. Roşca (1981. Al. de cercetare. Al. Roşca şi H. el permite compensarea calităţilor şi competenţelor.122) evidenţiază o caracteristică tot mai frecventă în activitatea cercetătorilor de-a lungul secolului XX: tranziţia de la munca individuală. p. O concepţie asemănătoare celei a psihologului român. afirma şi H. 126) că o îmbinare a muncii individuale cu activitatea de grup. p. cercetătorii. regulile de desfăşurare a activităţii. Investigând un grup de 70 de academicieni. ne demonstrează chiar oamenii de ştiinţă. Academicianul Al.atmosfera din grup şi calităţile conducătorului facilitează munca ştiinţifică în colectiv. Discutând despre munca în echipă. la activitatea în colective ştiinţifice.Roşca considera (1981. că activitatea de cercetare se bazează în mare 22 . conduce şi supervizează un grup al cărui obiectiv este descoperirea noului.grupul favorizează schimbul de informaţii.

dar pe care nu. .crearea unei atmosfere de lucru în care fiecare contribuie eu ceva şi ştie că este judecat de colegi si superiorii săi numai pe baza meritelor pe care le dovedeşte. deoarece îi interesează activitatea pe care aceasta o depune. concepţia psihologului cu privire la aspectul negativ pe care impactul grupului îl are asupra creativităţii membrilor şi anume.stabilirea unei structuri organizatorice care să permită coordonarea şi supravegherea perfectă a tuturor activităţilor.demonstrarea posibilităţii de rczolvare a unei probleme prin exemplu personal mai degrabă decât prin argumente. în care recunoaştem norme ale grupului creativ (nn.Selye ( 1968.măsură pe munca în echipă şi ca urmare. miau venit în minte în timp ce încercam să explic discipolilor şi colaboratorilor mei ceva de care îmi dădeam seama.alegerea unor persoane care doresc să se alăture echipei. p. Selye. ca şi Al. Selye enumera ca principii fundamentale ale reuşitei într-un grup de cercetare: . . 193). din lucrarea lui H. Frământarea şi asocierea ideilor. . Roşca. aprecia H.l înţelegeam pe deplin".spiritul de corp bazat pe solidaritate şi încredere reciprocă între membrii echipei. . "Cele mai valoroase idei ale mele. clarificarea procesului de formulare şi delimitare a problemelor prin perspectivele diferite oferite de gândirea altora. constituie forţa echipei de cercetare. Reiese.Selye citată mai sus. H. "ne izbim în esenţă de aceleaşi probleme şi putem porni de la aceleaşi principii care dirijează relaţiile dintre membrii oricărui alt grup".) şi prin creearea unui climat creativ pentru interacţiunea membrilor. consideră în mare măsură adevărată concepţia cu privire la importanţa creativităţii individuale. ideea că acesta poate fi redus prin organizarea şi conducerea echipei respectând principiile enunţate. dar argumentează în favoarea rolului benefic pe care discuţiile de grup le au pentru cercetători. la 23 .

oferind satisfacţii. imixtiunilor membrilor echipei. cunoscut cercetător al fenomenului stres. organizând. cap. a apreciat că viaţa în echipă de cercetare are efecte benefice atât pentru individ. c) asocierea şi impactul ideilor proprii cu cele ale celorlalţi membri ai grupului "disipa fixităţile funcţionale" ale cercetătorului.cit. au condus sau conduc colective de cercetare. d) colectivul creativ oferă oamenilor de ştiinţă şansa de a-şi pre-testa ideile. avansează recent M. în consecinţă. echipa de cercetare după normele unui grup creator. soluţiile avansate şi de a primi feedback-ul acţiunilor lor. Poziţia oamenilor de ştiinţă care. p. Selye. Roşca şi H. 24 . doar dacă este bine organizată şi condusă cu competenţă de lider. După opinia lor.în realizarea sarcinilor grupului. Miclea şi I. Concepţii asemănătoare lui Al. iar grupul va fî întotdeauna superior individului numai dacă asigură valorificarea maximă a potenţialului tuturor membrilor. El a delimitat impactul grupului asupra creativităţii şi performanţei. susţine astfel necesitatea organizării acestora ca echipe creatoare ce îmbină activitatea individuală cu cea de grup. creativitatea de grup o include pe cea individuală pe care o valorifică (op.care liderul va participa activ -prin exemplu personal . Radu. originale. ceea ce oferă procesului de creaţie potenţialităţi specifice. 10). cât şi pentru performanţa grupului. fapt ce favorizează fluxul asociaţiilor ce pot duce la apariţia unor produse noi. (1991. Selye. 194). Cei doi psihologi descriu avantajele muncii într-un colectiv de cercetare care lucrează ca un grup creator: a) colectivul ştiinţific deschide circuitele individuale ale creaţiei. b) în colectivul ştiinţific se vehiculează o cantitate de informaţii ştiinţifice mai mari decât a unui individ singular. fapt util şi optimizator al procesului de creaţie. H.

Organizarea echipei de cercetare ca grup creator presupune adaptarea între normele grupului. deci manipularea dinamicii de grup în vederea reducerii efectelor negative ale presiunii la conformitate. 1985) şi inventologul / inventatorul V. Belous. sunt vaste şi în continuă îmbogăţire. preluate şi în colectivele creatoare. au adus: creatologul român Mihaela Roco (1979. a realizat şi un experiment unic până la el. II. Concluzii Literatura şi studiile de specialitate. lucrările şi cercetările întreprinse în ultimii ani. 131-138). climatului.teoretice. cu privire la dinamica grupului.3. Alături de contribuţia sa teoretică privind organizarea unor colective sau organizaţii creative (1995. Contribuţii de valoare . au condus la apariţia şi funcţionarea grupurilor creatoare de tipul grupului brainstorming. Ca urmare. acesta din urmă. supervizarea şi managementul unor grupuri şi colective ştiinţifice creatoare. p. economişti) a lucrat după normele creaţiei ajungând la performanţe în multe domenii. metodologice şi practice . începând cu Al. Trebuie sublimat că impactul negativ al activităţii în grup asupra creativităţii a fost depăşit iniţial de creatologi. prin organizarea şi conducerea Institutului Naţional de Inventică ca institut de cercetare al cărui colectiv multidisciplinar (format din ingineri de diferite specialităţi. Osborn prin manipularea dinamicii de grup sub aspect metodologic. logicieni. sociologi. inventatori. de 25 . pedagogi. comunicării etc. grupului sinectic etc. filosofi.. diversificarea metodelor ce au antrenat schimburi la nivelul normelor. a normelor specifice muncii de creaţie.. psihologi.cu privire la organizarea şi susţinerea activităţii.

Doise. Neculau. memoria socială. 2) datele de cercetare au pus în evidenţă caracterul dual al impactului grupului asupra creativităţii membrilor pe de-o parte negativ. Stoica Ana.psihosociologi renumiţi ca S. Caluschi Mariana. una din temele de cercetare dominante în disciplina noastră". Ne asociem părerii exprimate de psihosociologul J. 3) prin manipularea dinamicii grupului la nivelul normelor . marcând noi contribuţii de valoare şi arii de cercetare (reprezentările sociale. p. relaţii între grupuri. 4) organizarea echipelor de lucru ca grupuri creatoare a dus la manifestarea creativităţii membrilor şi creşterea performanţei (Roco Mihaela. Imaginea sintetică delimitată de noi cu privire la dinamica grupului şi a impactului său asupra participanţilor.212) în încheierea unui studiu amplu consacrat creativităţii grupului: "Studiul creativităţii grupurilor. Mugny. identitate socială şi identitate personală. Anca Munteanu. facilitator al combinatoricii imaginaţiei şi asociaţiilor gândirii.în special în sensul organizării grupului ca grup creator ce activează după normele creaţiei . Moscovici. schimbare socială. datorită presiunii la conformitate. în special ne-a condus la următoarele constatări: 1) delimitarea impactului grupului asupra creativităţii a fost realizată de cercetători din domenii diferite dar cu aceeaşi perspectivă şi anume.. şi a creativităţii. G. S. 1985. P. ne pare că trebuie să devină în anii următori. 5) a fost studiat foarte puţin impactul activităţii în grup asupra altor caracteristici ale personalităţii participanţilor. W. A. comportament prosocial etc.se reduce efectul negativ al impactului grupului asupra creativităţii.). 1989). Wisscher. aceea a obţinerii performanţei . Pentru o psihologie socială a creativităţii argumentează în ultimul timp tot mai mulţi oameni de ştiinţă: Tereza Amabile. Mihaela Roco. Chelcea etc. Ana 26 .Abric (1984. în general.C. pe de altă parte pozitiv.

Grigore Nicola. În cadrul unei psihologii sociale a creativităţii.Stoica. 27 . Luminiţa lacob etc. studiile asupra grupului creativ ar putea oferi date utile atât pentru practica socială cât şi pentru fundamentarea teoretico-ştiinţifică a noii ramuri a ştiinţei psihologiei.

În funcţie de obiectivele urmărite prin cercetare. S-au mai elaborat şi alte tehnici cum sunt "6-3-5". pentru stimularea creativităţii şi inventivităţii. iar în 1961 W..1. de testele de creativitate. tendinţă de dominare. tenacitate.cât sub aspectul informaţiilor oferite despre personalitatea membrilor grupului. ca metode de stimulare a gândirii creatoare. pentru antrenarea şi manifestarea potenţialului creativ în toate domeniile de activitate. originalitate. Alex Osborn a propus brainstormingul.CAPITOLUL III Metodele de creativitate ca metode de studiere a grupului III. Grupurile care rezolvă probleme cu aceste metode se numeau şi se mai numesc "grup brainstorming" sau "grup sinectic". de cooperare. comunicativitate. Gordon a propus sinectica.aspect intens studiat de altfel . în 1953. nu atât sub aspectul informaţiilor privind performanţa individuală sau de grup . acestea au fost şi sunt intens folosite pentru rezolvarea în mod creativ a problemelor. "Tehnica panel" etc. exersarea şi manifestarea creativităţii sau pentru activarea grupurilor (Zlate M. 1982). capacitate empatică. capacitate de asociere a imaginilor. aceste date se pot sistematiza în unităţi şi categorii de informaţii care pot fi comparate şi corelate cu datele generate de metoda observaţiei. "Philips 6-6". Datele oferite de protocolul unei şedinţe de sinectică sau a unei reuniuni panel abundă în informaţii privind anumite trăsături de personalitate şi caracter cum ar fi: sociabilitate. fluenţă. de testele de personalitate şi interpersonalitate etc. stil apreciativ etc. flexibilitate. Zlate Camelia. de supunere. Metode Mirabilis de stimulare a creativităţii După ce. Toate sunt folosite pentru stimularea. 28 . Aceste metode au fost utilizate de noi şi ca metode de producere a datelor (s-au dovedit a fi izvoare generoase de date de cercetare). perseverenţă.

în jurul căreia stau liderul şi membrii grupului creativ. 29 . în cursul acestui gen de bătălie. Desfăşurarea bătăliei metaforelor: Câmpul de luptă. am elaborat metoda denumită "Bătălia Metaforelor" sau „Confruntarea Metaforică”. denumit „Mirabilis”. • Liderul citeşte lista cu ideile emise în timpul unui brainstorming anterior şi solicită membrilor grupului să decidă care dintre ideile emise doresc să le dezvolte în continuare. Se alege secretarul reuniunii care va nota în protocol tot ce se discută pe câmpul de bătaie. Protocoalele realizate cu prilejul derulării acestei tehnici cât şi mărturiile (aprecierile) participanţilor pun în lumină unele calităţi de tehnică proiectivă generatoare de date pentru cunoaşterea personalităţii participanţilor. de fiecare dată adresând-o apărătorului ideii atacate. Liderul solicită 2-4 apărători a ideilor şi 2-4 atacatori a acestora. pentru a stimula gândirea creativă şi a uşura drumul spre experimentarea sinecticii. urmărind să incite implicarea apărătorului . Liderul aminteşte membrilor câteva norme: • 1) fiecare atacator emite o singură metaforă (care va semnaliza un defect sau o calitate a ideii atacate) . • • • Se aleg 2-4 idei.2. împreună cu care am elaborat şi experimentat câteva metode de stimulare şi manifestare a creativităţii. Confruntarea Metaforică (Bătălia Metaforelor) În timpul antrenamentului în grup creativ.În perioada anilor 1990 – 2000. îl constituie masa rotundă. III. am organizat un grup creativ de formare.

elegantă. Se mai poate folosi şi varianta cu mai mulţi apărători ai aceleeaşi idei. Răspunsul poate fi dat pe loc sau după ce toate ideile au fost atacate . analogii. Bătălia Metaforelor. fiecare apărător completează protocolul confruntării metaforice cu deschiderile. Abilitatea liderului care trebuie să perceapă starea grupului în orice moment şi în funcţie de aceasta să continue sau să oprească confruntarea. poate avea mai multe variante: a) O variantă în care se stabileşte câte un singur apărător şi câte un singur atacator pentru fiecare idee. apoi protocolul Răspunsul poate fi dat pe loc sau după ce toate ideile au fost atacate. climatul grupului devine destins. pe cât posibil. 3) 4) apărătorul trebuie să răspundă metaforic urmărind ca semnificaţia metaforei se admit comparaţii. concisă directă. asociaţii afectiv-cognitive de un nivel ridicat. eventual soluţiile care i-au apărut în timpul atacului. răspuns să cuprindă şi o soluţie. tiruri de metafore încrucişate sau concentrate pe o singură idee. sau o deschidere spre o soluţie. În final. ţintind ideea şi nu persoana care o apără. În cazul Bătăliei Metaforelor. epitete. Cu cât metaforele sunt mai originale cu atât confruntarea este mai elevată. 30 .2) apărătorul îşi notează metafora şi îşi elaborează răspunsul. De fiecare dată când îi vine rândul. toate integrate într-o exprimare În derularea sa. b) c) O variantă în care toţi cei care atacă îşi concentrează tirul pe o singură idee. urmărind să sesizeze ce defect sau calitate îi sugerează metafora. creşte eficienţa acestei tehnici. liderul va cere încă o metaforă pentru fiecare idee. bazându-se pe vizualizarea metaforei-atac şi empatie cu ideea atacată. schimburi foarte rapide în planul cognitiv etc. încrucişarea metaforelor provocând activări ale circuitelor memoriei. mai elegantă şi atmosfera. stimulator-dezinhibitor. să intuiască deschiderile operate de atac. Ca orice bătălie şi Confruntarea Metaforică atrage şi dezlănţuie energii. atacatorul îndreaptă metafora către aceeaşi idee.

Măgurianu Liviu. 2) s-a constatat manifestarea mai pregnant a capacităţii de elaborare (construirea şi elaborarea metaforelor). se introduce o stare de dezinhibare şi antrenare în activitate. a sensibilităţii la probleme (sesizarea defectelor şi evidenţierea lor metaforic) a capacităţii de identificare. Cotelea Oana. Măgurianu Corina. Brănişteanu Adriana. experimentat şi dezvoltat împreună cu grupul creativ Mirabilis. El a luat naştere prin sinteza creativă a normelor de organizare şi activitate a două tipuri de grupuri mici: grupul maraton (ca formă a grupului de întâlnire şi sensibilizare umană Bach. Caluschi Mariana. Maratonul Creativ În tehnologia creativităţii. Butunoi Luminiţa. Bogdan Bălan.Seghedin Elena. Ovidiu Gavrilovici. III.va fi evaluat de ceilalţi membri ai grupului care au asistat şi nu au participat direct la confruntare sau de ceilalţi desemnaţi de către lider sau grup să evalueze. 31 . Ticu Constantin. 1971) şi grupul creativ (Rocco Mihaela. vizualizare şi imaginare substitutivă (empatică). Maratonul Creativ se înscrie ca o metodologie complexă de rezolvare creatoare a problemelor şi implicit de formare şi psihoterapie prin creativitate. Popescu Loredana.3. Maratonul creativ a fost elaborat teoretic de Caluschi Mariana. Plenovici Florin. Cojocariu Lorica. Mulţumesc pe această cale membrilor grupului Mirabilis . În afară de soluţiile propriu-zise înregistrate în urma Bătăliei Metaforelor s-au impus şi alte efecte imediate ale acestei tehnici: l) subliniem efectul direct asupra climatului grupului. Anuşca Anişoara. 1979. ca într-un zbor în care cu fiecare metaforă emisă (ca atac sau apărare) se urcă mai sus creându-se în •grup o atmosferă inedită ca într-o piesă de teatru în care replicile se creează ad-hoc. 1994). Gârleanu Crina.

cu exersarea unor tehnici şi metode de creativitate care se activează şi se corelează în funcţie lui) şi cele speciale (obiectivele proprii fiecărei reuniuni maraton). se acceptă împărţirea în subgrupuri numai atunci când se activează metode de creativitate cum ar fi "6-3-5" sau "Philips 6-6" etc.pentru efortul depus în experimentarea şi dezvoltarea metodelor: Maratonul Creativ. dezvoltare a potenţialului lor creativ sau psihoterapie prin creativitate. Bătălia Metaforelor şi a altor tehnici de creativitate. atunci când se formează grupuri noi pot participa cei care doresc să lucreze într-un grup creativ. • • Liderul participă alături de ceilalţi la activitatea grupului fără să se odihnească. pot participa una două persoane noi. Norme în activitatea de maraton creativ Organizarea activităţii în grupul maraton se realizează după următoarele norme: • • Desfăşurarea reuniunilor într-un loc retras. • Activitatea se centrează pe antrenament creativ. Comunicare se face de la individ spre grup. doritoare de schimbare. 32 . care în anumite momente să preia conducerea reuniunii maraton. de obiectivele generale (dezvoltarea potenţialului creativ şi manifestarea • Normele grupului creativ de formare se reamintesc la începutul fiecărei reuniuni sau atunci când liderul observă o tendinţă de încălcare a lor. • La reuniuni participă membrii grupului creativ şi în funcţie de tipul de maraton creativ. cu pauze rare . ca urmare se recomandă existenţa unui co-lider. Timpul de desfăşurare: noaptea (prin înlăturarea orelor de somn ca la maraton) pe o durată de 12 ore (de preferinţă de la orele 17-18 până la orele 6-7 ziua următoare).Măgurianu Olivier .

El este integrat în tehnologia creativităţii utilizată de şcoala Mirabilis. Faze în activitatea de maraton creativ În timpul maratonului creativ activitatea se derulează cunoscând următoarele faze: • Faza de reîntâlnire (între orele 17-18) când are loc revederea membrilor. grupul decide ce metodă va utiliza chiar dacă.• În momentele în care se sesizează o tendinţă de agresivitate. o metodologie complexă de antrenament creativ intensiv. în general. metode şi demersuri euristice diferite în funcţie de situaţie şi problemă. liderul propune tehnica relansării concentrative sau vine cu o tehnică. dacă există. exprimarea greutăţilor şi problemelor ivite în viaţa fiecăruia. • Faza relaxării concentrative. • Faza activităţii de îndeplinire a obiectivelor propuse prin antrenament creativ (are loc între orele 19 şi 4 dimineaţa). Această fază începe cu exerciţii creative şi de gimnastică intelectuală propuse de lideri sau de unul din participanţi. de generare de soluţii şi aprofundare a ideilor originale apărute urmăreşte atât abordarea şi rezolvarea problematicii propuse cât şi antrenarea în utilizarea metodelor şi strategiilor creativităţii. care se realizează cu un grup creativ pe parcursul unei reuniuni extinse în timp. liderul este cel care orientează mersul reuniunii. Considerăm Maratonul Creativ. un exerciţiu nou pentru grup. stabilirea obiectivelor maratonului şi a unei structuri (dacă aceasta nu a fost elaborată de către lider anterior). se caută soluţii la problemele pe care grupul şi-a propus să le rezolve utilizându-se tehnici. a meditaţiei şi programării pozitive (are loc 33 . După maxim 30 de minute se trece la abordarea obiectivelor propuse. prezentarea oaspeţilor. înlănţuirea metodelor de redefinire a problemelor. ostilitate sau plictiseală.

între orele 4-5 dimineaţa, aproximativ 30-45 min.) în grupul creativ de formare şi deci şi în maratonul creativ utilizăm relaxarea concentrativă adaptată (inducerea meditaţiei şi relaxării prin poezie şi muzică apoi relaxarea propriu-zisă şi în final programarea pozitivă prin muzică, poezie şi fraze inductoare specifice pentru stimularea creativităţii);

Faza discuţiilor conclusive (se desfăşoară de regulă între orele 5-6 dimineaţa), când se stabilesc grupurile care vor evalua ce s-a lucrat în timpul maratonului; se proiectează o nouă reuniune de grup sau un viitor maraton creativ; sunt ascultaţi "musafirii" care până atunci au fost trataţi ca şi ceilalţi membri ai grupului.

Tipuri de Maraton Creativ În experimentarea maratonului creativ, am delimitat următoarele tipuri: 1. Maratonul creativ de reîntâlnire-susţinere Are loc după o perioadă de întrerupere a activităţii grupului creativ de formare (vacanţe, concedii) şi are ca scop reactualizarea activităţii grupului, reluarea antrenamentelor. Obiectivele principale în acest tip de maraton sunt: crearea stării de spirit specifice antrenamentului creativ, eliminarea posibilelor blocaje apărute pe parcurs, resincronizarea gândirii critice cu elementele creative-stimulative, experimentarea unor variante ale metodelor de creativitate sau jocuri creative.

Pentru atingerea acestor obiective se utilizează la început strategiile primare ale creativităţii realizându-se cu membrii familiarizaţi deja cu tehnicile şi metodele creative, exerciţii creative pentru facilitarea autodezvăluirii fiecărui
34

participant şi eliberarea de blocaje. Se trece treptat spre prezentarea succeselor şi a realizării fiecărui participant dar şi a eşecurilor sau problemelor. Se folosesc metodele de creativitate (recomandându-se activarea a cât mai multe metode şi tehnici ce au ca efecte eliberarea gândirii de rutinele muncii de zi cu zi). 2. Maratonul creativ de antrenament Acest tip de maraton creativ are drept scop, antrenarea grupului prin exersarea fiecărui participant în tehnicile şi metodele de creativitate cunoscute, precum şi însuşirea sau/şi exersarea unor tehnici, metode şi strategii noi. Tema fiecărui maraton creativ de antrenament este stabilită de la începutul reuniunii, pentru desfăşurarea acesteia fiind conturată o anumită strategie cu succesiunea etapelor ce trebuie parcurse (exemplu: gimnastică intelectuală, eliminarea blocajelor, reactualizarea principalelor metode cunoscute şi a listei de exerciţii creative, prezentarea teoretică a noii tehnici, exersarea ei, concluzii şi îmbunătăţiri posibile). Liderul, co-liderul sau unul din membrii grupului urmăresc atingerea unui anumit obiectiv şi intervin direcţionând mersul maratonul creativ doar atunci când o cere situaţia creată sau strategia propusă. În restul reuniunii, membrii grupului, în acord cu normele, axiomele şi obiectivele anunţate se implică în activitate, punându-şi în joc potenţialul creativ. Alături de folosirea tehnicilor şi metodelor de creativitate cunoscute şi însuşirea şi exersarea lor se urmăreşte şi perfecţionarea acestor metode, punerea în discuţie a unor particularităţi ale acestora, adaptarea lor la specifiul activităţii grupului sau la specificul diferitelor activităţi şi domenii întâlnite în practică, precum şi elaborarea de noi metode, tehnici şi strategii creative. Deşi sunt acceptate şi recomandate: gluma, jocul creativ şi metafora, maratonul de antrenament se centrează pe activitatea de însuşire şi stăpânire de către participanţi a metodelor de creativitate şi dezvoltarea abilităţilor creative.
35

3. Maratonul creativ de iniţiere şi formare de noi membri ai grupuri creative Maratonul creativ de iniţiere urmăreşte introducerea unor persoane noi în activitatea grupului creativ de formare sau formarea de noi grupuri creative. Experienţa ne-a dovedit că un astfel de maraton desfăşurându-se pe parcursul mai multor ore (12) şi într-o manieră particulară, este receptat ca o "petrecere a minţilor creative, trezind motivaţia şi interesul pentru maniera creativă de abordare a realităţii pentru antrenarea într-un grup creativ. Pentru acest tip de maraton este necesar atât o strategie precisă (cu o flexibilitate caracteristică oricărei activităţi creative) cât şi un grup creativ de formare stabil, stăpân pe metodele de creativitate având experienţa mai multor reuniuni de maraton anterioare. Persoana (sau persoanele novice) este introdusă în grup printr-un exerciţiu de autoprezentare (fiecare participant se autoprezintă metaforic invitând apoi şi persoanele noi să facă acealaşi exerciţiu). Activitatea se desfăşoară într-o manieră asemănătoare maratonului de întâlnire dar, spre deosebire de acesta, strategia este mai bine precizată, iar membrii grupului conştientizează rolul lor de factor inductor. Fiecare membru al grupului propune, demonstrează şi exersează o metodă, un exerciţiu de creativitate, este lider de moment. Aşa se procedează când se formează un grup nou (exemplu grupul "Ideea" din Bălţi, Republica Moldova, grupul "Atlanţii' de la Universitatea Tibiscus-Timişoara, grupul "Hibrid 16+" de la C.C.D. Suceava etc.). Acest tip de maraton se poate utiliza şi pentru atragerea în activitatea creativă a specialiştilor care lucrează în producţie. Reuniunile de maraton creativ de iniţiere pot servi şi la sondarea atitudinilor creative a persoanelor invitate, a posibilităţilor de adaptare a acestora la munca în echipă şi a receptivităţii lor la problemele care presupun rezolvare creativă. Aceste reuniuni sunt şi un prilej de exersare a rolului de lider de către membrii stabili ai grupului creativ. În acest tip de maraton se
36

Problema este pusă în discuţia grupului şi după momentul de "purjare" a ideilor şi de clarificare a aspectelor neînţelese. de creare a climatului. într-o nouă etapă a maratonului de antrenament sau ca o strategie de lucru distinctă a unui grup stăpân pe tehnicile şi metodele creativităţii (grup creator). Astfel că aceeaşi problemă poate fi iniţial "deschisă" printr-un "brainstorming" alegându-se de aici idei pentru "confruntarea metaforică". În cadrul acestui tip de maraton. Se recomandă invitarea în cadrul unor astfel de şedinţe a unor specialişti care pot sugera pe ce idei ar fi bine să se insiste. membrii grupului. aceasta este abordată dintr-o pluralitate de perspective cu ajutorul tehnicilor şi cxerciţiilor de creativitate. lista interogativă şi chiar simplele tehnici de îmbunătăţire. Etapa de evaluare (analiza critică a ideilor şi soluţiilor emise) se recomandă să aibă loc la 24 de ore.îmbină atât elemente caracteristice maratonului de susţinere cât şi maratonului de antrenament. după ce trec de momentele de încălzire. pot continua în mod fericit abordarea creativă a problemelor. după o perioadă de odihnă într-un grup de evaluare desemnat iniţial şi 37 . 4. "matricea de îndepărtare creativă" sau poate fi abordată dintr-o altă perspectivă prin sinectică sau printr-un "6-3-5" etc. asociaţii forţate. Maratonul creativ pentru rezolvare de probleme Acest tip de maraton este considerat ca o continuare. care sunt din nou supuse unor metode pentru obţinerea de noi soluţii. de eliminare a blocajelor şi de reactualizare a metodelor principale ce vor fi folosite. Acestea pot fi probleme teoretice sau probleme tehnice (concrete) care cer soluţii practice. După listarea ideilor apărute în urma folosirii metodelor amintite mai sus se pot alege idei ce par a se apropia mai mult de esenţa problemei. Analogiile simbolice personale sau fanteziste. trec la rezolvarea concretă a unor probleme.

diminuarea sau eliminarea unor blocaje. respectând normele maratonului. dar şi ale empatiei. întărirea încrederii în sine şi a individuării prin contactul cu ceilalţi membri ai grupului. afective ce inhibă sau diminuează manifestarea potenţialului creativ. rezolvare de conflicte etc). Strategiile de desfăşurare a maratonului terapeutic sunt nuanţate diferit în funcţie de persoana care înaintează problema (din domeniul motivaţional. se urmăreşte reducerea lor şi formarea unor abilităţi individuale de prevenire a blocajelor. emoţional etc) sau de maniera în care se doreşte rezolvarea problemei (consiliere cu focalizarea asupra individului. solicitare de strategii şi soluţii concrete.la care să participe atât membrii grupului creativ cât şi specialişti din domeniul de activitate care se confruntă cu problema. structura de bază a maratonului creativ terapeutic cuprinde următoarele faze: • Faza de "încălzire" a grupului şi reintrare în atmosfera specifică grupului creativ. Maratonul creativ terapeutic Acest tip de maraton urmăreşte întărirea efectelor terapeutice ale activităţii în grupul creativ în planul personalităţii participanţilor. 5. relaţionării. Prin activitatea în grup focalizată asupra anumitor blocaje cognitive. comunicării. maratonul terapeutic se desfăşoară pe parcursul a 12 ore nonstop. În toate aceste cazuri. 38 . stimularea comunicării empatice etc. Ca orice tip de maraton creativ. Specificul maratonului terapeutic constă în urmărirea ca obiectiv principal a identificării. Aspectul terapeutic este prezent şi în celelalte tipuri de maraton concretizându-se în destindere psihică. motivaţionale. analizei şi rezolvării creative a blocajelor creativităţii. căderea cenzurilor şi facilitarea exprimării propriei personalităţi. intelectual.

Primele trei faze sunt preponderent analitice. Folosind metodele şi tehnicile creativităţii. în timp ce celelalte etape presupun realizarea sintezei creative şi 39 . sunt reunite conducând la realizarea unei imagini unitare a problemei şi soluţiilor oferite de activitatea în grup. Când este în cauză un conflict se realizează genograma şi harta conflictului. Problema formulată . • Faza de programare pozitivă. atitudini de reducere sau eliminare a blocajului. • Faza reasamblării problemei purificate (analizate trecute prin diferite tehnici de creativitate). 2. într-o atmosferă optimistă. perfecţionism .insuficienţa unor strategii de organizare a informaţiei . conflictului. Problema formulată . element. dintr-o pluralitate de perspective se ajunge la identificarea problemei reale.• Faza de "purjare" a problemei. care presupune formularea şi reformularea problemei.neîncredere în sine. inducând subiectului starea de "deja rezolvat" şi întărindu-i încrederea în forţele proprii. persoana care a ridicat problema este antrenată continuu în soluţionarea ei.incapacitate de concentrare a atenţiei şi memoriei Problema reală . Exemple: 1. Trebuie menţionat faptul că de-a lungul celor cinci faze. Concluziile şi soluţiile de acţiune conturate în cadrul fiecărei subprobleme. care să conducă în final la formularea unui set de tehnici. în care se urmăreşte identificarea factorilor a căror influenţă unică sau conjugată determină blocajul de bază.incapacitate de elaborare . subansamblu. se abordează fiecare element al problemei oferindu-se soluţii creative. • Faza destructurării problemei. în care. prin discuţii şi emiterea unor opinii. analiza ei teoretică. Problema reală . • Faza abordării subansamblelor (elementelor) problemei dintr-o pluralitate de perspective. Acum se urmăreşte încheierea reuniunii.

Trebuie precizat faptul că subiectului nu îi este foarte utilă o anumită interpretare şi clasificare teoretică a problemei lui cât mai degrabă declanşarea. a fişelor de autoapreciere. maratonul terapeutic este mai dificil de realizat. nu este unul de epuizare psiho-fizică. dezvoltarea şi întreţinerea unei atmosfere care să favorizeze "dezamorsarea" blocajului. dezvoltarea gândirii creative. reinterpretarea lui în raport cu strategiile ce le va aplica acesta în viitor şi asumarea lui ca o problemă clarificată sau "deja rezolvată". afective. Comparativ cu celelalte tipuri de maraton. Avantaje şi limite ale maratonului creativ Datele de cercetare desprinse din înregistrarea pe casete video şi audio a activităţilor petrecute în cele peste 250 de ore reprezentând 20 de reuniuni de maraton creativ (preponderent de antrenament. b. creşterea rezistenţei la solicitări şi efort intelectual susţinut. voliţionale. pe lângă unele dintre efectele specifice grupului maraton (deschidere spre comunicare autentică şi intimitate psihologică) şi cele ale grupului creativ. în ciuda solicitării complexe (intelectuale. pentru cel puţin 48 de ore. fizice) pe timp îndelungat. efectul activităţii în maratonul creativ. de inţiere şi formare a altor grupuri creative şi de reîntâlnire) cât şi din analiza foilor de observaţie. paradoxal. identificarea şi eliminarea unor blocaje. ci de creştere a tonusului general al fiecăruia dintre participanţi. dorinţa participanţilor de a contribui la crearea şi menţinerea unui climat de intimitate psihologică şi la reducerea manifestărilor de agresivitate şi ostilitate care pot să apară 40 . din autobiografiile grupului şi a scalei de efecte ne permit să facem următoarele observaţii şi aprecieri: a. de evaluare. au fost remarcate efecte specifice maratonului creativ: tendinţa de centrare a motivaţiei pe susţinerea comportamentului creativ.rezolvarea problemei.

41 constitui factori inhibitori al derulării . gradul de activism al membrilor grupului. Alături de avantaje ale utilizării maratonului creativ întâlnim şi unele limite ale acestei metode de grup: a. descoperirea eu-lui ca o sursă de puteri creative. însuşiri necunoscute. b. schimbările ce se produc la nivelul stării sufleteşti a fiecărui participant.în anumite momente ale maratonului.jurul următoarelor categorii: a. înregistrarea audio şi video a activităţii de maraton este foarte necesară dar prezenţa aparatelor poate activităţii. c. se constată şi preocuparea acestuia de a îmbunătăţi şi de a varia structura maratonului creativ. concomitent cu participarea sporită de la o reuniune maraton la alta a fiecărui membru al grupului. b. un protocol al unei activităţi de maraton creativ va cuprinde problemele abordate. modificările tensiunii emoţionale la nivelul grupului (explozii de bucurie când apar idei originale. inedite. de a experimenta exerciţii şi tehnici de creativitate noi. înregistrarea scrisă nu poate reda caracteristicile atmosferei din maraton. Ca urmare. şi mai puţin vizibile stările psihice trăite de grup aşa cum sunt ele surprinse pe casete audio şi video. aşa cum apar ele după lista de efecte elaborată de noi se centrează în. creşterea calităţilor gândirii creative. Efectele activităţii din timpul maratonului creativ. recunoaşterea şi actualizarea unor resurse interioare nebănuite. apariţia trebuinţei de exprimare şi realizare prin creaţie personală. recunoaşterea şi actualizarea unor calităţi. d. c.). necesitatea unui spaţiu adecvat desfăşurării reuniunii pe timpul orelor de noapte. exerciţiile şi tehnicile utilizate. c. soluţii nebănuite sau tendinţe spre agresivitate şi ostilitate ce pot interveni mai ales după ora l noaptea etc.

trebuinţa de realizare de sine prin creaţie. creşterea şi manifestarea potenţialului creativ. Ca urmare. pentru studiu grupului şi al personalităţii participanţilor. apreciem că maratonul creativ este o metodologie de individuare prin creativitate şi în acelaşi timp un izvor bogat de date. 42 . recunoaştere şi actualizarea de sine. informaţii.Aceste categorii: descoperirea. etc constituie note definitorii ale procesului individuării.

CAPITOLUL IV Motivaţie şi creativitate
IV.1. Modele explicative ale creativităţii, ce surprind rolul motivaţiei
Interesul psihologilor pentru studiul creativităţii a condus la elaborarea unor modele explicative, mai mult sau mai puţin acceptate. Dacă iniţial ele au pus accentul pe rolul factorilor cognitivi în explicarea creativităţii (cunoscutul model faclorial, tridimensional al gândirii elaborat de J.P. Guilford), în ultimele decenii a fost recunoscut rolul deosebit al factorilor nonintelectuali de personalitate: motivaţie, voinţă. afectivitate, atitudini, temperament, caracter (modelele şcolii americane de la Buffalo, între care se remarcă modelul comportamental elaborat de Tereza Amabile; modelul bifactorial elaborat de P.P. Neveanu sau modelele şcolii ruse de inventică). Prin dezvoltarea psihologiei cognitive se constată, în ultimii ani, o tendinţă de reimpunere a modelului cognitivist, de pe alte fundamente ştiinţifice (M.IRadu, 1991, p. 181-199), fără însă a nega total rolul motivaţiei în manifestarea creativităţii.

IV.2. Modelul bifactorial al creativităţii (Modelul Neveanu)
În psihologia românească a fost acceptat iniţial, ca model explicativ al creativităţii, modelul Guilford, încercându-se totodată şi elaborarea unor modele proprii, între care s-a impus modelul bifactorial elaborat de P.P. Neveanu (1971) şi modelul euremelor propus de I. Moraru (1973). În conceperea modelului bifactorial al creativităţii, P.P. Neveanu ia ca axiome următoarele afirmaţii :

43

1) La nivelul personalităţii, creativitatea emerge din interacţiunea optimă dintre aptitudini şi atitudini. Aptitudinile nu sunt creative prin ele însele ci, devin astfel dacă sunt activate de motive si atitudini creative (P.P. Neveanu, 1971; 1978) ; 2) La creativitate contribuie toate procesele psihice, începând cu senzaţiile şi percepţiile şi terminând cu afectivitatea şi voinţa ; 3) Creativitatea este o proprietate a întregului sistem psihic uman, care, precum un laborator, strânge şi prelucrează informaţiile şi elaborează noi modele cognitive imagistice (P.P. Neveanu, 1971) ; Se conturează două categorii de factori ai modelului explicativ a creativităţii:

Vectorii (prima categorie de factori) - termen ce reuneşte toate dispozitivele energetice incitatoare şi susţinătoare a subiectului în acţiune: trebuinţe, motive, scopuri, aspiraţii, constrângeri şi atitudini. Vectorii se împart în: vectori creativi şi vectori necreativi. Vectorii creativi (între care P.P. Neveanu include: trebuinţele de creştere, de realizare, de performanţă şi atitudinile nonconformiste) sunt cei care declanşează şi susţin ciclurile operatorii până la atingerea noului, originalului .

Operaţiile generative (a doua categorie de factori) - cuprind sistemele de operaţii şi aptitudinile generale sau speciale de nivel supramediu . În modelul bifactorial al creativităţii, P.P. Neveanu acordă un loc şi un rol

deosebit, între vectorii creativi, motivaţiei şi atitudinilor creative. Printre cele din urmă, autorul enumeră: încrederea în forţele proprii şi înclinaţia puternică către realizarea de sine: atitudinea antirutinieră, interesele cognitive, curajul în adoptarea de noi scopuri şi obiective neobişnuite (perseverenţa în căutarea soluţiilor noi, originale), simţul valorii, atitudini direct creative (receptivitatea faţă de tot ce este nou, respectul faţă de originalitate şi cultivarea consecventă a ei). Din perspectiva cercetărilor aplicative în domeniul inventicii, a proiectării,

44

elaborării şi realizării unor programe de formare a creatologilor şi inventatorilor, considerăm modelul bifactorial ca fiind un model explicativ deschis, general dar simplu, operaţional, care oferă posibilitatea studierii componentelor din perspectiva celor patru P (potenţial, proces, produs, preajmă) a nivelurilor de manifestare a creativităţii, fiind util în elaborarea programelor de antrenament pentru pregătirea stimulării şi exersării corelate a vectorilor şi operaţiilor. Este şi un model explicativ teoretico-practic pentru o psihologie socială a creativităţii. Pentru lucrarea noastră am reţinut, ca fundamentală, abordarea motivaţiei ca vector al personalităţii creative.

IV.3. Modelul epistemologic-psihologic al creativităţii (Modelul euremelor - I. Moraru)
Un alt model românesc explicativ al creativităţii, original si foarte cunoscut şi apreciat de inventatori şi invenlologi (V. Belous , 1990, 1994, 1996; Slătineanu 1996) este modelul euremelor elaborat de I. Moraru (l995, p. 104-105). Autorul consideră că la realizarca fenomenului creativităţii conlucrează şase eureme care prin analogic cu pătratul logic pot configura pătratul euremelor. "Numim eureme, spune I.Moraru, structurile care conlucrează la realizarea creativităţii, participă într-un fel sau altul la invenţii şi descoperiri". Părţile funcţionale pot fi concepute ca un fel de "atomi de creativitate", iar grupările de părţi în relaţie (structurile), ca "molecule de creativitate" . Elaborat în 1973 şi perfecţionat pe parcurs (1984) modelul lui I. Moraru denumit şi model epistemiologic-psihologic al creativităţii tehnice, cuprinde următoarele eureme:

45

interese. Eurema ideativ-perceptivă (5). nevoia .realizată de gândirea analitică. • • Figura 1. forţa proceselor nervoase (exprimată în tipul de activitate nervoasă superioară). Eurema energetică stimulatorie (motivaţională) (3) . Pătratul euremelor (cf. memorie. interesul.în cadrul căreia conlucrează pasiunea.la care conlucrează elemente ideativ-perceptive şi motorii. fantezie. • • • Eurema critică (4) . temperamentul. etc. gândire. efortul intens şi de lungă durată. limbaj. I. 1995) 46 .realizată de inteligenţă.• Eurema de acumulare şi comprehensiune a informaţiei (1).la care participă componente ideative şi perceptive. plăcerea de a face invenţii şi descoperiri. curiozitatea. sentimentele. Moraru. Eurema de obiectualizare a imaginilor (6) .realizată de memorie. inconştient. de funcţia critică a inteligenţei şi conştiinţei. voinţa. curajul. ambiţia. Eurema asociativ-combinatorie (2) .

Modelul componenţial al creativităţii. B. Moraru. autorul aşează pe laturi euremele implicate în producerea ideilor noi. IV. model ce evidenţiază pregnant rolul motivaţiei în manifestarea creativităţii. din perspectiva psihologiei sociale a creativităţii. propus de Tereza Amabile (1983. explică performanţa creativă prin conlucrarea dintre trei dimensiuni relevante: • abilităţi relevante pentru domeniul de activitate . artistice).362). privind trebuinţele pasiunile şi aspiraţiile care i-au motivat în realizarea creaţiilor lor. Th. Eurema energetică stimulatorie mai este numită şi eurema motivaţională (Moraru I. 1995). iar pe diagonale dispune euremele prin care se realizează întruchiparea ideilor. p. rezultatul actului creator fiind invenţia.. • motivaţia la sarcină . Edison. interdependenţa şi interinfluenţarea dintre ele în procesul creaţiei/invenţiei. Modelul epistemiologic. dar şi efectul procesului la nivelul personalităţii inventatorului. imagini şi obiecte materiale (tehnice.4.În modelul pătratic al euremelor. 47 . apelând la mărturisirile unor mari creatori în ştiinţă şi tehnică (Darwin Ch.. Osborn etc. 119). locul şi rolul acesteia în model fiind atribuit de autor.. • abilităţi şi calităţi relevante pentru creativitate . 1995. Modelul componenţial al creativităţii (modelul Amabile) Un alt model este cel elaborat de Tereza Amabile (creatolog american). produsul creativ. Al. psihologic al creativităţii tehnice este o contribuţie românească originală şi de utilitate explicativ teoretică şi pragmatică. însuşi autorul punând-u-i în valoare calităţile pentru teoria şi practica managerială (I. Russel. originale. p. A. Pentru obiectivele tezei specificăm legătura şi coacţiunea dintre toate structurile (euremele) implicate în modelul explicativ al creativităţii.).

Tereza Amabile analizează rolul motivaţiei în realizarea sarcinilor creative şi pune în balanţă motivaţia extrinsecă şi motivaţia intrinsecă. Concluzia ei este că motivaţia intrinsecă are rolul definitoriu în creativitate. ea fiind cea care a demonstrat atât rolul motivaţiei intrinseci cât şi pe cel al motivaţiei extrinseci. Ca şi Mihaela Roco (1974). potrivit domeniului • Stil cognitiv adecvat • Cunoaştere implicită sau explicită a euristicii pentru generarea noilor idei • Stil de muncă determinat • Atitudini faţă de sarcină • Percepţiile propriei motivaţii de abordare a temei DEPINDE DE : • Abilităţi cognitive înnăscute • Îndemânări motorii şi perceptuale înnăscute • Educaţia formală şi informală • Antrenament • Experienţă în generarea de idei • Caracteristici de personalitate • Nivelul iniţial al motivaţiei intrinseci pentru sarcină • Prezenţa sau absenţa constrângerilor izbitoare extrinseci din mediu • Capacitatea individului de a reduce cognitiv constrângerile extrinseci Tereza Amabile a cercetat intens implicarea motivaţiei în creativitate. Modelul componenţial al creativităţii Adecvarea capacităţii potrivite domeniului Adecvarea capacităţii potrivite creativităţii Motivaţia la sarcină INCLUDE : • Cunoştinţe despre domeniu • Abilităţi tehnice necesare • Talent special. Modelul componenţial al creativităţii prezintă componentele necesare pentru creativitatea individuală şi descrie modurile în care fiecare componentă intervine în etapele procesului creativ : 48 .Tabelul 2.

cuprinzând atât setul individual de posibilităţi de răspuns. toleranţă la ambiguitate.• Abilităţile relevante pentru domeniul de activitate sunt baza pentru orice performanţă. îndemânare tehnică şi talente speciale pentru domeniul în problemă. orientarea către asumarea riscului. 1989. perceptuale şi motorii) cât şi de educaţia formală şi informală în domeniu. Această componentă.3). cât şi informaţiile după care noul răspuns (soluţie) va fi evaluat. Cu cât acest set este mai bogat.6). Abilităţile relevante creativităţii depind. p. • Componenta motivaţională include două elemente: atitudinea de bază a 49 . Stilul cognitiv perceptual poate fi caracterizat ca o facilitate în înţelegerea complexităţii şi a abilităţii în depăşirea barierelor cognitive în timpul rezolvării problemei. sarcini. cele două componente interacţionează cu motivaţia intrinsecă la sarcină. spune autoarea modelului: „componenta antrenamentul abilităţi relevante pentru creativitate depinde de prin care individul în învăţământ îşi poate dezvolta propriile strategii pentru o gândire creativă”. cu atât alternativele pentru producerea noului sunt mai numeroase. atât de însuşirile interne (cognitive. p. afirmă Tereza Amabile (1989. din care se vor sintetiza noile soluţii. poate fi concepută ca un set de căi cognitive ce pot fi urmate pentru rezolvarea unei probleme. Ca urmare. perseverent în urmărirea propriilor idei. • Abilităţile şi calităţile relevante pentru creativitate includ un set cognitiv. perseverenţă în faţa frustrărilor şi o relativă indiferenţă fată de aprobarea socială (Tereza Amabile. oferind posibilitatea unor noi combinaţii. favorabil pentru asumarea unor perspective noi în problemă. Componenta abilităţi relevante domeniului apare ca fiind dependentă. de însuşiri de personalitate în legătură cu independenţa. într-o anumită măsură. autodisciplina. Ele includ abilităţi ale memoriei pentru reţinerea de cunoştinţe. În rezolvarea sarcinii. o înclinaţie de a folosi metodele euristice pentru a explora noi căi cognitive şi un stil de muncă persistent.

96-100). nivelul final al motivaţiei în sarcină. motivaţia extrinsecă (adică.deoarece însăşi activitatea este interesantă. este legătura şi intercondiţionarea dintre motivaţia intrinsecă şi motivaţia extrinsecă în procesul creator. Ca urmare. va compensa această situaţie prin abilităţile pe care le are în alte domenii. dacă nu are abilităţi într-un domeniu. Motivaţia la sarcină este considerată. pe care îl subliniază autoarea (şi reiese şi din modelul său). sau altfel spus: trebuinţa de a lucra ceva deosebit. p.individului faţă de sarcină şi percepţiile asupra motivaţiei proprii pentru îndeplinirea sarcinii. iar abilitatea cognitivă a individului de a minimaliza pericolul constrângerilor externe va scădea influenţa motivaţiei extrinseci. care te satisface prin însăşi activitatea desfăşurată) favorizează performanţa creatoare. Tereza Amabile este unul dintre puţinii creatologi care au studiat şi efectele motivaţiei extrinseci în creativitate. variază la nivelul motivaţiei intrinseci în funcţie de „constrângerile externe prezente în situaţia respectivă şi strategiile individuale de lucru cu aceste constrângeri” (1989.7) – însă.) scade nivelul performanţei. pentru a rezolva sarcina .apreciază autoarea (1989. nici un nivel oricât de crescut al abilităţilor în domeniu sau al abilităţilor creatoare nu poate compensa lipsa completă a motivaţiei intrinseci”. p. Motivaţia intrinsecă (adică: impulsul intern de a face ceva pentru propria satisfacţie . 50 . dorinţa de a face ceva în primul rând pentru a atinge un scop exterior cum ar fi: a câştiga un premiu. ca fiind cea mai importantă dintre componentele modelului. sau va depune efort pentru a-şi forma abilităţi creative şi a acumula cunoştinţe în domeniul ţintă. de Tereza Amabile. „Un om motivat intrinsec. etc. a obţine aprecierea favorabilă a şefilor. satisfăcătoare . într-o situaţie particulară. Astfel. deoarece ea determină diferenţele dintre ceea ce o persoană poate să facă şi ceea ce va face. aratând că la sarcinile creative. Un alt aspect foarte important. constrângerile externe vor scădea în anumite situaţii motivaţia intrinsecă la rezolvarea sarcinii.

procesul metaformării are următorii paşi (coordonate): conexiunea. pag. 51 . individuale. nu numai cognitive dar şi afectivvoliţionale. fenomene sau procese. Metaformarea este..5. de a domina sau chiar manipula motivaţia extrinsecă şi însuşirea strategiilor creative. în acelaşi timp.Considerăm că observaţiile şi aprecierile Terezei Amabile. de acţiune cu constrângerile externe pot deveni obiectiv al antrenamentului creativ. în descoperirea şi inventarea de lucruri noi. Acest proces începe cu transferul de noi înţelesuri şi asociaţii de la un obiect la altul sau la o idee la alta”. acest proces serveşte ca instrument în stimularea creativităţii. transformarea şi experimentarea. În concepţia autorului. Procesul mental. apar idei şi probleme noi. Formarea abilităţii. în rezolvarea problemelor şi găsirea soluţiilor. (Siler T. prin care poţi învăţa să gândeşti ca un geniu. explorarea. Todd Siller construieşte un model pentru atingerea creativităţii emergente sau a genialităţii. relaţionarea. CONEXIUNEA. pornind de la convingerea sa că orice om poate învăţa să-şi cultive genialitatea apelând la puterile sale creatoare. Acest obiectiv poate fi măsurat prin elaborarea unor probe de abilităţi şi de comportament. cu privire la relaţia dinamică dintre motivaţia intrinsecă şi extrinsecă. Ca urmare. este numit de autor metaformare. Modelul metaformării (a lui Todd Siler) Psiholog cu formaţie interdisciplinară. este “un proces de investigaţie. sunt de o deosebită valoare teoretică şi practică. IV. un proces care oferă infinite posibilităţi de a decoperi şi de a o inventa”. un mod de formare a gândirii. Autorul apreciază că: “metaformarea este acţiunea de a transforma ceva conferindu-i o nouă structură şi un nou înţeles. Prin conexiune între două obiecte. analizarea. 13). 1. 1996.

5. 52 . ANALIZAREA. care trebuie cercetate. cu: calităţile. însuşirile. pentru a ajunge să se delimiteze o soluţie sau un model nou. Pălăria de floarea soarelui. punct cu punct. Este următorul pas. ne putem imagina o sală de conferinţe cu scaune concentrice.Ce idei. forma. a legăturilor. care ar împiedica activitatea armonioasă. care se pot învârti pentru ca participanţii să comunice în orice moment.floarea soarelui către soare şi managerul către atingerea idealului. În exemplul nostru: Pe baza analizei relaţiilor dintre echipa managerială şi inflorescenţa floarii soarelui. culorile. RELAŢIONAREA. care presupune o analiză. EXPLORAREA. mirosul şi materia din care este făcută floarea soarelui. În exemplul nostru: Şi planta şi managerul tind să se înalţe spre „un soare” şi să „urmărească mersul unui astru”.Exemplu: Ce conexiuni putem stabili între manager şi floarea soarelui ? În ce sens managerul (activitatea managerială) se poate asemăna cu o floarea soarelui? În ce fel sunt legate: dimensiunile. gânduri şi sentimente au membrii echipei manageriale sau subordonaţii ? În această etapă pot fi elaborate ipoteze. ideilor şi ipotezelor emise anterior. eficientă a echipei manageriale ? 4. gânduri şi sentimente au seminţele ce cresc în inflorescenţă ? . soluţia pentru a inventa unul cu totul nou. Prin relaţionarea unor lucruri aparent diferite se observă unele trăsături comune. În exemplul nostru: Se ştie că într-un lan cu plante. explorate. Legăturile stabilite prin conexiune şi relaţionare trebuie explorate prin întrebări care să ofere răspunsuri deschise. care conţine în final seminţe este asemănătoare cu echipa managerială care rodeşte ideile de progres. buruienile pot invada şi pot stingheri sau încetini creşterea acestora. 3. Care sunt “buruienile” din echipa managerială. În exemplul nostru: Ce idei. funcţiile şi statutul managerului? 2. TRANSFORMAREA. ideea. cu cine doresc. În această etapă se transformă modelul.

să inventeze şi să creeze. În general invenţiile apar din trebuinţa de a îmbunătăţi ceva existent. Se evidenţiază prin 53 . „Spre deosebire de invenţie. În final. „Considerăm deasemenea.De exemplu: „Cortul galben. posibil de transportat oriunde. relaţionări.constă în observarea a ceva ce există şi până în acel moment dar care nu fusese înţeles. Prin acesta omul descoperă probleme ce necesită rezolvări creatoare şi presupune asociaţii. formulare de întrebări. procesul metaformării are 4 niveluri: • Nivelul 1 – CONEXIUNEA. Siller consideră că. După acelaşi autor. al managerului” – realizarea unui cort (minisală de reuniuni) pentru manageri şi echipa de conducere. atunci când va explora “grădina minţii” sale va avea toate şansele să găsescă sensuri noi. că nivelurile procesului de metaformare coincid cu etapele procesului creativ. 32) • Nivelul 4 – APLICAŢIA. 1996. pentru rezolvarea problemelor firmei 6. impactul activităţii creative asupra dezvoltării potenţialului creativ. • Nivelul 2 – DESCOPERIREA. (Siller T. un proces de autoregenerare. descoperirea . invenţiei. ea fiind un produs al unui act de creaţie original.spune Siller . Presupune realizarea în practică a invenţiei şi utilizarea ei în moduri şi contexte noi. că modelul metaformării evidenţiază pe de o parte fazele procesului creativ şi pe de altă parte. Orice final al procesului este un alt început. portativ. EXPERIMENTAREA. eforturile fiindu-i pe deplin compensate. metaformarea fiind mai presus de toate. metaformarea presupune experimentarea modelului. originale la problemele delimitate în faza anterioară. pag. Se observă cu uşurinţă. Pe baza explorării şi analizei omul ajunge să descopere soluţii noi. dacă individul va folosi toţi cei şase paşi ai procesului metaformării. • Nivelul 3 – INVENŢIA. la baza căruia se află o corelaţie originală”..

.acest model ideea susţinută şi experimentată de noi cu privire la formarea continuă prin creativitate”. . . iar la baza coloanei diversitatea resurselor şi a energiilor susţinătoare ale procesului creativ.Multiplică sau repartizează-ţi resursele. Dintre acestea amintim: . a-b) Autorul delimitează şi 31 de metaforme care pot fi considerate ca axiome ale procesului de metaformare.Priveşte ansamblul creativităţii tale.Desprinde-te de rutină pentru a fi original. Pentru cel antrenat în procesul conducerii unei firme sau al managerierii de sine.prezentate şi discutate mai sus. 2001.6.Găseşte idei noi în paradox. Fiecare modul al coloanei are un punct de plecare ce poate fi considerat problema de rezolvat. . considerată de noi ca model al rezolvării creatoare a oricărei probleme. fiecare dintre modelele creativităţii . IV.Simplexitatea – vezi simplu în complex. (Caluschi Mariana. deschiderea spre infinitatea problemelor cu care se poate confrunta omul. .Deschide-ţi mintea şi înlătură zidurile minţii. . Se observă cu uşurinţă că în vârful coloanei avem divergenţa. o fază de divergenţă şi apoi una de convergenţă. etc. poate oferi o cale pentru dezvoltarea potenţialului său creativ şi a atingerii nivelului creativităţii emergente specific managerului inventator.Modifică-ţi sistemul solar social. 54 . Modelul Brâncuşian al creativităţii Noi propunem modelul “gândirii brâncuşiene” evidenţiat de Coloana Infinitului.

Pavelcu (1972.nu se poate dezvălui decât din contextul şi dinamica motivaţională a personalităţii”.sublinia V. Observaţii şi propuneri pentru cercetare şi antrenamente „Înţelegerea actului creator .Figura 2.7. 55 . 149) . Modelul Brâncuşian de rezolvare creatoare a problemelor IV. p.

c) în general. cu atât interesul şi dorinţa de manifestare creativă cresc) . de soluţionare inedită a lor . 1). d) motivaţia creatoare orientează spre obţinerea unor rezultate superioare. originale) . în sensul că un individ înalt creativ se manifestă în cât mai multe domenii de acţiune . care explică această relaţie din perspectiva creativităţii. am realizat un studiu asupra motivaţiei în general şi asupra rolului motivaţiei în raport cu creativitatea. ci după legea creşterii (cu cât o persoană obţine rezultate în procesul de creaţie şi în manifestarea inventivităţii sale. spre performantă . 2). motivaţia creatoare este intrinsecă.Subscriind la această idee. Structurile psihice care iniţiază. adică nu acţionează după legea reducerii de tensiune. menţin starea de încordare necesară continuării (în vederea găsirii soluţiilor noi. organizează şi susţin activitatea creatoare şi comportamentul creator (sau motivaţia creatoare) au următoarele caracteristici: a) sunt "ofensive"(de creştere şi dezvoltare). aşa cum acţionează. iar Modelul Amabile. e) are un caracter extensional. caracterul indispensabil şi de neînlocuit al motivaţiei în manifestarea creativităţii individului. la nivelul relaţiei motivaţie creativitate s-au Neveanu şi conturat cel puţin două modele foarte apreciate: Modelul Modelul Amabile. individul acţionând din plăcerea resimţită în activitatea de căutare a noului. 56 . Modelul Neveanu fixează dimensiunea vectorială a motivaţiei în creativitate. de depăşire a problemelor dificile. directă. de exemplu. Atât sinteza teoriilor cu privire la creativitate cât şi studiul referitor la motivaţia creativă arată că. după cum studiile şi cercetările de psihologia personalităţii sau de createlogie le conturează. dacă la un nivel general nu există încă o teorie unificatoare a zecilor de concepţii asupra motivaţiei. Am încercat să delimităm caracteristicile motivaţiei ca vector al personalităţii creatoare. motivele fiziologice. b) au caracter neperiodic.

deprinderile relevante (specifice) unui domeniu şi deprinderile de gândire creativă. a activităţilor creatoare în timpul antrenamentului creativ). Relaţia motivaţie-creativitate a fost mai intens studiată din perspectiva rolului şi impactului pe care motivaţia intrinsecă şi extrinsecă îl au asupra creativităţii. 6). creativitatea apărând. 1998). fie prin acţiunea la nivelul trebuinţelor (crearea de noi trebuinţe extrinseci ce se pot interioriza). sau o privim din perspectiva modelelor creativităţii. 57 . fie la intersecţia dintre motivaţia intrinsecă. nu atât din perspectiva obţinerii performanţei în activitate. studierii rolului pe care îl are manifestarea în activitate a potenţialului creativ asupra motivaţiei. reliefăndu-se faptul că fără motivaţie creativitatea nu se poate manifesta.creativitate prin prisma modelelor motivaţionale. fie prin acţiunea la nivelul valenţelor (creşterea pe diferite căi a valorii de semnificaţie. poate şi datorită lipsei unei probe de testare a factorilor motivaţionali bine puse la punct. p. fie la intersecţia dintre vectorii creativi (motivaţia fiind un vector de prim rang al creativităţii) şi operaţiile generative. 5). Chiar dacă privim relaţia motivaţie . părerile sunt împărţite: se susţine. 1975. În ceea ce priveşte posibilitatea antrenării motivaţiei creativităţii. 7). Tokarz. Interesul nostru este de a studia relaţia creativitate – motivaţie. 1992. Mai puţină atenţie s-a acordat. 1985 apud Necka.f) se dezvoltă şi poate fi stimulată şi antrenată. fie că există motive implicate în grade diferite în creativitate care pot fi întărite prin antrenamentul creativ (Jaqui H. Necka. 1992. se impune înţelegerea ei ca o relaţie de interdependenţă şi intercondiţionare. 4). 3). cît din perspectiva actualizării de sine a individului în timpul manifestării potenţialului creativ.deoarece creativitatea este motivată de mai mulţi factori simultan (cf. fie că aspectul motivaţional al creativităţii nu poate fi dezvoltat într-un grup de antrenament . 41). Tereza Amabile. explicative ale creativităţii.

IV. B. Pentru a-şi realiza scopurile şi obiectivele propuse. unii psihologi şi formatori au avansat programe de formare a abilităţilor pentru viaţă (Larson D.). W. În acelaşi timp. Egan. Competenţa. indivizii îşi pun mai pregnant problema actualizării şi realizării de sine pentru a atinge fericirea personală. cerinţe din ce în ce mai prezente în toate sectoarele de activitate.R. Autorii consideră că dezvoltarea acestor abilităţi şi competenţe (life skills) trebuie să fie parte componentă a programului de automanagement al fiecărui om. definită ca o structură de afinităţi care permite unui individ să realizeze o activitate la nivel performant.. Modelele creativităţii şi motivaţiei .M.8. dar şi comunitare. 2000). Orientarea psihologilor spre domeniul competenţelor umane relevă valoarea acestora pentru obţinerea performanţei şi excelenţei. Adkins.8)...dat fiind că într-o singură viaţă este imposibil ca individul să-şi dezvolte toate competenţele dorite . stimularea şi dezvoltarea competenţelor umane a intrat în ultimii ani în atenţia specialiştilor din mai multe cîmpuri ale cercetării psiho-socile şi se constituie ca răspuns la problema adaptării individului la cerinţele tot mai complexe ale vieţii individuale. reflectă şi capacitatea cuiva de a exercita anumite atribuţii. G. Noi utilizăm antrenamente în stimularea şi dezvoltarea motivaţiei în cadrul abilitatorului (Mariana Caluschi.fundament pentru antrenarea competenţelor umane Formarea. 58 .avem nevoie unii de alţii. Gazda. oamenii au nevoie să-şi dezvolte abilităţile şi competenţele cît mai devreme şi în acelaşi timp . În ultimele decenii. Fiecare om ar trebui să-şi actualizeze şi să-şi identifice propriul repertoar de abilităţi şi competenţe.

am elaborat principiile de susţinere şi dezvoltare a antrenamentului competenţelor. 59 . capacitate de generare de soluţii multiple. Deci. aşa cum sublinia Leona Tyler (1978. Manifestarea unui comportament creativ conferă individului libertate de exprimare şi decizie. a ocupaţiilor de timp liber şi a rolului lor în formarea unor structuri de personalitate relativ stabile (Cosmovici A. de la potenţiale virtuale de aptitudini şi pînă la abilităţi şi competenţe. Caluschi Mariana. 104105). strategii multiple de abordare a problemelor. p. dintre care consemnăm: 1) Activitatea se va desfăşura prin: stimulare iniţială a abilităţilor creative.a.. care vor facilita variabilitalea necesară pentru adaptarea superioară a întregii specii. Pe baza lor. alături de modelele creativităţii am stucturat şi cîteva modele ale motivaţiei. 1998) şi a valenţelor explicative a unor modele ale creativităţii. 1994) sau cele privind impactul dezvoltării abilităţilor şi competenţelor umane. proiectînd antrenamentul după un model complex. cele din domeniul creatologiei şi inventicii (Caluschi Mariana. un rol deosebit îl are învăţarea şi antrenamentul. 1985). în raport cu teoriile psihologice elaborate. efectuate în domeniul motivaţiei umane. Întrebarea care s-a pus practicienilor a fost: „Cum să dezvoltăm competenţele ? Prin ce antrenamente ?” Specialişti ai domeniului au delimitai fundamente teoretico-practice diferite pentru dezvoltarea competenţelor umane. Noi am experimentat dezvoltarea unor competenţe umane. ca bază teoretico-practică. sau la care au aderat. în general şi pentru competenţele sociale în special. s. Cercetările noastre. formarea atitudinilor creative. În procesul formării şi dezvoltării competenţelor. dar şi de evaluare creativă .pentru a ne completa reciproc. structurat pe modelele explicative ale creativităţii. este esenţial pentru funcţionarea complexă a societăţii ca indivizii să-şi dezvolte repertoarii diferite de competenţe. dezvoltarea şi manifestarea potenţialului creativ individual. În antrenamentele noastre. ne-au orientat spre evidenţierea valorii teoretice a grupului asupra formării abilităţilor creative (Mariana Caluschi .

generatoare de nou. în reuniunile de antrenament. cresc.2) În atenţia antrenorului. acordîndu-se timp suficient pentru fiecare euremă în parte. privind procesul individuării. proporţiile schimbîndu-se pe parcursul experimentului în favoarea euremei combinatorice. cu dezvoltarea abilităţilor pentru domeniul respectiv. structura antrenamentului va urma modelul euremelor. 5) Antrenamentele. Exersarea lor corelată. devin capacităţi şi competenţe umane . va oferi certitudinea apariţiei lor în manifestarea competenţelor antrenate . El constituie fundamentul abilitalorului multicriterial de dezvoltare a competenţelor umane. a cărui originalitate constă în modul de structurare în antrenament a modelelor explicative ale creativităţii corelate cu unele modele ale motivaţiei. realizate de noi atît în cadrul Şcolii Mirabilis cât şi în abilitatorul multicriterial de dezvoltare a competenţelor. 3) Stimularea corelată.practic pentru dezvoltarea competentelor umane. Cercetările noastre. continuă. în stilul de viată manifestat la o vîrstă mai tîrzie. Astfel. emergentă. se împlinesc. care validează la nivel statistic semnificativ şi susţin valenţele formative si efectele pozitive pe care le oferă utilizarea modelelor creativităţii ca fundament teoretico-practic al antrenării competenţelor umane. ne-au oferit date experimentale. 4) Antrenamentul va fi proiectat. În concluzie. ne-au condus la conturarea unor relaţii între aceasta şi manifestarea competenţelor umane: • individuarea este procesul prin care virtuţile potenţiale ale subiectului se actualizează. a motivaţiei intrinseci pentru formarea competenţelor. este în funcţie de dezvoltarea 60 • • . ca o activitate creativă. noi afirmăm că am elaborat un fundament teoretico . vor sta mereu vectorii şi operaţiile generative. repertoarul de abilităţi şi competenţe al unui individ poate contura o imagine asupra stadiului actualizării şi realizării de sine . pe parcursul antrenamentului. măiestria şi performanţa (excelenţa) atinse de subiect în activitatea sa. de obiectualizare a imaginii şi de evaluare în final a competenţei dobîndite .

• să formeze abilităţi şi competenţe de manageriere a propriei persoane (submanagement ) în condiţiile socio-culturale în care trăieşte individul. profil de ocupaţii. la nivel individual. potenţialul de abilităţi si modurile • să pregătească individul pentru recunoaşterea şi prevenirea blocajelor individuării . cît şi competenţe sociale. Principii : Alături de susţinerea afirmaţiei că repertoarul de abilităţi şi competenţe reflectă progresul realizat în procesul individuării (sau stagnarea acestui proces). se pot forma atît competenţe profesionale.şi achiziţionarea timpurie a abilităţilor simple. O psihologie a individuării ar trebui să-şi propună susţinerea oamenilor în dezvoltarea propiului repertoar de abilităţi şi competenţe. 61 . noi am proiectat un abilitator multicriterial de dezvoltare a repertoarului de abilităţi şi competenţe. • să faciliteze dezvoltarea stilurilor de viaţă a participanţilor . Este un abilitator multicriterial deoarece programele de stimulare şi dezvoltare a competentelor se pot elabora pentru diferite vîrste. etc. • să conştientizeze. ce vor forma pattern-uri ale viitoarelor competenţe. Pentru realizarea acestui ultim punct. posibile de stimulare şi dezvoltare a competenţelor . manageriale. Obiectivele abilitatorului : • să conducă individul la actualizare de sine . Scopul abilitatorului : accelerarea şi amplificarea procesului individuării în condiţiile vieţii sociale prin actualizare de sine şi îmbogăţirea repertoarului individual de abilităţi şi competenţe. Abilitatorul este un tip de laborator de psihologie aplicată1 care îşi derulează activitatea pe baza unui modul de program autoformare şi interformare.

de a se antrena într-un grup creativ de formare. Etapa a Il-a . Etapa a IV-a .considerăm că stimularea creativităţii individului este un prim pas în atingerea scopului şi obiectivelor propuse. Activitatea în abilitator este o şcoală interactivă de formare la nivel individual şi în acelaşi timp de formare a formatorilor pentru dezvoltarea competenţelor.de aplicare şi experimentare a propriului program de dezvoltare a competentelor. Etapa a Vl-a . fiecare praticipant este atât formator pentru anumite abilităţi şi competenţe cât şi format (participant) în programele colegilor săi. autodezvăluire şi autocunoaştere de sine. trece în etapa a Il-a. 62 repertoar de abilităţi şi competenţe.de descoperire a potenţialului de abilităţi şi competenţe personale prin antrenament în autocunoaştere.este perioada obligatorie. pornind de la propriul formativ). într-un cuvânt şi-a dezvoltat potenţialul creativ prin manifestarea abilităţilor creative şi a comportamentul creativ. Etapa a V-a . După ce subiectul a învăţat teoretic şi practic principiile. în dezvoltarea competenţelor. coeficientului de inteligenţă şi coeficientului de emoţionalitate al individului. determinat autoevaluare iniţială (teste şi chestionare de diagnontic . În timpul activităţii în abilitator. normele şi valorile creativităţii. pentru toţi participanţii.de proiectare a altei programe de dezvoltare a unor competenţe mai puţin manifeste în repertoarul propriu. O atenţie deosebită se acordă corelării.de cercetare şi proiectare a unui program propriu de dezvoltare a unor competenţe. Etapa a III-a . Etape : Abilitatorul îşi desfăşoară activitatea pe etape : Etapa I .de evaluare a repertoarului individual de competenţe şi de evaluare a programei experimentate. a înţeles cum se abordează şi se rezolvă problemele.

Liderii grupurilor au elaborat în colaborare cu noi. care şi-a început activitatea în 1993 la Iaşi . care i-ar deschide accesul la anumite posturi şi funcţii. În loc de concluzii : Şcoala Mirabilis . Tot ca un abilitator multicriterial de dezvoltare a performanţelor umane. sau individual programe pentru dezvoltarea unor abilităţi şi competenţe umane. BistriţaNăsăud. Braşov) şi din Republica Moldova (Bălţi.La sfârşitul stagiului de activitate în abilitator s-ar putea trece. Majoritatea participanţilor: studenţi. activitatea în abilitator este desfăşurată de membrii grupului creativ "Discovery" de la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei.Republica Moldova.În prezent. Suceava. Chişinău). nivelul repertoarului de competenţe individuale al fiecărui participant.poate fi considerată un model de abilitator pentru dezvoltarea competenţelor umane. în special competenţe sociale. au devenit la rândul lor formatori şi antrenori pentru grupuri creative de formare. a Universităţii „Petre Andrei”din Iaşi. Timişoara.de educaţie si psihoterapie prin creativitate. În cadrul şcolii s-au elaborat programe pentru primele două stagii (etape). funcţionează şi Laboratorul de Psihologie Managerială Aplicată organizat la Universitatea de Stat " Alecu Russo" din Bălţi . pe baza cărora au fost formaţi şi antrenate câteva sute de participanţi din România (Iaşi. în documentele şcolare (dacă este student) sau într-o diplomă. 63 . educatori sau profesori.

de îmbinare a intimităţii interpersonale cu procesele de participare la viaţa organizaţiilor sociale” (Golu. 1998.. îl definesc ca: • „Unitate socială cu număr restrâns de membri (de la 3-4 până Ia 11-14) între care există relaţii directe (de tip faţă în faţă). • „Spaţiul în care se rezolvă numeroase tipuri de probleme: de modelare şi structurare a personalităţii. 1975.CAPITOLUL V Formele cretivităţii. Conceptul de grup creativ În definirea grupului creativ am ţinut seama atât de criteriile stabilite de psihologi şi sociologi pentru clasificarea grupurilor umane în general şi a grupurilor mici în special (Anzieu D.1. în majoritate. care comunică direct şi personal unul cu altul si care interacţionează pe baza unor norme şi a unor metode în vederea atingerii unui scop. 1974) cât şi definiţiile date de creatologi şi inventologi (Osborn A.. un efect. Stein M.. discută frecvent. care poate să dezvolte o forţă. 137) . şi adoptă decizii şi programe de acţiuni”. de conducere şi recompensare a membrilor.. 1971. Creativitatea de grup V.. • unitate socială de un fel deosebit. La întrebarea: „Ce este grupul mic ?”. p. în literatura de specialitate găsim răspunsuri care. 1978). Neculau A. 1969. dezbat activ. 64 . p. P. interacţiune care este baza pentru emergenţa relaţiilor emoţionale. 1989.. Roco Mihaela. 269) • „Cadrul în care nu doar două ci mai multe persoane se întâlnesc. Parnes S. a normelor şi proceselor de grup” (Vlăsceanu Mihaela. 1977. de socializare şi integrare.

76). 1981. Efectele grupului mic pot fi constatate în câteva planuri esenţiale: a). 2-6. ca variabilă psihosocială. Brill M. arată autorul citat mai sus. b).. Golu consideră motivaţia ca fiind un concept cheie în psihologia socială şi apreciază că : „motivaţia. 1977.un potenţial mai mare decât acela al indivizilor luaţi separat (Mihu A. afectiv-apreciative. să facem o precizare din perspectiva problemelor urmărite în această lucrare (anunţate în titlu). c). 1989. p. 102-106. Este locul aici. 223-225). P. Numeroasele cercetări teoretice şi experimentale de dinamica grupului. Existenţa şi dezvoltarea lui ca un organism de sine stătător . Dinamica grupului ia în considerare două mari aspecte: • ansamblul fenomenelor psihosociale ce se produc în grupurile mici şi legile ce le reglementează . de influenţă).. 101). Îndeplinirea sarcinilor (eficienţa grupului) . care desemnează realităţi consubstanţiale faptelor de interacţiune şi influenţă poate da răspunsuri la întrebările legate de factorul energizant şi suportul dinamicii proceselor de grup” (Golu P. Influenţa pe care el o exercită asupra personalităţii şi comportării prezente şi viitoare a membrilor (McGrath J. care s-au axat pe studiul proceselor fundamentale de grup (de realizare a sarcinii de comunicaţie. 59). Seamen L. 1964. a fost recoltată în contextul studierii omului în situaţia de muncă şi în grupul de lucru.. au ajuns implicit la concluzii cu privire la rolul motivaţiei în dinamica grupului. 65 .I. 1970.. Cea mai mare parte a fondului informaţional cu privire la motivaţie. • ansamblul metodelor de acţiune asupra personalităţii prin grup şi a metodelor de acţiune a acestor grupuri asupra grupurilor mai largi (Neculau A. p. Acest aspect bucurat de o mare atenţie din partea specialiştilor fiind intens studiat . p.. p. p. p. 1985.

în genere. Sol J.) şi grupul creator. şi Moscovici S. grupul sinectic – Gordon . Grupul creativ. sociale şi intelectuale (Osborn Alex. „Grupul creativ .Facheux C. Grupul creativ şi grupul creator Creatologii descriu grupul creativ. Gordon W. 66 . care a dedicat mulţi ani cercetării colectivelor de creaţie din şcoală.Osborn Alex . Pames S. reprezintă o modalitate de stimulare a creativităţii fapt pentru care este constituit şi organizat după principii şi regimuri de lucru specifice creaţiei” (Roco Mihaela. între membri există relaţii umane foarte bogate. 1979.Deşi grupul creativ este privit ca grup de lucru de mare eficienţă şi performanţă el a fost mai puţin studiat din această perspectivă. p. la nivelul grupului există un înalt grad de organizare-stucturare. p. În cazul grupului creativ.. Aceasta ar fi una din raţiunile care ne-au orientat spre studierea motivaţiei şi empatiei în grupul creativ.J. afinităţi profesionale. Deci. Roşca Al.P. în timp ce colectivul creator "are în vedere orice micro-colectivitate sau echipă de muncă reală care..). scopul grupului creator realizarea de invenţii / creaţii. scopul activităţii este unul de stimulare şi dezvoltare a potenţialului creativ al membrilor. utilizarea soluţiilor noi obţinute) se dovedeşte a fi înalt creatoare (Roco M.spune autoarea . o diferenţiere netă şi precisă a rolurilor.106). cercetare sau industrie. grupul de producere a informaţiilor noi .nu este unul şi acelaşi lucru cu colectivul (grupul) creator. Mihaela Roco.J. ca fiind o echipă.J. Autorii citaţi nu fac deosebire între grupul creativ (asimilat de ei cu grupul brainstonning . 106). 1979. este singura care face distincţia dintre grupul creator şi grupul creativ. înaltă productivitate.. un colectiv format dintr-un număr restrâns de membri.. susţinem noi. V. în primul rând după performanţele activităţii (rezultate originale. scopul urmărit este bine conştientizat de fiecare.. între care există o interdependenţă foarte strânsă şi se stabilesc relaţii de comunicare directă.2.

obţinerea soluţiei originale. relativ stabile. Structura comunicării . grupul creator este: • . .grupurile de specialişti.un grup de sarcină organizat . un grup deformare. a grupelor de inventică din întreprinderi sau institute de cercetare .cazul echipelor de creaţie. în funcţie de metodele de creativitate activate şi de natura obiectivelor de realizat.(cele legate de modul de desfăşurare a reuniunilor de grup). care pe baza preocupărilor comune. Parte din norme . colaborează şi inventează împreună . există asemănări şi deosebiri care au fost mai puţin studiate şi descrise. în ambele cazuri. o formă de psihogrup. în care alternează structura centralizată cu structura descentralizată. în primul rând.care de obicei este o structură flexibilă. Între grupul creativ şi grupul creator.sau un grup spontan . Dintre deosebiri menţionăm : Deosebirile decurg.rezolvarea creatoare a problemelor abordate şi chiar implementarea lor.amândouă formele de grup numără între 6-12 membri. în special. din obiectivele pe care le au de îndeplinit cele două tipuri de grup: • În grupul creator se urmăreşte. Grupul creativ este orientat spre dezinhibarea. neimpusă . este o motivaţie liberă. • Efectul sinergic. rezolvarea creatoare a sarcinii. Din acest punct de vedere. realizarea invenţiei . Dintre asemănări evidenţiem: • • Mărimea . • • Motivaţia participării la grup – care. este constituită din dorinţa şi trebuinţa de a crea . stimularea şi dezvoltarea potenţialului creator al membrilor. 67 . Grupul creativ îl considerăm a fi.

delimitarea planului specific pentru implementare . găsirea soluţiei. empatie. ale aceluiaşi proces . delimitarea problemei. găsirea faptului.. Aceste principii sunt reguli de bază. pe care dorim să le evidenţiem prin studiul experimental.S. Deşi principiile de bază în organizarea activităţii unui astfel de grup mic (format din 5-7 persoane) emerg din principiile şi normele grupului brainstonning şi grupului sinectic. respectate în rezolvarea creatoare a problemelor (Isaksen S. Grupul CPS (Creative Problem Solving) În programele pentru educaţia creativităţii. găsirea (generarea) ideilor.3. Conform modelului şcolii americane de rezolvare a problemelor (individual sau în grup) pentru fiecare etapă a procesului de rezolvare corespunde o fază divergentă şi una convergentă . Reguli pentru fazele divergente ale procesului de rezolvare creativă a problemelor : 1) înlătură critica . Dintre cele 12 principii de bază..U. conducere. asumarea rolurilor etc. p.J. şase sunt reguli pentru fazele divergente ale procesului de rezolvare creativă a problemelor şi şase sunt reguli pentru fazele convergente. 17-20) : delimitarea dezordinii. V.Din această deosebire apreciem că decurg altele. 1985. legate de motivaţie.. se promovează rezolvarea creatoare de probleme (CPS). Treflinger B. grupul CPS urmează un număr de 12 principii de bază. 2) caută cât mai multe idei .A. 68 . ale Institutului pentru Rezolvarea Creatoare de Probleme din Buffalo . 3) acceptă toate ideile . comunicare.

Creatologul Scott Isaksen. 4) asumă-ţi riscul în sarcinile dificile . 6) ai în vedere tot timpul obiectivele urmărite .4) măreşte-ţi (susţine-ţi) singur efortul în timpul procesului de căutare a soluţiilor . 2) fii explicit . a fost interesat de resursele grupului în rezolvarea creatoare de probleme. 5) dezvoltă un raţionament afirmativ. schiţând într-un studiu (Isaksen S. • Participarea şi implicarea în rezolvarea de probleme creşte înţelegerea. 3) ocoleşte închiderea prematură .. • Arie largă de experienţe şiperspective pentru extragerea soluţiilor . deoarece obiectivul său este atingerea eficienţei şi performanţei . Creşterea probabilităţii construirii şi improvizării pe ideile altora .prezintă lucrurile în mod deschis pentru ca oricine să le înţeleagă sau să le evalueze . 6) combină ideile în cât mai multe forme posibile. generează o formă de grup creator. Regulile pentru fazele convergente ale procesului de rezolvare creativă a problemelor : 1) deliberează şi dezvoltă utilizând logica . AVANTAJE : • • Posibilităţi crescute de utilizare a cunoaşterii informaţiei . în grup. 18) atât avantajele cât şi riscurile utilizării grupului. 69 . 5) lasă timp ideilor să "dospească" (să stea la incubat) . reprezentant de marcă al şcolii americane de creatologie din Buffalo. p. 1991. Mai multe oportunităţi pentru interdisciplinaritate. pozitiv . Rezolvarea creatoare de probleme.

RISCURI : • Presiune socială către uniformizarea gândirii : limitează atribuţiile individuale şi creşte conformismul . 10) . comunicării şi relaţiilor de prietenie . Nu apare specificul grupului creativ. • Oportunităţi mai mari pentru dezvoltarea grupului. echilibrând balanţa între fazele divergente şi convergente. Luând în considerare cele cinci avantaje şi cele cinci riscuri. de la faza de constituire şi până la faza de performanţă. spiritul de proprietate asupra realizărilor . p. permiţând grupului să ia decizii riscante. atenţie mai redusă la calitate . 70 . Liderul trebuie să demonstreze creativitate în susţinerea activităţii grupului. „Facilitatorul . între necesităţile membrilor şi cele impuse de rezolvarea creatoare de probleme. Discutând avantajele şi riscurile delimitate în cazul utilizării grupului CPS.acceptarea şi responsabilitatea. scopul său fiind creşterea aspectelor pozitive şi minimizarea riscurilor.spune Isaksen (1991. S. • Indivizii dominatori influenţează şi produc un impact mai mare asupra produsului final . • Înclinaţia indivizilor spre conflicte poate cauza niveluri neproductive ale competiţiei sau să conducă la învingători şi învinşi. de la învăţarea utilizării efective a modului de rezolvare creatoare de probleme la angajarea competentă în procesul de rezolvare creatoare din grup”. • Gândire de grup : grupul converge spre opţiuni care par să fie mai adecvate.trebuie să conducă tranziţia membrilor. creşterea coeziunii. • Indivizii sunt mai puţin responsabili în grup. se constată că ele nu diferă prea mult de avantajele şi dezavantajele semnalate de alţi cercetători în raport cu impactul grupului asupra creativităţii (amintite de noi într-un capitol anterior). Isaksen consideră că liderul trebuie să evalueze existenţa avantajelor şi riscurilor.

4. grupul CPS se conturează ca o formă de grup mic cu sarcină de rezolvarea creativă a problemelor.o modalitate complexă şi relativ permanentă de cultivare şi stimulare a creativităţii la nivel de întreprindere” (Roco Mihaela. 3) reunirea participanţilor în grupuri de câte 6-7 persoane . sinectică). a experimentării modelelor de grup creativ (brainstonning. • • • identificarea şi sprijinirea viitorilor inventatori . „Acest tip de grup reprezintă după afirmaţia autoarei . depistarea factorilor care împiedică dezvoltarea creativităţii la nivel de întreprindere . 71 . După autoare. Procedura de constituire a grupului creativ adaptat ( urmează cinci etape): 1) selectarea persoanelor care doresc să facă parte dintr-un grup creativ . p. deci ca un grup creator. V. 2) determinarea potenţialului lor creativ . Grupul creativ adaptat În urma unor cercetări experimentale. Mihaela Roco elaborează o nouă formă de grup creativ .208). urmărind eficienţa şi performanţa. • punerea în funcţiune a unor noi grupe de creaţie . 1981.Din datele expuse mai sus. asistenţa de specialitate pentru oficiul de invenţii şi inovaţii din întreprindere. atribuţiile grupului creativ adaptat sunt : • organizarea unor acţiuni de răspândire şi popularizare a rezultatelor cunoaşterii ştiinţifice şi a fenomenului de creaţie . cu privire la particularităţile persoanelor şi colectivelor de muncă înalt creatoare comparativ cu particularităţile persoanelor şi colectivelor de muncă slab creatoare.grupul creativ adaptat. a selectării metodelor de activare a potenţialului creativ precum şi a condiţiilor de organizare şi funcţionare a grupului creativ care prezintă eficienţa cea mai mare.

Cu acest grup s-a continuat antrenamentul şi după finalizarea cursului. în activităţile de grup).etapă în care se predă un curs de creativitate cu durata de 6-8 luni. Totuşi. După părerea noastră. Autoarea a dorit să realizeze un continuum între activitatea de stimulare a potenţialului creativ (specifică grupului creativ) şi cea de creaţie. grupul creativ adaptat doreşte să menţină calităţile şi efectele pozitive atât ale grupului creator cât şi ale grupului creativ. atenţia specialiştilor se îndreaptă spre studiul condiţiilor ce cresc performanţa de grup. cu membrii grupului. Noi ne-am concentrat atenţia pe însuşirile formative ale grupului creativ.5. V. rezultatele bune obţinute la sfârşitul antrenamentului ne indicau o posibilă stabilitate în timp a grupelor. 5) evaluarea progresului înregistrat de grupul creativ. creşte dacă înaintea începerii antrenamentului în creativitate se realizează. în cazul grupului creativ adaptat. strategia colaborării predictive (adică antrenarea lor conştientă în propria formare atât pe parcursul cursului cât şi după curs. Ni s-a părut interesant să delimităm care este influenţa activităţii într-un grup creativ asupra participanţilor. unul singur a fost stabil în timp. denumind această formă de grup: grup creativ de formare . cu şedinţe de două ore săptămânal . Organizând în perioada 1987-1989 grupuri creative adaptate după metoda Roco la o întreprindere din Iaşi. din cele 5 grupuri constituite. Concluziile noastre au fost că eficienţa antrenamentului. Şi în cazul grupului creativ adaptat. Grupul creativ de formare 72 . invenţie şi rezolvare creatoare a sarcinilor (specifică grupului creator).4) antrenamentul creativ . Experienţa în organizarea şi susţinerea activităţii unor grupuri creative ne-a evidenţiat câteva fenomene care arată că nu în toate cazurile aceste grupuri sunt eficiente.

Prin grup creativ de formare înţelegem un grup mic. Corey D. în termeni comportamentali şi prin adeziunea membrilor . p. 1982. Este un grup mic. 73 . Chatel Marie-Madeleine. Caracteristici ale grupului creativ de formare : • Grupul îşi desfăşoară activitatea după un program în care obiectivele sale sunt clare şi definite. de creştere şi evoluţie umană. am considerat util să studiem grupurile de evoluţie (Levy A.În conceperea acestei forme de grup... 121-188). Jaqui H. în sensul că îşi propune stimularea şi dezvoltarea potenţialului creativ al participanţilor. specifice formării prin grup a capacităţilor creative.. pe cât posibil. Palamade Guy. • Apartenenţa la grup nu este impusă . am reţinut acele obiective întâlnite la grupul creativ adaptat. care este în primul rând un grup de asimilare prin curs a unor cunoştinţe de creativitate . format din 6-12 persoane.cu formele lor aşa cum au fost descrise în literatura de specialitate . 1971. Zlate Camelia. 1971) . El se aseamănă cu grupul creativ descris de Mihaela Roco. 1982. 1971. grupurile de formare şi întâlnire (Argyris Chris. creşterea şi manifestarea potenţialului creativ. 1989. Mechielli R. dar este o formare prin creativitate în care 80% din timp este consacrat antrenamentelor în tehnicile de creativitate şi maxim 20% din timp este acordat îmbogăţirii fondului informaţional interdisciplinar. p. 1982. Totodată. Corey Marianne. prin însuşirea metodologiei creativităţii în timpul activităţii de grup. Neculau A.. 1975. 1971). în care formarea se face prin creativitate. care are ca scop stimularea.. spre deosebire de grupul creativ descris de creatologi.. 84-158. dezinhibarea.. 1971.şi recomandările pentru activarea şi adaptarea lor la populaţia românească (Zlate M. Siroka R.

tineri specialişti şi cu pensionari .în care grupul se transformă: fie într-un grup creator cu statul propriu acceptat într-o instituţie. c) faza de transformare . uneori se lucrează şi cu un colider . trebuinţa de afinităţi şi cunoaştere socială.• Motivele intrării în grup sunt exprimate sub fonna dorinţelor de perfecţionare a propriului stil de gândire şi acţiune. • Conducerea este de tip nondirectiv. • • Evoluţia în grupul creativ se face de la asimilarea tehnicilor şi metodelor de stimulare a creativităţii. la dezvoltarea şi manifestarea potenţialului sub forma unor creaţii concrete în diverse domenii . • Relaţiile dintre membrii grupului sunt bogate şi neformale. liderul având rol de moderator şi facilitator al activităţii de grup sau mentor. fie 74 . b) faza de creştere şi dezvoltare u activităţii de grup. libera . dorinţa de autocunoaştere şi participare la propria formare . • Metodologia de stimulare a creativităţii se îmbină cu tehnicile de învăţare socială şi cu cele de formare prin grup. care stimulează şi manifestarea empatiei membrilor . • Comunicarea în acest grup este o comunicare creativă. desfăşurându-se într-un climat de destindere. în anumite condiţii . • Grupul creativ de formare se poate organiza cu adolescenţi. fie evoluează ca grup de formare şi creştere uma (fără să mai pună accent pe dezvoltarea potenţialului creator). Activitatea desfăşurată în grupul creativ este o fonnă de învăţare socială creativă . manifestare spontană. între care se acordă atenţie tehnicilor de învăţare empatică . studenţi. • Viaţa unui astfel de grup creativ cunoaşte mai multe faze: a) faza de organizare.

manifestarea comportamentului empatic . • Formarea şi exersarea membrilor ca lideri de grup creativ.5 m. 75 . a tehnicilor şi metodelor de creativitate şi formarea capacităţii de utilizare şi transfer a acestora în cât mai multe domeni . în general şi stimularea motivaţiei pentru realizarea de sine prin creaţie în special . • Identificarea blocajelor subiective ale creativităţii. dezvoltarea şi manifestarea potenţialului creativ al participanţilor. Procedura de constituire a grupului creativ de formare : 1) Anunţarea intenţiei de a organiza un grup creativ şi invitarea celor interesaţi de a se înscrie . Locul liderului este între participanţi. • Cultivarea motivaţiei pentru creaţie. la nivel individual şi reducerea lor . la fiecare întâlnire atât participanţii cât şi liderul având posibilitatea să-şi schimbe locul . 2) Investigarea psihologică complexă a celor care s-au înscris . Modul de aranjare a participanţilor : membrii grupului creativ iau loc la o masă rotundă cu diametrul de circa 1. 3) Constituirea grupului şi prezentarea normelor şi programului de lucru . • Însuşirea. Obiective ale grupului creativ de formare : • Stimularea.îşi încetează activitatea (fiecare membru devenind lider şi formator al altui grup creativ deformare). fiecare putând să privească pe fiecare şi să fie privit. de către toţi membrii grupului. • Stimularea şi dezvoltarea capacităţii empatice.

vizualizarea creativă. • bun venit gândului pozitiv. Aceastea sunt : • acceptaţi. în însuşirea metodelor şi tehnicilor de creativitate. ţinând cont de pregătirea participanţilor şi fondul lor informaţional ca şi de experienţa acestora. facilitatorul sau mentorul. De exemplu sinectica se va exersa după ce membrii grupului s-au antrenat în realizarea de analogii de diferite tipuri şi în emiterea de metafore. evaluarea creativă. • aici şi acum începe schimbarea. metoda "celor 5 w şi h". 76 . metoda matricială). metode de evaluare (confruntarea selectivă. • daţi frâu liber imaginaţiei. depăşirea graniţelor. primul pas pe care îl face liderul. etc. metoda "examinării graniţelor". Se utilizează şi strategiile primare ale creativităţii : capturarea. învăluirea. metoda "Philips 6-6".). Sinectica. care se desfăşoară sub formă de antrenament. metode de generare de soluţii (brainstromingul şi unele din variantele sale. opiniilor care se exprimă în grup este interzisă). • eşecul este o provocare la creativitate şi schimbare. metoda "6-3-5". provocarea. • preluaţi ideile altora şi le dezvoltaţi. Principalele metode de creativitate utilizate în grupul creativ sunt : metode de delimitare a problemelor (tehnica "De ce ?". Normele grupului creativ de formare : După realizarea procedurii de formare a grupului creativ. care sunt de regulă normele brainstormingului şi unele norme ale grupurilor de formare . Liderul sau facilitatorul îmbină metodele în programul de antrenament. cercetări analogice.). nu criticaţi ideile altora (critica ideilor. etc. • metafora este binevenită.4) Începerea activităţii în grup. este să emită normele grupului.

) • "Un om seamănă un gând şi culege o idee. toleranţă la ambiguitate . 77 ." (Botezatu P. • comunicare creativă. Axiome : • "Nu există sursă mai mare de satisfacţii decât aceea de a te şti opera propriei personalităţi si sculptor al propriei tale fiinţe" (Pavelcu V. non-agresivă . seamănă o acţiune şi culege o deprindere. • opriţi autocenzura gândurilor şi ideilor. evaluare. seamănă un caracter şi culege un destin " (Shivananda S.• emiteţi un număr cât mai mare de idei. preluarea perspectivei celuilalt . Ea se înalţă cheltuindu-se.) Normele cer şi induc: • acceptarea ideilor şi opiniilor altor .) • "Numai prin faptele noastre creatoare ieşim în evidenţă pe deplin şi devenim cognoscibili nouă înşine" (Jung C. pe timpul activităţii în grup. activarea imaginaţiei . seamănă o deprindere şi culege un caracter. transformarea ideilor .G.critii . seamănă o idee şi culege o acţiune. gândire metaforică . teama de critică. dezvoltarea. îndepărtarea autocenzurii. blamare a ideilor. Specificul normelor grupului creativ de formare constă în faptul că înlătură. empatică.) • "Personalitatea nu creste din economii. • • • • • • • ascultare activă .

pentru a-şi dezvolta unii altora ideile şi sugestiile. reţeaua centralizată putând fi schimbată uşor cu cea în cerc. El urmăreşte respectarea normelor grupului creativ. 78 . noncomformismul si ascultarea activă a celorlalţi. dar dacă dorim să rezolvăm ceva cu aceste informaţii atunci reţelele centralizate sunt mai bune.părerilor. Normele grupului creativ sunt cele care generează instalarea în reuniunile grupului a unui climat permisiv. Reamintim că cercetătorii care au studiat grupul mic au arătat că atunci când problemele sunt simple. De aceea. relaţiile de comunicare descentralizate produc mai rapid soluţii. de normative şi o atmosferă de libertate şi bucurie a comunicării.8) acceptă ca valabilă şi pentru grupurile creative concluzia lui Shaw conform căreia reţelele descentralizate sunt bune pentru a colecta informaţii. 1964. pentru a uşura circulaţia ideilor. Caracterizarea comunicării ce se desfăşoară în grupul creativ a stat mai puţin în atenţia creatologilor considerându-se de la sine înţeles că este o comunicare noncomformistă. Comunicarea în grupul creativ de formare : M.6) consideră că în grupurile creative. liber de critică. reţelele centralizate produc mai rapid soluţii (Shaw. problema comunicării nu este numai de a ţine deschise toate canalele de comunicare cu membrii grupului. apud Stein M. Grupul creativ de formare este condus de un lider care propune programul de antrenament şi are sarcina de îmbogăţire a fondului informaţional interdisciplinar. opiniilor. în grupurile creative. 1975) iar când problemele (sarcinile) sunt mai complexe. Stein (1975. prevenind tendinţa de critică şi evaluare care se face simţită la participanţi la începutul antrenamentului. Stein (1975. M. reţeaua de comunicare trebuie să fie flexibilă. p. p. favorizând exprimarea liberă. ci şi de a încuraja comunicarea dintre indivizi..

1989. • • • • este o comunicare empatică . Jaqui (1975. Datorită poziţiei faţă în faţă şi acţiunii variabilei "contactul privirilor".Noi considerăm că în grupul creativ se realizează o comunicare care posedă următoarele însuşiri: • • este o comunicare nonagresivă şi nonviolentă . comunicarea în grupul creativ se deosebeşte de comunicarea ce are loc în alte forme de psihogrup şi este opusă celei din grupul de atac "Synanon". În raport cu scopul şi obiectivele grupului. este o comunicare nonevaluativă care facilitează asocierea ideilor. este o comunicare de suport . fiind o comunicare creativă. grupul creativ înlesneşte o comunicare verbală dar şi nonverbală . comparaţiile. realizarea punţilor intermediare de trecere între idei. principalele funcţii recunoscute grupului creativ sunt: • de creştere a eficienţei si productivităţii grupului. H. dezvoltării şi manifestării potenţialului creativ. 180-181) identifică următoarele funcţii: 79 . p. • de depistarea factorilor care blochează creativitatea. • de sprijinire a persoanelor. • de facilitare a dezinhibării. 153). Funcţiile grupului creativ de formare : Funcţiile grupului creativ au fost mai puţin abordate de specialişti şi ca urmare mai rar delimitate şi argumentate ştiinţific. creative în finalizarea ideilor (vezi şi Roco Mihaela. p. în conţinutul comunicării sunt abundente analogiile. Prin aceste însuşiri. este o comunicare incitantă . opinii divergente . metaforele care creează situaţii de ambiguitate şi insolit .

desprinse de autor mai mult din informaţii teoretice. dezvăluind latura terapeutică a grupului. • funcţia ludică sau chiar erotică. dezvoltarea potenţialului creativ. • de destructurare şi restructurare a problemelor. evidenţiază. este aceea de formare complexă a abilităţilor şi competenţelor participanţilor. Jaqui avansează cu opiniile în direcţia conturării efectelor funcţionării grupului creativ asupra participanţilor. 80 . • de compensare. Chiar dacă grupul creativ îndeplineşte astfel de funcţii. specificul grupului creativ faţă de celelalte forme de psihogrup. definit şi susţinut prin date experimentale. dezinhibarea. pe lângă cele ale unui grup mic. • de explicitare dintr-o perspectivă pluridisciplinară. se desfăşoară o activitate complexă (80% din timpul afectat) de antrenament. Aceste funcţii. formarea abilităţilor creatoare şi de transfer a metodologiilor exersate în diferite domenii de activitate în ultimă instanţă. alături de celelalte funcţii ale grupului creativ prezentate mai sus. • de stimulare a producţiei creatoare. pentru realizarea obiectivelor propuse: stimularea. susţinute de dorinţa de sublimare în creaţie. dar care trebuie denumit. Considerăm că principala funcţie a grupului creativ de formare. • de susţinere a ideilor originale care presupun asumarea unui risc. Antrenamentul în grupul creativ de formare : În grupul creativ de formare. • de exprimare liberă a dorinţelor si revendicărilor. se poate sintetiza un impact specific al acestui grup asupra participanţilor.• de percepere din mai multe puncte de vedere a problemei. considerăm noi.

p. asertivitate. În antrenamentul specific grupului creativ de formare sunt activate următoarele variabile: a) variabila demonstrare (oferire de modele. În grupul creativ de formare. d) variabila stimularea vectorilor creativi (motivaţie. urmărind fazele principale ale elaborării deprinderilor şi dezvoltării abilităţilor şi priceperilor. exemple) – exersare . trebuie în plus ca ele să fie exersate până la automatizare. Pentru începerea activităţii şi antrenamentului într-un grup creativ de formare sunt necesare câteva precondiţii: • existenţa unor persoane (de orice vârstă sau pregătire profesională) 81 . tehnici şi procedee specifice psihologiei sociale aplicate (joc de rol. tehnici specifice competenţei antrenate. rezolvarea de conflicte sau pentru constituirea unor echipe de lucru etc. gradat). vârstă) . în activitatea grupului creativ de formare. dar şi exerciţii de relaţionare prin combinarea exerciţiilor creative cu exerciţiul empatie cu model evocat şi determinarea stilului apreciativ al persoanei). un principiu desprins din concepţia lui Odobleja Şt. metode de creativitate. inventivitate. În aceste cazuri. b) variabila antrenare şi transfer individual şi în grup . comunicarea.Antrenamentul creativ este un proces sistematic (metodic. (1982. exerciţiul empatie "Noapte banală" pentru identificare cu model evocat. 575) "nu este suficient a cunoaşte principiile artei de a crea ceva. apoi exerciţii pentru empatie afectivă. el este proiectat ca o înlănţuire dinamică de strategii. grup "focus". tehnici. ce s-ar întâmpla dacă oamenii nu ar putea empatiza. până la însuşirea lor ca pe nişte obişnuinţe". practic si teoretic. afectivitate. antrenamentul se va derula pe baza unei triangulaţii metodologice. Grupul creativ de formare se poate utiliza şi pentru dezvoltarea unor competenţe sociale ca: empatia. Transpunem. c) variabila îmbogăţire si structurare a fondului informaţional interdisciplinar . relaţionarea. De exemplu în antrenamentul empatiei utilizăm exerciţii ca: alte denumiri pentru empatie. utilizând : metodele şi tehnicile de creativitate. empatie predictivă.

1981). să cunoşti câteva exerciţii şi metode). Belous (1990. atât din partea antrenorului cât şi a celor antrenaţi. Răbdarea. 1971).doritoare (motivate intrinsec sau extrinsec) să-şi dezinhibe. să conducă şi să mentorizeze un grup creativ de formare (nu este suficient..J. demonstrarea abilităţilor formate.. Antrenamentul creativ solicită efort psihic şi timp. creatologilor. pentru a fi antrenor de creativitate. cu mobilier uşor manevrabil (mese şi scaune ce se pot grupa diferit) aparatură de înregistrare-redare a activităţilor pentru evaluarea amânată. materiale de suport pentru antrenament (postere şi schiţe făcute de antrenor sau realizate de cursanţi) etc. Avantaje şi limite ale metodelor de creativitate utilizate în grupul creativ : Descrierea principalelor metode de stimulare a potenţialului creativ este realizată în lucrări de referinţă începând cu "Imaginaţia constructivă" (Osbom Alex. inventologilor români cum sunt: Ana Stoica (1983).J. 1957). A te antrena o reuniune sau două într-un grup creativ nu este suficient pentru a-ţi dezinhiba şi dezvolta creativitatea chiar dacă ai un fond informaţional bogat în domeniul psihologiei creativităţii şi creaţiei. perseverenţa şi toleranţa la ambiguitate si insolit sunt alte calităţi necesare pentru a participa la activitatea unui grup creativ de formare. • existenţa unui antrenor.. 1975). Antrenamentul creativ presupune: exersarea în grup si individual. persoană formata să organizeze. "Techniques of Structural Problem Solving" (VanGundy. • condiţii materiale minime: sală pentru antrenament. V. "Brainstorming" (Clark Ch. Anca Munteanu (1994). dezvolte şi să-şi manifeste creativitatea lucrând într-un grup mic . 1990) etc. transferul lor în alte domenii. 82 . "Stimulating Creativity" (Stein M. elaborarea de tehnici si exerciţii individuale sau de grup pentru stabilizarea unui comportament specifice creatorului. "The Basic Course in Sinectics" (Gordon W. Multe lucrări de referinţă ale psihologilor. pe modele prezentate.

dar şi cu posibilitatea de mişcare. Argyle M. prezintă detaliat metodele clasice de creativitate şi exemplifică posibilitatea de utilizare a lor. schimbare a poziţiei în timpul activităţii. 1988. Atracţia suscitată de metodele clasice de stimulare a creativităţii: brainstorming.6. Pentru grupurile mai mari. b) Structura grupului : să asigure un minim de satisfacţii sociometrice (afinităţi între membri) şi un nivel supramediu al inteligenţei şi competenţei 83 . din cele prezentate anterior. Mare parte din cei care au scris despre aceste metode şi tehnici de stimulare a creativităţii apreciază uneori (Stein M. 1975. câteva principii şi norme pentru organizarea unor grupuri creatoare atât de necesare la ora actuală pentru realizarea unor activităţi performante. Puţini autori se opresc însă asupra efectelor pe care metodele de rezolvare creatoare a problemelor le induc.. sinectica. delimitând avantajele şi dezavantajele utilizării lor.. Sugestii pentru organizarea unui grup creator performant Se pot delimita. 1994) eficienţa metodelor comparativ cu performanţa grupului. Punctăm în continuare câteva concluzii : Norme pentru un grup performant : a) Mărimea grupului: 5-12 persoane. cu aşezare în spaţiu în poziţia faţă în faţă.a. formarorul va putea opta pentru o împărţire a lor în grupuri mici cu asigurarea canalelor de comunicare între grupuri . tehnica panel ş. Radu L.1994). V. au impus şi considerarea avantajelor si dezavantajelor implicate de utilizarea lor.

este reprezentarea pe care o va induce organizatorul (formatorul. în prima reuniune de grup: o imagine a unui grup de excepţie. c) În faza de organizare şi intrare în acţiune a grupului este necesar să se dea atenţie fenomenului de facilitare socială care acţionează în fazele incipiente. cu rezultate deosebite ce vor fi obţinute prin activitatea unor oameni cu calităţi şi însuşiri ce se pot manifesta la nivel performant prin utilizarea unor metode şi tehnici speciale de atingerea performanţei. 84 . vizualizările vor fi analizate de antrenor pentru că ele redau atât expectanţele membrilor cât şi eventualele nemulţumiri şi insatisfacţii ale unor membri faţă de activitatea grupului. deoarece grupul seamănă cu situaţia de coacţiune sau complezenţă.similaritate şi asumare a rolurilor în activitatea de grup. Imaginile. de o deosebită valoare pentru organizarea unui grup performant. posibil de atins. Importante sunt acum : cunoaşterea expectanţelor fiecărui membru faţă de activitatea grupului şi facilitarea procesului de intercunoaştere. d) Considerăm că. formatorul va "activa" reprezentarea solicitând fiecărui membru al grupului să vizualizeze grupul şi să-1 descrie aşa cum îl vede. Pe parcursul activităţii de grup. Un bun antrenor va trebui să cunoască însuşirile psihice şi de personalitate ale membrilor grupului..membrilor pentru atingerea obiectivelor propuse. antrenorul) membrilor grupului prin comunicarea scopului cu care se crează grupul şi a sugerării imaginii globale asupra grupului. Constatările vor contribui la adaptarea comportamentului liderului şi proiectarea în continuare a activităţii grupului pentru a menţine o reprezentare a unui grup performant. cât şi tendinţele de realizare a sinelui (individuare) pentru ca asumarea şi jocul rolurilor să constituie o modalitate de activare a structurilor de personalitate favorabile individuării fiecărui participant dar şi realizării sarcinii.complementaritate . care vor asigura din start posibilitatea intrării în interacţiune şi comunicare (verbală sau nonverbală) prin activitatea mecanismelor de atracţie . cum îl vede organizatorul.

de nivel superior) şi al nivelului cel puţin mediu al competenţelor pentru sarcinile ce le are 85 . g) Pentru a se feri de efectul de deindividuare ce poate apărea în grup datorită conformării la norme sau de capcanele sociale. în sensul că în succesiunea fazelor de realizare a sarcinii şi atingerii scopului se îmbină faze care presupun calităţi ale gândirii convergente cu faze care presupun însuşiri ale gândirii divergente-creative. aceste norme acţionând ca motivator intrinsec. în care se pot antrena membrii în timpul activităţilor de grup. grupului performant având în vedere că normelc care încurajează productivitatea înaltă influenţcază pozitiv creşterea coeziunii grupului şi a performanţei. compoziţia grupului va trebui să beneficieze iniţial de o omogenitate a nivelului potenţialului intelectual (Q. • Într-un grup performant. formatorul va induce câteva norme (formale) urmărind stabilirea informală a celorlalte ca venind din derularea activităţilor de grup pentru care membrii grupului vor avea o adeziune crescută.I. • • Performanţa optimă se obţine atunci când tipul de sarcină este favorabil De asemenea normele trebuie să coreleze cu reprezentarea iniţială asupra unui climat suportiv şi când reprezentarea sarcinii este adecvată naturii sarcinii.e) Formatorul trebuie să acţioneze pentru scăderea efectului lenei. h) În cazul grupului performant. f) Normele grupului creator performant trebuie acordate cu tipul şi natura sarcinii de rezolvat ţinându-se cont că: • • sarcină creativă presupune acţiunea după norme specifice creaţiei (grupului Orice activitate poate fi încadrată în demersul gcneral al procesului creator brainstorming). antrenorul va opta pentru angajarea fiecărui participant în actualizarea de sine prin activitatea grupului.I. de la nivelul mediu în sus din care cel puţin 1/3 din participanţi să posede Q. trândăviei sociale posibil să apară în anumite situaţii: confruntări sau influenţe exterioare exercitate asupra grupului.

E. în acest mod reuşind să instaleze o relaţie de conducere uşor de schimbat şi adaptat la tipul de sarcină şi fazei de realizare a ei. dar după normele de evaluare a performanţei pentru fiecare domeniu de activitate. se va realiza o evaluare amânată a activităţii. sau metoda M. Programe. abilităţile competenţelor psihosociale. antrenor în creativitate va exersa grupul în metodele de creativitate până la dezvoltarea abilităţilor de a utiliza cele mai eficiente metode şi strategii. pentru a facilita performanţa. pentru conştientizarea creşterii personale înregistrată de fiecare ca urmare a activitaţii îngrupul performant. mentor şi formator pentru grup şi pentru fiecare membru în parte. i) Conducerea grupului va fi asigurată iniţial de formator.S. „Experienţa Atlantis.A. 86 . deoarece el va fi model. k) La un grup performant trebuie şi un antrenor performant. În faza de relativă stabilitate şi afirmare a grupului se poate trece şi la autoevaluarea performanţei individuale nu atât în sensul contribuţiei fiecăruia la performanţa de grup cât şi în sensul contribuţiei fiecăruia la performanţa de grup şi în sensul manifestării performanţei în raport cu sine însuşi. maratonul creativ. sinectica.grupul de rezolvat. Pentru aprofundarea problemelor legate de formarea şi conducerea unor grupuri creative se pot consulta Anca Munteanu (2001). j) În prima fază. l) Formatorul sau un creatolog. făcută chiar de experţi din grup. Din jurnalul unui grup creativ” sau Mariana Caluschi „Grupul creativ de formare Experimente. care îşi va asocia liderul informal drept co-lider sau facilitator al activităţii de grup. Proiecte”. O anumită eterogenitate este de preferat în ce priveşte potentialul creativ specific.

noi am abordat creativitatea (Caluschi Mariana.. de către un grup semnificativ de oameni într-o perioadă oarecare de timp” (Stein M. cât şi ca dezvoltare personală şi transpersonală . Noi am adăugat pe baza cercetării practice încă două perspective : ca psihoterapie şi ca dezvoltare personală şi transpersonală. evidenţiind impactul psihoterapeutic al metodelor de creativitate promovate în activitatea individuală şi de grup. în cercetarea creativităţii. 1984) sau „ca o funcţie inventivă a imaginaţiei creatoare” (Pieron H. Pluralitatea perspectivelor. ca proces. acceptat ca util. concepe creativitatea ca pe “un proces prin care se socializează într-o sinergie de factori (biologici. original. Creativitatea. în principiu se cere alimentată) ci o stare energetică de mare potențialitate ciclică ce activează aptitudini. 2001b) atât ca psihoterapie. susţine Harold Anderson (creatolog american). sociali) întreaga personalitate a individului şi care are drept rezultat o idee sau un produs nou. starea energetică se exprimă ca o stare de 87 . validat social”. cunoștințe etc. a condus la elaborarea unei diversităţi de definiţii ce conturează creativitatea ca: “un proces din care rezultă un lucru nou..CAPITOLUL VI Perspective de abordare a creativităţii VI. Şase perspective de abordare a creativităţii Conceptul de creativitate apare abordat în literatura de specialitate din patru perspective : ca potenţial. psihologici. ca produs şi ca mediu (press).1. În ultimul timp. 1968). Anca Munteanu (1994). În lipsa unor aptitudini. „este însăşi esenţa vieţii” Creativitatea în concepția psihologului român Ursula Șchiopu (1979 p. Putem vorbi de cei „6 P” ai creativităţii . 364) ”În esență creativitatea nu este o aptitudine (care. bun de ceva sau satisfăcător.

Guilford şi au fost măsurate de E.” Delimitând între creativitatea potențială și manifestă sunt de părere că ultima este o mega-abilitate ce integrează într-o combinație sinergetică o pluralitate de procese și forțe psihice care produc noul. prezente. (test de tipul : alcătuirea mai multor propoziţii respectând anumite reguli. întrebări . combinaţii cu cât mai multe figuri . idei care să se potrivească într-un sistem. analogii. titluri. calităţile gândirii creative: fluiditatea.trei 88 .constă în bogăţia. film. Fluiditate verbală – cantitatea de cuvinte produse într-o unitate de timp. completarea unei propoziţii cu cât mai multe metafore). carte. Fluiditate asociativă – cantitatea de asocieri. fraze sau răspunsuri. (testul cercului. elaborat de J. mici inovații. Potenţialul creativ : Atunci când este adus în discuţie potenţialul creativ. de exemplu ordinea literelor în cuvântul UMOR . cuvinte. originalul. expresional. (test de tipul : cât mai multe titluri şi cât mai ingenioase la o povestire. Ea poate fi : Fluiditate ideaţională – cantitatea de idei. cuvinte terminate cu sufixul – ura: prăjitura. specialiştii evidenţiază. (teste de tipul : cuvinte care au aceleaşi sufixe sau prefixe . P. Torrance • FLUIDITATEA . active în viața culturală. relaţii. similaritate. murătura. debit verbal.Unii Manageri Onorează Termenele). Fluiditate expresională – cantitatea de noi expresii. sinonime . Aceste dimensiuni apar în modelul tridimensional al gândirii. elaborarea şi sensibilitatea la probleme . 1. uşurinţa sau rapiditatea stabilirii de asociaţii. originalitatea. P. antonime la un cuvânt dat. tehnici etc. Fluiditate figurală – cantitatea de desene pe o anumită temă. (test de tipul : găsirea de sinonime. enumerarea de obiecte). propoziţii. utilul. o viață bogată activă.de exemplu. în primul rând. flexibilitatea. o combinare a figurilor geometrice. etc).creativitate nespecifică generală care este implicată în numeroase abilități. elaborate de individ . științifică. ideaţional.

• ELABORAREA . Cota de originalitate este dată de distanţa dintre ceea ce este vechi şi ceea ce este nou. în ce fel. 89 . revizuire a punctelor de vedere. punând întrebările: cum. rare statistic în cadrul comunităţii în care au fost emise (ingeniozitatea este originalitatea de metodă de rezolvare). Exercițiul nostru original este denumit “Intitulări pentru fotografii”: se dă o fotografie ce reprezintă momente din viaţa obişnuită. în ce mod. cere transformarea titlurilor în probleme creative. ca şi celelalte competenţe intelectuale ale potenţialului creativ. metode la alta . Această abilitate. Nu toate titlurile pot fi transformate. metodele şi strategiile creativităţii pentru a ne forma abilităţile şi competenţele creative. abilitatea de redefinire. • ORIGINALITATEA .constă în luarea în considerare a cât mai multor implicaţii şi consecinţe. fenomene. Trebuie să cunoaştem etapele procesului creator. Se cere să se privească atent şi să se dea mai multe titluri care să surprindă pe cât posibil esenţa faptului prezentat. 2005). capacitatea de a trece de la o categorie de obiecte.triunghiuri – vezi testul desenului din bateria Caluschi – Stoica Constantin. se notează fluența. fără a se Putem stimula şi dezvolta potenţialul creativ prin antrenament individual sau de grup. După trei minute.constă în modificarea. • SENSIBILITATEA LA PROBLEME . necunoscut şi se măsoară prin raritate statistică. originalitatea. ca raritate statistică a tilului în grupul de lucru sau frumusețea metaforei utilizate în titlurile date.este abilitatea de a descoperi noul în ceea ce este vechi. restructurarea mersului gândirii. flexibilitatea. atât în procesul de self-management cât şi în cel de rezolvare creatoare a problemelor .constă în producerea unor soluţii noi. se citesc titlurile date. • FLEXIBILITATEA . se poate dezvolta prin antrenament. se forța. de a delimita probleme creative în mediul cunoscut.

capacitatea de mobilizare a subiectului pentru antrenarea şi menţinerea în procesul creator. provocarea. Procesul creator : Sinteza lucrărilor de specialitate.Pentru transformarea abilităților cretive în competențe și capabilități trebuie realizată o structură sinergică a componentelor potențialului. soluție sau plan de acțiune eficient” (K. sesizării. ”Este un proces de desfășurare fluentă și interschimbabilă a ambelor tipare de gândire pentru abordarea diferitelor elemente informaționale ale unei situații problemă și de a alege între ele pentru a ajunge la o decizie. învăluirea. fenomenului ce poate fi obiect al produsului creator. Atunci se manifestă gândirea bivergentă care este un proces de gândire care integrează acele tipare de ideație atât pe cel convergent cât și pe cel divergent într-o combinație sinergică. • Stadiul incubaţiei este intervalul în care. contrafactualitatea. Acest stadiu cuprinde o fază de divergenţă. În această etapă un rol important îl are sensibilitatea la probleme a subiectului. de sinteză creativă şi de primă încercare de delimitare a soluţiei. p. 2008. Trimiterea la incubare a problemei. 2. au permis constatarea că stadiile (etapele) procesului creator sunt aproximativ aceleaşi în toate domeniile : • Stadiul pregătitor este cel şal apariţiei. de acumulare de informaţii şi o fază de convergenţă. consacrate creativităţii manifeste. 381). înseamnă o 90 . procesul de creaţie continuă să se desfăşoare în inconştient. identificării obiectului. Noi exersăm aceasta în grup. chiar dacă subiectul nu mai este fixat conştient asupra obiectivului său. cât şi abilitatea de a utiliza strategiile primare ale creativităţii: pluralitatea perspectivelor. delimitării problemei. depăşirea graniţelor şi limitelor. bogăţia fondului său informaţional interdisciplinar. Albrecht.

cu undele şi cu conţinuturile sale. până sub bolţile conştiinţei. Considerăm că Lucian Blaga a intuit în mod genial rolul personanţei în fluxul creaţiei. existente. în general şi în rezolvarea problemelor. Informaţia este supusă prelucrării mecanismelor inconştientului multidimensionl.. Noi considerăm că inconştientul are mai multe niveluri. fenomenul personanţei se manifestă în chipul cel mai accentuat şi mai închegat în procesul creaţiei spirituale. cosmotic. Am surprins în figură. prin care circulă informaţia de la nivelul inconştientului colectiv spre cel ereditar. mai ales a celei artistice”. 91 . se produce fenomenul de “Evrika” sau “Aha”. cel personal şi subconştient. p. filosof şi psiholog Lucian Blaga (1969. Personanţele atenţionează asupra informaţiei disponibile. un model al circulaţiei personanţei. găsire a soluţiei. prelucrate în inconştient. E vorba aici despre o însuşire graţie căreia inconştientul răzbate cu structurile... cum îl considera Lucian Blaga Tot marele poet.recunoaştere a rolului pe care inconştientul îl are în viaţa psihică. în special.. În momentul în care apare congruienţa între frecvenţa informaţiilor din conştient şi frecvenţa informaţiilor personanţei. 31) afirma: “Atribuim inconştientului o particularitate pe care o vom denumi personanţă (de la latinescul per-sonare).

Modelul Brâncuşian explicativ al comunicării dintre conştient şi inconştient 92 .Figura 3.

trebuie să posede următoarele calităţi: noutate. stadiul delimitării problemei. 4. soluţiile. Modelul american cuprinde următoarele faze: stadiul găsirii faptului. Preajma sau mediul din care ne vin problemele : Poate fi vorba de mediul intern sau de mediul extern . problemele. Aici trebuie să reamintim modelul “gândirii brâncuşiene”. stadiul generării de idei. 3. stadiul verificării în practică a soluţiei.• Stadiul iluminării sau al apariţiei soluţiei. stadiul delimitării soluţiei. În literatura consacrată creativităţii. • Stadiul verificării sau elaborării finale în care soluţia identificată este verificată în practică şi apoi implementată . În toate stadiile există o fază divergentă în care sunt luate în discuţie sau avute în vedere cât mai multe probleme şi idei şi o fază convergentă în care se evaluează şi se selectează ideile. mediul este perspectiva ce accentuează asupra locului de unde apar problemele şi provocările: press (în limba engleză) – mediu sau preajmă. care evidenţiază în mod original stadiile rezolvării creative de probleme (vezi Modelul Brâncuşian de rezolvare creativă a problemelor. pentru a fi considerat creator. Vizualizarea creativă joacă un rol important în acest stadiu. 93 . al vizualizării obiectului nou creat. Pentru viitorul psiholog este foarte important antrenamentul în formarea abilităților de vizualizare creativă a soluțiilor sau oportunităților și conturarea viziunii. originalitate. stadiul acceptării soluţiei şi evaluării ei. pag. utilitate . Produsul creativ : Orice proces creativ se finalizează cu un produs care . Şcoala americană de creatologie propune un model mai detaliat al procesului rezolvării creative a problemelor în care nu se mai precizează stadiul incubaţiei şi iluminării. momentul intuiţiei acesteia.52).

C. strategiile. 6.Jung VI. Metode şi strategii ale creativităţii 94 . studiile asupra creativităţii individuale şi de grup au relevat valenţele curative ale metodelor de creativitate (M.2.” ” Cine privește în exterior. 1999). vor beneficia şi de efectul terapeutic. 2001) Cei care îşi însuşesc modelele. visează. experenţială (Iolanda Mitrofan. vor simţi la nivelul propriei personalităţi binefacerile realizării de sine prin creativitate. şi metodologia creativităţii şi le practică în activitatea de profesională. 5. cine privește în interior se trezește” C.G. Creativitatea ca dezvoltare personală şi transpersonală : Noi am abordat creativitatea şi din perspectiva dezvoltării personale şi transpersonale. Jung scria: “Numai în faptele noastre creatoare ieşim în evidenţă pe deplin şi devenim cognoscibili nouă înşine. sunt puse în valoare de psihoterapiile de esenţă umanistă. activitatea într-un grup creativ/creator având ca efect specific reducerea barierelor interne ale creativităţii – efectul Redbloc şi creşterea motivaţiei pentru realizarea de sine prin creaţie – efectul Mirabilis Aceste valenţe terapeutice.G.Într-o societate a cunoașterii în care informațiile sunt abundente și mereu în schimbare. cât și în terapia prin grup creativ de formare (M. Psihoterapia prin creativitate : În ultimii ani. 2001b). Caluschi. prefacere provocările mediului solicită la maxim sensibilitatea la probleme și oportunități ale populației. Psihoterapia prin creativitate noi o realizăm prin activarea cubului creativ terapeutic elaborat de autoare. ale strategiilor şi metodelor de creativitate. Caluschi. care le utilizează în şedinţele cu clienţii.

La școala de pshilogie de la Universitatea ”Petre Andrei! Din Iași noi am elaborat un program de dezvoltare personală prin creativitate prin care studenții. Van Gundy (1990) clasifică metodele şi tehnicile de creativitate în patru categorii: 1) Metode şi tehnici pentru redefinirea. 6-3-5. etc). • creşte avantajele în competiţie. 4) Metode şi tehnici pentru implementarea ideilor. prin cantitatea mare de informaţii generate cu privire la problema în cauză şi a pluralităţii perspectivelor de investigare . Metode ale creativităţii : Într-o lucrare cu privire la tehnicile de rezolvare creatoare a problemelor. “5 W şi H”. Philips 6-6. are următoarele avantaje: • reduce incertitudinile cu privire la la alegerea problemei de soluţionat. 2) Metode şi tehnici pentru generarea ideilor (Brainstorming. etc). Sinectica. viitori profesioniști învață cum să inițieze și dirijeze procesul dezvoltării și creșeterii personale de-a lungul vieții și cum să-i învețe pe viitorii clienți cheile deschiderii conștiinței pentru dezvoltare personală și self-management. soluţiilor Utilizarea tehnicilor de rezolvare creativă a problemelor. etc). • sporeşte utilizarea eficientă a resurselor umane. 3) Metode şi tehnici pentru evaluarea şi selectarea ideilor (confruntarea selectivă. a abilităţilor individului şi a 95 . de către formator. reformularea şi analiza problemelor (tehnica „De ce” . • creşte alternativele de generare a soluţiilor şi posibilităţile de a o alege pe cea mai bună . prin elaborarea soluţiilor originale neuzuale. A.

Subliniaţi cuvintele-cheie şi expresiile şi examinaţi alte ipoteze ascunse .Metode şi tehnici pentru redefinirea. a) Metoda „Examinarea graniţelor” Reformularea problemelor implică anumite ipoteze în ceea ce priveşte graniţele problemei. în procesul rezolvării creatoare de probleme. Etapa de reformulare joacă un rol deosebit în cadrul procesului de rezolvare creativă a problemelor. de generare a ideilor şi evaluare. Limitele determină cum este organizată informaţia. Principiul de bază al tehnicilor de reformulare este acela al dezvoltării unui grad de îndepărtare faţă de afîrmaţia problemei originale. reformularea şi analiza problemelor : O mare importaţă. Rezultatele obţinute în această etapă influenţează natura şi calitatea rezultatelor obţinute în etapele următoare. • strategiile primare ale creativităţii asigură o tratare interdisciplinară a problemelor ce necesită rezolvare creatoare.valenţelor şi factorilor de grup ce induc performanţa . care îl duce la soluţii unice ale problemei. Principalii paşi în utilizarea examinării graniţelor sînt: • • Stabiliţi şi scrieţi formularea iniţială a problemei . cel care rezolvă problema este forţat să utilizeze gândirea divergentă. Arthur Van Gundy indică patru metode de redefinire. 96 . cum este prelucrată şi eventual cum se rezolvă problema în sine. Prin îndepărtarea de percepţia iniţială a problemei. 1. Obiectivul principal al acestei metodei este de a restructura ipotezele problemei. deoarece o definire neadecvată a problemei poate fi un obstacol major în soluţionarea sa. astfel încât să se obţină noi modalităţi de abordare a acesteia. o are problematizarea sau formularea şi reformularea problemelor.

Când?. b) Tehnica celor “5 W şi H” Este o metodă de redefinire foarte larg utilizată. • clarificarea limitelor neclare ale problemei. • Scrieţi separat liste cu: Cine?. Cînd?. De ce? şi Cum? Principalii paşi ai metodei sunt: • Exprimaţi problema utilizănd această formulă:”În ce mod se poate…?”. Exemplu pentru tehnica celor „5 W şi H”: Problema: „Angajaţii manifestă motivaţie scăzută faţă de activitatea în firmă”. pe care încercaţi să o rezolvaţi. • Selectati o reformulare care exprimă cel mai bine problema. identificaţi orice implicaţie Notaţi orice noi definiţii ale problemei sugerate de implicaţii avantaje ale metodei „Examinarea graniţelor” sunt importantă pe care o sugerează . • demonstrarea importanţei formulării unor definiţii flexibile ale problemei. • Notaţi orice reformulări sugerate. De ce? şi Cum? întrebări relevante pentru problema generală.Cine? Cine sunt angajaţii? 97 . Dezavantajul acestei tehnici constă în lipsa unei structuri care să indice modul de precizare a graniţelor problemei. • Principalele reprezentate de potenţialul lor pentru: • producerea unor definiţii mai incitante ale problemei. Este o variaţie a întrebărilor: Cine?. • Examinaţi răspunsurile la fiecare întrebare şi utilizaţi-le ca stimuli pentru generarea unor reformulări ale problemei. Ce?. Unde?. Unde?. Ce?.• Fără a aprecia validitatea acestor ipoteze. 1.

Ce? Ce procese. valorile? Ce surse noi de motivare se pot descoperi? Ce rol are comunicarea în motivarea angajaţilor? Ce simptome are slaba motivare? 3.Cum? 98 . în ce sector al firmei se constată motivaţia ea mai scăzută pentru muncă? 4.Când? Când se pot manipula resursele de motivare? Când se poate influenţa creşterea motivaţiei intrinseci? Când se manifestă angajaţii puţin motivaţi? Când atingem un optim motivaţional la angajaţii firmei? 5.Unde? Unde se pot găsi resurse de motivare? Unde se pot organiza antrenamente pentru creşterea motivaţiei angajaţilor? Unde poate să înveţe managerul cum să crească motivaţia angajaţilor? Unde. fenomene au puterea de a motiva? Ce motivaţii au angajaţii? Ce predomină în motivare.De ce? De ce sunt motivaţi angajaţii? De ce este necesară creşterea motivaţiei pentru muncă? De ce banul motivează mai puternic tinerii decât trebuinţa de autorealizare? De ce trebuie să fie interesat managerul de motivaţia în muncă a angajaţilor? 6. munca. banul.Cine nu este motivat? Cine poate contribui la motivarea angajaţilor? Cine poate sponsoriza? Cine are puterea de a motiva? Cine are motivaţii de actualizare şi realizare? 2.

probabil. Totuşi. Metoda abstractizării progresive are dezavantajul că cere o decizie atunci când a fost atins nivelul corespunzător de abstracţie.Cum se poate influenţa creşterea motivaţiei întrinseci? Cum se poate creşte ataşamentul oamenilor faţă de firmă? Cum mă pot ajuta coleii în creşterea motivaţiei oamenilor faţă de muncă? Cum corelează motivaţia cu productivitatea muncii în firma noastră? Se analizează toate întrebările şi se aleg cele interesante. acesta este consumarea timpului şi o uşoară imprecizie la utilizare. în comparaţie cu metodele de reformulare mai puţin structurate. este cea mai utilă dintre toate tehnicile de reformulare deoarece furnizează un mod sistematic de a colecta şi a analiza informaţiile relevante ale problemei. care sunt formulate creativ. care-l ajută pe cel ce rezolvă să examineze sistematic conexiunile. d) Tehnica „De ce ?” 99 . această metodă prezintă o pierdere a spontaneităţii şi diversităţii. amândouă bazându-se pe identificarea legăturilor dintre diferite elemente ale problemei. În ceea ce priveşte cel mai mare dezavantaj al abordării celor 5 W şi H. cum ar fi examinarea graniţelor.”Cum poate managerul să atingă un optim motivaţional al angajaţilor?” Această tehnică. c) Tehnica abstractizării progresive Această tehnică generează diferite alternative ale problemei trecând spre niveluri progresiv mai înalte de abstractizare ale acesteia. De aici poate rezulta o varietate de perspective ale problemei. fiecare dintre acestea putând rezolva problema iniţială. Avantajul major al acestei abordări este gradul de structură. Metoda abstractizării progresive este în principiu similară cu metoda „De ce ?”. până cînd se ajunge la o finiţie satisfăcătoare. De exemplu: „Cum poate managerul controla nivelul motivaţiei?”. efortul investit va fi util într-o nouă perspectivă a problemei. Totuşi.

cresc avantajele în competiţii. - crează posibilitatea de generare a soluţiilor din aceste perspective şi unghiuri de vedere . Din prezentarea acestor metode de reformulare a problemelor rezultă că utilizarea lor în procesul de rezolvare creativă a problemelor prezintă avantaje. problema. . De aceea.favorizează utilizarea eficientă a resurselor umane.Problemele iniţial sunt diferite la nivel de abstracţie.reduce incertitudinile cu privire la alegerea problemei. • Transformaţi răspunsul într-o nouă întrebare a problemei. este utilă uneori explorarea unei varietăţi de grade de abstractizare. dar această definire poate fi puţin productivă pentru generarea ideilor.conturează perspective multiple din care poate fi abordată în rezolvare. 100 . . Principalul dezavantaj al problemei constă în aceea că anumite răspunsuri nu pot fi utilizate pentru redefinirea problemei. prin elaborarea soluţiilor originale. O metodă relativ uşor de aplicat este metoda „De ce?” Principalele etape ale acestei metode sunt: • Formularea problemei conform definiţiei iniţiale. a abilităţilor individului şi a valenţelor factorilor de grup ce conduc la obţinerea performanţei. • Puneţi întrebarea: "De ce doriţi să faceţi acel lucru afirmat în problemă?". cum sunt: . • Repetaţi paşii 2 şi 3 până când este atins cel mai înalt nivel de abstractizare al problemei. • Răspundeţi la întrebările puse la punctul doi. (Vezi şi modelul de la finalul capitolului) Această metodă este asemănătoare cu examinarea graniţelor şi are avantajul de a da posibilitatea obţinerii unei varietăţi de noi perspective asupra problemei.

2. • nu vă autocenzuraţi propriile idei . Termenul de brainstorming se poate traduce ca: furtună în creier.adică separarea ideaţiei de evaluarea critică. cum sunt brainstormingul şi sinectica au mai multe variante. Brainstormingul se bazează pe următoarele norme: • nu criticaţi ideile altora . Metode şi tehnici pentru generarea ideilor Metodele pentru generarea de soluţii la probleme ce necesită rezolvare creativă sunt numeroase (peste 100) şi unele. • preluaţi ideile altora şi le îmbunătăţiţi . considerând că în final cantitatea generează calitatea. Ea a fost elaborată de Alex Osborn şi cunoaşte mai multe variante. Prezentăm în continuare câteva dintre cele mai utilizate metode de generare de soluţii utile în rezolvarea problemelor . Apelul la oprirea autocenzurii şi la eliberarea imaginaţiei conduc la depăşirea limitelor autoimpuse. • daţi frâu liber imaginaţiei . la descoperirea şi afirmerea propriilor calităţi. temei de ridicol şi de critica altora. A accepta pe moment şi a nu critica ideile altora deschide perspectiva ascultării active. a)Tehnica brainstorming Brainstormingul face parte din categoria metodelor de generare de idei şi soluţii. a preluării şi dezvoltării ideilor emise dintr-o perspectivă nouă. • emiteţi un număr cât mai mare de idei . atac cerebral. a înţelegerii mai bine a gândirii celuilalt. Genialitatea lui Alex Osborn a constat în realizarea evaluării amânate . 101 . asalt de idei. Apar efecte curative şi terapeutice la nivelul indivizilor participanţi. marele Da. precum şi în căutarea unui număr cât mai mare de soluţii pentru rezolvarea unei probleme.

un secretar şi până la 18. de educaţie şi psihoterapie prin creativitate. Liderul anunţă problema. Un grup brainstorming are un lider. reduc blocajele interne. • atacul la persoană este interzis . aceste principii întăresc efectele de dezinhibare. În grupul creativ de formare. pentru rezolvarea unei probleme. maxim 20 de membri. iar secretarul pregăteşte sala şi condiţiile de desfăşurare a acesteia. Acesta. antrenamentele cuprinse în programele de crativitate ale şcolii Mirabilis – Dicovery.Organizarea reuniunilor brainstorming : O reuniune de brainstorming se organizează la cerere. Etapele metodei „Brainstorming” : Brainstorming Etapele Luminii verzi Luminii roşii 102 . de încredere. locul şi ora când organizează reuniunea. norme: • exprimarea metaforică este bine venită . se pune accent pe următoarele trei principii. • bun venit gândului pozitiv . prin modul de deschidere a reuniunii de brainstorming trebuie să realizeze o atmosferă relaxantă. sau când un membru al unui colectiv doreşte să abordeze o problemă prin acestă metodă. pentru ca toţi participanţii să se poată privi între ei şi să poată comunica cu liderul. Se preferă o masă rotundă sau în formă de „U” . cresc motivaţia pentru manifestarea creativităţii induse de normele grupului creativ.

• • b) Brainstormingul individual Respectînd normele. apoi notează pe hârtie. liderul solicită secretarului să citească soluţiile emise pentru a stimula asocierile şi mai cere un număr de soluţii. bine”. într-un timp cât mai alert. singur sau împreună cu un expert. liderul spune: „Da. 103 . Secretarul (unul dintre participanţi) consemnează. va acorda cuvântul prin rotaţie. După fiecare luare de cuvânt. cu solicitarea anunţării secretarului în legătură cu alte idei ce vor veni membrilor timp de 24 de ore. alcătuită din experţi care evaluează soluţiile după criteriile impuse. emitere de idei sau soluţii. Liderul. liderul organizează o comisie de evaluare.Când generarea de soluţii se opreşte. care trebuie să fie un autentic catalizator al activităţii. urmărind să nu se emită fraze inhibitorii. euristice): Liderul prezintă problema şi solicită soluţii. idei ce se dovedesc totuşi inutilizabile . etc. Când au trecut două ore. critici.Etapa luminii verzi (etapa divergenţei. fără a evalua. reuniunea de brainstorming se încheie. a gândirii laterale. a gândirii verticale): După 24 – 48 de ore. Evaluarea o va face după un timp. Etapa luminii roşii (etapa convergenţei. Întîi delimitează şi defineşte problema de rezolvat. întocmind o listă pe trei categorii : • idei care în mod evident pot fi puse în practică imediat . fiecare om poate să realizeze un brainstorming individual. idei ce necesită un studiu prelungit sau complicat . membrilor. fiecărui participant. cu maximă fidelitate şi fără nici o restricţie ideile formulate de participanţi. toate ideile ce-i vin în minte în legătură cu problema pusă. fără nominalizarea autorilor.

Tehnica comportă următorii paşi: • • formularea problemei . încep discuţiile. se face prin prezentarea subiectului discuţiei. d) Metoda Philips 6 . încercînd s-o imite în limbaj şi să propună soluţii din perspectiva personajului interpretat. la care numărul de participanţi este şase. 104 .c) Brainstormingul cu roluri Această variantă a fost dezvoltată de Greggs. în opinia Ancăi Munteanu. Începerea dezbaterii. Acest tip de brainstorming este preferat de elevi şi presupune abilităţi empatice şi obişnuinţă de a asuma şi juca un rol. tuturor participanţilor. plecând de la ipoteza că unii oameni se simt inhibaţi de brainstormingul tradiţional. cunoscută şi de ceilalţi. • evaluarea amânată ca şi la brainstormingul clasic. de către lider. În bătălia de roluri. implicată de această variantă. soluții. soluții ce sunt înregistrate de un secretar.6 A fost elaborată de J. iar durata discuţiilor se limitează la şase minute. selectează o persoană. În discuţia dintre participanţi se pot obţine şi informaţii suplimentare de la membrii fiecărui grup. fiecare îşi asumă altă identitate. pe care o imită asumându-şi rolul ei şi generează • realizarea unui brainstorming obişnuit pentru culegere de soluţii. Fiecare membru emite soluții timp de un minut. completări mai mult de un minut. în timpul brainstormingului fiecare rnembru soluţii din acestă perspectivă . In realitate ședința de Philips 6-6 durează mai mult de 6 minute deoarece unii participanți doresc să exprime idei. Donald Philips de la Universitatea din Michigan şi reprezintă de fapt un brainstorming. După formarea grupelor de şase persoane pe principiul eterogenităţii şi alegerea liderilor acestora.

autonomia obiectului.îndepărtarea de problemă în scopul de a atrage soluţii creative. 105 . e) Metoda sinectică . dar şi pentru a dezvolta posibile soluţii. răspunsul hedonic . Sinectica se foloseşte de analogii şi metafore pentru a analiza o problemă. Obiectivul acestor mecanisme este acela de a induce cinci stări psihologice: implicare şi detaşare.a înţelege problema dintr-un nou punct de vedere. După Ana Stoica (1983) obiectivele principale ale metodei constau în: abordarea mai multor aspecte ale unei probleme într-un timp limitat. a face stăinul familiar . care reprezintă diverse tendinţe conturate favorizarea confruntării percepţiilor şi a creativităţii individuale cu munca Metoda Philips 6-6 poate fi utilizată de manager cu echipa managerială în rezolvarea problemelor curente. speculare. ea apelează la două mecanisme operaţionale: • • într-un ansamblu. soluții premature (fie nu se pot aplica. se urmăreşte ca în final să se elaboreze soluţii de care iau cunoştinţă toţi participanţii. într-un timp foarte scurt. soluții care necesită încă discutare.În aplicarea acestei tehnici de creativitate. în grup. amânare. posibilitatea colectării deciziilor. fie sunt de neînțeles). În final se face evaluarea când liderul sau expertul (clientul) care a adus problema spre rezolvare grupează soluțiile în funcție de criteriile stabilite în: a) b) c) • • • • soluții imediat aplicabile (de verificat). dezvoltare.necesare în obţinerea de răspunsuri creative.variante Termenul de sinectică provine din grecescul „synecticos” (reunire) şi semnifică "strângerea laolaltă a unor elemente aparent irelevante şi diferite între ele”. facilitarea comunicării şi exprimării în grupe mari (peste 30 persoane). În acest sens. a face familiarul străin .

problem as given). O şedinţă sinectică durează între 2 şi 3 ore. observarea aspectelor pozitive ale unei idei etc. Scurta analiză a PAG . Rezultatul este un concept. Rolurile repartizate pe membrii grupului presupun conformarea la anumite cerinţe: conştientizarea individualităţii fiecărui membru. Prin excepţie. precum este prezentată grupului. liderul ghidează discuţiile de-a lungul întregii excursii sinectice. fiind o călăuză. membrii grupului şi clientul expert. El are mai mult un rol de moderator: atrage toţi membrii în discuţie. Clientul expert este cel responsabil pentru soluţionarea problemei. noi ne propunem să surprindem şi să detaliem două dintre acestea: 1) necesitatea considerării sinecticii drept o modalitate de soluţionare a problemelor de factură economică şi psihosocială într-o manieră creativă. respectarea ideilor celorlalţi. dezinhibarea. el nu depăşeşte. fie de cineva din grup. Grupul are o structură stabilă şi este eterogen din punct de vedere profesional. Liderul este orientat spre ceilalţi. să nu critice. 6-8 persoane. originală şi constructivă şi 2) importanţa efectelor procesului sinectic asupra membrilor grupului. Etapele procesului sinectic: Etapa 1: Problema aşa cum este dată (PAG . După îtrunire. sinectica este o metodă de grup ce presupune o experienţă îndelungată a acestuia.În ceea ce priveşte aspectele caracteristice sinecticii. stimulează şi implicarea expertului. un model nou. apoi la "experimentarea" acestuia şi la "prospectarea pieţei". de regulă. El trebuie să abordeze un comportament adecvat: să coopereze.face ca ceea ce este străin să devină familiar prin 106 . Într-un grup sinectic tipic există trei roluri principale: liderul. să fie deschis. să fie realist în a sublinia avantajele şi dezavantajele fiecărei idei. urmărind controlarea comportamentelor membrilor grupului. o tehnică nouă. însă fară a avea în minte un scop anume. fie de către cineva din afară (clientul expert). membrii grupului trec la elaborarea amănunţită a unui "model".

problem as understood): fiecare participant descrie problema aşa cum a înţeles-o el. care se împart în patru categorii: • Analogia personală .intermediul metaforelor şi analogiilor.reprezintă o condensare a sugestiilor emise într-o Analogia fantastică . chiar paradoxală. etapele acestei metode vor fi mult mai bine formulare poetică.cea mai importantă. metafore şi analogii. La finalul şedinţei pot apărea mai multe soluţii. În această etapă se folosesc. 107 . fiecare participant trebuind să exprime ceea ce a simţit în momentul modificării.force fît). Etapa 4: Potrivirea forţată (FF .se înaintează soluţii năstruşnice. Deşi par extrem de sintetice. încercînd stabilirea unei relaţii directe între enunţul probleniei şi alte procese asemânătoare (în general din natură). liderul notează fiecare punct de vedere. însă doar una singură va fi pusă în practică. Membrii se îndepărtează de problemă în scopul de a face familiarul străin. de obicei un concept nou. Extragerea soluţiei din multitudinea de variante propuse şi transformarea ei într-un rezultat aplicativ. Etapa 3: Zborul sinectic. îndrăzneţe. • Analogia simbolică .identificarea cu obiectul sau fenomenul aflat în Presupune capacitate empatică. Purjarea este procesul de eliminare a soluţiilor superficiale ce apar în urma analizării problemei din etapele anterioare. Principalele instrumente folosite de sinectică sunt analogiile . de asemenea. Etapa 2: Problema aşa cum a fost înţeleasă (PAU . • Analogia directă . discuţie. • receptate dacă vom oferi un exemplu care să ilustreze traiectoria procesului sinectic. Conceptul oferă o nouă perspectivă asupra problemei.

Exemplu de sinectică : Prezentăm succint o problemă a unui manager rezolvată prin sinectică. anumite metode complementare. • • purjarea a avut ca efect eliminarea soluţiilor anterioare: diferite aparate • introduse în ureche care stimulează diverşi centri cerebrali. Liderul cere membrilor să facă o analogie directă între o persoană care fumează şi un aspect din natură. atât din punct de vdere al sănătăţii. • • acum se face familiarul străin. mă pot juca în nisip şi chiar în apă” (pentru elefant). cât şi cu hornul care fumează obţinându-se următoarele: „Trompa este semnul meu distinctiv. referitor la buna dispoziţie pe care i-o oferă o ţigară respectivului participant. Trompa este vitală pentru mine. s-au emis două analogii: asemănarea cu un elefant şi asemănarea cu un horn. „Fară mine oamenii 108 . pot bea apa. Astfel. Problema managerului : „Numărul mare de fumători înrăiţi dintr-o secţie a firmei”. scurta analiză a problemei constă în punctarea efectelor negative pe care le are fumatul asupra persoanelor. (PAU) . scumpirea tigărilor etc . S-a trecut apoi la elaborarea unor analogii personale.În unele cazuri managerii apelează la un grup sinectic constituit şi pregătit să rezolve probleme creativ sau organizează şi antrenează în firma lor un grup sinectic cu care lucrează. Cu trompa pot face foarte multe: mă pot hrăni. cât şi în ceea ce priveşte conotaţiile psihice şi sociale dar şi asupra productivităţii firmei.problema a fost privită prin prisma fiecărui membru al grupului întrebarea fiind: „Cum se simte un fumător atunci când fumează ?” S-au formulat diverse răspunsuri din care s-a ales numai unul. cum ar fi mestecatul gumei. • problema a fost formulată astfel: „În ce mod putem reduce fumatul ?” (PAG). în care s-a încercat pe rând identificarea atât cu elefantul.

referindu-se în primul rând la identificarea cu hornul: „utilitate nefolositoare”. care. Aceste idei sunt: construirea unui dispozitiv care să ajute la eliminarea fumului de ţigară. prin care liderul a cerut formulări paradoxale sub forma unor titluri de cărţi. Dacă nimeni nu mă curăţă. să producă senzaţia de sufocare prin strangularea esofagului. Urmează analogia simbolică. Alte două soluţii apreciate de experţi au fost transmise unui grup de inventatori pentru realizarea unor invenţii. fiecare fiind argumentată. în contact cu fumul de ţigară. Germania. managerul a optat pentru aplicarea imediată a următoarei soluţii: acordarea unui tichet pentru produse alimentare. „murdărie curată”. inventarea unor ţigări care nu se pot aprinde.din casă s-ar sufoca. g) Sinectica vizuală (după Van Gundy) Sinectica vizuală a fost dezvoltată de Geschka. În urma evaluării soluţiilor emise. în valoare apreciabilă. Mă simt folositor. mă sufoc” (pentru horn). Deşi a fost iniţial construită ca un ajutor pentru sugerarea analogiilor în timpul întâlnirilor de sinectică. Schlicksupp la institutul Battelle în Frankfurt. • prin (FF) s-a încercat stabilirea legăturii dintre analogiile date şi problema în cauză: „Poate fî utilizată o substanţă care să împiedice inhalarea completă a fumului de ţigară?” sau „Există posibilitatea ca o substanţă să creeze o reacţie adversă faţă de fumat?” • soluţiile emise: Impregnarea filtrului ţigării cu o anumită substanţă să provoace o tuse puternică. fiecărui lucrător din secţie pe măsura renunţării la fumat (reducerea pauzelor pentru fumat şi a numărului de ţigări). 109 . Mă simt murdar. această metodă poate fi folosită ca o metoda de generare a ideilor şi este potrivită pentru uz atât de către indivizi cât şi de către grupuri. puse la dispoziţie de conducerea firmei. Pe mine şi-a făcut cuibul o barză. Administrarea unor pilule speciale care. Schaude. în momentul fumatului.

sunetul cascadei. pagini de almanah) pentru a stimula soluţiile problemei. • Grupul incearcă să găseasca relaţii între elementele descrierii imaginii şi problemă. o imagine care nu are legătură cu problema. Alte imagini arătate mai târziu vor sugera idei care vor fi scrise şi evaluate mai târziu. • Descrierile imaginii sunt scrise pe tablă. De obicei sunt arătate 10 imagini într-o sesiune. diferenţele de greutate dintre oi şi pietre ar putea stimula dezvoltarea unui senzor care scanează diferenţele de greutate dintre corpul uman şi cărbune. ar 110 . oi şi pietre. cascada. El a descris următoarele elemente: pietre. Unui grup i s-a arătat o imagine cu o cascadă din Norvegia. o problemă de dezvoltare a unui mecanism de avertizare pentru a trezi minerii care au adormit pe o curea de transmisie. compus din 5-7 persoane. atât alegerea imaginilor căt şi a persoanelor trebuie făcută cu precauţie. De exemplu cascada ar putea sugera să se sufle aer rece şi umed de-a lungul curelei de transmisie sau. De aceea. implicat. o vale care se îngustează în depărtare. • Fiecare membru al grupului descrie verbal ceea ce vede în imagine. Pentru sesiunile de grup se foloseşte următoarea procedură: • Se scrie enunţul problemei pe o tablă. Exemplu pentru sinectica vizuală : Schaude descrie. Aceste descrieri sunt scrise pe o tablă şi se încearcă relaţionarea fiecărui element cu problema. • Folosind un poster mare sau un proiector.Mecanismul de bază. diapozitive. • Când grupul rămane fără soluţii li se arată o altă imagine şi se repetă procesul. se arată grupului. Eficienţa sinecticii vizuale va fi determinată de tipul imaginii selectate şi de caracteristicile persoanelor care o utilizează. constă în utilizarea imaginilor (de ex: postere. Atunci când se aleg persoanele. ca exemplu de utilizare a sinecticii vizuale.

fără a accentua figurile umane. Trebuie evitate imaginile care pot provoca emoţii negative. O asemenea inversare ar trebui să conducă la o soluţie mai inovativă. se poate crea un punct de vedere mult mai productiv. dacă se fac schimbări simple. Sensul cuvintelor folosite sau ordinea lor pot să nu fie suficient de stimulatoare pentru a provoca idei unice. h) Inversarea (după Van Gundy) Pentru multe situaţii problematice.trebui selectat un grup cu medii de provenienţă diferite. Inversarea problemei : a dus la o noua definiţie: “Cum să furnizăm studenţi navetişti pentru locurile de parcare”. definiţia iniţială a problemei ne limitează abilitatea de a genera idei. locurile de parcare pentru navetişti au furnizat o soluţie mai puţin costisitoare. În particular. pot fi generate perspective noi prin inversarea direcţiei problemei. sau care sunt foarte similare problemei. Alt exemplu pentru metoda inversării 111 . Totuşi. Această definiţie a dus la soluţia de a dezvolta locuri de parcare pe marginile exterioare ale orasului. cele mai bune imagini sunt cele care arată sau implică mişcare. Construcţia unui garaj ar fi fost o alternativă costisitoare. folosind metoda inversării. o universitate a putut să rezolve o problemă de parcare pentru studenţii care făceau naveta. care sunt prea abstracte şi dificil de inţeles. În acest caz fericit. Studenţii vor veni cu maşina până la aceste locuri de parcare şi apoi vor lua autobuze până la campus. ar fi rezultat o soluţie nesatisfăcătoare. Problema era : “Cum să ofere spaţii de parcare pentru studenţii navetişti într-un spaţiu care era deja supraaglomerat”. Dacă proiectanţii parcării ar fi încercat să rezolve problema aşa cum era iniţial formulată. În plus. Exemplu pentru metoda inversării : De exemplu.

Ei o definesc în următorii termeni: cum să facă criminalii să vina la ei . fără a se ţine seama de statusul în universitate. Când o inversare particulară nu este judecată ca fiind utilă ar trebui să se încerce o altă direcţie. Evaluare: Una dintre problemele metodei inversării este aceea că nu toate inversările vor produce soluţii practice. • Enunţaţi noua definiţie a problemei şi examinaţi implicaţiile ei practice.o frumoasă schimbare de perspectivă. sunt prinşi fără măcar să creadă că au fost păcăliţi. ca au câstigat un premiu şi că sunt invitaţi să participe la o petrecere la care va avea loc tragerea la sorţi a unui mare premiu.Tipul inversării problemei nu este aşa de important ca rearanjarea informaţiei despre situaţia – problemă . Paşi în metoda inversării : • Enunţaţi problema aşa cum este definită original. • Dacă nu e probabil să se producă soluţii practice inversaţi problema într-o modalitate diferită. • Continuaţi să inversaţi problema până când se produce o soluţie satisfăcătoare. Poliţia anunţa criminalii selectaţi. poliţia inversează problema prinderii criminalilor. Atunci când “musafirii” care nu suspectează nimic apar. Este posibil. desigur. • Inversaţi direcţia problemei în orice mod posibil. În această situaţie.Un exemplu bine cunoscut este legat de operaţiunile “înţepătura (ţeapa)” folosite pentru prinderea criminalilor. În exemplul problemei referitoare la locurile de parcare o altă direcţie ar fi putut fi realizată redefinind problema în felul următor: “cum să eliminăm spaţiile de parcare pentru studenţii navetişti?” Această definiţie ar fi putut sugera alocarea alternativă a tuturor spaţiilor din campus. ca întoarcerea problemei cu susul în jos să fie 112 .

Datorită costurilor reduse implicate în utilizarea acestei metode. sau o deschidere spre o soluţie. pentru că câştigurile potenţiale justifică folosirea sa. pe cât posibil. epitete. ea merită încercată. Liderul cieşte lista cu ideile emise în timpul unui brainstormmg anterior şi solicită membrilor grupului să decidă care dintre ideile emise doresc ei să le dezvolte.un exerciţiu neroditor.4 idei. 3. toate integrate într-o exprimare 113 . urmărind să incite implicarea apărătorului. Metode şi tehnici pentru evaluarea şi selectarea ideilor Bătălia metaforelor Bătălia metaforelor este o metodă de evaluare creativă a soluţiilor. • se admit comparaţii. Totodată. elaborată de Mariana Caluschi și grupul creativ Mirabilis și dezvoltată ulterior de alte grupuri creative de formare. de fiecare dată adresînd-o • apărătorului ideii atacate. • şi apărătorul trebuie să răspundă metaforic urmărind ca semnificaţia metaforei – răspuns să cuprindă şi o soluţie.4 apărători ai ideilor şi 2-4 atacatori. se alege secretarul reuniunii care va nota în protocol tot ce se discută pe câmpul de bătălie. metafora va semnaliza un defect sau o calitate a ideii atacate. Liderul aminteşte membrilor câteva norme: • fiecare atacator emite o singură metaforă. Se aleg 2 . • apărătorul îşi notează metafora şi îşi elaborează răspunsul urmând să sesizeze ce defect sau calitate îi sugerează metafora. Câmpul de luptă în cursul acestui gen de bătălie îl constituie masa rotundă în jurul căreia stau liderul şi membrii grupului creativ sau a echipei manageriale. analogii. să intuiască deschiderile operate de atac bazându-se pe vizualizarea metaforei – atac şi empatie cu ideea atacată. În continuare liderul solicită 2 .

concisă directă. Abilitatea liderului. De fîecare dată. care i-au apărut în timpul atacului. Ca orice bătălie. asociaţii afectiv . tiruri de metafore încrucişate sau concentrare pe o singură idee. Managerul poate utiliza această metodă în evaluarea creativă a unor soluţii combinată cu tehnica confruntării selective a lui M. Este necesar ca echipa managerială sau grupul să fie antrenaţi în aceste tehnici. eventual soluţiile. cu atât confruntarea este mai elevată. În derularea sa bătălia metaforelor poate avea mai multe variante: a) o variantă în care se stabileşte câte un singur apărător şi căte un singur atacator pentru fiecare idee. Răspunsul poate fî dat pe loc sau după ce toate ideile au fost atacate. ţintind ideea şi persoana care o apără. creşte eficienţa acestei tehnici. În final. climatul grupului devine deschis. atacatorul îndreaptă metafora către aceeaşi idee. B. mai elegantă şi atmosfera. Cu cât metaforele sunt mai originale. liderul va cere încă o metaforă pentru fiecare idee. stimulator – dezinhibitor .cognitive de un nivel ridicat. Răspunsul poate fi dat pe loc sau după ce toate ideile au fost atacate. apoi protocolul va fi evaluat de ceilalţi membri ai grupului care au asistat şi nu au participat direct la confruntare sau de ceilalţi desemnaţi de către lider sau grup să evalueze. Strategii creative primare de abordare a problemelor 114 . schimburi foarte rapide în planul cognitiv etc. şi confruntarea metaforică atrage şi dezlănţuie energii. În cazul bătăliei metaforelor. încrucişarea metaforelor provocând activări ale circuitelor memoriei. fiecare apărător completează protocolul confruntării metaforice cu deschiderile. cănd îi vine rândul. c) se mai poate folosi şi varianta cu mai mulţi apărători ai aceleiaşi idei. care trebuie să perceapă starea grupului în orice moment şi în funcţie de aceasta să continue sau să oprească confruntarea.elegantă. Tassoul. b) o variantă în care toţi cei care atacă îşi concentrează tirul pe o singură idee.

reale. dărâmarea limitelor. sens invers mersului factual al derulării obișnuite a acestora. de a ataca provocând uimirea. sau îndepărtarea de problemă sau “curtarea ei” cu armele şi tehnicile folosite de îndrăgostit.Între strategiile primare ale creativităţii. această strategie cere ca eşecurile. ea este utilă în situaţiile de criză. de învăţământ. obstacolelor. • Strategia contrafactualității procesele etc. creșterea abilității de elaborare etc. să se procedeze prin învăluire. • Sensibilitatea la probleme – este o însușire a gândirii creatoare prezența ei în comportamentul consumatorului fiind cerută ca varietatea de servicii. ca în anumite situaţii. rupând inerţia şi rutina. pentru a surprinde fenomenele autentice.Totodată. utile tinerilor profesionişti în abordarea problemelor ridicate în procesul de educaţie. încercuire. atrăgând atenţia. 2007. 118). • Strategia depăşirii graniţelor . • Strategia învăluirii . întreprinderilor noi înscriem: • Strategia provocării – este tehnica utilizată de a avea iniţiativă. Imaginea și ideile contrafactuale au ca efecte flexibilitatea gândirii. Regula este ca formatorul să se întrebe mereu ce este dincolo de …”zidul” problemei. zidurilor. adoarme suspiciunile. (M. reclame ce se constituie ca stimuli pentru satisfacerea nevoilor sau 115 .cere. neîmplinirile să fie abordate ca o provocare ce solicită creativitatea managerului şi angajaţilor săi. Caluschi. de conducere a firmelor. contrar imaginii familiare. p. În abilitatea de a vedea faptele. oferte. de a aborda înaintea celorlalţi problemele spinoase. Regula este: învăluie. fenomenele. sursele de conflict.presupune abordarea interdiscplinară şi dintr-o multitudine de perspective a problemelor. aşa cum procedează militarii în învăluirea şi încercuirea trupelor duşmane. detectarea unor noi soluții.

2007. curaj. fluenţa 116 . creator de şcoală de inventică. obstacole de natură internă ( ţin de subiect) sau de natură externă ( ţin de mediu. ce comportă tehnici diferite. V Belous). VI. • Strategia capturării . cere persoanei. deoarece ele evidenţiază modalităţi de abordare curentă a evenimentelor. Ana Stoica. activităţile. Se înţelege.pentru crearea de noi trebuințe. iniţiativă. educaţional şi tehnico – organizatorice care obstrucţionează procesul de creaţie spontană sau stimulată. Belous. creativitatea poate fi obstrucţionată de bariere. în numeroasele sale lucrări ce prezintă ştiinţa şi arta creaţiei în tehnică sau delimitează bazele performanţei umane. Ca urmare liderul trebuie să cunoască ce factori şi feneomene obstrucţionează manifestarea creativităţii. Bariere şi obstacole ale creativităţii Un lider creativ cunoaşte. (M. conferinţele şi reuniunile la care participă promovâd ascultarea activă. să captureze informaţii utile pentru activitatea sa. proceselor de la vârstele mici şi până la vârsta senectuţii.). asupra obstacolelor de ordin psihologic. p. Cercetătorii români ai domeniului (Mihaela Roco. Caluschi. Reţine atenţia faptul că toate sunt denumite prin termeni militari ceea ce implică acţiune. insistă. gnoseologic. de pe dubla poziţie de inventator şi inventolog. anturaj.această strategie. V. ca din toate întâlnirile.3. Vitalie Belous) au adus contribuţii de valoare la realizarea unor clasificări ale blocajelor creativităţii în general (Ana Stoica) şi ale creativităţii tehnice ( M. că în manifestarea sa.119). El consideră obstacolele de ordin psihologic (între care enumeră: lipsa flexibilităţii. că aceste strategii ale creativităţii se numesc “primare”. fenomenelor. Roco.

susţin specialiştii. teoreticieni sau practicieni. rigiditatea funcţională. • Tot atât de importantă. lista blocajelor poate fi foarte mare şi este necesară identificarea lor sau a condiţiilor în care fenomenele pot deveni blocaje. ca şi clasificarea blocajelor. ca şi anumite trăsături temperamentale sau caracteriale. • Orice însuşire a proceselor psihice cognitive.scăzută. motivaţionale şi conative. efortul lui L. Din analiza vastei literaturi cu privire la obstacolele şi barierele ce pot apărea în calea manifestării crearivităţii se desprind căteva idei: • Un blocaj. bariere de valori. care obstrucţionează manifestarea potenţialului creativ. ne apare şi problema identificării lor de către subiect. pentru reducerea barierelor strategice (gradul în care un individ utilizează efectiv un stil preferat de abordare a problemelor). pot deveni zăvoare sau obstacole ale creativităţii în anumite condiţii. Pe baza inventarului. Autorul nu se opreşte la identificarea şi descrierea obstacolelor. Jones. ne apare ca o contribuţie de valoare. înţelese şi depăşite prin antrenament. • Blocajele pot fi recunoscute. internă sau extemă. bariere ale imaginii de sine şi bariere perceptuale. Un blocaj. care a elaborat un inventar al barierelor psihologice ce apar în procesul rezolvării creatoare de probleme. timiditatea. ci propune strategii diferenţiate de depăşire a lor prin antrenament. frica de ridicol. In această direcţie. el delimitează patru tipuri de bariere ale rezolvării creatoare de probleme: bariere strategice. o barieră este un fenomen. el propune 117 . Astfel. o însuşire sau orice condiţionare. frica de critică. "o barieră psihologică poate fi orice fenomen care interferează sau împiedică abilităţile cuiva în rezolvarea creatoare a problemelor". Ca urmare. afective. descurajarea şi auto descurajarea) ca fiind cele mai importante obstacole în calea creativităţii şi performanţei umane.

Din concepţia cu privire la barierele creativităţii a lui Lee Jones şi a strategiilor prin care ele pot fi depăşite am conturat ideea ca printr-o înlănţuire a metodelor de creativitate într-un antrenament de grup s-ar putea obţine reducerea unor blocaje sau depăşirea lor. sociodrama. gândirea pozitivă. pentru barierele perceptuale (gradul în care indivizii percep lucrurile într-un mod rigid. Caluschi. prin flexibilitate redusă. de apreciere. de rezolvare a conflictelor stilul de conducere promovat de manager pot induce obstacole şi bariere în calea manifestării creativităţii angajaţilor după cum pot facilita formarea prin creativitate a acestora şi angajarea într-o activitate eficientă în cadrul firmei. ascultarea activă. asocierile forţate. sociodrama. Activitatea într-un grup creativ conduce implicit la reducerea blocajelor de natură psihologică internă cât şi la formarea abilităţii de a preveni formarea lor. 2001b) Stilul de comunicare. simularea. acuitatea senzuală şi de percepere a mediului) se propune: sinectica. valorile personale şi credinţele. de antrenare în relaţii. căutarea combinaţiilor diferite. de evaluare. sociodrama. privirea în oglindă. se constituie ca blocaje ale creativităţii) propune: jocul de rol. rezultatele validând şi propunerile autorului. 118 . vizualizarea etc. vizualizarea iar pentru reducerea barierelor imaginii de sine (modul în care indivizii se autoevaluează şi îşi utilizează resursele disponibile) se propune: solilocviul. pentru reducerea barierelor de valori (gradul în care atitudinile. (M.brainstormingul.

Nechifor. Urmă. C.45. no. Bazele performanţei umane – Ingineria performanţei umane. 3. în Analele Ştiinţifice ale Universităţii „Al. A. Iaşi.2. Proiecte.I. Editura Cantes. V. Comportamentul consumatorului.(1976).J. Jitaru. Iaşi. Biondi. Șerban. Amabile. Editura Performantica. De la tradiții la integrare europeană. Mariana. D. 5. Assesssing Creative Growth. 119 . 7. Parnes S.Cuza”. (1995). in Journal of Personality and Social Psychology. How Work Environments Affects Creativity . Mariana. Teresa (1989). Caluschi. A Componential Conceptualization . Oana.. 4. Bearly Limited Buffalo. Belous. Traits specifiques a la diagnose de la creativite. Mariana (1988).M. Caluschi.. New York. New York.. The social psychology of Creativity. 6. Iaşi. vol. Mihaela. Amabile.BIBLIOGRAFIE: 1. (2001). The tests & Measured Changes. Grupul creativ de formare. Caluschi. 2. Buffalo. New York. Iași. Editura Performantica. Teresa (1983). Programe . Experimente. (2007). Gavril.

Porpoise Books. Editura Performantica. Revista de Psihologie Tom 25.R. (1979). & Poze T. I. 19. Epstein R. 14. Caluschi.S. Creativitatea potențială și virtuală. Iaşi. M.S.. 17. Moraru I. Tratat de creatologie. Belous V. Editura. 9. Hyperion XXI. Șchiopu Ursula. Iaşi. Bucureşti. 12. Creativitate şi arhitectură cognitivă. Caluschi. The Basic Course on Synectics. Creativity games for Trainers. Editua Sincron. București. Cambridge.. (1990). New York. Margareta (2001). (2000). Paul Chapman Publishing Ltd. Editura Cantes. Editura Performantica. Ghid practic. (1981). Buffalo. Creativitate şi inteligenţă emoţională. Stănciulescu. Iaşi. New York 120 . Grupul mic şi creativitatea. U. Cluj. T. Moraru. Massachussetts. Mariana. Fryer Marlyn (1996). Psihologia Muncii. (2001). 10.J. Teste de creativitate.D. 15.8.A. Psihologia creativităţii. Ana. McGraw – Hill Companies. Editura Paideia. Cambridge. 13. Stoica. (1993). 11. Evaluarea creativităţii. Gordon W. Iaşi. Vun Gundy. (1996). Miclea. Editura Polirom. Creative Teaching and Learning. Techniques of StructuredProblem Solving. Editura Academiei R. Roco. (1991). London. Dincă.. 18. Bucureşti. Mariana (2005).J. J. Mihaela (2001). 16.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful