CAPITOLUL I

SISTEMUL DE INDICATORI AI EFICIENTEI LA NIVELUL FIRMEI COMERCIALE

1.1 Firma comerciala ca sistem economic
1.1.1 Organizarea si functionarea firmei comerciale 1.1.2 Sistemul Informational Statistic la nivelul firmei comerciale 1.1.3 Componentele sistemului informational la nivelul firmei comerciale 1.1.4 Necesitatea elaborarii sistemului de indicatori – baza luarii deciziilor la nivelul firmei comerciale

1.2 Locul si importanta eficientei economice în cadrul sistemului de indicato ri
1.2.1 Concepte privind eficienta economica. Criterii de apreciere a eficientei 1.2.2 Indicatorii utilizati în prezent pentru caracterizarea eficientei activitatii firmei comerciale în mediul concurential 1.2.3 Metode de crestere a eficientei agentului economic din comert

1.3 Directii de perfectionare a sistemului de indicatori ai eficientei economice
1.3.1 Propuneri pentru îmbunatatirea sistemului de indicatori ai eficientei economice 1.3.2 Dezvoltarea firmei comerciale prin generalizarea comertului electronic

1.1 Firma comerciala ca sistem economic
1.1.1 Organizarea si functionarea firmei comerciale Într-o abordare sistemica, firma comerciala apare ca fiind o interactiune permanenta, continua între resursele materiale, financiare si umane care alcatuiesc continutul sau endogen si o serie de elemente extrem de complexe de natura exogena care alcatuiesc „mediul extern” al acesteia. Firma apare ca un element component al mecanismului economic. Firma ne apare astfel ca celula de baza a economiei, ca o componenta reprezentativa a macrosistemului economic. În masura în care firma apare în relatii de vânzare-cumparare sau generate de acestea cu celelalte componente ale mediului, aceasta actioneaza ca agent economic de piata. De-a lungul timpului, definirea firmei, în general, a generat extrem de multe opinii. Astfel, dupa unii autori, aceasta reprezinta „o masina de maximizat fortele umane”, dupa altii, firma este un ansamblu de factori reuniti sub autoritatea unui individ (antreprenor) sau a unui grup, în scopul obtinerii unui venit banesc ca urmare a producerii de bunuri sau servicii” [vezi 56, pag. 42]. Procesul de baza într -o firma este marcat de realizarea obiectivului principal – maximizarea profitului în conditii de eficienta economica, sociala si de mediu. „Structura firmei s-a conturat tot mai mult si a permis cristalizarea a doua mari planuri de definire: • Planul structual-existential sintetizeaza esenta firmei: existenta ca entitate fizica sau juridica, angrenata în activitati economico -financiare, de piata, cu o alcatuire de sine statatoare si un patrimoniu propriu, în vederea îndeplinirii unui anumit scop admis de lege, precum si a unor functii. Functia care o dirijeaza, pentru început, este functia de conducere. • Planul identificarii si personalizarii are functia de a asigura perceperea, deosebirea, distingerea agentilor comerciali, a oricaror agenti economici, a structurilor dintr -o anumita activitate. Astfel, se dobândeste o individualizare, nominalizare indubitabila pentru fiecare agent economic, indiferent de optiunea lui organizationala. Personalizarea poate fi marcata prin embleme sau semne distinctive. Acestea se pot reuni în „marca comerciala”, „marca distribuitorului”. [vezi 67, pag. 51] Finalitatea activitatii firmei comerciale este satisfacerea cât mai deplina a consumatorilor. Motivatia participarii la activitatea economica este maximizarea satisfactiei, care pentru firma comerciala înseamna maximizarea profitului din comert. Profitul se constituie pe baza unui proces, care face legatura între factorii de productie utilizati si rezultatele activitatii comerciale.

Legatura obiectiva existenta între factorii de productie, considerati input-urile firmei si rezultatele obtinute, ce se constituie în output-uri, formeaza continutul functiilor de productie în comert. Acest proces face legatura între doua piete distincte: • piata rezultatelor, a output-urilor, a serviciilor comerciale, în cadrul careia firma comerciala participa ca furnizor sau ofertant, întâlnindu-se cu cererile consumatorilor; • piata intrarilor (input-urilor), în cadrul careia firma comerciala actioneaza în calitate de purtator al cererii. Firma comerciala trebuie sa îsi asigure echilibrul în paralel pe cele doua piete. Input-urile patrimoniale într-o firma sunt constituite din: resurse imobiliare (care se cumpara de la alti producatori sau se construiesc în urma unor procese investitionale; resurse materiale aprovizionate de la furnizori (alte firme), necesare activitatii curente, consumându-se într-un ciclu de fabricatie (materii prime, combustibili, materiale auxiliare etc.); resurse financiare (disponibilitati banesti din încasarea valorii vânzarilor sau din împrumuturi); resurse umane (angajati) sau de alta natura (energie, informatii). Prelucrarile sunt însotite de consumuri (materiale, energetice etc.) si cheltuieli (de investitii, de exploatare) ale productiei si ale desfacerii productiei. Expresia baneasca a acestora constituie costul de productie, calculat pe categorii de produse finite. Pretul producatorului este format din cost si profitul legal admis de legislatie, iar în pretul de vânzare al produselor se regasesc încorporat suplimentar impozite si taxe cuvenite statului precum si intermediarilor în procesul de circulatie si desfacere a marfurilor: depozite en gros, magazine, consignatii etc. Output-urile sistemului firmei comerciale sunt produsele finale expediate clientilor (beneficiarilor) sau vândute consumatorilor prin diverse canale de distributie. Consecinta esentiala a legaturii obiective ce exista între factorii de productie (intrarile firmei) si rezultatele detinute (iesiri) este ca orice posesor de factori de productie din comert pretinde din rezultatele obtinute un venit proportional contributiei sale la activitatea economica. Veniturile astfel formate sunt utilizate direct sau indirect de catre firma comerciala pentru a cumpara alte utilitati destinate vânzarii. Procesul este ciclic. În realizarea scopului firmei comerciale, de o importanta majora sunt restrictiile impuse de utilizatorii productiei si de macrosistem (disponibilitatea resurselor necesare, piata potentiala, concurenta, prevederile legislative etc.). Totodata, realizarea obiectivelor firmei comerciale implica desfasurarea în cadrul acestora a unor multiple si variate procese

tehnologice, a caror rationalizare conduce la o functionare cât mai buna si la eficientizarea activitatii comerciale, benefice atât pentru firma ca atare, cât si pentru cumparatorul de marfuri si servicii. În tara noastra, aflata în stadiul de consolidare a economiei de piata, relatiile noi ale comertului cu producatorii, ca o componenta a mecanismului de piata, sunt în curs de formare, pe masura restructurarii aparatului economic si a schimbarii conceptiei care a dominat în trecut raporturile dintre firmele comerciale si consuma tori. Nominalizarea, identificarea si personalizarea firmei se desavârsesc o data cu înregistrarea firmei în Registrul Comertului, Legea nr. 26 din 1990. Putem aprecia ca „Firma comerciala consta într-un grup de sisteme organizate potrivit anumitor cerinte economice, juridice, tehnologice, care concep si desfasoara un complex de procese de munca, folosind adesea si anumite mijloace de munca, concretizate în produse si servicii care au ca scop final obtinerea unui venit net sau profit, de regula, cât mai mare” [vezi 56, pag. 26]. Obiectivul principal al tehnologiei comerciale moderne îl reprezinta promovarea cifrei de afaceri a firmei, rationalizarea costurilor de circulatie, cresterea profitabilitatii. Aceasta tehnologie se refera, în principal, la marile suprafete comerciale si într-o masura mai redusa la micile unitati, cuprinzând majoritatea proceselor operative din magazin, începând cu stabilirea sortimentului de marfuri ce urmeaza a fi comercializat, proiectarea constructiei, depozitarea si transportul marfurilor etc. Un rol important în procesul de perfectionare a tehnicii si tehnologiilor comerciale si a sistemului de organizare din cadrul comertului îl are aplicarea progresului tehnic, având drept finalitate cresterea eficientei muncii. Acesta este unul din mijloacele principale de adaptare a activitatii comerciale la cerintele distributiei rapide si eficiente a productiei. Necesitatea promovarii progresului tehnic în comert reiese din interdependenta dintre comert si celelalte ramuri economice, ca: industria, transporturile, telecomunicatiile, informatica etc. În sfârsit, progresul tehnic în comert este impus si de schimbarile pe care tehnica moderna a comerciantilor si informatica le -a adus în management, marketing si în alte domenii. Organizarea activ itatii din comert cuprinde, în principal, masurile, metodele, formele si mijloacele cu caracter economic folosite la nivelul unitatilor operative pentru desfasurarea activitatii, acestea referindu-se, în principal, la amenajarea interioara a unitatilor, organizarea fluxurilor de intrare si iesire a marfurilor, modernizarea locurilor de munca, asigurarea acestora cu forta de munca.

Mediul extern Piata de capital Piata fortei de munca Piata monetara Piete de aprovizionare Agentul economic comercial Piete de vânzare Statul Figura 1. administratia publica centrala si locala.1 Relatiile agentului economic din sfera prestarii serviciilor comerciale cu statul si sistemul integrat al pietei . Studierea relatiilor organizatiilor comerciale cu mediul are în vedere. telecomunicatii etc.). În acest context. în primul rând.1]: • • • • pietele de aprovizionare si de vânzare . pietele financiare : piata de capital si piata monetara. organizarea vânzarii etc. care sa conduca. supus legitatilor si interactiunii componentelor sale.Aceste masuri se extind însa asupra proceselor tehnico-economice din cadrul unitatilor (aprovizionare. relatii cu furnizorii si cu publicul. Înfiintarea si dezvoltarea firmei comerciale au loc în cadrul unui amplu mediu economico-social. piata fortei de munca. sistemul relatiilor cu mediul are în vedere urmatoarele raporturi ale firmei comerciale [vezi figura 1.). rationalizarea activitatii în comert are în vedere perfectionarea distributiei si a relatiilor pe care aceasta le are cu celelalte domenii ale vietii economice (productie. Într-o formulare mai generala . prezentarea componentelor mediului în contextul abordarii fir mei ca sistem. la indicatori superiori de eficienta. în final. deci promovarea progresului tehnic în cadrul acestor activitati are în vedere organizarea lor dupa principii ergonomice. transporturi.

firmelor cu profil comercial le revine rolul de a prelua bunuri de pe piata de aprovizionare cu bunuri si servicii. Relatiile firmei comerciale cu piata monetara implica atât prezenta unei mase monetare corespunzatoare – bani în numerar – cât si a altor instrumente recunoscute ca mijlocitori ai tranzactiilor. În acest context. care sa duca la cunoasterea produs ului. expozitii etc. derivând din rolul de intermediar pe care firma si-l asuma. ci si o serie de alte actiuni comune. rolul principal revine serviciilor oferite firmelor comerciale de catre: • • banci si anume tranzactia pe piata primara de capital firmele de brokeraj prin: investitii. . precum si participarea la târguri. între agentii economici se dezvolta relatii complexe de finantare si refinantare. Relatiile pe care firmele comerciale le au cu piata bunurilor si serviciilor au în vedere nu numai selectarea furnizorilor si procesul de negociere. în vederea valorificarii adaosului aferent pe piata de vânzare. astfel se pot culege o multitudine de informatii cu privire la dinamica cererii si modificarile care pot interveni în preferintele si obiceiurile cumparatorilor. precum si a comportamentului consumatorilor relativ la produse complementare si substituibile. comertul prin contactul sau direct cu clientii. pentru largirea activitatii sale. la surse proprii si la surse atrase de finantare. În cadrul acestei piete. cum ar fi: • prospectarea comuna a pietei în vederea determinarii stadiului de viata al produselor. aceste informatii fiind necesare atât producatorilor cât si agentilor distribuitori. exista o continua interconectare a firmei comerciale la pulsul vietii capitalului. Din momentul înfiintarii si pâna la radierea firmei din Registrul Comertului. Astfel.Relatiile întreprinderii comerciale cu piata bunurilor si serviciilor sunt în strânsa legatura cu obiectul de activitate al firmei. în functie de potentialul propriu de care dispune. a disciplinei si a punctualitatii financiare a fiecarei firme. firma poate recurge. finantare si tranzactii cu hârtii de valoare pe piata secundara de capital. Pe piata capitalului. Relatiile cu piata de capital reprezinta pentru fiecare firma comerciala o preocupare majora. care duc la cresterea eficientei. • • organizarea unor actiuni publicitare comune .

a salariului minim. dezvoltarea personalului. permanente si reflecta actiunile pe care firma comerciala le desfasoara în urmatoarele domenii: • • • • • recrutarea personalului pe piata fortei de munca în concordanta cu nevoile de personal. instruirea si perfectionarea personalului. deoarece statul nu poate sa se substituie vointei partilor semnatare ale contractului. atât la nivel macro cât si microeconomic.). 884-886] Relatiile firmei comerciale cu statul sunt legate de interventia pe care o are statul în reglementarile contractuale între agentii economici. politica de credite. acordarea de subventii etc. cu care firma intra în . si relatiile cu publicul. pag. care nu este însa substantiala. fizice Statul Dobânzi Figura 1. firma comerciala apare în dubla ipostaza de purtator al cererii de munca si de ofertant de locuri de munca”. Raportul pe care firma comerciala îl are cu mediul economico-social include. în final. Agenti economici Institutii financiare Disponibilitati banesti Agenti economici Oferta credite Piata monetara Cerere credite Persoane juridice. [vezi 42. Crearea unei imagini favorabile privind relatiile dintre firme în rândul furnizorilor. politica de liberalizare a preturilor. instituirea unui sistem propriu de protectie sociala a angajatilor în conformitate cu reglementarile în vigoare. Interventia statului în cadrul sistemului economic are loc prin intermediul urmatoarelor pârghii: sistemul fiscal (impozite si taxe). masuri în domeniul salarial (stabilirea timpului efectiv de lucru. clientilor si celorlalti agenti economici. În cadrul pietei fortei de munca. încheierea contractelor colective si individuale de munca.Prin operatiile caracteristice pietei monetare are loc reglarea cantitatii de moneda pe care o solicita desfasurarea oricarei activitati economice.2 Relatiile firmei comerciale cu piata monetara si institutiile financiare „Relatiile firmei cu piata fortei de munca sunt dinamice.

în consecinta. firma îsi poate mentine stabilitatea functionala abordata în raport cu elementele sale componente. iar pe de alta parte implica luarea în considerare a interactiunilor cu mediul ambiant. al cresterii profitabilitatii sale. si firma comerciala comporta o structura (elemente materiale. aceasta apare ca: • un sistem deschis datorita legaturilor strânse pe care le are cu alte sisteme.3 Firma comerciala ca sistem deschis . În concluzie.contact. ci trebuie sa asigure corelatii optime cu macrosistemul economic în care aceasta se încadreaza. forta de munca Venituri • Concurent i Figura 1. Dispunând de mijloace (resurse) proprii. are în vedere abordarea firmei comerciale ca sistem. de obiective specifice obiectului sau de activitate. de un management propriu. Astfel. Piata în amonte: • Piata muncii • Piata de capital • Piata consumurilor intermediare • Piata bunurilor si serviciilor Cheltuiel Informatii Piata în aval: Informatii Firma Iesiri bunuri si servicii • Clienti Intrari capital. În acest context. Ca orice sistem. financiare si de informatii). Totodata. Analiza sistemica a firmei nu are un scop în sine. sistemul socio -economic. cu deosebite implicatii practice. firma comerciala poate fi privita ca un sistem complex datorita varietatilor de resurse de care dispune. firma comerciala poate fi definita ca un tot unitar al mai multor subsisteme aflate într-o strânsa interactiune: sistemul productiv. financiare si umane care alcatuiesc resursele) si o retea de fluxuri (fizice. abordarea sistemica a firmei comerciale are în vedere pe de o parte asigurarea corelatiilor optime dintre res ursele atrase si consumate. impuse de realizarea obiectului sau de activitate. sistemul uman. care conecteaza diversele elemente si realizeaza o unitate organizatorica. sa realizeze înfaptuirea propriului sau plan economic. sistemul social. constituie factorul principal al promovarii vânzarilor si. sa permita garantarea unui echilibru economico-financiar cu un consum minim de resurse si cu efecte maxime etc. O viziune moderna.

dinamicitatea si multilateralitatea fenomenelor si proceselor economice din cadrul firmelor. firma transmite pietei în aval fluxuri de informatii si output-uri de bunuri si servicii.2 Sistemul Informational Statistic la nivelu l firmei comerciale Conducerea oricarei firmei are în vedere adoptarea permanenta a unor decizii referitoare la diferite aspecte ale obiectului sau de activitate. acesta formeaza sistemul informational al firmei comerciale. precum si fluxuri de venituri transmise de pe piata în aval. • un sistem socio -economic. firma transmite pietei în amonte cheltuieli si input-uri de capital si for ta de munca. si anume: a) sistemul functional (de executie). Totodata. include culegerea. În concluzie.Privita ca sistem deschis. din punct de vedere organizatoric.1. cum ar fi: cresterea cifrei de afaceri. Abordat de sine statator. obtinerea de resurse financiare). cu o finalitate proprie. reducerea cheltuielilor de circulatie etc. care cuprinde totalitatea centrelor de decizie (nivelurile ierarhice). într-o abordare sistemica. Firma comerciala îsi fixeaza obiective precise. extinderea activitatii. reluarea procesului de productie si comercializare. formeaza caracterul complex al sistemului. datorita caracterului sau social si economic pronuntat. ca un subsistem aparte si anume subsistemul informational al firmei. Obtinerea si utilizarea informatiilor se realizeaza în cadrul unui proces care este judicios structurat. interpretarea si utilizarea unor informatii ce caracterizeaza fenomenul supus analizei. maximizarea profitului. La nivelul oricarui agent economic. caracterizat de evolutia pe care o realizeaza sub influenta factorilor endogeni si exogeni. prelucrarea. care. integrat în structura organizatorica a firmei comerciale. masurile de ordin tehnic si economic trebuie corelate cu masurile de ordin social (protectia sociala). b) sistemul de conducere (decizional). • un sistem dinamic (autoreglabil). în linii generale. analiza. se regasesc trei sisteme. trebuie precizat ca. ca o conditie sine qua non a mentinerii stabilitatii sale. Pe baza autonomiei functionale de care se bucura firma îsi modeleaza actiunile catre obiectivele strategice proprii (obtinerea de profit. . Varietatea larga a activitatii si a elementelor componente. Fundamentarea foarte complexa si alegerea acestor decizii au la baza o tehnologie high tech. 1.

pe care si le procura în diverse moduri.4). între sistemul decizional si cel de executie. Sistemul de executie preia informatii de la mediul extern si transmite mesaje catre acesta. conditia fiind ca fiecare din acestea sa pa rticipe la elaborarea unor decizii (vezi figura 1. în cadrul firmei are loc o circulatie de informatii de la posturile de executie din cadrul compartimentelor functionale catre diferite niveluri decizionale si de la acestea la posturi. Astfel. acestea urmeaza sa fie prelucrate de catre executant si apoi sunt transmise nivelului decizional superior. în functie de organizarea firmei comerciale. Din punct de vedere al rolului si importantei sale la desfasurarea activitatilor firmei comerciale. Potrivit structurii organizatorice. cât si functie documentara. Alternative decizionale Informatii Informatii Sistem decizional Sistem informational Sistem de executie Mesaje Mesaje Mediu extern Decizii Figura 1. în conformitate cu activitatile pe care le grupeaza acesta. 120] . existând atâtea circuite câte posturi de executie sunt. sistemul informational are atât functie decizionala. care asigura legatura. sub forma de decizii. fie din evidentele proprii. în cadrul fiecarui post. în ambele sensuri. pe de alta parte. si între acestea si mediul exterior. informatii care pot fi culese atât din cadrul sistemului de gestiune dar si ocazional. Sistemul informational transmite decizii si mesaje sistemului decizional si celui de executie si primeste la rândul sau decizii si informatii de la sistemul decizional si de executie. executantul are nevoie de o multitudine de informatii. fie din evidentele altor posturi din cadrul firmei sau din mediul extern. În momentul elaborarii deciziilor. pag. Odata informatiile culese.c) sistemul informational.4 Locul sistemului informational în cadrul procesului decizional din activitatea comerciala [vezi 59. deciziile sunt fundamentate. pe de o parte.

discuri magnetice etc. dar se clasifica si în concorda nta cu activitatile grupate pe functiile firmei din comert. echipamente si proceduri cu ajutorul . prelucrarea si interpretarea informatiilor. prestatie comerciala. 124] Sursele de informatii asigura elementele pe baza carora sunt fundamentate deciziile firmei comerciale. actuala. reciproca si continua. sursele sunt atât externe cât si interne. purtatorii de informatii. Cu ajutorul sistemului de transmitere a informatiilor se permite accesul la informatii al utilizatorilor.În concluzie. operatiile ce se efectueaza si mijloacele de executie etc. stocarea.). cuprinzând documente de evidenta (tehnicooperativa. Sistemul de colectare a informatiilor asigura culegerea informatiilor si utilizarea acestora de catre sistemul de gestiune si prelucrare care realizeaza. statistica. S1 R1 GP 1 T1 U1 S2 R2 GP 2 T2 U2 S3 R3 GP 3 T3 U3 Sursa de informatii Sistem de culegere a datelor Sistem de gestiune si preluare Sistem transmitere Utilizatori Figura 1.5 Structura Sistemului Informational Statistic al firmei comerciale [vezi 59. oportuna. financiar-contabila si de personal. sistemul informational al firmei comerciale este alcatuit din urmatoarele elemente: • • • • informatia. ca: cercetare-dezvoltare. care sunt reprezentate de circuitul parcurs de informatii din momentul culegerii pâna în momentul utilizarii. precisa. în continuare. circuitele informationale. care sunt reprezentati de catre personalul de conducere si de executie. pag. contabila. În concordanta cu cele prezentate. adaptata. care trebuie sa fie corecta. putem defini sistemul informational la nivel de firma ca fiind format dintr-un ansamblu de specialisti. marketing.

[vezi 44. mai ales. În perioada actuala. care sa exprime relatiile dintre compartimentele structurale ale firmei. 1. ∗ sunt: • subsistemul de marketing asigura conditii de conectare a firmei comerciale la mediu prin produse. subsistemul financiar-conta bil. plasarea productiei si promovarea vânzarilor.caruia firma comerciala culege. sistemul informational al firmei se structureaza astfel: subsistemul de marketing. Fluxurile informationale alcatuiesc ansamblul informatiilor care sunt necesare desfasurarii unei anumite activitati. o mare amploare a cunoscut sistemul cercetarilor de marketing si. cu posibilitatea unor conexiuni între fluxuri.I. de consolidare a economiei de piata în cadrul sistemului informational. din punct de vedere functional. subsistemul informational al activitatii de personal. O astfel de structurare reliefeaza unitatea tuturor subsistemelor informationale”.1. Circuitele informationale formeaza structura orizontala a sistemului informational al firmei comerciale si alcatuiesc drumul pe care trebuie sa circule informatia de la aparitie pâna la utilizare. executarii si controlului deciziilor. ∗ Sistemul Informational Statistic. volum. asupra nevoilor si comportamentului consumatorilor. luând în considerare criteriile functiilor. arhivare sau distrugere. În principal. preturi. „Deci. evalueaza si distribuie în mod corect si la timp informatiile necesare conducerii. 916] Subsistemele componente ale S. subsistemul procesului de prestatii (productie). subsistemul de cercetare-dezvoltare. în vederea fundamentarii. Input-urile subsistemului de marketing sunt alcatuite din informatii asupra ciclului de viata al produselor fabricate. prelucreaza.3 Componentele sistemului informational la nivelul firmei comerciale Varietatea firmelor si a structurilor organizatorice reclama o diversitate corespunzatoare a sistemelor informationale. subsistemul informational comercial. asupra starii conjuncturale a pietei. cu precadere a cererii etc. sistemul informatiilor obtinute de catre personalul firmei comerciale prin contactele sale curente cu mediul economico-social. structura organizatorica a firmei va fi reflectata de organizarea sistemului informational. analizeaza. . Gruparea activitatilor firmei comerciale pe functii sugereaza posibilitatea realizarii sistemului informational pr in gruparea în acelasi mod a informatiilor si a circuitelor informationale. calitate etc.S. pag. asupra investigarii mediului economico-social al firmei comerciale. acestea caracterizându-se prin frecventa. deci cei 4P ai marketing-ului.

sa corespunda si cu posibilitatile si obiectivele firmei. • Subsistemul de prestatie comerciala corespunde cu functia de baza a activitatii prin aprovizionarea si vânzarea produselor. daca piata este în expansiune si economia în stare de boom).Prelucrarile constau în aplicarea metodelor si a procedeelor statistico-matematice. pregatirea marfurilor pentru vânzare etc. depozitarea marfurilor. în acelasi timp. cooperarea specialistilor. Aceste restrictii au în vedere. pentru elaborarea si fundamentarea deciziilor privind: • • • • piete sau segmente de piata de abordat. sondajele. Complexitatea activitatilor de cercetare-dezvoltare ne conduce la un numar mare de restrictii de realizare. prototipurile noilor produse. cum sunt: corelatia si regresia. produse noi care sunt solicitate de consumatori etc. • Subsistemul de cercetare -dezvoltare trebuie sa aiba în vedere satisfacerea cerintelor pietei prin proiectarea si pregatirea prestatiei de servicii dar si prin crearea de noi capacitati de stocare a marfurilor (dezvoltari. Analiza economico-financiara are un rol determinant în testarea variantelor care pot sa satisfaca cerintele consumatorilor. Output-urile subsistemului de marketing au în vedere decizii privind adaptarea sistemului la medii. experimentare. Restrictiile în cadrul subsistemului de marketing sunt legate de dificultatile culegerii si prelucrarii datelor referitoare la preferintele si nevoile consumatorilor. testele conjuncturale etc.) iar iesirile sunt concretizate în multitudinea de date privind tehnologiile si retetele de fabricatie. în principal. analiza variationala. nivelul tehnologiilor utilizate. Desfasurarea activitatilor în cadrul acestui sistem . portofoliul de produse care urmeaza a se fabrica etc. si anume: de proiectare. Prin mecanisme de control trebuie sa se asigure conditii de adaptare permanenta a programelor de actiune la reactiile mediului. Intrarile subsistemului sunt alcatuite din resurse variate (informationale.. sociale etc. si anume: programe-mix (combinatorii ale interactiunii factorilor). capacitatile de productie suplimentare rezultate în urma actiunilor specifice acestui subsistem. gradul de informatizare. c preturile aplicabile în contextul tacticilor concurentiale. testare si constructie. miscarea acestora în interiorul depozitelor si a unitatilor de vânzare. tehnice. posibilitatea procurarii resurselor necesare. dar. volumul cererii de produse la care trebuie adaptata fabri atia. economice. precum si a celor referitoare la comportamentul concurentilor.

munca în comert prezinta anumite p articularitati. Fata de alte ramuri economice. de realizare a proceselor informational-decizionale. • Subsistemul de resurse umane asigurarii conditiilor de munca si viata. activitatea se desfasoara.reprezinta o conditie fundamentala a îndeplinirii obiectivelor firmei comerciale. dar nu si suficienta. la nivel macro si micro. care rezulta din natura activitatii. pregatirea si perfectionarea salariatilor. 1. Variabilitatea fenomenelor si proceselor economice. Operatiile privind miscarile de valori sunt reflectate în documente primare si centralizatoare. respectiv din relatia economica ce exista între oameni. iar stocarea si livrarea produselor finite fac obiectul activitatii de desfacere.4 Necesitatea elaborarii sistemului de indicatori – baza luarii deciziilor la nivelul firmei comerciale Complexitatea proceselor economice si sociale. integreaza recrutarea. în spatiu si sub aspect organizatoric. în timp. de schimb. • Subsistemul comercial asigura legatura firmei comerciale cu mediul. care au repercusiuni asupra derularii ciclului aprovizionare-prestatie-desfacere. salarizarea lor. necesita existenta unui sistem de indicatori care sa aiba calitatea de purtatori ai informatiei la nivelul conducerii. • Subsistemul financiar-contabil reflecta o functie administrativa. Consemnarea rezultatelor si compararea lor cu cifrele programate semnaleaza abateri de la programele stabilite. prin care acestia îsi transmit reciproc valori (marfa-bani). presupune folosirea unui volum imens de informatii economice. astfel. standarde de calitate si cele privind procesul prestarii serviciilor comerciale). Derularea si urmarirea activitatii comerciale sunt conditionate de restrictiile contractuale (termene impuse. de evidenta tehnico-operativa sau de sintetizare a unor informatii pentru fenomene cu caracter de masa (intrari-iesiri de resurse pe perioada de gestiune economica). formatii în magazine sau raioane). Evidentierea existentei si miscarii patrimoniului precum si a rezultatelor financiare se face pe baza evidentei contabile (prin balante de verificare. intrarea si stocarea resurselor materiale fac obiectul activitatii de aprovizionare. situatie care este impusa de specializarea locurilor de munca în unitati si de raspunderea gestionara directa pe care o are colectivul de lucratori (personal comercial). bilant contabil si buget de venituri si cheltuieli ca documente de baza ale starii si evolutiei firmei comerciale). În comert. decontari. în general.1. precum si toate activitatile necesare . pe colective relativ mici (pe echipe. desi marimea unitatilor este foarte diferita.

organizat. pornindu-se întotdeauna de la cunoasterea empirica a fenomenelor. deoarece fiecare indicator reflecta doar un anumit criteriu de eficienta. obiectiv. Trebuie precizat. social. Indicatorii. fluxurile materiale si banesti care se formeaza între agentii economici si ofera informatiile necesare pentru orientare. volumul stocului de marfuri. dupa continutul si formele pe care le îmbraca. Rezultatele prin care se evidentiaza trasaturile cantitative si calitative ale fenomenelor si proceselor social-economice. calitativ fenomenele si procesele respective. „În sens general. sub raportul volumului. sociale. în general. prin generalizare. volumul aprovizionarii cu marfuri. materiale etc. mai întâi de toate. analiza si decizie în actiunea economica. indicatorul poate fi definit ca expresia numerica ce caracterizeaza din punct de vedere cantitativ un proces sau fenomen economic. putând fi utilizati unilateral sau în interdependenta reciproca.Cerintele adoptarii de decizii au dus la la rgirea continua a preocuparilor pentru latura cantitativa a proceselor si fenomenelor economice. cunoastere si masurare – care deriva chiar din particularitatile fenomenelor si proceselor economice. pentru a ajunge la esenta acestora. „Necesitatea utilizarii unui sistem de indicatori este impusa si de caracterul tot mai complex al notiunii de eficienta economica care trebuie determinat. care. concis determinat. cantitativ. [vezi 61. îndeplinesc o serie de functii. Indicatorii au un caracter complex. având un continut real. cu efecte asupra volumului informatiilor. structurii. volumul cifrei de afaceri. sunt exprimate sintetic si analitic prin intermediul indicatorilor. pag. producerea. 119] Indicatorii sunt purtatori de informatii. interdependentelor si modificarii lor în timp si spatiu. circulatia si utilizarea informatiei este un proces constient. ambalaje. financiar etc. este structurat sub forma unui sistem de indicatori economico-sociali cu ajutorul carora se caracterizeaza complex. . gestionarea corespunzatoare a acesteia prin: volumul profitului obtinut. ca indicatorul reflecta numeric activitatea economica sub anumite aspe cte ale acesteia. ca: • Functia de reflectare . sau îi defineste evolutia în functie de conditiile concrete de loc si timp si legatura reciproca cu alte fenomene”. intensitatii. acestia caracterizând situatia firmei comerciale. În cadrul activitatii economice. precum si în functie de etapele în care sunt determinati si folositi în caracterizarea activitatii la nivel microeconomic.

sa se delimiteze clar functiile indicatorilor. la rândul lor. 119-128] În scopul corelarii continutului teoretic al categoriilor prezentate cu activitatea practica. ceea ce duce la calculul indicatorilor derivati. cu influente asupra fenomenului studiat si deciziilor care trebuie luate în vederea obtinerii unor rezultate superioare. • Functia de verificare a ipotezelor si de testare a semnificatie i. care se utilizeaza în scopul masurarii tendintei de dezvoltare a fenomenului. ale elaborarii si calcularii diferitilor indicatori. Compararea indicatorilor se face fie sub forma de raport. se pot descompune într-un produs de mai multi factori sau într-o suma de mai multe elemente componente. sub forma de coeficienti. • Functia de sinteza . sa se elaboreze si sa se utilizeze o gama mai variata de indicatori economici. variabil în timp si spatiu si din punct de vedere organizatoric. sub forma sarcinilor directe sau prin l determinarea conditiilor si limitelor de variatie ale unor parametri care influenteaza asupra deciziilor”. sociali. care deriva din aceea ca fenomenele studiate sunt variabile. datorita necesitatii trecerii de la metodele intuitive si empirice de conducere la metode perfectionate de gestiune si. Indicatorii obtinuti au caracter de marime medie. • Functia de estimare .[vezi 61. care implica utilizarea indicatorilor sub forma de valori medii. fiind considerati ecuatii de estimare. care are rolul primordial de transmitere a deciziilor economice a utilizatori. este necesar sa se adopte metodologii adecvate de construire si folosire a acestora. valorile individuale diferite se sintetizeaza într-o expresie numerica care devine tipica si esentiala pentru toate fenomenele de acelasi fel. deoarece fenomenele sunt diferite si variabile în timp si spatiu datorita influentei unui ansamblu de factori interni si externi. • Functia de pârghie economico-financiara. • Functia de analiza implica existenta variabilelor complexe care. procente sau în unitati concrete de masura. financiari. care este data de complexitatea ansamblului de factor i si corelatii. Nu trebuie uitata functia de comanda a indicatorilor. fapt ce necesita cunoasterea modificarilor intervenite ca structura sau nivel de dezvoltare. . una din cele mai importante. pag.• Functia de comparare . fie ca diferenta. totodata.

efortul depus. prin care sa se stabileasca daca sistemul de indicatori se justifica prin prisma eforturilor si a rezultatelor previzibile. înainte de folosirea sa. medii: pretul mediu. statistica si financiara a oricarei firme. costul unitar. numar de personal.. costuri globale. fiind descris prin parametri si indicatori ce definesc existenta si functionarea lui. apare necesitatea folosirii unui sistem de indicatori specific fiecarui compartiment (sector) de activitate. a proceselor tehnologice care au loc în cadrul acestora. rata rentabilitatii. deci. productivitatea factorilor de productie etc. ramura sau sector de activitate. cu ajutorul carora se masoara volumul activitatii. trebuie sa se realizeze un studiu de fezabilitate. Putem caracteriza. • • relativi: rata profitului. caracterizeaza rezultatele ce definesc randamentul si eficienta actiunilor în treprinse. care sa duca la promovarea ideilor inovatoare cu eficiente pozitive asupra întregii activitati a firmei. efectele rezultate. precum si existenta unor legaturi între subsisteme si sectoare de activitate ale firmei au condus la necesitatea aprecierii activitatii oricarei firme comerciale printr-un ansamblu de indicatori. pe perioade bine definite. masa profitului. subsistemele prin indicatori absoluti. medii. Fiecare subsistem este caracterizat de faptul ca se comporta ca un sistem autonom. . în prealabil. rata lichiditatii etc. În scopul caracterizarii activitatii desfasurate printr-un sistem de indicatori. relativi. în conformitate cu modul de organizare a sistemului informational. În final.În prezent. si anume: • absoluti: productia fizica. salariul mediu. de obicei. Calitatea sistemului de indicatori si capacitatea acestuia de a oferi informatii utile în luarea deciziilor la nivelul microeconomic reprezinta o conditie esentiala în obtinerea unui diagnostic complex si eficient. în conformitate cu standardele nationale si internationale. care se calculeaza. indicatorii ocupa un loc important în analiza economica. Diversitatea firmelor. în conditiile intensificarii mediului concurential si adaptarii firmelor comerciale la acesta.

pe o anumita piata. „Orice activitate economica se deruleaza având eficienta economica atât ca premisa. eficienta economica este definita astfel: „raportul dintre ansamblul efectelor economice (materiale.2 Locul si importanta eficientei economice în cadrul sistemului de indicatori 1. Efortul nu se reduce niciodata la efortul uman. 1995] Dictionarele explicative ale oricarei natiuni. [Petit Larousse. caci. rentabilitate. „efficax” (care produce efectul dorit). care se determina ca un raport între: Efect si Efort În Micul dictionar enciclopedic. cât si activitatile lor economice. Principalele elemente ale aprecierii nivelului de performanta al unei firme. exista notiuni precum „efficiens ” (care produce realmente un efect). „effice re ” (a produce efecte sigure) ce converg la definirea eficientei ca potenta resurselor consumate (cheltuite) de a produce efecte (rezultate) utile” (în conformitate cu Enciclopedia stiintelor sociale . este în masura sa conduca. care se obtin de pe urma unei activitati economice si totalul eforturilor economice pe care le amplifica acea activitate. atât calitativ cât si cantitativ. oamenii vor sa obtina un efect maxim cu un minimum de efort. daca nu la schimbarea opiniilor privind determinarea si esenta sa. Acceptarea eficientei economice drept criteriu de performanta. între efectele si eforturile procesului studiat. înteles ca un numar de oameni si numar de ore în care acestia produc. sunt guvernate de un principiu economic fundamental: principiul eficientei. cuprind si definesc pe larg notiuni ca: eficacitate. Masura în care acestia realizeaza acest lucru se exprima prin rata eficientei.1. cât si ca rezultat.2. care poate fi definita drept caracteristica unei firme de a face fata concurentei din partea altor firme similare. . nu se tine seama de adevaratul efort”. în general. eficienta. „Înca din timpuri stravechi. sunt: • • eficienta economica. Competitivitatea este o notiune complexa. În conformitate cu acest principiu. 1994). performanta realizata sau planificata. precum si cele economice si sociologice. care se refera la eficienta globala a activitatii economice. valorice) favorabile. în special. Criterii de apreciere a eficientei Atât viata oamenilor. New Castle University.1 Concepte privind eficienta economica. sociale. cel putin la dezvoltarea acesteia”. ca un element al realitatii. care sintetizeaza raportul obiectiv. în acest caz.

• • competitivitatea produselor sau a firmei. adica asigura obtinerea unor rezultate cât mai mari în raport cu resursele care se aloca sau se consuma. umana. adica al fortelor de care dispune si al slabiciunilor tuturor componentelor firmei. interesele care se urmaresc. gradul de satisfacere a cerintelor beneficiarilor. Acesta din urma este cel care trebuie sa afle raspunsul la întrebarile Ce? Cât sa se vânda? Unde sa se vânda? Cui sa se vânda? [vezi figura 1. deci. Dintre criteriile de performanta. Se urmareste. ca factori generatori de efecte si rezultate. excelenta. altfel spus. locul unde se desfasoara activitatea economica etc. Analiza eficientei economice raspunde la întrebarile: cum se folosesc resursele si cât se consuma din acestea. produs sau serviciu. care asigura un nivel ridicat de competitivitate. Pentru ca eficienta economica sa caracterizeze o activitate utila. individ sau activitate) de a fi susceptibil a suporta concurenta cu altii. atât a resurselor. În conditiile actuale. fac parte: profitul. se pot identifica urmatoarele categorii de competitivitate: globala. Competitivitatea globala a unei firme reprezinta potentialul acesteia si presupune efectuarea unui diagnostic sau a unui inventar critic al capacitatii de care dispune. la nivelul sau gradul de îndeplinire de catre o firma a obiectivelor de natura economica stabilite pentru o perioada.6] . astfel. Competitivitatea firmei reprezinta calitatea (unui agent economic. cu referire speciala la factorii cheie de succes si la concurenta. cât si a rezultatelor. atât gradul de valorificare cât si cel de economisire a acestora. Eficienta economica se refera. financiara. costul muncii. totodata. ale consolidarii economiei de piata. a utilizarii resurselor difera în raport cu nivelurile organizatorice ale economiei. În cazul în care obiectivul a fost atins 100%. actiunile oricarui întreprinzator sunt viabile si competitive în masura în care reflecta o eficienta ridicata. Aceasta depinde de buna functionare a ansamblului componentelor sale. comerciala. trebuie sa aiba în vedere utilitatea atât din punct de vedere al consumatorului cât si din cel al comerciantului. tehnica. La nivelul firmei. manageriala. iar în restul cazurilor de anumite grade partiale de eficacitate. prin intermediul acesteia se stabileste legatura dintre volumul si calitatea eforturilor. Sensul eficientei activitatii productive. Nivelul eficientei economice depinde de volumul si calitatea. organizationala etc. se poate vorbi de eficacitate maxima. calitatea produselor si serviciilor etc.

în general si a conceptului de eficienta economica la nivel microeconomic. ci numai pe cele utile. posibilitatilor de regenerare. În prezent. În literatura de specialitate exista o varietate de pareri în privinta conceptului de eficienta economica. care confera un plus de valoare activitatii depuse. pozitive în sens economic. natural-conventionale. De asemenea. Totodata.CE? CÂT? CUM? PENTRU CINE? ACTIVITATE ECONOMICA COMERCIALA DIVIZIUNEA MUNCII Aprovizionare Distributie Vânzare RAMURA COMERT PE DOMENII DE SPECIALITATE SI SUBRAMURI Figura 1. valorice). implicatiile pe care le au aceste cheltuieli în avalul sau amontele activitatii în care acestea se folosesc etc. în special. Eforturile economice trebuie analizate din punct de vedere al modului de esalonare în timp a surselor de finantare. Eficienta la consumator trebuie sa aiba în vedere pretentiile si capriciile pe care orice consumator îsi permite sa le manifeste. gradului de disponibilitate a unor resurse. neputând fi cuantificate exhaustiv. acestea trebuie sa satisfaca nevoia sociala în raport cu posibilitatile oferite de consumul de resurse si apar în expresie valorica si/sau natural materiala. trebuie avut în vedere si faptul ca resursele consumate se exprima în diferite unitati de masura (naturale. . Efectele economice au o natura complexa. variata. Trebuie tinut cont de faptul ca eficienta economica nu include orice efecte. eficienta economica se exprima fie sub forma randamentului combinarii si utilizarii resurselor.6 Mecanismul economic al activitatii de comert Eficienta economica a firmei comerciale este de cele mai multe ori înteleasa ca raport subunitar între venituri/cheltuieli sau ca spor al profitului la sporul de eforturi depuse într-o perioada de timp. fie sub forma consumului specific de factori de productie pentru obtinerea efectelor scontate (deci consumul de factori de productie ce revine pe o unit ate de efect economic util).

al rentabilitatii etc. ca o comparare a intrarilor cu iesirile din sistem. 1995. Deci. La nivel de produs. asadar. dar mai ales a utilizarii produselor în economia nationala sau a valorificarii lor pe piata externa. eficienta se exprima prin sporul de venit national pe unitatea de efort. apare necesitatea abordarii eficientei sub forma de sistem. Pe baza principiului general de calcul al eficientei economice. eficienta utilizarii capitalului este data de formula: e' = r ' = (P : K ) . care reprezinta un factor hotarâtor al competitivitatii pe piata externa.Eficienta economica confera sensul realizarii echilibrului economic. Echilibrul si dezvoltarea economiilor nationale. de nivelul consumurilor materiale si energetice. iar la nivelul unei firme prin nivelul productivitatii muncii. ∗ sursa: Gh. Eficienta productiei. al costurilor unitare de productie. Mai mult decât atât. iar echilibrul este conditia cea mai importanta pentru o economie eficienta. K este întregul capital utilizat la un nivel sau altul de referinta. calculata ca un raport între iesirile sistemului si efortul facut (intrari) pentru obtinerea efectului respectiv. ramura.1) Eficienta se poate exprima sub forma de coeficient sau procentual. eficienta sau rentabilitatea se determina astfel: e' = r ' = P : (C + V ) .3) unde e si e’ reprezinta cele doua forme ale eficientei economice. Olah. actualizarea evaluarii lor ca natura si timp”∗ . ramura sau economie nationala. dar aceasta are importanta si pentru economia nationala în ansamblul ei. Marimea eficientei economice se materializeaza. Editura Mihai Eminescu. . ci si de nivelul lor tehnic si calitativ. Universitatea Oradea.2) În concluzie. (1. Pe ansamblul economiei. (1. deoarece îmbunatatirea activitatii partenerilor nostri duce la obtinerea unor produse cu un efort mai scazut. se urmareste sub aspecte multiple. „La nivel de organizatie lucrativa comerciala. relatiile dintre intrari si iesiri se pot stabili astfel: max e = Iesiri / Intrari si min e’ = Intrari / Iesiri (1. în cadrul firmei. eficienta poate fi privita si la nivelul tarilor cu care economia noastra nationala intra în relatii. economie nationala. Aceste elemente trebuie cuantificate. unde: P este profitul realizat de firma. dar a pare totodata necesitatea cuantificarii efectelor si eforturilor. eficienta. în care: C + V = costul produsului. depinde nu numai de productivitatea muncii care realizeaza aceste produse.

pe baza criteriilor: • eficienta utilizarii resurselor economice . de regula. • costul de circulatie ce reflecta conditiile proprii de desfasurare a activitatii de catre fiecare agent economic si modul de folosire a factorilor de productie prin indicatori absoluti. ca efort.Formele eficientei economice deriva din varietatea efectelor activitatilor si resurselor si se clasifica astfel: a) dupa modul de exprimare eficienta poate fi: eficienta exprimata fizic si valoric a productiei si productivitatii muncii a economiilor a profitului b) dupa natura efectelor. Progresul economic este obiectiv conditionat de economisirea muncii. eficienta economica poate fi: c) dupa natura eforturilor depuse pentru obtinerea efectelor. este apreciata. coeficientul de utilizare a capacitatii unui mijloc de transport etc. . coeficientul de utilizare a timpului de lucru calendaristic. Eficienta activitatii la nivelul firmei comerciale. eficienta poate fi a resurselor: avansate ocupate consumate. Eficienta economica este expresia cerintelor legii obiective a economiei de timp. de cresterea economica. • rentabilitatea activitatii economice reprezinta sinteza calitativa a activitatii. cuantumul reducerii nivelului relativ al cheltuie lilor de circulatie. nivelul relativ al cheltuielilor de circulatie etc. ca expresie a minimizarii cheltuielilor sau a maximizarii rezultatelor. relativi. sporirea randamentului capitalului. în final. în cadrul acestui indicator regasindu-se atât modul de utilizare a factorilor de productie cât si calitatea relatiilor cu partenerii si inclusiv cu mediul. care dirijeaza rationalitatea si comportamentul agentilor economici. de nivel si de dinamica. valoarea fondurilor financiare. iar ca efect se obtine consumul de resurse la o unitate de rezultat (ca de exemplu: valoarea fondurilor fixe. respectiv a resurselor. si. precum: nivelul absolut al cheltuielilor. care se evidentiaza prin indicatori în care resursele se raporteaza la rezultatele economice. largirea pietei etc.).

exprima eficienta sistemului de informare. 81]. entropia informationala. timpul mediu de raspuns la cereri de informare. alaturi de cele general sintetice. pe de alta parte. analizeaza. un loc important îl ocupa îmbunatatirea managementului la toate nivelurile de conducere ale firmei comerciale prin folosirea eficienta a principiilor si mecanismelor specifice de functionare ale economiei de piata. se impune abordarea conducerii pe baza conceptelor de sistem strategic. costul prelucrarii datelor etc. circulatiei. În procesul dinamic de cautare si de gasire a modalitatilor optime de relansare a firmelor comerciale. se afla în strânsa dependenta la toate nivelurile de referinta ale economiei nationale. tertiar si cuaternar.. pag. Aceasta orientare majora în managementul activitatii firmelor comerciale trebuie sa se înscrie în mod armonios în ansamblul masurilor care trebuie luate la nivelul economiei nationale pentru înlaturarea deficitului actual de performanta. în concordanta cu puterea de a realiza eficacitate si performanta maxime cu eforturi minime de catre orice întreprinzator sau economie nationala. consumului sau a protectiei mediului natural. îndeosebi în ceea ce priveste estimarea prin prisma aprecierilor consumatorilor” [vezi 76. apreciaza.2. Specific eficientei sociale este dificultatea cuantificarii acesteia în unele situatii. eficienta poate fi considerata ca un concept de ev aluare si nu poate fi despartita de faptul ca aceasta constituie obiectivul fiecarei societati. în forme speciale si sectoriale. Toate aceste forme. secundar. analiza strategica si concurentiala si de folosire a resurselor si competentelor motrice ale firmei comerciale pentru realizarea avantajului concurential fata de principalii competitori. Asadar. constructii. ca eficienta a sectorului primar. precum eficienta productiei. „Componentele eficientei la nivelul firmei – eficienta economica si eficienta sociala – nu pot fi disociate. repartitiei. care au asigurat si asigura performante economice superioare firmelor pe plan mondial.Eficienta economica se manifesta. Deci. eficienta poate fi considerata ca un „succes în activitate”. pe de o parte. cu o atentie deosebita acor data folosirii noilor abordari. din rândul carora fac parte .2 Indicatorii utilizati în prezent pentru caracterizarea eficientei activitatii firmei comerciale în mediul concurential „În cadrul ansamblului de factori care pot contribui si asigura relansarea comertulu i în România. În prezent. metode si tehnici de vânzare. telecomunicatii si. în conditiile consolidarii economiei de piata din punct de vedere informational. acestea reprezentând un tot unitar în ceea ce priveste aprecierea globala a activitatii. transporturi. 1. precum eficienta activitatii din industrie. agricultura.

caracterizându-se printr-o varietate de informatii referitoare la: eforturi.Ei …Em CADRAN III CADRAN IV CADRAN I Efecte (Rezultate) E1 ……. efecte. desfacere. În acest sens. Corelatia dintre eforturi si efecte din punct de vedere cantitativ se exprima cu ajutorul indicatorilor de eficienta. cele de restructurare si privatizare sau cele privind crearea conditiilor necesare cu caracter bugetar si financiar bancar. rata profitului c) indicatori de tip e fort/efect (cadranul III): investitia specifica.…R n Efecte E1 …. 14].. Ordonarea acestora permite partitionarea matricei în patru cadrane. fiecare cadran continând un anumit tip de indicatori de eficienta economica: (vezi tabelul 1. în care numarul de linii/coloane este reprezentat de numarul de indicatori de efort si de efect identificati ca fiind caracteristici activitatii ce urmeaza a se analiza. Fiecare modalitate are la baza mai multe variante de realizare..procesele de echilibrare macrosectoriala. are la baza o multitudine de cai si modalitati de realizare. se utilizeaza matricea efect/efort care este o matrice patrata.. Orice program al activitatii comerciale. pag. care cuprinde programe de aprovizionare. durata de obtinere a efectelor economice sau sociale. gradul de înzestrare tehnica a muncii.Ri………Rn Eforturi R 1 …. care sa permita dinamizarea vietii economice” [vezi 120. „De aceea. în vederea alegerii variantei optime se utilizeaza un sistem de indicatori de eficienta economica ce cuprinde aceste informatii sub aspect cantitativ si pe cât posibil si calitativ. curs de revenire etc. forma de raport matematic. de cele mai multe ori.1 Eforturi (Resurse) R1 …….. cheltuieli la 1000 lei produc tie marfa d) indicatori de tip efect/efect (cadranul IV): profit la 1000 lei încasari. etc. Tabelul 1..) b) indicatori de tip e fect/efort (cadranul II): profit la un leu investitii.Ri. care îmbraca. durata de realizare a unei activitati.1) a) indicatori de tip efort/efort (cadranul I): costul unui loc de munca. raportul care exista între acestea. promovare si resurse umane.…E m CADRAN II .Ei…….

CA = Vp unde Vp = veniturile din vânzarea productiei (1. amortizarea capitalului fix etc. pag.5) . care reprezinta suma tuturor veniturilor obtinute din activitatea comerciala în perioada de calcul. energie electrica etc. care se obtine scazând din productia globala pierderile de marfuri. • productia globala ca diferenta între venitul brut si plata serviciilor efectuate de unitati economice din alte ramuri în favoarea firmelor comerciale (transport. 25]. de activitatea pe care o caracterizeaza [vezi 53. indicatorii valorici. În valoarea indicatorilor se includ atât bunurile si serviciile vândute pe piata altor firme cât si cele care nu au fost vândute si au condus la modificarea stocului sau a volumului capitalului fix din propria unitate. Indicatorii care exprima efectul util (ai rezultatelor activitatii) ce cuprind. Acest indicator se exprima în pretul factorilor: PN = VAB – Amortizarea capitalului fix – Impozite indirecte + Subventii de exploatare (1. în principal. remizele si alte reduceri acordate clientilor. precum si a altor venituri din exploatare. serviciilor prestate.) • productia neta definita ca valoare nou creata (valoarea adaugata neta) din sfera circulatiei marfurilor. combustibil. ma i putin rabaturile. telecomunicatii. Aceasta cuprinde cheltuielile materiale ale firmelor (ambalaje. • productia finala a comertului. în domeniul circulatiei marfurilor apar unele particularitati în determinarea indicatorilor de rezultate (efecte). • cifra de afaceri. inclusiv perisabilitatile. Astfel.Trebuie specificat ca dimensiunile matricei variaza în functie de gradul de detaliere pe care vrem sa-l folosim în analiza. se poate construi un sistem de eficienta. putem calcula: • venitul brut (venitul global) ca diferenta între valoarea desfacerilor de marfuri în preturi cu amanuntul (cifra de afaceri) si volumul valoric al achizitiilor de marfuri (în vederea revânzarii) la preturi cu ridicata (sau preturi de livrare ale furnizorilor) rezultând rabatul comercial. Aceasta se calculeaza prin însumarea veniturilor aferente bunurilor livrate.4) în care VAB este valoarea adaugata bruta. 24.). lucrarilor executate. Avându-se în vedere întelegerea eficientei ca o relatie între efectul util si efort. de nivelul decizional pe care-l deserveste. exceptând veniturile financiare pe care CA nu le include. Ca urmare a practicarii unor preturi diferite în momentul cumpararii si revânzarii produselor. care are în vedere urmatoarele componente: A.

capitalul..6) Alt mod de calcul al cifrei de afaceri are în vedere asigurarea existentei si supravietuirii unui agent economic în situatia în care profitul este zero: CA = ∑ qcv + F sau CA = ∑ qcv 1− ∑ qcv + F F (1. valoarea adaugata reprezinta baza impozitului datorat statului (taxa pe valoarea adaugata). • valoarea adaugata bruta (VAB) care exprima în preturile pietei valoarea bruta a bunurilor si serviciilor finale produse în perioada de calcul. Aceste sume nu vor include TVA si vânzarea sau transferul mijloacelor fixe. cifra de afaceri reprezinta veniturile (încasarile) totale ale unitatii. ca o prima metoda sintetica de determinare a valorii adaugate: VAB = PB – CI.7) în care: ∑ qcv = suma totala a cheltuielilor variabile F = cheltuieli fixe totale • cifra de afaceri totala (fara TVA). respectiv valoarea totala a desfacerilor si valoarea prestarilor de servicii care cuprind închirierile de spatii si de active fixe. executarea de lucrari si prestari servicii. În activitatea comerciala.CA = ∑ q i ∗ p i . se apreciaza ca cifra de afaceri totala se calculeaza prin însumarea veniturilor înregistrate de catre unitate în contabilitate. în luna respectiva. conform metodologiei de calcul a I. Aceasta se poate calcula ca diferenta între valoarea productiei brute si consumul intermediar. (1.E.S. am putea spune ca valoarea adaugata reprezinta capacitatea firmei de a crea bogatie.8) . în care: q reprezinta cantitatea de produse vândute p reprezinta pretul mediu de vânzare (1. Pe scurt. precum si a altor venituri din exploatare provenite atât din activitatea principala cât si din activitatile secundare. în cifra de afaceri se includ veniturile din activitatea de baza.N. în care: PB = productia (prestare servicii) bruta CI = consumuri intermediare Cu ajutorul valorii adaugate pot fi constituiti o serie de indicatori necesari pentru caracterizarea eficientei factorilor de productie (munca. În cadrul fiscalitatii. realizate din vânzarile de bunuri. indiferent de activitatea care le -a generat. Conform definitiei aparuta în Tribuna Economica si în alte reviste de specialitate. pamântul).

În activitatea practica. pentru ca se furnizeaza structurilor decizionale informatii referitoare la performantele proprii în raport cu cele realizate în perioadele anterioare sau cu cele prognozate. amortizarea si profitul iar veniturile financiare se scad. toate sub forma baneasca. impozite si taxe. ferirea de alterare. VAB nu cuprinde valoarea bunurilor si serviciilor achizitionate de firma si consumate în procesul de productie.7 Formarea si realizarea efectelor În determinarea efectelor. B. activitatea complexa a firmelor comerciale. PIATA ÎN AMONTE IMPUT -uri de resurse Procese de combinare si consumare a resurselor OUTPUT -uri de rezu ltate PIATA ÎN AVAL Figura 1. trebuie sa se tina seama de doua variabile fundamentale. deci nu cuprinde înregistrari repetate. costul firmei reprezinta un important indicator al bugetului de venituri si cheltuieli. Indicatorii care exprima efortul abordati prin prisma celor din categoria de resurse ocupate si resurse consumate. În acest scop. Pâna la realizarea acestora.7. printre care: • costul de productie – totalitatea cheltuielilor efectuate si/sau care urmeaza sa fie facute. Spatiul formarii si realizarii efectelor poate fi prezentat schematic ca în figura 1. un criteriu de baza al eficientei economice a activitatii. în paralel cu preocuparea privind depozitarea marfurilor în depozite proprii si servirea cumparatorilor. analiza valorii adaugate este de mare importanta. . precum si complexitatea si variabilitatea produselor din cadrul acestui sector de activitate reclama anumite cheltuieli de munca vie (pentru sine) si materializata. Totodata. precum si servirea corespunzatoare a consumatorilor. bunurile si serviciile necesita o serie de cheltuieli (eforturi) menite sa asigure pastrarea calitatii. care formeaza costurile activitatii firmei. de catre o firma pentru producerea si desfacerea de bunuri materiale si imateriale. Complexitatea procesului de formare a costurilor necesita utilizarea unor concepte complementare de definire a consumurilor si a elementelor componente. cheltuieli financiare. si anume: spatiul producerii efectelor si categoria de resurse ale caror efecte se calculeaza. se fac eforturi pentru depozitarea marfurilor astfel încât acestea sa fie accesibile cumparatorilor. În consecinta. precum si cu cele ale firmelor concurente.Cea de a doua metoda de determinare a valorii adaugate poarta denumirea de metoda aditiva sau de repartitie si se bazeaza pe însumarea urmatoarelor elemente: cheltuielile cu personalul salarial.

Costul global total rezulta din însumarea costurilor fixe si a celor variabile. trimestru).• costul explicit reprezinta cheltuielile necesare facute cu procurarea factorilor de productie externi firmei si pe care aceasta le efectueaza pentru fiecare ciclu de productie. • costul implicit reprezinta cheltuielile ce nu presupun plati catre terti. indiferent de nivelul productiei. acestea efectuându-se pe baza resurselor proprii ale unitatii (amortizarea. pe productia de regula eterogena a unei firme. Totodata. dobânda cuvenita capitalului propriu. pe o masa de productie omogena (cost al productiei). Costul explicit împreuna cu costul implicit alcatuiesc costul productiei. elementele de cost fix sunt suportate de firma. aceasta facând parte din costul implicit. . acesta exprimând costul variabil pe produs sau serviciu. într -un orizont de timp (an. • costul global al productiei comerciale desemneaza toate cheltuielile ocazionate de achizitionarea unui volum dat al productiei si de desfacerea acesteia. aceste costuri sunt direct proportionale cu productia fizica (salariile directe). îl ajuta pe întreprinzator sa fundamenteze în asa fel utilizarea factorilor de productie încât sa obtina o rentabilitate cât mai mare. Costul este un instrument foarte util în vederea luarii deciziilor menite sa asigure nivelul performant al activitatii firmei. • costul de oportunitate prin care se masoara valoarea tuturor lucrurilor la care trebuie sa se renunte pentru a obtine altceva. • costul global variabil reprezinta acele cheltuieli care variaza o data cu volumul fizic al productiei. Acestea sunt costuri pe unitatea de produs sau de serviciu prestat. munca proprietarului si întreprinzatorului etc). deci de desfasurarea activitatii comerciale. „Masura costului de oportunitate poate coincide sau nu cu cheltuielile banesti prin care contabilul masoara costul” (the MID Dictionary of Modern Economics). • costul contabil cuprinde costul explicit si amortizarea. mediu). • costul global fix este acea parte a costului care este independenta de volumul productiei. • • costul mediu (unitar) rezulta din raportarea costului global la productia omogena obtinuta. Pe termen scurt. costul mediu variabil se calculeaza ca raport între costul global variabil si productia fizica obtinuta. Marimea costului poate fi calculata pe: unitate de produs (unitar.

Adam Smith spune ca productivitatea trebuie luata în sens de relatie-raport sau masura. În cadrul oricarei analize. Petit Larousse defineste productivitatea ca fiind facultatea de a produce. aceasta fiind clasificata în productivitatea ∗ K – coeficient de calitate. Dar. care a afirmat ca productivitatea este un atribut sau caracter. depozitarea si stocarea marfurilor. aceasta mai fiind denumita si eficienta sau randament. Într-o economie concurentiala. când la Viena Asociatia pentru Politica Sociala a considerat productivitatea drept valoare.) si factorii de productie utilizati (FPutilizati ) pentru obtinerea aceste ia. pentru manipularea si încarcarea lor. reprezinta raportul între rezultatele unei activitati economice si eforturile facute în acest scop. al doilea sens a fost dat de Sonberg. cheltuieli cu ambalarea si livrarea marfurilor si cu reclama comerciala etc) în functie de volumul activitatii economice.• costul mediu total reprezinta suma costurilor medii fixe si a celor medii variabile. întreprinzatorul singur nu poate stabili nici preturile de achizitie si nici pe cele de desfacere a produselor sale. fabrica etc. fiind vorba aici de raportul (relatia) dintre produs si costuri. atunci singura variabila asupra careia poate actiona întreprinzatorul este volumul productiei. respectiv raportul dintre costul global total si productia obtinuta. Se determina ca un raport între valoarea productiei (Q) obtinuta între-un orizont de timp si într-un cadru (întreprindere. Din combinarea indicatorilor prezentati la A si B se deduc formele de eficienta. si anume: 1.9) Productivitatii i s-au dat o serie de sensuri începând înca din 1909. Costurile firmei comerciale au un caracter complex. respectiv gasirea acelor cantitati de produse care sa maximizeze încasarile totale. salarizarea personalului din depozite. firma. conducerea si administrarea firmei. în expresie naturala. desfacerea marfurilor. Productivitatea factorilor de productie. în paralel cu minimizarea costurilor totale. W = Q ·p FPutilizati x K∗ (1. costurile se pot grupa si în functie de procesele economice care au loc în diferite momente ale circulatiei marfurilor în cadrul firmei comerciale. determinat de faptul ca atât volumul lor total cât si nivelul lor mediu cuprind cheltuieli diferite (cheltuieli pentru transportul marfurilor. care corecteaza volumul activitatii desfasurate. . pornind de la premisa ca exista o combinare optima a factorilor de productie (sub raport tehnic). exprimata valoric (W). si anume: aprovizionarea cu marfuri.

Exprimarea valorica este determinata de nivelul si dinamica preturilor. Astfel. magazioner. ca: valoarea . Pentru sfera serviciilor comerciale. în functie de scopul urmarit. Corespunzator celor doua metode de calcul al nivelului productivitatii muncii. depusa în procesul complex al circulatiei marfurilor de la producator la consumatorul final. considerata ca unul dintre indicatorii calitativi esentiali pentru aprecierea activitatii comerciale. nivelul productivitatii muncii în comert se exprima în mod sintetic fie prin valoarea produselor vândute într-o unitate de timp de munca (w). productivitatea capitalului si a resurselor naturale. în conformitate cu existenta factorilor de productie. Datorita caracterului eterogen al activitatilor desfasurate de agentii comerciali. apare necesitatea utilizarii unor indicatori complementari. prin volumul valoric al desfacerilor. activitatea economica si cheltuielile efectuate cu salarizarea depind de eficienta muncii. reflectata de numarul de personal folosit. agenti de vânzari. pentru a face posibila consolidarea sa. si anume: calculul productivitatii muncii pe un vânzator. activitatea desfasurata se comensureaza. adica: total personal. valoarea productiei ce revine pe un salariat. exista mai multe modalitati de calcul al productivitatii muncii în comert.10) unde: D reprezinta volumul valoric al produselor vândute Np reprezinta numarul de persoane T reprezinta fondul de timp Eficienta cu care este cheltuita munca în comert. Indicatorii productivitatii se pot determina si în functie de structura de baza a personalului. personal operativ. Nivelul productivitatii muncii lucratorilor comerciali depinde de o serie de factori endogeni si exogeni. Datorita varietatii marfurilor. valoric. de regula. ceea ce determina exprimarea valorica a volumului activitatii. în principal. avem: § § metoda directa: w = D : Np metoda inversa: t = T : D (1. Principalele forme ale productivitatii sunt: • Eficienta muncii este deosebit de importanta (omul fiind principalul factor de productie) si reprezinta productia realizata de un salariat într-o unitate de timp. În comert. eficienta muncii reflecta productivitatea muncii personalului din comert. productivitatea muncii se determina. fie prin consum ul de munca ce revine pe unitate valorica de marfa vânduta (t). În general. sortator de marfuri si agent de vânzari. iar analiza temeinica a acestui indicator se poate face din mai multe puncte de vedere. altfel spus.muncii.

depinde si de modul în care marfurile sunt livrate de furnizori. dificultatii sau imposibilitatii însumarii lor. Astfel. datorita proprietatilor fizice. însa. fiecare grupa de marfuri tranzactionate necesitând. deci cu valori mari. Caile de crestere a productivitatii muncii au în vedere: a) automatizarea operatiunilor de . indicatorul gradul de înzestrare tehnica a muncii (z) exprima volumul de capital fix de care se serveste un salariat în desfasurarea tranzactiei comerciale: Z= Cf L . Acest consum. se determina dupa relatia: W = Q L (1. Masurarea nivelului productivitatii medii a muncii. eficienta rezulta din dotarea locurilor de munca cu utilaje perfectionate. datorita varietatii de unitati de masura prin care se exprima activitatea comerciala si. deci. productivitatea implica doar efectele care pot fi masurate. atunci când productivitatea muncii creste datorita aplicarii unor masuri tehnico-organizatorice. numarul de clienti deserviti de un lucrator comercial si indicele preturilor. În majoritatea cazurilor. Activitatea unei firme comerciale se apreciaza ca fiind pozitiva. adica de conditiile de livrare a marfurilor. eficienta unui factor de productie rezulta în cazul în care acesta este încorporat într-un alt factor de productie cu care se gaseste în corelatie. ceea ce conduce la obtinerea de productivitati ridicate. valoric. Productivitatea muncii în comert este diferita pe diversele activitati comerciale. Productivitatea muncii se calculeaza. care sa permita transportul.12) unde: Cf reprezinta valoarea capitalului fix utilizat. (1. un consum de munca diferit pentru comercializarea unei unitati valorice. în final. compatibilitatea efectelor economice utile cu efecte pozitive sociale si ecologice devine conditia fundamentala a interactiunii dintre cresterea productivitatii si cea a eficientei economice. depozitarea si vânzarea lor eficienta. ca indicator calitativ de minimizare a eforturilor.11) unde: Q reprezinta volumul valoric al vânzarilor L = numarul de salariati Uneori. Câteodata. complexitatii sortimentale si formelor de distributie. în principiu.medie a unei tranzactii. ca de exemplu folosirea formelor noi si rapide de vânzare a marfurilor preambalate. Ca urmare.

K (1. exprimat valoric: e= Y . în acest caz.manipulare a marfurilor.13) în care Y exprima cantitatea si K valoarea capitalului. consumurile de capital si efectele economice asteptate. • Productivitatea capitalului se poate determina atât ca un indicator de eficienta ce se minimizeaza cât si ca un indicator de maxim. 2. în cantitati care sa permita utilizarea paletilor si a containerelor pentru promovarea formelor rapide de vânzare. cresterea timpului liber etc. Cresterea productivitatii are efecte economice si sociale atât pentru producatori – prin economisirea factorilor de productie. Productivitatea medie a capitalului se determina ca un raport între efectul economic obtinut sau care urmeaza a se obtine si capitalul utilizat. prin raportarea efectului economic la efortul exprimat prin capital avansat si consumat. avem de-a face cu coeficientul capitalului. prin aceasta. cu costuri de manipulare minime. § ca indicator de maxim. utilizarea lor rationala. economisirea timpului de munca. ceea ce ne conduce la obtinerea eficientei capitalului sau a productivitatii capitalului. ma i buna pozitionare în mediul concurential – cât si pentru consumatori prin cresterea salariilor nominale si a celor reale si. în consecinta. d) gasirea de surse de aprovizionare mai ieftine. Astfel: § ca indicator de minim se calculeaza ca un raport între eforturile. Într-o economie de piata moderna. reducerea costurilor în paralel cu cresterea calitatii si. . c) aplicarea principiilor de activitate ergonomica. cresterea puterii lor de cumparare. maximizarea rentabilitatii este criteriul fundamental al deciziilor firmelor de angajare a cheltuielilor de organizare a productiei. astfel încât activitatea comerciala sa fie flexibila si usor adaptabila la cerintele pietei din ce în ce mai dinamice. b) pregatirea comerciala a marfurilor la furnizor. f) planificarea activitatii comerciale în raport cu cererea de marfuri. „Rentabilitatea se defineste prin capacitatea unei firme de a obtine din activitatea pe care o desfasoara un profit în conditiile mobilizarii resurselor de care dispune. e) integrarea sistemului de vânzare cu cel de studiere a pietei. de extindere sau restrângere a acesteia. Rentabilitatea reprezinta o latura esentiala a eficientei economice si constituie un element fundamental al determinarii valorii de randament a unei firme.

1992. Rentabilitatea poate fi calculata în marimi absolute si marim i relative.” ∗ Adaos comercial Rentabilitate absoluta = Profit Cifra de afaceri în functie de Cost Pret Rentabilitatea Profit Rentabilitate relativa = Rata rentabilitatii Cifra de afaceri Capital fix si circulant Cost în functie de Figura 1. Exprimarea în marimi absolute este limitativa la aceste unitati de observare. astfel: § Profitul la nivelul unei firme se calculeaza ca diferenta între suma veniturilor (încasarilor) si suma cheltuielilor efectuate cu activitatea economica. . rentabilitate este prezentata în figura 1. Rentabilitatea se exprima în mod absolut prin marimea profitului si relativ prin rata rentabilitatii.Ca atare. inclusiv taxa pe valoarea adaugata si accizele. prin urmare. 1. Rentabilitatea constituie una din laturile esentiale ale eficientei economice a firmei. Revista Româna de Statistica. Profitul permite identificarea disponibilitatilor si posibilitatilor de dezvoltare a firmei. o conditie esentiala a introducerii în fabricatie a produselor este aceea ca acestea trebuie sa fie nu numai utile dar si rentabile. Schematic. o firma comerciala este rentabila atunci când îsi acopera cheltuielile de productie pe seama veniturilor proprii si obtine un anumit profit. septembrie.8.. analiza sa statica nu este suficienta. acesta trebuind comparat cu indicatorii calculati în perioada precedenta pe baza rezultatelor firmei analizate sau ale unor firme de dimensiuni si cu activitati similare. De aceea. Profitul reflecta modul de gospodarire a resurselor consumate si are drept componente esentiale veniturile si cheltuielile din activitatea economica. spatiu si structura organizatorica. Analiza re ntabilitatii la nivel macroeconomic. nr. pe când cea în marimi relative este comparabila în timp.8 Elementele de calcul al rentabilitatii ∗ Sursa: Gheorghiu Al.

Între marimea profitului. în doua moduri: 1. obtinându-se expresii semnificative ale eficientei. volumul desfacerilor sintetizând în mod indirect consumul de resurse. reprezentat de cifra de afaceri. ca raport între efecte si eforturi economice (de exemplu între profitul brut si capitalul total). Asupra profitului brut se percepe impozitul pe profit sub forma unei cote procentuale. Rata rentabilitatii se poate exprima si ca raport între profit si marimea fiecarui factor de productie sau a altor elemente care compun patrimoniul. se mai numeste si profitul impozabil. Profitul luat în calcul poate fi profitul b rut determinat prin scaderea din venituri a cheltuielilor. ca un raport între masa profitului (P) si volumul activitatii economice (D). scazând din cifra de afaceri toate costurile activitatii.15) .§ Rata rentabilitatii economice se determina. 2. indiferent de modul de finantare si sistemul fiscal. Masa profitului brut (MPB) se calculeaza la nivelul firmei. Aceasta permite aprecierea efortului depus de o firma pentru a obtine profit. Masa profitului reflecta performanta firmei. numarul de personal si volumul desfacerilor se stabileste urmatoarea relatie de calcul: masa profitului numar de salariati § masa profitului volumul desfacerilor volumul desfacerilor (1. a taxei pe valoarea adaugata si a accizelor acestora. fondul de salarii) cu activul total al firmei care le -a creat. fiecare semnificând un aspect de eficienta a utilizarii resurselor economice. reglementata prin lege. de regula. Rata rentabilitatii poate fi calculata si în raport cu resursele umane utilizate si consumate (numar de persoane. în final obtinându-se profitul net.14) numarul de personal = = Rata rentabilitatii financiare ia în considerare raportul dintre capitalul împrumutat (D) si capitalul propriu (Kpr): R f = (R e + (Re – Rd)D / Kpr) (1 – Ci / 100) în care: Re = rentabilitate economica R f = rata dobânzii D = creante K pr = cota de impozit pe profit (1.

Paris. Cu alte cuvinte. fix si circulant: R c = P / (C + Che).18) Rc t = (1. . pag. Alte formule de calcul utilizate pentru cuantificarea ratei rentabilitatii raporteaza rezultatul exercitiului aferent la resursele consumate. concepts et méthodes .„Rentabilitatea financiara reflecta scopul final al proprietarilor unei firme. luându-se în calcul si diferenta dintre rata dobânzii si rata rentabilitatii economice. B. modul de calcul al impozitului pe profit. restrictiile privind autonomia financiara si riscurile pe care le implica apelarea la credite” [vezi 76. financiare si exceptionale Suma veniturilor pe grupari similare (1.. unde: P = masa profitului C = costurile de achizitie ale bunurilor supuse vânzarii Che = cheltuielile de circulatie ale firmei § Principalul indicator utilizat pentru dimensionarea si aprecierea cheltuielilor de exploatare este rata de eficienta a cheltuielilor de exploatare care se calculeaza pe baza relatiei: Cheltuieli aferente activitatii care compun ciclul de exploatare Venituri pe feluri de activitati componente ale ciclului de exploatare § Similar se poate determina rata de eficienta a cheltuielilor totale : Suma cheltuielilor de exploatare. exprimat prin rata de remunerare a investitiei de capital efectuata de acestia în procurarea actiunilor firmei sau a reinvestirii totale sau partiale a profitului ce le revine de drept. capitalul avansat si consumat. în principal datorita cresterii numarului de rotatii ale acestuia: profit net = capital propriu profit net = volumul activitatii volumul activitatii capital propriu (1.19) ∗ Sursa: Colasse.17) Rc e = (1. dar ridicata în raport cu capitalul utilizat. Gestion financière de l’entreprise – problématique. raport sub forma de coeficient care influenteaza rentabilitatea financiara.” ∗ „Relatia care exista între rentabilitatea economica si cea financiara scoate în evidenta faptul ca o firma poate avea o rata redusa a rentabilitatii în raport cu activitatea economica. 1987. 93].16) Aceasta rentabilitate este în functie de proportia care exista între capitalul împrumutat si cel propriu. decizia de a apela la surse atrase trebuie sa aiba în vedere costul capitalului împrumutat.

§ Rata rentabilitatii veniturilor comerciale se determina ca raport între profitul brut si venituri (încasari din vânzarea productiei) sau cifra de afaceri: Rf = P P ≅ . pragul de rentabilitate se determina luând în considerare toate cheltuielile unitatii. Indicatorul este deosebit de important în analiza eficientei economice.20) în care: P = profitul brut qp = încasari din vânzarea productiei CA = cifra de afaceri În aceasta relatie apar ca factori de influenta structura productiei. în care: AF = active fixe AC = active circulante PN : (AF + AC) = productia ce se obtine la 1000 lei capital avansat. cât si pe întreaga activitate a agentilor economici. inclusiv costul marfurilor Volumul costurilor efectuate pentru . § Rata rentabilitatii resurselor avansate (utilizate si consumate): (1. ∑ qp CA (1. (1. preturile (fara ICM) si costurile.21) RAC = (PN : (AF + AC)) (CA : PN) (PR : CA). aceasta fiind data de egalitatea: Volumul încasarilor firmei = din activitatea depusa obtinerea veniturilor respective Pentru unitatile din sectorul de comercializare a marfurilor. este necesara si determinarea pragului de rentabilitate atât pe produse. deci eficienta economica a resurselor consumate CA : PN = gradul de realizare a productiei marfa fabricata (prin intermediul acestui raport se pun în evidenta influentele stocurilor de produse nevândute) PR : CA = rata rentabilitatii comerciale § Rata rentabilitatii capitalului avansat (ocupat) se determina ca un raport între rezultatul curent al exercitiului si capitatul avansat: RA = RC : (AF + AC).22) în care: RC = rezultatul curent al exercitiului si se determina ca o diferenta între veniturile curente (cele din exploatare si cele financiare) si cheltuielile curente (cele de exploatare si cele financiare) „Totodata.

2. fiind un indicator sintetic. Se aplica la bunurile si serviciile cu cerere inelastica. Pentru a obtine o rata a rentabilitatii superioara. Deci. de doi factori: adaosul comercial si nivelul relativ al costurilor (costul mediu). dupa cum urmeaza: 1. rata rentabilitatii depinde. este necesara pentru a cunoaste sortimentele mai rentabile si pe cele mai putin r ntabile. la nivel de sortimente. Poate fi aplicata doar pentru bunurile si serviciile cu cerere elastica. trebuie analizata în profunzime pentru cunoasterea tuturor factorilor care o influenteaza. Influentele se pot separa prin metoda substituirilor în lant. La nivel de sortiment. O a doua cale are în vedere minimizarea consumului de resurse la un anumit rezultat sau rationalizarea diferitelor categorii de cheltuieli. care este în legatura directa cu capacitatea pietei si concurenta. Pentru aceasta este necesara accelerarea vitezei de rotatie a marfurilor care conduce la micsorarea timpului în care bunurile si serviciile parcurg sfera circulatiei. Rata rentabilitatii.a. cu consecinte asupra consumului de resurse. trebuie ca ritmul de crestere a profitului sa-l devanseze pe cel al desfacerilor. sporirea desfacerilor în scopul cresterii eficientei trebuie sa fie însotita de o modificare calitativa permanenta a activitatii economice. O prima cale de sporire a eficientei o constituie cresterea volumului desfacerilor (a activitatilor economice). Dupa amploarea influentei. Daca avem în vedere modul de realizare a profitului. 1. pag. (1.vândute la pretul cu amanuntul. pentru stabilirea masurilor organizatorice necesare în vederea eliminarii sau diminuarii actiunii factorilor negativi si crearii unui câmp favorabil de actiune pentru factorii cu influente pozitive. rentabilitatea reflecta actiunea unui ansamblu de factori. de e depozitare si de vânzare s. care conduce direct la marirea masei profitului. pentru a reduce cheltuielile de aprovizionare. Analiza ratei rentabilitatii. în concluzie. însa.3 Metode de crestere a eficientei agentului economic din comert Fiind o categorie complexa.2. 172-173]. factorii de crestere a rentabilitatii pot fi grupati în mai multe categorii. atunci pragul de rentabilitate se determina astfel: Prag rentabilitate = CF : (Cm – Nvm) unde: CF = cheltuieli fixe Cm = cota medie de adaos comercial Nvm = nivelul mediu al cheltuielilor de circulatie variabile” [vezi 93.23) . din adaosul comercial cuprins în pretul de vânzare cu amanuntul. care conditioneaza însasi posibilitatea cresterii acesteia din punct de vedere cantitativ.

4. prin preluarea de catre industrie a unor operatiuni legate de pregatirea prealabila a marfurilor pentru vânzare (dozare. de la furnizori la depozite sau formarea paletilor în momentul receptionarii marfurilor în depozite. diversificarea sortimentelor produselor si participarea unui numar tot mai mare de furnizori. iar diminuarea acestora se poate realiza prin folosirea intensiva a bazei tehnico-materiale existente. care duc la micsorarea semnificativa a costului distributiei.Cu cât piata se largeste din punct de vedere teritorial. desfasurarea lor dupa procedee stiintifice. b) simplificarea unor tehnologii. respectiv încarcarea marfurilor pe paleti. ca o conditie a analizei eficientei deciziilor operative si strategice. O alta modalitate pentru cresterea rentabilitatii consta în perfectionarea tehnologiilor comerciale care are în vedere: perfectionarea stocarii marfurilor în depozite. Obtinerea de rezultate performante cu aceleasi fonduri. si numarul de participanti la actele de schimb. sub impactul progresului tehnico-stiintific. distributia se amplifica. în modernizarea tehnologiilor comerciale se produc schimbari radicale. respectiv a procesului de luare a deciziilor cu privire la alocarea resurselor si la organizarea activitatii economice. amenajarea marfurilor în stive. considerata drept criteriu fundamental al cresterii eficientei economice. totodata. modernizarii procesului de transport. Aceasta presupune folosirea tot mai eficienta a mijloacelor electronice de înregistrare si prelucrare a informatiilor. 3. însotita de procedee moderne de amenajare interioara si de desfasurare a activita tii sunt tot atâtea mijloace de crestere a rentabilitatii economice. Cresterea productivitatii factorilor de productie (numar de personal. (paletizarea marfurilor în depozite. operatiuni efectua te înainte de catre unitatile comerciale. În prezent. datorita. A treia cale are în vedere perfectionarea sistemului de conducere economica. Modernizarea bazei tehnico-materiale a comertului este însotita de investitii de capital. pe stelaje) utilizarea sistemului de evidenta dupa principiile si utilizând instrumentele informaticii si progresului informational. sporind. . pentru ansamblul tehnologiilor moderne sunt specifice rationalitatea. se diversifica. ambalare). depozitare. În final. pastrare si vânzare a marfurilor. capital banesc) are drept consecinta micsorarea consumului de resurse pe unitatea de rezultate. orientate în urmatoarele directii: a) concentrarea activitatii comerciale în unitati mari. suprafete comerciale. în primul rând.

vagon etc. sporirea productivitatii muncii concomitent cu reducerea cheltuielilor de transport datorita primirii marfurilor în cantitati vagonabile etc. • vânzarea marfurilor direct din depozite. pret. paza. care ofera o serie de avantaje economice si organizatorice. În ceea ce priveste cresterea rentabilitatii prin metode de depozitare si vânzare. culoare. • depozitele de marfuri tind a se tra nsforma. din simple spatii de stocare a produselor în unitati active. treptat. (1. si anume: cheltuieli de constructie mai mici si eficienta mai mare a investitiilor capitale. care nu pot fi livrate direct cumparatorilor. în conformitate cu necesitatile si preferintele consumatorilor. care asigura vehicularea rapida a marfurilor pe sortimente comerciale catre clienti. se au în vedere: • constituirea unor stocuri optime de marfuri prin primirea unor partizi mari de marfuri. astfel apare necesitatea prelucrarii marfurilor direct în depozite. calitati. iluminare) R = rulajul total anual al depozitului exprimat în tone.) I = cheltuieli de investitie pentru constructii si dotarea cu utilaj si mobilier A = cota de amortizare expr imata procentual S = suma totala anuala a cheltuielilor de exploatare a depozitului (salarii.24) unde: C = cheltuieli totale (investitii + exploatare) pe unitatea de masura depozitata (tona. încalzire generala. transport. . • utilizarea unor depozite de mare capacitate. Eficienta constructiei si a exploatarii depozitului de marfuri se determina pe baza rel tiei: a C = (I x A x S) / R. în paralel cu primirea unor partizi mici de marfur i. trimise ulterior clientilor. în paralel cu modernizarea capacitatilor de depozitare a marfurilor. formarea în conditii corespunzatoare a sortimentului comercial. • formarea sortimentului comercial prin alegerea si sortarea marfurilor în functie de marime. • utilizarea unui coeficient ridicat al folosirii utile a capacitatii proiectate si construite. vagoane etc. cheltuieli de exploatare mai mici datorita unor operatiuni comune de expeditie.5. modele.

dar si cu cheltuieli atât investitionale cât si de exploatare. comunicarea performantelor firmei. Masurarea efectului unei reclame asupra comunicarii sau testarea reclamei pot fi efectuate cu metode de masurare a corelatiilor cu decalaj. În acest sens. asigurând. în prezent. în paralel cu cunoasterea produselor firmei de catre personalul de vânzari. relativ mai mari. promovarea produselor si serviciilor comerciale prestate prin reclama. precum si a pietelor pe care le deserveste. 9. o mai mare securitate a marfurilor în procesul manipularii acestora si al transportului. a structurii si facilitatilor financiare. reprezinta o cale principala de extindere a tehnologiilor moderne de vehiculare a marfurilor. cu efecte benefice. 8. pentru a o face cunoscuta pe piata interna si externa. totodata. ancorarii. lobby-ul în vederea stabilirii legaturilor cu legiuitorii si cu functionarii de stat. în care firma trebuie sa faca fata unui mediu concurential din ce în ce mai ostil. O alta cale de crestere a eficientei ar putea fi evaluarea eficienta a rezultatelor campaniei de promovare cu ajutorul publicitatii. deoarece informatizarea a dus la aparitia sistemelor de automatizare a fortei de vânzare. pentru utilizarea eficienta a timpului de lucru de catre personal. dar necesare în etapa actuala de consolidare a economiei de piata. în final. a principalelor sale produse. totodata. se are în vedere: § § § § § diversificarea relatiilor cu presa. reclamei. la utilizarea mai eficienta a mass-mediei de catre personalul de vânzari. Cresterea eficientei relatiilor publice reprezinta o tehnica utilizata tot mai mult. necesitatea înregistrarii unui nivel minim al cheltuielilor. constituie o premisa a cresterii eficientei activitatii pentru orice firma. consultanta care are în vedere recomandarile pentru conducere în legatura cu problemele societatii. Se are în vedere cresterea eficientei tehnicilor de recrutare si selectie . a structurii sale organizatorice. 7. pentru a le creste randamentul pe piata si. în concordanta cu folosirea calculatoarelor.• paletizarea si containerizarea . Acest lucru trebuie sa duca. Totodata. a retelelor INTERNET. • primirea si executarea comenzilor clientilor automatizat. în paralel cu perfectionarea personalului de vânzare. încarcarii si descarcarii lor. 6. ca o cale de crestere a eficientei activitatii de planificare si . în vederea obtinerii unei imagini pozitive a firmei.premise ale aplicarii mecanizarii complexe. astfel încât acesta sa nu influenteze negativ volumul si calitatea activitatii. Majoritatea programelor trebuie sa înceapa cu prezentarea istoricului si a obiectivelor firmei.

extinderea formelor rapide de servire. amenajari. dotare. dimensionarea corecta a formatiilor de personal. care a precedat efectuarea cercetarii. O multitudine de firme utilizeaza INTERNET-ul pentru publicitate.2) 10. cursuri de calificare si perfectionare etc.pregatire laolalta cu cresterea încrederii în produsele si serviciile propriei firme. Firmele furnizeaza informatii tehnice si utilizeaza pagina de Web ca o platforma pentru lansarea noutatilor firmei. Evaluarea calitatii activitatii personalului de vânzare are în vedere cunoasterea de catre agentul de vânzare a produselor. marketing-ul prin INTERNET fiind o oportunitate pentru a crea imaginea unei firme si pentru a atrage clienti. acestea ofera produse si preiau comenzi. acestea trebuie numai cautate si valorificate. nu la accesul total la INTERNET. Exista o multitudine de cai pentru cresterea eficientei economice în comert si. . Grupe de tari în functie de gradul de penetrare ∗ a INTERNET-ului în anul 2002 Tabelul 1. teritoriului si obiectivelor sale specifice. pe un esantion de 42238 persoane) ∗ Gradul de penetrare se refera la utilizarea INTERNET -ului în lume. clientilor.2 Grupa tarilor cu grad de penetrare mic (sub 20%) Grupa tarilor cu grad de penetrare mediu (20-40%) Grupa tarilor cu grad de penetrare mare (peste 40%) Ucraina /4%) Indonezia (6%) Bulgaria (9%) Ungaria (10%) România (12%) Argentina (15) India (16%) Serbia (16%) Letonia (17%) Lituania (18%) Mexic (18%) Polonia (18%) Thailanda (18%) Turcia (20%) Malayesia (21%) Slovacia (24%) Republica Ceha (28%) Spania (29%) Franta (37%) Italia (38%) Marea Britanie (38%) Estonia (39%) Germania (41%) Israel (42) Belgia (44%) Irlanda (46%) Taiwan (46%) Hong Kong (50%) Coreea de Sud (52%) Singapore (52%) Australia (53%) Norvegia (58%) Finlanda (59%) Canada (60%) Olanda (61%) SUA (62%) Danemarca (63%) Sursa: Global eCommerce Report 2002. (vezi tabelul 1. prin îmbunatatirea conditiilor de munca. Folosind propriul Website ca un magazin. June 2002 (cercetarile au fost facute în 37 de tari. care consta în compararea si aprecierea activitatii comerciale desfasurate de fiecare agent în parte. Taylor Nelson Sofres Interactive. O alta cale de crestere a eficientei are în vedere îmbunatatirea activitatii personalului de vânzare si evaluarea calitatii acestei activitati . în general. în toate ramurile economiei nationale.

si anume: A. precum si introducerea altor indicatori cu rol benefic în cresterea eficientei economice.27) în care: ∆Q reprezinta variatia absoluta a rezultatelor obtinute ∆L reprezinta variatia absoluta a cantitatii de munca utilizata cât si ca indicator calitativ de minim : Wmg = ∆L = ∆Q (L1 – L0) (Q1 – Q0) = ∆T (∆Y • P) (1. Indicatorii propusi în aceasta lucrare au fost definiti si utilizati în alt context. În acest sens. care se poate exprima atât ca indicator calitativ de maxim: Wmg = ∆Q = ∆L (Q1 – Q0) (L1 – L0) = (∆Y • P) ∆T (1.25) unde ∆CF = 0 si daca ∆ Q = 1. avem în vedere: • productivitatea marginala ce reprezinta surplusul de productie obtinut pe seama suplimentarii cu o unitate a unui factor de productie. Indicatorii marginali ai consumurilor care arata eficienta ultimei unitati de factor de productie consumat. dar pot fi utilizati si în analiza eficientei.26) unde: ∆Q = variatia productiei Cunoasterea nivelului productivitatii marginale este necesara pentru fundamentarea deciziei întreprinzatorului privind viabilitatea modificarii (crestere sau scadere) cantitatii de factori de productie utilizati.28) . se poate determina: a) productivitatea marginala a muncii.1 Propuneri pentru îmbunatatirea sistemului de indicatori ai eficientei economice Îmbunatatirea sistemului de indicatori ai eficientei economice trebuie sa aiba în vedere atât perfectionarea celor existenti.3 Directii de perfectionare a sistemului de indicatori ai eficientei economice 1.3. în conditiile în care ceilalti ramân constanti. Aceasta se calculeaza prin relatia: W mg = ∆Q ∆ FPi ∆ FP = sporul absolut al factorului variabil (1.1. atunci Cmg = ∆CT B. Având în vedere munca si capitalul ca factori de productie. Indicatorii marginali ai veniturilorsi ai rentabilitatii. adica: • costul marginal. ce exprima sporul de cheltuieli totale (∆CT) antrenat pentru obtinerea unei unitati suplimentare de produs si/sau serviciu (∆Q): C mg = ∆CT ∆Q = (∆ CF + ∆CV) ∆Q (1.

Eficienta marginala a capitalului se mai calculeaza si ca ra port între sporul efectelor si efortul total exprimat în unitati valorice de capital utilizat si consumat: Wmg = ∆Y ∆K (1. pret profitul net = pret curent pentru o actiune profitul net curent al unei actiuni (1.33) . Indicatorul arata de câte ori este mai mare pretul de piata al actiunilor firmei fata de profitul net aferent acestor actiuni. care. rate calculate pe baza marimilor contabile bursiere 2.32) 2. raportul dintre pret si profitul net.31) Deci.Aceasta exprima eficienta ultimei unitati de munca implicata în activitatea economica.a rata capitalizarii profitului care reda imaginea bursiera a unei firme: R cp = Profit net unitar Cursul bursier al actiunii (1. indicatorul arata cât de scumpa este o actiune în raport cu profitul net ce îi revine.b rentabilitate curenta (randamentul dividendelor) este un indicator deosebit de important pentru investitorii care urmaresc maximizarea dividendelor obtinute din investitiile lor în actiuni emise de firmele comerciale: Rentabilitatea curenta = dividendul pe o actiune cursul actiunii (1. trebuie dezvoltat si perfectionat.30) c) Un alt indicator de apreciere a eficientei economice este reprezentat de valoarea de piata a firmei sau “good will”. un procedeu prin care se masoara încrederea pe care investitorii o acorda firmei analizate. b) productivitatea marginala a capitalului care masoara sporul de efecte economice ce revine la o unitate suplimentara de capital utilizat. „Valoarea de piata a actiunilor si a obligatiunilor este corelata cu profiturile obtinute de firma comerciala în activitatea de exploatare. Pentru aceasta. cu fiscalitatea si cu factorii de risc. se folosesc astazi cu succes indicatorii: 1. dupa relatia: Wmg = ∆Y ∆K (1. 2. în conditiile actuale de consolidare a economiei de piata. exprimând performanta de a obtine profit.29) unde ∆K reprezinta variatia absoluta a capitalului tehnic utilizat.

În contextul acestui indicator: Valoarea contabila = valoarea – activelor firmei active intangibile – creante (1.5. Raportul dividend : câstig este important pentru investitori si acesta arata cât din profitul unui an se distribuie actionarilor sub forma de dividende si cât se va investi: dividend câstig = dividend mediu câstig unitar (1. pag. Indicatori de lichiditate sau de trezorerie ce caracterizeaza situatia financiara a unei firme pornind de la structura bilantului contabil: 1.36) La firmele în dezvoltare.34) 3. cum ar fi: natura sectorului de activitate.35) numar de actiuni emise 4. datorita. Lichiditatea generala are o marja sporita de aproximare. numarului mare de variabile care o influenteaza. pâna în momentul în care apar dificultati în respectarea obligatiilor financiare pe termen scurt: Ri = active curente pasive curente = (stocuri + disponibil banesc + decontari) (obligatii + credite) (1. structura activelor circulante. se refera la analiza bonitatii economice a firmei care se exprima prin: 1. indicatorul este constant în timp” [vezi 61. 242-244]. indicatorul are o tendinta de crestere. care exprima marja pe care o are firma pentru activele sale curente.37) curente d) Alti indicatori propusi ca indicatori de eficienta. . Profitul unitar net exprima valoarea de piata a firmei.38) Lichiditatea generala este cuprinsa între 2 si 2. Raportul dintre valoarea de piata : valoarea contabila compara valoarea de piata a firmei cu valoarea contabila a acesteia pentru a determina la ce valoare peste cea contabila se poate vinde firma pe piata: valoarea de piata = valoarea contabila cursul unei actiuni valoarea contabila a unei actiuni (1. în scopul compensarii relativei stabilitati a pretului actiunilor pe piata. în timp ce la firmele care au atins pragul de maturitate. desi au fost definiti si utilizati în alt context.Valoarea indirecta a rentabilitatii curente este caracteristica societatilor care obtin profituri mari si distribuie actionarilor sai un procent însemnat de dividende. în mare masura. rotatia acestora si intensitatea sezonalitatii. deoarece eficienta activitatii firmei se poate aprecia si cu ajutorul acestui indicator ce exprima câstigul mediu anual (pe actiune): Profitul mediu net = profitul net de repartizat (1.a rata lichiditatii generale .

39) Aceasta rata caracterizeaza capacitatea de rambursare a datoriilor. precum si marja de creditare a firmei. modernizari etc. Rta = (Active curente – Stocuri) Pasive curente . care arata ponderea prof itului net în total capital social si poate fi utilizata în realizarea unor investitii pentru dezvoltare. tinând cont de încasarile existente.1995 privind întocmirea bugetului de venituri si cheltuieli de catre societatile comerciale cu capital de stat si de catre regiile autonome. R d > 1.b rata lichiditatii imediate (testul acid) care exprima capacitatea unui agent economic de a-si onora datoriile pe termen scurt din activele curente.b rentabilitatea activelor totale exprima posibilitatea agentilor economici de a suporta un efort investitional propriu.a rentabilitatea capitalului social. raportat la active totale: profit brut Rat = total active (1.1. Indicatori de rentabilitate . 3. pe baza profitului brut realizat.40) dobânda (1 – coeficient de impozitare) Ratele de lichiditate reflecta masura în care firma îsi poate acoperi obligatiile de Cad = plata cu active curente. 181061/28. 3. Indicatori de solvabilitate. în conditiile în care activele se diminueaza cu v aloarea stocurilor care constituie imobilizari si nu pot fi transformate rapid în numerar. si anume: 3. Limitele între care se încadreaza ratele de lichiditate sunt conform Normelor metodologice ale Ministerului de Finante nr. 2. 1. dintre care amintim rata datoriilor care exprima capacitatea unui agent economic de a-si onora obligatiile financiare fata de terti din activele proprii: Rd = total datorii total active .5 (1. Rta > 1 (1.c coeficientul de acoperire a dobânzilor: (profit + dobânda (1 – coeficient de impozitare)) (1.03.41) Acest indicator masoara securitatea de care se bucura creditorii pe termen lung si scurt.42) .

datorita faptului ca tarile dezvoltate îsi perfectioneaza continuu tehnica de culegere a datelor si transmitere a informatiilor prin dezvoltarea retelelor INTERNET si MINITEL. inventarul. în principal. ca de exemplu introducerea experimentului statistic. rapoarte de publicitate. telefon. retelele de calculatoare. c. Indicatori de caracterizare a cererii.1 pot fi calculati în activitatea practica datorita carentelor si incompatibilitatii sistemului informational. clienti fideli. externe firmei. costul de transport. diversificarea acestora. În acest sens. mai ales. este necesara perfectionarea sistemului de culegere a datelor interne. întocmite periodic.3. Nu toti indicatorii care sunt prezentati în subcapitolele 2. puncte de vânzare automatice (distribuitori automatici de produse. Datele interne ale organizatiei trebuie sa fie cuprinse în rapoarte operative. ca de exemplu: estimarea cotei de piata. automate comerciale si vânzare asistata de calculator). si anume: date de vânzare.2 si 2. în principal: a. prin îmbunatatirea metodelor de culegere. vânzare telematica). Comertul electronic reprezinta o noua moda litate de afaceri cuprinzând. în urmatoarele efecte: § comertul electronic va transforma piata. primare sau secundare ale organizatiei comerciale. prin telecumparare (comenzi prin TV si INTERNET.C. clienti potentiali.3. O alta forma de perfectionare a sistemului de calcul al eficientei poate fi data de cresterea accesibilitatii la datele secundare. vânzarea la distanta. ce însotesc toate operatiunile firmei. . registrele contabile si de vânzari ale firmei. 1.2. clienti captivi. în paralel cu perfectionarea colectarii datelor si transmiterii lor utilizând. chiosc informational si promotional. Avantajele obtinerii si consolidarii datelor cu ajutorul calculatorului sunt limitate de accesibilitatea calculatorului si. din publicatiile de specialitate. posta. b. în principal.2 Dezvoltarea firmei comerciale prin generalizarea comertului electronic În paralel cu perfectio narea sistemului de indicatori este necesara perfectionarea metodelor de culegere a datelor interne. sisteme de raportare statistica si transmitere de informatii necesare luarii deciziilor în timp real. Impactul economic al comertului electronic se va concretiza.

Bulgaria si România) veniturile din comert electronic au crescut de la circa 30 mil. permitând firmelor sa opereze mai rapid. USD. Croatia. Ungaria. pâna la circa 650 mil. are în vedere urmatoarele: • este prognozat ca. Polonia si Slovacia). în 2002. fata de numai 100 mil. din care 2/3 au fost reprezentate de comertul B & B de produse finite si servicii. § § comertul electronic va reduce importanta timpului prin scurtarea ciclurilor de productie. reprezenta circa 80% din activitatea de e-commerce si se prevede a ajunge la circa 88%. în 2001 . pe termen scurt si mediu. • în patru tari sud-est europene (Slovacia. în anul 2002.9+). la circa 650 mil.9 Dinamica comertului electronic pe termen scurt si mediu în România În ceea ce priveste tarile candidate la UE. în 2005. Dinamica comertului electronic pe termen scurt si mediu 3500 3000 2500 2000 1500 1000 500 0 286 278 2000 560 474 2001 2002 2003 2004 1007 823 1792 1408 3003 2367 B&B Total e Commerce Figura 1. veniturile din comertul electronic au crescut. în 2002. Proiectul cu privire la normele metodologice pentru aplicarea Legii 365/2002 privind comertul electronic. USD. permitând cunoasterea profilului individual al clientului si efectuarea marketing-ului pe baze noi. USD.§ e-Commerce va reduce distanta dintre vânzator si cumparator. în 2006 (vezi figura 1. comertul electronic conduce la globalizare etc. USD. care. ∗ Ministerul Comertului si Turismului . cresterea comertului electronic sa fie în continuare determinata de segmentul Business-to-Business (B & B). publicat pe site -ul MCT∗ . pot fi mentionate câteva date de interes: • în tarile din grupul de la Visegrad (Cehia.

în principal. care are la baza doua module: modelul de previziune modelul de comanda. care ar permite cresterea eficientei sistemului informational. în special. a condus la o participare masiva.Evolutia comenrtului electronic în perioada 2000-2004 pe regiuni ale lumii 50 40 30 20 20 10 0 SUA Europa Japonia de Vest Asia Restul lumii 46 38 33 21 12 5 10 8 7 2000 2004 Figura 1. cu o influenta activa în cresterea vânzarilor unor game din ce în ce mai largi de marfuri. este nevoie si de dezvoltarea în comert a sistemului de urmarire a miscarii marfurilor. a retelei internationale (www). la o „piata globala on-line”. asistat de calculator. INTERNET-ul a devenit o forta majora în activitatea comerciala.10 Evolutia comertului electronic în perioada 2000-2004 pe regiuni ale lumii Diferentele în evolutia comertului electronic în aceste tari si în cele din UE se explica. penetrarea redusa a cartilor de credit. Totodata. din partea consumatorilor si firmelor. în prezent se utilizeaza sistemul IMPACT. prin: • • • • veniturile scazute ale populatiei. Alaturi de dezvoltarea sistemelor informationale. întârzieri în reglementarea telecomunicatiilor. În ceea ce priveste sistemele informationale pentru depozitare. lipsa de încredere în INTERNET. Imensa expansiune a INTERNET-ului si. Un astfel de sistem de urmarire a miscarii marfurilor în comert ar acoperi. urmatoarele domenii: • • • • • comenzi de marfuri iesiri de marfuri inventarul si evaluarea stocurilor de marfuri esalonarea aprovizionarilor controlul miscarii marfurilor. în principal. .

ci este nevoie de o restructurare radicala la nivel microeconomic. lipsei certificatelor de calitate care sa asigure anumite standarde (ca de exemplu: GMP si ISO 9000)” [vezi 83. reprezinta una din conditiile absolut necesare pentru sporirea rentabilitatii firmelor comerciale si atragerea de noi consumatori. Înlaturarea acestor carente. alaturi de alte neajunsuri. care presupune un schimb multilateral de date (comenzi si plati). necorelarii termenului de garantie cu calitatea produselor. diminuarea greselilor în documentele de comanda si de expeditie.Modelele de prognoza nu au însa în vedere influentele deosebite pe termen scurt si nici unele actiuni promotionale pentru anumite articole. Se are în vedere. Calitatea marfurilor este o permanenta sursa de dificultati datorita. amplificarea schimbului electronic de date în economia bunurilor de consum pe baza sistemului „mail-box”. în prezent. De aceea. evitarea unor erori de aprovizionare. în principal. în viitor. ducând la: mai buna planificare si livrare a productiei. cresterea vânzarilor. . În conditiile actuale de consolidare a economiei de piata. precum si adaptarea la schimbarile rapide ale cererii. decontarea în avans a bunurilor si serviciilor solicitate fiind conditionata de respectarea acestor termene. sisteme dirijate de control al depozitului prin proceduri automate de repetare a comenzii. neconcordantei dintre calitate si pretul de livrare al marfur ilor. avându-se în vedere capacitatea de a selectiona rapid articolele agreate de clienti. Numeroase firme de comert cu ama nuntul utilizeaza. care se bazeaza pe criteriul de eficienta ce preve de obtinerea unui profit maxim pe unitatea monetara de capital investit în depozit. 361]. IBM a dezvoltat „Retail IMPACT Fashion System”. pag. lipsei diferentierii produselor pe categorii de calitate. profitabilitatea firmelor comerciale nu poate fi sporita numai pe seama unei conjuncturi favorabile a pietei. La cele mentionate se poate adauga nerespectarea termenelor de livrare de catre furnizori.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful