Tratarea neutrului în reţelele electrice

1

TRATAREA NEUTRULUI ÎN REŢELELE ELECTRICE
Cap. 1.1. INTORDUCERE 1.1.1. Definiţii şi fenomene de bază Alegerea modului de tratare (legare) a neutrului transformatoarelor din reţelele electrice de diferite tensiuni, care alcătuiesc sistemul electroenergetic, constituie una din problemele de proiectare cele mai importante, pe de o parte datorită numărului mare de parametri care trebuie luaţi în considerare, iar pe de altă parte, în special datorită dificultăţii de obţinere a unei formulări tehnico-economice corespunzătoare, care să poată îngloba toţi aceşti parametri. Prin tratarea neutrului se urmăreşte ca în cazul punerii la pământ a unei faze să se asigure lichidarea rapidă şi sigură a arcului electric ce ia naştere în aceste cazuri, pentru a evita deconectarea liniei sau transformarea incidentului într-o avarie (scurtcircuit între două sau trei faze şi pământ). Prin urmare tratarea neutrului reţelelor electrice constituie unul din factorii care condiţionează siguranţa în alimentarea cu energie electrică a consumatorilor. • Neutrul electric al unui sistem trifazat echilibrat de succesiune pozitivă corespunde centrului de greutate al triunghiului echilateral alcătuit din tensiunile dintre faze (Uab, Ubc, Uca) (fig 1.1). Într-o reţea electrică alimentată prin secundarul unui transformator cu conexiunea stea, de exemplu, acest neutru există şi defineşte cele trei tensiuni de fază reprezentate prin fazorii Va, Vb, Vc. El se poate verifica cu ajutorul montajului electric dat în figura 1.1,b. Dacă cele trei lămpi cu incandescenţă sunt identice, atunci ele au la borne o tensiune de 230 V iar punctul lor comun se află la potenţialul neutrului electric N.
400 V 400 V

a
400 V

a b c

U

V c

N
c

V

b

230 V

c a

V

a

U

a

b

U

b
b c

N
b

a

Fig. 1.1. Definirea neutrului N pentru o reţea trifazată.

Neutrul fizic este reprezentat prin punctul comun de conectare al înfăşurărilor unui generator legate în stea sau ale secundarului unui transformator legat în stea sau în zigzag. Acest neutru poate fi scos la borne sau nu, poate fi distribuit sau nu. Când este distribuit de el se leagă un conductor neutru. Termenul de “tratare a neutrului” semnifică de fapt o situaţie mai generală şi are în vedere situaţia neutrului şi în cazul când între acesta şi pământ nu se interpune nici o impedanţă fizică. Din punct de vedere a situaţiei relative a neutrului faţă de pământ, recomandările Comisiei Electrotehnice Internaţionale (CEI) prevăd următoarele tipuri de reţele (fig. 1.2): – reţele cu neutrul izolat; – reţele cu neutrul legat direct la pământ (rigid - efectiv), prin rezistenţă sau prin reactanţă; – reţele cu neutrul tratat prin sistem rezonant (bobină de compensare).

Ş.l.drd.ing. Lucian Toma

Vb.ing. – realizarea constructivă a liniei. un fenomen foarte important în reţelele electrice care poate să ducă la întreruperea în alimentarea cu energie electrică a consumatorilor constă în punerea la pământ a unei faze. b) reţea cu neutrul legat. cele trei admitanţe transversale sunt egale.drd. – localizarea selectivă a defectului. curentul de scurtcircuit monofazat ce apare să fie mai mic decât cel trifazat. Situaţii relative ale neutrului reţelelor electrice faţă de pământ: a) reţea cu neutrul izolat. condiţiile de revenire la regimul normal de funcţionare etc. Se menţionează că nu întotdeauna neutrul reţelei este accesibil. În cazul în care reţeaua este simetrică iar regimul de funcţionare este normal.2. – compatibilitatea cu alimentarea proceselor industriale aferente altor consumatori. iar din punct de vedere al consumatorilor alimentaţi de aceasta: – alimentarea fără întrerupere. Totodată. 1.1. – mărimea supratensiunilor. unde B0 = ωC0 . La cele de mai sus trebuie adăugată experienţa de exploatare dobândită în timp şi tradiţia existentă în acest domeniu.Tratarea neutrului în reţelele electrice 2 N N N Z N= Pă m a. Potenţialul neutrului reţelei în raport cu pământul Potenţialul fazelor reţelei poate fi măsurat în raport cu neutrul reţelei sau în raport cu pământul. – eliminarea automată a defectului. c) reţea cu neutrul tratat prin sistem rezonant. Ş. potenţialul neutrului în raport cu pământul depinde de valoarea admitanţelor fazelor liniei faţă de pământ Y 0 = G0 + jB0 . bobina specială pentru tratarea neutrului (BPN) sau înfăşurarea primară a unui transformator de servicii proprii (TSP).2. Vc) sunt furnizate de sursa de putere: generatorul sincron sau secundarul transformatorului de alimentare a reţelei electrice. N â n t c. precum şi a implicaţiilor pe care le atrage după sine adoptarea acesteia. provocată de regulă de conturnarea izolaţiei liniei datorată supratensiunilor atmosferice sau interne. Lucian Toma . este necesar ca. Dintre factorii ce trebuie luaţi în considerare din punct de vedere al reţelei se pot menţiona: – mărimea curentului de defect. Tratarea neutrului a fost o problemă mult discutată în evoluţia şi dezvoltarea reţelelor electrice datorită numeroşilor factori ce trebuiesc luaţi în considerare la aplicarea uneia din soluţii. durata de menţinere a arcului electric prin care s-a realizat punerea la pământ. Independent de modul de tratare a neutrului. Fenomenele care se desfăşoară în continuare sunt dependente de tratarea neutrului şi ele afectează mărimea potenţialului neutrului reţelei în raport cu pământul. Aceste tensiuni sunt practic egale în amplitudine şi asigură un sistem simetric de succesiune pozitivă. Pă m â n t Fig. valoarea curentului de defect la pământ şi a tensiunilor fazei defecte respectiv a fazelor sănătoase. În aceste cazuri se creează un “neutru artificial” folosind transformatorul Bauch.1. În primul caz tensiunile fazelor (Va. Z â n t N X Pă m b. la punerea la pământ a unei faze.l. Pe de altă parte.

1. 1. Astfel. care este zero) indiferent de modul de tratare a neutrului (adică de valoarea impedanţei ZN). în funcţie de mărimea şi caracterul impedanţei ZN. de exemplu faza c (fig. Y 0c au valori diferite. a N α N b c C G 0c 0c Z β C G 0b 0b C G 0a 0a Pă m â n t ( P ) Fig. în a doua. b.Tratarea neutrului în reţelele electrice 3 deci Y 0 a = Y 0 b = Y 0 c sau G0 a = G0b = G0c şi C0 a = C0b = C0c . potenţialul neutrului în raport cu pământul este dat de relaţia: VN = V a Y 0a + V b Y 0b + V c Y 0c Y 0 ( V a + V b + V c ) = =0 1 1 Y 0 a + Y 0b + Y 0 c + 3Y 0 + ZN ZN (1) Prin urmare. Reţea simetrică cu neutrul tratat funcţionând în regim normal: a) evidenţierea admitanţelor liniei faţă de pământ. Aceeaşi situaţie se poate întâmpla dacă se consideră Z N = ∞ . iar admitanţele Y 0a . dacă capacităţile faţă de pământ ale fazelor şi rezistenţele de izolaţie ale acestora nu sunt identice.4).ing. potenţialul neutrului nu este identic cu acela al pământului. Deci.3. În prima situaţie tensiunile fazelor sănătoase cresc la valoarea tensiunii între faze solicitând izolaţia reţelei. Schema echivalentă a unei reţele trifazată cu punere la pământ monofazată. iar corespunzător potenţialul lui N poate lua orice valoare între 0 şi V. a a N b c Z N U G 0c 0c c a C C G 0b V 0b V N c a U V b a b C G 0a 0a Z c u n d U b c N b a. apare un curent mare de scurtcircuit care solicită căile de curent ale reţelei. din diverse cauze. admitanţa corespunzătoare acelei faze devine nulă iar potenţialul neutrului în raport cu pământul depinde de mărimea impedanţei de tratare a neutrului Z. Fig.drd. Ş. G r o În realitate. Ca urmare se poate afirma că atât în regim normal de funcţionare. 1.4. atunci se creează o oarecare nesimetrie a reţelei care se caracterizează printr-o deplasare a punctului neutru în raport cu pământul. Y 0b . b) diagrama fazorială a tensiunilor fazelor faţă de punctul neutru. potenţialul punctului neutru al unei reţele electrice este diferit de potenţialul pământului. Dacă această impedanţă are valoare mare sau nu există ( Z N = ∞ ). punctul P (care reprezintă potenţialul pământului) se poate deplasa în orice poziţie în interiorul triunghiului abc. Dacă se consideră punerea la pământ a unei faze. cât şi în acela de defect monofazat provocat de o punere la pământ a uneia dintre faze. Astfel.l. potenţialul neutrului reţelelor care funcţionează în regim normal este nul (identic cu acela al pământului. atunci potenţialul neutrului ia valoarea tensiunii de fază furnizate de sursa de putere iar dacă impedanţa Z este mică sau nulă potenţialul neutrului are o valoare mică sau nulă. Lucian Toma .

Cunoscând faptul că.ing. care este de fapt reţeaua de secvenţă directă pasivizată.4.drd. b. a cărei funcţionare se poate analiza folosind metoda componentelor simetrice. Ib = 0 a. 1. dacă există o conexiune fizică între punctul neutru şi pământ.Tratarea neutrului în reţelele electrice 4 1. Schema de principiu utilizată pentru calculul curentului de defect folosind metoda componentelor simetrice: a. În acest sens.1. Pentru a echilibra reţelele de secvenţă. de asemenea.l. Conectarea reţelelor de secvenţă.6. Lucian Toma . Ecuaţiile dintre tensiunile de fază şi cele de secvenţă sunt: V a = aV + a 2V + V V b = a 2 V + aV + V V c = V +V +V + − 0 + − + − 0 0 Rezultă: + − 0 V = a 2V a + aV b + V c V a ( = ( aV + a 2V b + V c ) ) 3 3 V = (V a +V b +V c ) 3 cu menţiunea că ecuaţiile sunt raportate la faza c. curentul de defect se deduce din: 3V + − 0 + IF = Ic = I + I + I = 3I = + (2) − 0 Z + Z + Z + 3Z N Ş. Ic I b+ I a+ I c+ Ia Ic 3Z N b. Ia= Ib= 0 Ic Z 0 a b c 0 V ~ Z + I + Z V + F Z I V I 0 Z F Z V 0 F V c = 0 . reţeaua reală poate fi descompusă în trei reţele de secvenţă: pozitivă. negativă şi zero (Fig. Reprezentarea defectului. I + = I − = I 0 . Descompunerea sistemului de curenţi capacitivi în componente de secvenţă. Ia = 0 . 1. trebuie introdusă o impedanţă 3Z N în reţeaua de secvenţă zero în serie cu impedanţa de secvenţă zero. La producerea unui defect monofazat. Un sistem similar de ecuaţii se poate scrie şi pentru cureţi. curenţii de secvenţă sunt egali. se defineşte. Ib + Ia I b0 0 Ic 0 Fig. + c. curenţii de secvenţă zero apar doar dacă există o cale de întoarcere.6). reţeaua de secvenţă negativă. c. Aplicarea metodei componentelor simetrice la calculul curentului de punere la pământ a unei faze Defectul monofazat introduce o nesimetrie transversală a reţelei electrice. adică. Dacă punctul neutru al reţelei este tratat prin rezistor sau bobină.

T H V r a n M s f o V r m H e a l t h e r Y F a u y f e e d e r 0 H Z f e e dN e r 0 T L Z N α Z Z 0 T L l t y 3Z I 0 α β 1 Y/ 0 3Z b. − Z – impedanţa echivalentă a reţelei de secvenţă negativă. a curentului de defect. + Z – impedanţa echivalentă a reţelei de secvenţă pozitivă. Fig. dacă se ia în considerare impedanţa de defect Z F şi cunoscând că Z = Z . văzută de la locul defectului. Lucian Toma . devine: 3V V IF = = 3 Z 1 Z+ + + ZF 0 + 3Z F 3 Y NT + 3Y 0 Y NT + 3Y Pe baza acestei expresii se realizează schema echivalentă din Figura 1. 1. b. curentul de defect are două componente: una datorată admitanţei reţelei faţă de pământ Y 0 şi una datorată admitanţei prin care neutrul este legat la pământ Y NT . într-o reţea de medie tensiune: a. aceasta este tensiunea de fază a fazei c.drd. dar în lipsa defectului. Cu alte cuvinte. Această schemă ne arată că. Schema echivalentă pentru calculul curentului de punere la pământ monofazat.l. Schema echivalentă monofazată de secvenţă zero.Tratarea neutrului în reţelele electrice 5 + − sau. expresia (3).ing.8. văzută de la locul defectului. ~ Z β F Y N T 3Y 0 Ş.7. F β F IF Y 0 F a. Circuitul trifazat. 0 Z – impedanţa echivalentă a reţelei de secvenţă zero.8. văzută de la locul defectului. 1. una dintre cele mai importante probleme în calcularea curentului de defect I F este formarea reţelelor de secvenţă. α IF Z 3 Fig. dar în special cea de secvenţă zero. expresia (2) devine: 3V IF = (3) + 0 2 Z + Z + 3Z N + 3 Z F unde: V este tensiunea electromotoare corespunzătoare secţiunii cu defect. Schema de calculul a curentului de defect monofazat. Evident.

Ş. gradul de îmbătrânire a izolaţiei.5. Durata de eliminare a defectului este cu atât mai importantă cu cât valorile supratensiunilor în reţea sunt mai mari şi cu cât izolaţia echipamentelor are un nivel de ţinere mai coborât în raport cu tensiunea nominală a reţelei sau cu cât această izolaţie este mai îmbătrânită. – economicitatea soluţiei şi necesitatea realizării unor tipuri de echipamente noi. când la această reţea sunt racordate galvanic generatoare electrice. Supratensiunile tranzitorii şi temporare de valori mari pot deteriora izolaţiile echipamentelor. acestea având implicaţii mai mici sau mai mari asupra dimensionării echipamentelor şi instalaţiilor. – posibilitatea extinderii reţelei. sunt scurtcircuite monofazate la pământ produse în locuri (puncte) distincte şi pe faze diferite ale unei reţele trifazate.ing. Dublele puneri monofazate la pământ. – valorile supratensiunilor şi a curenţilor de defect care pot apare. peste valorile admise prin norme. Aceste durate depind de modul ales de tratare a neutrului reţelei şi de protecţiile şi automatizările utilizate. În marea majoritate a cazurilor acestea se produc în reţelele electrice cu neutrul izolat sau legat la pământ printr-o bobină de compensare. conduce şi la îmbătrânirea prematură a acestora. Normele NTE impun tratarea neutrului reţelelor electrice de medie tensiune în cazul în care curentul capacitiv la defect monofazat în reţeaua legată galvanic depăşeşte valoarea de 10A atunci când nu sunt racordate galvanic la reţea generatoare şi atunci când se depăşeşte valoarea de 5A.1. structura reţelei. supratensiunile şi tensiunile care rezultă sunt influenţate de modul de tratare a neutrului reţelei. Un alt element care contribuie în mod esenţial la amplificarea consecinţelor. putând fi de ordinul zecilor de minute şi chiar orelor în cazul reţelelor cu neutrul izolat sau tratat prin bobină de compensare sau de ordinul fracţiunilor de secundă sau cel mult de ordinul secundelor în cazul în care este posibil ca defectul să fie eliminat prin protecţii şi automatizări (în cazul reţelelor cu neutru tratat prin impedanţe de valori relativ mici). – gradul de pregătire a personalului de întreţinere a instalaţiilor (din circuitele primare şi secundare). În cazul unor regimuri nesimetrice însă comportarea reţelei este influenţată de modul de tratare a neutrului. condiţiile de mediu în care funcţionează liniile electrice aeriene: – siguranţa în exploatare. De asemenea. în cablu sau mixtă). Curenţii de defect. – posibilitatea realizării unor sisteme de protecţie selective şi rapide sau a unor automatici corespunzătoare. Lucian Toma . Tratarea neutrului nu are nici o influenţă asupra curenţilor şi tensiunilor în regim normal de funcţionare a reţelelor electrice care au o structură şi o sarcină simetrică. De asemenea. având ca efect supratensionarea întregii reţele.l. – caracteristicile reţelei şi echipamentelor:natura reţelei în cauză (reţea aeriană.drd.Tratarea neutrului în reţelele electrice 1. denumite pe scurt şi defecte duble. valoarea curenţilor de defect admisibili. arcul electric nu are condiţii întotdeauna de deionizare şi de autostingere şi se poate transforma defectul monofazat în defecte polifazate. supunerea izolaţiilor la supratensiuni tranzitorii şi temporare de valori mari. pe timp îndelungat. securităţii persoanelor şi calităţii alimentării consumatorilor. Consideraţii privind alegerea metodei de tratare a neutrului 6 Principalele elemente care determină alegerea unei soluţii de tratare a neutrului reţelelor electrice sunt: – performanţele cerute în materie de calitatea alimentării consumatorilor şi de asigurare a continuităţii alimentării acestora. iar curenţii de defect de valori mari pot conduce la tensiuni de atingere şi de pas periculoase. îl constituie duratele de eliminare a defectului şi de separare a elementului defect. dacă curentul de alimentare a defectului depăşeşte valoarea de 3-5 A.

Prezenţa capacităţilor în reţeaua electrică permite un schimb de energie între faza defectă şi fazele sănătoase.10.Tratarea neutrului în reţelele electrice 7 Cap. Se constată că în regim cu defect. 1. Diagrama fazorială a tensiunilor reţelei din fig. Ca urmare potenţialul neutrului reţelei VN va fi identic cu acela al pământului. adică. În realitate diferă puţin de acesta prin căderea de tensiune determinată de curenţii capacitivi pe impedanţa fazei c a înfăşurării transformatorului şi a liniei. legată galvanic.10) având practic tensiunea Vαβ în raport cu pământul. 1. iar neutrul reţelei se deplasează în poziţia N′ (fig.9. REŢELE CU NEUTRUL IZOLAT Din punct de vedere istoric. considerând reţeaua pasivă care prezintă pe legătura de punere la pământ α -β . neutrul N al transformatorului se va găsi faţă de pământ la tensiunea Vαβ care este chiar tensiunea faţă de pământ a fazei c în regim normal de funcţionare. iar intensitatea curentului la locul de defect este cu atât mai mare cu cât capacităţile au valori mai ridicate. Capacităţile liniei faţă de pământ s-au notat cu C0 şi ele s-au presupus egale pentru fiecare fază iar cu Il. putându-se funcţiona o perioadă de timp până la identificarea locului de defect şi înlăturarea defectului.a. tensiunea lor nominală a crescut şi ca urmare au crescut şi capacităţile reţelei faţă de pământ. Se consideră reţeaua cu neutrul izolat din figura 1. b 0 C I c. ei alcătuiesc un sistem simetric. b Ş.9). I c .l. Astfel.c curenţii de sarcină. Pe măsură ce reţelele s-au extins. Dacă una din faze ajunge la pământ. Il. este mai extinsă. 1. V V N V a a b c α V α β I l.b şi Il. 1. spre exemplu faza c (fig. a 0 Pă m â n β Fig. =c IF 0 C 0 a b b c c = - c Z t F V C Ic. reţelele au funcţionat la început cu neutrul izolat. 1. 1.9. tensiunea electromotoare Vαβ = –Vc.ing. Ic. potenţialul bornei c devine practic egal cu cel al pământului. Pentru astfel de reţele un defect pe o fază nu atrage imediat întreruperea funcţionării reţelei electrice. I l.drd. Lucian Toma . Acelaşi lucru se poate spune şi despre curenţii capacitivi de încărcare a capacităţilor naturale faţă de pământ.c. Ic.2. Reţea cu neutrul izolat.9.b. Ic. I l. V a V a a α β V V a N α β N V c c G c V V b b V α β V α β b Fig. cu cât reţeaua electrică.a. atât valorile tensiunilor cât şi cele ale curenţilor se modifică.

V fiind tensiunea de fază în regim normal de funcţionare. Situaţia curenţilor capacitivi înainte şi după punerea la pământ a fazei c.b ). b) se deplasează cu aceeaşi valoare faţă de pământ ajungând la valorile Va′ şi Vb′. Ic. compunerea curenţilor capacitivi pe timpul defectului. În continuare. obţinerea curentului capacitiv de punere la pământ. O exprimare mai exactă a curentului de punere la pământ şi a tensiunilor fazelor sănătoase se poate obţine dacă se foloseşte teoria componentelor simetrice.ing. c. El are expresia: I c = V ωC 0 (5) în care C0 este capacitatea de secvenţă zero (faţă de pământ) a tuturor liniilor ce sunt conectate la secundarul transformatorului din staţie. a V a IC Ic.b de la regimul de punere la pământ a fazei c.a şi I c . situaţia cu defect. V b a Ic. determinând astfel o nesimetrie a tensiunilor şi curenţilor. pentru curentul de punere la pământ se pot folosi şi relaţii aproximative. Ic.c . a.9).a. c N V b a b c Fig.Tratarea neutrului în reţelele electrice 8 În mod asemănător. I F = n [A] 300K 500 2K 10 Ş. ' ' obţinându-se astfel curenţii capacitivi I c . V c c a N I c.a + jI F .11.l. c Ic. datoraţi tensiunii Vαβ = –Vc. b a -Ic. 3 c 0 b a Ic. expresia curentului de defect devine: I F = 3 Y V = 3V (G0 + jB0 ) = I F . Ca valoare aceste tensiuni sunt egale cu 3V . Curenţii care circulă prin reţeaua pasivă.a şi I c .11. tensiunea fazelor sănătoase (a. 1. se închid prin capacităţile faţă de pământ a fazelor liniei. pentru simplificarea explicaţiei. care este prezentată în figura 9. 1. Lucian Toma . cu cei de la regimul normal de funcţionare ( I c .c 0 Orientativ. curenţii capacitivi şi curenţii de sarcină de la regimul normal de funcţionare. Neglijându-se impedanţa de secvenţă pozitivă Z în raport cu cea de secvenţă zero.drd. astfel: LEA IF = Un L U L LES [A]. a b -Ic.a şi I c . condiţii normale de funcţionare. Curenţii care circulă în reţea la punerea la pământ se determină suprapunând peste aceşti curenţi de secvenţă zero datoraţi tensiunii Vαβ. b IC Ic. În fig. prin înfăşurările transformatorului şi prin locul defectului (traseul acestor curenţi s-a desenat cu linie întreruptă în fig. determinaţi de tensiunea Vαβ. c G V b -Ic. Aceşti curenţi sunt sinfazici şi încarcă transformatorul cu o sarcină de secvenţă zero.b se obţine curentul de punere la pământ I F = I C astfel: I F = I C = 2 I c' cos 30° = 2 ⋅ ( 2 I c cos 30° ) 3 = 3I c 2 (4) unde Ic este curentul capacitiv al fazei în regim normal de funcţionare. ' ' Prin compunerea curenţilor I c . Ic. N c Ic. se neglijează curenţii de sarcină astfel încât va rezulta diagrama fazorială a curenţilor în reţea.b se prezintă compunerea curenţilor capacitivi de secvenţă zero − I c . b. 1.

Din acest motiv. În plus. trebuie luate măsuri pentru protecţia reţelei în sensul evitării arcului intermitent. şi ca urmare se poate considera că tensiunile de fază măsurate faţă de punctul neutru nu se modifică semnificativ. iar defectul devenind permanent (va persista pentru mai mult timp). potenţialul faţă de pământ al fazei puse la pământ este nul. în funcţie de intensitatea curentului. iar potenţialul fazelor sănătoase creşte de 3 ori. astfel că reţeaua poate să îşi reia funcţionarea normală. respectiv curentului de punere la pământ. aceste reaprinderi succesive conduc la aşa-zisul arc intermitent care poate provoca supratensiuni periculoase pe fazele sănătoase. fiecărei secţii de bare revenindu-i un anumit număr de linii. reţeaua poate să funcţioneze pe o perioadă limitată de timp alimentând consumatorii în condiţii acceptabile deşi una dintre faze este pusă la pământ. În consecinţă. Totuşi. spaţiul arcului electric nu se mai deionizează la trecerea prin zero a curentului. În plus la apariţia punerii la pământ a fazei se formează un arc electric prin care circulă curentul capacitiv rezultant. dar nu va fi mai mare de 30 A. În schimb. arc ce se stinge la fiecare trecere prin zero a curentului. atingându-se valori 3÷ 4 ori tensiunea de fază a reţelei. Cu toate că tensiunile fazelor în raport cu punctul neutru N rămân aproximativ aceleaşi ca în funcţionarea fără defect. Pentru valori mai mici decât 5 A arcul se stinge chiar de la prima trecere prin zero. exprimată în kV. ceea ce poate determina străpungerea izolaţiei pe fazele sănătoase.ing. Ş. nefiind obligatorie deconectarea imediată a liniei. iar L este lungimea liniilor reţelei. transformând punerea la pământ în scurtcircuit bifazat sau trifazat. în cazul în care curentul capacitiv depăşeşte valorile admisibile. • Dezavantajul acestei metode de tratare a neutrului constă în faptul că în cazul unei puneri la pământ tensiunea fazelor sănătoase creşte cu 3 (ajungând la valoarea tensiunii între faze). Lucian Toma . Pentru a limita curentul de punere la pământ în reţelele electrice de medie tensiune cu neutrul izolat se practică separarea galvanică a liniilor prin secţionarea barelor din staţia de alimentare. Dacă arcul electric intermitent şi supratensiunile ce îl însoţesc persistă un număr mai mare de perioade este posibil ca izolaţia reţelei să fie străpunsă.drd. egală cu tensiunea nominală). Pe baza acestor constatări se poate aprecia că LEA cu tensiuni nominale până la 35 kV pot funcţiona cu neutrul izolat. Concluzii: Marele avantaj al reţelelor electrice cu neutrul izolat constă în faptul că prezintă că la punerea la pământ a unei faze. Prin aceasta se reuşeşte să se asigure încadrarea curentului capacitiv. în limitele admise. determinând apariţia unor supratensiuni de 4-5 ori mai mari decât tensiunile de fază. devenind egal cu tensiunea între faze.l.Tratarea neutrului în reţelele electrice 9 unde U este tensiunea de serviciu a liniei (aprox. consumatorii simetrici rămân pe mai departe alimentaţi. Din cercetările efectuate în România s-a constatat că arcul electric intermitent apare atunci când intensitatea curentului la locul de defect depăşeşte 5-10 A. arcul electric se poate reaprinde după fiecare trecere prin zero a curentului. În general se constată că valoarea curenţilor capacitivi I c este mult mai mică decât cea a curenţilor de sarcină ce trec prin liniile electrice. respectiv o anumită lungime de linie conectată într-un nod. potenţialul fazelor faţă de pământ se modifică. reţelele electrice subterane de 6-10 kV pot funcţiona cu neutrul izolat dacă curentul la locul de defect nu depăşeşte 10A. exprimată în km.

V α β Ir IL IC Fig. Diagrama fazorială a curenţilor circuitelor reţelei pasive din fig. se obţine: V I r ≅ jV αβ 3ωC 0 + αβ (7) jωL Relaţia (7) s-a scris luând în considerare numai reactanţele celor două circuite. 1.13. în cadrul reţelelor electrice se folosesc bobine de stingere de tip Petersen montate între neutrul transformatorului şi pământ. respectiv în urmă.Tratarea neutrului în reţelele electrice 10 Cap.drd. obţinându-se un curent rezidual Ir (fig. Curentul rezidual prezintă următoarele caracteristici: Ş. 1. neglijând componentele active ale curentului. prin bobina de stingere nu circulă nici un curent.12) se poate aplica teorema lui Thévenin. 1. 1. REŢELE CU NEUTRUL TRATAT PRIN BOBINĂ DE STINGERE Probleme generale Pentru limitarea curentului de punere la pământ.12.ing. Pentru determinarea curenţilor suplimentari ce iau naştere la punerea la pământ a unei faze (spre exemplu c.12. Aceşti curenţi se închid prin capacităţile faţă de pământ ale reţelei şi prin înfăşurările transformatorului. – – Sub acţiunea tensiunii Vα β se creează doi curenţi: Un curent capacitiv I C . şi un curent inductiv IL. când potenţialul neutrului este acelaşi cu potenţialul pământului. Lucian Toma . Reţea cu neutrul tratat prin bobină de stingere. 1. 1. C 0 a C 0 C Fig. corespunzător capacităţilor liniei faţă de pământ. α β b 0 Ic. se suprapun la locul de punere la pământ.13): IF = Ir = IC + IL (6) sau. defazaţi faţă de tensiunea Vα β înainte. =c 0 I c . Această soluţie se practică în reţele electrice aeriene de medie tensiune sau la reţele electrice subterane. Rolul bobinei de stingere este de a compensa curentul capacitiv de punere la pământ al fazelor sănătoase astfel încât arcul produs la locul de defect să nu fie stabil (să nu persiste).3. forţat prin bobina de stingere şi faza pusă la pământ. se precizează faptul că în regim normal de funcţionare. iar reactanţa ei poate fi modificată fie prin schimbarea numărului de spire fie prin modificarea întrefierului. Bobina de stingere are în componenţă un miez de fier. Cei doi curenţi. a N b c α Z G r o N IL u n d β IC V I c . cu aproape 90°. fig.l. considerându-se numai reţeaua pasivă şi tensiunea Vα β aplicată la locul de punere la pământ.

fapt ce va favoriza stingerea spontană a arcului electric stabilit la locul punerii la pământ.Tratarea neutrului în reţelele electrice 11 – este mult mai mic decât curentul capacitiv de punere la pământ. montării nesimetrice a transformatoarelor de măsură. Pentru aceasta este necesar ca curentul capacitiv de punere la pământ să fie egal cu cel care circul prin bobină.l. bobină . – faza curentului rezidual este apropiată de faza tensiunii Vα β . din cauza inegalităţii capacităţilor fazelor. Pentru a obţine un avantaj maxim. În practică se preferă o supracompensare cu 10-15%. Nu la fel se pune problema în cazul reţelelor subterane unde gradul de nesimetrie este foarte redus. Din punctul de vedere al regimului de avarie se doreşte ca curentul rezidual să aibă o valoare cât mai mică. Dar. îndeosebi la LEA. depunerii neuniforme de murdărie pe izolatoare. În acest caz se poate funcţiona foarte aproape de rezonanţă. în regim normal de funcţionare. deci toate efectele acestuia vor fi mult diminuate. adică I L ≠ I C ( I C = 3I c ). ceea ce reprezintă condiţia de rezonanţă paralelă. adică un curent rezidual minim.ing. datorită îmbunătăţirii condiţiilor de stingere. Principial se poate funcţiona fie cu o subcompensare. ca urmare a deconectării unei linii alimentate din secumdatul transformatorului să se ajungă la condiţia de rezonanţă prin scăderea reactanţei capacitive totale a liniilor electrice.înfăşurări secundare transformator capacităţi homopolare linii) care va conduce la apariţia unor curenţi foarte mari în reţea la conectarea bobinei de stingere acordată la rezonanţă. bobina se va alege astfel încât curentul rezidual să fie nul. deoarece în cazul în care s-ar adopta subcompensarea este posibil ca în exploatare. fără a exista pericolul de reaprindere a arcului. De remarcat faptul că.drd. adică I L < 3I c . se produce o uşoară deplasare a potenţialului neutrului faţă de pământ (sursă de tensiune în circuitul serie. a) Valoarea reactanţei bobinei XN se stabileşte avându-se în vedere regimul de avarie al reţelei (punerea la pământ a unei faze) şi regimul normal de funcţionare. b) Din punct de vedere constructiv. curentul rezidual poate lua valori mult mai mari (20 – 30 A). Curentul care străbate bobina în timpul funcţionării acesteia este puţin mai mare decât curentul de punere la pământ al reţelei electrice la care este montată bobina: Sbob ≈ Qbob = Vn I C Ş. Lucian Toma . adică I L = I C . Problemele bobinei de stingere Aspectele care prezintă interes la tratarea neutrului prin bobina de stingere sunt: a) stabilirea valorii reactanţei bobinei. adică: V αβ + jV αβ 3ωC 0 = 0 j ωL rezultând 1 (8) ωL = X N = = Xc 3ωC 0 Relaţia (8) exprimă condiţia de rezonanţă a circuitului paralel echivalent format de cele două ramuri: bobina de stingere şi capacităţile de serviciu pe frecvenţa f =ω 2π. c) legarea la reţea a bobinei atunci când neutrul nu este accesibil. etc. în realitate. fie cu o supracompensare I L > 3I c . având înfăşurarea primară dispusă pe un miez de fier introdus într-o cuvă metalică şi răcită cu ulei de transformator. Din acest motiv valoarea reactanţei bobinei XN se stabileşte astfel încât curentul inductiv prin aceasta să nu compenseze total curentul capacitiv de punere la pământ. b) construcţia bobinei de stingere. bobina de stingere este asemănătoare cu un transformator monofazat. datorită rezistenţelor diferitelor elemente ale circuitului. nu se poate obţine o compensare totală a curentului capacitiv şi ca urmare întotdeauna I r ≠ 0 . la limită chiar zero.

astfel. în funcţie de durata cât se prevede să funcţioneze reţeaua cu punere la pământ.ing. o echipă de specialişti se deplasează pe teren pentru remedierea defectului. Ş.  elimină probabilitatea reaprinderii arcului electric după stingerea acestuia la prima trecere prin zero a curentului şi deci pericolul apariţiei unor supratensiuni dispare. de zona traversată..  transformarea din defect monofazat în defecte polifazate. În România se foloseşte doar parţial tratarea neutrului prin bobină de stingere în reţelele electrice de medie tensiune. pentru a modifica valoarea reactanţei bobinei. îndeosebi a celor subterane cu pierderi active mari (cum sunt cele cu izolaţie de PVC de 6 kV sau 10 kV) sau la puneri la pământ cu impedanţă de defect mare. Dacă defectul nu se poate înlătura atunci reţeaua se deconectează. Pe miezul bobinei este prevăzută o înfăşurare suplimentară folosită pentru protecţia prin relee. astfel că. odată cu semnalizarea punerii la pământ. În plus. protecţia acesteia nu o deconectează ci numai semnalizează punerea la pământ. ceea ce impune ca izolaţia să fie dimensionată pentru o tensiune de solicitare egală cu tensiunea între faze. câteva procente din valoarea curentului capacitiv al reţelei. spirele dinspre punctul neutru al înfăşurării transformatorului trebuie să fie izolate pentru tensiunea de fază şi nu apropiată de zero ca în cazul neutrului netratat. semnalizare realizată chiar de curentul care trece prin bobină. tratarea neutrului cu bobină de stingere nu este eficientă în cazul reţelelor extinse. se adoptă pentru înfăşurarea bobinei o densitate de curent mult mai mare decât cea economică. Din acest motiv. în timp ce spirele dinspre linie trebuie să fie dimensionate la valoarea tensiunii între faze.  curentul la locul de defect (curentul rezidual) este redus.  ameliorarea condiţiilor de funcţionare ale întreruptoarelor în sensul că numărul de declanşări este mult mai mic. Bobina de stingere se montează în staţii diferite astfel încât valoarea lor totală să satisfacă condiţia impusă la rezonanţă. în funcţie de importanţa liniei. Cu toate avantajele menţionate.  costul mărit al izolaţiei şi echipamentului aferent. linia funcţionând cu defect fie până trece vârful de sarcină sau se iau alte măsuri de alimentare a consumatorilor care ar fi afectaţi prin scoaterea de sub tensiune a liniei electrice. c) În cazul în care neutrul transformatorului nu este accesibil (adică înfăşurările acestuia sunt conectate în stea) este necesar să se folosească montaje speciale pentru compensarea curenţilor capacitivi. În general.10 prize). Durata prevăzută pentru funcţionarea cu punere la pământ depinde de modul de exploatare al reţelei electrice. Lucian Toma . ceea ce va permite modificarea curentului inductiv. cca. Dezavantajele mai importante ale acestui sistem de tratare sunt:  în cazul punerii la pământ a unei faze tensiunea fazelor sănătoase faţă de pământ cresc (pot creşte) până la valoarea tensiunii între faze. poziţia miezului este variabilă. Ea va indica prezenţa unei componente de secvenţă zero (homopolară) a curentului. Dintre avantajele soluţiei de tratare a neutrului cu bobină de stingere se pot menţiona:  dacă pe o linie electrică apare o punere la pământ. respectiv doar atunci când are loc o punere la pământ aceasta nu ajunge practic să atingă temperatura de regim staţionar pentru care a fost construit. de timpul necesar detectării şi înlăturării defectului.drd.  complicarea instalaţiilor de protecţie prin relee. iar uneori înfăşurarea este prevăzută cu prize (7. se admite funcţionarea reţelei cu punere la pământ un interval între ½ ore si 2 ore..Tratarea neutrului în reţelele electrice 12 Deoarece bobina funcţionează un număr redus de ore.  dificultăţi în selectarea plecării defecte (mai ales în situaţia unor puneri la pământ cu impedanţă mare de defect). Lungimea reţelei electrice se poate modifica în timpul funcţionării.l.

curentul de punere la pământ. Circulaţia curentului de scurtcircuit monofazat într-o reţea trifazată cu un nul legat rigid la pământ şi altul izolat. T N 1 l i n e e ă l e c t rT 2i c N c b a 1 2 α Is c β Is c V α β = V -c Fig. potenţialul N al transformatorului este ţinut rigid (riguros) la potenţialul pământului. valorile curenţilor capacitivi şi ai tensiunilor se modifică. În plus.ing. respectiv scurtcircuitul monofazat nu se mai poate transforma într-un scurtcircuit bifazat sau trifazat cum era în cazul anterior. Întrucât capacităţile liniei sunt mici. curentul de punere la pământ (de scurtcircuit) are un pronunţat caracter inductiv şi determină căderi importante de tensiune. REŢELE CU NEUTRUL LEGAT EFECTIV Pentru reţelele electrice cu tensiuni nominale U n ≥ 110 kV punctul neutru al unui sau mai multor transformatoare din fiecare staţie de transformare se leagă direct la pământ printr-o legătură netă. Pornind de la expresia curentului monofazat de punere la pământ: Ş. atinge valori mari şi în consecinţă linia cu defect va fi deconectată de protecţiile prin relee. faza c) este pusă la pământ. Dezavantajul constă în faptul că orice punere la pământ a unei faze determină scoaterea din funcţiune a circuitului respectiv. În acest caz. 1. respectiv ale căii de închidere prin pământ.drd. Dacă una dintre faze (de exemplu. Lucian Toma . denumit în acest caz curent de scurtcircuit. constituind principalul dezavantaj al legăturii directe la pământ. curentul capacitiv I "sc este redus şi poate fi neglijat în continuare. solidă. 14. în reţelele electrice cu neutrul legat la pământ. iar distrugerile cauzate de arcul electric sunt minime.Tratarea neutrului în reţelele electrice 13 Cap. Din acest motiv potenţialul fazelor sănătoase faţă de pământ rămân la valoarea tensiunii de fază. orice punere la pământ a unei faze reprezintă un scurtcircuit monofazat care. Curenţii care circulă prin cele două circuite I 'sc şi I "sc sunt determinaţi de reactanţele de dispersie ale transformatorului. Principalul avantaj al acestui sistem de tratare constă în aceea că circuitul avariat este scos imediat din funcţiune.5. Acestea având valori mici. Spre deosebire de cazul reţelelor electrice cu neutrul izolat.l. Deoarece între neutrul N al transformatorului şi pământ există o legătură metalică (rigidă). determină acţionarea protecţiei prin relee şi în consecinţă deconectarea circuitului avariat. având valori mari. scurtcircuitul fiind nesimetric perturbă instalaţiile de telecomunicaţii şi semnalizări feroviare precum şi transmisiile radiofonice şi TV situate în vecinătate. Din figura 14 se observă că datorită apariţiei arcului electric se formează două circuite prin care circulă curentul de scurtcircuit. În regim permanent situaţia este identică cu cea de la cazul reţelei cu neutrul izolat. de impedanţele liniei. iar faza cu punere la pământ este practic la potenţialul pământului.

Pauza de RAR trebuie să fie suficient de mare pentru a putea asigura stingerea arcului electric considerat trecător. prin faptul că există o legătură rigidă la pământ. Deconectarea liniilor electrice poate să fie monofazat sau trifazat. dar nu prea mare pentru a nu periclita siguranţa reţelei şi stabilitatea sistemului. Din punct de vedere al tensiunilor pe fază. respectiv componenta curentului capacitiv de scurtcircuit şi totodată se neglijează parametrii de secvenţă zero ai 0 0 liniei în raport cu cei ai transformatorului. În exploatare se vor avea în vedere două lucruri: • Conform recomandărilor CEI. în cazul unui scurtcircuit monofazat.Tratarea neutrului în reţelele electrice (1) I F = I sc = 14 V Z 1 + + ZF 3 Y NT + 3Y 0 şi.ing. Respectarea acestor condiţii impune un anumit raport între reactanţa de secvenţă zero şi cea de secvenţă pozitivă a reţelei electrice. dacă se neglijează admitanţele capacitive Y 0 ale liniilor.30 Ω. la reţelele electrice cu neutrul legat direct la pământ. pentru care sunt dimensionate toate aparatele de comutaţie din reţea. fiecare având o rezistenţă de 25. Din această cauză. rezistenţa prizei de legare la pământ. se impune ca periodic să se facă verificarea prizei de pământ deoarece încălzirea puternică a acesteia la trecerea curenţilor de scurtcircuit monofazat provoacă o creştere a rezistenţei pământului (prin coacere) şi neutrul riscă să fie legat la pământ printr-o impedanţă ridicată. dacă rezistenţa de legare la pământ ar fi în mod ideal nulă. deşi are o valoare foarte mică. intensitatea curenţilor de scurtcircuit monofazat nu trebuie să depăşească pe cea a curenţilor de scurtcircuit trifazat. atunci curentul se scurtcircuit monofazat devine mai mare decât curentul de scurtcircuit trifazat. după deconectarea defectului urmează o pauză de RAR şi apoi linia se reconectează. produce o cădere de tensiune datorată intensităţii foarte mai a curenţilor de scurtcircuit monofazat.. Ca urmare potenţialul neutrului nu rămâne egal cu zero ceea ce face ca tensiunile fazelor sănătoase să crească într-o oarecare măsură. În realitate. determinate la locul de scurtcircuit: Ş. caz în care rezistenţa va scădea. impedanţa legăturii fiind Z N = 0 ..drd. • În acelaşi timp.l. tensiunile fazelor sănătoase nu trebuie să depăşească 0. Dacă impedanţa de secvenţă zero a transformatorului este mai mică decât impedanţa de secvenţă pozitivă a reţelei. Pentru a menţine valoarea rezistenţei se practică udarea pământului din staţie. fără ca specialiştii din exploatare să cunoască acest lucru. în cazul punerii la pământ a unei faze tensiunile fazelor sănătoase faţă de pământ ar trebui să rămână neschimbată. În majoritatea cazurilor scurtcircuitele monofazate sunt trecătoare şi pentru eliminarea efectelor lor se utilizează sistemele RAR (Reanclanşare Automată Rapidă) prin care.8 din tensiunea între faze. Pentru a obţine o rezistenţă mică a prizei de pământ de ordinul zecilor de ohmi se folosesc circa 100 electrozi. Deci: V 3V (1) I F = I sc = = + 0 + 0 2Z T Z T 2Z T + Z T + 3 3 + + cu menţiunea Z = 2 Z TL ≈ 2 Z T Din analiza ultimei relaţii se constată că valoarea curentului de scurtcircuit depinde în principal de conexiunea înfăşurărilor transformatorului şi de construcţia miezului magnetic al acestuia. Lucian Toma . rezultă Z TL ≈ Z T . vom obţine 1 1 3 0 = = 0 Z TL Z NT Z + 1 Z 0 Z TL sau Z NT = N TL 3 3 În plus.

Lucian Toma .l. În general.ing.8 din tensiunea între faze (nu apar supratensiuni pe fazele sănătoase) În practica de exploatare aceste condiţii se realizează legând direct la pământ numai punctele neutre ale unora din transformatoare. Ş. celelalte rămânând izolate.Tratarea neutrului în reţelele electrice 15 X0 1≤ + ≤ 3 X • • X0 (1) (3) > 1 corespunde condiţiei I sc < I sc + X X0 o valoare + < 3 apare din considerentul că tensiunile Va şi Vb pe fazele sănătoase să X o valoare nu depăşească 0.drd. se recomandă ca în fiecare instalaţie electrică de înaltă tensiune se existe cel puţin un transformator cu neutrul legat direct la pământ.