Teoria dezvoltării limbajului Noam Chomsky Noam Chomsky s-a născut în 1928 în Philadelphia.

La 16 ani s-a înscris la Universitatea din Pennsylvania, plin de entuziasm, dar s-a plictisit atât de tare, că a fost la un pas de-a renunţa după doi ani. Din fericire, lingvistul Zelling Harris l-a invitat pe Chomsky să-i urmeze cursul şi să exploreze astfel noi domenii. Chomsky şi-a dat masteratul şi doctoratul la Pennsylvania. Noua teorie a lui Chomsky, o combinaţie între matematică şi lingvistică era atât de diferită de ce apăruse în domeniu până atunci, încât nu şi-a găsit locul în departamentele tradiţionaliste ale universităţilor. Singura ofertă de muncă a venit de la Institutul de Tehnologie Massachusetts (MIT) (Chomsky, 1977). Chomsky nu a fost numai lingvist ci şi expert în domeniul afacerilor externe. Mulţi dintre colegii săi academicieni n-au fost de acord cu politicile sale radicale, dar au recunoscut aproape unanim realizările sale ca lingvist. A fost recompensat cu numeroase diplome onorifice şi este considerat în unanimitate una din minţile strălucite ale timpului nostru. Teoria învăţării limbajului în baza „depozitului memoriei” formulată de Brown conform căreia învăţarea limbajului se face prin imitaţie, copiii îi imită pe adulţi şi astfel achiziţionează un număr mare de propoziţii şi pe care le stochează în memorie. Atunci când este necesară verbalizarea 1975). Chomsky a demonstrat că acest punct de vedere este greşit. Propoziţiile nu se memorează şi reproduc în contexte adecvate ci construim propoziţii noi adaptate contextului. De exemplu, pe măsură
1

unui gând, ei selectează din memorie,

propoziţia adecvată, cea mai apropiată ca sens (Brown & Herrnstein,

ce scriem un articol, folosim de mai multe ori aceleaşi cuvinte, dar creăm practic de fiecare dată noi propoziţii. Fiecare dintre noi procedează la fel când vorbeşte sau scrie. Şi putem face acest lucru deoarece interiorizăm regulile care dau posibilitatea deciziei asupra unei propoziţii corecte atât ca sens, cât şi din punct de vedere gramatical.. Dacă am folosi doar propoziţiile pe care deja le-am auzit şi memorat, limbajul nostru ar fi foarte limitat. Argumentul lui Chomsky este că la nivel mintal sunt interiorizate sisteme de reguli şi cuvinte care ne permit să înţelegem propoziţii pe care nu le-am mai auzit înainte. Chomsky s-a orientat pe regulile care stau la baza transformărilor, reguli similare celor care stau la baza transformării unei afirmaţii întro întrebare. De exemplu, putem transforma afirmaţia „Câinele a muşcat-o pe femeie” în întrebarea „A muşcat-o câinele pe femeie?”. Chomsky a arătat că regulile transformărilor sunt destul de complexe, acesta fiind motivul pentru care considera remarcabil faptul că sunt stăpânite atât de uşor de copii (Chomsky, 1959). În urma observaţiilor desfăşurate de Chomsky dar şi de Roger Brown (1973), unul din continuatorii cercetărilor lui Chomsky, putem observa natura creativă a discursului copiilor. Ei par a nu folosi doar propoziţii pe care le-au auzit, ci şi propoziţii pe care le inventează, poate crea propoziţii corecte gramatical, care urmează regulile sintactice. Putem constata cum copiii pot folosi simultan mai multe operaţii şi transformări la vârste relativ mici. Copiii ajung să stăpânească reguli şi proceduri lingvistice complexe, într-un timp

2

ceea ce duce la concluzia conform căreia copiii nu 3 . conţine erori. până pe la vârsta de 6 ani şi restul până la pubertate (Brown & Herrnstein. începuturi greşite şi fragmente întrerupte. Chomsky ilustrează această afirmaţie prin situaţia unui copil mic cu părinţi imigranţi care poate învăţa o a doua limbă pe străzi. Copiii au învăţat rapid regulile limbajului lor de bază şi. Ei par a stăpânii majoritatea procedurilor gramaticale. de la alţi copii. cu o rapiditate uimitoare. Aceste greşeli sunt cauzate de factori ca neatenţie. cu erori şi una bine construită.foarte scurt. Aceste deficituri de performanţă sunt diferenţiate de o competenţă de bază care este cel mai bine dezvăluita de abilitatea de a face distincţii între o propoziţie săracă. Copiii aud doar anumite propoziţii. Nu putem spune că ei devin conştienţi de regulile gramaticale. 1975). Rolul structurilor înnăscute în învăţarea limbajului În opinia lui Chomsky. la nevoie. iar copilul va vorbi noua limbă la fel de fluent ca şi ceilalţi copii. vorbirea fiecăruia. lapsusuri de memorie. Desigur. nu întotdeauna bine formulate şi cu toate acestea dezvoltă în mod rapid şi uniform un sistem intrinsec de reguli pentru crearea unui număr nelimitat de propoziţii. cele ale unui limbaj secundar. lipsuri. dar dispun de o cunoaştere practică a acestora la un nivel intuitiv. inclusiv cea a adulţilor. performanţele lingvistice ale copilului sunt prea importante pentru a fi explicate în termenii oricărui tip de influenţă din mediul extern. Cunoştinţele lor se extind mult peste experienţă. oboseală.

un program genetic (Chomsky. Astfel. iar limbajul pe care îl învaţă un copil depinde de cultura în care este crescut. ei ştiu în mod automat forma generală a fiecărui limbaj. Deşi caută noi modele pentru a explica aceste lucruri. În absenţa acestor cunoştinţe. sunt ghidaţi de cunoaşterea unei gramatici universale înnăscute. copiii au nevoie de informaţii din mediul înconjurător pentru a stabili aceşti parametrii. dacă ar fi trebuit să înveţe gramatica mai întâi din 4 . lasă anumiţi parametri deschişi. Cum funcţionează în aceste condiţii un proces înnăscut de învăţare a limbajului? În opinia lui Chomsky când copiii stăpânesc o gramatică. Indiferent de modul în care copiii culeg informaţii privind aspectele particulare ale gramaticii limbajului lor. 1972). Nu este încă foarte clar faptul cum acest model de stabilire a parametrilor explică modul în care copiii învaţă gramatica limbajului lor particular. pentru a determina ce reguli urmează limbajul lor particular. Chomsky rămâne fidel teoriei generale a gramaticii universale. Dar şi gramatica universală prezintă unele lipsuri. Problema care se pune este următoarea. ei trebuie să aibă o cunoaştere înnăscută a formei generale pe care o adoptă toate limbajele. Pe măsură ce face diverse asocieri de cuvinte.construiesc structuri gramaticale (gramatici) din ceea aud ci în primul rând în conformitate cu un design intern. Limbajele variază considerabil de la o cultură la alta. copiii ştiu în mod intuitiv că anumite combinaţii sunt posibile şi altele nu.

Copiii ştiu că gramaticile trebuie să fie de un anumit tip. cum ar fi substantivele şi verbele. Prin urmare nu se aseamănă cu calitatea de-a învăţa ştiinţa. O altă întrebare care se pune este aceea privind care aspecte ale limbajului sunt determinate genetic? Acest lucru nu poate fi precizat cu siguranţă. În primul rând Chomsky argumentează că minţile noastre posedă constrângeri întipărite genetic care limitează regulile pe care le luăm în considerare şi nu ne lasă să pierdem timpul cu reguli greşite.m. O importantă constrângere înnăscută constă în faptul că toate regulile de transformare trebuie să fie dependente de structură cu care lucrăm. această capacitate a copilului de a învăţa limbile este specifică speciei şi reprezintă o calitate înalt specializată a minţii umane. În opinia autorului.a. nu ceva derivat din experienţă.d. Astfel. 5 . dependenţa de structură fiind un mod înnăscut de a organiza experienţa. copiii fac economie de timppenztru că nici nu mai iau în calcul anumite alternative de transformare.experienţă. Chomsky (1957) consideră că suntem probabil dispuşi să construim limbaje în afara unor anumite constructe.. copiii nu ar fi putut niciodată stăpâni un sistem gramatical atât de complex într-un timp atât de scurt. Dar unele experimente au adus probe care să susţină teoria lui Chomsky. ş. ci are propriul său design genetic. pentru că am avea nevoie de un dosar complet al experienţei vorbitorului. muzica. Ar fi foarte dificil să testăm afirmaţiile lui Chomsky.

copii dezvoltând instant structurile gramaticale ale adultului. Aceste principii ne vor dezvălui multe lucruri despre natura minţii umane. Copii ce cresc în culturi diferite. dar mulţi lingvişti le consideră actualmente foarte utile. Atunci când a introdus aceste concepte. dependenţa de structură este o constrângere înnăscuta care restricţionează regulile transformaţionale pe care copii trebuie să le înveţe. dar ei vor şti în mod automat că toate regulile trebuie să fie dependente de structură. Structura de adâncime este structura de bază pe baza căreia efectuăm variate operaţii pentru a crea noi propoziţii. asemenea oricărui sistem biologic. Chomsky crede că sarcina lingviştilor este să descopere care principii. cum este dependenţa de structură. astfel că parerile sale privind dezvoltarea sunt mai degrabă vagi şi inconsistente. prin urmare a încercat să folosească diferiţi termeni pentru a evita confuzia.În opinia autorului. vor învăţa diferite reguli transformaţionale. stabilesc limitele acelor reguli pe care le urmăm în mod automat. Dezvoltarea structurilor gramaticale Chomsky (1972) nu a studiat el însuşi copiii. Autorul ne sugerează să plecăm în studiul dezvoltării de la presupunerea că dezvoltarea este instantanee. Chomsky a introdus conceptele: structură de suprafaţă şi structură de adâncime. Chomsky realizează de asemenea că. Pentru a facilita înţelegerea modului în care transformăm propoziţiile. şi s-a gândit chiar să le abandoneze în întregime. Chomsky a creat confuzie. capacităţile gramaticale se 6 .

1976). copiii încep sa pronunţe cuvinte.maturizează şi chiar pot trece prin stadii diferite calitativ.ba. În opinia majorităţii psiholingviştilor. Cam pe la un an de zile. Unele studii filmate au arătat cum aceştia reacţionează la vorbire cu foarte slabe mişcări ale corpului. Între 2 şi 3 ani. Copii vorbitori de limba engleză urmează de obicei ordinea cuvintelor subiect-verb-obiect. copiii sunt receptivi la limbajul vorbit. în experimente ulterioare că de la naştere. iar mişcările lor variază în funcţie de modul de rostire a sunetelor şi cuvintelor (Condon si Sander. transformările realizate dependenţa de structură. care este puternic înrădăcinată în structura limbii engleze.da. copiii încep să combine câte două cuvinte şi limbajul lor capătă o structură definită. Le place să folosească în joacă asemenea sunete. Nou-născuţii sunt de asemenea foarte sensibili la ritmurile şi la creşterile de tonalitate. iar bolboroseala lor are de obicei o calitate muzicală. Chomsky a inspirat mulţi cercetători psiholingvişti în studiul detaliat al dezvoltării limbajului la copii. Ei descoperă de exemplu că regula de formare a Odată ce copiii încep să asocieze mai multe cuvinte. copiii încep să asocieze trei sau mai multe cuvinte.ba” şi „da. La aproximativ o lună de viaţă. copiii încep de fapt să formuleze reguli. 1974). De la aproximativ un an şi jumătate. spunând lucruri precum: „eu face cafea”.da” (Sachs. S-a constat. copiii încep să gângurească iar pe la şase luni emit de obicei sunete bolborosite ca „ba. ei respectă în 7 . Unii cercetători consideră că prin aceste cuvinte ei exprimă de fapt propoziţii întregi.

Între 3 şi 6 ani. dar lasă restul propoziţiei neschimbat (reţinând ordinea cuvintelor subiect – verb . pe care apoi o aplică la toată gama de cuvinte.timpului trecut. în diferite stadii. copiii structurează formele negative. într-un fel asemănătoare cu cele de respectare a negaţiilor. ei par a avea dificultăţi în 8 . gramatica copiilor devine rapid. spre exemplu. În urma cercetărilor. regulă pe care o aplică în toate cazurile. Supraregularizarea oferă discursului copiilor o nota unică. în propriul mod. Chiar şi atunci când li se cere să imite. şi par a trece prin mai multe stadii. s-a constatat că. Adepţii tradiţiei rousseauiste care studiază dezvoltarea sunt interesaţi însă de aspectele prin care discursul copiilor diferă de cel al adulţilor. Copii nu stăpânesc toate operaţiile de transformare deodată. în limba engleză constă în adăugarea sunetului „-ed”. unele dintre cele mai complexe transformări sunt încă dincolo de puterea lor.obiect). De exemplu ei trec printr-o perioada in care spun lucruri precum: „unde eu pot pune?” si „ce el vrea?”. Totuşi. copiii deduc că regula de creare a pluralului este de a adăuga sunetul „-s”. De exemplu. destul de complexă. În mod asemănător. Prin urmare ne interesează dacă copiii îşi formulează uneori propriile reguli. copiii de fapt suprageneralizează regulile adulţilor. Deşi copiii stăpânesc o mare parte din regulile gramaticii până la vârsta de 5 sau 6 ani. Adesea psiholingviştii par să caute reguli gramaticale şi sintactice specifice vorbirii adultului în discursul copiilor. copiii rămân la propriul lor mod de vorbire. Ei mută „unde” şi „ce” în fata propoziţiei. de notat fiind cum copiii încep să facă transformări.

cum ar fi dependenţa de structură. şi căutarea dovezilor este o temă de actualitate. 1959). Auzind numai fragmente ale discursului.ceea ce priveşte diateza pasivă a verbelor până pe la 7 ani (Turner & Rommetveit. Copii de pretutindeni încep probabil de la stadiul de bebeluş să folosească un cuvânt şi apoi câte două cuvinte. mulţi psiholingvişti acceptă într-o oarecare măsură principiul universalităţii în procesul dezvoltării. Între 5 şi 10 ani sunt realizate achiziţii importante legate de cele mai subtile şi mai complexe abilităţi gramaticale (Chomsky. 1975). Până când copii încep să stăpâneasca transformările. Căutarea universalităţii sintactice după faza de două cuvinte devine foarte dificilă. consideră că sursa paternului lingvistic o putem 9 . Stadiul de bebeluş şi structurile de două cuvinte par a fi legate pretutindeni în lume (Brown & Herrnstein. Teoria învăţării din perspectiva lui Chomsky Chomsky (1972) sugerează într-un fel că limba este structurată de copiii înşişi. Aşa cum am indicat. folosesc reguli care diferă de la o limbă la alta. Dovezile sunt mai puternice pentru fazele de început. Teoreticienii învăţării în schimb. şi pot generaliza unele părţi ale discursului (Slobin. 1985). pot exista constrângeri universale. care limitează regulile pe care copiii le pot forma. Totuşi. Unele dovezi sugerează că pretutindeni copiii pot iniţial să stăpânească negaţiile în aceeaşi manieră. 1967). ei descoperă totuşi care sunt regulile. 1973. fiind ghidaţi de un simţ înnăscut care priveşte modul în care ar trebui să arate şi funcţioneze regulile.

va fi folosit în continuare.regăsi în mediul social. Limbajul. ei construiesc uşor expresii complet noi. prepoziţiile. învăţarea limbii începe prin aşa numitul „noroc al bolborosirii”. după încercări repetate. De exemplu ei spun „ta ta” în prezenţa tatălui iar părinţii se arată încântaţi şi aprobă descoperirea copilului. un copil care a fost învăţat să formeze pluralul unui cuvânt. Învăţarea limbajului din perspectiva teoriilor învăţării Din perspectiva skinneriană. ia naştere în primul rând din relaţia cu ceilalţi. Deoarece copiii generalizează. teoria „bebble-luck”. prin condiţionare operantă sau prin influenţe modelatoare. şi care în urma întăririlor din mediu. Demonstraţii mai clare ale principilor învăţării operante (teoria skinneriană asupra învăţării) au venit din cercetările de laborator. pe 10 . Astfel ei sunt de părere că. comportament atât de important în opinia lui Chomsky. atunci când copii învaţă un comportament lingvistic specific. cele mai multe realizate pe copii întârziaţi din punct de vedere al dezvoltării mai ales al dezvoltării verbale. din punctul lor de vedere. Bebeluşii bolborosesc până când. pot generaliza rapid cele învăţate la noi situaţii. Atât Skinner cât şi cei care l-au urmat au recunoscut că o atât de meticuloasă formare a unui construct ar duce la un proces prea lent care nu poate explica dezvoltarea atât de rapidă a limbajului. De exemplu. poate trece automat la plural şi alte cuvinte fără antrenament. datorită norocului găsesc un sunet care seamănă cu un cuvânt. Aceşti copii au fost învăţaţi pluralele. şi alte elemente de gramatică relativ simple.

Rezultatele. Alte cercetări au vizat învăţarea limbajului semnelor pe maimuţe. copiii normali ar avea mari dificultăţi în a învăţa limba pe baza condiţionării parentale deoarece părinţii nu sunt cei mai buni profesori. pe care nu le-au mai auzit niciodată. încercând să-i încurajeze pe copii în dezvoltarea lor. Unele cercetări au arătat că dimpotrivă. Autorul recunoaşte că modelarea nu se bazează întotdeauna pe un proces de imitaţie exactă. ci altă formă de feed-back constituie întărirea efectivă. ei corectează doar puţin dintre greşelile gramaticale ale copiilor. poate că nu aprobarea părinţilor. a lui Bandura. O altă teorie a învăţării care aduce o alternativă la teoria lui Chomsky este teoria modelelor. teoria condiţionării operante nu a reuşit încă să aducă argumente suficiente pentru combate poziţia lui Chomsky. specifică oamenilor. deoarece copiii produc constructe neobişnuite. Prin urmare. teoreticienii învăţării dorind să demonstreze eficacitatea procedurilor lor şi să combată astfel afirmaţia lui Chomsky privind învăţarea limbajului ca tendinţă înnăscută. astfel că vor da o mai mare atenţie celor spuse de copii. valorii de adevăr a remarcilor lor. Pe de altă parte. Nu a fost însă demonstrat dacă tehnicile operante pot produce ceva asemănător transformărilor gramaticale complexe. 1996). 1977). Bandura susţine că modelarea funcţionează şi în aceste 11 .care le-au generalizat rapid la situaţii noi (Lovaas. dar nu se poate afirma că maimuţele au putut asimila limbajul uman peste capacitatea unui copil normal de doi ani (Gleitman. în multe cazuri au fost chiar remarcabile.

modelele pot uneori exemplifica reguli cu suficientă claritate pentru a putea fi deduse de copii. Dar. ei îşi pot formula corect discursul propriu numai fiind ghidaţi de o înţelegere înnăscută a regulilor. ar trebui să studiem mecanismele de procesare ale copilului (Crain. Copiii imită regulile pe care le-au auzit şi le folosesc şi în situaţii noi. 2004). De exemplu. copiii îl pot învăţa de la ei.cazuri sub forma „modelarii abstracte”. Pe baza acestor cercetări putem şti doar cât de important este discursul matern. clar şi corect. Pe de altă parte trebuie să luăm în discuţie şi situaţiile în care copiii creează structuri gramaticale complet diferite de cele ale adulţilor. Unele cercetări au indicat însă că rolul modelelor este mult mai important decât a crezut Chomsky. Au existat şi unele cercetări de laborator care au susţinut poziţia lui Bandura. Astfel. lipsuri. în loc să studiem modelele de comportament. Mare parte din discursul adulţilor este plină de erori. astfel dacă discursul adulţilor este simplu. aspect neîntâlnit la 12 . Nu poate fi formulată o concluzie privind impactul influenţelor modelării. dar în mod cert copilul poate învăţa limbajul şi în absenţa acestui discurs. Acesta poate accelera achiziţiile verbale ale copilului. Chomsky nu a comentat direct teoria lui Bandura. în mod frecvent este exagerată. dar ne putem imagina care ar putea fi răspunsul lui. În lumea reală. în mare parte. Astfel. deşi copiii păstrează reguli din discursurile auzite. am notat mai devreme cum copiii pun iniţial negaţia la începutul sau la sfârşitul propoziţiei. modelele oferă copilului o configuraţie a discursului care.

Chomsky şi adepţii săi au minimalizat importanţa structurilor unice ale copiilor. consideră că putem de asemenea învăţa foarte multe despre achiziţia limbajului din studiul “pidginilor” şi al “creolelor”. combinaţii de cuvinte prescurtate. spun lucruri precum „Unde eu pot pune?” (păstrând ordinea subiect – verb -obiect). copiii se bazează pe un design. Lingvistul Derek Bickerton (1984. Un „pidgin” ia naştere când adulţi cu diverse backgrounduri lingvistice vin în contact. în opinia lui Bickerton (1999). structurile unice ale copiilor sugerează de asemenea cum copiii nu doar imită regulile adulţilor. elegantă. De exemplu. Copiii vorbesc astfel dar nu şi adulţii. cărora le lipseau multe calităţile gramaticale. Dar. 1999) a cărui poziţie teoretică este apropiată de a lui Chomsky. Dar. Bickerton sublinia că „creolele”sunt foarte similare în diverse zone ale lumii. Am văzut de asemenea că atunci când copiii încep să facă transformări. îndeosebi a limbii engleze. În mod ironic.adulţi. „pidginilor” le lipseau regulile transformaţionale. copiii şi nu adulţii reuşesc acest lucru. ci îşi şi organizează discursul într-un mod propriu. cum a fost cazul indivizilor de pe plantaţiile de sclavi. „Creole-le” apar când o populaţie transformă un pidgin nativ într-o gramatică completă. Pentru a comunica. Am discutat până acum punctele de vedere ale lui Chomsky şi ale environmentaliştilor asupra dobândirii limbilor tradiţionale. o 13 . prin urmare putem conchide că în construirea lor. subliniind în schimb achiziţia timpurie a gramaticii adulţilor. muncitorii au dezvoltat „pidgini”.

gramatică universală. modelarea nu ar putea explica într-adevăr dezvoltarea gramaticii creole. copiii nu sunt modelaţi de mediul extern. 1979). Dar punctul de vedere al lui Chomsky este mult mai nativist decât cel al lui Piaget. Piaget si Chomsky au multe in comun. Teoriile celor doi autori. autorul a discutat de asemenea şi diferenţele dintre teoria sa şi cea a lui Piaget. structurile cognitive iau naştere pur şi simplu din propriile eforturi ale copilului de a face faţă lumii şi de a-i da acesteia un sens. O altă consideraţie a aceluiaşi autor este aceea că. Din punctul său de vedere. receptând un input minim. limbajul este o facultate mentală înalt specializată. Astfel. Dacă Bickerton ar avea dreptate. În fapt. Piaget în schimb. pretutindeni copiii vorbesc ceva asemănător gramaticii creole-lor. Chomsky versus Piaget Cu toate că teoria lui Chomsky s-a îndreptat iniţial împotriva environmentaliştilor. ci creează spontan structuri mentale. înainte de a-şi ajusta limbajul la cel al adulţilor. copiii creează automat forme gramaticale în conformitate cu designul genetic. studiul „creole-lor”. În opinia celor doi. Piaget şi precursorii săi văd în schimb limbajul ca fiind 14 . acorda mai puţin credit dezvoltării determinate genetic. cei doi s-au întâlnit în 1975 pentru o serie de dezbateri (Piatelli – Palmarini. Pentru Chomsky. autorul recomandă lingviştilor care vor să studieze gramatica universală. O altă diferenţă se referă la specificitatea şi autonomia dezvoltării structurilor gramaticale. care se dezvoltă independent de alte forme de cogniţie. Chomsky considera că.

cum ar fi acţiunea de reprezentare a obiectelor lipsă. copiii nu pot înţelege complet transformările pasive. Nu putem preciza dacă achiziţionarea limbajului se bazează pe logică sau pe alte forme de cogniţie. Totuşi. Piagetienii susţin. Piagetienii susţin prin urmare că dezvoltarea limbajul este strâns legată de dezvoltarea cogniţiei generale. se pare că limbajul ia naştere ca parte a unui proces simbolic mai general.mai strâns legat de dezvoltarea cogniţiei generale. Sinclair (1971) susţine ca relaţiile gramaticii de bază subiect – verb obiect se bazează de fapt pe realizări senzorio-motorii. Până la acel moment. acţiuni şi obiecte. Piaget sugerează de asemenea faptul că limbajul este legat de cogniţie şi în alte perioade. De exemplu. gândirea este în principal ilogică şi nesistematică. Piaget (1983) sugerează că între 2 şi 6 ani (perioada preoperaţională). implicând o diferenţiere între ei. aceasta este perioada în care achiziţionarea limbajului este rapidă. că abilitatea de a utiliza transformări lingvistice necesită dezvoltarea unor operaţii concrete. El notează de exemplu că. în viziunea lui Piaget. chiar impresionantă. pentru că nu dispun de operaţii reversibile. bebeluşii nu fac distincţii între ei. acţiunile lor şi obiecte. La început. pe de altă parte. dar totuşi pare 15 . operaţiile concrete sunt necesare pentru a face posibile transformările lingvistice. sunt folosite simboluri lingvistice (cuvinte) cam în acelaşi timp cu utilizarea simbolurilor non-lingvistice. La finalul perioadei senzorio-motorii. în completare. dar. De aceea. copiii caută obiectul lipsă.

Copiii nu fac decât să caute şi să sublinieze regulile. Chomsky nu propune un program educaţional special. ca adulţi să-i învăţam pe copii structurile gramaticale şi de vorbire adecvate. Munca sa are însă o mare valoare practică.improbabil ca dezvoltarea limbajului să fie complet diferită de alte activităţi cognitive. Considerente privind educaţia În opinia lui Chomsky. ceea ce va duce în cele din urmă la achiziţionarea unei gramatici corecte. Din aceste considerente. Au nevoie doar să audă limbajul vorbit şi îl vor stăpâni. copiii învaţă sistemul gramatical aproape în întregime singuri. Ei sunt de părere că depinde de noi. Ne poate ajuta în principal să ne schimbăm atitudinile şi să ne aprofundăm aprecierile privind intelectul şi dezvoltarea copiilor. cum sugera Chomsky. În ciuda celor demonstrate de Chomsky. nu 16 . Prin corectarea greşelilor copiilor. vor realiza cât de lipsit de importanţă este să se focalizeze asupra lipsurilor copilului. De exemplu Bandura (1977) era de părere că trebuie să corectăm suprageneralizările copiilor. Profesorii care iau în considerare realizările lingvistice ale copilului. mulţi psihologi nu pot accepta posibilitatea că un copil poate învăţa limbajul pe cont propriu. Chomsky sugerează cu totul altceva. Orice iar lipsi copilului. Ar fi prin urmare greşit să intervenim în acest proces. este infim comparativ cu sistemul gramatical complex pe care îl stăpâneşte.

prin urmare ar trebui să le dăm copiilor noştri dam copiilor şansa de a experimenta. Deşi este bine să 17 . Alţi autori sunt interesaţi de extinderea vocabularului copiilor şi în acest caz rezultatele sunt mai clare. Hart si Risley (2003) au descoperit ca părinţii care vorbesc mult cu copiii lor. Aceste câştiguri sunt asociate şi cu IQ-uri şi note mai bune în şcoala primară. Unele astfel de eforturi se referă la folosirea imitaţiilor extinse. Schachtel aprecia că poeţii şi artiştii încearcă să recapete prospeţimea copilăriei. Copiii mici sunt dornici să exploreze lumea lor nonverbal. Dar acest „părinte vorbareţ” poate crea şi unele probleme. Nu este de dorit din partea noastră o încercare de a structura învăţăturile copiilor. Ei îşi vor corecta singuri greşelile în timp. Cu toate afirmaţiile lui Chomsky. impresiile non-verbale. Pe baza acestor descoperiri multe autorităţi. mulţi psihologi şi educatori continuă să caute noi căi de facilitare şi accelerare a învăţării vorbirii la copii.facem altceva decât să le creăm o stare de confuzie şi să le subminăm încrederea. încurajează părinţii să vorbească cât mai mult cu copiii lor (Camp. pot accelera dezvoltarea vocabularul copiilor până pe la vârsta de trei ani. prin propriile simţuri şi nu ar trebui întrerupţi de părinţii dornici de a le denumi şi explica obiectele respective. inclusiv Academia Americana de Pedriatie. ar trebui să le respectăm eforturile lor independente. pentru că aceasta ar conduce probabil numai la pierderea încrederii în propriile lor intuiţii. 2002). În general. lecţia pe care o desprindem din operele lui Chomsky ar fi că de vreme ce copiii stăpânesc independent un sistem dificil de reguli gramaticale.

copiilor le este mai uşor să asimileze o a doua limbă înainte de pubertate. Mai sunt multe de cercetat plecând de la aceste ipoteze. nu este necesar să facem ceva care să le submineze explorările lor non-verbale sau care să le deprecieze imensele lor reuşite lingvistice. într-un mod cât mai agreabil. Unele cercetări au explorat posibilitatea existenţei unei perioade optime pentru achiziţia limbajului. 1989). în concordanţă cu dezvoltarea neurologică. Printre principalele aspecte desprinse din opera lui Chomsky se numără gramaticile generative. În mod similar. probabil în jurul vârstei de 7 ani. Amploarea acestor cercetări este un testament al importanţei ideilor sale. în perioada pubertăţii. De altfel criticile ce-i pot fi aduse lui Chomsky sunt majoritatea din perspectiva psihologiei dezvoltării. este că a reuşit să impulsioneze în aşa mare măsură cercetările psihologice. dar putem observa cum teoria înalt biologizantă a lui Chomsky a inspirat multe cercetări. 18 . Teoria nativistă a lui Chomsky mai cuprinde însă şi alte arii posibile de investigare (Johnson & Newport. achiziţiile verbale vor fi mai greu de realizat decât anterior acestei vârste. Odată ce creierul a ajuns la un anumit nivel de maturizare. Consideraţii finale Remarcabil la Chomsky. Sunt dovezi care confirmă că o perioadă critică pentru învăţarea rapidă a unei a doua limbi se termină înainte de pubertate. descrise în cele de mai sus. care poate fi considerat mai mult un lingvist sau un filosof decât un psiholog.vorbim cu copiii.

emoţii. să reprezinte ceva pe cont propriu şi să trebuiască studiată separat de vorbirea sau gândirea adulţilor (Crain. Putem să nu fim de acord cu Piaget care susţinea că dezvoltarea limbajului se bazează pe achiziţii senzorio-motorii şi cognitive anterioare. dar trebuie totuşi să luăm în calcul modalităţile în care limbajul este conectat cu diverse acţiuni. au arătat dezvoltarea limbajului merită o atenţie deosebită deoarece copiii reuşesc atât de timpuriu să stăpânească reguli atât de complexe. asemenea gândirii acestora. să aibă o calitate în sine. Chomsky a inspirat cercetări care încearcă să găsească structuri lingvistice adulte în vorbirea copiilor. Chomsky consideră că structurile gramaticale şi astfel vorbirea pot fi studiate independent de alte procese psihologice. O altă critică adusă din perspectiva dezvoltării este cea a lui Werner. ar trebui acordată mai multă atenţie ca. De altfel. 2004). alţi autori printre care şi Montessori. dar din perspectiva psihologiei dezvoltării. Biologii recunosc că organele şi sistemele se dezvoltă din configuraţii globale mai primitive. dar 19 . preexistente. Acestea pot fi utile. preformate. de vreme ce biologii studiază organele independent. Chomsky a susţinut structurile genetice. aspect care ar putea fi valabil şi pentru limbaj.În primul rând. El chiar sugerează că aşa ar trebui procedat. vorbirea copiilor. Anterior lui Chomsky. percepţii. Aprecierile sale privind emergenţa spontană a gramaticilor sună ca şi când copiii ar fi adulţi în miniatură din perspectiva limbajului.

20 .odată cu Chomsky (1983) a început să devină mai explicită natura acestor reguli care nu fuseseră studiate corespunzător până atunci.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful