Editura Sfântul Ierarh Nicolae 2010 ISBN 978-606-8193-24-3

REFERENT ŞTIINŢIFIC PROF. UNIV. LAZĂR LUMINIŢA .

........................................ Activităţile practice..................................................................................................mijloc pentru formarea şi dezvoltarea deprinderii de a sesiza frumosul şi de a-l îndrăgi..................9 4...15 2............................ Activităţi de construcţie ...................15 despre folosirea celor mai simple unelte şi procedee de lucru ........................10 CAPITOLUL II SCOPUL.................................................. .... Importanţa activităţilor practice pentru dezvoltarea multilaterală a copiilor......................................................................... Activităţi de confecţii ................................ Activităţi de aplicaţie .......................................................CUPRINS CAPITOLUL I OBIECTUL METODICII PREDĂRII ACTIVITĂŢILOR PRACTICE ÎN GRĂDINIŢA DE COPII............15 1..... scopul şi conţinutul metodicii activităţilor practice în grădiniţa de copii .................6 preşcolari..........................16 3...............................7 2.................. SARCINILE ŞI CONŢINUTUL ACTIVITĂŢILOR PRACTICE ÎN GRĂDINIŢELE DE COPII ................. Rolul activităţilor practice în dezvoltarea intelectuală a copiilor ........................................................7 3........................ Importanţa...11 A.......................4 A.................................................................. Însuşirea unor cunoştinţe elementare despre particularităţile materialelor........................... Formarea unor priceperi şi deprinderi practice de muncă ................................................................ Activităţile practice . Rolul activităţilor practice în dezvoltarea psiho-motorie a copilului ........................5 B..................12 B............................ factor important pentru dezvoltarea morală a copiilor............................................................18 .....6 1..........

încă din primii ani de viaţă.al activităţilor obligatorii . Metodica urmăreşte să asigure un caracter ştiinţific procesului de formare a priceperilor şi deprinderilor elementare de muncă şi să constituie pentru educatoare un îndreptar preţios. aplicaţii şi confecţii. organizarea şi desfăşurarea activităţilor obligatorii practice. în acelaşi timp. Această pregătire constă în dezvoltarea dragostei pentru muncă şi însuşirea unor priceperi şi deprinderi elementare de muncă. In concluzie.realitatea practică. de către educatoare a tuturor problemelor teoretice şi practice care fac obiectul activităţii sale şi în special a bazelor psihologice şi pedagogice ale procesului de predare a activităţilor practice. pregătirea lor pentru participarea la munca productivă de mai târziu. Prin munca efectuată de copiii între trei şi şase ani se urmăreşte nu rezultatul practic pe care aceştia îl obţin în urma efortului pe care îl depun. . ci.cât şi în afara acestora. în primul rând.activităţile obligatorii practice. 2) Sarcinile urmărite în cadrul fiecărei activităţi (deprinderi). în familie. atât în cadrul organizat . Această legătură constituie sarcina de bază a învăţământului nostru de toate gradele şi. copilul vine în contact cu diferite forme de muncă. Legile dezvoltării societăţii impun o strânsă legătură între procesul de învăţământ şi viaţă . condiţia esenţială pentru dezvoltarea multilaterală a personalităţii copilului. priceperi şi deprinderi ce trebuie predate copiilor în raport cu particularităţile psiho-fizice.CAPITOLUL I OBIECTUL METODICII PREDĂRII ACTIVITĂŢILOR PRACTICE ÎN GRĂDINIŢA DE COPII Munca instructiv-educativă în grădiniţă trebuie să se desfăşoare la un nivel corespunzător cerinţelor actuale ale societăţii noastre. Activitatea desfăşurată de copii. Aceasta impune o cunoaştere temeinică. pregătirea. obiectul metodicii de faţă îl constituie studierea modului de predare în grădiniţă a activităţilor practice de construcţii. 3) Metodele şi procedeele folosite în funcţie de posibilităţile copiilor. trebuie să aibă un caracter sistematic. In grădiniţă el este încadrat şi în forme de muncă special organizate . în scopul realizării acestor sarcini. Aceste cerinţe sunt rezultate din îmbinarea experienţei înaintate cu cele mai noi date ale ştiinţei pedagogice şi psihologice şi propun cunoaşterea şi analizarea următoarelor probleme esenţiale: 1) Volumul de cunoştinţe. Metodica de faţă stabileşte cerinţele de care educatoarea trebuie să ţină seama în planificarea.

în cadrul acestora. scopul şi conţinutul metodicii activităţilor practice în grădiniţa de copii Importanţa studierii metodicii activităţilor practice rezultă din rolul însemnat pe care-1 au activităţile practice în dezvoltarea multilaterală a personalităţii copiilor. el se obişnuieşte cu un anumit efort. Clasificarea aceasta o ajută pe educatoare în stabilirea precisă a scopului şi a conţinutului fiecărei activităţi practice. In concluzie. Întrucât procedeele de lucru însuşite de copii în activităţile practice obligatorii sunt folosite şi în activităţile libere. Deci activităţile practice aduc o însemnată contribuţie de ordin formativ la dezvoltarea copilului. Ponderea cea mai mare în cuprinsul acestei lucrări o are capitolul în care se indică metodele şi procedeele necesare în pregătirea. ci numai de elemente simple prin care copiii fac primii paşi în pregătirea pentru munca productivă de mai târziu. sinteza (asamblarea părţilor componente). organizarea şi desfăşurarea diferitelor feluri de activităţi practice. în conţinutul lucrării se dau indicaţii şi se sugerează teme care pot fi realizate de copii sub directa îndrumare a educatoarei. în cuprinsul lucrării de faţă se analizează sarcinile principale ale activităţilor practice şi realizarea acestora în funcţie de particularităţile de vârstă a copiilor. îndrumările precise şi buna . influenţează dezvoltarea spiritului activ şi stimulează comportarea disciplinată. comparaţia (între model şi lucrarea în curs de executare sau cea executată) se dă copilului posibilitatea să-şi dezvolte simţul orientării (prin plasarea corectă a elementelor componente). i se dezvoltă îndemânarea şi precizia în mişcări. Activitatea desfăşurată provoacă copiilor intense trăiri afective. Activităţile practice sunt clasificate după criteriul tehnicilor folosite şi al sarcinilor didactice care se realizează în cadrul acestora. Executând diferite operaţii ca: analiza (desfacerea părţilor componente ale obiectului sau imaginii lui). în activităţile alese. Toate indicaţiile de ordin metodic sunt concretizate în planurile de activităţi. copiii îşi însuşesc cunoştinţele legate de executarea acţiunilor simple necesare pentru confecţionarea unor imagini sau jucării care reproduc obiecte din mediul înconjurător. De asemenea. importanţa metodicii activităţilor practice este determinată de contribuţia complexă şi multilaterală a activităţilor practice la pregătirea psihică şi fizică a copiilor pentru participarea la munca de mai târziu. Importanţa. In această parte se dau o serie de indicaţii cu privire la tehnica executării diferitelor teme recomandate de programă. Deci studierea metodicii sprijină pe educatoare în înţelegerea fiecărei sarcini şi în cunoaşterea modului şi a căilor de rezolvare a acestei sarcini.care s-o ajute să cunoască principalele mijloace de realizare a sarcinilor prevăzute în programa grădiniţelor de copii. Este clar că la această vârstă nu putem vorbi de confecţionarea obiectelor în înţelesul unei stricte utilităţi a muncii propriu-zise. A.

intelectuală. B. Importanţa activităţilor practice în grădiniţă constă în contribuţia lor la dezvoltarea psiho-fizică. activităţile practice reclamă în pregătirea şi desfăşurarea lor respectarea unor cerinţe specifice rezultate din sarcina didactică generală a formării unor deprinderi şi priceperi elementare de muncă. fiecare procedeu trebuie valorificat în funcţie de specificul grupei şi de condiţiile obiective în care se desfăşoară activitatea respectivă. In munca fiecărei educatoare trebuie să existe elementul creator. ci luându-se în consideraţie toate situaţiile concrete în care se realizează şi se desfăşoară diferite tipuri de activităţi practice. Aceste cerinţe se referă la pregătirea materialului necesar exersării operaţiunilor şi la alegerea şi folosirea celor mai bune metode şi procedee pentru înţelegerea sarcinii de către copii. activităţile practice se situează pe acelaşi plan cu celelalte activităţi obligatorii organizate în grădiniţă. rezultare tot mai bune. Indicaţiile date în cuprinsul lucrării nu trebuie aplicate în mod rigid. fapt care determină dezvoltarea atât a capacităţilor fizice ale copiilor. Dar pe lângă cerinţele generale menţionate. cât şi ale celor intelectuale. Din punct de vedere al valorii educative. morală şi estetică a copilului. precizarea clară a scopului didactic. în cadrul activităţilor practice. Importanţa activităţilor practice pentru dezvoltarea multilaterală a copiilor preşcolari În activităţile practice obligatorii. Ele contribuie la dezvoltarea multilaterală a copiilor cu condiţia să se respecte cerinţele pedagogice generale în organizarea şi desfăşurarea lor. stabilirea legăturii organice între sarcinile instructive şi cele educative. copiii execută operaţii simple şi confecţionează obiecte şi jucării asemănătoare celor cunoscute de ei din mediul înconjurător.orientare practică o vor ajuta să obţină. . îmbinarea muncii întregii grupe cu activitatea individuală. Această activitate practică face trecerea de la un joc la muncă şi constituie un prim pas în direcţia pregătirii copilului pentru participarea la munca de mai târziu. Caracterul practic al activităţilor practice permite îmbinarea muncii fizice cu cea intelectuală. alegerea judicioasă a conţinutului şi metodelor corespunzătoare fiecărei părţi a activităţii.

1. nu este suplă în mişcări. are o deosebită importanţă pentru întreaga dezvoltare a copilului. Mâna copilului. Perfecţionarea mişcărilor şi supleţea lor sunt condiţionate de dezvoltarea muşchilor mici ai mâinii. Cunoştinţele multiple şi variate despre obiectele şi fenomenele din mediul înconjurător. care constituie un important analizator tactilo-motric. la intrarea lui în grădiniţă. Acţionând asupra materialelor în cadrul activităţilor practice copilul îşi exersează concomitent analizatorii vizual şi cutanat. Copilul nu-şi coordonează şi nu-şi proporţionalizează efortul în funcţie de greutatea actului ce-l are de executat. El ajunge în stadiul precizării şi coordonării mişcărilor. îşi lărgesc treptat cercul de reprezentări şi participă în mod activ la viaţa care-i înconjoară. construcţii şi confecţii stimulează activitatea analitico-sintetică a scoarţei cerebrale. despre schimbările şi transformările diferitelor materiale în . copilul este pus în situaţia de a executa o serie de mişcări precise. despre muncă. Tema indicată de educatoare n-ar putea fi executată de copii dacă concomitent cu mâna n-ar fi antrenaţi analizatorul vizual şi scoarţa cerebrală după culoare. Datorită acestui fapt. mişcări care antrenează analizatorul motric şi cutanat. Rolul activităţilor practice în dezvoltarea intelectuală a copiilor în instituţia preşcolară copii desfăşoară o activitate foarte variată. acestea devenind mai corecte. respectiv mâna. copilul de 3-4 ani execută o serie de mişcări pentru aranjarea şi deplasarea materialului. Mânuirea materialelor şi a obiectelor în diferite acţiuni practice influenţează exactitatea şi profunzimea percepţiilor şi reprezentărilor copiilor. Rolul activităţilor practice în dezvoltarea psiho-motorie a copilului În timpul reproducerii concrete a unui obiect oarecare din mediul înconjurător. 2. mâna are cea mai întinsă arie corticală de proiecţie. copilul ajunge să facă o mai mare diferenţiere a mişcărilor. Participarea mâinii în procesul de cunoaştere determină o percepere mai clară şi o cunoaştere mai temeinică a realităţii înconjurătoare. mărind funcţiunea ei de reglare a centrilor subcorticali în zona motorie (regiunea motorie). mărime etc. dat fiind că dintre toţi analizatorii. Mâna. şi musculatura fină a mâinii. să elimine mişcările involuntare şi inutile. Exerciţiile pe care copiii le desfăşoară organizat în activităţile practice de aplicaţii. formă. într-o activitate de construcţii. el nu are dibăcie şi îndemânare. mai fine. coordonate şi sistematizate. Executarea mişcărilor se face cu ajutorul mâinii. în cadrul ei percep cu curiozitate obiectele şi fenomenele realităţii. mai sigure.

în activitatea de aplicaţie „casa". Efectul pozitiv al activităţilor practice în procesul de cunoaştere se datorează şi faptului că ele oferă copiilor posibilitatea de a constata direct cum se pot aplica în practică anumite cunoştinţe însuşite. generalizări concrete. să le compare şi să generalizeze anumite calităţi ale lor. aşa după cum indică modelul educatoarei. uşa. In procesul intuirii modelului şi al demonstrării procedeelor de lucru. educatoarea reactualizează cunoştinţele privind obiectul ce urmează a fi executat (reprodus). elasticitate etc. . imaginaţia reproductivă. una din laturile principale ale scopului activităţilor practice. De pildă. Astfel. şi propunându-şi să realizeze ceva din ele. caracteristică preşcolarilor. materiale din natură etc. în convorbiri după imagini etc. copilul îşi consolidează cunoştinţele privind forma. sistematizarea şi verificarea în practică a cunoştinţelor însuşite. copilul este pus în situaţia de a efectua operaţiuni de comparaţie. Ei unifică apoi prin lipire toate aceste părţi. El separă. Lucrând cu diferite materiale: hârtie. realizând casa. în procesul de realizare a elementelor sunt reactualizate cunoştinţele despre părţile plantelor. In mod direct copiii constată calităţile de: mărime. lipici. programa prevede volumul de deprinderi tehnice elementare pentru fiecare grupă. sunt însuşite în marea lor majoritate de copii în activităţile organizate. forma. copiii îşi consolidează cunoştinţele privind părţi componente ale casei decupând pe rând: pereţii casei. culoarea şi aşezarea petalelor. In felul acesta se dezvoltă atenţia. a codiţei. în activitatea cu tema „aspecte de primăvară". mărimea şi proporţia lor etc.procesul complex al muncii. In procesul activităţii practice. în procesul de execuţie a unei flori de primăvară. Dar aplicarea în practică necesită însuşirea în prealabil a unor deprinderi elementare de muncă. pânză. Concomitent cu această consolidare copiii îşi îmbogăţesc cunoştinţele privind proprietăţile unor materiale din natură şi învaţă noi procedee de lucru. după posibilităţi. In concluzie. mărimea. copilul are prilejul să cunoască însuşirile acestora. bază a dezvoltării gândirii situaţionale. toate aceste cunoştinţe se completează şi se adâncesc. acţionând asupra materialelor şi obiectelor. a frunzei. în observări. culoarea acestora etc. acoperişul. In funcţie de particularităţile de vârstă. carton. procesul activităţii practice la această vârstă creează largi posibilităţi pentru fixarea. obiecte din mediul înconjurător pe care le-au perceput anterior. culoare. formă. în acelaşi timp. In procesul execuţiei copilul are posibilitatea să aplice şi să verifice direct cunoştinţele însuşite. rezistenţă. analiză. compară şi unifică părţile componente ale unui întreg. sinteză. geamurile. Cu ajutorul acestor materiale ei produc. De asemenea.

influenţează în mod pozitiv educarea copiilor în spiritul dragostei pentru muncă.un obiect oarecare . ei confecţionează semne de carte pentru copiii care vor merge la şcoală sau cărucioare pentru jocurile celor din grupele mici etc. Ei trăiesc din plin momentul în care pot constata singuri că în urma efortului depus au ajuns la rezultatul dorit. Toate aceste situaţii. copilul este stimulat şi interesat să-şi ducă la bun sfârşit lucrul început. astfel că după o serie întreagă de activităţi practice copilul reuşeşte să-şi desfăşoare întreaga activitate în mod organizat. el îşi concentrează atenţia. Toate aceste cerinţe contribuie la educarea simţului ordinii şi al curăţeniei. Faptul că preşcolarul este pus în situaţia de a executa prin propriile lui forţe tema activităţii . să strângă în coşuleţ materialul rămas după execuţia lucrării. De aici rezultă că trăsăturile pozitive ale voinţei copilului se dezvoltă în mare măsură în procesul activităţii lui.contribuie la formarea independenţei lui. Din felul cum se desfăşoară activităţile practice desprindem şi importanţa lor în educarea simţului ordinii şi al curăţeniei. stimulând încrederea în forţele lui proprii. devine perseverent. factor important pentru dezvoltarea morală a copiilor Activităţile practice influenţează pozitiv dezvoltarea copiilor sub aspect moral. Motivaţia pe care educatoarea o pune în faţa copiilor îi determină să înţeleagă necesitatea efortului prelungit în executarea acţiunilor de reproducere concretă a unui obiect din mediul înconjurător. operaţiunile de execuţie se succed de asemenea într-o ordine dinainte stabilită. al respectului pentru bunurile create de ei şi de alţii etc. Materialul din care se realizează tema este prezentat şi aranjat într-o anumită ordine. Sentimentul de bucurie şi de satisfacţie pe care copilul îl încearcă în momentul încheierii cu succes a lucrului său contribuie în mod deosebit la . create în cadrul activităţilor practice. ceea ce contribuie în mare măsură la pregătirea lui pentru munca viitoare. In cadrul acestor activităţi el este obligat să lucreze curat. învaţă să se stăpânească şi să învingă greutăţile care se ivesc în timpul efectuării operaţiunilor necesare. Dacă la început motivaţia se axează pe folosirea obiectelor confecţionate de ei în jocurile sau activităţile lor. Activităţile practice. De pildă. Activităţile practice îşi aduc contribuţia şi la îmbogăţirea vieţii afective a copiilor. ci pentru alte persoane. Cunoscând destinaţia obiectului pe care îl realizează.3. Deprinderile şi priceperile de muncă practică însuşite în activităţile practice îl obişnuiesc pe copil cu o activitate utilă. In acest scop. Educatoarea trebuie să procedeze cu mult tact. mai târziu se constată o anumită trecere pe o treaptă superioară: copiii depun eforturi în vederea realizării unor activităţi care nu au o importanţă directă pentru ei. să-şi spele mâinile.

De exemplu: maşinile în garaj. raporturi care stau la baza închegării colectivului.educarea dragostei pentru muncă. după posibilităţi. copiii reuşesc să manifeste un spirit critic foarte dezvoltat. prin multitudinea formelor etc. Cu timpul. In majoritatea situaţiilor. analizează coloritul. 4. unele aplicaţii în desfăşurarea jocurilor de creaţie sau în scopul organizării expoziţiilor pentru părinţi etc. Conţinutul concret al activităţilor practice impresionează în mod plăcut. copiii au posibilitatea să se convingă mai mult de necesitatea şi valoarea muncii întregului grup. In activităţile în care efectuează teme colective. copiii sunt familiarizaţi cu frumosul în natură şi în viaţa înconjurătoare. ei sunt puşi în situaţia de a le reproduce. la optimismul şi încrederea în forţele lui proprii. In activitatea practică. . Apreciază realizarea estetică a temei în funcţie de respectarea condiţiilor artistice stabilite în analiza modelului prezentat de educatoare. prin armonia de culori. toate calităţile artistice constate. organizate în grădiniţă. copilul are posibilitatea să aprecieze calităţile artistice ale modelului pe care-1 are de realizat. Toate aceste situaţii creează raporturi multiple între copii. pe lângă faptul că vin în contact cu bogăţia de forme şi culori ale obiectelor pe care le au de executat. In executarea lucrării el respectă. fapt care determină dezvoltarea capacităţii de a-şi subordona interesele proprii celor colective. prin varietatea materialului. forma şi mărimea. avioanele pe aeroport. în momentul de încheiere. copilul analizează atât lucrarea proprie cât şi pe a celorlalţi. La sfârşitul activităţii. copiii folosesc în colectiv obiectele confecţionate în activităţile practice.mijloc pentru formarea şi dezvoltarea deprinderii de a sesiza frumosul şi de a-l îndrăgi In majoritatea activităţilor cu caracter obligatoriu sau liber. reuşind să selecţioneze din mai multe obiecte pe cele care au evidente calităţi artistice. în activităţile practice copiii analizează după posibilităţi frumosul şi-şi formează în acelaşi timp şi o serie de priceperi şi deprinderi artistice. In timpul lucrului. Prin urmare. la baza dezvoltării sentimentelor de încredere şi prietenie reciprocă. Activităţile practice . proporţiile şi simetria.

despre folosirea celor mai simple unelte şi procedee de lucru. accesibil şi stabil.formarea unor priceperi şi deprinderi de muncă practică. Ca o parte componentă a ansamblului de activităţi obligatorii organizate în instituţia preşcolară. conţinutul ei fiind stabilit după criterii exacte. . Sarcinile specifice care se realizează în cadrul activităţilor practice sunt: . Criteriul principal în stabilirea conţinutului acestor activităţi îl constituie scopul şi sarcinile generale. care-i asigură un caracter ştiinţific. cu formele de muncă desfăşurate cunoaşterea şi respectarea particularităţilor contribuţie multilaterală în dezvoltarea atât celor intelectuale.însuşirea unor cunoştinţe elementare despre particularităţile materialelor. organizate într-o obligatorii. pregătirea pentru şcoală. Educarea dragostei faţă de muncă Activităţile practice. educarea a interesului pentru muncă. oglindite în „programa activităţilor instructiv-educative în grădiniţele de copii".cât şi unor sarcini specifice grădiniţei: formarea unor deprinderi practice elementare. strânsă legătură cu celelalte activităţi de către copii zilnic şi bazate pe de vârstă şi individuale îşi aduc o a capacităţilor fizice ale copiilor cât şi a . Prin conţinutul lor bogat ele contribuie la formarea personalităţii copiilor şi în special la dezvoltarea lor intelectuală şi morală. Scopul activităţilor practice este subordonat atât scopului general al educaţiei . activitatea practică are un loc bine precizat în cadrul procesului instructiv-educativ. Scopul didactic general al activităţilor practice se concretizează în numeroase şi variate sarcini.dezvoltarea multilaterală a personalităţii copiilor . SARCINILE ŞI CONŢINUTUL ACTIVITĂŢILOR PRACTICE ÎN GRĂDINIŢELE DE COPII Activităţile obligatorii constituie forma principală prin care se realizează în mod sistematic sarcinile instructiv-educative prevăzute în programa pentru învăţământul preşcolar.CAPITOLUL II SCOPUL. utile în viaţă şi necesare pentru dezvoltarea motricitatii copilului la această vârstă.

spre rezultatul acţiunii. luarea hârtiei cu mâna stângă şi ţinerea ei între degetul mare şi palmă. ea presupune parcurgerea etapelor menţionate mai sus. Deprinderile sunt însuşite prin învăţare şi automatizate prin exerciţii. el ajunge să-şi coordoneze acţiunile. In acelaşi timp.a organizării şi sistematizării -. cu un efort susţinut din partea copilului. In procesul de elaborare a oricărei deprinderi. să le elimine pe cele inutile. întrucât atenţia copilului începe să se îndrepte nu numai spre scop. pe faze. In vederea realizării acestui lucru este foarte important să se cunoască procesul formării deprinderilor de activitate practică şi factorii care determină însuşirea lor. deoarece copiii fac greşeli. In urma explicaţiilor verbale şi a demonstrării mişcărilor şi acţiunilor care constituie componentele deprinderii respective. în urma unei munci sistematice. copiii încep să execute separat fiecare acţiune indicată. In această etapă. ci şi spre modul de execuţie a mişcării. Cu toate că atenţia lor este concentrată asupra fiecărei operaţii. a perfectării şi desăvârşirii lor în practică. sub îndrumarea directă a educatoarei. copilul îşi precizează succesiunea mişcărilor necesare.A. se îmbunătăţeşte simţitor calitatea executării operaţiunilor. imprecise. în faza iniţială de cunoaştere a acţiunii educatoarea explică şi demonstrează. De pildă. introduc mişcări inutile. fiecare detaliu al acţiunii: introducerea degetelor între cele două vergi ale foarfecelui. unifică unele acţiuni simple. mişcările efectuate de copil capătă mai multă siguranţă. schimbarea poziţiei hârtiei în funcţie de forma pe care se efectuează decuparea etc. mişcările şi eforturile musculare i n u t i l e care au însoţit primele mişcări ale copilului. Operaţiunile se desfăşoară lent. mişcările de deschidere şi închidere a celor două braţe ale instrumentului. mişcările sunt necoordonate. activitatea conştientă trece de la detalii la . Ele reprezintă mijloace şi procedee de executare a unei activităţi oarecare. Efectuarea lor necesită un timp mai îndelungat. Prin exerciţii repetate. In această etapă se înlătură încordarea. distingem mai multe etape: etapa familiarizării subiectului cu acţiunea . dar nu ajunge la un sistem complex unitar. Deprinderile sunt componente automatizate ale activităţii conştiente. pentru formarea deprinderii de a decupa. dispare necesitatea de a urmări fiecare mişcare în parte precum şi succesiunea lor. Oricât de simplă ar fi o deprindere pe care ne propunem să o formăm copiilor în cadrul activităţii practice. superioară. greoaie. Procesul însuşirii de către copii a acestor deprinderi este de lungă durată şi se realizează treptat. Formarea unor priceperi şi deprinderi practice de muncă Formarea priceperilor şi deprinderilor practice de muncă este una din sarcinile de bază care se realizează în cadrul activităţilor practice. De asemenea. să-şi analizeze în mod conştient calitatea operaţiunilor efectuate. etapa automatizărilor şi etapa ultimă. Organizarea sistematică a exerciţiilor în cadrul activităţilor practice determină automatizarea mişcărilor componente ale acţiunii.

decupajul sau lipitura efectuându-se fără efort vizibil din partea lui. acţiunea de a confecţiona diferite jucării se bazează pe unele deprinderi simple (lipitură. în funcţie de jucăria pe care o are de confecţionat. a) Orice deprindere se constituie iniţial ca o activitatea conştientă îndreptată spre un anumit scop. Scopul şi motivarea necesităţii însuşirii diferitelor deprinderi stimulează interesul copiilor pentru deprinderea nouă. se asociază instrucţiei verbale şi prezentarea modelului acţiunii. prin degajarea relativă a atenţiei şi gândirii. . el devine cu timpul subordonat altor scopuri mai complexe. Dacă iniţial. Fără o dirijare adecvată prin cuvânt a acţiunilor executate de educatoare. a folosirii materialelor şi a uneltelor de lucru.) devin mijloace de realizare a scopului propus în activitate. In aceste activităţi care au un conţinut mai complex. atenţia copiilor poate să alunece peste ceea ce este esenţial sau să se oprească numai asupra unor aspecte nesemnificative din punct de vedere al sarcinii activităţii date. Pentru cunoaşterea competenţei şi succesiunii operaţiunilor. decupaj. Demonstrarea pe care o face educatoarea în faţa copiilor constituie o condiţie necesară în perceperea şi înţelegerea etapelor succesive ale procesului de execuţie a oricărei lucrări. adică demonstrarea. precum şi a condiţiilor şi mijloacelor prin care acesta se realizează. Întrucât deprinderile au caracter stabil şi deci nu pot fi schimbate cu uşurinţă. rezultat obţinut de educatoare prin respectarea mai multor condiţii. Acest proces de constituire implică necesitatea cunoaşterii de către copii a scopului. De pildă. Important de reţinut este faptul că automatizarea nu presupune eliminarea controlului conştient asupra activităţii. Nu este însă suficient ca în momentul cunoaşterii de către copii a modului de executare a unui obiect să se efectueze în faţa lui numai demonstraţia. copilul îşi perfecţionează diferite deprinderi prin folosirea lor adecvată în cadrul unor activităţi practice cu un conţinut mai complex. în primele activităţi practice. depăşeşte conturul dat sau trebuie să redea un element mai complicat pentru realizarea unei teme noi). copilul îşi concentrează atenţia asupra succesiunii diferitelor operaţiuni. toate componentele care la început constituiau scopuri în sine (introducerea degetelor în cele două verigi ale foarfecelui. Condiţiile formării deprinderilor de muncă practică. îndoitură etc). decupajul a constituit un scop al acţiunii.ansamblul acţiunii. Lămuririle necesare le dă educatoarea prin instrucţia verbală. intervine controlul conştient pentru corectarea sau perfecţionarea deprinderii deja automatizate. în timpul lucrului. mişcarea celor două braţe. educatoarea trebuie să acorde o atenţie deosebită cunoştinţelor pe care le predă copiilor. Toate acestea duc la descreşterea efortului depus de copil. uşurând procesul formării ei. în situaţia în care copilul întâmpină greutăţi (greşeşte direcţia de decupare. In această etapă. schimbarea hârtiei etc. S-a subliniat că toate deprinderile de muncă practică sunt un rezultat al procesului de învăţare.

educatoarea demonstrează şi explică copiilor cum trebuie mânuite foarfecele pentru decuparea diferitelor forme indicate de contur. De la un exerciţiu la altul educatoarea trebuie să elimine progresiv mişcările inutile ale copiilor. In alte activităţi. decupaj. Aceste eforturi trebuie să vizeze atât complexitatea mişcărilor. asamblarea detaliilor şi lipirea acestora etc. expune ordinea în care se taie părţile componente ale jucăriei şi succesiunea celorlalte operaţiuni: îndoirea. în cadrul aceleiaşi forme. cât şi procesele intelectuale şi afective ale copiilor. De asemenea. din ce în ce mai complexe. prevăzute de programă pentru formarea aceleiaşi deprinderi. batista). . să pună accentul pe calitatea executării temei. In felul acesta se menţine în permanenţă interesul copiilor pentru activitate şi li se creează condiţii să folosească priceperile şi deprinderile în situaţii noi. In cadrul activităţilor practice se fac numeroase exerciţii de: aşezare. iar demonstraţia trebuie să fie accesibilă înţelegerii tuturor copiilor. Deprinderea complexă . confecţie etc. pentru formarea deprinderii de a confecţiona o jucărie oarecare. în exerciţiile efectuate se introduc elemente noi. De pildă. Este necesar ca exerciţiul să fie folosit nu numai ca o repetare pentru fixarea diferitelor operaţiuni. insistându-se asupra corectitudinii lor. Este foarte important ca explicaţiile să nu se refere numai la modul executării acţiunii. îndoire. exerciţiul constituie condiţia fundamentală. decupaj şi îndoitură în redarea temei „roaba". dar într-o activitate mai complexă (de exemplu: tăierea conturului fructelor de toamnă. lipitură. decupare. Practic se rezolvă cu succes această sarcină prin organizarea unor exerciţii în care se reiau treptat şi în mod selectiv componentele acţiunii. a bradului etc).se formează printr-o integrare succesivă a unor operaţiuni mai simple. b) In formarea unei deprinderi. în care se cere copiilor să execute tăieri simple. pentru formarea deprinderii de a decupa. Pentru însuşirea corectă a oricărei deprinderi practice trebuie să se explice sensul fiecărei mişcări şi.confecţionarea jucăriilor . în urma unor exerciţii corespunzătoare ca: aşezarea şi lipirea în redarea temei „patul păpuşii". (Tema: funda. copiii execută un obiect care are la bază tot decupajul. pe măsură ce se îmbogăţeşte conţinutul activităţii. Multiplele teme.Explicaţiile trebuie făcute cu răbdare şi atenţie. dau posibilitatea educatoarei să varieze conţinutul şi forma exerciţiilor. pe linii de obicei drepte. ci şi la motivarea necesităţii executării ei. De pildă. trebuie să se asigure o creştere gradată a dificultăţilor în cadrul exerciţiilor care să solicite în mod judicios eforturi din ce în ce mai mari. ci şi ca un mijloc eficient de perfectare a acestora. îndoitură şi lipire pentru redarea temei „televizorul" etc. concomitent cu aceasta. In acest sens. în primele activităţi de aplicaţii se fac exerciţii introductive. Înţelegerea clară a scopului şi cunoaşterea operaţiunilor care urmează să fie efectuate nu sunt elemente suficiente pentru a forma copiilor deprinderi practice. Cu trecerea copiilor de la o grupă Ia alta. să se demonstreze clar şi succesiv toate operaţiile care intră în competenţa deprinderii.

în vederea formării acestei deprinderi. B.aşezarea pe benzi de hârtie a materialului pregătit de educatoare. Grupa copiilor de 3-4 ani Deprinderea de a aşeza se realizează prin activităţi obligatorii.aşezarea în linie dreaptă a unui material de aceeaşi formă şi culoare. „brăţara". Activităţi de construcţie Activităţile de construcţie se organizează la grupele de 3-4 ani şi 4-5 ani. Prin temele indicate de educatoare.c) Cunoaşterea rezultatelor şi analiza conştientă a greşelilor săvârşite constituie de asemenea o condiţie importantă în perfectarea oricărei deprinderi. „floarea" etc. de la o grupă la alta. sarcinile se complică treptat de la o activitate la alta în aceeaşi grupă de la o grupă la alta. Specific acestor activităţi este faptul că redarea imaginilor obiectelor simple din mediul înconjurător se face printr-o singură operaţiune -aşezarea. Efectuând în permanenţă controlul activităţii copiilor. educatoarea elimină la timp greşelile comise de aceştia. Acest control presupune o apreciere verbală în care se relevă calităţile şi defectele execuţiei. . datorită analizei efectuate de educatoare. se realizează următoarele sarcini: . în această situaţie analiza este efectuată de educatoare. . Apariţia posibilităţii de autocontrol dovedeşte totdeauna o fază avansată în ceea ce priveşte însuşirea unei deprinderi şi dezvoltarea intelectuală a copilului.alternarea a două forme (pătrată şi rotundă) şi a culorilor în funcţie de tema indicată de educatoare. ca: „trenul". Însuşirea unor cunoştinţe elementare despre particularităţile materialelor. în care sarcinile sunt gradate în mod progresiv. . copilul capătă experienţă în sesizarea greşelilor şi în felul acesta controlul extern se transpune pe plan intern sub forma autocontrolului. despre folosirea celor mai simple unelte şi procedee de lucru 1. Treptat.

lipirea alternativă a două forme diferite. Deci. cerinţele cresc atât faţă de compoziţia lucrărilor. Operaţiunile tehnice specifice acestor activităţi sunt lipirea şi decupajul. în activităţi cu teme ca: „mingea" şi „steguleţul". care solicită copiilor o mai mare precizie şi corectitudine în efectuarea operaţiunii de lipire. respectarea simetriei prin alternarea unor forme şi lipirea lor. în activităţi cu teme ca: „rama". aşezarea materialului se complică solicitând copiilor un mai mare efort de atenţie şi gândire. „masa". la această grupă se reia deprinderea de a aşeza.Grupa copiilor de 4-5 ani în activitatea de construcţii. mai multă precizie în realizarea simetriei. Aceste sarcini se realizează în patru activităţi obligatorii. De la o temă la alta. în vederea fixării şi consolidării ei.consolidarea deprinderii de a lipi curat. 2. „soarele"". Accentul cade pe familiarizarea copiilor cu materialul (lipiciul.„brăţara păpuşii". cârpa şi bucata de hârtie.„cordonul păpuşii". beţişorul. „şerveţelul cu buline". folosind corect pelicanolul. se prevăd sarcini cum sunt: . de culori diferite . hârtia. Activităţi de aplicaţie Activităţile de aplicaţie se organizează la toate cele trei grupe de copii. la această grupă.lipirea de forme identice de culori diferite . Grupa copiilor de 3-4 ani Deprinderea de a lipi este în faza de formare. beţişorul) şi pe cunoaşterea mişcărilor pe care trebuie să le execute în vederea lipirii unor forme foarte simple: . „scaunul". în scopul redării diferitelor imagini de obiecte. Astfel.lipir ea a două forme identice la capătul unei benzi de hârtie „batistele păpuşii". „faţa de masă". . Prin sarcinile stabilite se urmăreşte realizarea unor lucrări cu un conţinut mai greu. Pentru verificarea modului de însuşire a acestei deprinderi. . ca: „balonul". cât şi faţă de executarea fiecărei mişcări în parte. Grupa copiilor de 4-5 ani La această grupă se reia deprinderea de a lipi în vederea consolidării ei. a alternării culorilor şi formelor. programa prevede şi activităţi cu temă aleasă de copii.

Dacă la 3-5 ani elementele care alcătuiau tema erau puse la dispoziţia copiilor de către educatoare. în vederea redării imaginilor obiectivelor îşi găseşte locul în temele: „cordonul păpuşii". în vederea redării caracteristicilor acestora. „scara". întrucât elementele necesare temei sunt decupate de copii. pătrat. iar prin combinarea unor pătrate mari. redarea caracteristicilor unor obiecte prin folosirea unui material mai variat ca: beţişoare de chibrit. Astfel. Verificarea deprinderilor tehnice însuşite de copii se face în activităţi cu tema aleasă. în ceea ce priveşte compoziţia acesteia nu se poate remarca un salt deosebit faţă de grupa precedentă. „bilete de tramvai". Precizarea mişcărilor de tăiere cu foarfecele pe contur rotund şi oval se realizează prin tema „fructe de toamnă". „ghiveciul de flori". Precizarea mişcărilor de tăiere după contur a unei forme simetrice din hârtie îndoită în două se face cu prilejul activităţilor cu teme: „brazi" şi „păpuşa". la această grupă se consolidează deprinderea de a lipi curat şi ordonat.- asamblarea prin lipire a părţilor componente ale unor obiecte. îndemânare. „trenul". Precizia mişcărilor de tăiere cu foarfecele în linie dreaptă se realizează în activităţile cu temele: „panglici pentru păpuşă". „steguleţul". Această operaţiune se introduce Ia grupa de 5-6 ani. „flori". Prin suprapunerea triunghiurilor se realizează tema „bradul". Consolidarea operaţiunii de decupare pe contur a diferitelor forme care apoi sunt asamblate prin lipire. Grupa copiilor de 5-6 ani în activităţile de aplicaţii. „unelte de grădinărit". mici şi careuri . prin îmbinarea formelor: triunghi. de a folosi corect materialul. efort mai prelungit. Familiarizarea copiilor cu unealta şi modul de folosire a ei se realizează în activităţi cu tema: „să tăiem cu foarfecele". scobitori. „casa". la grupa copiilor de 5-6 ani aceste elemente sunt pregătite de ei prin operaţiunea de decupare.„trenul". . cerc se redă o temă: „căsuţa lui Azorică". în activităţi cu teme ca: „pomul". „camionul". datorită posibilităţilor crescânde ale copiilor de a executa unele mişcări ale mâinii care cer precizie. Accentul cade pe formarea şi consolidarea deprinderii de a decupa.

înşirare şi asamblare prin întrepătrundere a părţilor componente pregătite de educatoare. „plicul". şnurui şi asambla părţile componente prin întrepătrundere şi lipire: „mărgeluţele păpuşii". Temele indicate sunt: „suportul pentru şerveţele". „scaunul păpuşii". „vaza cu flori". ca asamblarea elementelor componente prin lipire: „serviciul de cafea". Activităţi de confecţii Activităţile de confecţii sunt comune celor trei grupe de copii şi au un conţinut mai complex. „coiful". Temele: „cartea". în patru. Grupa copiilor de 4-5 ani La această grupă se reiau pentru a fi consolidate operaţiunile de: îndoire. înşira. Grupa copiilor de 5-6 ani La grupa copiilor de 5-6 ani se reiau în scopul perfecţionării deprinderile de a îndoi. „căruţul". „patul păpuşii". „plicul". „puiul" şi „avionul". „paharul". „stropitoarea". „batista". în linie dreaptă şi în diagonală. Pentru însuşirea fiecărei operaţiuni se prevăd sarcini ca de exemplu: confecţionarea unui obiect prin îndoirea hârtiei în două. „globuleţele pentru pom". înşirare şi confecţionare de jucării prin întrepătrunderea elementelor în secţiunile executate de educatoare: „şiragul de mărgele". Confecţionarea unor jucării necesită folosirea a două operaţiuni: îndoirea şi lipirea. lanţul pentru . confecţionarea unui obiect prin operaţiunea de înşirare: „brăţara" şi „şiragul de mărgele". „coşuleţul". datorită multiplelor operaţiuni prin care copiii pot reproduce jucăriile şi obiectele din mediul înconjurător.3. „lacul cu răţuşte". „coşuleţul". „plicul". „floricelele". „coperta de album". „balansoarul jucărie". Grupa copiilor de 3-4 ani Copiii din această grupă confecţionează obiecte prin operaţiuni de îndoire. „crenguţa cu flori". Pentru confecţionarea unor obiecte se fac diverse operaţiuni. pe diagonală. Se confecţionează de asemenea obiecte prin operaţiunea de şnuruire: „semnul de carte". „umbrela". confecţionarea unor jucării asamblând părţile componente prin întrepătrundere (în secţiunile executate de educatoare): „floarea".

îndoire şi lipire. De asemenea. la temele „şerveţelul" şi „rama".decupare. „Căsuţa piticilor" .decupare şi lipire. îndoire şi lipire. „ornamentele pentru pom". copiii trebuie să confecţioneze jucării care necesită două-trei operaţiuni: îndoire. decupare.pomul de iarnă". .decupare. „Roaba" . „Ariciul" . In activitatea copiilor se introduce o operaţiune nouă: cusutul pe muchie de carton perforat de educatoare. şnuruire.lipire şi decupare. „Ferma de păsări" . „vaporul".

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful

Master Your Semester with Scribd & The New York Times

Special offer for students: Only $4.99/month.

Master Your Semester with a Special Offer from Scribd & The New York Times

Cancel anytime.