Cuprins

1 Relat ¸ii. Funct ¸ii. Mult ¸imea numerelor reale - definit ¸ia
axiomatic˘a. Topologia axei reale 3
1.1 Relat ¸ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
1.2 Funct ¸ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
1.3 Mult ¸imea numerelor reale - definit ¸ia axiomatic˘a . . . . . 6
1.4 Topologia natural˘a a mult ¸imii numerelor reale . . . . . . 18
2 S¸iruri ¸si serii 24
2.1 S¸iruri. Convergent ¸˘ a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
2.2 Serii de numere reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
2.3 Criterii de convergent ¸˘ a. Serii alternante . . . . . . . . . . 37
2.4 Serii cu termeni pozitivi. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
3 Limite ¸si continuitate 53
3.1 Limita unei funct ¸ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
3.2 Funct ¸ii continue . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59
3.3 Propriet˘at ¸i ale funct ¸iilor continue . . . . . . . . . . . . . 63
4 Calcul diferent ¸ial 68
4.1 Definit ¸ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68
5 Calcul integral 86
5.1 Integrala Riemann pentru funct ¸ii reale de variabil˘ a real˘a 86
5.2 Primitive (Integrala nedefinit˘a) . . . . . . . . . . . . . . 103
5.3 Integrale improprii (generalizate) . . . . . . . . . . . . . 108
5.4 Integrale Euler, funct ¸iile Gamma ¸si Beta . . . . . . . . . 121
5.5 Integrale depinzˆand de un parametru . . . . . . . . . . . 126
5.6 Aplicat ¸ii ale integralei definite ˆın geometrie . . . . . . . . 130
1
2
6 S¸iruri ¸si serii de funct ¸ii 138
6.1 Convergent ¸a punctual˘a ¸si uniform˘a . . . . . . . . . . . . 138
6.2 Propriet˘at ¸i ale ¸sirurilor ¸si seriilor de funct ¸ii . . . . . . . . 144
6.3 Serii de puteri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 150
Capitolul 1
Relat ¸ii. Funct ¸ii. Mult ¸imea
numerelor reale - definit ¸ia
axiomatic˘a. Topologia axei
reale
1.1 Relat ¸ii
Definit¸ia 1.1. Fie A ¸si B mult ¸imi nevide. Produsul cartezian al lui A
¸si B, notat A B este mult ¸imea
A B = ¦(x, y) / x ∈ A, y ∈ B¦.
Definit¸ia 1.2. Fie A ¸si B dou˘a mult ¸imi nevide. O relat ¸ie binar˘a de la
A la B este o submult ¸ime 1 a lui AB. Dac˘a (x, y) ∈ 1 spunem c˘a x
¸si y sunt relat ¸ionate prin 1 ¸si not˘am de asemenea x1y.
Definit¸ia 1.3. Fie 1 o relat ¸ie de la A la B. Spunem c˘a mult ¸imea
Dom(1) = ¦x ∈ A / ∃ y ∈ B astfel ˆıncˆat x1y¦
este domeniul relat ¸iei 1.
Definit¸ia 1.4. Fie 1 o relat ¸ie de la A la B. Imaginea relat ¸iei 1 este
mult ¸imea
Im(1) = ¦y ∈ B / ∃ x ∈ A astfel ˆıncˆat x1y¦.
3
4
Definit¸ia 1.5. Fie 1 o relat ¸ie de la A la B. Inversa relat ¸iei 1 este o
relat ¸ie de la B la A definit˘a prin
1
−1
= ¦(y, x) ∈ B A / x1y¦.
Definit¸ia 1.6. O relat ¸ie de ordine pe A este o relat ¸ie binar˘a de la A la
A, notat˘a de regul˘a _ astfel ˆıncˆat au loc urm˘atoarele propriet˘at ¸i:
1. (x, x) ∈_ sau x _ x ∀ x ∈ A (reflexivitate);
2. (x, y) ∈_ ¸si (y, x) ∈_ ⇒x = y
sau
x _ y ¸si y _ x ⇒x = y (antisimmetrie);
3. (x, y) ∈_ ¸si (y, z) ∈_ ⇒(x, z) ∈_
sau
x _ y ¸si y _ z ⇒x _ z (transitivitate)
propriet˘at ¸ile fiind adev˘arate pentru orice x, y, z ∈ A. O mult ¸ime A pe
care s-a definit o relat ¸ie de ordine se nume¸ste mult ¸ime ordonat˘a.
Definit¸ia 1.7. Dac˘a ˆıntr-o mult ¸ime ordonat˘a A avem, pentru orice
x, y ∈ A, c˘a x _ y sau y _ x spunem c˘a A este o mult ¸ime total or-
donat˘a.
Definit¸ia 1.8. Fie A o mult ¸ime ordonat˘a. Un element M al lui A astfel
ˆıncˆat x _ M pentru orice x ∈ A este numit maximum lui A ¸si scriem
M = max A. Un element m al lui A astfel ˆıncˆat m _ x pentru orice
x ∈ A este numit minimum pentru A ¸si scriem m = min A.
Definit¸ia 1.9. Fie A o mult ¸ime ordonat˘a ¸si B ⊂ A, B nevid˘a. Un
element S ∈ A este numit supremum lui B relativ la A ¸si not˘am S =
sup
A
B, dac˘a au loc urm˘atoarele propriet˘at ¸i:
1. x _ S pentru orice x ∈ B;
2. dac˘a S

∈ A ¸si x _ S

pentru orice x ∈ B, atunci S _ S

.
Definit¸ia 1.10. Fie A o mult ¸ime ordonat˘a ¸si B ⊂ A, B nevid˘a. Un
element s ∈ A este numit infimum lui B relativ la A ¸si not˘am s = inf
A
B,
dac˘a sunt satisf˘acute urm˘atoarele condit ¸ii:
5
1. s _ x pentru orice x ∈ B;
2. dac˘a s

∈ A ¸si s

_ x pentru orice x ∈ B, atunci s

_ s.
Definit¸ia 1.11. Fie A o mult ¸ime ordonat˘a ¸si B o submult ¸ime nevid˘a a
mult ¸imii A.
1. Spunem c˘a B este o mult ¸ime m˘arginit˘a superior ˆın A dac˘a exist˘a
M ∈ A astfel ˆıncˆat x _ M pentru orice x ∈ B.
2. Spunem c˘a B este o mult ¸ime m˘arginit˘a inferior ˆın A dac˘a exist˘a
m ∈ A astfel ca m _ x pentru orice x ∈ B.
3. Spunem c˘a B este o mult ¸ime m˘arginit˘a ˆın A dac˘a exist˘a m, M ∈ A
astfel ca m _ x _ M pentru orice x ∈ B.
Remarca 1.1. Vom considera mult ¸imea vid˘a ca fiind o mult ¸ime m˘arginit˘a.
1.2 Funct ¸ii
Definit¸ia 1.12. Fie A ¸si B dou˘a mult ¸imi nevide.
1. O funct ¸ie de la A la B este o relat ¸ie binar˘a f de la A la B care
verific˘a urm˘atoarele propriet˘at ¸i:
1.1 pentru orice x ∈ A exist˘a y ∈ B cu (x, y) ∈ f;
1.2 dac˘a (x, y) ∈ f ¸si (x, z) ∈ f, atunci y = z.
2. Not˘am o funct ¸ie f de la A la B prin f : A →B unde A este numit
domeniul funct ¸iei f ¸si B este numit codomeniul funct ¸iei f.
3. Elementele x ∈ A se numesc variabile independente sau argumente
ale lui f ¸si elementele y ∈ B pentru care exist˘a x ∈ A cu (x, y) ∈ f
se numesc imagini ale lui x prin f.
4. Pentru (x, y) ∈ f utiliz˘am notat ¸ia y = f(x) sau, uneori, x →f(x).
Definit¸ia 1.13. Fie f : A →B o funct ¸ie. Mult ¸imea
Gr(f) = ¦(x, f(x)) ∈ A B / x ∈ A¦
6
se nume¸ste graficul funct ¸iei f iar mult ¸imea
Im(f) = ¦y ∈ B / ∃ x ∈ A, y = f(x)¦
se nume¸ste imaginea funct ¸iei f. Imaginea funct ¸iei f se noteaz˘a ¸si prin
f(A).
1.3 Mult ¸imea numerelor reale - definit ¸ia
axiomatic˘a
Definit¸ia 1.14. Fie A o mult ¸ime nevid˘a. O funct ¸ie f : AA →A este
numit˘a operat ¸ie intern˘a pe A sau, mai simplu, operat ¸ie.
De regul˘a not˘am o operat ¸ie intern˘ a prin ”◦” ¸si, pentru ◦(x, y), scriem
x ◦ y.
Definit¸ia 1.15. Un corp comutativ sau cˆamp este o mult ¸ime K pe care
sunt definite dou˘a operat ¸ii, notate ”+” ¸si ”” astfel ˆıncˆat au loc urm˘atoarele
propriet˘at ¸i:
a1. x + (y + z) = (x + y) + z, ∀ x, y, z ∈ K (asociativitate)
a2. x + y = y + x, ∀ x, y ∈ K (comutativitate)
a3. exist˘a un element unic ˆın K, notat 0 ¸si numit zerou, astfel ˆıncˆat
x + 0 = x pentru orice x ∈ K
a4. pentru orice x ∈ K exist˘a un element ˆın K, notat −x, numit opusul
lui x, astfel ˆıncˆat x +−x = 0.
b1. x (y z) = (x y) z, ∀ x, y, z ∈ K (asociativitate)
b2. x y = y x, ∀ x, y ∈ K (comutativitate)
b3. exist˘a un element unic ˆın K, notat 1 ¸si numit unitate, 1 = 0, astfel
ˆıncˆat 1 x = x, ∀ x ∈ K
b4. pentru orice x ∈ K, x = 0, exist˘a un element unic ˆın K, notat x
−1
(numit inversul lui x), astfel ˆıncˆat x x
−1
= 1
7
c1. x (y +z) = x y + x z, ∀ x, y, z ∈ K.
Folosim pentru un corp notat ¸ia (K, +, , 0, 1) precizˆandˆın acest mod operat ¸iile
¸si elementele neutre pentru fiecare dintre acestea.
Remarca 1.2. 1. Operat ¸ia ”+” este numit˘a adunare sau sum˘a iar
operat ¸ia ”” este numit˘a ˆınmult ¸ire sau produs.
2. ”0” este elementul neutru pentru adunare ¸si ”1” este element neu-
tru pentru produs.
3. Utiliz˘am notat ¸ia
x
y
pentru x y
−1
, x−y pentru x+−y ¸si xy pentru
x y.
Definit¸ia 1.16. Numim sistem de numere reale sau mult ¸ime a numerelor
reale un corp comutativ, notat, (R, +, , 0, 1) (mai scurt R) pentru care
au loc urm˘atoarele propriet˘at ¸i:
I. Corpul R este o mult ¸ime total ordonat˘a printr-o relat ¸ie de ordine,
notat˘a ≤, pentru care avem
I.1 x ≤ y ⇒ x + z ≤ y +z, ∀ x, y, z ∈ R
I.2 x ≥ 0, y ≥ 0 ⇒ xy ≥ 0, ∀ x, y ∈ R
I.3 0 ≤ 1.
II. R este un corp complet adic˘a, pentru orice submult ¸ime A a lui R,
m˘arginit˘a superior, exist˘a sup A ˆın R.
Remarca 1.3. Relat ¸ia x ≤ y o vom nota echivalent cu y ≥ x ¸si spunem
c˘a x este mai mic sau egal decˆat y, sau, c˘a y este mai mare sau egal
decˆat x.
Remarca 1.4. Dac˘a avem x ≤ y ¸si x = y vom atunci vom utiliza notat ¸ia
x < y, sau, echivalent y > x ¸si spunem c˘a x este mai mic decˆat y, sau,
c˘a y este mai mare decˆat x.
Remarca 1.5. Dac˘a avem x ≤ 0 vom spune c˘a x este negativ iar dac˘a
x < 0 spunem c˘a x este strict negativ.
Remarca 1.6. Dac˘a avem x ≥ 0 vom spune c˘a x este pozitiv iar dac˘a
x > 0 spunem c˘a x este strict pozitiv.
8
Teorema 1.1. Au loc urm˘atoarele propriet˘at ¸i:
1. dac˘a x ∈ R cu x ≥ 0, atunci −x ≤ 0;
2. 0 x = 0 pentru orice x ∈ R;
3. −1 x = −x pentru orice x ∈ R unde, prin −1, am notat opusul
elementului 1;
4. dac˘a x ∈ R cu x > 0 ¸si y ∈ R cu y < 0, atunci x y < 0;
5. dac˘a x < y ¸si z > 0, atunci x z < y z.
Demonstrat ¸ie. Vom utiliza axiomele ce definesc sistemul de numere reale
¸si unicitatea elementului de efect nul la adunare, respectiv a elementului
simetric.
1. Fie x ∈ R cu x ≥ 0. Dac˘a −x ≥ 0, atunci adunˆand la aceast˘a
relat ¸ie num˘ arul x, obt ¸inem 0 ≥ x fapt ce contrazice presupunerea
init ¸ial˘a.
2. Din relat ¸ia 1 x = x obt ¸inem (1 + 0) x = x sau, echivalent,
1 x + 0 x = x sau, ˆınc˘ a, x + 0 x = x deci, avˆand ˆın vedere
unicitatea elementului neutru pentru adunare, rezult˘a c˘a 0 x = 0.
3. Avem relat ¸iile echivalente
0 x = 0 ⇔(1 +−1) x = 0 ⇔1 x +−1 x = 0 ⇔x +−1 x = 0.
Dar x+−x = 0 ¸si −x este unic cu aceast˘a proprietate, deci −1 x =
−x.
4. Utilizˆand ¸si propriet˘at ¸ile demonstrate anterior, avem echivalent ¸ele
y ≤ 0 ⇔−y ≥ 0 ⇔x (−y) ≥ 0 ⇔−x y ≥ 0 ⇔x y ≤ 0.
5. Dac˘a x < y ¸si z > 0, atunci, presupunˆand x z > y z, rezult˘a,
adunˆand −y z, c˘a x z −y z > 0 sau (x −y) z > 0. Dar z > 0
deci, obligatoriu, x −y < 0 sau x < y ceea ce este absurd.
9
ˆ
In continuare vom nota elementele mult ¸imii R cu simboluri constru-
ite cu ajutorul axiomelor ce definesc sistemul de numere reale ¸si al pro-
priet˘at ¸ilor demonstrate anterior.
Pentru ˆınceput avem dou˘a simboluri ˆın R pe care le vom a¸seza de la
stˆanga la dreapta ˆın conformitate cu relat ¸ia de ordine existent˘ a. A¸sadar
avem, pentru moment,
R ⊇ ¦. . . 0, 1, . . .¦.
Pentru elementul 1 exist˘a un element simetric notat −1 cu 1 + −1 = 0.
Noul element, care a fost deja utilizat, verific˘ a −1 < 0 deci se va a¸seza
la stˆanga lui 0.
Din 1 ∈ R rezult˘a c˘a 1 + 1 ∈ R. Elementul nou obt ¸inut va fi notat
prin definit ¸ie cu simbolul 2. Se pune problema a¸sez˘ arii acestuia fat ¸˘ a de
elementele existente a¸sa ˆıncˆ at s˘a p˘astr˘am relat ¸ia de ordine dintre acestea.
Avem
0 < 1 ⇔0 + 1 < 1 + 1 ⇔1 < 2
deci 2 se va a¸seza la dreapta simbolului 1. Pentru noul element 2 exist˘a
elementul simetric notat −2 care, aplicˆand prima proprietate, se va plasa
la stˆanga lui 0. Ar˘at˘am c˘a −2 < −1.
ˆ
Intr-adev˘ar, dac˘a −2 > −1, atunci,
adunˆand 1 la aceast˘a inegalitate, se obt ¸ine −1 > 0, absurd.
ˆ
In urma
acestei construct ¸ii mult ¸imea R va cont ¸ine elemente de forma
¦. . . , −2, −1, 0, 1, 2, . . .¦.
Continuˆand acest proces se obt ¸in alte simboluri, deja cunoscute, care vor
face parte din mult ¸imea R. Obt ¸inem
R ⊃ ¦. . . , −n, . . . , −2, −1, 0, 1, 2, . . . , n, . . .¦.
Acest proces nu este finit deoarece, pentru orice element din R, notat prin
simbolul n
0
, exist˘a un altul notat prin n
0
+ 1 cu n
0
< n
0
+ 1. Similar,
elementul simetric −(n
0
+ 1) va verifica −(n
0
+ 1) < −n
0
.
Din rat ¸ionamentul anterior rezult˘a c˘a este suficient s˘a ne asigur˘am de
apartenent ¸a la sistemul de numere reale doar a elementelor de forma x
cu 0 < x.
ˆ
In plus, dac˘a se consider˘a un element α din R cu 0 < α < 1,
atunci obt ¸inem automat elementele α + 1, α + 2, . . . cu 1 < α + 1 < 2,
2 < α + 2 < 3 ¸si a¸sa mai departe. Deci este suficient s˘a ne asigur˘am c˘a
elementele aflate ˆıntre 0 ¸si 1 apart ¸in sistemului de numere reale.
10
Din faptul c˘a 2 ∈ R, cu 2 = 0, rezult˘a c˘a exist˘a 2
−1
, notat
1
2
, cu
2 2
−1
= 1. Ar˘at˘am c˘a 0 <
1
2
< 1.
Dac˘a
1
2
< 0, atunci obt ¸inem 2
1
2
= 1 < 0, absurd.
Dac˘a 1 <
1
2
, atunci, prin ˆınmult ¸irea inegalit˘at ¸ii cu 2, se obt ¸ine 2 < 1,
absurd. A¸sadar avem 0 <
1
2
< 1.
Similar, putem ar˘ata c˘a, pentru orice element n construit ˆın prima
etap˘a, exist˘a un element n
−1
, notat
1
n
, cu 0 <
1
n
< 1.
ˆ
In plus, dac˘a n <
m, atunci
1
m
<
1
n
.
ˆ
Intr-adev˘ar, ˆınmult ¸ind aceast˘a inegalitate presupus˘a
adev˘arat˘a cu num˘arul pozitiv n m, se obt ¸ine relat ¸ia echivalent˘a n < m
despre care ¸stim c˘a are loc.
Pentru orice elemente k, n ∈ R cu 0 < k < n, exist˘a elementul k
1
n
,
notat
k
n
, cu 0 <
k
n
< 1. Relat ¸ia precedent˘ a poate fiˆınmult ¸it˘ a cu num˘ arul
pozitiv n ¸si obt ¸inem inegalitatea adev˘arat˘ a k < n.
Similar se poate demonstra c˘a, pentru k
1
< k
2
< n, avem
0 <
k
1
n
<
k
2
n
< 1.
Prin procedurile anterioare am obt ¸inut o infinitate de elemente ˆın
sistemul de numere reale dar nu putem afirma c˘a au fost obt ¸inute toate
elementele mult ¸imii R.
Definit¸ia 1.17. Fie R mult ¸imea numerelor reale ¸si A o submult ¸ime
nevid˘a a sa. Spunem c˘a A este o mult ¸ime inductiv˘a dac˘a, pentru orice
x ∈ A, avem x + 1 ∈ A.
Remarca 1.7. 1. Mult ¸imea A = ¦x ∈ R / x ≥ 0¦ este o mult ¸ime
inductiv˘a.
2. Intersect ¸ia unei familii de mult ¸imi inductive cont ¸inˆandu-l pe 0 este,
de asemenea, o mult ¸ime inductiv˘a.
Definit¸ia 1.18. Fie / familia mult ¸imilor inductive cont ¸inˆand elementul
”0”. Mult ¸imea definit˘a ca intersect ¸ie a tuturor elementelor familiei /
11
este numit˘a sistemul de numere naturale sau mult ¸imea numerelor naturale
¸si not˘am aceast˘a mult ¸ime prin N.
Teorema 1.2. 1. Avem c˘a N = ¦0, 1, 2, 3, . . . , n, . . .¦;
2. n ∈ N dac˘a ¸si numai dac˘a n se obt ¸ine adunˆand un num˘ar finit de
termeni egali cu 1, adic˘a n = 1 + 1 + 1 + + 1;
3. Dac˘a m, n ∈ N, atunci m+ n ∈ N ¸si m n ∈ N.
Demonstrat ¸ie. 1. Din definit ¸ia mult ¸imii N ca intersect ¸ie a tuturor mult ¸imilor
inductive care ˆıl cont ¸in pe 0, avem c˘a ¦0, 1, 2, 3, . . . , n, . . .¦ este una din-
tre acestea ¸si, ca urmare, N ⊂ ¦0, 1, 2, 3, . . . , n, . . .¦. Pe de alt˘a parte, ˆın
mult ¸imea ¦0, 1, 2, 3, . . . , n, . . .¦, avem c˘a 0 ∈ N, 1 = 0+1 ∈ N, 2 = 1+1 ∈
N, . . .
2. Fie n ∈ N. Dac˘a n = 1, atunci avem scrierea ment ¸ionat˘ a sub
forma 1 = 1. Dac˘a n = 2, avem 2 = 1 + 1 prin definit ¸ie. Dac˘a n = 3,
atunci, prin definit ¸ie, 3 = 2 + 1 = (1 + 1) + 1 = 1 + 1 + 1. Continuˆ and,
obt ¸inem c˘a orice element n din N poate fi scris sub o form˘a similar˘a.
Reciproc, dac˘a un element n = 1+1+ +1 (evident, de un num˘ar finit
de ori), atunci, f˘acˆand iterativ suma de la stˆanga la dreapta, obt ¸inem
1+1 = 2 ∈ N, 2+1 = 3 ∈ N, . . .. A¸sadar, dup˘a orice num˘ ar finit de pa¸si,
se obt ¸ine un element din N.
ˆ
In particular obt ¸inem un element din N ¸si
dup˘a num˘arul de pa¸si prin care ˆıl obt ¸inem pe n.
3. Fie m, n ∈ N. Atunci m = 1 + 1 + + 1, n = 1 + 1 + + 1
¸si, evident, m + n se scrie ca o sum˘a finit˘a de termeni egali cu 1, deci
m +n ∈ N.
Pe de alt˘a parte avem
m n = m (1 + 1 + 1 + + 1) = m +m + + m =
= (1+1+ +1)+(1+1+ +1)+ +(1+1+ +1) = 1 = 1+1+ +1
a¸sadar m n ∈ N.
Definit¸ia 1.19. Mult ¸imea Z definit˘a ca
Z = ¦x ∈ R / x ∈ N sau −x ∈ N¦
este numit˘a sistemul de numere ˆıntregi sau mult ¸imea numerelor ˆıntregi.
12
Definit¸ia 1.20. Mult ¸imea Q definit˘a ca
Q = ¦x ∈ R / x = mn
−1
, m, n ∈ Z, n = 0¦
este numit˘a sistemul numerelor rat ¸ionale sau mult ¸imea numerelor rat ¸ionale.
Remarca 1.8. Avem
N ⊆ Z ⊆ Q ⊆ R
Vom ar˘ata c˘a mult ¸imea R ` Q nu este vid˘a.
Teorema 1.3. Mult ¸imea
A = ¦x ∈ R, x
2
< 2¦
este m˘arginit˘a superior dar sup A nu apart ¸ine mult ¸imii numerelor rat ¸ionale.
Demonstrat ¸ie. Mult ¸imea A nu este vid˘a deoarece, evident, 1 ∈ A. Pe de
alt˘a parte, mult ¸imea A este m˘arginit˘ a ¸si, conform axiomei II din definit ¸ia
sistemului de numere reale (R este un corp complet), rezult˘a c˘a exist˘a ˆın
R num˘arul M cu M = sup A.
Demonstr˘am c˘a M nu este num˘ar rat ¸ional adic˘a mult ¸imea R` Q este
nevid˘a.
ˆ
Intr-adev˘ar, dac˘a M ∈ Q, atunci ar trebui ca, pentru orice x ∈ Q
cu x
2
< 2, s˘a avem x < M. Este evident c˘a M > 1 ¸si M
2
≤ 2.
Dac˘a M
2
= 2 ¸si M ∈ Q, rezult˘a c˘a M =
p
q
unde p, q ∈ N, q = 0.
Putem presupune c˘a nu exist˘a x ∈ N cu p = p

x ¸si q = q

x.
ˆ
In caz contrar
am avea
p
q
=
p

x
q

x
= p

x (q

x)
−1
= p

x(q

)
−1
x
−1
= p

(q

)
−1
=
p

q

¸si vom considera M =
p

q

.
ˆ
Inlocuindˆın M
2
= 2, rezult˘a (
p
q
)
2
= 2, deci p
2
= 2q
2
, adic˘a pp = 2q
2
,
deci p = 2x.
ˆ
Inlocuind ˆın relat ¸ia precedent˘a valoarea lui p ¸si ref˘acˆand
calculele, se obt ¸ine c˘a, de asemenea, q = 2y absurd.
Not˘am a = 2 −M
2
¸si lu˘am y = M +
a
4
. Num˘arul y este rat ¸ional ¸si
y −M =
a
4
> 0
13
deci M < y. Contradict ¸ia se obt ¸ine dac˘a demonstr˘am c˘a y ∈ A, adic˘a
y
2
< 2. Avem
y
2
= (M +
a
4
)
2
= M
2
+ M
a
2
+
a
2
16
Utilizˆand 1 < M < M
2
ˆın inegalitatea precedent˘ a obt ¸inem
y
2
= M
2
+ M
a
2
+
a
2
16
< M
2
+ M
2

a
2
+
a
2
16
=
= M
2
(1 +
a
2
) +
a
2
16
= (2 −a)(1 +
a
2
) +
a
2
16
= 2 −
7a
2
16
< 2.
Definit¸ia 1.21. Mult ¸imea nevid˘a R` Q se nume¸ste mult ¸ime a numerelor
irat ¸ionale.
Este necesar s˘a putem pozit ¸iona numerele irat ¸ionale ˆın corpul ordonat
al numerelor reale.
ˆ
In acest scop vom demonstra un set de teoreme.
Teorema 1.4. Pentru orice num˘ar real x, x > 0, exist˘a un num˘ar
natural n
0
astfel ˆıncˆat
x ≤ n
0
≤ x + 1.
Demonstrat ¸ie. Fie x
0
> 0 un num˘ar real fixat. Dac˘a presupunem c˘a
n ≤ x
0
, ∀ n ∈ N,
atunci N este o mult ¸ime m˘arginit˘ a superior deci exist˘a z = sup N. Pentru
z−1 ∈ R exist˘a n ∈ N astfel ˆıncˆ at z−1 < n < z. Rezult˘a c˘a z < n+1 ∈ N
¸si obt ¸inem astfel o contradict ¸ie cu z = sup N. Astfel mult ¸imea
A = ¦n ∈ N / x
0
< n¦
este nevid˘a ¸si este m˘arginit˘a inferior ˆın R, a¸sadar exist˘a y ∈ R, y = inf A.
Vom demonstra c˘a y ∈ N.
ˆ
Intr-adev˘ ar, pentru orice ε ∈ R, 0 < ε < 1,
exist˘a m
0
∈ N astfel ˆıncˆat
y < m
0
< y + ε.
14
Fie n un element arbitrar din A, deci y < n. Dac˘a
y < n < m
0
< y +ε,
atunci
0 < m
0
−n < y + ε −y = ε < 1,
absurd. Astfel
m
0
≤ n, ∀ n ∈ A.
Similar, dac˘a y < m
0
≤ n < y + ε, atunci n − m
0
< ε. Cum m
0
= n
rezult˘a m
0
= y.
Din definit ¸ia lui A avem x
0
< m
0
. Dac˘a x
0
+ 1 ≤ m
0
, atunci x
0

m
0
−1 ∈ N ¸si m
0
−1 = inf A, absurd. A¸sadar m
0
< x
0
+1 ¸si demonstrat ¸ia
este complet˘a.
Consecint¸a 1.1. 1. Mult ¸imea numerelor naturale nu este m˘arginit˘a
superior ˆın mult ¸imea numerelor reale.
2. Mult ¸imea numerelor reale nu are un maxim sau un minim.
Teorema 1.5. (Arhimede) Pentru orice x, y ∈ R, y > 0, exist˘a n ∈ N
astfel ˆıncˆat x ≤ ny.
Demonstrat ¸ie. Dac˘a x ≤ 0, atunci n = 1. Dac˘a x > 0, atunci xy
−1
> 0
¸si, din teorema precedent˘ a, exist˘a n ∈ N astfel ˆıncˆat xy
−1
< n. De aici
obt ¸inem x < ny.
Definit¸ia 1.22. Fie a, b dou˘a numere reale astfel ˆıncˆat a < b. Atunci
mult ¸imea
(a, b) = ¦x ∈ R / a < x < b¦
se nume¸ste interval deschis de extremit˘at ¸i a, b.
Dac˘a a ≤ b vom spune c˘a mult ¸imea
[a, b] = ¦x ∈ R / a ≤ x ≤ b¦
este un interval ˆınchis de extremit˘at ¸i a, b.
Teorema 1.6. (Cantor-Dedekind) Pentru orice familie num˘arabil˘a de
intervale ˆınchise I
n
= [a
n
, b
n
], n ∈ N cu I
n+1
⊂ I
n
pentru orice n, avem
¸
n∈N
I
n
= ∅.
15
Demonstrat ¸ie. Din I
n+1
⊂ I
n
rezult˘a
a
1
< a
2
< . . . < a
n
< . . . < b
m
< . . . < b
2
< b
1
(a
n
< b
m
pentru orice n, m ∈ N). Mult ¸imea
A = ¦a
n
, n ∈ N¦
este m˘arginit˘a superior ¸si exist˘a α = sup A. Avem α < b
m
(dac˘a exist˘a
m
0
∈ N astfel ˆıncˆ at b
m
0
≤ α = sup A, atunci ar trebui s˘a putem g˘asi un
n
0
cu b
m
0
< a
n
0
< α) pentru orice m ∈ N.
Mult ¸imea
B = ¦b
m
, m ∈ N¦
este m˘arginit˘a inferior, deci exist˘a β = inf B. Avem a
n
≤ β pentru orice
n ∈ N. Vom demonstra c˘a α ≤ β.
ˆ
Intr-adev˘ar dac˘a β < α = sup A,
atunci exist˘a a
n
0
cu β < a
n
0
< α ˆın contradict ¸ie cu a
n
≤ β pentru orice
n ∈ N.
Din
a
n
< α ≤ β < b
n
∀ n ∈ N
avem c˘a
¸
n∈N
I
n
⊃ [α, β] = ∅
Teorema 1.7. Fie I
n
= [a
n
, b
n
], n ∈ N, n > 0, o familie num˘arabil˘a de
intervale ˆınchise cu I
n+1
⊂ I
n
. Dac˘a pentru orice n ∈ N avem
b
n
−a
n

b
1
−a
1
n
,
atunci exist˘a un num˘ar real x cu
¸
n∈N
I
n
= ¦x¦.
Demonstrat ¸ie. Din teorema precedent˘a deducem c˘a exist˘a un interval
[α, β] astfel ˆıncˆat
∅ = [α, β] ⊂
¸
n∈N
I
n
.
16
Vom demonstra c˘a α = β.
ˆ
Intr-adev˘ar, dac˘a α < β, atunci putem
considera inegalit˘at ¸ile
β −α < b
n
−a
n
<
b
1
−a
1
n
, ∀ n ∈ N
sau
n(β −α) < b
1
−a
1
, ∀ n ∈ N
ceea ce este ˆın contradict ¸ie cu teorema lui Arhimede pentru y = β −α ¸si
x = b
1
−a
1
.
Teorema 1.8. Pentru orice num˘ar irat ¸ional x exist˘a dou˘a mult ¸imi num˘arabile
de numere rat ¸ionale ¦a
n
, n ∈ N¦ ¸si ¦b
n
, n ∈ N¦ astfel ˆıncˆat
a
n
< a
n+1
, b
n+1
< b
n
, ∀ n ∈ N
¸si
x = sup¦a
n
, n ∈ N¦ = inf¦b
n
, n ∈ N¦.
Demonstrat ¸ie. Fie x un num˘ ar real fixat. Presupunem c˘a x > 0. Exist˘a
n
0
∈ N astfel ˆıncˆ at x < n
0
< x + 1. Vom demonstra c˘a n
0
− 1 < x.
ˆ
Intr-adev˘ ar, dac˘a lu˘am
x < n
0
−1 < n
0
< x + 1,
atunci
n
0
−(n
0
−1) < x + 1 −x = 1,
absurd. Notˆand a
1
= n
0
−1 ∈ Q¸si b
1
= n
0
∈ Q, putem considera relat ¸iile
a
1
< x < b
1
, b
1
−a
1
= 1.
Fie c =
a
1
+ b
1
2
∈ Q. Atunci
c −a
1
= b
1
−c =
b
1
−a
1
2
¸si x ∈ [a
1
, c] sau x ∈ [c, b
1
]. Presupunem c˘a x ∈ [a
1
, c]. Atunci not˘am
a
2
= a
1
¸si b
2
= c. Dac˘a repet˘am aceast˘a procedur˘a obt ¸inem dou˘a mult ¸imi
de numere rat ¸ionale
¦a
n
, n ∈ N¦, ¦b
n
, n ∈ N¦
astfel ˆıncˆ at:
17
1. a
n
≤ a
n+1
≤ ≤ b
n+1
≤ b
n
2. b
n
−a
n
=
b
1
−a
1
n
3. a
n
< x < b
n
pentru orice n ∈ N.
Din teorema precedent˘ a, pentru I
n
= [a
n
, b
n
], exist˘a x
0
∈ R astfel
ˆıncˆ at
¸
n∈N
I
n
= ¦x
0
¦.
Din relat ¸ia x ∈
¸
n∈N
I
n
rezult˘a x = x
0
¸si din demonstrat ¸ia teoremei prece-
dente, avem
x = sup¦a
n
, n ∈ N¦ = inf¦b
n
, n ∈ N¦.
Dac˘a num˘ arul real x este negativ putem aplica rat ¸ionamentul precedent
pentru y = −x ¸si obt ¸inem acela¸si rezultat.
Teorema 1.9.
ˆ
Intre orice dou˘a numere reale a ¸si b cu a < b exist˘a o
infinitate de numere reale.
Demonstrat ¸ie. S˘a not˘am prin X mult ¸imea
X = ¦x ∈ R / a < x < b¦.
Mult ¸imea X nu este vid˘a deoarece num˘arul real
a +b
2
apart ¸ine acesteia.
Presupunem prin absurd c˘a X are o mult ¸ime finit˘a de elemente pe care
le putem ordona cresc˘ator ¸si renota prin
X = ¦x
1
, x
2
, . . . , x
k
¦.
Evident avem
a < x
1
< x
2
< . . . < x
k
< b.
Dar num˘ arul y definit prin
y =
x
1
+ x
2
2
este de asemenea un num˘ar real ¸si, ˆın plus, avem a < x
1
< y < x
2
< b ¸si
y nu este un element al mult ¸imii X, absurd.
18
Consecint¸a 1.2. Fie dou˘a numere reale a ¸si b cu a < b. Pentru orice
num˘ar real x cu a < x < b intervalele deschise (a, x) ¸si (x, b) sunt nevide
¸si cont ¸in o infinitate de numere reale.
Teorema 1.10. Fie intervalul deschis (a, b) ¸si x arbitrar cu a < x < b.
Exist˘a un η > 0 a¸sa ˆıncˆat, pentru orice ε > 0 cu ε < η, s˘a avem
∅ = (x −ε, x + ε) ⊂ (a, b).
ˆ
In plus, exist˘a dou˘a mult ¸imi A ⊂ (a, x) ¸si B ⊂ (x, b) a¸sa ˆıncˆat x = sup A
¸si x = inf B.
Demonstrat ¸ie. Vom lua η = min¦x − a, b − x¦. Evident η > 0. S˘a
presupunem c˘a η = b −x. Pentru orice ε > 0 cu ε < η avem
ε < b −x < x −a ⇔a < x −ε < x < x + ε < b
deci prima parte afirmat ¸ie din teorem˘a. Fie, ˆın continuare,
A = ¦x −
x −a
2
, x −
x −a
3
, . . . , x −
x −a
n
, . . .¦.
Prin calcul direct obt ¸inem inegalit˘at ¸ile
a < x −
x −a
2
< x −
x −a
3
< . . . < x −
x −a
n
< . . . < x,
deci A ⊂ (a, x). Mult ¸imea A este total ordonat˘a ¸si m˘arginit˘a superior,
deci admite un supremum, notat x
0
, ˆın mult ¸imea R. Evident avem c˘a
x
0
≤ x. Dac˘a x
0
< x atunci, pentru orice num˘ ar natural n, avem c˘a
x −
x −a
n
≤ x
0
⇔n ≤
x −a
x −x
0
,
adic˘a mult ¸imea numerelor naturale este m˘arginit˘a, absurd.
1.4 Topologia natural˘a a mult ¸imii numerelor
reale
Definit¸ia 1.23. Fie x un num˘ar real. Numim interval deschis centrat ˆın
x intervalul (x−ε, x+ε) unde ε este un num˘ar real strict pozitiv arbitrar.
19
Definit¸ia 1.24. Pentru un num˘ar real x numim modulul lui x, ¸si not˘am
[x[, num˘arul real x dac˘a x ≥ 0, respectiv num˘arul real −x dac˘a x < 0.
Remarca 1.9. Pentru orice x
0
∈ R ¸si ε > 0 avem egalitatea
(x
0
−ε, x
0
+ ε) = ¦x / [x −x
0
[ < ε¦.
Definit¸ia 1.25. Spunem c˘a avem definit˘a pe R o structur˘a de vecin˘at˘at ¸i
dac˘a fiec˘arui num˘ar real x i se poate asocia o familie ϑ(x) de submult ¸imi
ale lui R ale c˘arei elemente s˘a verifice propriet˘at ¸ile:
1. pentru orice V ∈ ϑ(x) avem x ∈ V ;
2. dac˘a V ∈ ϑ(x) ¸si U ⊃ V , atunci U ∈ ϑ(x);
3. dac˘a V
1
∈ ϑ(x) ¸si V
2
∈ ϑ(x), atunci V
1
¸
V
2
∈ ϑ(x);
4. dac˘a V ∈ ϑ(x) exist˘a U ∈ ϑ(x) a¸sa ˆıncˆat pentru orice y ∈ U avem
c˘a V ∈ ϑ(y).
Pentru un x ∈ R fixat, elementele familiei ϑ(x) se numesc vecin˘at˘at ¸i ale
lui x iar despre ϑ(x) spunem c˘a formeaz˘a familia vecin˘at˘at ¸ilor lui x.
Teorema 1.11. Pentru orice x ∈ R familia ϑ(x) definit˘a prin
ϑ(x) = ¦V / ∃ ε > 0 cu (x −ε, x + ε) ⊂ V ¦
constituie o familie de vecin˘at˘at ¸i ale lui x.
Demonstrat ¸ie. Vom demonstra doar propriet˘at ¸ile 3 ¸si 4, celelalte fiind
evidente.
Fie V
1
∈ ϑ(x) ¸si V
2
∈ ϑ(x), deci exist˘a ε
1
> 0 ¸si ε
2
> 0 a¸sa ˆıncˆat s˘a
avem
(x −ε
1
, x + ε
1
) ⊂ V
1
¸si (x −ε
2
, x + ε
2
) ⊂ V
2
.
Evident avem c˘a x ∈ V
1
¸
V
2
. Fie ε = min¦ε
1
, ε
2
¦. Avem incluziunile
(x −ε, x + ε) ⊂ (x −ε
1
, x + ε
1
) ∩ (x −ε
2
, x + ε
2
) ⊂ V
1
∩ V
2
,
adic˘a V
1
∩ V
2
∈ ϑ(x).
Proprietatea 4 mai poate fi enunt ¸at˘a ¸si ˆın felul urm˘ator: orice vecin˘ atate
V a unui num˘ar real x este de asemenea vecin˘atate pentru toate ele-
mentele unei vecin˘at˘ at ¸i a lui x inclus˘a ˆın V .
20
Fie V ∈ ϑ(x), deci exist˘a ε > 0 a¸sa ˆıncˆ at s˘a avem
(x −ε, x + ε) ⊂ V.
Not˘am prin U mult ¸imea U = (x−ε, x+ε) ¸si evident U ∈ ϑ(x) (deoarece
avem (x−
ε
2
, x+
ε
2
) ⊂ U). Fie y ∈ U arbitrar. Din teorema 1.10 deducem
c˘a exist˘a η > 0 cu
(y −η, y + η) ⊂ U ⊂ V,
prin urmare V ∈ ϑ(y).
Definit¸ia 1.26. Spunem c˘a o familie τ de submult ¸imi ale mult ¸imii nu-
merelor reale, define¸ste o structur˘a topologic˘a pe R dac˘a verific˘a pro-
priet˘at ¸ile
1. ∅, R ∈ τ;
2. D
1
, D
2
∈ τ implic˘a D
1
∩ D
2
∈ τ;
3. D
1
, D
2
∈ τ implic˘a D
1
∪ D
2
∈ τ;
Elementele familiei τ se numesc mult ¸imi deschise.
Teorema 1.12. Familia de submult ¸imi ale mult ¸imii numerelor reale definit˘a
prin
τ
R
= ¦D / ∀ x ∈ D ∃ ε > 0 cu (x −ε, x + ε) ⊂ D¦ ∪ ¦∅¦
formeaz˘a o structur˘a topologic˘a pe R.
Demonstrat ¸ie. Evident avem c˘a ∅ ∈ τ
R
.
Fie D
1
, D
2
∈ τ
R
. Dac˘a D
1
∩ D
2
= ∅ avem c˘a D
1
∩ D
2
∈ τ
R
.
ˆ
In caz
contrar, fie x ∈ D
1
∩ D
2
. Exist˘a ε
1
¸si ε
2
strict pozitivi cu
(x −ε
1
, x + ε
1
) ⊂ D
1
, (x −ε
2
, x + ε
2
) ⊂ D
2
.
Luˆand ε = min¦ε
1
, ε
2
¦ avem c˘a
(x −ε, x + ε) ⊂ D
1
∩ D
2
deci, D
1
∩ D
2
∈ τ
R
.
Fie D
1
, D
2
∈ τ
R
¸si D = D
1
∪ D
2
. Dac˘a x ∈ D avem c˘a x ∈ D
1
sau x ∈ D
2
. Dac˘a, de exemplu, x ∈ D
1
rezult˘a c˘a exist˘a ε > 0 cu
(x−ε, x+ε) ⊂ D
1
¸si, de aici, avem c˘a (x−ε, x+ε) ⊂ D adic˘a, D ∈ τ
R
.
21
Structura topologic˘a definit˘a anterior se mai nume¸ste topologia nat-
ural˘a a mult ¸imii numerelor reale.
Remarca 1.10. 1. O mult ¸ime nevid˘a D ⊂ R este deschis˘a dac˘a ¸si
numai dac˘a D ∈ ϑ(x) pentru orice x ∈ D.
2. Mult ¸imile ∅, R ¸si intervalele deschise sunt mult ¸imi deschise.
Definit¸ia 1.27. Spunem c˘a o submult ¸ime F de numere reale este ˆınchis˘a
dac˘a complementara sa R ` F este o mult ¸ime deschis˘a.
Remarca 1.11. Mult ¸imile ∅, R sunt simultan deschise ¸si ˆınchise.
Not ¸iunea de vecin˘atate ne permite s˘a definim, din punct de vedere
topologic, adic˘a prin intermediul vecin˘ at˘at ¸ilor, pozit ¸ia unui punct fat ¸˘a
de o mult ¸ime.
Definit¸ia 1.28. 1. Spunem c˘a un num˘ar real x este interior unei
mult ¸imi nevide A de numere reale dac˘a exist˘a o vecin˘atate V a lui
x a¸sa ˆıncˆat s˘a avem V ⊂ A. Pentru o mult ¸ime dat˘a A mult ¸imea
tuturor elementelor interioare lui A se noteaz˘a
o
A ¸si se nume¸ste
interiorul mult ¸imii;
2. Spunem c˘a un num˘ar real x este aderent unei mult ¸imi nevide A de
numere reale dac˘a pentru orice vecin˘atate V a lui x, avem V
¸
A =
∅. Pentru o mult ¸ime dat˘a A mult ¸imea tuturor elementelor aderente
lui A se noteaz˘a A ¸si se nume¸ste aderent ¸a sau ˆınchiderea mult ¸imii;
3. Spunem c˘a un num˘ar real x este element de acumulare pentru o
mult ¸ime nevid˘a A de numere reale dac˘a pentru orice vecin˘atate
V a lui x, avem (V ` ¦x¦)
¸
A = ∅. Pentru o mult ¸ime dat˘a A
mult ¸imea tuturor elementelor de acumulare ale lui A se noteaz˘a A

¸si se nume¸ste derivata mult ¸imii;
4. Spunem c˘a un num˘ar real x este un element izolat pentru o mult ¸ime
nevid˘a A de numere reale dac˘a exist˘a o vecin˘atate V a lui x, a¸sa
ˆıncˆat V
x
¸
A = ¦x¦.
Teorema 1.13. O mult ¸ime A este ˆınchis˘a dac˘a ¸si numai dac˘a A = A.
22
Demonstrat ¸ie. Presupunem c˘a mult ¸imea A este ˆınchis˘a. Deci mult ¸imea
R ` A este deschis˘ a. Din definit ¸ia elementelor aderente avem c˘a A ⊂ A.
Fie x
0
∈ A. Dac˘a, prin absurd, x
0
nu apart ¸ine mult ¸imii A, adic˘a x
0

(R`A) atunci, deoarece R`A este vecin˘ atate pentru toate punctele sale,
rezult˘a c˘a exist˘a o vecin˘ atate V a lui x
0
cu V ⊂ (R` A). Evident pentru
aceast˘a vecin˘atate avem c˘a V ∩ (R ` A) = ∅ ¸si, de aici, ar rezulta c˘a x
0
nu este element aderent al mult ¸imii A, absurd.
Reciproc, s˘a presupunem c˘a avemA = A. Vom demonstra c˘a mult ¸imea
R` A este deschis˘a. Fie x ∈ (R` A) un element arbitrar. Deoarece x nu
apart ¸ine mult ¸imii A rezult˘a c˘a x nu apart ¸ine nici mult ¸imii A, adic˘a, exist˘a
o vecin˘atate V a lui x cu V ∩A = ∅ ¸si, de aici, avem c˘a V ⊂ (R` A) sau,
ˆınc˘ a, R`A este o vecin˘ atate a lui x. Am ar˘atat, ˆın acest fel, c˘a mult ¸imea
R ` A este vecin˘atate pentru orice punct al ei deci este o mult ¸ime de-
schis˘ a.
Teorema 1.14. O mult ¸ime A este deschis˘a dac˘a ¸si numai dac˘a
o
A = A.
Demonstrat ¸ie. Presupunem c˘a mult ¸imea A este deschis˘a. Evident avem
c˘a
o
A ⊂ A. Mult ¸imea A este vecin˘atate pentru toate punctele sale, deci
dac˘a x ∈ A rezult˘a c˘a exist˘a ε > 0 cu (x−ε, x+ε) ⊂ A ¸si, de aici, rezult˘a
c˘a x ∈
o
A. A¸sadar A =
o
A.
Reciproc, dac˘a A =
o
A atunci pentru orice x ∈ A avem c˘a x ∈
o
A deci
exist˘a V ∈ ϑ(x) cu V ⊂ A, ¸si, avˆ and ˆın vedere propriet˘at ¸ile familiei de
vecin˘ at˘at ¸i ale lui x rezult˘a c˘a ¸si A ∈ ϑ(x). A¸sadar A este o mult ¸ime
deschis˘ a.
Definit¸ia 1.29. Numim sistem de numere reale extins, notat R, reuniunea
mult ¸imii numerelor reale R cu dou˘a simboluri notate ∞ ¸si −∞ unde:
1. pentru orice x ∈ R avem x < ∞, altfel spus ˆın R avem ∞= sup R;
2. pentru orice x ∈ R avem −∞ < x, altfel spus ˆın R avem −∞ =
inf R;
3. x +∞= ∞ pentru orice x ∈ R;
4. x −∞= −∞ pentru orice x ∈ R;
5. x ∞= ∞ pentru orice x ∈ R cu x > 0;
23
6. x ∞= −∞ pentru orice x ∈ R cu x < 0;
7. x (−∞) = −∞ pentru orice x ∈ R cu x > 0;
8. x (−∞) = ∞ pentru orice x ∈ R cu x < 0;
9. Operat ¸iile
∞+ (−∞), 0 ∞
nu sunt definite, adic˘a nu li se poate asocia ca rezultat un anumit
element din R.
Din aceast˘a definit ¸ie rezult˘a c˘aˆın R orice submult ¸ime Aeste m˘arginit˘a.
Not˘am prin (a, ∞) mult ¸imea ¦x ∈ R; x > a¦ ¸si definim vecin˘ at˘ at ¸ile
lui ∞ ca fiind
ϑ(∞) = ¦V ⊂ R; ∃ a
V
∈ R astfel ˆıncˆ at (a
V
, ∞) ⊂ V ¦.
Similar not˘am prin (−∞, a) mult ¸imea ¦x ∈ R; x < a¦ ¸si definim
vecin˘ atat ¸ile lui −∞ ca fiind
ϑ(−∞) =
¸
V ⊂ R; ∃ a
V
∈ R astfel ˆıncˆ at (−∞, a
V
) ⊂ V
¸
.
Capitolul 2
S¸iruri ¸si serii
2.1 S¸iruri. Convergent ¸˘a
Definit¸ia 2.1. Fie N mult ¸imea numerelor naturale. Un ¸sir de numere
reale este a funct ¸ie a : N → R. Not˘am prin a
n
= a(n), respectiv, prin
(a
n
)
n∈N
sau mai simplu (a
n
)
n
, ¸sirul dat de a.
Remarc˘am c˘a, ˆın aceast˘a definit ¸ie, putem ˆınlocui mult ¸imea N prin
orice submult ¸ime infinit˘a a sa.
Fiind dat un ¸sir (a
n
)
n∈N
, restrict ¸ia acestuia la o submult ¸ime infinit˘a
N
1
⊂ N reprezint˘ a un sub¸sir al lui (a
n
)
n∈N
¸si ˆıl not˘am prin (a
n
)
n∈N
1
.
Remarc˘am din aceast˘a definit ¸ie c˘a ¸sirul (a
n
)
n∈N
este el ˆınsu¸si un sub¸sir
al s˘au.
Avˆand ˆın vedere c˘a orice submult ¸ime infinit˘a N
1
a lui N poate fi
reprezentat˘ a de asemenea ca un ¸sir (n
k
)
k∈N
, putem utiliza notat ¸ia (a
n
k
)
k∈N
ˆın loc de (a
n
)
n∈N
1
.
Spunem c˘a (a
n
)
n∈N
1
este un sub¸sir propriu al lui (a
n
)
n∈N
dac˘a incluzi-
unea N
1
⊂ N este strict˘a.
Un alt mod de a preciza un sub¸sir al unui ¸sir a : N → R este s˘a
consider˘am o funct ¸ie strict cresc˘atoare ϕ : N →N exprimat˘a prin ϕ(k) =
n
k
. Funct ¸ia a ◦ ϕ : N →R are forma dat˘a de diagrama
k →ϕ(k) = n
k
→a(n
k
) = a
n
k
deci aceasta define¸ste un sub¸sir al ¸sirului dat.
ˆ
In consecint ¸˘ a, vom nota un
sub¸sir al ¸sirului (a
n
)
n
prin (a
n
k
)
k
. Dac˘a funct ¸ia ϕ este diferit˘a de funct ¸ia
identic˘ a i : N →N, i(n) = n se obt ¸ine un sub¸sir propriu al ¸sirului dat.
24
25
Prin ¦a
n
¦
n∈N
not˘am imaginea ¸sirului (a
n
)
n∈N
.
Dac˘a exist˘a n
0
∈ N astfel ˆıncˆat a
n
= a pentru orice n ≥ n
0
, atunci
(a
n
)
n∈N
este numit ¸sir stat ¸ionar. Dac˘a, ˆın plus, n
0
= 1, spunem c˘a ¸sirul
este constant.
Observ˘am c˘a pentru un ¸sir stat ¸ionar, imaginea sa este o mult ¸ime
finit˘a dar exist˘a ¸siruri avˆand ca imagine mult ¸imi finite dar care nu sunt
¸siruri stat ¸ionare. De exemplu, putem considera ¸sirul

(−1)
n

n∈N
a c˘arui
imagine este mult ¸imea ¦−1, 1¦.
Definit¸ia 2.2. Spunem c˘a ¸sirul (a
n
)
n∈N
este convergent dac˘a exist˘a un
num˘ar real a avˆand proprietatea:
pentru orice V ∈ ϑ(a), exist˘a n
V
∈ N astfel ˆıncˆat a
n
∈ V dac˘a n > n
V
.
Spunem de asemenea c˘a ¸sirul (a
n
)
n∈N
converge la a ¸si not˘am lim
n→∞
a
n
= a
sau a
n
−→
n
a.
Num˘arul a se nume¸ste limita ¸sirului. Un ¸sir care nu este convergent
se nume¸ste ¸sir divergent.
Teorema 2.1. Un ¸sir (a
n
)
n∈N
are limita a ∈ R dac˘a ¸si numai dac˘a
pentru orice ε > 0, exist˘a n
ε
∈ N astfel ˆıncˆat [a
n
− a[ < ε oricare ar fi
n > n
ε
.
Demonstrat ¸ie. Presupunem c˘a ¸sirul (a
n
)
n∈N
este convergent la a. Fie
ε > 0 arbitrar. Mult ¸imea U = (a − ε, a + ε) este o vecin˘atate a lui a
deci exist˘a un rang n
U
(ˆın fapt rangul depinde de ε) a¸sa ˆıncˆ at pentru
n > n
U
= n
ε
s˘a avem a
n
∈ U adic˘a, echivalent [a
n
−a[ < ε.
Reciproc, presupunˆand adev˘arat˘ a concluzia, pentru o vecin˘atate V ∈
ϑ(a) exist˘a un ε > 0 cu (a − ε, a + ε) ⊂ V . Luˆand n mai mare decˆat
rangul corespunz˘ator lui ε (ˆın fapt corespunz˘ator lui V ) , obt ¸inem a
n

(a −ε, a +ε) ⊂ V , deci ¸sirul (a
n
)
n∈N
converge la a.
Teorema 2.2. Limita unui ¸sir de numere reale, dac˘a exist˘a, este unic˘a.
Demonstrat ¸ie. Presupunem c˘a, pentru un ¸sir (a
n
)
n∈N
avem ˆın acela¸si
timp lim
n→∞
a
n
= a ¸si lim
n→∞
a
n
= b , a = b. Dac˘a lu˘am V ∈ ϑ(a) cu
V = (a −ε, a + ε) unde ε =
a + b
4
−a ¸si U ∈ ϑ(b) cu U = (b −η, b + η)
unde η = b −
a +b
4
, atunci aceste vecin˘ atat ¸i sunt disjuncte dar pentru
26
n > max¦n
V
, n
U
¦, ar trebui s˘a avem simultan a
n
∈ V ¸si a
n
∈ U, fapt ce
contravine ipotezei c˘a V , U sunt disjuncte.
Teorema 2.3. Un ¸sir (a
n
)
n∈N
este convergent dac˘a ¸si numai dac˘a orice
sub¸sir propriu al s˘au converge la aceea¸si limit˘a.
Demonstrat ¸ie. Dac˘a lim
n→∞
a
n
= a, atunci, pentru orice ε > 0, exist˘a n
ε

N astfel ˆıncˆat [a − a
n
[ < ε pentru n > n
ε
¸si, de aici, dac˘a (a
n
k
)
k
este
un sub¸sir al lui (a
n
)
n
, atunci, cu atˆat mai mult, [a − a
n
k
[ < ε pentru
n
k
> n
ε
deci sub¸sirul considerat este convergent ¸si are limita a. Reciproc,
presupunem c˘a orice sub¸sir propriu (a
n
k
)
k
a lui (a
n
)
n
converge la o aceea¸si
limit˘a a ¸si demonstr˘am c˘a lim
n→∞
a
n
= a.
Dac˘a ¸sirul (a
n
)
n
nu este convergent la a, atunci negarea definit ¸ie con-
vergent ¸ei este:
exist˘a un ε
0
> 0 a¸sa ˆıncˆ at, pentru orice rang k, exist˘a un n > k cu
[a
n
−a[ > ε
0
.
Particularizˆ and obt ¸inem:
pasul 1: pentru k = 1 exist˘a n
1
> 1 cu [a
n
1
−a[ > ε
0
pasul 2: pentru k = n
1
, exist˘a n
2
> n
1
, cu [a
n
2
−a[ > ε
0
.
.
.
pasul p: pentru k = n
p−1
, exist˘a n
p
> n
p−1
, cu [a
n
p
−a[ > ε
0
.
.
.
ˆ
In acest mod, putem construi un sub¸sir (a
n
k
)
k∈N
cu proprietatea c˘a
[a −a
n
k
[ > ε
0
pentru orice k ∈ N.
Sub¸sirul a
n
k
obt ¸inut este un sub¸sir propriu deoarece el poate fi definit
cu ajutorul funct ¸iei ϕ : N → N, ϕ(k) = n
k
, n
k
> k care nu este funct ¸ia
identic˘ a pe N. A¸sadar, ar exista un sub¸sir propriu care nu converge la a,
absurd.
Consecint¸a 2.1. Dac˘a exist˘a un sub¸sir al lui (a
n
)
n∈N
care nu este
convergent sau exist˘a dou˘a sub¸siruri avˆand limite diferite, atunci ¸sirul
(a
n
)
n∈N
nu este convergent.
Teorema 2.4. Fie A ⊂ R. Un num˘ar real x
0
apart ¸ine lui A dac˘a ¸si
numai dac˘a exist˘a cel put ¸in un ¸sir de numere reale din A convergent la
x
0
.
27
Demonstrat ¸ie. Presupunem c˘a x
0
∈ A. Dac˘a x
0
∈ A putem considera
¸sirul constant
x
n
= x
0
∀ n ∈ N
¸si, evident, ¸sirul converge la x
0
. Dac˘a x
0
este un punct aderent lui A
dar care nu apart ¸ine mult ¸imii A (adic˘a x
0
∈ A

), consider˘am o familie de
vecin˘ atat ¸i ale lui x
0
definite prin
S(x
0
,
1
n

= (x
0

1
n
, x
0
+
1
n
) ; n = 1, 2, . . .
Pentru orice n = 1, 2, . . . putem g˘asi cel put ¸in un num˘ar real
a
n
∈ A ∩ S

x
0
,
1
n

, a
n
= x
0
.
Atunci
[x
0
−a
n
[ <
1
n
¸si de aici, (a
n
)
n∈N
este un ¸sir de elemente din A care converge la x
0
.
Reciproc, dac˘a (a
n
)
n∈N
converge la x
0
¸si a
n
∈ A pentru orice n ∈ N,
atunci, pentru V ∈ ϑ(x
0
) arbitrar˘a, exist˘a n
V
∈ N astfel ˆıncˆ at a
n
∈ V
pentru orice n > n
V
, deci A ∩ V = ∅ ¸si, de aici, x
0
∈ A.
Remarca 2.1. Similar, putem demonstra c˘a x
0
este un punct de acumu-
lare pentru A dac˘a ¸si numai dac˘a exist˘a un ¸sir (a
n
)
n∈N
din A convergent
la x
0
cu a
n
= x
0
, pentru orice n ∈ N.
Definit¸ia 2.3. Un ¸sir (a
n
)
n∈N
se nume¸ste ¸sir fundamental sau ¸sir Cauchy
dac˘a, pentru orice ε > 0, exist˘a n
ε
∈ N astfel ˆıncˆat, pentru orice n > n
ε
¸si orice p ∈ N, avem
[x
n+p
−x
n
[ < ε.
Remarca 2.2. Putem reformula definit ¸ia sub forma
”pentru orice ε > 0 exist˘a n
ε
∈ N astfel ˆıncˆat, m, n ∈ N; m, n > n
ε
,
implic˘a [x
m
−x
n
[ < ε”.
Teorema 2.5. Orice ¸sir convergent este un ¸sir fundamental.
28
Demonstrat ¸ie.
ˆ
Intradev˘ar, dac˘a lim
n→∞
a
n
= a atunci, pentru un ε > 0
arbitrar dar fixat, exist˘a n
ε
∈ N astfel ˆıncˆ at [a −a
n
[ <
ε
2
pentru n > n
ε
,
atunci, pentru orice n > n
ε
¸si orice p ∈ N,
[a
n
−a
n+p
[ ≤ [a
n
−a[ +[a −a
n+p
[ <
ε
2
+
ε
2
= ε,
adic˘a (a
n
)
n∈N
este un ¸sir fundamental.
Teorema 2.6. Dac˘a un ¸sir Cauchy (x
n
)
n∈N
cont ¸ine un sub¸sir conver-
gent, atunci este convergent.
Demonstrat ¸ie. Fie (x
n
)
n∈N
un ¸sir Cauchy ¸si (x
n
k
)
k
un sub¸sir al acestuia
convergent la x.
Pentru un
ε
2
> 0 arbitrar considerat exist˘a n
ε
∈ N ¸si k
ε
∈ N a¸sa ˆıncˆat
s˘a avem
[x
n
−x
m
[ <
ε
2
, dac˘a n, m > n
ε
¸si
[x
n
k
−x[ <
ε
2
, dac˘a n
k
>> k
ε
.
Fix˘am un n
k
> max¦n
ε
, k
ε
¦ ¸si luˆand n > max¦n
ε
, k
ε
¦ arbitrar. Obt ¸inem
c˘a
[x
n
−x[ < [x
n
−x
n
k
[ +[x
n
k
−x[ <
ε
2
+
ε
2
= ε
deci ¸sirul (x
n
)
n∈N
converge la x.
Teorema 2.7.
ˆ
In R orice ¸sir Cauchy este convergent. Spunem c˘a R este
un spat ¸iu complet.
Demonstrat ¸ie. Fie (x
n
)
n∈N
un ¸sir Cauchy.
Dac˘a ¦x
n
; n ∈ N¦ este o mult ¸ime finit˘a, atunci (x
n
)
n∈N
cont ¸ine cel
put ¸in un sub¸sir constant, adic˘a un sub¸sir convergent ¸si, conform teoremei
precedente, ¸sirul dat este convergent.
Presupunem acum c˘a ¦x
n
; n ∈ N¦ cont ¸ine o infinitate de elemente.
Din faptul c˘a, pentru un ε
0
> 0 arbitrar fixat, exist˘a n
0
= n
ε
0
a¸sa
ˆıncˆ at, pentru orice n, m cu n > n
0
¸si m > n
0
avem [x
n
−x
m
[ < ε
0
, rezult˘a
c˘a putem fixa un m = n
1
> n
0
, a¸sa ˆıncˆ at [x
n
−x
n
1
[ < ε
0
, adic˘a
x
n
∈ (x
n
1
−ε
0
, x
n
1
+ ε
0
)
29
pentru n > n
0
.
Dac˘a ρ = max
n≤n
0
[x
n
− x
n
ε
0
[ ¸si r = max¦ρ, ε
0
¦, atunci, pentru orice
n ∈ N, avem
x
n
∈ (x
n
1
−r, x
n
1
+r)
deci mult ¸imea ¦x
n
; n ∈ N¦ este m˘arginit˘ a, a¸sadar cont ¸ine un punct de
acumulare x
0
. Din remarca 2.1 exist˘a un ¸sir de elemente din mult ¸imea
¦x
n
n ∈ N¦, elemente diferite de x
0
care converge to x
0
. S¸irul obt ¸inut
este evident un sub¸sir al ¸sirului (x
n
)
n∈N
¸si, aplicˆand teorema precedent˘a,
rezult˘a c˘a ¸sirul (x
n
)
n∈N
este convergent.
ˆ
In continuare, vom considera ¸siruri care nu sunt convergente dar care
au un anumit comportament cˆand n cre¸ste nem˘arginit. Ca atare vom
considera mult ¸imea R care cont ¸ine ca elemente simbolurile +∞ ¸si −∞.
Definit¸ia 2.4. Un ¸sir (x
n
)
n∈N
are limita ∞ dac˘a ¸si numai dac˘a, pentru
orice a > 0, exist˘a n
a
∈ N astfel ˆıncˆat x
n
> a pentru n > n
a
, respectiv
(x
n
)
n∈N
are limita −∞ dac˘a ¸si numai dac˘a, pentru orice a < 0, exist˘a
n
a
∈ N astfel ˆıncˆat x
n
< a pentru n > n
a
.
Teorema 2.8. Fie A ⊂ R o mult ¸ime m˘arginit˘a superior. M
A
= sup A
dac˘a ¸si numai dac˘a urm˘atoarele dou˘a propriet˘at ¸i au loc :
1) x ≤ M
A
, pentru orice x ∈ A;
2) pentru orice ε > 0 exist˘a x
ε
∈ A; x
ε
> M
A
−ε.
Demonstrat ¸ie. Presupunem c˘a M
A
= sup A. Propriet˘at ¸ile sunt verificate
ˆın baza definit ¸iei marginii superioare exacte ¸si, luˆandˆın considerare faptul
c˘a, pentru orice ε > 0, avem M
A
−ε < M
A
¸si, dac˘a nu ar exist˘a cel put ¸in
un element x
ε
∈ A, cu x
ε
> M
A
−ε, atunci sup A = M
A
−ε.
Reciproc, prima proprietate ne spune c˘a M
A
este o margine superioar˘a
pentru A, iar, din a doua proprietate, rezult˘a c˘a, pentru M
1
< M
A
¸si
ε = M
A
−M
1
> 0 exist˘a x
ε
∈ A astfel ˆıncˆ at
x
ε
> M
A
−ε = M
A
−(M
A
−M
1
) = M
1
¸si deci M
A
= sup A.
Similar putem demonstra c˘a, pentru o mult ¸ime A, m˘arginit˘ a inferior,
m
A
= inf A dac˘a ¸si numai dac˘a :
1) x ≥ m
A
pentru orice x ∈ A;
2) pentru orice ε > 0, exist˘a x
ε
∈ A; x
ε
< m
A
+ ε.
30
Definit¸ia 2.5. Un ¸sir (x
n
)
n∈N
se nume¸ste ¸sir monoton cresc˘ator dac˘a
pentru orice n ∈ N avem a
n
≤ a
n+1
.
Definit¸ia 2.6. Un ¸sir (x
n
)
n∈N
se nume¸ste ¸sir monoton descresc˘ator dac˘a
pentru orice n ∈ N avem a
n
≥ a
n+1
.
Definit¸ia 2.7. Un ¸sir (x
n
)
n∈N
se nume¸ste ¸sir monoton dac˘a este monoton
descresc˘ator sau monoton cresc˘ator.
Propozit¸ia 2.1. Un ¸sir monoton (x
n
)
n∈N
este convergent dac˘a ¸si numai
dac˘a este un ¸sir m˘arginit, adic˘a mult ¸imea ¦x
n
; n ∈ N¦ este o mult ¸ime
m˘arginit˘a.
Dac˘a ¸sirul este cresc˘ator, atunci
lim
n→∞
x
n
= sup¦x
n
; n ∈ N¦
iar dac˘a ¸sirul este descresc˘ator, atunci
lim
n→∞
x
n
= inf¦x
n
; n ∈ N¦.
Demonstrat ¸ie. Fie un ¸sir (x
n
)
n∈N
cresc˘ator ¸si convergent la x. Vom ar˘ata
c˘a ¸sirul este m˘arginit superior de x ¸si, mai mult,
x = lim
n→∞
x
n
= sup¦x
n
; n ∈ N¦
presupunem c˘a nu avem x
n
≤ x ∀ n ∈ N, adic˘a exist˘a n
0
∈ N cu x
n
0
> x.
Deoarece pentru orice n > n
0
avem c˘a x
n
≥ x
n
0
rezult˘a c˘a exist˘a o
vecin˘ atate a lui x, de exemplu, (x −x
n
0
, x
n
0
) ˆın afara c˘areia se g˘asesc o
infintate de termeni ai ¸sirului. Ca atare, ¸sirul nu converge la x, absurd.
Fie x
0
= sup¦x
n
; n ∈ N¦. Evident din x
n
≤ x rezult˘a c˘a x
0
≤ x.
Daca˘am avea x
0
< x atunci, avˆ and ˆın vedere c˘a intervalul (x
0
, x+1) este
o vecin˘atate a lui x ar rezulta c˘a exist˘a termeni x
n
ai ¸sirului apart ¸inˆ and
acestui interval. Mai mult, am obt ¸ine c˘a x
0
< x
n
< x fapt ce contrazice
definit ¸ia lui x
0
. A¸sadar, avem c˘a x = x
0
= sup¦x
n
; n ∈ N¦.
Reciproc, presupunem c˘a avem un ¸sir ¦x
n
; n ∈ N¦ cresc˘ator ¸si
m˘arginit. Deci exist˘a x = sup¦x
n
; n ∈ N¦. Evident, avem c˘a
x
1
≤ x
2
≤ . . . ≤ x
n
. . . ≤ x
. Vom ar˘ata c˘a x = lim
n→∞
x
n
.
31
Fie V o vecin˘atate a lui x. Exist˘a un ε > 0 cu (x − ε, x + ε) ⊂ V .
Deoarece x = sup¦x
n
; n ∈ N¦ rezult˘a c˘a exist˘a un rang n
0
cu x
n
0

(x − ε, x) ¸si, evident, pentru orice n > n
0
avem c˘a x
n
∈ (x − ε, x), deci
¸sirul ¦x
n
; n ∈ N¦ converge la x.
Teorema 2.9. Fie A o submult ¸ime a lui R ¸si M
A
= sup A ∈ R ∪ ∞.
Atunci exist˘a un ¸sir format din elemente ale lui A care are ca limit˘a pe
M
A
.
Demonstrat ¸ie. Dac˘a M
A
= ∞, atunci A este nem˘arginit˘a superior, adic˘a,
pentru orice n ∈ N, exist˘a x
n
∈ A astfel ˆıncˆat x
n
> n deci lim
n→∞
x
n
= ∞.
Dac˘a M
A
< ∞, atunci x ≤ M
A
pentru orice x ∈ A ¸si, luˆand ε =
1
n
n ∈ N

ˆın teorema 2.8, exist˘a x
n
∈ A astfel ˆıncˆ at x
n
> M
A

1
n
.
Rezult˘a c˘a, pentru acest ¸sir (x
n
)
n∈N
∗ avem dubla inegalitate
M
A

1
n
< x
n
≤ M
A
de aici faptul c˘a lim
n→∞
x
n
= M
A
.
Bineˆınt ¸eles, un rezultat similar are loc pentru m
A
= inf A.
Consecint¸a 2.2. 1) Din aceast˘a teorem˘a ¸si din teorema 2.4, rezult˘a c˘a,
pentru orice submult ¸ime A ⊂ R, sup A ¸si inf A apart ¸in lui A.
2) Pentru o submult ¸ime compact˘a A ⊂ R, avˆand ˆın vedere faptul c˘a
mult ¸imea A este m˘arginit˘a ¸si ˆınchis˘a, rezult˘a c˘a sup A ¸si inf A exist˘a ¸si
apart ¸in A.
3) Din orice ¸sir m˘arginit de numere reale putem extrage un sub¸sir
convergent.
32
2.2 Serii de numere reale
Definit¸ia 2.8. Fie (a
n
)
n∈N
un ¸sir de numere reale. Definim ¸sirul (s
n
)
n∈N
prin:
s
1
= a
1
, s
2
= a
1
+ a
2
, . . . , s
n
= a
1
+ a
2
+ + a
n
, . . .
Ansamblul format prin ¸sirurile (a
n
)
n∈N
¸si (s
n
)
n∈N
se noteaz˘a prin simbolul

¸
n=1
a
n
¸si se nume¸ste serie de numere reale.
Termenii ¸sirului (s
n
)
n∈N
se numesc sumele part ¸iale ale seriei ˆın timp
ce a
n
se nume¸ste termenul general al seriei.
Ret ¸inem faptul c˘a, prin cunoa¸sterea ¸sirului sumelor part ¸iale (s
n
)
n∈N
,
¸sirul (a
n
)
n∈N
este unic determinat prin
a
1
= s
1
, a
n
= s
n
−s
n−1
, pentru n ≥ 2.
ˆ
In acest context, termenul de serie poate fi asociat unuia dintre ¸sirurile
(a
n
)
n∈N
respectiv (s
n
)
n∈N
, de unde ¸si notat ¸ia utilizat˘a.
Definit¸ia 2.9. Seria

¸
n=1
a
n
se va numi convergent˘a sau divergent˘a dup˘a
cum ¸sirul (s
n
)
n∈N
este convergent sau divergent.
Dac˘a ¸sirul (s
n
)
n∈N
are limita s, finit˘a sau infint˘ a, spunem c˘a s este
suma seriei ¸si, not˘am,

¸
n=1
a
n
= s sau, mai simplu,
¸
a
n
= s.
Deci o serie este convergent˘a dac˘a suma seriei exist˘a ¸si este finit˘a.
Pentru seriile convergente, simbolul

¸
n=1
a
n
este utilizat pentru a de-
semna atˆat seria cˆat ¸si suma sa.
Prin studierea comportamentului unei serii (natura seriei) ˆınt ¸elegem
s˘a determin˘am dac˘a seria este convergent˘a sau nu.
Remarca 2.3. Dac˘a se renunt ¸˘a la un num˘ar finit de termeni dintr-o
serie sau, dimpotriv˘a, se adaug˘a un num˘ar finit de termeni la o serie,
natura acesteia nu se schimb˘a.
33
Propozit¸ia 2.2. Fie
¸
a
n
= a ¸si
¸
b
n
= b dou˘a serii convergente.
Atunci, pentru orice pereche de numere reale α, β, seria
¸
(αa
n
+ βb
n
)
este convergent˘a ¸si are ca sum˘a αa + βb. Altfel spus, avem egalitatea
¸
(αa
n
+ βb
n
) = α
¸
a
n
+ β
¸
b
n
.
Demonstrat ¸ie. Pentru ¸sirul sumelor part ¸iale ale seriei
¸
(αa
n
+βb
n
) avem
s
n
= (αa
1
+ βb
1
) + (αa
2
+ βb
2
) + + (αa
n
+βb
n
) =
= α(a
1
+ a
2
+ + a
n
) + β(b
1
+ b
2
+ +b
n
),
¸si de aici, trecˆand la limit˘a, obt ¸inem rezultatul cerut.
Consecint¸a 2.3. Pentru orice num˘ar real α = 0 seriile
¸
a
n
¸si
¸
αa
n
au aceea¸si natur˘a.
Propozit¸ia 2.3. Fie (b
n
)
n∈N
un ¸sir dat ¸si (a
n
)
n∈N
definit prin
a
n
= b
n+1
−b
n
.
Atunci seria
¸
a
n
este convergent˘a dac˘a ¸si numai dac˘a ¸sirul (b
n
)
n∈N
este
convergent ¸si avem egalitatea
¸
a
n
= lim
n→∞
b
n
−b
1
.
Demonstrat ¸ie.
ˆ
Intr-adev˘ar avem
a
1
+ a
2
+ + a
n
= b
n+1
−b
1
¸si, mai mult,
¸
a
n
= lim
n→∞
(a
1
+ a
2
+ + a
n
) = lim
n→∞
(b
n+1
−b
1
) = lim
n→∞
b
n+1
−b
1
dac˘a ¸si numai dac˘a exist˘a lim
n→∞
b
n
.
Propozit¸ia 2.4. (Condit ¸ie necesar˘a de convergent ¸˘a) Dac˘a seria
¸
a
n
converge, atunci
lim
n→∞
a
n
= 0.
34
Demonstrat ¸ie.
ˆ
Intr-adev˘ar, dac˘a (s
n
)
n∈N
este ¸sirul sumelor part ¸iale a se-
riei ¸si s = lim
n→∞
s
n
, atunci lim
n→∞
a
n
= lim
n→∞
(s
n
−s
n−1
) = 0.
Remarca 2.4. Convergent ¸a la zero a ¸sirului termenului general a se-
riei
¸
a
n
este doar o condit ¸ie necesar˘a a¸sa cum rezult˘a din urm˘atorul
exemplu.
Exercit¸iul 2.1. Seria

¸
n=1
1
n
, numit˘a serie Riemann , sau serie armonic˘a
, este o serie divergent˘a de¸si lim
n→∞
1
n
= 0.
Demonstrat ¸ie.
ˆ
Intr-adev˘ar, deoarece
1
n
> 0 pentru orice n ≥ 1, ¸sirul
sumelor part ¸iale (s
n
)
n∈N
este cresc˘ator, deci este suficient s˘a determin˘am
un sub¸sir divergent.
Consider˘am sub¸sirul (s
2
n)
n∈N
, pentru care avem
s
2
= 1 +
1
2
>
1
2
, s
2
2 = 1 +
1
2
+
1
3
+
1
4
=

1 +
1
2

+

1
3
+
1
4

> 2
1
2
,
¸si, ˆın general, pentru orice n ∈ N, avem s
2
n−1 > (n −1)
1
2
.
ˆ
Intr-adev˘ar,
s
2
n = s
2
n−1 +
1
2
n−1
+ 1
+
1
2
n−1
+ 2
+ +
1
2
n−1
+ 2
n−1
>
> (n −1)
1
2
+ 2
n−1

1
2 2
n−1
= n
1
2
¸si de aici lim
n→∞
s
2
n = ∞, deci seria este divergent ¸˘a.
Teorema 2.10. (Criteriul general al lui Cauchy) Fie (a
n
)
n∈N
un ¸sir de
numere reale. Seria
¸
a
n
converge dac˘a ¸si numai dac˘a, pentru orice
ε > 0, exist˘a n
ε
∈ N astfel ˆıncˆat, pentru orice n ∈ N, n > n
ε
¸si p ∈ N,
(2.1) [a
n+1
+ a
n+2
+ + a
n+p
[ < ε pentru n > n
ε
.
Demonstrat ¸ie. Dac˘a (s
n
)
n∈N
este ¸sirul sumelor part ¸iale ale seriei, este
evident c˘a relat ¸ia (2.1) este echivalent˘ a cu faptul c˘a (s
n
)
n∈N
este un ¸sir
Cauchy ceea ce echivaleaz˘ a cu convergent ¸a acestuia.
35
Fie p : N → N o funct ¸ie cu proprietatea p(n) < p(m) pentru n < m.
Seriile
¸
a
n
¸si
¸
b
n
definite prin
b
1
= a
1
+ a
2
+ + a
p(1)
, , b
n
= a
p(n−1)+1
+a
p(n−1)+2
+ + a
p(n)
.
Spunem c˘a seria
¸
b
n
este obt ¸inut˘a din seria
¸
a
n
prin inserarea de
paranteze ¸si c˘a seria
¸
a
n
este obt ¸inut˘ a din seria
¸
b
n
prin retragerea
parantezelor.
Propozit¸ia 2.5. Dac˘a seria
¸
a
n
converge la s, atunci orice serie
¸
b
n
obt ¸inut˘a din
¸
a
n
prin inserarea de paranteze este, de asemenea, con-
vergent˘a la aceea¸si sum˘a s.
Demonstrat ¸ie. Dac˘a (s
n
)
n∈N
, (t
n
)
n∈N
sunt ¸sirurile sumelor part ¸iale pen-
tru seria
¸
a
n
, respectiv
¸
b
n
, atunci
t
n
= b
1
+b
2
+ +b
n
= (a
1
+a
2
+ +a
p(1)
)+(a
p(1)+1
+a
p(1)+2
+ +a
p(2)
)+
+ + (a
p(n−1)+1
+ a
p(n−1)+2
+ + a
p(n)
) = s
p(n)
,
deci (t
n
)
n∈N
este un sub¸sir a lui (s
n
)
n∈N
convergent la aceea¸si limit˘a s ca
(s
n
)
n∈N
.
Remarca 2.5. Retragerea parantezelor poate schimba natura seriei. Fie

¸
n=1
(−1)
n−1
¸si p(n) = 2n. Atunci
b
n
= a
2n−1
+ a
2n
= 1 + (−1) = 0, ∀ n ∈ N
¸si, de aici, convergent ¸a seriei
¸
b
n
ˆın timp ce, seria init ¸ial˘a este di-
vergent˘a cu sumele part ¸iale s
2n
= 0, respectiv s
2n+1
= 1, pentru orice
n ∈ N.
ˆ
In continuare vom ar˘ata c˘a parantezele pot fi retrase f˘ar˘ a schimbarea
naturii seriei dac˘a impunem anumite condit ¸ii suplimentare.
Propozit¸ia 2.6. Fie
¸
b
n
seria obt ¸inut˘a din seria
¸
a
n
prin inserarea
de paranteze ¸si presupunem c˘a exist˘a M > 0 astfel ˆıncˆat
p(n + 1) −p(n) ≤ M, ∀ n ∈ N
¸si c˘a lim
n→∞
a
n
= 0. Atunci seria
¸
a
n
converge dac˘a ¸si numai dac˘a seria
¸
b
n
converge caz ˆın care avem aceea¸si sum˘a pentru cele dou˘a serii.
36
Demonstrat ¸ie. Avˆand ˆın vedere propozit ¸ia 2.5 trebuie s˘a demonstr˘am
doar faptul cum convergent ¸a seriei
¸
b
n
implic˘a convergent ¸a seriei
¸
a
n
¸si c˘a au aceea¸si sum˘a. Astfel fie t = lim
n→∞
t
n
suma seriei
¸
b
n
¸si, pentru
ε > 0, n
ε
∈ N astfel ˆıncˆat
[t
n
−t[ <
ε
2
¸si [a
n
[ <
ε
2 M
pentru n > n
ε
.
Dac˘a n > p(n
ε
) = N
ε
, putem g˘asi m > n
ε
astfel ˆıncˆ at n
ε
≤ p(m) ≤
n < p(m+ 1) ¸si, pentru un astfel de n, avem
s
n
= a
1
+ a
2
+ + a
p(m+1)
−(a
n+1
+ a
n+2
+ + a
p(m+1)
) =
= t
n+1
−(a
n+1
+a
n+2
+ + a
p(m+1)
)
¸si de aici
[s
n
−t[ ≤ [t
m+1
−t[ +[a
n+1
+ a
n+2
+ + a
p(m+1)
[ ≤

ε
2
+ (p(m+ 1) −p(n))
ε
2 M
<
ε
2
+ M
ε
2 M
= ε
adic˘a lim
n→∞
s
n
= t.
Definit¸ia 2.10. O serie

¸
n=1
a
n
se nume¸ste absolut convergent˘a dac˘a seria
de numere reale pozitive

¸
n=1
[a
n
[ este convergent˘a.
Teorema 2.11. Orice serie absolut convergent˘a este o serie convergent˘a.
Demonstrat ¸ie. Avem ˆıntr-adev˘ ar
[a
n+1
+ a
n+2
+ +a
n+p
[ ≤ [a
n+1
[ +[a
n+2
[ + +[a
n+p
[
¸si Condit ¸ia Cauchy (2.1) fiind satisf˘acut˘ a pentru seria

¸
n=1
[a
n
[, deducem
c˘a aceasta este de asemenea satisf˘acut˘ a pentru seria init ¸ial˘ a.
Remarca 2.6. Avˆand ˆın vedere faptul c˘a, pentru seriile cu termeni poz-
itivi, ¸sirul sumelor part ¸iale este cresc˘ator ¸si din propozit ¸ia 2.1 rezult˘a
imediat c˘a o serie cu termeni pozitivi converge dac˘a ¸si numai dac˘a ¸sirul
sumelor part ¸iale este m˘arginit superior.
37
2.3 Criterii de convergent ¸˘a. Serii alter-
nante
Propozit¸ia 2.7. Fie
¸
a
n
, a
n
∈ R pentru orice n ∈ N, o serie dat˘a.
Definim
p
n
=
[a
n
[ + a
n
2
, q
n
=
[a
n
[ −a
n
2
; n ∈ N.
Urm˘atoarele afirmat ¸ii sunt adev˘arate :
1) dac˘a
¸
a
n
converge dar nu este absolut convergent˘a, atunci seriile
¸
p
n
¸si
¸
q
n
sunt divergente ;
2) dac˘a
¸
a
n
este absolut convergent˘a, atunci ambele serii
¸
p
n
¸si
¸
q
n
converg ¸si avem
¸
a
n
=
¸
p
n

¸
q
n
.
Demonstrat ¸ie. Observ˘am pentru ˆınceput c˘a p
n
= a
n
¸si q
n
= 0 dac˘a
a
n
≥ 0 ¸si p
n
= 0 iar q
n
= −a
n
dac˘a a
n
≤ 0 pentru orice n ∈ N ¸si c˘a avem
a
n
= p
n
−q
n
respectiv
[a
n
[ = p
n
+ q
n
, ∀ n ∈ N.
Pentru a demonstra prima afirmat ¸ie presupunem c˘a
¸
a
n
converge ¸si
¸
[a
n
[ este divergent˘ a.
Dac˘a una din seriile
¸
p
n
,
¸
q
n
este convergent˘a, din a
n
= p
n
− q
n
¸si propozit ¸ia 2.2 rezult˘a convergent ¸a celeilalte serii ¸si, din [a
n
[ = p
n
+q
n
¸si propozit ¸ia 2.2, deducem c˘a
¸
[a
n
[ este convergent˘ a absurd.
Pentru a doua afirmat ¸ie putem aplica din nou propozit ¸ia 2.2.
Definit¸ia 2.11. O serie
¸
a
n
se nume¸ste semiconvergent˘a dac˘a este
convergent˘a dar nu este absolut convergent˘a (adic˘a seria modulelor nu
este convergent˘a).
Propozit¸ia 2.8. Dac˘a (a
n
)
n∈N
, (b
n
)
n∈N
sunt dou˘a ¸siruri de numere
reale ¸si
A
n
= a
1
+ a
2
+ + a
n
, ∀ n ∈ N,
atunci avem identitatea
(2.2)
n
¸
k=1
a
k
b
k
= A
n
b
n+1

n
¸
k=1
A
k
(b
k+1
−b
k
)
¸si deci seria
¸
a
n
b
n
converge dac˘a atˆat seria
¸
A
n
(b
n+1
−b
n
) cˆat ¸si ¸sirul
(A
n
b
n+1
)
n∈N
sunt convergente.
38
Demonstrat ¸ie. Luˆand A
0
= 0, avem
n
¸
k=1
a
k
b
k
=
n
¸
k=1
(A
k
−A
k−1
)b
k
=
n
¸
k=1
A
k
b
k

n
¸
k=1
A
k
b
k+1
+ A
n
b
n+1
=
= A
n
b
n+1

n
¸
k=1
A
k
(b
k+1
−b
k
),
adic˘a identitatea (2.2).
A doua afirmat ¸ie rezult˘a din aceast˘a identitate.
Propozit¸ia 2.9. (Criteriul lui Dirichlet) Fie
¸
u
n
o serie de numere reale.
Dac˘a putem scrie termenul general al seriei sub forma unui produs
u
n
= a
n
b
n
, n ∈ N
unde ¸sirul sumelor part ¸iale ale seriei
¸
a
n
este m˘arginit ¸si ¸sirul (b
n
)
n∈N
este decresc˘ator cu lim
n→∞
b
n
= 0, atunci seria
¸
u
n
este convergent˘a.
Demonstrat ¸ie. Fie
A
n
= a
1
+ a
2
+ + a
n
¸si presupunem, conform ipotezei, c˘a [A
n
[ ≤ M pentru orice n ∈ N.
Atunci
lim
n→∞
A
n
b
n+1
= 0
¸si pentru a stabili convergent ¸a seriei
¸
u
n
este suficient s˘a ar˘at˘ am c˘a
seria
¸
A
n
(b
n+1
−b
n
)
este convergent˘ a.
Deoarece (b
n
)
n∈N
este un ¸sir descresc˘ator convergent la zero, avem c˘a
b
n+1
−b
n
≥ 0 ¸si (b
n+1
−b
1
)
n∈N
reprezint˘ a ¸sirul sumelor part ¸iale ale seriei

¸
n=1
(b
n+1
−b
n
) care este convergent.
Seria
¸
[A
n
(b
n+1
−b
n
)[ =
¸
[A
n
[(b
n+1
−b
n
)
are termenii pozitivi, deci ¸sirul sumelor part ¸iale (s
n
)
n∈N
cresc˘ator. Din
[A
n
(b
n+1
−b
n
)[ ≤ M(b
n+1
−b
n
), ∀ n ∈ N,
39
rezult˘a c˘a (s
n
)
n∈N
este de asemenea un ¸sir m˘arginit. De aici, convergent ¸a
seriei
¸
[A
n
(b
n+1
−b
n
)[ ¸si implicit seria
¸
A
n
(b
n+1
−b
n
) este convergent˘a.
Propozit¸ia 2.10. (Criteriul lui Abel) Fie
¸
u
n
o serie dat˘a. Dac˘a putem
scrie termenul general u
n
al seriei sub forma u
n
= a
n
b
n
pentru fiecare
n ∈ N unde
¸
a
n
este o serie convergent˘a ¸si (b
n
)
n∈N
este un ¸sir monoton
convergent, atunci seria
¸
u
n
este convergen˘a.
Demonstrat ¸ie. Mai ˆıntˆai vom presupune c˘a (b
n
)
n∈N
este cresc˘ator, ˆın caz
contrar lu˘am ¸sirul (−b
n
)
n∈N
ˆın locul ¸sirului (b
n
)
n∈N
.
Convergent ¸a seriei
¸
a
n
implic˘a faptul c˘a ¸sirul sumelor part ¸iale A
n
=
n
¸
k=1
a
k
este un ¸sir convergent, deci ¸si m˘arginit, adic˘a [A
n
[ ≤ M pentru
orice n ∈ N.
Utilizˆand propozit ¸ia precedent˘ a, avem convergent ¸a ¸sirului (A
n
b
n+1
)
n∈N
¸si, de asemenea, faptul c˘a ¸sirul
s
n
=
n
¸
k+1
[A
k
(b
k+1
−b
k
)[ =
n
¸
k+1
[A
k
[(b
k+1
−b
k
)
al sumelor part ¸iale ale seriei
¸
[A
n
(b
n+1
−b
n
)[ este m˘arginit.
ˆ
Intr-adev˘ar, putem scrie
s
n
≤ M
n
¸
k=1
(b
k+1
−b
k
) = M(b
n+1
−b
1
)
¸si (b
n
)
n∈N
este un ¸sir m˘arginit fiind, de asemenea, convergent.
Rezult˘a c˘a seria
¸
A
n
(b
n+1
−b
n
) este convergent˘ a, chiar absolut con-
vergent˘a, ¸si, pentru a obt ¸ine convergent ¸a seriei
¸
u
n
trebuie doar s˘a
aplic˘am propozit ¸ia 2.8.
Definit¸ia 2.12. Dac˘a x
n
> 0 pentru fiecare n ∈ N, seria

¸
n+1
(−1)
n
x
n
sau

¸
n=1
(−1)
n−1
x
n
se nume¸ste serie alternant˘a .
40
Propozit¸ia 2.11. (Criteriul lui Leibniz) Dac˘a (x
n
)
n∈N
este un ¸sir de-
scresc˘ator ¸si convergent la zero, seria alternant˘a
¸
(−1)
n−1
x
n
este con-
vergent˘a ¸si
[s −s
n
[ < x
n+1
unde s este suma seriei iar s
n
suma part ¸ial˘a de ordinul n.
Demonstrat ¸ie. Prima parte a propozit ¸iei este o consecint ¸˘ a a criteriului
lui Dirichlet (propozit ¸ia 2.9) considerˆand a
n
= (−1)
n−1
¸si b
n
= x
n
pentru
orice n ∈ N.
ˆ
Intr-adev˘ar, ¸sirul sumelor part ¸iale ale seriei

¸
n=1
(−1)
n−1
este m˘arginit
iar ¸sirul (x
n
)
n∈N
este descresc˘ator ¸si convergent la zero conform ipotezei.
Pentru partea a doua, avem
s −s
2n
= (x
2n+1
−x
2n+2
) + (x
2n+3
−x
2n+4
) + > 0
¸si de aici
[s−s
2n
[ = s−s
2n
= x
2n+1
−(x
2n+2
−x
2n+3
)−(x
2n+4
−x
2n+5
)− < x
2n+1
.
Pe de alt˘a parte, diferent ¸a s −s
2n+1
poate fi scris˘a
s −s
2n+1
= −(x
2n+3
−x
2n+4
) −(x
2n+4
−x
2n+5
) − < 0
¸si de aici
[s −s
2n+1
[ = −(s
2n+1
−s) = x
2n+2
−(x
2n+3
−x
2n+4
) − < x
2n+2
.
A¸sadar
[s −s
n
[ < x
n+1
pentru orice n ∈ N.
A doua afirmat ¸ie spune c˘a dac˘a aproxim˘am s prin s
n
, valoarea abso-
lut˘a a erorii nu dep˘a¸se¸ste valoarea termenului x
n+1
.
Exercit¸iul 2.2. Seria alternant˘a
¸
(−1)
n
1
n
,
numit˘a seria alternant˘a Riemann este convergent˘a.
41
Demonstrat ¸ie.
ˆ
Intr-adev˘ar, ˆın criteriul lui Leibniz putem lua x
n
=
1
n
care
este un ¸sir descresc˘ator ¸si convergent.
Pe de alt˘a parte aceast˘a serie este un exemplu de serie semiconver-
gent˘ a (este convergent˘a dar nu este absolut convergent˘ a) deoarece

¸
n=1

(−1)
n−1
1
n

=

¸
n=1
1
n
este o serie divergent˘ a (exemplul 2.1).
Definit¸ia 2.13. Fie f : N → N o funct ¸ie bijectiv˘a ¸si
¸
a
n
,
¸
b
n
dou˘a
serii astfel ˆıncˆat b
n
= a
f(n)
pentru orice n ∈ N. Seria
¸
b
n
se nume¸ste
rearangarea seriei
¸
a
n
.
Deoarece putem scrie a
n
= b
f
−1
(n)
, rezult˘a c˘a seria
¸
a
n
poate fi
considerat˘a ca rearanjarea seriei
¸
b
n
.
Propozit¸ia 2.12. Fie
¸
a
n
o serie absolut convergent˘a cu suma s.
Atunci orice serie obt ¸inut˘a prin schimbarea ordinii termenilor seriei este,
de asemenea, absolut convergent˘a ¸si are aceea¸si sum˘a cu cea a seriei date.
Demonstrat ¸ie. Fie (b
n
)
n∈N
considerat˘a ca ˆın definit ¸ia precedent˘ a ¸si, pen-
tru ε > 0, lu˘am n
ε
∈ N astfel ˆıncˆat
[a
n+1
[ +[a
n+2
[ + [a
n+p
[ <
ε
2
∀ p ∈ N
pentru n > n
ε
. De aici, f˘acˆand indicele p s˘a tind˘a la infinit, obt ¸inem

¸
k=n+1
[a
k
[ ≤
ε
2
.
Fie g = f
−1
¸si alegem M astfel ˆıncˆat
¦1, 2, . . . , n
ε
¦ ⊂
¸
g(1), g(2), . . . , g(M)
¸
.
Atunci n > M implic˘a g(n) > n
ε
¸si, de aici, avem
[b
n+1
[ +[b
n+2
[ + +[b
n+p
[ = [a
g(n+1)
[ +[a
g(n+2)
[ + +[a
g(n+p)
[ ≤
42


¸
k=n+1
[a
k
[ ≤
ε
2
< ε
deci seria
¸
b
n
este absolut convergent˘ a.
Fie (t
n
)
n∈N
, (s
n
)
n∈N
¸sirurile sumelor part ¸iale ale seriilor
¸
b
n
respec-
tiv
¸
a
n
. Dac˘a n
0
este astfel ˆıncˆ at [s
n
0
− s[ <
ε
2
¸si

¸
k=n+1
[a
k
[ <
ε
2
,
atunci
[t
n
−s[ ≤ [t
n
−s
n
0
[ +[s
n
0
−s[ ≤ [t
n
−s
n
0
[ +
ε
2
.
Dac˘a alegem n
ε
astfel ˆıncˆat ¦1, 2, . . . , n
0
¦ ⊂ ¦g(1), g(2), . . . , g(n
ε
)¦,
atunci n > n
ε
implic˘a
[t
n
−s
n
0
[ = [(b
1
+ b
2
+ + b
n
) −(a
1
+ a
2
+ + a
n
0
)[ =
=[(a
g(1)
+a
g(2)
+ +a
g(n)
)−(a
1
+a
2
+ +a
n
0
)[ ≤ [a
n
0
+1
[+[a
n
0
+2
[+ <
ε
2
.
ˆ
In final, pentru n > n
ε
, avem [t
n
− s[ < ε ceea ce demonstreaz˘a
absolut convergent ¸a seriei
¸
b
n
¸si faptul c˘a
¸
b
n
= s.
Remarca 2.7. Convergent ¸a absolut˘a a seriei este o condit ¸ie necesar˘a,
Riemann demonstrˆand c˘a orice serie semiconvergent˘a poate fi rearanjat˘a
pentru a obt ¸ine o serie convergent˘a c˘atre orice sum˘a.
2.4 Serii cu termeni pozitivi.
Vom considera pentru ˆınceput dou˘a exemple.
Exercit¸iul 2.3. Seria

¸
n=1
q
n−1
(q = 0), numit˘a seria geometric˘a, este
convergent˘a cu suma s =
1
1 −q
dac˘a [q[ < 1 ¸si este divergent˘a ˆın caz
contrar.
Demonstrat ¸ie.
ˆ
Intr-adev˘ar, dac˘a q = 1 avem
s
n
= 1 +q +q
2
+ +q
n
=
1 −q
n+1
1 −q
¸si lim
n→∞
s
n
=
1
1 −q
dac˘a [q[ < 1.
Dac˘a q ≥ 1 atunci lim
n→∞
s
n
= ∞, iar dac˘a q ≤ −1, limita nu exist˘a.
43
Exercit¸iul 2.4. Seria

¸
n=1
1
n
α
(α ∈ R), numit˘a seria Riemann sau seria
armonic˘a generalizat˘a, este convergent˘a pentru α > 1 ¸si divergent˘a dac˘a
α ≤ 1.
Demonstrat ¸ie. Am v˘azut ˆın (exemplul 2.1) c˘a, pentru α = 1, seria este
divergent˘a ¸si la fel pentru α ≤ 0 deoarece ˆın acest caz ¸sirul termenului
general

1
n
α

n∈N
nu converge la zero.
Studiem natura seriei pentru α > 0 ; α = 1.
Aplicˆand teorema lui Lagrange funct ¸iei
f(x) =
1
(1 −α)x
α−1
, x > 0
pe intervalul [n, n + 1], exist˘a ξ
n
∈ (n, n + 1) astfel ˆıncˆ at
1
(1 −α)(n + 1)
α−1

1
(1 −α)n
α−1
= f


n
) =
1

n
)
α
de unde rezult˘a
1
(n + 1)
α
<
1
(1 −α)

1
(n + 1)
α−1

1
n
α−1

<
1
n
α
∀ n ∈ N.
Pentru diferite valori ale lui n ˆıncepˆand cu n = 1 putem scrie ine-
galit˘at ¸ile
1
2
α
<
1
(1 −α)

1
2
α−1

1
1
α−1

<
1
1
α
;
1
3
α
<
1
(1 −α)

1
3
α−1

1
2
α−1

<
1
2
α
; . . . ;
1
n
α
<
1
(1 −α)

1
n
α−1

1
(n −1)
α−1

<
1
(n −1)
α
.
De aici, adunˆand termen cu termen, obt ¸inem
s
n
−1 <
1
1 −α

1
n
α−1
−1

< s
n−1
unde (s
n
)
n∈N
reprezint˘ a ¸sirul sumelor part ¸iale ale seriei.
44
Dac˘a α > 1, avem
s
n
< 1 +
1
α −1

1 −
1
n
α−1

< 1 +
1
α −1
, ∀ n ∈ N,
¸si (s
n
)
n∈N
este un ¸sir cresc˘ator m˘arginit superior deci seria este conver-
gent˘ a.
Dac˘a 0 < α < 1, atunci
s
n−1
>
1
1 −α

1
n
α−1
−1

, ∀ n ∈ N
¸si
lim
n→∞
1
1 −α
(n
1−α
−1) = ∞
adic˘a seria este divergent˘ a.
Teorema 2.12. (Primul criteriu de comparat ¸ie) Fie
¸
a
n
,
¸
b
n
dou˘a
serii de numere pozitive cu proprietatea c˘a exist˘a n
0
∈ N a¸sa ˆıncˆat,
pentru n > n
0
, avem a
n
≤ b
n
. Atunci :
a) convergent ¸a seriei
¸
b
n
implic˘a convergent ¸a seriei
¸
a
n
;
b) divergent ¸a seriei
¸
a
n
implic˘a divergent ¸a seriei
¸
b
n
.
Demonstrat ¸ie. Eliminˆand eventual primii n
0
termeni, ceea ce nu schimb˘ a
natura seriei, putem presupune inegalitatea adev˘arat˘ aˆıncepˆand cu n = 1.
Fie (s
n
)
n∈N
, (t
n
)
n∈N
respectiv¸sirurile sumelor part ¸iale ale celor dou˘a serii.
S¸irurile sunt cresc˘atoare ¸si, din inegalitatea a
n
≤ b
n
, avem de asemenea
relat ¸ia
s
n
≤ t
n
∀ n ∈ N.
Dac˘a suntem ˆın cazul a), avem c˘a (t
n
)
n∈N
este convergent, deci este
un ¸sir m˘arginit, ¸si, din inegalitatea precedent˘ a, urmeaz˘a c˘a (s
n
)
b∈N
este
un ¸sir m˘arginit deci convergent ceea ce implic˘a convergent ¸a seriei
¸
a
n
.
ˆ
In cazul b), ¸sirul (s
n
)
n∈N
este nem˘arginit superior ¸si, utilizˆand ine-
galit˘at ¸ile precedente, cu atˆat mai mult (t
n
)
n∈N
este nem˘arginit superior,
¸si, de aici, divergent ¸a seriei
¸
b
n
.
Teorema 2.13. (Al doilea criteriu de comparat ¸ie) Fie
¸
a
n
,
¸
b
n
dou˘a
serii cu termeni pozitivi pentru care
a
n+1
a
n

b
n+1
b
n
pentru orice n > n
0

N. Atunci :
a) convergent ¸a seriei
¸
b
n
implic˘a convergent ¸a seriei
¸
a
n
;
b) divergent ¸a seriei
¸
a
n
implic˘a divergent ¸a seriei
¸
b
n
.
45
Demonstrat ¸ie. Ca ˆın teorema precedent˘ a, putem presupune inegalitatea
adev˘arat˘a pentru orice n ≥ 1 ¸si, pentru diferite valori ale lui n, avem
succesiv inegalit˘at ¸ile
0 <
a
2
a
1

b
2
b
1
, 0 <
a
3
a
2

b
3
b
2
, . . . , 0 <
a
n−1
a
n−2

b
n−1
b
n−2
, 0 <
a
n
a
n−1

b
n
b
n−1
.
Multiplicˆand termen cu termen, obt ¸inem
a
n
a
1

b
n
b
1
sau, echivalent, a
n

a
1
b
1
b
n
.
Astfel suntem ˆın ipoteza primului criteriu de comparat ¸ie pentru seriile
¸
a
n
¸si
¸ a
1
b
1
b
n
¸si, trebuie s˘a remarc˘am c˘a seria
¸ a
1
b
1
b
n
¸si
¸
b
n
au
aceea¸si natur˘a.
Teorema 2.14. (Criteriul practic de comparat ¸ie) Fie (a
n
)
n∈N
, (b
n
)
n∈N
dou˘a ¸siruri de numere pozitive pentru care exist˘a lim
n→∞
a
n
b
n
= l. Avem:
1) dac˘a l = 0, atunci

a) convergent ¸a seriei
¸
b
n
implic˘a convergent ¸a seriei
¸
a
n
b) divergent ¸a seriei
¸
a
n
implic˘a divergent ¸a seriei
¸
b
n
;
2) Dac˘a l = ∞, atunci

a) convergent ¸a seriei
¸
a
n
implic˘a convergent ¸a seriei
¸
b
n
b) divergent ¸a seriei
¸
b
n
implic˘a divergent ¸a seriei
¸
a
n
;
3) dac˘a 0 < l < ∞, atunci atˆat
¸
a
n
cˆat ¸si
¸
b
n
au aceea¸si natur˘a.
Demonstrat ¸ie.
ˆ
In cazul 1) fie ε
0
> 0 dat ¸si n
0
= n
ε
0
astfel ˆıncˆ at
a
n
b
n
< ε
0
pentru n > n
0
sau, echivalent, a
n
< ε
0
b
n
pentru n > n
0
. Rezult˘a c˘a
suntem ˆın condit ¸iile teoremei 2.12 pentru seriile
¸
a
n
¸si
¸
ε
0
b
n
, ultima
avˆ and aceea¸si natur˘a ca seria
¸
b
n
.
ˆ
In cazul 2) este suficient doar s˘a schimb˘ am rolul celor dou˘a serii ¸si s˘a
aplic˘am 1) luˆand ˆın considerat ¸ie c˘a, ˆın acest caz, lim
n→∞
b
n
a
n
= 0.
ˆ
In cazul 3) lu˘am ε
0
> 0 ¸si n
0
= n
ε
0
astfel ˆıncˆat
0 < l −ε
0
<
a
n
b
n
< l + ε
0
46
pentru n > n
0
sau, echivalent,
(l −ε
0
)b
n
< a
n
< (l + ε
0
)b
n
pentru n > n
0
.
Avˆand ˆın vedere dubla inegalitate, putem s˘a aplic˘am din nou primul
criteriu de comparat ¸ie.
Teorema 2.15. (Criteriul r˘ad˘acinii al lui Cauchy) Fie
¸
a
n
o serie cu
termeni pozitivi. Atunci sunt adev˘arate urm˘atoarele afirmat ¸ii :
a) Dac˘a exist˘a λ ∈ (0, 1) ¸si n
0
∈ N astfel ˆıncˆat
n

a
n
≤ λ pentru orice
n > n
0
, atunci seria converge ;
b) Dac˘a
n

a
n
≥ 1 pentru o infinitate de termeni, atunci seria este
divergent˘a.
Demonstrat ¸ie.
ˆ
In cazul a) avem, echivalent, a
n
≤ λ
n
pentru orice n > n
0
¸si, t ¸inˆand cont c˘a λ ∈ (0, 1), rezult˘a convergent ¸a seriei
¸
λ
n
.
Pentru a obt ¸ine convergent ¸a seriei
¸
a
n
este suficient s˘a aplic˘am
primul criteriu de comparat ¸ie seriilor
¸
λ
n
,
¸
a
n
.
ˆ
In cazul b), rezult˘a c˘a ¸sirul (a
n
)
n∈N
nu converge la zero ¸si de aici
faptul c˘a seria
¸
a
n
este divergent˘a.
Putem enunt ¸a urm˘atorul rezultat, ca modalitate practic˘a de a aplica
acest criteriu.
Consecint¸a 2.4. Fie a
n
≥ 0 pentru orice n ∈ N ¸si l = lim
n→∞
n

a
n
.
Atunci :
a) dac˘a l < 1, seria
¸
a
n
este convergent˘a ;
b) dac˘a l > 1, seriea
¸
a
n
divergent˘a ;
c) dac˘a l = 1, testul este neconcludent.
Demonstrat ¸ie.
ˆ
In cazul a), dac˘a ε
0
> 0 este astfel ˆıncˆat l + ε
0
< 1 ¸si,
folosind propriet˘at ¸ile limitei pentru n
0
= n
ε
0
avem c˘a
n

a
n
≤ l +ε
0
, ∀ n > n
0
,
atunci suntem ˆın ipoteza a) a teoremei precedente cu k = l + ε
0
¸si seria
¸
a
n
converge.
ˆ
In cazul b), dac˘a ε
0
> 0 este astfel ˆıncˆat l −ε
0
> 1, atunci, folosind de
asemenea propriet˘at ¸ile limitei, ˆın intervalul (l −ε
0
, l +ε
0
) sunt o infintate
de termeni ai ¸sirului (
n

a
n
)
n∈N
, mai mari ca 1 ¸si deci seria este divergent˘ a.
47
Pentru a demonstra c) putem considera seria generalizat˘a Riemann

¸
n=1
1
n
α
care, a¸sa cum am v˘azut ˆın exemplul 2.4, este convergent˘ a pentru
α > 1 respectiv divergent˘ a pentru α ≤ 1 observˆand c˘a
l = lim
n→∞
n

1
n
α
= lim
n→∞
n

1
n
α
= 1 ∀ α ∈ R.
Teorema 2.16. ( Criteriul raportului al lui D

Alembert) Fie a
n
> 0 pentru
orice n ∈ N.
a) Dac˘a exist˘a λ ∈ (0, 1) ¸si n
0
∈ N astfel ˆıncˆat
a
n+1
a
n
≤ λ pentru
n > n
0
, atunci seria
¸
a
n
converge ;
b) Dac˘a exist˘a λ > 1 ¸si n
0
∈ N astfel ˆıncˆat
a
n+1
a
n
≥ λ pentru n > n
0
,
atunci seria
¸
a
n
este divergent˘a.
Demonstrat ¸ie.
ˆ
In cazul a), 0 < λ < 1, seria

¸
n=1
λ
n
converge ¸si inegali-
tatea
a
n+1
a
n
≤ λ pentru n > n
0
este echivalent˘a cu
a
n+1
a
n

λ
n+1
λ
n
pentru n > n
0
¸si, pentru a demonstra convergent ¸a seriei
¸
a
n
, este suficient s˘a aplic˘am
al doilea criteriu de comparat ¸ie, teorema 2.13 a).
ˆ
In cazul b) putem aplica de asemenea al doilea criteriu de comparat ¸ie,
teorema 2.13 b), luˆand ˆın considerare c˘a, ˆın acest caz, avem inegalitatea
λ =
λ
n+1
λ
n

a
n+1
a
n
pentru orice n > n
0
¸si c˘a seria

¸
n=1
λ
n
este divergent˘a.
48
O formulare particular˘a a acestui criteriu este datˆın rezultatul urm˘ator
Consecint¸a 2.5. Fie a
n
> 0 pentru orice n ∈ N.
a) Dac˘a lim
n→∞
a
n+1
a
n
= l < 1 , atunci seria
¸
a
n
converge ;
b) Dac˘a lim
n→∞
a
n+1
a
n
= l > 1 , atunci seria
¸
a
n
este divergent˘a ;
c) Dac˘a l = 1 testul este neconcludent.
Demonstrat ¸ie. a) Dac˘a ε
0
> 0 este astfel ˆıncˆ at λ = l +ε
0
< 1 ¸si, folosind
propriet˘at ¸ile limitei, putem considera n
0
= n
ε
0
a¸sa ˆıncˆ at
a
n+1
a
n
≤ l + ε
0
pentru n > n
0
, suntem ˆın ipoteza a) a teoremei precedente ¸si deci seria
¸
a
n
converge.
b) Dac˘a ε
0
> 0 este astfel ˆıncˆ at l − ε
0
= λ > 1 ¸si putem determina
n
0
= n
ε
0
astfel ˆıncˆ at l − ε
0

a
n+1
a
n
pentru n > n
0
, atunci suntem ˆın
ipoteza b) a teoremei precedente, deci seria
¸
a
n
este divergent˘a.
Teorema 2.17. ( Criteriul logaritmic) Fie a
n
> 0 pentru orice n ∈ N.
a) Dac˘a exist˘a λ > 1 ¸si n
0
∈ N astfel ˆıncˆat
−ln a
n
ln n
≥ λ pentru
n > n
0
, atunci seria
¸
a
n
converge ;
b) Dac˘a exist˘a λ ≤ 1 ¸si n
0
∈ N astfel ˆıncˆat
−ln a
n
ln n
≤ λ pentru
n > n
0
, atunci seria
¸
a
n
este divergent˘a.
Demonstrat ¸ie. a) Inegalitatea
−ln a
n
ln n
≥ λ poate fi scris˘a
ln
1
a
n
≥ λln n = ln n
λ
,
sau ˆın final, a
n

1
n
λ
pentru n > n
0
.
Cum λ > 1, seria

¸
n=1
1
n
λ
converge ¸si, folosind primul criteriu de
comparat ¸ie, avem de asemenea convergent ¸a seriei
¸
a
n
.
49
b) Similar considerˆand inegalitatea a
n

1
n
λ
pentru n > n
0
¸si, de
aceast˘a dat˘a cu λ ≤ 1, seria

¸
n=1
1
n
λ
este divergent˘ a ¸si, aplicˆand ˆınc˘ a o
dat˘a primul criteriu de comparat ¸ie, rezult˘a divergent ¸a seriei
¸
a
n
.
Consecint¸a 2.6.
ˆ
In practic˘a, aplicarea criteriului logaritmic presupune
calculul limitei l = lim
n→∞
−ln a
n
ln n
. Dac˘a aceasta exist˘a ¸si
a) dac˘a l > 1, atunci seria
¸
a
n
converge ;
b) dac˘a l < 1, atunci seria
¸
a
n
este divergent˘a ;
c) dac˘a l = 1, atunci testul este neconcludent.
Teorema 2.18. (Criteriul lui Kummer) Fie a
n
> 0 pentru orice n ∈ N.
a) Dac˘a exist˘a un ¸sir (v
n
)
n∈N
cu v
n
> 0 pentru orice n ∈ N, λ > 0 ¸si
n
0
∈ N astfel ˆıncˆat
v
n
a
n
a
n+1
−v
n+1
≥ λ pentru n > n
0
,
atunci seria
¸
a
n
converge.
b) Dac˘a exist˘a un ¸sir (v
n
)
n∈N
, v
n
> 0 pentru orice n ∈ N ¸si astfel
ˆıncˆat seria
¸ 1
v
n
este divergent˘a , λ < 0 ¸si n
0
∈ N astfel ˆıncˆat
v
n
a
n
a
n+1
−v
n+1
≤ λ pentru n > n
0
,
atunci seria
¸
a
n
este divergent˘a.
Demonstrat ¸ie. a) Cum a
n
> 0 pentru orice n ∈ N, inegalitatea
v
n
a
n
a
n+1
−v
n+1
≥ λ pentru n > n
0
,
este echivalent˘a cu
v
n
a
n
−v
n+1
a
n+1
≥ λa
n+1
≥ 0 pentru n > n
0
.
De aici deducem c˘a (v
n
a
n
)
n∈N
este un ¸sir descresc˘ator de numere pozitive
(m˘arginit inferior), deci convergent.
50
S¸irul sumelor part ¸iale ale seriei
¸
(v
n
a
n
− v
n+1
a
n+1
) este (v
1
a
1

v
n+1
a
n+1
)
n∈N
. Din afirmat ¸ia precedent˘ a rezult˘a c˘a seria
¸
(v
n
a
n
−v
n+1
a
n+1
)
converge ¸si, folosind inegalitatea
a
n+1

1
λ
(v
n
a
n
−v
n+1
a
n+1
),
¸si primul criteriu de comparat ¸ie, rezult˘a convergent ¸a seriei
¸
a
n
.
b)
ˆ
In acest caz consider˘am inegalitatea
v
n
a
n
−v
n+1
a
n+1
≤ λa
n+1
≤ 0 pentru n > n
0
,
¸si de aici deducem faptul c˘a ¸sirul (v
n
a
n
)
n∈N, n>n
0
este descresc˘ator.
Astfel, avem
a
n
≥ a
n
0
v
n
0
1
v
n
∀ n > n
0
.
Folosind faptul c˘a seria
¸ 1
v
n
este divergent˘ a ¸si aplicˆand din nou criteriul
comparat ¸iei, rezult˘a divergent ¸a seriei
¸
a
n
.
Remarca 2.8. Pentru v
n
= 1 (n ∈ N) obt ¸inem criteriul lui D

Alembert
(teorema 2.16).
Pentru v
n
= n pentru orice n ∈ N, obt ¸inem un alt caz particular ,
criteriul Raabe-Duhamell pe care, dar avˆand ˆın vedere important ¸a sa ˆın
aplicat ¸ii, ˆıl prezent˘am separat.
Teorema 2.19. (Criteriul Raabe-Duhamell) Fie a
n
> 0 pentru orice n ∈
N.
a) Dac˘a exist˘a k > 1 ¸si n
0
∈ N astfel ˆıncˆat
n

a
n
a
n+1
−1

≥ k, ∀ n > n
0
,
atunci seria
¸
a
n
converge.
b) Dac˘a exist˘a k < 1 ¸si n
0
∈ N astfel ˆıncˆat
n

a
n
a
n+1
−1

≤ k, ∀ n > n
0
,
atunci seria
¸
a
n
este divergent˘a.
51
Demonstrat ¸ie.
ˆ
In cazul a) inegalitatea n

a
n
a
n+1
− 1

≥ k, pentru orice
n > n
0
, poate fi scris˘a
n
a
n
a
n+1
−(n + 1) ≥ k −1 = λ > 0, ∀ n > n
0
astfel ˆıncˆ at suntemˆın cazul a) de la criteriul lui Kummer ¸si, de aici, avem
convergent ¸a seriei
¸
a
n
.
In cazul b) putem scrie inegalitatea n

a
n
a
n+1
− 1

≤ k, pentru orice
n > n
0
, sub forma
n
a
n
a
n+1
−(n + 1) ≤ k −1 = λ < 0
¸si, ˆıntrucˆ at
¸ 1
n
este divergent˘ a, suntem ˆın a doua ipotez˘a a criteriului
lui Kummer cu v
n
= n ¸si, mai mult, seria
¸
a
n
este divergent˘ a.
Consecint¸a 2.7.
ˆ
In practic˘a, pentru a aplica criteriul Raabe-Duhamell,
se calculeaz˘a direct
l = lim
n→∞
n

a
n
a
n+1
−1

¸si, dac˘a limita exist˘a, atunci :
a) dac˘a l > 1, seria
¸
a
n
converge ;
b) dac˘a l < 1, seria
¸
a
n
este divergent˘a ;
c) dac˘a l = 1, testul este neconcludent.
S-a v˘azutˆın propozit ¸ia 2.11 c˘a, pentru o serie alternant˘ a

¸
n=1
(−1)
n−1
a
n
cu (a
n
)
n∈N
¸sir descresc˘ator convergent la zero, avem
[s −s
n
[ ≤ a
n+1
¸si, mai mult, pentru calculul sumei s a seriei cu o eroare dat˘a ε, este
suficient s˘a lu˘am suma part ¸ial˘ a s
n
0
cu n
0
cea mai mic˘a valoare a lui n
pentru care a
n
≤ ε.
Pentru cazul seriilor cu termeni pozitivi putem enunt ¸a urm˘atorul
rezultat referitor la viteza de convergent ¸˘a a ¸sirului sumelor part ¸iale.
52
Teorema 2.20. Fie a
n
> 0, pentru orice n ∈ N, ¸si λ < 1, respectiv
n
0
∈ N astfel ˆıncˆat
a
n
a
n+1
≤ λ pentru n > n
0
.
Dac˘a s reprezint˘a suma seriei
¸
a
n
, atunci avem
[s − s
n
[ = s − s
n

λa
n
1 −λ

a
n
0
λ
n
0
λ
n+1
1 −λ
, ∀ n ∈ N, n ≥ n
0
.
Demonstrat ¸ie. Din ipoteza
a
n
a
n+1
≤ λ pentru n > n
0
, rezult˘a convergent ¸a
seriei
¸
a
n
¸si, ˆıntrucˆ at termenii seriei sunt numere pozitive, avem s > s
n
pentru orice n ∈ N.
Astfel, avem
[s − s
n
[ = s − s
n
= a
n+1
+a
n+2
+. . .
¸si, din
a
n+1
≤ λa
n
, a
n+2
≤ λa
n+1
≤ λ
2
a
n
, . . . ,
g˘asim
s − s
n
≤ a
n
(λ + λ
2
+ . . . ) = a
n
λ
1 −λ
.
Pe de alt˘a parte, considerˆand inegalit˘at ¸ile
a
n
0
+1
≤ λa
n
0
, a
n
0
+2
≤ λa
n
0
+1
, . . . , a
n
≤ λa
n−1
¸si multiplicˆ and termen cu termen, g˘asim a
n
≤ a
n
0
λ
n−n
0
, astfel ˆıncˆat
putem continua evaluarea lui s − s
n
cu
s − s
n

a
n
0
λ
n
0
λ
n+1
1 −λ
, ∀ n ∈ N, n > n
0
.
ˆ
In aplicat ¸ii, dac˘a dorim s˘a calcul˘am s cu o eroare mai mic˘a decˆat un
ε > 0 dat, este suficient s˘a lu˘am s
n
0
cu n
0
cea mai mic˘a valoare a lui n
pentru care
a
n
0
λ
n
0
λ
n+1
1 −λ
≤ ε,
existent ¸a unui astfel de index fiind asigurat˘a de faptul c˘a lim
n→∞
λ
n−1
= 0.
Capitolul 3
Limite ¸si continuitate
3.1 Limita unei funct ¸ii
Definit¸ia 3.1. Fie f : D ⊆ R → R ¸si x
0
∈ D

un punct de acumulare
pentru D. Spunem c˘a f are limita l ˆın punctul x
0
dac˘a, pentru orice
vecin˘atate V ∈ ϑ(l), exist˘a o vecin˘atate U ∈ ϑ(x
0
) astfel ˆıncˆat, pentru
orice x ∈ D ∩ (U ` ¦x
0
¦), avem f(x) ∈ V .
Not˘am prin lim
x→x
0
f(x) = l ¸si spunem c˘a “ limita lui f ˆın x
0
este l ” sau
c˘a “f are limita l cˆand x tinde la x
0
”.
Propozit¸ia 3.1. Fie f : D ⊆ R → R ¸si x
0
∈ D

. Dac˘a f are limit˘a ˆın
x
0
atunci limita este unic˘a.
Demonstrat ¸ie. Dac˘a presupunem prin reducere la absurd c˘a exist˘a dou˘a
valori distincte l
1
, l
2
pentru limita lui f ˆın x
0
, fie V
1
∈ ϑ(l
1
), V
2
∈ ϑ(l
2
),
cu V
1
∩ V
2
= ∅ ¸si U
1
, U
2
∈ ϑ(x
0
) astfel ˆıncˆ at
f(x) ∈ V
1
∀ x ∈ D ∩

U
1
` ¦x
0
¦

respectiv
f(x) ∈ V
2
∀ x ∈ D ∩

U
2
` ¦x
0
¦

.
Deoarece U
1
∩ U
2
= U este de asemenea o vecin˘ atate pentru x
0
, ar
trebui s˘a avem f(x) ∈ V
1
∩ V
2
pentru orice x ∈ D ∩ (U ` ¦x
0
¦) contrar
faptului c˘a V
1
∩ V
2
= ∅.
53
54
Teorema 3.1. Fie
f : D ⊆ R →R, g : f(D) ⊂ R →R
¸si x
0
∈ D

. Dac˘a lim
x→x
0
f(x) = l, l este un punct de acumulare pentru
f(D), l ∈ f(D) ¸si exist˘a lim
y→l
g(y) = L, atunci lim
x→x
0
(g ◦ f)(x) = L.
Demonstrat ¸ie. Fie W ∈ ϑ(L) ¸si V ∈ ϑ(l) astfel ˆıncˆat
g(y) ∈ W, ∀ y ∈ f(D) ∩

V ` ¦l¦

.
Deoarece lim
x→x
0
f(x) = l, pentru V exist˘a U ∈ ϑ(x
0
) astfel ˆıncˆ at f(x) ∈
V pentru orice x ∈ D ∩

U ` ¦x
0
¦

.
Deoarece l ∈ f(D), pentru orice x ∈ D ∩ (U ` ¦x
0
¦) avem
f(x) ∈ f(D) ∩ (V ` ¦l¦)
¸si de aici (g ◦ f)(x) = g

f(x)

∈ W, deci lim
x→x
0
(g ◦ f)(x) = L.
Remarca 3.1. Remarc˘am faptul c˘a, dac˘a lim
x→x
0
f(x) = l ∈ f(D), con-
cluzia teoremei precedente nu mai este, ˆın general, adev˘arat˘a a¸sa cum
rezult˘a din exemplul urm˘ator.
Exercit¸iul 3.1. Fie f : R → R; f(x) = 0 pentru orice x ∈ R ¸si
g : R →R;
g(y) =

0 , dac˘a y = 0
1 , dac˘a y = 0
.
Avem lim
x→0
f(x) = 0 ¸si lim
y→0
g(y) = 0 ˆın timp ce (g ◦ f)(x) = 1 pentru
orice x ∈ R ¸si deci
lim
x→0
(g ◦ f)(x) = 1 = lim
y→0
g(y) = 0.

Teorema 3.2. Fie f : D ⊆ R → R ¸si x
0
∈ D

. Atunci f are limita l
cˆand x tinde la x
0
dac˘a ¸si numai dac˘a, pentru orice ε > 0, exist˘a δ
ε
> 0
astfel ˆıncˆat
[f(x) −l[ < ε pentru orice x ∈ D pentru care 0 < [x −x
0
[ < δ
ε
.
55
Demonstrat ¸ie. Presupunem c˘a f are limita l cˆand x tinde la x
0
. Pentru
ε > 0 arbitrar, intervalul (l −ε, l +ε) este o vecin˘ atate a lui l deci exist˘a
o vecin˘ atate U a lui x
0
a¸sa ˆıncˆ at
∀x ∈ D ∩ (U ` ¦x
0
¦) ⇒f(x) ∈ (l −ε, l + ε).
Pentru vecin˘atatea U a lui x
0
, care depinde de ε, exist˘a un δ > 0, care
de asemenea va depinde de ε, notat ˆın consecint ¸˘a δ
ε
, cu
(x −δ
ε
, x + δ
ε
) ⊂ U.
Ca atare, avem c˘a
(∀) x ∈ (x −δ
ε
, x + δ
ε
) ⇒f(x) ∈ (l −ε, l +ε),
relat ¸ie echivalent˘a cu concluzia teoremei.
Reciproc, s˘a presupunem indeplinit˘a concluzia teoremei ¸si s˘a con-
sider˘am o vecin˘ atate arbitrar˘a V a valorii l. Pentru V , exist˘a ε > 0 cu
(l − ε, l + ε) ⊂ V . Din ipoteza noastr˘a, pentru valoarea ε considerat˘a,
exist˘a δ
ε
> 0 cu
[f(x) −l[ < ε pentru orice x ∈ D pentru care 0 < [x −x
0
[ < δ
ε
.
Relat ¸ia de mai sus este echivalent˘ a cu relat ¸ia
x ∈ (x
0
−δ
ε
, x + δ
ε
) ⇒f(x) ∈ (l −ε, l +ε) ⊂ V
¸si de aici, avˆand ˆın vedere c˘a (x
0
− δ
ε
, x + δ
ε
) este o vecin˘ atate a lui x
0
rezult˘a c˘a lim
x→x
0
f(x) = l.
Remarca 3.2. Formularea din teorema precedent˘a poate fi utilizat˘a ca
definit ¸ie a limitei unei funct ¸ii ˆıntr-un punct, cunoscut˘a ca fiind definit ¸ia
cu ε ¸si δ. Definit ¸ia dat˘a la ˆınceputul paragrafului este numit˘a definit ¸ia
cu vecin˘at˘at ¸i.
Teorema 3.3. O funct ¸ie f : D ⊆ R → R are limita l cˆand x tinde
la x
0
∈ D

dac˘a ¸si numai dac˘a, pentru orice ¸sir (x
n
)
n∈N
de puncte ale
lui D, x
n
= x
0
pentru orice n ∈ N, convergent la x
0
, ¸sirul (f(x
n
))
n∈N
converge la l.
56
Demonstrat ¸ie. Presupunem c˘a lim
x→x
0
f(x) = l ¸si fie (x
n
)
n∈N
un ¸sir de
puncte ale lui D convergent la x
0
, x
n
= x
0
.
Dac˘a V ∈ ϑ(l) este o vecin˘ atate arbitrar˘a a lui l ¸si δ
V
> 0 este astfel
ˆıncˆ at f(x) ∈ V pentru orice x ∈ D cu [x − x
0
[ < δ
V
, fie n
V
= n
δ
V
∈ N
astfel ˆıncˆ at [x
n
−x
0
[ < δ
V
pentru n > n
V
.
Avem x
n
∈ D, [x
n
−x
0
[ < δ
V
pentru n > n
V
¸si, de aici, f(x
n
) ∈ V
pentru n > n
V
ca urmare c˘a lim
n→∞
f(x
n
) = l.
Reciproc, presupunemˆındeplinit˘ a condit ¸ia din teorem˘a ¸si presupunem
prin reducere la absurd c˘a lim
n→∞
f(x) = l, deci exist˘a V
0
∈ ϑ(l) cu pro-
prietatea c˘a, pentru orice δ > 0, exist˘a x
δ
∈ D, [x
δ
− x
0
[ < δ, dar
f(x
δ
) ∈ V
0
.
Luˆand succesiv δ = 1,
1
2
, . . . ,
1
n
, . . . , obt ¸inem un ¸sir (x
n
)
n∈N
de
puncte ale lui D pentru care
[x
n
−x
0
[ <
1
n
¸si f(x
n
) ∈ V
0
, ∀ n ≥ 1.
De aici rezult˘a c˘a lim
n→∞
x
n
= x
0
ˆın timp ce (f(x
n
))
n∈N
nu converge la l, ˆın
contradict ¸ie cu ipoteza noastr˘a.
Remarca 3.3. Formularea din teorema precedent˘a poate fi considerat˘a
ca definit ¸ie a limitei unei funct ¸ii ˆıntr-un punct, numit˘a definit ¸ia prin
¸siruri.
Ca o consecint ¸˘ a avem:
Consecint¸a 3.1. 1) Dac˘a exist˘a un ¸sir (x
n
)
n∈N
de puncte ale lui D`¦x
0
¦
convergent la x
0
¸si astfel ˆıncˆat ¸sirul

f(x
n
)

n∈N
nu este convergent, atunci
f nu are limit˘a ˆın x
0
.
2) Dac˘a exist˘a dou˘a ¸siruri (x

n
)
n∈N
, (x

n
)
n∈N
de puncte din D ` ¦x
0
¦
convergente la x
0
pentru care ¸sirurile

f(x

n
)

n∈N
,

f(x

n
)

n∈N
au limite
diferite, atunci f nu are limit˘a ˆın x
0
.
3) Dac˘a, pentru un ¸sir arbitrar (x
n
)
n∈N
de puncte ale lui D ` ¦x
0
¦
convergent la x
0
, avem lim
n→∞
f(x
n
) = l ¸si limita nu depinde de ¸sirul con-
siderat, atunci l este limita lui f ˆın x
0
.
57
Teorema 3.4. (Criteriul general al lui Cauchy pentru limite de funct ¸ii)
Fie f : D ⊆ R → R o funct ¸ie dat˘a ¸si x
0
∈ D

un punct de acumulare
pentru D. atunci f are limit˘a cˆand x tinde la x
0
dac˘a ¸si numai dac˘a,
pentru orice ε > 0, exist˘a δ
ε
> 0 astfel ˆıncˆat
[f(x

) −f(x

)[ < ε ∀ x

, x

∈ D ∩ (x
0
−δ
ε
, x
0
+ δ
ε
) ` ¦x
0
¦.
Demonstrat ¸ie. Dac˘a lim
x→x
0
f(x) = l, fie δ
ε
> 0 astfel ˆıncˆat, pentru orice
x ∈ D ∩ (x
0
−δ
ε
, x
0
+ δ
ε
) ` ¦x
0
¦

, avem [x −x
0
[ < δ
ε
.
ˆ
In consecint ¸˘ a [f(x) −l[ <
ε
2
.
Dac˘a x

, x

sunt dou˘a puncte din D∩(x
0
−δ
ε
, x
0

ε
) ` ¦x
0
¦, atunci
[f(x

) −f(x

[ ≤ [f(x

) −l[ +[f(x

−l[ <
ε
2
+
ε
2
= ε.
Reciproc, fie ε > 0 arbitrar ¸si δ
ε
> 0 astfel ˆıncˆ at
[f(x

) −f(x

)[ < ε ∀ x

, x

∈ D ∩ (x
0
−δ
ε
, x
0
+ δ
ε
) ` ¦x
0
¦.
Dac˘a (x
n
)
n∈N
este un ¸sir de puncte din D` ¦x
0
¦ convergent la x
0
, atunci
acesta este un ¸sir Cauchy ¸si, pentru δ
ε
, exist˘a n
ε
= n
δ
ε
∈ N astfel c˘a,
pentru orice n > n
ε
¸si orice p ∈ N, avem x
n
, x
n+p
∈ D ∩ (x
0
− δ
ε
, x
0
+
δ
ε
) ` ¦x
0
¦) ¸si, de aici, deducem
[f(x
n
) −f(x
n+p
)[ < ε,
a¸sadar

f(x
n
)

n∈N
este un ¸sir Cauchy deci este convergent.
Dac˘a vom considera acum dou˘a ¸siruri (x

n
)
n∈N
, (x

n
)
n∈N
de puncte ale
lui D ` ¦x
0
¦ convergente la x
0
, ¸sirul x

1
, x

1
, x

2
, x

2
, . . . are aceea¸si pro-
prietate iar ¸sirul f(x

1
), f(x

1
), f(x

2
), f(x

2
), . . . este un convergent. De
aici deducem c˘a ¸sirurile (f(x

n
))
n∈N
, (f(x

n
))
n∈N
, ca sub¸siruri ale acestui
¸sir, trebuie s˘a aib˘a aceea¸si limit˘a.
A¸sadar, pentru orice ¸sir (x
n
)
n∈N
de puncte a lui D` ¦x
0
¦ convergent
la x
0
, ¸sirul

f(x
n
)

n∈N
este convergent ¸si limita sa nu depinde de ¸sirul
considerat. De aici, existent ¸a limitei lui f cˆand x tinde la x
0
.
Consider˘am cazurile particulare referitoare la definit ¸ia limitei unei
funct ¸ii f : D ⊆ R → R pentru cazul ˆın care x → ±∞ sau cˆand limita
este ±∞.
58
Evident, se poate aplica, f˘ar˘ a modific˘ari, definit ¸ia limitei cu vecin˘ at˘at ¸i.
Avˆand ˆın vedere forma vecin˘at˘ at ¸ilor elementelor +∞ sau −∞, definit ¸ia
cu vecin˘at˘ at ¸i a limitei unei funct ¸ii ˆıntr-un punct este echivalent˘ a cu una
din urm˘atoarele propozit ¸ii.
Propozit¸ia 3.2. 1) lim
x→x
0
f(x) = ∞ dac˘a ¸si numai dac˘a, pentru orice
a > 0, exist˘a δ
a
> 0 astfel ˆıncˆat f(x) > a pentru orice x ∈ D pentru care
[x −x
0
[ < δ
a
.
2) lim
x→x
0
f(x) = −∞ dac˘a ¸si numai dac˘a, pentru orice a < 0, exist˘a
δ
a
> 0 astfel ˆıncˆat f(x) < a pentru orice x ∈ D pentru care [x−x
0
[ < δ
a
.
3) Dac˘a +∞este un punct de acumulare pentru D, atunci lim
x→∞
f(x) =
l, l ∈ R, dac˘a ¸si numai dac˘a, pentru orice ε > 0, exist˘a a
ε
> 0 astfel
ˆıncˆat [f(x) −l[ > ε pentru orice x ∈ D pentru care x > a
ε
.
4) Dac˘a +∞este un punct de acumulare pentru D, atunci lim
x→−∞
f(x) =
l, l ∈ R, dac˘a ¸si numai dac˘a, pentru orice ε > 0, exist˘a a
ε
< 0 astfel
ˆıncˆat [f(x) −l[ < ε pentru orice x ∈ D pentru care x < a
ε
.
5) Dac˘a +∞este un punct de acumulare pentru D, atunci lim
x→∞
f(x) =
∞ dac˘a ¸si numai dac˘a, pentru orice a > 0, exist˘a δ
a
> 0 astfel ˆıncˆat
f(x) > a pentru orice x ∈ D pentru care x > δ
a
.
Similar, putem considera cazurile
lim
x→∞
f(x) = −∞, lim
x→−∞
f(x) = ∞ ¸si lim
x→−∞
f(x) = −∞.
Propozit¸ia 3.3. Fie lim
x→x
0
f(x) = l. Dac˘a l este un num˘ar strict pozitiv
(negativ), atunci exist˘a o vecin˘atate U ∈ ϑ(x
0
) astfel ˆıncˆat f(x) ≥ 0
(respectiv f(x) ≤ 0) pentru orice x ∈ D ∩ (U ` ¦x
0
¦).
Demonstrat ¸ie. Presupunem c˘a l > 0. Putem considera un ε > 0 suficient
de mic pentru ca 0 < l − ε. Ca atare, intervalul V = (l − ε, l + ε) este
o vecin˘ atate al lui l deci exist˘a o vecin˘ atate U al lui x
0
a¸sa ˆıncˆ at pentru
orice x ∈ D ∩ (U ` ¦x
0
¦) s˘a avem f(x) ∈ V , deci, f(x) > l −ε > 0.
Definit¸ia 3.2. Fie (a, b) un interval deschis al lui R, f : (a, b) → R
¸si c ∈ [a, b). Not˘am f(c + 0) sau simplu f(c+) limita lim
x→c
x>c
f(x) sau
59
ˆınc˘a lim
xc
f(x) cˆand limita exist˘a ¸si spunem c˘a f(c+) reprezint˘a limita la
dreapta a lui f ˆın c.
Analog, putem considera limita la stˆanga a lui f ˆın c pentru orice c ∈
(a, b], ca fiind f(c −0) sau f(c−) reprezentˆand lim
x→c
x<c
f(x) sau lim
xc
f(x)
dac˘a limita exist˘a.
Limitele la stˆanga ¸si la dreapta se numesc limite laterale ale lui f ˆın
x
0
.
Dac˘a exist˘a atˆat f(x
0
+) cˆat ¸si f(x
0
−) ˆın punctul interior x
0
al inter-
valului (a, b), atunci diferent ¸a f(x
0
+) −f(x
0
−) se nume¸ste saltul lui f at
x
0
.
f(x
0
+) − f(x
0
) este numit saltul la dreapta al lui f ˆın x
0
ˆın timp ce
f(x
0
) −f(x
0
−) reprezint˘ a saltul la stˆanga al lui f ˆın x
0
Remarca 3.4. Avem lim
x→x
0
f(x) = l dac˘a ¸si numai dac˘a
f(x
0
+) = f(x
0
−) = l.
3.2 Funct ¸ii continue
Definit¸ia 3.3. Fie f : D ⊆ R → R ¸si x
0
∈ D. Spunem c˘a f este
continu˘a ˆın x
0
dac˘a, pentru orice V ∈ ϑ(f(x
0
)), exist˘a U ∈ ϑ(x
0
) astfel
ˆıncˆat f(x) ∈ V pentru x ∈ D ∩ U.
ˆ
In caz contrar, spunem c˘a funct ¸ia f este discontinu˘a ˆın x
0
.
Dac˘a f este continu˘aˆın orice punct al lui D spunem c˘a f este continu˘a
pe D sau, mai simplu, continu˘a.
Remarca 3.5. Funct ¸ia f este continu˘aˆın x
0
dac˘a ¸si numai dac˘a f(x
0
+) =
f(x
0
−) = f(x
0
).
Remarca 3.6. Dac˘a x
0
este un punct de discontinuitate a unei funct ¸ii
f, atunci putem avea una din situat ¸iile:
1. Exist˘a lim
x→x
0
f(x) = l, dar l = f(x
0
);
2. Nu exist˘a lim
x→x
0
f(x) dar exist˘a limite laterale ˆın x
0
.
60
Referitor la punctele de discontinuitate pentru o funct ¸ie dat˘a f putem
introduce urm˘atoarea clasificare :
Definit¸ia 3.4. 1) Avem un punct de discontinuitate f˘ar˘a salt pentru f
dac˘a
f(x
0
+) = f(x
0
−) = f(x
0
).
2) Avem un punct de discontinuitate cu salt dac˘a una din diferent ¸ele
lui f ˆın x
0
este diferit˘a de zero.
Dac˘a x
0
∈ (a, b) ¸si f(x
0
) − f(x
0
−) = 0 dar f(x
0
+) − f(x
0
) = 0,
spunem c˘a f este continu˘a la stˆanga ˆın x
0
. Similar, spunem c˘a f este
continu˘a de la dreaptaˆın x
0
dac˘a f(x
0
+)−f(x
0
) = 0 dar f(x
0
)−f(x
0
−) =
0.
3) Avem un punct de discontinuitate esential dac˘a una dintre expresiile
f(x
0
+) sau f(x
0
−) are valoarea infinit˘a sau nu exist˘a.
Propozit¸ia 3.4. f este continu˘a ˆın punctul x
0
∈ D dac˘a ¸si numai dac˘a,
pentru orice ε > 0, exist˘a δ
ε
> 0 astfel ˆıncˆat [f(x) − f(x
0
)[ < ε pentru
orice x ∈ D pentru care [x −x
0
[ < δ
ε
.
Teorema 3.5. Fie f : D ⊆ R → R ¸si x
0
∈ D, un punct de acumulare
pentru D. Atunci f este continu˘a ˆın x
0
dac˘a ¸si numai dac˘a f are limit˘a
cˆand x tinde la x
0
¸si lim
x→x
0
f(x) = f(x
0
).
Demonstrat ¸ie. Presupunem c˘a f este continu˘ a ˆın x
0
deci, pentru V ∈
ϑ

f(x
0
)

arbitrar˘a, exist˘a U ∈ ϑ(x
0
) astfel ˆıncˆ at f(x) ∈ V pentru orice
x ∈ D∩U. Deasemenea avem f(x) ∈ V pentru orice x ∈ D∩

U `¦x
0
¦

,
ultima intersect ¸ie fiind nevid˘a avˆ and ˆın vedere faptul c˘a x
0
este un punct
de acumulare pentru D ¸si mai mult, din definit ¸ia limitei unei funct ¸ii
ˆıntr-un punct, rezult˘a c˘a lim
x→x
0
f(x) = f(x
0
).
Reciproc, dac˘a presupunem c˘a, pentru orice V ∈ ϑ

f(x
0
)

, exist˘a
U ∈ ϑ(x
0
) astfel ˆıncˆat f(x) ∈ V pentru orice x ∈ D ∩

V ` ¦x
0
¦

.
Atunci, cu atˆat mai mult f(x) ∈ V pentru orice x ∈ D∩U ¸si deci rezult˘a
continuitatea lui f ˆın x
0
.
Remarca 3.7. Dac˘a x
0
este un punct izolat al lui D, atunci orice funct ¸ie
f : D ⊆ R → R este continu˘a ˆın x
0
deoarece, ˆın acest caz, putem lua
o vecin˘atate U ∈ ϑ(x
0
) astfel ˆıncˆat D ∩ U = ¦x
0
¦ ¸si, pentru orice V ∈
ϑ(f(x
0
)), f(x) ∈ V pentru orice x cu x ∈ D ∩ U = ¦x
0
¦.
61
Din acest motiv, ˆın continuare, atunci, cˆand consider˘am continui-
tatea unei funct ¸ii ˆıntr-un punct al domeniului de definit ¸ie, presupunem
c˘a acesta este ¸si punct de acumulare.
Teorema 3.6. (Caracterizarea continuit˘at ¸ii unei funct ¸ii prin ¸siruri) Fie
f : D ⊆ R → R ¸si x
0
∈ D. Atunci f este continu˘a ˆın x
0
dac˘a ¸si numai
dac˘a, pentru orice ¸sir (x
n
)
n∈N
de puncte ale lui D convergent la x
0
, ¸sirul

f(x
n
)

n∈N
converge la f(x
0
).
Demonstrat ¸ie. Dac˘a x
0
este un punct izolat al lui D, atunci singurul ¸sir
convergent la x
0
este ¸sirul x
n
= x
0
pentru orice n ∈ N ¸si de aici ¸sirul

f(x
n
)

n∈N
este de asemenea un ¸sir constant ¸si f(x
n
) = f(x
0
) pentru
orice n ∈ N, deci converge to f(x
0
).
Dac˘a x
0
este un punct de acumulare pentru D, atunci, a¸sa cum
am v˘azut din teorema 3.5, continuitatea lui f ˆın x
0
este echivalent˘ a cu
existent ¸a limitei lim
x→x
0
f(x) = f(x
0
) apoi, pentru a obt ¸ine rezultatul, este
suficient s˘a aplic˘am teorema 3.3.
Teorema 3.7. (Criteriul general al lui Cauchy pentru continuitate) Fie
f : D ⊆ R →R o funct ¸ie dat˘a ¸si x
0
un punct al lui D.
Atunci f este continu˘a ˆın x
0
dac˘a ¸si numai dac˘a, pentru orice ε > 0,
exist˘a δ
ε
> 0 astfel ˆıncˆat
[f(x

) −f(x

[ < ε ∀ x

, x

∈ D ∩ (x
0
−δ
ε
, x
0
+ δ
ε
).
Demonstrat ¸ie. Dac˘a x
0
este un punct izolat al lui D, putem lua δ
ε
> 0
astfel ˆıncˆ at D∩(x
0
−δ
ε
, x
0

ε
) = ¦x
0
¦ ¸si deci, dac˘a x

, x

∈ D∩(x
0

δ
ε
, x
0
+ δ
ε
), atunci x

= x

= x
0
¸si, de asemenea, avem c˘a
[f(x

) −f(x

[ = [f(x
0
) −f(x
0
)[ = 0 < ε.
Dac˘a x
0
este un punct de acumulare, atunci suntem deasemenea ˆın
ipoteza teoremei 3.4 ¸si, mai mult, exist˘a l = lim
x→x
0
f(x). Pentru a calcula
limita, putem lua l = lim
n→∞
f(x
n
) cu (x
n
)
n∈N
un ¸sir arbitrar de puncte ale
lui D convergent la x
0
.
Particularizˆand, putem considera ¸sirul constant (x
n
)
n∈N
, x
n
= x
0
pentru orice n ∈ N, ¸si avem l = lim
n→∞
f(x
n
) = f(x
0
) ¸si, cum limita este
unic˘a, putem spune c˘a
lim
x→x
0
f(x) = f(x
0
)
¸si de aici continuitatea funct ¸iei f ˆın x
0
.
62
Dac˘a lu˘amˆın considerare caracterizarea continuit˘at ¸ii pe ˆıntreg dome-
niul de definit ¸ie, atunci propozit ¸ia 3.4 poate fi reformulat˘ a astfel
Propozit¸ia 3.5. Fie f : D ⊆ R → R. Atunci f este continu˘a pe D
dac˘a ¸si numai dac˘a, pentru orice ε > 0 ¸si orice x ∈ D, exist˘a δ
ε,x
> 0
astfel ˆıncˆat
[f(x) −f(x

)[ < ε
pentru orice x

∈ D pentru care [x −x

[ < δ
ε,x
.
Definit¸ia 3.5. Spunem c˘a f : D ⊆ R → R este uniform continu˘a pe D
dac˘a, pentru orice ε > 0, exist˘a δ
ε
> 0 astfel ˆıncˆat
[f(x

) −f(x

[ < ε pentru orice x

, x

∈ D pentru care [x

−x

[ < δ
ε
.
Orice funct ¸ie uniform continu˘ a pe D este continu˘a pe D dar implicat ¸ia
invers˘a, ˆın general, nu este adev˘arat˘a.
Teorema 3.8. Fie
f : D ⊆ R →R, respectiv g : F(D) ⊆ Y →Z.
Dac˘a f este continu˘a ˆın x
0
∈ D ¸si g este continu˘a ˆın f(x
0
) din f(D),
atunci funct ¸ia compus˘a g ◦ f : D →Z este continu˘a ˆın x
0
.
Demonstrat ¸ie. Dac˘a y
0
= f(x
0
) ¸si W ∈ ϑ

g(y
0
)

, avˆ and ˆın vedere con-
tinuitatea lui g, exist˘a V ∈ ϑ(y
0
) astfel ˆıncˆat g(y) ∈ W oricare ar fi
y ∈ f(D) ∩ V .
Apoi, din continuitatea lui f, exist˘a U ∈ ϑ(x
0
) astfel ˆıncˆat y =
f(x) ∈ V pentru orice x ∈ D ∩ U ¸si, ˆın final, rezult˘a c˘a, pentru orice
W ∈ ϑ

g(f(x
0
))

, exist˘a U ∈ ϑ(x
0
) astfel ˆıncˆ at g

f(x)

∈ W pentru
orice x ∈ D ∩ U, ¸si deci continuitatea funct ¸ie compuse g ◦ f ˆın x
0
.
Desigur, dac˘a f este continu˘ a pe D ¸si g este continu˘a pe f(D), atunci
funct ¸ia compus˘a g ◦ f este continu˘ a pe D.
Un rezultat similar are loc ¸si pentru continuitatea uniform˘a.
63
3.3 Propriet˘at ¸i ale funct ¸iilor continue
Mai ˆıntˆai vom defini considera not ¸iunea de funct ¸ie monoton˘a.
Definit¸ia 3.6. Fie f : D ⊆ R → R. Dac˘a, pentru orice dou˘a puncte
x, y ∈ D, x < y, avem f(x) ≤ f(y) sau, echivalent, x > y implic˘a
f(x) ≥ f(y), spunem c˘a f este cresc˘atoare pe D.
Dac˘a x < y implic˘a f(x) < f(y) sau, echivalent, x > y implic˘a
f(x) > f(y), spunem c˘a f este strict cresc˘atoare pe D.
Similar, spunem c˘a o funct ¸ie f este descresc˘atoare pe D dac˘a pentru
orice x, y ∈ D, x < y avem f(x) ≥ f(y) sau, echivalent, x > y implic˘a
f(x) ≤ f(y).
Dac˘a x < y implic˘a f(x) > f(y) sau echivalent, x > y implic˘a
f(x) < f(y), spunem c˘a f este strict descresc˘atoare pe D.
O funct ¸ie f se nume¸ste monoton˘a (strict monoton˘a) pe D dac˘a f este
cresc˘atoare (strict cresc˘atoare) sau descresc˘atoare (strict descresc˘atoare).
Remarca 3.8. Putem caracteriza o funct ¸ie cresc˘atoare (strict cresc˘atoare)
prin inegalitatea

f(x) −f(y)

(x −y) ≥ 0 ∀ x, y ∈ D,
respectiv

f(x) −f(y)

(x −y) > 0 ∀ x, y ∈ D, x = y.
Similar, f este o funct ¸ie descresc˘atoare (strict descresc˘atoare) dac˘a ¸si
numai dac˘a

f(x) −f(y)

(x −y) ≤ 0 ∀ x, y ∈ D,
respectiv

f(x) −f(y)

(x −y) < 0 ∀ x, y ∈ D, x = y.
Teorema 3.9. Fie f : D ⊆ R →R o funct ¸ie monoton˘a pe D ¸si x
0
∈ D
un punct de acumulare pentru D. Atunci exist˘a f(x
0
−) ¸si f(x
0
+) ¸si
avem:
f(x
0
−) ≤ f(x
0
) ≤ f(x
0
+) dac˘a f este cresc˘atoare,
respectiv
f(x
0
−) ≥ f(x
0
) ≥ f(x
0
+) dac˘a f este descresc˘atoare.
64
Demonstrat ¸ie. Presupunem c˘a f este o funct ¸ie cresc˘atoare ¸si fie
A = ¦f(x) ; x ∈ D, x < x
0
¦.
Din ipotez˘a
f(x) ≤ f(x
0
), ∀ x ∈ D, x < x
0
,
deci mult ¸imea A este m˘arginit˘a superior iar f(x
0
) este o margine supe-
rioar˘a pentru A.
Dac˘a f(x
0
−) = sup A, avem f(x
0
−) ≤ f(x
0
).
Pe de alt˘a parte, folosind propriet˘at ¸ile celei mai mici margini supe-
rioare a unei funct ¸ii (teorema 2.8), avem
f(x) ≤ f(x
0
−), ∀ x ∈ D, x < x
0
¸si, pentru orice ε > 0, exist˘a x
1
∈ D, x
1
< x
0
, astfel ˆıncˆat f(x
1
) >
f(x
0
−) −ε.
Dac˘a δ
ε
= x
0
− x
1
> 0, atunci, pentru orice x ∈ D, x < x
0
, pentru
care 0 < x
0
−x = [x −x
0
[ < δ
ε
, avem x
1
< x < x
0
¸si, mai mult,
f(x
1
) ≤ f(x) ≤ f(x
0
−).
ˆ
In final rezult˘a c˘a, pentru orice x ∈ D, x < x
0
, pentru care 0 <
[x −x
0
[ < δ
ε
, avem
f(x
0
) −ε < f(x) < f(x
0
−) + ε
sau, echivalent, [f(x) − f(x
0
)[ < ε. De aici deducem c˘a f(x
0
−) =
lim
xx
0
f(x).
ˆ
Intr-un mod similar putem demonstra c˘a, dac˘a
B = ¦f(x) ; x ∈ D, x > x
0
¦,
atunci B este m˘arginit˘a inferior, f(x
0
) fiind o margine inferioar˘a pentru
B, ¸si, dac˘a f(x
0
+) = inf B, atunci
f(x
0
+) = lim
xx
0
f(x).
Deasemenea avem f(x
0
−) ≤ f(x
0
) ≤ f(x
0
+).
Pentru a obt ¸ine inegalit˘at ¸ile f(x
0
−) ≥ f(x
0
) ≥ f(x
0
+) ˆın cazul
unei funct ¸ii descresc˘atoare, este suficient s˘a repet˘am demonstrat ¸ia pen-
tru funct ¸ia cresc˘atoare −f ¸si s˘a utiliz˘am faptul c˘a, pentru orice mult ¸ime
65
m˘arginit˘a A de numere reale, avem sup A = −inf(−A), respectiv inf A =
−sup(−A).
Teorema 3.10. (Weierstrass) Fie f : K ⊆ R →R o funct ¸ie continu˘a pe
K. Dac˘a K este o mult ¸ime compact˘a, atunci f(K) = ¦f(x) ; x ∈ K¦
este o mult ¸ime compact˘a ¸si exist˘a x
m
, x
M
∈ K astfel ˆıncˆat f(x
m
) =
inf f(K), respectiv f(x
M
) = sup f(K).
Demonstrat ¸ie. Ar˘at˘ am mai ˆıntˆ ai c˘a funct ¸ia f este m˘arginit˘a, adic˘a, mult ¸imea
f(K) este m˘arginit˘ a. Presupunem, prin absurd, c˘a f nu este m˘arginit˘a
superior. Atunci, pentru orice n ∈ N exist˘a x
n
∈ K astfel ˆıncˆ at f(x
n
) >
n. S¸irul (x
n
)
n
este m˘arginit deci cont ¸ine un sub¸sir convergent (x
n
k
)
n
k
.
Deoarece mult ¸imea K este ˆınchis˘a, exist˘a x ∈ K cu lim
k→∞
x
n
k
= x.
ˆ
Intrucˆ at f este continu˘ a ˆın x avem c˘a l = lim
k→∞
f(x
n
k
) = f(x), dar
f(x
n
k
) > n
k
→∞, absurd.
Similar se poate ar˘ata c˘a f este m˘arginit˘a ¸si inferior. /par Ar˘at˘ am, ˆın
continuare, c˘a f(K) este o mult ¸ime ˆınchis˘a. Fie y un punct de acumulare
a mult ¸imii f(K). Atunci exist˘a un ¸sir (y
n
)
n∈N
cu y
n
∈ f(K), y
n
= y ¸si
y
n
→y.
Pentru y
n
exist˘a x
n
∈ K cu f(x
n
) = y
n
. S¸irul (x
n
)
n∈N
este m˘arginit
deci exist˘a un sub¸sir (x
n
k
)
k∈N
convergent la un element x ∈ K (avˆand ˆın
vedere c˘a mult ¸imea K este ˆınchis˘ a).
Funct ¸ia f este continu˘a deci exist˘a l = lim
k→∞
f(x
n
k
) = f(x) ¸si, din
unicitatea limitei, obt ¸inem c˘a y = f(x), adic˘a y ∈ f(K). Deci f(K) este
ˆınchis˘ a.
Vom ar˘ata, ˆın continuare, c˘a funct ¸ia f ˆı¸si atinge marginile ˆın K.
Deoarece f(K este m˘arginit˘ a, exist˘a y
M
= sup f(K) ¸si din teorema
2.9 exist˘a un ¸sir y
n
∈ f(K) cu y
n
→ y. Pentru y
n
exist˘a x
n
∈ K cu
f(x
n
) = y
n
. S¸irul (x
n
)
n∈N
este m˘arginit deci exist˘a un sub¸sir (x
n
k
)
k∈N
convergent la un element x
M
∈ K (avˆand ˆın vedere c˘a mult ¸imea K este
ˆınchis˘ a).
Funct ¸ia f este continu˘a deci exist˘a l = lim
k→∞
f(x
n
k
) = f(x
M
) ¸si, din
unicitatea limitei, obt ¸inem c˘a y
M
= f(x
M
). Similar se arat˘a c˘a exist˘a un
x
m
∈ K cu f(x
m
) = y
m
= inf f(K).
Deoarece f(K) este ˆınchis˘ a rezult˘a c˘a y
m
, y
M
∈ f(K), a¸sadar funct ¸ia
f ˆı¸si atinge marginile ˆın K.
66
Teorema 3.11. Fie f : [a, b] →R o funct ¸ie continu˘a astfel ˆıncˆat f(a)f(b) <
0. Atunci exist˘a cel put ¸in un punct c ∈ (a, b) astfel ˆıncˆat f(c) = 0.
Demonstrat ¸ie. Presupunem c˘a f(a) < 0, respectiv f(b) > 0, ¸si not˘am
prin A mult ¸imea ¦x ∈ [a, b] ; f(x) < 0¦.
A este nevid˘a ¸si este o mult ¸ime m˘arginit˘a superior. Dac˘a c = sup A,
atunci exist˘a un ¸sir (x
n
)
n∈N
de puncte a lui A convergent la c ¸si, avˆ and
ˆın vedere continuitatea lui f, rezult˘a c˘a (f(x
n
))
n∈N
converge la f(c), deci
f(c) ≤ 0.
Dac˘a presupunem f(c) < 0, atunci exist˘a un interval (a
1
, a
2
) ⊂ (a, b)
cont ¸inˆ and c astfel ˆıncˆat f(x) < 0 pentru orice x ∈ (a
1
, a
2
). Evident
(a
1
, a
2
) ⊂ Aˆın contradict ¸ie cu faptul c˘a c = sup A. A¸sadar f(c) = 0.
Ca o consecint ¸˘a, avem proprietatea lui Darboux a unei funct ¸ii continue
pe un interval [a, b].
Teorema 3.12. (Proprietatea lui Darboux) Dac˘a f : [a, b] ⊂ R → R este
o funct ¸ie continu˘a, atunci, pentru orice x
1
, x
2
∈ [a, b], x
1
< x
2
, ¸si orice
y ˆıntre f(x
1
) ¸si f(x
2
), exist˘a cel put ¸in un punct x ∈ [x
1
, x
2
] astfel ˆıncˆat
f(x) = y.
Demonstrat ¸ie.
ˆ
Intr-adev˘ar, dac˘a presupunem de exemplu c˘a f(x
1
) < y <
f(x
2
), atunci funct ¸ia
g : [x
1
, x
2
] →R; g(x) = f(x) −y
este, de asemenea, o funct ¸ie continu˘ a ¸si g(x
1
) < 0 ˆın timp ce g(x
2
) > 0 ¸si,
de aici, existent ¸a unui punct x ∈ [x
1
, x
2
] astfel ˆıncˆ at g(x) = f(x)−y = 0,
adic˘a f(x) = y.
Teorema 3.13. Orice funct ¸ie continu˘a pe un interval ˆınchis ¸si m˘arginit
este uniform continu˘a.
Demonstrat ¸ie. Fie f : [a, b] →R o funct ¸ie continu˘ a pe [a, b].
Presupunem c˘a funct ¸ia nu este uniform continu˘ a pe [a, b], deci, exist˘a
un num˘ar pozitiv ε
0
, astfel ˆıncˆ at, oricare ar fi δ > 0, exist˘a dou˘a numere
reale x

δ
, x

δ
din intervalul [a, b] cu [x

δ
−x

δ
[ < δ dar [f(x

δ
) −f(x

δ
)[ > ε
0
.
Luˆand, succesiv δ =
1
n
pentru n ∈ N, se obt ¸in dou˘a ¸siruri (x

n
)
n
, (x

n
)
n
din intervalul [a, b] cu
[x

n
−x

n
[ <
1
n
,si [f(x

n
) −f(x

n
)[ > ε
0
.
67
S¸irul (x

n
)
n
este un ¸sir m˘arginit cu elemente dintr-o mult ¸ime ˆınchis˘ a, deci,
cont ¸ine un sub¸sir (x

n
k
)
k
convergent la un element x
0
din intervalul [a, b].
Deoarece [x

n
k
− x

n
k
[ <
1
n
¸si, din egalitatea x

n
k
= (x

n
k
− x

n
k
) + x

n
k
rezult˘a c˘a ¸si ¸sirul (x

n
k
)
k
este covergent la x
0
.
A¸sadar, am obt ¸inut dou˘a ¸siruri convergente la x
0
¸si, deoarece funct ¸ia
f este continu˘ a ˆın x
0
rezult˘a c˘a [f(x

n
k
) −f(x

n
k
)[ →0 fapt ce contravine
cu inegalitatea [f(x

n
) −f(x

n
)[ > ε
0
.
A¸sadar funct ¸ia f este uniform continu˘a pe intervalul [a, b].
Capitolul 4
Calcul diferent ¸ial
4.1 Definit ¸ii
ˆ
In cadrul acestui capitol, ˆın absent ¸a unor preciz˘ari suplimentare, vom
nota cu D un interval deschis din R.
Definit¸ia 4.1. Fie f : D →R ¸si x
0
∈ D un punct de acumulare pentru
D. Spunem c˘a f are derivat˘a ˆın x
0
dac˘a exist˘a limita
lim
x→x
0
f(x) −f(x
0
)
x −x
0
.
Not˘am aceast˘a limit˘a prin f

(x
0
) sau
d f
d x
(x
0
).
ˆ
In continuare, dac˘a f

(x
0
) este finit˘a, spunem c˘a f este derivabil˘a ˆın
x
0
.
Dac˘a f este derivabil˘a ˆın fiecare punct al lui D, spunem c˘a f este
derivabil˘a pe D.
Dac˘a D
1
este mult ¸imea de puncte din D ˆın care f este derivabil˘ a,
atunci putem considera o nou˘a funct ¸ie
f

: D
1
→R; D
1
÷ x →f

(x) ∈ R.
Funct ¸ia f

este numit˘ a prima derivat˘a a lui f.
Similar, derivata de ordinul n a lui f este definit˘a ca fiind prima derivat˘a
a derivatei de ordinul n −1 ¸si o not˘am prin f
(n)
.
68
69
Not˘am, de asemenea, prima derivat˘ a f

prin
d f
d x
sau
d y
d x
, unde y = f(x).
Pentru derivata de ordinul n putem utiliza ¸si notat ¸iile
d
n
f
d x
n
sau
d
n
y
d x
n
.
Remarca 4.1. Reamintim c˘a, din punct de vedere geometric, derivata lui
f ˆın x
0
, dac˘a exist˘a, ne d˘a panta tangentei la graficul funct ¸iei ˆın punctul

x
0
, f(x
0
)

. Ecuat ¸ia acestei tangente, ˆın acest caz, este
y −f(x
0
) = f

(x
0
)(x −x
0
).
Definit¸ia 4.2. Definim derivatele laterale ale lui f ˆın x
0
prin
f

d
(x
0
) = f

+
(x
0
) = lim
xx
0
f(x) −f(x
0
)
x −x
0
ca fiind derivata la dreapta, respectiv
f

s
(x
0
) = f


(x
0
) = lim
xx
0
f(x) −f(x
0
)
x −x
0
ca fiind derivata la stˆanga dac˘a limitele exist˘a.
Dac˘a D este un interval ˆınchis, atunci, pentru extremit˘at ¸ile sale,
putem vorbi doar de derivatele laterale.
Funct ¸ia f are derivat˘ a ˆın x
0
dac˘a ¸si numai dac˘a derivatele laterale
f

+
(x
0
) ¸si f


(x
0
) exist˘a ¸si sunt egale, valoarea lor comun˘a reprezentˆ and
valoarea derivatei lui f ˆın x
0
.
Teorema 4.1. Dac˘a f : D → R este o funct ¸ie derivabil˘a ˆın x
0
∈ D,
atunci este f este continu˘a ˆın x
0
.
Demonstrat ¸ie. Pentru x
0
∈ D ¸si x ∈ D arbitrar cu x = x
0
, avem
f(x) = f(x
0
) +
f(x) −f(x
0
)
x −x
0
(x −x
0
)
unde
lim
x→x
0
(x −x
0
) = 0; lim
x→x
0
f(x) −f(x
0
)
(x −x
0
)
= f

(x
0
), [f

(x
0
)[ < ∞.
70
Astfel g˘asim
lim
x→x
0
f(x) −f(x
0
)
(x −x
0
)
(x−x
0
) = lim
x→x
0
f(x) −f(x
0
)
(x −x
0
)
lim
x→x
0
(x−x
0
) =f

(x
0
)0 =0
¸si de aici
lim
x→x
0
f(x) = f(x
0
).
Remarca 4.2. Continuitatea unei funct ¸ii f ˆıntr-un punct nu este o
condit ¸ie suficient˘a pentru derivabilitatea lui f ˆın acel punct, a¸sa cum
rezult˘a din urm˘atorul contraexamplu.
Exercit¸iul 4.1. Consider˘am funct ¸ia f : R → R; f(x) = [x[ ¸si x
0
= 0.
Funct ¸ia f este continu˘ a ˆın x
0
dar
f

+
(0) = lim
x0
[x[ −[0[
x −0
= lim
x0
x
x
= 1
ˆın timp ce
f


(0) = lim
x0
[x[ −[0[
x −0
= lim
x0
−x
x
= −1.
Reamintim cˆateva propriet˘at ¸i legate de operat ¸ii cu funct ¸ii ale c˘aror
demonstrat ¸ii sunt imediate.
1. Avem, pentru f, g : D →R,
(αf + β g)

= αf

+ β g

; (f g)

= f

g + f g

;

f
g

=
f

g −f g

g
2
,
unde α, β ∈ R, f, g sunt derivabile ¸si, pentru ultima egalitate, g(x) = 0
pentru orice x ∈ D.
2. Fie f : D → R, g : f(D) → R ¸si x
0
∈ D astfel ˆıncˆat y
0
= f(x
0
)
este un punct interior pentru f(D).
Dac˘a exist˘a f

(x
0
) ¸si g

(y
0
), atunci funct ¸ia compus˘a g ◦ f : D → R
are derivat˘ a ˆın x
0
¸si
(g ◦ f)

(x
0
) = g

f(x
0
)

f

(x
0
).
71
3. Fie I ⊂ R un interval deschis ¸si f : D → I o funct ¸ie derivabil˘a ˆın
punctul x
0
∈ D cu f

(x
0
) = 0. Atunci presupunˆand c˘a f este inversabil˘ a
¸si y
0
= f(x
0
) rezult˘a c˘a f
−1
este derivabil˘ a ˆın y
0
¸si

f
−1

(y
0
) =
1
f

(x
0
)
, y
0
= f(x
0
).
Teorema 4.2. Dac˘a f este derivabil˘a ˆın punctul x
0
∈ D, atunci exist˘a
o vecin˘atate U ∈ ϑ(x
0
) ¸si o constant˘a M > 0 astfel ˆıncˆat
(4.1) [f(x) −f(x
0
)[ ≤ M[x −x
0
[ ∀ x ∈ U
Demonstrat ¸ie.
ˆ
Intradev˘ar, dac˘a ε > 0 este fixat ¸si U ∈ ϑ(x
0
) este astfel
ˆıncˆ at

f(x) −f(x
0
)
x −x
0
−f

(x
0
)

< ε
0
∀ x ∈ D ∩ (U ` ¦x
0
¦),
avem
[f(x) −f(x
0
)[
[x −x
0
[
≤ [f

(x
0
)[ + ε
0
¸si, mai mult,
[f(x) −f(x
0
)[ ≤ M[x −x
0
[ cu M = [f

(x
0
)[ +ε
0
pentru orice x ∈ D ∩ (U ` ¦x
0
¦), care are loc de asemenea ¸si pentru
x = x
0
.
Pentru o funct ¸ie care verific˘ a o inegalitate de forma (4.1)ˆıntr-o vecin˘ atate
a lui x
0
spunem c˘a verific˘ a condit ¸ia lui Lipshitz ˆın x
0
.
Remarca 4.3. O funct ¸ie care satisface condit ¸ia lui Lipschitz ˆın x
0
este
continu˘a ˆın x
0
dar implicat ¸ia invers˘a este, ˆın general, fals˘a. Ca un ex-
emplu putem lua
f : R →R; f(x) =

[x[
care este continu˘a ˆın x
0
= 0 dar pentru care o inegalitate de forma (4.1)
nu poate avea loc ˆın nici o vecin˘atate a lui 0.
Pe de alt˘a parte, este posibil c˘a o funct ¸ie s˘a satisfac˘a condit ¸ia lui
Lipschitz ˆıntr-un punct x
0
f˘ar˘a a fi derivabil˘a ˆın acel punct.
ˆ
In acest
sens putem reconsidera funct ¸ia
f : R →R; f(x) = [x[
din exemplul 4.1.
72
Definit¸ia 4.3. Fie f : D → R ¸si x
0
∈ D. Spunem c˘a f are un extrem
local ˆın x
0
dac˘a exist˘a o vecin˘atate U ∈ ϑ(x
0
) astfel ˆıncˆat diferent ¸a
f(x) − f(x
0
) are un semn constant pe U ∩ D. Punctul x
0
este numit
punct de extrem local pentru f.
Dac˘a
f(x) −f(x
0
) ≤ 0 ∀ x ∈ U ∩ D,
atunci f are un maxim local ˆın x
0
¸si spunem c˘a x
0
este un punct de maxim
local, respectiv dac˘a
f(x) −f(x
0
) ≥ 0 ∀ x ∈ U ∩ D,
atunci f are un minim local ˆın x
0
¸si x
0
este un punct de minim local a lui
f.
Teorema 4.3. (Teorema lui Fermat) Fie f : D → R o funct ¸ie ¸si x
0
un
punct interior a lui D. Dac˘a x
0
este un punct de extrem local pentru
funct ¸ia f ¸si f are derivat˘a ˆın x
0
, atunci f

(x
0
) = 0.
Demonstrat ¸ie. Presupunem c˘a exist˘a U ∈ ϑ(x
0
) astfel ˆıncˆ at f(x) −
f(x
0
) < 0 pentru orice x ∈ U (f are un maxim local ˆın x
0
). Avem
f

s
(x
0
) = lim
xx
0
f(x) −f(x
0
x −x
0
≥ 0
¸si
f

d
(x
0
) = lim
xx
0
f(x) −f(x
0
x −x
0
≤ 0
astfel c˘a f

(x
0
) = 0.
Definit¸ia 4.4. Vom spune c˘a x
0
este punct critic sau punct stat ¸ionar al
funct ¸iei f dac˘a f

(x
0
) = 0.
Remarca 4.4.
ˆ
In condit ¸iile teoremei precedente, punctele de extrem ale
unei funct ¸ii derivabile se g˘asesc printre punctele critice ale funct ¸iei.
Teorema 4.4. (Teorema lui Rolle) Fie f : [a, b] → R o funct ¸ie continu˘a
pe [a, b], derivabil˘a pe intervalul (a, b), ¸si astfel c˘a f(a) = f(b). Atunci
exist˘a un punct c ∈ (a, b) astfel ˆıncˆat f

(c) = 0.
73
Demonstrat ¸ie. Dac˘a f(x) = k pentru orice x ∈ [a, b], atunci f

(x) = 0
pe [a, b].
Presupunem c˘a f nu este o funct ¸ie constant˘a. Deci, din teorema lui
Weierstrass, exist˘a x
m
, x
M
∈ [a, b] astfel ˆıncˆat
f(x
m
) ≤ f(x) ≤ f(x
M
) ∀ x ∈ [a, b].
Nu putem avea x
m
= a ¸si x
M
= b sau x
m
= b ¸si x
M
= a deoarece f
nu este o funct ¸ie constant˘ a. S˘a lu˘am arbitrar a < x
m
< x
M
≤ b. Din
teorema lui Fermat rezult˘a f

(x
m
) = 0 deci putem lua c = x
m
. Cazul
a ≤ x
m
< x
M
< b se trateaz˘a analog ¸si punem c = x
M
.
Consecint¸a 4.1. Dac˘a x
1
, x
2
∈ [a, b] sunt dou˘a r˘ad˘acini consecutive
ale funct ¸iei continue f ¸si f este derivabil˘a pe (a, b), atunci f

are cel
put ¸in o r˘ad˘acin˘a ˆın intervalul (x
1
, x
2
).
Reciproc, dac˘a x
1
, x
2
∈ (a, b) sunt dou˘a r˘ad˘acini consecutive pentru
derivata f

, atunci f are cel mult o r˘ad˘acin˘a ˆın (x
1
, x
2
).
Teorema 4.5. (Teorema lui Cauchy) Consider˘am f, g : [a, b] → R dou˘a
funct ¸ii continue. Dac˘a f, g sunt derivabile pe (a, b) ¸si g

(x) = 0 pentru
orice x ∈ (a, b), atunci exist˘a cel put ¸in un punct c ∈ (a, b) astfel ˆıncˆat
f(b) −f(a)
g(b) −g(a)
=
f

(c)
g

(c)
.
Demonstrat ¸ie. Din g

(x) = 0 pe [a, b] rezult˘a, din teorema lui Rolle, c˘a
g(a) = g(b). Fie
ϕ(x) = (f(a) −f(b))g(x) + (g(b) −g(a))f(x).
Funct ¸ia ϕ(x) este continu˘ a pe [a, b], derivabil˘ a pe (a, b) ¸si ϕ(a) = ϕ(b).
Astfel, exist˘a c ∈ (a, b) cu ϕ

(c) = 0. Dar
ϕ

(c) = (f(a) −f(b))g

(c) + (g(b) −g(a))f

(c) = 0
ceea ce ˆınseamn˘ a c˘a
f(b) −f(a)
g(b) −g(a)
=
f

(c)
g

(c)
.
74
Teorema 4.6. (Teorema lui Lagrange) Dac˘a f : [a, b] →R este o funct ¸ie
continu˘a pe [a, b] ¸si este derivabil˘a pe (a, b), atunci exist˘a c ∈ (a, b) astfel
ˆıncˆat
f(b) −f(a) = f

(c)(b −a).
Demonstrat ¸ie. Lu˘am ˆın teorema lui Cauchy g(x) = x.
Consecint¸a 4.2. 1) Dac˘a f : [a, b] → R este derivabil˘a pe (a, b) ¸si f
este o funct ¸ie monoton˘a, atunci f

are un semn constant pe intervalul
(a, b), respectiv
– dac˘a f este o funct ¸ie cresc˘atoare, atunci f

≥ 0;
– dac˘a f este o funct ¸ie descresc˘atoare, atunci f

≤ 0.
Reciproc, dac˘a f

(x) ≥ 0 pentru orice x ∈ (a, b), atunci f este
cresc˘atoare, respectiv, dac˘a f

(x) ≤ 0 pentru orice x ∈ (a, b), atunci
f este descresc˘atoare.
2) Dac˘a f, g : [a, b] → R satisfac f

= g

pe (a, b), atunci diferent ¸a
f −g este constant˘a pe [a, b].
Demonstrat ¸ie. 1) Dac˘a f este cresc˘atoare pe [a, b], atunci, pentru x
0

(a, b), avem

f(x) −f(x
0
)

(x −x
0
) > 0, ∀ x ∈ U ∩ [a, b], x = x
0
unde U ∈ ϑ(x
0
). Astfel
f

(x
0
) = lim
x→x
0
f(x) −f(x
0
)
x −x
0
≥ 0.
Reciproc, dac˘a f

(x) ≥ 0 pentru orice x ∈ (a, b), atunci, pentru
x
1
, x
2
∈ (a, b), x
1
< x
2
, g˘asim x
0
∈ (x
1
, x
2
) cu
f(x
2
) −f(x
1
) = f

(x
0
)(x
2
−x
1
) ≥ 0
¸si de aici f(x
2
) ≥ f(x
1
). A¸sadar f este o funct ¸ie cresc˘atoare.
ˆ
Intr-un mod similar se poate demonstra teorema pentru o funct ¸ie
descresc˘atoare.
2) Aplic˘am teorema lui Lagrange funct ¸iei h(x) = f(x)−g(x) pe [a, x],
x ∈ [a, b].
75
Teorema 4.7. (Teorema lui Darboux) Fie f : [a, b] →R o funct ¸ie avˆand
derivat˘a (finit˘a sau infinit˘a) pe (a, b). Atunci, pentru orice [α, β] ⊂ [a, b]
cu f

(α) = f

(β) ¸si orice y dintre f

(α) ¸si f

(β), exist˘a c
y
∈ [α, β] astfel
ˆıncˆat y = f

(c
y
).
Demonstrat ¸ie. Presupunem c˘a f

este finit˘a pe [α, β] ¸si consider˘am funct ¸iile
u, v, g : [α, β] →R
definite prin
u(t) =

α pentru t ∈

α,
α + β
2

2t −β pentru t ∈

α + β
2
, β

,
v(t) =

2t −α pentru t ∈

α +β
2
, β

β pentru t ∈

α,
α + β
2

g(t) =

f

(α) pentru t = α
f(v(t)) −f(u(t))
v(t) −u(t)
pentru t ∈ (α, β)
f

(β) pentru t = β
Funct ¸iile u, v, g sunt continue pe [α, β],
-
6
α
α+β
2
O
α
β
x
y
β
v(t)
u(t)
α ≤ u(t) ≤ v(t) ≤ β ∀ t ∈ [α, β] ¸si f

(α), f

(β) ∈ [g(α), g(β)].
Cum g este o funct ¸ie continu˘ a, ˆıi aplic˘am proprietatea lui Darboux,
teorema 3.12. Deci, pentru orice y dintre f

(α) ¸si f

(β), exist˘a t
y
∈ (α, β)
astfel ˆıncˆ at
y = g(t
y
) =
f(v(t
y
)) −f(u(t
y
))
v(t
y
) −u(t
y
)
= f

(c
y
) cu c
y

u(t
y
), v(t
y
)

ultima egalitate fiind o consecint ¸˘ a a teoremei lui Lagrange pe intervalul
[u(t
y
), v(t
y
)].
76
Dac˘a, de exemplu, presupunem acum c˘a f


(β) = ∞ ¸si presupunem
prin reducere la absurd c˘a exist˘a A ∈ R¸si U ∈ ϑ(β) astfel ˆıncˆ at f

(x) < A
pentru orice x ∈ U, x < β, atunci, pentru orice interval [x, β] ar trebui
s˘a avem
f(β) −f(x)
β −x
= f

(c
x
) < A
¸si, de aici,
f


(β) = lim

f(β) −f(x)
β −x
≤ A
fapt ce contrazice ipoteza c˘a f


(β) = ∞.
Mai mult, pentru orice y ≥ f

(α), exist˘a α
y
∈ (α, β) astfel ˆıncˆ at
f


y
) > y ¸si putem aplica prima parte a demonstrat ¸iei pentru intervalul
[α, α
y
].
Teorema 4.8. (Regula lui L

H´ospital ˆın cazul
0
0
) Fie I ⊂ R un interval,
dou˘a funct ¸ii f, g : I → R ¸si x
0
∈ I

Presupunem c˘a urm˘atoarele patru
afirmat ¸ii au loc :
1. f, g sunt derivabile pe I ` ¦x
0
¦,
2. lim
x→x
0
f(x) = lim
x→x
0
g(x) = 0,
3. g, g

nu se anuleaz˘a pe o vecin˘atate a lui x
0
, except ¸ie eventual ˆın
x
0
,
4. exist˘a lim
x→x
0
f

(x)
g

(x)
= l.
Atunci avem c˘a
lim
x→x
0
f(x)
g(x)
= lim
x→x
0
f

(x)
g

(x)
.
Demonstrat ¸ie. Presupunem mai ˆıntˆai c˘a x
0
este num˘ ar real. Fie
J = I ∪ ¦x
0
¦ ¸si f, g : [a, b] →R
funct ¸ii definite prin
f =

f(x), x = x
0
0, x = x
0
, respectiv g =

g(x), x = x
0
0, x = x
0
.
Atunci f ¸si g sunt continue pe J. Fie (x
n
)
n
un ¸sir cu elemente din I ¸si
cu x
n
< x
0
(sau x
n
> x
0
). Funct ¸iile f ¸si g sunt derivabile pe [x
n
, x
0
] (sau
77
[x
0
, x
n
]). Din teorema lui Cauchy, exist˘a ξ
n
∈ [x
n
, x
0
) (sau ξ
n
∈ [x
0
, x
n
))
astfel ˆıncˆ at
f(x
n
) −f(x
0
)
g(x
n
) −g(x
0
)
=
f


n
)
g


n
)
Dar
f(x
n
) = f(x
n
), f(x
0
) = 0, f


n
) = f


n
)
¸si
g(x
n
) = g(x
n
), g(x
0
) = 0, g


n
) = g


n
).
Atunci avem
f(x
n
)
g(x
n
)
=
f


n
)
g


n
)
.
Dac˘a x
n
→x
0
, atunci ξ
n
→x
0
¸si din
lim
x→x
0
f

(x)
g

(x)
= l ∈ R
rezult˘a de asemenea
lim
x→x
0
f(x)
g(x)
= l.
Dac˘a x
0
= ∞, putem considera c˘a f, g : (a, ∞) →R, a > 0. Fie
h : (0,
1
a
) →(a, ∞), h(y) =
1
y
o funct ¸ie bijectiv˘a ¸si funct ¸iile F = f ◦ h ¸si G = g ◦ h.
Fie x
n
, x
n
→ ∞. Atunci y
n
=
1
x
n
→ 0 ¸si putem demonstra cu
u¸surint ¸˘ a afirmat ¸iile:
1. F(y
n
) →0, G(y
n
) →0;
2. F, G sunt continue ¸si derivabile pe (0,
1
a
) ¸si
F

(y
n
) = −
1
y
2
n
f

(x
n
), y
n
=
1
x
n
,
G

(y
n
) = −
1
y
2
n
g

(x
n
), y
n
=
1
x
n
;
78
3. G

(y
n
) = 0, (∀) n ≥ 1,
4. Dac˘a
f

(x
n
)
g

(x
n
)
→l, atunci
F

(y
n
)
G

(y
n
)
→l pentru y
n
→0;
5. Dac˘a
F(y
n
)
G(y
n
)
→l, atunci
f(x
n
)
g(x
n
)
→l pentru x
n
→∞;
ˆ
In mod analog putem demonstra urm˘atoarea variant˘ a a teoremei
precedente pentru cazul


.
Teorema 4.9. Fie f : [a, b] →R ¸si x
0
∈ [a, b]. Presupunem c˘a urm˘atoarele
patru afirmat ¸ii sunt adev˘arate:
1) f, g sunt derivabile pe [a, b] ` ¦x
0
¦ ;
2) g este strict cresc˘atoare pe [a, x
0
] ¸si [x
0
, b] ¸si lim
x→x
0
g(x) = ∞;
3) g

(x) = 0 pentru orice x = x
0
;
4) exist˘a lim
x→x
0
f

(x)
g

(x)
= L ∈ R.
Atunci exist˘a lim
x→x
0
f(x)
g(x)
= L.
Presupunem cunoscut˘a leg˘atura dintre convexitatea sau concavitatea
unei funct ¸ii f ¸si semnul celei de a doua derivat˘a f

, dac˘a aceasta exist˘a.
O funct ¸ie f : I ⊂ R → R este convex˘a pe intervalul I dac˘a, pentru
orice x
1
, x
2
din I ¸si orice t ∈ [0, 1], avem
f

x
1
+ t(x
2
−x
1
)

≤ f(x
1
) + t

f(x
2
) −f(x
1
)

.
Altfel spus, pentru orice x
1
, x
2
∈ I, x
1
< x
2
graficul lui f pentru x ∈
(x
1
, x
2
) este situat sub coarda ce une¸ste punctele (x
1
, f(x
1
)) ¸si (x
2
, f(x
2
)).
Similar, spunem c˘a f este concav˘a pe intervalul I dac˘a, pentru orice
x
1
, x
2
de la I ¸si orice t ∈ [0, 1], avem
f

x
1
+ t(x
2
−x
1
)

≥ f(x
1
) + t

f(x
2
) −f(x
1
)

.
Geometric, ppentru orice x
1
, x
2
∈ I, x
1
< x
2
graficul lui f pentru
x ∈ (x
1
, x
2
) este situat deasupra coarda ce une¸ste punctele (x
1
, f(x
1
)) ¸si
(x
2
, f(x
2
)).
79
Dac˘a exist˘a f

ˆın intervalul I, atunci convexitatea lui f pe I este
echivalent˘a cu faptul c˘a f

(x) ≥ 0 pentru orice x ∈ I, respectiv f este
concav˘ a pe I dac˘a ¸si numai dac˘a f

(x) ≤ 0 pentru orice x ∈ I.
Un punct pe graficul unei funct ¸ii f : I ⊆ R →R unde f este continu˘ a
ˆı¸si schimb˘ a concavitatea este numit punct de inflexiune al graficului.
Remarca 4.5. De aici deducem imediat c˘a dac˘a exist˘a f

, atunci ab-
scisele punctelor de inflexiune se g˘asesc printre zerourile lui f

.
Subliniem faptul c˘a implicat ¸ia invers˘ a nu este ˆıntotdeauna adev˘arat˘ a.
Este posibil s˘a avem un punct de inflexiune ˆın care derivata a doua a
funct ¸iei s˘a nu existe.
Definit¸ia 4.5. Fie f : D → R o funct ¸ie dat˘a ¸si x
0
∈ D. Spunem c˘a
f este diferent ¸iabil˘a ˆın x
0
dac˘a exist˘a o constant˘a A ∈ R ¸si o funct ¸ie
ω : D → R continu˘a ˆın x
0
astfel ˆıncˆat ω(x
0
) = 0 ¸si urm˘atoarea egalitate
are loc
(4.2) f(x) −f(x
0
) = A(x −x
0
) + ω(x)(x −x
0
) ∀ x ∈ D.
Expresia A(x −x
0
) reprezint˘a diferent ¸iala lui f ˆın x
0
¸si o not˘am prin
df(x
0
; x −x
0
).
Exercit¸iul 4.2. Ca exemplu, pentru funct ¸ia f : R → R; f(x) = x,
putem scrie
x −x
0
= 1(x −x
0
) + 0(x −x
0
) ∀ x ∈ R,
cu constanta A = 1 ¸si ca funct ¸ie ω, ω(x) = 0 pentru orice x ∈ R. Mai
mult, avem diferent ¸iabilitatea lui f(x) = x ˆın fiecare punct x a lui R.
ˆ
In acela¸si timp, dx(x
0
; x−x
0
) = x−x
0
ne permite s˘a scriem diferent ¸iala
funct ¸iei f ca df(x
0
; x −x
0
) = df(x
0
; dx
0
).
Teorema 4.10. Fie f : D ⊆ R →R o funct ¸ie dat˘a ¸si x
0
∈ D. Atunci f
este diferent ¸iabil˘a ˆın x
0
dac˘a ¸si numai dac˘a f este derivabil˘a ˆın x
0
¸si
df(x
0
; dx
0
) = f

(x
0
)dx
0
.
80
Demonstrat ¸ie. Presupunem c˘a f este diferent ¸iabil˘a ˆın x
0
¸si c˘a avem egal-
itatea (4.2) cu w o funct ¸ie continu˘ a luˆand valoarea 0 ˆın x
0
.
Pentru x = x
0
, avem
f(x) −f(x
0
)
x −x
0
= A + ω(x)
¸si de aici
lim
x→x
0
f(x) −f(x
0
)
x −x
0
= A + lim
x→x
0
ω(x) = A + ω(x
0
) = A,
deci exist˘a f

(x
0
) = A ¸si, ˆınlocuind Aˆın expresia diferent ¸ialei lui f, avem
df(x
0
; dx
0
) = f

(x
0
)dx
0
.
Reciproc, dac˘a f are derivat˘a finit˘a f

(x
0
), putem considera funct ¸ia
ω(x) =

f(x) −f(x
0
)
x −x
0
−f

(x
0
) pentru x = x
0
0 pentru x = x
0
.
Deoarece lim
x→x
0
ω(x) = 0 = ω(x
0
), rezult˘a c˘a ω este o funct ¸ie continu˘ a.
Un calcul direct ne permite s˘a verific˘am egalitatea (4.2), deci rezult˘a
diferent ¸iabilitatea lui f ˆın x
0
.
Remarca 4.6. Dac˘a f este diferentiabil˘a pe D, putem considera diferent ¸iala
lui f ca o funct ¸ie liniar˘a ˆın raport cu a doua variabil˘a,
df : D R →R; df(x ; t) = f

(x)t
¸si putem aproxima variat ¸ia lui f ˆın x ∈ D prin
f(x + t) −f(x) · f

(x)t.
pentru valori suficient de mici ale lui t.
Dac˘a T(D) reprezint˘a mult ¸imea funct ¸iilor diferent ¸iabile pe D, putem
considera operatorul D(f) = df ¸si urm˘atoarele rezultate au loc :
1. D(f) = 0 pentru orice funct ¸ie constant˘ a f(x) ≡ k;
81
2. D(αf + βg) = αD(f) + βD(g);
3. D(fg) = gD(f) + fD(g);
4. D

f
g

=
gD(f) −fD(g)
g
2
;
5. Dac˘a f ∈ T(D), g ∈ T(D
1
) ¸si f(D) ⊆ D
1
, atunci g ◦ f ∈ T(D) ¸si
avem
D(g ◦ f) = (Dg ◦ f)D(f).
Definit¸ia 4.6. Spunem c˘a f : D → R este de dou˘a ori diferent ¸iabil˘a
ˆın x
0
∈ D dac˘a f este derivabil˘a ˆıntr-o vecin˘atate a lui x
0
¸si f

este
diferent ¸iabil˘a ˆın x
0
.
ˆ
In sensul acestei definit ¸ii, not˘am prin d
2
f a doua diferent ¸ial˘ a a lui f,
d
2
f = D

D(f)

¸si avem
(4.3) d
2
f(x ; dx) = d(f

(x)dx) = (f

(x))

dx = f

(x)dx
2
,
cantitatea dx fiind considerat˘a constant˘ a cˆand lu˘am diferent ¸ialaˆın raport
cu x.
ˆ
In general, consider˘am diferent ¸iala de ordinul n a unei funct ¸ii f ca
fiind definit˘a prin
d
n
f = d(d
n−1
f), d
n
f(x ; dx) = (f
(n−1)
(x)dx
n−1
)

dx = f
(n)
(x)dx
n
.
Reconsider˘am funct ¸ia rezultat˘a prin compunerea a dou˘a funct ¸ii dife-
rentiabile f : D → R ¸si g : D
1
→ R cu f(D) ⊆ D
1
. Atunci, dac˘a not˘am
y = f(x), x ∈ D, avem
dg(y ; dy) = g

(y)dy
respectiv,
d(g ◦ f)(x ; dx) = (g ◦ f)

(x)dx = g

(f(x))f

(x)dx.
Astfel, avem egalitatea
d(g ◦ f)(x ; dx) = dg(y ; dy)
care exprim˘a invariant ¸a primei diferent ¸iale, invariant ¸˘a care, ˆın general, nu
are loc pentru diferent ¸iale de ordin superior.
82
Teorema 4.11. (Formula lui Taylor) Fie n > 1, un num˘ar natural arbi-
trar ¸si f : [a, b] → R o funct ¸ie dat˘a avˆand derivate finite de ordinul k,
notate f
(k)
, pentru orice k ≤ n + 1 pe (a, b) ¸si presupunem c˘a f
(n)
este
continu˘a pe [a, b].
Atunci, pentru orice x
0
, x din [a, b], x = x
0
, exist˘a c ˆıntre x ¸si x
0
astfel ˆıncˆat
(4.4)
f(x) = f(x
0
) +
f

(x
0
)
1!
(x −x
0
) +
f

(x
0
)
2!
(x −x
0
)
2
+
+ +
f
(n)
(x
0
)
n!
(x −x
0
)
n
+
f
(n+1)
(c)
(n + 1)!
(x −x
0
)
n+1
.
Polinomul
(4.5)
T
n
(x
0
, x) = f(x
0
)+
f

(x
0
)
1!
(x−x
0
)+
f

(x
0
)
2!
(x−x
0
)
2
+ +
f
(n)
(x
0
)
n!
(x−x
0
)
n
se nume¸ste polinomul lui Taylor de ordinul n ¸si
(4.6) R
n
(x
0
, x) = f(x) −T
n
(x
0
, x) =
f
(n+1)
(c)
(n + 1)!
(x −x
0
)
n+1
se numet ¸e restul de ordinul n, dac˘a aproxim˘am f(x) prin T
n
(x
0
, x).
Demonstrat ¸ie. Consider˘am x > x
0
. Funct ¸iile G(t) = (x −t)
p
, p > 0, ¸si
F(t) = f(x)−f(t)−
f

(t)
1!
(x−t)−
f

(t)
2!
(x−t)
2
+ −
f
(n)
(x −t)
n!
(x−t)
n
;
pentru t ∈ [a, b], sunt continue pe [x
0
, x] ¸si au derivate continue pe (x
0
, x)
cu
G

(t) = −p(x −t)
p−1
= 0 ∀ t ∈ (x
0
, x).
Ipotezele din teorema lui Cauchy (teorema 4.5) fiind verificate, exist˘a
c ∈ (x
0
, x) astfel ˆıncˆ at
(4.7)
F(x) −F(x
0
)
G(x) −G(x
0
)
=
F

(c)
G

(c)
.
Un calcul direct ne arat˘a c˘a
F(x) = 0, G(x) = 0, F(x
0
) = R
n
(x
0
, x), G
n
(x
0
) = (x −x
0
)
p
83
¸si
F

(t) = −
f
(n+1)
(t)
n!
(x −t)
n
astfel ˆıncˆ at (4.7) devine
−R
n
(x
0
, x)
−(x −x
0
)
p
=
−(x −c)
n
f
(n+1)
(c)
−p n!(x −c)
p−1
,
respectiv
(4.8) R
n
(x
0
, x) =
(x −x
0
)
p
(x −c)
n
f
(n+1)
(c)
p n!(x −c)
p−1
reprezentˆ and forma Schl¨omlich – Rouch´e pentru rest.
Dac˘a lu˘am p = n + 1, obt ¸inem forma Lagrange
R
n
(x
0
, x) =
f
(n+1)
(ξ)
(n + 1)!
(x −x
0
)
n+1
pentru rest, form˘a considerat˘a ˆın ecuat ¸ia (4.4).
Dac˘a not˘am x − x
0
= dx(x
0
: x − x
0
), formula lui Taylor poate fi
scris˘a sub forma
(4.9)
f(x) = f(x
0
)+
df(x
0
; dx)
1!
+
d
2
f(x
0
; dx)
2!
+ +
d
n
f(x
0
; dx)
n!
+R
n
(x
0
, x).
S˘a consider˘am un interval [a, b] care cont ¸ine x
0
= 0. Atunci formula
lui Taylor devine
(4.10) f(x) = f(0) +
f

(0)
1!
x +
f

(0)
2!
x
2
+ +
f
(n)
(0)
n!
x
n
+ R
n
(x)
care este de asemenea cunoscut˘a ca formula lui Mac Laurin .
Consecint¸a 4.3. Drept consecint ¸e ale formulei lui Taylor, avem:
1. Dac˘a ultima derivat˘a f
(n+1)
este o funct ¸ie m˘arginit˘aˆıntr-o vecin˘atate
V ∈ ϑ(x
0
), atunci [R
n
(x
0
, x)[ poate fi f˘acut oricˆat de mic dac˘a [x − x
0
[
este suficient de mic.
84
Aceasta ne permite s˘a aproxim˘am valoarea lui f(x) cˆand cunoa¸stem
valorile a lui f ¸si ale derivatelor sale ˆın x
0
.
2. Dac˘a f are derivate de orice ordin pe [a, b] ¸si exist˘a M > 0 astfel
ˆıncˆat
[f
(n)
(x)[ ≤ M ∀ x ∈ [a, b] ¸si ∀ n ∈ N,
atunci lim
n→∞
R
n
(x
0
, x) = 0 pentru orice x ∈ [a, b], adic˘a putem aprox-
ima f printr-un polinom ˆın x − x
0
cu o aproximat ¸ie cerut˘a dac˘a gradul
polinomului este suficient de mare.
3. Dac˘a f
(n+1)
este o funct ¸ie m˘arginit˘a pe o vecin˘atate a lui x
0
,
atunci exist˘a o vecin˘atate U ∈ ϑ(x
0
) ˆın care semnul diferent ¸ei f(x) −
f(x
0
) este dat prin primul termen nenul din polinomul lui Taylor.
ˆ
Intr-adev˘ar, dac˘a
f

(x
0
) = f

(x
0
) = = f
(k−1)
(x
0
) = 0 ¸si f
(k)
(x
o
) = 0,
avem
f(x) −f(x
0
) =
=
f
(k)
(x
0
)
k!
(x−x
0
)
k
+
f
(k+1)
(x
0
)
(k + 1)!
(x−x
0
)
k+1
+. . . +
f
(n+1)
(ξ)
(n + 1)!
(x−x
0
)
n+1
=
=
(x −x
0
)
k
k!

f
(k)
(x
0
) +
f
(k+1)
(x
0
)(x −x
0
)
k + 1
+ +
f
(n+1)
(ξ)(x −x
0
)
n+1−k
(k + 1) . . . (n + 1)

.
Avˆand ˆın vedere faptul c˘a limita expresiei din parantez˘a este f
k
(x
0
)
cˆand x tinde la x
0
, rezult˘a c˘a exist˘a o vecin˘atate U ∈ ϑ(x
0
) ˆın care expre-
sia respectiv˘a are semnul lui f
(k)
(x
0
) ¸si, mai mult, ˆın aceast˘a vecin˘atate,
diferent ¸a f(x) −f(x
0
) are semnul dat de termenul
f
(k)
(x
0
)
k!
(x −x
0
)
k
.
4. Folosind rezultatul precedend, rezult˘a c˘a putem stabili comporta-
mentul unei funct ¸ii date f ˆıntr-o vecin˘atate a unui punct stat ¸ionar x
0
,
respectiv dac˘a f are sau nu are un extrem local ˆın x
0
¸si ce fel de extrem
avem.
ˆ
Intr-adev˘ar, luˆand ˆın considerare faptul c˘a (x−x
0
)
k
, cu k num˘ar im-
par, nu poate avea semn constant ˆın orice vecin˘atate a lui x
0
, respectiv c˘a
85
(x−x
0
)
k
este mereu pozitiv dac˘a k este un num˘ar par, avem urm˘atoarele
posibilit˘at ¸i :
a) dac˘a f

(x
0
) = f

(x
0
) = = f
(k−1)
(x
0
) = 0 ¸si f
(k)
(x
o
) = 0 cu k
num˘ar impar, atunci f nu are un punct de extrem local ˆın x
0
;
b) dac˘a f

(x
0
) = f

(x
0
) = = f
(k−1)
(x
0
) = 0 ¸si f
(k)
(x
o
) > 0 cu k
num˘ar par, atunci f are un minim local ˆın x
0
;
c)dac˘a f

(x
0
) = f

(x
0
) = = f
(k−1)
(x
0
) = 0 ¸si f
(k)
(x
o
) < 0 cu k
num˘ar par, atunci f are un maxim local ˆın x
0
.
Capitolul 5
Calcul integral
5.1 Integrala Riemann pentru funct ¸ii reale
de variabil˘a real˘a
Definit¸ia 5.1. Fie a, b dou˘a numere reale cu a < b. O partit ¸ie a interval-
ului [a, b] este o mult ¸ime finit˘a de puncte x
i
, i = 0, 1, . . . , n, satisf˘acˆand
condit ¸ia
a = x
0
< x
1
< < x
i
< < x
n
= b.
Vom nota prin ∆ o partit ¸ie a intervalului [a, b] ¸si cu [∆[ m˘arimea sau
norma acestei partit ¸ii definit prin
[∆[ = max
1≤i≤n
(x
i
−x
i−1
).
Propozit¸ia 5.1. Pentru orice ε > 0 exist˘a partit ¸ii ale intervalului [a, b]
a c˘aror m˘arime este mai mic˘a decˆat ε.
Demonstrat ¸ie.
ˆ
Intr-adev˘ar, putem considera n astfel ca
b −a
n
< ε ¸si lu˘am
punctele x
i
de forma
x
i
= a + i
b −a
n
, i = 0, 1, . . . , n.
Definit¸ia 5.2. Consider˘am dou˘a partit ¸ii ∆
1
, ∆
2
ale intervalului [a, b].
Spunem c˘a ∆
2
este mai fin˘a decˆat ∆
1
¸si not˘am ∆
1
⊂ ∆
2
dac˘a fiecare
punct a lui ∆
1
este de asemenea punct al lui ∆
2
.
86
87
Observ˘am c˘a dac˘a ∆
1
⊂ ∆
2
atunci [∆
2
[ < [∆
1
[ dar este posibil s˘a
avem aceast˘a inegalitate f˘ar˘a ca ∆
1
⊂ ∆
2
.
Dac˘a avem dou˘a partit ¸ii ∆
1
, ∆
2
ale intervalului [a, b] atunci ∆
1
∪ ∆
2
reprezint˘ a o nou˘a partit ¸ie obt ¸inut˘a prin considerarea atˆat a punctelor din

1
cˆat ¸si a celor din ∆
2
. Evident, ˆın acest caz, avem ∆
1
⊂ ∆
1
∪ ∆
2
¸si

2
⊂ ∆
1
∪ ∆
2
.
Definit¸ia 5.3. Fie f : [a, b] → R, ∆ o partit ¸ie a intervalului [a, b] ¸si,
pentru orice i = 1, . . . , n, punctele ξ
i
∈ [x
i−1
, x
i
]. Suma
(5.1) σ

f, (ξ
i
)
i

=
n
¸
i=1
f(ξ
i
)(x
i
−x
i−1
)
se nume¸ste suma Riemann a funct ¸iei f asociat˘a partit ¸iei ∆ a lui [a, b] ¸si
punctelor (ξ
i
)
i
, numite puncte intermediare.
Remarca 5.1. Dac˘a f(x) ≥ 0 pentru orice x ∈ [a, b], atunci σ

f, (ξ
i
)
i

reprezint˘a suma ariilor dreptunghiurilor avˆand ca baze segmentele [x
i−1
, x
i
]
¸si ˆın˘alt ¸imile de lungime f(ξ
i
).
Suma Riemann σ

f, (ξ
i
)
i

poate fi interpretat˘a ca o aproximare a
ariei delimitate de graficul funct ¸iei f, axa Ox ¸si dreptele x = a, x = b.
Definit¸ia 5.4. Spunem c˘a o funct ¸ie f : [a, b] → R este integrabil˘a Rie-
mann pe [a, b] dac˘a exist˘a un num˘ar real I astfel ca, pentru orice ε > 0,
s˘a existe δ
ε
> 0 cu proprietatea c˘a, pentru orice partit ¸ie ∆ a lui [a, b] cu
[∆[ < δ
ε
¸si orice alegere a punctelor intermediare (ξ
i
)
i
, avem

σ

f, (ξ
i
)
i

−I

< ε.
ˆ
In acest caz spunem c˘a I reprezint˘a integrala Riemann a funct ¸iei f pe
[a, b] ¸si o not˘am
I =
b

a
f(x) dx.
Definit¸ia 5.5. Operat ¸ia prin care se calculeaz˘a integrala unei funct ¸ii
integrabile se nume¸ste integrare.
88
Teorema 5.1. O funct ¸ie f : [a, b] →R este integrabil˘a Riemann pe [a, b]
dac˘a ¸si numai dac˘a pentru orice ¸sir de partit ¸ii (∆
n
)
n∈N
ale intervalului
[a, b] pentru care lim
n→∞
[∆
n
[ = 0 ¸si orice alegere a punctelor intermediare

n
i
)
i
, exist˘a lim
n→∞
σ

n

f, (ξ
n
i
)
i

¸si dac˘a valoarea limitei nu depinde nici
de alegerea ¸sirului de partit ¸ii ¸si nici de alegerea punctelor intermediare.
ˆ
In acest caz, avem
lim
n→∞
σ

n

f, (ξ
n
i
)
i

=
b

a
f(x) dx.
Demonstrat ¸ie. Presupunem c˘a exist˘a I =
b

a
f(x) dx ¸si, pentru un ε > 0
dat, δ
ε
> 0 este astfel ca pentru orice partit ¸ie ∆ cu [∆[ < δ
ε
¸si orice
alegere a punctelor intermediare (ξ
i
)
i
s˘a avem

σ

f, (ξ
i
)
i

−I

< ε.
Deoarece lim
n→∞
[∆
n
[ = 0, exist˘a n
ε
= n
δ
ε
astfel ca, pentru orice n > n
ε
,
s˘a avem [∆
n
[ < δ
ε
¸si, de aici,

σ

n

f, (ξ
n
i
)
i

−I

< ε.
Astfel, lim
n→∞
σ

n

f, (ξ
n
i
)
i

= I.
ˆ
In acela¸si timp, limita nu depinde de alegerea ¸sirului de partit ¸ii (∆
n
)
n∈N
¸si a punctelor intermediare


n
i
)
i

n
.
Reciproc, presupunem c˘a suntemˆın condit ¸iile teoremei ¸si, prin reduc-
ere la absurd, c˘a f nu este integrabil˘a pe [a, b], adic˘a, pentru orice num˘ ar
real I, exist˘a ε
0
> 0 cu proprietatea c˘a, pentru orice δ > 0, exist˘a cel
put ¸in o partit ¸ie ∆ cu [∆[ < δ ¸si un set de puncte intermediare (ξ
i
)
i
astfel
c˘a

σ

f, (ξ
i
)
i

−I

≥ ε
0
.
Not˘am I = lim
n→∞
σ

n

f, (ξ
n
i
)
i

. Luˆand succesiv δ = 1,
1
2
, . . . ,
1
n
, . . . ,
g˘asim un ¸sir de partit ¸ii (∆

n
)
n
pentru care [∆

n
[ <
1
n
¸si, de aici, lim
n→∞
[∆

n
[ =
0. Pentru orice alegere a punctelor intermediare (ξ

i
n
)
i
avem c˘a
89

σ

n

f, (ξ

i
n
)
i

−I

≥ ε
0
¸si, ˆın consecint ¸˘a, ¸sirul

σ

n

f, (ξ

i
n
)
i

n∈N
nu converge la I, contrar ipotezei
c˘a limita I este aceea¸si pentru orice ¸sir de partit ¸ii ¸si orice alegere de
puncte intermediare (ξ
i
)
i
.
Ca o consecint ¸˘ a a aceastei teoreme, avem unicitatea valorii
b

a
f(x) dx
dac˘a f este o funct ¸ie integrabil˘ a pe [a, b].
Teorema 5.2. Dac˘a f : [a, b] → R este integrabil˘a pe [a, b], atunci f
este o funct ¸ie m˘arginit˘a pe [a, b].
Demonstrat ¸ie. Fie I =
b

a
f(x) dx ¸si, pentru ε > 0, δ
ε
> 0 cu proprietatea
c˘a, pentru orice partitit ¸ie ∆ cu [∆[ < δ
ε
¸si orice alegere a punctelor
intermediare (ξ
i
)
i
, s˘a avem

σ

f, (ξ
i
)
i

−I

< ε.
Consider˘am o astfel de partit ¸ie ∆ = (a = x
0
< x
1
< < x
n
=
b). Dac˘a presupunem, prin reducere la absurd, c˘a f este o funct ¸ie
nem˘arginit˘a pe [a, b], exist˘a cel put ¸in un index i
0
∈ ¦1, 2, . . . , n¦ astfel c˘a
sup
x∈[x
i
0
−1
,x
i
0
]
f(x) = ∞
(similar pentru cazul inf
x∈[x
i
0
−1
,x
i
0
]
f(x) = −∞).
A¸sadar, pentru orice α > 0, exist˘a x
α
∈ [x
i
0
−1
, x
i
0
] cu f(x
α
) > α.
Pe de alt˘a parte, din −ε < σ

f, (ξ
i
)
i

−I < ε, rezult˘a
I −A −ε < f(ξ
i
0
)(x
i
0
−x
i
0
−1
) < I −A + ε, ∀ ξ
i
0
∈ [x
i
0
−1
, x
i
0
],
unde
A =
n
¸
i=1, i=i
0
f(ξ)(x
i
−x
i−1
).
90
ˆ
In final, avem
I −A −ε
x
i
0
−x
i
0
−1
< f(ξ
i
0
) <
I −A + ε
x
i
0
−x
i
0
−1
pentru orice ξ
i
0
∈ [x
i
0
−1
, x
i
0
] ˆın contradict ¸ie cu presupunerea c˘a f este
nem˘arginit˘a pe [x
i
0
−1
, x
i
0
].
Teorema 5.3. Fie f : [a, b] →R o funct ¸ie m˘arginit˘a pe [a, b] ¸si c ∈ (a, b).
Dac˘a f este integrabil˘a pe [a, c] ¸si pe [c, b], atunci f este integrabil˘a pe
[a, b] ¸si avem
b

a
f(x) dx =
c

a
f(x) dx +
b

c
f(x) dx.
Demonstrat ¸ie. Demonstrat ¸ia este simpl˘a ¸si r˘amˆane ca exercit ¸iu.
Dac˘a f este integrabil˘a pe [a, b], atunci definim
a

b
f(x) dx = −
b

a
f(x) dx.
Pentru orice funct ¸ie f consider˘am c˘a
a

a
f(x) dx = 0.
Putem reformula teorema precedent˘a dup˘a cum urmeaz˘a:
Teorema 5.4. Dac˘a dou˘a dintre integralele
b

a
f(x) dx,
c

a
f(x) dx ¸si
b

c
f(x) dx
exist˘a, atunci exist˘a ¸si a treia integral˘a ¸si avem
b

a
f(x) dx =
c

a
f(x) dx +
b

c
f(x) dx.
Fie f : [a, b] →R o funct ¸ie m˘arginit˘ a, m = inf
x∈[a,b]
f(x), M = sup
x∈[a,b]
f(x)
¸si ∆ o partit ¸ie a intervalului [a, b]. Pentru orice i = 1, 2, . . . , n, not˘am
m
i
= inf
x∈[x
i−1
,x
i
]
f(x), M
i
= sup
x∈[x
i−1
,x
i
]
f(x).
91
Definit¸ia 5.6. Cu notat ¸iile de mai sus definim
S

(f) =
n
¸
i−1
M
i
(x
i
−x
i−1
), respectiv s

(f) =
n
¸
i−1
m
i
(x
i
−x
i−1
)
numite suma superioar˘a Darboux ¸si suma inferioar˘a Darboux ale lui f aso-
ciate partit ¸iei ∆.
Pentru orice partit ¸ie ∆ a intervalului [a, b] ¸si orice alegere a punctelor
intermediare (ξ
i
)
i
, avem
m(b −a) ≤ s

(f) ≤ σ

f, (ξ
i
)

≤ S

(f) ≤ M(b −a).
Pe de alt˘a parte, pentru o partit ¸ie dat˘a a intervalului [a, b], putem
demonstra c˘a
s

(f) = inf

i
)
σ

f, (ξ
i
)

¸si S

(f) = sup

i
)
σ

f, (ξ
i
)

infimum, respectiv supremum, fiind luate relativ la familia de puncte
intermediare (ξ
i
).
ˆ
In acela¸si timp, dac˘a not˘am cu { familia tuturor partit ¸iilor interval-
ului [a, b], putem considera mult ¸imea de numere reale ¦s

(f); ∆ ∈ {¦,
respectiv ¦S

(f); ∆ ∈ {¦. Prima dintre mult ¸imi este m˘arginit˘a superior
iar cea de a doua este m˘arginit˘ a inferior.
Not˘am prin
I = sup
∆∈P
s

(f) ¸si I = inf
∆∈P
S

(f)
pentru un interval dat [a, b].
I se nume¸ste integrala inferioar˘a Darboux a lui f ˆın timp ce I se nume¸ste
integrala superioar˘a Darboux a funct ¸iei f pe [a, b].
Deoarece pentru orice ∆ ∈ { avem s

(f) ≤ S

(f), atunci rezult˘a c˘a
I(f) ≤ I(f).
Teorema 5.5. Fie f : [a, b] → R o funct ¸ie m˘arginit˘a. Atunci f este
integrabil˘a Riemann pe [a, b] dac˘a ¸si numai dac˘a, pentru orice ε > 0,
exist˘a δ
ε
> 0 astfel ca, pentru fiecare partit ¸ie ∆ pentru care [∆[ < δ
ε
, s˘a
avem
0 ≤ S

(f) −s

(f) < ε.
92
Demonstrat ¸ie. Fie I =
b

a
f(x) dx ¸si, pentru un ε > 0 dat, δ
ε
> 0 astfel c˘a

σ

f, (ξ
i
)

−I

<
ε
3
pentru orice partit ¸ie ∆ cu [∆[ < δ
ε
¸si orice alegere
a puntelor intermediare (ξ
i
)
i
.
Considerˆand dou˘a secvent ¸e de puncte intermediare (ξ

i
)
i
, (ξ

j
)
j
, avem

f, (ξ

i
)

−σ

f, (ξ

j
)

[ <

3
.
Deoarece
S

(f) −s

(f) = sup
ξ

i

j

σ

f, (ξ

i
)

−σ

f, (ξ

j
)

,
avem de asemenea
S

(f) −s

(f) ≤

3
< ε
pentru orice partit ¸ie ∆.
Reciproc, fie δ
ε
> 0 astfel ca, pentru orice partit ¸ie ∆ cu [∆[ < δ
ε
, s˘a
avem
0 ≤ S

(f) −s

(f) < ε.
Pentru fiecare partit ¸ie ∆ avem s

(f) I I S

(f), deci
0 ≤ I −I < ε
¸si, de aici, I = I.
Dac˘a not˘am cu I valoarea comun˘a, avˆ and ˆın vedere faptul c˘a, avem
de asemenea s

(f) ≤ σ

f, (ξ
i
)

≤ S

, atunci rezult˘a c˘a

σ

f, (ξ
i
)

−I

< ε
pentru orice partit ¸ie ∆ cu [∆[ < δ
ε
¸si pentru orice alegere a punctelor
intermediare (ξ
i
)
i
, adic˘a integrabilitatea funct ¸iei f pe [a, b].
Ca o consecint ¸˘ a, avem integrabilitatea funct ¸iilor monotone, respectiv
integrabilitatea funct ¸iilor continue pe un interval [a, b].
Propozit¸ia 5.2. Orice funct ¸ie monoton˘a f : [a, b] →R este integrabil˘a.
93
Demonstrat ¸ie. Dac˘a f este o funct ¸ie constant˘ a, afirmat ¸ia este imediat˘a.
Presupunem c˘a f nu este o funct ¸ie constant˘a ¸si c˘a, de exemplu, este
cresc˘atoare. Atunci f(b) −f(a) > 0 ¸si, pentru un ε > 0 arbitrar, not˘am
δ
ε
=
ε
f(b) −f(a)
.
Fie ∆ = (a = x
0
, x
1
, . . . , x
n
= b) o partit ¸ie arbitrar˘a a intervalului
[a, b] cu [∆[ < δ
ε
.
Deoarece f este cresc˘atoare, avem
f(x
i−1
) = m
i
= inf
x∈[x
i−1
,x
i
]
f(x), f(x
i
) = M
i
= sup
x∈[x
i−1
,x
i
]
f(x).
¸si, avˆ and ˆın vedere cele de mai sus, obt ¸inem
S

(f)−s

(f)=
n
¸
i=1
(M
i
−m
i
)(x
i
−x
i−1
)=
n
¸
i=1

f(x
i
)−f(x
i−1
)

(x
i
−x
i−1
)≤
≤ [∆[
n
¸
i=1

f(x
i
) −f(x
i−1
)

= [∆[

f(b) −f(a)

<
<
ε
f(b) −f(a)

f(b) −f(a)

= ε,
¸si, ˆın consecint ¸˘ a, folosind teorema anterioar˘a, f este integrabil˘ a.
Teorema 5.6. Orice funct ¸ie continu˘a pe un interval ˆınchis ¸si m˘arginit
este integrabil˘a.
Demonstrat ¸ie. Fie f : [a, b] → R o funct ¸ie continu˘a. Avˆand ˆın vedere
teorema 3.13 rezult˘a c˘a f este uniform continu˘ a ¸si, de aici, pentru orice
ε > 0 dat, exist˘a δ
ε
> 0 astfel c˘a
(5.2) ∀ x

, x

∈ [a, b] cu [x

−x

[ < δ
ε
⇒[f(x

) −f(x

)[ <
ε
b −a
.
Fie ∆ = (a = x
0
, x
1
, . . . , x
n
= b) o partit ¸ie arbitrar˘a a intervalului
[a, b] cu
(5.3) [∆[ < δ
ε
.
94
Din teorema 3.10 rezult˘a c˘a f este m˘arginit˘ a ¸si are un minim ¸si un
maxim pe [x
i−1
, x
i
] pentru fiecare i = 1, 2, . . . , n. Mai mult, pentru fiecare
i = 1, 2, . . . , n, exist˘a u
i
, v
i
∈ [x
i−1
, x
i
] astfel ˆıncˆat
f(u
i
) = m
i
= inf
x∈[x
i−1
,x
i
]
f(x), f(v
i
) = M
i
= sup
x∈[x
i−1
,x
i
]
f(x).
ˆ
In continuare, din (5.3) rezult˘a [u
i
− v
i
[ < δ
ε
, pentru orice i =
1, 2, . . . , n, ¸si, de aici, ˆın concordant ¸˘a cu (5.2), luˆand x

= u
i
¸si x

= v
i
,
avem
M
i
−m
i
= f(v
i
) −f(u
i
) <
ε
b −a
, i = 1, 2, . . . , n.
Atunci
S

(f) −s

(f) =
n
¸
i=1
(M
i
−m
i
)(x
i
−x
i−1
) <
<
ε
b −a
n
¸
i=1
(x
i
−x
i−1
) =
ε
b −a
(b −a) = ε.
¸si afirmat ¸ia rezult˘a acum din teorema 5.5.
Avem de asemenea urm˘atoarele rezultate.
Teorema 5.7. Dac˘a f : [a, b] → R este o funct ¸ie integrabil˘a, atunci f
este integrabil˘a pe orice subinterval [c, d] al lui [a, b].
Demonstrat ¸ie. Pentru un ε > 0 fie δ
ε
> 0 astfel c˘a
0 ≤ S

(f) −s

(f) < ε
pentru orice partit ¸ie ∆ a intervalului [a, b] pentru care [∆[ < δ
ε
.
Dac˘a a ≤ c < d ≤ b ¸si ∆

este o partit ¸ie a intervalului [c, d] cu
[∆

[ < δ
ε
, putem completa aceast˘a partit ¸ie la o partit ¸ie
∆ = (a = x
0
< x
1
< . . . < x
n
= b)
al lui [a, b] cu [∆[ < δ
ε
.
Deoarece
S

(f) −s

(f) =
n
¸
i=1
(M
i
−m
i
)(x
i
−x
i−1
)
95
este o sum˘a de numere pozitive, din S

(f) −s

(f) < ε, rezult˘a, cu atˆat
mai mult, S


(f) − s


(f) < ε care implic˘a integrabilitatea funct ¸iei f pe
[c, d].
Teorema 5.8. (Liniaritatea ¸si monotonia integralei Riemann) Fie f, g :
[a, b] → R dou˘a funct ¸ii integrabile ¸si α un num˘ar real. Atunci f + g ¸si
αf sunt funct ¸ii integrable ¸si avem:
(5.4)
b

a

f(x) + g(x)

dx =
b

a
f(x) dx +
b

a
g(x) dx,
(5.5)
b

a
αf(x) dx = α
b

a
f(x) dx.
Mai mult, dac˘a f(x) ≤ g(x) pentru orice x ∈ [a, b], atunci
b

a
f(x) dx ≤
b

a
g(x) dx.
ˆ
In particular, dac˘a f(x) ≥ 0, pentru orice x ∈ [a, b], atunci
b

a
f(x) dx ≥ 0.
Demonstrat ¸ie. Avem
σ

f + g, (ξ
i
)

= σ

f, (ξ
i
)

+ σ

g, (ξ
i
)

,
σ

αf, (ξ
i
)

= ασ

f, (ξ
i
)

.
ˆ
In continuare aplic˘am teorema 5.1.
Mai mult, dac˘a f(x) ≥ 0 pentru orice x ∈ [a, b], atunci
σ

f, (ξ
i
)

=
n
¸
i=1
f(ξ
i
)(x
i
−x
i−1
) ≥ 0
96
¸si deci
b

a
f(x) dx ≥ 0.
Dac˘a f ≤ g, luˆand h : [a, b] → R, h(x) = g(x) − f(x) pentru orice
x ∈ [a, b], obt ¸inem o funct ¸ie pozitiv˘a h. Avem, cu cele de mai sus,
b

a
g(x) dx −
b

a
f(x) dx =
b

a
h(x) dx ≥ 0
¸si de aici
b

a
f(x) dx ≤
b

a
f(x) dx
.
Corolarul 5.1. (Proprietatea de medie) Dac˘a f : [a, b] →R este o funct ¸ie
integrabil˘a ¸si m = inf
x∈[a,b]
f(x), M = sup
x∈[a,b]
f(x), atunci exist˘a µ ∈ [m, M]
astfel c˘a
b

a
f(x) dx = µ(b −a).
Demonstrat ¸ie. Din teorema 5.2 rezult˘a c˘a funct ¸ia f este m˘arginit˘ a, deci
m, M ∈ R.
Avem m ≤ f(x) ≤ M pentru orice x ∈ [a, b] care implic˘a
m(b −a) ≤
b

a
f(x) dx ≤ M(b −a).
Mai mult,
m ≤
1
b −a
b

a
f(x) dx ≤ M
¸si afirmat ¸ia rezult˘a luˆand µ =
1
b −a
b

a
f(x) dx.
97
Corolarul 5.2. Dac˘a f : [a, b] →R este o funct ¸ie integrabil˘a ¸si pozitiv˘a
¸si [c, d] ⊂ [a, b], atunci
d

c
f(x) dx ≤
b

a
f(x) dx.
Demonstrat ¸ie. Utilizˆand teorema 5.7, deducem c˘a f este integrabil˘a pe
[a, c], [c, d] ¸si [d, b].
ˆ
In continuare, prin teorema 5.4, rezult˘a
b

a
f(x) dx =
c

a
f(x) dx +
d

c
f(x) dx +
b

d
f(x) dx ≥
d

c
f(x) dx
luˆand ˆın considerare faptul c˘a fiecare termen din relat ¸ia precedent˘ a este
un num˘ ar real pozitiv.
Propozit¸ia 5.3. Dac˘a f este o funct ¸ie continu˘a, atunci [f[ este inte-
grabil˘a ¸si are loc urm˘atoarea inegalitate:

b

a
f(x) dx


b

a
[f(x)[ dx.
Demonstrat ¸ie.
ˆ
Intrucˆat f este continu˘ a, rezult˘a c˘a ¸si [f[ este continu˘a,
deci integrabil˘ a. Din inegalit˘at ¸ile
−[f(x)[ ≤ f(x) ≤ [f(x)[, ∀ x ∈ [a, b],
¸si, aplicˆand propriet˘at ¸ile de monotonie ale integralei stabilite ˆın teorema
5.8, obt ¸inem

b

a
[f(x)[ dx ≤
b

a
f(x) dx ≤
b

a
[f(x)[ dx
iar de aici inegalitatea cerut˘a.
Teorema 5.9. (Prima teorem˘a de medie pentru calcul integral) Fie dou˘a
funct ¸ii continue f, ϕ : [a, b] →R
1
cu ϕ(x) ≥ 0 pentru orice x ∈ [a, b].
1
concluziile acestei teoreme sunt adev˘arate ¸si ˆın cazul mai general cˆand f este
continu˘a ¸si ϕ integrabil˘a
98
Atunci exist˘a c ∈ [a, b] astfel ˆıncˆat
(5.6)
b

a
f(x)ϕ(x) dx = f(c)
b

a
ϕ(x) dx.
ˆ
In particular, dac˘a ϕ ≡ 1, exist˘a ξ ∈ [a, b] astfel ca
(5.7)
b

a
f(x) dx = f(ξ)(b −a).
Demonstrat ¸ie. Observ˘am c˘a f, ϕ, fϕ sunt integrabile ca funct ¸ii continue
¸si stabilim relat ¸ia
(5.8) m
b

a
ϕ(x) dx ≤
b

a
f(x)ϕ(x) dx ≤ M
b

a
ϕ(x) dx
unde m este cea mai mic˘a valoare a funct ¸iei f ¸si M este cea mai mare
valoare a funct ¸ie f pe intervalul [a, b].
Din
mϕ(x) ≤ f(x)ϕ(x) ≤ Mϕ(x), ∀ x ∈ [a, b],
folosind propriet˘at ¸ile de monotonie ¸si linaritate ale integralei, rezult˘a
imediat (5.8).
ˆ
In continuare, subliniem c˘a, dac˘a
b

a
ϕ(x) dx = 0, atunci, din (5.8),
avem
b

a
f(x)ϕ(x) dx = 0
iar de aici (5.6) este de asemenea verificat˘a.
Dac˘a
b

a
ϕ(x) dx > 0, atunci, ˆımp˘ art ¸indˆın (5.8) prin
b

a
ϕ(x) dx, obt ¸inem
m ≤

b

a
ϕ(x) dx

−1
b

a
f(x)ϕ(x) dx ≤ M.
99
Funct ¸ia f fiind continu˘a pe un interval compact, rezult˘a din teorema
lui Weierstrass (teorema 3.12) c˘a exist˘a x
m
, x
M
∈ [a, b] astfel c˘a m =
f(x
m
) ¸si M = f(x
M
). Funct ¸ia f are proprietatea lui Darboux (teorema
3.12) ¸si de aici existent ¸a unui num˘ar real c ˆıntre x
m
¸si x
M
astfel c˘a
f(c) =

b

a
ϕ(x) dx

−1
b

a
f(x)ϕ(x) dx.
(5.6)
ˆ
In final, dac˘a ϕ(x) = 1 pentru orice x ∈ [a, b], atunci avem
b

a
f(x)ϕ(x) dx = b −a
¸si de aici, cu (5.6), g˘asim (5.7).
Consecint¸a 5.1.
ˆ
In condit ¸iile primei teoreme de medie, dac˘a Φ este o
primitiv˘a a funct ¸iei φ, atunci avem
dΦ(x) = φ(x)dx ¸si Φ(b) −Φ(a) =
b

a
φ(x) dx.
ˆ
In consecint ¸˘a, formula din prima teorem˘a de medie mai poate fi scris˘a
sub forma
(5.9)
b

a
f(x) dΦ(x) = f(c)
b

a
ϕ(x) dx = f(c)(Φ(b) −Φ(a).
Prezent˘am ˆın continuare a doua teorem˘a de medie.
Teorema 5.10. (A doua teorem˘a de medie pentru calcul integral - teorema
lui Bonnet) Fie funct ¸iile integrabile f, g : [a, b] → R, unde funct ¸ia g este
monoton˘a pe [a, b]. Exist˘a ξ ∈ (a, b) astfel ˆıncˆat
b

a
f(x)g(x) dx = g(a)
ξ

a
f(x) dx + g(b)
b

ξ
f(x) dx.
100
Demonstrat ¸ie. Fie F o primitiv˘a a funct ¸iei f. Integrˆ and prin p˘art ¸i, avem
(5.10)
b

a
g(x)f(x)dx =
b

a
g(x)F

(x)dx = g(b)F(b)−g(a)F(a)−
b

a
F(x)g

(x)dx.
Aplicˆand consecint ¸a 5.9 integralei
b

a
F(x)g

(x) dx =
b

a
F(x) dg(x)
rezult˘a c˘a exist˘a ξ ∈ (a, b) a¸sa ˆıncˆ at s˘a avem
b

a
F(x) dg(x) = F(ξ)(g(b) −g(a)).
ˆ
Inlocuind ˆın relat ¸ia 5.10, obt ¸inem
b

a
g(x)f(x) dx = g(b)F(b) −g(a)F(a) −F(ξ)(g(b) −g(a)) =
= g(a)(F(ξ) −F(a)) + g(b)(F(b) −F(ξ)) =
= g(a)
ξ

a
f(x) dx + g(b)
b

ξ
f(x) dx.
Propozit¸ia 5.4. Fie f : [a, b] → R o funct ¸ie continu˘a, pozitiv˘a ¸si nei-
dentic nul˘a. Atunci
b

a
f(x) dx > 0.
Dac˘a, ˆın plus, f ≥ 0 pe [a, b] ¸si
b

a
f(x) dx = 0, atunci f ≡ 0 pe [a, b].
101
Demonstrat ¸ie. Din ipotez˘a exist˘a x
0
∈ [a, b] astfel ca f(x
0
) > 0. Fie ε > 0
cu f(x
0
) −ε > 0 ¸si V =

f(x
0
) −ε, f(x
0
) +ε

. Atunci V ∈ ϑ

f(x
0
)

¸si,
exist˘a U ∈ ϑ(x
0
) astfel cˆat f(x) ∈ V dac˘a x ∈ U ∩ [a, b].
Putem g˘asi un interval deschis I ⊂ U∩(a, b) cu x
0
∈ I ¸si, de asemenea,
un interval [c, d] ⊂ I cu c < d. Mai mult, f(x) > 0 pentru orice x ∈ [c, d]
¸si, de aici, m = inf
x∈[c,d]
f(x) = min
x∈[c,d]
f(x) > 0.
Avem, ˆın conformitate cu corolarul 5.2,
0 < m(d −c) ≤
d

c
f(x) dx ≤
b

a
f(x) dx.
¸si ultima afirmat ¸ie rezult˘a imediat.
Din teorema 5.7 rezult˘a c˘a, dac˘a f : [a, b] → R este integrabil˘ a pe
[a, b], atunci putem considera o funct ¸ie F : [a, b] →R definit˘a prin
F(x) =
x

a
f(t) dt.
Aceast˘a funct ¸ie este foarte util˘a pentru calculul integralei Riemann
cu ajutorul primitivelor unei funct ¸ii, not ¸iune ce va fi introdus˘a ulterior.
Teorema 5.11. Dac˘a f : [a, b] →R este integrabil˘a, atunci
F : [a, b] →R, F(x) =
x

a
f(x) dx,
este o funct ¸ie continu˘a.
Mai mult, dac˘a f este o funct ¸ie continu˘a, atunci F : [a, b] → R
definit˘a mai sus este o funct ¸ie derivabil˘a ¸si F

(x) = f(x) pentru orice
x ∈ [a, b].
Demonstrat ¸ie. Fie x
0
un punct arbitrarˆın [a, b]. Avˆandˆın vedere teorema
5.2, rezult˘a c˘a f este m˘arginit˘ a ¸si, de aici, m = inf
x∈[a,b]
f(x) ∈ R, ¸si M =
sup
x∈[a,b]
f(x) ∈ R.
102
Pentru orice x ∈ [a, b], avem
(5.11) F(x) −F(x
0
) =
x

a
f(t) dt −
x
0

a
f(t) dt =
x

x
0
f(t) dt.
Astfel
m(x −x
0
) ≤ F(x) −F(x
0
) =
x

x
0
f(t) dt ≤ M(x −x
0
) dac˘a x ≥ x
0
,
respectiv
M(x −x
0
) ≤ F(x) −F(x
0
) =
x

x
0
f(t) dt ≤ m(x −x
0
) dac˘a x ≤ x
0
.
Deci lim
x→x
0
F(x) = F(x
0
) ¸si de aici rezult˘a c˘a F este continu˘ a ˆıntr-un
punct arbitrar x
0
∈ [a, b]. A¸sadar F este continu˘ a pe [a, b].
Presupunem acum c˘a f este o funct ¸ie continu˘ a. Fie x
0
, x ∈ [a, b] cu
x
0
= x. Prin aplicarea teoremei de medie (teorema 5.9) putem determina
un ξ
x
∈ [x
0
, x]. Dac˘a x
0
< x sau, respectiv, ξ
x
∈ [x, x
0
] dac˘a x < x
0
,
atunci avem
(5.12)
x

x
0
f(t) dt = f(ξ
x
)(x −x
0
).
Din (5.7) ¸si (5.12) rezult˘a
F(x) −F(x
0
)
x −x
0
= f(ξ
x
),
iar de aici, folosind continuitatea funct ¸iei f, avem pentru x
0
∈ (a, b)
lim
x→x
0
F(x) −F(x
0
)
x −x
0
= lim
x→x
0
f(ξ
x
) = f(x
0
).
Dac˘a x
0
= a (respectiv x
0
= b) atunci
lim
xa
F(x) −F(a)
x −a
= f(a)

respectiv lim
xb
F(x) −F(b)
x −b
= f(b)

.
Not˘am c˘a, F(a) = 0.
103
5.2 Primitive (Integrala nedefinit˘a)
Definit¸ia 5.7. Fie f : I → R. Spunem c˘a o funct ¸ie F : I → R este
o primitiv˘a sau o antiderivat˘a pentru f dac˘a F este derivabil˘a pe I ¸si
F

= f.
ˆ
In acest caz spunem c˘a funct ¸ia f este primitivabil˘a sau c˘a admite
primitive.
Consecint¸a 5.2. Din teorema 5.11, dac˘a f este o funct ¸ie continu˘a pe
[a, b], atunci funct ¸ia F : [a, b] →R definit˘a prin
F(x) =
x

a
f(t) dt
are proprietatea c˘a
F

(x) = f(x) ∀ x ∈ [a, b],
ceea ce ˆınseamn˘a c˘a F este o primitiv˘a pentru f pe acest interval.
Avem urm˘atoarele propriet˘at ¸i imediate.
Propozit¸ia 5.5. Fie F o primitiv˘a pentru f pe un interval I. Atunci o
funct ¸ie G : I →R este o primitiv˘a pentru f dac˘a ¸si numai dac˘a exist˘a o
funct ¸ie constant˘a C pe I astfel ˆıncˆat
G = F +C.
Demonstrat ¸ie. Presupunem c˘a F este o primitiv˘a a lui f pe intervalul
I. Dac˘a C este o funct ¸ie constant˘a pe I, atunci F +C este derivabil˘a ¸si
(F + C)

= F

+ C

= F

= f.
Reciproc, dac˘a F, G = F +C sunt primitive pentru f pe intervalul I,
atunci (F −G)

= 0 pe intervalul I ¸si, de aici, C = F −G este o funct ¸ie
constant˘ a pe I.
Definit¸ia 5.8. Dac˘a F este o primitiv˘a a lui f pe intervalul I ¸si (
desemneaz˘a clasa tuturor funct ¸iilor constante pe domeniul de definit ¸ie a
funct ¸iei f, atunci clasa primitivelor lui f se nume¸ste integrala nedefinit˘a
a lui f ¸si o not˘am prin

f(x) dx = F +( = ¦F + C ; C constant¦.
104
Este u¸sor de a demonstrat urm˘atoarea propozit ¸ie.
Propozit¸ia 5.6. Dac˘a f, g admit primitive pe I, atunci, pentru orice
constante α, β, αf + βg are de asemenea primitive ¸si

αf(x) + βg(x)

dx = α

f(x) dx + β

g(x) dx.
Teorema 5.12. (Formula de integrare prin p˘art ¸i pentru primitive) Fie f, g :
I →R dou˘a funct ¸ii derivabile avˆand derivate continue. Atunci f

g ¸si fg

admit primitive ¸si avem:

f(x)g

(x) dx = f(x)g(x) −

f

(x)g(x) dx.
Demonstrat ¸ie.
ˆ
Intrucˆat orice funct ¸ie derivabil˘ a este continu˘a, rezult˘a c˘a
funct ¸iile f

g ¸si fg

sunt continue.
ˆ
In plus din
(5.13) (fg)

= f

g + fg

rezult˘a c˘a funct ¸ia e(fg)

este continu˘ a. Atunci, avˆand ˆın vedere teo-
rema 5.11, deducem c˘a funct ¸iile f

g, fg

¸si (fg)

admit primitive ¸si, ˆın
conformitate cu propozit ¸ia 5.6, avem din (5.13)

(fg)

(x) dx =

f

(x)g(x) dx +

f(x)g

(x) dx.
Apoi, cu cele de mai sus,

f(x)g

(x) dx = fg +( −

f

(x)g(x) dx = fg −

f

(x)g(x) dx.
Teorema 5.13. ( Prima formul˘a de schimbare de variabil˘a) Fie ϕ : I →J
¸si f : J → R, I, J ⊂ R fiind intervale. Dac˘a ϕ are derivabil˘a pe I ¸si f
are o primitiv˘a F pe J, atunci F ◦ ϕ este o primitiv˘a pentru (f ◦ ϕ)ϕ

.
Mai mult,

f

ϕ(t)

ϕ

(t) dt = F ◦ ϕ +(.
105
Demonstrat ¸ie.
ˆ
Intrucˆat funct ¸ia F este o primitiv˘a a funct ¸iei f, ea este
derivabil˘a pe J ¸si F

= f. Deoarece ϕ este derivabil˘ a pe I, atunci F ◦ ϕ
este de asemenea derivabil˘ a pe I ¸si
(F ◦ ϕ)

= (F

◦ ϕ)ϕ

= (f ◦ ϕ)ϕ

.
ˆ
In consecint ¸˘ a, F ◦ ϕ este o primitiv˘a a lui (f ◦ ϕ) ϕ

.
Teorema 5.14. (A doua formul˘a de schimbare a variabilei) Fie I, J ⊂ R
dou˘a intervale ¸si dou˘a funct ¸ii ϕ : I → J ¸si f : J → R satisf˘acˆand
urm˘atoarele condit ¸ii :
a) ϕ este strict monoton˘a ¸si derivabil˘a pe I avˆand ca funct ¸ie invers˘a
funct ¸ia ϕ
−1
;
b) funct ¸ia h = (f ◦ ϕ)ϕ

are o primitiv˘a H pe I.
Atunci urm˘atoarele dou˘a propriet˘at ¸i au loc :
(1) funct ¸ia f are primitiv˘a pe J ;
(2) funct ¸ia H ◦ ϕ
−1
este o primitiv˘a a lui f, adic˘a

f(x) dx = H ◦ ϕ
−1
+(.
Demonstrat ¸ie.
ˆ
Intr-adev˘ar, avem succesiv
(H ◦ ϕ
−1
)

(x) = (H

◦ ϕ
−1
)(x)(ϕ
−1
)

(x) =
=

(f ◦ ϕ) ◦ ϕ
−1

(x)(ϕ

◦ ϕ
−1
)(x)
1

◦ ϕ
−1
)(x)
= f(x).
Remarca 5.2. Subliniem c˘a, in cazul cˆand ϕ

= 0 pe I, atunci prima ¸si
a doua formul˘a de schimbare de variabil˘a reprezint˘a acela¸si lucru.
L˘as˘ am ca exercit ¸iu diferite schimb˘ ari de variabile adecvate pentru
integrarea unor clase de funct ¸ii.
ˆ
In continuare prezent˘am o teorem˘a care permite calculul unei inte-
grale Riemann cu ajutorul primitivelor.
106
Teorema 5.15. (Formula Leibniz – Newton) Fie f : [a, b] −→R o funct ¸ie
integrabil˘a Riemann care admite primitive pe [a, b]. Atunci, pentru orice
primitiv˘a F a lui f, avem
b

a
f(x) dx = F(b) −F(a) (= F(x)

b
a
).
Demonstrat ¸ie. Pentru ˆınceput, subliniem faptul c˘a, pentru orice partit ¸ie
∆ a lui [a, b], exist˘a un sistem de puncte intermediare (ξ
i
)
n
i=1
pentru care
σ

f, (ξ
i
)

= F(b) −F(a).
ˆ
Intr-adev˘ar, aplicˆand teorema lui Lagrange (teorema 4.6) pentru funct ¸ia
F pe fiecare interval [x
i−1
, x
i
], g˘asim ξ
i
∈ (x
i−1
, x
i
) astfel ˆıncˆ at
F(x
i
) −F(x
i−1
) = F


i
)(x
i
−x
i−1
) = f(ξ
i
)(x
i
−x
i−1
)
¸si, de aici,
σ

f, (ξ
i
)

=
n
¸
i=1
f(ξ
i
)(x
i
−x
i−1
) =
n
¸
i=1

F(x
i
)−F(x
i−1
)

= F(b)−F(a).
Fie (∆
n
)
n
un ¸sir de partit ¸ii ale lui [a, b] cu [∆
n
[ → 0 ¸si consider˘am
alegerea a lui (ξ
n
i
)
i
pentru care
σ

n

f, (ξ
n
i
)

= F(b) −F(a).
Atunci, folosind teorema 5.1, f fiind integrabil˘a Riemann, avem
b

a
f(x) dx = lim
n→∞
σ

n

f, (ξ
n
i
)

= F(b) −F(a).
Teorema 5.16. (Formula de integrare prin p˘art ¸i) Fie f, g : [a, b] → R
dou˘a funct ¸ii derivabile avˆand derivate continue. Atunci
b

a
f(x)g

(x) dx = f(b)g(b) −f(a)g(a) −
b

a
f

(x)g(x) dx.
107
Demonstrat ¸ie. Avˆand ˆın vedere liniaritatea integralei Riemann ¸si regula
de derivare pentru produsul a dou˘a funct ¸ii precum ¸si teorema precedent˘a,
avem
(f g)(b) −(f g)(a) =
b

a
(f g)

(x) dx =
b

a

f

(x)g(x) +f(x)g

(x)

dx =
=
b

a
f

(x)g(x) dx +
b

a
f(x)g

(x) dx
deci egalitatea din enunt ¸.
Teorema 5.17. (Formula de schimbare a variabilei pentru integrale) Fie
J ⊂ R un interval ¸si ϕ : [a, b] → J, f : J → R dou˘a funct ¸ii care au
urm˘atoarele dou˘a propriet˘at ¸i :
1) f este continu˘a pe J ;
2) ϕ este derivabil˘a cu derivat˘a continu˘a pe [a, b].
Atunci
b

a
f

ϕ(t)

ϕ

(t) dt =
ϕ(b)

ϕ(a)
f(x) dx,
unde x = ϕ(y).
Demonstrat ¸ie.
ˆ
Intrucˆat funct ¸ia f este continu˘ a, deducem c˘a are primitive
pe J. Fie F este o primitiv˘a a sa.
Utilizˆand formula Leibniz – Newton, obt ¸inem
ϕ(b)

ϕ(a)
f(x) dx = F

ϕ(b)

−F

ϕ(a)

.
Folosind, apoi, regula de derivare a funct ¸iilor compuse, deducem c˘a
F ◦ ϕ este o primitiv˘a a lui (f ◦ ϕ) ϕ

. Astfel, avem
b

a
(f ◦ ϕ)(t) ϕ

(t) dt = (F ◦ ϕ)(b) −(F ◦ ϕ)(a) =
ϕ(b)

ϕ(a)
f(x) dx.
108
5.3 Integrale improprii (generalizate)
Integrala Riemann a fost introdus˘a ˆın sect ¸iunea 5.1 sub restrict ¸ia c˘a
funct ¸ia f : [a, b] →R este m˘arginit˘a pe intervalul compact [a, b].
ˆ
In acest paragraf extindem not ¸iunea de funct ¸ie integrabil˘ a prin renunt ¸area
la aceaste restrict ¸ii. Trecem astfel la integrarea pe intervale necompacte.
La ˆınceput, consider˘am cazul unui interval de forma [a, ∞), (−∞, a]
sau (−∞, ∞). Acest caz ne conduce la not ¸iunea de integral˘a improprie
de spet ¸a ˆıntˆ ai.
Definit¸ia 5.9. Fie f : [a, ∞) →R o funct ¸ie integrabil˘a pe orice interval
[a, l], l > a, ¸si fie F(l) =
l

a
f(x) dx.
Spunem c˘a

a
f(x) dx este convergent˘a dac˘a exist˘a ¸si este finit˘a limita
lim
l→∞
F(l).
ˆ
In caz contrar, spunem c˘a integrala este divergent˘a.
Dac˘a lim
l→∞
F(l) = I, atunci elementul I ∈ R reprezint˘a valoarea inte-
gralei ¸si scriem

a
f(x) dx = I = lim
l→∞
l

a
f(x) dx.
ˆ
Intr-un mod similar putem considera integrala
a

−∞
f(x) dx = lim
l→−∞
a

l
f(x) dx
dac˘a limita exist˘a ¸si este finit˘a, respectiv

−∞
f(x) dx = lim
l→∞
l

→−∞
l

l

f(x) dx = lim
l→∞
l

−l
f(x) dx
dac˘a limita exist˘a ¸si este finit˘a.
109
ˆ
In aceste dou˘a cazuri, presupunem c˘a f : (−∞, a] → R este integra-
bil˘a pe orice [l, a], l < a, respectiv f : R → R este integrabil˘ a pe fiecare
interval [l

, l].
Exemplul 5.1. Fie a > 0 ¸si f : [a, ∞) →R, f(x) =
1
x
p
, p ∈ R, astfel c˘a
f este integrabil˘ a pe [a, l] pentru orice l > a ¸si
l

a
1
x
p
dx =

ln l −ln a, pentru p = 1
1
p −1

1
l
p−1

1
a
p−1

, pentru p = 1.
Atunci
lim
l→∞
l

a
1
x
p
dx =

∞, dac˘a p ≤ 1
1
(p −1)a
p−1
, dac˘a p > 1.
Rezult˘a c˘a integrala este divergent˘ a pentru p ≤ 1, respectiv convergent˘ a
dac˘a p > 1.
ˆ
In acest caz putem scrie

a
1
x
p
dx =
1
(p −1)a
p−1
.
Teorema 5.18. (Condit ¸ia Cauchy) Fie f : [a, ∞) → R o funct ¸ie inte-
grabil˘a pe [a, l] pentru orice l > a. Integrala

a
f(x) dx este convergent˘a
dac˘a ¸si numai dac˘a, pentru orice ε > 0, exist˘a a
ε
> a astfel ˆıncˆat c˘a

x

x

f(x) dx

< ε
pentru orice x

, x

∈ (a
ε
, ∞).
Demonstrat ¸ie. Dac˘a not˘am F(l) =
l

a
f(x) dx, convergent ¸a integralei

a
f(x) dx este echivalent˘ a cu existent ¸a limitei lim
l→∞
F(l) astfel c˘a, pen-
tru a ˆıncheia demonstrat ¸ia, este suficient s˘a observ˘am c˘a putem scrie
condit ¸ia din teorem˘a astfel:
110
pentru orice ε > 0, exist˘a a
ε
> a astfel ca
[F(x

) −F(x

)[ < ε, ∀ x

, x

∈ (a
ε
, ∞),
relat ¸ie care reprezint˘ a condit ¸ia Cauchy pentru existent ¸a limitei lim
l→∞
F(l).
Definit¸ia 5.10. Fie f : [a, b) → R o funct ¸ie integrabil˘a pe [a, l], pentru
orice l ∈ (a, b) ¸si lim
xb
f(x) = ∞ (sau −∞). Dac˘a F : [a, b) → R,
F(l) =
l

a
f(x) dx, spunem c˘a integrala
b

a
f(x) dx
converge dac˘a lim
xb
F(l) exist˘a ¸si este finit˘a, respectiv este divergent˘a dac˘a
limita este infinit˘a sau nu exist˘a.
Dac˘a integrala
b

a
f(x) dx converge, scriem
b

a
f(x) dx = lim
lb
l

a
f(x) dx.
ˆ
Intr-un mod similar, pentru f : (a, b] →R integrabil˘ a pe [l, b], pentru
orice l ∈ (a, b), ¸si lim
xa
f(x) = ∞ (sau −∞), putem considera
b

a
f(x) dx = lim
la
b

l
f(x) dx
¸si spunem c˘a integrala converge dac˘a limita exist˘a ¸si este finit˘a, respectiv
este divergent˘a dac˘a limita este infinit˘a sau nu exist˘a.
111
Dac˘a, ˆın integrala
b

l
f(x) dx facem schimbarea de variabil˘ a t = −x,
obt ¸inem
b

l
f(x) dx =
−l

−b
f(−t) dt
¸si, de aici, rezult˘a echivalent ¸a dintre convergent ¸a integralei
b

a
f(x) dx ¸si
convergent ¸a integralei
−a

−b
f(x) dx.
Mai general, fie f : (a, b) →R integrabil˘a pe [l

, l] pentru orice [l

, l] ⊂
(a, b) ¸si astfel ˆıncˆ at limitele funct ¸iei f ˆın x = a ¸si x = b sunt infinite.
Definim
b

a
f(x) dx = lim
lb
l

a
l

l

f(x) dx
¸si spunem c˘a integrala converge dac˘a limita exist˘a ¸si este finit˘a, respectiv
este divergent˘a dac˘a limita nu exist˘a sau este infinit˘a.
Remarc˘am c˘a existent ¸a limitei lim
lb
l

a
l

l

f(x) dx este echivalent˘a cu
existent ¸a limitelor
lim
l

a
c

l

f(x) dx ¸si lim
lb
l

c
f(x) dx
cu c un punct arbitrar din (a, b).
ˆ
In cazul convergent ¸ei, avem de asemenea
lim
lb
l

a
l

l

f(x) dx = lim
l

a
c

l

f(x) dx + lim
lb
l

c
f(x) dx.
112
Rezult˘a c˘a putem considera doar cazul f : [a, b] → R integrabil˘a pe
[a, l], pentru orice l ∈ (a, b) ¸si lim
xb
f(x) = ∞ sau −∞.
Spunem, ˆın acest caz caz, c˘a
b

a
f(x) dx reprezint˘ a o integral˘a improprie
de spet ¸a a doua.
Exemplul 5.2. Fie f : [a, b) →R,
f(x) =
1
(b −x)
p
, p ∈ R.
Pentru orice l ∈ [a, b), avem
l

a
f(x) dx =

ln(b −a) −ln(b −l), dac˘a p = 1
1
1 −p

1
(b −a)
p−1

1
(b −l)
p−1

, dac˘a p = 1
¸si
lim
lb
l

a
f(x) dx =

∞, dac˘a p ≥ 1
1
(1 −p)(b −a)
p−1
, dac˘a p < 1
adic˘a integrala converge pentru p < 1 ¸si este divergent˘ a pentru p ≥ 1.
Teorema 5.19. Fie f : [a, b) → R integrabil˘a pe [a, l], pentru orice
l ∈ [a, b) ¸si astfel ˆıncˆat lim
x→b
f(x) = ∞ (sau −∞). Integrala
b

a
f(x) dx
converge dac˘a ¸si numai dac˘a, pentru orice ε > 0, exist˘a b
ε
∈ (a, b) astfel
ˆıncˆat

x

x

f(x) dx

< ε,
pentru x

, x

∈ (b
ε
, b).
Demonstrat ¸ie. Considerˆand F(l) =
l

a
f(x) dx, cerint ¸a teoremei reprezint˘a
condit ¸ia Cauchy pentru existent ¸a limitei lim
lb
F(l).
113
Condit ¸iile din teoremele 5.18 ¸si 5.19 pot fi rescrise sub o singur˘a form˘a.
Teorema 5.20. (Condit ¸ia Cauchy pentru existent ¸a integralelor improprii)
Fie f : [a, b) →R integrabil˘a pe [a, l] pentru orice l ∈ (a, b) cu b = ∞ sau
astfel ˆıncˆat lim
xb
f(x) = ∞ (sau −∞) dac˘a b ∈ R. Integrala
b

a
f(x) dx
converge dac˘a ¸si numai dac˘a, pentru orice ε > 0, exist˘a U
ε
∈ ϑ(b) astfel
ˆıncˆat, pentru orice x

, x

∈ (a, b) ∩ U
ε
, avem

x

x

f(x) dx

< ε.
Drept consecint ¸˘ a, avem
Teorema 5.21. (Testul de comparat ¸ie) Fie f, g : [a, b) →R dou˘a funct ¸ii
continue cu proprietatea 0 ≤ f(x) ≤ g(x) pentru orice x ∈ [a, b). Sunt
adev˘arate afirmat ¸iile :
– dac˘a
b

a
g(x) dx converge, atunci
b

a
f(x) dx converge ;
– dac˘a
b

a
f(x) dx este divergent˘a, atunci
b

a
g(x) dx este divergent˘a.
Demonstrat ¸ie. Pentru prima afirmat ¸ie, remarc˘am c˘a putem scrie, pentru
x

< x

,

x

x

f(x) dx

=
x

x

f(x) dx ≤
x

x

g(x) dx =

x

x

g(x) dx

¸si condit ¸ia Cauchy fiind satisf˘acut˘ a pentru g, este, cu atˆat mai mult,
ˆındeplinit˘ a pentru f.
Referitor la a doua afirmat ¸ie, putem rat ¸iona prin reducere la absurd.
O alt˘a consecint ¸˘ a a condit ¸iei Cauchy, demonstrat˘a anterior, este urm˘atoarea
propozit ¸ie.
114
Propozit¸ia 5.7. Fie f : [a, b) → R integrabil˘a pe [a, l] pentru orice
l ∈ (a, b) cu b = ∞ sau astfel ˆıncˆat lim
xb
f(x) = ∞ (sau −∞) dac˘a b ∈ R.
Integrala
b

a
f(x) dx converge dac˘a ¸si numai dac˘a, pentru orice ε > 0,
exist˘a η
ε
∈ [a, b), astfel ˆıncˆat pentru orice x

, x

∈ (η
ε
, b), s˘a avem

x

x

f(x) dx

< ε.
Teorema 5.22. Fie f : [a, b) → R o funct ¸ie integrabil˘a pe [a, l] pen-
tru orice l ∈ (a, b). Dac˘a integrala
b

a
[f(x)[ dx este convergent˘a, atunci
b

a
f(x) dx este, de asemenea, convergent˘a.
Demonstrat ¸ie. Pentru ˆınceput, remarc˘am faptul c˘a, dac˘a f este integra-
bil˘a Riemann pe un interval m˘arginit [α, β], atunci [f[ este de asemenea
integrabil˘ a Riemann pe [α, β] ¸si

β

α
f(x) dx


β

α
[f(x)[ dx.
Mai mult, cˆand condit ¸ia Cauchy este satisf˘acut˘a pentru [f[, atunci aceasta
are loc ¸si pentru f.
Definit¸ia 5.11. Fie f : [a, b) → R o funct ¸ie integrabil˘a pe [a, l] pentru
orice l ∈ (a, b). Dac˘a integrala
b

a
[f(x)[ dx converge, atunci spunem
c˘a integrala
b

a
f(x) dx este absolut convergent˘a ¸si funct ¸ia f este numit˘a
absolut integrabil˘a.
115
Din teorema precedent˘a, rezult˘a c˘a, dac˘a f este absolut integrabil˘a
pe [a, b), atunci f este integrabil˘ a pe [a, b).
Exist˘a, ˆıns˘ a, funct ¸ii f pentru care
b

a
f(x) dx converge ¸si
b

a
[f(x)[ dx
este divergent˘ a (a se vedea exemplul care urmeaz˘a).
Teorema 5.23. ( Testul Dirichlet) Fie f o funct ¸ie continu˘a pe [a, b) ¸si g
a funct ¸ie monoton˘a pe [a, b). Presupunem c˘a lim
xb
g(x) = 0, respectiv c˘a
c˘a funct ¸ia
F(l) =
l

a
f(x) dx
este m˘arginit˘a pe [a, b). In aceaste condit ¸ii,
b

a
g(x)f(x) dx este conver-
gent˘a.
Demonstrat ¸ie. Fie u, v cu a < u < v < b. Integralei
v

u
f(x)g(x) dx
i se poate aplica formula a doua de medie (teorema 5.10), deci exist˘a
ξ ∈ (u, v) astfel ˆıncˆ at
v

u
f(x)g(x) dx = g(u)
ξ

u
f(x) dx +g(v)
v

ξ
f(x) dx.
Funct ¸ia f este continu˘ a deci admite o primitiv˘a F care este de asemenea
o funct ¸ie continu˘ a pe intervalul compact [u, v], deci, este ¸si m˘arginit˘ a.
Fie K astfel ˆıncˆ at [F(x)[ < K pentru orice x ∈ [u, v].
Utilizˆand formula lui Leibnitz-Newton, putem scrie

ξ

u
f(x) dx

= [F(ξ) −F(u)[ < 2K,
116
respectiv,

v

ξ
f(x) dx

= [F(v) −F(ξ)[ < 2K.
Din lim
xb
g(x) = 0 rezult˘a c˘a pentru un ε > 0 dat, exist˘a un η
ε
∈ [a, b)
astfel ca [g(x)[ < ε dac˘a x ∈ (η
ε
, b). A¸sadar, pentru orice u, v ∈ (η
ε
, b)
avem, folosind a doua teorem˘a de medie, c˘a

v

u
f(x)g(x) dx

= [g(u)[

ξ

u
f(x) dx

+[g(v)[

v

ξ
f(x) dx

< 4Kε.
Aplicˆand propozit ¸ia 5.7 rezult˘a convergent ¸a integralei date.
Ca aplicat ¸ie, consider˘am, mai ˆıntˆai, funct ¸ia f : [1, ∞) →R,
f(x) =
sin x
x
α
, α > 0.
Din inegalitatea [f(x)[ ≤
1
x
α
¸si faptul c˘a, pentru α > 1,

1
dx
x
α
este
convergent˘a, rezult˘a c˘a, pentru α > 1, f este absolut integrabil˘a.
Dac˘a 0 < α ≤ 1,
1
x
α
este o funct ¸ie monoton˘a pe [1, ∞) ¸si lim
x→∞
1
x
α
= 0
ˆın timp ce, pentru funct ¸ia sin x, avem

l

a
sin x dx

= [ −cos x

l
1
[ ≤ 2 ∀ l ∈ (1, ∞)
astfel c˘a, aplicˆand testul Dirichlet, rezult˘a convergent ¸a integralei

1
sin x
x
α
dx pentru 0 < α ≤ 1.
Similar, avem convergent ¸a integralei

1
cos x
x
α
dx, ∀ α ∈ (0, 1].
117
Pe de alt˘a parte, avem
[ sin x[ ≥ sin
2
x =
1 −cos 2x
2
¸si integrala

1
1 −cos 2x
2x
α
dx
este divergent˘ a pentru α ∈ (0, 1] deoarece

1
cos 2x
2x
α
dx converge dar

1
1
2x
α
dx este divergent˘a.
ˆ
In consecint ¸˘ a, pentru α ∈ (0, 1], integrala

1
sin x
x
α
dx este convergent˘ a
dar nu este absolut convergent˘ a. Pentru astfel de integrale, spunem c˘a
sunt semiconvergente.
Dac˘a reconsider˘am teorema 5.21 ¸si, separat, integralele improprii de
prima spet ¸˘ a, respectiv de spet ¸a a doua, avem urm˘atoarele criterii de
comparat ¸ie.
Propozit¸ia 5.8. Fie g : [a, ∞) → R o funct ¸ie continu˘a, a > 0, ¸si,
pentru p ∈ R, consider˘am funct ¸ia f : [a, ∞) →R
f(x) =
g(x)
x
p
, ∀ x ∈ [a, ∞).
Atunci :
a) dac˘a exist˘a M ∈ R astfel ˆıncˆat [g(x)[ ≤ M pentru orice x ∈ [a, ∞)
¸si dac˘a p > 1, atunci integrala

a
f(x) dx este absolut convergent˘a;
b) dac˘a g(x) ≥ c > 0 pentru orice x ∈ [a, ∞), ¸si dac˘a p ≤ 1, atunci
integrala

a
f(x) dx este divergent˘a.
118
Demonstrat ¸ie.
ˆ
Intr-adev˘ar, ˆın cazul a), [f(x)[ ≤
M
x
p
¸si

a
dx
x
p
converge
pentru p > 1.
ˆ
In cazul b), 0 <
c
x
p
≤ f(x) ¸si

a
dx
x
p
este divergent˘ a avˆ and ˆın vedere
faptul c˘a p ≤ 1.
Propozit¸ia 5.9. Fie f : [a, ∞) →R o funct ¸ie continu˘a ¸si a > 0. Atunci:
a) dac˘a exist˘a p > 1 a¸sa ˆıncˆat lim
x→∞
x
p
[f(x)[ = l ≥ 0, atunci

a
f(x) dx
este absolut convergent˘a pentru orice a > 0;
b) dac˘a exist˘a p ≤ 1 a¸sa ˆıncˆat lim
x→∞
x
p
f(x) = l > 0 (eventual l = ∞),
atunci

a
f(x) dx este divergent˘a pentru orice a > 0.
Demonstrat ¸ie. a) Dac˘a a > 0 ¸si ε
0
> 0, exist˘a a
0
> a astfel ˆıncˆat
[f(x)[x
p
< l +ε
0
, ∀ x ∈ (a
0
, ∞).
De aici deducem
[f(x)[ ≤
l + ε
0
x
p
, ∀ x ∈ (a
0
, ∞) cu p > 1
¸si, mai mult, integrala

a
f(x) dx =
a
0

a
f(x) dx +

a
0
f(x) dx
este absolut convergent˘ a.
b) Dac˘a ε
0
> 0 este a¸sa ˆıncˆat l − ε
0
> 0 ¸si a
0
este astfel ˆıncˆ at
f(x)x
p
≥ l −ε
0
, pentru orice x ∈ (a
0
, ∞), rezult˘a
f(x) ≥
1 −ε
0
x
p
> 0, ∀ x ∈ (a
0
, ∞) cu p ≤ 1
care implic˘a faptul c˘a

a
f(x) dx este divergent˘a.
119
Propozit¸ia 5.10. Fie f, g : [a, b) → R dou˘a funct ¸ii continue. Pre-
supunem c˘a lim
xb
f(x) = ∞ sau −∞ ¸si f(x) =
g(x)
(b −x)
p
. Atunci:
a) dac˘a [g(x)[ ≤ M pentru orice x ∈ [a, b) ¸si p < 1,
b

a
f(x) dx este
absolut convergent˘a;
b) dac˘a 0 < c ≤ g(x) pentru orice x ∈ [a, b) ¸si p ≥ 1,
b

a
f(x) dx este
divergent˘a.
Demonstrat ¸ie.
ˆ
In cazul a), avem
[f(x)[ ≤
M
(b −x)
p
, ∀ x ∈ [a, b)
ceea ce implic˘a convergent ¸a integralei
b

a
dx
(b −x)
p
pentru p < 1 iar, de
aici, absolut convergent ¸a integralei
b

a
f(x) dx.
ˆ
In cazul b), avem
0 <
c
(b −x)
p
≤ f(x), ∀ x ∈ [a, b)
¸si, din divergent ¸a integralei
b

a
dx
(b −x)
p
(p ≥ 1), avem divergent ¸a inte-
gralei
b

a
f(x) dx.
Propozit¸ia 5.11. Fie f → R o funct ¸ie continu˘a. Presupunem c˘a
lim
xb
f(x) = ∞ sau −∞. Atunci:
120
a) dac˘a exist˘a p < 1 a¸sa ˆıncˆat lim
xb
(b − x)
p
[f(x)[ = l ≥ 0, atunci
b

a
f(x) dx este absolut convergent˘a;
b) dac˘a exist˘a p ≥ 1 a¸sa ˆıncˆat lim
xb
(b −x)
p
f(x) = l > 0 (eventual ∞),
atunci
b

a
f(x) dx este divergent˘a.
Demonstrat ¸ie. Pentru demonstrat ¸ie putem proceda caˆın cazul propozit ¸iei
5.9, cazul a), respectiv cazul b) ¸si avˆand ˆın vedere ipotezele ment ¸ionate
ˆın propozit ¸ia 5.10.
Urm˘atoarea teorem˘a stabile¸ste o leg˘atur˘a ˆıntre serii numerice ¸si inte-
grale improprii de spet ¸a ˆıntˆ ai.
Teorema 5.24. Fie f : [a, ∞) → R (a > 0) o funct ¸ie pozitiv˘a, de-
scresc˘atoare ¸si n
0
= inf¦n ∈ N; n ≥ a¦.
ˆ
In aceaste condit ¸ii, integrala

a
f(x) dx ¸si seria

¸
n=n
0
f(n) au aceea¸si natur˘a.
Demonstrat ¸ie. Fie n > n
0
. Din ipotezele pentru f, avem
f(n) ≤
n

n−1
f(x) dx ≤ f(n −1), n = n
0
, n
0
+ 1, . . .
¸si, de aici, pentru m > n
0
, obt ¸inem
S
m
=
m
¸
n=n
0
+1
f(n)+f(n
0
) ≤
m

n
0
f(x) dx ≤
m
¸
n=n
0
+1
f(n−1) =
m
¸
n=n
0
f(n) = S
m−1
unde (S
m
)
m≥n
0
reprezint˘a ¸sirul sumelor part ¸iale pentru seria (cu termeni
pozitivi)

¸
n=n
0
f(n).
121
Acum, presupunem c˘a seria

¸
n=n
0
f(n) converge. Atunci (S
m
)
m≥n
0
este
un ¸sir cresc˘ator ¸si m˘arginit ¸si, deci cu atˆat mai mult,

m

n
0
f(x) dx

m>n
0
este un ¸sir cresc˘ator ¸si m˘arginit. Mai mult, pentru F(l) =
l

n
0
f(x) dx ca
funct ¸ie monoton cresc˘atoare ¸si m˘arginit˘a superior, exist˘a ¸si este finit˘a
lim
l→∞
F(l) fapt ce dovede¸ste convergent ¸a integralei

a
f(x) dx =
n
0

a
f(x) dx +

n
0
f(x) dx.
Reciproc, dac˘a integrala exist˘a, atunci ¸sirul (S
m
)
m≥n
0
este monoton
cresc˘ator ¸si m˘arginit superior ¸si, de aici, rezult˘a convergent ¸a seriei

¸
n=n
0
f(n).
Remarc˘am c˘a, dac˘a, pentru o serie convergent˘a

¸
n=1
a
n
, avem lim
n→∞
a
n
=
0, putem demonstra convergent ¸a integralei de forma

a
f(x) dx chiar dac˘a
lim
x→∞
f(x) nu exist˘a. Dac˘a integrala

a
f(x) dx este convergent˘ a ¸si exist˘a
lim
x→∞
f(x) = λ, atunci, ˆın mod necesar, λ = 0.
5.4 Integrale Euler, funct ¸iile Gamma ¸si Beta
Propozit¸ia 5.12. Pentru orice p > 0, integrala

0
x
p−1
e
−x
dx este con-
vergent˘a.
122
Demonstrat ¸ie. Avem o integral˘ a improprie de prima spet ¸˘a dar, dac˘a 0 <
p < 1, avem o integral˘ a improprie de spet ¸a a doua.
Avˆand ˆın vedere faptul c˘a, pentru orice λ ∈ R, avem lim
x→∞
x
λ
e
−x
= 0,
rezult˘a c˘a exist˘a α > 1 astfel ˆıncˆ at lim
x→∞
x
α
(x
p−1
e
−x
) = 0 ¸si, de aici,
deducem convergent ¸a integralei

0
x
p−1
e
−x
dx ca integral˘a improprie de
prima spet ¸˘a.
Dac˘a p ∈ (0, 1), atunci p − 1 ∈ (−1, 0), astfel c˘a putem considera
λ < 1 pentru care
lim
x0
x
λ
x
p−1
e
−x
= lim
x0
x
p+λ−1
e
−x
= 0
¸si avem astfel convergent ¸a integralei

0
x
p−1
e
−x
dx aceasta fiind de aseme-
nea integral˘ a improprie de prima spet ¸˘ a.
A¸sadar aplicat ¸ia Γ : (0, ∞) →R dat˘a prin
(5.14) Γ(p) =

0
x
p−1
e
−x
dx
este bine definit˘a ¸si este numit˘ a funct ¸ie Gamma.
Propozit¸ia 5.13. Pentru orice p > 1, avem Γ(p) = (p −1)Γ(p −1).
Demonstrat ¸ie. Dac˘a p > 1, Γ(p−1) exist˘a de asemenea ¸si, integrˆ and prin
p˘art ¸i ˆın 5.14, obt ¸inem
Γ(p) = − lim
l→∞
ε→0
x
p−1
e
−x

l
ε
+ (p −1)

0
x
p−2
e
−x
dx = (p −1)Γ(p −1).
Drept consecint ¸˘ a, avem
Γ(n) = (n −1)! , ∀ n ∈ N

123
avˆ and ˆın vedere faptul c˘a Γ(1) =

0
e
−x
dx = 1, astfel c˘a, dac˘a consider˘am
n! = Γ(n + 1) =

0
x
n
e
−x
dx, n ≥ 0,
putem spune c˘a Γ(p) reprezint˘ a o generalizare a factorialului pentru
num˘ arul real p > 0.
Propozit¸ia 5.14. Pentru orice p, q > 0, integrala
1

0
x
p−1
(1 − x)
q−1
dx
converge.
Demonstrat ¸ie. Exist˘a α < 1 astfel c˘a
lim
x0
x
α
x
p−1
(1 −x)
q−1
= lim
x0
x
α+p−1
(1 −x)
q−1
= 0
(este suficient s˘a lu˘am 1−p < α < 1) care arat˘a convergent ¸a integralei ca
integral˘ a impropie cu referire la extremitatea stˆang˘a a intervalului [0, 1].
Similar, exist˘a β < 1 astfel ˆıncˆ at
lim
x1
x
α
(1 −x)
β
x
p−1
(1 −x)
q−1
= lim
x→1
x
p−1
(1 −x)
β+q−1
= 0
(este suficient s˘a lu˘am 1 − q < β < 1) iar de aici rezult˘a convergent ¸a
integralei cu referire la extremitatea dreapt˘a a intervalului [0, 1].
Aplicat ¸ia B definit˘a prin
(5.15) B(p, q) =
1

0
x
p−1
(1 −x)
q−1
dx ; p > 0, q > 0
se nume¸ste funct ¸ia Beta.
Propozit¸ia 5.15. Pentru orice p > 1, avem
B(p, q) =
p −1
p + q −1
B(p −1, q).
124
Demonstrat ¸ie.
ˆ
Intr-adev˘ar, integrˆ and prin p˘art ¸i, obt ¸inem
B(p, q) =
=
1

0
x
p−1
(1−x)
q−1
dx = −
1
q
lim
l1
ε0
x
p−1
(1−x)
q

l
ε
+
p −1
q
1

0
x
p−2
(1−x)
q
dx =
=
p −1
q
1

0
x
p−2
(1 −x)(1 −x)
q−1
dx =
=
p −1
q
1

0
x
p−2
(1 −x)
q−1
dx −
p −1
q
1

0
x
p−1
(1 −x)
q−1
dx =
=
p −1
q
B(p −1, q) −
p −1
q
B(p, q)
iar, de aici,
B(p, q)

1 +
p −1
q

=
p −1
q
B(p −1, q)
¸si deci, ˆın final,
B(p, q) =
p −1
p + q −1
B(p −1, q).
Similar,
B(p, q) =
q −1
p + q −1
B(p, q −1), ∀ q > 1
¸si, dac˘a ˆın acela¸si timp, p > 1, q > 1, atunci
B(p, q) =
(p −1)(q −1)
(p + q −1)(p +q −2)
B(p −1, q −1).
Avˆand ˆın vedere faptul c˘a B(1, 1) = 1, avem pentru p, q ∈ N

B(p, q) =
(p −1)!(q −1)!
(p +q −1)!
=
1
q C
p−1
p+q−1
=
1
p C
q−1
p+q−1
.
125
Pentru p = q =
1
2
,
B

1
2
,
1
2

=
1

0
dx

x(1 −x)
= 2
1

0
(

x)

1 −(

x)
2
dx = 2 arcsin

x

1
0
= π.
Teorema 5.25. Pentru orice p > 0, q > 0, avem
B(p, q) =
Γ(p)Γ(q)
Γ(p +q)
.
Demonstrat ¸ie. Facem schimbarea de variabil˘ a t =
x
1 −x
ˆın definit ¸ia lui
B(p, q) (5.15). De aici
x(t) =
t
1 +t
: [0, ∞) →[0, 1) ¸si x

(t) =
1
(1 + t)
2
> 0.
Avem
(5.16)
B(p, q) =
=
1

0
x
p−1
(1 −x)
q−1
dx =

0
t
p−1
(1+t)
p−1
1
(1+t)
q−1
dt
(1+t)
2
=
=

0
t
p−1
(1 + t)
−(p+q)
dt.
Pe de alt˘a parte, dac˘a ˆın Γ(p) =

0
x
p−1
e
−x
dx, lu˘am x = ty, t > 0,
avem
Γ(p) = t
p

0
y
p−1
e
−ty
dy.
Dac˘a ˆınlocuim t prin 1 + t ¸si p prin p + q, obt ¸inem
Γ(p + q) = (1 + t)
p+q

0
y
p+q−1
e
−(1+ty)
dy.
126
Multiplic˘am aceast˘a relat ¸ie cu t
p−1
¸si integr˘ amˆın raport cu t pe [0, ∞).
Vom avea
Γ(p +q)

0
t
p−1
(1 + t)
−(p+q)
dt =

0

0
y
p+q−1
e
−y
t
p−1
e
−ty
dy

dt =
=

0

y
p+q−1
e
−y

0
t
p−1
e
−ty
dt

dy =

0
y
p+q−1
e
−y
Γ(p)
y
p
dy = Γ(p)Γ(q)
¸si, din (5.16),
Γ(p +q)B(p, q) = Γ(p)Γ(q)
. Ca urmare
B(p, q) =
Γ(p)Γ(q)
Γ(p +q)
.
5.5 Integrale depinzˆand de un parametru
Definit¸ia 5.12. Fie a, b : D ⊆ R → R dou˘a funct ¸ii cu a(t) ≤ b(t)
pentru orice t. Consider˘am o funct ¸ie f depinzˆand de dou˘a variable t, x
astfel ca, pentru orice t fixat din D, funct ¸ia f( , t) :

a(t), b(t)

→R este
integrabil˘a pe

a(t), b(t)

. Astfel, putem considera aplicat ¸ia F : D → R
definit˘a prin
F(t) =
b(t)

a(t)
f(x, t) dx.
Spunem c˘a ˆın membrul drept la relat ¸iei precedente avem o integral˘a
depinzˆand de parametrul t.
Teorema 5.26. Presupunem c˘a, pentru t
0
∈ D, punct de acumulare
pentru D, sunt adev˘arate urm˘atoarele ipoteze :
1. exist˘a lim
t→t
0
a(t) = a
0
, lim
t→t
0
b(t) = b
0
(presupunˆand c˘a a
0
< b
0
) ;
2. pentru orice t ∈ D fixat, funct ¸ia x →f(x, t) este continu˘a ;
127
3. pentru orice x ∈ [a
0
, b
0
] ¸si orice ε > 0, exist˘a δ
ε
> 0 ¸si g : [a
0
, b
0
] →
R astfel ˆıncˆat
[f(x, t) −g(x)[ < ε, ∀ t ∈ D, [t −t
0
[ < δ
ε
.
Atunci funct ¸ia F are o limit˘a ˆın t
0
¸si
lim
t→t
0
F(t
0
) =
b
0

a
0
g(x) dx.
Demonstrat ¸ie. Pentruˆınceput, remarc˘am c˘a, pentru un x
0
∈ [a
0
, b
0
] fixat,
un ε > 0 arbitrar ¸si un t fixat care verific˘a [t − t
0
[ < δ
ε
, exist˘a η =
η

ε, x
0

> 0 astfel ˆıncˆ at, pentru orice x ∈ [a
0
, b
0
] pentru care [x
0
−x[ < η,
avem
[f(x, t) −f(x
0
, t)[ <
ε
3
.
De aici rezult˘a inegalit˘at ¸ile
[g(x) −g(x
0
)[ ≤
≤ [g(x)−f(x, t)[ +[f(x, t)−f(x
0
, t)[ +[f(x
0
, y)−g(x
0
)[ <
ε
3
+
ε
3
+
ε
3
= ε.
Astfel rezult˘a continuitatea funct ¸iei g pe [a
0
, b
0
], deci ¸si integrabilitatea
lui g pe [a
0
, b
0
].
Din ipotez˘a, exist˘a V ∈ ϑ(t
0
) a¸sa ˆıncˆat a, b sunt funct ¸ii m˘arginite pe
V ¸si, de asemenea, f este o funct ¸ie m˘arginit˘a pe [a(t), b(t)] V .
Din a
0
< b
0
, putem presupune a(t) < b(t) pentru orice t ∈ V ` ¦t
0
¦.
Dac˘a [f(x, t)[ ≤ M pentru orice (x, t) ∈ [¯a,
¯
b] V , unde ¯a = inf
t∈V
a(t),
¯
b = sup
t∈V
b(t), pentru un ε > 0, fie δ
ε
> 0 astfel ˆıncˆ at, pentru orice t ∈ V
pentru care [t −t
0
[ < δ
ε
, s˘a avem
[a(t) −a
0
[ <
ε
3M
, [b(t) −b
0
[ <
ε
3M
¸si [f(x, t) −g(x)[ <
ε
3(b
0
−a
0
)
,
pentru orice x ∈ [a
0
, b
0
].
Rezult˘a

F(t) −
b
0

a
0
g(x) dx

=

b(t)

a(t)
f(x, t) dx −
b
0

a
0
g(x) dx


128

a
0

a(t)
f(x, t) dx

+

b
0

a
0

f(x, t) −g(x)

dx

+

b(t)

b
0
f(x, t) dx


≤ M
ε
3M
+(b
0
−a
0
)
ε
3(b
0
−a
0
)
+M
ε
3M
=
ε
3
+
ε
3
+
ε
3
= ε, ∀ t; [t
0
−t[ < δ
ε
adic˘a,
lim
t→t
0
F(t) =
b
0

a
0
g(x) dx.
Teorema 5.27. Presupunem c˘a urm˘atoarele afirmat ¸ii au loc :
1. pentru orice t fixat, x → f(x, t) este o funct ¸ie continu˘a pe
[a(t), b(t)] ;
2. pentru fiecare x ∈ [a(t), b(t)], t → f(x, t) este o funct ¸ie continu˘a
ˆın t
0
∈ D;
3. funct ¸iile a, b : D →R sunt continue ˆın t
0
.
Atunci F este continu˘a ˆın t
0
.
Demonstrat ¸ie. Aplic˘am teorema precedent˘ a pentru a
0
= a(t
0
), b
0
= b(t
0
)
¸si g(x) = f(x, t
0
). Obt ¸inem
lim
t→t
0
F(t) =
b(t
0
)

a(t
0
)
f(x, t
0
) dx = F(t
0
)
¸si, de aici, continuitatea funct ¸iei F ˆın t
0
.
Dar, t
0
fiind un punct arbitrar din D, rezult˘a c˘a F este o funct ¸ie
continu˘a pe D.
Teorema 5.28. Fie f : [α, β]D →R, a, b : D →[α, β] unde D ⊂ R (cu
a(t) ≤ b(t) pentru orice t ∈ D). Presupunem c˘a, pentru l ∈ ¦1, 2, . . . , k¦,
avem:
1. f este continu˘a pe [α, β] D ¸si f

(t) este deasemenea o funct ¸ie
continu˘a,
2. funct ¸iile a, b au derivate continue pe D.
129
Atunci F are derivat˘a continu˘a ˆın raport cu t ¸si
F

(t) = f

b(t), t

b

(t) −f

a(t), t

a

(t) +
b(t)

a(t)
f

t
(x, t) dx.
Demonstrat ¸ie. Avem
F(t) −F(t
0
) =
b(t)

a(t)
f(x, t) dx −
b(t
0
)

a(t
0
)
f(x, t
0
) dx =
=
a(t
0
)

a(t)
f(x, t) dx +
b(t
0
)

a(t
0
)

f(x, t) −f(x, t
0
)

dx +
b(t)

b(t
0
)
f(x, t) dx =
= f(ξ
t
, t)

a(t) −a(t
0
)

+
b(t
0
)

a(t
0
)

f(x, t) −f(x, t
0
)

dx +f(η
t
, t)

b(t) −b(t
0
)

unde ξ
t
este ˆıntre a(t) ¸si a(t
0
), respectiv η
t
este ˆıntre b(t) ¸si b(t
0
).
Pentru t = t
0
, avem
F(t) −F(t
0
)
t −t
0
=
= f(ξ
t
, t)
a(t) −a(t
0
)
t −t
0
+
b(t
0
)

a(t
0
)
f(x, t) −f(x, t
0
)
t −t
0
dx + f(η
t
, t)
b(t) −b(t
0
)
t −t
0
.
Dac˘a t tinde la t
0
, avˆ and ˆın vedere faptul c˘a (ξ
t
, t) →

a(t
0
), t
0

¸si

t
, t) →

b(t
0
), t
0

, avem
lim
t→t
0
f(ξ
t
, t)
a(t) −a(t
0
)
t −t
0
= f

a(t
0
), t
0

a

(t
0
),
lim
t→t
0
b(t
0
)

a(t
0
)
f(x, t) −f(x, t
0
)
t −t
0
dx =
b(t
0
)

a(t
0
)
f

t
(x, t
0
) dx
130
(conform teoremei 5.26),
lim
t→t
0
f(η
t
, t)
b(t) −b(t
0
)
t −t
0
= f

b(t
0
), t
0

b

(t
0
)
¸si, ˆın final,
lim
t→t
0
F(t) −F(t
0
)
t −t
0
=
= f

b(t
0
), t
0

b

(t
0
) −f

a(t
0
), t
0

a

(t
0
) +
b(t
0
)

a(t
0
)
f

t
(x, t
0
) dx.
5.6 Aplicat ¸ii ale integralei definiteˆın geome-
trie
Definit¸ia 5.13. O submult ¸ime A ⊂ R
2
se nume¸ste mult ¸ime elementar˘a
dac˘a
A =
n
¸
i=1
A
i
unde A
i
, i = 1, 2, . . . , n, sunt suprafet ¸e dreptunghiulare avˆand laturile
paralele cu axele de coordonate ¸si orice dou˘a dreptunghiuri diferite s˘a
aib˘a ˆın comun cel mult o latur˘a.
Definit¸ia 5.14. Aria mult ¸imii elementare A este dat˘a de num˘arul
σ(A) =
n
¸
i=1
σ(A
i
)
unde σ(A
i
) = a
i
b
i
(i = 1, . . . , n) este aria unui dreptunghi A
i
avˆand
lungimea laturilor a
i
, respectiv b
i
.
Definit¸ia 5.15. Spunem c˘a o mult ¸ime A = ¦(x, y) / x ∈ R, y ∈ R¦,
adic˘a o submult ¸ime din R
2
, este m˘arginit˘a dac˘a exist˘a numerele reale
a, b, c, d a¸sa ˆıncˆat s˘a avem
a ≤ x ≤ b, c ≤ y ≤ d ∀ (x, y) ∈ A.
131
Altfel spus, mult ¸imea A este m˘arginit˘a dac˘a exist˘a o suprafat ¸˘ a drep-
tunghiular˘a cu laturile paralele cu axele de coordonate care s˘a o cont ¸in˘a.
Definit¸ia 5.16. Fie A o mult ¸ime m˘arginit˘a din R
2
. Spunem c˘a A are
arie dac˘a exist˘a dou˘a ¸siruri de mult ¸imi elementare (E
n
)
n
, (F
n
)
n
astfel
ˆıncˆat
E
n
⊂ A ⊂ F
n
, ∀ n, ¸si lim
n→∞
σ(E
n
) = lim
n→∞
σ(F
n
).
Valoarea comun˘a a limitelor reprezint˘a aria lui A.
Teorema 5.29. Dac˘a f : [a, b] →R
+
este o funct ¸ie continu˘a ¸si pozitiv˘a,
atunci mult ¸imea G
f
delimitat˘a de graficul funct ¸iei f, axa Ox ¸si dreptele
x = a, x = b are arie, dat˘a de
σ(G
f
) =
b

a
f(x) dx.
Demonstrat ¸ie.
ˆ
Intr-adev˘ar, pentru un ¸sir dat de partit ¸ii (∆
n
)
n∈N
a inter-
valului [a, b], dat prin

n
= (a = x
n
0
< < x
n
n
= b), n ∈ N
pentru care [∆
n
[ → 0, putem considera ¸sirurile de mult ¸imi elementare
(E
n
)
n
, (F
n
)
n
date prin
E
n
=
n
¸
i=1
A
n
i
, F
n
=
n
¸
i=1
B
n
i
, n = 1, 2, . . . ,
unde
A
n
i
=
¸
(x, y) ; x ∈ [x
n
i−1
, x
n
i
], y ∈ [0, m
n
i
]
¸
¸si
B
n
i
=
¸
(x, y) ; x ∈ [x
n
i−1
, x
n
i
], y ∈ [0, M
n
i
]
¸
cu m
n
i
= inf
x∈[x
n
i−1
,x
n
i
]
f(x), M
n
i
= sup
x∈[x
n
i−1
,x
n
i
]
f(x), pentru orice i = 1, 2, . . . , n
¸si n ≥ 1.
ˆ
In acest caz avem
σ(E
n
) = s

n
(f) σ(F
n
) = S

n
(f).
132
Deoarece funct ¸ia f este continu˘a, rezult˘a c˘a f este integrabil˘ a pe [a, b] ¸si
σ(G
f
) = lim
n→∞
σ(E
n
) = lim
n→∞
σ(F
n
) = lim
n→∞
s

n
= lim
n→∞
S

n
=
b

a
f(x) dx.
Din teorema precedent˘a rezult˘a, f˘ara dificultate, urm˘atoarele consecint ¸e.
Corolarul 5.3. Dac˘a f, g : [a, b] → R sunt dou˘a funct ¸ii continue ¸si
f(x) ≥ g(x) pentru orice x ∈ [a, b], atunci aria mult ¸imii delimitate de
graficele celor dou˘a funct ¸ii ¸si dreptele x = a, x = b este dat˘a de
b

a

f(x) −g(x)

dx.
Corolarul 5.4. Fie f : [a, b] → R o funct ¸ie continu˘a avˆand ca grafic
mult ¸imea punctelor din R
2
definit˘a prin
G
f
= (x, y) / y = f(x), x ∈ [a, b].
Dac˘a A
G
f
este suprafat ¸a cuprins˘a ˆıntre graficul G
f
al funct ¸iei f, axa Ox
¸si dreptele x = a, x = b, atunci
σ(A
G
f
)
=
b

a
[f(x)[ dx.
Definit¸ia 5.17. Fie f : [a, b] → R
+
, a < b. Prin corp de rotat ¸ie deter-
minat de funct ¸ia f ˆınt ¸elegem mult ¸imea
C
f
=

(x, y, z) ∈ R
3
;

y
2
+ z
2
≤ f(x), x ∈ [a, b]
¸
.
Altfel spus, corpul de rotat ¸ie determinat de funct ¸ia f se obt ¸ine prin
rotat ¸ia graficului G
f
a funct ¸iei ˆın jurul axei Ox.
Fie [α, β] un interval ¸si ϕ : [α, β] → R o funct ¸ie constant˘ a. Numim
cilindru elementar asociat acestui interval ¸si funct ¸iei ϕ, corpul de rotat ¸ie
determinat de funct ¸ia ϕ.
133
Considerˆand cilindrul elementar determinat de funct ¸ia
ϕ : [α, β] →R, ϕ(x) ≡ r,
atunci volumul acestui cilindru este πr
2
(β −α).
Definit¸ia 5.18. Fie [a, b] un interval ¸si, pentru un num˘ar natural n,
partit ¸ia (∆
n
) a intervalului considerat dat˘a de
a = x
0
< x
1
< < x
n
= b.
Not˘am prin C
i
cilindrii elementari determinat ¸i de funct ¸iile constante
ϕ
i
: [x
i
, x
i+1
] →R, ϕ
i
(x) = r
i
cu i = 0, 1, n −1.
Numim corp elementar asociat partit ¸iei (∆
n
) ¸si funct ¸iilor ϕ
i
mult ¸imea
C(∆
n
, ϕ) =
n−1
¸
i=0
C
i
.
Volumul unui corp elementar este, prin definit ¸ie, dat de
V (C(∆
n
, ϕ)) =
n−1
¸
i=0
V (C
i
) =
n−1
¸
i=0
πr
2
i
(x
i+1
−x
i
).
Definit¸ia 5.19. Spunem despre corpul de rotat ¸ie C
f
determinat de funct ¸ia
continu˘a f : [a, b] → R c˘a are volum dac˘a exist˘a dou˘a ¸siruri de corpuri
elementare (C

n
)
n
, (C

n
)
n
cu C

n
⊂ C
f
⊂ C

n
pentru orice n ∈ N ¸si
lim
n→∞
V(C

n
) = lim
n→∞
V(C

n
).
Valoarea limitei comune reprezint˘a volumul corpului C
f
.
Teorema 5.30. Dac˘a f : [a, b] → R
+
este o funct ¸ie continu˘a, atunci
corpul de rotat ¸ie C
f
determinat are un volum ¸si este dat de
V(C
f
) = π
b

a
f
2
(x) dx.
134
Demonstrat ¸ie.
ˆ
Intr-adev˘ar, dac˘a avem un ¸sir de partitit ¸ii (∆
n
)
n∈N
cu
[∆
n
[ →0, atunci
s

n
(πf
2
) = π
n
¸
i=1
m
n
i
(x
n
i
−x
n
i−1
),
respectiv
S

n
(πf
2
) = π
n
¸
i=1
M
n
i
(x
n
i
−x
n
i−1
)
cu m
n
i
= inf
x∈[x
n
i−1
,x
n
i
]
f
2
(x), M
n
i
= sup
x∈[x
n
i−1
,x
n
i
]
f
2
(x) (i = 1, 2, . . . , n), reprezint˘ a,
fiecare, volumul unui corp elementar. Observ˘am c˘a, pentru orice n ∈ N,
avem
C

n
⊂ C
f
⊂ C

n
.
ˆ
In plus, avˆand ˆın vedere faptul c˘a funct ¸ia f
2
este integrabil˘a, rezult˘a
V(C
f
) = π lim
n→∞
s

n
(f
2
) = π lim
n→∞
S

n
(f
2
) = π
b

a
f
2
(x) dx.
Consider˘am acum f : [a, b] → R ¸si ∆ o partit ¸ie a intervalului [a, b].
Numim contur poligonal asociat funct ¸iei f ¸si partit ¸iei ∆ mult ¸imea
f

=
n
¸
i=1
M
i−1
M
i
, unde M
i

x
i
, f(x
i
)

).
Lungimea conturului poligonal f

se definet ¸e prin
l(f

) =
n
¸
i=1
[M
i−1
M
i
[ =
n
¸
i=1

(x
i
−x
i−1
)
2
+

f(x
i
) −f(x
i−1
)

2
.
Definit¸ia 5.20. Spunem c˘a graficul funct ¸iei f are lungime dac˘a, pen-
tru orice ¸sir de partit ¸ii (∆
n
)
n
a intervalului [a, b] cu [∆
n
[ → 0, exist˘a
lim
n→∞
l(f

n
) ¸si aceast˘a limit˘a nu depinde de ¸sirul (∆
n
)
n
considerat.
135
Teorema 5.31. Dac˘a f : [a, b] →R este o funct ¸ie derivabil˘a cu derivata
continu˘a pe [a, b], atunci graficul lui f are o lungime dat˘a de
L(f) =
b

a

1 +

f

(x)

2
dx.
Demonstrat ¸ie.
ˆ
Intr-adev˘ar, pentru o partit ¸ie

n
= (a = x
n
0
< < x
n
n
= b), n ∈ N
avem
l(f

n
) =
n
¸
i=1

(x
n
i
−x
n
i−1
)
2
+

f(x
n
i
) −f(x
n
i−1
)

2
=
=
n
¸
i=1

1 +
(f(x
n
i
) −f(x
n
i−1
))
2
(x
n
i
−x
n
i−1
)
2
(x
n
i
−x
n
i−1
).
Aplicˆand teorema Lagrange pentru funct ¸ia f pe fiecare interval al partit ¸iei

n
, putem determina un set de puncte intermediare ξ
n
i
, i = 1, 2, n,
a¸sa ˆıncˆ at s˘a avem egalitatea
l(f

n
) =
n
¸
i=1

1 +

f


n
i
)

2
(x
n
i
−x
n
i−1
)
care reprezint˘ a suma Riemann pentru funct ¸ia continu˘ a

1 +

f

2
deci
lim
n→∞
l(f

n
) =
b

a

1 +

f

(x)

2
dx
¸si limita este independent˘a de alegerea partit ¸iei.
Fie f : [a, b] → R ¸si C
f
corpul de rotat ¸ie asociat funct ¸iei f. Pentru
o partit ¸ie ∆
n
= (x
n
0
< < x
n
n
) a intervalului [a, b] consider˘am f

n
conturul poligonal asociat funct ¸iei f ¸si not˘am prin C
f

n
corpul de rotat ¸ie
obt ¸inut prin rotirea conturului poligonal ˆın jurul axei Ox. Acest corp are
arie lateral˘a obt ¸inut˘ a prin ˆınsumarea ariilor laterale ale fiec˘arui trunchi
de con. Deci avem,
136
/(C
f

n
) = 2π
n
¸
i=1
f(x
n
i−1
) + f(x
n
i
)
2
[M
i−1
M
i
[ =
= π
n
¸
i=1
(f(x
n
i
) −f(x
n
i−1
))

(x
n
i
−x
n
i−1
)
2
+

(f(x
n
i
) −f(x
n
i−1
)

2
.
Definit¸ia 5.21. Spunem despre corpul de rotat ¸ie asociat funct ¸iei f c˘a
are arie lateral˘a dac˘a, pentru orice ¸sir de partit ¸ii (∆
n
)
n
cu [∆
n
[ → 0,
exist˘a lim
n→∞
/(C
f

n
) ¸si limita nu depinde de ¸sirul (∆
n
)
n
ales.
Teorema 5.32. Dac˘a f : [a, b] →R este o funct ¸ie derivabil˘a cu derivat˘a
continu˘a, atunci C
f
are arie lateral˘a dat˘a de
/(C
f
) = 2π
b

a
f(x)

1 + f

2
(x)d x.
Demonstrat ¸ie. Fie un ¸sir (∆
n
)
n
de partit ¸ii ale intervalului [a, b] definite
prin

n
= (a = x
n
0
< < x
n
n
= b)
cu [∆
n
[ →0. Avem pentru aria lateral˘a
/(f

n
) = 2π
n
¸
i=1
f(x
n
i−1
) + f(x
n
i
)
2

(x
n
i
−x
n
i−1
)
2
+ (f(x
n
i−1
) + f(x
n
i
))
2
=
= 2π
n
¸
i=1
f(x
n
i−1
) + f(x
n
i
)
2
(x
n
i
−x
n
i−1
)

1 +
(f(x
n
i−1
) + f(x
n
i
))
2
(x
n
i
−x
n
i−1
)
2
.
Aplicˆand teorema lui Lagrange funct ¸iei f pe fiecare interval[x
n
i−1
, x
n
i
],
putem determina punctele intermediare ξ
n
i
care verific˘ a
(f(x
n
i−1
) + f(x
n
i
))
2
(x
n
i
−x
n
i−1
)
2
= (f


n
i
))
2
.
ˆ
Inlocuind ˆın formula ariei laterale, obt ¸inem
/(f

n
) = 2π
n
¸
i=1
f(x
n
i−1
) + f(x
n
i
)
2

1 +f

2

n
i
) (x
n
i
−x
n
i−1
) =
137
= 2π
n
¸
i=1

f(x
n
i−1
) + f(x
n
i
)
2
−f(ξ
n
i
)

1 + f

2

n
i
) (x
n
i
−x
n
i−1
)+
+2π
n
¸
i=1
f(ξ
n
i
)

1 + f

2

n
i
) (x
n
i
−x
n
i−1
) =
= o(∆
n
) + σ

n

2πf

1 + f

2
, (ξ
n
i
)
i

.
ˆ
Intrucˆat f

1 + f

2
: [a, b] →R este a funct ¸ie continu˘ a, avem
lim
n→∞
σ

n

2πf

1 + f

2
, (ξ
n
i
)
i

= 2π
b

a
f(x)

1 +f

2
(x) d x.
Referitor la suma o(∆
n
), din continuitatea funct ¸iei

1 +f

2
pe [a, b],
aplicˆand teorema lui Weierstrass, exist˘a M > 0 astfel ˆıncˆat

1 + f

2
(x) ≤
M, pentru orice x ∈ [a, b]. Deasemenea, pentru un ε > 0 dat, exist˘a
δ
ε
> 0 astfel c˘a, pentru orice x

, x

∈ [a, b] pentru care [x

− x

[ < δ
ε
,
avem
[f(x

) −f(x

)[ <
ε
2πM(b −a)
.
Dac˘a [∆
n
[ < δ
ε
pentru n > n
δ
ε
= n
ε
, avem
[o(∆
n
)[ =
= 2π

n
¸
i=1

f(x
n
i−1
) −f(ξ
n
i
)
2
+
f(x
n
i
) + f(ξ
n
i
)
2

1 + f

2

n
i
) (x
n
i
−x
n
i−1
)


≤ 2π
n
¸
i=1

f(x
n
i−1
) −f(ξ
n
i
)
2

+

f(x
n
i
) + f(ξ
n
i
)
2

1 + f

2

n
i
) (x
n
i
−x
n
i−1
)≤
≤ 2π

ε
4πM(b −a)
+
ε
4πM(b −a)

M(b −a) = ε
¸si, de aici, lim
n→∞
o(∆
n
) = 0.
ˆ
In final,
/(C
f
) = lim
n→∞
/(f

n
) = 2π
b

a
f(x)

1 + f

2
(x) d x,
limita nedepinzˆand de alegerea ¸sirului (∆
n
)
n
.
Capitolul 6
S¸iruri ¸si serii de funct ¸ii
6.1 Convergent ¸a punctual˘a ¸si uniform˘a
Fie X, Y dou˘a mult ¸ime nevide ¸si T(X, Y ) clasa tuturor funct ¸iilor definite
pe X cu valori in Y .
Definit¸ia 6.1. O aplicat ¸ie N ÷ n → f
n
∈ T(X, Y ) este numit˘a ¸sir de
funct ¸ii ¸si not˘am prin (f
n
)
n∈N
sau, mai simplu, (f
n
)
n
.
ˆ
In continuare vom considera c˘a X este o submult ¸ime de numere reale
iar Y = R.
Pentru orice x ∈ X fixat, putem considera ¸sirul de numere reale

f
n
(x)

n
, care este ¸sirul imaginilor lui x prin ¸sirul (f
n
)
n
⊂ T(X, R).
Definit¸ia 6.2. O submult ¸ime nevid˘a, A ⊂ X este numit˘a mult ¸imea de
convergent ¸˘a punctual˘a pentru ¸sirul de funct ¸ii (f
n
)
n
dac˘a, pentru orice
x ∈ A, ¸sirul de numere reale

f
n
(x)

n
este convergent.
Astfel,
A = ¦x ∈ X ; ∃ lim
n→∞
f
n
(x) ∈ R¦.
Avˆand ˆın vedere c˘a pentru un x ∈ A fixat limita ¸sirului de numere
reale

f
n
(x)

n
este unic˘a, putem considera o nou˘a funct ¸ie f : A → R
definit˘a prin
f(x) = lim
n→∞
f
n
(x).
138
139
Definit¸ia 6.3. Spunem c˘a funct ¸ia f, introdus˘a anterior, reprezint˘a funct ¸ia
limit˘a a ¸sirului de funct ¸ii (f
n
)
n
. Scriem f = lim
n→∞
f
n
¸si spunem c˘a ¸sirul
de funct ¸ii (f
n
)
n
este convergent punctual la f pe A.
Faptul c˘a A este mult ¸imea de convergent ¸˘a punctual˘a pentru ¸sirul
de funct ¸ii (f
n
)
n
¸si c˘a f este funct ¸ia limit˘a se poate caracteriza prin
urm˘atoarea condit ¸ie
∀ ε > 0, ∀ x ∈ A, ∃ n
ε,x
∈ N astfel ˆıncˆ at [n > n
ε,x
⇒ [f
n
(x)−f(x)[ < ε].
Teorema 6.1. (Criteriul Cauchy) Un element x ∈ X este un punct de
convergent ¸˘a pentru (f
n
)
n
dac˘a ¸si numai dac˘a, pentru orice ε > 0, exist˘a
n
ε,x
∈ N astfel ˆıncˆat, pentru orice n > n
ε,x
¸si orice p ∈ N, avem
[f
n+p
(x) −f
n
(x)[ < ε.
Demonstrat ¸ie.
ˆ
Intr-adev˘ar, aceast˘a condit ¸ie reprezint˘a criteriul lui Cauchy
de convergent ¸˘ a pentru ¸sirul de numere reale

f
n
(x)

n
.
Definit¸ia 6.4. Fie un ¸sir de funct ¸ii (f
n
)
n
. Spunem c˘a ¸sirul (f
n
)
n
este
uniform convergent pe o mult ¸ime nevid˘a A ⊆ X c˘atre funct ¸ia limit˘a f
dac˘a, pentru orice ε > 0, exist˘a n
ε
∈ N astfel ˆıncˆat
[f
n
(x) −f(x)

< ε
pentru orice x ∈ A ¸si pentru orice n > n
ε
.
Criteriul lui Cauchy pentru convergent ¸a uniform˘a a unui ¸sir de funct ¸ii
are formularea dat˘a ˆın urm˘atoarea teorem˘a.
Teorema 6.2. S¸irul de funct ¸ii (f
n
)
n
este uniform convergent pe o mult ¸ime
A dac˘a, pentru orice ε > 0, exist˘a n
ε
∈ N astfel ˆıncˆat pentru orice n > n
ε
¸si orice p ∈ N, avem
[f
n
(x) −f
n+p
(x)[ < ε, ∀ x ∈ A.
Demonstrat ¸ie. Mai ˆıntˆai rezult˘a c˘a, pentru orice x ∈ A,

f
n
(x)

n
este un
¸sir convergent ¸si, de aici, putem considera funct ¸ia f : A →R,
f(x) = lim
n→∞
f
n
(x).
140
Pentru un ε > 0 dat, fie n
ε
∈ N astfel ˆıncˆ at
n > n
ε
, p ∈ N ⇒ [f
n+p
(x) −f
n
(x)[ <
ε
2
∀ x ∈ A.
Lu˘am ˆın aceast˘a inegalitate limita cˆand p →∞ ¸si obt ¸inem
[f(x) −f
n
(x)[ ≤
ε
2
< ε ∀ x ∈ A, ∀ n > n
ε
,
adic˘a uniform convergent ¸a a lui (f
n
)
n
la f pe A.
Remarca 6.1. Dac˘a (f
n
)
n
este uniform convergent pe A la f, atunci
(f
n
)
n
este de asemenea convergent punctual pe A ¸si, de aici, problema
uniform convergent ¸ei poate fi considerat˘a numai pe o submult ¸ime a mult ¸imii
de convergent ¸˘a punctual˘a a ¸siruluilui (f
n
)
n
.
Definit¸ia 6.5. Pentru un ¸sir dat (f
n
)
n
din T(X, R), putem construi un
nou ¸sir de funct ¸ii definite prin
s
1
= f
1
, s
2
= f
1
+ f
2
, . . . , s
n
= f
1
+ f
2
+ + f
n
, . . .
Perechea format˘a din cele dou˘a ¸siruri de funct ¸ii (f
n
)
n
¸si (s
n
)
n
se nume¸ste
serie de funct ¸ii ¸si o not˘am

¸
n=1
f
n
. Termenii ¸sirului (f
n
)
n
se numesc ter-
meni generali iar (s
n
)
n
reprezint˘a ¸sirul sumelor part ¸iale ale seriei de funct ¸ii.
Definit¸ia 6.6. Pentru un x ∈ X dat,

¸
n=1
f
n
(x) reprezint˘a o serie de
numere reale numit˘a seria valorilor ˆın x a seriei de funct ¸ii

¸
n=1
f
n
.
Definit¸ia 6.7. Vom spune c˘a seria de funct ¸ii converge punctual ˆın x ¸si
are ca sum˘a s(x), dac˘a seria valorilor este convergent˘a ¸si are ca sum˘a pe
s(x). Mult ¸imea A definit˘a prin
A = ¦x / x ∈ X ¸si seria converge punctual ˆın x¦
se nume¸ste domeniul de convergent ¸˘a punctual˘a a serie de funct ¸ii, iar
funct ¸ia s : A →R defint˘a prin
s(x) = lim
n→∞
s
n
(x)
se nume¸ste suma seriei ¸si scriem

¸
n=1
f
n
¸si scriem s =

¸
n=1
f
n
.
141
Altfel spus, mult ¸imea de convergent ¸˘ a punctual˘a a ¸sirului (s
n
)
n
reprezint˘a
mult ¸imea de convergent ¸˘ a punctual˘a pentru seria

¸
n=1
f
n
iar funct ¸ia limit˘a
a ¸sirului de funct ¸ii (s
n
)
n
este suma seriei de funct ¸ii.
Teorema 6.3. (Criteriul Cauchy)Un element x ∈ X este un punct de
convergent ¸˘a pentru

¸
n=1
f
n
dac˘a ¸si numai dac˘a, pentru orice ε > 0, exist˘a
n
ε,x
∈ N astfel ˆıncˆat, pentru orice n > n
ε,x
¸si orice p ∈ N, avem

f
n+1
(x) + f
n+2
(x) + + f
n+p
(x)

< ε.
Demonstrat ¸ie.
ˆ
Intr-adev˘ar, aceast˘a condit ¸ie reprezint˘a criteriul lui Cauchy
de convergent ¸˘ a pentru seria de numere reale

¸
n=1
f
n
(x).
Definit¸ia 6.8. Spunem c˘a seria de funct ¸ii

¸
n=1
f
n
este uniform conver-
gent˘a pe o mult ¸ime nevid˘a A dac˘a ¸sirul sumelor part ¸iale (s
n
)
n
este uni-
form convergent pe A.
Prin aplicarea criteriului lui Cauchy de convergent ¸˘ a uniform˘a a unui
¸sir de funct ¸ii (teorema 6.2) pentru ¸sirul de funct ¸ii (s
n
)
n
, rezult˘a c˘a, pentru
o serie de funct ¸ii, criteriul lui Cauchy devine:
Teorema 6.4. Seria de funct ¸ii

¸
n=1
f
n
este uniform convergent˘a pe o
mult ¸ime A dac˘a, pentru orice ε > 0, exist˘a n
ε
∈ N astfel ˆıncˆat pentru
orice n > n
ε
¸si p ∈ N avem
[f
n+1
(x) + f
n+2
(x) + +f
n+p
(x)[ < ε, ∀ x ∈ A.
Remarca 6.2. Pentru o serie de funct ¸ii

¸
n=1
f
n
putem s˘a consider˘am
problema absolut convergent ¸ei, a¸sa cum a fost definit˘a pentru seriile
numerice, respectiv considerˆand seria

¸
n=1
[f
n
[.
142
Definit¸ia 6.9. Seria de funct ¸ii

¸
n=1
f
n
este absolut convergent˘a punctual
ˆıntr-un punct x, dac˘a seria

¸
n=1
[f
n
[ este convergent˘a punctual, respec-
tiv seria

¸
n=1
f
n
este absolut ¸si uniform convergent˘a pe mult ¸imea A dac˘a

¸
n=1
[f
n
[ este uniform convergent˘a pe A.
Teorema 6.5. (Criteriul lui Weierstrass) Fie seria de funct ¸ii

¸
n=1
f
n
. Dac˘a
exist˘a o serie numeric˘a pozitiv˘a convergent˘a,

¸
n=1
a
n
, astfel ˆıncˆat
[f
n
(x)[ ≤ a
n
∀ n ∈ N, ∀ x ∈ A,
atunci seria

¸
n=1
f
n
este uniform ¸si absolut convergent˘a pe A.
Demonstrat ¸ie. Pentru orice ε > 0, exist˘a n
ε
∈ N astfel ˆıncˆat
n > n
ε
, p ∈ N ⇒ a
n+1
+ a
n+2
+ + a
n+p
< ε.
Pe de alt˘a parte, pentru orice x ∈ A, n > n
ε
¸si p ∈ N, avem
[f
n+1
(x) + f
n+2
(x) + + f
n+p
(x)[ ≤
≤ [f
n+1
(x)[ +[f
n+2
(x)[ + +[f
n+p
(x)[ ≤
≤ a
n+1
+a
n+2
+ + a
n+p
< ε
¸si, de aici, aplicˆand criteriul lui Cauchy de convergent ¸a uniform˘a rezult˘a
c˘a seria

¸
n=1
f
n
este uniform ¸si absolut convergent˘a.
Fie (f
n
)
n
un ¸sir de funct ¸ii, f
n
: R →R.
143
Definit¸ia 6.10. Spunem c˘a ¸sirul (f
n
)
n
este uniform m˘arginit pe mult ¸imea
A ⊂ X dac˘a exist˘a M > 0 astfel ˆıncˆat
[f
n
(x)[ ≤ M ∀ n ∈ N, ∀ x ∈ A.
Teorema 6.6. (Criteriul lui Dirichlet) Fie (s
n
)
n
¸sirul sumelor part ¸iale
pentru seria de funct ¸ii

¸
n=1
f
n
, f
n
: X → R ¸si g
n
: X → R, n = 1, 2, . . .
termenii unui ¸sir de funct ¸ii. Dac˘a (s
n
)
n
este uniform m˘arginit pe o
mult ¸ime A ⊆ X ¸si (g
n
)
n
este un ¸sir descresc˘ator ¸si uniform convergent
la 0 pe A, atunci seria de funct ¸ii

¸
n=1
f
n
g
n
este uniform convergent˘a pe
A.
Demonstrat ¸ie. Dac˘a M ∈ R este astfel ˆıncˆ at [s
n
(x)[ ≤ M pentru orice
x ∈ A ¸si orice n ∈ N iar n
ε
este astfel ˆıncˆat
n > n
ε
⇒ [g
n
(x)[ ≤
ε
2M
, ∀ x ∈ A,
atunci, pentru orice n > m > n
ε
, avem
[f
m+1
(x)g
m+1
(x) + f
m+2
(x)g
m+2
(x) + + f
n
(x)g
n
(x)[ =
=

s
m+1
(x) −s
m
(x)

g
m+1
(x) +

s
m+2
(x) −s
m+1
(x)

g
m+2
(x)+
+ +

s
n
(x) −s
n−1
(x)

g
n
(x)

=
= [ −s
m
(x) g
m+1
(x) +

g
m+1
(x) −g
m+2
(x)

s
m+1
(x) + +
+s
n−1
(x)

g
n−1
(x) −g
n
(x)

+ s
n
(x)g
n
(x)[ ≤
≤ [s
m
(x)[g
m+1
(x) +[s
m+1
(x)[

g
m+1
(x) −g
m+2
(x)

+ +
+[s
n−1
(x)[

g
n−1
(x) −g
n
(x)

+[s
n
(x)[g
n
(x) ≤
≤M

g
m+1
(x)+g
m+1
(x)−g
m+2
(x)+g
m+2
(x)+ +g
n−1
(x)−g
n
(x)+g
n
(x)

=
= 2Mg
m+1
(x) < 2M
ε
2M
= ε,
pentru orice x ∈ A. Aplicˆand criteriul lui Cauchy, rezult˘a convergent ¸a
uniform˘a a seriei de funct ¸ii

¸
n=1
f
n
g
n
.
144
6.2 Propriet˘at ¸i ale ¸sirurilor ¸si seriilor de
funct ¸ii
Teorema 6.7. Fie (f
n
)
n
un ¸sir de funct ¸ii, f
n
: X → R. Dac˘a au loc
propriet˘at ¸ile:
1) (f
n
)
n
este uniform convergent la f pe A unde A ⊂ X;
2) exist˘a lim
x→x
0
f
n
(x) = l
n
∈ R, pentru orice n = 1, 2, . . . , unde x
0
este
un punct de acumulare al mult ¸imii A;
3) exist˘a lim
n→∞
l
n
= l ∈ R.
Atunci exist˘a lim
x→x
0
f(x) = l.
Altfel spus, putem scrie
lim
x→x
0

lim
n→∞
f
n
(x)

= lim
n→∞

lim
x→x
0
f
n
(x)

.
Demonstrat ¸ie. Fie ε > 0 ¸si n

ε
astfel ˆıncˆat [f
n
(x) − f(x)[ <
ε
3
pentru
orice x ∈ A ¸si pentru orice n > n

ε
, respectiv n

ε
astfel ˆıncˆat [l
n
−l[ <
ε
3
pentru n > n

ε
.
Dac˘a, pentru un n
0
> max¦n

ε
, n

ε
¦, ¸si V
ε
∈ ϑ(x) fixat, avem
[f
n
0
(x) −l
n
0
[ <
ε
3
∀ x ∈ A ∩

V
ε
` ¦x
0
¦

,
atunci
[f(x) −l[ ≤ [f(x) −f
n
0
(x)[ +[f
n
0
(x) −l
n
0
[ +[l
n
0
−l[ <
ε
3
+
ε
3
+
ε
3
= ε,
pentru orice x ∈ A ∩

V
ε
` ¦x
0
¦

.
A¸sadar avem lim
x→x
0
f(x) = l.
Teorema 6.8. (Transfer de continuitate) Dac˘a un ¸sir de funct ¸ii (f
n
)
n
este
uniform convergent pe A ¸si, pentru fiecare n = 1, 2, . . . , f
n
este continu˘a
ˆın x
0
∈ A, atunci limita f a ¸sirului de funct ¸ii este, de asemenea, o funct ¸ie
continu˘a ˆın x
0
.
Demonstrat ¸ie. Dac˘a x
0
este un punct izolat pentru A, continuitatea
funct ¸iei f ˆın x
0
are loc avˆ and ˆın vedere c˘a orice funct ¸ie este continu˘ a
ˆın punctele izolate.
145
Dac˘a x
0
∈ A este un punct de acumulare pentru A, putem aplica
teorema precedent˘ a cu
l
n
= lim
x→x
0
f
n
(x) = f
n
(x
0
) ∀ n = 1, 2, . . .
¸si
l = lim
n→∞
l
n
= lim
n→∞
f
n
(x
0
) = f
n
(x
0
),
astfel c˘a, ˆın final, obt ¸inem lim
x→x
0
f(x) = f(x
0
) ¸si deci continuitatea funct ¸iei
f ˆın x
0
.
Remarca 6.3. Pentru o serie de funct ¸ii

¸
n=1
f
n
, teoremele 6.7 ¸si 6.8 pot
fi reformulate dup˘a cum urmeaz˘a.
Teorema 6.9. Presupunem c˘a, pentru seria de funct ¸ii

¸
n=1
f
n
, sunt adev˘arate
urm˘atoarele afirmat ¸ii:
1)
¸

n=1
f
n
este uniform convergent˘a pe o mult ¸ime A avˆand ca sum˘a
funct ¸ia f;
2) exist˘a lim
x→x
0
f
n
(x) = l
n
∈ R, pentru orice n = 1, 2, . . . ;
3) seria numeric˘a
¸

n=1
l
n
converge ¸si are ca sum˘a num˘arul real s.
Atunci lim
x→x
0
f(x) = s, adic˘a,
lim
x→x
0

¸
n=1
f
n
(x) =

¸
n=1

lim
x→x
0
f
n
(x)

.
Demonstrat ¸ie. Pentru demonstrat ¸ie putem aplica teorema 6.7 ¸sirului (s
n
)
n
al sumelor part ¸iale ale seriei.
Din cele de mai sus rezult˘a f˘ara dificultate urm˘atorul rezultat:
Teorema 6.10. Dac˘a seria de funct ¸ii

¸
n=1
f
n
este uniform convergent˘a
pe A ¸si, pentru fiecare n ∈ N, f
n
este o funct ¸ie continu˘a ˆın x
0
∈ A,
atunci suma seriei este, de asemenea, continu˘a ˆın x
0
.
Teorema 6.11. (Trecerea limitei sub derivat˘a) Fie (f
n
)
n
un ¸sir de funct ¸ii
din T(R, R) ¸si A ⊂ R. Dac˘a
146
1. ¸sirul (f
n
)
n
este convergent punctual pe mult ¸imea A la o funct ¸ie
f : R →R;
2. pentru fiecare n = 1, 2, . . . , funct ¸ia f
n
este derivabil˘a pe A;
3. ¸sirul de funct ¸ii f

n
este uniform convergent pe A la o funct ¸ie g :
R →R,
atunci funct ¸ia f este derivabil˘a ¸si f

= g.
Cu alte cuvinte limita ”comut˘ a” cu derivata.
Demonstrat ¸ie. Fie x
0
, x dou˘a puncte din A. Trebuie s˘a demonstr˘am c˘a
exist˘a
lim
x→x
0
f(x) −f(x
0
)
x −x
0
¸si c˘a aceast˘a limit˘a este egal˘a cu g(x
0
). Acest lucru este echivalent cu
a ar˘ata c˘a, pentru orice ε > 0, exist˘a δ
ε
> 0 astfel ˆıncˆat , pentru orice
x ∈ A cu 0 < [x −x
0
[ < δ
ε
avem

f(x) −f(x
0
)
x −x
0
−g(x
0
)

< ε.
Putem scrie, pentru n ∈ N,

f(x) −f(x
0
)
x −x
0
−g(x
0
)


f(x) −f(x
0
)
x −x
0

f
n
(x) −f
n
(x
0
)
x −x
0

+
+

f
n
(x) −f
n
(x
0
)
x −x
0
−f

n
(x
0
)

+

f

n
(x
0
) −g(x
0
)

.
Pentru un ε > 0 dat, exist˘a n

ε
astfel ˆıncˆat, dac˘a n > n

ε
, avem

f

n
(x
0
) −g(x
0
)

<
ε
3
,
pentru orice x ∈ A.
Pentru a estima diferent ¸a

f(x) −f(x
0
)
x −x
0

f
n
(x) −f
n
(x
0
)
x −x
0

,
147
plec˘am de la egalit˘at ¸ile urm˘atoare care au loc pentru m, n ∈ N arbitrari.
f
m
(x) −f
m
(x
0
)
x −x
0

f
n
(x) −f
n
(x
0
)
x −x
0
=
=
f
m
(x) −f
n
(x)
x −x
0

f
m
(x
0
) −f
n
(x
0
)
x −x
0
=
=
(f
m
−f
n
)(x) −(f
m
−f
n
)(x
0
)
x −x
0
¸si aplic˘am teorema lui Lagrange funct ¸iei f
m
− f
n
. Conform acestei teo-
reme exist˘a y ˆıntre x
0
¸si x astfel ˆıncˆat
f
m
(x) −f
n
(x
0
)
x −x
0

f
m
(x) −f
n
(x
0
)
x −x
0
= f

m
(y) −f

n
(y)
¸si, de aici,

f
m
(x) −f
n
(x
0
)
x −x
0

f
m
(x) −f
n
(x
0
)
x −x
0

=

f

m
(y) −f

n
(y)

.
Deoarece (f

n
)
n
este uniform convergent pe A, exist˘a n

ε
astfel ˆıncˆ at

f

m
(y) −f

n
(y)

<
ε
3
,
pentru orice y ∈ A ¸si pentru n, m > n

ε
. Mai mult, pentru un n > n

ε
fixat, dac˘a lu˘am ˆın inegalitatea

f
m
(x) −f
n
(x)
x −x
0

f
m
(x
0
) −f
n
(x
0
)
x −x
0

=
=

f
m
(x) −f
m
(x
0
)
x −x
0

f
n
(x) −f
n
(x
0
)
x −x
0

<
ε
3
,
limita cˆand m →∞ obt ¸inem

f(x) −f(x
0
)
x −x
0

f
n
(x) −f
n
(x
0
)
x −x
0


ε
3
.
ˆ
In final, pentru un n
0
> max¦n

ε
, n

ε
¦ fixat, ¸si pentru un δ
ε
> 0 pentru
care, din x ∈ A cu 0 < [x −x
0
[ < δ
ε
, rezult˘a

f
n
0
(x) −f
n
0
(x
0
)
x −x
0
−f

n
0
(x
0
)

<
ε
3
,
148
avem c˘a

f(x) −f(x
0
)
x −x
0
−g(x
0
)


f(x) −f(x
0
)
x −x
0

f
n
0
(x) −f
n
0
(x
0
)
x −x
0

+

f
n
0
(x) −f
n
0
(x
0
)
x −x
0
−f

n
0
(x
0
)

+
+

f

n
0
(x
0
) −g(x
0
)

<
ε
3
+
ε
3
+
ε
3
= ε.
Propozit¸ia 6.1. Dac˘a (f
n
)
n
este un ¸sir din T(X, R) uniform convergent
la o funct ¸ie f ∈ T(X, R) pe o mult ¸ime A ⊂ X, unde, pentru fiecare
n ∈ N, f
n
este o funct ¸ie m˘arginit˘a pe A, atunci f este de asemenea
m˘arginit˘a pe A.
Demonstrat ¸ie. Fie n
0
= n
ε
0
astfel ˆıncˆ at [f
n
(x) −f(x
0
)[ < ε
0
pentru orice
x ∈ A ¸si orice n > n
0
¸si, pentru un n
1
> n
0
fixat, not˘am M
n
1
∈ R astfel
ˆıncˆ at [f
n
1
(x)[ ≤ M
n
1
pentru orice x ∈ A. Avem
[f(x)[ ≤ [f(x) −f
n
1
(x)[ +[f
n
1
(x)[ < ε
0
+ M
n
1
, ∀ x ∈ A
¸si, de aici, deducem c˘a f este o funct ¸ie m˘arginit˘a pe A.
Teorema 6.12. (Trecerea la limit˘a sub integral˘a)
1
Fie I ⊂ R un interval
¸si, pentru fiecare n ∈ N, fie f
n
: I ⊂ R → R. Dac˘a (f
n
)
n
este uniform
convergent pe I la o funct ¸ie f ¸si orice funct ¸ie f
n
este continu˘a pe [a, b] ⊂
I, atunci f este o funct ¸ie integrabil˘a pe [a, b] ¸si
b

a
f(x)d x = lim
n→∞
b

a
f
n
(x)d x.
Altfel spus, ˆın acest caz, limita ”comut˘ a” cu integrala.
Demonstrat ¸ie. Mai ˆıntˆ ai, din continuitatea funct ¸iilor f
n
, n ∈ N, avem
integrabilitatea acestora ¸si, rezult˘a continuitatea, deci ¸si integrabilitatea,
funct ¸iei f.
1
concluziile acestei teoreme sunt adev˘arate ¸si ˆın cazul mai general cˆand funct ¸iile
f
n
sunt integrabile.
149
Fie ε > 0 arbitrar ¸si n
ε
∈ N astfel ˆıncˆat
[f
n
(x) −f(x)[ <
ε
b −a
pentru orice x ∈ [a, b] ¸si pentru n > n
ε
. Avem

b

a
f
n
(x)d x −
b

a
f(x)d x

=

b

a

f
n
(x) −f(x)

d x



b

a

f
n
(x) −f(x)

d x <
ε
b −a
(b −a) = ε,
pentru n > n
ε
.Ca urmare c˘a
lim
n→∞
b

a
f
n
(x)d x =
b

a
f(x)d x.
Ca o consecint ¸˘ a, avem urm˘atorul rezultat.
Teorema 6.13. Fie f, f
n
: I → R, n = 1, 2, . . . , funct ¸ii continue, unde
I ⊆ R este un interval. Dac˘a ¸sirul de funct ¸ii (f
n
)
n
este uniform conver-
gent la f pe I, atunci, pentru orice x, x
0
∈ I, ¸sirul

x

x
0
f
n
(t)dt

n
converge
la
x

x
0
f(t)dt.
Demonstrat ¸ie.
ˆ
Intr-adev˘ar, pentru fiecare n ∈ N, funct ¸ia f
n
este integra-
bil˘a ¸si f, ca funct ¸ie continu˘ a (teorema 6.8), este de asemenea o funct ¸ie
integrabil˘ a ¸si
lim
n→∞
x

x
0
f
n
(x)d x =
x

x
0
f(x)d x.
150
Putem spune c˘a, dac˘a (f
n
)
n
este un ¸sir de funct ¸ii uniform convergent
pe un interval I ¸si, pentru fiecare n ∈ N, f
n
este o funct ¸ie continu˘ a,
atunci, pe orice interval inclus ˆın I, ¸sirul primitivelor funct ¸iilor f
n
con-
verge punctual la o primitiv˘a a funct ¸iei f definit˘a pe acela¸si interval, f
fiind funct ¸ia limit˘a a ¸sirului (f
n
)
n
.
Remarca 6.4. Teoremele 6.12, respectiv 6.13, pot fi reformulate pentru
serii de funct ¸ii.
L˘as˘ am ca exercit ¸iu enunt ¸area acestor rezultate analoage.
6.3 Serii de puteri
Definit¸ia 6.11. Numim serie de puteri o serie de funct ¸ii de forma
a
0
+

¸
n=1
f
n
ˆın care, pentru fiecare n > 0, f
n
= a
n
(x −x
0
)
n
, unde (a
n
)
n≥0
este un ¸sir
de numere reale diferit de ¸sirul constant a
n
= 0, iar x
0
∈ R.
Avem evident c˘a termenii unei serii de puteri sunt funct ¸ii din familia
T(R, R). Referitor la mult ¸imea de convergent ¸˘ a punctual˘a pentru o serie
de puteri, avem
Teorema 6.14. (Teorema lui Abel) Pentru seria de puteri
a
0
+

¸
n=1
a
n
(x −x
0
)
n
exist˘a un element R > 0 din R astfel ˆıncˆat:
a) seria de puteri este absolut convergent˘a pentru orice x ∈ R pentru
care [x −x
0
[ < R,
b) seria este divergent˘a pentru orice x ∈ R pentru care [x −x
0
[ > R.
Demonstrat ¸ie. Mai ˆıntˆ ai observ˘am c˘a seria converge pentru x = x
0
.
Dac˘a, pentru orice x = x
0
, seria este divergent˘a, vom lua R = 0.
151
Presupunem, ˆın continuare, c˘a exist˘a x
1
= x
0
astfel ˆıncˆ at seria
a
0
+

¸
n=1
a
n
(x
1
−x
0
)
n
converge. Rezult˘a c˘a
lim
n→∞
a
n
(x
1
−x
0
)
n
= 0
¸si, de aici, faptul c˘a exist˘a M > 0 astfel ˆıncˆ at
[a
n
(x
1
−x
0
)
n
[ ≤ M, ∀ n = 1, . . . .
Dac˘a x este astfel ˆıncˆat [a
n
(x − x
0
)
n
[ < [a
n
(x
1
− x
0
)
n
[ pentru orice
n ≥ 1, putem scrie
[a
n
[[x −x
0
[
n
=

[x −x
0
[
[x
1
−x
0
[

n
[a
n
[[x
1
−x
0
[
n
< M

x −x
0
x
1
−x
0

n
, ∀ n = 1, . . .
¸si, ˆıntrucˆat

x −x
0
x
1
−x
0

< 1, avem convergent ¸a seriei numerice cu termeni
pozitivi

¸
n=1

x −x
0
x
1
−x
0

n
¸si, mai mult, absolut convergent ¸a seriei

¸
n=1
a
n
(x −x
0
)
n
pentru orice x ∈ R cu [x −x
0
[ < [x
1
−x
0
[. Evident, ¸si seria init ¸ial˘ a
a
0
+

¸
n=1
a
n
(x −x
0
)
n
este absolut convergent ¸a. Rezult˘a c˘a, dac˘a exist˘a x
1
= x
0
pentru care
seria
a
0
+

¸
n=1
a
n
(x
1
−x
0
)
n
converge, atunci seria este absolut convergent˘ a ˆın interiorul intervalului
simetric centrat ˆın x
0
, respectiv (x
0
−x
1
, x
0
+ x
1
).
152
Not˘am
R = sup

[x −x
0
[ ; a
0
+

¸
n=1
a
n
(x −x
0
)
n
este absolut convergent˘a
¸
.
Dac˘a [x − x
0
[ < R, din propriet˘at ¸ile supremumului, exist˘a x
1
astfel
ˆıncˆ at
a
0
+

¸
n=1
a
n
(x
1

0
)
n
este absolut convergent˘ a ¸si [x−x
0
[ < [x
1
−x
0
[. De aici deducem, absolut
convergent ¸a seriei
a
0
+

¸
n=1
a
n
(x −x
0
)
n
.
Dac˘a R < ∞ ¸si [x −x
0
[ > R atunci, dac˘a presupunem prin reducere
la absurd c˘a
a
0
+

¸
n=1
a
n
(x −x
0
)
n
converge, atunci seria
a
0
+

¸
n=1
a
n
(ζ −x
0
)
n
ar fi convergent˘ a pentru orice ζ ∈ R astfel ˆıncˆ at [ζ −x
0
[ < [x −x
0
[.
Este suficient s˘a lu˘am ζ astfel ˆıncˆ at R < [ζ −x
0
[ < [x−x
0
[ ¸si obt ¸inem
o contradict ¸ie relativ la definit ¸ia lui R. De aici, rezult˘a c˘a, pentru orice
ζ pentru care
a
0
+

¸
n=1
a
n
(ζ −x
0
)
n
este absolut convergent˘ a, trebuie s˘a avem [ζ −x
0
[ ≤ R.
Definit¸ia 6.12. Dac˘a, ˆın teorema precedent˘a avem R ∈ R, atunci R
se nume¸ste raza de convergent ¸˘a a seriei de puteri, iar (x
0
− R, x
0
+ R)
reprezint˘a intervalul de convergent ¸˘a al acesteia.
153
Remarca 6.5. 1

Teorema precedent˘a nu ofer˘a informat ¸ii referitoare la
comportamentul seriei ˆın puncte x pentru care [x −x
0
[ = R.
2

Dac˘a not˘am X = x − x
0
, putem considera seria de puteri dat˘a
prin a
0
+

¸
n=1
a
n
X
n
, care este considerat˘a forma general˘a a unei serii de
puteri.
3

Pentru orice r, 0 < r < R, seria a
0
+

¸
n=1
a
n
(x−x
0
)
n
este uniform
convergent˘a pe mult ¸imea ¦x ; [x −x
0
[ < r¦.
Demonstrat ¸ie. 3

ˆ
Intr-adev˘ar, dac˘a r < R, seria

¸
n=0
a
n
(x − x
0
)
n
este
absolut convergent˘ a pentru orice x pentru care [x −x
0
[ ≤ r.
Dac˘a x
1
astfel ˆıncˆ at [x
1
−x
0
[ = r, atunci, seria numeric˘a
a
0
+

¸
n=1
[a
n
[[x −x
0
[
n
este convergent˘ a.
Dac˘a x este astfel ˆıncˆ at [x −x
0
[ ≤ [x
1
−x
0
[, avem
[a
n
(x −x
0
)
n
[ ≤ [a
n
[[x
1
−x
0
[
n
¸si, aplicˆand criteriul lui Weierstrass (teorema 6.5), rezult˘a uniform convergent ¸a
seriei

¸
n=0
a
n
(x −x
0
)
n
.
Ca o consecint ¸˘ a avem urm˘atorul rezultat.
Teorema 6.15. Dac˘a R > 0 este raza de convergent ¸˘a a seriei de puteri
a
0
+

¸
n=1
a
n
(x −x
0
)
n
atunci suma seriei este o funct ¸ie continu˘a pe mult ¸imea ¦x ; [x−x
0
[ < R¦.
Demonstrat ¸ie.
ˆ
Intr-adev˘ar, pentru orice x ∈ R pentru care [x −x
0
[ < R,
exist˘a r ≥ 0 astfel ˆıncˆ at [x−x
0
[ ≤ r < R ¸si, de aici, uniform convergent ¸a
seriei pe ¦x ; [x −x
0
[ ≤ r¦.
Deoarece a
n
(x − x
0
)
n
, n ≥ 0, sunt funct ¸ii continue, teorema 6.10 ne
d˘a continuitatea sumei sale ˆın punctele x pentru care [x −x
0
[ < R.
154
Ca o consecint ¸˘ a a acestei teoreme avem c˘a suma seriei
a
0
+

¸
n=1
a
n
(x −x
0
)
n
cu R > 0
este o funct ¸ie uniform continu˘a pe orice mult ¸ime compact˘a cont ¸inut˘ a ˆın
intervalul ¦x ; [x −x
0
[ < R¦.
Din teorema 6.14 avem asigurat˘a doar existent ¸a razei de convergent ¸˘ a
R. Se pune problema s˘a g˘asim o modalitate de a determina valoarea
acesteia.
Teorema 6.16. (Teorema lui Hadamard) Fie seria de puteri
a
0
+

¸
n=1
a
n
x
n
¸si
λ = limsup
n→∞
n

[a
n
[.
Atunci avem
1. R = 0 dac˘a λ = ∞;
2. R = ∞ dac˘a λ = 0
3. R =
1
λ
dac˘a 0 < λ < ∞.
Demonstrat ¸ie. Pentru un num˘ar real x fixat, aplic˘am consecint ¸a criteriul
r˘ad˘acinii (consecint ¸a 2.4) pentru seria numeric˘a,

¸
n=1
[a
n
x
n
[. Avem
limsup
n→∞
n

[a
n
[[x
n
[ = [x[ limsup
n→∞
n

[a
n
[ = [x[λ
astfel c˘a:
− dac˘a λ = 0, atunci limsup
n→∞
n

[a
n
[[z
n
[ = 0 < 1 pentru orice x,
adic˘a seria

¸
n=1
a
n
x
n
este absolut convergent˘a pentru orice x ¸si, de aici,
putem considera R = ∞;
155
− dac˘a λ = ∞, atunci limsup
n→∞
n

[a
n
[[x
n
[ = ∞ pentru orice x = 0
astfel c˘a ¸sirul (a
n
x
n
)
n
nu poate converge la 0. Rezult˘a c˘a, pentru orice
x = 0, seria

¸
n=1
a
n
x
n
este divergent˘ a ¸si, ˆın acest caz, lu˘am R = 0;
− Dac˘a 0 < λ < ∞, pentru [x[ <
1
λ
, [x[λ < 1 ¸si seria este absolut
convergent˘a, ˆın timp ce, pentru [x[ >
1
λ
, [x[λ > 1, deci ¸sirul

n

[a
n
x
n
[

n
are termenii mai mari ca 1. Rezult˘a c˘a ¸sirul (a
n
x
n
)
n
nu converge la 0,
a¸sadar seria

¸
n=1
a
n
x
n
este divergent˘ a. Constat˘am c˘a num˘arul R =
1
λ
are propriet˘at ¸ile din teorema 6.14 ¸si reprezint˘a raza de convergent ¸a a
seriei.
Evident concluziile anterioare se p˘astreaz˘ a dac˘a consider˘am seria init ¸ial˘a
a
0
+

¸
n=1
a
n
x
n
. Ca o consecint ¸˘a avem:
Corolarul 6.1. Dac˘a exist˘a lim
n→∞
n

[a
n
[, atunci seriea a
0
+

¸
n=1
a
n
x
n
are raza de convergent ¸a dat˘a de
R = lim
n→∞
1
n

[a
n
[
.
Corolarul 6.2. Dac˘a exist˘a lim
n→∞
[a
n
[
[a
n+1
[
, atunci aceast˘a limit˘a reprezint˘a
raza de convergent ¸˘a pentru seria a
0
+

¸
n=1
a
n
x
n
.
Teorema 6.17. Fie seria a
0
+

¸
n=1
a
n
x
n
avˆand raza de convergent ¸˘a R >
0 ¸si s suma sa. Atunci seria a
1
+

¸
n=2
na
n
x
n−1
are aceea¸si raz˘a de
convergent ¸˘a ¸si, pentru orice x, [x[ < R, aceast˘a serie are ca sum˘a derivata
s

a funct ¸iei s.
156
Demonstrat ¸ie. Avem limsup
n→∞
n

n[a
n
[ = limsup
n→∞
n

[a
n
[ ¸si, de aici, rezult˘a
prima afirmat ¸ie.
Dac˘a x este astfel ˆıncˆat [x[ < R, atunci exist˘a r astfel ˆıncˆat pentru
[x[ ≤ r < R. seria

¸
n=1
na
n
x
n−1
este uniform convergent˘ a, deci putem
aplica teorema 6.11 ¸si, mai mult, funct ¸ia s este derivabil˘ a ¸si
s

=

¸
n=1
(a
n
x
n
)

= a
1
+

¸
n=2
na
n
x
n−1
.
Remarca 6.6. Dac˘a seria de puteri

¸
n=0
a
n
x
n
converge pentru x = R
sau x = −R, este posibil ca seria

¸
n=1
na
n
x
n−1
s˘a nu fie convergent˘a ˆın
ambele puncte sau ˆın unul dintre ele.
Teorema 6.18. Fie seria a
0
+

¸
n=1
a
n
x
n
cu R > 0 ¸si s suma sa. Atunci
funct ¸ia s are derivate de orice ordin ˆın fiecare punct x, [x[ < R, ¸si avem
a
n
=
s
(n)
(0)
n!
, ∀ n = 1, 2, . . . .
Demonstrat ¸ie. Avem evident a
0
= s(0). Din teorema 6.17,
s

(x) = a
1
+

¸
n=2
na
n
x
n−1
,
de aici s

(0) = 1 a
1
¸si a
1
=
s

(0)
1!
.
Dac˘a repet˘am de k ori rat ¸ionamentul anterior, obt ¸inem, pentru x = 0,
s
(k)
(0) = k!a
k
, ¸si, deci a
k
=
s
(k)
(0)
k!
, aceast˘a egalitate fiind satisf˘acut˘ a
pentru orice k ∈ N.
157
Ca o consecint ¸˘a, rezult˘a c˘a, dac˘a seriile a
0
+

¸
n=1
a
n
x
n
¸si b
0
+ds
¸

n=1
b
n
x
n
au raze de convergent ¸˘a strict pozitive, R
1
respectiv R
2
, ¸si sumele lor co-
incid pe
¸
x; [x[ < min¦R
1
, R
2
¦
¸
,
atunci a
n
= b
n
pentru orice n ¸si, desigur, R
1
= R
2
.
Teorema 6.19. Fie seria de puteri
a
0
+

¸
n=1
a
n
x
n
cu raza de convergent ¸˘a R > 0 ¸si suma s. Atunci, pentru orice x cu
[x[ < R, avem
x

0
s(t)dt =

¸
n=0
a
n
n + 1
x
n+1
,
seria

¸
n=0
a
n
n + 1
x
(n+1)
avˆand aceea¸si raz˘a de convergent ¸˘a.
Demonstrat ¸ie. Pentru ultima afirmat ¸ie, avem
lim
n→∞
n

[a
n
[
n + 1
= lim
n→∞
n

[a
n
[
¸si, de aici, deducem c˘a ambele serii au aceea¸si raz˘a de convergent ¸a.
Dac˘a x este astfel ˆıncˆ at [x[ < R ¸si r astfel c˘a [x[ ≤ r < R, din uniform
convergent ¸a seriei pe ¦x; [x[ ≤ r¦ ¸si continuitatea funct ¸iilor a
n
x
n
pentru
orice n ∈ N, rezult˘a c˘a putem aplica teorema 6.12 pe intervalul [x
0
, x].
Integrˆ and termen cu termen, obt ¸inem rezultatul dorit.
Remarca 6.7. 1

Putem repeta integrarea termen cu termen de mai
multe ori consecutiv.
2

Este posibil ca seria

¸
n=0
a
n
n + 1
x
n+1
s˘a fie convergent˘aˆın extremit˘at ¸ile
intervalului [0, x] f˘ar˘a ca seria init ¸ial˘a s˘a aib˘a aceast˘a proprietate.
158
Definit¸ia 6.13. Seria a
0
+

¸
n
1
a
n
(x−x
0
)
n
reprezint˘a dezvoltarea funct ¸iei
f ˆın jurul lui x
0
dac˘a seria are o raz˘a de convergent ¸˘a strict pozitiv˘a ¸si
suma sa este egal˘a cu funct ¸ia f.
Avˆand ˆın vedere teoremele 6.17 ¸si 6.18, o condit ¸ie necesar˘a ca funct ¸ia
f s˘a admit˘a o dezvoltare ˆın jurul lui x
0
este ca f s˘a aib˘a derivate de orice
ordin ˆın x
0
¸si, ˆın acest caz,
a
n
=
f
(n)
(x
0
)
n!
∀ n = 0, 1, 2, . . . .
Consider˘am, ˆın continuare, o funct ¸ie f avˆand derivate finite de orice ordin
ˆın x
0
. Putem exprima funct ¸ia f sub forma seria
f(x) = a
0
+

¸
n=1
f
(n)
(x
0
)
n!
(x −x
0
)
n
.
Definit¸ia 6.14. Seria de puteri asociat˘a funct ¸iei f prin formula
(6.1) a
0
+

¸
n=1
f
(n)
(x
0
)
n!
(x −x
0
)
n
este numit˘a seria Taylor a funct ¸iei f ˆın x
0
.
Dac˘a R > 0 este raza de convergent ¸a a acestei serii ¸si F este suma
sa, nu este obligatoriu c˘a f = F.
Sumele part ¸iale ale seriei asociate
(6.2) s
n
(x) = a
0
+
n
¸
k=1
f
(k)
(x
0
)
k!
(x −x
0
)
k
sunt polinoamele Taylor de grad n asociate funct ¸iei f. Avem, pentru
fiecare n,
T
n
(x) = f(x
0
) +
f

(x
0
)
1!
(x −x
0
) + +
f
(n)
(x
0
)
n!
.
Dac˘a I ⊂ R este un interval, not˘am prin (

(I, R) familia de funct ¸ii
f : I →R avˆ and derivate de orice ordin pe I.
159
Dac˘a f ∈ (

(I, R), atunci, pentru orice x ∈ I, exist˘a ξ ˆıntre x
0
¸si x
astfel ˆıncˆ at s˘a avem
f(x) = T
n
(x) + R
n
(x)
unde
R
n
(x) =
f
(n+1)
(ξ)
(n + 1)!
(x −x
0
)
n+1
reprezint˘ a restul ˆın formula lui Taylor.
Similar, putem scrie F
n
(x) = T
n
(x) + ρ
n
(x) unde ρ
n
(x) reprezint˘ a
restul constituit ˆın seria considerat˘a (6.1).
ˆ
In general, ρ
n
(x) ¸si R
n
(x) pot s˘a difere ˆıntre ele ¸si, ˆın consecint ¸˘a, este
posibil c˘a suma F a seriei (6.1) s˘a fie diferit˘a de funct ¸ia init ¸ial˘a f.
Teorema 6.20. Fie f ∈ (

(I, R) ¸si presupunem c˘a seria
a
0
+

¸
n=1
f
(n)
(x
0
)
n!
(x −x
0
)
n
are raza de convergent ¸˘a R > 0. Not˘am prin A ⊃ (x
0
− R, x
0
+ R)
mult ¸imea de convergent ¸a a acestei serii.
Atunci seria converge la f(x) ˆıntr-un punct x ∈ A∩ I dac˘a ¸si numai
dac˘a ¸sirul

R
n
(x)

n
converge la 0.
Demonstrat ¸ie.
ˆ
Intr-adev˘ar avem f(x) = T
n
(x) +R
n
(x) pentru orice n ¸si
lim
n→∞
T
n
(x) = f(x) ⇔ lim
n→∞
R
n
(x) = 0.
Astfel, dac˘a B ⊂ A ∩ I, atunci
a
0
+

¸
n=1
f
(n)
(x
0
)
n!
(x−x
0
)
n
= f(x), ∀ x ∈ B ⇔ lim
n→∞
R
n
(x) = 0, ∀ x ∈ B.
De remarcat faptul c˘a, dac˘a o funct ¸ie admite o dezvoltare ˆın serie
ˆın jurul unui punct x
0
, aceast˘a dezvoltare este unic˘a astfel c˘a nu are
important ¸˘ a modalitatea prin care se obt ¸ine dezvoltarea.

2 6 Siruri ¸i serii de functii ¸ s ¸ 138 6.1 Convergenta punctual˘ ¸i uniform˘ . . . . . . . . . . . . 138 ¸ as a 6.2 Propriet˘¸i ale ¸irurilor ¸i seriilor de functii . . . . . . . . 144 at s s ¸ 6.3 Serii de puteri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 150

Capitolul 1 Relatii. Functii. Multimea ¸ ¸ ¸ numerelor reale - definitia ¸ axiomatic˘. Topologia axei a reale
1.1 Relatii ¸

Definitia 1.1. Fie A ¸i B multimi nevide. Produsul cartezian al lui A ¸ s ¸ ¸i B, notat A × B este multimea s ¸ A × B = {(x, y) / x ∈ A, y ∈ B}. Definitia 1.2. Fie A ¸i B dou˘ multimi nevide. O relatie binar˘ de la ¸ s a ¸ ¸ a A la B este o submultime R a lui A × B. Dac˘ (x, y) ∈ R spunem c˘ x ¸ a a ¸i y sunt relationate prin R ¸i not˘m de asemenea xRy. s ¸ s a Definitia 1.3. Fie R o relatie de la A la B. Spunem c˘ multimea ¸ ¸ a ¸ Dom(R) = {x ∈ A / ∃ y ∈ B astfel ˆ at xRy} ıncˆ este domeniul relatiei R. ¸ Definitia 1.4. Fie R o relatie de la A la B. Imaginea relatiei R este ¸ ¸ ¸ multimea ¸ Im(R) = {y ∈ B / ∃ x ∈ A astfel ˆ at xRy}. ıncˆ 3

Inversa relatiei R este o ¸ ¸ ¸ relatie de la B la A definit˘ prin ¸ a R−1 = {(y.7. Dac˘ ˆ ¸ a ıntr-o multime ordonat˘ A avem.6. a Definitia 1. B nevid˘.10. s 2. S pentru orice x ∈ B. pentru orice ¸ a x. z) ∈ s sau x y ¸i y z ⇒ x s ⇒ (x. x S pentru orice x ∈ B. Fie A o multime ordonat˘. z ∈ A. Fie R o relatie de la A la B.9. y ∈ A. Un ¸ ¸ a s a element s ∈ A este numit infimum lui B relativ la A ¸i not˘m s = inf A B.8. B nevid˘. (x. x) ∈ ⇒ x = y sau x y ¸i y x ⇒ x = y (antisimmetrie). s a dac˘ sunt satisf˘cute urm˘toarele conditii: a a a ¸ . atunci S S. O multime A pe at a ¸ care s-a definit o relatie de ordine se nume¸te multime ordonat˘. notat˘ de regul˘ astfel ˆ at au loc urm˘toarele propriet˘¸i: a a ıncˆ a at 1. (x.5. z) ∈ z (transitivitate) propriet˘¸ile fiind adev˘rate pentru orice x. dac˘ S ∈ A ¸i x Definitia 1. s Definitia 1. x) ∈ sau x x ∀ x ∈ A (reflexivitate). Fie A o multime ordonat˘ ¸i B ⊂ A. (x. Un ¸ ¸ a s a element S ∈ A este numit supremum lui B relativ la A ¸i not˘m S = s a supA B. y) ∈ ¸i (y.4 Definitia 1. Un element m al lui A astfel ˆ at m ıncˆ x pentru orice x ∈ A este numit minimum pentru A ¸i scriem m = min A. O relatie de ordine pe A este o relatie binar˘ de la A la ¸ ¸ ¸ a A. a s 2. Fie A o multime ordonat˘ ¸i B ⊂ A. Un element M al lui A astfel ¸ ¸ a ˆncˆt x ı a M pentru orice x ∈ A este numit maximum lui A ¸i scriem s M = max A. Definitia 1. y) ∈ ¸i (y. x) ∈ B × A / xRy}. c˘ x a y sau y x spunem c˘ A este o multime total ora ¸ donat˘. dac˘ au loc urm˘toarele propriet˘¸i: a a at 1. ¸ s ¸ a Definitia 1. s 3. y.

1 pentru orice x ∈ A exist˘ y ∈ B cu (x. ¸ s a ¸ 1.12. atunci s s. a ¸ 4. Fie A ¸i B dou˘ multimi nevide. y) ∈ f utiliz˘m notatia y = f (x) sau. y) ∈ f ¸i (x.1. dac˘ s ∈ A ¸i s a s ¸ as ¸ a Definitia 1. O functie de la A la B este o relatie binar˘ f de la A la B care ¸ ¸ a verific˘ urm˘toarele propriet˘¸i: a a at 1. Vom considera multimea vid˘ ca fiind o multime m˘rginit˘. Elementele x ∈ A se numesc variabile independente sau argumente ale lui f ¸i elementele y ∈ B pentru care exist˘ x ∈ A cu (x. ¸ s ¸ 3. x → f (x). z) ∈ f . Spunem c˘ B este o multime m˘rginit˘ ˆ A dac˘ exist˘ m. x pentru orice x ∈ B. ¸ a ¸ a a 1. Fie f : A → B o functie. f (x)) ∈ A × B / x ∈ A} .13. y) ∈ f s a se numesc imagini ale lui x prin f . ¸ ¸ Definitia 1. Remarca 1. atunci y = z. a 1.2 Functii ¸ Definitia 1.2 dac˘ (x. ¸ 1. y) ∈ f . ıncˆ 2. a s 2. Not˘m o functie f de la A la B prin f : A → B unde A este numit a ¸ domeniul functiei f ¸i B este numit codomeniul functiei f . Pentru (x. Spunem c˘ B este o multime m˘rginit˘ inferior ˆ A dac˘ exist˘ a ¸ a a ın a a m ∈ A astfel ca m x pentru orice x ∈ B.5 1. M ∈ A astfel ca m x M pentru orice x ∈ B. a ¸ a a ın a a 3. Fie A o multime ordonat˘ ¸i B o submultime nevid˘ a ¸ multimii A.11. 2. Spunem c˘ B este o multime m˘rginit˘ superior ˆ A dac˘ exist˘ a ¸ a a ın a a M ∈ A astfel ˆ at x M pentru orice x ∈ B. s x pentru orice x ∈ B. Multimea ¸ Gr(f ) = {(x. uneori.

astfel ˆ at x · x−1 = 1 ıncˆ .definitia ¸ ¸ axiomatic˘ a Definitia 1. exist˘ un element unic ˆ K. Imaginea functiei f se noteaz˘ ¸i prin s ¸ ¸ a s f (A). operatie.14. Definitia 1. numit opusul a ın lui x. y).3 Multimea numerelor reale . Fie A o multime nevid˘. ∀ x ∈ K ı a b4. x · y = y · x. y ∈ K (comutativitate) b3. 1 = 0. mai simplu. pentru orice x ∈ K. exist˘ un element unic ˆ K. astfel ˆ at x + −x = 0.6 se nume¸te graficul functiei f iar multimea s ¸ ¸ Im(f ) = {y ∈ B / ∃ x ∈ A. y ∈ K (comutativitate) a ın s ıncˆ a3. astfel a ın s ˆncˆt 1 · x = x. pentru orice x ∈ K exist˘ un element ˆ K. notat 0 ¸i numit zerou. ∀ x. ıncˆ b1. notate ”+” ¸i ”·” astfel ˆ at au loc urm˘toarele a ¸ s ıncˆ a propriet˘¸i: at a1. astfel ˆ at x + 0 = x pentru orice x ∈ K a4. notat 1 ¸i numit unitate. scriem a a ¸ a s x ◦ y. ∀ x. x + (y + z) = (x + y) + z. 1. notat x−1 a ın (numit inversul lui x). pentru ◦(x. notat −x. x · (y · z) = (x · y) · z. y = f (x)} se nume¸te imaginea functiei f . y. y. a ¸ a ¸ De regul˘ not˘m o operatie intern˘ prin ”◦” ¸i. x = 0. ∀ x. Un corp comutativ sau cˆmp este o multime K pe care ¸ a ¸ sunt definite dou˘ operatii. exist˘ un element unic ˆ K. z ∈ K (asociativitate) a2. z ∈ K (asociativitate) b2.15. ∀ x. x + y = y + x. O functie f : A × A → A este ¸ ¸ a ¸ numit˘ operatie intern˘ pe A sau.

2. pentru orice submultime A a lui R. R este un corp complet adic˘. 0. s Remarca 1. 0.5. y. Corpul R este o multime total ordonat˘ printr-o relatie de ordine.2 x ≥ 0. x · (y + z) = x · y + x · z. notat. Relatia x ≤ y o vom nota echivalent cu y ≥ x ¸i spunem c˘ x este mai mic sau egal decˆt y. ·.3. 1) precizˆnd ˆ acest mod operatiile ¸ a ın ¸ ¸i elementele neutre pentru fiecare dintre acestea. ∀ x. ¸ 2. Numim sistem de numere reale sau multime a numerelor ¸ ¸ reale un corp comutativ. c˘ y este mai mare sau egal a a a decˆt x. a ¸ m˘rginit˘ superior. Definitia 1. ¸ a ¸ notat˘ ≤.1 x ≤ y ⇒ x + z ≤ y + z. pentru care avem a I. Utiliz˘m notatia pentru x · y −1 . a . II. a a a a Remarca 1. y. a Remarca 1. y ∈ R I. z ∈ K. sau.4. sau. x − y pentru x + −y ¸i xy pentru a ¸ s y x · y. ”0” este elementul neutru pentru adunare ¸i ”1” este element neus tru pentru produs. sau.7 c1. Folosim pentru un corp notatia (K.6. ∀ x. Dac˘ avem x ≥ 0 vom spune c˘ x este pozitiv iar dac˘ x > 0 spunem c˘ x este strict pozitiv. +. a a a a a Remarca 1. +. z ∈ R I. Operatia ”+” este numit˘ adunare sau sum˘ iar ¸ a a operatia ”·” este numit˘ ˆ ¸ a ınmultire sau produs. 1. x 3. Dac˘ avem x ≤ y ¸i x = y vom atunci vom utiliza notatia a s ¸ x < y. y ≥ 0 ⇒ xy ≥ 0.3 0 ≤ 1. exist˘ sup A ˆ R.16. 1) (mai scurt R) pentru care au loc urm˘toarele propriet˘¸i: a at I. a a a ın ¸ s Remarca 1. Dac˘ avem x ≤ 0 vom spune c˘ x este negativ iar dac˘ x < 0 spunem c˘ x este strict negativ. ·. s a a c˘ y este mai mare decˆt x. (R. ∀ x. echivalent y > x ¸i spunem c˘ x este mai mic decˆt y.

Dar z > 0 a a deci. a s 5. Din relatia 1 · x = x obtinem (1 + 0) · x = x sau. am notat opusul elementului 1. presupunˆnd x · z > y · z. atunci x · y < 0.8 Teorema 1. avˆnd ˆ vedere ınc˘ a ın unicitatea elementului neutru pentru adunare. a s a a adunˆnd −y · z. atunci. rezult˘. Dac˘ x < y ¸i z > 0. . obtinem 0 ≥ x fapt ce contrazice presupunerea ¸ a ¸ initial˘. −1 · x = −x pentru orice x ∈ R unde. 4. dac˘ x < y ¸i z > 0. dac˘ x ∈ R cu x ≥ 0. Utilizˆnd ¸i propriet˘¸ile demonstrate anterior. x − y < 0 sau x < y ceea ce este absurd. deci −1·x = s a −x. 4. a s Demonstratie. 5. x + 0 · x = x deci. echivalent. prin −1.1. ¸ a 2. Dac˘ −x ≥ 0. dac˘ x ∈ R cu x > 0 ¸i y ∈ R cu y < 0. atunci adunˆnd la aceast˘ relatie num˘rul x. obligatoriu. avem echivalentele a s at ¸ y ≤ 0 ⇔ −y ≥ 0 ⇔ x · (−y) ≥ 0 ⇔ −x · y ≥ 0 ⇔ x · y ≤ 0. 0 · x = 0 pentru orice x ∈ R. a 2. a a a 1. atunci −x ≤ 0. Fie x ∈ R cu x ≥ 0. respectiv a elementului s simetric. Vom utiliza axiomele ce definesc sistemul de numere reale ¸ ¸i unicitatea elementului de efect nul la adunare. c˘ x · z − y · z > 0 sau (x − y) · z > 0. Au loc urm˘toarele propriet˘¸i: a at 1. rezult˘ c˘ 0 · x = 0. Dar x+−x = 0 ¸i −x este unic cu aceast˘ proprietate. ¸ ¸ 1 · x + 0 · x = x sau. Avem relatiile echivalente ¸ 0 · x = 0 ⇔ (1 + −1) · x = 0 ⇔ 1 · x + −1 · x = 0 ⇔ x + −1 · x = 0. 3. atunci x · z < y · z. ˆ a. a a 3.

α + 2. . s ıncˆ a a a ¸ Avem 0<1⇔0+1<1+1⇔1<2 deci 2 se va a¸eza la dreapta simbolului 1. 2. care vor a ¸ face parte din multimea R. . . n. se va plasa a la stˆnga lui 0. Ar˘t˘m c˘ −2 < −1. . Obtinem ¸ ¸ R ⊃ {. R ⊇ {. 1. 2. . . 0. Similar. dac˘ −2 > −1. Pentru elementul 1 exist˘ un element simetric notat −1 cu 1 + −1 = 0. ˆ urma a a ¸ In acestei constructii multimea R va contine elemente de forma ¸ ¸ ¸ {. atunci. care a fost deja utilizat. . . pentru orice element din R. . . ˆ plus. . .9 ˆ continuare vom nota elementele multimii R cu simboluri construIn ¸ ite cu ajutorul axiomelor ce definesc sistemul de numere reale ¸i al pros priet˘¸ilor demonstrate anterior. Elementul nou obtinut va fi notat a a ¸ prin definitie cu simbolul 2. −2. notat prin simbolul n0 .}. a Din 1 ∈ R rezult˘ c˘ 1 + 1 ∈ R. a a adunˆnd 1 la aceast˘ inegalitate. cu 1 < α + 1 < 2. deja cunoscute. . . Din rationamentul anterior rezult˘ c˘ este suficient s˘ ne asigur˘m de ¸ a a a a apartenenta la sistemul de numere reale doar a elementelor de forma x ¸ cu 0 < x. In a a atunci obtinem automat elementele α + 1. ˆ a aa a Intr-adev˘r. se obtine −1 > 0. a Noul element. Se pune problema a¸ez˘rii acestuia fata de ¸ s a ¸˘ elementele existente a¸a ˆ at s˘ p˘str˘m relatia de ordine dintre acestea. . dac˘ se consider˘ un element α din R cu 0 < α < 1. −2. . at Pentru ˆ ınceput avem dou˘ simboluri ˆ R pe care le vom a¸eza de la a ın s stˆnga la dreapta ˆ conformitate cu relatia de ordine existent˘. 0. . . Acest proces nu este finit deoarece. 0. ¸ 2 < α + 2 < 3 ¸i a¸a mai departe. a elementul simetric −(n0 + 1) va verifica −(n0 + 1) < −n0 . . Continuˆnd acest proces se obtin alte simboluri. verific˘ −1 < 0 deci se va a¸eza a s la stˆnga lui 0. . −1. pentru moment.}. Pentru noul element 2 exist˘ s a elementul simetric notat −2 care. . . −1. exist˘ un altul notat prin n0 + 1 cu n0 < n0 + 1. 1. absurd. aplicˆnd prima proprietate.}. Deci este suficient s˘ ne asigur˘m c˘ s s a a a elementele aflate ˆ ıntre 0 ¸i 1 apartin sistemului de numere reale. 1. −n. s ¸ . A¸adar a ın ¸ a s avem. . . . . . .

18.7. ˆ a ınmultind aceast˘ inegalitate presupus˘ ¸ a a m n adev˘rat˘ cu num˘rul pozitiv n · m. a 1. ¸ a ¸ ¸ a Definitia 1. atunci obtinem 2 · = 1 < 0. pentru orice element n construit ˆ prima a a ın 1 1 In a etap˘. s a 1 Pentru orice elemente k. cu 0 < < 1. notat . notat . exist˘ elementul k · . absurd. atunci < . Fie A familia multimilor inductive continˆnd elementul ¸ ”0”. cu 2 = 0. pentru orice a a ¸ a a x ∈ A. Ar˘t˘m c˘ 0 < < 1. prin ˆ a ınmultirea inegalit˘¸ii cu 2. cu 0 < < 1. Multimea definit˘ ca intersectie a tuturor elementelor familiei A ¸ a ¸ . ˆ plus. n ∈ R cu 0 < k < n. Spunem c˘ A este o multime inductiv˘ dac˘. ¸ at ¸ 2 1 absurd. se obtine 2 < 1. atunci. n n Prin procedurile anterioare am obtinut o infinitate de elemente ˆ ¸ ın sistemul de numere reale dar nu putem afirma c˘ au fost obtinute toate a ¸ elementele multimii R. inductiv˘. avem x + 1 ∈ A. cu a a a a 2 1 −1 2 · 2 = 1. Intersectia unei familii de multimi inductive continˆndu-l pe 0 este. s 2 Similar. Remarca 1. Fie R multimea numerelor reale ¸i A o submultime ¸ ¸ s ¸ nevid˘ a sa. avem a 0< k1 k2 < < 1. ¸ ¸ ¸ a de asemenea. exist˘ un element n−1 .10 1 Din faptul c˘ 2 ∈ R. se obtine relatia echivalent˘ n < m a a a ¸ ¸ a despre care ¸tim c˘ are loc. a ¸ 2 2 1 Dac˘ 1 < . ¸ Definitia 1. Relatia precedent˘ poate fi ˆ ¸ a ınmultit˘ cu num˘rul ¸ a a n n pozitiv n ¸i obtinem inegalitatea adev˘rat˘ k < n. A¸adar avem 0 < < 1. o multime inductiv˘. s ¸ a a Similar se poate demonstra c˘. dac˘ n < a a n n 1 1 m.17.ˆ Intr-adev˘r. putem ar˘ta c˘. Multimea A = {x ∈ R / x ≥ 0} este o multime ¸ ¸ 2. pentru k1 < k2 < n. aa a 2 1 1 Dac˘ < 0. rezult˘ c˘ exist˘ 2−1 . a n k k notat .

m + n se scrie ca o sum˘ finit˘ de termeni egali cu 1. Pe de alt˘ parte. . . n.}. ca urmare. n. 2. 3 = 2 + 1 = (1 + 1) + 1 = 1 + 1 + 1.}. . . . 2. .} este una dinıl ¸ a tre acestea ¸i. . . a s Demonstratie. a a s ıl ¸ 3. .11 este numit˘ sistemul de numere naturale sau multimea numerelor naturale a ¸ ¸i not˘m aceast˘ multime prin N. . N ⊂ {0. n. 1. n ∈ N dac˘ ¸i numai dac˘ n se obtine adunˆnd un num˘r finit de as a ¸ a a termeni egali cu 1. prin definitie. s a a s ˆ particular obtinem un element din N ¸i se obtine un element din N. n ∈ N. 3. . . 2. . Dac˘ n = 1.}. 2 = 1 + 1 ∈ ¸ a N. de un num˘r finit a a de ori). Dac˘ m. a 2. a ¸ a atunci. a 3. . . 1 = 0 + 1 ∈ N. . obtinem a a a ¸ 1 + 1 = 2 ∈ N. 1. . . Atunci m = 1 + 1 + · · · + 1. Dac˘ n = 3. 3. 2. s a a ¸ Teorema 1. . atunci. Pe de alt˘ parte avem a m · n = m · (1 + 1 + 1 + · · · + 1) = m + m + · · · + m = = (1+1+· · ·+1)+(1+1+· · ·+1)+· · ·+(1+1+· · ·+1) = 1 = 1+1+· · ·+1 a¸adar m · n ∈ N. Avem c˘ N = {0. avem 2 = 1 + 1 prin definitie. . ¸ a obtinem c˘ orice element n din N poate fi scris sub o form˘ similar˘.. n.19. s Definitia 1. . adic˘ n = 1 + 1 + 1 + · · · + 1. 2 + 1 = 3 ∈ N. n ∈ N. . . . ¸ a a a Reciproc. . . f˘cˆnd iterativ suma de la stˆnga la dreapta. avem c˘ {0. A¸adar. . 1. evident. 3. avem c˘ 0 ∈ N. atunci m + n ∈ N ¸i m · n ∈ N. . ˆ s a ın multimea {0. n = 1 + 1 + · · · + 1 ¸i. 3. deci s a a m + n ∈ N. Fie m. dup˘ orice num˘r finit de pa¸i. . atunci avem scrierea mentionat˘ sub a ¸ a forma 1 = 1. . dac˘ un element n = 1 + 1 + · · · + 1 (evident.2. Multimea Z definit˘ ca ¸ ¸ a Z = {x ∈ R / x ∈ N sau − x ∈ N} este numit˘ sistemul de numere ˆ a ıntregi sau multimea numerelor ˆ ¸ ıntregi. In ¸ ¸ s dup˘ num˘rul de pa¸i prin care ˆ obtinem pe n. Dac˘ n = 2. 1. 1. . . 2. Din definitia multimii N ca intersectie a tuturor multimilor ¸ ¸ ¸ ¸ ¸ inductive care ˆ contin pe 0. Continuˆnd. Fie n ∈ N. . . . 1.

dac˘ M ∈ Q. deci p2 = 2q 2 . a s a a q Putem presupune c˘ nu exist˘ x ∈ N cu p = p x ¸i q = q x. se obtine c˘. rezult˘ c˘ exist˘ ˆ a a a ın R num˘rul M cu M = sup A. Num˘rul y este rational ¸i a s a 4 a y−M = >0 4 . rezult˘ c˘ M = unde p. n = 0} este numit˘ sistemul numerelor rationale sau multimea numerelor rationale.8. conform axiomei II din definitia a ¸ a as ¸ sistemului de numere reale (R este un corp complet). ¸ a a a ¸ s Not˘m a = 2 − M 2 ¸i lu˘m y = M + . q ∈ N.12 Definitia 1. pentru orice x ∈ Q a a cu x2 < 2. m. n ∈ Z.20. a a ¸ a Teorema 1. a a s p 2 Dac˘ M = 2 ¸i M ∈ Q. 1 ∈ A.3. x2 < 2} este m˘rginit˘ superior dar sup A nu apartine multimii numerelor rationale. Multimea A nu este vid˘ deoarece. Este evident c˘ M > 1 ¸i M 2 ≤ 2. ˆ caz contrar a a s In am avea p px p = = p x · (q x)−1 = p x(q )−1 x−1 = p (q )−1 = q qx q ¸i vom considera M = s p . ˆ Inlocuind ˆ relatia precedent˘ valoarea lui p ¸i ref˘cˆnd ın ¸ a s a a calculele. q = 0. a Demonstr˘m c˘ M nu este num˘r rational adic˘ multimea R \ Q este a a a ¸ a ¸ nevid˘. a ¸ ¸ ¸ Remarca 1. rezult˘ ( )2 = 2. Multimea ¸ A = {x ∈ R. Pe de ¸ alt˘ parte. atunci ar trebui ca. a a ¸ ¸ ¸ ¸ a Demonstratie. ˆ a Intr-adev˘r. adic˘ p·p = 2q 2 . s˘ avem x < M . multimea A este m˘rginit˘ ¸i. Multimea Q definit˘ ca ¸ ¸ a Q = {x ∈ R / x = mn−1 . q = 2y absurd. Avem N⊆Z⊆Q⊆R Vom ar˘ta c˘ multimea R \ Q nu este vid˘. de asemenea. evident. ın a a q deci p = 2x. q p ˆ Inlocuind ˆ M 2 = 2.

Contradictia se obtine dac˘ demonstr˘m c˘ y ∈ A.4. Pentru ¸ a a a z−1 ∈ R exist˘ n ∈ N astfel ˆ at z−1 < n < z. Multimea nevid˘ R \ Q se nume¸te multime a numerelor ¸ ¸ a s ¸ irationale. x > 0. In Teorema 1. = M 2 (1 + ) + 2 16 2 16 16 Definitia 1. . ˆ acest scop vom demonstra un set de teoreme. Dac˘ presupunem c˘ ¸ a a a n ≤ x0 . a a exist˘ m0 ∈ N astfel ˆ at a ıncˆ y < m0 < y + ε.21. atunci N este o multime m˘rginit˘ superior deci exist˘ z = sup N. adic˘ ¸ ¸ a a a a y 2 < 2. y = inf A. Fie x0 > 0 un num˘r real fixat. Intr-adev˘r. exist˘ un num˘r a a a natural n0 astfel ˆ at ıncˆ x ≤ n0 ≤ x + 1. Demonstratie. ∀ n ∈ N. pentru orice ε ∈ R. ¸ Este necesar s˘ putem pozitiona numerele irationale ˆ corpul ordonat a ¸ ¸ ın al numerelor reale. Astfel multimea s ¸ ¸ ¸ A = {n ∈ N / x0 < n} este nevid˘ ¸i este m˘rginit˘ inferior ˆ R. as a a ın s a ˆ Vom demonstra c˘ y ∈ N. Pentru orice num˘r real x. a¸adar exist˘ y ∈ R. 0 < ε < 1. Avem a a2 a y 2 = (M + )2 = M 2 + M · + 4 2 16 Utilizˆnd 1 < M < M 2 ˆ inegalitatea precedent˘ obtinem a ın a ¸ y2 = M 2 + M · a a2 a a2 + < M2 + M2 · + = 2 16 2 16 a a2 a a2 7a2 = (2 − a)(1 + ) + =2− < 2. Rezult˘ c˘ z < n+1 ∈ N a ıncˆ a a ¸i obtinem astfel o contradictie cu z = sup N.13 deci M < y.

A¸adar m0 < x0 +1 ¸i demonstratia s s s ¸ este complet˘.5. Similar. Multimea numerelor reale nu are un maxim sau un minim. a Consecinta 1. Fie a. dac˘ y < m0 ≤ n < y + ε.1. exist˘ n ∈ N a astfel ˆ at x ≤ ny. atunci xy −1 > 0 ¸ ¸i. y > 0. Cum m0 = n a rezult˘ m0 = y. b. bn ].6. Dac˘ x > 0. absurd. b dou˘ numere reale astfel ˆ at a < b. ¸ Teorema 1.14 Fie n un element arbitrar din A. deci y < n. ıncˆ a a Demonstratie. s at Dac˘ a ≤ b vom spune c˘ multimea a a ¸ [a. Atunci ¸ a ıncˆ multimea ¸ (a. Dac˘ a y < n < m0 < y + ε. din teorema precedent˘. a Din definitia lui A avem x0 < m0 . absurd. Dac˘ x ≤ 0. ¸ 1. exist˘ n ∈ N astfel ˆ at xy −1 < n. b) = {x ∈ R / a < x < b} se nume¸te interval deschis de extremit˘¸i a.22. atunci 0 < m0 − n < y + ε − y = ε < 1. b] = {x ∈ R / a ≤ x ≤ b} este un interval ˆ ınchis de extremit˘¸i a. atunci n = 1. y ∈ R. (Arhimede) Pentru orice x. avem In = ∅. n∈N . n ∈ N cu In+1 ⊂ In pentru orice n. ¸ Definitia 1. at Teorema 1. ın ¸ 2. De aici s a a ıncˆ obtinem x < ny. Dac˘ x0 + 1 ≤ m0 . atunci n − m0 < ε. atunci x0 ≤ ¸ a m0 −1 ∈ N ¸i m0 −1 = inf A. ∀ n ∈ A. Multimea numerelor naturale nu este m˘rginit˘ ¸ a a superior ˆ multimea numerelor reale. b. Astfel m0 ≤ n. (Cantor-Dedekind) Pentru orice familie num˘rabil˘ de a a intervale ˆ ınchise In = [an .

15 Demonstratie. Din In+1 ⊂ In rezult˘ ¸ a a1 < a2 < . . . < a n < . . . < b m < . . . < b 2 < b 1 (an < bm pentru orice n, m ∈ N). Multimea ¸ A = {an , n ∈ N} este m˘rginit˘ superior ¸i exist˘ α = sup A. Avem α < bm (dac˘ exist˘ a a s a a a m0 ∈ N astfel ˆ at bm0 ≤ α = sup A, atunci ar trebui s˘ putem g˘si un ıncˆ a a n0 cu bm0 < an0 < α) pentru orice m ∈ N. Multimea ¸ B = {bm , m ∈ N} este m˘rginit˘ inferior, deci exist˘ β = inf B. Avem an ≤ β pentru orice a a a n ∈ N. Vom demonstra c˘ α ≤ β. ˆ a Intr-adev˘r dac˘ β < α = sup A, a a atunci exist˘ an0 cu β < an0 < α ˆ contradictie cu an ≤ β pentru orice a ın ¸ n ∈ N. Din an < α ≤ β < b n ∀ n ∈ N avem c˘ a In ⊃ [α, β] = ∅
n∈N

Teorema 1.7. Fie In = [an , bn ], n ∈ N, n > 0, o familie num˘rabil˘ de a a intervale ˆ ınchise cu In+1 ⊂ In . Dac˘ pentru orice n ∈ N avem a bn − a n ≤ atunci exist˘ un num˘r real x cu a a In = {x}.
n∈N

b1 − a1 , n

Demonstratie. Din teorema precedent˘ deducem c˘ exist˘ un interval ¸ a a a [α, β] astfel ˆ at ıncˆ ∅ = [α, β] ⊂ In .
n∈N

16 Vom demonstra c˘ α = β. ˆ a Intr-adev˘r, dac˘ α < β, atunci putem a a considera inegalit˘¸ile at β − α < bn − an < sau n(β − α) < b1 − a1 , ∀ n ∈ N ceea ce este ˆ contradictie cu teorema lui Arhimede pentru y = β − α ¸i ın ¸ s x = b1 − a1 . Teorema 1.8. Pentru orice num˘r irational x exist˘ dou˘ multimi num˘rabile a ¸ a a ¸ a de numere rationale {an , n ∈ N} ¸i {bn , n ∈ N} astfel ˆ at ¸ s ıncˆ an < an+1 , bn+1 < bn , ∀ n ∈ N ¸i s x = sup{an , n ∈ N} = inf{bn , n ∈ N}. Demonstratie. Fie x un num˘r real fixat. Presupunem c˘ x > 0. Exist˘ ¸ a a a n0 ∈ N astfel ˆ at x < n0 < x + 1. Vom demonstra c˘ n0 − 1 < x. ıncˆ a ˆ Intr-adev˘r, dac˘ lu˘m a a a x < n0 − 1 < n0 < x + 1, atunci n0 − (n0 − 1) < x + 1 − x = 1, absurd. Notˆnd a1 = n0 −1 ∈ Q ¸i b1 = n0 ∈ Q, putem considera relatiile a s ¸ a1 < x < b1 , b1 − a1 = 1. Fie c = a1 + b1 ∈ Q. Atunci 2 c − a 1 = b1 − c = b1 − a1 2 b1 − a1 , ∀n∈N n

¸i x ∈ [a1 , c] sau x ∈ [c, b1 ]. Presupunem c˘ x ∈ [a1 , c]. Atunci not˘m s a a a2 = a1 ¸i b2 = c. Dac˘ repet˘m aceast˘ procedur˘ obtinem dou˘ multimi s a a a a ¸ a ¸ de numere rationale ¸ {an , n ∈ N}, {bn , n ∈ N} astfel ˆ at: ıncˆ

17 1. an ≤ an+1 ≤ · · · ≤ bn+1 ≤ bn 2. bn − an = b1 − a1 n

3. an < x < bn pentru orice n ∈ N. Din teorema precedent˘, pentru In = [an , bn ], exist˘ x0 ∈ R astfel a a ˆ at ıncˆ In = {x0 }.
n∈N

Din relatia x ∈ ¸ dente, avem
n∈N

In rezult˘ x = x0 ¸i din demonstratia teoremei precea s ¸ x = sup{an , n ∈ N} = inf{bn , n ∈ N}.

Dac˘ num˘rul real x este negativ putem aplica rationamentul precedent a a ¸ pentru y = −x ¸i obtinem acela¸i rezultat. s ¸ s ˆ a s a Teorema 1.9. Intre orice dou˘ numere reale a ¸i b cu a < b exist˘ o infinitate de numere reale. Demonstratie. S˘ not˘m prin X multimea ¸ a a ¸ X = {x ∈ R / a < x < b}. a+b Multimea X nu este vid˘ deoarece num˘rul real ¸ a a apartine acesteia. ¸ 2 Presupunem prin absurd c˘ X are o multime finit˘ de elemente pe care a ¸ a le putem ordona cresc˘tor ¸i renota prin a s X = {x1 , x2 , . . . , xk }. Evident avem a < x1 < x2 < . . . < xk < b. Dar num˘rul y definit prin a y= x1 + x2 2

este de asemenea un num˘r real ¸i, ˆ plus, avem a < x1 < y < x2 < b ¸i a s ın s y nu este un element al multimii X, absurd. ¸

absurd.18 Consecinta 1. ˆ multimea R.. x) ¸i (x. x+ε) unde ε este un num˘r real strict pozitiv arbitrar.x − . exist˘ dou˘ multimi A ⊂ (a.. x). 2 3 n Prin calcul direct obtinem inegalit˘¸ile ¸ at a<x− x−a x−a x−a <x− < .x − . Vom lua η = min{x − a. Fie intervalul deschis (a. < x − < . Evident η > 0. ˆ continuare. b) sunt nevide a s ¸i contin o infinitate de numere reale. s ¸ Teorema 1. . s Exist˘ un η > 0 a¸a ˆ at. b) ¸i x arbitrar cu a < x < b.23. Pentru orice ε > 0 cu ε < η avem a ε<b−x<x−a⇔a<x−ε<x<x+ε<b deci prima parte afirmatie din teorem˘. Numim interval deschis centrat ˆ ¸ a ın x intervalul (x−ε. ¸ as a a deci admite un supremum... < x. 2 3 n deci A ⊂ (a. . s˘ avem a s ıncˆ a ∅ = (x − ε. a ¸ a a 1. Fie x un num˘r real.10. Fie. . x) ¸i B ⊂ (x. s a Demonstratie. b − x}. a . . b) a¸a ˆ at x = sup A a a ¸ s s ıncˆ ¸i x = inf B..4 Topologia natural˘ a multimii numerelor a ¸ reale Definitia 1. Dac˘ x0 < x atunci. Multimea A este total ordonat˘ ¸i m˘rginit˘ superior. Evident avem c˘ ın ¸ a x0 ≤ x. notat x0 . n x − x0 adic˘ multimea numerelor naturale este m˘rginit˘.2.. avem c˘ a a a x− x−a x−a ≤ x0 ⇔ n ≤ . x + ε) ⊂ (a. . Pentru orice ¸ a s num˘r real x cu a < x < b intervalele deschise (a. pentru orice ε > 0 cu ε < η.}. pentru orice num˘r natural n. b). S˘ ¸ presupunem c˘ η = b − x. Fie dou˘ numere reale a ¸i b cu a < b. ¸ a ın A = {x − x−a x−a x−a . ˆ In plus.

a at a ın . celelalte fiind ¸ at s evidente. pentru orice V ∈ ϑ(x) avem x ∈ V . Pentru orice x0 ∈ R ¸i ε > 0 avem egalitatea s (x0 − ε. Pentru orice x ∈ R familia ϑ(x) definit˘ prin a ϑ(x) = {V / ∃ ε > 0 cu (x − ε.24. a Proprietatea 4 mai poate fi enuntat˘ ¸i ˆ felul urm˘tor: orice vecin˘tate ¸ a s ın a a V a unui num˘r real x este de asemenea vecin˘tate pentru toate elea a mentele unei vecin˘t˘¸i a lui x inclus˘ ˆ V . x0 + ε) = {x / |x − x0 | < ε}. dac˘ V ∈ ϑ(x) ¸i U ⊃ V . Fie ε = min{ε1 . dac˘ V1 ∈ ϑ(x) ¸i V2 ∈ ϑ(x). x + ε1 ) ⊂ V1 ¸i (x − ε2 .25. a a a a at Definitia 1. Fie V1 ∈ ϑ(x) ¸i V2 ∈ ϑ(x).11. x + ε2 ) ⊂ V1 ∩ V2 . Vom demonstra doar propriet˘¸ile 3 ¸i 4. Pentru un num˘r real x numim modulul lui x. a a s ıncˆ 4. s Evident avem c˘ x ∈ V1 a V2 . a a a at Teorema 1. x + ε1 ) ∩ (x − ε2 . atunci U ∈ ϑ(x).19 Definitia 1. Avem incluziunile (x − ε.9. a s 2. a at Demonstratie. a a a a Remarca 1. a Pentru un x ∈ R fixat. Spunem c˘ avem definit˘ pe R o structur˘ de vecin˘t˘¸i ¸ dac˘ fiec˘rui num˘r real x i se poate asocia o familie ϑ(x) de submultimi a a a ¸ ale lui R ale c˘rei elemente s˘ verifice propriet˘¸ile: a a at 1. atunci V1 a s V2 ∈ ϑ(x). x + ε) ⊂ V } constituie o familie de vecin˘t˘¸i ale lui x. 3. dac˘ V ∈ ϑ(x) exist˘ U ∈ ϑ(x) a¸a ˆ at pentru orice y ∈ U avem c˘ V ∈ ϑ(y). x + ε2 ) ⊂ V2 . num˘rul real x dac˘ x ≥ 0. ε2 }. x + ε) ⊂ (x − ε1 . adic˘ V1 ∩ V2 ∈ ϑ(x). respectiv num˘rul real −x dac˘ x < 0. ¸i not˘m ¸ a s a |x|. deci exist˘ ε1 > 0 ¸i ε2 > 0 a¸a ˆ at s˘ s a s s ıncˆ a avem (x − ε1 . elementele familiei ϑ(x) se numesc vecin˘t˘¸i ale a at lui x iar despre ϑ(x) spunem c˘ formeaz˘ familia vecin˘t˘¸ilor lui x.

D1 . a Elementele familiei τ se numesc multimi deschise. Definitia 1.10 deducem c˘ exist˘ η > 0 cu a a (y − η. define¸te o structur˘ topologic˘ pe R dac˘ verific˘ pros a a a a priet˘¸ile at 1. x + 2 ) ⊂ U ). ¸ a Fie D1 . de exemplu. x+ε) ⊂ D1 ¸i. prin urmare V ∈ ϑ(y). Dac˘. x + ε) ¸i evident U ∈ ϑ(x) (deoarece a ¸ s ε ε avem (x − 2 . Luˆnd ε = min{ε1 . ε2 } avem c˘ a a (x − ε. Dac˘ x ∈ D avem c˘ x ∈ D1 s a a sau x ∈ D2 . fie x ∈ D1 ∩ D2 . Familia de submultimi ale multimii numerelor reale definit˘ prin τR = {D / ∀ x ∈ D ∃ ε > 0 cu (x − ε. Fie D1 . ¸ ¸ ¸ a Teorema 1. y + η) ⊂ U ⊂ V. Not˘m prin U multimea U = (x − ε. x+ε) ⊂ D adic˘. D2 ∈ τR . D2 ∈ τ implic˘ D1 ∪ D2 ∈ τ . D2 ∈ τ implic˘ D1 ∩ D2 ∈ τ . x + ε) ⊂ D1 ∩ D2 deci.26. a a a Demonstratie. 3. Fie y ∈ U arbitrar. x + ε) ⊂ D} ∪ {∅} formeaz˘ o structur˘ topologic˘ pe R. Exist˘ ε1 ¸i ε2 strict pozitivi cu a s (x − ε1 . (x − ε2 . D ∈ τR . ∅. s a a . x + ε) ⊂ V. x + ε1 ) ⊂ D1 . x ∈ D1 rezult˘ c˘ exist˘ ε > 0 cu a a a a (x−ε. a 2. R ∈ τ .12. Din teorema 1. D2 ∈ τR ¸i D = D1 ∪ D2 . D1 . x + ε2 ) ⊂ D2 . de aici. avem c˘ (x−ε. Spunem c˘ o familie τ de submultimi ale multimii nu¸ a ¸ ¸ merelor reale. D1 ∩ D2 ∈ τR .20 Fie V ∈ ϑ(x). deci exist˘ ε > 0 a¸a ˆ at s˘ avem a s ıncˆ a (x − ε. ˆ caz a a In contrar. Evident avem c˘ ∅ ∈ τR . Dac˘ D1 ∩ D2 = ∅ avem c˘ D1 ∩ D2 ∈ τR .

Spunem c˘ o submultime F de numere reale este ˆ ¸ a ¸ ınchis˘ a dac˘ complementara sa R \ F este o multime deschis˘. ¸ 3. ¸ 2. R ¸i intervalele deschise sunt multimi deschise. Spunem c˘ un num˘r real x este un element izolat pentru o multime a a ¸ nevid˘ A de numere reale dac˘ exist˘ o vecin˘tate V a lui x. din punct de vedere ¸ a a topologic. avem V A = a a ∅. avem (V \ {x}) A = ∅. a ¸ Remarca 1.28. a¸a a a a a s ˆncˆt Vx A = {x}. Spunem c˘ un num˘r real x este element de acumulare pentru o a a multime nevid˘ A de numere reale dac˘ pentru orice vecin˘tate ¸ a a a V a lui x.27. s s ¸ 4. a ¸ a Remarca 1. a as a Teorema 1. ı a ¸ ınchis˘ dac˘ ¸i numai dac˘ A = A. Notiunea de vecin˘tate ne permite s˘ definim. Spunem c˘ un num˘r real x este aderent unei multimi nevide A de a a ¸ numere reale dac˘ pentru orice vecin˘tate V a lui x.10. Multimile ∅. Pentru o multime dat˘ A multimea tuturor elementelor aderente ¸ a ¸ lui A se noteaz˘ A ¸i se nume¸te aderenta sau ˆ a s s ¸ ınchiderea multimii. ¸ s ¸ Definitia 1. ¸ 1.11. Pentru o multime dat˘ A multimea s ıncˆ a ¸ a ¸ tuturor elementelor interioare lui A se noteaz˘ A ¸i se nume¸te a s s interiorul multimii. a 2. ¸ Definitia 1. Spunem c˘ un num˘r real x este interior unei a a multimi nevide A de numere reale dac˘ exist˘ o vecin˘tate V a lui ¸ a a a x a¸a ˆ at s˘ avem V ⊂ A. adic˘ prin intermediul vecin˘t˘¸ilor. pozitia unui punct fat˘ a a at ¸ ¸a de o multime. Pentru o multime dat˘ A ¸ a multimea tuturor elementelor de acumulare ale lui A se noteaz˘ A ¸ a ¸i se nume¸te derivata multimii.21 Structura topologic˘ definit˘ anterior se mai nume¸te topologia nata a s ural˘ a multimii numerelor reale. R sunt simultan deschise ¸i ˆ ¸ s ınchise. 1. O multime A este ˆ o . Multimile ∅. O multime nevid˘ D ⊂ R este deschis˘ dac˘ ¸i ¸ a a a s numai dac˘ D ∈ ϑ(x) pentru orice x ∈ D.13.

a s o o o o o Reciproc. Multimea A este vecin˘tate pentru toate punctele sale. dac˘ A = A atunci pentru orice x ∈ A avem c˘ x ∈ A deci a a exist˘ V ∈ ϑ(x) cu V ⊂ A. notat R. Evident avem ¸ a ¸ a c˘ A ⊂ A. Deoarece x nu a a a apartine multimii A rezult˘ c˘ x nu apartine nici multimii A. x − ∞ = −∞ pentru orice x ∈ R. de aici. altfel spus ˆ R avem −∞ = ın inf R. 3. Presupunem c˘ multimea A este ˆ ¸ a ¸ ınchis˘.22 Demonstratie. pentru orice x ∈ R avem x < ∞. x+ε) ⊂ A ¸i. 4. Fie x ∈ (R \ A) un element arbitrar. ın 2. deoarece R \ A este vecin˘tate pentru toate punctele sale. avem c˘ V ⊂ (R \ A) sau. s˘ presupunem c˘ avem A = A. A¸adar A este o multime a at a a s s ¸ deschis˘. rezult˘ a a a a s a c˘ x ∈ A. absurd. a rezult˘ c˘ exist˘ o vecin˘tate V a lui x0 cu V ⊂ (R \ A). Dac˘. x + ∞ = ∞ pentru orice x ∈ R. a Definitia 1. x · ∞ = ∞ pentru orice x ∈ R cu x > 0. Vom demonstra c˘ multimea a a a ¸ R \ A este deschis˘. ¸ a as a Demonstratie. Presupunem c˘ multimea A este deschis˘. O multime A este deschis˘ dac˘ ¸i numai dac˘ A = A. R \ A este o vecin˘tate a lui x. avˆnd ˆ vedere propriet˘¸ile familiei de a s a ın at vecin˘t˘¸i ale lui x rezult˘ c˘ ¸i A ∈ ϑ(x). a s a ˆ a.29. a ¸ a Fie x0 ∈ A. ¸i. a Teorema 1. de aici. 5. de aici. Numim sistem de numere reale extins. pentru orice x ∈ R avem −∞ < x. prin absurd. ˆ acest fel. c˘ multimea ınc˘ a a ın a ¸ R \ A este vecin˘tate pentru orice punct al ei deci este o multime dea ¸ schis˘. A¸adar A = A. Am ar˘tat. x0 nu apartine multimii A. ar rezulta c˘ x0 a a a s a nu este element aderent al multimii A. Din definitia elementelor aderente avem c˘ A ⊂ A. o . exist˘ ¸ ¸ a a ¸ ¸ o vecin˘tate V a lui x cu V ∩ A = ∅ ¸i.14. adic˘. ¸ Reciproc. reuniunea ¸ multimii numerelor reale R cu dou˘ simboluri notate ∞ ¸i −∞ unde: ¸ a s 1. Evident pentru a a a a aceast˘ vecin˘tate avem c˘ V ∩ (R \ A) = ∅ ¸i. deci a ¸ a dac˘ x ∈ A rezult˘ c˘ exist˘ ε > 0 cu (x−ε. adic˘ x0 ∈ a ¸ ¸ a (R \ A) atunci. Deci multimea a ¸ R \ A este deschis˘. altfel spus ˆ R avem ∞ = sup R.

7.23 6. 8. ∞) ⊂ V }. aV ) ⊂ V . x · (−∞) = −∞ pentru orice x ∈ R cu x > 0. x · ∞ = −∞ pentru orice x ∈ R cu x < 0. x > a} ¸i definim vecin˘t˘¸ile a ¸ s a at lui ∞ ca fiind ϑ(∞) = {V ⊂ R. ∞) multimea {x ∈ R. 0 · ∞ nu sunt definite. ∃ aV ∈ R astfel ˆ at (−∞ . Operatiile ¸ ∞ + (−∞). ıncˆ Similar not˘m prin (−∞ . x < a} ¸i definim a ¸ s vecin˘tatile lui −∞ ca fiind a ¸ ϑ(−∞) = V ⊂ R. ∃ aV ∈ R astfel ˆ at (aV . a) multimea {x ∈ R . ıncˆ . Din aceast˘ definitie rezult˘ c˘ ˆ R orice submultime A este m˘rginit˘. 9. a ¸ a a ın ¸ a a Not˘m prin (a. adic˘ nu li se poate asocia ca rezultat un anumit a element din R. x · (−∞) = ∞ pentru orice x ∈ R cu x < 0.

ˆ aceast˘ definitie. putem utiliza notatia (ank )k∈N a s ¸ ˆ loc de (an )n∈N1 . ˆ consecinta. ın Spunem c˘ (an )n∈N1 este un sub¸ir propriu al lui (an )n∈N dac˘ incluzia s a unea N1 ⊂ N este strict˘. ¸irul dat de a. i(n) = n se obtine un sub¸ir propriu al ¸irului dat. putem ˆ a a ın a ¸ ınlocui multimea N prin ¸ orice submultime infinit˘ a sa.1. ¸ a Fiind dat un ¸ir (an )n∈N . Convergent˘ ¸ ¸a Definitia 2. a Un alt mod de a preciza un sub¸ir al unui ¸ir a : N → R este s˘ s s a consider˘m o functie strict cresc˘toare ϕ : N → N exprimat˘ prin ϕ(k) = a ¸ a a nk . a ¸ s s 24 . restrictia acestuia la o submultime infinit˘ s ¸ ¸ a N1 ⊂ N reprezint˘ un sub¸ir al lui (an )n∈N ¸i ˆ not˘m prin (an )n∈N1 . prin ¸ a (an )n∈N sau mai simplu (an )n . Fie N multimea numerelor naturale. Not˘m prin an = a(n). a s s ıl a Remarc˘m din aceast˘ definitie c˘ ¸irul (an )n∈N este el ˆ si un sub¸ir a a ¸ as ınsu¸ s al s˘u. a Avˆnd ˆ vedere c˘ orice submultime infinit˘ N1 a lui N poate fi a ın a ¸ a reprezentat˘ de asemenea ca un ¸ir (nk )k∈N .Capitolul 2 Siruri ¸i serii ¸ s 2. Un ¸ir de numere ¸ ¸ s reale este a functie a : N → R. Functia a ◦ ϕ : N → R are forma dat˘ de diagrama ¸ a k → ϕ(k) = nk → a(nk ) = ank deci aceasta define¸te un sub¸ir al ¸irului dat. vom nota un s s s In ¸˘ a ¸ a ¸ sub¸ir al ¸irului (an )n prin (ank )k . Dac˘ functia ϕ este diferit˘ de functia s s identic˘ i : N → N. respectiv. s Remarc˘m c˘.1 Siruri.

¸ Definitia 2. s a a a Demonstratie.1.2. De exemplu. deci ¸irul (an )n∈N converge la a. a ıncˆ a Spunem de asemenea c˘ ¸irul (an )n∈N converge la a ¸i not˘m lim an = a as s a n→∞ sau an −→ a. presupunˆnd adev˘rat˘ concluzia. a + ε) ⊂ V . atunci aceste vecin˘tati sunt disjuncte dar pentru a ¸ 4 . 1}. a = b. Fie ¸ a s ε > 0 arbitrar. a + ε) unde ε = 4 a+b unde η = b − . a a Reciproc. ˆ plus. pentru un ¸ir (an )n∈N avem ˆ acela¸i ¸ a s ın s timp lim an = a ¸i lim an = b . a + ε) ⊂ V . b + η) s V = (a − ε. Multimea U = (a − ε. s s s a s a Teorema 2. Demonstratie. exist˘ nε ∈ N astfel ˆ at |an − a| < ε oricare ar fi a ıncˆ n > nε . atunci a a ıncˆ (an )n∈N este numit ¸ir stationar. n0 = 1. Limita unui ¸ir de numere reale. spunem c˘ ¸irul s ¸ a ın as este constant. a s Dac˘ exist˘ n0 ∈ N astfel ˆ at an = a pentru orice n ≥ n0 . Un ¸ir care nu este convergent a s s s se nume¸te ¸ir divergent. Un ¸ir (an )n∈N are limita a ∈ R dac˘ ¸i numai dac˘ pentru orice ε > 0. Spunem c˘ ¸irul (an )n∈N este convergent dac˘ exist˘ un ¸ as a a num˘r real a avˆnd proprietatea: a a pentru orice V ∈ ϑ(a). a + ε) este o vecin˘tate a lui a ¸ a deci exist˘ un rang nU (ˆ fapt rangul depinde de ε) a¸a ˆ at pentru a ın s ıncˆ n > nU = nε s˘ avem an ∈ U adic˘. imaginea sa este o multime a a s ¸ ¸ finit˘ dar exist˘ ¸iruri avˆnd ca imagine multimi finite dar care nu sunt a as a ¸ ¸iruri stationare. exist˘ nV ∈ N astfel ˆ at an ∈ V dac˘ n > nV . putem considera ¸irul (−1)n n∈N a c˘rui s ¸ s a imagine este multimea {−1. Presupunem c˘. s Teorema 2. n Num˘rul a se nume¸te limita ¸irului. pentru o vecin˘tate V ∈ a a a a ϑ(a) exist˘ un ε > 0 cu (a − ε. obtinem an ∈ a ın a ¸ (a − ε. echivalent |an − a| < ε. Presupunem c˘ ¸irul (an )n∈N este convergent la a. dac˘ exist˘. Dac˘ lu˘m V ∈ ϑ(a) cu s a a n→∞ n→∞ a+b − a ¸i U ∈ ϑ(b) cu U = (b − η. Luˆnd n mai mare decˆt a a a rangul corespunz˘tor lui ε (ˆ fapt corespunz˘tor lui V ) .2. este unic˘. Observ˘m c˘ pentru un ¸ir stationar.25 Prin {an }n∈N not˘m imaginea ¸irului (an )n∈N . Dac˘.

. U sunt disjuncte. fapt ce a s contravine ipotezei c˘ V . atunci. . a s a a Dac˘ ¸irul (an )n nu este convergent la a. pasul p: pentru k = np−1 . atunci. exist˘ nε ∈ ¸ a a N astfel ˆ at |a − an | < ε pentru n > nε ¸i. n→∞ n→∞ . Sub¸irul ank obtinut este un sub¸ir propriu deoarece el poate fi definit s ¸ s cu ajutorul functiei ϕ : N → N. a s s absurd. . exist˘ n2 > n1 . Consecinta 2.26 n > max{nV . cu |an2 − a| > ε0 a . nU }.3. a ¸ a s Teorema 2. pentru orice ε > 0. putem construi un sub¸ir (an )k∈N cu proprietatea c˘ In s a k |a − ank | > ε0 pentru orice k ∈ N. Reciproc. Un num˘r real x0 apartine lui A dac˘ ¸i numai dac˘ exist˘ cel putin un ¸ir de numere reale din A convergent la a a ¸ s x0 . cu |anp − a| > ε0 a . ˆ acest mod. Un ¸ir (an )n∈N este convergent dac˘ ¸i numai dac˘ orice s as a sub¸ir propriu al s˘u converge la aceea¸i limit˘. atunci negarea definitie conas ¸ vergentei este: ¸ exist˘ un ε0 > 0 a¸a ˆ at. exist˘ np > np−1 . atunci ¸irul a a s a s (an )n∈N nu este convergent. |a − ank | < ε pentru s a nk > nε deci sub¸irul considerat este convergent ¸i are limita a. Dac˘ exist˘ un sub¸ir al lui (an )n∈N care nu este ¸ a a s convergent sau exist˘ dou˘ sub¸iruri avˆnd limite diferite. Particularizˆnd obtinem: a ¸ pasul 1: pentru k = 1 exist˘ n1 > 1 cu |an1 − a| > ε0 a pasul 2: pentru k = n1 . dac˘ (ank )k este ıncˆ s a un sub¸ir al lui (an )n . de aici. a Teorema 2. Dac˘ lim an = a. pentru orice rang k.4. ar trebui s˘ avem simultan an ∈ V ¸i an ∈ U . ar exista un sub¸ir propriu care nu converge la a. s s presupunem c˘ orice sub¸ir propriu (ank )k a lui (an )n converge la o aceea¸i a s s limit˘ a ¸i demonstr˘m c˘ lim an = a. s a s a Demonstratie. ϕ(k) = nk . exist˘ un n > k cu a s ıncˆ a |an − a| > ε0 . A¸adar. Fie A ⊂ R. . nk > k care nu este functia ¸ ¸ identic˘ pe N.1. cu atˆt mai mult.

a n = x0 . . pentru orice ε > 0.2. (an )n∈N este un ¸ir de elemente din A care converge la x0 . x0 + ) .1. 2. dac˘ (an )n∈N converge la x0 ¸i an ∈ A pentru orice n ∈ N. m. . Dac˘ x0 ∈ A putem considera ¸ a a ¸irul constant s xn = x 0 ∀ n ∈ N ¸i. a ıncˆ implic˘ |xm − xn | < ε”. putem g˘si cel putin un num˘r real a ¸ a a n ∈ A ∩ S x0 . 2. pentru V ∈ ϑ(x0 ) arbitrar˘. Orice ¸ir convergent este un ¸ir fundamental. . Un ¸ir (an )n∈N se nume¸te ¸ir fundamental sau ¸ir Cauchy ¸ s s s s dac˘. Similar. n ∈ N. x0 ∈ A. s Remarca 2. deci A ∩ V = ∅ ¸i. s s Reciproc. consider˘m o familie de ¸ ¸ a a vecin˘tati ale lui x0 definite prin a ¸ S(x0 . exist˘ nε ∈ N astfel ˆ at. pentru orice n > nε a a ıncˆ ¸i orice p ∈ N. . a s atunci. 1 1 1 = (x0 − . n > nε .3. n n n Pentru orice n = 1. Definitia 2. ¸ Remarca 2. a Teorema 2. exist˘ nV ∈ N astfel ˆ at an ∈ V a a ıncˆ pentru orice n > nV . avem s |xn+p − xn | < ε. putem demonstra c˘ x0 este un punct de acumua lare pentru A dac˘ ¸i numai dac˘ exist˘ un ¸ir (an )n∈N din A convergent as a a s la x0 cu an = x0 . . Atunci |x0 − an | < 1 . . pentru orice n ∈ N. Dac˘ x0 este un punct aderent lui A s s a dar care nu apartine multimii A (adic˘ x0 ∈ A ).5. Presupunem c˘ x0 ∈ A.27 Demonstratie. de aici. s s . ¸irul converge la x0 . n = 1. Putem reformula definitia sub forma ”pentru orice ε > 0 exist˘ nε ∈ N astfel ˆ at. n 1 n ¸i de aici. m. evident.

2 2 adic˘ (an )n∈N este un ¸ir fundamental. pentru un ε0 > 0 arbitrar fixat.6. atunci (xn )n∈N contine cel a ¸ a ¸ putin un sub¸ir constant. Obtinem a s a ¸ c˘ a ε ε |xn − x| < |xn − xnk | + |xnk − x| < + = ε 2 2 deci ¸irul (xn )n∈N converge la x. dac˘ nk >> kε . a¸a ˆ at |xn − xn1 | < ε0 . m > nε a 2 ¸i s ε |xnk − x| < . xn1 + ε0 ) . a ıncˆ 2 atunci. ˆ ¸ Intradev˘r. pentru orice n. s Presupunem acum c˘ {xn . adic˘ un sub¸ir convergent ¸i. kε } arbitrar. a ¸ Din faptul c˘.7. dac˘ n.28 Demonstratie. rezult˘ ıncˆ s a c˘ putem fixa un m = n1 > n0 . Demonstratie. In R orice ¸ir Cauchy este convergent. atunci este convergent. pentru un ε > 0 a a n→∞ ε arbitrar dar fixat. adic˘ a s ıncˆ a xn ∈ (xn1 − ε0 . n ∈ N} este o multime finit˘. s ε ε |an − an+p | ≤ |an − a| + |a − an+p | < + = ε. ¸ s Dac˘ {xn . Spunem c˘ R este s a un spatiu complet. a s Teorema 2. ¸irul dat este convergent. exist˘ n0 = nε0 a¸a a a s ˆ at. a 2 Fix˘m un nk > max{nε . Dac˘ un ¸ir Cauchy (xn )n∈N contine un sub¸ir convera s ¸ s gent. pentru orice n > nε ¸i orice p ∈ N. Fie (xn )n∈N un ¸ir Cauchy ¸i (xnk )k un sub¸ir al acestuia ¸ s s s convergent la x. n ∈ N} contine o infinitate de elemente. m cu n > n0 ¸i m > n0 avem |xn −xm | < ε0 . exist˘ nε ∈ N astfel ˆ at |a − an | < pentru n > nε . Fie (xn )n∈N un ¸ir Cauchy. s ˆ Teorema 2. ¸ Demonstratie. ε Pentru un > 0 arbitrar considerat exist˘ nε ∈ N ¸i kε ∈ N a¸a ˆ at a s s ıncˆ 2 s˘ avem a ε |xn − xm | < . conform teoremei ¸ s a s s precedente. dac˘ lim an = a atunci. kε } ¸i luˆnd n > max{nε .

pentru M1 < MA ¸i a a s ε = MA − M1 > 0 exist˘ xε ∈ A astfel ˆ at a ıncˆ xε > MA − ε = MA − (MA − M1 ) = M1 ¸i deci MA = sup A. MA = sup A dac˘ ¸i numai dac˘ urm˘toarele dou˘ propriet˘¸i au loc : as a a a at 1) x ≤ MA . Dac˘ ρ = max |xn − xnε0 | ¸i r = max{ρ. avem MA − ε < MA ¸i.1 exist˘ un ¸ir de elemente din multimea a s ¸ {xn n ∈ N}. a as ˆ continuare. Sirul obtinut ¸ ¸ este evident un sub¸ir al ¸irului (xn )n∈N ¸i. Presupunem c˘ MA = sup A. atunci. pentru orice a s n ∈ N. Un ¸ir (xn )n∈N are limita ∞ dac˘ ¸i numai dac˘. Fie A ⊂ R o multime m˘rginit˘ superior. pentru o multime A. a Demonstratie. a¸adar contine un punct de ¸ a a s ¸ acumulare x0 . din a doua proprietate. iar. pentru orice x ∈ A . xε < mA + ε. exist˘ a s a a na ∈ N astfel ˆ at xn < a pentru n > na . s Similar putem demonstra c˘. Reciproc. Din remarca 2. m˘rginit˘ inferior. respectiv a ıncˆ (xn )n∈N are limita −∞ dac˘ ¸i numai dac˘. dac˘ nu ar exist˘ cel putin a s a a ¸ un element xε ∈ A. pentru orice a < 0. ¸ ¸ s Definitia 2. 2) pentru orice ε > 0. prima proprietate ne spune c˘ MA este o margine superioar˘ a a pentru A. aplicˆnd teorema precedent˘. elemente diferite de x0 care converge to x0 . atunci sup A = MA − ε. avem n≤n0 xn ∈ (xn1 − r. ıncˆ ¸ a a Teorema 2. 2) pentru orice ε > 0 exist˘ xε ∈ A . Propriet˘¸ile sunt verificate ¸ a at ˆ baza definitiei marginii superioare exacte ¸i. pentru orice ε > 0. xn1 + r) deci multimea {xn . rezult˘ c˘.8. pentru ¸ s as a orice a > 0. xε > MA − ε. exist˘ na ∈ N astfel ˆ at xn > a pentru n > na . ε0 }. cu xε > MA − ε. exist˘ xε ∈ A . a ¸ a a mA = inf A dac˘ ¸i numai dac˘ : as a 1) x ≥ mA pentru orice x ∈ A . Ca atare vom a s a considera multimea R care contine ca elemente simbolurile +∞ ¸i −∞. luˆnd ˆ considerare faptul ın ¸ s a ın c˘.29 pentru n > n0 . a . vom considera ¸iruri care nu sunt convergente dar care In s au un anumit comportament cˆnd n cre¸te nem˘rginit. s s s a a rezult˘ c˘ ¸irul (xn )n∈N este convergent. n ∈ N} este m˘rginit˘.4.

am obtine c˘ x0 < xn < x fapt ce contrazice ¸ a definitia lui x0 . A¸adar. x + 1) este a a ın a o vecin˘tate a lui x ar rezulta c˘ exist˘ termeni xn ai ¸irului apartinˆnd a a a s ¸ a acestui interval. . avem c˘ a a a x1 ≤ x2 ≤ . n ∈ N}.7. atunci as a n→∞ lim xn = sup{xn . Evident.6. a a n→∞ . Demonstratie.30 Definitia 2. (x − xn0 . Definitia 2. n ∈ N}. Deci exist˘ x = sup{xn . avˆnd ˆ vedere c˘ intervalul (x0 . Evident din xn ≤ x rezult˘ c˘ x0 ≤ x. ¸irul nu converge la x. Un ¸ir (xn )n∈N se nume¸te ¸ir monoton cresc˘tor dac˘ ¸ s s s a a pentru orice n ∈ N avem an ≤ an+1 . adic˘ multimea {xn . presupunem c˘ avem un ¸ir {xn . Vom ar˘ta ¸ s a s a c˘ ¸irul este m˘rginit superior de x ¸i. absurd. . Un ¸ir monoton (xn )n∈N este convergent dac˘ ¸i numai ¸ s as dac˘ este un ¸ir m˘rginit. n ∈ N} iar dac˘ ¸irul este descresc˘tor. a a Dac˘ ¸irul este cresc˘tor. mai mult. n ∈ N} n→∞ presupunem c˘ nu avem xn ≤ x ∀ n ∈ N. a a a Deoarece pentru orice n > n0 avem c˘ xn ≥ xn0 rezult˘ c˘ exist˘ o a a a a vecin˘tate a lui x. a a Daca˘m avea x0 < x atunci. n ∈ N} este o multime a s a a ¸ ¸ m˘rginit˘. ¸ s a Reciproc.1. Un ¸ir (xn )n∈N se nume¸te ¸ir monoton descresc˘tor dac˘ ¸ s s s a a pentru orice n ∈ N avem an ≥ an+1 . ≤ xn . as a s x = lim xn = sup{xn . xn0 ) ˆ afara c˘reia se g˘sesc o a ın a a infintate de termeni ai ¸irului. . atunci as a n→∞ lim xn = inf{xn . Fie un ¸ir (xn )n∈N cresc˘tor ¸i convergent la x. a a Propozitia 2. Un ¸ir (xn )n∈N se nume¸te ¸ir monoton dac˘ este monoton ¸ s s s a descresc˘tor sau monoton cresc˘tor. Vom ar˘ta c˘ x = lim xn . n ∈ N} cresc˘tor ¸i a s a s m˘rginit. Mai mult. Ca atare. Definitia 2.5. s s Fie x0 = sup{xn . de exemplu. ≤ x . n ∈ N}. avem c˘ x = x0 = sup{xn . n ∈ N}. . adic˘ exist˘ n0 ∈ N cu xn0 > x.

avˆnd ˆ vedere faptul c˘ ¸ a a ın a multimea A este m˘rginit˘ ¸i ˆ ¸ a a s ınchis˘.9. rezult˘ c˘. a a Deoarece x = sup{xn . sup A ¸i inf A apartin lui A. atunci x ≤ MA pentru orice x ∈ A ¸i. ¸ s ¸ 2) Pentru o submultime compact˘ A ⊂ R. ¸ a a a a pentru orice n ∈ N. atunci A este nem˘rginit˘ superior. x) ¸i. a ıncˆ n→∞ Dac˘ MA < ∞.31 Fie V o vecin˘tate a lui x. Exist˘ un ε > 0 cu (x − ε. pentru acest ¸ir (xn )n∈N∗ avem dubla inegalitate a a s MA − de aici faptul c˘ lim xn = MA . x). ın a ıncˆ n n Rezult˘ c˘. ¸ s Atunci exist˘ un ¸ir format din elemente ale lui A care are ca limit˘ pe a s a MA . Fie A o submultime a lui R ¸i MA = sup A ∈ R ∪ ∞. 1) Din aceast˘ teorem˘ ¸i din teorema 2.4. ¸ a as a a pentru orice submultime A ⊂ R. pentru orice n > n0 avem c˘ xn ∈ (x − ε. ınt Consecinta 2. s Teorema 2. evident. adic˘. exist˘ xn ∈ A astfel ˆ at xn > n deci lim xn = ∞.8. Dac˘ MA = ∞. n ∈ N} converge la x. n ∈ N} rezult˘ c˘ exist˘ un rang n0 cu xn0 ∈ a a a (x − ε. exist˘ xn ∈ A astfel ˆ at xn > MA − . rezult˘ c˘ sup A ¸i inf A exist˘ ¸i a a a s as apartin A. a n→∞ 1 < xn ≤ MA n Bineˆ ¸eles. ¸ 3) Din orice ¸ir m˘rginit de numere reale putem extrage un sub¸ir s a s convergent.2. . x + ε) ⊂ V . un rezultat similar are loc pentru mA = inf A. luˆnd ε = a s a 1 1 n ∈ N∗ ˆ teorema 2. deci s a ¸irul {xn . Demonstratie.

termenul de serie poate fi asociat unuia dintre ¸irurile In s (an )n∈N respectiv (sn )n∈N . . ∞ an = s. Ansamblul format prin ¸irurile (an )n∈N ¸i (sn )n∈N se noteaz˘ prin simbolul s s a ∞ an n=1 ¸i se nume¸te serie de numere reale. se adaug˘ un num˘r finit de termeni la o serie. spunem c˘ s este as a a a ∞ suma seriei ¸i. . s2 = a1 + a2 . a a a natura acesteia nu se schimb˘. . simbolul n=1 an este utilizat pentru a de- semna atˆt seria cˆt ¸i suma sa.8. a a as a Pentru seriile convergente. mai simplu. . s Dac˘ ¸irul (sn )n∈N are limita s. Definim ¸irul (sn )n∈N ¸ s s prin: s1 = a1 . a . finit˘ sau infint˘.9. . an = sn − sn−1 . dimpotriv˘. ˆ acest context. s s Termenii ¸irului (sn )n∈N se numesc sumele partiale ale seriei ˆ timp s ¸ ın ce an se nume¸te termenul general al seriei. Fie (an )n∈N un ¸ir de numere reale. prin cunoa¸terea ¸irului sumelor partiale (sn )n∈N . . Dac˘ se renunt˘ la un num˘r finit de termeni dintr-o serie sau. . ¸ a s s ¸ ¸irul (an )n∈N este unic determinat prin s a1 = s1 . Deci o serie este convergent˘ dac˘ suma seriei exist˘ ¸i este finit˘. a a a a a ¸a a Remarca 2.2 Serii de numere reale Definitia 2. de unde ¸i notatia utilizat˘.32 2. Seria ¸ n=1 an se va numi convergent˘ sau divergent˘ dup˘ a a a cum ¸irul (sn )n∈N este convergent sau divergent. pentru n ≥ 2. s a n=1 an = s sau. not˘m. s Retinem faptul c˘.3. a a s Prin studierea comportamentului unei serii (natura seriei) ˆ ¸elegem ınt s˘ determin˘m dac˘ seria este convergent˘ sau nu. sn = a1 + a2 + · · · + an . s ¸ a ∞ Definitia 2.

Fie (bn )n∈N un ¸ir dat ¸i (an )n∈N definit prin ¸ s s an = bn+1 − bn . n→∞ an . (αan +βbn ) avem Demonstratie. Fie ¸ an = a ¸i s bn = b dou˘ serii convergente. atunci lim an = 0. β. n→∞ a Demonstratie. mai mult. (Conditie necesar˘ de convergent˘) Dac˘ seria ¸ ¸ a ¸a a converge. seria (αan + βbn ) este convergent˘ ¸i are ca sum˘ αa + βb. obtinem rezultatul cerut. pentru orice pereche de numere reale α . ˆ ¸ Intr-adev˘r avem a1 + a2 + · · · + an = bn+1 − b1 ¸i.4.3. s an = lim (a1 + a2 + · · · + an ) = lim (bn+1 − b1 ) = lim bn+1 − b1 n→∞ n→∞ n→∞ dac˘ ¸i numai dac˘ exist˘ lim bn . Atunci seria an este convergent˘ dac˘ ¸i numai dac˘ ¸irul (bn )n∈N este a as as convergent ¸i avem egalitatea s an = lim bn − b1 . as a a n→∞ Propozitia 2. a Atunci. s a an ¸i s α an Propozitia 2. s a a ¸ Consecinta 2. Pentru orice num˘r real α = 0 seriile ¸ a au aceea¸i natur˘. Pentru ¸irul sumelor partiale ale seriei ¸ s ¸ sn = (αa1 + βb1 ) + (αa2 + βb2 ) + · · · + (αan + βbn ) = = α(a1 + a2 + · · · + an ) + β(b1 + b2 + · · · + bn ).2. trecˆnd la limit˘. ¸i de aici.33 Propozitia 2. avem egalitatea as a (αan + βbn ) = α an + β bn . Altfel spus.3.

4. a s2n = s2n−1 + 1 2n−1 + 1 + 1 2n−1 + 2 + ··· + 1 > 2n−1 + 2n−1 > (n − 1) · ¸i de aici lim s2n s n→∞ 1 1 1 + 2n−1 · =n· n−1 2 2·2 2 = ∞.1. Dac˘ (sn )n∈N este ¸irul sumelor partiale ale seriei. (Criteriul general al lui Cauchy) Fie (an )n∈N un ¸ir de s numere reale. ¸irul s n sumelor partiale (sn )n∈N este cresc˘tor. sau serie armonic˘ a a n n=1 1 . deci este suficient s˘ determin˘m ¸ a a a un sub¸ir divergent. n > nε ¸i p ∈ N. ˆ ¸ Intr-adev˘r. a ¸ . dac˘ (sn )n∈N este ¸irul sumelor partiale a sea a s ¸ riei ¸i s = lim sn . este o serie divergent˘ de¸i lim = 0. Demonstratie. 1 . pentru care avem a s Exercitiul 2. s Consider˘m sub¸irul (s2n )n∈N . a s n→∞ n 1 Demonstratie. ˆ ¸ Intr-adev˘r. numit˘ serie Riemann .34 Demonstratie. ¸a Teorema 2. Seria an converge dac˘ ¸i numai dac˘. 2 2 2 3 4 2 3 4 2 ∞ 1 ¸i. avem s2n−1 > (n − 1) · . s ın 2 ˆ Intr-adev˘r. a ıncˆ s (2. exist˘ nε ∈ N astfel ˆ at. ˆ general. Convergenta la zero a ¸irului termenului general a se¸ s riei an este doar o conditie necesar˘ a¸a cum rezult˘ din urm˘torul ¸ a s a a exemplu. pentru orice n ∈ N. deci seria este divergent˘. s n→∞ n→∞ n→∞ Remarca 2. s22 = 1 + + + = 1 + + + >2· . pentru orice a s a ε > 0. atunci lim an = lim (sn − sn−1 ) = 0. Seria ¸ s2 = 1 + 1 1 1 1 1 1 1 1 1 > .10. pentru orice n ∈ N. este ¸ a s ¸ evident c˘ relatia (2.1) |an+1 + an+2 + · · · + an+p | < ε pentru n > nε .1) este echivalent˘ cu faptul c˘ (sn )n∈N este un ¸ir a ¸ a a s Cauchy ceea ce echivaleaz˘ cu convergenta acestuia. deoarece a > 0 pentru orice n ≥ 1.

atunci tn = b1 +b2 +· · ·+bn = (a1 +a2 +· · ·+ap(1) )+(ap(1)+1 +ap(1)+2 +· · ·+ap(2) )+ + · · · + (ap(n−1)+1 + ap(n−1)+2 + · · · + ap(n) ) = sp(n) . ˆ continuare vom ar˘ta c˘ parantezele pot fi retrase f˘r˘ schimbarea In a a aa naturii seriei dac˘ impunem anumite conditii suplimentare. ∀ n ∈ N ¸i c˘ lim an = 0. ¸ Seriile an ¸i s bn definite prin b1 = a1 + a2 + · · · + ap(1) . Fie ∞ (−1)n−1 ¸i p(n) = 2n. ın s a a . de aici.35 Fie p : N → N o functie cu proprietatea p(n) < p(m) pentru n < m. convergent˘ la aceea¸i sum˘ s. a s a Demonstratie. Spunem c˘ seria a paranteze ¸i c˘ seria s a parantezelor. bn = ap(n−1)+1 + ap(n−1)+2 + · · · + ap(n) . respectiv bn . Dac˘ (sn )n∈N . ∀ n ∈ N ¸i. pentru orice a ¸ n ∈ N. seria initial˘ este diın ¸ a vergent˘ cu sumele partiale s2n = 0. Remarca 2. respectiv s2n+1 = 1. atunci orice serie bn Propozitia 2. de asemenea. convergenta seriei s ¸ bn ˆ timp ce.6. (tn )n∈N sunt ¸irurile sumelor partiale pen¸ a s ¸ tru seria an . Fie ¸ bn seria obtinut˘ din seria ¸ a an prin inserarea de paranteze ¸i presupunem c˘ exist˘ M > 0 astfel ˆ at s a a ıncˆ p(n + 1) − p(n) ≤ M. Retragerea parantezelor poate schimba natura seriei. Atunci seria s a n→∞ an converge dac˘ ¸i numai dac˘ seria as a bn converge caz ˆ care avem aceea¸i sum˘ pentru cele dou˘ serii.5. Atunci s n=1 bn = a2n−1 + a2n = 1 + (−1) = 0. deci (tn )n∈N este un sub¸ir a lui (sn )n∈N convergent la aceea¸i limit˘ s ca s s a (sn )n∈N . Dac˘ seria ¸ obtinut˘ din ¸ a an prin inserarea de paranteze este. a ¸ Propozitia 2.5. bn este obtinut˘ din seria ¸ a an prin inserarea de an este obtinut˘ din seria ¸ a bn prin retragerea a an converge la s. · · · .

a a Demonstratie. O serie ¸ n=1 ∞ an se nume¸te absolut convergent˘ dac˘ seria s a a |an | este convergent˘. pentru seriile cu termeni poza ın a itivi.11. Astfel fie t = lim tn suma seriei s a s a bn ¸i. a a a ¸ a Remarca 2. Avˆnd ˆ vedere faptul c˘.36 Demonstratie.1 rezult˘ s ¸ a s ¸ a imediat c˘ o serie cu termeni pozitivi converge dac˘ ¸i numai dac˘ ¸irul a as as sumelor partiale este m˘rginit superior.5 trebuie s˘ demonstr˘m ¸ a ın ¸ a a doar faptul cum convergenta seriei ¸ bn implic˘ convergenta seriei a ¸ an ¸i c˘ au aceea¸i sum˘. a n=1 de numere reale pozitive Teorema 2. pentru s n→∞ ε > 0. Orice serie absolut convergent˘ este o serie convergent˘. avem s sn = a1 + a2 + · · · + ap(m+1) − (an+1 + an+2 + · · · + ap(m+1) ) = = tn+1 − (an+1 + an+2 + · · · + ap(m+1) ) ¸i de aici s |sn − t| ≤ |tm+1 − t| + |an+1 + an+2 + · · · + ap(m+1) | ≤ ε ε ε ε ≤ + (p(m + 1) − p(n)) < +M =ε 2 2M 2 2M adic˘ lim sn = t.10. pentru un astfel de n. a n→∞ ∞ Definitia 2. putem g˘si m > nε astfel ˆ at nε ≤ p(m) ≤ a a ıncˆ n < p(m + 1) ¸i. Avem ˆ ¸ ıntr-adev˘r a |an+1 + an+2 + · · · + an+p | ≤ |an+1 | + |an+2 | + · · · + |an+p | ∞ ¸i Conditia Cauchy (2.1) fiind satisf˘cut˘ pentru seria s ¸ a a n=1 |an |.6. ¸irul sumelor partiale este cresc˘tor ¸i din propozitia 2. Dac˘ n > p(nε ) = Nε . nε ∈ N astfel ˆ at ıncˆ ε ε |tn − t| < ¸i |an | < s 2 2M pentru n > nε . deducem c˘ aceasta este de asemenea satisf˘cut˘ pentru seria initial˘. ¸ a . Avˆnd ˆ vedere propozitia 2.

7.2. a Propozitia 2. ∀ n ∈ N. an ∈ R pentru orice n ∈ N. din |an | = pn + qn s ¸ a ¸ s ¸i propozitia 2. pn ¸i s qn a ınceput c˘ pn = an ¸i qn = 0 dac˘ a s a Demonstratie. a Dac˘ una din seriile a pn . ∀ n ∈ N.37 2. qn = . o serie dat˘. ¸ ¸ Definitia 2. ¸a nante Serii alter- Propozitia 2.2.8. a Definim |an | + an |an | − an pn = . 2) dac˘ an este absolut convergent˘. qn este convergent˘. din an = pn − qn a ¸i propozitia 2. Observ˘m pentru ˆ ¸ an ≥ 0 ¸i pn = 0 iar qn = −an dac˘ an ≤ 0 pentru orice n ∈ N ¸i c˘ avem s a s a an = pn − qn respectiv |an | = pn + qn . 2 2 Urm˘toarele afirmatii sunt adev˘rate : a ¸ a 1) dac˘ a an converge dar nu este absolut convergent˘. n ∈ N. Fie ¸ an .2 rezult˘ convergenta celeilalte serii ¸i. atunci seriile a pn ¸i s qn sunt divergente . a Pentru a doua afirmatie putem aplica din nou propozitia 2. atunci ambele serii a a converg ¸i avem s an = pn − qn . atunci avem identitatea n n (2. Pentru a demonstra prima afirmatie presupunem c˘ ¸ a an converge ¸i s |an | este divergent˘. (bn )n∈N sunt dou˘ ¸iruri de numere ¸ a a s reale ¸i s An = a1 + a2 + · · · + an . O serie ¸ an se nume¸te semiconvergent˘ dac˘ este s a a convergent˘ dar nu este absolut convergent˘ (adic˘ seria modulelor nu a a a este convergent˘). deducem c˘ s ¸ a |an | este convergent˘ absurd.11.3 Criterii de convergent˘.2) k=1 ak bk = An bn+1 − k=1 Ak (bk+1 − bk ) An (bn+1 − bn ) cˆt ¸i ¸irul a s s ¸i deci seria s an bn converge dac˘ atˆt seria a a (An bn+1 )n∈N sunt convergente. . Dac˘ (an )n∈N .

Fie ¸ An = a1 + a2 + · · · + an ¸i presupunem. Din s ¸ a |An (bn+1 − bn )| ≤ M (bn+1 − bn ). c˘ |An | ≤ M pentru orice n ∈ N. adic˘ identitatea (2. a n→∞ Demonstratie. avem c˘ s a a bn+1 − bn ≥ 0 ¸i (bn+1 − b1 )n∈N reprezint˘ ¸irul sumelor partiale ale seriei s as ¸ ∞ (bn+1 − bn ) care este convergent. n=1 Seria |An (bn+1 − bn )| = |An |(bn+1 − bn ) are termenii pozitivi. s a Atunci lim An bn+1 = 0 n→∞ ¸i pentru a stabili convergenta seriei s ¸ un este suficient s˘ ar˘t˘m c˘ a aa a seria An (bn+1 − bn ) este convergent˘. . ¸ a a Propozitia 2. ¸ Dac˘ putem scrie termenul general al seriei sub forma unui produs a un = an · bn . (Criteriul lui Dirichlet) Fie un o serie de numere reale. a Deoarece (bn )n∈N este un ¸ir descresc˘tor convergent la zero. a A doua afirmatie rezult˘ din aceast˘ identitate. deci ¸irul sumelor partiale (sn )n∈N cresc˘tor. avem ¸ a n n n n ak bk = k=1 k=1 (Ak − Ak−1 )bk = k=1 n A k bk − k=1 Ak bk+1 + An bn+1 = = An bn+1 − k=1 Ak (bk+1 − bk ).38 Demonstratie. Luˆnd A0 = 0. ∀ n ∈ N.9. n ∈ N unde ¸irul sumelor partiale ale seriei s ¸ an este m˘rginit ¸i ¸irul (bn )n∈N a s s este decresc˘tor cu lim bn = 0.2). conform ipotezei. atunci seria a un este convergent˘.

(Criteriul lui Abel) Fie ¸ un o serie dat˘. De aici. seria ¸ a ∞ n+1 (−1)n xn sau n=1 (−1)n−1 xn se nume¸te serie alternant˘ . Mai ˆ ai vom presupune c˘ (bn )n∈N este cresc˘tor. a sn ≤ M k=1 (bk+1 − bk ) = M (bn+1 − b1 ) ¸i (bn )n∈N este un ¸ir m˘rginit fiind. a s ın s Convergenta seriei an implic˘ faptul c˘ ¸irul sumelor partiale An = ¸ a as ¸ n ak este un ¸ir convergent. ¸i. a ¸ ∞ Definitia 2.39 rezult˘ c˘ (sn )n∈N este de asemenea un ¸ir m˘rginit. adic˘ |An | ≤ M pentru s s a a orice n ∈ N.12.8. Utilizˆnd propozitia precedent˘. s s a Rezult˘ c˘ seria a a An (bn+1 − bn ) este convergent˘. Dac˘ putem a a scrie termenul general un al seriei sub forma un = an bn pentru fiecare n ∈ N unde an este o serie convergent˘ ¸i (bn )n∈N este un ¸ir monoton as s convergent.10. s a Propozitia 2. s a . convergent. atunci seria un este convergen˘. putem scrie a n |An (bn+1 − bn )| este m˘rginit. de asemenea. Dac˘ xn > 0 pentru fiecare n ∈ N. deci ¸i m˘rginit. avem convergenta ¸irului (An bn+1 )n∈N a ¸ a ¸ s ¸i. pentru a obtine convergenta seriei a s ¸ ¸ un trebuie doar s˘ a aplic˘m propozitia 2. ˆ caz ¸ ıntˆ a a ın contrar lu˘m ¸irul (−bn )n∈N ˆ locul ¸irului (bn )n∈N . chiar absolut cona vergent˘. de asemenea. faptul c˘ ¸irul s as n n k=1 sn = k+1 |Ak (bk+1 − bk )| = k+1 |Ak |(bk+1 − bk ) al sumelor partiale ale seriei ¸ ˆ Intr-adev˘r. a Demonstratie. convergenta a a s a ¸ seriei |An (bn+1 −bn )| ¸i implicit seria An (bn+1 −bn ) este convergent˘.

2. A¸adar s |s − sn | < xn+1 pentru orice n ∈ N.11. diferenta s − s2n+1 poate fi scris˘ a ¸ a s − s2n+1 = −(x2n+3 − x2n+4 ) − (x2n+4 − x2n+5 ) − · · · < 0 ¸i de aici s |s − s2n+1 | = −(s2n+1 − s) = x2n+2 − (x2n+3 − x2n+4 ) − · · · < x2n+2 . n numit˘ seria alternant˘ Riemann este convergent˘.9) considerˆnd an = (−1)n−1 ¸i bn = xn pentru ¸ a s orice n ∈ N. s a s Pentru partea a doua. Pe de alt˘ parte. seria alternant˘ (−1)n−1 xn este cona s a vergent˘ ¸i as |s − sn | < xn+1 unde s este suma seriei iar sn suma partial˘ de ordinul n. ¸ a Demonstratie.40 Propozitia 2. valoarea abso¸ a a a lut˘ a erorii nu dep˘¸e¸te valoarea termenului xn+1 . A doua afirmatie spune c˘ dac˘ aproxim˘m s prin sn . ¸irul sumelor partiale ale seriei a s ¸ n=1 (−1)n−1 este m˘rginit a iar ¸irul (xn )n∈N este descresc˘tor ¸i convergent la zero conform ipotezei. a a a . Prima parte a propozitiei este o consecinta a criteriului ¸ ¸ ¸˘ lui Dirichlet (propozitia 2. a as s Exercitiul 2. avem s − s2n = (x2n+1 − x2n+2 ) + (x2n+3 − x2n+4 ) + · · · > 0 ¸i de aici s |s−s2n | = s−s2n = x2n+1 −(x2n+2 −x2n+3 )−(x2n+4 −x2n+5 )−· · · < x2n+1 . (Criteriul lui Leibniz) Dac˘ (xn )n∈N este un ¸ir de¸ a s scresc˘tor ¸i convergent la zero. ∞ ˆ Intr-adev˘r. Seria alternant˘ ¸ a 1 (−1)n .

Fie ¸ Atunci orice serie obtinut˘ prin schimbarea ordinii termenilor seriei este. Fie f : N → N o functie bijectiv˘ ¸i ¸ ¸ as serii astfel ˆ at bn = af (n) pentru orice n ∈ N. ¸ a de asemenea. De aici. Seria ıncˆ rearangarea seriei an . . . 2. 2 k=n+1 Fie g = f −1 ¸i alegem M astfel ˆ at s ıncˆ {1. . ˆ ¸ Intr-adev˘r. absolut convergent˘ ¸i are aceea¸i sum˘ cu cea a seriei date. a Propozitia 2. bn dou˘ a bn se nume¸te s an poate fi an o serie absolut convergent˘ cu suma s. g(2). Deoarece putem scrie an = bf −1 (n) . g(M ) .1). Atunci n > M implic˘ g(n) > nε ¸i. f˘cˆnd indicele p s˘ tind˘ la infinit. pen¸ a ın ¸ as tru ε > 0. nε } ⊂ g(1). Fie (bn )n∈N considerat˘ ca ˆ definitia precedent˘ ¸i. rezult˘ c˘ seria a a considerat˘ ca rearanjarea seriei a bn . . de aici. a Definitia 2. as s a Demonstratie. avem a s |bn+1 | + |bn+2 | + · · · + |bn+p | = |ag(n+1) | + |ag(n+2) | + · · · + |ag(n+p) | ≤ ∞ . . s a s Pe de alt˘ parte aceast˘ serie este un exemplu de serie semiconvera a gent˘ (este convergent˘ dar nu este absolut convergent˘) deoarece a a a ∞ (−1)n−1 n=1 1 = n ∞ n=1 1 n este o serie divergent˘ (exemplul 2. .13. . obtinem a a a a ¸ ε |ak | ≤ . . an .41 1 Demonstratie.12. ˆ criteriul lui Leibniz putem lua xn = care a ın n este un ¸ir descresc˘tor ¸i convergent. lu˘m nε ∈ N astfel ˆ at a ıncˆ |an+1 | + |an+2 | + · · · |an+p | < ε ∀p ∈ N 2 pentru n > nε .

g(nε )}. Convergenta absolut˘ a seriei este o conditie necesar˘.7. 2. 2 ˆ final. . iar dac˘ q ≤ −1. g(2). n0 } ⊂ {g(1). pentru n > nε . . Remarca 2. avem |tn − s| < ε ceea ce demonstreaz˘ In a absolut convergenta seriei ¸ bn ¸i faptul c˘ s a bn = s. a 1−q Dac˘ q ≥ 1 atunci lim sn = ∞. ∞ Vom considera pentru ˆ ınceput dou˘ exemple. . 2 Dac˘ alegem nε astfel ˆ at {1. .4 Serii cu termeni pozitivi. ¸ a a a 2. ˆ ¸ Intr-adev˘r. .3. Dac˘ n0 este astfel ˆ at |sn0 − s| < a ıncˆ ¸i s |ak | < . a Exercitiul 2. a a a . Seria ¸ n=1 q n−1 (q = 0). numit˘ seria geometric˘. Demonstratie. ¸ a ¸ a Riemann demonstrˆnd c˘ orice serie semiconvergent˘ poate fi rearanjat˘ a a a a pentru a obtine o serie convergent˘ c˘tre orice sum˘. 2 2 k=n+1 atunci ε |tn − s| ≤ |tn − sn0 | + |sn0 − s| ≤ |tn − sn0 | + . a Fie (tn )n∈N .42 ∞ ≤ k=n+1 |ak | ≤ ε <ε 2 deci seria bn este absolut convergent˘. a ıncˆ atunci n > nε implic˘ a |tn − sn0 | = |(b1 + b2 + · · · + bn ) − (a1 + a2 + · · · + an0 )| = ε = |(ag(1) +ag(2) +· · ·+ag(n) )−(a1 +a2 +· · ·+an0 )| ≤ |an0 +1 |+|an0 +2 |+· · · < . . . . (sn )n∈N ¸irurile sumelor partiale ale seriilor s ¸ bn respec∞ ε ε tiv an . limita nu exist˘. este a a 1 dac˘ |q| < 1 ¸i este divergent˘ ˆ caz a s a ın 1−q convergent˘ cu suma s = a contrar. dac˘ q = 1 avem a a 1 − q n+1 ¸i s sn = 1 + q + q + · · · + q = 1−q 2 n n→∞ n→∞ lim sn = 1 dac˘ |q| < 1.

adunˆnd termen cu termen. x>0 (1 − α)xα−1 ∞ pe intervalul [n . obtinem a ¸ sn − 1 < 1 1−α 1 nα−1 −1 < sn−1 unde (sn )n∈N reprezint˘ ¸irul sumelor partiale ale seriei. α = 1. 2α 1 . nα Pentru diferite valori ale lui n ˆ ıncepˆnd cu n = 1 putem scrie inea galit˘¸ile at 1 1 1 1 1 < − α−1 < α .4.. n + 1) astfel ˆ at a ıncˆ 1 1 1 − = f (ξn ) = α−1 α−1 (1 − α)(n + 1) (1 − α)n (ξn )α de unde rezult˘ a 1 1 < α (n + 1) (1 − α) 1 1 − α−1 α−1 (n + 1) n < 1 ∀ n ∈ N. pentru α = 1. nα n∈N Studiem natura seriei pentru α > 0 . α α−1 2 (1 − α) 2 1 1 1 1 < α 3 (1 − α) 1 1 < α n (1 − α) 1 nα−1 1 3α−1 − − 1 2α−1 < < 1 . . exist˘ ξn ∈ (n . Seria ¸ a ın a Demonstratie. seria este ¸ divergent˘ ¸i la fel pentru α ≤ 0 deoarece ˆ acest caz ¸irul termenului as ın s 1 general nu converge la zero. este convergent˘ pentru α > 1 ¸i divergent˘ dac˘ a a a s a a α ≤ 1. . n + 1].. as ¸ .1) c˘. Am v˘zut ˆ (exemplul 2.43 1 (α ∈ R). numit˘ seria Riemann sau seria a nα n=1 armonic˘ generalizat˘. Aplicˆnd teorema lui Lagrange functiei a ¸ f (x) = 1 . (n − 1)α 1 (n − 1)α−1 De aici. Exercitiul 2.

¸i. avem de asemenea ¸ a s relatia ¸ sn ≤ tn ∀ n ∈ N. atunci a sn−1 > ¸i s 1 1−α 1 nα−1 − 1 . (Primul criteriu de comparatie) Fie ¸ an . ˆ cazul b). a a s ıncˆ pentru n > n0 .12. bn dou˘ a bn+1 an+1 ≤ pentru orice n > n0 ∈ serii cu termeni pozitivi pentru care an bn N. ceea ce nu schimb˘ ¸ natura seriei. Atunci : a) convergenta seriei ¸ bn implic˘ convergenta seriei a ¸ an . avem c˘ (tn )n∈N este convergent. Teorema 2. cu atˆt mai mult (tn )n∈N este nem˘rginit superior. bn dou˘ a serii de numere pozitive cu proprietatea c˘ exist˘ n0 ∈ N a¸a ˆ at. . ¸irul (sn )n∈N este nem˘rginit superior ¸i. at a a ¸i. ∀n ∈ N 1 (n1−α − 1) = ∞ n→∞ 1 − α adic˘ seria este divergent˘. din inegalitatea precedent˘. din inegalitatea an ≤ bn . (tn )n∈N respectiv¸irurile sumelor partiale ale celor dou˘ serii. putem presupune inegalitatea adev˘rat˘ ˆ a a ıncepˆnd cu n = 1. b) divergenta seriei ¸ an implic˘ divergenta seriei a ¸ bn . (Al doilea criteriu de comparatie) Fie ¸ an . a a Demonstratie. Atunci : a) convergenta seriei ¸ bn implic˘ convergenta seriei a ¸ an . utilizˆnd ineIn s a s a galit˘¸ile precedente. deci este a ın a un ¸ir m˘rginit. s ¸ a Sirurile sunt cresc˘toare ¸i. urmeaz˘ c˘ (sn )b∈N este s a s a a a un ¸ir m˘rginit deci convergent ceea ce implic˘ convergenta seriei s a a ¸ an . b) divergenta seriei ¸ an implic˘ divergenta seriei a ¸ bn . de aici. Dac˘ suntem ˆ cazul a). α−1 ¸i (sn )n∈N este un ¸ir cresc˘tor m˘rginit superior deci seria este convers s a a gent˘. avem an ≤ bn .13. a Dac˘ 0 < α < 1. a a lim Teorema 2. ∀ n ∈ N.44 Dac˘ α > 1. Eliminˆnd eventual primii n0 termeni. divergenta seriei s ¸ bn . avem a sn < 1 + 1 α−1 1− 1 nα−1 <1+ 1 . a Fie (sn )n∈N .

atunci a a) convergenta seriei ¸ b) divergenta seriei ¸ 2) Dac˘ l = ∞.14.. Avem : dou˘ ¸iruri de numere pozitive pentru care exist˘ lim as a n→∞ bn 1) dac˘ l = 0.45 Demonstratie. a1 b1 b1 Astfel suntem ˆ ipoteza primului criteriu de comparatie pentru seriile ın ¸ a1 a1 bn ¸i. trebuie s˘ remarc˘m c˘ seria s a a a bn ¸i s bn au an ¸i s b1 b1 aceea¸i natur˘. 0< ≤ . echivalent. an implic˘ divergenta seriei a ¸ bn Multiplicˆnd termen cu termen. an < ε0 bn pentru n > n0 . Rezult˘ c˘ a a suntem ˆ conditiile teoremei 2. echivalent. ˆ acest caz. .12 pentru seriile ın ¸ an ¸i s ε0 bn . 0< ≤ . (bn )n∈N ¸ an = l. a1 b1 a2 b2 an−2 bn−2 an−1 bn−1 an bn a1 ≤ sau. ˆ cazul 2) este suficient doar s˘ schimb˘m rolul celor dou˘ serii ¸i s˘ In a a a s a bn = 0. lim a a ın ¸ a ın n→∞ an ˆ cazul 3) lu˘m ε0 > 0 ¸i n0 = nε0 astfel ˆ at In a s ıncˆ 0 < l − ε0 < an < l + ε0 bn an cˆt ¸i a s bn implic˘ convergenta seriei a ¸ an . s a Teorema 2. atunci atˆt a a bn au aceea¸i natur˘. obtinem a ¸ . putem presupune inegalitatea ¸ ın a adev˘rat˘ pentru orice n ≥ 1 ¸i. ultima avˆnd aceea¸i natur˘ ca seria a s a bn . (Criteriul practic de comparatie) Fie (an )n∈N . an ≤ bn . 0 < ≤ . avem a a s succesiv inegalit˘¸ile at 0< a2 b2 a3 b3 an−1 bn−1 an bn ≤ . s a an ıncˆ < ε0 Demonstratie. aplic˘m 1) luˆnd ˆ consideratie c˘. pentru diferite valori ale lui n. Ca ˆ teorema precedent˘. ˆ cazul 1) fie ε0 > 0 dat ¸i n0 = nε0 astfel ˆ at ¸ In s bn pentru n > n0 sau. atunci a a) convergenta seriei an implic˘ convergenta seriei ¸ a ¸ bn . .. b) divergenta seriei bn implic˘ divergenta seriei ¸ a ¸ an 3) dac˘ 0 < l < ∞.

echivalent. (l − ε0 )bn < an < (l + ε0 )bn pentru n > n0 . an ≤ λn pentru orice n > n0 ¸ In ¸i. testul este neconcludent. ¸ Teorema 2. 1). √ b) Dac˘ n an ≥ 1 pentru o infinitate de termeni. ¸ In a ıncˆ s folosind propriet˘¸ile limitei pentru n0 = nε0 avem c˘ at a √ n an ≤ l + ε0 . dac˘ ε0 > 0 este astfel ˆ at l + ε0 < 1 ¸i. Pentru a obtine convergenta seriei ¸ ¸ an este suficient s˘ aplic˘m a a n primul criteriu de comparatie seriilor ¸ λ . ˆ cazul a). ¸ s n→∞ Atunci : a) dac˘ l < 1. ca modalitate practic˘ de a aplica ¸ a a acest criteriu. Avˆnd ˆ vedere dubla inegalitate. seriea a an divergent˘ . 1) ¸i n0 ∈ N astfel ˆ at a a s ıncˆ an ≤ λ pentru orice n > n0 . Atunci sunt adev˘rate urm˘toarele afirmatii : a a ¸ √ n a) Dac˘ exist˘ λ ∈ (0. ∀ n > n0 . rezult˘ convergenta seriei s t a a a ¸ λn . putem s˘ aplic˘m din nou primul a ın a a criteriu de comparatie.4. atunci suntem ˆ ipoteza a) a teoremei precedente cu k = l + ε0 ¸i seria ın s an converge.15. rezult˘ c˘ ¸irul (an )n∈N nu converge la zero ¸i de aici In a a s s faptul c˘ seria a an este divergent˘. (Criteriul r˘d˘cinii al lui Cauchy) Fie a a an o serie cu termeni pozitivi. ˆ cazul a) avem. seria a an este convergent˘ . echivalent. ˆ cazul b). atunci.46 pentru n > n0 sau. dac˘ ε0 > 0 este astfel ˆ at l − ε0 > 1. an . Fie an ≥ 0 pentru orice n ∈ N ¸i l = lim n an . ¸inˆnd cont c˘ λ ∈ (0. √ Consecinta 2. a Demonstratie. mai mari ca 1 ¸i deci seria este divergent˘. s s a . l + ε0 ) sunt o infintate at ın √ de termeni ai ¸irului ( n an )n∈N . atunci seria este a divergent˘. a Putem enunta urm˘torul rezultat. ˆ intervalul (l − ε0 . ˆ cazul b). a Demonstratie. atunci seria converge . a b) dac˘ l > 1. folosind de In a ıncˆ asemenea propriet˘¸ile limitei. a c) dac˘ l = 1.

¸ ˆ cazul b) putem aplica de asemenea al doilea criteriu de comparatie. luˆnd ˆ considerare c˘. atunci seria an converge .4. teorema 2. ( Criteriul raportului al lui D Alembert) Fie an > 0 pentru orice n ∈ N. an+1 ≤ λ pentru a) Dac˘ exist˘ λ ∈ (0.16. ˆ cazul a). a¸a cum am v˘zut ˆ exemplul 2.13 a). ˆ acest caz. este suficient s˘ aplic˘m a a al doilea criteriu de comparatie. an atunci seria an este divergent˘. 0 < λ < 1. pentru a demonstra convergenta seriei s ¸ an . este convergent˘ pentru s a ın a nα n=1 α > 1 respectiv divergent˘ pentru α ≤ 1 observˆnd c˘ a a a ∞ l = lim n n→∞ 1 = lim nα n→∞ n 1 = 1 ∀ α ∈ R.13 b). an+1 b) Dac˘ exist˘ λ > 1 ¸i n0 ∈ N astfel ˆ at a a s ıncˆ ≥ λ pentru n > n0 . nα Teorema 2. In ¸ teorema 2.47 Pentru a demonstra c) putem considera seria generalizat˘ Riemann a 1 care. avem inegalitatea a ın a ın λn+1 an+1 λ= n ≤ λ an ∞ pentru orice n > n0 ¸i c˘ seria s a n=1 λn este divergent˘. 1) ¸i n0 ∈ N astfel ˆ at a a s ıncˆ an n > n0 . a ∞ Demonstratie. seria ¸ In tatea este echivalent˘ cu a n=1 λn converge ¸i inegalis an+1 ≤ λ pentru n > n0 an an+1 λn+1 ≤ n pentru n > n0 an λ ¸i. a .

a) Dac˘ ε0 > 0 este astfel ˆ at λ = l + ε0 < 1 ¸i. a) Dac˘ exist˘ λ > 1 ¸i n0 ∈ N astfel ˆ at a a s ıncˆ n > n0 . an ≤ ın − ln an ≥ λ poate fi scris˘ a ln n 1 ≥ λ ln n = ln nλ . avem de asemenea convergenta seriei ¸ ¸ an . nλ ∞ 1 Cum λ > 1.17. Fie an > 0 pentru orice n ∈ N.5. atunci seria an converge . a Demonstratie. n→∞ an an+1 = l > 1 . atunci seria an este divergent˘ . an este divergent˘. a b) Dac˘ lim a n→∞ an c) Dac˘ l = 1 testul este neconcludent. folosind primul criteriu de s nλ n=1 comparatie. suntem ˆ ipoteza a) a teoremei precedente ¸i deci seria ın s an converge. a Teorema 2. deci seria an este divergent˘. atunci seria n > n0 . b) Dac˘ ε0 > 0 este astfel ˆ at l − ε0 = λ > 1 ¸i putem determina a ıncˆ s an+1 n0 = nε0 astfel ˆ at l − ε0 ≤ ıncˆ pentru n > n0 . a) Inegalitatea ¸ ln sau ˆ final. an 1 pentru n > n0 .48 O formulare particular˘ a acestui criteriu este dat ˆ rezultatul urm˘tor a ın a Consecinta 2. ( Criteriul logaritmic) Fie an > 0 pentru orice n ∈ N. putem considera n0 = nε0 a¸a ˆ at at s ıncˆ an pentru n > n0 . atunci suntem ˆ ın an ipoteza b) a teoremei precedente. ¸ an+1 a) Dac˘ lim a = l < 1 . atunci seria an converge . . folosind ¸ a ıncˆ s an+1 ≤ l + ε0 propriet˘¸ile limitei. a b) Dac˘ exist˘ λ ≤ 1 ¸i n0 ∈ N astfel ˆ at a a s ıncˆ − ln an ≥ λ pentru ln n − ln an ≤ λ pentru ln n Demonstratie. seria converge ¸i.

(Criteriul lui Kummer) Fie an > 0 pentru orice n ∈ N. aplicˆnd ˆ a o as a ınc˘ nλ n=1 dat˘ primul criteriu de comparatie. a c) dac˘ l = 1. a) Dac˘ exist˘ un ¸ir (vn )n∈N cu vn > 0 pentru orice n ∈ N. a 1 pentru n > n0 ¸i. de s nλ Teorema 2. λ > 0 ¸i a a s s n0 ∈ N astfel ˆ at ıncˆ vn an − vn+1 ≥ λ pentru n > n0 .49 b) Similar considerˆnd inegalitatea an ≥ a ∞ 1 este divergent˘ ¸i. aplicarea criteriului logaritmic presupune ¸ a − ln an .18. a) Cum an > 0 pentru orice n ∈ N. aceast˘ dat˘ cu λ ≤ 1. Dac˘ aceasta exist˘ ¸i a as calculul limitei l = lim n→∞ ln n a) dac˘ l > 1. an+1 . λ < 0 ¸i n0 ∈ N astfel ˆ at a s ıncˆ vn vn atunci seria an − vn+1 ≤ λ pentru n > n0 . atunci seria a an este divergent˘ . In practic˘. atunci testul este neconcludent.6. a an − vn+1 ≥ λ pentru n > n0 . b) Dac˘ exist˘ un ¸ir (vn )n∈N . a Demonstratie. inegalitatea ¸ vn este echivalent˘ cu a vn an − vn+1 an+1 ≥ λ an+1 ≥ 0 pentru n > n0 . an+1 an este divergent˘. atunci seria a an converge . rezult˘ divergenta seriei a ¸ a ¸ an . vn > 0 pentru orice n ∈ N ¸i astfel a a s s 1 ˆncˆt seria ı a este divergent˘ . seria a a ˆ Consecinta 2. deci convergent. an+1 atunci seria an converge. De aici deducem c˘ (vn an )n∈N este un ¸ir descresc˘tor de numere pozitive a s a (m˘rginit inferior). b) dac˘ l < 1.

¸ ıl a Teorema 2. s as a Astfel. an+1 atunci seria an converge. a . n>n0 este descresc˘tor.50 Sirul sumelor partiale ale seriei ¸ ¸ (vn an − vn+1 an+1 ) este (v1 a1 − vn+1 an+1 )n∈N .19. avem 1 an ≥ an0 vn0 ∀ n > n0 .8. λ an . ˆ prezent˘m separat. a) Dac˘ exist˘ k > 1 ¸i n0 ∈ N astfel ˆ at a a s ıncˆ n an − 1 ≥ k. ¸i de aici deducem faptul c˘ ¸irul (vn an )n∈N. ∀ n > n0 . b) Dac˘ exist˘ k < 1 ¸i n0 ∈ N astfel ˆ at a a s ıncˆ n atunci seria an − 1 ≤ k. (Criteriul Raabe-Duhamell) Fie an > 0 pentru orice n ∈ N. ∀ n > n0 . rezult˘ divergenta seriei ¸ a ¸ an .16). an+1 an este divergent˘. Pentru vn = 1 (n ∈ N) obtinem criteriul lui D Alembert ¸ (teorema 2. ¸ criteriul Raabe-Duhamell pe care. Pentru vn = n pentru orice n ∈ N. folosind inegalitatea s an+1 ≤ 1 (vn an − vn+1 an+1 ). rezult˘ convergenta seriei s ¸ a ¸ b) ˆ acest caz consider˘m inegalitatea In a vn an − vn+1 an+1 ≤ λan+1 ≤ 0 pentru n > n0 . obtinem un alt caz particular . Remarca 2. vn 1 Folosind faptul c˘ seria a este divergent˘ ¸i aplicˆnd din nou criteriul as a vn comparatiei. dar avˆnd ˆ vedere importanta sa ˆ a ın ¸ ın aplicatii. Din afirmatia precedent˘ rezult˘ c˘ seria (vn an −vn+1 an+1 ) ¸ a a a converge ¸i. ¸i primul criteriu de comparatie.

atunci : s a a a) dac˘ l > 1. ˆ cazul a) inegalitatea n ¸ In an −1 an+1 ≥ k. sub forma an n − (n + 1) ≤ k − 1 = λ < 0 an+1 ¸i. pentru o serie alternant˘ a ın ¸ a a cu (an )n∈N ¸ir descresc˘tor convergent la zero. pentru a aplica criteriul Raabe-Duhamell. Pentru cazul seriilor cu termeni pozitivi putem enunta urm˘torul ¸ a rezultat referitor la viteza de convergent˘ a ¸irului sumelor partiale. a ∞ c) dac˘ l = 1. pentru calculul sumei s a seriei cu o eroare dat˘ ε. ˆ s ıntrucˆt a 1 este divergent˘. suntem ˆ a doua ipotez˘ a criteriului a ın a n lui Kummer cu vn = n ¸i. dac˘ limita exist˘.11 c˘. testul este neconcludent. seria a b) dac˘ l < 1. este s a suficient s˘ lu˘m suma partial˘ sn0 cu n0 cea mai mic˘ valoare a lui n a a ¸ a a pentru care an ≤ ε. mai mult.51 Demonstratie. a ˆ a Consecinta 2. a S-a v˘zut ˆ propozitia 2. an In cazul b) putem scrie inegalitatea n − 1 ≤ k. poate fi scris˘ a an n − (n + 1) ≥ k − 1 = λ > 0. an este divergent˘ . seria s an este divergent˘. ¸ se calculeaz˘ direct a an l = lim n −1 n→∞ an+1 ¸i.7. avem s a |s − sn | ≤ an+1 ¸i. pentru orice n > n0 . pentru orice an+1 n > n0 . ¸a s ¸ n=1 (−1)n−1 an . avem ıncˆ ın s convergenta seriei ¸ an . In practic˘. ∀ n > n0 an+1 astfel ˆ at suntem ˆ cazul a) de la criteriul lui Kummer ¸i. seria a an converge . de aici. mai mult.

respectiv s an n0 ∈ N astfel ˆ at ıncˆ ≤ λ pentru n > n0 .52 Teorema 2. ¸i. Din ipoteza ¸ λ an an λn+1 ≤ n0 . avem |s − sn | = s − sn = an+1 + an+2 + . . ) = an Pe de alt˘ parte. . ∀ n ∈ N. an0 +2 ≤ λan0 +1 . ∀ n ∈ N . 1−λ λ 0 1−λ an ≤ λ pentru n > n0 . g˘sim a s − sn ≤ an (λ + λ2 + . λ n0 1 − λ existenta unui astfel de index fiind asigurat˘ de faptul c˘ lim λn−1 = 0. din s an+1 ≤ λan . 1−λ an0 λn+1 . . g˘sim an ≤ an0 λn−n0 . ˆ s ıntrucˆt termenii seriei sunt numere pozitive. considerˆnd inegalit˘¸ile a a at an0 +1 ≤ λan0 . an+1 Dac˘ s reprezint˘ suma seriei a a an . . avem s > sn a pentru orice n ∈ N. . . . . . ¸i λ < 1. an+2 ≤ λan+1 ≤ λ2 an . n ≥ n0 . n > n0 λ n0 1 − λ .20. astfel ˆ at s a a ıncˆ putem continua evaluarea lui s − sn cu s − sn ≤ . atunci avem |s − sn | = s − sn ≤ Demonstratie. ¸ a a n→∞ λ . Astfel. dac˘ dorim s˘ calcul˘m s cu o eroare mai mic˘ decˆt un In ¸ a a a a a ε > 0 dat. . ˆ aplicatii. an ≤ λ an−1 ¸i multiplicˆnd termen cu termen. Fie an > 0. rezult˘ convergenta a ¸ an+1 seriei an ¸i. pentru orice n ∈ N. este suficient s˘ lu˘m sn0 cu n0 cea mai mic˘ valoare a lui n a a a pentru care an0 λn+1 ≤ ε. . .

U2 ∈ ϑ(x0 ) astfel ˆ at s ıncˆ f (x) ∈ V1 ∀ x ∈ D ∩ U1 \ {x0 } respectiv f (x) ∈ V2 ∀ x ∈ D ∩ U2 \ {x0 } . pentru orice a ın a vecin˘tate V ∈ ϑ(l).1.1 Limita unei functii ¸ Definitia 3. ar a trebui s˘ avem f (x) ∈ V1 ∩ V2 pentru orice x ∈ D ∩ (U \ {x0 }) contrar a faptului c˘ V1 ∩ V2 = ∅. a 53 x→x0 . Deoarece U1 ∩ U2 = U este de asemenea o vecin˘tate pentru x0 . ın cu V1 ∩ V2 = ∅ ¸i U1 . Fie f : D ⊆ R → R ¸i x0 ∈ D . pentru a a a ıncˆ orice x ∈ D ∩ (U \ {x0 }). fie V1 ∈ ϑ(l1 ).1. Dac˘ presupunem prin reducere la absurd c˘ exist˘ dou˘ ¸ a a a a valori distincte l1 .Capitolul 3 Limite ¸i continuitate s 3. Dac˘ f are limit˘ ˆ ¸ x0 atunci limita este unic˘. Fie f : D ⊆ R → R ¸i x0 ∈ D un punct de acumulare ¸ s pentru D. avem f (x) ∈ V . V2 ∈ ϑ(l2 ). Spunem c˘ f are limita l ˆ punctul x0 dac˘. a Demonstratie. exist˘ o vecin˘tate U ∈ ϑ(x0 ) astfel ˆ at. l2 pentru limita lui f ˆ x0 . a a s a a ın Propozitia 3. Not˘m prin lim f (x) = l ¸i spunem c˘ “ limita lui f ˆ x0 este l ” sau a s a ın c˘ “f are limita l cˆnd x tinde la x0 ”.

f (x) = 0 pentru orice x ∈ R ¸i ¸ s g : R → R. adev˘rat˘ a¸a cum ın a a s rezult˘ din exemplul urm˘tor. l este un punct de acumulare pentru s a f (D). Atunci f are limita l s cˆnd x tinde la x0 dac˘ ¸i numai dac˘.1. Dac˘ lim f (x) = l.54 Teorema 3. .1. cona a a cluzia teoremei precedente nu mai este. pentru orice ε > 0. Deoarece l ∈ f (D). dac˘ y = 0 a .2. Fie f : D ⊆ R → R ¸i x0 ∈ D . y→0 Teorema 3. ˆ general. 0 . exist˘ δε > 0 a as a a astfel ˆ at ıncˆ |f (x) − l| < ε pentru orice x ∈ D pentru care 0 < |x − x0 | < δε . pentru V exist˘ U ∈ ϑ(x0 ) astfel ˆ at f (x) ∈ a ıncˆ x→x0 V pentru orice x ∈ D ∩ U \ {x0 } . dac˘ lim f (x) = l ∈ f (D). deci lim (g ◦ f )(x) = L. Deoarece lim f (x) = l. g(y) = 1 . l ∈ f (D) ¸i exist˘ lim g(y) = L. pentru orice x ∈ D ∩ (U \ {x0 }) avem f (x) ∈ f (D) ∩ (V \ {l}) ¸i de aici (g ◦ f )(x) = g f (x) ∈ W . Remarc˘m faptul c˘.1. Fie W ∈ ϑ(L) ¸i V ∈ ϑ(l) astfel ˆ at ¸ s ıncˆ g(y) ∈ W. Fie f : R → R. ∀ y ∈ f (D) ∩ V \ {l} . s x→x0 Remarca 3. Fie f : D ⊆ R → R. g : f (D) ⊂ R → R ¸i x0 ∈ D . atunci lim (g ◦ f )(x) = L. a a Exercitiul 3. dac˘ y = 0 a Avem lim f (x) = 0 ¸i lim g(y) = 0 ˆ timp ce (g ◦ f )(x) = 1 pentru s ın x→0 y→0 x→x0 orice x ∈ R ¸i deci s x→0 lim (g ◦ f )(x) = 1 = lim g(y) = 0. s a y→l x→x0 x→x0 Demonstratie.

¸ a Reciproc. x + δε ) ⊂ U. l + ε). l + ε) ⊂ V . cu ın ¸a (x − δε . Pentru vecin˘tatea U a lui x0 . Pentru V . a a exist˘ δε > 0 cu a |f (x) − l| < ε pentru orice x ∈ D pentru care 0 < |x − x0 | < δε . exist˘ ε > 0 cu a a a a (l − ε.3. pentru orice ¸ir (xn )n∈N de puncte ale a s a s lui D. Ca atare. xn = x0 pentru orice n ∈ N. avem c˘ a (∀) x ∈ (x − δε . . cunoscut˘ ca fiind definitia a ¸ cu ε ¸i δ. avˆnd ˆ vedere c˘ (x0 − δε . Din ipoteza noastr˘. x + δε ) este o vecin˘tate a lui x0 s a ın a a rezult˘ c˘ lim f (x) = l. relatie echivalent˘ cu concluzia teoremei. pentru valoarea ε considerat˘. l + ε) este o vecin˘tate a lui l deci exist˘ a a o vecin˘tate U a lui x0 a¸a ˆ at a s ıncˆ ∀x ∈ D ∩ (U \ {x0 }) ⇒ f (x) ∈ (l − ε. l + ε). Relatia de mai sus este echivalent˘ cu relatia ¸ a ¸ x ∈ (x0 − δε . a at Teorema 3. Presupunem c˘ f are limita l cˆnd x tinde la x0 . a a x→x0 Remarca 3. intervalul (l − ε. x + δε ) ⇒ f (x) ∈ (l − ε. Pentru ¸ a a ε > 0 arbitrar. s˘ presupunem indeplinit˘ concluzia teoremei ¸i s˘ cona a s a sider˘m o vecin˘tate arbitrar˘ V a valorii l. x + δε ) ⇒ f (x) ∈ (l − ε. exist˘ un δ > 0. convergent la x0 . Formularea din teorema precedent˘ poate fi utilizat˘ ca a a definitie a limitei unei functii ˆ ¸ ¸ ıntr-un punct. ¸irul (f (xn ))n∈N s converge la l.2. care a a de asemenea va depinde de ε. notat ˆ consecint˘ δε . O functie f : D ⊆ R → R are limita l cˆnd x tinde ¸ a la x0 ∈ D dac˘ ¸i numai dac˘. care depinde de ε. Definitia dat˘ la ˆ s ¸ a ınceputul paragrafului este numit˘ definitia a ¸ cu vecin˘t˘¸i.55 Demonstratie. l + ε) ⊂ V ¸i de aici.

.1. ¸ a Remarca 3. s Ca o consecinta avem : ¸˘ Consecinta 3. atunci l este limita lui f ˆ x0 . presupunem ˆ ındeplinit˘ conditia din teorem˘ ¸i presupunem a ¸ as prin reducere la absurd c˘ lim f (x) = l. pentru un ¸ir arbitrar (xn )n∈N de puncte ale lui D \ {x0 } a s convergent la x0 .3. ∀ n ≥ 1. a n→∞ x→x0 Reciproc. Formularea din teorema precedent˘ poate fi considerat˘ a a ca definitie a limitei unei functii ˆ ¸ ¸ ıntr-un punct. atunci s ıncˆ s f nu are limit˘ ˆ x0 . Dac˘ V ∈ ϑ(l) este o vecin˘tate arbitrar˘ a lui l ¸i δV > 0 este astfel a a a s ˆ at f (x) ∈ V pentru orice x ∈ D cu |x − x0 | < δV . . obtinem un ¸ir (xn )n∈N de a 2 n puncte ale lui D pentru care |xn − x0 | < 1 ¸i f (xn ) ∈ V0 . exist˘ xδ ∈ D. f (xn ) n∈N au limite s diferite. ın . . pentru orice δ > 0. ıncˆ Avem xn ∈ D . |xn − x0 | < δV pentru n > nV ¸i. . 1) Dac˘ exist˘ un ¸ir (xn )n∈N de puncte ale lui D\{x0 } ¸ a a s convergent la x0 ¸i astfel ˆ at ¸irul f (xn ) n∈N nu este convergent. (xn )n∈N de puncte din D \ {x0 } a a as convergente la x0 pentru care ¸irurile f (xn ) n∈N . . Presupunem c˘ lim f (x) = l ¸i fie (xn )n∈N un ¸ir de ¸ a s s puncte ale lui D convergent la x0 . . dar a a f (xδ ) ∈ V0 . a ın 2) Dac˘ exist˘ dou˘ ¸iruri (xn )n∈N . de aici. 1 1 ¸ s Luˆnd succesiv δ = 1. xn = x0 . ˆ a a ın ın n→∞ contradictie cu ipoteza noastr˘. a ın 3) Dac˘. . s n n→∞ De aici rezult˘ c˘ lim xn = x0 ˆ timp ce (f (xn ))n∈N nu converge la l. atunci f nu are limit˘ ˆ x0 . numit˘ definitia prin a ¸ ¸iruri. fie nV = nδV ∈ N ıncˆ astfel ˆ at |xn − x0 | < δV pentru n > nV . |xδ − x0 | < δ. . f (xn ) ∈ V s pentru n > nV ca urmare c˘ lim f (xn ) = l. .56 Demonstratie. . deci exist˘ V0 ∈ ϑ(l) cu proa a prietatea c˘. avem lim f (xn ) = l ¸i limita nu depinde de ¸irul cons s n→∞ siderat.

fie δε > 0 astfel ˆ at. 2 2 . x0 + s δε ) \ {x0 }) ¸i. . fie ε > 0 arbitrar ¸i δε > 0 astfel ˆ at s ıncˆ |f (x ) − f (x )| < ε ∀ x .57 Teorema 3. exist˘ nε = nδε ∈ N astfel c˘. exist˘ δε > 0 astfel ˆ at a ıncˆ |f (x ) − f (x )| < ε ∀ x . atunci a s acesta este un ¸ir Cauchy ¸i. este un convergent. x0 + δε ) \ {x0 }. x0 + δε ) \ {x0 } . Dac˘ lim f (x) = l. atunci f are limit˘ cˆnd x tinde la x0 dac˘ ¸i numai dac˘. x0 + δε ) \ {x0 }. are aceea¸i pros s prietate iar ¸irul f (x1 ). Dac˘ (xn )n∈N este un ¸ir de puncte din D \ {x0 } convergent la x0 . x0 + δε ) \ {x0 }. (Criteriul general al lui Cauchy pentru limite de functii) ¸ Fie f : D ⊆ R → R o functie dat˘ ¸i x0 ∈ D un punct de acumulare ¸ a s pentru D. a¸adar f (xn ) n∈N este un ¸ir Cauchy deci este convergent. avem xn . . deducem s |f (xn ) − f (xn+p )| < ε. pentru orice ¸ a ıncˆ x→x0 x ∈ D ∩ (x0 − δε . ε ε + = ε. ¸irul f (xn ) n∈N este convergent ¸i limita sa nu depinde de ¸irul s s s considerat. x2 . s s Dac˘ vom considera acum dou˘ ¸iruri (xn )n∈N . ¸ a Consider˘m cazurile particulare referitoare la definitia limitei unei a ¸ functii f : D ⊆ R → R pentru cazul ˆ care x → ±∞ sau cˆnd limita ¸ ın a este ±∞. ¸irul x1 . ˆ consecinta |f (x) − l| < ε . f (x2 ). x sunt dou˘ puncte din D ∩ (x0 − δε . pentru orice ¸ir (xn )n∈N de puncte a lui D \ {x0 } convergent s s la x0 . avem |x − x0 | < δε . atunci a a |f (x ) − f (x | ≤ |f (x ) − l| + |f (x − l| < Reciproc. f (x2 ). s s a a pentru orice n > nε ¸i orice p ∈ N. Demonstratie. (f (xn ))n∈N . . x ∈ D ∩ (x0 − δε . a a a s a pentru orice ε > 0. existenta limitei lui f cˆnd x tinde la x0 . De s aici deducem c˘ ¸irurile (f (xn ))n∈N . ca sub¸iruri ale acestui as s ¸ir. (xn )n∈N de puncte ale a as lui D \ {x0 } convergente la x0 . . x1 .4. s a a s a A¸adar. In ¸˘ 2 Dac˘ x . f (x1 ). . de aici. pentru δε . . De aici. trebuie s˘ aib˘ aceea¸i limit˘. xn+p ∈ D ∩ (x0 − δε . x ∈ D ∩ (x0 − δε . x2 .

atunci lim f (x) = a x→∞ l. dac˘ ¸i numai dac˘.2. Dac˘ l este un num˘r strict pozitiv ¸ a a (negativ). dac˘ ¸i numai dac˘. a Definitia 3. pentru orice a > 0.2. definitia limitei cu vecin˘t˘¸i. pentru orice a > 0. a Demonstratie. Presupunem c˘ l > 0.58 Evident. Fie (a. exist˘ aε > 0 astfel a s a a ˆncˆt |f (x) − l| > ε pentru orice x ∈ D pentru care x > aε . intervalul V = (l − ε. Similar. Ca atare. definitia a ın a at ¸ cu vecin˘t˘¸i a limitei unei functii ˆ a at ¸ ıntr-un punct este echivalent˘ cu una a din urm˘toarele propozitii. Propozitia 3. pentru orice ε > 0. l + ε) este o vecin˘tate al lui l deci exist˘ o vecin˘tate U al lui x0 a¸a ˆ at pentru a a a s ıncˆ orice x ∈ D ∩ (U \ {x0 }) s˘ avem f (x) ∈ V . pentru orice a < 0. pentru orice ε > 0. se poate aplica. f : (a. exist˘ as a a lim f (x) = −∞.3. f˘r˘ modific˘ri. Not˘m f (c + 0) sau simplu f (c+) limita lim f (x) sau s a x→c x>c x→x0 . Fie lim f (x) = l. deci. b) un interval deschis al lui R. ıncˆ 3) Dac˘ +∞ este un punct de acumulare pentru D. exist˘ aε < 0 astfel a s a a ˆncˆt |f (x) − l| < ε pentru orice x ∈ D pentru care x < aε . a ¸ Propozitia 3. Putem considera un ε > 0 suficient ¸ de mic pentru ca 0 < l − ε. ı a 4) Dac˘ +∞ este un punct de acumulare pentru D. atunci lim f (x) = a x→∞ ∞ dac˘ ¸i numai dac˘. exist˘ δa > 0 astfel ˆ at f (x) > a pentru orice x ∈ D pentru care a ıncˆ |x − x0 | < δa . 1) ¸ x→x0 a s a lim f (x) = ∞ dac˘ ¸i numai dac˘. exist˘ δa > 0 astfel ˆ at a s a a ıncˆ f (x) > a pentru orice x ∈ D pentru care x > δa . f (x) > l − ε > 0. atunci lim f (x) = a l. b) → R ¸ ¸i c ∈ [a. atunci exist˘ o vecin˘tate U ∈ ϑ(x0 ) astfel ˆ at f (x) ≥ 0 a a ıncˆ (respectiv f (x) ≤ 0) pentru orice x ∈ D ∩ (U \ {x0 }). l ∈ R. b). ı a 5) Dac˘ +∞ este un punct de acumulare pentru D. l ∈ R. aa a ¸ a at Avˆnd ˆ vedere forma vecin˘t˘¸ilor elementelor +∞ sau −∞. 2) δa > 0 astfel ˆ at f (x) < a pentru orice x ∈ D pentru care |x − x0 | < δa . x→−∞ lim f (x) = ∞ ¸i s x→−∞ lim f (x) = −∞. putem considera cazurile x→∞ x→−∞ x→x0 lim f (x) = −∞ dac˘ ¸i numai dac˘.

a a Limitele la stˆnga ¸i la dreapta se numesc limite laterale ale lui f ˆ a s ın x0 .4. continu˘.59 ˆnc˘ lim f (x) cˆnd limita exist˘ ¸i spunem c˘ f (c+) reprezint˘ limita la ı a a as a a x c dreapta a lui f ˆ c. mai simplu. spunem c˘ functia f este discontinu˘ ˆ x0 . atunci diferenta f (x0 +) − f (x0 −) se nume¸te saltul lui f at ¸ s x0 . dar l = f (x0 ). Dac˘ exist˘ atˆt f (x0 +) cˆt ¸i f (x0 −) ˆ punctul interior x0 al intera a a a s ın valului (a. putem considera limita la stˆnga a lui f ˆ c pentru orice c ∈ a ın (a. b). Exist˘ lim f (x) = l. ın Analog. a a ın x→x0 . atunci putem avea una din situatiile: ¸ 1. 3. Nu exist˘ lim f (x) dar exist˘ limite laterale ˆ x0 . Functia f este continu˘ ˆ x0 dac˘ ¸i numai dac˘ f (x0 +) = ¸ a ın as a f (x0 −) = f (x0 ).5.3. b]. pentru orice V ∈ ϑ(f (x0 )).2 Functii continue ¸ Definitia 3. Dac˘ x0 este un punct de discontinuitate a unei functii a ¸ f . Remarca 3. Avem lim f (x) = l dac˘ ¸i numai dac˘ x→x0 f (x0 +) = f (x0 −) = l. Spunem c˘ f este ¸ s a continu˘ ˆ x0 dac˘. ca fiind f (c − 0) sau f (c−) reprezentˆnd lim f (x) sau lim f (x) a x→c x<c x c dac˘ limita exist˘. a ¸ a ın Dac˘ f este continu˘ ˆ orice punct al lui D spunem c˘ f este continu˘ a a ın a a pe D sau. ı a ˆ In caz contrar. exist˘ U ∈ ϑ(x0 ) astfel a ın a a ˆncˆt f (x) ∈ V pentru x ∈ D ∩ U . f (x0 +) − f (x0 ) este numit saltul la dreapta al lui f ˆ x0 ˆ timp ce ın ın f (x0 ) − f (x0 −) reprezint˘ saltul la stˆnga al lui f ˆ x0 a a ın as a Remarca 3. Fie f : D ⊆ R → R ¸i x0 ∈ D. a Remarca 3.6. a x→x0 2.

Deasemenea avem f (x) ∈ V pentru orice x ∈ D ∩ U \ {x0 } . Teorema 3. putem lua a ın ın o vecin˘tate U ∈ ϑ(x0 ) astfel ˆ at D ∩ U = {x0 } ¸i. Similar. rezult˘ c˘ lim f (x) = f (x0 ). pentru orice V ∈ ϑ f (x0 ) . 2) Avem un punct de discontinuitate cu salt dac˘ una din diferentele a ¸ lui f ˆn x0 este diferit˘ de zero. pentru V ∈ ¸ x ∈ D ∩ U . ın Remarca 3. ıncˆ Atunci. pentru orice V ∈ a ıncˆ s ϑ(f (x0 )). a a Reciproc.5. a a Propozitia 3. a s x→x0 ϑ f (x0 ) arbitrar˘. Presupunem c˘ f este continu˘ ˆ x0 deci. x→x0 . Atunci f este continu˘ ˆ x0 dac˘ ¸i numai dac˘ f are limit˘ a ın as a a cˆnd x tinde la x0 ¸i lim f (x) = f (x0 ). cu atˆt mai mult f (x) ∈ V pentru orice x ∈ D ∩ U ¸i deci rezult˘ a s a continuitatea lui f ˆ x0 . spunem c˘ f este a a a ın a continu˘ de la dreapta ˆ x0 dac˘ f (x0 +)−f (x0 ) = 0 dar f (x0 )−f (x0 −) = a ın a 0.4. atunci orice functie a ¸ f : D ⊆ R → R este continu˘ ˆ x0 deoarece. exist˘ U ∈ ϑ(x0 ) astfel ˆ at f (x) ∈ V pentru orice a a ıncˆ a a ın Demonstratie. 1) Avem un punct de discontinuitate f˘r˘ salt pentru f ¸ aa dac˘ a f (x0 +) = f (x0 −) = f (x0 ). f este continu˘ ˆ punctul x0 ∈ D dac˘ ¸i numai dac˘. ˆ acest caz. din definitia limitei unei functii s ¸ ¸ ˆ ıntr-un punct. ı a Dac˘ x0 ∈ (a. f (x) ∈ V pentru orice x cu x ∈ D ∩ U = {x0 }. Fie f : D ⊆ R → R ¸i x0 ∈ D. 3) Avem un punct de discontinuitate esential dac˘ una dintre expresiile a f (x0 +) sau f (x0 −) are valoarea infinit˘ sau nu exist˘. exist˘ δε > 0 astfel ˆ at |f (x) − f (x0 )| < ε pentru a ıncˆ orice x ∈ D pentru care |x − x0 | < δε . ¸ a ın as a pentru orice ε > 0.60 Referitor la punctele de discontinuitate pentru o functie dat˘ f putem ¸ a introduce urm˘toarea clasificare : a Definitia 3. a s spunem c˘ f este continu˘ la stˆnga ˆ x0 . ultima intersectie fiind nevid˘ avˆnd ˆ vedere faptul c˘ x0 este un punct ¸ a a ın a de acumulare pentru D ¸i mai mult. dac˘ presupunem c˘. b) ¸i f (x0 ) − f (x0 −) = 0 dar f (x0 +) − f (x0 ) = 0. Dac˘ x0 este un punct izolat al lui D. un punct de acumulare s pentru D.4. exist˘ a a a U ∈ ϑ(x0 ) astfel ˆ at f (x) ∈ V pentru orice x ∈ D ∩ V \ {x0 } .7.

5. putem considera ¸irul constant (xn )n∈N . ¸i avem l = lim f (xn ) = f (x0 ) ¸i. presupunem ¸ c˘ acesta este ¸i punct de acumulare.7. pentru orice ε > 0.61 Din acest motiv. atunci x = x = x0 ¸i. dac˘ x . Demonstratie. Demonstratie. a s at ¸ s Teorema 3.3. cum limita este s s n→∞ unic˘. Dac˘ x0 este un punct izolat al lui D. Atunci f este continu˘ ˆ x0 dac˘ ¸i numai s a ın as dac˘. pentru a obtine rezultatul. Dac˘ x0 este un punct de acumulare pentru D. exist˘ l = lim f (x). a¸a cum a s am v˘zut din teorema 3. continuitatea lui f ˆ x0 este echivalent˘ cu a ın a existenta limitei lim f (x) = f (x0 ) apoi. putem spune c˘ a a lim f (x) = f (x0 ) x→x0 x→x0 x→x0 ¸i de aici continuitatea functiei f ˆ x0 . Pentru a calcula s a limita. (Caracterizarea continuit˘¸ii unei functii prin ¸iruri) Fie f : D ⊆ R → R ¸i x0 ∈ D. Particularizˆnd. mai mult. putem lua l = lim f (xn ) cu (xn )n∈N un ¸ir arbitrar de puncte ale s n→∞ lui D convergent la x0 . de asemenea. atunci singurul ¸ir ¸ a s convergent la x0 este ¸irul xn = x0 pentru orice n ∈ N ¸i de aici ¸irul s s s f (xn ) n∈N este de asemenea un ¸ir constant ¸i f (xn ) = f (x0 ) pentru s s orice n ∈ N. (Criteriul general al lui Cauchy pentru continuitate) Fie f : D ⊆ R → R o functie dat˘ ¸i x0 un punct al lui D. x0 + δε ). Dac˘ x0 este un punct de acumulare. atunci. putem lua δε > 0 ¸ a astfel ˆ at D ∩ (x0 − δε . x ∈ D ∩ (x0 − δε . xn = x0 a s pentru orice n ∈ N. s ¸ ın . pentru orice ¸ir (xn )n∈N de puncte ale lui D convergent la x0 . a ın as a exist˘ δε > 0 astfel ˆ at a ıncˆ |f (x ) − f (x | < ε ∀ x . atunci. ˆ continuare. avem c˘ s a |f (x ) − f (x | = |f (x0 ) − f (x0 )| = 0 < ε. deci converge to f (x0 ). Dac˘ x0 este un punct izolat al lui D. cˆnd consider˘m continuiın a a tatea unei functii ˆ ¸ ıntr-un punct al domeniului de definitie. ¸irul a s s f (xn ) n∈N converge la f (x0 ). a a Teorema 3.4 ¸i. x0 + δε ). ¸ as Atunci f este continu˘ ˆ x0 dac˘ ¸i numai dac˘. x ∈ D ∩ (x0 − ıncˆ s a δε .6. x0 + δε ) = {x0 } ¸i deci. este ¸ ¸ suficient s˘ aplic˘m teorema 3. atunci suntem deasemenea ˆ a ın ipoteza teoremei 3.

exist˘ V ∈ ϑ(y0 ) astfel ˆ at g(y) ∈ W oricare ar fi a ıncˆ y ∈ f (D) ∩ V . pentru orice ε > 0 ¸i orice x ∈ D. x ∈ D pentru care |x − x | < δε . atunci a a s a functia compus˘ g ◦ f este continu˘ pe D. ¸i deci continuitatea functie compuse g ◦ f ˆ x0 . Atunci f este continu˘ pe D ¸ a dac˘ ¸i numai dac˘. pentru orice s ın a a W ∈ ϑ g(f (x0 )) .x > 0 as a s a astfel ˆ at ıncˆ |f (x) − f (x )| < ε pentru orice x ∈ D pentru care |x − x | < δε.5. Orice functie uniform continu˘ pe D este continu˘ pe D dar implicatia ¸ a a ¸ invers˘. respectiv g : F (D) ⊆ Y → Z. nu este adev˘rat˘. atunci propozitia 3. exist˘ U ∈ ϑ(x0 ) astfel ˆ at y = a ıncˆ f (x) ∈ V pentru orice x ∈ D ∩ U ¸i. pentru orice ε > 0. a a ın s a ın atunci functia compus˘ g ◦ f : D → Z este continu˘ ˆ x0 . Dac˘ y0 = f (x0 ) ¸i W ∈ ϑ g(y0 ) . a ın a a Teorema 3. din continuitatea lui f . Spunem c˘ f : D ⊆ R → R este uniform continu˘ pe D ¸ a a dac˘. exist˘ δε. avˆnd ˆ vedere con¸ a s a ın tinuitatea lui g.5.x . Definitia 3. s a .62 Dac˘ lu˘m ˆ considerare caracterizarea continuit˘¸ii pe ˆ a a ın at ıntreg domeniul de definitie.8. Apoi. rezult˘ c˘. ¸ a a Un rezultat similar are loc ¸i pentru continuitatea uniform˘. ˆ final. Fie f : D ⊆ R → R. exist˘ δε > 0 astfel ˆ at a a ıncˆ |f (x ) − f (x | < ε pentru orice x . s ¸ ın Desigur. dac˘ f este continu˘ pe D ¸i g este continu˘ pe f (D). Dac˘ f este continu˘ ˆ x0 ∈ D ¸i g este continu˘ ˆ f (x0 ) din f (D).4 poate fi reformulat˘ astfel ¸ ¸ a Propozitia 3. exist˘ U ∈ ϑ(x0 ) astfel ˆ at g f (x) ∈ W pentru a ıncˆ orice x ∈ D ∩ U . ˆ general. Fie f : D ⊆ R → R. ¸ a a ın Demonstratie.

a a a a Remarca 3. y ∈ D . x > y implic˘ a f (x) ≥ f (y). y ∈ D. x < y. x > y implic˘ a a a f (x) > f (y). spunem c˘ o functie f este descresc˘toare pe D dac˘ pentru a ¸ a a orice x. f este o functie descresc˘toare (strict descresc˘toare) dac˘ ¸i ¸ a a a s numai dac˘ a f (x) − f (y) (x − y) ≤ 0 ∀ x. a a respectiv f (x0 −) ≥ f (x0 ) ≥ f (x0 +) dac˘ f este descresc˘toare. x > y implic˘ a a a f (x) < f (y). Atunci exist˘ f (x0 −) ¸i f (x0 +) ¸i a s s avem : f (x0 −) ≤ f (x0 ) ≤ f (x0 +) dac˘ f este cresc˘toare. Teorema 3. spunem c˘ f este strict descresc˘toare pe D. pentru orice dou˘ puncte ¸ a a x. respectiv f (x) − f (y) (x − y) < 0 ∀ x. Putem caracteriza o functie cresc˘toare (strict cresc˘toare) ¸ a a prin inegalitatea f (x) − f (y) (x − y) ≥ 0 ∀ x. y ∈ D. Similar. Fie f : D ⊆ R → R o functie monoton˘ pe D ¸i x0 ∈ D ¸ a s un punct de acumulare pentru D. spunem c˘ f este cresc˘toare pe D. echivalent. x < y avem f (x) ≥ f (y) sau.6. y ∈ D. a a Dac˘ x < y implic˘ f (x) < f (y) sau.3 Propriet˘¸i ale functiilor continue at ¸ Mai ˆ ai vom defini considera notiunea de functie monoton˘. y ∈ D . a a Similar.8.9. Fie f : D ⊆ R → R. echivalent. a a O functie f se nume¸te monoton˘ (strict monoton˘) pe D dac˘ f este ¸ s a a a cresc˘toare (strict cresc˘toare) sau descresc˘toare (strict descresc˘toare). Dac˘ x < y implic˘ f (x) > f (y) sau echivalent. y ∈ D. avem f (x) ≤ f (y) sau. x = y.63 3. echivalent. ıntˆ ¸ ¸ a Definitia 3. respectiv f (x) − f (y) (x − y) > 0 ∀ x. Dac˘. x > y implic˘ a f (x) ≤ f (y). x = y. a a . spunem c˘ f este strict cresc˘toare pe D.

folosind propriet˘¸ile celei mai mici margini supea at rioare a unei functii (teorema 2. x ∈ D. ∀ x ∈ D. pentru orice ε > 0. x < x0 ¸i. astfel ˆ at f (x1 ) > s a ıncˆ f (x0 −) − ε. Dac˘ δε = x0 − x1 > 0. avem f (x0 −) ≤ f (x0 ). dac˘ f (x0 +) = inf B. Pentru a obtine inegalit˘¸ile f (x0 −) ≥ f (x0 ) ≥ f (x0 +) ˆ cazul ¸ at ın unei functii descresc˘toare. exist˘ x1 ∈ D. a Pe de alt˘ parte. x < x0 }. Din ipotez˘ a f (x) ≤ f (x0 ).8). |f (x) − f (x0 )| < ε. echivalent. x < x0 . pentru a care 0 < x0 − x = |x − x0 | < δε . x1 < x0 . avem ¸ f (x) ≤ f (x0 −). atunci s a f (x0 +) = lim f (x). atunci B este m˘rginit˘ inferior. dac˘ a a B = {f (x) . De aici deducem c˘ f (x0 −) = a lim f (x). x x0 Deasemenea avem f (x0 −) ≤ f (x0 ) ≤ f (x0 +). ∀ x ∈ D. x < x0 . x ∈ D. x x0 ˆ Intr-un mod similar putem demonstra c˘. atunci. pentru orice x ∈ D. Presupunem c˘ f este o functie cresc˘toare ¸i fie ¸ a ¸ a s A = {f (x) . avem f (x0 ) − ε < f (x) < f (x0 −) + ε sau. pentru orice multime ¸ a s a a a ¸ . a Dac˘ f (x0 −) = sup A. pentru orice x ∈ D. f (x0 ) fiind o margine inferioar˘ pentru a a a B. pentru care 0 < In a a |x − x0 | < δε . deci multimea A este m˘rginit˘ superior iar f (x0 ) este o margine supe¸ a a rioar˘ pentru A. ¸i. x > x0 }. mai mult. x < x0 . ˆ final rezult˘ c˘. este suficient s˘ repet˘m demonstratia pen¸ a a a ¸ tru functia cresc˘toare −f ¸i s˘ utiliz˘m faptul c˘. avem x1 < x < x0 ¸i. s f (x1 ) ≤ f (x) ≤ f (x0 −).64 Demonstratie.

din ¸ a a s unicitatea limitei. xM ∈ K astfel ˆ at f (xm ) = ¸ a s a ıncˆ inf f (K). ˆ continuare. c˘ f (K) este o multime ˆ a ¸ ınchis˘. Sirul (xn )n∈N este m˘rginit deci exist˘ un sub¸ir (xnk )k∈N ¸ a a s convergent la un element xM ∈ K (avˆnd ˆ vedere c˘ multimea K este a ın a ¸ ˆ ınchis˘). a ın a ¸ ı¸ ın Deoarece f (K este m˘rginit˘. Pentru yn exist˘ xn ∈ K cu f (xn ) = yn . Sirul (xn )n este m˘rginit deci contine un sub¸ir convergent (xnk )nk . Teorema 3. Fie y un punct de acumulare a a multimii f (K). c˘ functia f ˆsi atinge marginile ˆ K. din ¸ a a unicitatea limitei. dar a a ın a f (xnk ) > nk → ∞. yn = y ¸i ¸ a s s yn → y. a Vom ar˘ta.10. multimea ¸ aa ıntˆ a ¸ a a a ¸ f (K) este m˘rginit˘. Deci f (K) este ¸ a a ˆ ınchis˘. /par Ar˘t˘m. adic˘. yM ∈ f (K). Similar se poate ar˘ta c˘ f este m˘rginit˘ ¸i inferior. respectiv f (xM ) = sup f (K). obtinem c˘ y = f (x). Presupunem. absurd. c˘ f nu este m˘rginit˘ a a a a a superior. Dac˘ K este o multime compact˘. a¸adar functia a a a s ¸ f ˆsi atinge marginile ˆ K. Pentru yn exist˘ xn ∈ K cu a s a f (xn ) = yn . respectiv inf A = a a − sup(−A). Atunci. Ar˘t˘m mai ˆ ai c˘ functia f este m˘rginit˘. exist˘ yM = sup f (K) ¸i din teorema a a a s 2.9 exist˘ un ¸ir yn ∈ f (K) cu yn → y. atunci f (K) = {f (x) . Similar se arat˘ c˘ exist˘ un ¸ a a a a xm ∈ K cu f (xm ) = ym = inf f (K). (Weierstrass) Fie f : K ⊆ R → R o functie continu˘ pe ¸ a K. obtinem c˘ yM = f (xM ). exist˘ x ∈ K cu limk→∞ xnk = x. ¸ a ¸ s Deoarece multimea K este ˆ ¸ ınchis˘. a a ˆ Intrucˆt f este continu˘ ˆ x avem c˘ l = lim f (xnk ) = f (x).65 m˘rginit˘ A de numere reale. Demonstratie. avem sup A = − inf(−A). prin absurd. x ∈ K} a ¸ a este o multime compact˘ ¸i exist˘ xm . pentru orice n ∈ N exist˘ xn ∈ K astfel ˆ at f (xn ) > a ıncˆ n. ı¸ ın k→∞ k→∞ k→∞ . adic˘ y ∈ f (K). ˆ a a a as a a ın continuare. Atunci exist˘ un ¸ir (yn )n∈N cu yn ∈ f (K). a Functia f este continu˘ deci exist˘ l = lim f (xnk ) = f (x) ¸i. a s Functia f este continu˘ deci exist˘ l = lim f (xnk ) = f (xM ) ¸i. Sirul (xn )n∈N este m˘rginit a ¸ a deci exist˘ un sub¸ir (xnk )k∈N convergent la un element x ∈ K (avˆnd ˆ a s a ın vedere c˘ multimea K este ˆ a ¸ ınchis˘). Deoarece f (K) este ˆ ınchis˘ rezult˘ c˘ ym .

g(x) = f (x) − y este. oricare ar fi δ > 0. Evident ¸ a ıncˆ (a1 . ¸ as ın s de aici. b]. as ¸ a a a atunci exist˘ un ¸ir (xn )n∈N de puncte a lui A convergent la c ¸i.13. b]. ¸i orice ¸ a s y ˆntre f (x1 ) ¸i f (x2 ). Fie f : [a. f (x) < 0}. se obtin dou˘ ¸iruri (xn )n . exist˘ a ¸ a a un num˘r pozitiv ε0 . atunci exist˘ un interval (a1 . b]. respectiv f (b) > 0. 1 Luˆnd. ¸ A este nevid˘ ¸i este o multime m˘rginit˘ superior. (xn )n a ¸ as n din intervalul [a. (Proprietatea lui Darboux) Dac˘ f : [a. b] → R o functie continu˘ astfel ˆ at f (a)f (b) < ¸ a ıncˆ 0. existenta unui punct x ∈ [x1 . atunci. Dac˘ c = sup A. o functie continu˘ ¸i g(x1 ) < 0 ˆ timp ce g(x2 ) > 0 ¸i. de asemenea. b] → R o functie continu˘ pe [a. Fie f : [a. n . avem proprietatea lui Darboux a unei functii continue ¸a ¸ pe un interval [a. pentru orice x1 . x2 ] → R. astfel ˆ at. Atunci exist˘ cel putin un punct c ∈ (a. exist˘ cel putin un punct x ∈ [x1 . b] . b] ⊂ R → R este a o functie continu˘. ¸i not˘m ¸ a s a prin A multimea {x ∈ [a. Dac˘ presupunem f (c) < 0. x2 ∈ [a. succesiv δ = pentru n ∈ N. xδ din intervalul [a. b].12. x2 ] astfel ˆ at g(x) = f (x)−y = 0. a Teorema 3. a2 ). ın ¸ a s Ca o consecint˘.11. deci ın a a f (c) ≤ 0. Demonstratie. Orice functie continu˘ pe un interval ˆ ¸ a ınchis ¸i m˘rginit s a este uniform continu˘. a2 ) ⊂ A ˆ contradictie cu faptul c˘ c = sup A. a Demonstratie. x2 ] astfel ˆ at ı s a ¸ ıncˆ f (x) = y.66 Teorema 3. ˆ ¸ Intr-adev˘r.si |f (xn ) − f (xn )| > ε0 . a ¸ ıncˆ Demonstratie. Teorema 3. deci. b] cu |xn − xn | < 1 . atunci functia ¸ g : [x1 . rezult˘ c˘ (f (xn ))n∈N converge la f (c). exist˘ dou˘ numere a ıncˆ a a reale xδ . Presupunem c˘ f (a) < 0. b] cu |xδ − xδ | < δ dar |f (xδ ) − f (xδ )| > ε0 . a2 ) ⊂ (a. b) a a continˆnd c astfel ˆ at f (x) < 0 pentru orice x ∈ (a1 . A¸adar f (c) = 0. ¸ ¸ a Presupunem c˘ functia nu este uniform continu˘ pe [a. ¸ ıncˆ adic˘ f (x) = y. avˆnd a s s a ˆ vedere continuitatea lui f . x1 < x2 . b) astfel ˆ at f (c) = 0. dac˘ presupunem de exemplu c˘ f (x1 ) < y < a a a f (x2 ).

deoarece functia s ¸ as s ¸ f este continu˘ ˆ x0 rezult˘ c˘ |f (xnk ) − f (xnk )| → 0 fapt ce contravine a ın a a cu inegalitatea |f (xn ) − f (xn )| > ε0 . a contine un sub¸ir (xnk )k convergent la un element x0 din intervalul [a.67 Sirul (xn )n este un ¸ir m˘rginit cu elemente dintr-o multime ˆ ¸ s a ¸ ınchis˘. am obtinut dou˘ ¸iruri convergente la x0 ¸i. s ¸ a . ¸ s 1 Deoarece |xnk − xnk | < ¸i. b]. b]. A¸adar functia f este uniform continu˘ pe intervalul [a. din egalitatea xnk = (xnk − xnk ) + xnk s n rezult˘ c˘ ¸i ¸irul (xnk )k este covergent la x0 . deci. a as s A¸adar.

spunem c˘ f este derivabil˘ ˆ a a a a ın Dac˘ f este derivabil˘ ˆ fiecare punct al lui D. ˆ In continuare. Fie f : D → R ¸i x0 ∈ D un punct de acumulare pentru ¸ s D.1 Definitii ¸ ˆ cadrul acestui capitol. ˆ absenta unor preciz˘ri suplimentare. s a 68 . a ¸ ın a atunci putem considera o nou˘ functie a ¸ f : D1 → R . vom In ın ¸ a nota cu D un interval deschis din R. spunem c˘ f este a a ın a derivabil˘ pe D. Definitia 4. x − x0 df (x0 ). ¸ a a Similar. dac˘ f (x0 ) este finit˘. D1 x → f (x) ∈ R. a Dac˘ D1 este multimea de puncte din D ˆ care f este derivabil˘.1. dx Not˘m aceast˘ limit˘ prin f (x0 ) sau a a a x0 . derivata de ordinul n a lui f este definit˘ ca fiind prima derivat˘ a a a derivatei de ordinul n − 1 ¸i o not˘m prin f (n) .Capitolul 4 Calcul diferential ¸ 4. Spunem c˘ f are derivat˘ ˆ x0 dac˘ exist˘ limita a a ın a a x→x0 lim f (x) − f (x0 ) . Functia f este numit˘ prima derivat˘ a lui f .

unde y = f (x). derivata lui a f ˆn x0 .2. f (x0 ) . dx dx Pentru derivata de ordinul n putem utiliza ¸i notatiile s ¸ dn f dn y sau . a ¸ a ın atunci este f este continu˘ ˆ x0 . ne d˘ panta tangentei la graficul functiei ˆ punctul ı a a a ¸ ın x0 .1. din punct de vedere geometric. Pentru x0 ∈ D ¸i x ∈ D arbitrar cu x = x0 . ın Teorema 4. d xn d xn Remarca 4. lim x→x0 f (x) − f (x0 ) = f (x0 ). Dac˘ f : D → R este o functie derivabil˘ ˆ x0 ∈ D. at putem vorbi doar de derivatele laterale. pentru extremit˘¸ile sale. dac˘ exist˘. a ın Demonstratie. Definim derivatele laterale ale lui f ˆ x0 prin ¸ ın fd (x0 ) = f+ (x0 ) = lim x x0 f (x) − f (x0 ) x − x0 ca fiind derivata la dreapta. a a a Dac˘ D este un interval ˆ a ınchis. (x − x0 ) . Reamintim c˘. |f (x0 )| < ∞. respectiv fs (x0 ) = f− (x0 ) = lim x x0 f (x) − f (x0 ) x − x0 ca fiind derivata la stˆnga dac˘ limitele exist˘. Functia f are derivat˘ ˆ x0 dac˘ ¸i numai dac˘ derivatele laterale ¸ a ın a s a f+ (x0 ) ¸i f− (x0 ) exist˘ ¸i sunt egale. Ecuatia acestei tangente. de asemenea. atunci. ˆ acest caz.1. avem ¸ s f (x) = f (x0 ) + unde x→x0 f (x) − f (x0 ) (x − x0 ) x − x0 lim (x − x0 ) = 0. valoarea lor comun˘ reprezentˆnd s as a a valoarea derivatei lui f ˆ x0 . Definitia 4.69 Not˘m. prima derivat˘ f prin a a df dy sau . este ¸ ın y − f (x0 ) = f (x0 )(x − x0 ).

(f g) = f g + f g . pentru ultima egalitate. . f (x) = |x| ¸i x0 = 0. a a Exercitiul 4. ¸ 1. Fie f : D → R. g2 unde α. f g = f g−fg . g(x) = 0 s pentru orice x ∈ D. g : f (D) → R ¸i x0 ∈ D astfel ˆ at y0 = f (x0 ) s ıncˆ este un punct interior pentru f (D). Dac˘ exist˘ f (x0 ) ¸i g (y0 ). a¸a cum ¸ a ın s rezult˘ din urm˘torul contraexamplu. atunci functia compus˘ g ◦ f : D → R a a s ¸ a are derivat˘ ˆ x0 ¸i a ın s (g ◦ f ) (x0 ) = g f (x0 ) f (x0 ). (α f + β g) = α f + β g .2. β ∈ R.70 Astfel g˘sim a lim f (x) − f (x0 ) f (x) − f (x0 ) (x−x0 ) = lim lim (x−x0 ) = f (x0 )·0 = 0 x→x0 (x − x0 ) (x − x0 ) x→x0 lim f (x) = f (x0 ). pentru f. g sunt derivabile ¸i. Continuitatea unei functii f ˆ ¸ ıntr-un punct nu este o conditie suficient˘ pentru derivabilitatea lui f ˆ acel punct.1. g : D → R. ¸ a ¸ s Functia f este continu˘ ˆ x0 dar ¸ a ın f+ (0) = lim x 0 |x| − |0| x = lim = 1 x 0x x−0 ˆ timp ce ın f− (0) = lim x |x| − |0| −x = lim = −1. f. Avem. 2. 0 x−0 x 0 x Reamintim cˆteva propriet˘¸i legate de operatii cu functii ale c˘ror a at ¸ ¸ a demonstratii sunt imediate. x→x0 ¸i de aici s x→x0 Remarca 4. Consider˘m functia f : R → R .

f (x) = |x| care este continu˘ ˆ x0 = 0 dar pentru care o inegalitate de forma (4. x − x0 avem |f (x) − f (x0 )| ≤ |f (x0 )| + ε0 |x − x0 | ¸i. atunci exist˘ a a ın a o vecin˘tate U ∈ ϑ(x0 ) ¸i o constant˘ M > 0 astfel ˆ at a s a ıncˆ (4.3. . Ca un exa ın ¸ a ın a emplu putem lua f : R → R . s |f (x) − f (x0 )| ≤ M |x − x0 | cu M = |f (x0 )| + ε0 pentru orice x ∈ D ∩ (U \ {x0 }).2. f (x) = |x| din exemplul 4. y0 = f (x0 ). Atunci presupunˆnd c˘ f este inversabil˘ a a a −1 ¸i y0 = f (x0 ) rezult˘ c˘ f este derivabil˘ ˆ y0 ¸i s a a a ın s f −1 (y0 ) = 1 .1. mai mult. Fie I ⊂ R un interval deschis ¸i f : D → I o functie derivabil˘ ˆ s ¸ a ın punctul x0 ∈ D cu f (x0 ) = 0.71 3. Dac˘ f este derivabil˘ ˆ punctul x0 ∈ D. f (x0 ) Teorema 4. ın a Pe de alt˘ parte.1) a ın nu poate avea loc ˆ nici o vecin˘tate a lui 0.1) |f (x) − f (x0 )| ≤ M |x − x0 | ∀ x ∈ U Demonstratie. este posibil c˘ o functie s˘ satisfac˘ conditia lui a a ¸ a a ¸ ˆ Lipschitz ˆ ıntr-un punct x0 f˘r˘ a fi derivabil˘ ˆ acel punct. a a ¸ ın Remarca 4. ˆ general. O functie care satisface conditia lui Lipschitz ˆ x0 este ¸ ¸ ın continu˘ ˆ x0 dar implicatia invers˘ este. Pentru o functie care verific˘ o inegalitate de forma (4.1) ˆ ¸ a ıntr-o vecin˘tate a a lui x0 spunem c˘ verific˘ conditia lui Lipshitz ˆ x0 . fals˘. ˆ ¸ Intradev˘r. care are loc de asemenea ¸i pentru s x = x0 . dac˘ ε > 0 este fixat ¸i U ∈ ϑ(x0 ) este astfel a a s ˆ at ıncˆ f (x) − f (x0 ) − f (x0 ) < ε0 ∀ x ∈ D ∩ (U \ {x0 }). In acest a a a ın sens putem reconsidera functia ¸ f : R → R .

Avem ın fs (x0 ) = lim x x0 f (x) − f (x0 ≥0 x − x0 f (x) − f (x0 ≤0 x − x0 ¸i s fd (x0 ) = lim x x0 astfel c˘ f (x0 ) = 0. ¸ a ˆ Remarca 4. atunci f are un maxim local ˆn x0 ¸i spunem c˘ x0 este un punct de maxim ı s a local. b) astfel ˆ at f (c) = 0.4. b]. Punctul x0 este numit punct de extrem local pentru f .4. b] → R o functie continu˘ ¸ a pe [a.72 Definitia 4. Atunci a s a exist˘ un punct c ∈ (a. (Teorema lui Fermat) Fie f : D → R o functie ¸i x0 un ¸ s punct interior a lui D. respectiv dac˘ a f (x) − f (x0 ) ≥ 0 ∀ x ∈ U ∩ D. Dac˘ x0 este un punct de extrem local pentru a functia f ¸i f are derivat˘ ˆ x0 .3. b).4. ¸i astfel c˘ f (a) = f (b). In conditiile teoremei precedente. punctele de extrem ale ¸ unei functii derivabile se g˘sesc printre punctele critice ale functiei. Teorema 4. (Teorema lui Rolle) Fie f : [a. derivabil˘ pe intervalul (a. ¸ s a ın Demonstratie.3. Fie f : D → R ¸i x0 ∈ D. Presupunem c˘ exist˘ U ∈ ϑ(x0 ) astfel ˆ at f (x) − ¸ a a ıncˆ f (x0 ) < 0 pentru orice x ∈ U (f are un maxim local ˆ x0 ). Spunem c˘ f are un extrem ¸ s a local ˆn x0 dac˘ exist˘ o vecin˘tate U ∈ ϑ(x0 ) astfel ˆ at diferenta ı a a a ıncˆ ¸ f (x) − f (x0 ) are un semn constant pe U ∩ D. Dac˘ a f (x) − f (x0 ) ≤ 0 ∀ x ∈ U ∩ D. atunci f (x0 ) = 0. a Definitia 4. ¸ a ¸ Teorema 4. a ıncˆ . atunci f are un minim local ˆ x0 ¸i x0 este un punct de minim local a lui ın s f. Vom spune c˘ x0 este punct critic sau punct stationar al ¸ a ¸ functiei f dac˘ f (x0 ) = 0.

g(b) − g(a) g (c) . g sunt derivabile pe (a. b] sunt dou˘ r˘d˘cini consecutive ¸ a a a a ale functiei continue f ¸i f este derivabil˘ pe (a. Cazul a a ≤ xm < xM < b se trateaz˘ analog ¸i punem c = xM . b]. b) ¸i ϕ(a) = ϕ(b). Din g (x) = 0 pe [a. b]. Functia ϕ(x) este continu˘ pe [a. Fie ϕ(x) = (f (a) − f (b))g(x) + (g(b) − g(a))f (x). a a a ın Teorema 4. b) cu ϕ (c) = 0. dac˘ x1 . b]. atunci f (x) = 0 ¸ a pe [a. b) ¸i g (x) = 0 pentru ¸ a s orice x ∈ (a. S˘ lu˘m arbitrar a < xm < xM ≤ b. g : [a. atunci f are cel mult o r˘d˘cin˘ ˆ (x1 . b). x2 ∈ (a. a s Consecinta 4. Din ¸ a a a teorema lui Fermat rezult˘ f (xm ) = 0 deci putem lua c = xm . Deci. x2 ). x2 ∈ [a. b]. atunci f are cel ¸ s a putin o r˘d˘cin˘ ˆ intervalul (x1 .5.1. x2 ). din teorema lui a ¸ a Weierstrass. b] → R dou˘ a a functii continue. atunci exist˘ cel putin un punct c ∈ (a. Dar a ϕ (c) = (f (a) − f (b))g (c) + (g(b) − g(a))f (c) = 0 ceea ce ˆ ınseamn˘ c˘ a a f (c) f (b) − f (a) = . exist˘ c ∈ (a. b] astfel ˆ at a ıncˆ f (xm ) ≤ f (x) ≤ f (xM ) ∀ x ∈ [a. b] rezult˘. Dac˘ f (x) = k pentru orice x ∈ [a. derivabil˘ pe (a. (Teorema lui Cauchy) Consider˘m f. Dac˘ f. ¸ a a a ın Reciproc.73 Demonstratie. xM ∈ [a. c˘ ¸ a a g(a) = g(b). ¸ a a s Astfel. din teorema lui Rolle. Nu putem avea xm = a ¸i xM = b sau xm = b ¸i xM = a deoarece f s s nu este o functie constant˘. b) astfel ˆ at a ¸ ıncˆ f (b) − f (a) f (c) = . Dac˘ x1 . b). Presupunem c˘ f nu este o functie constant˘. g(b) − g(a) g (c) Demonstratie. b) sunt dou˘ r˘d˘cini consecutive pentru a a a a derivata f . exist˘ xm .

a ¸ a – dac˘ f este o functie descresc˘toare. (Teorema lui Lagrange) Dac˘ f : [a. s s ¸ a ˆ Intr-un mod similar se poate demonstra teorema pentru o functie ¸ descresc˘toare. b). x]. b) ¸i f ¸ a a s este o functie monoton˘. b). g : [a. pentru a x1 . ¸ a ın Consecinta 4. atunci f ≤ 0. atunci. b] → R este o functie a ¸ continu˘ pe [a. b). atunci f are un semn constant pe intervalul ¸ a (a. b].6. b). ∀ x ∈ U ∩ [a. respectiv. b). a 2) Aplic˘m teorema lui Lagrange functiei h(x) = f (x)−g(x) pe [a. 1) Dac˘ f : [a. b). atunci exist˘ c ∈ (a. b] → R este derivabil˘ pe (a. atunci a a f este descresc˘toare. b]. pentru x0 ∈ ¸ a a (a. a ¸ a Reciproc. 1) Dac˘ f este cresc˘toare pe [a. g˘sim x0 ∈ (x1 . a Demonstratie. atunci diferenta a ¸ f − g este constant˘ pe [a. atunci. dac˘ f (x) ≤ 0 pentru orice x ∈ (a. respectiv – dac˘ f este o functie cresc˘toare. Astfel f (x0 ) = lim f (x) − f (x0 ) ≥ 0. b]. a 2) Dac˘ f. b) astfel a s a a ˆncˆt ı a f (b) − f (a) = f (c)(b − a).2. b]. dac˘ f (x) ≥ 0 pentru orice x ∈ (a. x2 ∈ (a. x = x0 unde U ∈ ϑ(x0 ). atunci f ≥ 0. b). avem f (x) − f (x0 ) (x − x0 ) > 0. A¸adar f este o functie cresc˘toare. x − x0 x→x0 Reciproc. b] ¸i este derivabil˘ pe (a. dac˘ f (x) ≥ 0 pentru orice x ∈ (a. b). Lu˘m ˆ teorema lui Cauchy g(x) = x. atunci f este a cresc˘toare. x2 ) cu a f (x2 ) − f (x1 ) = f (x0 )(x2 − x1 ) ≥ 0 ¸i de aici f (x2 ) ≥ f (x1 ). a ¸ x ∈ [a.74 Teorema 4. x1 < x2 . Demonstratie. . b] → R satisfac f = g pe (a.

¸ 6  α  y β v(t) u(t) α - O α α+β β 2 α ≤ u(t) ≤ v(t) ≤ β ∀ t ∈ [α. g(β)]. b] a a a cu f (α) = f (β) ¸i orice y dintre f (α) ¸i f (β). β] → R definite prin α+β 2 u(t) = . b). v(ty ) v(ty ) − u(ty ) ultima egalitate fiind o consecinta a teoremei lui Lagrange pe intervalul ¸˘ [u(ty ). β] ¸i f (α). ˆ aplic˘m proprietatea lui Darboux. v.75 Teorema 4. g : [α. (Teorema lui Darboux) Fie f : [a. Presupunem c˘ f este finit˘ pe [α. α+β   2t − β pentru t ∈ . β] astfel s s a ˆncˆt y = f (cy ). ı a Demonstratie. ¸ a ıi a teorema 3.  f (α) pentru t = α     f (v(t)) − f (u(t)) pentru t ∈ (α . pentru orice y dintre f (α) ¸i f (β). β] ¸i consider˘m functiile ¸ a a s a ¸ u. exist˘ ty ∈ (α . f (β) ∈ [g(α).7. s x Cum g este o functie continu˘. β]. Atunci. β  2 v(t) = α+β  β pentru t ∈ α. β) g(t) =  v(t) − u(t)    f (β) pentru t = β Functiile u. β] ⊂ [a.12. pentru orice [α. v(ty )]. Deci. β) s a astfel ˆ at ıncˆ y = g(ty ) = f (v(ty )) − f (u(ty )) = f (cy ) cu cy ∈ u(ty ). b] → R o functie avˆnd ¸ a derivat˘ (finit˘ sau infinit˘) pe (a. g sunt continue pe [α.β 2   2t − α pentru t ∈ α + β . . v. exist˘ cy ∈ [α. 2 pentru t ∈ α.

atunci. g sunt derivabile pe I \ {x0 }. exist˘ αy ∈ (α . de aici. a Mai mult. x = x0 . 0 dou˘ functii f. g nu se anuleaz˘ pe o vecin˘tate a lui x0 . 0. b] → R s functii definite prin ¸ f= f (x). x = x0 g(x). x = x0 . presupunem acum c˘ f− (β) = ∞ ¸i presupunem a a s prin reducere la absurd c˘ exist˘ A ∈ R ¸i U ∈ ϑ(β) astfel ˆ at f (x) < A a a s ıncˆ pentru orice x ∈ U . (Regula lui L H´spital ˆ cazul o ın 3. lim f (x) = lim g(x) = 0. x < β. Fie ¸ ıntˆ a a J = I ∪ {x0 } ¸i f . Teorema 4. 0 ) Fie I ⊂ R un interval. f. f (x) = l. x0 ] (sau ¸ s . g : I → R ¸i x0 ∈ I Presupunem c˘ urm˘toarele patru a ¸ s a a afirmatii au loc : ¸ 1. pentru orice y ≥ f (α). g (x) Atunci avem c˘ a 4. αy ].8. β] ar trebui s˘ avem a f (β) − f (x) = f (cx ) < A β−x ¸i. exist˘ lim a x→x0 x→x0 x→x0 x→x0 lim f (x) f (x) = lim . respectiv g = 0. s f− (β) = lim x β f (β) − f (x) ≤A β−x fapt ce contrazice ipoteza c˘ f− (β) = ∞. g(x) x→x0 g (x) Demonstratie. β) astfel ˆ at a ıncˆ f (αy ) > y ¸i putem aplica prima parte a demonstratiei pentru intervalul s ¸ [α. de exemplu. Presupunem mai ˆ ai c˘ x0 este num˘r real. 2. g. x = x0 Atunci f ¸i g sunt continue pe J.76 Dac˘. Fie (xn )n un ¸ir cu elemente din I ¸i s s s cu xn < x0 (sau xn > x0 ). g : [a. pentru orice interval [x. Functiile f ¸i g sunt derivabile pe [xn . exceptie eventual ˆ a a ¸ ın x0 .

∞) → R. f (x0 ) = 0. putem considera c˘ f. yn = . h(y) = a y o functie bijectiv˘ ¸i functiile F = f ◦ h ¸i G = g ◦ h. 2 yn xn 1 1 g (xn ). F. 1 2. yn = . g : (a. xn → ∞. g(x0 ) = 0. ) ¸i s s a F (yn ) = − G (yn ) = − 1 1 f (xn ). xn ]). G sunt continue ¸i derivabile pe (0. 2 yn xn . F (yn ) → 0. G(yn ) → 0. Fie a a 1 1 h : (0. ∞). x0 ) (sau ξn ∈ [x0 .77 [x0 . g (ξn ) = g (ξn ). xn )) a astfel ˆ at ıncˆ f (xn ) − f (x0 ) f (ξn ) = g(xn ) − g(x0 ) g (ξn ) Dar f (xn ) = f (xn ). Atunci yn = → 0 ¸i putem demonstra cu s xn u¸urinta afirmatiile: s ¸˘ ¸ 1. Din teorema lui Cauchy. g(x) Dac˘ xn → x0 . exist˘ ξn ∈ [xn . ) → (a. g(xn ) g (ξn ) f (x) =l∈R g (x) f (x) = l. f (ξn ) = f (ξn ) ¸i s g(xn ) = g(xn ). Atunci avem f (xn ) f (ξn ) = . a > 0. atunci ξn → x0 ¸i din a s x→x0 lim rezult˘ de asemenea a x→x0 lim Dac˘ x0 = ∞. ¸ as ¸ s 1 Fie xn .

g (xn ) G (yn ) f (xn ) F (yn ) → l. G(yn ) g(xn ) ˆ mod analog putem demonstra urm˘toarea variant˘ a teoremei In a a ∞ . G (yn ) = 0. atunci → l pentru xn → ∞. Dac˘ a F (yn ) f (xn ) → l. s s Similar. Presupunem c˘ urm˘toarele s a a patru afirmatii sunt adev˘rate: ¸ a 1) f. g sunt derivabile pe [a. 1]. 1]. a s s 3) g (x) = 0 pentru orice x = x0 . dac˘ aceasta exist˘. Dac˘ a 5. x2 ∈ I. x2 de la I ¸i orice t ∈ [0. pentru orice a a a x1 . ppentru orice x1 . f (x2 )). atunci → l pentru yn → 0. b] ¸i lim g(x) = ∞ . b]. x2 din I ¸i orice t ∈ [0. b] → R ¸i x0 ∈ [a. b] \ {x0 } . f (x1 )) ¸i s s (x2 . f (x) 4) exist˘ lim a = L ∈ R. avem s f x1 + t(x2 − x1 ) ≥ f (x1 ) + t f (x2 ) − f (x1 ) . 2) g este strict cresc˘toare pe [a. f (x1 )) ¸i (x2 . spunem c˘ f este concav˘ pe intervalul I dac˘. x→x0 g (x) f (x) Atunci exist˘ lim a = L. Geometric.9.78 3. precedente pentru cazul ∞ Teorema 4. Altfel spus. pentru ¸ a a orice x1 . x→x0 g(x) x→x0 Presupunem cunoscut˘ leg˘tura dintre convexitatea sau concavitatea a a unei functii f ¸i semnul celei de a doua derivat˘ f . x1 < x2 graficul lui f pentru x ∈ (x1 . 4. avem s f x1 + t(x2 − x1 ) ≤ f (x1 ) + t f (x2 ) − f (x1 ) . . pentru orice x1 . x0 ] ¸i [x0 . f (x2 )). x2 ∈ I. (∀) n ≥ 1. ¸ s a a a O functie f : I ⊂ R → R este convex˘ pe intervalul I dac˘. x2 ) este situat deasupra coarda ce une¸te punctele (x1 . Fie f : [a. x2 ) este situat sub coarda ce une¸te punctele (x1 . x1 < x2 graficul lui f pentru x ∈ (x1 .

atunci abscisele punctelor de inflexiune se g˘sesc printre zerourile lui f . a Subliniem faptul c˘ implicatia invers˘ nu este ˆ a ¸ a ıntotdeauna adev˘rat˘. f (x) = x . dx0 ) = f (x0 )dx0 .5. Exercitiul 4.2) f (x) − f (x0 ) = A(x − x0 ) + ω(x)(x − x0 ) ∀ x ∈ D. Fie f : D → R o functie dat˘ ¸i x0 ∈ D. Expresia A(x − x0 ) reprezint˘ diferentiala lui f ˆ x0 ¸i o not˘m prin a ¸ ın s a df (x0 . Atunci f ¸ as este diferentiabil˘ ˆ x0 dac˘ ¸i numai dac˘ f este derivabil˘ ˆ x0 ¸i ¸ a ın as a a ın s df (x0 . cu constanta A = 1 ¸i ca functie ω. ¸ Teorema 4. Ca exemplu. avem diferentiabilitatea lui f (x) = x ˆ fiecare punct x a lui R. respectiv f este a a concav˘ pe I dac˘ ¸i numai dac˘ f (x) ≤ 0 pentru orice x ∈ I. dx0 ). pentru functia f : R → R . ¸ ın ˆ acela¸i timp. dx(x0 . a as a Un punct pe graficul unei functii f : I ⊆ R → R unde f este continu˘ ¸ a ˆsi schimb˘ concavitatea este numit punct de inflexiune al graficului. ω(x) = 0 pentru orice x ∈ R.5.10. atunci convexitatea lui f pe I este a a ın echivalent˘ cu faptul c˘ f (x) ≥ 0 pentru orice x ∈ I. ¸ ¸ putem scrie x − x0 = 1(x − x0 ) + 0(x − x0 ) ∀ x ∈ R. Spunem c˘ ¸ ¸ a s a f este diferentiabil˘ ˆ x0 dac˘ exist˘ o constant˘ A ∈ R ¸i o functie ¸ a ın a a a s ¸ ω : D → R continu˘ ˆ x0 astfel ˆ at ω(x0 ) = 0 ¸i urm˘toarea egalitate a ın ıncˆ s a are loc (4. . x−x0 ) = x−x0 ne permite s˘ scriem diferentiala In s a ¸ functiei f ca df (x0 . a a Este posibil s˘ avem un punct de inflexiune ˆ care derivata a doua a a ın functiei s˘ nu existe. ı¸ a a a a Remarca 4. Fie f : D ⊆ R → R o functie dat˘ ¸i x0 ∈ D.79 Dac˘ exist˘ f ˆ intervalul I.2. x − x0 ). Mai s ¸ mult. ¸ a Definitia 4. De aici deducem imediat c˘ dac˘ exist˘ f . x − x0 ) = df (x0 .

¸ a ın a df : D × R → R . dx0 ) = f (x0 )dx0 . rezult˘ c˘ ω este o functie continu˘. Presupunem c˘ f este diferentiabil˘ ˆ x0 ¸i c˘ avem egal¸ a ¸ a ın s a itatea (4.80 Demonstratie. putem considera diferentiala a a ¸ lui f ca o functie liniar˘ ˆ raport cu a doua variabil˘. x→x0 x − x0 deci exist˘ f (x0 ) = A ¸i. t) = f (x)t ¸i putem aproxima variatia lui f ˆ x ∈ D prin s ¸ ın f (x + t) − f (x) pentru valori suficient de mici ale lui t. avem ın ¸ df (x0 . putem considera functia a a a ¸   f (x) − f (x0 ) − f (x ) pentru x = x 0 0 x − x0 ω(x) =  0 pentru x = x0 . a a ¸ a Un calcul direct ne permite s˘ verific˘m egalitatea (4. Reciproc. Dac˘ f este diferentiabil˘ pe D. dac˘ f are derivat˘ finit˘ f (x0 ). df (x . avem f (x) − f (x0 ) = A + ω(x) x − x0 ¸i de aici s x→x0 lim f (x) − f (x0 ) = A + lim ω(x) = A + ω(x0 ) = A. D(f ) = 0 pentru orice functie constant˘ f (x) ≡ k. Dac˘ D(D) reprezint˘ multimea functiilor diferentiabile pe D. deci rezult˘ a a a diferentiabilitatea lui f ˆ x0 . putem a a ¸ ¸ ¸ considera operatorul D(f ) = df ¸i urm˘toarele rezultate au loc : s a 1.2) cu w o functie continu˘ luˆnd valoarea 0 ˆ x0 . ˆ a s ınlocuind A ˆ expresia diferentialei lui f .6.2). ¸ ın Remarca 4. x→x0 . ¸ a a ın Pentru x = x0 . ¸ a f (x)t. Deoarece lim ω(x) = 0 = ω(x0 ).

¸ . Definitia 4. D f g = gD(f ) − f D(g) . d(g ◦ f )(x . g2 5. dx) = (f (n−1) (x)dxn−1 ) dx = f (n) (x)dxn . Reconsider˘m functia rezultat˘ prin compunerea a dou˘ functii difea ¸ a a ¸ rentiabile f : D → R ¸i g : D1 → R cu f (D) ⊆ D1 . consider˘m diferentiala de ordinul n a unei functii f ca In a ¸ ¸ fiind definit˘ prin a d n f = d(d n−1 f ). In ¸ a ¸ a d f = D D(f ) ¸i avem s 2 (4. dx) = dg(y . D(αf + βg) = αD(f ) + βD(g). dac˘ not˘m s a a y = f (x). 3. D(f g) = gD(f ) + f D(g). ˆ general. Astfel. dy) care exprim˘ invarianta primei diferentiale. cantitatea dx fiind considerat˘ constant˘ cˆnd lu˘m diferentiala ˆ raport a a a a ¸ ın cu x. dy) = g (y)dy respectiv. ˆ general. g ∈ D(D1 ) ¸i f (D) ⊆ D1 . Atunci. dx) = d(f (x)dx) = (f (x)) dx = f (x)dx 2 . avem egalitatea d(g ◦ f )(x . avem dg(y . Dac˘ f ∈ D(D). dx) = (g ◦ f ) (x)dx = g (f (x))f (x)dx. atunci g ◦ f ∈ D(D) ¸i a s s avem D(g ◦ f ) = (Dg ◦ f )D(f ).81 2. 4. invariant˘ care. x ∈ D. not˘m prin d 2 f a doua diferential˘ a lui f .3) d 2 f (x .6. ¸ a ın ˆ sensul acestei definitii. nu a ¸ ¸ ¸a ın are loc pentru diferentiale de ordin superior. d n f (x . Spunem c˘ f : D → R este de dou˘ ori diferentiabil˘ ¸ a a ¸ a ˆ x0 ∈ D dac˘ f este derivabil˘ ˆ ın a a ıntr-o vecin˘tate a lui x0 ¸i f este a s diferentiabil˘ ˆ x0 .

1! 2! n! pentru t ∈ [a. x). x) = se numete restul de ordinul n. Gn (x0 ) = (x − x0 )p . x). G(x) = 0. b) ¸i presupunem c˘ f (n) este s a continu˘ pe [a. dac˘ aproxim˘m f (x) prin Tn (x0 .4) f (x0 ) f (x0 ) (x − x0 ) + (x − x0 )2 + 1! 2! f (n) (x0 ) f (n+1) (c) +··· + (x − x0 )n + (x − x0 )n+1 . exist˘ c ˆ astfel ˆ at ıncˆ f (x) = f (x0 ) + (4.82 Teorema 4. x) = f (x) − Tn (x0 . Ipotezele din teorema lui Cauchy (teorema 4. a a ıntre x ¸i x0 s Atunci. p > 0. pentru orice x0 . x) s cu G (t) = −p(x − t)p−1 = 0 ∀ t ∈ (x0 . n! (n + 1)! Polinomul (4. x] ¸i au derivate continue pe (x0 . ¸i ¸ a ¸ s F (t) = f (x)−f (t)− f (t) f (t) f (n) (x − t) (x−t)− (x−t)2 +· · ·− (x−t)n . sunt continue pe [x0 . F (x0 ) = Rn (x0 . x din [a. exist˘ a c ∈ (x0 . b]. b] → R o functie dat˘ avˆnd derivate finite de ordinul k. G(x) − G(x0 ) G (c) Un calcul direct ne arat˘ c˘ a a F (x) = 0. s ¸ a a notate f (k) . ¸ a a Demonstratie.5) Tn (x0 . Functiile G(t) = (x − t)p . x) astfel ˆ at ıncˆ (4.7) F (c) F (x) − F (x0 ) = . (Formula lui Taylor) Fie n > 1. un num˘r natural arbia trar ¸i f : [a.5) fiind verificate. x) = f (x0 )+ f (x0 ) f (x0 ) f (n) (x0 ) (x−x0 )+ (x−x0 )2 +· · ·+ (x−x0 )n 1! 2! n! f (n+1) (c) (x − x0 )n+1 (n + 1)! se nume¸te polinomul lui Taylor de ordinul n ¸i s s (4. pentru orice k ≤ n + 1 pe (a.6) Rn (x0 .11. Consider˘m x > x0 . b]. b]. x). x = x0 .

avem : ¸ ¸ (n+1) 1. dx) d 2 f (x0 .4). obtinem forma Lagrange a a ¸ Rn (x0 . formula lui Taylor poate fi a a scris˘ sub forma a (4. Atunci formula a a ¸ lui Taylor devine (4. a Consecinta 4. x) −(x − c)n f (n+1) (c) = . x)| poate fi f˘cut oricˆt de mic dac˘ |x − x0 | a a a este suficient de mic. b] care contine x0 = 0.9) d n f (x0 . x) = f (n+1) (ξ) (x − x0 )n+1 (n + 1)! pentru rest. . atunci |Rn (x0 . f (x) = f (x0 )+ 1! 2! n! S˘ consider˘m un interval [a.10) f (x) = f (0) + f (0) f (0) 2 f (n) (0) n x+ x + ··· + x + Rn (x) 1! 2! n! care este de asemenea cunoscut˘ ca formula lui Mac Laurin . a o e Dac˘ lu˘m p = n + 1. x). a a ın ¸ Dac˘ not˘m x − x0 = dx(x0 : x − x0 ). dx) df (x0 . dx) + +· · ·+ +Rn (x0 .3. x) = (x − x0 )p (x − c)n f (n+1) (c) p n!(x − c)p−1 f (n+1) (t) (x − t)n n! reprezentˆnd forma Schl¨mlich – Rouch´ pentru rest. Drept consecinte ale formulei lui Taylor. Dac˘ ultima derivat˘ f a a este o functie m˘rginit˘ ˆ ¸ a a ıntr-o vecin˘tate a V ∈ ϑ(x0 ).8) Rn (x0 .7) devine ıncˆ −Rn (x0 . −(x − x0 )p −p n!(x − c)p−1 respectiv (4.83 ¸i s F (t) = − astfel ˆ at (4. form˘ considerat˘ ˆ ecuatia (4.

Dac˘ f (n+1) este o functie m˘rginit˘ pe o vecin˘tate a lui x0 . a ¸ a a a atunci exist˘ o vecin˘tate U ∈ ϑ(x0 ) ˆ care semnul diferentei f (x) − a a ın ¸ f (x0 ) este dat prin primul termen nenul din polinomul lui Taylor. mai mult. Dac˘ f are derivate de orice ordin pe [a. ˆ Intr-adev˘r. x) = 0 pentru orice x ∈ [a. s avem f (x) − f (x0 ) = = f (k) (x0 ) f (k+1) (x0 ) f (n+1) (ξ) (x−x0 )k + (x−x0 )k+1 +. ˆ Intr-adev˘r. . = Avˆnd ˆ vedere faptul c˘ limita expresiei din parantez˘ este f k (x0 ) a ın a a cˆnd x tinde la x0 . b] ¸i ∀ n ∈ N. s ın 2. b] ¸i exist˘ M > 0 astfel a s a ˆncˆt ı a |f (n) (x)| ≤ M ∀ x ∈ [a. k! 4. respectiv c˘ ın a a . dac˘ a a f (x0 ) = f (x0 ) = · · · = f (k−1) (x0 ) = 0 ¸i f (k) (xo ) = 0. 3. + (x−x0 )n+1 = k! (k + 1)! (n + 1)! (x − x0 )k k! f (k) (x0 ) + f (k+1) (x0 )(x − x0 ) f (n+1) (ξ)(x − x0 )n+1−k + ··· + k+1 (k + 1) .84 Aceasta ne permite s˘ aproxim˘m valoarea lui f (x) cˆnd cunoa¸tem a a a s valorile a lui f ¸i ale derivatelor sale ˆ x0 . s atunci lim Rn (x0 . a s ın a a (k) f (x0 ) diferenta f (x) − f (x0 ) are semnul dat de termenul ¸ (x − x0 )k . luˆnd ˆ considerare faptul c˘ (x − x0 )k . b]. nu poate avea semn constant ˆ orice vecin˘tate a lui x0 . . Folosind rezultatul precedend. adic˘ putem aproxa n→∞ ima f printr-un polinom ˆ x − x0 cu o aproximatie cerut˘ dac˘ gradul ın ¸ a a polinomului este suficient de mare. (n + 1) . cu k num˘r ima a ın a a par. . . ¸ ı a ¸ respectiv dac˘ f are sau nu are un extrem local ˆ x0 ¸i ce fel de extrem a ın s avem. rezult˘ c˘ putem stabili comportaa a mentul unei functii date f ˆntr-o vecin˘tate a unui punct stationar x0 . ˆ aceast˘ vecin˘tate. rezult˘ c˘ exist˘ o vecin˘tate U ∈ ϑ(x0 ) ˆ care exprea a a a a ın sia respectiv˘ are semnul lui f (k) (x0 ) ¸i.

85 (x − x0 )k este mereu pozitiv dac˘ k este un num˘r par. avem urm˘toarele a a a posibilit˘¸i : at a) dac˘ f (x0 ) = f (x0 ) = · · · = f (k−1) (x0 ) = 0 ¸i f (k) (xo ) = 0 cu k a s num˘r impar. atunci f are un maxim local ˆ x0 . atunci f nu are un punct de extrem local ˆ x0 . a ın b) dac˘ f (x0 ) = f (x0 ) = · · · = f (k−1) (x0 ) = 0 ¸i f (k) (xo ) > 0 cu k a s num˘r par. a ın . a ın c)dac˘ f (x0 ) = f (x0 ) = · · · = f (k−1) (x0 ) = 0 ¸i f (k) (xo ) < 0 cu k a s num˘r par. atunci f are un minim local ˆ x0 .

n. 1≤i≤n Propozitia 5. satisf˘cˆnd ¸ a a a conditia ¸ a = x0 < x1 < · · · < xi < · · · < xn = b. n. .1 Integrala Riemann pentru functii reale ¸ de variabil˘ real˘ a a Definitia 5.1.1. 1. 86 . . b]. b] ¸i cu |∆| m˘rimea sau ¸ s a norma acestei partitii definit prin ¸ |∆| = max (xi − xi−1 ). . . ¸ a a ¸ Spunem c˘ ∆2 este mai fin˘ decˆt ∆1 ¸i not˘m ∆1 ⊂ ∆2 dac˘ fiecare a a a s a a punct a lui ∆1 este de asemenea punct al lui ∆2 . O partitie a interval¸ a ¸ ului [a. . putem considera n astfel ca < ε ¸i lu˘m s a n punctele xi de forma xi = a + i b−a . Fie a. n Definitia 5. 1. Vom nota prin ∆ o partitie a intervalului [a. b] este o multime finit˘ de puncte xi . i = 0. i = 0.Capitolul 5 Calcul integral 5. b] ¸ a ¸ a c˘ror m˘rime este mai mic˘ decˆt ε. ∆2 ale intervalului [a. Pentru orice ε > 0 exist˘ partitii ale intervalului [a. a a a a b−a a Demonstratie. . . ˆ ¸ Intr-adev˘r.2. Consider˘m dou˘ partitii ∆1 . b dou˘ numere reale cu a < b. .

a aa Dac˘ avem dou˘ partitii ∆1 . b] ¸i s ¸ a ¸ s punctelor (ξi )i . atunci σ∆ f. axa Ox ¸i dreptele x = a. ∆ o partitie a intervalului [a. b] ¸i. ˆ In acest caz spunem c˘ I reprezint˘ integrala Riemann a functiei f pe a a ¸ [a. b] dac˘ exist˘ un num˘r real I astfel ca. b] atunci ∆1 ∪ ∆2 a a ¸ reprezint˘ o nou˘ partitie obtinut˘ prin considerarea atˆt a punctelor din a a ¸ ¸ a a a s ın s ∆1 cˆt ¸i a celor din ∆2 . ˆ acest caz. Fie f : [a. Remarca 5.4.3. a a a s˘ existe δε > 0 cu proprietatea c˘. x = b. pentru orice partitie ∆ a lui [a. (ξi )i a reprezint˘ suma ariilor dreptunghiurilor avˆnd ca baze segmentele [xi−1 . xi ] a a ¸i ˆ altimile de lungime f (ξi ). Suma n (5. xi ]. Spunem c˘ o functie f : [a. s .1. numite puncte intermediare. ¸ s Definitia 5. avem s σ∆ f. punctele ξi ∈ [xi−1 . Operatia prin care se calculeaz˘ integrala unei functii ¸ ¸ a ¸ integrabile se nume¸te integrare. (ξi )i − I < ε. Definitia 5. .1) σ∆ f. Evident. . . b] cu a a ¸ |∆| < δε ¸i orice alegere a punctelor intermediare (ξi )i . (ξi )i = i=1 f (ξi )(xi − xi−1 ) se nume¸te suma Riemann a functiei f asociat˘ partitiei ∆ a lui [a.87 Observ˘m c˘ dac˘ ∆1 ⊂ ∆2 atunci |∆2 | < |∆1 | dar este posibil s˘ a a a a avem aceast˘ inegalitate f˘r˘ ca ∆1 ⊂ ∆2 . b] → R este integrabil˘ Rie¸ a ¸ a mann pe [a.5. b] → R. pentru orice ε > 0. ¸ ¸ s pentru orice i = 1. avem ∆1 ⊂ ∆1 ∪ ∆2 ¸i ∆2 ⊂ ∆1 ∪ ∆2 . b] ¸i o not˘m s a b I= a f (x) dx. n. b]. (ξi )i poate fi interpretat˘ ca o aproximare a a ariei delimitate de graficul functiei f . Dac˘ f (x) ≥ 0 pentru orice x ∈ [a. Definitia 5. ∆2 ale intervalului [a. . s ın˘ ¸ Suma Riemann σ∆ f.

(ξi )i − I ≥ ε0 . a n→∞ 2 n 1 g˘sim un ¸ir de partitii (∆n )n pentru care |∆n | < ¸i. . Astfel. 1 1 a Not˘m I = lim σ∆n f. . a s σ∆n f. . adic˘. . . b Demonstratie. lim σ∆n f. Presupunem c˘ exist˘ I = ¸ a a a f (x) dx ¸i. exist˘ cel a a a putin o partitie ∆ cu |∆| < δ ¸i un set de puncte intermediare (ξi )i astfel ¸ ¸ s c˘ a σ∆ f. (ξin )i = a f (x) dx.88 Teorema 5. exist˘ ε0 > 0 cu proprietatea c˘. pentru orice n > nε . b] → R este integrabil˘ Riemann pe [a. Luˆnd succesiv δ = 1. δε > 0 este astfel ca pentru orice partitie ∆ cu |∆| < δε ¸i orice ¸ s alegere a punctelor intermediare (ξi )i s˘ avem a σ∆ f. . n→∞ ˆ acela¸i timp. (ξin )i = I. limita nu depinde de alegerea ¸irului de partitii (∆n )n∈N In s s ¸ ¸i a punctelor intermediare (ξin )i n . (ξin )i ¸i dac˘ valoarea limitei nu depinde nici a s a n→∞ de alegerea ¸irului de partitii ¸i nici de alegerea punctelor intermediare. (ξi )i − I < ε. . s Reciproc. c˘ f nu este integrabil˘ pe [a. Pentru orice alegere a punctelor intermediare (ξi )i avem c˘ n→∞ . . Deoarece lim |∆n | = 0. s ¸ s ˆ acest caz. (ξin )i . b] ¸ a dac˘ ¸i numai dac˘ pentru orice ¸ir de partitii (∆n )n∈N ale intervalului as a s ¸ [a. pentru orice num˘r a a a a real I. de aici. lim |∆n | = a s ¸ s n→∞ n n a 0. avem In b n→∞ n→∞ lim σ∆n f. a s˘ avem |∆n | < δε ¸i. b]. . exist˘ nε = nδε astfel ca. exist˘ lim σ∆n f. presupunem c˘ suntem ˆ conditiile teoremei ¸i. O functie f : [a. (ξin )i − I < ε.1. de aici. . b] pentru care lim |∆n | = 0 ¸i orice alegere a punctelor intermediare s (ξin )i . pentru un ε > 0 s dat. pentru orice δ > 0. prin reduca ın ¸ s ere la absurd.

δε > 0 cu proprietatea s c˘. b]. xi0 ] cu f (xα ) > α. . (ξi )i − I ≥ ε0 ¸i.xi0 ] inf f (x) = −∞). b]. atunci f a a este o functie m˘rginit˘ pe [a. din −ε < σ∆ f. i=1. pentru orice α > 0.xi0 ] f (x) = ∞ (similar pentru cazul A¸adar. prin reducere la absurd. Dac˘ f : [a. s˘ avem a σ∆ f. exist˘ cel putin un index i0 ∈ {1. b]. Fie I = ¸ a f (x) dx ¸i. (ξi n )i n∈N nu converge la I. . . a ¸ a a f (x) dx Teorema 5. f (ξ)(xi − xi−1 ). i=i0 . ∀ ξi0 ∈ [xi0 −1 . c˘ f este o functie a a ¸ nem˘rginit˘ pe [a. pentru orice partititie ∆ cu |∆| < δε ¸i orice alegere a punctelor a ¸ s intermediare (ξi )i . (ξi )i − I < ε. Dac˘ presupunem. rezult˘ a a I − A − ε < f (ξi0 )(xi0 − xi0 −1 ) < I − A + ε. s a Pe de alt˘ parte. . exist˘ xα ∈ [xi0 −1 . n} astfel c˘ a a a ¸ a sup x∈[xi0 −1 . (ξi )i − I < ε. unde A= n x∈[xi0 −1 . Consider˘m o astfel de partitie ∆ = (a = x0 < x1 < · · · < xn = a ¸ b). 2. xi0 ]. ˆ consecint˘.2.89 σ∆n f. pentru ε > 0. b n Ca o consecinta a aceastei teoreme. ¸ a a b Demonstratie. avem unicitatea valorii ¸˘ dac˘ f este o functie integrabil˘ pe [a. ¸irul σ∆n f. contrar ipotezei s ın ¸a s c˘ limita I este aceea¸i pentru orice ¸ir de partitii ¸i orice alegere de a s s ¸ s puncte intermediare (ξi )i . b]. b] → R este integrabil˘ pe [a.

b] ¸i c ∈ (a. a Pentru orice functie f consider˘m c˘ ¸ a a a f (x) dx = 0. a f (x) dx ¸i s c f (x) dx exist˘. xi0 ] ˆ contradictie cu presupunerea c˘ f este ın ¸ a nem˘rginit˘ pe [xi0 −1 . Dac˘ dou˘ dintre integralele a a a f (x) dx. c] ¸i pe [c. 2. n. . atunci exist˘ ¸i a treia integral˘ ¸i avem a as as b c b f (x) dx = a a f (x) dx + c f (x) dx.xi ] inf f (x). ¸ a a s Dac˘ f este integrabil˘ pe [a. b] → R o functie m˘rginit˘ pe [a. b] → R o functie m˘rginit˘. Putem reformula teorema precedent˘ dup˘ cum urmeaz˘: a a a b c b Teorema 5. Demonstratie. . .3. b]. M = sup f (x) ¸ a a x∈[a. atunci definim a a a b f (x) dx = − b a f (x) dx. m = inf f (x). ¸ ¸ as a a ¸ Dac˘ f este integrabil˘ pe [a. Fie f : [a. .4. b]. b). xi0 ]. Mi = sup x∈[xi−1 .b] x∈[a. b]. a a Teorema 5. avem In I −A−ε I −A+ε < f (ξi0 ) < xi0 − xi0 −1 xi0 − xi0 −1 pentru orice ξi0 ∈ [xi0 −1 . b] ¸i avem s b c b f (x) dx = a a f (x) dx + c f (x) dx. . not˘m s ¸ a mi = x∈[xi−1 .xi ] f (x).90 ˆ final. atunci f este integrabil˘ pe a a s a [a. Pentru orice i = 1. Fie f : [a.b] ¸i ∆ o partitie a intervalului [a. Demonstratia este simpl˘ ¸i r˘mˆne ca exercitiu.

respectiv s∆ (f ) = i−1 mi (xi − xi−1 ) numite suma superioar˘ Darboux ¸i suma inferioar˘ Darboux ale lui f asoa s a ciate partitiei ∆. . b] dac˘ ¸i numai dac˘.6. respectiv supremum. ∆ ∈ P}. Pe de alt˘ parte. b]. a ¸ Deoarece pentru orice ∆ ∈ P avem s∆ (f ) ≤ S∆ (f ).91 Definitia 5. ¸ Pentru orice partitie ∆ a intervalului [a. putem a ¸ a demonstra c˘ a s∆ (f ) = inf σ∆ f. Prima dintre multimi este m˘rginit˘ superior ¸ a a iar cea de a doua este m˘rginit˘ inferior. Fie f : [a. ∆ ∈ P}. pentru orice ε > 0.5. b]. dac˘ not˘m cu P familia tuturor partitiilor intervalIn s a a ¸ ului [a. pentru fiecare partitie ∆ pentru care |∆| < δε . (ξi ) (ξi ) ¸i S∆ (f ) = sup σ∆ f. (ξi ) s (ξi ) infimum. a a s a exist˘ δε > 0 astfel ca. ¸ respectiv {S∆ (f ). ¸ a a Teorema 5. avem m(b − a) ≤ s∆ (f ) ≤ σ∆ f. s˘ a ¸ a avem 0 ≤ S∆ (f ) − s∆ (f ) < ε. pentru o partitie dat˘ a intervalului [a. (ξi ) ≤ S∆ (f ) ≤ M (b − a). putem considera multimea de numere reale {s∆ (f ). atunci rezult˘ c˘ a a I(f ) ≤ I(f ). b] → R o functie m˘rginit˘. I se nume¸te integrala inferioar˘ Darboux a lui f ˆ timp ce I se nume¸te s a ın s integrala superioar˘ Darboux a functiei f pe [a. b] ¸i orice alegere a punctelor ¸ s intermediare (ξi )i . b]. a a Not˘m prin a I = sup s∆ (f ) ¸i I = inf S∆ (f ) s ∆∈P ∆∈P pentru un interval dat [a. Atunci f este integrabil˘ Riemann pe [a. b]. ˆ acela¸i timp. fiind luate relativ la familia de puncte intermediare (ξi ). Cu notatiile de mai sus definim ¸ ¸ n n S∆ (f ) = i−1 Mi (xi − xi−1 ).

Pentru fiecare partitie ∆ avem s∆ (f ) ¸ 0≤I −I <ε ¸i.2. (ξi ) − σ∆ f. pentru orice partitie ∆ cu |∆| < δε . pentru un ε > 0 dat. respectiv ¸˘ ¸ integrabilitatea functiilor continue pe un interval [a. s Dac˘ not˘m cu I valoarea comun˘. adic˘ integrabilitatea functiei f pe [a. δε > 0 astfel c˘ s a ε σ∆ f. avem integrabilitatea functiilor monotone. ¸ Propozitia 5. ξi . fie δε > 0 astfel ca.ξj 2ε . (ξi ) − I < ε pentru orice partitie ∆ cu |∆| < δε ¸i pentru orice alegere a punctelor ¸ s intermediare (ξi )i . avem a a ¸ |σ∆ f. (ξj ) . Fie I = ¸ a f (x) dx ¸i. (ξi ) ≤ S∆ . de aici. Considerˆnd dou˘ secvente de puncte intermediare (ξi )i . ¸ ¸ a a I I S∆ (f ). Orice functie monoton˘ f : [a. atunci rezult˘ c˘ a a σ∆ f. b] → R este integrabil˘. avˆnd ˆ vedere faptul c˘. s˘ ¸ a avem 0 ≤ S∆ (f ) − s∆ (f ) < ε. (ξj ) | < Deoarece S∆ (f ) − s∆ (f ) = sup σ∆ f. b].92 b Demonstratie. (ξj )j . ¸ Reciproc. (ξi ) − σ∆ f. I = I. deci . (ξi ) − I < pentru orice partitie ∆ cu |∆| < δε ¸i orice alegere ¸ s 3 a puntelor intermediare (ξi )i . a ¸ Ca o consecinta. 3 avem de asemenea S∆ (f ) − s∆ (f ) ≤ 2ε <ε 3 pentru orice partitie ∆. avem a a a a ın a de asemenea s∆ (f ) ≤ σ∆ f. b].

de aici. folosind teorema anterioar˘. pentru un ε > 0 arbitrar. Dac˘ f este o functie constant˘. f (b) − f (a) Fie ∆ = (a = x0 . b] cu |x − x | < δε ⇒ |f (x ) − f (x )| < ε .13 rezult˘ c˘ f este uniform continu˘ ¸i. x1 . ˆ consecinta. de exemplu. . . exist˘ δε > 0 astfel c˘ a a (5. x ∈ [a. f este integrabil˘. f (xi ) = Mi = sup x∈[xi−1 . pentru orice a a as ε > 0 dat. . b] cu (5. b] → R o functie continu˘. Deoarece f este cresc˘toare. este a ¸ as a cresc˘toare. Atunci f (b) − f (a) > 0 ¸i. xn = b) o partitie arbitrar˘ a intervalului ¸ a [a. x1 . avˆnd ˆ vedere cele de mai sus. xn = b) o partitie arbitrar˘ a intervalului ¸ a [a. . ¸i.2) ∀ x . b−a Fie ∆ = (a = x0 .xi ] f (x). f (b) − f (a) ¸i. afirmatia este imediat˘. . . avem a f (xi−1 ) = mi = x∈[xi−1 . .93 Demonstratie. Fie f : [a. Orice functie continu˘ pe un interval ˆ ¸ a ınchis ¸i m˘rginit s a este integrabil˘. obtinem s a ın ¸ n n S∆ (f )−s∆ (f ) = i=1 (Mi −mi )(xi −xi−1 ) = i=1 n f (xi )−f (xi−1 ) (xi −xi−1 ) ≤ ≤ |∆| i=1 f (xi ) − f (xi−1 ) = |∆| f (b) − f (a) < < ε f (b) − f (a) = ε.xi ] inf f (x). s ın ¸˘ a a Teorema 5. . . not˘m a s a δε = ε . b] cu |∆| < δε . a Demonstratie. Avˆnd ˆ vedere ¸ ¸ a a ın teorema 3.3) |∆| < δε .6. ¸ a ¸ a ¸ a Presupunem c˘ f nu este o functie constant˘ ¸i c˘.

f (vi ) = Mi = sup x∈[xi−1 . Pentru un ε > 0 fie δε > 0 astfel c˘ ¸ a 0 ≤ S∆ (f ) − s∆ (f ) < ε pentru orice partitie ∆ a intervalului [a. . .2). ¸i. 2. n. s ¸ a Avem de asemenea urm˘toarele rezultate. atunci f a ¸ a este integrabil˘ pe orice subinterval [c. n. exist˘ ui . . ¸ Dac˘ a ≤ c < d ≤ b ¸i ∆ este o partitie a intervalului [c. pentru orice i = In a 1. b] → R este o functie integrabil˘.7. a Demonstratie. b]. . b] pentru care |∆| < δε .5. din (5. n.xi ] f (x). ˆ concordant˘ cu (5. d] cu a s ¸ |∆ | < δε . . de aici. . . Dac˘ f : [a. d] al lui [a. xi ] pentru fiecare i = 1. b] cu |∆| < δε . b−a Atunci n S∆ (f ) − s∆ (f ) = i=1 (Mi − mi )(xi − xi−1 ) < ε (b − a) = ε. 2. . . a Teorema 5. n.3) rezult˘ |ui − vi | < δε . 2. 2. putem completa aceast˘ partitie la o partitie a ¸ ¸ ∆ = (a = x0 < x1 < . . . pentru fiecare i = 1. . luˆnd x = ui ¸i x = vi . Deoarece n S∆ (f ) − s∆ (f ) = i=1 (Mi − mi )(xi − xi−1 ) . < xn = b) al lui [a. s ın ¸a a s avem ε Mi − mi = f (vi ) − f (ui ) < .94 Din teorema 3. . i = 1. . xi ] astfel ˆ at a ıncˆ f (ui ) = mi = x∈[xi−1 . ˆ continuare.10 rezult˘ c˘ f este m˘rginit˘ ¸i are un minim ¸i un a a a as s maxim pe [xi−1 . vi ∈ [xi−1 . . . b−a ε < b−a n (xi − xi−1 ) = i=1 ¸i afirmatia rezult˘ acum din teorema 5.xi ] inf f (x). Mai mult. . .

cu atˆt a a a mai mult.8. ˆ In particular. b]. pentru orice x ∈ [a. S∆ (f ) − s∆ (f ) < ε care implic˘ integrabilitatea functiei f pe a ¸ [c. din S∆ (f ) − s∆ (f ) < ε. atunci a b f (x) dx ≥ 0. a Mai mult. (Liniaritatea ¸i monotonia integralei Riemann) Fie f. (ξi ) = α σ∆ f. dac˘ f (x) ≥ 0. ˆ continuare aplic˘m teorema 5. d]. Atunci f + g ¸i a ¸ s a s αf sunt functii integrable ¸i avem: ¸ s b b b (5. Teorema 5.95 este o sum˘ de numere pozitive. (ξi ) + σ∆ g. atunci a b b f (x) dx ≤ a a g(x) dx. (ξi ) .4) a f (x) + g(x) dx = a f (x) dx + a g(x) dx. rezult˘. b].5) a αf (x) dx = α f (x) dx. g : s [a. In a Mai mult. b b (5. Avem ¸ σ∆ f + g. (ξi ) = σ∆ f.1. dac˘ f (x) ≤ g(x) pentru orice x ∈ [a. a Demonstratie. b] → R dou˘ functii integrabile ¸i α un num˘r real. σ∆ αf. b]. atunci a n σ∆ f. (ξi ) = i=1 f (ξi )(xi − xi−1 ) ≥ 0 . dac˘ f (x) ≥ 0 pentru orice x ∈ [a. (ξi ) .

Din teorema 5. b] → R. b] → R este o functie a ¸ integrabil˘ ¸i m = inf f (x). . M ] as a x∈[a.96 b ¸i deci s a f (x) dx ≥ 0. deci ¸ a a ¸ a a m. M ∈ R. Corolarul 5. a Demonstratie.b] x∈[a.b] b astfel c˘ a f (x) dx = µ(b − a). Avem. cu cele de mai sus. Mai mult. atunci exist˘ µ ∈ [m. Dac˘ f ≤ g. 1 m≤ b−a a b f (x) dx ≤ M b 1 ¸i afirmatia rezult˘ luˆnd µ = s ¸ a a b−a a f (x) dx. h(x) = g(x) − f (x) pentru orice a a x ∈ [a.2 rezult˘ c˘ functia f este m˘rginit˘. luˆnd h : [a. obtinem o functie pozitiv˘ h. (Proprietatea de medie) Dac˘ f : [a. M = sup f (x). b]. Avem m ≤ f (x) ≤ M pentru orice x ∈ [a. ¸ ¸ a b b b g(x) dx − a a f (x) dx = a h(x) dx ≥ 0 ¸i de aici s b b f (x) dx ≤ a a f (x) dx .1. b] care implic˘ a b m(b − a) ≤ a f (x) dx ≤ M (b − a).

In s a b c d b d f (x) dx = a a f (x) dx + c f (x) dx + d f (x) dx ≥ c f (x) dx luˆnd ˆ considerare faptul c˘ fiecare termen din relatia precedent˘ este a ın a ¸ a un num˘r real pozitiv.8.97 Corolarul 5.9. rezult˘ [a. c]. b]. Dac˘ f : [a. ∀ x ∈ [a. rezult˘ c˘ ¸i |f | este continu˘. atunci s d b f (x) dx ≤ c a f (x) dx. b]. Dac˘ f este o functie continu˘. ¸i. b]. deci integrabil˘. a a a as a Demonstratie. a Teorema 5. Utilizˆnd teorema 5. d] ¸i [d. (Prima teorem˘ de medie pentru calcul integral) Fie dou˘ a a 1 functii continue f.2.4. ˆ ¸ Intrucˆt f este continu˘. aplicˆnd propriet˘¸ile de monotonie ale integralei stabilite ˆ teorema s a at ın 5. b] → R cu ϕ(x) ≥ 0 pentru orice x ∈ [a. Din inegalit˘¸ile a at −|f (x)| ≤ f (x) ≤ |f (x)|. b] → R este o functie integrabil˘ ¸i pozitiv˘ a ¸ as a ¸i [c. ϕ : [a.7. obtinem ¸ b b b − |f (x)| dx ≤ a a f (x) dx ≤ a |f (x)| dx iar de aici inegalitatea cerut˘. b].3. ¸ concluziile acestei teoreme sunt adev˘rate ¸i ˆ cazul mai general cˆnd f este a s ın a continu˘ ¸i ϕ integrabil˘ as a 1 . deducem c˘ f este integrabil˘ pe ¸ ˆ continuare. d] ⊂ [a. a Propozitia 5. prin teorema 5. atunci |f | este inte¸ a ¸ a grabil˘ ¸i are loc urm˘toarea inegalitate: as a b b f (x) dx ≤ a a |f (x)| dx. a a a Demonstratie. [c.

ˆ In particular. b] astfel ˆ at a ıncˆ b b (5. Demonstratie.6) a f (x)ϕ(x) dx = f (c) a ϕ(x) dx. exist˘ ξ ∈ [a.8) m ϕ(x) dx ≤ a a f (x)ϕ(x) dx ≤ M ϕ(x) dx a unde m este cea mai mic˘ valoare a functiei f ¸i M este cea mai mare a ¸ s valoare a functie f pe intervalul [a. ¸ Din mϕ(x) ≤ f (x)ϕ(x) ≤ M ϕ(x). b] astfel ca a a b (5. . subliniem c˘. atunci. b]. dac˘ ϕ ≡ 1. ˆ artind ˆ (5. obtinem ¸ m≤ a ϕ(x) dx f (x)ϕ(x) dx ≤ M. a b b Dac˘ a a ϕ(x) dx > 0.98 Atunci exist˘ c ∈ [a. Observ˘m c˘ f . f ϕ sunt integrabile ca functii continue ¸ a a ¸ ¸i stabilim relatia s ¸ b b b (5. ϕ. din (5.6) este de asemenea verificat˘.8) prin ımp˘ ¸ ın a b −1 a b ϕ(x) dx. b ˆ continuare. dac˘ In a a avem a b ϕ(x) dx = 0. ∀ x ∈ [a.8).8). folosind propriet˘¸ile de monotonie ¸i linaritate ale integralei. atunci.7) a f (x) dx = f (ξ)(b − a). rezult˘ at s a imediat (5. f (x)ϕ(x) dx = 0 a iar de aici (5. b].

99 Functia f fiind continu˘ pe un interval compact, rezult˘ din teorema ¸ a a lui Weierstrass (teorema 3.12) c˘ exist˘ xm , xM ∈ [a, b] astfel c˘ m = a a a f (xm ) ¸i M = f (xM ). Functia f are proprietatea lui Darboux (teorema s ¸ 3.12) ¸i de aici existenta unui num˘r real c ˆ s ¸ a ıntre xm ¸i xM astfel c˘ s a
b

f (c) =
a

ϕ(x) dx

−1 a

b

f (x)ϕ(x) dx.

(5.6) ˆ final, dac˘ ϕ(x) = 1 pentru orice x ∈ [a, b], atunci avem In a
b

f (x)ϕ(x) dx = b − a
a

¸i de aici, cu (5.6), g˘sim (5.7). s a ˆ Consecinta 5.1. In conditiile primei teoreme de medie, dac˘ Φ este o ¸ ¸ a primitiv˘ a functiei φ, atunci avem a ¸
b

dΦ(x) = φ(x)dx ¸i Φ(b) − Φ(a) = s
a

φ(x) dx.

ˆ In consecint˘, formula din prima teorem˘ de medie mai poate fi scris˘ ¸a a a sub forma
b b

(5.9)
a

f (x) dΦ(x) = f (c) ϕ(x) dx = f (c)(Φ(b) − Φ(a).
a

Prezent˘m ˆ continuare a doua teorem˘ de medie. a ın a Teorema 5.10. (A doua teorem˘ de medie pentru calcul integral - teorema a lui Bonnet) Fie functiile integrabile f, g : [a, b] → R, unde functia g este ¸ ¸ monoton˘ pe [a, b]. Exist˘ ξ ∈ (a, b) astfel ˆ at a a ıncˆ
b ξ b

f (x)g(x) dx = g(a)
a a

f (x) dx + g(b)
ξ

f (x) dx.

100 Demonstratie. Fie F o primitiv˘ a functiei f . Integrˆnd prin p˘rti, avem ¸ a ¸ a a¸ (5.10)
b b b

g(x)f (x)dx =
a a

g(x)F (x)dx = g(b)F (b)−g(a)F (a)−
a

F (x)g (x)dx.

Aplicˆnd consecinta 5.9 integralei a ¸
b b

F (x)g (x) dx =
a a

F (x) dg(x)

rezult˘ c˘ exist˘ ξ ∈ (a, b) a¸a ˆ at s˘ avem a a a s ıncˆ a
b

F (x) dg(x) = F (ξ)(g(b) − g(a)).
a

ˆ Inlocuind ˆ relatia 5.10, obtinem ın ¸ ¸
b

g(x)f (x) dx = g(b)F (b) − g(a)F (a) − F (ξ)(g(b) − g(a)) =
a

= g(a)(F (ξ) − F (a)) + g(b)(F (b) − F (ξ)) =
ξ b

= g(a)
a

f (x) dx + g(b)
ξ

f (x) dx.

Propozitia 5.4. Fie f : [a, b] → R o functie continu˘, pozitiv˘ ¸i nei¸ ¸ a as dentic nul˘. Atunci a
b

f (x) dx > 0.
a b

Dac˘, ˆ plus, f ≥ 0 pe [a, b] ¸i a ın s
a

f (x) dx = 0, atunci f ≡ 0 pe [a, b].

101 Demonstratie. Din ipotez˘ exist˘ x0 ∈ [a, b] astfel ca f (x0 ) > 0. Fie ε > 0 ¸ a a cu f (x0 ) − ε > 0 ¸i V = f (x0 ) − ε, f (x0 ) + ε . Atunci V ∈ ϑ f (x0 ) ¸i, s s exist˘ U ∈ ϑ(x0 ) astfel cˆt f (x) ∈ V dac˘ x ∈ U ∩ [a, b]. a a a Putem g˘si un interval deschis I ⊂ U ∩(a, b) cu x0 ∈ I ¸i, de asemenea, a s un interval [c, d] ⊂ I cu c < d. Mai mult, f (x) > 0 pentru orice x ∈ [c, d] ¸i, de aici, m = inf f (x) = min f (x) > 0. s
x∈[c,d] x∈[c,d]

Avem, ˆ conformitate cu corolarul 5.2, ın
d b

0 < m(d − c) ≤
c

f (x) dx ≤
a

f (x) dx.

¸i ultima afirmatie rezult˘ imediat. s ¸ a Din teorema 5.7 rezult˘ c˘, dac˘ f : [a, b] → R este integrabil˘ pe a a a a [a, b], atunci putem considera o functie F : [a, b] → R definit˘ prin ¸ a
x

F (x) =
a

f (t) dt.

Aceast˘ functie este foarte util˘ pentru calculul integralei Riemann a ¸ a cu ajutorul primitivelor unei functii, notiune ce va fi introdus˘ ulterior. ¸ ¸ a Teorema 5.11. Dac˘ f : [a, b] → R este integrabil˘, atunci a a
x

F : [a, b] → R, F (x) =
a

f (x) dx,

este o functie continu˘. ¸ a Mai mult, dac˘ f este o functie continu˘, atunci F : [a, b] → R a ¸ a definit˘ mai sus este o functie derivabil˘ ¸i F (x) = f (x) pentru orice a ¸ a s x ∈ [a, b]. ın a ın Demonstratie. Fie x0 un punct arbitrar ˆ [a, b]. Avˆnd ˆ vedere teorema ¸ 5.2, rezult˘ c˘ f este m˘rginit˘ ¸i, de aici, m = inf f (x) ∈ R, ¸i M = a a a as s
x∈[a,b]

sup f (x) ∈ R.
x∈[a,b]

b]. x b a x−a x−b Not˘m c˘. Fie x0 . b]. F (a) = 0. x→x0 x→x0 x − x0 Dac˘ x0 = a (respectiv x0 = b) atunci a lim x lim F (x) − F (b) F (x) − F (a) = f (a) respectiv lim = f (b) .12) x0 f (t) dt = f (ξx )(x − x0 ). Dac˘ x0 < x sau. avem x x0 x (5. A¸adar F este continu˘ pe [a. x0 ] dac˘ x < x0 . Din (5.102 Pentru orice x ∈ [a. a respectiv x M (x − x0 ) ≤ F (x) − F (x0 ) = x0 f (t) dt ≤ m(x − x0 ) dac˘ x ≤ x0 . x ∈ [a.9) putem determina un ξx ∈ [x0 . x].11) Astfel F (x) − F (x0 ) = a f (t) dt − a f (t) dt = x0 f (t) dt. x m(x − x0 ) ≤ F (x) − F (x0 ) = x0 f (t) dt ≤ M (x − x0 ) dac˘ x ≥ x0 . a a atunci avem x x→x0 (5. a Deci lim F (x) = F (x0 ) ¸i de aici rezult˘ c˘ F este continu˘ ˆ s a a a ıntr-un punct arbitrar x0 ∈ [a. folosind continuitatea functiei f .12) rezult˘ s a F (x) − F (x0 ) = f (ξx ). b]. b] cu a ¸ a x0 = x. a a . b) ¸ F (x) − F (x0 ) = lim f (ξx ) = f (x0 ). s a Presupunem acum c˘ f este o functie continu˘.7) ¸i (5. avem pentru x0 ∈ (a. x − x0 iar de aici. respectiv. Prin aplicarea teoremei de medie (teorema 5. ξx ∈ [x.

7. Reciproc.11. ceea ce ˆ ınseamn˘ c˘ F este o primitiv˘ pentru f pe acest interval. atunci clasa primitivelor lui f se nume¸te integrala nedefinit˘ ¸ s a a lui f ¸i o not˘m prin s a f (x) dx = F + C = {F + C . Din teorema 5. Atunci o ¸ functie G : I → R este o primitiv˘ pentru f dac˘ ¸i numai dac˘ exist˘ o ¸ a as a a functie constant˘ C pe I astfel ˆ at ¸ a ıncˆ G = F + C. a atunci (F − G) = 0 pe intervalul I ¸i. Dac˘ C este o functie constant˘ pe I. atunci functia F : [a.5. de aici. C = F − G este o functie s ¸ constant˘ pe I.103 5. a a a Avem urm˘toarele propriet˘¸i imediate.2. atunci F + C este derivabil˘ ¸i a ¸ a as (F + C) = F + C = F = f . Presupunem c˘ F este o primitiv˘ a lui f pe intervalul ¸ a a I.2 Primitive (Integrala nedefinit˘) a Definitia 5. In a ¸ a a primitive. C constant}. Spunem c˘ o functie F : I → R este ¸ a ¸ o primitiv˘ sau o antiderivat˘ pentru f dac˘ F este derivabil˘ pe I ¸i a a a a s ˆ acest caz spunem c˘ functia f este primitivabil˘ sau c˘ admite F = f . dac˘ f este o functie continu˘ pe ¸ a ¸ a [a. Consecinta 5. G = F + C sunt primitive pentru f pe intervalul I. Demonstratie. a at a Propozitia 5. b]. dac˘ F . . b] → R definit˘ prin ¸ a x F (x) = a f (t) dt are proprietatea c˘ a F (x) = f (x) ∀ x ∈ [a. Fie F o primitiv˘ pentru f pe un interval I. b]. Fie f : I → R.8. a Definitia 5. Dac˘ F este o primitiv˘ a lui f pe intervalul I ¸i C ¸ a a s desemneaz˘ clasa tuturor functiilor constante pe domeniul de definitie a a ¸ ¸ functiei f .

rezult˘ c˘ ˆ plus din functiile f g ¸i f g sunt continue. β. a a Mai mult. f g ¸i (f g) admit primitive ¸i. avˆnd ˆ vedere teoa a ¸ a a ın rema 5. atunci F ◦ ϕ este o primitiv˘ pentru (f ◦ ϕ)ϕ . ˆ a ¸ s s ın conformitate cu propozitia 5.12. Dac˘ f. a ¸ a a a a Demonstratie.13. f ϕ(t) · ϕ (t) dt = F ◦ ϕ + C. ( Prima formul˘ de schimbare de variabil˘) Fie ϕ : I → J a a ¸i f : J → R.104 Este u¸or de a demonstrat urm˘toarea propozitie. . Dac˘ ϕ are derivabil˘ pe I ¸i f s a a s are o primitiv˘ F pe J. pentru orice ¸ a constante α. deducem c˘ functiile f g.6. (Formula de integrare prin p˘rti pentru primitive) Fie f. Atunci. Teorema 5. Atunci f g ¸i f g a ¸ a s admit primitive ¸i avem : s f (x)g (x) dx = f (x)g(x) − f (x)g(x) dx. g admit primitive pe I.11. f (x)g(x) dx + f (x)g (x) dx. f (x)g (x) dx = f g + C − f (x)g(x) dx = f g − f (x)g(x) dx.13) (f g) = f g + f g rezult˘ c˘ functia e(f g) este continu˘. ˆ ¸ Intrucˆt orice functie derivabil˘ este continu˘. J ⊂ R fiind intervale. s a ¸ Propozitia 5. αf + βg are de asemenea primitive ¸i s αf (x) + βg(x) dx = α f (x) dx + β g(x) dx. atunci. avem din (5. cu cele de mai sus. I. g : a¸ I → R dou˘ functii derivabile avˆnd derivate continue. Teorema 5. In ¸ s (5.13) ¸ (f g) (x) dx = Apoi.6.

ea este a ¸ a ¸ derivabil˘ pe J ¸i F = f . atunci prima ¸i a a s a doua formul˘ de schimbare de variabil˘ reprezint˘ acela¸i lucru.105 Demonstratie. ¸ a Atunci urm˘toarele dou˘ propriet˘¸i au loc : a a at (1) functia f are primitiv˘ pe J . in cazul cˆnd ϕ = 0 pe I. (A doua formul˘ de schimbare a variabilei) Fie I. (ϕ ◦ ϕ−1 )(x) Remarca 5. ˆ ¸ Intr-adev˘r. atunci F ◦ ϕ a s a este de asemenea derivabil˘ pe I ¸i a s (F ◦ ϕ) = (F ◦ ϕ)ϕ = (f ◦ ϕ)ϕ . ˆ ¸ Intrucˆt functia F este o primitiv˘ a functiei f . Deoarece ϕ este derivabil˘ pe I. .14. ¸ ˆ continuare prezent˘m o teorem˘ care permite calculul unei inteIn a a grale Riemann cu ajutorul primitivelor. In ¸˘ a Teorema 5. ¸ b) functia h = (f ◦ ϕ)ϕ are o primitiv˘ H pe I. Demonstratie. adic˘ ¸ a a f (x) dx = H ◦ ϕ−1 + C. F ◦ ϕ este o primitiv˘ a lui (f ◦ ϕ) · ϕ . Subliniem c˘. ¸ a (2) functia H ◦ ϕ−1 este o primitiv˘ a lui f . a a a s L˘s˘m ca exercitiu diferite schimb˘ri de variabile adecvate pentru aa ¸ a integrarea unor clase de functii. ˆ consecinta. avem succesiv a (H ◦ ϕ−1 ) (x) = (H ◦ ϕ−1 )(x)(ϕ−1 ) (x) = = (f ◦ ϕ) ◦ ϕ−1 (x)(ϕ ◦ ϕ−1 )(x) 1 = f (x). J ⊂ R a dou˘ intervale ¸i dou˘ functii ϕ : I → J ¸i f : J → R satisf˘cˆnd a s a ¸ s a a urm˘toarele conditii : a ¸ a) ϕ este strict monoton˘ ¸i derivabil˘ pe I avˆnd ca functie invers˘ as a a ¸ a −1 functia ϕ .2.

g : [a. g˘sim ξi ∈ (xi−1 . exist˘ un sistem de puncte intermediare (ξi )n pentru care a i=1 σ∆ f.1. Fie (∆n )n un ¸ir de partitii ale lui [a.15. avem a b f (x) dx = F (b) − F (a) a (= F (x) b a ). Atunci. (Formula Leibniz – Newton) Fie f : [a.106 Teorema 5. Pentru ˆ ¸ ınceput.16. (Formula de integrare prin p˘rti) Fie f. (ξi ) = F (b) − F (a). f fiind integrabil˘ Riemann. aplicˆnd teorema lui Lagrange (teorema 4. (ξi ) = i=1 f (ξi )(xi −xi−1 ) = i=1 F (xi )−F (xi−1 ) = F (b)−F (a). b] cu |∆n | → 0 ¸i consider˘m s ¸ s a alegerea a lui (ξin )i pentru care σ∆n f. pentru orice partitie a ¸ ∆ a lui [a. ˆ Intr-adev˘r. subliniem faptul c˘. folosind teorema 5. xi ]. b] −→ R o functie ¸ integrabil˘ Riemann care admite primitive pe [a. . Atunci.6) pentru functia a a ¸ F pe fiecare interval [xi−1 . n→∞ a Teorema 5. avem a b f (x) dx = lim σ∆n f. pentru orice a primitiv˘ F a lui f . b] → R a¸ dou˘ functii derivabile avˆnd derivate continue. de aici. Atunci a ¸ a b b f (x)g (x) dx = f (b)g(b) − f (a)g(a) − a a f (x)g(x) dx. (ξin ) = F (b) − F (a). Demonstratie. b]. xi ) astfel ˆ at a ıncˆ F (xi ) − F (xi−1 ) = F (ξi )(xi − xi−1 ) = f (ξi )(xi − xi−1 ) ¸i. b]. (ξin ) = F (b) − F (a). s n n σ∆ f.

a ¸ a a Demonstratie. ˆ ¸ Intrucˆt functia f este continu˘. . a 2) ϕ este derivabil˘ cu derivat˘ continu˘ pe [a. obtinem a ¸ ϕ(b) f (x) dx = F ϕ(b) − F ϕ(a) . a Utilizˆnd formula Leibniz – Newton. deducem c˘ are primitive pe J. a ¸ s a avem b b (f · g)(b) − (f · g)(a) = a b (f · g) (x) dx = a b f (x)g(x) + f (x)g (x) dx = = a f (x)g(x) dx + a f (x)g (x) dx deci egalitatea din enunt. b] → J. a a a Atunci b ϕ(b) f ϕ(t) ϕ (t) dt = a ϕ(a) f (x) dx. unde x = ϕ(y). f : J → R dou˘ functii care au s a ¸ urm˘toarele dou˘ propriet˘¸i : a a at 1) f este continu˘ pe J . avem a b ϕ(b) (f ◦ ϕ)(t) · ϕ (t) dt = (F ◦ ϕ)(b) − (F ◦ ϕ)(a) = a ϕ(a) f (x) dx. deducem c˘ ¸ a F ◦ ϕ este o primitiv˘ a lui (f ◦ ϕ) · ϕ . regula de derivare a functiilor compuse. apoi. Fie F este o primitiv˘ a sa.107 Demonstratie. ϕ(a) Folosind. (Formula de schimbare a variabilei pentru integrale) Fie J ⊂ R un interval ¸i ϕ : [a.17. b]. Astfel. Avˆnd ˆ vedere liniaritatea integralei Riemann ¸i regula ¸ a ın s de derivare pentru produsul a dou˘ functii precum ¸i teorema precedent˘. ¸ Teorema 5.

a as a . (−∞. atunci elementul I ∈ R reprezint˘ valoarea intea a l→∞ gralei ¸i scriem s ∞ l l→∞ a f (x) dx = I = lim a f (x) dx. l > a. consider˘m cazul unui interval de forma [a. Spunem c˘ a a l→∞ f (x) dx este convergent˘ dac˘ exist˘ ¸i este finit˘ limita a a as a ˆ lim F (l). ¸ a a ˆ acest paragraf extindem notiunea de functie integrabil˘ prin renuntarea In ¸ ¸ a ¸ la aceaste restrictii. ∞). Trecem astfel la integrarea pe intervale necompacte.108 5. ˆ Intr-un mod similar putem considera integrala a a f (x) dx = lim −∞ l→−∞ l f (x) dx dac˘ limita exist˘ ¸i este finit˘. spunem c˘ integrala este divergent˘. ∞). ¸ La ˆ ınceput. ¸ ıntˆ Definitia 5. b] → R este m˘rginit˘ pe intervalul compact [a. ∞) → R o functie integrabil˘ pe orice interval ¸ ¸ a l [a. ¸i fie F (l) = s ∞ a f (x) dx. Fie f : [a. respectiv a as a ∞ l l f (x) dx = −∞ l→∞ l →−∞ l lim f (x) dx = lim l→∞ −l f (x) dx dac˘ limita exist˘ ¸i este finit˘. In caz contrar. a a Dac˘ lim F (l) = I. l].3 Integrale improprii (generalizate) Integrala Riemann a fost introdus˘ ˆ sectiunea 5. Acest caz ne conduce la notiunea de integral˘ improprie ¸ a de speta ˆ ai.9. b]. a] a sau (−∞.1 sub restrictia c˘ a ın ¸ ¸ a functia f : [a.

Dac˘ not˘m F (l) = ¸ a a ∞ a f (x) dx. f (x) = p . astfel c˘ s a x f este integrabil˘ pe [a. presupunem c˘ f : (−∞. 1 dx = 1 1 1  xp − p−1 . ˆ acest caz putem scrie a In ∞ 1 1 dx = . 1 Exemplul 5. este suficient s˘ observ˘m c˘ putem scrie ¸ a a a conditia din teorem˘ astfel: ¸ a a . l Demonstratie. (Conditia Cauchy) Fie f : [a. ∞). 1 1 lim dx = l→∞  . Integrala a a f (x) dx este convergent˘ a dac˘ ¸i numai dac˘. exist˘ aε > a astfel ˆ at c˘ as a a ıncˆ a x f (x) dx < ε x pentru orice x . a]. Fie a > 0 ¸i f : [a. a] → R este integraIn a a bil˘ pe orice [l. pentru orice ε > 0. respectiv convergent˘ a a a a dac˘ p > 1.109 ˆ aceste dou˘ cazuri. ∞) → R o functie inte¸ ¸ grabil˘ pe [a. pena ¸ a l→∞ tru a ˆ ıncheia demonstratia. l] pentru orice l > a. convergenta integralei ¸ f (x) dx este echivalent˘ cu existenta limitei lim F (l) astfel c˘.1. p ∈ R. respectiv f : R → R este integrabil˘ pe fiecare a a interval [l . pentru p = 1. ∞) → R. l]. xp (p − 1)ap−1 ∞ a Teorema 5. l < a. a xp (p − 1)ap−1 a Rezult˘ c˘ integrala este divergent˘ pentru p ≤ 1. l] pentru orice l > a ¸i a s  l pentru p = 1  ln l − ln a. p−1 p−1 l a a Atunci  l dac˘ p ≤ 1 a  ∞.18. dac˘ p > 1. x ∈ (aε .

Dac˘ F : [a. respectiv s a a as a este divergent˘ dac˘ limita este infinit˘ sau nu exist˘. b). l]. a a b Dac˘ integrala a a f (x) dx converge. ∞). ¸ a ¸ ¸ l→∞ Definitia 5. pentru f : (a. s a x b l F (l) = a f (x) dx. ˆ Intr-un mod similar. b] → R integrabil˘ pe [l. relatie care reprezint˘ conditia Cauchy pentru existenta limitei lim F (l). b) → R. ∀ x . putem considera s x a b b f (x) dx = lim l a a l f (x) dx ¸i spunem c˘ integrala converge dac˘ limita exist˘ ¸i este finit˘. pentru ¸ ¸ a orice l ∈ (a. a a a a . scriem b l f (x) dx = lim l b a a f (x) dx. exist˘ aε > a astfel ca a |F (x ) − F (x )| < ε. pentru a orice l ∈ (a. Fie f : [a. spunem c˘ integrala a b f (x) dx a converge dac˘ lim F (l) exist˘ ¸i este finit˘.110 pentru orice ε > 0. ¸i lim f (x) = ∞ (sau −∞). b]. b) ¸i lim f (x) = ∞ (sau −∞).10. b) → R o functie integrabil˘ pe [a. respectiv este divergent˘ dac˘ a as a a a x b limita este infinit˘ sau nu exist˘. x ∈ (aε .

avem de asemenea In ¸ l c l lim l l b a l f (x) dx = lim l a l f (x) dx + lim l b c f (x) dx. . rezult˘ echivalenta dintre convergenta integralei s a ¸ ¸ −a a f (x) dx ¸i s convergenta integralei ¸ −b f (x) dx. ˆ integrala a ın obtinem ¸ l f (x) dx facem schimbarea de variabil˘ t = −x. respectiv s a a as a este divergent˘ dac˘ limita nu exist˘ sau este infinit˘. l] ⊂ a (a.111 b Dac˘. de aici. ˆ cazul convergentei. b). b) ¸i astfel ˆ at limitele functiei f ˆ x = a ¸i x = b sunt infinite. l] pentru orice [l . fie f : (a. a a a a l Remarc˘m c˘ existenta limitei lim a a ¸ l l b a l f (x) dx este echivalent˘ cu a existenta limitelor ¸ c l l lim a l f (x) dx ¸i lim s l b c f (x) dx cu c un punct arbitrar din (a. a b −l f (x) dx = l −b f (−t) dt b ¸i. b) → R integrabil˘ pe [l . Mai general. s ıncˆ ¸ ın s Definim b l f (x) dx = lim a l l b a l f (x) dx ¸i spunem c˘ integrala converge dac˘ limita exist˘ ¸i este finit˘.

a s a Teorema 5.19. p−1 a 1 − p (b − a) (b − l)p−1 ¸i s l dac˘ p = 1 a dac˘ p = 1 a lim l b a 1 f (x) dx = . l Demonstratie. f (x) dx = 1 1 1  − . b) ¸i lim f (x) = ∞ sau −∞. b) astfel as a a ˆncˆt ı a x f (x) dx < ε. c˘ ın a de speta a doua.112 Rezult˘ c˘ putem considera doar cazul f : [a. b) → R. Considerˆnd F (l) = ¸ a a f (x) dx. ˆ acest caz caz. b). cerinta teoremei reprezint˘ ¸ a l b conditia Cauchy pentru existenta limitei lim F (l). f (x) = 1 . p ∈ R. s x b b Spunem. x ∈ (bε . pentru orice l ∈ (a. b] → R integrabil˘ pe a a a [a. b) ¸i astfel ˆ at lim f (x) = ∞ (sau −∞). ¸ a f (x) dx reprezint˘ o integral˘ improprie a a Exemplul 5. exist˘ bε ∈ (a. l]. b). pentru orice a b l ∈ [a.2. pentru orice ε > 0. (b − x)p Pentru orice l ∈ [a. b) → R integrabil˘ pe [a. Fie f : [a. ¸ ¸ . Integrala s ıncˆ x→b a f (x) dx converge dac˘ ¸i numai dac˘.  (1 − p)(b − a)p−1   ∞. l]. avem  l  ln(b − a) − ln(b − l). dac˘ p ≥ 1 a dac˘ p < 1 a adic˘ integrala converge pentru p < 1 ¸i este divergent˘ pentru p ≥ 1. x pentru x . Fie f : [a.

pentru orice x . ¸ ¸ O alt˘ consecinta a conditiei Cauchy. este urm˘toarea a ¸˘ ¸ a a propozitie. cu atˆt mai mult. ¸ s a a Teorema 5. (Testul de comparatie) Fie f. remarc˘m c˘ putem scrie. x Drept consecinta. exist˘ Uε ∈ ϑ(b) astfel as a a ˆncˆt. b) → R dou˘ functii ¸ a ¸ continue cu proprietatea 0 ≤ f (x) ≤ g(x) pentru orice x ∈ [a. atunci a f (x) dx converge . b – dac˘ a a f (x) dx este divergent˘. putem rationa prin reducere la absurd.20. s ¸ a a a ˆ ındeplinit˘ pentru f .21. x ∈ (a. b) → R integrabil˘ pe [a. b). ¸ . este. b) cu b = ∞ sau a b astfel ˆ at lim f (x) = ∞ (sau −∞) dac˘ b ∈ R. Sunt adev˘rate afirmatiile : a ¸ b b – dac˘ a a b g(x) dx converge. l] pentru orice l ∈ (a. (Conditia Cauchy pentru existenta integralelor improprii) ¸ ¸ Fie f : [a. b) ∩ Uε . avem ¸˘ Teorema 5. g : [a. Pentru prima afirmatie.19 pot fi rescrise sub o singur˘ form˘. pentru orice ε > 0. a Referitor la a doua afirmatie. atunci a a g(x) dx este divergent˘. Integrala ıncˆ a x b a f (x) dx converge dac˘ ¸i numai dac˘.18 ¸i 5. avem ı a x f (x) dx < ε. a Demonstratie. x x x x f (x) dx = x x f (x) dx ≤ x g(x) dx = x g(x) dx ¸i conditia Cauchy fiind satisf˘cut˘ pentru g. demonstrat˘ anterior.113 Conditiile din teoremele 5. pentru ¸ ¸ a a x <x .

atunci spunem c˘ integrala a a f (x) dx este absolut convergent˘ ¸i functia f este numit˘ as ¸ a absolut integrabil˘. Fie f : [a. Dac˘ integrala a a b |f (x)| dx este convergent˘. Dac˘ integrala a a b |f (x)| dx converge. a . pentru orice ε > 0. b). b) → R o functie integrabil˘ pe [a. atunci |f | este de asemenea a a integrabil˘ Riemann pe [α. s˘ avem a ıncˆ a x f (x) dx < ε. x Teorema 5. l] pentru orice ¸ a l ∈ (a. a a Demonstratie. β] ¸i a s β β f (x) dx ≤ α α |f (x)| dx. astfel ˆ at pentru orice x . de asemenea. b) → R o functie integrabil˘ pe [a. s Definitia 5.7. Pentru ˆ ¸ ınceput. Fie f : [a. convergent˘. atunci aceasta a ¸ a a are loc ¸i pentru f . cˆnd conditia Cauchy este satisf˘cut˘ pentru |f |. a s a exist˘ ηε ∈ [a. x ∈ (ηε . atunci a f (x) dx este. Mai mult. b) cu b = ∞ sau astfel ˆ at lim f (x) = ∞ (sau −∞) dac˘ b ∈ R. b). b). ıncˆ a x b b Integrala a f (x) dx converge dac˘ ¸i numai dac˘. b) → R integrabil˘ pe [a. β]. dac˘ f este integraa a a bil˘ Riemann pe un interval m˘rginit [α.114 Propozitia 5.11. l] pen¸ a b tru orice l ∈ (a. l] pentru ¸ ¸ a b orice l ∈ (a. remarc˘m faptul c˘. b). Fie f : [a.22.

10). b) ¸i g a functie monoton˘ pe [a. atunci f este integrabil˘ pe [a. ¸ a s a a Fie K astfel ˆ at |F (x)| < K pentru orice x ∈ [u. v) astfel ˆ at ıncˆ v ξ v f (x)g(x) dx = g(u) u u f (x) dx + g(v) ξ f (x) dx. In aceaste conditii. a b b Exist˘.23. este ¸i m˘rginit˘. v]. b). v cu a < u < v < b. deci exist˘ a ξ ∈ (u. u . b). Functia f este continu˘ deci admite o primitiv˘ F care este de asemenea ¸ a a o functie continu˘ pe intervalul compact [u. rezult˘ c˘. Fie u. dac˘ f este absolut integrabil˘ a a a a a pe [a. ıncˆ Utilizˆnd formula lui Leibnitz-Newton. b). deci. respectiv c˘ ¸ a a a x b c˘ functia a ¸ l F (l) = a f (x) dx b este m˘rginit˘ pe [a. ( Testul Dirichlet) Fie f o functie continu˘ pe [a. Presupunem c˘ lim g(x) = 0. b). functii f pentru care a ıns˘ ¸ a f (x) dx converge ¸i s a |f (x)| dx este divergent˘ (a se vedea exemplul care urmeaz˘). v]. a a g(x)f (x) dx este conver- v Demonstratie.115 Din teorema precedent˘. Integralei ¸ u f (x)g(x) dx i se poate aplica formula a doua de medie (teorema 5. a a ¸ a s Teorema 5. a a ¸ gent˘. ˆ a. putem scrie a ξ f (x) dx = |F (ξ) − F (u)| < 2K.

pentru functia sin x. ¸ a ıntˆ ¸ f (x) = sin x . b) a s avem. α > 0. functia f : [1. s a x dx este xα convergent˘. avem ın ¸ l 1 l sin x dx = | − cos x | ≤ 2 ∀ l ∈ (1. exist˘ un ηε ∈ [a. a a a a 1 1 Dac˘ 0 < α ≤ 1.116 respectiv. A¸adar. Aplicˆnd propozitia 5. ∞) 1 a astfel c˘. folosind a doua teorem˘ de medie. xα ∞ 1 Din inegalitatea |f (x)| ≤ α ¸i faptul c˘. rezult˘ convergenta integralei a a a ¸ ∞ sin x dx pentru 0 < α ≤ 1. c˘ a a v ξ v f (x)g(x) dx = |g(u)| u u f (x) dx + |g(v)| ξ f (x) dx < 4Kε.7 rezult˘ convergenta integralei date. pentru orice u. 1]. mai ˆ ai. ∞) → R. xα 1 . b). v f (x) dx = |F (v) − F (ξ)| < 2K. consider˘m. ∀ α ∈ (0. pentru α > 1. b) a a a x b astfel ca |g(x)| < ε dac˘ x ∈ (ηε . a ¸ a ¸ Ca aplicatie. ∞) ¸i lim α = 0 a ¸ a s x→∞ x x ˆ timp ce. rezult˘ c˘. α este o functie monoton˘ pe [1. f este absolut integrabil˘. xα 1 Similar. pentru α > 1. v ∈ (ηε . aplicˆnd testul Dirichlet. avem convergenta integralei ¸ ∞ cos x dx. ξ Din lim g(x) = 0 rezult˘ c˘ pentru un ε > 0 dat.

∀ x ∈ [a. ∞) → R a ¸ f (x) = Atunci : a) dac˘ exist˘ M ∈ R astfel ˆ at |g(x)| ≤ M pentru orice x ∈ [a. integrala In ¸˘ 1 sin x dx este convergent˘ a xα dar nu este absolut convergent˘. ∞) a a ıncˆ ∞ g(x) . ∞) → R o functie continu˘. pentru α ∈ (0. ∞). Dac˘ reconsider˘m teorema 5. avem urm˘toarele criterii de ¸˘ ¸ a comparatie. xp ¸i dac˘ p > 1. ∞). respectiv de speta a doua. 1] deoarece a ∞ 1 cos 2x dx converge dar 2xα 1 dx este divergent˘. Pentru astfel de integrale. a b) dac˘ g(x) ≥ c > 0 pentru orice x ∈ [a. atunci integrala s a a f (x) dx este absolut convergent˘.21 ¸i. consider˘m functia f : [a. ¸ ¸ a s pentru p ∈ R. ¸i dac˘ p ≤ 1. separat. 1]. avem a | sin x| ≥ sin2 x = ¸i integrala s ∞ 1 − cos 2x 2 1 − cos 2x dx 2xα ∞ 1 este divergent˘ pentru α ∈ (0. a . a > 0.117 Pe de alt˘ parte. spunem c˘ a a sunt semiconvergente. Fie g : [a. ¸ Propozitia 5. a 2xα ∞ 1 ˆ consecinta. atunci a s a ∞ integrala a f (x) dx este divergent˘. ¸i.8. integralele improprii de a a s prima speta.

Atunci: ¸ ¸ as ∞ a) dac˘ exist˘ p > 1 a¸a ˆ at lim xp |f (x)| = l ≥ 0.9. ∞) → R o functie continu˘ ¸i a > 0. ˆ cazul b). atunci a a s ıncˆ x→∞ f (x) dx a este absolut convergent˘ pentru orice a > 0. a ∞ x→∞ b) dac˘ exist˘ p ≤ 1 a¸a ˆ at lim xp f (x) = l > 0 (eventual l = ∞). ∀ x ∈ (a0 . pentru orice x ∈ (a0 . a . ∀ x ∈ (a0 . exist˘ a0 > a astfel ˆ at ¸ a s a ıncˆ |f (x)|xp < l + ε0 .118 M Demonstratie. ∞). De aici deducem |f (x)| ≤ ¸i. a a s ıncˆ atunci a f (x) dx este divergent˘ pentru orice a > 0. a) Dac˘ a > 0 ¸i ε0 > 0. 0 < c ≤ f (x) ¸i s In xp faptul c˘ p ≤ 1. Fie f : [a. ˆ ¸ Intr-adev˘r. ∞) cu p ≤ 1 xp ∞ care implic˘ faptul c˘ a a a f (x) dx este divergent˘. |f (x)| ≤ p ¸i a ın s x pentru p > 1. mai mult. a Demonstratie. rezult˘ a f (x) ≥ 1 − ε0 > 0. ˆ cazul a). ∞). integrala s ∞ a0 ∞ l + ε0 . ∀ x ∈ (a0 . a b) Dac˘ ε0 > 0 este a¸a ˆ at l − ε0 > 0 ¸i a0 este astfel ˆ at a s ıncˆ s ıncˆ p f (x)x ≥ l − ε0 . a ∞ ∞ dx converge xp a dx este divergent˘ avˆnd ˆ vedere a a ın xp a Propozitia 5. ∞) cu p > 1 xp f (x) dx = a a f (x) dx + a0 f (x) dx este absolut convergent˘.

b) (b − x)p b a a f (x) dx este b f (x) dx este ceea ce implic˘ convergenta integralei a ¸ a b dx pentru p < 1 iar. b) → R dou˘ functii continue. Atunci: x b (b − x)p b a) dac˘ |g(x)| ≤ M pentru orice x ∈ [a. b) (b − x)p b ¸i. avem divergenta inte¸ (b − x)p gralei a f (x) dx. a s divergent˘. absolut convergenta integralei ¸ a f (x) dx. avem ¸ In |f (x)| ≤ M . de (b − x)p aici. avem In 0< c ≤ f (x). a b) dac˘ 0 < c ≤ g(x) pentru orice x ∈ [a. b) ¸i p < 1.10. Pre¸ a ¸ g(x) supunem c˘ lim f (x) = ∞ sau −∞ ¸i f (x) = a s .11. din divergenta integralei s ¸ a b dx (p ≥ 1). ∀ x ∈ [a. Fie f → R o functie continu˘. ∀ x ∈ [a. b) ¸i p ≥ 1. ˆ cazul b). Presupunem c˘ a Propozitia 5. g : [a. ˆ cazul a).119 Propozitia 5. ¸ ¸ a lim f (x) = ∞ sau −∞. Fie f. Atunci: x b . a Demonstratie. a s absolut convergent˘.

de aici. respectiv cazul b) ¸i avˆnd ˆ vedere ipotezele mentionate s a ın ¸ ˆ propozitia 5. n = n0 . . . In aceaste conditii. atunci a a s ıncˆ x b b f (x) dx este absolut convergent˘. a Demonstratie. ¸ ıntˆ Teorema 5. ∞) → R (a > 0) o functie pozitiv˘. . obtinem s ¸ m m m m Sm = f (n)+f (n0 ) ≤ n0 f (x) dx ≤ f (n−1) = n=n0 f (n) = Sm−1 n=n0 +1 n=n0 +1 unde (Sm )m≥n0 reprezint˘ ¸irul sumelor partiale pentru seria (cu termeni as ¸ ∞ pozitivi) n=n0 f (n). integrala a s ¸ ∞ ∞ f (x) dx ¸i seria s a n=n0 f (n) au aceea¸i natur˘. a a b) dac˘ exist˘ p ≥ 1 a¸a ˆ at lim(b − x)p f (x) = l > 0 (eventual ∞).120 a) dac˘ exist˘ p < 1 a¸a ˆ at lim(b − x)p |f (x)| = l ≥ 0.10. ¸i. n ≥ a}.9. Fie n > n0 . de¸ a ˆ scresc˘toare ¸i n0 = inf{n ∈ N. n0 + 1. avem ¸ n f (n) ≤ n−1 f (x) dx ≤ f (n − 1). Pentru demonstratie putem proceda ca ˆ cazul propozitiei ¸ ¸ ın ¸ 5. s a Demonstratie. . Din ipotezele pentru f . cazul a). ın ¸ Urm˘toarea teorem˘ stabile¸te o leg˘tur˘ ˆ a a s a a ıntre serii numerice ¸i intes grale improprii de speta ˆ ai. a a s ıncˆ x b b atunci a f (x) dx este divergent˘.24. Fie f : [a. pentru m > n0 .

a 0 xp−1 e−x dx este con- . deci cu atˆt mai mult. functiile Gamma ¸i Beta ¸ s ∞ Propozitia 5. pentru o serie convergent˘ a a a a 0.121 ∞ Acum. pentru F (l) = s a s a n0 f (x) dx ca functie monoton cresc˘toare ¸i m˘rginit˘ superior. de aici.12. dac˘. atunci. s a s a s a n0 f (x) dx l m>n0 este un ¸ir cresc˘tor ¸i m˘rginit. ın 5. Reciproc. ˆ mod necesar. Dac˘ integrala a a a f (x) dx este convergent˘ ¸i exist˘ as a x→∞ lim f (x) = λ. Mai mult. λ = 0. avem lim an = n=1 ∞ n→∞ f (x) dx chiar dac˘ a lim f (x) nu exist˘. rezult˘ convergenta seriei a s a s a ¸ n=n0 ∞ f (n).4 Integrale Euler. dac˘ integrala exist˘. atunci ¸irul (Sm )m≥n0 este monoton a a s ∞ cresc˘tor ¸i m˘rginit superior ¸i. presupunem c˘ seria a n=n0 f (n) converge. Remarc˘m c˘. Atunci (Sm )m≥n0 este m un ¸ir cresc˘tor ¸i m˘rginit ¸i. integrala ¸ vergent˘. Pentru orice p > 0. putem demonstra convergenta integralei de forma ¸ ∞ x→∞ a an . exist˘ ¸i este finit˘ ¸ a s a a a s a lim F (l) fapt ce dovede¸te convergenta integralei s ¸ l→∞ ∞ n0 ∞ f (x) dx = a a f (x) dx + n0 f (x) dx.

atunci p − 1 ∈ (−1. ∀ n ∈ N∗ . avem ¸˘ Γ(n) = (n − 1)! . a a a ıncˆ s ∞ x→∞ x→∞ deducem convergenta integralei ¸ 0 xp−1 e−x dx ca integral˘ improprie de a prima spet˘.13. a ¸˘ A¸adar aplicatia Γ : (0. ¸a Dac˘ p ∈ (0. de aici. pentru orice λ ∈ R. Pentru orice p > 1. Avem o integral˘ improprie de prima spet˘ dar. Dac˘ p > 1.122 Demonstratie. a ¸ Avˆnd ˆ vedere faptul c˘. integrˆnd prin ¸ a a s a p˘rti ˆ 5. Drept consecinta. Γ(p−1) exist˘ de asemenea ¸i. as a ¸ Propozitia 5.14) Γ(p) = 0 xp−1 e−x dx este bine definit˘ ¸i este numit˘ functie Gamma. avem lim xλ e−x = 0. avem Γ(p) = (p − 1)Γ(p − 1). obtinem a ¸ ın ¸ Γ(p) = − lim xp−1 e−x + (p − 1) l→∞ ε→0 ε 0 l ∞ xp−2 e−x dx = (p − 1)Γ(p − 1). 1). 0).14. ∞) → R dat˘ prin s ¸ a ∞ (5. ¸ Demonstratie. a ın a rezult˘ c˘ exist˘ α > 1 astfel ˆ at lim xα (xp−1 e−x ) = 0 ¸i. astfel c˘ putem considera a a λ < 1 pentru care x lim xλ xp−1 e−x = lim xp+λ−1 e−x = 0 0 x 0 ∞ ¸i avem astfel convergenta integralei s ¸ 0 xp−1 e−x dx aceasta fiind de aseme- nea integral˘ improprie de prima speta. dac˘ 0 < ¸ a ¸a a p < 1. avem o integral˘ improprie de speta a doua.

14. Pentru orice p. p > 0. q) = p−1 B(p − 1. 1]. astfel c˘. a a a Similar. a a Demonstratie. dac˘ consider˘m a ın a a a a 0 ∞ ∞ n! = Γ(n + 1) = 0 xn e−x dx. a Aplicatia B definit˘ prin ¸ a 1 (5. s ¸ Propozitia 5. exist˘ β < 1 astfel ˆ at a ıncˆ x lim xα (1 − x)β xp−1 (1 − x)q−1 = lim xp−1 (1 − x)β+q−1 = 0 1 x→1 (este suficient s˘ lu˘m 1 − q < β < 1) iar de aici rezult˘ convergenta a a a ¸ integralei cu referire la extremitatea dreapt˘ a intervalului [0. Pentru orice p > 1. n ≥ 0.15. 1]. p+q−1 . putem spune c˘ Γ(p) reprezint˘ o generalizare a factorialului pentru a a num˘rul real p > 0. integrala ¸ converge. q > 0. Exist˘ α < 1 astfel c˘ ¸ x 0 xp−1 (1 − x)q−1 dx lim xα xp−1 (1 − x)q−1 = lim xα+p−1 (1 − x)q−1 = 0 0 x 0 (este suficient s˘ lu˘m 1−p < α < 1) care arat˘ convergenta integralei ca a a a ¸ integral˘ impropie cu referire la extremitatea stˆng˘ a intervalului [0.123 avˆnd ˆ vedere faptul c˘ Γ(1) = e−x dx = 1. a 1 Propozitia 5.15) B(p. avem ¸ B(p. q > 0 se nume¸te functia Beta. q). q) = 0 xp−1 (1 − x)q−1 dx .

q) q q p−1 p−1 = B(p − 1. atunci s a ın s B(p. q − 1). q) 1 + ¸i deci.124 Demonstratie. q) − B(p. ∀ q > 1 p+q−1 ¸i. q) = q−1 B(p. q − 1). p > 1. dac˘ ˆ acela¸i timp. s ın B(p. p+q−1 B(p. ˆ final. q) q q p−1 B(p − 1. q) = 1 p−1 q−1 l 1 p−1 dx = − lim xp−1 (1−x)q + q l 1 q ε ε 0 0 1 1 = 0 x (1−x) xp−2 (1−x)q dx = p − 1 p−2 x (1 − x)(1 − x)q−1 dx = = q 0 p − 1 p−2 p − 1 p−1 = x (1 − x)q−1 dx − x (1 − x)q−1 dx = q q 0 0 1 1 = iar. (p + q − 1)(p + q − 2) Avˆnd ˆ vedere faptul c˘ B(1. q) = Similar. obtinem a a a¸ ¸ B(p. 1) = 1. p−1 p−1 B(p − 1. q) = (p − 1)(q − 1) B(p − 1. q > 1. integrˆnd prin p˘rti. ˆ ¸ Intr-adev˘r. q ∈ N∗ a ın a B(p. q) = (p − 1)!(q − 1)! 1 1 = = . B(p. avem pentru p. p−1 q−1 (p + q − 1)! q Cp+q−1 p Cp+q−1 . de aici. q).

125 1 Pentru p = q = . ∞ Pe de alt˘ parte. Dac˘ ˆ a ınlocuim t prin 1 + t ¸i p prin p + q.25.16) 0 ∞ 1 ∞ 0 t 1 : [0. q) = = xp−1 (1 − x)q−1 dx = (5. = 2 2 0 1 dx x(1 − x) 1 =2 0 √ √ ( x) √ 2 dx = 2 arcsin x 1 − ( x) 1 0 = π. dac˘ ˆ Γ(p) = a a ın avem Γ(p) = t p 0 0 ∞ xp−1 e−x dx. a y p−1 e−ty dy. lu˘m x = ty. t > 0. De aici x(t) = Avem B(p. Teorema 5. ∞) → [0. Pentru orice p > 0. q) (5. 1) ¸i x (t) = s > 0. . q) = Γ(p)Γ(q) . avem B(p. obtinem s ¸ ∞ Γ(p + q) = (1 + t) p+q 0 y p+q−1 e−(1+ty) dy. q > 0.15). Facem schimbarea de variabil˘ t = ¸ a B(p. Γ(p + q) x ˆ definitia lui ın ¸ 1−x Demonstratie. 1+t (1 + t)2 tp−1 1 dt (1+t)p−1 (1+t)q−1 (1+t)2 = = 0 tp−1 (1 + t)−(p+q) dt. 2 1 1 B .

pentru orice t fixat din D. Consider˘m o functie f depinzˆnd de dou˘ variable t.16). a a ¸ s a ın Vom avea ∞ ∞ p−1 ∞ Γ(p + q) 0 ∞ t (1 + t) ∞ −(p+q) dt = 0 0 ∞ y p+q−1 e−y tp−1 e−ty dy dt = = 0 y p+q−1 e−y 0 tp−1 e−ty dt dy = 0 y p+q−1 e−y Γ(p) dy = Γ(p)Γ(q) yp ¸i. Γ(p + q) 5.126 Multiplic˘m aceast˘ relatie cu tp−1 ¸i integr˘m ˆ raport cu t pe [0. din (5. q) = Γ(p)Γ(q) . lim b(t) = b0 (presupunˆnd c˘ a0 < b0 ) . functia x → f (x. pentru t0 ∈ D. b(t) . a a Teorema 5. Presupunem c˘. exist˘ lim a(t) = a0 . Fie a. functia f ( · . t) dx. Spunem c˘ ˆ membrul drept la relatiei precedente avem o integral˘ a ın ¸ a depinzˆnd de parametrul t. s Γ(p + q)B(p.26. q) = Γ(p)Γ(q) .12. ∞). pentru orice t ∈ D fixat. a a a t→t0 t→t0 2. putem considera aplicatia F : D → R a ¸ definit˘ prin a b(t) F (t) = a(t) f (x. Ca urmare B(p. x a ¸ a a astfel ca. Astfel. punct de acumulare pentru D.5 Integrale depinzˆnd de un parametru a Definitia 5. t) este continu˘ . sunt adev˘rate urm˘toarele ipoteze : a a 1. b : D ⊆ R → R dou˘ functii cu a(t) ≤ b(t) ¸ a ¸ pentru orice t. ¸ a . t) : a(t). b(t) → R este ¸ integrabil˘ pe a(t).

Din ipotez˘. 3 3 3 Astfel rezult˘ continuitatea functiei g pe [a0 . b0 ] fixat. b] × V . b(t)] × V . t)| ≤ M pentru orice (x. 3 De aici rezult˘ inegalit˘¸ile a at |g(x) − g(x0 )| ≤ ε ε ε + + = ε. a a Demonstratie. Rezult˘ a b0 b(t) b0 t∈V F (t) − a0 g(x) dx = a(t) f (x. b0 ] ¸i orice ε > 0. pentru un x0 ∈ [a0 . |t − t0 | < δε .127 3. ınceput. unde a = inf a(t). a ≤ |g(x) − f (x. t) − f (x0 . fie δε > 0 astfel ˆ at. exist˘ η = s a a η ε. |b(t) − b0 | < ¸i |f (x. Pentru ˆ ¸ un ε > 0 arbitrar ¸i un t fixat care verific˘ |t − t0 | < δε . b0 ] → s a s R astfel ˆ at ıncˆ |f (x. Dac˘ |f (x. b0 ]. exist˘ δε > 0 ¸i g : [a0 . t)| + |f (x0 . t) ∈ [a. b0 ]. t) − g(x)| < s . ıncˆ avem ε |f (x. pentru orice t ∈ V ıncˆ pentru care |t − t0 | < δε . t) − f (x0 . Atunci functia F are o limit˘ ˆ t0 ¸i ¸ a ın s b0 t→t0 lim F (t0 ) = a0 g(x) dx. deci ¸i integrabilitatea a ¸ s lui g pe [a0 . t) dx − a0 g(x) dx ≤ . putem presupune a(t) < b(t) pentru orice t ∈ V \ {t0 }. y) − g(x0 )| < t∈V b = sup b(t). exist˘ V ∈ ϑ(t0 ) a¸a ˆ at a. pentru orice x ∈ [a0 . remarc˘m c˘. t)| < . t) − g(x)| < ε. b0 ] pentru care |x0 −x| < η. x0 > 0 astfel ˆ at. pentru orice x ∈ [a0 . 3M 3M 3(b0 − a0 ) pentru orice x ∈ [a0 . s ¸ a a Din a0 < b0 . ∀ t ∈ D. t)| + |f (x. b sunt functii m˘rginite pe a a s ıncˆ ¸ a V ¸i. f este o functie m˘rginit˘ pe [a(t). s˘ avem a ε ε ε |a(t) − a0 | < . pentru un ε > 0. b0 ]. de asemenea.

a lim F (t) = a0 g(x) dx. Fie f : [α. . a 2. . b0 = b(t0 ) ¸ a a ¸i g(x) = f (x. t) este o functie continu˘ ¸ a ˆn t0 ∈ D . . b : D → R sunt continue ˆ t0 . k}. ∀ t. t) este o functie continu˘ pe ¸ a [a(t). β] unde D ⊂ R (cu a(t) ≤ b(t) pentru orice t ∈ D). a. de aici. Aplic˘m teorema precedent˘ pentru a0 = a(t0 ). functiile a. t → f (x. Obtinem s ¸ b(t0 ) t→t0 lim F (t) = a(t0 ) f (x. pentru l ∈ {1. rezult˘ c˘ F este o functie a a ¸ continu˘ pe D. f este continu˘ pe [α.28. pentru orice t fixat. b : D → [α.128 a0 b0 b(t) ≤ a(t) f (x. b au derivate continue pe D. t) − g(x) dx + b0 f (x. a Teorema 5. |t0 −t| < δε 3M 3(b0 − a0 ) 3M 3 3 3 b0 t→t0 adic˘. ı 3. s ¸ ın Dar. t) dx + a0 f (x. ¸ ın Atunci F este continu˘ ˆ t0 . Teorema 5. 2. a ın Demonstratie.27. t) dx ≤ ≤M ε ε ε ε ε ε +(b0 −a0 ) +M = + + = ε. β] × D ¸i f (t) este deasemenea o functie a s ¸ continu˘. continuitatea functiei F ˆ t0 . x → f (x. t0 fiind un punct arbitrar din D. functiile a. pentru fiecare x ∈ [a(t). b(t)]. a avem : 1. ¸ . t0 ). . 2. t0 ) dx = F (t0 ) ¸i. Presupunem c˘ urm˘toarele afirmatii au loc : a a ¸ 1. b(t)] . β]×D → R. Presupunem c˘.

t0 ) dx + f (ηt . Avem ¸ b(t) b(t0 ) F (t) − F (t0 ) = a(t) a(t0 ) b(t0 ) f (x. t − t0 t − t0 Dac˘ t tinde la t0 . t0 ) dx + f (ηt . t) dx − a(t0 ) f (x. s Pentru t = t0 . t) − f (x. t) b(t) − b(t0 ) unde ξt este ˆ ıntre a(t) ¸i a(t0 ). t0 ) dx = t − t0 ft (x. t) − f (x. t) a(t) − a(t0 ) + a(t0 ) f (x. t) dx = = f (ξt . t) → b(t0 ). t0 ) dx + b(t0 ) b(t0 ) f (x. t − t0 b(t0 ) lim f (x. t) − f (x. avem F (t) − F (t0 ) = t − t0 a(t) − a(t0 ) = f (ξt . t) dx. t0 ) dx = b(t) = a(t) f (x. t0 . t a (t) + a(t) ft (x. avem lim f (ξt . t) − f (x. t b (t) − f a(t). t0 a (t0 ). respectiv ηt este ˆ s ıntre b(t) ¸i b(t0 ). t0 ) dx a(t0 ) . t) → a(t0 ).129 Atunci F are derivat˘ continu˘ ˆ raport cu t ¸i a a ın s b(t) F (t) = f b(t). t0 ¸i a a ın a s (ηt . t) . avˆnd ˆ vedere faptul c˘ (ξt . t) b(t0 ) t→t0 a(t0 ) t→t0 a(t) − a(t0 ) = f a(t0 ). Demonstratie. t) + t − t0 b(t0 ) a(t0 ) b(t) − b(t0 ) f (x. t) dx + a(t0 ) f (x.

. s ın t→t0 = f b(t0 ). t) b(t) − b(t0 ) = f b(t0 ). . . Spunem c˘ o multime A = {(x. n. a ın a Definitia 5. y ∈ R}. c ≤ y ≤ d ∀ (x. . t0 b (t0 ) − f a(t0 ). este m˘rginit˘ dac˘ exist˘ numerele reale a ¸ a a a a a. y) / x ∈ R. t0 b (t0 ) t − t0 lim F (t) − F (t0 ) = t − t0 b(t0 ) ¸i. ¸ a ¸ 2 adic˘ o submultime din R . Definitia 5. O submultime A ⊂ R2 se nume¸te multime elementar˘ ¸ ¸ s ¸ a dac˘ a n A= i=1 Ai unde Ai . c. b. sunt suprafete dreptunghiulare avˆnd laturile ¸ a paralele cu axele de coordonate ¸i orice dou˘ dreptunghiuri diferite s˘ s a a aib˘ ˆ comun cel mult o latur˘.13. ˆ final.15. t→t0 lim f (ηt . . .26). y) ∈ A.130 (conform teoremei 5. d a¸a ˆ at s˘ avem s ıncˆ a a ≤ x ≤ b. t0 ) dx. .14.6 Aplicatii ale integralei definite ˆ geome¸ ın trie Definitia 5. . t0 a (t0 ) + a(t0 ) ft (x. 2. n) este aria unui dreptunghi Ai avˆnd a lungimea laturilor ai . respectiv bi . i = 1. 5. Aria multimii elementare A este dat˘ de num˘rul ¸ ¸ a a n σ(A) = i=1 σ(Ai ) unde σ(Ai ) = ai bi (i = 1. .

2. . mn ] i i−1 i i ¸i s Bin = (x. x ∈ [xn . Fie A o multime m˘rginit˘ din R2 . . Min = sup x∈[xn . x = b are arie. ˆ ¸ Intr-adev˘r. s n→∞ n→∞ Valoarea comun˘ a limitelor reprezint˘ aria lui A. axa Ox ¸i dreptele ¸ a ¸ s x = a. b] → R+ este o functie continu˘ ¸i pozitiv˘. ∀ n. 2. (Fn )n astfel a a a s ¸ ˆncˆt ı a En ⊂ A ⊂ Fn . (Fn )n date prin n n En = i=1 An .16. . Min ] i−1 i cu mn = i x∈[xn . y) . unde An = (x. Dac˘ f : [a. y) . pentru un ¸ir dat de partitii (∆n )n∈N a intera s ¸ valului [a. . b]. xn ].xn ] i−1 i inf f (x). n ∈ N 0 n pentru care |∆n | → 0. y ∈ [0. . n ¸i n ≥ 1. dat prin ∆n = (a = xn < · · · < xn = b).xn ] i−1 i f (x). a a Teorema 5. dat˘ de a b σ(Gf ) = a f (x) dx. Spunem c˘ A are ¸ ¸ a a a arie dac˘ exist˘ dou˘ ¸iruri de multimi elementare (En )n . s ˆ acest caz avem In σ(En ) = s∆n (f ) σ(Fn ) = S∆n (f ). . multimea A este m˘rginit˘ dac˘ exist˘ o suprafata drep¸ a a a a ¸˘ tunghiular˘ cu laturile paralele cu axele de coordonate care s˘ o contin˘. n = 1. putem considera ¸irurile de multimi elementare s ¸ (En )n . a ¸ as a atunci multimea Gf delimitat˘ de graficul functiei f . y ∈ [0. pentru orice i = 1.131 Altfel spus. i Fn = i=1 Bin . Demonstratie. x ∈ [xn . . .29. xn ]. ¸i lim σ(En ) = lim σ(Fn ). a a ¸ a Definitia 5. .

Prin corp de rotatie deter¸ ¸ minat de functia f ˆ ¸elegem multimea ¸ ınt ¸ Cf = (x. atunci s b σ(AGf ) = a |f (x)| dx. Numim s ¸ a cilindru elementar asociat acestui interval ¸i functiei ϕ. corpul de rotatie determinat de functia f se obtine prin ¸ ¸ ¸ rotatia graficului Gf a functiei ˆ jurul axei Ox. Dac˘ AGf este suprafata cuprins˘ ˆ a ¸ a ıntre graficul Gf al functiei f . y) / y = f (x). f˘ra dificultate. b] → R sunt dou˘ functii continue ¸i a a ¸ s f (x) ≥ g(x) pentru orice x ∈ [a. Fie f : [a. z) ∈ R3 . β] un interval ¸i ϕ : [α.132 Deoarece functia f este continu˘. β] → R o functie constant˘.17. b] ¸i ¸ a a a a s b σ(Gf ) = lim σ(En ) = lim σ(Fn ) = lim s∆n = lim S∆n = n→∞ n→∞ n→∞ n→∞ a f (x) dx. y.4. a Corolarul 5. x ∈ [a. ¸ ¸ ın Fie [α. b] → R o functie continu˘ avˆnd ca grafic ¸ a a multimea punctelor din R2 definit˘ prin ¸ a Gf = (x. a < b. urm˘toarele consecinte. atunci aria multimii delimitate de ¸ graficele celor dou˘ functii ¸i dreptele x = a. g : [a. Altfel spus. Dac˘ f. b]. rezult˘ c˘ f este integrabil˘ pe [a.3. x = b. b] → R+ . b] . ¸ . a a a a ¸ Corolarul 5. y 2 + z 2 ≤ f (x). Definitia 5. axa Ox ¸ ¸i dreptele x = a. Din teorema precedent˘ rezult˘. x ∈ [a. Fie f : [a. x = b este dat˘ de a ¸ s a b f (x) − g(x) dx. corpul de rotatie s ¸ ¸ determinat de functia ϕ. b].

ϕi (x) = ri cu i = 0. pentru un num˘r natural n. dat de ¸ n−1 n−1 V (C(∆n . 1. Spunem despre corpul de rotatie Cf determinat de functia ¸ continu˘ f : [a.30. Definitia 5. Volumul unui corp elementar este. prin definitie. Not˘m prin Ci cilindrii elementari determinati de functiile constante a ¸ ¸ ϕi : [xi . .19. β] → R. b] un interval ¸i. atunci volumul acestui cilindru este πr2 (β − α). Fie [a. a Teorema 5. · · · n − 1. Dac˘ f : [a. ϕ)) = i=0 V (Ci ) = i=0 2 πri (xi+1 − xi ). ¸ ¸ Definitia 5. Numim corp elementar asociat partitiei (∆n ) ¸i functiilor ϕi multimea ¸ s ¸ ¸ n−1 C(∆n . b] → R+ este o functie continu˘. (Cn )n cu Cn ⊂ Cf ⊂ Cn pentru orice n ∈ N ¸i s n→∞ lim V(Cn ) = lim V(Cn ). ϕ) = i=0 Ci .133 Considerˆnd cilindrul elementar determinat de functia a ¸ ϕ : [α. n→∞ Valoarea limitei comune reprezint˘ volumul corpului Cf . atunci a ¸ a corpul de rotatie Cf determinat are un volum ¸i este dat de ¸ s b V(Cf ) = π a f 2 (x) dx. ¸ s a partitia (∆n ) a intervalului considerat dat˘ de ¸ a a = x0 < x1 < · · · < xn = b. ϕ(x) ≡ r. b] → R c˘ are volum dac˘ exist˘ dou˘ ¸iruri de corpuri a a a a as elementare (Cn )n . xi+1 ] → R.18.

pentru orice n ∈ N. b]. . . volumul unui corp elementar.20. ˆ plus. dac˘ avem un ¸ir de partititii (∆n )n∈N cu a a s ¸ |∆n | → 0. Consider˘m acum f : [a. Min = sup x∈[xn . ˆ ¸ Intr-adev˘r.xn ] i−1 i f 2 (x) (i = 1. unde Mi xi . Lungimea conturului poligonal f∆ se definete prin ¸ n n l(f∆ ) = i=1 |Mi−1 Mi | = i=1 (xi − xi−1 )2 + f (xi ) − f (xi−1 ) . pen¸ tru orice ¸ir de partitii (∆n )n a intervalului [a. avˆnd ˆ vedere faptul c˘ functia f 2 este integrabil˘. a s ¸ Numim contur poligonal asociat functiei f ¸i partitiei ∆ multimea ¸ s ¸ ¸ n f∆ = i=1 Mi−1 Mi . Observ˘m c˘. . b] cu |∆n | → 0. exist˘ s ¸ a lim l(f∆n ) ¸i aceast˘ limit˘ nu depinde de ¸irul (∆n )n considerat. Spunem c˘ graficul functiei f are lungime dac˘. i i i−1 respectiv S∆n (πf ) = π 2 n Min (xn − xn ) i−1 i i=1 cu mn = i x∈[xn . 2 a ¸ a Definitia 5. n). f (xi ) ). a a avem Cn ⊂ Cf ⊂ Cn . 2. b] → R ¸i ∆ o partitie a intervalului [a. a fiecare. reprezint˘. rezult˘ In a ın a ¸ a a b V(Cf ) = π lim s∆n (f ) = π lim S∆n (f ) = π n→∞ n→∞ a 2 2 f 2 (x) dx. atunci n s∆n (πf 2 ) = π i=1 mn (xn − xn ).134 Demonstratie.xn ] i−1 i inf f 2 (x). s a a s n→∞ . .

a¸a ˆ at s˘ avem egalitatea s ıncˆ a n l(f∆n ) = i=1 1 + f (ξin ) (xn − xn ) i i−1 1+ f 2 2 care reprezint˘ suma Riemann pentru functia continu˘ a ¸ a b n→∞ 2 deci lim l(f∆n ) = a 1 + f (x) dx ¸i limita este independent˘ de alegerea partitiei. b]. Dac˘ f : [a.31. i = 1. Demonstratie.135 Teorema 5. Deci avem. . b] → R ¸i Cf corpul de rotatie asociat functiei f . b] → R este o functie derivabil˘ cu derivata a ¸ a continu˘ pe [a. 2. Pentru s ¸ ¸ n n a o partitie ∆n = (x0 < · · · < xn ) a intervalului [a. pentru o partitie a ¸ ∆n = (a = xn < · · · < xn = b). · · · n. Acest corp are ¸ ın arie lateral˘ obtinut˘ prin ˆ a ¸ a ınsumarea ariilor laterale ale fiec˘rui trunchi a de con. b] consider˘m f∆n ¸ conturul poligonal asociat functiei f ¸i not˘m prin Cf∆n corpul de rotatie ¸ s a ¸ obtinut prin rotirea conturului poligonal ˆ jurul axei Ox. n ∈ N n 0 avem l(f∆n ) = i=1 n n 2 (xn − xn )2 + f (xn ) − f (xn ) i i−1 i i−1 1+ (f (xn ) − f (xn ))2 n i i−1 (xi − xn ). ˆ ¸ Intr-adev˘r. putem determina un set de puncte intermediare ξi . s a ¸ Fie f : [a. atunci graficul lui f are o lungime dat˘ de a a b L(f ) = a 1 + f (x) 2 dx. i−1 (xn − xn )2 i i−1 = = i=1 Aplicˆnd teorema Lagrange pentru functia f pe fiecare interval al partitiei a ¸ ¸ n ∆n .

b] → R este o functie derivabil˘ cu derivat˘ continu˘.32.21. Spunem despre corpul de rotatie asociat functiei f c˘ ¸ ¸ ¸ a are arie lateral˘ dac˘. a s s n→∞ a ¸ a a Teorema 5. i i−1 i i−1 2 =π i=1 (f (xn ) − f (xn )) i−1 i Definitia 5. pentru orice ¸ir de partitii (∆n )n cu |∆n | → 0. atunci Cf are arie lateral˘ dat˘ de a a a b A(Cf ) = 2π f (x) 1 + f 2 (x)d x. a Demonstratie. Avem pentru aria lateral˘ a n A(f∆n ) = 2π i=1 n f (xn ) + f (xn ) i−1 i 2 (xn − xn )2 + (f (xn ) + f (xn ))2 = i i−1 i−1 i = 2π i=1 (f (xn ) + f (xn ))2 f (xn ) + f (xn ) n i−1 i i−1 i (xi − xn ) 1 + . b] definite ¸ s ¸ prin ∆n = (a = xn < · · · < xn = b) 0 n cu |∆n | → 0. a ¸ i−1 i putem determina punctele intermediare ξin care verific˘ a (f (xn ) + f (xn ))2 i−1 i = (f (ξin ))2 . xn ]. a a s ¸ exist˘ lim A(Cf∆n ) ¸i limita nu depinde de ¸irul (∆n )n ales. (xn − xn )2 i i−1 ˆ Inlocuind ˆ formula ariei laterale. Fie un ¸ir (∆n )n de partitii ale intervalului [a. obtinem ın ¸ n A(f∆n ) = 2π i=1 f (xn ) + f (xn ) i i−1 2 1 + f 2 (ξin ) (xn − xn ) = i i−1 . i−1 2 (xn − xn )2 i i−1 Aplicˆnd teorema lui Lagrange functiei f pe fiecare interval[xn .136 n A(Cf∆n ) = 2π i=1 n f (xn ) + f (xn ) i−1 i |Mi−1 Mi | = 2 (xn − xn )2 + (f (xn ) − f (xn ) . Dac˘ f : [a.

pentru orice x . de aici. exist˘ a δε > 0 astfel c˘. = S(∆n ) + σ∆n 2πf ˆ Intrucˆt f a 1+f 2 : [a. (ξin )i . |f (x ) − f (x )| < 2πM (b − a) Dac˘ |∆n | < δε pentru n > nδε = nε . lim S(∆n ) = 0. x ∈ [a. Referitor la suma S(∆n ). b]. avem a |S(∆n )| = n = 2π i=1 n f (xn ) − f (ξin ) f (xn ) + f (ξin ) i−1 i + 2 2 1 + f 2 (ξin ) (xn −xn ) ≤ i i−1 f (xn ) − f (ξin ) f (xn ) + f (ξin ) i−1 i 1 + f 2 (ξin ) (xn −xn ) ≤ + i i−1 2 2 i=1 ε ε ≤ 2π + M (b − a) = ε 4πM (b − a) 4πM (b − a) In ¸i. (ξin )i = 2π f (x) a 1 + f 2 (x) d x. 1 + f 2 pe [a. Deasemenea. din continuitatea functiei ¸ aplicˆnd teorema lui Weierstrass. limita nedepinzˆnd de alegerea ¸irului (∆n )n . b]. b] pentru care |x − x | < δε . avem ¸ a b n→∞ lim σ∆n 2πf 1 + f 2 . pentru orice x ∈ [a.137 n = 2π i=1 f (xn ) + f (xn ) i−1 i − f (ξin ) 2 n 1 + f 2 (ξin ) (xn − xn )+ i i−1 +2π i=1 f (ξin ) 1 + f 2 (ξin ) (xn − xn ) = i i−1 1 + f 2 . pentru un ε > 0 dat. a avem ε . ˆ final. s ≤ 2π n→∞ b A(Cf ) = lim A(f∆n ) = 2π f (x) n→∞ a 1 + f 2 (x) d x. a s . exist˘ M > 0 astfel ˆ at 1 + f 2 (x) ≤ a a ıncˆ M . b] → R este a functie continu˘.

A = {x ∈ X .1 Convergenta punctual˘ ¸i uniform˘ ¸ as a Fie X. O submultime nevid˘. putem considera o nou˘ functie f : A → R a a ¸ definit˘ prin a f (x) = lim fn (x). (fn )n . putem considera ¸irul de numere reale s fn (x) n . n→∞ 138 .1.2. Pentru orice x ∈ X fixat. pentru orice ¸a a s ¸ a x ∈ A. Y ) este numit˘ ¸ir de ¸ ¸ as functii ¸i not˘m prin (fn )n∈N sau. Y ) clasa tuturor functiilor definite a ¸ s ¸ pe X cu valori in Y . R). s Astfel. ¸irul de numere reale fn (x) n este convergent. Y dou˘ multime nevide ¸i F(X. A ⊂ X este numit˘ multimea de ¸ convergent˘ punctual˘ pentru ¸irul de functii (fn )n dac˘. s s ¸ a a ¸ Definitia 6. mai simplu. ¸ s a ˆ continuare vom considera c˘ X este o submultime de numere reale In a ¸ iar Y = R. O aplicatie N n → fn ∈ F (X. Definitia 6. care este ¸irul imaginilor lui x prin ¸irul (fn )n ⊂ F(X. n→∞ Avˆnd ˆ vedere c˘ pentru un x ∈ A fixat limita ¸irului de numere a ın a s reale fn (x) n este unic˘. ∃ lim fn (x) ∈ R}.Capitolul 6 Siruri ¸i serii de functii ¸ s ¸ 6.

exist˘ nε ∈ N astfel ˆ at pentru orice n > nε a a ıncˆ ¸i orice p ∈ N. pentru orice ε > 0. n→∞ n n→∞ este un . s Criteriul lui Cauchy pentru convergenta uniform˘ a unui ¸ir de functii ¸ a s ¸ are formularea dat˘ ˆ urm˘toarea teorem˘. Mai ˆ ai rezult˘ c˘. ¸˘ s Definitia 6. ∀ x ∈ A. pentru orice ε > 0. ıncˆ Teorema 6. introdus˘ anterior.x ¸i orice p ∈ N.4. fn (x) ¸ ıntˆ a a ¸ir convergent ¸i. ∀ x ∈ A.2. pentru orice x ∈ A. exist˘ ¸a as a a nε. pentru orice ε > 0. s s ¸ f (x) = lim fn (x).x ∈ N astfel ˆ at. Sirul de functii (fn )n este uniform convergent pe o multime ¸ ¸ ¸ A dac˘.x ⇒ |fn (x)−f (x)| < ε]. ¸ Faptul c˘ A este multimea de convergent˘ punctual˘ pentru ¸irul a ¸ ¸a a s de functii (fn )n ¸i c˘ f este functia limit˘ se poate caracteriza prin ¸ s a ¸ a urm˘toarea conditie a ¸ ∀ ε > 0. (Criteriul Cauchy) Un element x ∈ X este un punct de convergent˘ pentru (fn )n dac˘ ¸i numai dac˘. Spunem c˘ ¸irul (fn )n este ¸ s ¸ as uniform convergent pe o multime nevid˘ A ⊆ X c˘tre functia limit˘ f ¸ a a ¸ a dac˘. Spunem c˘ functia f . reprezint˘ functia ¸ a ¸ a a ¸ limit˘ a ¸irului de functii (fn )n . avem ıncˆ s |fn+p (x) − fn (x)| < ε. de aici. aceast˘ conditie reprezint˘ criteriul lui Cauchy a a ¸ a de convergenta pentru ¸irul de numere reale fn (x) n . pentru orice n > nε. Fie un ¸ir de functii (fn )n . ˆ ¸ Intr-adev˘r. Demonstratie. avem s |fn (x) − fn+p (x)| < ε. putem considera functia f : A → R. ∃ nε.3. a ın a a Teorema 6. Demonstratie.1.x ∈ N astfel ˆ at [n > nε. Scriem f = lim fn ¸i spunem c˘ ¸irul a s ¸ s as de functii (fn )n este convergent punctual la f pe A.139 Definitia 6. exist˘ nε ∈ N astfel ˆ at a a ıncˆ |fn (x) − f (x) < ε pentru orice x ∈ A ¸i pentru orice n > nε .

. dac˘ seria valorilor este convergent˘ ¸i are ca sum˘ pe a a as a s(x). s2 = f1 + f2 . Vom spune c˘ seria de functii converge punctual ˆ x ¸i ¸ a ¸ ın s are ca sum˘ s(x). iar s ¸a a ¸ functia s : A → R defint˘ prin ¸ a s(x) = lim sn (x) n→∞ ∞ ∞ se nume¸te suma seriei ¸i scriem s s n=1 fn ¸i scriem s = s n=1 fn . ¸ n=1 fn (x) reprezint˘ o serie de a ∞ numere reale numit˘ seria valorilor ˆ x a seriei de functii a ın ¸ n=1 fn . atunci a (fn )n este de asemenea convergent punctual pe A ¸i. Pentru un ¸ir dat (fn )n din F(X. Termenii ¸irului (fn )n se numesc ters ∞ meni generali iar (sn )n reprezint˘ ¸irul sumelor partiale ale seriei de functii.6. sn = f1 + f2 + · · · + fn . . . as ¸ ¸ Definitia 6. . Perechea format˘ din cele dou˘ ¸iruri de functii (fn )n ¸i (sn )n se nume¸te a as ¸ s s ∞ serie de functii ¸i o not˘m ¸ s a n=1 fn . . Dac˘ (fn )n este uniform convergent pe A la f . Pentru un x ∈ X dat. de aici.7.140 Pentru un ε > 0 dat. a ¸ n > nε . ∀ n > nε . Multimea A definit˘ prin ¸ a A = {x / x ∈ X ¸i seria converge punctual ˆ x} s ın se nume¸te domeniul de convergent˘ punctual˘ a serie de functii.1. . problema s uniform convergentei poate fi considerat˘ numai pe o submultime a multimii ¸ a ¸ ¸ de convergent˘ punctual˘ a ¸iruluilui (fn )n . p ∈ N ⇒ |fn+p (x) − fn (x)| < Remarca 6. fie nε ∈ N astfel ˆ at ıncˆ ε ∀ x ∈ A. . Definitia 6. R). putem construi un ¸ s nou ¸ir de functii definite prin s ¸ s1 = f1 . 2 adic˘ uniform convergenta a lui (fn )n la f pe A. ¸a a s Definitia 6. .5. 2 Lu˘m ˆ aceast˘ inegalitate limita cˆnd p → ∞ ¸i obtinem a ın a a s ¸ ε |f (x) − fn (x)| ≤ < ε ∀ x ∈ A.

a¸a cum a fost definit˘ pentru seriile ¸ s a numerice. exist˘ as a a nε. (Criteriul Cauchy)Un element x ∈ X este un punct de convergent˘ pentru ¸a n=1 fn dac˘ ¸i numai dac˘. Prin aplicarea criteriului lui Cauchy de convergenta uniform˘ a unui ¸˘ a ¸ir de functii (teorema 6. rezult˘ c˘. s ¸ ¸ ∞ n=1 fn iar functia limit˘ ¸ a Teorema 6. exist˘ nε ∈ N astfel ˆ at pentru ¸ a a ıncˆ orice n > nε ¸i p ∈ N avem s |fn+1 (x) + fn+2 (x) + · · · + fn+p (x)| < ε. ∞ Remarca 6. Pentru o serie de functii ¸ n=1 ∞ fn putem s˘ consider˘m a a problema absolut convergentei.2) pentru ¸irul de functii (sn )n . aceast˘ conditie reprezint˘ criteriul lui Cauchy a a ¸ a ∞ de convergenta pentru seria de numere reale ¸˘ n=1 ∞ fn (x). Seria de functii ¸ n=1 fn este uniform convergent˘ pe o a multime A dac˘.2. criteriul lui Cauchy devine: ¸ ∞ Teorema 6.4. ˆ ¸ Intr-adev˘r. pentru orice n > nε. Definitia 6. Demonstratie. pentru orice ε > 0. respectiv considerˆnd seria a n=1 |fn |.x ¸i orice p ∈ N.141 Altfel spus.8. . pentru orice ε > 0. ∀ x ∈ A.3. Spunem c˘ seria de functii ¸ a ¸ n=1 fn este uniform conver- gent˘ pe o multime nevid˘ A dac˘ ¸irul sumelor partiale (sn )n este unia ¸ a as ¸ form convergent pe A.x ∈ N astfel ˆ at. multimea de convergenta punctual˘ a ¸irului (sn )n reprezint˘ ¸ ¸˘ a s a ∞ multimea de convergenta punctual˘ pentru seria ¸ ¸˘ a a ¸irului de functii (sn )n este suma seriei de functii. avem ıncˆ s fn+1 (x) + fn+2 (x) + · · · + fn+p (x) < ε. pentru s ¸ s ¸ a a o serie de functii.

exist˘ nε ∈ N astfel ˆ at ¸ a ıncˆ n > nε . dac˘ seria ı a ∞ n=1 tiv seria ∞ n=1 fn este absolut ¸i uniform convergent˘ pe multimea A dac˘ s a ¸ a |fn | este uniform convergent˘ pe A. fn : R → R. Dac˘ a exist˘ o serie numeric˘ pozitiv˘ convergent˘.142 ∞ Definitia 6. respeca ˆntr-un punct x. s ¸ . Pentru orice ε > 0. Pe de alt˘ parte. pentru orice x ∈ A. ∞ atunci seria n=1 fn este uniform ¸i absolut convergent˘ pe A. de aici.9. a n=1 ∞ Teorema 6.5. (Criteriul lui Weierstrass) Fie seria de functii ¸ ∞ n=1 fn . p ∈ N ⇒ an+1 + an+2 + · · · + an+p < ε. a a a a n=1 an . s a Fie (fn )n un ¸ir de functii. astfel ˆ at ıncˆ |fn (x)| ≤ an ∀ n ∈ N. ∀ x ∈ A. s a Demonstratie. Seria de functii ¸ ¸ ∞ n=1 fn este absolut convergent˘ punctual a |fn | este convergent˘ punctual. n > nε ¸i p ∈ N. avem a s |fn+1 (x) + fn+2 (x) + · · · + fn+p (x)| ≤ ≤ |fn+1 (x)| + |fn+2 (x)| + · · · + |fn+p (x)| ≤ ≤ an+1 + an+2 + · · · + an+p < ε ¸i. aplicˆnd criteriul lui Cauchy de convergenta uniform˘ rezult˘ s a ¸ a a ∞ c˘ seria a n=1 fn este uniform ¸i absolut convergent˘.

10. avem |fm+1 (x)gm+1 (x) + fm+2 (x)gm+2 (x) + · · · + fn (x)gn (x)| = = sm+1 (x) − sm (x) gm+1 (x) + sm+2 (x) − sm+1 (x) gm+2 (x)+ + · · · + sn (x) − sn−1 (x) gn (x) = = | − sm (x) · gm+1 (x) + gm+1 (x) − gm+2 (x) sm+1 (x) + · · · + +sn−1 (x) gn−1 (x) − gn (x) + sn (x)gn (x)| ≤ ≤ |sm (x)|gm+1 (x) + |sm+1 (x)| gm+1 (x) − gm+2 (x) + · · · + +|sn−1 (x)| gn−1 (x) − gn (x) + |sn (x)|gn (x) ≤ ≤ M gm+1 (x)+gm+1 (x)−gm+2 (x)+gm+2 (x)+· · ·+gn−1 (x)−gn (x)+gn (x) = ε = 2M gm+1 (x) < 2M = ε. n = 1. fn : X → R ¸i gn : X → R. Teorema 6. ∀ x ∈ A. Spunem c˘ ¸irul (fn )n este uniform m˘rginit pe multimea ¸ as a ¸ A ⊂ X dac˘ exist˘ M > 0 astfel ˆ at a a ıncˆ |fn (x)| ≤ M ∀ n ∈ N. Dac˘ (sn )n este uniform m˘rginit pe o s ¸ a a multime A ⊆ X ¸i (gn )n este un ¸ir descresc˘tor ¸i uniform convergent ¸ s s a s ∞ la 0 pe A. 2M uniform˘ a seriei de functii a ¸ n=1 fn g n . . . atunci seria de functii ¸ A. (Criteriul lui Dirichlet) Fie (sn )n ¸irul sumelor partiale s ¸ ∞ pentru seria de functii ¸ n=1 fn . Dac˘ M ∈ R este astfel ˆ at |sn (x)| ≤ M pentru orice ¸ a ıncˆ x ∈ A ¸i orice n ∈ N iar nε este astfel ˆ at s ıncˆ n > nε ⇒ |gn (x)| ≤ atunci. ∀ x ∈ A. . s termenii unui ¸ir de functii. 2. n=1 fn gn este uniform convergent˘ pe a Demonstratie.143 Definitia 6. . rezult˘ convergenta a a ¸ ∞ ε . 2M pentru orice x ∈ A. pentru orice n > m > nε . Aplicˆnd criteriul lui Cauchy.6.

144

6.2

Propriet˘¸i ale ¸irurilor ¸i seriilor de at s s functii ¸

Teorema 6.7. Fie (fn )n un ¸ir de functii, fn : X → R. Dac˘ au loc s ¸ a propriet˘¸ile: at 1) (fn )n este uniform convergent la f pe A unde A ⊂ X; 2) exist˘ lim fn (x) = ln ∈ R, pentru orice n = 1, 2, . . . , unde x0 este a un punct de acumulare al multimii A; ¸ 3) exist˘ lim ln = l ∈ R. a Atunci exist˘ lim f (x) = l. a Altfel spus, putem scrie
x→x0 n→∞ x→x0 n→∞ x→x0

lim

lim fn (x) = lim

n→∞ x→x0

lim fn (x) .

ε pentru 3 ε orice x ∈ A ¸i pentru orice n > nε , respectiv nε astfel ˆ at |ln − l| < s ıncˆ 3 pentru n > nε . Demonstratie. Fie ε > 0 ¸i nε astfel ˆ at |fn (x) − f (x)| < ¸ s ıncˆ Dac˘, pentru un n0 > max{nε , nε }, ¸i Vε ∈ ϑ(x) fixat, avem a s |fn0 (x) − ln0 | < atunci |f (x) − l| ≤ |f (x) − fn0 (x)| + |fn0 (x) − ln0 | + |ln0 − l| < pentru orice x ∈ A ∩ Vε \ {x0 } . A¸adar avem lim f (x) = l. s
x→x0

ε ∀ x ∈ A ∩ Vε \ {x0 } , 3 ε ε ε + + = ε, 3 3 3

Teorema 6.8. (Transfer de continuitate) Dac˘ un ¸ir de functii (fn )n este a s ¸ uniform convergent pe A ¸i, pentru fiecare n = 1, 2, . . . , fn este continu˘ s a ˆn x0 ∈ A, atunci limita f a ¸irului de functii este, de asemenea, o functie ı s ¸ ¸ continu˘ ˆ x0 . a ın a Demonstratie. Dac˘ x0 este un punct izolat pentru A, continuitatea ¸ functiei f ˆ x0 are loc avˆnd ˆ vedere c˘ orice functie este continu˘ ¸ ın a ın a ¸ a ˆ punctele izolate. ın

145 Dac˘ x0 ∈ A este un punct de acumulare pentru A, putem aplica a teorema precedent˘ cu a ln = lim fn (x) = fn (x0 ) ∀ n = 1, 2, . . .
x→x0

¸i s l = lim ln = lim fn (x0 ) = fn (x0 ),
n→∞ n→∞

astfel c˘, ˆ final, obtinem lim f (x) = f (x0 ) ¸i deci continuitatea functiei a ın ¸ s ¸ f ˆ x0 . ın
x→x0 ∞

Remarca 6.3. Pentru o serie de functii ¸ fi reformulate dup˘ cum urmeaz˘. a a
n=1

fn , teoremele 6.7 ¸i 6.8 pot s

Teorema 6.9. Presupunem c˘, pentru seria de functii a ¸
n=1

fn , sunt adev˘rate a

urm˘toarele afirmatii: a ¸ ∞ 1) n=1 fn este uniform convergent˘ pe o multime A avˆnd ca sum˘ a ¸ a a functia f ; ¸ 2) exist˘ lim fn (x) = ln ∈ R, pentru orice n = 1, 2, . . . ; a 3) seria numeric˘ ∞ ln converge ¸i are ca sum˘ num˘rul real s. a n=1 s a a Atunci lim f (x) = s, adic˘, a
x→x0 ∞ x→x0 ∞ x→x0

lim

fn (x) =
n=1 n=1

x→x0

lim fn (x) .

¸ s Demonstratie. Pentru demonstratie putem aplica teorema 6.7 ¸irului (sn )n ¸ al sumelor partiale ale seriei. ¸ Din cele de mai sus rezult˘ f˘ra dificultate urm˘torul rezultat: a a a

Teorema 6.10. Dac˘ seria de functii a ¸
n=1

fn este uniform convergent˘ a

pe A ¸i, pentru fiecare n ∈ N, fn este o functie continu˘ ˆ x0 ∈ A, s ¸ a ın atunci suma seriei este, de asemenea, continu˘ ˆ x0 . a ın a s ¸ Teorema 6.11. (Trecerea limitei sub derivat˘) Fie (fn )n un ¸ir de functii din F(R, R) ¸i A ⊂ R. Dac˘ s a

146 1. ¸irul (fn )n este convergent punctual pe multimea A la o functie s ¸ ¸ f : R → R; 2. pentru fiecare n = 1, 2, . . . , functia fn este derivabil˘ pe A; ¸ a 3. ¸irul de functii fn este uniform convergent pe A la o functie g : s ¸ ¸ R → R, atunci functia f este derivabil˘ ¸i f = g. ¸ as Cu alte cuvinte limita ”comut˘” cu derivata. a Demonstratie. Fie x0 , x dou˘ puncte din A. Trebuie s˘ demonstr˘m c˘ ¸ a a a a exist˘ a f (x) − f (x0 ) lim x→x0 x − x0 ¸i c˘ aceast˘ limit˘ este egal˘ cu g(x0 ). Acest lucru este echivalent cu s a a a a a ar˘ta c˘, pentru orice ε > 0, exist˘ δε > 0 astfel ˆ at , pentru orice a a a ıncˆ x ∈ A cu 0 < |x − x0 | < δε avem f (x) − f (x0 ) − g(x0 ) < ε. x − x0 Putem scrie, pentru n ∈ N, f (x) − f (x0 ) − g(x0 ) ≤ x − x0 f (x) − f (x0 ) fn (x) − fn (x0 ) − + x − x0 x − x0 fn (x) − fn (x0 ) − fn (x0 ) + fn (x0 ) − g(x0 ) . + x − x0 Pentru un ε > 0 dat, exist˘ nε astfel ˆ at, dac˘ n > nε , avem a ıncˆ a ≤ fn (x0 ) − g(x0 ) < pentru orice x ∈ A. Pentru a estima diferenta ¸ f (x) − f (x0 ) fn (x) − fn (x0 ) , − x − x0 x − x0 ε , 3

n ∈ N arbitrari. dac˘ lu˘m ˆ inegalitatea a a ın fm (x) − fn (x) fm (x0 ) − fn (x0 ) − = x − x0 x − x0 fm (x) − fm (x0 ) fn (x) − fn (x0 ) ε − < . m > nε . de aici.147 plec˘m de la egalit˘¸ile urm˘toare care au loc pentru m. 3 pentru orice y ∈ A ¸i pentru n. a at a fm (x) − fm (x0 ) fn (x) − fn (x0 ) − = x − x0 x − x0 fm (x) − fn (x) fm (x0 ) − fn (x0 ) − = x − x0 x − x0 (fm − fn )(x) − (fm − fn )(x0 ) = x − x0 ¸i aplic˘m teorema lui Lagrange functiei fm − fn . Mai mult. pentru un n > nε s fixat. rezult˘ a fn0 (x) − fn0 (x0 ) ε − fn0 (x0 ) < . ¸i pentru un δε > 0 pentru s In ε ε care. x − x0 x − x0 3 limita cˆnd m → ∞ obtinem a ¸ = f (x) − f (x0 ) fn (x) − fn (x0 ) ε − ≤ . pentru un n0 > max{n . Conform acestei teos a ¸ reme exist˘ y ˆ a ıntre x0 ¸i x astfel ˆ at s ıncˆ = fm (x) − fn (x0 ) fm (x) − fn (x0 ) − = fm (y) − fn (y) x − x0 x − x0 ¸i. x − x0 x − x0 3 ˆ final. exist˘ nε astfel ˆ at a ıncˆ ε fm (y) − fn (y) < . x − x0 x − x0 Deoarece (fn )n este uniform convergent pe A. x − x0 3 . n } fixat. din x ∈ A cu 0 < |x − x0 | < δε . s fm (x) − fn (x0 ) fm (x) − fn (x0 ) − = fm (y) − fn (y) .

(Trecerea la limit˘ sub integral˘) 1 Fie I ⊂ R un interval a a ¸i. unde. Avem ıncˆ |f (x)| ≤ |f (x) − fn1 (x)| + |fn1 (x)| < ε0 + Mn1 .1. Fie n0 = nε0 astfel ˆ at |fn (x) − f (x0 )| < ε0 pentru orice ¸ ıncˆ x ∈ A ¸i orice n > n0 ¸i. deci ¸i integrabilitatea. fn este o functie m˘rginit˘ pe A. limita ”comut˘” cu integrala. Altfel spus. ın a Demonstratie. n ∈ N. atunci f este o functie integrabil˘ pe [a. a a Demonstratie. ¸ concluziile acestei teoreme sunt adev˘rate ¸i ˆ cazul mai general cˆnd functiile a s ın a ¸ fn sunt integrabile.12. Dac˘ (fn )n este un ¸ir din F(X. pentru un n1 > n0 fixat. s a s functiei f . din continuitatea functiilor fn .148 avem c˘ a f (x) − f (x0 ) − g(x0 ) ≤ x − x0 ≤ fn0 (x) − fn0 (x0 ) f (x) − f (x0 ) fn0 (x) − fn0 (x0 ) − + − fn0 (x0 ) + x − x0 x − x0 x − x0 ε ε ε + fn0 (x0 ) − g(x0 ) < + + = ε. de aici. s a ¸ a a Teorema 6. rezult˘ continuitatea. atunci f este de asemenea ¸ a a m˘rginit˘ pe A. 1 . ∀ x ∈ A ¸i. not˘m Mn1 ∈ R astfel s s a ˆ at |fn1 (x)| ≤ Mn1 pentru orice x ∈ A. pentru fiecare n ∈ N. 3 3 3 Propozitia 6. deducem c˘ f este o functie m˘rginit˘ pe A. R) pe o multime A ⊂ X. fie fn : I ⊂ R → R. b] ¸i ¸ a s b b n→∞ a f (x)d x = lim a fn (x)d x. avem ¸ ıntˆ ¸ integrabilitatea acestora ¸i. Dac˘ (fn )n este uniform s a convergent pe I la o functie f ¸i orice functie fn este continu˘ pe [a. Mai ˆ ai. b] ⊂ ¸ s ¸ a I. R) uniform convergent ¸ a s la o functie f ∈ F (X. ˆ acest caz. pentru fiecare ¸ ¸ n ∈ N.

functii continue.8). atunci. . Demonstratie. b] ¸i pentru n > nε . pentru orice x.Ca urmare c˘ a b n→∞ a b lim fn (x)d x = a f (x)d x. x0 ∈ I. ¸˘ a Teorema 6. Avem s b b b fn (x)d x − a b a f (x)d x = a fn (x) − f (x) d x ≤ ≤ a fn (x) − f (x) d x < ε (b − a) = ε.149 Fie ε > 0 arbitrar ¸i nε ∈ N astfel ˆ at s ıncˆ |fn (x) − f (x)| < ε b−a pentru orice x ∈ [a. . . fn : I → R. ˆ ¸ Intr-adev˘r. . n = 1.13. Dac˘ ¸irul de functii (fn )n este uniform converas ¸ x gent la f pe I. este de asemenea o functie as ¸ a ¸ integrabil˘ ¸i as x x n→∞ x0 lim fn (x)d x = x0 f (x)d x. unde ¸ I ⊆ R este un interval. Fie f. 2. Ca o consecinta. ca functie continu˘ (teorema 6. b−a pentru n > nε . pentru fiecare n ∈ N. avem urm˘torul rezultat. . ¸irul s x x0 fn (t)dt n converge la x0 f (t)dt. functia fn este integraa ¸ bil˘ ¸i f .

f a ¸ a s fiind functia limit˘ a ¸irului (fn )n . a Demonstratie. b) seria este divergent˘ pentru orice x ∈ R pentru care |x − x0 | > R. pe orice interval inclus ˆ I. Teoremele 6. avem Teorema 6. pot fi reformulate pentru serii de functii. iar x0 ∈ R. s ¸ a atunci.4. aa ¸ ¸ 6.12. (Teorema lui Abel) Pentru seria de puteri ∞ a0 + n=1 an (x − x0 )n exist˘ un element R > 0 din R astfel ˆ at: a ıncˆ a) seria de puteri este absolut convergent˘ pentru orice x ∈ R pentru a care |x − x0 | < R. ¸irul primitivelor functiilor fn conın s ¸ verge punctual la o primitiv˘ a functiei f definit˘ pe acela¸i interval. vom lua R = 0.11. dac˘ (fn )n este un ¸ir de functii uniform convergent a a s ¸ pe un interval I ¸i. a a . s Avem evident c˘ termenii unei serii de puteri sunt functii din familia a ¸ F(R. R). Mai ˆ ai observ˘m c˘ seria converge pentru x = x0 . seria este divergent˘. fn = an (x − x0 )n . pentru fiecare n > 0.3 Serii de puteri ∞ Definitia 6. pentru orice x = x0 .13. unde (an )n≥0 este un ¸ir ı s de numere reale diferit de ¸irul constant an = 0. fn este o functie continu˘.150 Putem spune c˘. Referitor la multimea de convergenta punctual˘ pentru o serie ¸ ¸˘ a de puteri. ¸ ıntˆ a a Dac˘. Numim serie de puteri o serie de functii de forma ¸ ¸ a0 + n=1 fn ˆn care.14. respectiv 6. pentru fiecare n ∈ N. ¸ a s Remarca 6. ¸ L˘s˘m ca exercitiu enuntarea acestor rezultate analoage.

ˆ continuare. ın . . absolut convergenta seriei s ¸ x1 − x0 ∞ an (x − x0 )n n=1 pentru orice x ∈ R cu |x − x0 | < |x1 − x0 |. respectiv (x0 − x1 . . atunci seria este absolut convergent˘ ˆ interiorul intervalului a ın simetric centrat ˆ x0 . avem convergenta seriei numerice cu termeni ¸ x1 − x0 x − x0 n ¸i. de aici. ˆ s ıntrucˆt a ∞ |x − x0 | |x1 − x0 | n |an ||x1 − x0 |n < M x − x0 n . Dac˘ x este astfel ˆ at |an (x − x0 )n | < |an (x1 − x0 )n | pentru orice a ıncˆ n ≥ 1.151 Presupunem. ¸i seria initial˘ s ¸ a ∞ a0 + n=1 an (x − x0 )n este absolut convergenta. x0 + x1 ). ∀ n = 1. Rezult˘ c˘ a a n→∞ lim an (x1 − x0 )n = 0 ¸i. . . . . mai mult. putem scrie |an ||x − x0 |n = ¸i. . Rezult˘ c˘. Evident. c˘ exist˘ x1 = x0 astfel ˆ at seria ın a a ıncˆ ∞ a0 + n=1 an (x1 − x0 )n converge. ∀ n = 1. x1 − x 0 pozitivi n=1 x − x0 < 1. dac˘ exist˘ x1 = x0 pentru care ¸ a a a a seria ∞ a0 + n=1 an (x1 − x0 )n converge. faptul c˘ exist˘ M > 0 astfel ˆ at s a a ıncˆ |an (x1 − x0 )n | ≤ M.

152 Not˘m a

R = sup |x − x0 | ; a0 +
n=1

an (x − x0 )n este absolut convergent˘ . a

Dac˘ |x − x0 | < R, din propriet˘¸ile supremumului, exist˘ x1 astfel a at a ˆ at ıncˆ

a0 +
n=1

an (x1 −0 )n

este absolut convergent˘ ¸i |x − x0 | < |x1 − x0 |. De aici deducem, absolut as convergenta seriei ¸

a0 +
n=1

an (x − x0 )n .

Dac˘ R < ∞ ¸i |x − x0 | > R atunci, dac˘ presupunem prin reducere a s a la absurd c˘ a

a0 +
n=1

an (x − x0 )n

converge, atunci seria

a0 +
n=1

an (ζ − x0 )n

ar fi convergent˘ pentru orice ζ ∈ R astfel ˆ at |ζ − x0 | < |x − x0 |. a ıncˆ Este suficient s˘ lu˘m ζ astfel ˆ at R < |ζ − x0 | < |x − x0 | ¸i obtinem a a ıncˆ s ¸ o contradictie relativ la definitia lui R. De aici, rezult˘ c˘, pentru orice ¸ ¸ a a ζ pentru care

a0 +
n=1

an (ζ − x0 )n

este absolut convergent˘, trebuie s˘ avem |ζ − x0 | ≤ R. a a Definitia 6.12. Dac˘, ˆ teorema precedent˘ avem R ∈ R, atunci R ¸ a ın a se nume¸te raza de convergent˘ a seriei de puteri, iar (x0 − R, x0 + R) s ¸a reprezint˘ intervalul de convergent˘ al acesteia. a ¸a

153 Remarca 6.5. 1◦ Teorema precedent˘ nu ofer˘ informatii referitoare la a a ¸ comportamentul seriei ˆ puncte x pentru care |x − x0 | = R. ın 2◦ Dac˘ not˘m X = x − x0 , putem considera seria de puteri dat˘ a a a

prin a0 + puteri.
n=1

an X n , care este considerat˘ forma general˘ a unei serii de a a

3◦ Pentru orice r, 0 < r < R, seria a0 + convergent˘ pe multimea {x ; |x − x0 | < r}. a ¸
◦ n=1

an (x − x0 )n este uniform

Demonstratie. 3 ˆ ¸ Intr-adev˘r, dac˘ r < R, seria a a
n=0

an (x − x0 )n este

absolut convergent˘ pentru orice x pentru care |x − x0 | ≤ r. a Dac˘ x1 astfel ˆ at |x1 − x0 | = r, atunci, seria numeric˘ a ıncˆ a

a0 +
n=1

|an ||x − x0 |n

este convergent˘. a Dac˘ x este astfel ˆ at |x − x0 | ≤ |x1 − x0 |, avem a ıncˆ |an (x − x0 )n | ≤ |an ||x1 − x0 |n ¸i, aplicˆnd criteriul lui Weierstrass (teorema 6.5), rezult˘ uniform convergenta s a a ¸

seriei
n=0

an (x − x0 )n .

Ca o consecinta avem urm˘torul rezultat. ¸˘ a Teorema 6.15. Dac˘ R > 0 este raza de convergent˘ a seriei de puteri a ¸a

a0 +
n=1

an (x − x0 )n

atunci suma seriei este o functie continu˘ pe multimea {x ; |x−x0 | < R}. ¸ a ¸ a Demonstratie. ˆ ¸ Intr-adev˘r, pentru orice x ∈ R pentru care |x − x0 | < R, exist˘ r ≥ 0 astfel ˆ at |x − x0 | ≤ r < R ¸i, de aici, uniform convergenta a ıncˆ s ¸ seriei pe {x ; |x − x0 | ≤ r}. Deoarece an (x − x0 )n , n ≥ 0, sunt functii continue, teorema 6.10 ne ¸ d˘ continuitatea sumei sale ˆ punctele x pentru care |x − x0 | < R. a ın

154 Ca o consecinta a acestei teoreme avem c˘ suma seriei ¸˘ a

a0 +
n=1

an (x − x0 )n cu R > 0

este o functie uniform continu˘ pe orice multime compact˘ continut˘ ˆ ¸ a ¸ a ¸ a ın intervalul {x ; |x − x0 | < R}. Din teorema 6.14 avem asigurat˘ doar existenta razei de convergenta a ¸ ¸˘ R. Se pune problema s˘ g˘sim o modalitate de a determina valoarea a a acesteia. Teorema 6.16. (Teorema lui Hadamard) Fie seria de puteri

a0 +
n=1

an xn

¸i s λ = lim sup
n→∞
n

|an |.

Atunci avem 1. R = 0 dac˘ λ = ∞; a a 2. R = ∞ dac˘ λ = 0 3. R = 1 dac˘ 0 < λ < ∞. a λ

Demonstratie. Pentru un num˘r real x fixat, aplic˘m consecinta criteriul ¸ a a ¸ r˘d˘cinii (consecinta 2.4) pentru seria numeric˘, a a ¸ a
n=1

|an xn |. Avem

lim sup
n→∞

n

|an ||xn | = |x| lim sup
n→∞

n

|an | = |x|λ

astfel c˘: a − dac˘ λ = 0, atunci lim sup a
∞ n→∞

n

|an ||z n | = 0 < 1 pentru orice x,

adic˘ seria a
n=1

an xn este absolut convergent˘ pentru orice x ¸i, de aici, a s

putem considera R = ∞;

pentru orice as a a x = 0. lu˘m R = 0. Ca o consecint˘ avem: ¸a ∞ Corolarul 6. Constat˘m c˘ num˘rul R = a a a a λ n=1 are propriet˘¸ile din teorema 6. aceast˘ serie are ca sum˘ derivata ¸a s a a s a functiei s. Dac˘ exist˘ lim |an | . |x|λ < 1 ¸i seria este absolut a s λ 1 convergent˘. ˆ acest caz. Evident concluziile anterioare se p˘streaz˘ dac˘ consider˘m seria initial˘ a a a a ¸ a ∞ a0 + n=1 an xn . ¸ .2. Dac˘ exist˘ lim a a are raza de convergenta dat˘ de ¸ a n n→∞ |an |. seria n=1 an xn este divergent˘ ¸i. atunci aceast˘ limit˘ reprezint˘ a a a n→∞ |an+1 | ∞ raza de convergent˘ pentru seria a0 + ¸a n=1 ∞ an xn . a as ∞ 1 a¸adar seria s an xn este divergent˘. Rezult˘ c˘ ¸irul (an x )n nu converge la 0. a s ın a 1 − Dac˘ 0 < λ < ∞. Rezult˘ c˘. Fie seria a0 + n=1 an xn avˆnd raza de convergent˘ R > a ¸a ∞ 0 ¸i s suma sa. ˆ timp ce. Atunci seria a1 + s n=2 nan xn−1 are aceea¸i raz˘ de s a convergent˘ ¸i. a a Corolarul 6. pentru orice x. deci ¸irul n |an xn | n a ın s λ n are termenii mai mari ca 1. atunci seriea a0 + n=1 a n xn R = lim 1 n n→∞ |an | . |x| < R.1. pentru |x| > .155 − dac˘ λ = ∞. Teorema 6. pentru |x| < .14 ¸i reprezint˘ raza de convergenta a at s a ¸ seriei.17. |x|λ > 1. atunci lim sup a n→∞ ∞ n |an ||xn | = ∞ pentru orice x = 0 astfel c˘ ¸irul (an xn )n nu poate converge la 0.

¸i avem ¸ ın s an = s(n) (0) . functia s este derivabil˘ ¸i s ¸ as ∞ ∞ s = n=1 (an x ) = a1 + n=2 n nan xn−1 . Avem lim sup ¸ n→∞ n n|an | = lim sup n→∞ n |an | ¸i. aceast˘ egalitate fiind satisf˘cut˘ a a a s(k) (0) = k!ak .17. 1! Dac˘ repet˘m de k ori rationamentul anterior. . Dac˘ seria de puteri a ∞ n=0 an xn converge pentru x = R nan xn−1 s˘ nu fie convergent˘ ˆ a a ın sau x = −R. de aici. mai mult. seria n=1 nan xn−1 este uniform convergent˘. rezult˘ s a prima afirmatie. ¸ Dac˘ x este astfel ˆ at |x| < R. .18. ∞ Remarca 6. ın ∞ n=1 Teorema 6. 2. atunci exist˘ r astfel ˆ at pentru a ıncˆ a ıncˆ ∞ |x| ≤ r < R. a a ¸ ¸ s(k) (0) .6. este posibil ca seria ambele puncte sau ˆ unul dintre ele. Fie seria a0 + n=1 an xn cu R > 0 ¸i s suma sa. Atunci s functia s are derivate de orice ordin ˆ fiecare punct x. obtinem. n! Demonstratie. |x| < R. . deci putem a aplica teorema 6. Avem evident a0 = s(0). . Din teorema 6. . pentru x = 0. ¸ ∞ s (x) = a1 + n=2 nan xn−1 .11 ¸i. de aici s (0) = 1 · a1 ¸i a1 = s s (0) . ∀ n = 1. deci ak = s k! pentru orice k ∈ N. ¸i.156 Demonstratie.

a ¸ Remarca 6. desigur. avem x ∞ s(t)dt = 0 ∞ n=0 an n+1 x . |x| ≤ r} ¸i continuitatea functiilor an xn pentru ¸ s ¸ orice n ∈ N. rezult˘ c˘ putem aplica teorema 6. Pentru ultima afirmatie. x]. 1◦ Putem repeta integrarea termen cu termen de mai multe ori consecutiv. R1 respectiv R2 . R1 = R2 . rezult˘ c˘. de aici. a a ¸ a a a a .157 ∞ ∞ n n=1 bn x Ca o consecint˘. Atunci. R2 } . |x| < min{R1 . a s a ¸a n+1 ¸ Demonstratie. ¸i sumele lor co¸a s incid pe x. avem ¸ lim n n→∞ |an | = lim n + 1 n→∞ n |an | ¸i. s a s a ¸ Dac˘ x este astfel ˆ at |x| < R ¸i r astfel c˘ |x| ≤ r < R. a a Integrˆnd termen cu termen. din uniform a ıncˆ s a convergenta seriei pe {x.7.12 pe intervalul [x0 . ∞ an n+1 2◦ Este posibil ca seria x s˘ fie convergent˘ ˆ extremit˘¸ile a a ın at n+1 n=0 intervalului [0. x] f˘r˘ ca seria initial˘ s˘ aib˘ aceast˘ proprietate. Fie seria de puteri ∞ a0 + n=1 an xn cu raza de convergent˘ R > 0 ¸i suma s. pentru orice x cu ¸a s |x| < R. atunci an = bn pentru orice n ¸i.19. n+1 seria n=0 an (n+1) x avˆnd aceea¸i raz˘ de convergent˘. s Teorema 6. deducem c˘ ambele serii au aceea¸i raz˘ de convergenta. dac˘ seriile a0 + ¸a a a a n=1 an xn ¸i b0 +ds s au raze de convergent˘ strict pozitive. obtinem rezultatul dorit.

o conditie necesar˘ ca functia a ın s ¸ a ¸ f s˘ admit˘ o dezvoltare ˆ jurul lui x0 este ca f s˘ aib˘ derivate de orice a a ın a a ordin ˆ x0 ¸i.2) sn (x) = a0 + k=1 f (k) (x0 ) (x − x0 )k k! sunt polinoamele Taylor de grad n asociate functiei f . 2. a ¸ Avˆnd ˆ vedere teoremele 6. Tn (x) = f (x0 ) + f (n) (x0 ) f (x0 ) (x − x0 ) + · · · + . . not˘m prin C ∞ (I. n! Consider˘m. Avem. ˆ acest caz. 1. ın s ın an = f (n) (x0 ) ∀ n = 0. nu este obligatoriu c˘ f = F . Seria a0 + ¸ n1 an (x−x0 )n reprezint˘ dezvoltarea functiei a ¸ f ˆ jurul lui x0 dac˘ seria are o raz˘ de convergent˘ strict pozitiv˘ ¸i ın a a ¸a a s suma sa este egal˘ cu functia f . .18. a Sumele partiale ale seriei asociate ¸ n (6.14. .1) a0 + n=1 f (n) (x0 ) (x − x0 )n n! este numit˘ seria Taylor a functiei f ˆn x0 . Seria de puteri asociat˘ functiei f prin formula ¸ a ¸ ∞ (6. a ¸ ı Dac˘ R > 0 este raza de convergenta a acestei serii ¸i F este suma a ¸ s sa. pentru ¸ fiecare n. . o functie f avˆnd derivate finite de orice ordin a ın ¸ a ˆ x0 . ˆ continuare. 1! n! Dac˘ I ⊂ R este un interval.158 ∞ Definitia 6. n! Definitia 6. R) familia de functii a a ¸ f : I → R avˆnd derivate de orice ordin pe I. Putem exprima functia f sub forma seria ın ¸ ∞ f (x) = a0 + n=1 f (n) (x0 ) (x − x0 )n . a .17 ¸i 6.13.

putem scrie Fn (x) = Tn (x) + ρn (x) unde ρn (x) reprezint˘ a restul constituit ˆ seria considerat˘ (6. pentru orice x ∈ I. R) ¸i presupunem c˘ seria ∞ a0 + n=1 f (n) (x0 ) (x − x0 )n n! are raza de convergent˘ R > 0. ın a ˆ general. exist˘ ξ ˆ a a ıntre x0 ¸i x s astfel ˆ at s˘ avem ıncˆ a f (x) = Tn (x) + Rn (x) unde Rn (x) = f (n+1) (ξ) (x − x0 )n+1 (n + 1)! reprezint˘ restul ˆ formula lui Taylor. ˆ consecint˘. ˆ ¸ Intr-adev˘r avem f (x) = Tn (x) + Rn (x) pentru orice n ¸i a s n→∞ lim Tn (x) = f (x) ⇔ lim Rn (x) = 0. ρn (x) ¸i Rn (x) pot s˘ difere ˆ In s a ıntre ele ¸i. ¸˘ ¸ .1). dac˘ o functie admite o dezvoltare ˆ serie a a ¸ ın ˆ jurul unui punct x0 .1) s˘ fie diferit˘ de functia initial˘ f . x0 + R) ¸a a multimea de convergenta a acestei serii. este s ın ¸a posibil c˘ suma F a seriei (6. aceast˘ dezvoltare este unic˘ astfel c˘ nu are ın a a a importanta modalitatea prin care se obtine dezvoltarea. atunci. a a a ¸ ¸ a s a Teorema 6. ∀ x ∈ B ⇔ lim Rn (x) = 0.159 Dac˘ f ∈ C ∞ (I. a ın Similar. R). dac˘ B ⊂ A ∩ I. ∀ x ∈ B. as Demonstratie.20. Fie f ∈ C ∞ (I. n→∞ n! De remarcat faptul c˘. atunci a ∞ a0 + n=1 f (n) (x0 ) (x−x0 )n = f (x). Not˘m prin A ⊃ (x0 − R. ¸ ¸ Atunci seria converge la f (x) ˆntr-un punct x ∈ A ∩ I dac˘ ¸i numai ı as dac˘ ¸irul Rn (x) n converge la 0. n→∞ Astfel.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful