UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU FACULTATEA DE PSIHOLOGIE

BAZELE GÂNDIRII CRITICE
Curs pentru învăŃământ la distanŃă

Prof. univ. dr. Petre Bieltz

2005

BAZELE GÂNDIRII CRITICE

B.INTRODUCERE

1.Coordonatorul cursului este prof. univ. dr Petre Bieltz, profesor titular la Facultatea de Psihologie a UniversităŃii Titu Maiorescu, autor a numeroase studii de specialitate. 2.Tutorii : asist. univ. drd. IonuŃ Lungu, asist. dr. Marius Dobre.

C. CURSUL
1. Introducere ♦ 106 este un curs de un semestru, creditat cu un număr de 6 credite. 2. Prescriere ♦ Cursul constă în prezentarea conceptelor de bază cu care operează logica.

3. ConŃinut ♦ În acest curs vor fi studiate noŃiuni introductive de logică şi gândire critică – argumentul, forma logică, exigenŃe logice fundamentale, corectitudine logică şi adevăr – precum şi probleme legate de raportul logică-psihologie, de analiza limbajului, termeni – noŃiuni – cuvinte, sistematizarea informaŃiilor, raŃionarea deductivă, raŃionarea inductivă, raŃionarea monotonică şi raŃionarea non-monotonică, teorii psihologice asupra raŃionării.

4. Obiectivele cursului ♦ Cursul de gândire critică – aşa cum arată şi numele – are rosturi de iniŃiere în terminologia şi problematica logicii ca ştiinŃă, precum şi în interpretarea conceptelor de bază ale acesteia, prin prezentarea unor idei problematizatoare, a unor curente, teorii, sisteme, metode. Este un instrument teoretic esenŃial în ordonarea gândirii, foarte folositor psihologilor. ♦ CerinŃe : 1.aplicarea unor cunoştinŃe generale problematicii dezbătute în curs şi specifice, dobândite şi prin parcurgerea simultană a altor discipline (cum este cursul de Introducere în psihologie);

2.demonstrarea unor abilităŃi de analiză, sinteză şi evaluare critică a informa-Ńiei prin diferite modalităŃi de evaluare; 3.participare la activităŃile anunŃate în calendarul disciplinei.

5. Organizarea cursului Cursul de bazele gândirii critice – învăŃământ la distanŃă – este structurat astfel : Prelegerea 1 – Gândirea critică Prelegerea 2 – Logică şi psihologie Prelegerea 3 – Analiza limbajului Prelegerea 4 –Termeni – noŃiuni – cuvinte Prelegerea 5 – Sistematizarea informaŃiilor Prelegerea 6 – RaŃionarea deductivă Prelegerea 7 – RaŃionarea inductivă Prelegerea 8 – Texte de analizat şi teme de reflecŃie

BAZELE GÂNDIRII CRITICE 1. Gândirea critică 2. Forma logică 3. Limbajul simbolic 4. ExigenŃe logice fundamentale
1

Gândirea critică
• Analizează procedurile şi metodele logice implicate: În construirea, formularea şi promovarea propriilor opinii În evaluarea îndemnurilor, opiniilor, atitudinilor etc. altora, sau a celor proprii • Presupune studiul sistematic: al argumentelor şi al exigenŃelor logice privind eficienŃa argumentării şi a activităŃii teoretice în genere a diferitelor tipuri de probe şi dovezi folosite în susŃinerea opiniilor şi părerilor, pe fondul formelor 2 speciale de argumentare din practica cotidiană

Ce este gândirea critică?
• Indiferent dacă este vorba de noi înşine sau de altcineva, a lua poziŃie într-o problemă înseamnă a aserta sau a pretinde ceva • A gândi critic înseamnă a supune unei evaluări raŃionale atât respectiva aserŃiune sau pretenŃie, cât şi temeiurile pe care se bazează aceasta • A gândi critic presupune: - a proceda calm, raŃional, a nu ne lăsa influenŃaŃi de nici un fel de factori externi - a ne baza, în principal, pe cunoştinŃe referitoare la aserŃiune (pretenŃie) şi la justificarea acesteia
3

Este important să cunoaştem (1) În ce constă acea problemă şi care este poziŃia persoanei care a avansat-o: ce anume pretinde acea persoană în legătură cu problema avansată (2) Ce consideraŃii legate de problema dată sunt relevante (3) Care este valoarea raŃionamentelor (argumentelor) prin care se justifică pretenŃia, sunt ele bune (valide, concludente) sau nu? (4) Dacă, indiferent ce am lua în considerare, ar trebui să acceptăm, să respingem sau chiar să renunŃăm să ne mai gândim la problema sau la pretenŃia în discuŃie
4

rezolvarea de probleme .folosirea instrumentelor raŃionale de analiză.învăŃarea activă şi autoperfecŃionarea inteligentă 5 .valoarea de adevăr a unor aserŃiuni în raport cu valoarea altora • Educă abilităŃi de gândire raŃională: .capacitatea de a descoperi argumentele implicate în susŃinerea unei poziŃii (opinii) . de decriptare şi evaluare a textelor prezentate în formă verbală sau scrisă .valoarea probatoare a diferitelor declaraŃii .Studiul logicii • Stă la baza formării gândirii critice • Dezvoltă aptitudinea de a stabili: .

adevărul sau falsitatea ideilor născute în mintea noastră sau propuse nouă .ce consecinŃe are un comportament sau o atitudine • Pentru a combate opiniile inacceptabile • Pentru a dovedi că unele afirmaŃii.Recurgem la argumente • Pentru a stabili: .dacă ideile sau îndemnurile sunt demne de luat în seamă sau nu . comportamen6 te sau atitudini sunt sau nu admisibile (corecte) .dacă opiniile promovate în discuŃii sau dezbateri sunt acceptabile sau nu .dacă un comportament este justificat sau nu .

Diferite înŃelesuri ale termenului argument 1. În psihologia generală: •Activitate teoretică specifică gândirii umane: .aflată în corelaŃie cu alte “fapte” (procese) psihice (atenŃie.) şi influenŃată de acestea . sensibilitate. memorie. alte trăsături de personalitate etc.prin care o persoană inteligentă îşi susŃine sau promovează opiniile (părerile) .care diferă de la un individ la altul în funcŃie de competenŃele şi starea sa de sănătate psihică 7 .

2. în raport cu sănătatea mentală a individului şi în comparaŃie cu exigenŃele logice de argumentare .se inspiră din logica contemporană şi IA. folosind instrumente oferite de ele pentru a evalua exact abaterile de la exigenŃe logice datorate favorizării.tratează argumentele ca procesare mentală de informaŃii. a conŃinuturilor informaŃionale . Psihologia cognitivă . în argumentarea bazată pe simŃul 8 comun.vizează modul individual de realizare a acestei procesări în condiŃiile simŃului comun. ca tip aparte de proces cognitiv . pe fondul altor activităŃi psihice.

se analizează rolul cuvintelor şi al altor manifestări neverbale (mimica.prin argument se înŃelege “variabilă independentă a unei funcŃii” 4.argumentele sunt considerate mijloace de persuasiune. gesturile. inclusiv în funcŃie de particularităŃile psihice ale acestuia 9 .3. pentru impresionarea auditorului. În retorică: . tonalitatea şi tăria pronunŃării etc) în exprimarea argumentelor oratorului pentru producerea de convingeri. În matematică: . de influenŃare a opiniilor sau a comportamentului unor persoane .

5. iar româna este o limbă romanică. rezultă că româna este o limbă de origine latină 10 . astfel încât. În logică. adevărul uneia dintre ele – numită “concluzie” – îşi află temeiul (justificarea) în adevărul celorlalte – numite “premise” •Să presupunem că la întrebarea: Pe ce te bazezi când susŃii că limba română este de origine latină? cel întrebat răspunde: Întrucât toate limbile romanice sunt de origine latină. argumentul este o mulŃime de propoziŃii între care există o relaŃie aparte – numită “relaŃie de conchidere”.

dar nu sunt totdeauna astfel ordonate şi la fel de explicit redate 11 . rezultă că … Obs. RelaŃia de conchidere (4) Întrucât …. B şi C sunt componente standard ale oricărui argument. Premisele (1) Toate limbile romanice sunt de origine latină (2) Româna este o limbă romanică B. A. în a cărui construcŃie întâlnim: A. Concluzia (3) Româna este o limbă de origine latină C.Răspunsul a luat forma unui argument.

Există posibilitatea confuziei între argument explicaŃie. enunŃ condiŃional .În principiu.De regulă. confuzia este facilitată de folosirea în toate aceste cazuri de cuvinte (expresii) asemănătoare sau chiar identice . parte din ele folosite şi în alte situaŃii (explicaŃii. după caz. “indicatori de premise” sau “de concluzie”.Identificarea argumentelor În cazul redării argumentelor doar cu ajutorul cuvintelor: . relaŃia de conchidere proprie oricărui argument este redată indirect de cuvinte (expresii) speciale numite. condiŃional) 12 .

pornind de la ideea că ş. ca atare.a. Indicatori de premise: datorită faptului că. II. atunci …” introduce fie relaŃia de conchidere proprie unui argument. prin urmare. deoarece. conchidem că. prin indicarea premiselor sau a concluziei sale.expresia “dacă …. pentru că. în concluzie.astfel de expresii introduc uneori un argument. fiindcă. întrucât.I. din acest motiv. ObservaŃii . aşadar. rezultă că ş. căci. de aceea. Indicatori de concluzie: astfel că.a. deci. reiese că. alteori o explicaŃie . fie un 13 condiŃional .

• Acum termenul deoarece are rolul de indicator de premise • Acest cuvânt apare însă şi în textul: A răcit deoarece s-a îmbrăcat necorespunzător pentru vremea de afară. este parte a unei explicaŃii: arată care este cauza (explicaŃia) răcelii 14 . este o limbă romanică şi toate limbile romanice sunt de origine latină. deoarece.• Argumentul iniŃial poate fi reformulat: Româna este de origine latină. acelaşi cuvânt. iar de această dată.

atunci româna este de origine latină. unde expresia dacă …. atunci îmi iau umbrela aceeaşi expresie redă un condiŃional: un operator propoziŃional. adică o succesiune de la “plouă” ca antecedent. la “îmi iau umbrela” drept consecvent al condiŃionalului •Există cazuri în care textul ce exprimă un argument nu conŃine nici un fel de indicator de premi15 se sau de concluzie . atunci … corespunde unui indicator al relaŃiei de conchidere.•Argumentul iniŃial poate fi reformulat şi astfel: Dacă româna este o limbă romanică şi toate limbile romanice sunt de origine latină. În textul: Dacă plouă.

concluzia şi schema de inferenŃă (structura 16 logică).Ne oferă posibilitatea de a diferenŃia între: (1) A dovedi (a justifica sau a demonstra) ceva (2) A explica.Formarea abilităŃilor de gândire critică: .Presupune un exerciŃiu permanent şi sistematic. bazat inclusiv pe analiza logică a limbajului. de interpretare atentă a textelor scrise sau rostite . a pune în evidenŃă ceva. a clarifica un aspect necunoscut cuiva • A reuşi să descoperi un argument într-un text înseamnă a fi capabil să îi specifici premisele. forma logică redată de aceasta .

Structura logică a argumentului iniŃial este redată mai clar şi mai exact distribuind propoziŃiile din alcătuirea lui conform unei scheme de inferenŃă: Toate limbile romanice sunt de origine latină Româna este o limbă romanică Româna este o limbă de origine latină Aici. . uneori numită “relaŃie de consecinŃă” Această schemă de inferenŃă redă într-o formă relativ explicită componentele argumentului luat 17 aici ca exemplu şi forma lui logică . linia deasupra căreia sunt premisele şi dedesubtul căreia se află concluzia reprezintă relaŃia de conchidere.

Se spune că în spatele fiecărui argument stă o inferenŃă sau un raŃionament . procesul direct sesizabil. al promovării unei concluzii . raŃionamente) 18 .Precizări (1) Adesea. caz în care: .Termenul argument indică exteriorizarea. argumentare sau demonstraŃie indică procesul complex în care întemeierea (justificarea) unei concluzii este rezultat al unui lanŃ de argumente (inferenŃe. în loc de argument. în logică se folosesc termeni ca inferenŃă sau raŃionament.Termeni ca raŃionare.

termenul propoziŃie are înŃelesul de formă logică (structură formală ) aparte: .căreia. propoziŃie are sensul de formulă.(2) În logică. În cazul aparte al unui limbaj simbolic. ipotetic. în sensul gramatical al termenului . aflată eventual în construcŃia altei formule 19 . folosit pe larg în anumite discipline logice.poate fi evaluată ca fiind adevărată sau falsă Obs.ce poate avea rolul de premisă sau de concluzie într-o inferenŃă (într-un argument) . i-ar corespunde unui enunŃ declarativ.

că este efectiv adevărată sau falsă . falsă • Fiecare disciplină ştiinŃifică este preocupată să stabilească dacă enunŃurile specifice ei sunt efectiv (de facto) adevărate sau false.(3) În logică. iar logica face aceasta doar pentru propriile propoziŃii 20 . respectiv.că se ştie (se cunoaşte) că acea propoziŃie este adevărată. adevărul şi falsul sunt înŃelese doar ca valori de adevăr posibile şi nu ca valori efective pentru propoziŃii • A spune că o propoziŃie este adevărată sau falsă nu înseamnă: .

(4) Logica şi gândirea critică • Sunt interesate prioritar de relaŃia de conchidere dintre premisele şi concluzia argumentului • CalităŃile relaŃiei de conchidere: .Permit diferenŃierea între argumente deductive valide sau nevalide.Sunt independente de conŃinutul premiselor şi de cel al concluziei argumentului .Sunt impuse de forma logică a argumentului .Nu depind de valoarea de adevăr a premiselor sau de cea a concluziei între care există relaŃia de conchidere . între argumente deductive 21 sau argumente inductive .

Se obŃine o schemă de A este B inferenŃă cvasi-formală: A este C Aici. cu litere capitale din alfabetul latin B este C . A = limba română. care ne-a condus de la premise adevărate la o concluzie adevărată • Pentru a ne apropia mai mult de forma lui logică: . de pildă. B = limbă romanică şi C = limbă de origine latină 22 .• Argumentul de mai sus este argument deductiv valid.Termenii premiselor şi ai concluziei vor fi înlocuiŃi cu simboluri speciale.

A = mere.De pildă.• Atribuim simbolurilor din schema de inferenŃă a acestui argument deductiv valid o altă interpretare: . B = pere şi C = fructe .Se obŃine tot un argument deductiv valid de forma: Perele sunt fructe Merele sunt pere Merele sunt fructe cu ajutorul căreia s-a obŃinut o concluzie adevărată din premise cu valoare diferită: una adevărată şi alta falsă 23 .

• În argumentele deductive valide. C = peşti: schema argumentului deductiv valid de mai sus devine: Animalele marine sunt peşti Delfinii sunt animale marine Delfinii sunt peşti Acum. dintr-o premisă falsă şi alta adevărată. pentru a fi siguri de adevărul concluziei unui argument deductiv valid este obligatoriu ca ea să fie obŃinută din premise ade24 vărate . s-a obŃinut o concluzie falsă Prin urmare. premisele cu valoare diferită produc şi concluzii false: . B = animale marine.Pentru A = delfini.

Dacă în fiecare din aceste cazuri. formula corespunzătoare concluziei nu a devenit enunŃ fals. dacă premisele sale sunt adevărate • Pentru a arăta că argumentului dat îi corespunde o formă logică validă: .Am luat în considerare doar acele înlocuiri care transformă formulele cu statut de premise în enunŃuri adevărate .• Formă logică a unui argument deductiv valid nu admite concluzii false. forma logică a argumentului analizat este validă25 .Am înlocuit simbolurile care apar în schema sa de inferenŃă cu termeni din vocabularul limbii române .

Argumente deductive valide sau nevalide .altfel spus. premisele adevărate sunt temei logic-suficient pentru adevărul concluziei .relaŃia de conchidere proprie acelui argument este necesară. adică. dacă există un singur caz în care din premise adevărate a rezultat o concluzie falsă.A spune că. înseamnă că: .de aceea. forma logică a respectivului argument este nevalidă (acel argument deductiv nu este valid) 26 . validitatea unui argument deductiv depinde de forma sa logică. produce cu necesitate concluzia .

se obŃine argumentul Patriarhul României locuieşte în Bucureşti Teoctist locuieşte în Bucureşti Teoctist este Patriarhul României în care atât premisele.•Fie un alt argument deductiv a cărui schemă de inferenŃă ar fi de forma: C este B A este B A este C Dacă A = Teoctist. cât şi concluzia sunt pro27 poziŃii adevărate . B = locuieşte în Bucureşti iar C = Patriarhul României.

din aceiaşi schemă de inferenŃă se obŃine argumentul: Patriarhul României locuieşte în Bucureşti Popescu locuieşte în Bucureşti Popescu este Patriarhul României în care ambele premise sunt adevărate. să spunem Popescu. dacă lui A îi asociem numele unui bucureştean oarecare.• Dar. dar concluzia este falsă • Rezultă că această schema de inferenŃă reprezintă un exemplu de argument deductiv nevalid 28 .

Ca atare.RelaŃia de conchidere nu este necesară .• Prin urmare.Argumentele care satisfac ambele condiŃii sunt concludente. concluzia obŃinută din ele poate fi sau adevărată sau falsă • Deci. concluzia unui argument deductiv este cu necesitate adevărată numai dacă: (1) Argumentul este valid (2) Premisele sunt adevărate . iar cele care încalcă cel puŃin una 29 din ele sunt argumente neconcludente . în inferenŃele deductive nevalide: . chiar dacă premisele sale sunt adevărate.

Tipuri de argumente deductive Argument deductiv Concludent Neconcludent Nevalid Valid Valid Premise Adevărate Măcar una falsă RelaŃie de Concluzie conchidere Necesară Adevărată Necesară Adevărate Măcar una falsă ? Nenecesară 30 .

deşi sunt adevărate. ci doar probabilă • De pildă.doar sugerează concluzia.sunt temei necesar. premisele lor: . e adevărat că la cinci aruncări succesive ale zarului au ieşit numai numere pare. relaŃia de conchidere nefiind necesară. dar nu este temei suficient pentru a conchide că şi la a şasea aruncare va ieşi tot un număr par Asemenea argumente se numesc “inductive” 31 . dar nu şi suficient pentru adevărul sau falsitatea concluziei .Argumente inductive • Frecvent folosim (întâlnim) argumente a căror neconcludenŃă se datorează faptului că.

ci ca fiind mai puternice sau mai slabe în inferenŃele inductive.- - - În argumentele inductive: concluzia depăşeşte cumva premisele din care este derivată relaŃia de conchidere este probabilă probabilitatea relaŃiei de conchidere se modifică după cum adăugarea de premise suplimentare favorizează sau defavorizează concluzia inferenŃele inductive nu sunt calificabile ca valide sau nevalide. premisele adevărate nu garantează nici adevărul şi nici falsitatea concluziei 32 .

sunt favorabile concluziei şi sporesc probabilitatea relaŃiei de conchidere (2)Premise suplimentare despre încălzirea globală. şi anul acesta la Predeal va ninge în decembrie (1)Premise suplimentare despre altitudinea de peste 1000m a Predealului. temperaturile scăzute din decembrie etc. abundenŃa precipitaŃiilor. scăderea dramatică a precipitaŃiilor inclusiv iarna etc.Fie următorul argument inductiv: De când se ştie. defrişarea masivă. prin urmare. sunt defavorabile concluziei şi diminuează probabilitatea relaŃiei de conchidere 33 . la Predeal a nins totdeauna în decembrie.

există două feluri de raŃionamente inductive: puternice sau slabe (firave): Premise suplimentare Favorabile concluziei Defavorabile concluziei Probabilitatea relaŃiei de conchidere Creşte Scade Argument inductiv Mai puternic Mai slab 34 .• Date fiind astfel de modificări.

Evaluează forma logică şi relaŃia de conchidere în funcŃie de anumite condiŃii de raŃionalitate . ipotetice.) .Se preocupă în special de forma logică. clasifică argumentele în: (1) Deductive (valide sau nevalide. în raport cu care stabileşte tipul relaŃiei de conchidere (necesar sau probabil) a fiecărui argument . concludente sau neconcludente) (2) Inductive (puternice sau slabe) 35 .• Logica argumentării .Studiază o mare diversitate de argumente (silogistice. disjunctive etc.Pe această bază.

în raport cu care evaluează cazurile concrete de argumentare . respectiv că ele nu pot fi absolut independente .• Gândirea critică . inclusiv în funcŃie de interesele şi 36 scopurile urmărite de argumentator .łine seama de exigenŃele logice şi de clasificările realizate de logică.Este suplimentar interesată de relevanŃa premiselor pentru concluzie: consideră că ceva din informaŃia redată de premise sau din structura lor trebuie să se regăsească în concluzie.Este preocupată de modalităŃile prin care diferitele argumente sunt redate cu ajutorul limbajului.

să analizăm următoarele tabele: 37 .Forma logică Validitatea unui argument deductiv.De forma logică redată de schema sa de inferenŃă .De respectarea anumitor condiŃii de raŃionalitate specifice acelui argument Pentru a stabili cât mai exact înŃelesul termenului de formă logică. calitatea relaŃiei de conchidere a oricărui argument depind: .De forma logică a propoziŃiilor (a premiselor şi a concluziei) din care este alcătuit . forŃa unuia inductiv. concept fundamental al logicii.

Limba Afirmative Negative Unii licenŃiaŃi în psihologie nu practică psihoterapia Plusieurs désordre psychologique ne sont pas appropié au assistance medical Die Selbstbeobachtung ist nicht moderne Methode innen psychologische Untersuchungen No animal dreams Orice experiment psiholoRomână gic presupune observaŃia ştiinŃifică Beaucoup de gens vivent Franceză dans le secteur urbain Kognitive VerhaltenpsiGermană hologie ist neue Niederlassung von Psychoterapy Engleză All psychological disorders involve certain cognitive behavioural processes 38 .

Limba Afirmative Negative Gli psicologi sono Italiană molto importanti in admministrazione dei servizi umani La psicologia está Spaniolă de gran interés para los muchos de gente A ansiedade é un Portugheză afeição psicologico La gente che soffre dalla depressione non dovrebbe evitare presenza psicologico La sicoanálisis no fueron fundades des cerca psicológos A maioria de criaturas de mar não são mamifero Alle mensen houden Sommige psychologiOlandeză van gokken sche wanvorde is niet permanent 39 .

Cel puŃin două deosebiri: (1) Sunt construite în 8 limbi naŃionale diferite: numai cele aflate pe acelaşi rând sunt formulate în aceeaşi limbă (2) Ca înŃelesuri (informaŃii) exprimate. iar cele din coloana dreaptă neagă .• Ca unităŃi de limbaj (propoziŃii – în sens gramatical).O singură asemănare: cele din coloana stângă afirmativă. sunt radical diferite: nu există nici măcar două enunŃuri cu acelaşi înŃeles în întreg tabelul 40 . enunŃurile din tabel prezintă: .

pe care îl notăm cu A (2) Între ele există o singură deosebire: . ca forme logice propoziŃionale. despre altceva.Forma logică a celor care afirmă (aflate în stânga) poate fi redată de formula: A este B .• Ca unităŃi logice.Forma logică a celor care neagă (aflate în dreapta) poate fi redată prin formula A nu este B 41 . asemănările prevalează radical în raport cu deosebirile dintre ele • General vorbind: (1) În toate enunŃurile se spune ceva. să notăm cu B. respectiv.

corespunde enunŃurilor afirmative din rândurile 1.• Concret vorbind.este proprie doar enunŃului afirmativ din rândul 2 (3) Nici un A nu este B .specifică enunŃurilor negative din rândurile 1 şi 2 42 . 6. 5. cărora le corespund formulele: (1)ToŃi A sunt B . 7 şi 8 (2) Unii A sunt B . 4.caracteristică enunŃurilor negative din rândurile de la 3 la 8 inclusiv (4) Unii A nu sunt B . în tabelul considerat există patru forme logice. 3.

atunci îmi iau umbrela) este redată de formula: Dacă p.Forma logică a condiŃionalului discutat (Dacă plouă.Formulele specificate corespund formelor logice propoziŃionale numite “propoziŃii categorice” . literele A şi B sunt simboluri care reprezintă alt tip de forme logice: termenii (componente ale propoziŃiilor categorice) .În aceste formule. atunci q .Aici literele p şi q sunt simboluri pentru propoziŃii oarecare .Fiecărui argument îi este specifică o formă logică de felul celor redate cu ajutorul schemelor de 43 inferenŃă .Diversitatea formelor logice .

• • • - Formele logice Sunt universal umane şi atemporale. oamenii: neglijează voit sau nu formele logice şi exigenŃele logice legate de ele acordă prioritate absolută conŃinuturilor informaŃio44 nale din enunŃurile scrise sau rostite . fiind imanente gândirii umane după cum: gramatica este inerentă oricărei forme de limbaj un anume genom este specific oamenilor ca tip aparte de fiinŃe Sunt implicate în demersurile teoretice ale fiecărui om. indiferent de limba vorbită şi de nivelul său de competenŃă În funcŃie de sănătatea lor psihică. de interesele sau stările afective care îi domină.

pe cealaltă este înscris un număr impar E C 5 4 Care sunt singurele două cărŃi care ar trebui întoarse pentru a verifica regula? 45 .• Să examinăm următoarele două variante: Varianta A Regulă: dacă pe una din feŃe se află o vocală.

Varianta B CărŃile corespund la patru persoane aşezate la o masă într-un restaurant. iar regula este: Este interzis a oferi minorilor băuturi alcoolice Rom Apa 25 14 Care sunt singurele două cărŃi ce trebuie întoarse pentru a verifica respectarea regulii? 46 .

formele logice.de interese şi competenŃe personale .de prejudecăŃi. principii morale. obiceiuri şi tradiŃii • Această influenŃă nu infirmă: . adesea inconştient.că analiza psihologică a raŃionării trebuie să Ńină seama de formele şi exigenŃele logice şi să nu fie dominată de iraŃionalism .că oamenii obişnuiŃi utilizează inevitabil.• RaŃionarea individuală bazată pe simŃul comun este influenŃată hotărâtor: . deşi în dezbateri şi confruntări de idei ei se bazează de regulă pe simŃul comun şi pe experienŃele personale 47 .

de pildă.Lacunelor de cunoaştere asupra fenomenelor de conştiinŃă . • Se ştie. creier-conştiinŃă etc. psiholog.• Pesimismul unor psihologi asupra relevanŃei formelor şi exigenŃelor logice se datorează: .Nimeni (medic. că fenomenul placebo are adesea un rol important în recuperări psihice sau medicale: .Cunoaşterii incomplete a cauzelor diferitelor stări psihice . pacient) nu ştie încă în ce fel (prin ce mecanisme fiziologice sau psihice) 48 acŃionează .Neclarificării raporturilor corp-minte.

• - - - Limbajul simbolic Simbolurile folosite pentru redarea formelor logice. formează limbajul formal al logicii Vocabularul limbajului formal al logicii conŃine. au un sens aparte. în principiu. două feluri de simboluri: variabile 49 şi constante . chiar cele împrumutate din limbajul obişnuit. prin care: Formează alfabetul unui limbaj artificial necesar pentru a reda exact şi precis structurile logice Împreună cu regulile formale referitoare la felul în care vor fi manipulate.

de pildă. în formulele de mai sus: .Literele p şi q au rolul de variabile propoziŃionale (în locul lor putem pune enunŃuri declarative din limbajul obişnuit.Literele A şi B au statutul de variabile pentru termeni (pot fi înlocuite cu cuvinte sau expresii din limbajul obişnuit) . p = plouă.Simboluri care stau într-o formulă pentru o clasă nevidă de cel puŃin două elemente .Fiecare dintre aceste elemente reprezintă o semnificaŃie posibilă pentru un astfel de simbol • De exemplu.Variabilele . 50 iar q = îmi iau umbrela) .

“Unii … sunt …” etc. atunci …” reprezintă un operator propoziŃional aflat în formula unui condiŃional Linia amplasată între premise şi concluzie într-o schemă de inferenŃă desemnează relaŃia de 51 conchidere dintr-un argument . în formulele de mai sus: Cuvintele “ToŃi … sunt …”.• - - - Constante Simboluri care în formula din care fac parte au o semnificaŃie unică stabilită prin definiŃie De pildă. sunt constante specifice formulelor ce redau propoziŃiilor categorice Cuvintele “Dacă ….

se spune că o variabilă propoziŃională p semnifică una din două valori de adevăr posibile pentru o 52 propoziŃie: sau 1 (adevărul) sau 0 (falsul) .- • - • Până acum. atunci …” se foloseşte simbolul “…”. iar formula condiŃionalului de mai sus devine: p…q . care este o formă de limbaj natural În secŃiuni mai avansate ale logicii se folosesc simboluri special inventate şi chiar semnificaŃii aparte pentru variabile De pildă: în locul cuvintelor “dacă …. cuvinte sau expresii proprii limbii române. pentru a da exemple de variabile şi constante: Am apelat la litere.

de echivalenŃă etc. dintre propoziŃii .Pentru studiul validităŃii argumentelor deductive şi al forŃei celor inductive .Pentru analiza limbajului. respectiv.Pentru analiza structurii şi corectitudinii definiŃiilor şi clasificării.Limbajul simbolic folosit de logică este necesar: . inclusiv psihologiei . de subordonare. pentru clasificarea diferitelor tipuri de limbaj şi a raporturilor dintre acestea 53 . instrumente metodologice indispensabile oricărei ştiinŃe.) dintre termeni.Pentru analiza raporturilor logice (de opoziŃie.

la perfecŃionarea comportamentului individual .• Cercetările psihologice au stabilit: .că este asimilată odată cu deprinderea abilităŃilor de a scrie.că utilizarea limbajelor simbolice (a formalismului).că scrierea obişnuită este un tip aparte de formalism. inclusiv a regulilor de manipulare proprii acestora. iar învăŃarea ei dezvoltă abilitatea de a reda în formă simbolică propriul comportament fizic şi intelectual • Scrierea. a citi şi a rosti cuvinte . este inevitabilă .la progresul capacităŃii de gândire şi de scriere . lectura şi vorbirea contribuie esenŃial: .la integrarea socială a individului 54 .

Permit descoperirea. particularităŃi esenŃiale ale discursurilor scrise sau rostite .Nu trebuie confundat cu aplicaŃiile sale şi nici redus 55 la sensuri speciale ale cuvântului “identitate” .ExigenŃele logice fundamentale . care se regăsesc în formă particulară la nivelul oricărei manifestări teoretice (explicaŃie sau argument) . eficienŃa demersurilor argumentative. precizia.) . expunere. justificare etc. descriere.Pot fi prezentate ca patru principii logice de bază.Asigură claritatea. punerea în evidenŃă şi respingerea erorilor logice (sofisme şi paralogisme) din construcŃia oricărui discurs teoretic (definiŃie. coerenŃa explicaŃiilor şi a descrierilor.

Principiul identităŃii • Orice formă logică este ceea ce este sau. “x este x” – şi are sensul: x este identic cu el însuşi • Sensul acestora este: .Fiecare formă logică se diferenŃiază de oricare alta prin structura şi proprietăŃile sale . fiecare formă logică îşi conservă integral trăsăturile cu care a intrat în respectivul context 56 .Pe parcursul oricărui demers logic la care participă. cu ajutorul limbajului simbolic: x =id x se citeşte “x este identic cu x” – pe scurt.

schimbarea de înŃeles trebuie imediat precizată explicit 57 .Orice astfel de termen care intervine într-un text scris sau rostit.În limbajul obişnuit întâlnim termeni (cuvinte sau expresii) ce pot fi folosite cu mai mult de un singur înŃeles (vezi DEX) .Dacă suntem obligaŃi să apelăm şi la unul din celelalte sensuri ale sale.• De exemplu: . trebuie să-şi conserve pe parcursul întregului text exact acelaşi înŃeles cu care a debutat .

Că fiecărui obiect (material sau ideal) îi aparŃine o singură denumire • Nu trebuie redus la situaŃii banale. Theodorescu . de pildă: Tudor Arghezi =id Tudor Arghezi Tudor Arghezi =id Gala Galaction Tudor Arghezi =id Ion N.• Nu trebuie absolutizat. Arghezi este chiar T. adică nu se poate pretinde: . dar este ultra banală: nici un om normal nu are îndoieli că 58 într-adevăr T.Că fiecărui cuvânt îi revine un singur înŃeles şi numai unul . Arghezi .Prima din situaŃii este adevărată.

fals despre Tudor Arghezi va fi automat adevărat. respectiv. pseudonim al celui care se numea în actele de stare civilă Ion N. care.. Arghezi şi G. sunt diferite are în vedere faptul că. fals despre Ion N. indiferent care din ele ar fi folosit. Gala- - • • ction sunt pseudonime a doi scriitori diferiŃi) SituaŃia trei este adevărată şi utilă: din ea aflăm că Tudor Arghezi este. respectiv. de fapt. gândim ca se referă la aceeaşi persoană Ca atare. Theodorescu Identitatea logică: nu vizează numele proprii din această a treia situaŃie. în calitate de cuvinte. Theodorescu 59 .SituaŃia a doua este falsă (T. tot ce va fi adevărat.

identitatea logică nu trebuie confundată cu egalitatea din matematică 60 sau din oricare alt context . iar cu referire la corecta conştientizare a propriului sex se vorbeşte de identitate de gen . dar nu cu sensul din logică: .În psihologie se vorbeşte adesea de identitate socială. pentru a indica identitatea a două expresii se apelează la “=“. adică la simbolul egalităŃii • Indiferent de semnul folosit.În matematică.În psihanaliză se utilizează termenul de identitate proiectivă. iar anumite afecŃiuni psihice sunt numite defecte de identitate .• Cuvântul “identitate” este folosit în multiple contexte din cele mai diferite.

x şi y fiind diferidacă x este egal cu te. iar identitatea este relaŃie de ordine . y este egal cu x există identitate oricare ar fi x. y şi z. y şi z fiind difedacă avem x egal cu rite. între ele nu y. x. între ele nu y şi y egal cu z.ComparaŃie între egalitate şi identitate ProprietăŃi ale relaŃiilor Reflexivitate Simetrie Egalitate orice x este egal cu el însuşi Identitate logică Tranzitivitate orice x este identic cu el însuşi pentru orice x şi y. există identitate x este egal cu z 61 Egalitatea este relaŃie de echivalenŃă.

confuzii.(1) Nerespectarea principiului identităŃii conduce automat la erori logice: . ambiguităŃi şi echivocitate în expunere (2) Respectarea principului identităŃii asigură: .concluzii false din Şoarecele roade hârtia premise adevărate Şoarecele este substantiv prin modificarea înUn substantiv roade hârtia Ńelesului unor cuvinte . înŃelegere corectă şi exactă a celor exprimate 62 .claritate. precizie şi acurateŃe demersurilor teoretice şi practice .EficienŃă în comunicare.

Principiul non-contradicŃiei Se referă la raporturi de opoziŃie dintre termeni sau propoziŃii .Fie propoziŃiile: (1) Oltul este cel mai lung râu din România (2) Mureşul este cel mai lung râu din România (3) Oltul nu este cel mai lung râu din România (4) Mureşul este cu minim 55km mai lung decât Oltul (5) Mureşul este cu maxim 55km mai lung decât Oltul 63 (6) Loire este cel mai lung râu din FranŃa .

dar nu pot fi împreună false • Între (6) şi oricare din celelalte nu există un raport de opoziŃie: se încalcă exigenŃele principiului identităŃii (contextul vizat este diferit) 64 . raport de contrarietate: cele două propoziŃii nu pot fi împreună adevărate. raport de contradicŃie: cele două propoziŃii nu pot fi împreună nici adevărate. nici false • Între (4) şi (5).Între propoziŃiile date există următoarele raporturi de opoziŃie: • Între (1) şi (2). dar pot fi împreună false • Între (1) şi (3). raport de subcontrarietate: cele două propoziŃii pot fi împreună adevărate.

dar parŃial şi în cazul celor contradictorii: în ambele situaŃii propoziŃiile opuse nu pot fi împreună adevărate . acest aspect este redat de formula: ~(p &~p) care se citeşte: “fie o propoziŃie oarecare p. acest raport de opoziŃie admite un intermediar între opuşi (ambele false) • Simbolic. este imposibil ca ea să fie deopotrivă şi adevărată şi 65 falsă” .este relevant în special propoziŃiilor contrare. dar pot fi ambele false: ca atare.• Principul non-contradicŃiei: .PropoziŃiile contrare sunt logic incompatibile: nu pot fi împreună adevărate.

se spune că oricare din ele neagă ceea ce spune cealaltă .astfel de propoziŃii nu sunt împreună adevărate. 66 dar nu este exclus să fie ambele false . cât şi “~p”: .Precizări • În formula dată: semnul “~” se citeşte “nu este adevărat că”. “p” înseamnă “este adevărat p” “~p” se citeşte “nu este adevărat p” “&” se citeşte “şi” (redă operatorul propoziŃional conjuncŃie) • În condiŃiile în care într-un discurs (text scris sau rostit) apar atât “p”.

angoasă.) 67 . depresie accentuată etc.) . lipsă de concentrare etc.Apar ca rezultat al presiunii intereselor şi pasiunilor.Abaterile de la cerinŃele principiului non-contradicŃiei .Se pot produce în cazul unor formulări defectuoase: Vă ordon să nu îndepliniŃi acest ordin . dar reprezintă şi defecte grave de cunoaştere sau comportare (grabă.Nu de puŃine ori sunt simptom al unei afecŃiuni psihice (emotivitate sau irascibilitate excesivă.

în limbaj simbolic: p V ~p 68 . iar cealaltă falsă sau. sau ambele false Între propoziŃiile contradictorii nu este posibil nici un fel de variantă intermediară: terŃul este exclus Una din propoziŃii este cu necesitate adevărată.- - - Principiul terŃului exclus Este specific raportului de contradicŃie dintre termeni sau propoziŃii Introduce imposibilitatea ca propoziŃiile aflate în acest raport logic să fie ambele adevărate.

formula de mai sus înseamnă doar că indiferent de informaŃia redată de enunŃ. sau …).• Simbolul “V” corespunde operatorului propoziŃional disjuncŃie (sau …. iar celelalte semne îşi conservă înŃelesul anterior • Formula terŃului exclus se citeşte: O propoziŃie oarecare p este sau adevărată sau falsă. a treia posibilitate este exclusă ceea ce însă nu înseamnă că dat fiind un enunŃ declarativ noi ştim că el redă o informaŃie adevărată sau falsă . fie ca falsă. aceasta trebuie considerată fie ca adevărată. 69 .

care este o convenŃie cu ajutorul căreia diferenŃiem între două familii de discipline logice: logicile bivalente şi logicile polivalente 70 .Principiul bivalenŃei.Principiul terŃului exclus. nu este admisibil să considerăm că informaŃia redată de enunŃ ar fi undeva dincolo de adevăr şi fals. adică absolut neutră • Există desigur enunŃuri despre care nu ştim încă dacă sunt de facto adevărate sau false. care este o exigenŃă logică fundamentală . presupunând că ar putea fi adevărate sau false • Trebuie să distingem clar între: . dar nu este interzis să raŃionăm pe baza lor.• Cu alte cuvinte.

părere etc.forŃa temeiului (a justificării) depinde de competenŃele. Creangă au fost prieteni 71 . de pildă. că încercăm să justificăm propoziŃia: q = M.este numit şi “raŃiunea” pentru care se susŃine ceva (o concluzie. Eminescu şi I. informaŃiile şi starea psihică a celui care pretinde ceva (1) Să presupunem.Principiul raŃiunii suficiente • Este direct legat de ideea de argumentare • Tipul de temei (justificare) oferit de p (premise) lui q (concluziei): . opinie.) .

şi că în acest scop recurgem la următorul temei: p = M.este adevărat că nu puteau fi prieteni dacă nu erau contemporani. dar era posibil să nu se fi întâlnit niciodată . dar nu este suficient: . atunci p 72 . Creangă au fost contemporani • Un asemenea temei este necesar.RelaŃia dintre p şi q este explicit redată de condiŃionalul: Numai dacă q. Eminescu şi I.

Creangă au fost contemporani şi pentru aceasta folosim ca temei (raŃiune) propoziŃia: p = M.(2) Să inversăm situaŃia: .Din moment ce au fost prieteni.presupunem că vrem să justificăm propoziŃia: q = M. sau: 73 Dacă p. atunci q . Eminescu şi I. Creangă au fost prieteni • Un astfel de temei este suficient. deşi nu este necesar: . este imposibil să nu fi fost contemporani. Eminescu şi I.

ca atare. Eminescu a fost necăsătorit • De această dată. în calitate de temei. la propoziŃia: p = M. este posibilă şi justificarea: Dacă şi numai dacă q. deopotrivă.în cuvinte: a fi celibatar este acelaşi lucru cu a fi necăsătorit. atunci q . necesar şi suficient pentru q.(3) Să presupunem acum că dorim să dovedim că propoziŃia: q = M. p este un temei. atunci p 74 . adică: Dacă şi numai dacă p. Eminescu a fost celibatar este adevărată şi în acest scop recurgem.

• Singurele temeiuri care întrunesc exigenŃele logice introduse de principiul raŃiunii suficiente sunt: . dar insuficiente [ca75 zul (1)] . inclusiv de logică elementară şi de gândire critică sau a unor aptitudini intelectuale corespunzătoare. dar nu şi necesare [cazul (2)] . se apelează la temeiuri necesare.absenŃa unor informaŃii suficiente . mai ales la nivelul argumentării bazată pe simŃul comun. cum ar fi: .Cele necesare şi suficiente [cazul (3)] • În multe situaŃii.Cele suficiente.lipsa de competenŃe teoretice.

educaŃie sistematică deficitară .intenŃii rele. precum: . sub nici un aspect. Rebreanu a scris un roman despre evenimentele din 1907 (b) L.• În situaŃii speciale. nici una din propoziŃiile: (a) L. rolul de temei (raŃiune) pentru cealaltă 76 .retardare mentală sau alte disfuncŃii sau afecŃiuni psihice • Apar adevărate aberaŃii în justificare • De pildă. Rebreanu a trăit în perioada evenimentelor din 1907 nu poate îndeplini.

părerilor.Principalele particularităŃi ale gândirii critice: se regăsesc sub forma trăsăturilor discursului teoretic scris sau rostit . precizie (2) Non-contradicŃia asigură compatibilitatea ideilor în scriere şi vorbire (3) TerŃul exclus asigură rigoare şi consecvenŃă în argumentare şi expunere (4) RaŃiunea suficientă asigură justificare (întemeiere) ideilor enunŃate.rezultă din respectarea exigenŃelor logice fundamentale: (1) Identitatea asigură claritate. opiniilor promo77 vate • - . exactitate.

Logicismul 4.LOGICĂ ŞI PSIHOLOGIE 1. Aspecte de natură istorică 2. Concluzii 1 . Psihologismul 3.

literatură). de pildă.apariŃiei cercetărilor de psihologie experimentală . William James şi Granville Stanley Hall 2 . se datorează în principal: .încă din antichitate diferite preocupări de natură psihologică s-au conturat în alte domenii (filosofie.a. la filosofi precum Aristotel (384-322 î. John Locke (1632-1704) ş. pe fondul acumulărilor şi sedimentărilor treptate.•Psihologia .contribuŃiei a trei mari savanŃi: Wilhelm Wundt. Chr. • Concentrarea cercetărilor de psihologie într-o disciplină de sine-stătătoare.s-a constituit ca disciplină autonomă în ultimele decenii ale secolului al 19-lea .). medicină.

Wundt (1832-1920) înfiinŃează (1879) primul laborator de psihologie experimentală.înfiinŃează un laborator de psihologie la J. ulterior devenită Journal of 3 Genetic Psychology (1893) . American Psychological Association (1892). la Universitatea din Leipzig (Germania) • W. Hall (1844-1924) publică un impresionant număr de studii psihologice . St.promovează folosirea chestionarelor în investigaŃii psihologice . James (1842-1910) realizează primul experiment psihologic la Universitatea Harvard (1875) şi militează pentru autonomia psihologiei • G. Hopkins University (1883) .• W.fondează American Journal of Psychology (1877). revista Pedagogical Seminary.

apariŃia şi propulsarea.Sigmund Freud (1856-1939).Acesta situaŃie explică. inclusiv prin 4 tehnicile psihoterapeutice promovate .Multă vreme cercetările sistematice de psihologie au continuat să fie revendicate de medici specializaŃi în neurologie sau psihiatrie şi în vindecarea de afecŃiuni psihiatrice . cu precădere de către medici. de exemplu. a pus bazele psihanalizei.• Deşi din acest moment psihologia se afirma tot mai accentuat ca un domeniu specific de investigaŃii: . a unor orientări din psihologie . parŃial cel puŃin. orientare psihologică de o mare audienŃă chiar astăzi.

la jumătatea secolului al 19-lea. cea erothetică. Chr. este datorată lui Aristotel (384-322 î. folosirea masivă a limbajului simbolic de inspiraŃie algebrică. altele sunt dedicate aplicaŃiilor (logica deontică.) . rămasă până astăzi.parte dintre noile logici sunt dedicate studiilor teoretice (logica matematică studiază argumentarea matematică). se soldează cu o dezvoltare şi ramificare fără precedent (apar numeroase logici noi) .) .devine ştiinŃă de sine-stătătoare încă din antichitate: prima lucrare de logică.timp de peste două milenii se dezvoltă şi se ramifică considerabil .este implicată în studierea argumentelor din diferite domenii şi în fundarea metodologiei de cercetare5 .• Logica . gândirea critică etc.

oamenii nu pot gândi contradictoriu (W. Wundt) că psihologia este singura disciplină care poate dezvălui felul în care gândesc şi trebuie să gândească oamenii 6 . principul non-contradicŃiei. de pildă. Locke) şi pretinde: că legile logice sunt legi psihologice. ca atare.• • • - - Psihologismul Orientare extremistă umbrită de exagerări privind rolul psihologiei în studiul gândirii umane S-a ivit imediat după apariŃia şi evoluŃia iniŃială a psihologiei Are rădăcini în filosofia empiristă din secolul 17 (J.

.că studiile de logică trebuie substituite de cele psihologice în ceea ce priveşte analiza gândirii şi a raŃionării • Astfel de aserŃiuni.că oamenii sunt esenŃialmente iraŃionali . Nietzsche) şi mai ales în literatură (F. au dat iluzii de succes psihologismului 7 . Ed.şi-au găsit adepŃi în filosofie (Fr.că studiile de logică n-au nici o relevanŃă pentru o prezentare realistă a gândirii umane . Dostoievski) . valabile într-o oarecare măsură în cazul gândirii individuale bazată predominant pe simŃul comun: .prin aceasta.

de pildă. de timpul în care trăiesc şi de limba vorbită . exigenŃe şi legi logice universal umane.aceeaşi situaŃie corespunde formelor logice. este absolut aceea-şi pentru toŃi oamenii (G.Logicismul • Orientare extremistă apărută ca reacŃie la psihologism.nu se modifică în funcŃie de competenŃele şi de experienŃa lor de viaŃă.logica nu se ocupă de gândirea individuală şi de mani-festările ei concrete .logica studiază forme. ce nu depind de felul în care sunt înŃelese şi valorificate de fiecare individ • Teorema lui Pitagora. Frege) . inclusiv de pe poziŃia filosofiei (Ed. Husserl) • Logicismul arăta că: . iar felul în care ele sunt valorificate este de competenŃa psi8 hologiei .

-

-

-

Concluzii Atât psihologismul, cât şi logicismul, sunt poziŃii extreme eronate, la care s-a renunŃat de mult, chiar dacă nu total Logica şi psihologia sunt discipline distincte, între care trebuie să existe relaŃii de cooperare Este adevărat că în multe cazuri individuale întâlnim manifestări iraŃionale (teoretice sau practice – atitudini, comportamente) Acestea însă nu reprezintă idealul existenŃei umane Cunoaşterea lor şi a cauzelor care le provoacă este de competenŃă psihologiei, dar ea nu se 9 poate face în mod iraŃional (Gh. Enescu)

• Logica propune un model etalon în raport cu care: - savantul sau un individ oarecare poate verifica şi evalua calitatea propriilor argumente sau a celor avansate de alŃii • Cercetările de logică au propulsat progresul psihologiei: - prin perfecŃionarea metodelor de cercetare implicate în investigaŃiile experimentale şi în generalizarea acestora, în construirea întrebărilor şi în aplicarea chestionarelor etc - prin apariŃia unor noi orientări în psihologie (psihologia cognitivă sau conexionismul)
10

• Psihologia cognitivă: - a pus într-o lumină nouă, mai profundă, raŃionarea umană şi legăturile ei cu alte procese psihice - a dovedit că abaterile de la exigenŃele logice se petrec, de regulă, la nivelul gândirii individuale bazată aproape exclusiv pe simŃul comun rezultat din experienŃele trăite - a pus în evidenŃă faptul că astfel de abateri se datorează în mare măsură presiunii exercitate asupra raŃionării individuale de către interesele, normele morale, obiceiurile, idealurile 11 etc., care sunt proprii fiecărui individ

• Rezultatele psihologiei cognitive: - au sugerat logicienilor edificarea unor noi discipline logice, cum sunt logicile non-monotonice, cele autoepistemice şi cele bayesiene - noile preocupări din psihologie şi din logică, la care sau asociat şi alte discipline, au propulsat apariŃia unor noi domenii de strictă actualitate: - ŞtiinŃele cognitive şi neuroştiinŃele - ReŃelele neuronale din domeniul IA • Aceste noi cercetări interdisciplinare: - deschid posibilitatea vindecării unor maladii psihice considerate ca incurabile (alzheimer, parkinson, schizofrenie ş.a.) 12 - propun noi obiective psihologiei şi psihoterapiei

• Locul educaŃiei logice în formarea psihologilor este impus de: - perspectiva interdisciplinară asupra gândirii şi a comportamentului uman - de progresele înregistrate în vremea din urmă de psihologie şi psihoterapie, tocmai pe fondul acestei interdisciplinarităŃi - de pildă, până recent, psihologia cognitivă a raŃionării se ocupa exclusiv de câteva feluri de argumente deductive (silogisme şi inferenŃe ipotetice) - alte scheme de raŃionare deductive sau inductive reclamă o mai mare atenŃie şi din partea 13 psihologilor

• În general, studiile de psihologie nu mai pot face abstracŃie: - de noile realizări din logică (logicile default, logicile deontice, cele erothetice, cele bayesiene ş.a.), de semantica şi pragmatica logică - de progresele înregistrate de IA, de biologie, de neurologie etc. - de componentele logice ale metodologiei cercetărilor psihologice - psihologii nu au de ce să se teamă de asemenea domenii, la a căror apariŃie chiar ei au avut o contribuŃie aparte 14

• Nu putem evita argumentele şi celelalte proceduri logice: - Când construim planuri şi evaluăm acŃiuni - Când stabilim consecinŃe ale presupunerilor şi ipotezelor - Când interpretăm şi formulăm reguli - Când participăm la negocieri, cântărim dovezile, evaluăm datele sau urmărim argumentele altcuiva - Când decidem şi alegem între teorii concurente - Când rezolvăm probleme şi când, treziŃi la realitate din transa în care ne-am adâncit pentru a surprinde inconştientul cuiva, încercăm a stabili 15 ce valoare au constatările la care am ajuns

Eventualele insuccese nu trebuie date pe seama logicii: fabrica de bisturie nu eliberează certificate de garanŃie pentru operaŃiile realizate de 16 marele chirurg cu ajutorul lor . de legi. Johnson-Laird) . fără instrumente logice elementare: .Dacă dorim să contestăm toate acestea.N.Studiul logicii asigură maturitate şi chibzuinŃă diferitelor noastre soluŃii şi hotărâri .• O lume fără argumente deductive şi inductive.Ar fi lipsită de ştiinŃă. de tehnologie. va trebui să recurgem la argumente şi să dovedim validitatea acestora (P. de convenŃii sociale şi de cultură .

Tipurile de limbaj 3. Vocabularul psihologiei 4. Gândire şi limbaj 2. FuncŃiile limbajului 5. ParticularităŃile limbajului 1 .ANALIZA LOGICĂ A LIMBAJULUI 1.

Limbajul are autonomie relativă faŃă de gândire şi de stările afective: .aceeaşi informaŃie (gând sau stare afectivă) poate fi redată în mai multe variante de limbaj.) nu pot fi conştientizate . sentimente. Gândirea şi stările afective sunt dependente de limbaj • Fără a recurge la o formă de limbaj: .comunicarea cu semenii noştri ar fi imposibilă 2.opiniile nu pot fi promovate .Gândire şi Limbaj 1.gândurile nu se pot produce şi nu pot fi exprimate . 2 verbal sau neverbal .stările noastre afective (trăiri. dorinŃe etc.

deoarece.DefiniŃia limbajului Limbajul este sistem de semne şi de reguli privind combinarea şi folosirea semnelor • Această definiŃie este generală şi acceptabilă.) 3 .interpretarea corectă a raporturilor dintre limbaj şi produsele minŃii sau conştiinŃei (gânduri. permite: . stări afective etc.evitarea controverselor rezultate din diversitatea preocupărilor asupra limbajului .

Structura limbajului 1. cercetarea regulilor fiind 4 de competenŃa gramaticienilor .Gramatica: totalitatea regulilor după care sunt combinate şi folosite semnele specifice limbajului ObservaŃii (a) Această structură reiese din definiŃia dată limbajului (b) Analiza logică a limbajului se opreşte asupra semnelor.Vocabularul (lexicul): totalitatea semnelor caracteristice unui limbaj 2.

specifice acestui tip de limbaj În cazul limbajelor neverbale mimica. specifice unui astfel de limbaj 5 . gesturile. amplasarea sau mişcarea de steguleŃe etc. luminile colorate. sunetele. sunt semne neverbale.Exemple de semne În cazul limbajului verbal. cuvintele scrise sau rostite sunt exemple de semne verbale. cum ar fi limbile naŃionale.

folosit ca suport pentru a exterioriza şi/sau comunica sensul semnului (2)Sensul: numit şi înŃeles al semnului. criterii de bază în clasificarea semnelor. este fenomen ideal. un produs al conştiinŃei (3)Regula de semnificaŃie: norma conform căreia sensul este legat de substratul material • Semnul este unitatea acestor trei componente care sunt. a vocabularelor şi a 6 limbajelor .Structura semnului (1)Substratul material: fenomen fizic perceptibil. totodată.

pentru transmiterea unui mesaj către altcineva • Fără el gândurile sau stările afective (sentimente.nu pot fi comunicate altcuiva şi nici recepŃionate de acesta • Este componentă indispensabilă a semnului. dorinŃe etc.Substratul material al semnului • Fenomen perceptibil produs şi folosit intenŃionat de utilizatorul semnului ca suport fizic: . • A nu fi confundat cu simptomul unei stări de fapt 7 .): .pentru exteriorizarea (materializarea) unui mesaj (gând sau stare afectivă) .nu pot fi exprimate (materializate) .

. lumini de diferite culori. cum este limbajul Braille. folosite pentru redarea semnelor neverbale 8 . panouri. sunete. steguleŃe poziŃionate sau mişcate într-un anume fel etc.Exemple de substrat material • În limbajul natural de tip verbal: un ansamblu de sunete dublu articulate folosite pentru pronunŃarea cuvintelor sau de litere folosite pentru scrierea cuvintelor (a semnelor verbale) Obs. rolul de substrat material revine altor fenomene perceptibile • Într-un limbaj neverbal: gesturi. În cazul unui limbaj verbal special.

nu totdeauna perceptibil (sesizabil) direct • apare ca efect al legăturilor cauzale dintre fenomene. nu este componentă a semnului şi nici a limbajului 9 .Simptomul unei stări de fapt • este fenomen fizic sau psihic. pe fondul derulării unor procese naturale (fizice sau psihice) • este independent de voinŃa şi intenŃiile vreunei persoane • dacă a fost produs de o persoană. aceasta nu a făcut-o cu intenŃia de a-l folosi ca suport al unui mesaj • deşi uneori este numit “semn”.

Exemple de simptom (1) Creşterea temperaturii în cazul unei boli infecŃioase (2) Revenirea rândunelelor primăvara (3) Teama de a călători cu avionul (4) Imposibilitatea de reamintire (5) AbsenŃa capacităŃii de orientare spaŃială şi temporală (6) Oboseala accentuată (7) Agresivitatea (8) Agorafobia 10 .

se consideră greşit că aceşti termeni sunt sinonimi • Dată fiind repetarea constantă a relaŃiei cauzale al cărei efect este simptomul şi datorită experienŃei noastre cognitive.Substrat material şi simptom • Uneori. el ne orientează atenŃia asupra fenomenului care l-a provocat • Această repetare este utilă. dar favorizează confuzia dintre semn şi simptom (uneori substratul material al semnului este numit “semn”) 11 .

Exemple stări de fapt indicate de un simptom • declinul capacităŃii de reamintire (simptom) este efectul firesc al unei disfuncŃii psihice (amnezia) • identificarea corectă a relaŃiilor dintre mijloace şi scopuri (simptom) indică inteligenŃa (aptitudine pozitivă ) • creşterea temperaturii (simptom) este consecinŃa fiziologică a unei boli infecŃioase • venirea rândunelelor (simptom) este rezultat natural al schimbării anotimpurilor 12 .

Simptomul este gândit ca manifestare 13 individuală .Se consideră că limbajul este principalul instrument pentru descoperirea stării de fapt care a provocat simptomul . termenul simptom are sensul de manifestare a unei maladii fizice sau psihice În psihologie şi în psihoterapie .Sensul termenului simptom în psihologie •Ca şi în medicină.

se recurge la examen de laborator • Ca atare. există diferenŃe importante de interpretare a termenului simptom între psihoterapie şi practica medicală 14 .Sensul termenului simptom în practica medicală • Se consideră că simptomul constatat are un caracter general (apare totdeauna când este instaurată starea de fapt care de regulă provoacă acel simptom) • pentru descoperirea stării de fapt care a provocat simptomul.

semnul şi deci limbajul sunt produse exclusiv umane.este considerat fenomen propriu oricărei forme de existenŃă şi care. ceea ce nu este propriu simptomului 15 . simptomul: .nu este gândit nici ca fiind exclusiv o manifestare umană şi nici ca fiind legat doar de “tulburări fizice sau psihice” proprii omului .La nivel general. pe baza competenŃelor noastre.dimpotrivă. ne îndreaptă atenŃia spre un alt fenomen de care este legat pe baza unor legături independente de voinŃa şi intenŃiile cuiva .

Sensul • Coincide cu un gând sau o stare afectivă exprimate cu ajutorul substratului material • De cel care a produs acest substrat, sau care se naşte în mintea celui care a perce-put acel substrat material • Este componentă necesară a semnului: în lipsa sa nu există nici semn şi nici limbaj - putem produce, de pildă, construcŃii lingvistice de felul celor obişnuite: PiroŃii carulează elatic - dacă nimeni nu le atribuie vreun înŃeles, nu pot fi considerate semne sau forme de limbaj 16

ImportanŃa sensului
• Sensul atribuit unui semn îi conferă acestuia calitatea de nume (denumire) a ceva (obiect, proprietate sau relaŃie materială sau ideală), care este denotatul (referentul) acelui nume • Între nume şi denotat nu există o relaŃie de felul: un singur nume - un singur denotat • Dacă se modifică sensul semnului, se schimbă şi denotatul său, chiar dacă substratul său material nu s-a schimbat deloc • Ca atare, identificarea exactă a sensului unui semn (termen) este vitală pentru eficienŃa 17 comunicării

Regula de semnificaŃie • Este o prevedere sau o normă care ne obligă (ne impune) să atribuim un anumit înŃeles (mesaj) unui substrat material, pe care îl producem sau îl recepŃionăm • Descoperirea regulii de semnificaŃie specifică unui semn este instrumentul indispensabil pentru descoperirea sensului (înŃelesului) exact al acelui semn • Imposibilitatea de a identifica regulile de semnificaŃie face inutil limbajul: îi anulează calitatea de instrument de comunicare
18

Tipuri de reguli de semnificaŃie
După de felul în care s-au ivit şi în care sunt folosite, există două feluri de reguli de semnificaŃie: (1) cele implicite, fiind proprii unei limbi naŃionale: - s-au sedimentat treptat, asemănător tradiŃiilor, obiceiurilor şi cutumelor proprii comunităŃii (poporului) care foloseşte acea limbă maternă - nu sunt actualizate de fiecare dată când cunoscătorii acelei limbi naŃionale o folosesc (2) cele explicite, fiind proprii limbajelor artificiale: - au fost expres inventate odată cu limbajul căruia îi sunt specifice - este necesar să fie clar conştientizate de fiecare 19 dată când este folosit acel limbaj particular.

Semnul
fenomen perceptibil produs de cineva (o persoană) poartă un sens (înŃeles), adică un gând sau o stare afectivă născută în conştiinŃa celui care a produs substratul material sau a celui care l-a perceput legătura dintre fenomenul perceptibil şi înŃeles presupune cel puŃin o regulă de semnificaŃie DefiniŃie: semnul este un fenomen perceptibil de care este legat un înŃeles în conformitate cu cel puŃin o regulă de semnificaŃie
20

A. Tipuri de limbaj după substratul material
(1) Limbajul verbal - Este principala formă de limbaj natural - Principalele semne sunt cuvinte scrise sau rostite caracteristice unei limbi naŃionale (materne), numite “semne verbale” - În cazul scrierii cuvintelor, substratul material coincide cu combinaŃii de grafeme (litere) - În cazul rostirii cuvintelor, substratul material coincide cu sunete dublu articulate, fiecare dintre acestea corespunzătoare unei litere şi numite “foneme” 21

(2) Limbajul neverbal • Substratul material al semnelor coincide cu diverse fenomene perceptibile precum: - sunete produse cu diferite instrumente - culori sau lumini colorate - gesturi sau modificări de mimică - poziŃionări sau mişcări de steguleŃe - panouri cu diferite forme grafice (semnele de circulaŃie, de pildă) etc. • Parte dintre acestea aparŃin unui limbaj natural neverbal (de pildă, înclinarea capului pentru a exprima acceptarea a ceva) 22

uneori diversitatea înŃelesurilor este sursă de ambiguităŃi şi confuzii • Limbajul neverbal . o mare flexibilitate şi poate fi folosit pentru descrierea celui neverbal .Raportul dintre limbaj verbal şi neverbal • Limbajul verbal îl depăşeşte pe cel neverbal prin: .număr de semne şi de înŃelesuri pentru majoritatea semnelor .capacitate deosebită de nuanŃare.este adesea indispensabil pentru a spori plasticitatea exprimării şi a comunicării cu ajutorul limbajului verbal 23 .este mai sărac ca număr de semne şi de înŃelesuri .

semnele sunt “nume proprii” de obiecte. care este un fenomen extralingvistic 24 . proprietăŃi sau relaŃii exterioare limbajului • Exemplu: pronunŃată de cineva. propoziŃia “Plouă” aparŃine limbajului obiect: .cel care a pronunŃat-o s-a raportat la vremea de afară. Tipuri de limbaj după sens (înŃeles) (1) Limbaj obiect (numit şi “limbaj de ordin 0”): .are ca denotat vremea (o stare meteorologică) .are nivel minim de generalitate .B.prin sensul lor.

(2) Metalimbaj (numit şi “limbaj de ordin ≥1”) • Are nivel de generalitate mai mare decât limbajul obiect • PropoziŃiile alcătuite din semnele ale vocabularul său au ca denotat elemente specifice limbajului imediat inferior lui (ca grad de generalitate) • PropoziŃia “Într-adevăr plouă” este deseori echivalentă cu propoziŃia “Este adevărat că plouă” şi .eludarea distincŃiei dintre limbaj şi metalimbaj conduce deseori la dificultăŃi grave de înŃelegere sau de comunicare.nu se referă la starea vremii . la antinomii semantice 25 .are ca denotat propoziŃia “Plouă”. despre care spune că este adevărată .

dar de fapt declară că această propoziŃie este adevărată.neglijând distincŃia. se pare că enunŃul “este adevărat că minte” denotă comportamentul celui care a formulat propoziŃia “eu mint”.DistincŃia dintre limbaj de ordin x şi limbaj de ordin x+1 • Presupunem că cineva se referă la propriul comportament şi spune: “eu mint” • Cel ce va considera că a spus adevărul va ajunge la concluzia că minte. • Reiese importanŃa majoră a stabilirii exacte a 26 sensului semnelor şi propoziŃiilor . iar cel ce va aprecia că minte va fi obligat să accepte că spune adevărul: .

tradiŃiilor. Limbaj natural S-a format treptat. la care se adaugă şi unele semne neverbale Originea tuturor acestor semne (verbale şi neverbale) se pierde în negura timpurilor 27 .C. odată cu acestea Există sub forma limbilor naŃionale în al căror vocabular intră semne verbale. împreună cu regulile de semnificaŃie proprii lui Formarea sa coincide cu istoria constituirii şi devenirii comunităŃii care foloseşte acel limbaj S-a sedimentat asemănător obiceiurilor. Tipuri de limbaj după regulile de semnificaŃie 1. cutumelor morale proprii acelei comunităŃi.

În ambele cazuri sunt indispensabile 28 . simbolurile muzicale. Limbaje artificiale . al chimiei etc.Sunt dedicate exclusiv unor domenii aparte de activitate practică (limbajele Morse. Braille.) sau teoretică (limbajul formal al matematicii.Au fost inventate odată cu regulile lor de semnificaŃie la o anumită dată sau într-o perioadă precis delimitată . .2. semnele de circulaŃie etc.).Au fost produse de o persoană sau de o instituŃie pentru a servi unor scopuri speciale . al logicii.

de inexactitate.Semnele pot fi folosite cu mai mult de un înŃeles. imprecizie.Limbajul natural şi cel artificial (1) Limbajul natural .Dispune de mari posibilităŃi de nuanŃare. ajutat şi de semnele neverbale .de insuficientă acurateŃe în exprimarea rezultatelor ştiinŃifice 29 .de confuzii în exprimarea şi mesajelor . flexibilitate şi sugestibilitate. ceea ce este sursă: .ConŃine un număr mare de semne . ambiguităŃi în comunicare .

(2) Limbajul artificial .Nu are posibilităŃi de nuanŃare şi de sugestibilitate.Sunt de neînlocuit în activităŃi speciale şi în rezolvarea a diferite probleme practice 30 .Exprimă cu deosebită economicitate şi extrem de precis informaŃiile ştiinŃifice.ConŃine un număr sensibil mai mic de semne . fiind totodată adecvate redării unui grad înalt de abstractizare . dar ştiinŃa autentică nu este interesată de asemenea aspecte .

limbajul verbal este principala formă de limbaj natural .limbajul verbal conŃine în vocabular doar cuvinte .limbajul natural conŃine însă şi semne neverbale (gesturi.Termenii limbaj verbal şi limbaj natural • Prin limbaj natural se înŃelege adesea limbaj verbal: ca exemple pentru vocabularul limbajului natural se citează cuvinte • Strict vorbind: .confuzia este favorizată de asemănările legate de istoria constituirii lor 31 . mimică etc.) .

limbaj verbal limbaj natural limbaj verbal Unii folosesc termenul limbaj. fie limbaj natural .Raportul limbaj natural . 32 prin care înŃeleg fie limbaj verbal.

desigur nu toate cu acelaşi număr de vorbitori .se manifestă sub două forme: ca limbaj scris sau ca limbaj rostit 33 .Formele limbajului natural de tip verbal .principalele semne din vocabularul lor sunt cuvintele (expresiile alcătuite din cuvinte) specifice unei limbi naŃionale .actualmente sunt inventariate peste 2000 de limbi materne.există o mare diversitate de limbi naŃionale (materne) .

limbajul scris: .Limbajul scris • Substratul material: .se bucură de durabilitate şi ca atare.are capacitatea de redare clară şi precisă a informaŃiilor • Obs.ia formă de grafeme (litere) perceptibile cu ajutorul văzului sau al simŃului tactil (în cazul limbajului Braille) .este realizat cu un instrument de scris pe un anumit material .este instrument de conservare a informaŃiilor . Acestea au devenit realitate efectivă odată cu generalizarea aptitudinilor de scris şi citit 34 .

ia formă de foneme (vibraŃii ale aerului) perceptibile cu ajutorul analizatorului auditiv . care sporesc plasticitatea şi sugestibilitatea discursului. tăria şi intonaŃia rostirii etc. cu excepŃia înregistrărilor electronice.Limbajul rostit Substratul material: .este produs de aparatul fonator al vorbitorului .).pronunŃarea cuvintelor este însoŃită de semne neverbale (gesturile sau mimica oratorului.este un fenomen perisabil. limbajul rostit nu poate conserva informaŃiile . pe care îl poate face impresionant şi convingător 35 .

acestea se petrec la mari intervale de timp 36 .Schimbările unui limbaj se datorează în principal modificărilor de la nivelul vocabularului său .Limbajul este un sistem dinamic • Oricare formă de limbaj este în continuă dezvoltare: .Chiar dacă anumite reguli gramaticale suferă modificări.Gramatica respectivului limbaj este relativ stabilă .

Vocabularul (lexicul) • În calitate de componentă dinamică a limbajului. înregistrează două feluri de schimbări: (1) Ascendente = sporeşte numărul semnelor şi/sau al înŃelesurilor pentru anumite semne (2) Descendente = unele semne ies din circulaŃie sau dispar parte din sensurile cu care sunt folosite anumite semne 37 .

consumabile. birotică. DVD Player.Schimbări ascendente în limba română (i) Numai în ultimii 20-30 de ani. de pildă cuvântul “arbore”: . ca în expresiile: “arbore genealogic”. . au apărut numeroase cuvinte şi expresii noi. care anterior nu existau în limba română: antamare.are o vechime considerabilă şi multă vreme a avut înŃelesul de copac mare cu tulpină şi coroană ramificată . (ii) Cuvinte deja existente au dobândit înŃelesuri noi. etc.treptat a dobândit şi alte înŃelesuri. “arbore cotit” etc. “arbore de 38 decizie”.

dar astăzi nu mai este utilizat (ii) Cu patru secole în urmă.cuvântul “calpuzan”. cuvântul “spătar” era folosit ca denumire pentru şeful armatei.astăzi îşi conservă doar al doilea înŃeles 39 . era folosit curent în secolul al XIX-lea. cu sensul de falsificator de bani.Schimbări descendente în limba română (i) Unele cuvinte cu utilizare frecventă cândva nu mai sunt astăzi folosite: . dar şi pentru a desemna spătarul unui scaun sau fotoliu .

ceea ce conduce la o amplificare continuă a lexicului. dar şi de amplificarea relaŃiilor interculturale . îşi are cauzele în dezvoltarea biologică naturală şi în creşterea competenŃelor personale 40 . este provocată prioritar de dezvoltarea culturii şi a civilizaŃiei. (2) Creşterea continuă a afectează toate tipurile de vocabular (general.La nivel general.ObservaŃii privind schimbările limbajului (1) Modificările ascendente sunt prioritare faŃă de cele descendente.Pe plan individual. individual. propriu unui anumit tip de limbaj etc.): .

Vocabular special.Vocabular general. propriu unei profesiuni sau unui domeniu de cercetare 41 . specific cunoscătorilor unui limbaj (unei limbi materne) (2) Nivelul de competenŃe: . caracteristic unei limbi naŃionale (materne) .Tipuri diferite de vocabular • Două perspective asupra vocabularului: (1) Aria de acoperire: . specific educaŃiei generale .Vocabular individual.Vocabular comun.

pe baza noilor rezultate ştiinŃifice şi tehnologice. al contactului cu alte culturi şi limbi naŃionale 42 .Vocabular general • Este specific fiecărei limbi naŃionale (materne) • Cuprinde totalitatea cuvintelor (expresiilor) dintr-o limbă maternă • Există doar sub formă de inventar prezentat în dicŃionarul explicativ (vezi DEX) • Se îmbogăŃeşte continuu.

Vocabularul individual • AparŃine indivizilor utilizatori ai unui limbaj. celor ce folosesc limba română • Diferă.vârsta. 43 . dar respectarea regulilor gramaticale este obligatorie pentru toŃi. de pildă. preocupările. ca număr de cuvinte (semne) şi de înŃelesuri (sensuri).nivelul educaŃiei. de la un individ la altul • Diversitatea vocabularelor individuale are multiple cauze. experienŃele personale • Vocabularul individual diferă de la o persoană la alta. profesiunea şi ocupaŃia fiecărei persoane . cum ar fi: .

) 44 . este diferit de la o comunitate la alta. experienŃă de viaŃă etc.criterii cultural-istorice (de pildă: dialecte. în parte.Vocabularul comun • ConŃine elemente comune majorităŃii vocabularelor individuale • S-a constituit treptat pe măsura dezvoltării fireşti a utilizatorilor (vârstă. educaŃie sistematică. variante regionale etc.) şi a comunicării dintre aceştia • Este eterogen.nivelul de cultură al utilizatorilor (de pildă: româna populară sau româna cultă) . în funcŃie de : .

are o structură aparte şi un nivel de rigurozitate dependente de specificul domeniului de cercetare . electricieni. (2) Vocabular ştiinŃific: . asistenŃi medicali etc. . fizicieni etc. jurişti. psihologi. mecanici.există un grad diferit de rigoare între vocabularul logicii sau matematicii şi cel al unor discipli45 ne socio-umaniste .Vocabularul special (1) Vocabular profesional: .corespunde celor angajaŃi în practicarea de diferite meserii: marinari.ia forma limbajului folosit de o anume comunitate ştiinŃifică: medici. agricultori.

).Structura vocabularului psihologiei (1) Vocabular instrumental.). ipotetico-deductive. metode de cercetare inductivă. operatori logici (“nu este adevărat că…”. cel puŃin un etc. atunci…” etc. “dacă şi numai dacă…. “sau”. modale. “şi”. “dacă…. chestionare etc. propoziŃii (categorice. raŃionamente inductive etc. 46 . relaŃii (de echivalenŃă. compuse. cuantori (toŃi. deontice etc. sofisme. analogie.). întrebări (decizionale. circa 100 de termeni de specialitate provenind din vocabularul logicii: definiŃie.). de ordine) ş.a. atunci…”. disjunctivo-deductive. completive. clasificare.). inferenŃe (silogistice.

examinare. eroare. deprimare. condiŃie. disconfort. verosimil. timid. informaŃie. aversiune. motiv. învăŃare. idee. voinŃă de putere etc. minor. moral. discuŃie.(2) Vocabularul uzual • ConŃine circa 3000 de termeni şi are trei componente (nucleu. dreptate. apetit. major. considerare. grav. criteriu. plauzibil. nivel. melancolie. vocabular colocvial şi general): adevăr. reabilitare. agresivitate. megaloman. amintire. 47 . iluzie. punct de vedere. atitudine. irascibil. agitaŃie. lunatic. fantezie. interes. explicaŃie. analiză. fals. recuperare.

decalaj. infirmare. combatere. esenŃial. fizic. accident. ipoteză. formă. genetic. contraexemplu. confirmare. aptitudine. obiectiv. generalizare. gen. condiŃionat. viziune etc. condiŃie. geneză. sindrom. intuiŃie. demonstraŃie. particularizare. reactivitate. deducŃie. cogniŃie. justificare. ideal. . argument. schiŃă. cauză. Terminologia ştiinŃifică generală Abordare. decidabil. limbaj. disociere. incert. canon. adaptare. aplicaŃie. proiect. specificare. specie. investigaŃie. scop. 48 supoziŃie. cunoaştere. plan. invenŃie. relevanŃă. opinie. fenomen. subiectiv. date. experiment. probă.(3) Vocabularul ştiinŃific general Este format din circa 4000 cuvinte din terminologia ştiinŃifică generală sau din discipline conexe a.

paradox Simpson. axiome Kolomogorov. rată. corelaŃie parŃială. Din vocabularul Statisticii Analiză multifactorială. a valorilor. univariabil. teorema Arrow. public.b. varianŃă multiplă ş. distribuŃie (normală. măsură (de interval. abateri (standard. de raport). de medii pătratice). multivariabil. variabilă (dependentă. independentă. 49 . predicŃie statistică. regresie. pătratică). intermediară). a variabilelor). spirala Arhimede. a probabilităŃii. interval. stratificat) frecvenŃă. dispersie. scală. eşantion (de probabilitate. de concordanŃă. test a posteriori. eroare probabilă. de validitate).a. coeficient (de corelaŃie. inferenŃe statistice. geometrică. armonică. metoda cotelor. medie (aritmetică. scor standard.

neuropatologie. neurotransmiŃător. vezicule ş. somatic. axoni. emisfere cerebrale. sănătate mentală. celule gliale. neurotic. corp calos. reticular. canale ionice. creier. patogen. măduva spinării.c. dendrite. sinapse. teacă de mielină. tulburare mentală. dopamină. nerv. membrană. neurastenie. vegetativ). sistem limbic. noreprinefină. 50 . amyloida β. paranoia. periferic. neuron. schizoid. neuroreceptor. bulb rahidian. cerebel.a. sistem nervos (central. Din vocabularul de Neurologie şi Psihiatrie acetilcolina. fantă sinaptică. arii corticale. scoarŃă cerebrală. cortex. schizofrenie. talamus.

barastezie. psihotic. sincopă. 51 traumă psihică. frustrare. erotism. fobie. tanatofobie. isterie. inconştient. labilitate. memorie.a. voinŃă etc. disfuncŃie. iraŃional. efect (auditiv. complex. comportament.afazie. anxietate. anorexie. iradiere.anomie. distopie. tonus. regresie. introvertit. conştiinŃă. cleptomanie. maniac.). subconştient. extrovertit. gândire. perceptiv. ipohondrie. instinct. depresie. libido. . introspecŃie. model cognitiv. halucinaŃie.amnezie. stres. de discrepanŃă. bulimie.afectivitate. personalitate. somnambul. sensibilitate. inhibiŃie. arhetip. mental. nimfoman. placebo ş. retardare. inducŃie vizuală. chinestezie.(4) Vocabularul tehnic afagie. cogniŃie. subiectiv.

Tipurile de vocabular prezentate • Nu sunt singurele posibile (alte criterii → alte varietăŃi de vocabular) • Între ele nu sunt graniŃe rigide (unii termeni provin din altă varietate de vocabular, inclusiv din cel comun, transferul realizându-se şi în sens invers) • Termenii din vocabularul tehnic al psihologiei proveniŃi dintr-o altă variantă de vocabular dobândesc, uneori parŃial, un înŃeles diferit (vezi “inferenŃă” în logică şi în psihologie) • Deşi în (3) şi (4) termenii au un sens precis delimitat, există cazuri în care psihologi diferiŃi 52 folosesc acelaşi cuvânt, dar cu alt sens

Analiza funcŃiilor limbajului (1) Se face pe fondul limbajului natural, dar se poate transfera şi asupra altor tipuri de limbaj (2) Întregeşte discuŃia despre particularităŃile limbajului şi despre raporturile dintre limbaj, gândire şi afectivitate (3) ExistenŃa funcŃiilor limbajului a propulsat dezvoltarea limbajului şi a vocabularului, inclusiv prin apariŃia a noi cuvinte şi combinaŃii de cuvinte specializate
53

Controverse asupra funcŃiilor limbajului (1) Referitor la numărul funcŃiilor - unii specialişti identifică doar 3 funcŃii (N. Rescher), alŃii 5 (I. Copi), iar alŃii 8 (R. Iakobson, M. Halle) (2) Referitor la conŃinutul funcŃiilor şi implicit la definirea limbajului: - se consideră, de pildă, că termenii limbaj şi comunicare sunt sinonimi (M. Golu), ceea ce este inacceptabil
54

Tipuri de funcŃii ale limbajului
(1) FuncŃii de semantice, cele legate de sensul semnelor, respectiv, funcŃia informativ-descriptivă şi funcŃia de comunicare (2) FuncŃii pragmatice, cele legate de folosirea semnelor şi Ńin de scopurile pentru care sunt utilizate semnele, respectiv, funcŃia direcŃionar-sugeratoare, funcŃia expresivă, cea protocolară (numită şi “ceremonială”) şi cea performativă
55

1. FuncŃia informativ-descriptivă • Cu ajutorul enunŃurilor declarative, limbajul: - redă trăsături ale obiectelor fizice sau ideale - descrie stări de lucruri, relaŃii, fenomene etc. • EnunŃurile declarative redau propoziŃii: - afirmă sau neagă ceva despre altceva - pot fi calificate ca adevărate sau false - se mai numesc “propoziŃii cognitive”: exprimă cunoştinŃe sau informaŃii despre ceva • Această funcŃie este proprie şi altor construcŃii lingvistice şi fundamentează acŃiunile şi comportamentul uman: psihologii au stabilit că orice manifestare umană presupune o componentă cognitivă 56

2. FuncŃia de comunicare
• Prin una sau alta din formele sale, limbajul este instrumentul prin care gândul născut în mintea cuiva, sau starea afectivă trăită de el, pot fi comunicate (aduse la cunoştinŃa) altcuiva • În cazul cel mai simplu, comunicarea ia forma unei relaŃii între două persoane: A - emitorul mesajului şi B - receptorul mesajului emis de A. • presupunem că mesajul în discuŃie este formulat în cuvinte: - ca atare, A formulează un grup de cuvinte de care leagă un anumit sens, iar B le recepŃionează şi, la rândul său, le atribuie un înŃeles 57

RelaŃia de comunicare Se poate concretiza în trei feluri diferite: (1) A şi B leagă de cuvintele în cauză exact acelaşi înŃeles (2) A şi B leagă de cuvintele în cauză înŃelesuri cel puŃin parŃial diferite (3) B recepŃionează cuvintele lui A, dar nu leagă de ele nici înŃeles; în mintea lui B se naşte doar gândul că A a spus ceva, dar nu poate preciza ce anume a spus Este clar că în prima situaŃie comunicarea s-a soldat cu succes total, dar această situaŃie este greu de realizat 58

• În concluzie: • Cel mai des se realizează situaŃiile (2) şi (3) • În situaŃia (3). ceea ce a permis ca B să le asocieze un alt înŃeles decât cel care le-a fost atribuit de A 59 .IgnoranŃa: cel puŃin unul dintre parteneri nu cunoaşte exact sau chiar deloc sensul cuvintelor folosite . comunicarea s-a soldat cu un eşec total • Principalele cauze: .Greşita identificare: unele din cuvintele lui A pot fi folosite cu mai mult de un singur înŃeles.

Producerea unor asemenea situaŃii de eşec parŃial sau total al comunicării generează.Este deci important ca partenerii în comunicare să cunoască exact regulile de semnificaŃie proprii cuvintelor folosite.Sunt frecvent întâlnite în comunicarea obişnuită . operând eventual precizările necesare 60 . de regulă.Comentarii • SituaŃiile negative de felul celor menŃionate: . confuzii şi ambiguităŃi care pot afecta grav acŃiunea sau comportamentul .

norme sau ordine . decizii. comenzi de a face (Scrie!) sau nu (Nu scrie!). “este permis” (să faci aşa şi aşa) şi introduc instrucŃiuni. de a obŃine (Să iei note bune!) sau nu (Nu-Ńi cumpăra aparatul!) 61 . asupra unui pericol (AtenŃie! Cad pietre!) sau pentru a ne sugera o acŃiune (Deschide fereastra!) • Această funcŃie este explicită prin intermediul unor avertismente.Ordinele iau forma enunŃurilor imperative: exprimă hotărâri.Normele sunt redate prin enunŃuri deontice: conŃin explicit sau nu calificări de forma “trebuie”. interjecŃii. de joc etc.3. juridice. FuncŃia direcŃionar-sugeratoare • Limbajul este şi mijloc de orientare a atenŃiei spre un eveniment iminent. reguli morale. . “este interzis”.

62 .Unele simptome sunt redate de enunŃuri care exprimă convingeri personale sau stări afective trăite ca efect al unor evenimente speciale ce ne-au influenŃat . FuncŃia expresivă . este redată şi convingerea că lucrurile stau aşa cum se spune în propoziŃie .4. atunci se produce o minciună (un fals intenŃionat). iar aceasta se produce în baza unei motivaŃii. în condiŃii de bune intenŃii.Dacă odată cu enunŃarea propoziŃiei este ascunsă convingerea celui care o formulează că lucrurile stau altfel decât se spune în propoziŃie.În momentul formulării unei propoziŃii.

. strigăte ş. de o durere acută sau de o surpriză ieşită din comun etc.• Stările afective resimŃite instantaneu . iar corecta lor interpretare este vitală în diagnoza psihică 63 . gesturi.cauzate de greşeli neintenŃionate.sunt redate. în mod obişnuit. prin interjecŃii sau printr-o reacŃie aparte (mimică. de atingerea unui obiect fierbinte sau ascuŃit.) • Astfel de manifestări reprezintă un simptom al unei stări de fapt (senzaŃia trăită).a.

inaugurări etc. căsătorii.cu structură special stabilită prin regulamente. fără nici un fel de modificare .unica lor menire este de a cultiva solemnitatea evenimentelor ce prilejuiesc pronunŃarea lor şi respectul comunităŃii faŃă de acele eve64 nimente . titluri sau denumiri. legi sau tradiŃii (obiceiuri) speciale . FuncŃia protocolară • EnunŃurile protocolare Ńin de valorificarea socială a limbajului şi sunt enunŃuri-tip: .).5.fac parte din protocolul de derulare a unor evenimente aparte (decernare de medalii.

un angajament (accept. direcŃionar-sugeratoare. promisiune. recomand. de a obŃine sau de a face ceva • ConŃin în alcătuirea lor verbe performative prin care este redată o dorinŃă. cer. alteori ca 65 fiind adevărate sau false .6. promit. de a atinge un obiectiv. dar în condiŃii speciale au şi alte funcŃii: expresivă. sugerez etc.) • Sunt evaluate ca justificate sau nu. doresc. FuncŃia performativă • EnunŃurile performative seamănă cu cele protocolare. ofer. informativă şi chiar de comunicare • Exprimă angajamentul sau dorinŃa celui care le formulează de a realiza.

Pentru corecta interpretare a unui enunŃ de acest fel. 66 . una dintre ele este prioritară .Concluzii asupra funcŃiilor limbajului • Cu toate că sunt distincte.Astfel se evită producerea unor confuzii şi ambiguităŃi cu efect negativ în interpretarea lui şi chiar într-o acŃiune bazată pe el. în multe cazuri se regăsesc în totalitate sau doar în parte în acelaşi enunŃ sau manifestare neverbală • În cazul enunŃurilor cu pluralitate de funcŃii. este necesar să stabilim rolul ce revine fiecărei funcŃii în valorificarea lui .

PARTICULĂRITĂłILE LIMBAJULUI (1) Este fenomen uman: componentele semnului sunt produse de o persoană (de o fiinŃă umană) (2) Are materialitate specifică: prin substratul material al semnului (3) Este perceptibil: substratul material al semnului este accesibil simŃurilor noastre (4) Are o idealitate aparte: sensul (înŃelesul) semnului este “fapt” de conştiinŃă (5) Posedă intenŃionalitate: producerea substratului material are finalitatea precisă de a fi suportul unui mesaj (gând sau stare afectivă) 67 .

(6) Este instrument de exteriorizare (prezentare) şi chiar de disimulare a gândurilor sau a stărilor afective (7) Are caracter convenŃional şi prescriptiv: dată fiind regula de semnificaŃie specifică oricărui semn (8) Este fenomen social: prin funcŃia de comunicare un principal propulsor în evoluŃia comunităŃilor umane (9) Este instrument principal al capacităŃii de abstractizare şi de înaintare pe linia relaŃiilor cu lumea în care trăim (10) Este stimulator esenŃial al dezvoltării competenŃelor teoretice şi subiective şi al experienŃelor individuale şi colective 68 .

Raporturile dintre termeni 1 . Termenii 2. Tipuri de termeni 3.TERMEN – NOłIUNE – CUVÂNT 1.

de pildă în: ToŃi A sunt B simbolurile (variabilele) A şi B corespund unor termeni Obs. generale sau de profil. DicŃionarele explicative. termenii nu pot fi utilizaŃi autonom. nu există) -Dată fiind extrema lor simplitate.Termenii -Denumirea “termen” corespunde celei mai simple forme logice -Are înŃelesul de element ultim al analizei logice (alte forme logice. 2 sunt cazuri în care termenii apar izolaŃi (listaŃi) . ci doar drept componente ale altor forme logice: propoziŃiile -În formula unei propoziŃii categorice. mai simple.

se spune că înŃelesul cuvântului sau al cuvinte3 lor este tocmai noŃiunea redată de ele .îi corespunde în planul cunoaşterii noastre (pe plan teoretic) o noŃiune .Termeni şi noŃiuni • Fiecărui obiect.termenul este un întreg alcătuit din noŃiune şi cuvântul (cuvintele) prin care este exteriorizat şi comunicat acel model mental . oricărei proprietăŃi sau relaŃii despre care putem spune ceva .noŃiunea este obiectul ideal produs de mintea noastră în calitate de model mental al obiectului. însuşirii sau relaŃiei în cauză • În aceste condiŃii: .

participă la alcătuirea termenilor aflaŃi în structura propoziŃiei categorice (a formei logice) redată cu ajutorul acestui enunŃ sau de formula: A este B • În această formulă.sunt nume (denumiri) pentru un anume animal.noŃiunilor ce intră în alcătuirea acestor termeni . pentru o anume varietate de animale .Termen – NoŃiune – Cuvânt Cuvintele “pisică” şi “animal domestic” din enunŃul Pisica este animal domestic . respectiv.termenilor din structura formei logice menŃionate 4 . variabilele A şi B corespund: .

bot scurt. al intensiunii şi al extensiunii sale I. este o totalitate de însuşiri. gheare retractile etc. mamifer carnivor. Intensiunea termenului. cap rotund. 5 .De pildă. numită şi “conŃinut”.Intensiunea şi extensiunea termenilor Orice termen poate fi considerat (definit etc. numite şi “note” .pot fi specificate pentru a arăta ce se înŃelege prin termenul respectiv .aceste note sunt constitutive pentru modelul mental reprezentat de termen . felină. la alcătuirea intensiunii termenului pisica participă trăsături ca: vertebrat. corp acoperit cu blană. maxilare puternice.) din două perspective.

deosebim mai multe feluri de conotaŃie la acelaşi termen: modelul mental poate fi diferit de la 6 un individ la altul .de personalitatea.de contextul în care este folosit termenul sau numele prin care este redat . ea se poate modifica în funcŃie: . subiectivitatea etc. individului care foloseşte acel termen sau numele corespunzător lui .Intensiune şi conotaŃie • Calitatea unui termen de a trimite spre notele din intensiunea sa se numeşte “conotaŃie” • ConotaŃia unui termen nu este totdeauna aceiaşi. competenŃa.

se instituie pe baza împrumutului de termeni dintr-un vocabular în altul . relativ constant pentru folosirea unui termen . H.se manifestă în cazul folosirii unui termen întrun domeniu aparte (ştiinŃific sau profesional) . Erikson. unic. Identity:Youth and Conflict.(1) ConotaŃie de bază: .este reper fundamental.este consemnată explicit în dicŃionarul explicativ (2) ConotaŃie specială: . termenul identitate. folosit în logică şi în psihologie (E.de pildă. 1968) 7 .

(3) ConotaŃie subiectivă: . de exemplu. iar cel care le urăşte (nu le suportă).prezintă o importanŃă psihologică aparte. de preferinŃele şi chiar de sănătatea psihică a celui care foloseşte un anumit termen • Fie. inclusiv în psihoterapie .Ńine de faptul că deseori folosirea unui termen presupune şi o încărcătură subiectivă . cu o încărcătură subiectivă negativă 8 .depinde de personalitatea.un iubitor de animale va folosi acest termen cu o tentă subiectivă pozitivă. termenul pisică: .

Ele pot fi invocate ca ilustrări privind realizarea trăsăturilor din intensiunea termenului sau pentru referinŃa modelului mental reprezentat de termen De pildă. la constituirea extensiunii termenului număr participă orice număr (indiferent de tip). Extensiunea termenului. iar la alcătuirea extensiunii termenului pisică participă orice felină care întruneşte trăsăturile din intensiunea acestui termen 9 . de elemente la care trimite termenul .Fiecare din aceste obiecte întruneşte integral notele (trăsăturile) care formează intensiunea termenului .II. numită şi “sferă”. este o totalitate de obiecte.

fiecare element din extensiunea sa este considerat un denotat al termenului . denotatul acestuia poate fi: .o mulŃime de elemente (felină. cel mai mare număr natural) 10 .denotaŃii unui termen există. există şi cazuri în care denotatul poate fi arătat (se procedează ostensiv) • În funcŃie de trăsăturile reŃinute în extensiunea unui termen.un singur element (municipiul Bucureşti) .o colectivitate ca întreg (grupa 2 din anul întâi) . colecŃii). număr) sau chiar o clasă vidă (cerc-pătrat. de regulă. ca obiecte ideale (clase.Extensiune şi denotare • Precizarea că un termen vizează elementele din extensiunea sa se numeşte “denotare”: .

Dualitatea intensiune-extensiune .Fiecare din aceste componente ale termenului se referă la elemente corelative (note – obiecte) .Intensiunea termenului îi determină extensiunea. dar ele sunt componente corelative (duale) . ceea ce înseamnă că sunt reciproc duale: Intensiune: totalitate de trăsături ale obiectelor care formează extensiunea termenului Extensiune: totalitate de obiecte ce au trăsăturile care formează intensiunea termenului 11 .Prin substituŃia reciprocă a elementelor corelative. definiŃia unuia se transformă în definiŃia celuilalt.

contradicŃie logică: cel mai mare număr natural .în extensiunea termenilor nevizi există cel puŃin un element. intensiune şi după felul utilizării lor (1) După extensiune (denotare) (a) Termeni nevizi sau vizi .sunt “inventaŃi” pentru precizări speciale: 12 Cel mai mare număr natural nu există .cunoaştere deficitară: perpetuum mobile . iar în extensiunea termenilor vizi nu există nici un element • Principalele surse ale termenilor vizi: .Tipuri de termeni • Termenii se clasifică după extensiune.

În continuare sunt luaŃi în considerare doar termeni nevizi (b) Termeni individuali sau generali . pentru orice element.În extensiunea termenului individual se află un singur element: satelitul natural al Pământului . 13 .Un termen care nu îndeplineşte această condiŃie este vag (imprecis): tânăr.În extensiunea termenului general întâlnim cel puŃin două elemente: student (c) Termeni precişi sau vagi . major etc.Un termen este precis numai dacă.• Obs. se poate preciza exact dacă face sau nu parte din extensiunea sa: număr par .

• Strict vorbind.ExigenŃele ştiinŃifice şi cele impuse de acurateŃea aplicaŃiilor .impun folosirea de convenŃii prin care termenii vagi sunt trataŃi ca termeni precişi . extensiunea unui termen vag este formată dintr-un nucleu şi o margine: . psihologia este un exemplu.în psihologia dezvoltării se instituie limite de vârstă pentru diferenŃierea etapelor de viaŃă 14 .CondiŃia pentru termeni precişi este satisfăcută nucleu numai în zona nucleului .Unele discipline. operează în mare măsură cu termeni vagi .

În propoziŃia Insectele sunt hexapode. numai dacă denotă extensiunea sa ca întreg. poate fi tratată în două feluri: • Diviziv. ca o colecŃie de elemente şi nu fiecare element separat: grupa 2 Fie.În propoziŃia Insectele reprezintă 4/5 din speciile cunoscute. integrat într-o propoziŃie. numai dacă denotă fiecare element din extensiunea sa (este aplicabil fiecăruia: student) • Nediviziv (colectiv). termenul insectă: . acelaşi termen este folosit nedivi15 ziv . de pildă. este folosit diviziv .(2) După utilizarea lor Extensiunea oricărui termen nevid.

este frecventă în cunoaşterea bazată pe simŃul comun .termenul general pădure este tratabil fie diviziv.DistincŃia diviziv – colectiv • Vizează atât termeni generali. cât şi individuali . chiar în cazul 16 persoanelor psihic normale .este sursă de erori logice grave. fie colectiv (ca ansamblu de copaci) • IndistincŃia dintre utilizarea divizivă şi cea colectivă a termenilor: .termenul individual Pădurea Băneasa este tratabil fie diviziv (ca element individual denotat de termenul general pădure). fie colectiv .

permite aceluiaşi cuvânt (grup de cuvinte) să exprime uneori un termen concret. independente de orice obiect Obs.(3) După intensiune (a) Termeni concreŃi sau abstracŃi . numai dacă notele din intensiunea sa sunt gândite ca trăsături sau relaŃii.Termenul este logic-concret. alteori un termen ab17 stract . Specificul legăturii noŃiune – cuvânt. numai dacă notele din intensiunea sa sunt gândite ca redând trăsături sau relaŃii ce aparŃin unor obiecte (reale sau ideale) .Termenul este logic-abstract.

termenul număr iraŃional este logic-concret. dar la nivelul simŃului comun este abstract 18 . noŃiunile de termen abstract şi de termen concret sunt altfel gândite: . iar în enunŃul: AtenŃia acestor studenŃi este lăudabilă acelaşi cuvânt exprimă un termen concret • La nivelul bunului simŃ.se consideră că un termen este concret. în enunŃul: AtenŃia este concentrare focalizată cuvântul “atenŃia” exprimă un termen abstract.• De pildă. numai dacă cel care îl citeşte sau aude îi poate asocia o imagine intuitivă familiară lui.de pildă. altfel este abstract .

a spune despre un cuvânt că este sinonim.De pildă. sunt termeni absoluŃi . independent de oricare altele psiholog.Un termen este relativ. căsătorit. copil.(b) Termeni absoluŃi sau relativi . sunt termeni relativi .Un termen este absolut. doar dacă trimite la un obiect exclusiv din perspectiva unei relaŃii care există între acel obiect şi unul sau mai multe alte obiecte prieten. înseamnă că există cel puŃin un altul care 19 are acelaşi înŃeles ca el . clase sau colecŃii considerate ca atare.a. numai dacă introduce însuşiri de obiecte. sinonim ş. student etc.

în construcŃia şi interpretarea cazului genitiv •MulŃi termeni îşi află materializarea lingvistică prin substantive: . are loc în două situaŃii distincte: .dacă substantivul redă un termen relativ (mama mea). acelaşi pronume introduce o relaŃie de rudenie 20 .folosirea unui astfel de substantiv în cazul genitiv.dacă substantivul redă un termen absolut (cartea mea). pentru a evita grave erori de raŃionare .este vitală în gândirea critică. pronumele introduce posesia (proprietatea) .• DiferenŃa dintre termeni absoluŃi şi relativi: .neglijarea ei se soldează cu erori şi pe plan lingvistic.

numai dacă sunt satisfăcute următoarele restricŃii: . student sunt termeni independenŃi 21 . memorie. explicat.(c) Termeni reciproc independenŃi sau corelativi • Oricare doi termeni sunt independenŃi. fie negarea unuia dintre ei nu impune afirmarea sau negarea celuilalt • Ca atare.fie afirmarea.) separat atenŃie. înŃeles etc.înŃelesul unuia nu depinde de înŃelesul celuilalt . fiecare din termenii reciproc independenŃi poate fi tratat (definit.

bun-rău. de termeni ei nu pot fi trataŃi separat . triplete etc. înseamnă a produce explicaŃii (definiŃii) circulare O cauza este fenomen care are un efect Un efect este fenomen care are o cauză 22 . fără a ne raporta la (un posibil) efect .• Oricare doi termeni care nu respectă cel puŃin una din restricŃiile menŃionate sunt corelativi: absolut-relativ. sunt perechi de termeni corelativi Întrucât termenii corelativi formează perechi. cauză-efect.A neglija legătura dintre termenii corelativi.Nu putem înŃelege ce este cauza.

alb.Termenii sunt consideraŃi pozitivi.Un termen este considerat negativ numai dacă este gândit ca marcând privarea unui obiect de diferite trăsături amnezie. psihic. relaŃii etc. sensibil sunt termeni pozitivi . insensibil. demn. diferenŃierea între ter23 meni pozitivi sau negativi este dificilă . neatent sunt termeni negativi În cazul termenilor izolaŃi. numai dacă prin intensiunea lor se referă la trăsături ce sunt gândite ca proprii unor obiecte.(d) Termeni pozitivi sau negativi .

Există însă şi cuvinte cu prefix privativ care exprimă termeni pozitivi: anticorp.Unii termeni negativi sunt redaŃi de cuvinte care încep cu un prefix privativ (a-.a. nebun ş. in-. antiş.după felul în care apar în expresii sau propoziŃii . .după sensul special ce le este dat în context . i-. nedecis etc. inuman.): anomie. . •Pentru a stabili exact natura termenilor de a fi pozitivi sau negativi se impune evaluarea lor: . ne-.Alte cuvinte nu încep cu prefix privativ. mut etc. dar redau termeni negativi: fricos.. afon.a.după încărcătura afectivă care însoŃeşte folosirea lor 24 . orb. handicap.

înseamnă a indica precis la absenŃa cărei trăsături se referă şi care este cauza absenŃei • De pildă.în expresia “orb. termenul orb: . adică nevăzător” introduce un termen negativ • A fi sigur că un termen este folosit efectiv ca negativ. afagie (termen negativ) indică absenŃa dorinŃei de a se hrăni şi are: .fie cauze psihologice (convingerea că este bene25 fic să fi slab) .fie cauze anatomice (deteriorarea zonei hipotalamice din creier).în expresia “orb în faŃa pretenŃiilor dubioase” introduce un termen pozitiv . .• De exemplu.

dacă extensiunile lui A şi B au cel puŃin un element comun . în care se regăsesc restricŃii impuse de 26 exigenŃele logice fundamentale .Fie raport de opoziŃie. între doi termeni A şi B există: . dacă extensiunile lui A şi B nu au nici un element comun • Ambele tipuri de raporturi cunosc mai multe variante.Fie raport de concordanŃă. s-a arătat. are un rol important în delimitarea extensiunii • La nivel general.Raporturile dintre termeni .Presupune indirect şi intensiunea (conotaŃia) termenilor care.Analiza lor se face pe fondul extensiunii (denotaŃiei) termenilor .

Raporturi de concordanŃă (1) Raport de Identitate: orice element aflat în extensiunea lui A se află automat şi în A. dar banală 27 . B = hipnoză autoindusă Termenii identici extensional. nu sunt identici şi intensional. să comparăm propoziŃiile: (1) Autohipnoza este hipnoză autoimpusă (2) Autohipnoza este autohipnoză Din compararea lor reiese că A şi B nu sunt absolut identici: (2) este adevărată. B extensiunea lui B şi invers De exemplu: A = autohipnoză.

A este “termen subordonat lui B” sau “specie a lui B” .B este “termen supraordonat lui A” sau “gen al lui A” . alte fobii etc. Colman. panică. Oxford Dictionary of Psychology.agorafobia este una din speciile genului tulburare anxioasă (termenul agorafobie este subordonat termenului tulburare anxioasă): alte specii ale aceluiaşi gen sunt diferitele feluri de anxietate (stres. dar nu toate eleA mentele din extensiunea lui B se regăsesc şi în extensiunea lui A. de exemplu: A = agorafobie şi B = tulburări anxioase .(2) Raport de Ordonare: toate elementele din extensiuB nea lui A se regăsesc în extensiunea lui B. 2003] 28 .) [A. M. obsesie.

raportul gen-specie nu se confundă cu raportul întreg-parte: .creierul este parte a corpului omenesc ca întreg. 29 nu specie a corpului omenesc .Dualitatea termenilor gen-specie Gen = termen a cărui extensiune include total extensiunea speciei şi a cărui intensiune este total inclusă în intensiunea speciei Specie = termen a cărui intensiune include total intensiunea genului şi a cărui extensiune este total inclusă în extensiunea genului • Oricare dintre aceste definiŃii se transformă în cealaltă prin simplă substituire reciprocă a componentelor duale (gen-specie. intensiuneextensiune) • Fiind raport de dualitate.

• Datorită: .progreselor cunoaşterii omeneşti spre aspecte din ce în ce mai profunde şi mai generale • Raportul de ordonare apare şi sub forma unei serii de mai mulŃi termeni: E = animal E D = vertebrat D C = mamifer C B = antropoid B A = om A generalizare 30 determinare .capacităŃii de generalizare proprii minŃii noastre .

dar este totodată specie a lui C 31 ş. din ce în ce mai depărtate (B. .) să folosim ca reper genul său proxim • Totodată.m.se recomandă ca în tratarea lui A (definire. E) .B este gen pentru A.în aceste condiŃii.dacă A este gândit ca specie. explicare etc.schema redă succint două demersuri duale proprii minŃii umane: (a) Generalizarea: trecere de la A spre E (b) Determinarea: trecere de la E spre A .a. C. D. din această schemă reiese că în anumite limite statutul unui termen de a fi gen sau specie este relativ .d. A face parte din mai multe genuri. B este considerat gen proxim (cel mai apropiat) pentru A • Datorită raportului de dualitate gen-specie: .Dată fiind această situaŃie: .

elemente prin care cei doi termeni diferă: • obsesie = persistenŃă de gânduri/impulsuri nedorite • fobie = evitare maladivă de obiecte. spaŃii publice 32 sau nefamiliare etc.element comun ambelor extensiuni = teama . .în extensiunea fiecăruia se află elemente ce nu apar şi în extensiunea celuilalt • Fie A = obsesie şi B = fobie: .(3) Raport de încrucişare • Extensiunile celor doi termeni (A şi B) se suprapun parŃial: .în extensiunea lor există cel un A B element comun .

dar poate lipsi din extensiunea ambilor termeni • Dacă A = vesel şi B = furios. cât şi în B.există în cazul în care A şi B sunt două din speciile aceluiaşi gen proxim .este însă posibil să fie reŃinut.nici un element nu apare A B atât în A. şi vesel şi furios .nu este posibil ca cineva să fie.Ńin de genul proxim reacŃii emoŃionale specifice: . deopotrivă.Raporturi de opoziŃie (1)Raport de contrarietate . adică nici vesel şi 33 nici furios . aceşti termeni: .

Dacă A şi B sunt termeni vagi. ca atare. ca unice specii ale genului proxim stare de sănătate şi. A şi B sunt termeni contradictorii. opoziŃia lor (contrară sau contradictorie) se raportează la 34 nucleul extensiunii lor .(2) Raportul de contradicŃie .există în cazul în care A şi B sunt singurele două specii ale aceluiaşi gen proxim • Pentru A = sănătos şi B = bolA B nav.nu poate lipsi din extensiunea din extensiunea ambilor termeni • Obs. nici un element .nu poate fi prezent în extensiunea ambilor termeni .

SISTEMATIZAREA INFORMAłIILOR 1. DefiniŃia 2. Clasificarea 5. Reguli de clasificare 1 . Tipuri de clasificare 6. Tipuri de definiŃie 3. Regulile definiŃiei 4.

regulile logice şi felurile fiecărei operaŃii: . cuvinte. expresii.sunt analizate clar şi explicit pe fondul termenilor .favorizează înŃelegerea corectă a ideilor prezentate .DefiniŃia şi Clasificarea • OperaŃii de sistematizare şi organizare a unei clase de informaŃii (termeni.) • Sunt esenŃiale în orice domeniu de cercetare şi de aplicaŃii ale acestuia • Utilizarea lor conform exigenŃelor gândirii critice: . idei. enunŃuri etc. structura.este dovadă de maturitate şi competenŃă profesională (a şti înseamnă a defini şi a clasifica corect şi exact) • ParticularităŃile.asigură prezentări şi expuneri precise şi clare .

DefiniŃia . este numit şi “definiendum”.OperaŃie de stabilire (precizare) a intensiunii.A =df B redă structura generală a definiŃiei şi se citeşte “A este prin definiŃie B”.) supus definirii (2) Definitorul. notat cu A. reprezintă obiectul definiŃiei: elementul (termenul. pe scurt. reprezintă ceea ce se spune despre definit (3) RelaŃia de definire dintre definit şi definitor este notată cu “=df” : . “A este 3 B”. cuvântul etc. notat cu B. a extensiunii unui termen . dar cu sensul “A se defineşte ca fiind B” . este numit şi “definiens”. respectiv.În structura definiŃiei întâlnim trei componente: (1) Definitul.

notat iniŃial cu A .Textul proces psihic complex de cunoaştere senzorială a unor aspecte înconjurătoare. 4 adică lui B din formula definiŃiei . care debutează prin contactul organelor de simŃ cu proprietăŃi fizice ale acestora este o definiŃie. care debutează prin contactul organelor de simŃ cu proprietăŃi fizice ale acestora corespunde definitorului. aici: .• EnunŃul: PercepŃia este proces psihic complex de cunoaştere senzorială a unor aspecte înconjurătoare. redată anterior prin =df .PercepŃia corespunde definitului.este exprimă relaŃia de definire.

Vizează fie intensiunea.DiferenŃa dintre identitatea vizată de principiul identităŃii şi cea vizată de relaŃia de definire reiese din următorul tabel: ProprietăŃi Reflexivitate Simetrie Tranzitivitate Principiul identităŃii Da Nu Nu RelaŃia de definire Nu Nu Da 5 .Tip special de identitate între definit şi definitor . pe care uneori (definiŃia ostensivă) doar o sugerează . fie extensiunea lor.RelaŃia de definire “=df” .

proprietăŃi sau relaŃii ideale sau fizice: Afazie =df deteriorare sau pierdere a abilităŃii de a pronunŃa cuvintele sau de a le înŃelege este exemplu de definiŃie reală • DefiniŃiile reale: .Tipuri de definiŃii după obiectul definiŃiei (1)DefiniŃii reale: obiectul definiŃiei este un termen care este modelul mental al unui obiect.Sunt rezultatul nivelului atins în cunoaşterea obiectului definiŃiei şi exprimă lapidar ce se ştie despre acesta .Sunt evaluabile ca fiind adevărate sau false 6 .

are ca obiect cuvântul “afazie” din vocabularul de specialitate al neuropsihologiei (nu termenul pe care îl exprimă) .explică înŃelesul acestui cuvânt (este folosit ca denumire pentru o disfuncŃie de limbaj) • DefiniŃiile nominale sunt de mai multe feluri 7 .(2) DefiniŃii nominale: obiectul definiŃiei este un nume (cuvânt sau expresie). folosit pentru a denumi denotaŃii unui termen: “Afazie” =df înseamnă disfuncŃie psihică ce ia forma incapacităŃii de rostire şi înŃelegere a cuvintelor este exemplu de definiŃie nominală. care: .

(3) încasare a unei taxe sau a unui impozit • DefiniŃiile lexicale: .prin raportare la utilizarea lor în scriere sau vorbire pot fi evaluate ca adevărate sau false . în dicŃionarele explicative ale unei limbi naŃionale . de regulă.sub acest aspect pot fi considerate un caz spe8 cial al definiŃiilor reale .(2.apar. a pricepe ceva.1) DefiniŃii lexicale: obiectul definiŃiei este un cuvânt (expresie) şi sunt dezvăluite toate înŃelesurile sau aplicaŃiile acestuia: Percepere =df (1) sesizare a ceva cu ajutorul simŃurilor sau al gândirii. (2) a înŃelege.

2) DefiniŃii stipulative: au ca obiect cuvinte sau expresii “noi” propuse în situaŃii speciale: i.faptul că leziunile acestei zone corticale conduc 9 la afazie .funcŃiile acestei zone cerebrale în producerea limbajului . ca denumire pentru obiectul (fenomenul) descoperit sau inventat: Arie Broca =df zonă a emisferei cerebrale stângi implicată în controlul vorbirii • Chirurgul şi antropologul francez Paul Broca (1824-1880) a descoperit (în 1861): . O descoperire sau invenŃie presupune (a) introducerea în vocabular a unui cuvânt nou.(2.

emoŃii (c) selectarea unuia din sensurile proprii unui cuvânt pentru a fi folosit exclusiv într-un domeniu particular: Sensibilitate (în artă) =df capacitatea de a provoca (transmite) emoŃii artistice cu pondere semnificativă de emotivitate şi afectivitate 10 . pentru folosirea cuvântului ca denumire a ceva de interes special într-un domeniu aparte: ProiecŃie (în psihologie) =df proces prin care se atribuie altuia (persoană sau obiect) propriile gânduri.(b) adăugarea unui nou sens la cele deja existente. dorinŃe.

folosit mai ales în anii 60 11 . fiind frecvent folosite şi în psihologie • Denumirea “LSD”: .(ii) ExistenŃa unei denumiri complicate. inventat prin 1950.provine din engleză (lysergic acid diethylamide) . provenită eventual dintr-o altă limbă. presupune introducerea unei abrevieri: LSD =df substanŃă psihoactivă foarte puternică. deformări de percepŃie şi oscilaŃii imprevizibile ale dispoziŃiei psihice . capabilă să producă alterări extreme ale conştiinŃei.corespunde unui compus sintetic cristalizat. halucinaŃii.astfel de definiŃii se numesc “abreviative”.

implicată în consolidarea noilor amintiri • La alcătuirea definitorului participă: (a) Genul proxim. redat de cuvintele “structură cerebrală” (b) DiferenŃa specifică.(este) “implicată în consolidarea noilor amintiri” .Tipuri de definiŃii după definitor (1)DefiniŃii prin gen proxim şi diferenŃă specifiică: Hipocamp =df structură cerebrală situată sub cortexul cerebral. redată de precizările: .(este) “situată sub cortexul cerebral” 12 .

exprimă în formă lapidară achiziŃiile cunoaşterii la un moment dat .sunt un sprijin important în învăŃare .fiind prin excelenŃă definiŃii intensionale.reprezintă contextul din care se detaşează definitul în baza diferenŃei specifice . se spune că adesea genul proxim şi diferenŃa specifică sunt alcătuite din proprietăŃi (note) funda13 mentale şi esenŃiale pentru definit.poate fi uneori înlocuit de un gen mai depărtat • DefiniŃiile prin gen proxim şi diferenŃă specifică: .• Genul proxim: . .

că greşeşte iremediabil în tot ce face . .definitorul trece în revistă diferite teste. probe. simptome etc.(2) DefiniŃii operaŃionale: .este dominat de disconfort şi de ideea că nu poate face faŃă unor dificultăŃi majore .este torturat de ideea că este lipsit de succes.orice element care le satisface este un exemplu de denotat pentru extensiunea definitului Anxietate =df maladie psihică în care bolnavul: .trăieşte intens teama că îl paşte un pericol imi14 nent şi iremediabil . experimente.

După cum se observă. rezultatul adunării se împarte la numărul scorurilor15 . se face suma cifrelor corespunzătoare scorurilor înregistrate. după care. prin care iau naştere definitorul sau denotaŃii acestuia Medie aritmetică =df valoare statistică obŃinută astfel: mai întâi. experimente. procesele. definiŃiile operaŃionale: -sunt specifice cercetărilor aplicate (prin raportare la teste. simptome etc.) -sunt utile în abordarea şi tratamentul afecŃiunilor psihice sau de altă natură -fac trecerea spre definiŃii extensionale (prin raportare explicită la denotaŃii definitului) (3) DefiniŃii genetice: definitorul specifică operaŃiile. căile etc.

După cum se observă.ne arată ce trebuie să facem (cum trebuie să procedăm) pentru a obŃine un exemplar de denotat al definitului (4) DefiniŃiile enumerative: definitorul listează (trece în revistă) denotaŃii definitului: DisfuncŃie obsesiv-compulsivă =df tulburare de anxietate.deschid calea spre identificarea (descoperirea) cauzelor sau spre prezentarea unor modalităŃi de generare (producere) de denotaŃi ai definitului . definiŃiile genetice . numite “obsesii” (b) îndemnuri repetitive şi irezistibile de a realiza acte stereotipe sau rituale (sunt numite şi “compulsii”) (c) ambele tipuri de afecŃiuni 16 . adică: (a) idei deranjante şi nedorite apărute periodic.

precum: S.Nu redau însă proprietăŃi ale acestora 17 . definiŃiile enumerative: . Jung. enumerarea din definitor este exhaustivă • În multe cazuri. acest fel de enumerare nu este posibilă: Psihanalist =df psiholog sau psihiatru.• Date fiind cunoştinŃele actuale. M. Lacane etc.Sunt exemple de definiŃii extensionale . K. • Oricum.Permit indicarea de elemente la care se aplică numele prin care este redat definitul . Klein. Freud. J. Alf.G. indiferent de tipul de enumerare a denotaŃilor unui termen. Adler.

apar în conversaŃii: când se impune elucidarea înŃelesului cu care este folosit un cuvânt (o expresie) .• Sub acest aspect. adică (=df ) neprevăzut. definiŃiile enumerative au valoare orientativă. întâmplător .propunerea lor se bazează pe presupoziŃia că interlocutorul cunoaşte înŃelesul definitorului . cum sunt: (5) DefiniŃiile prin sinonimie “Fortuit”.au valoare redusă. deoarece nu există sinoni18 mie perfectă . dar nu şi valoare de cunoaştere deosebită • Aceeaşi particularitate este întâlnită şi în cazul unor definiŃii intensionale.de regulă.

atunci B ≠df A (5) Regula tranzitivităŃii: dacă A =df B şi B =df C. figuri de stil) 19 .Regulile definiŃiei Corectitudinea şi eficienŃa definiŃiei depind de următoarele reguli: (1) Regula adecvării: definitorul corespunde exclusiv întregului definit (2) Regula afirmării: definitorul exprimă ceea ce este definitul. nu ceea ce nu este (3) Regula ireflexivităŃii: pentru orice A. atunci A =df C (6) Regula exactităŃii: definitorul conŃine exclusiv termeni precişi şi redă explicit şi exact definitul (nu conŃine termeni vagi. metafore. A ≠df A (4) Regula asimetriei: dacă A =df B.

estetica etc. întrucât ceea ce enunŃă definitorul său corespunde şi altor discipline (istoria. etica.) (2) SenzaŃie =df experienŃă conştientă asociată cu lumina sau sunetul. sociologia.încalcă regula (1). dar o definiŃie incorectă (prea largă): . în calitatea lor de stimuli foarte simpli este definiŃie incorectă – încalcă tot regula (1) – fiind prea îngustă (există şi alŃi stimuli simpli) 20 .• Nerespectarea acestor reguli sau a exigenŃelor logice fundamentale conduce la definiŃii greşite (1) Psihologia =df disciplină socio-umanistă este un enunŃ adevărat.

Astfel de definiŃii incorecte se numesc “definiŃii circulare” 21 .DefiniŃia este adevărată. definitorul nu spune ce este definitul (4) Psihologia =df ştiinŃă a faptelor şi proceselor psihice este definiŃie incorectă.(3) PercepŃia nu este (≠df ) proces teoretic de cunoaştere este definiŃie incorectă – încalcă regula (2) – fiind negativă. întrucât definitul apare în construcŃia definitorului este violată regula (3): . dar din ea nu aflăm nici ce este “psihologia” şi nici ce sunt “faptele şi procesele psihice” .

(5) Cauză =df fenomen căruia îi corespunde un efect (6) Efect =df fenomen căruia îi corespunde o cauză . definitul din (6) este definitor în (5) . nici ce este 22 efectul .din ele nu aflăm nici ce este cauza.definiŃiile (5) şi (6) sunt adevărate.ele violează regula (4): definitul lui (5) apare ca definitor în (6) şi invers.întrucât termenii cauză şi efect sunt corelativi aceste definiŃii sunt circulare . dar sunt incorecte .

deoarece “o stare asemănătoare somnului” poate fi indusă artificial şi prin anestezie sau prin administrarea anumitor somnifere (8) AdmiraŃia =df un copil al ignoranŃei este enunŃ retoric. încălcă regula (6) 23 .DefiniŃia încalcă regula (6): inexactitatea ei reiese din imprecizia definitorului: “produsă prin ….DefiniŃia încalcă şi regula (1): este prea largă. produsă prin sugestie sau pe alte căi .(7) Hipnoza =df stare psihică indusă artificial asemănătoare somnului. dar nu este o definiŃie corectă: ca definiŃie. sau pe alte căi” .

expresii etc.) aflate în extensiunea termenului iniŃial (3) Criteriul de clasificare = punctul de vedere în 24 baza căruia s-a făcut repartizarea (clasificarea) . în extensiunile altor termeni diferiŃi ca nivel de generalitate de termenul iniŃial . după anumite criterii.Clasificarea OperaŃie de repartizare a elementelor din extensiunea unui termen. idei.În clasificare întâlnim trei componente: (1) Obiectul sau domeniul clasificării = extensiunea termenului iniŃial (2) Rezultatul clasificării = termenii obŃinuŃi în urma repartizării elementelor (cuvinte.

biologică. psihanalitică şi fenomenologică = rezultatul clasificării .Abordări reprezentative în psihologia actuală = obiectul (domeniul) clasificării .Următoarea schemă Abordări reprezentative în psihologia actuală Comporta Cogniti Bio Psih Fenome mentală vistă logică analitică nologică redă o clasificare cu o singură treaptă de clasificare. în care: .Orientările: comportamentală. cognitivistă.Specificul explicării proceselor psihice şi a comporta25 mentului = criteriul de clasificare .

d..a. clasificarea parcurge mai multe trepte: .m. de fiecare dată folosind un alt criteriu de clasificare: Creier Central Sistem nervos Periferic Măduva spinării Somatic Vegetativ 26 .Termenii-rezultat pe prima treaptă a clasificării sunt consideraŃi domenii într-o nouă clasificare ş.• În multe cazuri.

• În cazul primului exemplu de clasificare: . câte unul pentru fiecare treaptă .Am avut o singură treaptă.Pe prima treaptă – distincŃia dintre sistem nervos central şi sistem nervos periferic – criteriul de clasificare: locaŃia şi alcătuirea acestor sisteme nervoase . am folosit un sigur criteriu de clasificare: specificul explicării proceselor psihice şi a comportamentului • În cazul celui de al doilea exemplu: .Avem două trepte de clasificare. criteriul de clasificare: rolul respectivelor sisteme în integrarea şi reglarea funcŃiilor psihice şi fizice ale organismului 27 . folosim două criterii diferite.Pe a doua treaptă.

Cele două feluri de clasificare deja prezentate sunt exemple de clasificări naturale 28 .Presupun informaŃii temeinice asupra elementelor din domeniul de clasificare .Au valoare de cunoaştere: conduc la o mai explicită înŃelegere a domeniului clasificării şi a varietăŃilor sale .Criteriul de clasificare coincide cu proprietăŃi de fond pentru domeniul şi rezultatele clasificării .Tipuri de clasificare A. După criteriul de clasificare (1) Clasificări naturale: .

Criteriul de clasificare este ales în funcŃie de un scop. a elevilor în cataloage etc. facilitează o prezentare de idei şi o acŃiune organizată . decât cel mult indirect şi fragmentar. sunt exemple 29 de clasificări pragmatice .(2) Clasificări pragmatice .Criteriul are valoare practică: permite sistematizarea unui domeniu în vederea unei explicitări şi înŃelegeri clare a elementelor sale.Clasificarea după alfabet a cuvintelor în dicŃionare. informaŃii despre intensiunea termenilor implicaŃi în clasificare .Nu sunt definitive şi nu oferă. fără a coincide neapărat cu proprietăŃi de fond pentru domeniul şi rezultatele clasificării .

experimente etc. dar sub 9 = 81% -medii generale între 9 şi 10 = 9% • Astfel de clasificări pot avea valoare orientativă în diferite faze ale cercetării inductive: -În stabilirea eşantioanelor (grupuri Ńintă. în proiectarea testelor şi a experimentelor etc. -În sistematizarea datelor culese prin teste. de control etc.). pe care se bazează diferite conclu30 zii (preliminare sau finale) . de pildă: clasificarea absolvenŃilor după ponderea mediilor: -medii generale între 5 şi 6 = 8% -medii generale peste 6.-Cunosc o mare varietate inclusiv după scopul urmărit pentru valorificarea lor..

pe baza criteriului ales.Din domeniul clasificării.pe prima treaptă a clasificării sistemului nervos avem un exemplu de clasificare dihotomică. se obŃin doar doi termeni ca rezultat al clasificării • În condiŃiile respectării regulilor de clasificare şi a exigenŃelor logice fundamentale: .termenii-rezultat ai unei clasificări dihotomice sunt în raport de opoziŃie contradictorie . în care: .B.sistem nervos central şi sistem nervos periferic 31 sunt termeni în raport de contradicŃie . După rezultatul clasificării (1) Clasificări dihotomice: .

(2) Clasificări politomice .Ca rezultat al clasificării se obŃin cel puŃin trei termeni . în care: .Termenii-rezultat ai clasificării politomice se află în raport de opoziŃie contrară • De pildă. biologică. clasificarea abordărilor reprezentative din psihologia actuală (primul exemplu de clasificare) este o clasificare politomică. cognitivistă. psihanalitică şi fenomenologică sunt în raport de opoziŃie contrară • Clasificările politomice pot atinge un grad ridicat 32 de complexitate .Termeni corespunzători explicaŃiilor comportamentală.

Sedative Narcotice Stimulente SubstanŃe psihoactive Nembutal Barbiturice Secobarbital Alcoolice Etanol Opiul Codeina DerivaŃi ai opiului Heroina Metadona Morfina Benzedrina Amfetamine Dexetrina Cocaina Metedrina Cofeina Nicotina LSD Feniclidina (PCP) Mescalina Psilocibina Marijuana Halucinogene Canabis Haşiş 33 .

reuniunea termenilor-rezultat este extensional identică cu domeniul clasificării (3) Regula intersecŃiei: pe fiecare treaptă. elementele din extensiunea fiecărui termen-rezultat se caracterizează predominant prin aceleaşi proprietăŃi (între aceste elemente nu 34 există diferenŃe substanŃiale) . se foloseşte un singur criteriu precis (criteriul nu trebuie să fie vag) (2) Regula reuniunii: pe fiecare treaptă. termenii-rezultat sunt în raport de opoziŃie (4) Regula omogenităŃii intensionale: pe fiecare treaptă.Reguli de clasificare (1) Regula unicităŃii şi exactităŃii criteriului: pe fiecare treaptă a clasificării.

cei cu dublă cetăŃe35 nie .Încalcă. totodată. de asemenea. regula (3). există elemente proprii extensiunilor a cel puŃin doi termeni-rezultat.Încalcă regula (1): primul dintre criterii nu este suficient de precis şi. pe aceeaşi treaptă sau folosit simultan două criterii (cetăŃenia şi sexul) . de pildă.Erori de clasificare •Regulile de clasificare se presupun reciproc: nerespectarea unora atrage nerespectarea altora •O clasificare a populaŃiei după cetăŃenie şi. întrucât termenii-rezultat nu sunt în raport de opoziŃie: automat. totodată după sex: .

adică ar fi incompletă: . după criteriul sexului va fi neomogenă (ar include şi bărbaŃi şi femei) • O clasificare a populaŃiei după criteriul relaŃii interpersonale poate încălca regula (2).dacă nu ar conduce şi la termenul-rezultat persoane reciproc indiferente .mai exact..Încalcă şi regula (4): dacă după criteriul cetăŃeniei extensiunea unui termen-rezultat ar putea fi omogenă.dacă s-ar limita la doar doi termeni-rezultat: persoane care se atrag şi persoane care se resping . ar lăsa neclasificate elemente din 36 extensiunea definitorului .

Să ne reamintim că diferitele categorii de vârstă cu care operează nu doar psihologii sunt termeni vagi. vârsta este un 37 criteriu imprecis .Psihologia dezvoltării clasifică persoanele după vârstă în copii. preadolescenŃi.• Sub aspect practic: . şi nu exclude posibilitatea eludării regulii (3): ca doi termeni-rezultat să conŃină cel puŃin un element comun .Clasificarea elementelor chimice în Tabloul lui Medeleev a fost de la început incompletă: tabelul conŃinea o serie de “căsuŃe” libere . adolescenŃi etc.Unele clasificări sunt incomplete datorită lacunelor de cunoaştere . iar fără precizări speciale.

abaterile de la regulile de clasificare generează confuzii şi pot afecta grav concluziile desprinse pe baza lor • ExigenŃele gândirii critice impun: . în ce fel trebuie valorifi38 cate sau chiar amendate . pentru a stabili exact: .• O clasificare care respectă integral regulile de clasificare este. sub aspect practic: .o clasificare ideală.cunoaşterea felurilor şi a regulilor clasificării . un etalon care în multe cazuri este greu de atins -în condiŃiile în care sunt desconsiderate.ce neajunsuri prezintă.evaluarea clasificărilor realizate în raport cu aceste reguli.

RaŃionarea silogistică II. RaŃionarea propoziŃională 1 .RAłIONAREA DEDUCTIVĂ I.

Argumentele silogistice şi gândirea critică 6. Psihologia raŃionării silogistice 2 . Argumentele silogistice 2. RaŃionarea silogistică 1. Conversiunea şi obversiunea propoziŃiilor categorice 5. PropoziŃiile categorice în logica tradiŃională şi în gândirea critică 3.I. Raporturile dintre propoziŃiile categorice 4.

Hr.Argumentarea Silogistică •A fost descoperită. a reprezentat până la finalul secolului al XIX-lea partea de bază a logicii tradiŃionale •Este o preocupare principală pentru psihologia raŃionării Întrucât româna este o limbă romanică şi toate limbile romanice sunt de origine latină.). considerat fondatorul logicii ca ştiinŃă •Cu perfecŃionările datorate logicienilor medievali. analizată şi prezentată de Aristotel (384-322 î. rezultă că româna este o limbă de origine latină este un exemplu de silogism 3 .

care cunosc patru forme fundamentale: Structură Formulă Denumire ToŃi A sunt B AaB Universal afirmativă Unii A sunt B AiB Particular afirmativă Nici un A nu este B AeB Universal negativă Unii A nu sunt B AoB Particular negativă •În aceste formule/structuri. A şi B desemnează termeni cu funcŃii logice diferite: A este pe cel despre care se spune că este sau că nu este B 4 .PropoziŃiile categorice •Premisele şi concluzia unui argument silogistic sunt propoziŃii categorice.

“nici un”) şi cel particular (“unii”. operaŃii care exprimă raporturi logice dintre termenii A şi B (ii) cuantorii.cuantorul universal (“toŃi”.•Folosind vocabularul logicii tradiŃionale: . numit şi “existenŃial” 5 . arată dacă afirmarea sau negarea predicatului logic vizează sau nu toate elementele din extensiunea subiectului logic •În structurile/formulele menŃionate apar: . amplasaŃi ca prefix al subiectului logic. iar B “predicat logic” •În afara acestor doi termeni în structura propoziŃiilor categorice mai apar: (i) afirmaŃia şi negaŃia. “unele”).A este numit “subiect logic”.

afirmative sau negative. .sensul acestor cuvinte este “măcar un A. se folosesc cuvinte ca “unii”. • În cazul particularelor. “există cel puŃin un (una)” etc. • În cazul negativelor. “fiecare” etc. posibil 6 chiar toŃi A sunt/nu sunt B” . “unele”. cuantorul universal este redat de cuvinte ca: “nici unul”. “orice”. “nici un”. “nici una” etc.Din perspectiva gândirii critice: • Cuantorii prezentaŃi sunt consideraŃi ca fundamentali şi caracteristici logicii clasice • În cazul afirmativelor. cuantorul universal poate fi redat în limba română şi prin alte cuvinte: “oricare”.

“mulŃi”.deseori: (1) cuantori plurativi. de pildă: “aproape toŃi/nici unul”.a. .sensul acestor cuvinte este “cel puŃin un A este/nu este B”. precum cei din propoziŃiile Numai unii A sunt/nu sunt B Numai A este/nu este B Din sensul cuvintelor “numai unii” reiese că: .propoziŃiile Numai unii A sunt B şi Numai unii 7A nu sunt B sunt împreună adevărate . “puŃini” ş. “cei prezenŃi/absenŃi”. în principiu fiind exclus ca: ToŃi A să fie/să nu fie B • În argumentarea şi controversele curente apar (2) cuantori restrictivi.adevărul uneia din particulare impune adevărul celeilalte .

ApariŃia doar a cuantorului restrictiv “numai” impune o interpretare specială: (1) PropoziŃia afirmativă Numai A este B sugerează că ceea ce este altceva decât A nu este B şi devine o universal afirmativă de forma: ToŃi B sunt A (2) PropoziŃia negativă Numai A nu este B sugerează că ceea ce nu este A ar putea fi totuşi B şi devine o universal negativă de forma: Nici un A nu este B 8 .

respectiv. AeB. “unele”) – consideraŃi ca fundamentali .cuantorii plurativi sau restrictivi apar doar cazuri speciale de argumentare • În principal. cuantorii plurativi şi cei restrictivi .pe fondul cuantorilor universali şi existenŃiali fundamentali. AiB şi AoB .sunt reductibili la cuantori universali (“toŃi”. argumentarea silogistică se derulează: . afirmative sau negative de forma: AaB. existenŃiali (“unii”. deci al propoziŃiilor categorice universale şi particulare. “nici unul”).• În concluzie.în funcŃie de raporturile logice dintre aceste pro9 poziŃii şi de posibilele lor transformări .

dar pot fi împreună adevărate . dar pot fi împreună false .nu pot fi împreună false.nu pot fi împreună adevărate. el este guvernat de principiul non-contradicŃiei la nivelul propoziŃiilor categorice (2) Particularele de calitate diferită (AiB şi AoB) . el este dualul raportului de contradicŃie 10 .numit “raport de subcontrarietate”.Raporturi de opoziŃie (1)Universalele de calitate diferită (AaB şi AeB) .numit “raport de contrarietate”.au o importanŃă aparte în argumentarea silogistică şi sunt de două feluri: I.Raporturi logice între propoziŃiile categorice .

respectiv. el este guvernat de principiul terŃului exclus II. AeB cu AiB): -nu pot fi nici adevărate şi nici false împreună -numit “raport de contradicŃie”.(3) O universală şi o particulară de calitate diferită (AaB cu AoB. respectiv.falsitatea particularei impune cu necesitate falsitatea universalei de aceeaşi calitate 11 . Raportul de subalternare -se manifestă între universale şi particulare de aceeaşi calitate (AaB cu AiB.adevărul universalei impune cu necesitate adevărul particularei de aceeaşi calitate . AeB cu AoB) .

afirmaŃia şi negaŃia) .influenŃează extensiunea termenilor din structura propoziŃiilor categorice (1) Subiectul logic vizat de cuantorul universal este considerat în toată extensiunea sa (“distribuit”) (2) Subiectul logic vizat de cuantorul particular este considerat doar într-o parte a extensiunii sale (“nedistribuit”) (3) AfirmaŃia face ca extensiunea predicatului logic să fie considerată doar parŃial (“termen nedistribuit”) (4) NegaŃia face ca predicatul să fie considerat în toată extensiunea sa (“termen distribuit”) 12 .•OperaŃiile logice din alcătuirea propoziŃiilor categorice (cuantorii.

• Principalele transformări la care pot fi supuse propoziŃiile categorice: . numită “premisă” • Validitatea (corectitudinea logică a) inferenŃelor imediate depinde de respectarea următoarei reguli de deducŃie: Orice termen nedistribuit din premisă nu trebuie să apară ca distribuit în concluzie 13 .permit deducerea unei propoziŃii categorice numită “concluzie” dintr-o alta.cunoscute în logica tradiŃională sub numele de “inferenŃe imediate” .

se realizează prin schimbul reciproc de poziŃie şi de rol logic al termenilor din structura premisei Dacă premisa este de forma A–B concluzia va fi de forma B–A .De exemplu. concluzia conversiunii va fi Reprezentarea cognitivă este reprezentare conceptuală 14 . dacă premisa este propoziŃia categorică Reprezentarea conceptuală este reprezentare cognitivă în care: A = reprezentare conceptuală. iar B = reprezentare cognitivă.Conversiunea propoziŃiilor categorice .

particular negativele sunt neconvertibile. A şi B au exact aceeaşi extensiune: premisa şi concluzia conversiunii sunt acelaşi tip de propoziŃii . deoare15 ce în premisă A este nedistribuit .în particular afirmative şi în universal negative. întrucât B este nedistribuit în premisă .universal afirmativele se convertesc în particular afirmative.• Respectarea regulii de deducŃie pentru inferenŃe imediate permite doar următoarele conversiuni valide AaB devine BiA AiB devine BiA AeB devine BeA • Din tabel reiese: .

situaŃie excepŃie: uneori termenii universal afirmativei au exact aceeaşi extensiune. termenii reprezentare conceptuală şi reprezentare cognitivă se află în raport de identitate extensională . caz în care. prin conversiune AaB devine BaA (2) Orice altă abatere de la regula de deducŃie 16 menŃionată conduce la erori logice .ObservaŃii speciale asupra conversiunii propoziŃiilor categorice (1) A spune că A şi B au exact aceeaşi extensiune înseamnă că A şi B sunt termeni aflaŃi în raport de identitate extensională .de pildă.

avem doar două feluri de conversiuni valide .Conversiune prin accident: dintr-o premisă universal afirmativă se obŃine o concluzie particular afirmativă (4) ExcepŃia în conversiunea universal afirmativei (termenii A şi B au exact aceiaşi extensiune) .Conversiune simplă: universal negativele şi particular afirmativele produc concluzii de acelaşi tip cu premisa de la care s-a plecat .presupune a lua în considerare şi intensiunea termenilor implicaŃi în premisa şi concluzia 17 conversiunii .(3) La nivel general.

dacă avem ca premisă propoziŃia: Efectul cinetic este aparenŃa mişcării unui punct fix vom obŃine sub formă de concluzie propoziŃia: Efectul cinetic nu este aparenŃa stabilităŃii unui punct fix 18 . iar dacă este negativă se transformă în afirmativă (ii) Termenul cu rolul de predicat logic în propoziŃia dată este înlocuit cu contradictoriul său De pildă.Obversiunea propoziŃiilor categorice • Se realizează prin două transformări simultane: (i) Dacă propoziŃia dată este afirmativă este transformată în propoziŃie negativă.

de fiecare dată. obversiunea se aplică în cazul tuturor tipurilor de propoziŃii categorice (1) AaB devine Ae~B (2) AiB devine Ao~B (3) AeB devine Aa~B (4) AoB devine Ai~B . echivalenŃa dintre premisă şi concluzie se conservă doar în cazul 19 conversiunii simple .ObservaŃii asupra obversiunii (1) Realizabilă independent de regula extensiunii termenilor. obversiunea produce o concluzie echivalentă cu premisa din care a fost derivată (2) În cazul conversiunii însă.

este un tip de argument deductiv simplu. în principiu.reprezintă.este un exemplu de silogism în care premisele şi concluzia sunt propoziŃii categorice 20 . un tip de raŃionare accesibil şi frecvent folosit de persoanele fără competenŃe speciale de logică .continuă să fie o preocupare principală pentru psihologia raŃionării . din categoria “inferenŃelor mediate” Orice convingere subiectivă este o iluzie Impresia câştigului la loterie este convingere subiectivă Impresia câştigului la loterie este o iluzie .Silogismul .

• Schema de raŃionare specifică acestui argument silogistic este: CaB Oricare C este B AaC sau simbolic Orice A este C AaB Orice A este B •Aici. premisele şi concluzia sunt propoziŃii categorice universal afirmative.premisele devin un temei unitar pentru concluzie. motiv pentru care: .C = convingere subiectivă • Din aceste scheme reiese că C apare în ambele premise. iar logica tradiŃională îl numeşte pe C “termen mediu” 21 . iar: .A = impresia câştigului la loterie .B = iluzie . nu însă şi în concluzie.

•În funcŃie de premisele (informaŃiile) disponibile şi de concluzia dorită: - în argumentarea silogistică sunt implicate şi alte tipuri de propoziŃii categorice - argumentarea silogistică se poate derula şi prin alte scheme de raŃionare •La nivel general, există patru scheme fundamentale de argumentare silogistică, cunoscute şi sub numele de “figuri silogistice”:
C-B A-C A-B
(1)

B-C A-C A-B
(2)

C-B C-A A-B
(3)

B-C C-A A-B
(4)
22

• •

-

-

Figurile silogistice Se diferenŃiază între ele, după poziŃia (rolul) termenului mediu în premise Nu există ca atare, ci în forme speciale de raŃionare, rezultate prin specificarea propoziŃiilor categorice cu rolul de premise şi de concluzie în fiecare caz în parte în fiecare figură silogistică pot fi construite 64 de argumente silogistice diferite, deci în total 256 de astfel de argumente şi chiar 512 dacă avem în vedere şi posibilitatea conversiunii concluziei dintre acestea, avem doar 19 scheme principale de argumentare validă, la care pot fi adăugate încă 5 scheme secundare de silogisme valide 23

CondiŃii generale de validitate în argumentarea silogistică (1) În cel puŃin una premise, termenul mediu apare în toată extensiunea sa (este distribuit) (2) Nici unul dintre termenii concluziei nu are o extensiune mai mare decât în premisa din care provine (3) Cel puŃin una dintre premise este afirmativă (4) Când una dintre premise este negativă, concluzia nu poate fi afirmativă (5) Când ambele premise sunt afirmative, concluzia nu poate fi negativă (6) Cel puŃin una dintre premise este universală (7) Când una dintre premise este particulară, concluzia 24 nu poate fi universală

•Legat de raŃionarea curentă, gândirea critică presupune schemele de raŃionare silogistică şi condiŃiile lor de validitate - drept criteriu indispensabil în evaluarea validităŃii argumentelor silogistice •În raŃionarea curentă argumentele silogistice, valide sau nu, apar deseori în forme particulare: (1) Cuantorii aflaŃi în alcătuirea premiselor sau a concluziei nu apar în formă standard, de pildă: - se spune Impresia câştigului la loterie este o iluzie şi nu Orice impresie de câştig la loterie este o iluzie
25

- în loc de Unii psihologi sunt medici Printre psihologi sunt şi medici

se spune

(2) Frecvent, în locul unui argument complet, este

formulată explicit doar concluzia
Impresia câştigului la loterie este o iluzie

sau doar premisele, nu totdeauna în ordine standard
Impresia câştigului la loterie este o convingere subiectivă, însă orice convingere subiectivă este o iluzie

iar deseori numai una dintre premise şi concluzia
Impresia câştigului la loterie este o iluzie, pentru că orice convingere subiectivă este o iluzie (3) Alteori, silogismele oferite sunt incorecte
26

• De regulă, argumentele incorecte apar în discuŃii,
controverse, dezbateri, discursuri publice, materiale de presă etc. • Fie următorul text datorat, de pildă, unui analist politic:
Toate guvernele demne de respect permit cetăŃenilor să nu fie de acord cu politicile guvernului. Nici un guvern demn de respect nu lasă însă minorităŃile neprotejate. Deci, orice guvern care protejează minorităŃile permite critica politicilor sale

•Acest text conŃine un silogism a cărui concluzie este o universal afirmativă de forma AaB în care A=gu-

vern care protejează minorităŃile, iar B = guvern 27 care permite critica politicilor sale

•Textul anterior cuvântului “deci” – care este indicator de concluzie – redă premisele silogismului • În premise, apare termenul mediu – pe care îl notăm cu C = guvern demn de respect – şi termenii concluziei, care însă sunt redaŃi prin alte cuvinte: - astfel, expresia “guvern care lasă minorităŃile neprotejate” corespunde lui ~A, şi deci, una dintre premise – “Nici un guvern demn de respect nu lasă minorităŃile neprotejate” – este de forma Ce~A -transformată prin obversiune, această premisă devine Orice guvern demn de respect protejează minorităŃile, adică o universal afirmativă de forma CaA în care A apare la fel ca în concluzie
28

•Legat de B.această premisă poate fi reformulată astfel: “Toate guvernele demne de respect permit critica politicilor lor”. ceea înseamnă că îi corespunde formula CaB CaB •Deci. silogismul analizat va fi de forma CaA AaB 29 .cum “a permite să nu fi de acord” este logicechivalent cu “a permite să critici” . să reŃinem că în premisa din prima parte a textului se spune: “Toate guvernele demne de respect permit cetăŃenilor să nu fie de acord cu politicile lor” .

în premisa din care provine.în calitate de subiect al concluziei. silogismul analizat violează condiŃia (2) de validitate pentru silogisme 30 . termenul A are rolul de predicat logic al unei afirmative şi apare doar într-o parte a extensiunii sale: premisa în cauză este de forma CaA •Deci. termenul A este considerat în toată extensiunea sa: concluzia este propoziŃie categorică universală .Acest silogism •Este un exemplu de argument deductiv nevalid •Conform schemei sale de raŃionare: .

a acordat o atenŃie deosebită şi aproape exclusivă raŃionării silogistice -După cum s-a precizat.Psihologia raŃionării silogistice •Până spre sfârşitul secolului XX. premisele şi concluzia unui silogism sunt exclusiv propoziŃii categorice •Principalele trăsături ale propoziŃiilor categorice: -conŃin câte un singur cuantor care vizează direct subiectul logic al propoziŃiei -cei doi termeni din alcătuirea sa sunt absoluŃi: extensiunea lor reprezintă o clasă de indivizi gândiŃi independent unul de altul 31 .

de indivizi în baza unei relaŃii dintre aceştia 32 . psihologia raŃionării -A început să studieze şi alte tipuri de argumente deductive folosite frecvent în raŃionarea curentă -În noile argumente studiate. cel puŃin o premisă sau concluzia este propoziŃie complexă •Principalele trăsături ale propoziŃiilor complexe: -conŃin mai mult de un singur cuantor şi chiar mai mult de doar doi termeni -cel puŃin unul dintre termenii săi este relativ: extensiunea sa vizează perechi.•Începând din a doua jumătate a secolului al XXlea. triplete etc.

atunci există figuri geometrice pe care el le desenează este un argument deductiv în care premisa este propoziŃie categorică. dacă există cercuri şi el le desenează. oricine ar fi acela. rezultă că. respectiv. figură geometrică) -un termen relativ: “desenează” trimite la o pereche de indivizi (desenatorul şi obiectul desenat de el) 33 . iar concluzia este propoziŃie complexă •În această propoziŃie complexă avem: -mai mult de un cuantor: cel universal se referă la desenatori şi două apariŃii ale cuantorului existenŃial vizând ceea ce este desenat (cerc.Din moment ce toate cercurile sunt figuri geometrice.

MIT). Mass.1994. The Psychology of Proof. numită şi “teoria logicii mentale”: -susŃine că raŃionarea silogistică se realizează în baza unor reguli de inferenŃă proprii minŃii umane • De pildă. Cambridge. Rips.J. fiind date premisele: Orice afecŃiune psihică este tulburare mentală Unele spaime sunt afecŃiuni psihice o astfel de regulă de deducŃie îi permite raŃionatorului să obŃină automat concluzia Unele spaime sunt tulburări mentale 34 .Teoria regulilor de inferenŃă (L.Ipoteze contrare în psihologia raŃionării silogistice 1.

aceste reguli de inferenŃă. opiniile. raŃionatorului -pot fi o cauză a greşitei interpretări a premiselor -pot acŃiona ca “cenzor” al concluziei. iar dacă ea ofensează vederile raŃionatorului. credinŃele etc. nu sunt deloc influenŃate de credinŃele şi convingerile raŃionatorului35 . deşi diferă de cele propuse de logica clasică. deoarece: .Teoria regulilor de inferenŃă mai susŃine: •Că prejudecăŃile. poate duce chiar la refuzul acesteia •Că părerile raŃionatorului nu pot afecta deloc derivarea concluziei din premise.

sunt concentrate trei reguli de inferenŃă: (1) Date fiind premisele. inclusiv cuantorul specific ei Obs. AdepŃii teoriei modelelor mentale precizează că astfel nu sunt acoperite toate aspectele raŃionării silogistice 36 . teoria regulilor de inferenŃă presupune .• Pe scurt. într-un singur pas deductiv.că în raŃionarea silogistică naivă. sunt neglijaŃi cuantorii acestora (2) Pe baza raporturilor logice dintre termenii premiselor este derivat raportul logic dintre termenii concluziei (3) Este formulată concluzia.

neavând nici un element comun AiB = A şi B se suprapun cel puŃin parŃial (se intersectează) AoB = A şi B se opun parŃial: cel puŃin o parte din extensiunea lui A este distinctă de întreaga extensiune a lui B 37 .•Aceste reguli de inferenŃă vizează prioritar: .raporturile logice dintre termenii premiselor. dintre cei ai concluziei unui argument silogistic AaB = A este inclus în B AeB = A şi B sunt termeni opuşi (distincŃi). respectiv.

a pus în evidenŃă existenŃa unor diferenŃe de dificultate între figurile silogistice 38 . experimentele psihologice asupra raŃionării silogistice: . subiecŃii erau puşi să evalueze dacă concluzii deja obŃinute au fost obŃinute valid sau nu .în acest fel nu era testată capacitatea lor de raŃionare silogistică • Trecerea ulterioară la experimente ce testează aptitudinile de raŃionare silogistică: .au fost umbrite de erori metodologice .• IniŃial.de pildă.

DiferenŃe de dificultate între figurile silogistice Figuri silogistice Procent concluzii valide Erori: nu rezultă valid o concluzie Durată răspunsuri corecte în secunde A-C C-B 51% 4% A-C B-C 35% 34% C-A C-B 22% 34% C-A B-C 48% 11% 11.9 39 .7 22.1 12.6 18.

unde avem: .•Din tabel reiese că dificultăŃile majore apar la argumentele construite în figurile 2 şi 3. competenŃele de raŃionare cu argumente construite în figurile 1 şi 4 s-au dovedit mai bune •Pentru facilitarea rezolvărilor.cea mai mare durată pentru descoperirea unui răspuns •Sub ambele aspecte. prin poziŃia sa: .termenul mediu să permită uşor transferul de informaŃie de la premise la concluzie 40 .cel mai mare procent de erori de forma “nu rezultă valid nici o concluzie” . toate silogismele au fost astfel construite încât.

Garnham (Eds). N.J. Hove&London UK.consideră că raŃionarea nu se realizează sub forma folosirii unor reguli de inferenŃă. cât şi eşecurile raŃionării naive se datorează utilizării de mijloace semantice specifice 41 . Hove. 1996.că atât performanŃele. A. chiar dacă acestea sunt diferite de cele propuse de logica clasică • În schimb. Hillsdale USA. J. Teoria modelelor mentale (Ph. teoria modelelor mentale consideră: . Mahwah NJ.1991. Byrne. Oakhill. Mental Models in Cognitive Science. Lawrence Erlbaum Associates Publishers. Lawrence Erlbaum Associates. Johnson-Laird. R. Deduction. Sussex UK) .M.2.

concluzia ce i se pare firească (3) RaŃionatorul caută contraexemple: modele mentale care ar infirma modelul mental al concluziei produsă de el • Dacă el nu găseşte nici un contraexemplu.• Conform teoriei modelelor mentale.ce corespund. în funcŃie de capacitatea de înŃelegere a raŃionatorului. în mintea raŃionatorului se produc anumite modele mentale . în raŃionare sunt parcurse următoarele etape: (1) Luând contact cu premisele.raŃionatorul naiv “produce” modelul mental al concluziei şi apoi. “lumii” redată de premise (2) Pe baza modelelor mentale ce corespund premiselor . va apre42 cia că silogismul în cauză este valid .

că universal afirmativele se convertesc totdeauna în universal afirmative . iar AeB se converteşte în BeA – se consideră eronat: .•Teoria modelelor mentale explică şi analizează cauzele diferitelor erori şi neajunsuri din raŃionarea naivă: (1)Conversiunea greşită a propoziŃiilor categorice: • După modelul particularelor afirmative şi al universalelor negative .că şi particularele negative sunt convertibile 43 .care se convertesc în acelaşi tip de propoziŃie categorică – AiB se converteşte în BiA.

raŃionatorii naivi sunt automat tentaŃi: -ca din premise de forma A-C şi C-B să obŃină concluzii de forma A-B -ca din premise de forma C-A şi B-C să obŃină concluzii de forma B-A. obŃinerea ei este dificilă 44 . întrucât această concluzie nu rezultă ca un efect al tranzitivităŃii. din premise de tipul AeC şi CaB se obŃine o singură concluzie validă: BoA -dar.(2) Efectul figurativ (ordonarea termenilor din premisele unei figuri silogistice) • Fără a Ńine seama de tipul de propoziŃii cu rol de premise. apreciind că ordinea premiselor nu este importantă •Pe de altă parte.

deşi uneori premisele sugerează o tranzitivitate (prin poziŃia termenilor): . extensiunea CiB lui C este incompletă în ambele premiAiB se 45 .argumentul nu este totuşi logic-apt să producă o concluzie validă. de pildă. premisele: ToŃi românii sunt vorbitori de limbă română Unii vorbitori de limbă română sunt spanioli par să conducă la concluzia Unii români sunt spanioli •Acest silogism este nevalid: el este de forma AaC Deşi prin poziŃia termenului mediu (C) sugerează tranzitivitatea.•Oricum.

derivarea deductivă . în timp ce 45% dintre concluzii au conŃinut cuantorul “toŃi” (2) Dacă o singură premisă conŃine cuantorul “numai”.depinde prioritar de conŃinutul premiselor şi de felul în care ele sunt înŃelese de către raŃionator .nu depinde de schema de argumentare 46 . doar 16% dintre concluzii l-au conŃinut.stabilirea concluziei ce derivă din premise •Experimentele realizate au evidenŃiat faptul că: (1) Dacă ambele premise îl conŃin pe “numai”.(3) PrezenŃa cuantorului “numai” produce neclariăŃi. doar 2% dintre concluzii l-au preluat •Experimentul arată că în raŃionarea naivă.interpretarea corectă a premiselor . privind: .

Nu evită riscul de a formula o concluzie mai săracă decât cea valid derivabilă din premisele existente 47 . raŃionatorii obişnuiŃi: .este caracteristic.(4) Principiul “economicităŃii cognitive” . raŃionării naive .constă în faptul că raŃionatorul obişnuit tinde spre o concluzie cât mai economică cu putinŃă. chiar dacă premisele îi permit mai mult • Conform acestui principiu. de regulă.Evită riscul unor exagerări nejustificate prin intermediul concluziei .

II. RaŃionare monotonică şi raŃionare non-mono48 tonică . Argumentele ipotetico-categorice 4. Argumentele disjunctivo-categorice 5. InteligenŃă naturală (IN) şi inteligenŃă artificială (IA) 7. RaŃionarea propoziŃională 1. Perspectiva gândirii critice asupra operatorilor propoziŃionali 3. PropoziŃii compuse şi operatori propoziŃionali 2. Cercetări psihologice asupra raŃionării propoziŃionale 6.

se numesc “conectori propoziŃionali”) • Au rolul de a transforma adevărul sau falsitatea propoziŃiilor la care se aplică în valoarea de adevăr a propoziŃiei compuse pe care au produs-o • În propoziŃia compusă adevărată Nu este adevărat că 2+2 = 5 cuvintele “nu este adevărat că” exprimă negaŃia.Operatorii propoziŃionali • Sunt proprii IN şi servesc producerii propoziŃiilor compuse din alte propoziŃii (în anumite cazuri. operator propoziŃional aplicat la o propoziŃie falsă (2+2=5) În propoziŃia compusă falsă Nu este adevărat că 2+2 = 4 acelaşi operator propoziŃional se aplică unei propoziŃii adevărate (2+2=4) 49 .

o propoziŃie compusă falsă dintr-o propoziŃie adevărată.PropoziŃiile compuse • Adevărul sau falsitatea unei propoziŃii compuse: . unul singur (negaŃia) produce o propoziŃie compusă dintr-o singură propoziŃie . ceea ce nu este valabil pentru orice operator • În logica propoziŃională bivalentă pot fi definiŃi 17 operatori propoziŃionali . numite şi “funcŃii de adevăr”.Operatorii propoziŃionali şi propoziŃiile compuse produse de ei.NegaŃia a produs o propoziŃie compusă adevărată dintr-o propoziŃie falsă şi invers.16 produc o propoziŃie compusă din alte două propoziŃii mai simple. se definesc prin 50 tabele de adevăr .depinde de operatorul aflat în alcătuirea sa şi de adevărul sau falsitatea propoziŃiilor vizate de acel operator .

(4) – condiŃionalul. apare negaŃia. 0 0. în raŃionarea obişnuită sunt folosiŃi următorii operatori: (0) (1) p. (2) – disjuncŃia. (5) – echivalenŃa În dreapta.• De regulă. 1 0. adică singurul operator aplicabil la o singură propoziŃie 51 . 1 1. 0 1 0 0 0 (2) pVq 1 1 1 0 (3) pWq 0 1 1 0 (4) p…q 1 0 1 1 (5) p≡q 1 0 0 1 (6) p ~p 1 0 0 1 În stânga apar operatori de două propoziŃii: (1) – conjuncŃia. q p&q 1. coloana (6). (3) – disjuncŃia exclusivă.

dar nu este exclus să sufere de ambele • Coloana (3) redă o disjuncŃie exclusivă. prezentă şi în enunŃul Pacientul este sau bolnav sau sănătos din care reiese că doar una din variante este cu siguranŃă adevărată (fără a fi posibil ca ambele să fie false)52 .• Gândirea critică distinge exact şi clar între două feluri de disjuncŃie definite în tabelul din stânga • Coloana (2) redă o disjuncŃie numită şi “disjuncŃie neexclusivă”. care apare şi în enunŃul: Tulburarea de anxietate este sau obsesivă sau compulsivă care arată că cel puŃin una din afecŃiuni este proprie unui bolnav anxios.

•În raŃionarea obişnuită sunt frecvent folosite disjuncŃia neexclusivă. sau pen53 tru q = 1 . fie cea dintre disjuncŃie şi negaŃie. poate reda orice alt operator: (1) (p … q) =df ~(p & ~q defineşte condiŃionalul [coloana (4)] prin conjuncŃie şi negaŃie: arată că nu este adevărat pentru p = 1 şi q = 0 (2) (p … q) =df (~p V q) defineşte condiŃionalul prin disjuncŃie şi negaŃie: arată că este adevărat sau pentru p = 0. dată fiind următoarea proprietate: . conjuncŃia şi negaŃia.fie combinaŃia conjuncŃie şi negaŃie.

în procesarea mentală de informaŃii de la nivelul IN: .în construirea argumentelor de diferite tipuri (3) în calcule cu cifre. disjuncŃia (V) este legată de sumă.•Operatorii propoziŃionali definiŃi.conjuncŃia (&) este legată de produsul algebric sau de cel aritmetic. iar negaŃia (~) este legată de scădere. se regăsesc: (1) în procese de la nivel neuronal şi inter-neuronal bazate pe reacŃii bioelectrice.în operarea cu propoziŃii simple sau compuse . biochimice etc. deoarece unii operatori propoziŃionali se află la baza operaŃiilor cu numere: . dar şi alŃii. (2) în raŃionare. dar şi de obŃinerea complementarei unei mulŃimi 54 .

Sunt simple. doar două premise: una este un condiŃional. indiferent de domeniu . fie consecventul condiŃionalului Dacă are accese de panică în spaŃii publice.Sunt discutate pe larg în analiza psihologică a raŃionării . are accese de panică în spaŃii publice. iar concluzia afirmă consecventul acesteia 55 .Ocupă un loc important în activitatea teoretică. iar cealaltă afirmă sau neagă fie antecedentul. este suspect de agorafobie. deci este suspect de agorafobie este un exemplu de argument ipotetico-categoric: .Argumentele ipotetico-categorice .a doua premisă afirmă antecedentul primei premise.

îi corespunde schema de inferenŃă p alăturată în care p a luat locul enunq Ńului “are accese de panică în spaŃii publice”. iar q Ńine locul enunŃului “este suspect de agorafobie” .este discutat pe larg în psihologia cognitivă ca model special de raŃionare curentă 56 . opinii etc.•Acest fel de argument ipotetico-categoric: .este folosit în argumentarea cotidiană şi în gândirea critică pentru susŃinerea. promovarea de idei. .este cunoscut sub denumirea de “modus-ponens” (modul care afirmă) p…q .

ca atare. este suspect de agorafobie. nu are accese de panică în spaŃii publice.prima premisă este acelaşi condiŃional din primul exemplu de argument ipotetico-categoric . deci nu este suspect de agorafobie .În următorul argument ipotetico-categoric Dacă are accese de panică în spaŃii publice.a doua premisă respinge (neagă) consecventul primei premise . concluzia sa respinge (neagă) antecedentul primei premise • Este cunoscut sub denumirea de “modus tollens” (modul care neagă) 57 .

în gândirea critică pentru a respinge.. la nivelul gândirii individuale.• Argumentele deductive modus tollens: . a infirma idei. opinii etc. promovate de cineva .reprezintă un al doilea tip fundamental de argumentare ipotetico-categorică p⊃q .sunt folosite în controverse şi.folosirea lor în argumentarea curentă se confruntă. cu anumite dificultăŃi puse în lumină de cercetările de psihologie cognitivă asupra raŃionării umane 58 . în general.le corespunde schema de inferenŃă ~q alăturată în care p şi q şi-au păstrat ~p semnificaŃiile anterioare .

sunt de mai multe feluri. în care: prima premisă este o disjuncŃie. fiind dominat de obsesii. dar nu toate sunt argumente deductive valide . el nu suferă de nevroză compulsivă redă un exemplu de argument disjunctivo-categoric.sunt la fel de simple precum cele ipoteticocategorice: concluzia rezultă din doar două premise. cea de a doua afirmă unul din termenii disjuncŃiei. textul: Anxiosul suferă de nevroză obsesivă sau compulsivă.Argumentele disjunctivo-categorice . iar concluzia îl neagă pe celălalt 59 .

formal. neagă) pVq .pe linie de conŃinut: tulburările anxioase pot fi. şi obsesive şi compulsive . iar q a luat locul enunŃului “suferă de nevroză compulsivă” • Este un exemplu de argument nevalid: .• Acest argument disjunctivo-categoric: .este cunoscut sub numele de “argument ponendo-tollens” (afirmând.îi corespunde schema de inferenŃă p alăturată în care p Ńine locul enunŃului ~q “suferă de nevroză obsesivă”. 60 deopotrivă. disjuncŃia iniŃială este neexclusivă .

acest argument ponendotollens: .fie pe linia bazelor gândirii critice.este folosit în gândirea obişnuită . poate conduce de la premise adevărate la concluzii false • Dobândirea de informaŃii suplimentare: .• Deşi nevalid. lucrurile se schimbă radical 61 .datorită nevalidităŃii sale. fie pe cea de psihologie .poate avea ca efect firesc renunŃarea la concluzia iniŃială (~q = “nu suferă de nevroză compulsivă”) • Dacă disjuncŃia iniŃială este exclusivă.

este evident că oricare din enunŃuri este alternativa celuilalt 62 . iar q = “pacientul este sănătos” .p = “pacientul este bolnav”. întrucât este bolnav.este tot argument ponendo-tollens pWq dar valid. în care: ~q .disjuncŃia iniŃială este exclusivă .• Următorul argument disjunctivo-categoric: Pacientul este sau bolnav sau sănătos. reiese că nu este sănătos . căruia îi corespunde schep ma de inferenŃă alăturată.

afirmă) pVq ~q • Aşa cum reiese şi din schema sa: p . ca atare. concluzia îl afirmă pe celă63 lalt . cea de a doua neagă unul din termenii acesteia şi.Următorul argument disjunctivo-categoric: Pacientul anxios suferă de nevroză obsesivă sau de nevroză compulsivă.prima premisă este o disjuncŃie neexclusivă. rezultă că suferă de nevroză obsesivă .este cunoscut sub denumirea de “modus tollendo-ponens” (negând. dar întrucât nu suferă de nevroză compulsivă.

Johnson-Laird. Evans.• Cercetările psihologice asupra raŃionării propoziŃionale au stabilit că majoritatea oamenilor: . Byrne. dar se confruntă cu dificultăŃi majore în producerea celor de tip modus-tollens • Cea mai frecventă constatare (P. 1991. N. J. 1983): . N. USA 64 . St. Lawrence&Erlbaum Associates Publishers Hilsdale. Wason şi Ph. 1972.nu întâmpină dificultăŃi în a construi argumente modus-ponens. Johnson-Laird. mulŃi indivizi declară că din ele nu rezultă nimic • Teoria logicii mentale şi cea a modelelor mentale au oferit explicaŃii diferite pentru această situaŃie Conform: Ph.deşi dispun de premisele unui argument modustollens. R. Deduction.

D. Rips. J. 1994. A.St. atunci B. I. Evans.E. pentru a argumenta după schema modus-tollens. S. 1983. Braine.A. prin urmare B dar nu şi de o regulă specială de raŃionare pentru argumentele modus-tollens •Ca atare.P.S.T.D. Noveck. 1996) •Mintea omenească dispune de o regulă de raŃionare pentru argumentele modus-ponens: Dacă A. Teoria Logicii Mentale (M. 1980.B.I. 1980. O’Brien. Newstead. L. 1978. J. raŃionatorul face în mod necesar câteva deducŃii suplimentare 65 .

dar non-B (i)raŃionatorul consideră că A este dat prin ipoteză (ii)ca atare. ajunge însă la o contradicŃie logică: B şi non-B (iv)regula reducerii la absurd – şi ea aflată în mintea sa – îl îndreptăŃeşte să conchidă non-A care este chiar concluzia argumentului tollens 66 . atunci B.• Astfel. el derivă B (iii)cum cea de a doua premisă este non-B . fiind disponibile premisele: Dacă A. conform regulii modus-ponens aflată în mintea sa. din prima premisă.

argumentele modus-tollens sunt mult mai dificil de realizat decât cele modus-ponens 67 .paşii de la (i) la (iv) inclusiv ar descrie procesarea mentală a informaŃiilor redate de premise pentru obŃinerea concluziei •Întrucât această procedură deductivă de raŃionare: .este destul de complicată în cazul argumentelor ipotetice modus-tollens .Conform teoriei logicii mentale •În cazul argumentelor ipotetice modus-tollens: .

întâmpină dificultăŃi majore în manipularea tabelelor de adevăr care definesc operatorii propoziŃionali .au dificultăŃi în a descrie tabelele de adevăr . iar deseori le confundă 68 .ExplicaŃii • Argumentarea propoziŃională se bazează pe operatorii propoziŃionali • Este de notorietate că oamenii obişnuiŃi: .nu reuşesc să ia în considerare toate combinaŃiile de valori dintr-un tabel de adevăr .mulŃi nu disting între disjuncŃie neexclusivă şi disjuncŃie exclusivă.

D.1983. Stevens. 2002.1943. Payne.1983.J. Teoria modelelor mentale (K. Johnson-Laird. în funcŃie de situaŃie. N.A.1998. Van Dijk.R. Kinsch.II. T. Block. Ph. 2003): .N.W.1983.raŃionatorul construieşte automat modele mentale reprezentând “lumea” descrisă de premise . raŃionatorul explicitează prin modelele sale doar ce i se pare necesar.în construcŃia modelelor. Craik.1990. W.din informaŃia preluată. iar restul de informaŃie rămâ69 ne implicită .1981. Byrne. St. Schaeken. Genter şi A. raŃionatorul nu pune în evidenŃă întreaga informaŃie existentă în premise .

raŃionatorul formulează conjuncŃia: Există un cerc şi un triunghi şi construieşte un singur model mental de forma O ∆ 70 .modelele produse de raŃionator iau forma unor simple reprezentări/imagini subiective. fragmentare în raport cu totalitatea informaŃiei existentă în premise •De pildă.•În aceste condiŃii: . pe o tablă sunt prezentate două figuri geometrice: un cerc şi un triunghi .pentru a descrie ceea ce este desenat pe tablă.

• În cazul în care aude sau citeşte enunŃul: Nu există cerc. pe rânduri separate: pe primul rând unul de forma: O iar pe rândul următor celălalt: ∆ câte unul pentru fiecare termen al disjuncŃiei 71 . “lumea” descrisă de enunŃul Există sau cerc sau triunghi va conduce la două modele mentale. dar există triunghi în mintea raŃionatorului se produce un singur model mental de forma: ~O ∆ unde semnul “~” corespunde negaŃiei din logica propoziŃională. Nu există cerc. dar există triunghi • În schimb.

cu precizările: (i) procesarea mentală este puternic dominată de principiul Cât mai puŃin efort posibil .ca atare. în cazul argumentului disjunctiv tollendo-ponens discutat. raŃionatorul va formula explicit doar concluzia Pacientul suferă de nevroză obsesivă 72 .• Modelele mentale prezentate corespund celor trei operatori propoziŃionali fundamentali: &. V şi ~ Reiese că teoria modelelor mentale acoperă raŃionarea propoziŃională.

raŃionatorul va lăsa ca implicite premisele din care a derivat valid această concluzie (ii) pentru raŃionatorul obişnuit.-altfel spus.poate fi realizat folosind doar semnificaŃia premiselor. suficientă pentru a construi şi elimina modele mentale 73 . raŃionatorul a procedat după schema de raŃionare a argumentului disjunpVq ctiv tollendo-ponens anterior prezentată ~q (iv) realizarea unui asemenea argument nu impune reguli formale de inferenŃă: p . validitatea derivării acestei concluzii înseamnă: -concluzia este sigur adevărată. deoarece nici un model mental nu o infirmă (iii) în fond însă.

IA a devenit interesată de posibilitatea modelării tehnice (fizice) a diferitelor funcŃii de adevăr de pildă.• - - Raportul IN – IA Firesc. reprezintă acum o legare în serie a acestor contacte termenii afirmativi ai conjuncŃiei reprezintă contacte închise (prin care trece impusul electric). s-a constatat că o conjuncŃie de mai mulŃi termeni poate fi modelată sub forma unei reŃele de contacte electrice legate în serie. iar cei negativi reprezintă contacte deschise (prin care nu trece impulsul electric) 74 . în care: termenii conjuncŃiei reprezintă contacte electrice şi nu propoziŃii ca în gândirea critică sau în logică ConjuncŃia. ca operator logic.

afirmarea celui de al doilea termen (a lui q) reprezintă un contact închis (prin care trece impulsul electric) 75 . conjuncŃia ~p & q poate fi modelată sub forma următoarei scheme de contacte electrice: ~p q În care: .De exemplu.negarea primului termen al conjuncŃiei (a lui p) corespunde unui contact electric deschis (prin care nu trece curentul) .

disjuncŃiei p V q îi corespunde schema electrică de mai jos p q • Această schemă va funcŃiona dacă impulsul electric trece prin măcar unul din cele două contacte: 76 . sau cel puŃin prin q .sau prin p. o disjuncŃie poate fi modelată sub forma unei reŃele de contacte legate în paralel Astfel.• Păstrând aceleaşi interpretări pentru termeni.

redăm valorile de adevăr prin 1 (adevărat). s-a văzut. am folosit un sistem de numere în baza 2 De obicei. prin 0 (fals) De regulă. adică cu cifre de la 0 la 9 inclusiv (cum a fost cel folosit pentru numerotarea coloanelor din ultimul tabel) Există o multitudine de alte sisteme de numere. folosim un sistem de numere în baza 10. pentru a număra şi a calcula. respectiv. ceea ce ar însemna că pentru evaluarea propoziŃiilor. care însă pot fi transformate unele în altele 77 . 1 şi 0 sunt considerate cifre (numere).• • • • Alegerea sistemului de numeraŃie În logica propoziŃională.

….Trecerea de la un sistem bază 10 la un sistem bază 2 • Să considerăm că N este un număr oarecare în bază 10. care. duce la un rezultat ce nu este număr întreg. notând cu b câtul şi cu r2 restul noii împărŃiri (3) Continuăm aşa până când obŃinem un cât d. rn -1. r1 78 . împărŃit la m. notând cu a câtul acestei împărŃiri şi cu r1 restul împărŃirii (2) Apoi. notăm cu rn restul acestei ultime împărŃiri • numărul în baza 2 va fi de forma drn . împărŃim pe a la m. iar m = 2: (1) ÎmpărŃim pe N la m.

corespunzător unei coloane din tabelul funcŃiilor de adevăr bivalente: (1) 15/2 = 7. Ordinea coloanelor din tabel poate fi modificată . (2) 7/2 = 3. (3) 3/2 = 1.•Fie numărul 15 din baza 10. atunci corespunde şi operaŃiei mentale redată de acest operator •Ca atare. 1.1. sub formă de reŃea de contacte electrice (aşa cum am procedat cu &. V şi ~) 79 Obs. 1 •Drept urmare. operatorului propoziŃional reprezentat de numărul 15 din baza 10. această operaŃie mentală poate fi modelată fizic. îi corespunde în baza 2 succesiunea de cifre: 1111 •Dacă această succesiune de 1 corespunde valorilor de adevăr prin care este definit un operator propoziŃional.

astfel: (1)din definiŃia operatorului se aleg combinaŃiile de valori de adevăr pentru care el ia valoarea 0 (2)aceste combinaŃii sunt exprimate prin conjuncŃii negate ai căror termeni sunt redaŃi cu ajutorul afirmaŃiei şi al negaŃiei: pentru p = 1 se scrie p.q 1.1 0.0 0 1 1 1 1 1 1 1 1 0 2 1 1 0 1 3 1 0 1 1 4 0 1 1 1 5 1 0 0 1 6 1 0 1 0 7 1 1 0 0 8 0 0 1 1 9 0 1 0 1 10 0 1 1 0 11 1 0 0 0 12 0 1 0 0 13 0 0 1 0 14 0 0 0 1 15 0 0 0 0 •Fiecărui operator propoziŃional din acest tabel îi corespunde o formulă care poate fi redată cu ajutorul conjuncŃiei şi negaŃiei.0 0.1 1.Tabel al funcŃiilor de adevăr bivalente p. iar pentru p = 0 se scrie ~p (3)conjuncŃia formulelor care corespund acestor combi80 naŃii este logic-echivalentă cu formula iniŃială .

recurgem la un artificiu simplu: .•De pildă. astfel. condiŃionalul (…) căruia îi corespunde coloana a treia de la stânga spre dreapta. atunci q” nu este adevărat în situaŃia p=1 şi q=0 • Pentru redarea condiŃionalului prin disjuncŃie (V) şi negaŃie (~). iar ce era acolo negat devine afirmat şi invers. sau q=1 . ce era acolo afirmat devine acum negat. obŃinem formula cunoscută deja (p … q) =df (~p V q) care arată că un condiŃional este adevărat în cel puŃin 81 una din situaŃiile: p=0.schimbăm conjuncŃia cu rol de definitor din formula de mai sus cu disjuncŃia. cum s-a precizat. poate fi definit prin conjuncŃie (&) şi negaŃie (~). cu ajutorul formulei (p … q) =df ~(p & ~q) care spune că un condiŃional de forma “dacă p.

•Gândirea critică deosebeşte între două feluri de raŃionare: (i)Monotonică – specifică raŃionării deductive (ii)Non-monotonică – specifică raŃionării inductive şi reprezintă. totodată. aşa-numita “raŃionare firească”. afecŃiuni psihice etc.) 82 .la nivelul raŃionării monotonice gândirea critică diferenŃiază între argumente deductive valide sau nevalide . interese. alteori este efectul altor cauze (neatenŃie.uneori nevalididatea este rezultat al absenŃei competenŃelor de logică. indiferent dacă raŃionatorul dispune sau nu de competenŃe logice .

mai cuprinzătoare din care face parte şi clasa P -concluzia q va rezulta valid şi din S. din nevalid în valid 83 . dacă premisele din P sunt adevărate. şi concluzia q este adevărată -fie acum o altă clasă de premise S.RaŃionarea monotonică •Să presupunem un argument deductiv în care: -dintr-o clasă de premise P este derivată valid o concluzie q -deci. iar adevărul ei se va conserva •Ca atare. un argument deductiv nu poate fi transformat din valid în nevalid şi nici invers.

care este monotonică •Exemplu standard: din premisele Păsările zboară Tweety este o pasăre se obŃine firesc concluzia Tweety zboară 84 .ca tip de raŃionare este opusă celei deductive. “normală”.este cunoscută şi sub denumiri ca raŃionare “firească”. (în engleză. “default”) .RaŃionarea non-monotonică . “provizorie” etc.

păsările sunt zburătoare” -raŃionarea parcurge următoarea cale: Dacă x este pasăre. premisa “Păsările zboară” -este gândită în sensul: “în mod normal. dar totodată. concluzia “x este zburătoare” este firească. în absenŃa unor informaŃii suplimentare. este provizorie -astfel de informaŃii suplimentare ar putea modifica această concluzie sau chiar ar putea să o înlăture. să o infirme 85 .•În acest exemplu. atunci este normal să presupunem că x este zburătoare -în condiŃiile date.

în care: -premisele adevărate date produc o concluzie provizorie -adăugarea de premise suplimentare adevărate nu rămâne fără efect: •În cazul cel mai bun. argumentul devine mai puternic sau mai slab -concluzia devine mai mult sau mai puŃin credibilă. dacă ulterior am afla: -că Tweety este numele unui pinguin.•De pildă. dar până la alte informaŃii (date) rămâne sub imperiul provizoratului 86 . al unui struŃ african sau australian -am renunŃa automat la concluzia iniŃială (“x zboară”) •Din acest exemplu şi din cele de mai sus reiese că nonmonotonicitatea este o caracteristică a raŃionării inductive.

Probabilitatea relaŃiei de conchidere 3. Locul inducŃiei în raŃionare 4.RAłIONAREA INDUCTIVĂ 1. Alte forme de raŃionare inductivă 6. Specificul argumentelor inductive 2. ParticularităŃile inducŃiei ştiinŃifice 1 . Analogia 5.

fără a fi neapărat mai generală decât ele •În argumentul inductiv: La primele cinci aruncări ale zarului am obŃinut un număr impar. aşa că voi obŃine un număr impar şi la a şasea aruncare concluzia extrapolează. dar nu este mai generală decât premisele din care a fost derivată 2 .Argumentele inductive •Reprezintă prin excelenŃă raŃionarea non-monotonică •Concluzia extrapolează. amplifică în raport cu premisele. spune ceva mai mult decât ace-stea.

concluzia este mai generală decât premisele din care a fost obŃinută: premisele relatează despre unii filosofi. J. Bain. J. Ed. Mill. D. . Th. Th. M. Mill. Hume. Mill. J. Hume. Locke. Ed. Mill. J. Locke. Sartre sunt filosofi ToŃi filosofii au avansat idei semnificative cu conŃinut psihologic . M. Bain.• În următorul argument: Aristotel. iar concluzia despre toŃi 3 filosofii. J. Al. Heidegger. Hobbes. J. Hobbes. Husserl. D. Heidegger. P. Husserl. P. J. St. J. St. Sartre au avansat idei semnificative cu conŃinut psihologic Aristotel. Al.

cu ajutorul unor argumente bazate pe contra-exemple: (1) mai întâi. adevărul sau falsitatea concluziei se stabileşte în urma celei de a şasea aruncări a zarului. dar falsitatea ei nu reiese din premisele date. se do4 vedeşte falsitatea concluziei iniŃiale . se arată că anumiŃi filosofi n-au avansat idei cu conŃinut psihologic: Ludwig Wittgenstein (1889-1951) sau Bertrand Russell (1872-1970) (2) apoi. deci experimental • În al doilea exemplu.• În primul argument inductiv. pe baza acestor contra-exemple. concluzia este falsă. ci teoretic.

adică o încercare de a explica ceva (atitudini.adesea. fenomenologi5 că) sunt ipoteze concurente .concluzia trebuie tratată ca o ipoteză ce urmează a fi verificată ulterior obŃinerii ei .ParticularităŃile argumentelor inductive • RelaŃia de conchidere este probabilă (nu necesară ca la argumentele deductive) • Premisele nu oferă temei suficient concluziei: .marile orientări din psihologia actuală (biologică.chiar dacă este obŃinută din premise adevărate. comportamentală. psihanalitică. prin “ipoteză” se înŃelege teorie.) . concluzia poate fi sau adevărată sau falsă • Valoarea de adevăr a concluziei se stabileşte cu ajutorul altor mijloace decât valoarea de adevăr a premiselor (datorită probabilităŃii relaŃiei de conchidere): . comportamente etc. cognitivistă.

Probabilitatea relaŃiei de conchidere: •este subiectivă.creşte probabilitatea obiectivă a relaŃiei de conchidere specifice lui .argumentul inductiv se consolidează . fapt specific gândirii comune •este obiectivă. dacă îşi are sursa în convingerile sau prejudecăŃile celui care produce argumentul. dacă se sprijină pe probe (dovezi) experimentale sau teoretice.scade probabilitatea subiectivă proprie relaŃiei de conchidere din acel argument inductiv 6 . cu precădere în cunoaşterea ştiinŃifică •Pe măsura găsirii de noi astfel de probe: .

Smith. Bem. D. Atkinson. iar alteori exclusiv inductiv . se completează şi se sprijină reciproc . în activitatea teoretică: . R. dar nu le pot evita total pe cele deductive • Vezi: R. Atkinson. Bucureşti.Indiferent de disciplină. oamenii folosesc şi evaluează mai ales argumente inductive.E. Tehnică 7 .Cercetările psihologice au dovedit că la nivelul gândirii comune (nespecializate).L.Cele două feluri de raŃionare interferează. E.Nu gândim uneori exclusiv deductiv. 2002.În general. Introducere în Psihologie. progresul cunoaşterii este posibil doar prin cooperarea dintre raŃionarea deductivă şi cea inductivă . Ed.J.C.

se conchide că ea aparŃine şi celuilalt8 . extrem de uşor de folosit şi frecvent utilizat în cunoaşterea comună şi în cea ştiinŃifică Se bazează pe o comparaŃie – operaŃie mentală extrem de simplă şi de accesibilă – între două sau mai multe obiecte (fenomene. situaŃii etc.- - - Analogia Argument inductiv de maximă simplitate.) RelaŃia de conchidere specifică analogiei este extrem de fragilă (are o probabilitate foarte redusă) La nivelul premiselor se urmăreşte descoperirea de asemănări între elementele comparate Dacă se identifică o particularitate la doar unul dintre ele.

S-a descoperit că administrarea unui medicament (“Gleenvec”) la animale de experienŃă (cobai..) conduce inevitabil la reducerea excesului de amiloidă β din creierul lor cu aproximativ 50% . anomalii de limbaj etc. afecŃiunile menŃionate .Se ştie că maladia Alzheimer se caracterizează prin pierderi de memorie.S-a constatat că excesul amiloidei β în creierul oamenilor şi al animalelor conduce la formaŃiuni proteice excedentare în zonele neuronale responsabile de aceste activităŃi şi provoacă. Septembrie 2003 9 .S-a conchis că acest medicament ar putea fi folosit pentru tratarea maladiei Alzheimer la om Conform: Scientific American. . incapacitate de orientare spaŃio-temporală. pe această cale. şoareci etc.

primii opt studenŃi care au ieşi din examen au luat note bune şi foarte bune.În gândirea comună se recurge frecvent la raŃionamente inductive prin analogie: Deşi seara trecută grupa noastră a petrecut la discotecă până spre dimineaŃă. prin urmare. şi ceilalŃi studenŃi din grupă vor lua note bune şi foarte bune la examenul de azi • Din acest exemplu reiese şi mai clar fragilitatea raŃionamentului prin analogie 10 .

Pn) B (Pn+1) A (Pn+1) În această schemă: . Pn) B (P1.A (Pi ) – unde 1b i b n+1 – se citeşte “A se bucură de proprietatea Pi” 11 .A şi B reprezintă elementele (obiectele. fenomenele.…. …. situaŃiile) comparate .Schema de argumentare specifică raŃionării prin analogie: A (P1.

. este dificil să nu ne gândim şi la celălalt” .vorbind despre memorie şi amintire.• Se pare că raŃionarea prin analogie este specifică gândirii umane: . fondator al asociaŃionismului psihologic. remarca: „Dacă două obiecte sunt asemănătoare.este o modalitate curentă de obŃinere de concluzii care stau la baza unor atitudini sau comportamente . gândul despre unul din ele va declanşa automat gândul despre celălalt.este legată calitatea gândirii umane de a opera asocieri între proprietăŃi. Dacă ne gândim la unul din ge12 meni. încă Aristotel. aspecte etc.

subiectul este obligat să raŃioneze prin analogie. 13 . competenŃele etc. Testul Rorschach: • Subiectul primeşte 10 planşe cu forme complexe. unele colorate.Analogia în cercetarea psihologică 1. aptitudinile. altele nu • Se cere subiectului să arate cu ce seamănă fiecare pată • Pentru a satisface cerinŃa. asemănătoare petelor de cerneală. punânduşi în joc imaginaŃia.

raŃionarea prin analogie 14 . inclusiv pentru formarea unor deprinderi. de exemplu a “simulatorului auto” în laboratoarele de psihologia transporturilor • La acestea ar putea fi adăugate o mulŃime de alte exemple. dar esenŃial este că în toate cazurile de acest fel este implicată. Folosirea de mijloace speciale de testare: • Sugerarea unor situaŃii sau comportamente. direct sau indirect.2. stări subiective sau chiar “trăiri afective” • Folosirea simulatoarelor.

Lawrence Erlbaum Associates. fie ca raŃionament inductiv. la nivelul cunoaşterii individuale • Fie doi cunoscuŃi – A şi B – unde B îi solicită lui A informaŃii despre clădirea în care acesta lucrează • A spune că lucrează într-o clădire imensă în formă de stea de mare • B conchide (prin analogie) că edificiul în cauză este alcătuit dintr-un corp central din care se desprind radial alte cinci clădiri • Ce premise a folosit B pentru obŃinerea concluziei? Conform L. Psihologii analizează analogia. NJ.110 15 . 1992. înŃeleasă fie ca model.3. Barsalou. p. Cognitive Psychology. An Overview for Cognitive Psycologists. Hillsdale.

analogie = . analogie = modificarea înŃelesului unui cuvânt sub influenŃa uneia din celelalte forme ale sale sau a altui cuvânt • În limbajul obişnuit.ilustrare menită să clarifice ceva . analogie = un anumit fel de raŃionament inductiv • În lingvistică.asemănare parŃială între situaŃii.. idei etc.Sensurile termenului analogie: • În logică şi în ştiinŃă în general.pildă (exemplu mobilizator) cu menirea de a îndemna spre un comportament sau o anume atitudine 16 . .

cuvântul “analogie” este folosit şi pentru a desemna modele fizice sau ideale.care reprezintă producŃii literare cu rol educativ.de clădiri sau de diferite construcŃii destinate amenajării cursurilor de apă sau a mediului ambiant .prin care sunt simulate fenomene cosmice (planetariile) sau diferite activităŃi (simulatoarele de conducere auto sau de trafic din laboratoarele de psihologia transporturilor) etc. . machete: .La nivel general. cum ar fi fabulele 17 .

chiar în forma în care de fapt există .se bazează.facilitează înŃelegerea unor aspecte dificil de surprins . pe o comparare cu ceva 18 deja cunoscut .sunt folosite pentru a scoate în evidenŃă a ceva .sunt legate de acest tip de argument inductiv . la rândul lor.alteori sunt pilde.permit cercetarea a ceva care nu poate fi investigat direct.• Asemenea modele sau machete: . ilustrări sau exemple menite să îndemne spre un anume comportament sau spre o schimbare de atitudine • Deşi nu sunt argumente inductive prin analogie: .

de la cel mai mic la cel mai mare. o pildă. Fiecare.pentru aceasta.redă o ilustrare. la ceea ce are de făcut familia . nu un raŃionament prin analogie . are rolul şi importanŃa sa fără de care funcŃia mâinii nu poate fi integral realizată .acest “exemplu” este menit să-i mobilizeze pe membrii unei familii ipotetice să contribuie. fiecare după puterile sale. pilda se bazează pe o compara19 Ńie între familie şi palma unei mâini .Următorul text: Membrii unei familii sunt asemenea degetelor de la o mână.

creşte sensibil probabilitatea relaŃiei de conchidere. iar concluzia nu are şanse să fie acceptată • Dacă însă constatăm ca peste 50-60 de persoane provenite din acea zonă prezintă invariabil aceleaşi trăsături. De exemplu. studiem un singur subiect provenit dintr-o anumită zonă etnoculturală şi constatăm că este irascibil şi încăpăŃânat • Dacă pe această bază conchidem că toŃi locuitorii din acea zonă sau că majoritatea lor au exact aceleaşi trăsături. ca şi şansa concluziei de a se dovedi adevărată 20 . relaŃia de conchidere este extrem de fragilă.Regulile analogiei: (1) Numărul obiectelor comparate trebuie să fie cât mai mare.

Confesiunea religioasă şi nivelul de aderenŃă la aceasta 21 .Zona etnoculturală de provenienŃă .Nivelul şi calitatea educaŃiei primite .Tipul de mediu familial în care s-au format . De exemplu.Felul şi natura experienŃelor de viaŃă trăite .TradiŃiile şi obiceiurile specifice acelui areal .(2) Numărul asemănărilor dintre obiectele comparate trebuie să fie cât mai mare. persoanele studiate sub aspect temperamental se aseamănă prin: .

Numărul copiilor ş.Starea civilă .Culoarea părului sau a ochilor . • Persoanele studiate şi provenite din zona menŃionată diferă prin trăsături precum: .(3) Numărul deosebirilor trebuie să fie cât mai mic.a. de acelaşi tip 22 . iar cele existente să aibă o pondere cât mai slabă pentru ceea ce ne preocupă.ÎnălŃime .

pornind de la premise ca: (1) B suferă de aceeaşi maladie de care a suferit A (2) Rezultatele analizelor de laborator la care au fost supuşi ambii sunt cvasi-identice •Va conchide: (3) Medicamentul cu care s-a vindecat A îl va vindeca pe B II. I. Medicul va judeca logic-incorect. soŃiile ambilor sunt blonde.(4) Asemănările existente sunt relevante. întrucât A şi B: . Medicul va judeca logic-corect dacă.merg la acelaşi frizer. iar diferenŃele au importanŃă neglijabilă pentru concluzie. de acelaşi fel 23 . locuiesc în acelaşi cartier. dacă va ajunge la concluzia (3).a. folosesc aceeaşi marcă de autoturism ş.

La aceasta se adaugă multiplicitatea competenŃelor celor implicaŃi în cercetare (neuropsihiatrii. biochimişti) şi faptul că se bazează pe diversitatea aspectelor luate în calcul 24 .(5) Diversitatea obiectelor (cazurilor) comparate trebuie să fie cât mai accentuată. În cazul argumentului prin analogie care a condus la concluzia ca “Gleenvec” ar fi un medicament eficient pentru tratarea maladiei Alzheimer. diversitatea elementelor comparate este remarcabilă: deosebirea dintre oameni şi animalele de experienŃă este evidentă . psihologi. geneticieni.

iar argumentul să fie mai puternic 25 . • Orice argument pretinde tacit că premisele sale oferă justificare concluziei • Cu cât concluzia este mai cutezătoare. cu atât este mai dificilă susŃinerea ei • Modestia concluziei în raport cu premisele .este condiŃie esenŃială în evaluarea calităŃii unei inferenŃe .face ca povara asupra premiselor să fie mai mică.(6) Concluzia trebuie să fie cât mai modestă prin ceea ce susŃine.

Dacă concluzia este mai puŃin pretenŃioasă. forŃa analogiei creşte . prin diminuarea presiunii exercitată de concluzie asupra premiselor: .Dacă premisele rămân aceleaşi. sau au fost adăugate premise suplimentare.• Argumentul prin analogie este mai puternic. dar con-cluzia este mai îndrăzneaŃă forŃa analogiei scade simŃitor. pentru că suportul oferit con-cluziei de premise a devenit mai fragil (a scăzut probabilitatea relaŃiei de conchidere) 26 .

stejarul cel tânăr creşte. lui David Hume (1711-1776): Un paricid este în acelaşi raport faŃă de tatăl său precum stejarul-tânăr faŃă de stejarul-părinte. Născut din ghinda produsă de stejarulpărinte. acoperă stejarul-părinte şi îl sufocă. Prin uciderea stejarului-părinte. adică fiul care şi-a ucis tatăl. Ca atare. este nevinovat ca şi tânărul stejar încalcă mai multe din regulile enunŃate 27 . paricidul.Următorul exemplu de falsă analogie datorat. stejarul cel tânăr nu are nici o vină.

asemănările dintre paricid şi stejarul tânăr sunt nerelevante. în timp ce deosebirile dintre ei au o importanŃă hotărâtoare (regula 4) (4) Concluzia este foarte pretenŃioasă (regula 6) 28 . iar cele existente nu au importanŃă pentru caracterizarea elementelor comparate (regula 2) (2) Numărul deosebirilor dintre elementele comparate este foarte mare. iar ele au o importanŃă deosebită pentru caracterizarea acestora (regula 3) (3) În raport cu concluzia.(1) Numărul asemănărilor dintre fiul ucigaş şi stejarul tânăr este foarte mic.

RelaŃia de conchidere este necesară şi este socotită o formă specială de deducŃie .Alte forme de argumentare inductivă (1)InducŃia completă a1 este B. …. deci nu are caracter amplificator .Este utilizabilă exclusiv în cazuri de excepŃie.Concluzia spune lapidar ce au spus premisele cu de amănuntul.Are o valoare logică şi de cunoaştere extrem de reduse . an este B a1 … an sunt toŃi A ToŃi A sunt B . foarte rare 29 .

(2)InducŃia incompletă a1 este B. an este B a1 … an sunt unii dintre A ToŃi A sunt B Corespunde exemplelor iniŃiale de argument inductiv Este forma cea mai răspândită de argument inductiv în ambele feluri de raŃionare: comună sau ştiinŃifică Premisele nu oferă temei suficient pentru adevărul concluziei Are caracter amplificator: concluzia spune ceva care nu era spus în premise 30 - . ….

promovarea concluziei Ńine de simple impresii sau chiar de prejudecăŃi: . motiv pentru care se numeşte “inducŃie prin simplă enumerare” sau “vulgară” • RelaŃiei de conchidere îi revine un grad redus de probabilitate obiectivă • Deseori.În cunoaşterea comună: • Trecerea de la premise la concluzie se face în baza simplei constatări a repetării unor evenimente şi nu se cercetează natura repetărilor.se soldează adesea cu erori de raŃionare .este prin excelenŃă probabilitate subiectivă 31 .

se bazează pe simple constatări. inducŃia vulgară: .nu ia în considerare fondul repetărilor. pentru că toate ciorile văzute până acum au fost negre Orice incendiu poate fi stins cu apă.Exemple de inducŃie vulgară în cunoaşterea comună: Toate ciorile sunt negre. posibi32 lele relaŃii cauzale dintre ele . deoarece în toate cazurile de până acum apa s-a dovedit eficientă în stingerea incendiilor • După cum reiese şi din aceste exemple. pe simpla repetare a unor fenomene .

există o succesiune de la A = numărul cuiburilor de barză dintr-o anumită localitate la B = numărul noilor născuŃi din acea localitate 33 .A este urmat de B şi necritic se spune că A este cauza lui B De exemplu: • scăderea consistenŃei asfaltului (A) este urmată la anumite persoane de disconfort termic (B) • Alteori.Principalele erori inductive: (1)Simpla succesiune este considerată relaŃie cauzală: .

deşi cele relatate de premise nu sunt suficiente pentru a pretinde aceasta .(2) Generalizarea pripită: .Concluzia este sigur adevărată.Nu se recurge la nici un fel de verificare a relaŃiei de conchidere sau a spuselor concluziei Exemplele anterioare referitoare la culoarea ciorilor şi la stingerea incendiilor sunt cazuri de generalizare pripită 34 .

inducŃia prin simplă enumerare este folosită şi în ştiinŃă.Cu prudenŃa cuvenită. cât mai exacte şi cât mai precise 35 . inclusiv prin preluarea unor concluzii obŃinute iniŃial în viaŃa de zi cu zi: Zahărul se dizolvă în apă ToŃi oamenii sunt muritori Încălzirea duce la dilatarea metalelor • Au fost obŃinute iniŃial în cunoaşterea comună • Au fost preluate în ştiinŃă unde au beneficiat de suport suplimentar mai solid inclusiv ca urmare a fundamentării lor cu ajutorul unor metode şi instrumente specifice.

foloseşte metode şi instrumente specifice cât mai exacte. pentru culegerea datelor relatate de premise şi pentru verificarea acestora şi a celor exprimate de concluzie 3.InducŃia ştiinŃifică: 1. presupune evaluarea sistematică şi cât mai exactă a “repetărilor” constatate 2. deopotrivă. recurge la metodele inductive de cercetare a legăturilor cauzale 36 .

adică nu favorizează nici unul din punctele de vedere aflate în competiŃie pentru a explica “faptele” studiate 5. ceea ce înseamnă posibilitatea repetării observaŃiilor şi experimentelor cu obŃinerea aceloraşi rezultate atât pentru concluzie. este imparŃială. cât şi pentru premise 6.4. presupune o diferenŃiere clară între două feluri de factori implicaŃi în producerea fenomenelor studiate. este obiectivă. între cauze şi condiŃii 37 .

Folosirea oricărei metode de cercetare se presupune construirea unui plan (proiect) de cercetare. care include: a. precizarea scopurilor urmărite prin valorificarea metodei b. dacă este vorba de indivizi sau de grupuri de indivizi şi care este numărul de persoane din fiecare grup c. ce anume variază de la un subiect la altul şi ce rămâne constant indiferent de subiect 38 . cum se face alegerea subiectului sau a subiecŃilor supuşi investigaŃiei.

aparate.) folosite în cercetare în cauză e. indicarea modalităŃilor de înregistrare şi stocare a rezultatelor pentru fiecare etapă a cercetării g. chestionare etc. teste.d. stabilirea etapelor de urmat pe parcursul investigaŃiei şi a succesiunii acestora f. definirea metodelor de prelucrare şi valorificare a rezultatelor finale 39 . specificarea instrumentelor (tipuri de materiale.

inclusiv la prelucrarea statistică a acestor date • Concluzia argumentului inductiv este obligatoriu tratată ca o ipoteză ce trebuie supusă verificării 40 . inducŃia ştiinŃifică: • Se fundamentează direct sau indirect pe observaŃie ştiinŃifică şi pe experiment ştiinŃific • Presupune un grad ridicat de probabilitate obiectivă al relaŃiei de conchidere • Recurge la instrumente speciale de prelucrare a datelor culese pentru constituirea premiselor.Pe această bază.

sub formă de generalizări obŃinute din analizele şi clasificările realizate (4) Testarea fiecărei ipoteze derivată inductiv. din perspectiva criteriilor de confirmabilitate şi de 41 acceptabilitate pentru ipoteze .• Presupune cel puŃin patru etape: (1) Observarea şi înregistrarea tuturor “faptelor” disponibile. care sunt relevante pentru cazul cercetat (2) Analiza şi clasificarea faptelor înregistrate din perspectiva felului în care sunt legate de fenomenul studiat (3) Derivarea inductiva a ipotezelor posibile.

Este sursă sigură de perturbări şi omisiuni în cercetare . înregistrarea şi clasificarea “faptelor” pe care se bazează cercetarea • PrezenŃa unor astfel de prejudecăŃi şi preferinŃe subiective: . de păreri subiective privitoare la selectarea.În realizarea acestor etape • Nu sunt implicate nici un fel de idei preconcepute.Pune în pericol obiectivitatea ipotezelor finale 42 .Afectează negativ calitatea investigaŃiei şi a rezultatelor acesteia .

Texte de analizat privind gândirea critică 1.100-104) 1 . Ca atare. Hunter G. 1988.” (Terence Hines. pp. PoliŃiştii veniŃi la faŃa locului l-au interogat pe Mike. Buffalo. sunt exemple de monumentale imprecizii ale sistemului ochi – minte – acŃiune caracteristic omului. Pseudoscience and the Paranormal. care le-a descris cu anumite detalii cum s-a petrecut furtul: Mike le-a relatat despre arma argintie. 118 (1). în condiŃiile dificultăŃilor de observare. Maria i-a relatat lui Mike că l-a văzut pe hoŃ înşfăcând calculatorul şi o şurubelniŃă pe care le-a înghesuit în rucsac în momentul fugii din magazin. Examinarea actuală a suprafeŃei lui Marte a dovedit că acolo nu există nici un fel de canale şi nici un fel de alte aspecte care ar putea explica ceea ce ne-au relatat Schiaparelli şi Lowell. Odată. Hoffman. Despre ele a vorbit prima dată. Apoi. HoŃul a cotrobăit talmeş-balmeş prin magazin. pe care le-a îndesat în rucsac în timp ce părăsea în grabă magazinul. de unde au apărut canalele marŃiene? Sagan şi Fox declară: „vasta majoritate a canalelor pare a fi în cea mai largă măsură auto-generată de observatorii vizuali din şcoala canalelor şi.Y. Journal of Experimental Psychology: General. în 1975.170) 2. care fotografiase întreaga suprafaŃă a lui Marte. Fox. în perioada timpurie a secolului 20. martorul a discutat cu o cumpărătoare (pe care o voi numi Maria) şi ea martoră la furt.TEXTE DE ANALIZAT ŞI TEME DE REFLECłIE I. un ciocan sau o şurubelniŃă?. în 1877. un bărbat (pe care îl voi numi Mike) s-a nimerit să fie martor la un furt armat dintr-un magazin de produse tehnico-sanitare. dar până la sosirea poliŃiştilor. hoŃul a înşfăcat un calculator de mână şi un ciocan. Prometeus Books. ce fel de unealtă a fost. N. ca un fel de reacŃie tardivă. Au fost popularizate. vânturând o armă argintie. au comparat hărŃile canalelor marŃiene cu imaginile culese de Mariner 9. Carl Sagan şi P. finalmente. PoliŃia a fost alertată imediat. el a furat toŃi banii. Natura constructivă a percepŃiei explică faimoase iluzii astronomice – canalele de pe Marte. Misinformation and Memory: The Creation of New Memories. despre banii şi calculatorul luate de hoŃ. Mike a răspuns ferm: O şurubelniŃă! (Elizabeth Lofts. astronomul italian Schiaparelli. p. PoliŃiştii i-au spus lui Mike că au auzit că hoŃul luase şi o unealtă şi l-au întrebat: AŃi observat. de astronomul american Percival Lowell … Lowell a susŃinut că acele canale au fost construite de o civilizaŃie marŃiană avansată tehnologic. martie 1989.

La rândul nostru. cântece. Oamenii de ştiinŃă sunt profund preocupaŃi de influenŃa distonantă a aşteptărilor asupra percepŃiilor noastre. The Power of Critical Thinking. scâncete sau avertizări. Studiile de specialitate au pus în evidenŃă acest fenomen. 130) 5. 4. doar firava sugestie despre ceva ce ar trebui să percepem ne ajută să-l şi percepem. TendinŃa noastră de a percepe uneori lucruri care nu există în realitate devine pronunŃată atunci când stimulii sunt vagi sau ambigui. gemete. Bărbatul alb Ńinea în mână un cuŃit cu lamă lungă retrasă în mâner. este posibil să vedem şi să auzim ceea ce sperăm să vedem şi să auzim şi nu ceea ce există efectiv. Unul era un alb. Pentru acest motiv oamenii pretind că aud mesaje satanice când în apropierea lor se cântă muzică rock. dar unul din studiile clasice este de-a dreptul şocant. să susŃină că văd o stâncă gigantică în imaginile imprecise de pe suprafaŃa lui Marte sau chipuri asemănătoare lui Isus în aburul ce iese dintr-o tigaie în care se prăjeşte o plăcintă de mălai. desene haotice. pete pe tavan şi cu toate acestea să credem că observăm imagini sau sunete reale extrem de precise. În absenŃa formelor precise. De exemplu.3. p. (Lewis Vaughn. „zgomote albe”. Unul din motive este că amintirea unui eveniment văzut poate fi alterată. Fotografia prezenta doi bărbaŃi aşezaŃi alături într-un vagon de metrou. Multe studii demonstrează efectul aşteptărilor şi al credinŃelor asupra percepŃiilor noastre. imagini neclare. Cu ani în urmă. dacă ulterior înregistrării lui sunt recepŃionate noi informaŃii legate de acel eveniment. Cercetarea ştiinŃifică arată că cele memorate se pot modifica în acest fel. De fapt. asemenea unui briceag. celălalt un negru. Altfel spus. Oxford. fum. 2005. trebuie să reducem la minim posibil această influenŃă negativă. Acest fenomen este un fel de iluzie cunoscută sub numele de pareidolia (nălucire). Vei fi însă sincer convins că memoria alterată este chiar memoria originală. Puternicele noastre speranŃe şi aşteptări sunt un semnal că este obligatoriu să controlăm de două ori informa- 2 . putem vedea fantome sau înfăŃişări şi putem auzi cuvinte. 5. Jumătate din ei au declarat că cuŃitul se afla în mâna bărbatului de culoare. cercetătorii au cerut studenŃilor să examineze cu atenŃie o fotografie şi să descrie ce văd în ea. Oxford University Press. Mai târziu. s-a cerut studenŃilor să-şi reamintească ce au văzut în fotografie. lumini pe cerul nopŃii. voci trunchiate. aşa că încearcă să proiecteze experimente care să o reducă la minimum. putem percepe stimuli absolut lipsiŃi de formă: nori. în mod repetat. Amintirile mărturiilor vizuale sunt de o notorie irelevanŃă.

Avem tot dreptul să pariem. procurate dintr-un magazin de legume şi fructe. B. Din perspectiva logicii şi a gândirii critice. 6. cu erori. McGraw Hill Inc. astfel de decizii sunt dezastruoase. oamenii. se întâmplă adesea. R. (L. New York 3 . deficitar gândite. Ocazional. pentru a combina material genetic cu ajutorul căruia modificăm diferite varietăŃi de viaŃă. În timp ce scriam aceste rânduri. Vaughn) O asemenea situaŃie corespunde întrucâtva celei sesizate de teoria modelelor mentale avansată de psihologia cognitivă (Ph. Există nu puŃine situaŃii în care eludarea exigenŃelor logice în raŃionare ia şi o altă formă. Nu mai târziu decât în dimineaŃa următoare a constatat că suferă de o serioasă infecŃie oculară care evoluează rapid. a sofismelor. Într-un recent sondaj Gallup. Acum. Unul din colegii noştri a descoperit că peste jumătate din studenŃii săi cred că primul om care a păşit pe Lună a fost Lance Armstrong. comitem frecvent erori logice. că oricare dintre noi ia din timp în timp astfel de hotărâri – decizii lipsite de informaŃii. pentru a le asorta pantofilor ei de sport. Ohio). N. suntem suficient de inteligenŃi pentru a trimite nave cosmice dincolo de graniŃele Sistemului Solar. Parker. pentru a construi maşini care îi scot din joc pe marii maeştri ai şahului. 18% din cei chestionaŃi credeau că Soarele se roteşte în jurul Pământului. Critical Thinking. Robyn are nevoie de un an de tratament şi de transplant de cornee pentru a-şi salva vederea. această inacceptabilitate a premiselor este o sursă principală a erorilor de raŃionare. dar. Noi. Johnson-Laird). 7. În ciuda impresionantelor realizări ale intelectului uman.N. Astfel.Ńiile provenite de la simŃuri şi să manifestăm o deosebită prudenŃă faŃă de concluziile derivate pe baza lor. cu toate acestea. cu o judecare deficitară. oricine se confruntă adesea cu exemple de raŃionare greşită. în controverse de pildă. ca unul dintre parteneri să folosească premise inacceptabile pentru interlocutorul său. 2004. care afirmă că cea mai importantă parte a erorilor de raŃionare şi-ar afla cauza în faptul că modelele mentale pe care se fundamentează premisele argumentului nu sunt singurele modele mentale posibile pentru aceleaşi premise. Moore. cu mari şanse de câştig. a apărut în ziar o istorioară despre o oarecare Robyn Rouse (din Columbus. altfel spus. cu toate că acele premise sunt relevante pentru concluzia pe care urmează să o justifice. care a plătit 25$ pentru o pereche de lentile de contact verzi. greşite.

Ele te ajută să-Ńi găseşti drumul prin lume. ci la cum gândeşti. AtenŃia impune un răspuns activ. Oxford University Press. consumator de energie. judecăŃi. Determinarea valorii sau a calităŃii credinŃelor noastre este o funcŃie a gândirii. altele nu. Tocmai această familiaritate este cauza ce ne face să producem judecăŃi lipsite de grijă despre fapte ce se găsesc chiar în faŃa noastră. Fiecare situaŃie este unică şi este necesar să manifestăm o grijă deosebită legat de unicitatea ei. Venim pe lume fără opinii. iar acum capul ne este suprasaturat de ele. Îndemnul „fi atent!” este plin de miez. când în fond ceea ce trebuie să facem este să o studiem cu atenŃie. Te orientează. The Power of Critical Thinking. El ne reaminteşte că atenŃia valorează ceva. la fiecare situaŃie. nu există nimic care se repetă aidoma. iar altele te vor orbi. antrenează-te pentru a te concentra pe detalii. 2005. probabil. despre o situaŃie familiară presupunem că nu va fi cu nimic mai mult decât o repetare a unei situaŃii familiare trăită anterior. Nu doar să auzi. ÎnŃelegem greşit o situaŃie deoarece o tratăm superficial. Unele din credinŃele tale întradevăr îŃi vor da informaŃii utile. de fapt. ascultă. 2005. Random House Trade Paperbacks. Lucrurile mici nu trebuie neglijate. New York 4 . Aceasta înseamnă că gândirea critică nu se referă la ce gândeşti. Vaughn. să fi bun sau rău. Unele sunt adevărate. În sens strict însă. L. Q. Multe erori de raŃionare se explică prin aceea că nu acordăm suficientă atenŃie situaŃiilor în care ne aflăm. te fac ignorant sau înŃelept. valori sau puncte de vedere. deoarece. New York 9. D. deopotrivă.8. Acesta este un adevăr în situaŃiile familiare. să vezi. Întrebarea este: care din ele sunt într-un fel şi care altfel? Acest tip de întrebare – o întrebare despre calitatea credinŃelor tale – este preocuparea fundamentală a gândirii critice. McInerny. persoane. te paralizează sau îŃi dau putere. spre eşec sau spre succes. Being Logical. Nu doar să priveşti. tocmai lucrurile mici sunt cele care ne conduc la lucrurile mari. Deseori. Dacă ai încerca să le redai în scris. locuri şi lucruri din care este constituită situaŃia. ai câştiga titlul de cel mai plictisitor om din lume). ai fi ocupat pentru tot restul vieŃii (şi. iar tipul de gândire care îndeplineşte cel mai bine această sarcină este gândirea critică – o aptitudine pe care educaŃia superioară tinde să o edifice. Este imposibil să fi cu adevărat atent şi în acelaşi timp pasiv. Pregăteşte-te.

Ph. N. de obicei. a anticipa evenimente şi a oferi suport explicaŃiilor. de psihologul scoŃian Kenneth Craik în 1943. în timp ce majoritatea celor identificaŃi ca gânditori divergenŃi au dat zece sau mai multe răspunsuri. dependentă în mare măsură de competenŃe şi cunoştinŃe anterior învăŃate şi măsurabilă cu ajutorul convenŃionalului test IQ. Colman. care au pus în lumină tipuri mai creative de gândire. conştient controlată. Ea este o gândire logică. iar producŃiile convergente şi cele divergente sunt două din cele cinci feluri de operaŃii mentale implicate în „Cubul Guilford”. pe care le foloseşte pentru a raŃiona. care produce fluent o varietate de idei inedite relevante pentru problema în discuŃie. (Andrew M. Tipuri de gândire (raŃionare): Gândirea convergentă şi gândirea divergentă sunt stiluri cognitive ce se derulează ca două modalităŃi de gândire radical diferite. La extrema opusă se află gândirea divergentă. de o povestire dintr-un roman. Oxford University Press) 11. o informaŃie sintetică valorificată prin gândire deductivă. El a susŃinut că cititorul crează un model mental al textului pe care îl citeşte şi care simulează „lumea” descrisă de text. psihologul englez Liam Hudson (născut în 1933) a constatat că cei mai mulŃi copii oferă doar trei sau patru răspunsuri în trei minute. Ipoteza că oamenii ar fi legaŃi de modelele mentale a fost avansată. ca în aritmetică. includ teme de următoarea formă: Câte utilizări are cuvântul „cărămidă”?. Testele asupra gândirii divergente. Conform lui Johnson-Laird. Conceptul de gândire divergentă a fost introdus în 1946 de psihologul american Joy Paul Guilford (1897-1987). La una din extreme se află gândirea convergentă care are tendinŃa de a se localiza pe o soluŃie unică a unei probleme şi implică. real-orientată.10. pasagiile ambigui din text pot conduce la mai multe modele mentale aflate în competiŃie şi pe care. Johnson-Laird (1989) şi-a asumat ca subiect de studiu modelele mentale construite din înŃelegerea discursului. Unii psihologi au pus un semn de egalitate între creativitate şi gândire divergentă. autorul textului le foloseşte întrucâtva deliberat pentru a întreŃine confuzia cititorului cu privire la anumite aspecte legate. 1943) el scria că mintea construieşte „modele la scară redusă” ale realităŃii. Cei care gândesc divergent preferă şi realizează rezultate mai bune în cazul problemelor de tip „închis-deschis”. În cartea sa The Nature of Exploration Craik. să spunem. analitic. 2003. Oxford Dictionary of Psychology. Ocupânduse de investigarea elevilor. mai întâi. în funcŃie de capacitatea cititorului de înŃelegere/interpretare a textului. 5 . care nu au o soluŃie unică.

Mental Models.Raportul dintre gândire şi limbaj 13. 3.Principalele tipuri de limbaj 15.PropoziŃiile categorice în logica tradiŃională şi în gândirea critică 31. 5. care este mai uşor inteligibil.Reguli şi erori în definire 25.Clasificarea şi valoarea ei metodologică 26. pasajele de text lipsite de ambiguităŃi conduc la un singur model mental. Mads Soegaard.Raportul logică – psihologie în cunoaşterea actuală 12. 7. exactitatea şi precizia discursului Compatibilitatea reciprocă a ideilor în scriere şi vorbire Rigoare şi consecvenŃă în argumentare. extensiune – denotaŃie 20. părerilor. Interaction Design Community Encyclopaedia II.Silogismele şi locul lor în raŃionare din perspectiva gândirii critice 29.Reguli şi erori de clasificare 28.FuncŃii pragmatice ale limbajului 18.Tipuri de definiŃie 24.Raporturile dintre termeni 22.Tipuri de vocabular: vocabularul psihologiei 16.Studiile psihologice asupra raŃionării silogistice 30.Semn şi simptom din perspectivă logică şi psihologică 14.Psihologismul şi logicismul – orientări extremiste 11.Locul definiŃiei în gândirea critică 23.Tipuri de cuantori în logică şi în gândirea obişnuită 6 .Principalele tipuri de clasificare 27. în expunere şi în acŃiune ImportanŃa întemeierii în promovarea şi evaluarea ideilor.Termen. 6. Logica şi psihologia în istoria cunoaşterii 10. Teme de reflecŃie privind bazele gândirii critice 1.Structura termenilor: intensiune – conotaŃie. model mental (noŃiune) şi cuvânt 19.FuncŃii semantice ale limbajului 17. 2005. 8. opiniilor etc 9. 2. ImportanŃa gândirii critice: ce este gândirea critică? Rolul şi importanŃa argumentelor în gândirea critică Forma logică şi conŃinutul ideilor Locul şi rolul limbajului simbolic în evaluarea argumentelor Claritatea.În schimb.Principalele tipuri de termeni 21. 4.

DificultăŃi privitoare la valorificarea figurilor silogistice în argumentare 36.Valorificarea operatorilor propoziŃionali în raŃionare şi în diferite domenii de investigaŃie 41.Principalele erori în argumentarea inductivă la nivelul raŃionării naive 58.Specificul şi rolul argumentelor inductive în raŃionare 49.Teoria logicii mentale ca explicaŃie psihologică a raŃionării propoziŃionale 46.Perspectiva gândirii critice asupra operatorilor propoziŃionali 39.Rolul cunoaşterii logicii conversiunii şi obversiunii propoziŃiilor categorice în evaluarea raŃionării naive 33.Argumente disjunctivo-categorice şi rolul lor în raŃionarea naivă 43.InducŃia în raŃionarea comună şi în raŃionarea ştiinŃifică 59.Argumente ipotetico-categorice şi rolul lor în raŃionarea naivă 42.Locul inducŃiei în demersurile raŃionării naive şi în cele proprii raŃionării ştiinŃifice 51.Criterii de evaluare a raŃionării prin analogie 57.Locul teoriei modelelor mentale în explicarea psihologică a raŃionării propoziŃionale 47.ParticularităŃile inducŃiei ştiinŃifice 60.Probabilitatea relaŃiei de conchidere specifică raŃionării inductive 50.Tipuri de disjuncŃie în logică şi în raŃionarea naivă 40.PropoziŃii compuse şi operatori propoziŃionali 38.Argumentele inductive prin simplă enumerare 52.Principale neajunsuri şi erori caracteristice raŃionării silogistice naive 37.Analogia în cercetarea psihologică 55.32.Raportul dintre raŃionarea monotonică şi raŃionarea non-monotonică 48.Legătura dintre inteligenŃa artificială şi inteligenŃa naturală 45.Teoria regulilor de inferenŃă şi psihologia raŃionării silogistice 34.RaŃionamentele prin analogie 54.Ipoteze psihologice în explicarea raŃionării propoziŃionale 44.Teoria modelelor mentale şi locul său în psihologia raŃionării silogistice 35.InducŃia incompletă în raŃionarea ştiinŃifică 53.InducŃie şi deducŃie în raŃionarea naivă şi în raŃionarea ştiinŃifică 56.Principalele trăsături ale metodelor inductive în cercetarea ştiinŃifică 7 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful