You are on page 1of 12

Mimica.

Râsul şi zâmbetul

Cuvintele nu sunt de-ajuns. În sprijinul lor vin gesturile, postura, mimica,
etc. Prin „comunicare“ vom înţelege „orice transmitere a informaţiilor, ideilor şi
emoţiilor de la o entitate socială (persoană, grup uman, colectivitate) la alta prin
intermediul mesajelor”1.
Comunicarea este o necesitate în viata omului, o condiţie a evoluţiei
acestuia, ce se realizează cu ajutorul limbajului si a altor coduri sau semne,
ducând la transmiterea de informaţii, opinii, idei. Comunicăm pentru că avem
nevoie de informaţii în procesul cunoaşterii, dar şi din nevoia de a fi în contact cu
semenii noştri şi pentru a ne putea conştientiza mai bine propriul statut.
Comunicarea poate fi „verbală“, când informaţia este transmisă prin
limbajul articulat (oral sau scris), sau „nonverbală“, când nu folosim acest limbaj.
Cu toate că „limbajul articulat pare să domine comunicarea, fiiind perceput ca
instrument fundamental de transmitere a informaţiilor, în realitate, cuvintele
reprezintă doar între 7 şi 10% din totalul mijloacelor utilizate, în timp ce limbajele
prezentaţionale, de tip paraverbal şi kinezic, acoperă mai mult de 90%.” 2
Termenul de „comunicare nonverbală“ are o sferă mai largă decât cel de
„comportament nonverbal“, care desemnează modificarea intenţionată sau
neintenţionată a poziţiei corpului unei persoane în raport cu un sistem de repere
spaţiale sau schimbarea poziţiei componentelor corporale ale acestuia (cap,
trunchi, membre etc.) în raport cu un sistem de axe rectangulare, în afara acţiunii
directe a altor persoane prin producerea sau limitarea forţată a mişcărilor
corporale sau prin deplasarea în spaţiu a respectivelor persoane fără acordul
acestora. Ca şi comunicarea verbală, comunicarea nonverbală poate fi modelată

1
Septimiu Chelcea, Comunicarea nonverbală în spaţiul public. Studii, cercetări, aplicaţii., Editura
Tritonic, Bucureşti, 2004, p. 9.
2
Georgeta Corniţa, Comunicare şi semnificare. Atributele mimice în paradigma fizionomiei, Editura
Universităţii de Nord, Baia Mare, 2006, p. 13.

1

„Emiţătorul“ este sursa mesajelor. iţi poate spune dimensiunile a ceea ce cineva iţi spune de fapt. mimica vine din zona extraverbalului şi este considerată. Decodificarea mesajelor comunicării nonverbale trebuie să aibă în vedere contextul cultural. p. În comunicarea nonverbală. tactil. a unor artefacte etc. 2006. într-un sistem de semne. feedback şi context al actelor de comunicare. Fiind inclusă în sistemul comunicaţional. „receptorul“ este destinatarul. „Te iubesc“ se spune. mesaj. „mijloacele nonverbale se constituie în paradigme specifice atunci când devin componenteale sistemului de comunicare umană…ele se adaugă mijlocului fundamental care este limbajul articulat”3. utilizarea spaţiului şi a timpului. în limbajul nonverbal. Mesajele sunt transmise utilizându-se diferite „canale de comunicare“: vizual. funcţia de codificare este realizată prin contracţia voluntară sau involuntară a muşchilor scheletici şi faciali. Limbajul trupului poate da chiar şi o viziune interioara despre modul în care te priveşte persoana respectivă sau despre ce vrea să spună cu adevărat. Mimica este „reprezentată de mişcări ale 3 Georgeta Corniţa. „Mesajul“ are o semnificaţie care este „codificată“ (tradusă într-un cod. prin îmbrăţişare şi sărut (atingeri corporale) şi – de ce nu? – prin semnale chimice (comunicare olfactivă). Editura Universităţii de Nord. alături de gesturi. neţinând cont de cele spuse verbal. auditiv. Comunicare şi semnificare. schimbarea tonului şi ritmului vorbirii. olfactiv. Într-o comunicare nonverbală. Poate fi aproape imperceptibilă sau uimitor de evidentă. cel mai vechi şi mai răspândit mijloc de comunicare. unul şi acelaşi mesaj poate fi transmis concomitent prin mai multe canale senzoriale. canal de comunicare. prin modul de a privi (contact vizual). 13. 2 . informaţiile culturale asociate unui act de comunicare. Perspective interdisciplinare. dar şi prin tremurul vocii (paralimbaj). Folosite de orice fiinţă pentru a comunica. receptor.în termenii de emiţător. Baia Mare. Limbajul trupului este o formă reală şi puternică de comunicare. Studiul mimicii. adecvat canalului de comunicare şi receptorului) de către emiţător şi „decodificată“ (re-tradusă) de către receptor. efect.

Paul Ekman şi Wallance V. Faţa umană este cea pe care se transpun toate sentimentele umane astfel încât este uşor de observat în cadrul unei comunicări interumane ceea ce interlocutorul ar părea că. de senzaţii puternice şi poate semnifica o mare sensibilitate la stimulii externi. nasul. ca suport mimic. recunoscute ca fiind universale (L. fruntea şi sprâncenele.”5 Toate aceste componente ilustrează şase tipuri de emoţii: furia. cât şi la expresiile faciale intermediare (cum ar fi zâmbetul). 5 Septimiu Chelcea. omul poate să-şi modifice cu uşurinţă expresia. Ne referim atât la râsul vocalizat. caracteristica cea mai importantă a râsului constă în faptul că este contagios. 14. Cercetările care au avut ca obiect de studiu faţa umană au demonstrat că expresiile feţei influenţează de multe ori comportamentul. fie când urmăresc emisiuni umoristice. filme ori când ascultă glumele celor din jur. Apărând în foarte multe situaţii. râsul este considerat a fi o expresie facială.muşchilor feţei cu semnificaţie expresivă sau comunicantă”4. 53. gândeşte în momentul respectiv. gura şi bărbia. teama. Situaţia cel mai des întâlnită este când oamenii vorbesc unii cu ceilalţi. 3 . p. p. cit.. Friesen au identificat trei componente ale feţei în comunicarea emoţiilor: „prima componentă este reprezentată de partea de sus a feţei. supărarea. Mimica feţei este semnalul nonverbal cel mai uşor de descifrat. participă la expresivitate prin conformaţie şi aspectul său. Faţa. decizia sau evoluţia multor lucruri în diferite situaţii în care indivizii interacţionează. „conversaţia fiind o sursă interminabilă de umor datorită banalelor comentarii. Sullivan şi S. ibidem. Mimica poate fi agitată şi este determinată de o succesiune de stări sufleteşti. Datorită muşchilor feţei. partea de jos a feţei. satisfacţia şi surprinderea. bucuria. mai ales dacă avem în vedere faptul că acesta apare la oameni după primele două luni de viaţă. Mai mult. oferind o mare varietate de mesaje printr-un mijloc static de comunicare nonverbală. Oamenii au astfel de atitudini fie când sunt gâdilaţi. Kirkpatrick. op. 1996). ochii şi pomeţii obrajilor…ce-a de-a treia componentă. partea de mijloc: urechile. A doua. dezgustul. putând fi „luat” doar prin simpla auzire a felului în care se 4 Idem.

nelăsând să iasă la iveală adevăratele sentimente. ibidem. • capul cade tot mai pe spate şi umerii se ridică. pe o scară de la 1-10 a intensităţii unui râs. ruşinea. Prin urmare. a întregului corp. • gura se deschide din ce în ce mai larg. spre urechi. p. nervozitatea) prin intermediul râsului. cum ar fi bucuria şi fericirea. • sunetul se apropie tot mai mult de strigăt. având ca argument principal menţinerea interacţiunii. pe durata unui râs autentic. expert în limbajul trupului. Râsul este „o manifestare a vocii.manifestă cei din jur. El eliberează tensiunile psihice şi lucrează ca un puternic factor antidepresiv. destinderii şi bucuriei interioare. şi mai poate fi înţeles şi ca fiind rezultatul manifestărilor emoţionale. Mai mult. • apare o mişcare de legănare a corpului. 4 . situaţiile spontane şi conversaţiile zilnice pot fi considerate drept surse principale ce dau naştere râsului şi bunei dispoziţii”6. apar gradual şi aproximativ. • persoana se autoîmbrăţişează. prin urmare dialogul produce satisfacţii ambelor părţi. a mimicii faciale. a observat că. Râsul este o manifestare umană asociată veseliei. La nivel fiziologic. În concluzie. 6 Idem. râsul mediază conversaţia. • nasul se încreţeşte. râsul poate schimba conotaţia discuţiei. 57. următoarele manifestări nonverbale: • surâsul şi izbucnirea în plâns. a interesului şi a atenţiei partenerului comunicaţional. iar pielea din jurul lor face cute multe şi mici. Claudia Schafer. cuprinzându-şi trupul cu mâinile. • ochii de închid. mişcările ritmice ale diafragmei amplifică buna dispoziţie. În multe din cazuri maschează anumite stări emoţionale (furia. Cea mai importantă funcţie a râsului este comunicarea. în succesiune indicată. cu lacrimi. • colturile gurii se deplasează tot mai în lateral. mai ales atunci când răspunsul interlocutorului nu este cel aşteptat.

8 Liviu Filimon. se înviorează. Rolul zâmbetului este acela de a linişti. mai bine oxigenate. El se citeşte în vocea noastră. Iaşi. 1992. dacă le însoţim de zâmbet. Zâmbim pentru că zâmbetul constituie cea mai subtilă şi mai rafinată metodă de a comunica. Bacău. zâmbetul exprimă şi încredere.”7 Cea mai uşoară formă de râs este zâmbetul sau surâsul. întinereşte. Ţinând seama de aceste aspecte şi privind zâmbetul ca expresie facială intermediară care ulterior poate conduce la râs. o privire caldă. p. Mimică şi fizionomie. pot acţiona dezarmant. 2004. suplinind cu succes cuvintele. Din punct de vedere ştiinţific. Zâmbetul ne influenţează foarte mult întregul comportament. El constă din „contracararea muşchilor gurii într-un râs incomplet. În timpul zâmbetului organele sunt mai bine irigate. Editura didactică şi ştiinţifică. organismul se repară. Un zâmbet. Chiar când folosim cuvinte neplăcute. evoluând apoi în gestul de dezvelire a dinţilor şi în rânjetul de frica. 5 . înaintea celorlalte forme de expresii ale mimicii feţei. Evoluţia rânjetului datorat fricii spre zâmbetul de astăzi ne indică faptul ca “homo sapiens” are tendinţa de a se comporta prietenos şi de a comunica. În obraz apar două găuri ce dau gropiţe feţei. aşadar. Importanţa deosebită a zâmbetului este determinată şi de faptul că acesta poate fi perceput de la mare distanţă (90 metri). 47.”8 Râsul se află în strânsă legătură cu stările emoţionale şi motivaţionale ale persoanelor care le exprimă. Zâmbetul îşi are originea în gesturile de ameninţare. fericire. datorită transparenţei şi francheţei. Zâmbetul este cea mai utilizată expresie facială şi în acelaşi timp şi cel mai uşor de recunoscut. admiraţie sau bucurie – acesta fiind un semn al limbajului mimic. Gura este deschisă şi colţurile gurii trase puţin lateral. Antrenamentul abilităţilor de comunicare. prin zâmbet transmitem mesaje nonverbale de satisfacţie. cel care zâmbeşte. entuziasm. facilitează. • se declanşează un mod oarecare de a bate din picioare. 7 Ştefan Prutianu. deschiderea si socializarea. Editura Polirom. 9. dar cel mai semnificativ lucru este ca zâmbetul produce acceptare. in gesturile noastre. Zâmbetul este modalitatea prin care comunici că eşti bine şi prin care doreşti ca în universul interior al cuiva să se producă reacţii în raport cu tine. Zâmbim ca să alungam tristeţea şi să inducem entuziasmul. p.

Conform rezultatelor cercetărilor în domeniu. această afişare a “armelor” oferind posibilitatea celuilalt să perceapă corect situaţia. dacă le însoţim de zâmbet. transmiţând mesajul ca acestea nu vor fi folosite. Astfel un zâmbet sincer arată o emoţie pură în timp ce unul fals încearcă să sugereze un sentiment pozitiv. datorită transparenţei şi francheţei. acest tip de zâmbet dispare tot atât de repede pe cat apare. de la mişcări abia vizibile ale muşchilor gurii pana la zâmbetul deschis şi de la zâmbetul dezarmant pana la rânjetul prostesc. zâmbetul fals este asimetric. buzele sunt relativ tensionate şi rămân lipite. dinţii sunt dezveliţi. astfel încât apar ridurile de la coada ochilor. iar muşchiul bărbiei împinge buza inferioara a gurii înainte. Un zâmbet natural durează mai mult decât unul fals. pot acţiona dezarmant. Daca zâmbetul fals vrea să exprime senzaţia de fericire. când în realitate nu este cazul. cât şi cei ai ochilor. Chiar când folosim cuvinte neplăcute. demascând caracterul voit al acestei expresii. Importanţa deosebită a zâmbetului este determinată şi de faptul că acesta poate fi perceput de la mare distanta (90 metri). În cazul unui zâmbet fabricat de regula colţurile gurii nu sunt ridicate. Daca ne referim la societate în general. utilizând doar o partea a gurii. şi este lipsit de mişcarea muşchilor ochilor. atunci când se zâmbeşte “ pe sub mustaţă”. Spre deosebire de zâmbetul normal. muşchii rasului trag colturile gurii spre lateral şi puţin în sus. Tensiunea afişată de acest tip de zâmbet poate sa semnifice fie o atenţie sporită. atunci mimica este lipsită de antrenarea muşchilor ochilor. în cazul zâmbetului. În cazul unui zâmbet normal. care ridica obrajii. Diferitele tipuri de zâmbete ocupă o paletă foarte largă. înaintea celorlalte forme de expresii ale mimicii fetei. simularea sa fiind extrem de evidentă. fie stăpânirea de sine. rolul zâmbetului este acela de a linişti. de cele mai multe ori. Spre deosebire de rânjet. Iar un zâmbet sincer diferă de unul fals în câteva feluri: zâmbetul adevărat implică o contracţie a muşchilor circulari din jurul ochilor. la realizarea zâmbetului natural participând atât muşchii obrajilor. Deseori. 6 . buzele sunt drepte şi lipite.

fiind expresia existenţei unui conflict interior. Zâmbetul “întrebare”. În cazul zâmbetului strâmb. un colţ al gurii este tras în sus. colţurile gurii sunt trase puţin în jos. părerea adevărată despre partenerul de discuţie fiind ascunsă în spatele unei amabilităţi fabricate- Feluri de zâmbete: 3. Zâmbetul răutăcios 4. Zâmbetul de aprobare 1. Astfel se zâmbeşte în cazul umorului negru sau când cineva este nevoit să renunţe la ceva. Zâmbetul timid 7 . Acest tip de zâmbet este afişat de o persoană ironică. Dacă zâmbim depreciativ. blazată. cu ciudă. iar celălalt în jos. indicând în acelaşi acord şi dezacord. de cel atotştiutor şi de cel ce se bucură de paguba sau de necazul altora. 2.

Zâmbetul “mă bucur că trăiesc” Apărut încă din a cincea săptămână de viaţă. În acelaşi timp este şi dezarmant pentru că îi trezeşte interlocutorului sentimente pozitive şi reduce suspiciunile. de exemplu. este foarte probabil ca ea să folosească zâmbetul pentru a-şi masca adevăratele sentimente. Dar cum toată lumea ştie că de cele mai multe ori încercarea de a identifica falsele „zâmbete amestecate" eşuează. fie coborâte. Vă vor spune că atunci când o persoană minte. 5. să recunoască un „zâmbet nefericit" în care colţurile interne ale sprâncenelor sunt ridicate în timp ce colţurile gurii sunt fie trase în sus. Oamenii pot detecta de obicei „zâmbetele amestecate" care exprimă emoţii negative. Forma extremă a zâmbetului este râsul care presupune şi o emisie sonoră. zâmbetul constituie un indiciu că sugarul a depăşit un stadium important în procesul de individuaţie. Se pare că mincinoşii de 8 . acest tip de zâmbet este folosit pentru mascarea emoţiilor negative asociate cu minciuna. Dar ceea ce recomandă zâmbetul ca armă este faptul că majoritatea oamenilor nu reuşesc foarte bine să facă diferenţa între un zâmbet autentic şi unul fals şi tind să ia zâmbetul ca atare. Le este foarte uşor. Că zâmbetul ne atrage atenţia mai mult decât alte manifestări mimico-gestuale ne-o demonstrează şi faptul că poate fi perceput de la o distanţă la care nu observăm încă trăsăturile feţei unui individ (90 de metri). Dintre toate expresiile faciale zâmbetul este cel mai uşor de produs. răspunsul cel mai frecvent este prin zâmbet.19 Dacă întrebaţi o persoană cum se poate identifica un individ care minte. Totuşi cercetările despre minciună arată că lucrurile stau invers — persoanele care mint zâmbesc mult mai puţin decât cele care spun adevărul.

2005. dar dacă vedeţi unul care apare numai pe jumătate de faţă. El a tras de aici concluzia că acestea au aceleaşi origini şi că 9 Peter Collet. • MONTAJUL. p. Când o persoană care simulează produce un zâmbet. Darwin a observat că zâmbetul şi râsul apar de multe ori împreună. Acesta este motivul pentru care ne preocupă atât de puţin autenticitatea zâmbetului — dacă oamenii ne zâmbesc. Editura Trei. Dar nu înseamnă că mincinoşii au abandonat total zâmbetul — ci pur şi simplu că ei zâmbesc mai puţin decât persoanele care spun adevărul. Zâmbetele autentice apar pe ambele părţi ale feţei. 74. acesta este foarte probabil fals. Deşi zâmbetele simetrice şi cele asimetrice sunt foarte diferite. în timp ce zâmbetele autentice sunt produse involuntar. • SIMETRIA. „Un zâmbet contrafăcut are mai multe caracteristici identificabile: • DURATA.ocazie adoptă un comportament diametral opus celui pe care ne-am aştepta să-l aibă persoanele care mint. • LOCALIZAREA.”9 Felul în care zâmbesc oamenii unii la alţii poate oferi indicii despre raporturile de putere care există între ei. oamenii tind să reacţioneze la ultimele ca şi cum ar fi adevărate. nu ne mai interesează ce fel de zâmbet ne oferă. Cartea gesturilor. Zâmbetele contrafăcute sunt controlate de alte părţi ale creierului faţă de cele autentice — zâmbetele contrafăcute sunt produse de nişte centri voluntari. deseori acesta o dă de gol pentru că este unul artificial. 9 . Dacă vedeţi un zâmbet simetric. Zâmbetele contrafăcute durează mult mai mult decât cele sincere. spontane. Zâmbetele contrafăcute tind să se reducă la jumătatea inferioară a feţei în timp ce în zâmbetele autentice sunt solicitaţi muşchii care ridică colţurile gurii şi cei din jurul ochilor care trag uşor sprâncenele în jos. Zâmbetele contrafăcute sunt „asamblate" mult mai repede decât cele autentice şi sunt descompuse tot atât de repede. Bucureşti. acesta poate fi autentic sau fals. în timp ce zâmbetele contrafăcute sunt deseori mai accentuate pe o jumătate de faţă (de obicei. în jumătatea dreaptă) deoarece căile de conducere a expresiilor faciale voluntare şi involuntare sunt diferite.

cercetări. Septimiu. Antrenamentul abilităţilor de comunicare – limbaje ascunse. 10 . aplicaţii. Filimon. Georgeta. Peter. Georgeta. Bacău. Editura Polirom. Comunicarea nonverbală în spaţiul public. 1992. Bibliografie 1. 3. 2. Studiul mimicii. 8. mai ales când ne gândim cât de uşor este să trecem de la zâmbet la râs şi cât de aproape este fericirea de amuzament. 2004.. Editura Tritonic. Editura Polirom. Comunicare şi semnificare. Pentru strămoşii noştri îndepărtaţi ele erau foarte diferite dar pentru noi ele sunt foarte asemănătoare. Baia Mare. Caluschi. Cartea gesturilor. Studii. O nouă frontieră: Comunicare directă. Bucureşti. 2004. Bucureşti. 2005. 5. Totuşi râsul uman şi zâmbetul apar de multe ori împreună şi par să servească aceluiaşi scop. Chelcea. Collet. Editura All. Editura Universităţii de Nord. Corniţă. Liviu. Această idee pare foarte convingătoare. 2006. Bucureşti. Comunicare şi semnificare. Editura Trei. Corniţă. În multe limbi cuvintele pentru zâmbet şi râs au chiar aceeaşi rădăcină. 4. Mimică şi fizionomie. Editura Universităţii de Nord. Editura didactică şi ştiinţifică. 7. 6. Mihai. în timpul evoluţiei. Ştefan. Dinu. 2006.zâmbetul este numai o formă atenuată a râsului. Fundamentele comunicării interpersonale. Cezar. 2008. Prutianu. 2006. Atributele mimice în paradigma fizionomiei. râsul uman şi zâmbetul au mers într-o direcţie convergentă. Acest lucru sugerează că. Perspective interdisciplinare. Baia Mare.

UNIVERSITATEA CONSTANTIN BRANCOVEANU REFERAT: Fundamentele comunicarii 11 .

Student : Zarnescu Stefan Alexandru Grupa: 9513 Anul: I 12 .