1. Drept civil. Contracte speciale, coordonator Ion Dogaru, Ed. All Beck, Buc. 2004 2. L.

Pop, Dreptul de proprietate şi dezmembrămintele sale, Editura Lumina Lex,
Bucureşti, 2001 3. C. Stătescu, C. Bîrsan, Drept civil. Drepturile reale, Universitatea din Bucureşti, 1988, 4. I. Filipescu, Dreptul civil. Dreptul de proprietate şi alte drepturi reale, Editura Actami, Bucureşti, 1998 5. V. Ciobanu, G. Boroi, Drept procesual civil. Curs selectiv. Teste grilă, ediţia a IIa, Editura All Beck, Bucureşti 2003 6. T. Prescure, A. Ciurea, Contracte civile, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2007 7. C. Macovei, Contracte civile, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2006 8. C. Toader, Manual de contracte civile speciale, vol. I, Ed. Beck, 2000 9. Fr. Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Ed.Universul Juridic, Bucureşti, 2001, 10. D. Chirică, Drept civil. Contracte speciale, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1998, p. 13-14 11. C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu, Tratat de drept civil român, vol. II, Bucureşti 1929, p. 685; 12. M. B. Cantacuzino, Curs de drept civil, Ed. Ramuri, Craiova 13. C. Stătescu, C. Bîrsan, Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor, Ed. All Beck, Bucureşti, 2002 14. M. Nicolae, Publicitatea imobiliară şi noile cărţi funciare, Ed. Press Mihaela SRL, Bucureşti 2000 15. M Ionescu, Principiile de bază ale publicităţii imobiliare şi ale noului sistem de publicitate adoptat prin Legea nr. 7/1996 în Dreptul nr. 6/1997 16. I. Rosetti Bălănescu, Al. Băicoianu, Drept civil român. Studiu de doctrină şi jurisprudenţă, vol. II, Ed. Socec, 1943 17. D. Chirică, Consecinţele modificărilor legislative postrevoluţionare asupra circulaţiei imobilelor proprietate particulară în „Dreptul” nr. 6/1991, 18. C. Toader, Drept civil. Contracte speciale, Ed. All Beck, Buc. 2003 19. D. Chirică, Denunţarea unilaterală a promisiunii sinalagmatice de vânzarecumpărare în temeiul unei clauze de dezicere sau al unei clauze rezolutorii, în Dreptul nr. 3/2001 20. C. Turianu, Contracte speciale. Practică juridică adnotată, Ed. Fundaţiei „România de Mâine”, Bucureşti, 1999 21. Fr. Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, vol. I, ediţia a IV-a actualizată de Lucian Mihai şi Romeo Popescu, Ed. Universul Juridic, Bucureşti 2006 22. I. Urs, S. Angheni, Drept civil. Contracte civile, vol. III, Ed. Oscar Print, Bucureşti, 1998 23. I. Popa, Contractul de vânzare-cumpărare, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2006 24. M. B. Cantacuzino, Elementele dreptului civil, Bucureşti, 1921

1

25. D. Chirică, Contracte speciale civile şi comerciale, vol. I, Ed. Rosetti, Bucureşti,
2005 26. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Jurisprudenţa Secţiei civile pe anul 2005, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2006 27. Jurisprudenţa Secţiei Civile şi de Proprietate intelectuală pe anul 2006. Recursuri în interesul legii în materie civilă, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2007 28. C. Toader, Evicţiunea în contractele civile, ediţia a II-a, Ed. All Beck, Bucureşti, 1998 29. Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2002 30. M. Mureşan, Contractele civile. Vol. I. Contractul de vânzare-cumpărare, Ed. Cordial Lex, Cluj-Napoca, 1996 31. Georges Vermelle, Droit civil. Les contrats speciaux, ediţia a3-a, Dalloz, 2000 32. M.M. Pivniceru, F. Dăscălescu, Rezoluţiunea şi rezilierea contractelor. Practică judiciară, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2006 33. D. Alexandresco, Principiile dreptului civil român, vol. IV, Bucureşti, 1926 CONTRACTUL DE VÂNZARE-CUMPĂRARE Secţiunea I Noţiunea, caracterele juridice şi condiţiile de validitate ale contractului de vânzare-cumpărare Cap. 1.Noţiunea şi caractele juridice ale contractului de vânzare-cumpărare 1. Noţiunea. Definiţiile care au fost date contractului de vânzare-cumpărare în doctrina romănească au pornit de la definiţia dată de Codul civil român: „Vinderea este o convenţie prin care două părţi se obligă între sine, una a transmite celeilalte proprietatea unui lucru şi aceasta a plăti celei dintâi preţul lui”. Codul civil utilizează astfel ca sinonim pentru contract noţiunea de „convenţie”; cele două noţiuni par a se confunda atât în opinia doctrinei cât şi în cea a practicii: contractul sau convenţia reprezintă un acord de voinţe producător de efecte juridice. Există însă situaţii când noţiunea de convenţie are un conţinut mai larg decât aceea de contract, între cele două creându-se un raport gen-specie: convenţia (în sens de înţelegere) dintre coindivizari de a rămâne în indiviziune, convenţia dintre moştenitori în sensul renunţării unora dintre ei la succesiune1 etc. Cum s-a şi subliniat în doctrină, definiţia dată acestui contract de Codul civil este incompletă deoarece contractul de vânzare-cumpărare are ca obiect nu numai transmiterea dreptului de proprietate, dar şi transmiterea unui alt drept patrimonial. Astfel, pot forma obiectul unei vânzări:
1

Drept civil. Contracte speciale, coordonator Ion Dogaru, Ed. All Beck, Buc. 2004, p. 2 2

- drepturile reale principale precum dreptul de servitute (se transmite numai odată cu fondul dominant, fiind un drept perpetuu şi indivizibil) şi dreptul de superficie. Dreptul de uzufruct este un drept incesibil2, neputând fi înstrăinat nici prin acte inter vivos nici mortis causa; însă, titularul unui drept de uzufruct poate înstrăina prin vânzare beneficiul sau emolumentul uzufructului. Spre deosebire de uzufruct, dreptul de uz şi dreptul de abitaţie sunt drepturi strict personale, astfel că nu pot fi transmise prin intermediul unui contract de vânzare-cumpărare. - drepturile de creanţă pot forma obiectul unui contract de vanzare-cumparare. Nu pot forma obiect al vânzării acele drepturi intuitu personae, prevăzute astfel de lege sau născute prin act unilateral sau contract, precum dreptul la întreţinere, dreptul la pensie etc. - drepturi din domeniul proprietăţii intelectuale, precum latura patrimonială a dreptului de autor (cesiunea dreptului de exploatare a operei, cesiunea dreptului asupra brevetului de invenţie etc). - dreptul asupra unei universalităţi juridice de drepturi şi obligaţii dobândit pe cale succesorală (vânzarea unei moşteniri). - drepturi litigioase. Nu pot forma obiect al acestui contract drepturile personale nepatrimoniale, acestea fiind inalienabile. Noţiune. În acest context, putem defini contractul de vânzare-cumpărare ca fiind contractul prin care o parte numită vânzător se obligă să transmită dreptul de proprietate sau un alt drept patrimonial transmisibil asupra unui lucru celeilalte părţi numită cumpărător, acesta din urmă având obligaţia să plătească o sumă de bani numită preţ. 2. Caracterele juridice ale contractului de vânzare-cumpărare Din definiţia acestui contract se desprind următoarele caractere juridice: 2.1. contract sinalagmatic. Vânzarea este un contract sinalagmatic (bilateral) deoarece dă naştere la obligaţii reciproce şi interdependente între părţile contractante: vânzătorul are obligaţia de a preda lucrul vândut şi de a-l garanta pe cumpărător, pe când cumpărătorul are obligaţia de a plăti preţul şi de a lua în primire bunul vândut. Obligaţia unei părţi îşi are cauza juridică în obligaţia reciprocă a celeilalte părţi. Specific contractelor sinalagmatice este faptul că fiecare parte are în acelaşi timp atât calitatea de debitor cât şi pe aceea de creditor: vânzătorul este debitor al obligaţiei de predare a bunului vândut cât şi al obligaţiei de garanţie şi, concomitent, este creditorul obligaţiei cumpărătorului de plată a preţului şi de luare în primire a bunului; cumpărătorul, la rândul său, este debitor al obligaţiei de plată a preţului cât şi al celei de a lua în primire bunul, fiind totodată şi creditor al obligaţiei de predare şi al celei de garanţie. Întrucât este un contract sinalagmatic, vânzarea va fi supusă efectelor specifice acestor contracte: excepţia de neexecutare a contractului, rezoluţiunea contractului (în cazul neexecutării obligaţiilor de către una din părţi), riscul contractului (cu anumite particularităţi). L. Pop, Dreptul de proprietate şi dezmembrămintele sale, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2001, p. 159; C. Stătescu, C. Bîrsan, Drept civil. Drepturile reale, Universitatea din Bucureşti, 1988, p. 248; I. Filipescu, Dreptul civil. Dreptul de proprietate şi alte drepturi reale, Editura Actami, Bucureşti, 1998, p.295.
2

3

sau de întinderea suprafeţei sau De exemplu. 1191 şi urm. ci depind de un eveniment viitor incert. Art. ci. dacă există un început de dovadă scrisă ce poate fi completat cu proba testimonială şi dacă a existat o imposibilitate morală sau materială de preconstituire a unui înscris sau de conservare a înscrisului preexistent (de exemplu creditorul a pierdut titlul creanţei sale dintr-o „cauză de forţă majoră neprevăzută”). a obligaţiilor la care a dat naştere cât şi a întinderii acestora. Teste grilă. dispune că vânzarea se încheie între părţi „îndată ce părţile s-au învoit asupra lucrului şi asupra preţului. Excepţii de la principiul consensualismului. Curs selectiv. civ. deşi cunoaşte la data contractării că un terţ invocă un anumit drept cu privire la acel imobil. indiferent de locul situării lor. p. ci numai prin act autentic sau act sub semnătură privată. contract cu titlu oneros întrucât fiecare parte urmăreşte realizarea unui interes patrimonial ca echivalent al prestaţiei sale: vânzătorul să primească preţul. proba cu martori este admisibilă. contractul de vânzare-cumpărare poate avea şi un caracter aleatoriu. iar cumpărătorul are certitudinea că obligaţia sa de plată a preţului are ca obiect suma de bani convenită prin acordul părţilor în momentul contractării. cumpărătorul cumpără un imobil.3. Ciobanu. În materia vânzării. civ. Boroi. În mod excepţional. în raporturilor dintre părţi. încheiat valabil prin simplul acord de voinţă.4. dovada actelor juridice cu o valoare mai mare de 250 lei nu se poate face prin martori. deşi existent. sau că există riscul unei eventuale exproprieri a imobilului. Deşi vânzarea este un contract consensual. contractul este un simplu fapt juridic. vânzătorul cunoaşte cu certitudine că a vândut un anumit bun (cert sau de gen). întrucât faţă de aceştia. în caz contrar. pentru a putea fi dovedit. 1295 C. ediţia a II-a. fără ca aceste obligaţii să fie în vreun fel afectate de elementul alea (hazard). Drept procesual civil. în acest caz. existenţa sau întinderea obligaţiilor părţilor sau numai ale unei părţi nu sunt cunoscute de acestea la încheierea contractului. Dovada contractului. de hazard. în materia probelor. deşi valabil încheiat prin simplul consimţământ al părţilor. indiferent de valoarea contractului în următoarele trei cazuri: dacă părţile sunt de acord cu acest mijloc de probă. principiul consensualismului comportă şi următoarele excepţii: terenurile cu sau fără construcţii. prin orice mijloc de probă. C. iar cumpărătorul să primească bunul. Editura All Beck. Prin excepţie de la această regulă. Terţii pot dovedi existenţa contractului. sau riscul pieirii bunului. părţile (sau numai una dintre ele) asumându-şi riscul de câştig sau pierdere3. intravilan sau extravilan. 4 V. 2. Aceasta înseamnă că un contract de vânzare-cumpărare. Potrivit acestor articole de lege. Astfel. În dreptul nostru. În contractul de vânzare-cumpărare.2.2. G. părţile cunosc existenţa şi întinderea obligaţiilor lor chiar din momentul încheierii contractului. 2. este supus regimului de drept comun prevăzut de art. 252 3 4 . eventual prin mărturisire4. fără a fi necesară îndeplinirea vreunei alte formalităţi şi nici predarea bunului sau plata preţului. contractul de vânzare-cumpărare se încheie prin simplul acord de voinţă al părţilor. trebuie încheiat în formă scrisă. contractul nu poate fi dovedit prin declaraţiile martorilor. contract comutativ. deşi lucrul încă nu se va fi predat şi preţul încă nu se va fi numărat”. contract consensual. Bucureşti 2003.

5 6 T. 247/2005 privind reforma în domeniul proprietăţii şi justiţiei. apreciem că acesta se poate încheia valabil prin act sub semnătură privată. putându-se realiza valabil printr-un act sub semnătură privată. Ciurea.destinaţie. se năştea astfel pentru dobânditor un drept de superficie ce cuprindea proprietatea construcţiei şi dreptul de folosinţă asupra terenului. Acest contract a fost şi este în continuare un contract consensual. p. Prescure. dacă prin contractul de vânzare-cumpărare ceea ce se transmite este numai dreptul de proprietate al unei construcţii. condiţia formei autentice nu era o condiţie de validitate a contractului. actul este lovit în întregime de nulitate absolută. rezultă că şi înstrăinarea construcţiei (realizată odată cu înstrăinarea terenului) urmează a se face tot prin act autentic. 2 din titllul X al Legii 247/2005). sancţionând cu nulitatea numai înstrăinarea terenului. 290/2802/1189/1993 ale ministerului de interne. Contracte civile. 2007. în doctrină s-a manifestat opinia că înstrăinarea prin act autentic ad validitatem urmează a fi aplicată nu numai dreptului de proprietate ci şi celorlalte drepturi reale5. 2006. Pornind de la aceste dispoziţii legale. numai prin formă autentică. finanţelor şi transporturilor. aceeaşi sancţiune şi în cazul nerespectării formei autentice în cazul constituirii unui drept real asupra terenului prin vânzare-cumpărare. Potrivit legislaţiei în vigoare până în anul 1992.58 C. iar în privinţa terenului transmiterea vizează un drept real şi nu dreptul de proprietate. Aşadar. indiferent de destinaţia sau întinderea acestuia (art. contractul de vânzare-cumpărare a unui autovehicul folosit trebuia încheiat în formă autentică pentru a se putea radia autovehiculul de pe numele vânzătorului şi înscrie în circulaţie pe numele cumpărătorului. Vânzarea-cumpărarea de autovehicule folosite. construcţia urmând acelaşi regim al înstrăinării ca şi terenul pe care este situată. sub sancţiunea nulităţii absolute. Nerespectarea formei autentice la încheierea contractului se sancţionează cu nulitatea absolută a acestui contract. Prin HG nr. În actuala reglementare. apreciem că înstrăinarea unui drept real asupra unui teren prin vânzare nu este supusă formei autentice. 49 5 . pot fi înstrăinate. Ed. Hamangiu. Bucureşti. Contracte civile. A. Hamangiu. actul sub semnătură privată prin care se vinde respectiv cumpără un teren cu construcţie este lovit de nulitate absolută atât cu privire la teren cât şi cu privire la construcţie. Ed. spre deosebire de reglementarea anterioară care permitea recunoaşterea valabilităţii înstrăinării construcţiei. Bucureşti. respectiv dobândite prin acte juridice între vii. 1 Titlul X (Circulaţia juridică a terenurilor) al Legii nr. Tot forma autentică a contractului va însoţi în mod obligatoriu încheierea acestuia şi în cazul în care prin vânzare se constituie un drept real asupra unui teren cu sau fără construcţie. nefiind un contract solemn6. De asemenea. forma autentică fiind o condiţie ad validitatem (pentru încheierea valabilă a contractului). p. Din interpretarea acestor dispoziţii legale. 610/1992 privind cartea de identitate a vehiculului şi Instrucţiunile de aplicare nr. întrucât dispoziţiile legale mai sus enunţate prevăd expres forma autentică numai pentru înstrăinarea dreptului de proprietate asupra terenurilor şi pentru constituirea unui drept real asupra unui teren. astfel. Macovei. ci numai o condiţie administrativă solicitată de organele de poliţie şi cele financiare în vederea efectuării formalităţilor necesare înmatriculării autoturismului pe numele cumpărătorului. contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect un teren cu sau fără construcţie este un contract solemn. 2 al. potrivit art. 2 al.

Transmiterea dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător operează în momentul realizării acordului de voinţă. Ed. 42/1992 în complet de 7 judecători şi dec. numai că. să condiţioneze încheierea contractului de îndeplinirea unei anumite forme (act sub semnătură privată sau act autentic). Ed.radierea autovehiculului de pe numele vânzătorului şi înmatricularea acestuia în circulaţie pe numele cumpărătorului de către organele de poliţie şi cele financiare se realizează pe baza unui contract tip de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat la organele de poliţie. 2001. Contractul de vânzare-cumpărare a unui autovehicul este un contract consensual care se încheie valabil prin simplul acord de voinţă al părţilor. civ. organele de poliţie şi cele financiare vor efectua radierea de pe numele vânzătorului şi înmatricularea pe numele cumpărătorului. I. vezi Fr. Caracterul consensual al contractului de vânzare-cumpărare nu împiedică părţile ca. contractul iniţial este valabil. p.. 971 C. vol. care îşi păstrează caracterul consensual (fiind încheiat valabil prin simplul acord de voinţă al părţilor7). Drept consecinţă a transmiterii dreptului de proprietate. p. va opera şi transmiterea riscului pieirii fortuite a lucrului vândut la cumpărător. numai că lipsa ei atrage imposibilitatea organelor de poliţie şi a celor financiare de a efectua formalităţile necesare înscrierii autovehiculului în circulaţie pe numele cumpărătorului.. 2. fără a fi necesară predarea lucrului sau plata preţului. com. Această cerinţă nu este prevăzută pentru însăşi valabilitatea contractului. proba cu martori nefiind admisă decât în cazurile de excepţie prezentate anterior. în Deciziile CSJ 1990-1992. nr. cuprinzând acordul de voinţă real al părţilor.14. Art. fiind deschisă calea unei acţiuni în declararea simulaţiei8. 92/1992. dec. Instanţa de judecată pronunţă o hotărâre care va înlocui contractul tip ce trebuia încheiat la organele de poliţie şi în baza acestei hotărâri. Art.Universul Juridic. Beck. 1295 C. 2000. civ. caz în care acordul lor de voinţă are valoarea unui antecontract de vânzare-cumpărare.s. C. care derogă de la regula generală în materia riscului contractului – riscul aparţine debitorului obligaţiei imposibil 7 6 . în temeiul libertăţii lor contractuale. 7-8. 500-503: încheierea valabilă a contractului nu este condiţionată nici de plata în totalitate a preţului. în privinţa vânzătorului. contract translativ de proprietate din momentul realizării acordului de voinţă al părţilor. Manual de contracte civile speciale. p. dovedirea acestuia se face prin act sub semnătură privată sau act autentic dacă are o valoare mai mare de 250 lei. 9 Principiul res perit domino reprezintă o particularitate a contractelor translative de proprietate asupra bunurilor certe. fără a fi necesar să îmbrace o anumită formă. în raporturile dintre părţi. 8 În sprijinul aceleiaşi opinii.”. îndată ce părţile s-au învoit asupra lucrului şi asupra preţului. individual determinate. Dacă părţile au încheiat vânzarea prin act sub semnătură privată şi ulterior una dintre ele refuză să se prezinte la organele de poliţie în vederea încheierii actului în forma contractului tip. În cazul în care părţile au încheiat vânzarea prin act sub semnătură privată şi ulterior au încheiat contractul tip ce conţine clauze diferite. Contracte speciale. Deak. Tratat de drept civil. Bucureşti. cealaltă parte are posibilitatea introducerii unei acţiuni în constatarea transmiterii proprietăţii de la vânzător la cumpărător. Toader. instituie regula res perit domino 9(riscul aparţine proprietarului): „în contractele ce au de obiect translaţia CSJ. 1 dispune că „vinderea este perfectă între părţi şi proprietatea este de drept strămutată la cumpărător. nr.5. al.

iar vânzătorul să fie proprietarul lucrului vândut în momentul contractării. vânzătorul trebuie să dovedească că pieirea lucrului s-a datorat unei cauze străine neimputabile lui. derogând de la dispoziţiile legale. deşi acesta nu va mai putea să-i predea bunul. proprietatea sau dreptul se transmite prin efectul consimţământului părţilor. din momentul realizării consimţământului părţilor. transferul proprietăţii şi al riscurilor operează la data încheierii contractului în formă autentică10. 10 Aceeaşi va fi soluţia şi în cazul în care părţile au condiţionat perfectarea contractului de încheierea lui în formă autentică.). cumpărătorul va fi obligat să achite vânzătorului preţul vânzării. iar transferul riscului să opereze la o dată ulterioară (de ex. Transferul dreptului de proprietate şi al riscului din momentul realizării acordului de voinţă operează dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: a) contractul de vânzare-cumpărare să fie valabil încheiat. vânzătorul suportă riscul până la predarea lucrului). Numai aceste bunuri sunt individualizate în momentul încheierii contractului. fără îndeplinirea vreunei formalităţi. va suporta riscul pieirii fortuite a bunului. trebuie să fie prevăzute expres în contract. În cazul vânzării de imobile terenuri. Vom prezenta separat cazul contractului în care vânzătorul nu este proprietarul lucrului vândut (vânzarea lucrului altuia). b) vânzarea să aibă ca obiect bunuri individual determinate (certe). părţile pot conveni ca riscul pieirii fortuite a bunului să fie suportat de cumpărător de la încheierea contractului. civ. În temeiul libertăţii contractuale. Cumpărătorul. De asemenea. pentru a deveni aplicabilă regula res perit domino. el se va putea exonera de obligaţia de predare (având dreptul să primească preţul) dacă dovedeşte că bunul ar fi pierit şi dacă s-ar fi aflat la cumpărător (art. 7 . Condiţii pentru a opera transferul imediat al proprietăţii şi al riscului. 1156 al. Bunurile viitoare pot forma obiectul vânzării. civ. de realizat. Punerea în întârziere a vânzătorului se realizează prin notificare (prin intermediul executorilor judecătoreşti) sau prin cererea de chemare în judecată a vânzătorului. prin simpla împlinire a termenului de executare a obligaţiei. în calitate de proprietar.). de asemenea.proprietăţii. dar transferul proprietăţii va opera la o dată ulterioară încheierii contractului. anterior pieirii. Ambele clauze. cumpărătorul fiind scutit de obligaţia de plată a preţului (art. chiar dacă lucrul nu i-a fost predat. Astfel. chiar când nu i s-a făcut tradiţiunea lucrului”. părţile pot stipula ca transferul dreptului de proprietate să opereze la data încheierii contractului. Vânzătorul este de drept pus în întârziere. vânzătorul fusese pus în întârziere cu privire la obligaţia de predare pe care nu o executase la termen.2 C. 1082. c) lucrul vândut trebuie să existe. şi lucrul rămâne în rizico-pericolul dobânditorului. în cazurile prevăzute expres de lege sau dacă există clauză contractuală expresă în acest sens. Dacă pieirea bunului s-a datorat culpei vânzătorului. sau unui alt drept real. 1083 C. şi nu de cumpărător (acesta fiind eliberat de obligaţia de plată a preţului) dacă. Bineînţeles. caz fortuit sau forţă majoră. riscul pieirii fortuite a bunului va fi suportat de vânzător. Chiar şi în cazul în care vânzătorul era pus în întârziere la data pieirii fortuite a bunului. principiul res perit domino nu mai este aplicabil. chiar dacă proprietatea se transmite la o dată ulterioară.

vânzătorul este ţinut să predea bunuri de aceeaşi calitate şi cantitate. Dacă lucrul piere până la împlinirea termenului (pendente termine) sau a condiţiei suspensive (pendente conditione). În cazul lucrurilor care se cumpără dintr-o unitate cu autoservire. în caz contrar. ca un drept pur şi simplu. 1018 C. Dacă contractul este afectat de o condiţie rezolutorie. se presupune că transferul proprietăţii (şi al riscului) este amânat până la momentul plăţii preţului. dacă bunul piere după îndeplinirea condiţiei. Clauza prin care s-ar conveni transmiterea proprietăţii ulterior este valabilă cu condiţia să fie stipulată expres în contract.: un imobil care se va construi. cumpărătorul devine proprietarul lor şi în această calitate suportă şi riscul pieirii fortuite. caz în care proprietatea se va transmite cumpărătorului nu la data perfectării contractului. la data realizării condiţiei (de ex. dacă vânzarea are ca obiect bunuri de gen. Transferul dreptului de proprietate şi al riscului va opera la momente diferite după cum este vorba de lucruri certe sau lucruri de gen. proprietatea va fi transferată la cumpărător în momentul în care bunul este executat. dreptul de proprietate (odată cu acesta şi riscul pieirii fortuite) se va transmite la data încheierii contractului. riscul va fi suportat de vânzător ca proprietar al bunului. Cum am precizat anterior. 2. care nu există la data încheierii contractului (de ex..: părţile convin că proprietatea se va transfera la cumpărător dacă acesta plăteşte preţul în 20 zile de la încheierea contractului). riscul va fi suportat de vânzător. Lucrurile viitoare. numărare sau măsurare. riscul va fi suportat de cumpărător. iar în caz de pieire. pe când îndeplinirea condiţiei conduce la pierderea cu efect retroactiv a dreptului cumpărătorului. ci la data împlinirii termenului (de ex. p. Dacă bunul piere pendente conditione (până la îndeplinirea condiţiei sau până se cunoaşte cu certitudine că nu se va îndeplini condiţia). cumpărătorul devine 11 Pentru detalii vezi Fr. după caz.d) părţile să nu fi amânat transferul proprietăţii şi implicit al riscului la o dată ulterioară încheierii contractului. în cazul unui lucru cert.). transferul proprietăţii nu poate opera prin simplul consimţământ al părţilor deoarece nu se cunosc bunurile care vor fi predate cumpărătorului. contractul de vânzare-cumpărare poate avea ca obiect şi lucruri viitoare. Transferul dreptului de proprietate şi al riscului la o altă dată decât cea a încheierii contractului Bunurile de gen. ca proprietar sub condiţie. op. Nici riscul pieirii lucrurilor nu este suportat de cumpărător întrucât genera non pereunt. o recoltă viitoare etc.: părţile pot conveni ca proprietatea să fie strămutată la data plăţii preţului de către cumpărător) sau. civ. Deak. neîndeplinirea condiţiei rezolutorii conduce la consolidarea retroactivă a dreptului transmis. în stare de a fi predat cumpărătorului. în calitate de proprietar sub condiţie rezolutorie (art.). dacă proprietatea s-ar transfera la cumpărător în momentul realizării acordului de voinţă (momentul în care a ales şi a preluat bunul). Când vânzarea are ca obiect lucruri de gen. teorie care nu poate fi primită11. părţile pot conveni ca transmiterea proprietăţii să fie afectată de un termen suspensiv sau de o condiţie suspensivă. cit. cel care părăseşte unitatea cu bunuri pentru care nu a achitat preţul (având intenţia de a şi le însuşi) ar fi un simplu debitor al obligaţiei de plată a preţului. Individualizarea se face prin cîntărire. operaţiuni care se realizează de regulă în momentul predării lucrurilor. Numai în momentul individualizării acestor bunuri. 18 8 . Astfel.6.

permite acest tip de vânzare. Băicoianu. în cazul nostru. transferul proprietăţii şi al riscului are loc în momentul alegerii13.: vânzătorul vinde toată recolta sa de grâu de anul viitor pentru preţul de 500 mil. p. Preţul acestui lucru nu poate fi oferit în locu-i. Cantacuzino. lei) . Ed. Vânzarea alternativă are ca obiect două sau mai multe lucruri dintre care numai unul sau anumite lucruri vor fi vândute (şi cumpărate) efectiv. Deak. coordonator Ion Dogaru. dacă contractul priveşte un preţ stabilit pe unitate de măsură (de ex. „alegerea o are debitorul”. Ramuri. Lumina Lex. dar şi individualizarea acestora prin cântărire. Dacă ambele lucruri prevăzute alternativ pier fortuit.proprietar după realizarea acestora. civ. p.). p. Aceeaşi este soluţia şi în cazul vânzării unor lucruri ce urmează a fi fabricate. 1027 C. 1030 C. 14 Potrivit art.: „Obligaţia alternativă devine simplă dacă unul din lucrurile promise piere. Dacă unul din lucrurile prevăzute alternativ piere. II. Chirică. acesta nemaifiind obligat la predarea bunului şi la plata daunelor-interese14. el va fi suportat de vânzător până în momentul alegerii. individualizarea lucrurilor care se vând făcându-se prin alegere de către una din părţi12. vânzarea alternativă este guvernată de regulile generale ale convenţiilor (art. Toader.. În cazul vânzării alternative. 16. vol. cit. Ed. 649. la momentul individualizării lor.: se vinde grâul din recolta viitoare a vânzătorului cu preţul de 5000 lei/kg). 1296 al. Contracte speciale. confecţionate etc. Art. op. sau nu mai poate fi predat din orice altă cauză. Ca şi vânzarea pură şi simplă sau cea sub condiţie.. cumpărătorul poate alege între a cere preţul lucrului pierit sau a cere lucrul care a rămas. vânzătorul. p. cele două tablouri vândute urmând să fie alese de X.la data individualizării.la data realizării recoltei. M. D. p. I.. Vânzătorul nu se poate libera de obligaţie. Vânzarea unei recolte viitoare. Craiova. Potrivit art. dacă lucrurile prevăzute alternativ sunt lucruri de gen. B.. proprietatea şi riscurile se vor transfera la cumpărător în două momente diferite: . obligaţia vânzătorului este stinsă. 13-14. dispunând că vinderea „poate avea ca obiect două sau mai multe lucruri alternative”. 2 C. Hamangiu. Drept civil. Bucureşti 1929. fără a avea vreo relevanţă dacă lucrul a pierit fortuit sau din culpa vânzătorului. în acest moment contractul căpătând un obiect determinat. 12 9 . 1296 al. 3 C. op. C. Curs de drept civil. Al. dacă lucrurile prevăzute alternativ sunt lucruri individual determinate. civ. 13 C. Bucureşti.17. p. De exemplu: Vând lui X două din cele 5 tablouri expuse de mine în 2005. şi chiar când aceasta s-a întâmplat din greşeala debitorului. dacă contractul priveşte o recoltă determinată şi un preţ global determinat (de ex. Fr. cit. numărare sau măsurare. Tratat de drept civil român. forţându-l pe cumpărător să primească o fracţiune dintr-un lucru şi o fracţiune dintr-un alt lucru. Rosetti-Bălănescu. 10. 1998. cit. civ. Vânzarea alternativă. pentru transferul proprietăţii şi al riscului este necesară nu numai alegerea lucrurilor. 685. vânzătorul va transmite cumpărătorului celălalt lucru prevăzut alternativ. dacă alegerea a fost lăsată cumpărătorului şi unul dintre lucruri piere din culpa vânzătorului. Întrucât riscul contractului se transmite odată cu proprietatea (în lipsă de stipulaţie contrară). În acest caz. alegerea bunurilor care se vor vinde efectiv poate fi făcută şi de cumpărător dacă există clauză expresă contractuală în acest sens. Riscul contractului. civ. op.

Vânzarea de bunuri imobile. la data încheierii contractului. Bîrsan. Teoria generală a obligaţiilor. poate să ceară preţul unuia din ele. Bucureşti.Vânzarea ce conţine o obligaţie facultativă a vânzătorului este contractul în care vânzătorul transmite cumpărătorului proprietatea asupra unui lucru determinat. creditorul va lua pe cel rămas.. conform regulilor generale. p. Dacă vânzarea are ca obiect bunuri mobile. Drept civil. civ.972 C. 15 De exemplu: Vând lui X 500 kg grâu din recolta viitoare. cumpărătorul nu poate cere decât lucrul ce constituie obiectul contractului. 10 . vânzarea de bunuri imobile produce efecte între părţi de la data încheierii contractului. se va aplica acelaşi principiu qui prior tempore potior iure.7. 7/1996 a cadastrului şi a publicităţii imobiliare reiterează principiul consensualismului actelor juridice civile. Contractul are. sau preţul aceluia ce a pierit. creditorul. chiar dacă contractul său este cu dată posterioară (aplicaţie a principiului qui prior tempore potior iure). îi vând 500 kg porumb. dacă lucrul a pierit fără greşeala debitorului. transmiţând proprietatea asupra unui alt lucru determinat15. Dacă alegerea a fost lăsată prin convenţie „creditorului şi numai unul din lucruri a pierit. 416-417. însă impune înscrierea în cartea funciară a dreptului real imobiliar (întabularea) pentru opozabilitate faţă de terţi. Opozabilitatea contractului de vânzare-cumpărare faţă de terţi.). 2. ca obiect un singur lucru şi o pluralitate de alte lucruri ca posibilităţi pentru vânzător de a-şi îndeplini obligaţiile. dacă însă numai unul din ele a pierit prin greşeala debitorului. creditorul nu poate cere decât preţul acestui lucru” (art. dar pentru a deveni opozabilă terţilor trebuie supusă publicităţii. însă unul dintr-însele prin greşeala debitorului. obligaţia de predare a vânzătorului fiind stinsă deoarece acesta era obligat numai cu privire la acest lucru16. de fapt. Vânzarea de bunuri mobile. civ. cu facultatea pentru el de a se libera. C. Legea nr. iar dacă nu am grâu. 2 C civ. dacă lucrul ce constituie obiectul contractului piere fortuit după transmiterea proprietăţii. efectele sale faţă de terţi se produc din momentul notificării făcute debitorului prin executorul judecătoresc sau din momentul acceptării cesiunii de către debitor prin act autentic sau din momentul înscrierii cesiunii în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Imobiliare. creditorul poate cere sau lucrul rămas. dacă amândouă lucrurile au pierit prin greşeala debitorului. riscul va fi suportat de cumpărător. Astfel. contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect drepturi reale asupra unor imobile (proprietatea. Ed. Aceasta înseamnă că în conflictul dintre mai mulţi cesionari cărora cedentul le-a înstrăinat creanţa sa. dacă a pierit prin greşeala debitorului. contractul devine opozabil terţilor prin simpla posesie a bunului. All Beck. 16 Vezi C. 2002. potrivit art. Transferul proprietăţii şi al riscurilor operează. Cum prevede şi art 1295 al. preferat va fi cumpărătorul care a intrat primul cu bună-credinţă în posesia bunului. superficia etc) produce efecte faţă de terţi de la data înscrierii acestui drept în cartea funciară. cu excepţiile menţionate anterior. Stătescu. 1031 C. el va plăti preţul celui care a pierit în urmă”. Dacă vânzătorul a vândut acelaşi lucru la doi cumpărători.. după alegerea sa. Dacă amândouă lucrurile au pierit. Astfel. Dacă vânzarea priveşte un drept de creanţă (cesiunea de creanţă).

Cap. Principiul priorităţii înscrierii comportă. cunoscând existenţa primului contract. obiectul şi cauza. Ed. chiar dacă actul său are o dată posterioară actului altui cumpărător (principiul priorităţii guvernat de regula qui prior tempore potior iure). va avea prioritate şi va fi proprietar cel care şi-a înscris primul dreptul în cartea funciară. a dobândit cu bună-credinţă şi cu titlu oneros un drept real imobiliar pe care l-a înscris în cartea funciară şi pe care îl poate opune oricărui dobânditor anterior19. dreptul dobândit de primul cumpărător. Consideraţii generale. şi forma. Ca orice contract. în conflictul dintre aceştia.. Principiile de bază ale publicităţii imobiliare şi ale noului sistem de publicitate adoptat prin Legea nr. prioritate trebuie să aibă primul care urmăreşte să evite o pagubă şi nu al doilea care „încearcă să păstreze un folos gratuit”18. 402-404. are calitatea de terţ. 7/1996 în Dreptul nr. Fiecare condiţie de validitate prezintă anumite particularităţi determinate de natura contractului de vânzare-cumpărare. neînscris în cartea funciară. este opozabil cumpărătorului subsecvent care şi-a înscris dreptul. 20 17 11 . p. contractul de vânzare-cumpărare este supus condiţiilor generale de validitate prevăzute de art. chiar neînscris. iar în contractele solemne. Deak. În conflictul dintre un dobânditor cu titlu oneros şi unul cu titlu gratuit chiar de bună-credinţă. p. Toader. părţii contractante care a înstrăinat (sau constituit) dreptul real imobiliarvânzătorul şi succesorilor săi universali şi cu titlu universal. Press Mihaela SRL. încrezându-se în cartea funciară. 948-969 C. fără a fi necesară înscrierea dreptului în cartea funciară. p. este opozabil celui care a dobîndit ulterior cu titlu gratuit şi a efectuat primul înscrierea în cartea funciară17. capacitatea. 7/1996): „Dobânditorul anterior poate cere instanţei judecătoreşti să acorde înscrierii sale rang preferenţial faţă de înscrierea efectuată la cererea unui terţ. 8. 35. cit. Legea nr. În consecinţă. Nicolae. op. 6/1997. 18 C. 2. oricare altă persoană care. Dobânditorul anterior are la îndemână acţiunea în prestaţie tabulară specială împotriva terţului subdobânditor înscris în cartea funciară (art. b) Dacă vânzătorul a înstrăinat acelaşi imobil la mai mulţi cumpărători succesivi.Terţii. op. civ.. 30 din Legea nr. două excepţii: 1.: consimţământul. Cumpărătorul subsecvent nu are calitatea de terţ dacă a avut cunoştinţă de transmisiunea dreptului către primul cumpărător şi deci nu poate invoca lipsa înscrierii dreptului. 7/1996 precizează cine sunt terţii în această materie care pot invoca lipsa înscrierii dreptului în cartea funciară: a) Vânzarea de imobile este opozabilă. în materia vânzării. cit. 19 A se vedea şi Fr. p. dacă acesta din urmă a fost de reacredinţă la data dobândirii. Publicitatea imobiliară şi noile cărţi funciare. dreptul dobândit de primul cumpărător. 2 Condiţiile de validitate ale contractului de vânzare-cumpărare 3. M Ionescu. A se vedea şi M. Bucureşti 2000. care a dobândit ulterior imobilul cu titlu gratuit sau care a fost de rea-credinţă la data încheierii actului”.

sunt: promisiunea unilaterală de vânzare (sau de cumpărare). obligaţia acestuia de a vinde. dol. (De ex. conţinând un acord de voinţe. ci are posibilitatea de a alege între a cumpăra sau nu acel bun. pactul de preferinţă. am avea dea face cu o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare care naşte obligaţia părţilor de a încheia în viitor contractul de vânzare-cumpărare.1. consimţămîntul părţilor trebuie să existe şi să fie liber exprimat. Promisiunea unilaterală de vânzare (sau de cumpărare) nu se confundă cu oferta de a contracta. ci el poate fi precedat de anumite înţelegeri ale părţilor. Promisiunea unilaterală de vânzare (cumpărare). la un anumit preţ. violenţă şi în anumite cazuri leziunea. este contractul prin care o parte numită promitent se obligă faţă de cealaltă parte numită beneficiar care accepta aceasta promisiune să-i vândă un anumit bun atunci când acesta din urmă va dori să-l cumpere. înţelegeri apte de a produce efecte juridice. Aceste înţelegeri. incapacitatea sau decesul promitentului nu afectează contractul valabil încheiat. proprietarul uui autoturism se obligă să-l vândă. dar şi acceptarea acestei promisiuni de către beneficiar. fiind patrimonială. Deşi ambele sunt contracte.Aceste particularităţi formează obiectul analizei noastre. Promisiunea unilaterală de vânzare nu se confundă nici cu vânzarea afectată de un termen sau condiţie. dacă beneficiarul va dori să-l cumpere în 30 de zile). promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare. ofertantul poate revoca oferta sa câtă vreme aceasta nu a fost acceptată de destinatar. Spre deosebire de oferta de a contracta care devine caducă în cazul în care ofertantul devine incapabil sau decedează până la acceptare. dreptul de preempţiune. pe când promitentul nu îşi poate revoca promisiunea câtă vreme beneficiarul nu şi-a manifestat opţiunea în termenul fixat în contract. promisiunea este afectată de un termen în care cumpărătorul îşi poate manifesta consimţământul de a cumpăra bunul. iar la decesul promitentului. Dacă şi cumpărătorul s-ar obliga să cumpere bunul respectiv în viitor. în funcţie de efectele produse de consimţământul liber exprimat al uneia sau al ambelor părţi. Promisiunea unilaterală de vânzare este un contract şi nu o ofertă de a contracta deoarece reprezintă un acord de voinţe între promitent şi beneficiar. în timp ce prima reprezintă un contract unilateral care dă naştere la obligaţii numai în sarcina promitentului. acest contract conţine nu numai promisiunea proprietarului de a vinde acel bun. Beneficiarul nu se obligă să cumpere. 4. de regulă. Nu întotdeauna contractul de vânzare-cumpărare se realizează dintr-o dată. 4. în cazul promisiunii unilaterale de vânzare. creaţie a doctrinei şi a jurisprudenţei. Deosebirile sunt evidente: oferta de a contracta reprezintă manifestarea unei singure voinţe în vederea încheierii unui contract. se va transmite moştenitorilor săi. Un consimţământ valabil este unul neafectat de vicii: eroare. Consimţământul Pentru o încheiere valabilă a contractului. Viciile de consimţământ în materia vânzării nu prezintă elemente specifice astfel că ele au fost studiate la teoria actului juridic şi la teoria generală a obligaţiilor. pe când promisiunea unilaterală de vânzare constituie un veritabil contract. cea de-a doua este 12 .

are dreptul la daune-interese în măsura prejudiciului care i-a fost cauzat. p. el poate solicita constatarea nulităţii absolute a contractului astfel încheiat. op..un contract bilateral ce naşte obligaţii reciproce şi interdependente în sarcina părţilor. 1943. 1073 şi 1077 C. 11. ulterior manifestării dorinţei de a cumpăra a beneficiarului. 18-19 I. dacă vânzătorul nu îşi respectă obligaţia asumată şi înstrăinează bunul unei alte persoane anterior manifestării opţiunii de către beneficiar. C. Socec. Alţi autori consideră că în această situaţie. beneficiarul se va adresa instanţei judecătoreşti care numai va constata existenţa vânzării. Chirică. sau hotărârea judecătorească să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare. Astfel.. 22 Fr. nu de a transmite proprietatea). promitentul are numai dreptul de a cere daune interese pentru prejudiciul ce i-a fost cauzat prin nerespectarea obligaţiei de a face a promitentului22. p. astfel că dreptul său nu este opozabil terţului dobânditor. Aceeaşi va fi soluţia şi în cazul în care. p. 279. problema care se pune este ce fel de contract a intervenit între părţi în acel moment. cit. Promisiunea unilaterală de vânzare dă naştere unei obligaţii de a face numai în sarcina promitentului: de a vinde bunul beneficiarului dacă acesta se decide să-l cumpere. Deak. iar beneficiarul îşi manifestă intenţia de a cumpăra în interiorul acestui termen. Dacă promisiunea unilaterală de vânzare a fost afectată de un termen. D. O primă părere21 este că vânzarea a devenit perfectă în momentul în care beneficiarul a optat în sensul cumpărării bunului. op. pe când a doua dă naştere unei obligaţii de a da20. II. acesta din urmă. Titular al unui drept de creanţă. cit. Drept civil român. Rosetti Bălănescu. În măsura în care beneficiarul dovedeşte existenţa fraudei şi complicitatea la fraudă a terţului dobânditor. Chirică.. op. opţiunea beneficiarului în sensul cumpărării a dat naştere unui antecontract de vânzare-cumpărare. beneficiarul nu a dobândit proprietatea bunului în momentul în care a decis să cumpere (promitentul asumându-şi numai obligaţia de a vinde în viitor. beneficiarul poate solicita instanţei de judecată obligarea promitentului la încheierea contractului de vânzare-cumpărare în temeiul art. astfel că dacă promitentul refuză predarea bunului. cit. deoarece promitentul are o obligaţie de a face (de a vinde în viitor) şi nu de a da (de a transmite proprietatea ca în cazul vânzării). D.. între părţi a intervenit un antecontract de vânzare-cumpărare şi nu o vânzare. Promisiunea produce efecte diferite după cum ea a fost sau nu afectată de un termen în interiorul căruia beneficiarul să-şi manifeste opţiunea. vol. Dacă însă promitentul refuză încheierea vânzării după ce beneficiarul a optat pentru cumpărare şi bunul se află încă în patrimoniul promitentului. Apreciem că prin opţiunea beneficiarului în sensul cumpărării bunului. p. Ed. atât promitentul cât şi beneficiarul obligându-se să încheie vânzarea în viitor în forma autentică cerută de lege. 20 21 13 . cit. Studiu de doctrină şi jurisprudenţă. prima dă naştere unei obligaţii de a face. Al. civ. Toader. bunul reintrând în patrimoniul promitentului în cazul admiterii acestei acţiuni. 24. titular al unui drept de creanţă. p. Băicoianu. dacă vânzarea este supusă formei solemne pentru valabilitatea sa. op. 18-19. promitentul a înstrăinat bunul unei alte persoane.

Dovada promisiunii unilaterale de vânzare se face în toate cazurile conform regulilor generale aplicabile creanţelor în materie de probă prevăzute de art. s. 7 al. coordonator I. dec. Numită şi antecontract de vânzare-cumpărare. 24 D. Deak. părţile pot însă stipula în contract şi obligaţia beneficiarului de a plăti un preţ pentru dreptul său de opţiune 25 (mai ales în cazul în care va opta pentru a nu cumpăra). op... Nu numai vânzătorul îşi poate asuma promisiunea de vânzare. deşi o lungă perioadă de timp ea nu şi-a găsit o reglementare legală. promisiunea unilaterală de cumpărare are acelaşi regim juridic cu promisiunea unilaterală de vânzare.. promisiunea unilaterală de vânzare este un contract unilateral. 221/1950 cu privire la împărţeala sau înstrăinarea terenurilor cu sau fără construcţii şi interzicerea construirii fără autorizaţie. cit. civ. cit. cit. această convenţie a fost şi este unanim recunoscută de doctrină şi practică. civ. caz în care promisiunea capătă caracter sinalagmatic. 1191 şi urm. obligaţia promitentului se stinge. de a Fr.Dacă beneficiarul nu îşi exprimă opţiunea în interiorul termenului convenit sau decide să nu cumpere.. În doctrină şi jurisprudenţă se oferă soluţii diferite cu privire la momentul stingerii obligaţiei promitentului în cazul în care promisiunea nu conţine un termen înlăuntrul căruia beneficiarul să-şi manifeste opţiunea.. Promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare este contractul în care ambele părţi se obligă să încheie în viitor contractul de vânzare-cumpărare pentru un obiect determinat şi un preţ stabilit. p. 24 23 14 . practica judiciară susţinută de doctrină a apreciat că asemenea convenţii nu puteau fi considerate veritabile contracte de vânzare-cumpărare şi deci nu puteau transmite proprietatea. în schimb dădeau naştere unor obligaţii de a face pentru părţi.2. întrucât naşte obligaţii numai în sarcina promitentului.S. 37. 151/1950 pentru comasarea şi circulaţia bunurilor agricole şi a Decretului nr. p. care începe să curgă de la data încheierii promisiunii de vânzare (art. Chirică. p. Într-o primă opinie. C. p. acesta putând înstrăina bunul oricărei alte persoane. op. 2 din Decretul nr. ci şi cumpărătorul. Pentru a da eficacitate juridică actelor sub semnătură privată prin care părţile vindeau şi cumpărau terenuri fără a respecta condiţia formei autentice şi fără a avea autorizaţie administrativă.. cit. op. se consideră că promitentul se poate elibera valabil de obligaţia sa fie prin punerea în întârziere a beneficiarului urmată de o acţiune în justiţie (în caz de refuz al acestuia de a se pronunţa) prin care se solicită instanţei de judecată stabilirea unui termen după împrejurări. 130. op. Dogaru. fie prin retragerea promisiunii de către promitent după un interval de timp socotit de acesta suficient pentru ca beneficiarul să se pronunţe24. nr. 25 Fr. Într-o altă opinie. 4. 2149/1971 în Repertoriu de practică judiciară pe anii 1969-1975. 20. De regulă. T. 25. 3 şi art. se apreciază că obligaţia promitentului născută din promisiunea de vânzare se stinge „la expirarea termenului general de prescripţie. 167/1958)”23. Utilitatea ei s-a remarcat în practică în perioada în care contractul de vânzarecumpărare a unor imobile a fost supus unor formalităţi rigide (forma actului autentic şi autorizaţia administrativă) prin adoptarea Decretului nr. p. Deak.

p. Chirică. născând pentru părţi obligaţii de a face. 102-108. Contribuţia practicii judecătoreşti la dezvoltarea principiilor dreptului civil român: M. astfel că în practică s-a pus în discuţie soarta juridică a actelor sub semnătură privată cu privire la imobile încheiate anterior abrogării acestui decret. S-a considerat că acest act normativ continuă să fie aplicabil actelor juridice încheiate sub incidenţa sa. 2 al. op. 1973. să încheie un veritabil antecontract de vânzare-cumpărare. spre deosebire de contractul de vânzare-cumpărare care dă naştere unei obligaţii de a da. Decretul nr. Ed. nr.circulaţia juridică a terenurilor. 18/1991a fondului funciar şi art. 23-24 cu referiri la A. Această convenţie nu se confundă nici cu promisiunea unilaterală de vânzare întrucât la aceasta din urmă beneficiarul nu se obligă să încheie contractul în viitor. şi anume de a încheia în viitor contractul de vânzare-cumpărare. 144/195827 a recunoscut antecontractul de vânzare-cumpărare şi a reglementat posibilitatea transformării obligaţiei de a face a părţilor în obligaţie de a da. Jud.întreprinde tot ce era necesar pentru încheierea vânzării în forma cerută de lege26. asumându-şi reciproc obligaţiile de a încheia contractul de vânzare în viitor. Mureşan. p. dec. Bucureşti. Care va fi soarta juridică a actelor încheiate după abrogarea Decretului nr. D. înstrăinarea prin acte între vii a terenurilor este supusă ad validitatem formei autentice. Consecinţele modificărilor legislative postrevoluţionare asupra circulaţiei imobilelor proprietate particulară în „Dreptul” nr. Academiei..01. civ. 6/1991. cit. ar putea fi valabil ca un antecontract de vânzare-cumpărare. un astfel de contract nul ca vânzare-cumpărare. cu condiţia ca actul de înstrăinare a construcţiei să fie încheiat în formă scrisă. fiind vorba de o situaţie excepţională de ultraactivitate a unor prevederi legale abrogate28. cealaltă era în măsură să solicite rezoluţiunea convenţiei cu daune-interese. 28 Trib.1992 pronunţată în majoritate. iar în caz de neexecutare culpabilă a obligaţiilor de către una din părţi. 50/1991 privitoare la autorizarea construcţiilor şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor. Ionaşcu şi colab. A se vedea D. reparare şi desfiinţare a construcţiilor. op. 46 din Legea nr. 27 Decret privitor la reglementarea autorizaţiilor de construire. Antecontractul de vânzare-cumpărare dă naştere unor obligaţii de a face în sarcina părţilor. De asemenea nimic nu împiedică părţile ca în temeiul libertăţii contractuale. 1şi 2 din Legea 247/2005 – titlul X . p. ci numai să opteze dacă doreşte sau nu să cumpere. 23-24.. precum şi cele referitoare la înstrăinările şi împărţelile terenurilor cu şi fără construcţii. 28 26 15 . Principiul forţei obligatorii a contractelor. 7/8. instanţa de judecată putând pronunţa o hotărâre care să ţină loc de act autentic translativ de proprietate. în temeiul principiului conversiunii actului juridic nul într-un alt act juridic valabil.. potrivit art. Decretul nr. de a transmite dreptul real. Constanţa. cit. 144/1958 a fost abrogat prin Legea nr. de a încheia în viitor contractul de vânzare în forma autentică cerută de lege. Chirică. p. iar în practică se întâlnesc numeroase cazuri în care părţile încheie vânzarea unui teren printr-un act sub semnătură privată? Sancţiunea unor astfel de acte este nulitatea absolută a contractului pentru lipsa formei autentice. 144/1958 ştiut fiind că.

soluţie care în practică a avut temeiuri juridice diferite: a. ce mijloace juridice de constrângere are cealaltă parte? Soluţiile diferă după cum bunul se mai află sau nu în proprietatea promitentului-vânzător. 1. O altă posibilitate este o acţiune în justiţie urmărind executarea silită a obligaţiei de a face prin care instanţa de judecată obligă partea în culpă la încheierea contractului (de ex. de vreme ce această transmisiune nu a avut loc între părţi.3666/1997. civ. op. urmând ca părţile să fie repuse în situaţia anterioară contractării prin restituirea prestaţiilor efectuate. în temeiul art. Astfel s-a considerat că. în prezent îşi găseşte o reglementare expresă în dispoziţiile Legii nr. Bunul se află la promitentul-vânzător sau chiar a fost predat promitentului-cumpărător O primă posibilitate este ca partea care nu este în culpă să solicite.dec. op. precizându-se că acţiunea în constatare are numai menirea de a constata existenţa sau inexistenţa unui drept şi aceasta numai dacă o acţiune în realizare este imposibil de exercitat. antecontractul fiind o convenţie sinalagmatică. hotărârea judecătorească urmând să ţină loc de act autentic de înstrăinare.civ... nepublicată. astfel că nu poate transforma o obligaţie de a face într-o obligaţie de a da. p. posibilitate pe care însă legea nu o permite..civ. coordonator I. 247/2005. părţile „au depăşit prin propria voinţă consecinţele fireşti ale unui antecontract”.. 44 30 D. 1020-1021 C. Prin executarea prestaţiilor specifice vânzării. p. prezentarea la notariat în vederea încheierii contractului). 111 C. cit. proc. cealaltă parte poate solicita instanţei să constate că între părţi a intervenit o vânzare (şi deci un transfer al dreptului real). supusă regulilor contractelor sinalagmatice.s.nr. Partea care nu este în culpă are totodată posibilitatea de a cere instanţei de judecată să perfecteze ea însăşi contractul de vânzare-cumpărare. opinie potrivit căreia suplinirea consimţământului părţii care refuză încheierea vânzării se poate face de către instanţa de judecată pe calea unei acţiuni în realizare pentru Curtea de Apel Craiova . în caz de refuz al uneia din părţi de a încheia contractul în forma autentică cerută de lege.. 29 29 16 . Admiterea unei astfel de acţiuni presupune posibilitatea instanţei de judecată de a acoperi nulitatea absolută a unui contract de vânzare-cumpărare a unui teren încheiat printr-un act sub semnătură privată şi de a constata astfel că între părţi a avut loc un transfer al proprietăţii în temeiul acestui contract. b. în condiţiile în care actul încheiat de părţi îndeplineşte toate condiţiile de valabilitate ale convenţiilor şi părţile au executat prestaţiile specifice contractului de vânzare-cumpărare (predarea bunului şi plata preţului). Chirică. împărtăşim opinia adoptată de majoritatea doctrinei şi a practicii judiciare care de altfel. Dogaru.Dacă una din părţi refuză perfectarea contractului în viitor. În doctrină. Instanţa de judecată nu poate constata o transmisiune a unui drept. creând între ele raporturi juridice specifice vânzării29. cit. sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere în încheierea contractului. civ. rezoluţiunea convenţiei sinalagmatice şi daune-interese în măsura prejudiciului suferit. În practica judecătorească s-a apreciat ca admisibilă o asemenea acţiune în constatare întemeiată pe art. dacă printr-un veritabil antecontract părţile s-au obligat să încheie contractul în viitor30. această soluţie a fost pe bună dreptate criticată.

Pentru ca o asemenea acţiune să fie admisibilă.02. p. semestrul I 2004. Nu aceeaşi va fi soluţia dacă promitentul-cumpărător nu a plătit preţul la termenele de plată stabilite prin antecontract din culpa sa. civ. 31 D. Aceste termen începe să curgă de la data împlinirii termenului în care trebuia încheiat contractul (în acest moment se naşte dreptul la acţiune). 94-97 17 . Lumina Lex. p. dec. nr.. civ. Deak. 948-969 C. cit. 879/1993. c) refuzul uneia din părţi de a încheia contractul de vânzare-cumpărare. Buc. o cauză licită şi morală. licit şi posibil. Lumina Lex. nr. cit. 2005. nu şi-a executat propriile sale obligaţii. 8/1992. nr. s. op. Apel Bacău. acţiunea în pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract de vânzarecumpărare este o acţiune prescriptibilă în termenul general de prescripţie de trei ani. care permit executarea în natură a obligaţiei de a face şi repararea în natură a prejudiciului cauzat. dec. acţiunea fiind admisibilă dacă preţul este plătit în timpul procesului33. C. Fr.. nr. 1073 şi 1077 C. refuzul promitentului-vânzător de a primi preţul nu reprezintă o neexecutare a obligaţiei promitentului-cumpărător de plată a preţului. O asemenea acţiune îşi găseşte temei juridic în dispoziţiile art. Ed. Ed. Chirică. 1533/1993.). 1191 C. 39-40 34 Trib.2004 în Culegere de practică judiciară. riscă să-i fie opusă excepţia de neexecutare a contractului. 12.41-42 33 C. şi urm. 80.. 19/2004 în Culegere de practică judiciară. nr. 26. Fiind un contract sinalagmatic. Fiind o acţiune în realizare prin care se urmăreşte executarea silită a unei obligaţii de a face. Toader. un obiect determinat. „forma scrisă fiind necesară pentru valorificarea ulterioară a acestuia în cazul în care una din părţi ar refuza executarea benevolă”32. se cer îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: a) antecontractul de vânzare-cumpărare să fie valabil încheiat. p. Suprem. trebuie să îndeplinească condiţiile generale de validitate ale contractului prevăzute de art. capacitatea.pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de contract de vânzarecumpărare31. 879/ 15 aprilie 1993.. civ. p. dacă neplata preţului se datorează culpei promitentului-cumpărător. op. 2005. p.: un consimţământ valabil exprimat. promitentul vânzător poate solicita rezoluţiunea antecontractului cu daune-interese. Astfel cum a arătat practica judiciară. în cazul în care partea care solicită executarea obligaţiilor contractuale de către cealaltă parte. dec. civ. op. Buc. s. Fiind un contract. 32 Curtea de Apel Oradea. civ. b) dovada antecontractului se face potrivit regulilor generale în materia probelor (art. 160/26. dec. 2614/1991 în Dreptul nr. dec. fără punere în întârziere şi fără intervenţia instanţei de judecată (pact comisoriu expres de ultim grad) 34. iar aceste termene erau esenţiale pentru promitentul-vânzător sau dacă părţile au prevăzut că neplata preţului la termenul stabilit conduce la rezoluţiunea de drept a contractului. Suprem pe anul 1974. p. p. 30. civ. d) partea care introduce acţiunea şi-a executat propriile obligaţii rezultate din antecontract. semestrul I 2004. În aceste cazuri. nr. dec. cit. dec. 1944/1974 în Culegere de decizii ale Trib.. antecontractul trebuie să îmbrace forma scrisă sub semnătură privată ad probationem. civ. CSJ. nr.

obiect determinat) şi. acordul de voinţă al părţilor poate fi revocat unilateral şi instanţa nu mai poate pronunţa o hotărâre care să ţină loc de contract36. p. 36 Fr.36. nr. acţionat în justiţie pentru perfectarea vânzării ale cărei efecte s-au produs de mult în fapt. deoarece prin antecontract promitentul-vânzător nu a transmis proprietatea bunului său. dec. capacitate apreciată în raport de data pronunţării hotărârii judecătoreşti. Dacă părţile au prevăzut în antecontract o „clauză de dezicere” (de răzgândire) în favoarea uneia sau a ambelor părţi.” 2. 18 . ca urmare a executării obligaţiilor prevăzute în antecontract (obligaţii care anticipează încheierea vânzării. preţ. civ. acţiunea fiind inadmisibilă. Deşi regula este capacitatea. În prezent. Lumina Lex. nu poate invoca excepţia prescripţiei dreptului la acţiune a promitentuluicumpărător. Ed.e) promitentul-vânzător să fie proprietarul bunului vândut. instanţa poate pronunţa o hotărâre care să ţină loc de contract de vânzarecumpărare. p. una dintre părţi refuză ulterior să încheie contractul. 247/2005 care prevede: „în situaţia în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren. 2005. 27 şi practica citată. antecontractul de vânzare-cumpărare cât şi posibilitatea instanţei de judecată de a pronunţa o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare şiau găsit reglementare legală expresă în art.. op. dec. acţiunea care urmăreşte transformarea obligaţiei de a face într-o obligaţie de a da specifică vânzării. totodată. contractul încheiat cu terţul dobânditor este valabil. 160/2004 în Culegere de practică judiciară. hotărârea care va ţine loc contractului de vânzare-cumpărare are un efect constitutiv de drepturi. Drept urmare. 35 Curtea de Apel Iaşi. Dacă promitentul-vânzător nu îşi respectă obligaţia asumată prin antecontract şi vinde bunul unei alte persoane. promitentul-cumpărător neputând fi acuzat de pasivitate sau neglijenţă în apărarea dreptului său. Dacă promitentul-cumpărător se află în posesia bunului. consimţământ. cit. Curtea de Apel Bacău. el continuând să rămână proprietar. Promitentul -vânzător a înstrăinat bunul unei alte persoane. civ. Deak. Condiţia sine qua non pentru promovarea acţiunii este ca înţelegerea părţilor să fie cuprinsă într-un înscris sub semnătură privată care să îndeplinească elementele esenţiale ale unei convenţii (capacitate. termenul de prescripţie este întrerupt prin faptul posesiei bunului. nr. în caz contrar.5 al. Numai în aceste condiţii. 2 titlul X (Circulaţia juridică a terenurilor) din Legea nr. Dacă sunt îndeplinite aceste condiţii. f) ambele părţi să aibă capacitatea de a încheia contractul de vânzare-cumpărare. prin suplinirea consimţământului părţii care a refuzat încheierea actului devine admisibilă. ca bunul să se afle în patrimoniul promitentului35. partea care şi-a îndeplinit obligaţiile poate sesiza instanţa competentă care poate pronunţa o hotărâre care să ţină loc de contract. cu sau fără construcţii. Bucureşti. în materia vânzării există anumite incapacităţi expres prevăzute de lege care împiedică încheierea valabilă a vânzării şi deci şi pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc unui contract de vânzare. astfel că transferul dreptului de la vânzător la cumpărător va opera la data rămânerii definitive a acestei hotărâri judecătoreşti. Posesia nestingherită a bunului de către promitentulcumpărător implică o recunoaştere tacită a dreptului său din partea promitentuluivânzător care. privind plata preţului şi predarea bunului). 342/2004. semestrul I 2004.

98 citată din C. cit. cit.. p. 58 37 19 . civ. părţile stipulând prin liberul lor consimţământ că suma de bani plătită cu acest titlu se pierde (în cazul promitentului-cumpărător) sau se restituie îndoit (în cazul promitentului-vânzător) de partea care este în culpă pentru nerealizarea contractului. p. Întrucât dispoziţiile care reglementează arvuna nu au un caracter imperativ. Arvuna este de asemenea nulă. Fr. nr. Ed. 3/2001. p27 . arvuna este nulă. dacă realizarea vânzării a devenit imposibilă fără culpa uneia din părţi. Dacă însă contractul de vânzare-cumpărare s-a încheiat în dauna sa şi promitentul-cumpărător dovedeşte existenţa fraudei şi complicitatea la fraudă a terţului dobânditor. nu orice sumă de bani plătită cu ocazia perfectării contractului are caracter de arvună39. Denunţarea unilaterală a promisiunii sinalagmatice de vânzare-cumpărare în temeiul unei clauze de dezicere sau al unei clauze rezolutorii. să stabilească o clauză de „dezicere” (răzgândire). 8/1969. Contracte speciale. care dă fiecărei părţi facultatea de a se răzgândi în privinţa încheierii contractului. Contracte speciale. cu consecinţa desfiinţării vânzării şi reintrării bunului în patrimoniul promitentului-vânzător. dec.Promitentul-cumpărător nu este decât titular al unui drept de creanţă. care reprezintă o clauză penală. neputând solicita nici predarea bunului (deoarece prin antecontract nu a dobândit proprietatea). în caz de neperfectare a vânzării datorită culpei uneia din părţi. op. Fundaţiei „România de Mâine”. el poate solicita instanţei judecătoreşti constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare pentru fraudă la lege. p. dec. 39 Trib. 5758. Turianu. caz în care instanţa de judecată nu mai poate pronunţa o hotărâre care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare. 27. Practică juridică adnotată.. All Beck.528/1969 în RRD nr. în Dreptul nr. a se vedea şi D. Deosebindu-se de avans sau acont care constituie o parte din preţul vânzării (urmând a fi restituit în cazul neperfectării vânzării).. nici obligarea promitentuluivânzător la încheierea contractului deoarece acesta nu mai este proprietar. care reglementează arvuna.. iar suma de bani plătită cu acest titlu reprezintă o parte din preţul vânzării. CD. 1297-1298 C. Toader. Clauza de dezicere îşi găseşte fundament în dispoziţiile art. 184. ci o astfel de sumă poate C. 38 Trib. Dacă contractul de vânzare-cumpărare se perfectează. Clauza de dezicere. Chirică. op. arvuna este o convenţie accesorie pe care părţile o încheie în vederea pefectării vânzării38. 2003. părţile stabilind astfel cuantumul daunelor-interese la care au dreptul în caz de neexecutare culpabilă a obligaţiilor contractuale.28. părţile pot stipula ca. Turianu. s. astfel că are dreptul numai la daune interese în măsura prejudiciului care i-a fost cauzat. este valabilă atâta timp cât nu îmbracă forma abuzului de drept şi nu constituie o condiţie pur potestativă din partea celui care se obligă37. Buc. Ed. civ. nici anularea contractului de vânzare faţă de care el este terţ. Supr. Astfel cum s-a precizat în practica judecătorească. dacă contractul nu se mai realizează prin consimţământul comun al ambelor părţi. 3. dec. nr. Supr. nr.. prin acordul lor de voinţă. urmând ca ea să fie restituită sau cuprinsă în prestaţiile reciproce ale părţilor şi în următoarele cazuri: dacă antecontractul de vânzarecumpărare este nul. Deak.. civ. 2604/1989 citată din C. p. p. Este posibil ca părţile. Drept civil. dacă cealaltă parte nu solicită executarea silită. s. ca şi clauză de revocare unilaterală a contractului. 432/1966. Bucureşti. arvuna să se restituie întreit sau de patru ori etc. p. 1999.

indiferent de buna sau reaua credinţă a cumpărătorului şi indiferent dacă cumpărătorul era beneficirul unei alte promisiuni precum pactul de preferinţă sau al unui retract litigios40. notificarea prealabilă a refuzului 40 Fr. adică un început de executare a contractului. în cazul pactului de preferinţă. acesta se poate transmite atât prin acte juridice inter vivos cât şi prin acte mortis causa. 4. beneficiarul nu are la dispoziţie nicio acţiune pentru a intra în stăpânirea bunului. p. ca în cazul în care se va hotărî să vândă bunul său. Pactul de preferinţă este un contract. ediţia a IV-a actualizată de Lucian Mihai şi Romeo Popescu. Tratat de drept civil. întrucât îndeplinirea condiţiei depinde nu numai de voinţa promitentului (nefiind deci o condiţie pur potestativă) ci şi de împrejurări exterioare (care nu depind de voinţa sa) care l-ar putea determina să vândă. această convenţie este unanim recunoscută ca valabilă. Art. Ed. să îi acorde preferinţă la preţ egal. Deak. dreptul de preempţiune se naşte din lege. beneficiarul are numai dreptul la daune-interese pentru prejudiciul ce i-a fost cauzat prin nerespectarea obligaţiei. un acont din preţul vânzării. Deşi afectată de o condiţie potestativă din partea celui care se obligă. în consecinţă. Contracte speciale. el nu poate solicita anularea vânzării încheiate de promitent întrucât nu a fost parte în acest contract. proprietarul neputând interveni în niciun fel în naşterea sau modificarea acestuia. Universul Juridic.reprezenta şi un avans. promitentul nu se obligă să vândă. Dacă promitentul încheie contractul de vânzare cu un terţ în dauna beneficiarului cu complicitatea terţului dobânditor. dreptul de preempţiune este un drept patrimonial şi un drept opozabil erga omnes. Cum s-a precizat în doctrină.4. Dreptul de preempţiune este un drept prioritar la cumpărarea unui bun recunoscut de lege anumitor categorii de persoane. 41. spre deosebire de celelalte convenţii precedente vânzării care au la bază voinţa proprietarului-promitent. Dacă promitentul nu îşi îndeplineşte obligaţia şi vinde bunul unei alte persoane. 4. în acest caz. se deosebeşte de promisiunea unilaterală şi bilaterală de vânzare prin natura obligaţiei asumate de promitent: dacă în primele două convenţii. I. născându-se ca rezultat al acestei voinţe. Bucureşti 2006. promitentul îşi asumă obligaţia de a încheia în viitor un contract de vânzare-cumpărare. 18 din OUG 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chirirei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţă acordă chiriaşilor un drept prioritar la cumpărarea locuinţei pe care o ocupă dacă proprietarul locuinţei nu doreşte reînnoirea contractului de închiriere întrucât intenţionează să vândă. Întrucât dreptul de creanţă al beneficiarului născut din pactul de preferinţă sau din promisiunea de vânzare (unilaterală sau bilaterală) este un drept patrimonial. el fiind rezultatul acordului de voinţe dintre promitent şi beneficiar. Beneficiarul nu a dobândit niciun drept asupra bunului prin încheierea pactului de preferinţă. beneficiarul poate solicita desfiinţarea vânzării datorită fraudei. el a devenit numai titularul unui drept de creanţă. astfel că nerespectarea lui la încheierea contractului de vânzare-cumpărare va conduce la desfiinţarea actului. fiind doar obligat să-l respecte. vol. Întâlnim acest drept reglementat de mai multe acte normative: 1. Pactul de preferinţă este convenţia prin care una din părţi (proprietarul unui bun) numită promitent se obligă faţă de cealaltă parte numită beneficiar. în dreptul nostru neexistând cesiunea de obligaţii. pe când obligaţia promitentului poate fi transmisă numai pe cale succesorală.3. 20 . ci numai să acorde preferinţă beneficiarului dacă se va hotărî să vândă.

Dacă locuinţa a fost vândută unui terţ la un preţ mai avantajos decât cel din oferta adresată chiriaşului sau a fost vândută anterior expirării termenului din contractul de locaţiune (care este şi termenul de expirare a ofertei). contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu nerespectarea dreptului de preempţiune este lovit de nulitate absolută41. foştilor proprietari. sub sancţiunea decăderii din acest drept. tribunale. consilii locale etc). 10 /2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005. 2. 17 recunoscând în favoarea unităţii deţinătoare un drept de preempţiune la cumpărare.proprietarului de a reînnoi contractul reprezintă o ofertă de vânzare şi trebuie să cuprindă preţul vânzării. 17 al. 26/1996 – Codul silvic reglementează un drept de preempţiune al statului la toate vânzările de bunăvoie sau silite. proprietarul terenului are obligaţia de a înştiinţa în scris unitatea silvică teritorială în raza căreia este situat terenul despre intenţia sa de înstrăinare. Principiul instituit de Legea 10/2001 modificată este acela al restituirii în natură. 4. sub sancţiunea nulităţii absolute. acesta din urmă se poate subroga în drepturile cumpărătorului. 41 În doctrină. pentru enclavele din fondul forestier proprietate publică şi terenurile limitrofe acestuia. Legea nr. Legea nr. dacă proprietarul doreşte să vândă. a partidelor politice legal înregistrate (pentru sediile lor) pentru imobilele pe care le-au ocupat şi care se restituie în natură foştilor proprietari. 4 din această lege. 3. trezorerii. centre de plasament. reglementează un drept de preempţiune în favoarea unităţilor şi instituţiilor de învăţământ din sistemul de stat (grădiniţe. primării. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil stabileşte un drept de preempţiune în favoarea statului român pentru cazul vânzării bunurilor culturale mobile.administraţii financiare. este obligat să notifice despre intenţia sa unitatea care a deţinut imobilul. urmând ca unitatea să-şi manifeste opţiunea în termen de 30 de zile. precum şi pentru terenurile acoperite cu vegetaţie forestieră. proprietatea persoanelor fizice şi juridice de drept private. parchete. clasate în tezaur. sancţiunea care loveşte actul încheiat cu nerespectarea dreptului de preempţiune. case de copii). notificarea urmând a se face prin intermediul executorului judecătoresc. a instituţiilor publice (ca de ex. În acest sens. sedii de poliţie. la preţ şi în condiţii egale. plătind acestuia preţul vânzării în termen de 60 de zile de la notificarea contractului de vânzare-cumpărare pe care proprietarul este obligat să o facă către chiriaş. şcoli profesionale. În acest sens. şcoli. astfel că imobilele preluate abuziv în perioada 1945-1989 şi ocupate de aceste unităţi şi instituţii se restituie. Dacă unitatea nu răspunde în acest termen sau îşi manifestă opţiunea în sensul refuzului dobândirii terenului. proprietarul este liber să înstrăineze oricărei alte personae. şcoli postliceale. Titularul dreptului de preempţiune este obligat. dat fiind caracterul particular al normelor ce instituie şi ocrotesc acest 21 . colegii. instituţii de învăţămând superior). proprietarul căruia i s-a restituit în natură imobilul şi care doreşte înstrăinarea prin vânzare a acestuia. spitale. Potrivit art. ministere. Legea nr. judecătorii. Nerespectarea dreptului de preempţiune al statului este sancţionată cu nulitatea absolută a vânzării. a unităţilor sanitare şi de asistenţă medico-sociale din sistemul public (cămine-spital pentru bătrâni. ca în termen de 90 de zile de la primirea notificării. de regulă. este considerată a fi nulitatea relativă. să-şi manifeste opţiunea. aceeaşi lege în art. licee.

Dispoziţiile legii nr.Legea 10/2001 reglementează de asemenea un drept de preempţiune în favoarea chiriaşilor sau a deţinătorilor actuali ai imobilelor care nu se restituie persoanelor îndreptăţite. 102/1998 în revista Dreptul nr. 22 . 948 C. 11/1998. vol.S. raportat la patrimoniul părţii. pentru încheierea valabilă a unui contract de vânzare-cumpărare. 5. ambele părţi contractante trebuie să aibă capacitate deplină de exerciţiu. p. Potrivit art. iar expropriatorul doreşte înstrăinarea imobilului. În acest sens. la un preţ ce nu poate fi mai mare decât despăgubirea actualizată. cont. incapacitatea de a contracta fiind o excepţie. civ. 37 din această lege. op. Art.. În acest scop. Contracte speciale. preţ care nu poate fi stabilit liber de expropriator. I. cumpărarea unor materiale pentru drept. 2 şi 3 din lege. iar dacă acesta nu optează pentru cumpărare sau nu răspunde expropriatorului în termen de 60 de zile de la primirea notificării. cit. 5. p. p. minorii fără capacitate de exerciţiu şi persoanele puse sub interdicţie judecătorească vor încheia acest contract prin reprezentantul legal. imobilele cu altă destinaţie decât cea de locuinţă care nu s-au restituit persoanelor îndreptăţite pot fi înstrăinate. capacitatea de a contracta. Un drept prioritar la dobândirea unui bun imobil este reglementat şi în Legea nr. 43... 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.147 43 D. ediţia a IV-a actualizată de Lucian Mihai şi Romeo Popescu.. op. potrivit art. potrivit art. Contractul de vânzare-cumpărare fiind un contract translativ de proprietate. s. Chirică.are un drept prioritar la dobândire.J. ci reprezintă valoarea actualizată a despăgubirii plătite fostului proprietar la expropriere. Fr. Capacitatea părţilor contractante O altă condiţie de fond pentru încheierea valabilă a unui contract este. adm. dispune că “pot cumpăra şi vinde toţi cărora nu le este oprit prin lege”.. Tratat de drept civil.1. Deak. deţinătorii cu titlu valabil la data intrării în vigoare a prezentei legi având drept de preempţiune. angajând astfel patrimoniile celor două părţi. dar impune şi preţul vânzării. Astfel. restituite persoanelor îndreptăţite şi asupra cărora chiriaşii au un drept prioritar la dobândire. Atunci însă când contractul de vânzare-cumpărare. 33/1994 nu îşi găsesc aplicare decât la cazurile de expropriere ce au avut loc după intrarea sa în vigoare42.. Regula în această materie este aşadar capacitatea. minorii cu capacitate de exerciţiu restrânsă (cu vârsta 14-18 ani) vor încheia acest contract personal. aceeaşi este soluţia şi pentru imobilele cu destinaţia de locuinţă.. este un act de dispoziţie juridică. 42 al. dar cu încuviinţarea reprezentantului legal şi cu acordul autorităţii tutelare. nr. este doar un act de administrare sau de conservare (aşa numitele vânzări mărunte43: vânzarea unor bunuri supuse deteriorării sau pieirii. Regula în materia vânzării. Spre deosebire de un veritabil drept de preempţiune. dec. cu autorizaţia autorităţii tutelare. expropriatul-fost proprietar. cit.. „în cazul în care lucrările pentru care s-a făcut exproprierea nu s-au realizat. 42 C. 1306 C. expropriatorul se va adresa în scris fostului proprietar. civ. dreptul prioritar la dobândire reglementat de acest act normativ prevede pentru expropriator nu numai obligaţia de a respecta acest drept impus în favoarea fostului proprietar al imobilului. 5. acesta din urmă poate dispune de imobil”..

în revista Dreptul nr. În doctrină a apărut şi o a treia opinie 46 conform căreia sancţiunea ce ar trebui aplicată unei asemena vânzări este acţiunea în simulaţie. iar pentru creditori termenul curge de la încheierea contractului. Băicoianu. Acţiunea în anulare este prescriptibilă în termenul general de prescripţie de 3 ani. Incapacităţi speciale.. cit. este suficient ca părţile să aibă numai capacitatea de a încheia acte de administrare şi conservare. cit. p. Bucureşti. 9/1999. Fr. op. sunt expres şi limitativ prevăzute de lege. Ed. I. B.repararea unor bunuri etc).. Reprezentând excepţii de la regula capacităţii. I. cit. o asemena interdicţie având la bază prezumţia de simulaţie. op. Macovei. soţii pot frauda interesele creditorilor lor. p. C. cit. Incapacităţile de a contracta. Ed. vol. p. Oscar Print. Al. p. op. Contracte civile.). 1998. p. Validitatea contractelor încheiate între soţi. civ. Elementele dreptului civil. sancţiunea încălcării acestor dispoziţii legale ar fi nulitatea absolută a actului care oferă o mai bună protecţie faţă de nulitatea relativă. În opinia majorităţii.vânzarea între soţi este interzisă şi pentru a apăra interesele moştenitorilor rezervatari ai soţului vânzător sau care au dreptul la raportul donaţiilor. op. Bucureşti. M. Leaua. Vânzarea între soţi este interzisă (art. 17-18 45 C. Bucureşti. poate fi acoperită prin confirmare după desfacerea căsătoriei de soţul ale cărui interese au fost vătămate prin încheierea vânzării (soţul vânzător) sau de moştenitorii acestuia după decesul său. acest termen are momente diferite de la care începe să curgă. C. Hamangiu. p. Universul Juridic. C. Popa.2.38. Toader.. pentru moştenitori termenul curge de la data încetării căsătoriei. 12. Într-o primă opinie44. 5. Aceste incapacităţi sunt: 1. . p. 552. prin asemenea vânzări.vânzările între soţi reprezintă de cele mai multe ori donaţii prin care aceştia conferă un caracter irevocabil transferului de proprietate intervenit între ei ştiut fiind că donaţiile între soţi sunt revocabile. 46 I. respectiv de a vinde şi/sau cumpăra. p. S. termen dat de momentul naşterii dreptului la acţiune: pentru soţi termenul curge de la data desfacerii căsătoriei. 1307 C. 40. cit. op. Această interdicţie nu vizează vânzarea între concubini sau între viitorii sau foştii soţi. Urs. Cantacuzino. de moştenitori sau de creditori. Rosetti-Bălănescu. normele care reglementează incapacităţile de a contracta sunt de strictă interpretare şi nu pot fi aplicate prin analogie la alte cazuri similare.. sancţiunea încălcării acestei interdicţii este nulitatea relativă a contractului astfel încheiat45. p. 39. Chirică. Nulitatea relativă urmează regimul nulităţii din dreptul comun: poate fi invocată de oricare dintre soţi. Prin asemenea vânzări. 75 44 23 . 1921. D. 36. Deak.prin vânzări fictive (simulate). . soţul debitor ar deveni insolvabil faţă de creditorii săi. 637. Angheni.. soţii ar ascunde donaţii care ar excede cotităţii disponibile sau pe care le-ar excepta de la obligaţia de raport al donaţiilor (care revine soţului donator când vine în concurs cu descendenţii defunctului donator). Drept civil. vânzarea între concubini este valabilă cu excepţia cazului când are o cauză imorală (contractul s-a încheiat pentru a determina începutul unei relaţii de concubinaj sau pentru a menţine relaţia de concubinaj). Contractul de vânzare-cumpărare. III. Această interdicţie (incapacitate de a vinde şi de a cumpăra) are la bază mai multe considerente: . 2006.

Şi în cazul încălcării acestei incapacităţi.).). această interdicţie de a cumpăra nu se aplică în cazul în care preţul vânzării este dinainte stabilit de vânzător sau când întrunirea celor două calităţi de către mandatar (de vânzător şi cumpărător) este cunoscută şi aprobată de vânzător. cit.prevede sancţiunea nulităţii absolute49. 13 50 Fr. Prescure. deşi textul art. 2 C. Funcţionarii publici şi cei din comisiile de licitaţie nu pot cumpăra bunurile statului sau ale unităţilor administrativ-teritoriale care se vând prin mijlocirea lor (art. mandatarul cumpărător fiind interesat să cumpere la un preţ cât mai avantajos. De asemenea. p. rezultate din acordul de voinţă al ambilor soţi nu şi vânzările silite. realizate prin licitaţie publică în faza executării silite. 41 47 48 24 . 1308 pct. 1 C. cit. potrivit opiniei majoritare.49 Fr. Şi în acest caz.. interdicţia vizează atât mandatarii legali cât şi pe cei convenţionali. Mandatarii nu pot cumpăra bunurile cu a căror vânzare au fost împuterniciţi (art. procurorii şi avocaţii nu pot deveni cesionari de drepturi litigioase care sunt de competenţa curţii de apel în circumscripţia căreia îşi desfăşoară activitatea. Tutorii nu pot cumpăra bunurile persoanelor aflate sub tutela lor atâta timp cât socotelile definitive al tutelei nu au fost încheiate (art. civ. interesul ocrotit fiind unul privat. este de a evita un conflict de interese între cel al vânzătorului şi cel al cumpărătorului. 49 Pornind de la dispoziţiile art. dinainte stabilit. p. care interzic încheierea oricărui act juridic între tutore şi minor. cit. fam. Raţiunea acestei interdicţii cât şi a celor prevăzute la pct. op.. astfel că unul dintre soţi poate fi adjutecatarul la licitaţie al bunului celuilalt soţ47. Sancţiunea încălcării acestei interdicţii de a cumpăra este. op. 40. Deak. civ.. Administratorii bunurilor statului. Judecătorii. 3 şi 4 ale art. civ. 3. 1308 C. 1308 C. astfel că aceste persoane nu s-ar mai confrunta cu un conflict de interese. op. C. 6. sancţiunea este nulitatea relativă. cit. oraşelor. 1308 pct.). 128 C. nulitatea relativă48 a contractului (interesul ocrotit fiind unul privat şi nu unul general. Înţelegem prin “drepturi litigioase” atât drepturile care formează obiectul unui proces început şi neterminat cât şi cele asupra cărora se poate naşte o “contestaţie serioasă şi viitoare”50.). 39. 2. op. C. T. sunt autori care apreciază că interdicţia prevăzută de art. 5. cit. p. 1308 pct. 3 C. apreciem că şi această interdicţie nu va mai exista dacă preţul vânzării este unul fix. 4 C. ale comunelor. În acest sens. Civ. 1308 pct. aceste vânzări desfăşurându-se sub controlul justiţiei. pentru judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi pentru procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.. interdicţia vizează întreg teritoriul ţării. 4. Macovei. de ordine publică). Deak. este atât o interdicţie de a cumpăra cât şi o interdicţie de a vinde. Ciurea.Această interdicţie priveşte numai vânzările voluntare. ce ar putea dezavantaja pe vânzător. Toader. sancţiunea care intervine în cazul încălcării acestei interdicţii este nulitatea relativă a contractului astfel încheiat. A. p. p. civ. 1308 C. civ. civ.. municipiilor sau judeţelor nu pot cumpăra bunurile aflate în administrarea lor (art. 2007. op.

Deak. 2 din legea mai sus enunţată. Potrivit art. cit. I. 43 din Legea executorilor judecătoreşti nr. 3 dispune că cetăţeanul unui stat membru al Uniunii Europene (sau al Spaţiului Economic European). vol. p. C. cit. dacă dreptul de proprietate priveşte terenurile agricole. 7. 2 Constituţia României). Mihai şi R. fie apatrizi cu domiciliul în România. op... de ordine publică şi anume apărarea prestigiului şi independenţei justiţiei. Macovei. pădurile şi terenurile forestiere. 5 al. respectiv sedii secundare. aşa cum sunt definite de legea în vigoare”. apatrizi şi persoane juridice străine. vezi T. astfel că încălcarea ei se sancţionează cu nulitatea absolută a vânzării51. Chirică. 41. apatrizii şi persoanele juridice străine pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor în România în condiţiile prevăzute de legea specială. cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi terenuri în România numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte. op. Legea specială este legea nr. p. 54. p. op. a din lege defineşte expresia de „fermier care desfăşoară activităţi independente” ca fiind orice persoană fizică care desfăşoară activitate agricolă sau silvică. Contracte speciale civile şi comerciale. op.. În ceea ce priveşte dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor de către cetăţenii străini. cetăţenii străini. p. 312/2005 privind dobândirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de către cetăţenii străini şi apatrizi precum şi de către persoane juridice străine. Bucureşti. care la art. 188/2000. 1 din Legea nr. dobândirea se poate realiza după împliniarea a 7 ani de la data aderării52 României la Uniunea Europeană53 (art. 54 Termenul de rezident este definit de art. pe bază de reciprocitate în condiţiile prevăzute prin lege organică. dat fiind interesul particular al cedentului sau al dobânditorului. 44.. 3 din Titlul X al Legii nr.. Potrivit Constituţiei României. I. ediţia aIV-a actualizată de L. se impun câteva precizări. c din Legea nr. 2 lit. Potrivit art.. Toader. cu domiciliul într-un stat membru şi cu reşedinţa în România. Ciurea. 51 C. S. cit. Popescu. care apreciază sancţiunea potrivită ca fiind nulitatea relativă a actului. aceste dispoziţii nu se aplică fermierilor care desfăşoară activităţi independente şi sunt fie cetăţeni ai statelor membre sau apatrizi. pentru ei sau pentru alţii. apatridul cu domiciliul într-un stat membru sau în România. Angheni. în vederea realizării de produse agricole vegetale ori animale.. precum şi persoana juridică constituită în conformitate cu legislaţia unui stat membru pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor în aceleaşi condiţii cu cele prevăzute de lege pentru cetăţenii români şi pentru persoanele juridice române. 312/2005: „străinul care are drept de rezidenţă pe teritoriul României sau. în condiţiile legii”. 312/2005. p. Deak. Ed. 5 al. cit. cit. dacă aceste persoane nu sunt rezidente54 în România. op.20. ele pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor pentru reşedinţe secundare. “este interzis executorilor judecătoreşti să dobândească direct sau prin persoane interpuse. 4 din Legea nr. Prescure. D. bunurile ce au făcut obiectul activităţii de executare silită”.Această interdicţie protejează un interes general... 25 . p. op. 53 Potrivit art. iar art. A.. 2 pct. Pentru o opinie contrară. R. Fr. 2005. după 5 ani de la data aderării României la Uniunea Europeană (art. precum şi de depozitare şi prelucrare a produselor obţinute din activitatea proprie sau care desfăşoară o activitate în vederea realizării de produse lemnoase şi nelemnoase ale fondului forestier. precum şi prin moştenire legală (art. 44 al. 134-135 52 Data aderării României la Uniunea Europeană este data de 01 ianuarie 2007. 20. după caz. 8. p. 312/2005). Rosetti. Fr. 247/2005. cit. Urs. 14. persoana juridică străină care are cel puţin un sediu secundar pe teritoriul României.

vânzarea poate avea ca obiect şi lucruri viitoare (de ex. 1 din Legea nr. 6. aceste persoane nu pot însă dobândi proprietatea terenurilor în condiţii mai favorabile decât cele aplicabile cetăţeanului unui stat membru al Uniunii şi persoanei juridice constituite în conformitate cu legislaţia unui stat membru. 1311 C. I. pieirea situându-se anterior contractării. 962 C. Cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească lucrul pentru ca vânzarea să fie valabil încheiată Lucrul vândut trebuie să îndeplinească mai multe cerinţe: să existe sau să poată exista în viitor. art. dacă cumpărătorul a cumpărat asumându-şi riscul pieirii totale sau parţiale a lucrului anterior contractării. întrucât nu s-a transmis proprietatea asupra bunului. civ. Lucrul să existe sau să poată exista în viitor. pe bază de reciprocitate. prevede că dacă bunul cu privire la care s-a contractat şi care era prezumat în fiinţă. indiferent că aparţin sau nu Uniunii Europene şi indiferent că aparţin sau nu unor state cu care România a încheiat tratate pe bază de reciprocitate.. În cazul vânzării. “obiectul convenţiilor este acela la care părţile sau numai una din părţi se obligă“. cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi proprietatea terenurilor în ţara noastră prin moştenire legală. Aceste dispoziţii legale sunt aplicabile numai în cazul dobândirii dreptului de proprietate asupra terenurilor prin acte juridice între vii cât şi prin moştenire testamentară. să fie posibil şi licit şi să se afle în proprietatea vânzătorului. în realitate era pierit în totalitate. obiectul este format din două prestaţii: cea a vânzătorului constând în obligaţia de a transmite lucrul şi cea a cumpărătorului constând în obligaţia de a plăti preţul. Civ. Conform art.. Dintre bunurile viitoare numai o moştenire nedeschisă nu poate forma obiect al vânzării. ca fiind lipsit de obiect. o recoltă viitoare etc). contractul astfel încheiat este nul absolut. riscul este suportat de vânzător ca proprietar . 2 din Constituţia României cât şi art. orice pact (şi deci şi un 26 . a. Pot forma obiect al contractului atât lucrurile existente la data încheierii sale cât şi cele viitoare. dacă aceste persoane aparţin altor state decât cele membre ale Uniunii Europene.civ. cumpărătorul poate alege între rezoluţiunea contractului sau menţinerea acestuia cu reducerea corespunzătoare a preţului. 44 al. dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor se poate face numai în condiţiile reglementate prin tratate internaţionale. să fie determinat sau determinabil. o construcţie care se va realiza. Cu privire la lucrurile existente la data contractării. Obiectul contractului de vânzare-cumpărare Potrivit art. Este ceea ce prevede teza finală a art. Concluzionăm că interdicţia dobândirii dreptului de proprietate asupra terenurilor în România prin acte juridice între vii şi prin moştenire testamentară subzistă pentru cetăţenii.În schimb. Dacă bunul era pierit numai în parte la data contractării. contractul are un caracter aleatoriu şi riscul va fi suportat de cumpărător. să fie în circuitul civil. 312/2005. Lucrul vândut. În aceste cazuri. care nu există încă la data încheierii contractului. iar obiectul material se va raporta şi el la două aspecte: lucrul vândut şi preţul. apatrizii şi persoanele juridice ce aparţin unor state terţe (care nu sunt membre ale Uniunii Europene) cu care România nu a încheiat un tratat pe bază de reciprocitate cu privire la dobândirea terenurilor. 1 C. 965 al.

care nu-i poate fi imputată”. dacă bunul vândut este de gen. Potrivit art. 2 C. 59-60 27 . 1310 C. Cum s-a precizat în doctrină56... civ. Asemenea terenuri nu pot fi înstrăinate decât prin acte mortis causa. cu toate că nu este de rea-credinţă din parte-i. civ. „debitorul este osândit. Lucrul să se afle în circuitul civil. concesionare sau închiriere în condiţiile legii (art. afară numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine din o cauză străină.). Dacă părţile au dat contractului un caracter aleatoriu şi cumpărătorul şi-a asumat riscul neexecutării lucrului. cit. Legea nr. lumina soarelui. etc. Deak. Textul legal are în vedere « înstrăinarea » prin acte între vii.contract de vânzare-cumpărare) asupra unei moşteniri nedeschise fiind prohibit de lege şi sancţionat cu nulitatea absolută (art. res communis (aerul.. 213/1998). acesta din urmă va fi obligat la plata preţului. 18/1991 privind fondul funciar republicată prevede în art.. pot forma însă obiectul unor contracte de administrare. civ. b. nu pot fi înstrăinate prin acte între vii pe o perioadă de 10 ani socotiţi de la începutul anului următor celui în care s-a făcut înscrierea proprietăţii. Mihai şi R. acesta pierzând oricum preţul vânzării. Cât priveşte bunurile care fac parte din domeniul privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale.. însă va fi obligat să restituie preţul deoarece suportă riscul contractului în calitate de debitor al obligaţiei imposibil de executat55. dacă obiectul material este un lucru cert. ediţia aIV-a actualizată de L. acestea privesc bunurile care pot fi înstrăinate respectiv dobândite numai de anumite persoane sau în anumite condiţii. Momentul realizării bunului va fi şi momentul transferului de proprietate de la vânzător la cumpărător şi odată cu acesta şi al transferului riscului pieirii fortuite. legiuitorul a instituit principiul liberei circulaţii a bunurilor.. Cât priveşte limitele relative la principiul liberei circulaţii a bunurilor. afară numai dacă vreo lege a interzis aceasta. fiind supuse regimului de drept comun. 1082 C. 1 din Legea nr. pot face obiect al vânzării toate bunurile ce se află în circuitul civil. astfel că inalienabilitatea Potrivit art. Dacă nerealizarea bunului s-a datorat unei cauze străine exoneratoare de răspundere (pe care vânzătorul este obligat să o dovedească). 32 că terenurile pentru care s-a constituit dreptul de proprietate în favoarea cooperatorilor care nu au adus pământ în cooperativă şi a altor persoane precizate în lege. de se cuvine. dacă nerealizarea lucrului nu s-a datorat culpei vânzătorului. imprescriptibile şi insesizabile. apa mării. op. Popescu. 11 al. 5 al. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia . 55 56 Fr. dar a prevăzut totodată posibilitatea limitării acestui principiu prin lege.. 965 al. acestea pot forma obiect al vânzării ca şi bunurile proprietate particulară. sub sancţiunea nulităţii absolute a actului de înstrăinare. Astfel.) precum şi acele bunuri care sunt declarate de lege ca fiind de uz sau de interes public precum bunurile proprietate publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale care sunt inalienabile. dacă legea nu dispune altfel (art. la plata de dauneinterese sau pentru neexecutarea obligaţiei sau pentru întârzierea executării. 2 din Legea nr. p. vânzătorul va fi scutit de plata daunelor-interese. Nerealizarea lucrului viitor nu afectează valabilitatea contractului ci numai dă naştere obligaţiei vânzătorului la plata daunelor-interese. O limită absolută a acestui principiu o constituie lucrurile care prin natura lor nu pot fi obiect al actelor juridice. moştenitorul având de asemenea interdicţia înstrăinării pe toată această perioadă. proprietatea va aparţine cumpărătorului în momentul individualizării lucrului.

112/1995. trecute ca atare în proprietatea statului sau a altor persoane juridice după 6 martie 1945. dec. contractul de vânzare-cumpărare astfel încheiat este valabil. preţul vânzării nu poate fi mai mare decât valoarea actualizată a preţului plătit de chiriaş la cumpărarea locuinţei în baza Legii 112/1995. apartamentele dobândite în aceste condiţii. Jurisprudenţa. 9 din Legea nr. Jurisprudenţa Secţiei civile pe anul 2005. nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv. 9 şi 14 din Legea nr. dimpotrivă a cunoscut sau trebuia să cunoască situaţia juridică neclarificată a imobilului înainte de cumpărare. cu excepţia situaţiilor când părţile convin altfel (art. dec. de exemplu. intelect. p. şi de propriet. Potrivit art. 46 al. prin acest text s-a exceptat de la sancţiunea nulităţii absolute a contractului cazul chiriaşului cumpărător de bună-credinţă. astfel cum aceasta a fost modificată prin legea nr. 4612/2005 în Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. p. nu scuză eroarea în care 28 . p. 112/1995 privind reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe trecute în proprietatea statului . 2 (fost art. cât timp exista o cerere de retrocedare formulată de foştii proprietari. cu minimă diligenţă. secţ. 1 din legea nr. 48 al. chiriaşii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în natură foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora pot opta57. 211-213. Conform art.. 10/2001ÎCCJ. 45 al. 112/1995. intelect. fost proprietar al acelei locuinţe. s. deşi preluat de stat fără titlu valabil. este interzisă înstrăinarea în orice mod a acestei locuinţe 57 În temeiul dispoziţiilor art. cit. 2006. iar fostul proprietar are dreptul la măsuri reparatorii în echivalent în temeiul Legii nr. 2 din Legea 10/2001). 2 ) din Legea nr. asemenea contracte prin care locuinţele au fost vândute chiriaşilor sunt nule absolut. intelect.. dec.. dacă bunul imobil.. restituirea în natură a imobilului – ÎCCJ. cit. în anumite condiţii prevăzute de asemenea expres de această lege.. Dacă persoana îndreptăţită (fostul proprietar) a solicitat în justiţie constatarea nulităţii absolute a actului de dobândire (vânzare-cumpărare) a locuinţei de către chiriaş în temeiul Legii 112/199558. Nu poate fi considerat de bună-credinţă chiriaşul care a ignorat sau. nr. pentru cumpărarea acestor apartamente cu plata integrală sau în rate a preţului. spre deosebire de deţinătorul actual al imobilului (statul sau o altă persoană juridică) care nu poate refuza vânzarea imobilului către chiriaş. aceste bunuri fiind exceptate de la vânzare şi chiar de la reglementarea legii. prevăzând pentru aceste imobile posibilitatea restituirii în natură către fostul proprietar sau moştenitorii săi cu respectarea acestor dispoziţii legale speciale cât şi posibilitatea cumpărării acestor imobile de către chiriaşi.. au dreptul să le înstrăineze sub orice formă înainte de împlinirea termenului de 10 ani numai persoanei îndreptăţite la restituirea în natură. 6129/2005 în Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. nu pot fi înstrăinate 10 ani de la data cumpărării. O altă limită relativă la libera circulaţie a bunurilor este dată de interdicţia temporară de înstrăinare pe o perioadă de 10 ani de la data cumpărării a apartamentelor ce au putut fi cumpărate de chiriaşii lor în condiţiile art. cu titlu şi care se aflau încă în posesia statului sau a altor persoane juridice la data de 22 decembrie 1989. totuşi. 4740/2005 în Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. 279-280 şi p. Buna-credinţă a chiriaşului nu poate însă opera în cazul în care. 10/2001 republicată. chiriaşii cărora li s-au vândut apartamentele în care locuiau cu respectarea dispoziţiilor Legii 112/1995. 58 Întrucât Legea nr.. chiar dacă provine de la un non dominus. civ. practica judiciară a decis că imobilele cu destinaţia de locuinţă ce au fost preluate de stat fără titlu valabil nu puteau fi vândute chiriaşilor în temeiul Legii nr. Jurisprudenţa.. 9 al. civ.. nr. simpla neinformare ori ignorarea cu bună-ştiinţă a acestei situaţii. secţ. după expirarea termenului de 6 luni de la data intrării în vigoare a acestei legi în care cei îndreptăţiţi pot formula cereri de restituire în natură a apartamentului. în consecinţă. op. 112/1995 a reglementat numai situaţia juridică a imobilelor cu destinaţia de locuinţe. potrivit acestor dispoziţii legale. potrivit art. 372-373. 357-363. Ed.. 48 al. nr. Bucureşti. civ.. şi de propriet. 247/2005. putea lua cunoştinţă. a fost vândut chiriaşului de bună-credinţă conform legii nr. 112/1995. de vreme ce condiţiile legale sunt îndeplinite. op. 8039/2005 şi dec. de cererea prin care se ceruse de către persoana îndreptăţită. şi de propriet. Ca urmare. Hamangiu. chiriaşul are opţiunea cumpărării acelei locuinţe în sensul că poate alege între a cumpăra sau nu imobilul respectiv. În acest sens şi ÎCCJ. final din legea mai sus amintită..acestor bunuri priveşte nu numai vânzarea ci şi oricare alt contract translativ de proprietate.

Cât priveşte metalele preţioase şi pietrele preţioase. p. certificat care în cazul bunurilor clasate în tezaur trebuie avizat de Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor şi aprobat de ministrul Culturii şi Cultelor (art. Hamangiu. op.. Bucureşti. potrivit art. 3139/2005 în Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. De asemenea anumite bunuri care formează monopol de stat pot fi înstrăinate respectiv dobândite numai între persoane fizice sau juridice autorizate pe baza unei licenţe.op.. cu aliajele acestora şi cu pietre preţioase se pot efectua ca activităţi permanente sau profesionale de către persoane fizice şi juridice autorizate în condiţiile legii.. în mod excepţional. în aceeaşi situaţie se află şi o serie de bunuri existente în circuitul civil care pot fi vândute. dec. interdicţia instrăinării bunului dobândit de minor până la dobândirea capacităţii depline de exerciţiu de către acesta). respectiv cumpărate numai în condiţii prevăzute de legi speciale (muniţie. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil dispune că „vânzarea publică a bunurilor culturale mobile clasate. Chirică. 68. Interesul determină şi caracterul temporar al inalienabilităţii convenţionale. O clauză contractuală prin care un bun este scos din circuitul civil care nu justifică un interes pârâţii cumpărători pretind că ar fi căzut – ÎCCJ.. inalienabilitatea poate lua naştere din voinţa părţilor atunci când urmăreşte apărarea unui interes serios şi legitim precum garantarea executării unei obligaţii (de ex. Fr.. p. 190/2000) De menţionat că un bun nu poate fi declarat inalienabil (scos din circuitul civil) prin voinţa omului. Contracte speciale civile şi comerciale. p. şi de propriet. În doctrină61 se admite că. produse toxice etc). tutunului etc). p. aflate în proprietate privată.. 535/2006 în Jurisprudenţa Secţiei Civile şi de Proprietate intelectuală pe anul 2006.. materiale explozive. 190/2000 republicată privind regimul metalelor preţioase. nr. D. Ed.. Bunurile care fac parte din patrimoniul cultural naţional se găsesc în circuitul civil şi pot forma valabil obiectul unei vânzări în condiţiile legii speciale 60. nefiind permisă o inalienabilitate perpetuuă a bunului.. 2 din Legea nr. Popescu.. sub sancţiunea nulităţii absolute a actului de înstrăinare59. 66. 96. acestea pot fi cumpărate şi vândute fără restricţii de către persoane fizice şi juridice. Operaţiunile cu metale preţioase. 5 al. 35 al. civ. cit. civ. şi de propriet. 8 din OUG nr. Mihai şi R. intelect. 2007.. ediţia a IV-a actualizată de L. s. cu respectarea prevederilor prezentei legi”. se efectuează numai prin agenţi economici autorizaţi..până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii formulate.. intelect. Jurisprudenţa. 61 29 . 59 Dispoziţia Primarului privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent prin care acesta a soluţionat cererea de restituire în natură a fostului proprietar introdusă în temeiul Legii 10/2001 cu privire la apartamentele ce i-au aparţinut şi care au fost vândute chiriaşilor în temeiul Legii 112/1995 nu este legală atâta timp cât nu s-a soluţionat definitiv şi irevocabil acţiunea fostului proprietar în constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu foştii chiriaşi – ÎCCJ. op.. în condiţiile prevăzute de legi speciale (cazul armelor. 1 din OUG nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil). nr.349-353. cit. Deak. părţile convin interdicţia înstrăinării bunului ipotecat pe toată perioada ipotecii) sau un alt interes (de ex. cit. 37 din Legea nr. 60 Art. sau intermedierea vânzării.. dec. autorizaţia eliberându-se pe perioadă nedeterminată de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (art. numai că scoaterea din ţară a acestor bunuri temporar sau definitiv se face în baza unui certificat de export emis de direcţiile judeţene pentru cultură şi patrimoniul cultural naţional... Recursuri în interesul legii în materie civilă. secţ. cu condiţia ca aceste acte de comerţ să nu reprezinte o activitate permanentă sau profesională. stupefiantelor. aliajelor acestora şi pietrelor preţioase în România.

67 30 . ci se identifică cu cerinţele generale în materie contractuală. Lucrul vândut trebuie să fie posibil întrucât nimeni nu poate fi obligat la imposibil. cantităţii (de exemplu se vinde recolta de grâu de pe terenul X al vânzătorului)etc. iar dacă vânzarea are ca obiect bunuri de gen. câştigătoarea concursului din anul 2010). În sistemul nostru de drept. op. sancţiunea nerespectării clauzei de inalienabilitate este nulitatea relativă a actului prin care a avut loc loc încălcarea clauzei. astfel că pentru a opera transferul de proprietate este necesar ca vânzătorul să fie proprietarul bunului vândut deoarece nu poate transmite ceea ce nu are sau mai multe drepturi decât are el însuşi: nemo dat quod non habet şi nemo plus iuris ad alium transferre potest. francez).. calităţii.. este lovită de nulitate absolută. cit. p. imposibilitatea trebuie să existe la data încheierii contractului şi să fie absolută. p. Civ. Condiţia se impune întrucât contractul de vânzare-cumpărare este un contract translativ de proprietate. nulitate care poate fi invocată de cel în interesul căruia clauza a fost stipulată. Lucrul vândut să fie determinat sau determinabil. civ. potrivit unei alte opinii. 53 D. spre deosebire de dreptul francez care interzice în mod expres vânzarea lucrului altuia. quam ipse habet. situare.). c. Aceste cerinţe nu prezintă trăsături particulare în materia vânzării.. adică să nu contravină normelor legale care privesc ordinea publică şi bunele moravuri (art. civ.serios şi legitim sau care. Contracte speciale civile şi comerciale.. Deak. determinarea acestuia se face prin precizare tuturor elementelor sale particulare şi distinctive (de exemplu un teren se determină prin suprafaţă. stabileşte printre condiţiile esenţiale pentru validitatea unei convenţii şi un obiect determinat. deşi justifică acest interes. 964 al. cu condiţia ca actul ce conţine clauza de inalienabilitate să fie opozabil terţilor63. cel puţin în specia sa”.. proprietatea lui Y. Dacă vânzarea are ca obiect un lucru individual determinat. vânzarea bunului altuia este o creaţie a doctrinei şi jurisprudenţei. 1 C. Dacă lucrul nu este determinat sau determinabil. 948 C. contractul este nul absolut pentru lipsă de obiect. iar dobânditorul înstrăinează bunul cu încălcarea ei. Această condiţie nu este prevăzută expres în dreptul nostru. aceasta presupunând că părţile au stabilit elementele cu ajutorul cărora bunul urmează să fie determinat (de exemplu puiul pe care îl va naşte iapa – cal de curse pur sânge X. Este posibil ca lucrul ce se vinde să nu fie tocmai determinat. 1599 C. iar pe de altă parte art. c. posibil şi licit. determinarea se realizează prin precizarea speciei din care face parte bunul. vecinătăţi etc). 5 C. Tot doctrina este cea care a statuat că această cerinţă se cere îndeplinită numai pentru bunurile individual determinate (în cazul cărora regula este tranferul proprietăţii la data încheierii contractului) nu şi pentru 62 63 Fr. Chirică. este perpetuuă. în ianuarie 2011. stipulantul clauzei şi succesorii săi în drepturi pot solicita rezoluţiunea contractului iniţial de înstrăinare cu daune-interese sau repararea prejudiciului cauzat prin nerespectarea clauzei62. art. Lucrul vândut să fie proprietatea vânzătorului. sub sancţiunea nulităţii absolute (art. prevede că “obligaţia trebuie să aibă de obiect un lucru determinat. Dacă există o asemenea clauză valabilă. cit. ci numai determinabil. Pe de o parte. Lucrul vândut trebuie să fie licit. op. civ.

p. 132/1994 în revista Dreptul nr. dec. 954 C. nr. atrage nulitatea relativă a actului deoarece vânzătorul poate dobândi totalitatea dreptului de proprietate şi. nr. la data individualizării bunurilor. Prescure. necunoscând că vânzătorul nu este proprietar al lucrului vândut. p. în R. Consecinţele vânzării lucrului altuia în lumina soluţiilor practicii judiciare. p... nr. 5/1995. T. Chirică. numai al cumpărătorului... p. nemaiavând interes să solicite constatarea nulităţii. caz cunoscut în doctrină drept vânzarea lucrului altuia. 74 R. 55 31 . dar ea nu este exclusă în actele cu titlu oneros dacă. 1658/1988 în RRD nr.. posibilitatea de a transmite acest drept către cumpărător – CSJ. Fr. 62. nr. Această soluţie nu pare a fi însă cea potrivită întrucât nu permite cumpărătorului ca în cazul în care vânzătorul dobândeşte ulterior proprietatea bunului. Macovei.. sancţiunea pare a fi cea potrivită având în vedere cauza ce determină aplicarea ei: cumpărătorul fiind de bună-credinţă. cit. Unii autori apreciază că vânzarea în acest caz este lovită de nulitate absolută pentru lipsa cauzei obligaţiei cumpărătorului. 55-56. consideraţia persoanei este cauza principală pentru care s-a făcut 64 65 D. deci. nr..R.S. 1. Majoritatea doctrinei şi a practicii judiciare îmbrăţişează soluţia nulităţii relative a contractului astfel încheiat. p. p. acesta presupune că orice persoană interesată şi nu numai cumpărătorul.. civ. 33. 113. Ciurea. p... poate solicita desfiinţarea contractului. de asemenea. dobândeşte ulterior proprietatea bunului pe care l-a vândut.. fie şi pro parte. 2/1975. cit. cit. dec. Aceeaşi soluţie a fost consacrată şi în cazul în care vânzătorul. dec. fie cu privire la lipsa unei calităţi esenţiale a vânzătorului. 41. op. potrivit unei decizii a CSJ. citate din C. Mai mult. p. civ. 66. Deak. op. 2467/1992 în revista Dreptul. 10-11/1993. cit... 113. p. pe de altă parte. ediţia a IV-a actualizată . Sanilevici. op. având în vedere regimul juridic al nulităţii absolute. cit. nu numai lipsa cauzei obligaţiei cumpărătorului ci în primul rând lipsa obiectului obligaţiei vânzătorului atrage nulitatea absolută a unui asemenea contract. op. dec. în doctrină s-au conturat mai multe opinii cu privire la sancţiunea aplicabilă unui asemenea contract. cit. vânzarea lucrului altuia. Fr. coordonator Ion Dogaru. deşi nulitatea relativă pentru eroare asupra persoanei cocontractante intervine de regulă în actele cu titlu gratuit. I. în opinia noastră este determinantă în încheierea contractului din partea cumpărătorului (cumpărătorul nu ar fi încheiat un contract de vânzarecumpărare dacă ar fi cunoscut că vânzătorul nu este proprietar şi nu îi poate transmite bunul pe care doreşte să-l cumpere şi pentru care a plătit un preţ). cum s-a precizat în literatura juridică recentă. este evident că el s-a aflat în eroare cu privire la calitatea de proprietar a vânzătorului calitate care. s. Deak. civ. Contracte speciale civile şi comerciale.D. cum s-a precizat în doctrină. op. 77. 68. 1011/1993.. Macovei. distingem după cum părţile au avut sau nu cunoştinţă că bunul nu aparţine vânzătorului. 2369/1992 în revista Dreptul nr.. op. interesul protejat într-un asemenea caz ar trebui să fie de ordine publică ori este evident că interesul ce trebuie ocrotit prin sancţiunea impusă este unul privat. s. p. sancţiunea aplicabilă lipsei obiectului sau lipsei cauzei pare a fi nulitatea relativă64. T. 72. nr. cit. Turianu. aceea de a fi proprietar al bunului vândut error in personam65. A. Practica judiciară a îmbrăţişat şi ea aceeaşi soluţie a nulităţii relative.bunurile de gen care dau posibilitatea vânzătorului de a le procura până la transmiterea proprietăţii care are loc ulterior contractării.. potrivit art. nulitate dată de eroarea în care s-a aflat cumpărătorul fie cu privire la substanţa lucrului pe care l-a considerat la data contractării ca fiind proprietatea vânzătorului error in substantiam. p. deşi neproprietar al bunului la data încheierii contractului. op. C. 6/1989. să confirme contractul încheiat... Dacă părţile sau cel puţin cumpărătorul a fost de bună-credinţă. În cazul în care vânzătorul vinde un bun ce aparţine altei persoane.

cit. cit. 1020. 32 . 69 D. Turianu. civ. dacă el se află în posesia bunului. Contracte speciale. porneşte astfel de la premisa că transferul dreptului de proprietate nu operează în momentul încheierii contractului. dec. 74 şi doctrina citată de acesta. O altă soluţie relevată de doctrină este aceea a valabilităţii contractului care însă va fi afectat de o condiţie rezolutorie. cumpărătorul având dreptul de a cere rezoluţiunea pentru neexecutarea obligaţiei vânzătorului de a transfera proprietatea bunului vândut. op. Îmbrăţişând soluţia nulităţii relative. Evicţiunea în contractele civile. C. nu poate solicita anularea vânzării70. fiind terţ faţă de contractul încheiat. în pofida diversităţii. civ68. producându-se de plin drept. a condiţiei. 1021 C. ediţia a II-a. p. în temeiul art. fie pe cale de excepţie atunci când vânzătorul solicită plata preţului. pentru el actul încheiat este un res inter alios acta care nici nu-i poate profita. dimpotrivă. dar nu mai târziu de 18 luni de la încheierea actului. Practică. 132/1994 în C.. în interiorul termenului de prescripţie de 3 ani care curge de la data când cel îndreptăţit a cunoscut sau trebuia să cunoască că vânzătorul nu este proprietarul bunului. Mihai şi R. op. civ. şi art.. Contracte speciale civile şi comerciale. Nulitatea poate fi invocată numai de cumpărător şi succesorii săi în drepturi fie pe cale de acţiune. Chirică... prin puterea acestuia. 2 C. 11-12. ediţia a IV-a actualizată de L. Toader. Deak. 971 C. Chirică. cit... 1020.. civ. 53 şi urm. Nu putem împărtăşi opinia exprimată în doctrină67 potrivit căreia vicierea consimţământului cumpărătorului prin error in substantiam sau error in personam nu poate fi primită întrucât a fi proprietarul unui bun nu este o calitate esenţială. 70 CSJ. neputând fi afectat de înstrăinarea făcută de un neproprietar. s..convenţia66. contractul fiind unul sinalagmatic.. dacă însă cumpărătorul a intrat în posesia bunului. op.. această sancţiune nu are un regim juridic diferit de cel din dreptul comun. a plăţii preţului etc).evenimentelor de natură a declanşa acest efect”69. Ed. All Beck.). cit. nr. 62-64. nici dăuna. Civ.. p. Toader. Apreciem că o asemenea soluţie nu poate fi primită în dreptul nostru în condiţiile în care contractul de vânzare-cumpărare este un contract translativ de proprietate. Popescu.. 1998. dacă vânzătorul nu îşi respectă obligaţia de a transmite proprietatea bunului vândut. va opune cumpărătorului dreptul său de proprietate asupra bunului.) în momentul realizării consimţământului părţilor şi nemaiconstituind o obligaţie pentru vânzător. calitatea celeilalte persoane cu care contractează de a fi proprietarul bunului şi de a-i putea transmite astfel proprietatea. Evicţiunea în contractele civile. Chiar şi în cazul în care părţile amână prin voinţa lor transferul proprietăţii la o altă dată ulterioară contractării.. 1021 C... Civ. vânzătorul. nu poate solicita anularea actului întrucât eroarea este cauză de nulitate numai când cade asupra persoanei cu care s-a contractat (art. p.. 68 D. op. transferul proprietăţii operând în puterea contractului. 55-56.. op. este o calitate esenţială pentru care a înţeles să contracteze.... cit... ci este o obligaţie aparţinând vânzătorului ce derivă din încheierea contractului... prin insasi incheierea actului (art. chiar dacă a fost de bună-credinţă şi nu a cunoscut că nu are proprietatea bunului vândut. p. apreciem că pentru cel care încheie vânzarea crezând că dobândeşte un bun. p. Bucureşti. 73-74 C.. O asemenea soluţie ce presupune un contract valabil încheiat chiar dacă vânzătorul nu este proprietarul bunului vândut. “acest transfer se va realiza tot automat (după caz. p. dă naştere posibilităţii cumpărătorului de a solicita rezoluţiunea contractului în temeiul art. la momentul împlinirii termenului. determinantă pentru o persoană. 1295 C. adevăratul 66 67 Fr. Adevăratul proprietar al bunului. 954 al. ale cărui obligaţii derivă tocmai din acest transfer de proprietate.

p. nr. Apel Bucureşti. op..proprietar are la îndemână acţiunea în revendicare pentru a-şi recupera bunul71. nr. pierzând bunul vândut. aceasta din urmă precizând: „cauza. p. civ. 2002.. p. dec. dec. op. p. Ed. p. I 2004. 4612/2005. Jurisprudenţa Secţiei civile pe anul 2005. a IV-a civilă. în Curtea de Apel Bucureşti. 42-45: „Buna-credinţă a cumpărătorului trebuie înţeleasă în sensul art. Dacă ulterior încheierii contractului. a III-a civilă.. 76 ÎCCJ. p.. op. Rosetti-Bălănescu. nr. M. secţ. 1236/2000. 107-109.. dec. poziţie subiectivă în funcţie de care cumpărătorul urmează să fie calificat de bună sau de rea-credinţă. p. I.. Deak. civ. între vânzător şi cumpărător.. 43/2004 în Culegere de practică judiciară. Practica judecătorească a îmbrăţişat această soluţie şi a sancţionat cu nulitatea absolută asemenea contracte în care cumpărătorul a fost de reacredinţă76. civ. cunoaşterea de către cumpărător a faptului că bunul înstrăinat nu aparţine vânzătorului. Dacă ambele părţi au cunoscut la încheierea contractului că vânzătorul nu este proprietarul bunului vândut. s. cit. sem.. Culegere de practică judiciară în materie civilă 2000.. (posesia de bună-credinţă valorează proprietate în materia bunurilor mobile) sau prin invocarea uzucapiunii. 10-11 /1992. în cazul în care vânzătorul nu dobândeşte proprietatea bunului. Opinia dominantă exprimată în doctrină este aceea că această vânzare are o cauză ilicită (“ reprezintă o operaţiune speculativă74 “). vânzătorul este obligat să-l garanteze pe acesta din urmă pentru evicţiune. Fr. în cazul în care cumpărătorul nu solicită anularea vânzării. cit... Contracte speciale civile şi comerciale…. cit. Deak. nr. 1909-1910 C. Jurisprudenţa Secţiei civile şi de proprietate intelectuală pe anul 2006. Lumina Lex. ca fiind credinţa achizitorului că acela de la care a dobândit imobilul avea toate 33 .. contractul poate rămâne în fiinţă.. 2467/1992 în revista „Dreptul” nr. şi de propriet. a IV-a civilă. nr. 102-104. 2. op. Cum s-a precizat în doctrină. Toader. Apel Oradea. ÎCCJ. 211-213 şi dec. Rosetti. ediţia a IV-a…. 71 72 CSJ. Chirică. 57 C.. 50. cit. 41şi p. nr. p. 77-79 73 C. p. dec. şi de propriet. cumpărătorul nu mai are interes în a solicita anularea vânzării din moment ce scopul pentru care a contractat s-a îndeplinit: dobândirea proprietăţii bunului. 905. obiect al contractului. Ed. 652-653 74 75 Fr. op. fiind nulă absolut. cit. în cazul bunurilor imobile. fără ca acest contract să afecteze admiterea acţiunii în revendicare a adevăratului proprietar şi fără ca acest contract să-l poată expropria pe adevăratul proprietar sau să-i confere vreun drept cumpărătorului 72. Unii autori apreciază valabil acest contract care naşte pentru vânzător obligaţia de a procura în viitor bunul. civ. 113 D. s. p. contractul de vânzare-cumpărare fiind în fiinţă şi producând efecte (cumpărătorul nesolicitând anterior anularea contractului). nr.. dec. 535/2006 în ÎCCJ. Bucureşti. fiind una din condiţiile generale de validitate a actului juridic. 2361/2000. op. reprezintă expresia poziţiei subiective a părţilor faţă de actul juridic încheiat. Cantacuzino. 76-77. op. 3184/2000 şi secţ. intelect. op.. p. C. 348-353. civ. în virtutea adagiului fraus ominia corumpit75.. cit. dec. nr. dimpotrivă. Hamangiu. cit. intelect. p. neexecutarea obligaţiei sale dă naştere la obligaţia de a plăti cumpărătorului dauneinterese73. 96-97.. Evicţiunea….. secţ. dec. cit. 34. cumpărătorul nu mai poate solicita anularea contractului. vânzătorul a dobândit proprietatea bunului sau vânzarea este ratificată de adevăratul proprietar.. părţile neurmărind la încheierea contractului imediata transmitere a proprietăţii. 89-91. Însă acţiunea în revendicare a adevăratului proprietar poate fi paralizată prin invocarea art. soluţiile adoptate în doctrină sunt diferite. nr. civ. 1898 C.. având în vedere faptul că vânzarea încheiată reprezintă un act translativ ce provine de la un neproprietar şi astfel poate constitui just titlu pentru scurta uzucapiune. Bucureşti. 2005.. C. Ignorarea sau. 42.3139/2005 în ÎCCJ. Al. s. p. are relevanţă incontestabilă la nivelul cauzei”. nr. Băicoianu.. nr. Elementele..B. Dacă acţiunea în revendicare a adevăratului proprietar a fost admisă şi cumpărătorul a fost evins.

109-112. nici nu dăunează celorlalţi coindivizari. Culegere de practică judiciară în materie civilă 2000. nr. nr. 71. întrucât înscrierea dreptului de proprietate. şi nici nu pot introduce o acţiune în revendicare (deoarece şi vânzătorul este tot un coindivizar) . soarta juridică a actului de înstrăinare depinde de rezultatul partajului. nr. Astfel. cerere soluţionată abia în 1999. Actele juridice cu privire la fiecare bun din indiviziune privit în materialitatea sa se pot face cu respectarea regulii unanimităţii. indiferent de modul de dobândire. Înstrăinarea unui bun indiviz de către un singur coindivizar. Apel Bucureşti. şi acesta nu ratifică vânzarea. s-a considerat că asupra titlului a existat o îndoială. dacă prin împărţeală.09. A. 78 T. 2002. Potrivit soluţiei majoritare. nr. respectiv cu acordul tuturor coindivizarilor. buna-credinţă nu poate fi fondată decât pe cuprinsul cărţii funciare. dec. drept pe care îl poate înstrăina liber. cit. impune dobânditorilor să depună diligenţele necesare pentru a cunoaşte proprietarul tabular.43. 77 Fr. s. 25. Tratat de drept succesoral. nu pot fi înstrăinate decât cu acordul tuturor coindivizarilor. dec. p. op. Universul Juridic. secţ. potrivit principiului forţei probante absolute a înscrierii. Aşadar bunurile privite în materialitatea lor. 80 CSJ.. Ed. Prescure.3.. 2002. iar a doua regula stabileşte că niciunul dintre coindivizari nu este titular asupra unui anumit bun sau anumitor bunuri indivize. 490-491. Ciurea. civ. nr.1996. C. Bucureşti. aplicându-se regulile care guvernează vânzarea lucrului altuia81. cit. p. 81 ÎCCJ. 1336/1992 în revista “Dreptul”. p. 69. D. absolut şi exclusiv asupra cotei sale ideale din dreptul asupra universalităţii sau asupra unui anumit bun. 64-65.. şi de propriet. astfel că nu poate înstrăina singur un asemenea bun. Dacă bunul este înstrăinat de un coindivizar cu încălcarea regulii unanimităţii. dacă ceilalţi coindivizari ratifică vânzarea. intelect. adică fără consimţământul celorlalţi coindivizari. Rosetti. Bineînţeles. măsurile reparatorii fiind îndelung aşteptate şi discutate public. fără acordul celorlalţi coindivizari. 2/1993. 79 C. reprezintă o condiţie prealabilă obligatorie săvârşirii oricărui act de dispoziţie. fiind terţi faţă de aceasta... Toader. Regimul juridic al indiviziunii. Prudenţa. având în vedere efectul declarativ al partajului (vânzătorul coindivizar fiind considerat cu efect retroactiv proprietarul exclusiv al bunului înstrăinat) ... Ed. Deak. civ. La data încheierii contractului de vânzare-cumpărare 30. p.. iar simpla ignoranţă nu poate fi invocată de cumpărători cu valoare de bună-credinţă”. Până la partaj. cit.În regim de carte funciară însă. precum şi că naţionalizarea s-a numărat printre actele abuzive caracteristice fostului regim comunist. actul încheiat fiind definitiv consolidat. atât prin acte între vii (caz în care dobânditorul se va substitui în drepturile coindivizarului înstrăinător77) cât şi prin acte mortis causa. bunul vândut cade în lotul coindivizarului înstrăinător. atâta timp cât dreptul de proprietate nu a fost înscris în cartea funciară la data vânzării. Chirică. ei îşi pot apăra drepturile lor cu privire la bunul însuşirile cerute de lege pentru a-i transmite proprietatea. p. 965/2005 34 . bunul este dobândit pe riscul cumpărătorului. ut singuli. dreptul cumpărătorului se va desfiinţa cu efect retroactiv (ca efect al desfiinţării vânzării) până la data încheierii actului întrucât vânzătorul nu a fost niciodată proprietar al bunului pe care l-a înstrăinat. fără consimţământul celorlalţi. vânzarea încheiată nici nu profită. drepturile acestora nefiind în niciun fel afectate. p. în speţă de vânzare a apartamentului. potrivit părerii dominante exprimate în doctrină78 şi practică79. ca manifestare a bunei-credinţe. cumpărătorii ar fi putut şi ar fi trebuit să ştie că moştenitorii foştilor proprietari au solicitat restituirea imobilului. ceilalţi coindivizari nu pot solicita anularea vânzării. ci regulile proprii stării de indiviziune. cumpărătorul dobândeşte proprietatea întregului bun80. vânzarea se consolidează cu efect retroactiv. op. A IV-a civilă. neputându-se aplica regulile de la vânzarea lucrului altuia deoarece înstrăinătorul este şi el titularul unei cote-părţi din dreptul de proprietate. s. Prin urmare. 2274/2000 în Curtea de Apel Bucureşti. În caz contrar. Bucureşti. are la bază următoarele reguli: oricare dintre coindivizari/coproprietari are un drept individual. dec. aplicabil şi coproprietăţii. op. dacă la partaj bunul cade în lotul altui coindivizar decât cel care l-a înstrăinat.

Chirică. în revista Dreptul. Art. dec. până la partaj.: “Dacă nu s-a determinat nimic în privinţa aceasta prin contract. întreţinere antrepriză. p. Supr. Preţul să fie determinat sau determinabil. stabilirea preţului trebuind să fie atributul exclusiv al acordului de voinţe dintre părţi. Dacă contraprestaţia cumpărătorului nu are ca obiect o sumă de bani.. A. Caracterul determinat sau determinabil al preţului presupune că la data încheierii contractului există un acord de voinţe cu privire la cuantumul sumei de bani ce va fi plătită cu titlu de preţ. nr. Trib. acea sumă de bani cu care vânzătorul înlocuieşte în patrimoniul său bunul înstrăinat. civ85.. se vând 500 Kg porumb din recolta anului 2010 a vânzătorului la preţul pe care îl va practica statul român pentru kg de porumb la data predării. Preţul să fie stabilit în bani. Preţul reprezintă obiectul prestaţiei cumpărătorului şi trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe pentru ca vânzarea să fie valabil încheiată: să fie stabilit în bani. în cazul preţului determinat. în cazul preţului determinabil. ca în schimbul transmiterii bunului vândut. Chirică. este cel care califică contractul încheiat între părţi drept o vânzare-cumpărare. civ. civ. acţionând pentru revendicarea bunului de la terţul cumpărător83. 161 . 83 84 Art. s. Fr. cit. cumpărătorul să aibă obligaţia de a plăti o sumă de bani şi nu de a îndeplini o altă prestaţie. Cu toate acestea. Preţul. 82 . odată cu stabilirea preţului. oricare dintre coindivizarii necontractanţi poate cere constatarea inopozabilităţii actului faţă de ei. ci au stabilit numai elementele obiective cu ajutorul cărora preţul va fi fixat în viitor. Neîndeplinirea acestor condiţii conduce la nulitatea absolută a contractului. op. Prescure. p. 86 De exemplu. sau un alt contract translativ de proprietate nenumit. eventual schimb. ori dacă bunul a intrat deja în posesia cumpărătorului. fie cu privire la modalitatea de stabilire a acestui cuantum în viitor. nr. să acorde mici termene pentru plată şi să oprească executarea urmăririlor. 2603/1993 în Jurisprudenţa CSJ pe anul 1993. Potrivit unei alte păreri exprimate recent în literatura juridică. cit. stabilirea ulterioară a preţului nu poate depinde de voinţa uneia dintre părţi sau de acordul lor ulterior86. după modelul Codului francez (art. părţile nu au stabilit la încheierea contractului cuantumul sumei de bani ce se va plăti. D. opunându-se în acest fel pe cale de excepţie cererii cumpărătorului de predare a bunului. nu suntem în prezenţa unui contract de vânzare-cumpărare. pentru existenţa acestui contract. şi art. 2207/1967 în RRD nr.. 1101 C. op. aceastea putând fi stabilite şi ulterior. cumpărătorul este dator a plăti la locul şi la timpul în care se face predarea lucrului”. 39-41 . 2. 27 şi urm. civ. Deak. T. 69 83 D. 5/1968.înstrăinat numai pe calea acţiunii de partaj82. Posibilitatea exercitării acţiunii în revendicare de către un singur coindivizar. părţile să stabilească şi modalitatea de plată şi termenul de plată. Prezentare generală a condiţiilor. să fie sincer şi serios. p. p. judecătorii pot. dec. 11/1998. Este obligatoriu. p. Ciurea.: “Debitorul nu poate sili pe creditor a primi parte din datorie. părţile au stabilit la contractare cuantumul sumei de bani pe care cumpărătorul trebuie să o plătească cu titlu de preţ... civ84. acesta fiind 82 CSJ.. 1304 C. fie datoria divizibilă chiar. lăsând lucrurile în starea în care se găsesc. 85 Art. s.. 3. ci a unui alt contract. p. să fie determinat sau determinabil. Contracte speciale civile şi comerciale…. ediţia a IV-a actualizată…. cit. Preţul 1. 1362 C.. Judecătorii însă nu vor uza de această facultate decât cu mare rezervă”. în considerarea poziţiei debitorului. pentru lipsa unui element esenţial. în caz contrar. urmând a se face aplicarea dispoziţiilor art. nu este obligatoriu ca. civ.1362 C.. op. 35 . civ. 1101 C. nr. 1592) permite ca determinarea preţului să fie lăsată şi la latitudinea unui terţ cu rol de arbitru.

90 D. dec. s. dacă părţile au căzut de acord asupra preţului. p. cit. 6138/2005 în ÎCCJ. acesta va fi înlocuit obligatoriu cu preţul legal. 93/1977 referitoare la coeficienţii de uzură. CSJ. este cazul aşa numitelor preţuri legale obligatorii91. nr. 85/1992. cit. p. 63 88 Philippe Malaurie. respectiv lipsa preţului.. nu poate fi primită pretenţia unităţii vânzătoare de a se fixa preţul corespunzător pieţei libere imobiliare. Dacă preţul este fictiv (simularea fiind totală). nr. intelect.. Principiile dreptului civil român.. cum au fost definite în literatură. op. cit. Ca atare. Într-o altă decizie. dacă în contract s-a stabilit alt preţ decât cel legal. ÎCCJ. instanţa de judecată nu poate stabili ea preţul. iar preţul stabilit de el este unul obligatoriu pentru părţi. libertatea contractuală în concordanţă cu dispoziţiile art. Dacă preţul legal suferă modificări pe parcursul executării contractului (în sensul măririi sau micşorării). 1926.. p. dec. preţ indexat în funcţie de creşterea salariului minim brut pe ţară la data cumpărării faţă de cel existent la data intrării în vigoare a Legii nr. 654. op. el fiind ţinut. Bucureşti. dec. Chirică. 370. şi de propriet.…op. B.…op. 376-377. 177.ales prin acordul ambelor părţi. Dacă în determinarea preţului. cit. ca orice mandatar. stabilit cu intenţia reală de a fi cerut şi plătit. op.. vol. Laurent Aynès.. intelect. cum s-a subliniat în doctrină 87. p. a energiei electrice. decizia terţului privind stabilirea preţului poate fi anulată90. stabilite de exemplu pentru vânzarea locuinţelor construite cu fonduri ale statului. 36 . contractul este nul absolut pentru lipsa unui element esenţial. nici nu poate modifica preţul stabilit de către părţi89. 47 (1) din Constituţie. nu este nici expert ci. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii construite din fondurile statului. iar nu după alte criterii”. p. IV. Jurisprudenţa secţiei civile pe anul 2005. 91 91 Fr. Defrénois. com. de asemenea. de o obligaţie de mijloace şi nu de rezultat. intervine şi stabileşte preţul vânzării. vânzarea este nulă absolut pentru lipsa preţului ca obiect al obligaţiei cumpărătorului. Deak. Jurisprudenţa secţiei civile pe anul 2005. paragraful nr. 63 92 Preţul locuinţei vândută chiriaşului în temeiul Legii nr. Deak. se arată: “Locuinţelor construite de Banca Naţională a României le sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. s. civ. pentru un motiv de interes general. 3e édition. Contracte speciale civile şi comerciale.. nr. 374. sub sancţiunea nulităţii/anulării desemnării88. 2007. dar acest contract poate fi valabil ca 87 D.. şi nu un preţ fictiv (simulat) care să nu fie niciodată plătit.. în lipsa unei clauze contrare. s. aceste locuinţe vor fi vândute chiriaşilor la preţul stability conform Legii nr. Pierre-Yves Gautier. civ. Preţul sincer presupune un preţ real.. 315.. cit.. aceste modificări vor fi puse în aplicare de la data intrării în vigoare a actului normativ ce conţine modificarea sau de la o altă dată precizată în acest act. 4. această persoană nu este un arbitru propriu-zis. ele au încheiat un nou contract de vânzare. cit. nr. Alexandresco. 61/1990. 44 şi art.. 85/1992. se stabileşte în condiţiile Decretului-Lege nr. mandatarul ales a comis o “eroare grosieră” sau preţul determinat este rezultatul dolului sau al violenţei exercitate asupra mandatarului. 5630/2005. 85/1992 deoarece fondurile au fost asigurate de stat. care trimite la criteriile prevăzute în Decretul-lege nr. în cauză fiind operante măsurile de protecţie socială stabilite de legiuitor în favoarea chiriaşilor cumpărători. judecătorul nu poate desemna un nou mandatar. Cantacuzino. p. care nu pot stabili un altul prin acordul lor de voinţă92. Acest preţ stabilit de legiuitor este obligatoriu pentru părţi. dec. Preţul să fie sincer şi serios. p…. Drept urmare. care restrâng. p. Fr. op. Les contrats spéciaux. în cazul în care mandatarul ales de părţi nu a putut sau nu a dorit să stabilească preţul. a carburantului etc.. acest terţ trebuie să fie independent de părţi. este un mandatar comun al părţilor care nu poate fi revocat decât prin consimţământul lor mutual. şi de propriet. M. din diferite raţiuni sociale sau economice. Există anumite bunuri pentru a căror vânzare legiuitorul. 204 89 Modificarea ulterioară a preţului nu poate fi lăsată în competenţa unor organe administrative cu atribuţii de control financiar. p. Dacă acest mandatar nu poate sau nu doreşte să determine preţul. 6134/2005 în ÎCCJ. 61/1990 completată cu prevederile Decretului-lege nr. ÎCCJ. 890/1995 în Jurisprudenţa CSJ pe anul 1995.

. p.. CSJ nr. Bucureşti. Contracte speciale. De asemenea. Culegere de practică judiciară în materie civilă 2000. derizoriu presupune un contract de vânzare-cumpărare fără cauză din partea vânzătorului deoarece nu primirea preţului este ceea ce l-a determinat pe acesta să înstrăineze bunul său. astfel că pentru fiecare parte contractantă.. civ. s. dec. Practică. proporţional cu valoarea lucrului vândut. 1752/1971 în C. A IV-a civilă. cit. op. chiar dacă nu reclamă neapărat o echivalenţă a elementelor cuantum-lucru. care nu poate înlocui în patrimoniul vânzătorului bunul înstrăinat. contraprestaţia celeilalte părţi reprezintă cauza pentru care a înţeles să contracteze 96. Notă la dec. contractul încheiat în 93 Trib. op. dec. 1165 C. op. Contracte speciale. p. 56-57 94 Trib. Seriozitatea preţului depinde. 33-34. preţul derizoriu nu se confundă cu preţul lezionar98 care poate conduce la anularea vânzării afectate de viciul leziunii. s. Supr. nr. 1998..pe anul 2006…. All Beck. p. 2002. dec. nr. cit. p. chiar inexistent. 95 Seriozitatea preţului este o chestiune de fapt ce se analizează nu numai raportat la valoarea bunului dar şi la subiectivismul părţilor. Turianu. împrejurare în care sunt aplicabile regulile specifice liberalităţilor (printre care şi reducerea şi raportul donaţiilor)94... părţile fiind însă libere să determine valoarea bunului şi deci preţul lui. ÎCCJ. adică să constituie cauza pentru care vânzătorul transmite dreptul său de proprietate.. p. a unei proporţii între cuantumul preţului fixat şi valoarea reală a bunului vândut. lipsit de cauză din partea vânzătoruluii. secţ. factori care îl pot determina pe vânzător să vândă bunul său la un preţ inferior sau pe cumpărător să cumpere la un preţ superior valorii bunului.. nesusceptibilă de o justificare normală 97. intelect. Contracte speciale.. p. a IV-a civilă.. 7/1971. 98 „Disproporţia dintre preţul vânzării şi valoarea imobilului creează ceea ce se numeşte „leziunea”. nu ratifică actul încheiat în aceste condiţii. Practică. dec. Trib. în acelaşi timp. p. Ed. 747/1993 în C. 37 . civ. 96 “Preţul trebuie să fie. dec. acţiunea în resciziune a convenţiei pentru leziune nu este admisă contractanţilor majori”.. exagerat de mic în raport cu valoarea bunului. Bucureşti. 697/1984. desigur. De asemenea. Apel Bucureşti.. 1303 C. leziunea este un viciu de consimţământ întâlnit în ipoteza în care există o disproporţie vădită între preţ şi valoarea bunului şi numai dacă persoana lezată este un minor cu vârsta cuprinsă între 14-18 ani care încheie singur contractul. fără încuviinţarea cerută de lege pentru încheierea unui asemenea act şi numai dacă minorul. În acelaşi sens.. civ.. care însă nu poate fi invocată ca motiv de anulare a convenţiei de către reclamanţii întrucât. 47-48.. exclude întotdeauna o disproporţie prea mare. în primul rând... nr. Rosetti. civ. cit. În acelaşi sens. care ar fi. secţ. Turianu. cit. 1245/1997 în Culegere de practică judiciară a Tribunalului Bucureşti 1993-1997. 185-187.Seriozitatea preţului depinde de existenţa unei proporţii între cuantumul preţului fixat de părţile contractante şi valoarea reală a bunului vândut”. dec.. însă poate fi valabil ca un contract de donaţie dacă “vânzătorul” a avut animus donandi. devenit major. 3/1990. Turianu. un preţ neserios este un preţ derizoriu. civ. de existenţa unui raport. civ. 61. civ.1597/2006 în Jurisprudenţa…. nr...o donaţie deghizată dacă există intenţia liberală a înstrăinătorului şi dacă îndeplineşte celelalte condiţii de validitate ale donaţiei.. s. fără a fi însă un preţ derizoriu şi aceasta întrucât formarea voinţei de a vinde şi a cumpăra este influenţată de numeroşi factori obiectivi dar şi subiectivi95. nr.. 747/1993. art. şi de propriet. dec. nr.. potrivit art. şi CSJ.. este de asemenea lovit de nulitate absolută ca vânzare93. contractul afectat de un preţ neserios. 47-48. p. de regulă. Seriozitatea preţului are aspectul unei situaţii de fapt şi constituie o problemă de apreciere a instanţei de judecată.. civ. op. nr. care poate fi astfel superior sau inferior valorii reale a lucrului. 109-112. CSJ. s. Este posibil ca preţul să fie inferior valorii lucrului vândut. Practică. 831/1989 în revista „Dreptul” nr. cere ca preţul să fie serios. C. Bucureşti. dec. Suceava. acest raport. Ed. nr. 187/1070 în RRD nr. 64 97 C. Jud. 3949/2000 în Curtea de Apel Bucureşti. Un preţ neserios. s.

stabileşte două obligaţii principale în sarcina vânzătorului: obligaţia de predare a bunului vândut şi obligaţia de garanţie faţă de cumpărător pentru evicţiune şi pentru vicii ascunse. or. Înţelesul convenţiei fiind îndoielnic. nr. sancţiunea nulităţii absolute pentru neseriozitatea sau fictivitatea preţului este în contradicţie cu sancţiunea nulităţii relative care afectează vânzarea lucrului altuia. apreciindu-se mai potrivită sancţiunea nulităţii relative şi aceasta întrucât: 1.. 1312 C. indiferent că se referă la obligaţiile vânzătorului sau ale cumpărătorului (art. vânzătorul este cel care stabileşte cadrul contractual. Scurte consideraţii. sunt autori care consideră ca aceasta formează obiectul unei obligaţii distincte. de regulă. stabileşte regula generală de interpretare a clauzelor contractuale: “când este îndoială. în materie de vânzare se aplică regula specială şi derogatorie prevăzută de art. ce revine vânzătorului101.)100. vânzătorul sau cumpărătorul. 1313 C. 218. prin puterea contractului de vânzare99 Philippe Malaurie. civ. Art. 1312 C. majore. vânzarea derogă de la regula generală şi aceasta pornind de la ideea că. A. Cât priveşte transmiterea dreptului de proprietate. Civ. este oricum sancţionat cu nulitatea relativă. Art. Art. 67 100 38 . Efectele contractului de vânzare-cumpărare Interpretarea clauzelor contractuale. Civ. Laurent Aynès. potrivit căreia clauzele neclare se interpretează în contra vânzătorului şi în favoarea cumpărătorului. cit. 983 C. Ciurea. 1. astfel. exigenţa unui preţ serios are drept raţiune de a fi protecţia unei părţi. p. În ceea ce priveşte interpretarea. or simulaţia sau absenţa preţului aduc atingere doar unor interese particulare nu şi ordinii publice. cit. cu încălcarea dispoziţiilor legale privind capacitatea.. 3. acestea se interpretează în contra vânzătorului şi deci în favoarea cumpărătorului. 2. sancţiunea unui preţ nesincer sau neserios este nulitatea absolută a contractului ca vânzare-cumpărare. chiar dacă de fiecare dată lipseşte un element esenţial al contractului99. Sancţiunea nulităţii absolute implică faptul că ordinea publică ar fi încălcată. op. p…. Fiind un contract sinalagmatic. op. Legiuitorul nu a prevăzut transferul proprietăţii ca o obligaţie distinctă a vânzătorului întrucât proprietatea se strămută la cumpărător. civ. convenţia se interpretează în favoarea celui ce se obligă”. nesocotirea unei reguli de protecţie ar trebui să aibă drept consecinţă o nulitate relativă. 1312 C. ceea ce în cauză înseamnă că termenul convenit pentru achitarea restului de preţeste cel susţinut de părţi 101 T. ceea ce presupune că mai întâi a avut loc calificarea contractului pentru a determina astfel regimul juridic ce îi este aplicabil. contractul de vânzare-cumpărare dă naştere la obligaţii reciproce şi interdependente ale părţilor ca efecte juridice. Prescure. dacă există îndoieli cu privire la înţelesul clauzelor contractuale. În doctrina franceză s-au exprimat opinii recente care găsesc discutabilă această sancţiune. Pierre-Yves Gautier. civ.aceste condiţii. Cum am precizat anterior. în cazul vânzării unui bun cert. Obligaţiile vânzătorului. face referire la interpretarea clauzelor contractuale într-un contract de vânzare-cumpărare.

Civ. Executarea obligaţiei de predare presupune uneori numai lăsarea bunului la dispoziţia 102 Art. De asemenea. îndată ce părţile s-au învoit asupra lucrului şi asupra preţului. Histoire du droit civil. nici măcar transmiterea posesiei bunului întrucât cumpărătorul.. S. prin remiterea cheilor clădirii în care acestea se află etc. în Ét.-Ph. 32 . p. 291 . Urs. 93-94. civ. 1315 C.).. Foarte des. Cum s-a precizat deja în doctrină. 1951. vânzătorul este un simplu detentor al bunului. Dreptul roman obliga vânzătorul nu la a transfera proprietatea. din moment ce obiectul contractului este acela de a transfera sau de a constitui un drept al cărui specific este acela de a fi opozabil tuturor? Printr-un contract translativ sau constitutiv de drept real. vânzarea. nr. Deak. această obligaţie se traduce prin obligaţia vânzătorului de a pune lucrul vândut la dispoziţia cumpărătorului105. precizează modul de executare a acestei obligaţii. 1295 al. noţiunea de „predare a lucrului vândut” nu presupune nici transmiterea proprietăţii bunului deoarece aceasta s-a realizat prin încheierea contractului. respectiv actele sau faptele ce trebuie săvârşite de vânzător pentru îndeplinirea obligaţiei sale: predarea bunurilor mobile se face prin tradiţiune. 2. Al.1295 al. Rosetti Bălănescu. Art. t. Dalloz. ci la a-i procura cumpărătorului o posesie liberă (o vacua possessio) şi inexpugnabilă. nu mai realizează prin ea însăşi transferul proprietăţii: necesităţile practice. 39 . în calitate de proprietar are şi posesia. 93 şi urm. 493. p. dacă părţile au amânat transferul proprietăţii la o dată ulterioară încheierii contractului. 103 J. :”Vinderea este perfectă între părţi şi proprietatea este de drept strămutată la cumpărător. CASTALDO. atunci vânzătorul are obligaţia de a îndeplini toate actele sau faptele necesare transferului de proprietate pentru a-şi îndeplini obligaţia prevăzută şi a transmite astfel dreptul la data stabilită în contract. deşi lucrul încă nu se va fi predat şi preţul încă nu se va fi numărat”. R. dar principiul comportă numeroase excepţii. cit. dar care nu transferă proprietatea. părţile pot prevedea prin acordul lor şi alte obligaţii în sarcina vânzătorului la fel cum pot modifica şi aceste două obligaţii principale. I. LGDJ. p. 1 C. 1315. Dreptul contemporan continuă să impună regula transferului proprietăţii prin simplul efect al contractului.102). cit. şi urm.cumpărare. Art. sp. FLOUR criticase această analiză: „Distincţia nu este artificială. cit. formalităţile publicităţii imobiliare104 explică dezvoltarea "ante-contractelor" de vânzare. în special cea imobiliară. predarea imobilelor se realizează prin remiterea cheilor sau a titlului de proprietate. p. ci presupune numai transmiterea detenţiei lucrului de la vânzător la cumpărător. I. este acelaşi lucru faptul de a nu exista sau de a nu fi opozabil”: „Quelques remarques sur l’évolution du formalisme”. 102. 1316 şi 1318 C. civ. 1314 C. civ. op. Angheni.. în privinţa vânzătorului. I. 2002. 104 J. civ. obligatorii. LÉVY şi A. Obligaţia de predare a lucrului vândut. 1 C. arată că „predarea este strămutarea lucrului vândut în puterea şi posesiunea cumpărătorului”. modificarea acestor obligaţii în sensul agravării sau micşorării răspunderii vânzătorului debitor urmând a se face cu respectarea unor limite legale. instantaneu în momentul realizării acordului de voinţă al părţilor. restabilind disocierea romană între forţa obligatorie a contractului şi transferul proprietăţii. ediţia a IV-a actualizată…op. op. aşadar. din momentul contractării şi transmiterii proprietăţii.. independent de predarea bunului sau plata preţului (art. 105 Fr. pe când predarea lucrurilor necorporale se face prin remiterea titlurilor sau folosirea lor de către cumpărător cu consimţământul vânzătorului atunci când bunurile se aflau deja în posesia sa (art. Băicoianu. Ripert. exista astfel o disociere între contract şi transferul proprietăţii care se îndeplinea printr-un act distinct ce se adăuga la vânzare103.

la măsurători. comodat. cumpărătorul poate cere completarea ei (dacă vânzătorul mai are teren în continuare) sau o reducere din preţ proporţională cu întinderea găsită lipsă. cu ocazia măsurătorilor. se constată că întinderea reală este mai mică decât cea specificată în contract. Cheltuielile de predare (cântărire. un imobil este mai mare decât cum era precizat în contract. 1104 C. încărcare etc) sunt în sarcina cumpărătorului. 1324. iar dacă excedentul depăşeşte a 20-a parte din întinderea arătată în contract.( plata fiind cherabilă). bunul se afla deja în detenţia cumpărătorului sub un alt titlu precum locaţiune. cumpărătorul poate fi obligat să plătească şi preţul acestui excedent.dacă imobilul s-a vândut pe un preţ determinat global (de ex. eventualele diferenţe de întindere se compensează (de ex. cumpărătorul poate solicita şi rezoluţiunea vânzării. Astfel : . dar numai dacă se vinde un bun individualizat. potrivit art. vânzătorul fiind în culpă (art.). cantitatea sau alte criterii prevăzute în contract. pe când un alt imobil este mai mic). Art. 1319 C. măsurare etc) sunt în sarcina vânzătorului. civ. el are facultatea de a alege şi rezoluţiunea vânzării (art. predarea se face la domiciliul debitorului (vânzătorului) potrivit regulilor generale stipulate de art. pentru vânzarea de imobile (mai ales terenuri) atunci când întinderea arătată în act nu corespunde întinderii reale (rezultată prin măsurătoare). acesta este prevăzut de regulă de părţi în contract. civ.). ..dacă s-au vândut mai multe imobile cu arătarea întinderii prin acelaşi contract şi preţ. depozit etc. Desigur. se constată că întinderea reală este mai mare decât cea specificată în contract. civ. termenul predării este imediat ce sa încheiat contractul de vânzare-cumpărare.1331 C. civ. este locul unde se afla bunul în momentul contractării.). Obiectul predării (art. rezoluţiunea poate fi cerută numai dacă întinderea reală nu poate servi destinaţiei avute în vedere de cumpărător la încheierea contractului (art. conform acordului lor de voinţă. dacă. potrivit dreptului comun în materia obiectului plăţii. Vânzătorul este obligat să predea cumpărătorului bunul vândut în măsura determinată în contract.dacă imobilul s-a vândut cu un preţ stabilit pe unitate de măsură (de ex. lei/mp). În toate aceste cazuri când poate solicita rezoluţiunea. iar în lipsă de stipulaţie. numărare. dacă. dacă vânzarea are ca obiect un lucru viitor sau un lucru de gen. dimpotrivă. 1000 mp cu preţul de 1 mil. civ. respectiv bunurile de gen şi cele viitoare. 40 . Locul predării bunului. În toate cazurile în care cumpărătorul este obligat să complinească preţul. predarea se va face în acel loc. vânzătorul este dator să predea întinderea arătată în contract. 1317 C. predarea se va face în calitatea. . prevăd dispoziţii speciale aplicabile în lipsă de stipulaţii contrare. cumpărătorul are dreptul la restituirea cheltuielilor vânzării şi chiar la daune-interese.). dacă contractul are ca obiect un lucru cert şi prezent. 1326-1334 C. ce poate fi localizat din momentul contractării. 1000 mp cu preţul de 10 miliarde lei) diferenţa dintre întinderea arătată în contract şi întinderea reală nu prezintă relevanţă decât dacă preţul acestei diferenţe reprezintă cel puţin a 20-a parte din preţul vânzării.cumpărătorului în cazul în care la încheierea contractului. dacă părţile au stabilit de comun acord un loc al predării. dacă părţile nu au stipulat altfel în contract (art. În cazul celorlalte bunuri. în lipsa unei alte înţelegeri a părţilor. Cu privire la termenul de executare a obligaţiei de predare. predarea sa se face în starea în care se afla în momentul vânzării. 1326 C. 1328 şi 1331 C. iar cheltuielile de ridicare (transport. civ. Civ. plata fiind astfel portabilă.

Rezoluţiunea şi rezilierea contractelor. vânzătorul este obligat să conserve bunul până la predare. deoarece nu s-a făcut în forma obligatorie prevăzută de lege”. s. civ. prescriptibile în termenul general de prescripţie de 3 ani care curge de la data stabilită pentru indeplinirea obligaţiei de predare. 15. civ. 1921/1999 în M. Deak. Acţiunea în rezoluţiunea vânzării sau acţiunea pentru executarea silită a obligaţiei de predare sunt acţiuni personale. 1618 C. vânzarea fiind un contract sinalagmatic. el trebuie predat în starea în care se afla la data contractării. Deak. Obligaţia accesorie predării. Dacă vânzătorul nu îşi execută total sau parţial obligaţia de a preda lucrul şi cu toate acestea solicită plata preţului. termenul curge de la încheierea contractului.. 108 Georges Vermelle. dacă cumpărătorul păstrează imobilul. 1331 C. 1079 C. cumpărătorul poate proceda la procurarea bunului vândut de la terţi pe cheltuiala vânzătorului108. 106 107 Fr. este obligat să plătească şi dobândă la suplimentul de preţ pe care trebuie să-l plătească pentru excedentul descoperit (art. cit. Vânzătorul este obligat de asemenea să predea şi accesoriile bunului vândut precum şi tot ce a fost destinat la uzul său perpetuu (de ex. Hamangiu. civ. p. ediţia a3-a. fiind eliberat de obligaţia de plată a preţului până când vânzătorul nu predă bunul . Corespondenţa privată întreţinută de recurenţii-reclamanţi cu pârâţii. nu are semnificaţia juridică a unei puneri în întârziere. Acţiunea pentru micşorarea sau majorarea preţului sau pentru rezoluţiunea contractului este prescriptibilă în termen de 1 an de la data încheierii contractului. născute din contract. forţa majoră.. Pivniceru.. 73 41 . Droit civil. Les contrats speciaux. Dalloz. 2000. p. prin intermediul executorului judecătoresc. Sancţiunea nerespectării obligaţiei de predare a bunului.. cumpărătorul poate solicita instanţei de judecată executarea silită în natură a obligaţiei de predare prin punerea lui în posesia bunului (mai întâì cu o punere în întârziere care va avea ca efect transferul riscului pieirii bunului către vânzător107) sau poate solicita rezoluţiunea contractului cu daune-interese. civ. trebuie concretizată obligatoriu.Vânzătorul răspunde ca un depozitar remunerat106 pentru pieirea sau deteriorarea bunului dacă nu dovedeşte existenţa unei cauze străine exoneratoare de răspundere : caz fortuit. 43. p. 1324 C. p. Dacă executarea silită în natură nu mai este posibilă şi lucrul vândut este un lucru de gen. Odată cu bunul vândut. F. potrivit art. 72-73 “Manifestarea de voinţă a creditorului prin care pretinde executarea obligaţiilor debitorului. Practică judiciară. având în vedere că. cumpărătorul trebuie să suporte cheltuielile de conservare a bunului dacă a devenit proprietar (şi deci deponent) în momentul perfectării contractului. dacă nu doreşte invocarea acestei excepţii sau dacă a plătit deja preţul. C.). potrivit art. op. acţiunea în revendicare sau în garanţie). cit. dec. Bucureşti. prin care aceştia sunt somaţi să se prezinte la notariat în vederea autentificării antecontractului încheiat între părţi. Dăscălescu. nr. Apel Iaşi. civ.. într-o notificare.) .M. el are totodată dreptul la restituirea cheltuielilor făcute pentru producerea fructelor (dacă a făcut asemenea cheltuieli). culpa cumpărătorului sau culpa unui terţ pentru care el nu este ţinut să răspundă. Ed. Dacă lucrul vândut nu se predă cumpărătorului în momentul încheierii contractului.1332 C. civ. Fr.. iar dacă nu s-a stabilit o dată. 2006. op. Potrivit art. cumpărătorul poate invoca excepţia de neexecutare a contractului (exceptio non adimpleti contractus). vânzătorul este obligat să predea cumpărătorului şi fructele pe care le-a perceput după transferul proprietăţii.

sau de sarcinile la care s-ar pretinde supus acel obiect şi care n-ar fi declarate”. civ. fie silită112. Cordial Lex. Ulterior. 1996. odată cu bunul pe care l-a cumpărat de la vânzător. Potrivit art. 110 M. 1337 109 C. Într-o altă definiţie dată în doctrină. I. vânzătorul va datora garanţia pentru evicţiune. evicţiunea constă în pierderea de către cumpărător a posesiunii sau a dreptului de proprietate asupra lucrului în tot sau în parte prin înlăturarea (împiedicarea) lui de la exercitarea atributelor acestui drept. 2. cumpărătorul nu este obligat la rândul său la garanţie însă.De asemenea.. 1337 C. cumpărătorul are dreptul la daune-interese. a) Garanţia contra evicţiunii este menită să asigure cumpărătorului stăpânirea liniştită a bunului. Obligaţia de garanţie contra evicţiunii funcţionează atât împotriva actelor provenind de la vânzător sau moştenitorii acestuia (aceştia fiind obligaţi să se abţină de la orice faptă care l-ar împiedica pe cumpărător să-şi exercite atributele dreptului său) cât şi împotriva actelor provenite de la un terţ ce valorifică un drept asupra lucrului vândut şi se întâlneşte în toate tipurile de vânzare. După ce va fi predat bunul. el a dobândit şi toate accesoriile acestui bun (respectiv toate drepturile şi acţiunile legate de acel bun) în virtutea art. Contractele civile. Obligaţia de garanţie.. vânzătorul trebuie să-i garanteze cumpărătorului posesia liniştită şi utilă a bunului. Prin evicţiune se înţelege pierderea dreptului de proprietate asupra bunului. Sinteză de practică judiciară în legătură cu dreptul de proprietate-acţiunea în revendicare. 1321 C. sau tulburarea cumpărătorului în exercitarea prerogativelor sale de proprietar. Vol. succesori universali. dar numai după punerea în întârziere a vânzătorului (art. 42 . 111 De exemplu. civ. în doctrină s-a precizat că. Prevăzută de art. A revendică bunul ca fiind al său astfel că Z pierde dreptul de proprietate asupra imobilului. în revista Dreptul. nr. Vânzătorul şi succesorii săi sunt răspunzători de evicţiune nu numai faţă de cumpărător dar şi faţă de succesorii acestuia. odată cu imobilul. Vânzătorul şi succesorii săi trebuie să se abţină de la orice act anterior sau posterior vânzării de natură a ameninţa drepturile sau folosinţa cumpărătorului sau a succesorilor săi. Dacă vânzătorul execută cu întârziere obligaţia de predare. această obligaţie există chiar dacă părţile nu au stipulat-o în contract şi poartă denumirea de garanţie legală. Y nu datorează garanţie pentru evicţiune faţă de Z (decât în anumite cazuri neîntâlnite în prezenta speţă). cu titlu universal şi cu titlu particular inclusiv succesorul cu titlu particular şi cu titlu gratuit faţă de care. Deşi. potrivit prevederilor legale. 1325 C. “vânzătorul este de drept obligat după natura contractului de vânzare. p. Obligaţia de garanţie a vânzătorului priveşte un dublu aspect : garanţia contra evicţiunii şi garanţia contra viciilor ascunse ale bunului vândut. 1336-1352 C. Turianu. Contractul de vânzare-cumpărare. fie că este voluntară. astfel că X va datora garanţie şi faţă de Z. X vinde un imobil lui Y. în calitate de donatar. Mureşan. astfel cum precizează dispoziţiile art. De asemenea.). p. 231. iar Y donează acest imobil lui Z. accesorii pe care le-a transmis la rândul său împreună cu bunul subdobânditorului cu titlu gratuit (accesorium sequitur principale)111. 78. civ. total sau parţial. Y a predat către Z toate accesoriile acestuia. el are la îndemână şi acţiunea în revendicare pentru obţinerea bunului109. civ. Ed. a răspunde către cumpărător de evicţiunea totală sau parţială a lucrului vândut. în cazul în care cumpărătorul a devenit proprietar în momentul perfectării contractului. ClujNapoca. 1/2004. adică toate drepturile şi acţiunile legate de bun şi deci şi dreptul la o posesie liniştită asupra bunului tradusă prin răspunderea vânzătorului X contra evicţiunii. rezultând din valorificarea de către un terţ a unui drept asupra lucrului care ar exclude dreptul cumpărătorului110..

Toader. Împotriva evicţiunii provenite de la vânzător. şi pentru orice sarcină ce ar greva lucrul vândut (un contract de ipotecă. În măsura în care nu se poate îndestula de la debitor. Les contrats civils.. o locaţiune. 113 C. în cazul moştenitorilor.. proporţional cu partea ereditară din bun. Evicţiunea…. cumpărătorul se va îndrepta cu o acţiune în despăgubire împotriva fiecărui vânzător/comoştenitor proporţional cu partea fiecăruia din bunul vândut sau. adjudecatarul îl poate acţiona pe debitorul urmărit pentru a fi despăgubit. 522 C. proc. un drept de uzufruct etc) şi care nu a fost adusă la cunoştinţa cumpărătorului la încheierea contractului. p.. este o obligaţie divizibilă între vînzători sau moştenitorii vânzătorului decedat deoarece are ca obiect o sumă de bani. p. op. 43 . Garanţia contra evicţiunii rezultând din faptele vânzătorului. după ce acesta formase deja obiectul unui contract de vânzare-cumpărare. op. îl tulbură pe cumpărător în folosinţa acestuia. op. adjudecatarul îi poate acţiona pe creditorii care au încasat preţul de adjudecare. Această prescripţie curge şi împotriva dispăruţilor. 9 114 Fr. Astfel. Cum s-a precizat în doctrină. tranzitând o parte din el) cât şi pentru o tulburare de drept. civ. cit. 520 C. Prin fapt personal al vânzătorului se înţelege orice act sau fapt anterior vânzării dar tăinuit faţă de cumpărător. rezultat din emiterea unei pretenţii juridice asupra lucrului (de exemplu. al. Vânzătorul şi succesorii săi mai sus menţionaţi răspund aşadar în egală măsură pentru o tulburare de fapt. obligaţia de garanţie contra evicţiunii este o obligaţie indivizibilă (indivizibilitate naturală) dacă priveşte abstenţiunea vânzătorilor. 1 şi 2 stabilesc mijloacele puse la dispoziţia adjudecatarului evins pentru repararea pagubei suferite: „ Dacă a fost evins total sau parţial. în limita sumei încasate de aceştia”. Traite pratique de droit civil francais. a 2-a. proc. dispune că „orice cerere de evicţiune. privind imobilul adjudecat se va prescrie în termen de 3 ani de la data înscrierii actului de adjudecare în cartea funciară.. În caz de pluralitate de vânzători113. minorilor şi persoanelor puse sub interdicţie”. tot indivizibilă este şi obligaţia de a face. civ. iar art. 15. devenită o obligaţie de a da respectiv de a-l depăgubi pe cumpărător. totală sau parţială. o servitute. Toader.. vânzătorul nu poate evinge 112 În cazul vânzării prin licitaţie publică. în cazul în care evicţiunea s-a produs. Evicţiunea.. obligaţia de garanţie. op. indiferent că este anterioară sau posterioară vânzării şi răspunderea vânzătorului va fi angajată indiferent că acesta a fost de bună sau de rea-credinţă.. ori ulterior vânzării dar neprevăzut în contract săvârşit de vânzător sau de succesorii săi universali sau cu titlu universali de natură a-l tulbura pe cumpărător în liniştita folosinţă a bunului114. Deak. este o obligaţie de a nu face ce incumbă vânzătorului cât şi succesorilor săi universali şi cu titlu universal. Vânzătorul trebuie să se abţină de la orice act care ar provoca o tulburare materială sau juridică dreptului de folosinţă al cumpărătorului. vânzătorul invocă un drept de servitute nedeclarat şi neprecizat în contract). sau închirierea bunului după ce anterior acesta formase obiectul unui contract de vânzare-cumpărare115. p. respectiv de a-l apăra pe cumpărător în cazul în care împotriva lui există o acţiune a unui terţ. art. 76. cit.. civ. cit.. Vânzătorul este obligat să se abţină de la orice tulburare de fapt sau de drept. rezultată dintr-un act material (de exemplu după contractare şi predarea terenului vândut. Doctrina şi practica judiciară consideră o tulburare de fapt provenită de la vânzător săvârşirea de către acesta a unui act juridic precum vânzarea bunului a doua oară. Deak.. 1952-1957 citat după C. cit. 75 115 Planiol et Ripert. ed. p. Fr. cumpărătorul se poate apăra printro excepţie personală numită excepţie de garanţie : cine trebuie să garanteze pentru evicţiune nu poate să evingă. după contractare.C.

316/1983 în RRD nr. aceasta din urmă netranscriindu-şi dreptul dobândit. 90. op. evicţiunea a primit o accepţiune mai largă. cit. considerând că şi servituţile aparente trebuie să fie declarate de vânzător. pârâtul-cumpărător s-a apărat invocând excepţia de garanţie pe care fiul o datora în calitate de moştenitor al vânzătorului. vânzătorul răspunde dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unei tulburări de drept. francez. Fr. Etimologic. 118 Philippe Malaurie. 2/1984. nefundamentată în drept. op. 356. 44 . dec. Macovei. p. s. cu alte cuvinte o sarcină nedeclarată ce grevează bunul cumpărătorului. op. Tulburarea de drept presupune că terţul emite o pretenţie juridică asupra lucrului. 230 citată din C. 1976.. Astfel. obligaţia de garanţie a vânzătorului se transmite pe cale succesorală către proprii săi moştenitori universali şi cu titlu universal. Vânzătorul nu se poate exonera totalmente de obligaţia de garanţie pentru tulburările provenite din fapta sa. cauza tulburării să fie anterioară vânzării şi cumpărătorul să nu fi cunoscut cauza evicţiunii. Cass. O tulburare de fapt.nici dacă ulterior dobândeşte o nouă calitate. nr.. nu şi împotriva unei tulburări de fapt pentru care cumpărătorul se poate apăra singur prin intermediul mijloacelor legale ca de exemplu acţiunile posesorii. nefiindu-i imputabilă acestuia. ci doar declanşarea unei proceduri de către un terţ contra cumpărătorului. în prezent. jurisprudenţa Curţii de Casaţie franceze a evoluat în sensul agravării răspunderii vânzătorului. Având un caracter patrimonial. Pierre-Yves Gautier. Garanţia contra evicţiunii provenind din fapta unui terţ. atunci când aparenţa nu este clară şi astfel cumpărătorul nu-şi poate da seama de ele. Laurent Aynès. pe care nu o avea în momentul perfectării vânzării116. În acest sens. p. ele ar fi vizibile. Evicţiunea.. Bull. coordonator I. ediţia a IV-a actualizată…op. Toader. nr. 58.. 120 Trib. o servitute119 sau chiar o ipotecă care implică riscul pierderii bunului pentru cumpărător sau titularul unui drept de creanţă precum dreptul de folosinţă ce decurge dintr-un contract de locaţiune de care cumpărătorul nu a avut cunoştinţă la încheierea contractului sau obligaţia de a plăti contravaloarea îmbunătăţirilor aduse bunului de către locatar şi care este opozabilă cumpărătorului120. cit. căci cea aparentă se prezumă a fi cunoscută de cumpărător.Terţul se poate pretinde astfel titularul unui drept real asupra bunului. civ. p. un uzufruct... 1056/1976 în Culegere de decizii ale Tribunalului Suprem pe anul 1976. cit. cit. civ. pretenţie ce poate fi un drept real sau de creanţă asupra bunului. nr. În procesul intentat de fiu contra acestui cumpărător pentru lipsa transcrierii dreptului. 1628 C. Dogaru. 19. întocmai după modelul art.). astfel că nu mai este necesară existenţa unei acţiuni în justiţie. 105... prin definiţie. acceptant pur şi simplu al moştenirii. Deak. 116 117 D. Alexandresco. a) Vânzătorul răspunde numai pentru o tulburare de drept provenită din partea unui terţ. 1339 C. civ. p. evicţiunea înseamnă pierderea dreptului cumpărătorului în urma unei acţiuni în justiţie exercitată de un terţ. posterioară vânzării.. o asemenea clauză din convenţia părţilor prin care acestea înlătură obligaţia de garanţie a vânzătorului pentru fapte personale este lovită de nulitate absolută (art. cit. nu poate atrage răspunderea vânzătorului.. fiul lui de cujus.. p. cit. Supr. cam. 119 Doctrina noastră consideră că vânzătorul răspunde numai pentru o servitute neaparentă. precum un drept de proprietate. p.. a 3-a. op. Cât priveşte evicţiunea provenită de la un terţ. p. civ. p. dacă pretenţia acestuia este incontestabilă şi există pentru cumpărător un just fundament de a se teme de o evicţiune 118. dec.105. chiar dacă. 114. civ. 214-215. C. op. În schimb. având aşadar obligaţia de a nu-l tulbura pe cumpărător117.. cumpărase de la tatăl său un imobil pe care acesta îl vânduse anterior unei alte persoane.

p. Cantacuzino. cit. cit. p. 125 126 Trib. Dacă cumpărătorul este acţionat în judecată de către un terţ în legătură cu bunul-obiect al contractului. op. 123 G.. cumpărătorul trebuie să se apere singur în calitatea sa de proprietar care suportă riscurile.. b) Există obligaţia de garanţie a vânzătorului numai dacă evicţiunea are o cauză anterioară vânzării. 116.. p. 114 Fr. devenit proprietar. cit.. dacă cauza tulburării este posterioară contractării. constând în faptul că acesta nu a cunoscut cauza de evicţiune la data încheierii contractului. op. neexistând garanţie dacă tulburarea se datorează unui caz fortuit sau chiar culpei cumpărătorului. 45 . op. op. 627. Toader. Conţinutul şi modul de funcţionare a obligaţiei de garanţie pentru evicţiune. B. instanţa de judecată s-a pronunţat în sensul respingerii acţiunii introduse de cumpărător pentru rezoluţiunea contractului întrucât motivul invocat de acesta şi anume situarea imobilului cumpărat într-o zonă supusă sistematizării. op. op. p. cit. Suceava. în condiţiile în care cumpărătorul a cunoscut acest aspect consemnat în chiar cuprinsul contractului125. vânzătorul este obligat să se abţină de la orice act sau fapt care l-ar tulbura pe cumpărător. cit. Dacă cumpărătorul cunoştea în momentul vânzării că o terţă persoană are sau pretinde un drept asupra bunului. Chirică. op. Astfel. 7/1987. p. Atâta timp cât evicţiunea nu s-a produs. 74. Deak.. 45. Vermelle... vânzătorul trebuie să întreprindă tot ce îi stă în putinţă pentru a apăra dreptul cumpărătorului. cit.Va subzista obligaţia de garanţie a vânzătorului şi în cazul în care lucrul vândut este grevat de o sarcină nedeclarată cumpărătorului. Totodată. riscul este al cumpărătorului şi nu mai subzistă obligaţia de garanţie. Atunci când evicţiunea este pe cale să se producă... dec. Tulburarea trebuie să fie imputabilă vânzătorului. p. Într-o speţă.. nu poate fi reţinuta drept cauză de evicţiune. op. obligaţia vânzătorului fiind aşadar o obligaţie de a face. nr. vânzătorul poate interveni în proces pentru a-l apăra pe cumpărător pe calea procedurală a unei cereri de 121 122 Coordonator I. atunci contractul are un caracter aleatoriu. vânzătorul trebuie să dovedească cunoaşterea efectivă de către cumpărător a cauzei de evicţiune în momentul perfectării contractului şi nu doar o simplă posibilitate de cunoaştere cum este cea dată de exemplu de înscrierea sarcinii în registrele de publicitate imobiliară126. Fr. este o obligaţie de abstenţiune. p. p.. 1398/1986 în RRD nr. avea posibilitatea de a întrerupe cursul prescripţiei achizitive123. pentru a fi exonerat de răspundere. 45. ediţia a IV-a actualizată. de a nu face. Dovada cunoaşterii cauzei de evicţiune de către cumpărător în momentul contractării trebuie făcută de vânzător. Evicţiunea . Dogaru. Dogaru. M. c) O altă condiţie necesară pentru angajarea răspunderii vânzătorului este buna credinţă a cumpărătorului. 106. cit. şi în acest caz. dar faţă de care s-au îndeplinit formele de publicitate imobiliară şi aceasta întrucât publicitatea vizează raporturile cumpărătorului cu terţii şi nu raporturile dintre vânzător şi cumpărător121. C. op. p. 106. p. bunul este supus exproprierii122. s-a apreciat că uzucapiunea începută anterior vânzării şi finalizată ulterior nu reprezintă un caz de evicţiune deoarece cumpărătorul... 87. civ. vânzătorul datorează garanţie. totuşi. cit. coordonator I.. dacă împlinirea cursului prescripţiei era iminentă124. Aşadar. cit... 124 D. Jud.. Deak. Vermelle. ediţia a IV-a actualizată. vânzătorul nu răspunde de evicţiune dacă ulterior perfectării contractului. 69.. G.

Din momentul în care cumpărătorul a cunoscut pretenţiile terţului asupra lucrului. op. b) valoarea fructelor pe care cumpărătorul a fost la rândul său obligat să le restituie terţului evingător. dacă vânzătorul nu intervine în proces în mod voluntar. separat. C. 218. Cum s-a precizat în doctrină. p. p.... cumpărătorul a pierdut în întregime dreptul de proprietate asupra bunului. 485 C. 1341 C. faţă de vânzător. Restituirea integrală a preţului primit de vânzător se va face nu numai către cumpărător dar şi către un subdobânditor subsecvent. 128 Philippe Malaurie. Pierre-Yves Gautier. Răspunderea vânzătorului. op. p. op. civ. pe cale principală. 46. despăgubiri care vor conţine. astfel introdus în proces.intervenţie accesorie. c) vânzătorul este obligat şi la restituirea cheltuielilor efectuate de cumpărător atât în procesul cu terţul evingător cât şi în procesul cu vânzătorul (dacă a existat acest proces) şi de asemenea cheltuielile ocazionate de perfectarea contractului de vânzare-cumpărare şi care au fost suportate de cumpărător. op.. contractul este rezoluţionat şi cumpărătorul va fi despăgubit. 46 . 108 130 G. În situaţia în care evicţiunea s-a produs şi terţul l-a evins pe cumpărător sau pe succesorul său. invocând excepţia procesului rău condus şi arătând că avea mijloace pentru a apăra dreptul în discuţie (art. după pierderea procesului cu terţul evingător. Vermelle. d) nu în ultimul rând. Atâta timp cât cumpărătorul a fost de bună-credinţă. cit. cumpărătorul trebuie să ceară introducerea sa în proces pentru a-l apăra contra pretenţiilor terţului. dacă cumpărătorul a tras foloase de pe urma stricăciunilor produse lucrului (art.. pe calea unei cereri de chemare în garanţie. vânzătorul va fi obligat să plătească cumpărătorului daune interese dacă acesta din urmă a suferit un prejudiciu ce nu este acoperit prin 127 Vânzătorul se poate baza pe o asemenea apărare a procesului rău condus doar atunci când este evident că „motivul pierderii procesului de către cumpărător a fost proasta apărare”. cit.. respectiv întinderea obligaţiei de despăgubire. vânzătorul nu va fi obligat la restituirea integrală a preţului. cumpărătorul continuă să fie de bună-credinţă. cit. chiar dacă a trecut o perioadă de timp între plata preţului (de către cumpărător) şi rambursarea sa (de către vânzător) şi chiar dacă până la acest moment.. potrivit art.). el este un posesor de bună-credinţă şi păstrează fructele produse de lucru. cerere pe care o face din punct de vedere procedural. Deak. urmând să-l despăgubească pe acesta (obligaţie de a da). necunoscând evicţiunea. lucrul s-a depreciat sau valoarea sa s-a redus (sau bunul chiar a pierit 128) din cauze fortuite sau chiar din neglijenţa cumpărătorului129. Vânzătorul... vânzătorul poate fi scutit de obligaţia de garanţie. p. civ. civ.366. Laurent Aynès. Dacă evicţiunea a fost totală. cit..: a) preţul integral al bunului cumpărat. civ. 1351 C. ediţia a IV-a actualizată. urmând să oprească o parte egală cu foloasele realizate. nr. astfel că el are dreptul la restituirea fructelor pe care a fost obligat a le restitui. Dacă însă cumpărătorul nu îl introduce în proces pe vânzător şi pierde procesul cu terţul. vânzătorul trebuie să răspundă pentru paguba suferită de cumpărător. Toader. 92. conform art. chiar dacă acesta a plătit pe bun un preţ inferior sau superior130. Nimic nu îl împiedică însă pe cumpărător să îşi asume acest risc127 şi să promoveze o acţiune în garanţie împotriva vânzătorului. Alexandresco. suma fiind chiar cea plătită de cumpărător fără a fi reevaluată prin aplicarea nominalismului monetar.. depinde de întinderea evicţiunii suferite de cumpărător. 1342 şi 1343 C. Efectele garanţiei în caz de evicţiune consumată totală. 129 D.cit. Evicţiunea. el a devenit un posesor de rea-credinţă. Fr. obligat la restituirea către terţ a fructelor produse de lucru. op.).. va putea să apere cu toate mijloacele de care dispune dreptul cumpărătorului.

fiind o acţiune personală patrimonială. op. 3 alin. micşora sau chiar şterge obligaţia de garanţie pentru evicţiune cu 131 D.. se prescrie în termenul general de prescripţie de trei ani.. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă. Dispoziţiile legale care reglementează obligaţia de garanţie a vânzătorului. civ. Dacă are loc rezoluţiunea. indiferent de buna sau reaua-credinţă a vânzătorului sau de cauza sporirii valorii bunului. 227. 1344 C. nu au un caracter imperativ. obligat la restituire va fi în principal terţul şi numai în subsidiar vânzătorul. În acest caz. Deak. dacă la data evicţiunii. civ. până în acest moment obligaţia vânzătorului fiind condiţională. 111.. vânzătorul va trebui să-i restituie cumpărătorului toate cheltuielile necesare conservării bunului şi utile (făcute pentru îmbunătăţirea şi sporirea valorii bunului) pe care cumpărătorul le-a făcut cu bunul precum şi cheltuielile de întreţinere. Fr. cumpărătorul poate de asemenea alege între rezoluţiune (posibilă atunci când aceste servituţi sunt aşa importante încât cumpărătorul nu ar fi cumpărat dacă le-ar fi cunoscut) sau menţinerea vânzării cu daune interese. Evicţiunea.1347 C.. 1349 şi 1350 C. numită garanţie de drept.131 Garanţia convenţională. astfel că ea va lua naştere în momentul îndeplinirii condiţiei. p.. e) în fine. ediţia a IV-a actualizată. 1 din Decretul nr. a) Rezoluţiunea poate avea loc doar dacă pierderea suferită are o asemenea însemnătate pentru el. Întocmai ca şi art. diferenţa dintre valoarea actuală a bunului şi preţul plătit. civ. lux sau plăcere) efectuate de cumpărător. acestea urmând a fi stabilite potrivit dreptului comun (art. 109. pot mări. civ. Prescripţia acţiunii în garanţie a cumpărătorului. cit. el va fi obligat inclusiv la restituirea cheltuielilor voluptorii (cele făcute în scop de agrement. civ. ele putând fi modificate prin acordul de voinţă al părţilor. indiferent de creşterea sau scăderea valorii bunului între cele două momente (al contractării şi al evicţiunii). Dacă evicţiunea este parţială. Potrivit art.. op. cumpărătorul a pierdut o cotă ideală din dreptul său de proprietate sau o parte din lucru sau dreptul său este grevat de o sarcină nedeclarată.). op. Potrivit art.... p. francez. 1635 din C. reprezintă daune interese pe care vânzătorul le datorează cumpărătorului... 1346 C. încât în aceste condiţii nu ar fi încheiat contractul (art. b) Dacă cumpărătorul nu poate sau nu doreşte să obţină rezoluţiunea vânzării. 1348 C. cumpărătorul va restitui lucrul.1338 C. vânzătoul nu poate restitui o parte din preţ proporţională cu partea pierdută de cumpărător. bunul are o valoare superioară celei din momentul contractării. C. dacă aceste cheltuieli profită terţului evingător. prin convenţie. cit. român prevede că dacă vânzătorul a fost de rea-credinţă.. înstrăinând un bun ce nu îi aparţine. Acest termen începe să curgă de la data producerii evicţiunii. Acţiunea în garanţie a cumpărătorului contra vânzătorului. civ. p. iar vânzătorul va fi obligat la despăgubiri întocmai ca în cazul evicţiunii totale. Efectele garanţiei în caz de evicţiune parţială. el are dreptul de a primi de la vânzător despăgubiri care vor fi echivalente cu valoarea părţii pierdute prin evicţiune calculate la data producerii evicţiunii. ci va trebui să restituie valoarea părţii pierdute de cumpărător. potrivit art. cit. 47 . Toader. Potrivit art. Alexandresco.). În cazul în care lucrul vândut este grevat de servituţi neaparente şi nedeclarate la momentul contractării. civ. art.restituirea preţului. părţile. el are dreptul de a alege între rezoluţiunea vânzării sau menţinerea contractului şi despăgubiri pentru pierderea parţială suferită.

deţinerea lui fiind lipsită de cauză. op. clauza prin care vânzătorul ar fi exonerat total de obligaţia de garanţie în acest caz. 1339 C. Băicoianu. cumpărătorul are dreptul la o acţiune în anulare deoarece substanţa lucrului pe care l-a cumpărat fiind alta decât cea dorită.anumite limite.). 1340 C. Dacă în primul caz. Deak. Limitele modificării garanţiei de drept privesc micşorarea şi înlăturarea obligaţiei vânzătorului. numai că vânzătorul va fi întotdeauna obligat să restituie preţul. astfel. vânzătorul răspunde faţă de cumpărător nu numai pentru evicţiune dar şi pentru viciile ascunse ale lucrului vândut. Noţiune. p. numai că lucrul pe care a dorit să îl cumpere şi pe care l-a şi cumpărat prezintă anumite defecte care îi dau posibilitatea unei acţiuni în răspundere contra vânzătorului 132 Fr. C. el fiind obligat să asigure cumpărătorului o folosinţă nu numai liniştită dar şi utilă a bunului. consimţământul exprimat de cumpărător este unul valabil. cit. 48 . cumpărătorul a cumpărat lucrul voit în substanţa sa. caz în care garanţia vânzătorului se va numi garanţie convenţională (de fapt). orice convenţie contrară fiind lovită de nulitate absolută (art. pe când în cazul viciului ascuns. în ceea ce priveşte obligaţia de garanţie pentru evicţiunea provenită din faptul personal al vânzătorului. aceasta nu poate fi micşorată sau înlăturată. Garanţia contra viciilor lucrului vândut. Astfel cum s-a precizat în doctrină132. cit. op. nu ar fi cumpărat lucrul sau ar fi plătit un preţ mai redus (art. Părţile sunt libere să agraveze obligaţia vânzătorului contra evicţiunii. având consimţământul viciat. Rosetti Bălănescu. Cât priveşte evicţiunea provenită de la un terţ.. civ. Aceste vicii se mai numesc şi vicii redhibitorii întrucât acţiunea prin care cumpărătorul poate solicita rezoluţiunea vânzării datorită acestor vicii se numeşte acţiune redhibitorie. civ. pe când în celălat caz. există oarecare asemănări între viciul ascuns care afectează normala întrebuinţare a lucrului şi viciul de consimţământ al erorii asupra substanţei obiectului lucrului (error in substantiam). nu a cumpărat lucrul pe care l-a dorit. p. civ. 923. numai că acesta suferă de un defect care îi afectează normala întrebuinţare sau îi micşorează valoarea şi utilitatea. Hamangiu.). Astfel cum rezultă din dispoziţiile legale mai sus amintite. dacă însă cumpărătorul a cunoscut pericolul evicţiunii în momentul contractării sau dacă a cumpărat pe propria răspundere. Al. este valabilă. cumpărătorul. vânzătorul poate fi eliberat şi de plata preţului. Orice asemenea clauză trebuie să fie precizată expres în contract şi să nu fie îndoielnică. în această privinţă neexistând limite. Cele două instituţii nu se pot confunda întrucât viciul erorii presupune că. contractul dobândind un caracter aleatoriu în care cumpărătorul şi-a asumat şansa pierderii sau a câştigului (art. Prin viciu se înţelege lipsa unei însuşiri sau calităţi a lucrului care fac ca acesta să fie impropriu întrebuinţării după destinaţie sau valoarea şi utilitatea să i se micşoreze într-atât încât se presupune că dacă cumpărătorul ar fi ştiut.. I.). vânzătorul se poate obliga să garanteze şi dacă evicţiunea are o cauză posterioară vânzării sau obligaţia sa poate viza şi o tulburare de fapt provenită de la un terţ etc. 1352 C. 84-85. spre exemplu. el nu şi-a exprimat un consimţământ valabil la contractare.

133. nr.. Condiţii. Pivniceru. acela care nu poate fi descoperit în urma unei verificări serioase şi pe cale obişnuită. Dacă necunoaşterea viciului se datorează lipsei de informare. Se consideră viciu ascuns. nr. Vânzătorul nu răspunde pentru viciul care a apărut ulterior contractării (a cărui cauză este ulterioară vânzării). p. 679/1986 în Revista Română de drept nr. fiind chiar asistat de un specialist133. dec. 61-63. nr. p. umiditate în pardoseală. intelect. civ.12/1985. nr. civ. 89. nr. 49 .M. eroarea asupra calităţii substanţiale a obiectului vânzării neputând fi reţinută în condiţiile în care cumpărătorul a dorit să cumpere şi a şi cumpărat un computer. op. civ. asupra calităţilor pe care acesta le are ori.91. a III-a civ. 58. Viciul este ascuns dacă nu a putut fi constatat de cumpărător cu prilejul examinării lucrului cumpărat. iar vânzătorul nu i-a adus la cunoştinţă viciul bunului. dec. 151/1990 în M. cumpărătorul având la îndemână fie acţiunea în rezoluţiune. “printr-o analiză de laborator135”. acesta neputând fi constatat la o verificare normală chiar atentă întrucât nu era vizibil la acea dată”137. 137 CSJ. Vânzătorul răspunde pentru viciile lucrului dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: 1. nr. şi aceasta întrucât cumpărătorul a devenit proprietar şi în această 133 C Apel Iaşi. fie acţiunea în reducerea preţului în condiţiile art. eventual.. dec. secţ. Jud. dec. 541/1973 în CD. dec. şi de propriet. sau vicii care nu puteau fi depistate decât “în condiţiile unei temperaturi scăzute care nu exista la data cumpărării136”. secţ. p. cumpărătorul poate să apeleze la o persoană calificată. iar dacă nu a făcut-o şi-a asumat riscul respectiv”138. 1973.. 1/1987. p. nr.). sunt vicii ascunse acelea care nu pot fi constatate decât “prin expertiză tehnică134”. dec. 138 Trib. op. Dăscălescu. F. de experienţă sau nepricepere a cumpărătorului. viciul să fie ascuns.. Supr. Dăscălescu. 1355 C. p. 62-63.. astfel că a revenit practicii judecătoreşti însoţite de doctrină sarcina de a stabili în ce măsură un defect al lucrului vândut necunoscut de cumpărător poate fi considerat un viciu ascuns ce poate antrena răspunderea vânzătorului. p.6/1989. viciul (cauza viciului) să fi existat în momentul încheierii contractului139. 612/1985 în Revista română de drept nr. p. 1252/2003 în M. 136 Trib.. nr. civ. 67-68 . p. Bucureşti. civ. răspunderea vânzătorului nu va fi antrenată deoarece “atunci când este vorba de un lucru pentru a cărui cunoaştere. secţ. dec.. cit. 2. 139 Trib..M. 134 Trib. În practică s-a stabilit în mod corect că acţiunea cumpărătorului prin care solicită anularea vânzării datorită unor vicii ale însuşi obiectului vânzării nu poate fi admisă.7/1985. 1859/1988 în Revista Română de drept nr.. F. 5/1983 în Revista Română de drept nr. este necesară o anumită pregătire. Este de asemenea ascuns viciul constând în “potenţiala infiltrare a apei pluviale în pereţii imobilului. Pivniceru. civ. 1936/1984 în Revista Română de drept nr. 135 Trib. cit. civ. civ. 746/1999 în Jurisprudenţa Curţii de Apel Iaşi în materie civilă pe anul 1999.. 67. viciul care nu poate fi observat de tipul abstract al unui cumpărător prudent şi diligent. civ. viciu existent la data încheierii contractului şi care nu era vizibil la această dată datorită unei lungi perioade calde şi fără ploi şi renovării apartamentului de către vânzători. 66. Astfel. Hunedoara. nr. p. Supr. dec. iar imputarea adusă cumpărătorului de către vânzători că nu a detectat viciul la cumpărare din neglijenţă este neîntemeiată. Supr.precum o acţiune în rezoluţiune sau o acţiune în reducerea preţului şi nicidecum o acţiune în anulare. 1353 C. Legiuitorul nu precizează în ce condiţii viciul poate fi ascuns faţă de cumpărător. instalarea stării ireversibile de igrasie. secţ. vânzătorul nu răspunde pentru viciile aparente şi pe care cumpărătorul putea singur să le observe (art. a unor defecţiuni. dec.. secţ. civ. 6/1983.

43-46. Cumpărătorului îi revine sarcina de a dovedi îndeplinirea cumulativă a acestor 143 condiţii .. decât dacă s-a obligat expres la aceasta prin contract.. viciul să prezinte o anumită gravitate astfel încât din cauza sa lucrul devine impropriu de întrebuinţat după destinaţie sau întrebuinţarea sa este atât de micşorată încât se presupune că. ediţia a IV-a actualizată. cumpărătorul nu l-ar fi cumpărat sau ar fi plătit un preţ mai mic. adică să împiedice utilizarea lucrului. civ. p. vânzătorul va răspunde pentru viciile apărute până la data transferului dreptului de proprietate. întrunirea cumulativă a condiţiile expuse anterior dădea dreptul cumpărătorului de a alege între a cere fie rezoluţiunea vânzării prin acţiunea redhibitorie.. secţ. sem.. Pierre-Yves Gautier. În atare situaţie.. Deak. aceea de a cere vânzătorului remedierea viciului (sau să fie autorizat el de instanţă a efectua această remediere pe 140 141 Fr. nr. 1360 C. Potrivit art. în practică şi în doctrină a fost stabilită şi o altă variantă pentru cumpărător. dec.. astfel cum este definit de art. p. Încă din dreptul roman. de asemenea. De asemenea. Laurent Aynès. Dacă cumpărătorul nu a devenit proprietar. 1399 C. Efectele şi întinderea obligaţiei de garanţie contra viciilor ascunse. 50 . fie menţinerea vânzării însă cu o reducere corespunzătoare a preţului prin intermediul acţiunii estimatorii. secţ. indiferent că este o vânzare cu plata preţului în rate. în cunoştinţă de cauză. o vânzare sub condiţie. exceptând cazul în care cumpărătorul căzuse de acord cu vânzătorul cu privire la această utilizare. dec. vânzătorul datorează garanţie contra viciilor ascunse ale lucrului. cit. op. 1354 C. Bucureşti. p. 607 R/2004 în Culegere de practică judiciară. Pe lângă aceste două posibilităţi. dispune că vânzătorul unui drept succesoral nu răspunde decât de calitatea sa de moştenitor nu şi de conţinutul universalităţii transmise. op.. obligaţia de garanţie a vânzătorului contra viciilor lucrului nu există în cazul vânzării publice realizate prin licitaţie publică în faţa instanţei de judecată. 1352 C.. acţiunea dobânditorului poate fi promovată numai dacă se face dovada gravităţii viciilor ascunse ale lucrului transmis precum şi faptul că acestea au existat la data transmiterii142. Recurentulreclamant nu a administrat probe din care să rezulte că a înţeles să încheie contractul numai în considerarea faptului că autoturismul era prevăzut cu sistem de protecţie AIRBAG”. ediţia a IV-a actualizată. aceeaşi va fi soluţia şi dacă lucrul este utilizat contrar destinaţiei sale. Lumina Lex. nu constituie un viciu ascuns al autoturismului.. 885/1984 în Revista română de drept nr.... 2005.calitate va suporta şi riscul deteriorării sau pierderii bunului. Trib. lipsa sistemului de protecţie de tip AIRBAG. 144 Fr. nr. nr. art.. a IV-a civilă. civ. neatrăgând răspunderea vânzătorului dacă este puţin important. op. 387. p. Deak. 3.117.. Potrivit art. 3/1985. civ. S-a apreciat că defectul ce afectează lucrul nu trebuie să se refere la substanţa sau esenţa sa pentru a fi considerat viciu grav140. Philippe Malaurie. 143 “În cauză. o vânzare de drepturi litigioase etc şi indiferent că bunul vândut este nou sau deja folosit144. 142 Trib. necunoscând sau cunoscând aceste vicii în momentul încheierii contractului. Vânzătorul nu datorează garanţie atunci când viciul a apărut ca urmare a unei utilizări defectuoase a bunului de către cumpărător. 116. civ. afectând doar frumuseţea (în afară de produsele de lux) sau calităţile sale secundare141. Bucureşti. civ. 74-75. Ed. buna sau reaua-credinţă a vânzătorului va influenţa numai întinderea obligaţiei de garanţie ce îi revine. Întâlnim obligaţia de garanţie pentru vicii la orice tip de vânzare. indiferent că a fost de bună sau de rea-credinţă. Supr.. cu prilejul celei de-a doua verificări tehnice effectuate la cererea reclamantului. constatată ulterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare. cit. II 2004. Trebuie ca viciul să fie redhibitoriu. cit.

119.. cumpărătorul poate cere rezoluţiunea vânzării. 6/1983. Pierderea calitativă suferită de lucru ca urmare a descoperirii viciului urmează a fi stabilită printr-o expertiză care va determina de asemenea şi în ce măsură se impune reducerea preţului vânzării.cheltuiala vânzătoului). termen care curge de la data descoperirii viciului. 1359 că “acţiunea pentru vicii redhibitorii trebuie să fie intentată de cumpărător în termen scurt”.”.. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă a stabilit prin art. Deak. ca şi în cazul garanţiei contra evicţiunii. el se poate la rândul său îndrepta cu acţiune împotriva vânzătorului. 1648)148. civ. Decretul nr. 148 Art. iar vânzătorul va restitui preţul şi cheltuielile efectuate de cumpărător cu ocazia perfectării contractului de vânzare-cumpărare. solicită doar o reducere a preţului proporţională cu pierderea valorii lucrului ca urmare a viciului descoperit. nr. dorind menţinerea vânzării. Astfel. Termenul de prescripţie al celor două acţiuni. un prim mijloc juridic pus la dispoziţia cumpărătorului de art. ci a lăsat la aprecierea judecătorului determinarea acestei perioade cât şi momentul de începere. p. 51 . 146 Fr.Jud.. dec. ediţia a IV-a actualizată. acesta din urmă se poate îndrepta atât împotriva cumpărătorului (care la rândul său este dator să îl garanteze în calitatea sa de vânzător) cât şi împotriva vânzătorului. Deşi Codul civil prevede obligaţia vânzătorului de reacredinţă de a plăti cumpărătorului daune-interese numai în ipoteza rezoluţiunii vânzării. civ. în măsura în care această remediere este posibilă şi valoarea remedierii nu depăşeşte valoarea bunului. iapa suferea de o boală ce nu a putut fi diagnosticată decât printr-o analiză de laborator). op. p. civ. 5 că “dreptul la acţiunea privitoare la viciile ascunse ale unui lucru 145 „În situaţia în care bunul vândut avea un viciu ascuns care nu a fost cunoscut de vânzător (în speţă. el va datora cumpărătorului şi daune-interese în măsura prejudiciului cauzat. ca accesoriu al acesteia. prejudiciu ce urmează a fi dovedit de cumpărător 145. cu condiţia ca viciul să fie anterior primei vânzări147. dacă viciul (cauza sa) a existat anterior perfectării primei vânzări. dar nu poate solicita daune (în speţă. cel care a dobândit de la cumpărător. 1355 C. Codul civil român nu a prevăzut o anumită perioadă de timp în care aceste acţiuni ale cumpărătorului pot fi introduse. cit. Dacă vânzătorul a fost de rea-credinţă. acţiune prin care cumpărătorul solicită rezoluţiunea (desfiinţarea) vânzării cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară: cumpărătorul va restitui lucrul. Când cumpărătorul este chemat în garanţie de subdobânditor. De precizat că cel care are un drept de opţiune între aceste acţiuni este cumpărătorul.. francez a fost modificat prin Ordonanţa din 17 februarie 2005 care a stabilit un termen de 2 ani în care pot fi introduse cele două acţiuni. cunoscând viciile lucrului şi necomunicându-le cumpărătorului cu ocazia perfectării contractului. este acţiunea redhibitorie. 5/1983 în Revista română de drept nr. 58. garanţia contra viciilor ascunse se transmite odată cu vânzarea. fără a fi obligat să plătească vânzătorului contravaloarea folosinţei până în acel moment. Vânzătorul datorează garanţie nu numai faţă de cumpărător dar şi faţă de subdobânditorul subsecvent.. plata cheltuielilor făcute cu întreţinerea animalului). Ca şi acţiunea în garanţie contra evicţiunii. doctrina admite această obligaţie a vânzătorului şi în cazul acţiunii estimatorii146. Un alt mijloc juridic pe care îl are la îndemână cumpărătorul este acţiunea estimatorie prin care cumpărătorul.. 1648 C. acţiunea cumpărătorului împotriva vânzătorului său se numeşte acţiune recursorie.. mărginindu-se doar să precizeze prin art. Întocmai ca şi Codul civil francez (art. Hunedoara. Instanţa de judecată este suverană în a aprecia dacă viciul descoperit afectează într-atât bunul încât se impune rezoluţiunea contractului sau suntem în prezenţa unei exercitări abuzive a dreptului de către cumpărător. Trib.. 147 În literatura franceză.

fără a putea fi modificate prin voinţa părţilor. În ceea ce priveşte agravarea răspunderii vânzătorului. în cazul relei-credinţe a vânzătorului. ediţia a IV-a actualizată. el se aplică şi în cazul limitării răspunderii vânzătorului. iar în cazul construcţiilor cel mai târziu de la împlinirea a trei ani de la predare149. Pivniceru.. Dacă. sunt termene legale de garanţie care pot fi modificate prin acordul părţilor. riscul pieirii fortuite va fi suportat de cumpărător în calitate de proprietar. Supr. Acest act normativ a fixat aşadar un termen de prescripţie special în care pot fi exercitate acţiunile cumpărătorului împotriva unui vânzător de bunăcredinţă.transmis. Riscul pieirii lucrului afectat de viciu. vânzătorul neavând nicio culpă în această pieire. op. stabilite prin norme imperative. în cazul în care viciile nu au fost ascunse cu viclenie”. termenul de prescripţie al celor două acţiuni este termenul general de prescripţie de trei ani. Modificarea garanţiei legale poate fi în sensul agravării. astfel că vânzătorul de rea-credinţă va răspunde conform dispoziţiilor legale în materia garanţiei şi nu conform clauzelor contractuale150. dec. însă cel mai târziu de la împlinirea unui an de la predarea lucrului de orice natură. Dăscălescu. fiind de strictă interpretare întrucât în caz de îndoială. 1-2 din Decretul nr... este valabilă clauza de înlăturare a obligaţiei de garanţie contra viciilor numai dacă vânzătorul a fost de bună-credinţă. Beleiu. 1604/1989 cu notă aprobativă de Gh. nu există limite.. cit. p. dimpotrivă pieirea lucrului se datorează unor cauze fortuite şi nu unor defecţiuni.. Deşi acest text legal face referire numai la ipoteza înlăturării totale a garanţiei. Ştefănescu în M. Modificări convenţionale ale garanţiei pentru vicii. 1354 C. Deak. op. 149 Trib. aceste termene de prescripţie încep să curgă de la data descoperirii viciilor... Dacă cele două termene în care pot fi intentate acţiunile. Dispoziţiile legale care reglementează răspunderea vânzătorului pentru viciile lucrului au un caracter dispozitiv astfel că pot fi modificate prin clauze contractuale ce conţin voinţa părţilor. micşorării sau chiar înlăturării răspunderii vânzătorului pentru viciile lucrului. agravarea răspunderii vânzătorului poate fi în sensul măririi termenelor de garanţie. cumpărătorul are dreptul la restituirea preţului vânzării şi la despăgubiri constând în restituirea cheltuielilor vânzării şi în daune interese. S.. se vor aplica regulile garanţiei de drept comun (conţinută de dispoziţiile legale).se prescrie prin împlinirea unui termen de 6 luni. supuse întreruperii. 122. 52 . dacă vânzătorul a fost de rea-credinţă. răspunderii vânzătorului şi pentru vicii apărute ulterior vânzării sau pentru vicii aparente etc. 11 alin. suspendării şi repunerii în termen. respectiv termenul de 6 luni (în cazul bunei-credinţe a vânzătorului) şi termenul de trei ani (în cazul relei-credinţe a vânzătorului) sunt termene de prescripţie. clauza de exonerare de răspundere este nulă.. p. necunoscând viciile ce afectează lucrul vândut. Fie că sunt clauze de agravare sau de înlăturare/ micşorare a răspunderii vânzătorului. ele trebuie să fie clar şi precis exprimate.M. contractul rezoluţionându-se. din interpretarea acestor dispoziţii legale. Potrivit art. rezultă per a contrario că dacă vânzătorul a fost de rea-credinţă. cit. 167/1958. se admite în mod unanim că termenele de 1 an şi 3 ani în care pot fi descoperite viciile. civ. nr. cunoscând viciile. F. Dacă lucrul a pierit din cauza viciilor. 99 150 Fr.. În temeiul art.

exceptând cazul în care părţile au prevăzut un pact comisoriu expres.dacă părţile au prevăzut o clauză contractuală expresă în acest sens. Potrivit art. a celui care a dobândit bunul prin licitaţie publică şi faţă de subdobânditorul care şi-a înscris primul dreptul în cartea funciară. pentru a avea câştig de cauză. De asemenea. dacă vânzarea priveşte bunuri mobile.. În privinţa imobilelor. Dacă vânzătorul şi-a conservat privilegiul său prin înscriere în cartea funciară anterior actului înscris de terţul dobânditor. iar competenţa aparţine judecătoriei de la locul situării imobilului. este imprescriptibilă extinctiv. Obligaţia de a lua în primire bunul este corelativă celei de predare şi se îndeplineşte la locul şi la termenul la care vânzătorul este ţinut să predea. De asemenea. Cumpărătorului îi revin două obligaţii majore: obligaţia de a plăti preţul vânzării şi obligaţia de a lua în primire lucrul vândut. Această acţiune este o acţiune reală astfel că ea produce efecte faţă de deţinătorul actual al bunului. în lipsa unei stipulaţii contrare. în acest ultim caz. termenul de prescripţie curge separat pentru fiecare rată scadentă. Potrivit art. 1365 C. plata se va face la locul şi la timpul în care se va preda şi bunul. Enumerare. civ. iar în lipsă de stipulaţie. vânzătorul poate cere instanţei fie obligarea la executarea în natură sub sancţiunea plăţii unor daune cominatorii.dacă bunul este frugifer. vânzătorul trebuie să introducă acţiunea în termen de 8 zile de la încheierea contractului. caz în care instanţa numai va constata rezoluţiunea contractului. cumpărătorul este cel care plăteşte cheltuielile vânzării. Părţile pot conveni ca plata să se facă printr-o prestaţie unică sau în rate. opunând excepţia neexecutării contractului.. civ. Plata se va face în ziua şi la locul determinate prin contract. ci trebuie pronunţată de instanţa de judecată care are posibilitatea acordării unui singur termen de graţie cumpărătorului. dacă vânzătorul este în pericol de a pierde şi bunul şi preţul. acţiunea sa în rezoluţiune va avea câştig de cauză .din momentul punerii în întârziere a cumpărătorului printr-o somaţie. Acţiunea în rezoluţiune a vânzătorului pentru neplata preţului rămâne fără efect în faţa autorităţii publice. cumpărătorul este obligat să plătească dobândă până la achitarea integrală a preţului în următoarele situaţii: . . 2. dacă cumpărătorul nu plăteşte preţul. părţile pot să prevadă şi alte obligaţii în sarcina lor.1363C. dacă s-a stipulat un termen pentru plata preţului. Prin contractul încheiat. vânzătorul poate cere rezoluţiunea vânzării sau executarea silită în natură a obligaţiei în termenul de prescripţie de 3 ani. plata fiind aşadar portabilă (facându-se la domiciliul creditorului – vânzător). .Obligaţiile cumpărătorului 1. vânzătorul nu poate refuza predarea anterior împlinirii acelui termen. Fiind un contract sinalagmatic. rezoluţiunea nu operează de drept. În cazul neîndeplinirii acestei obligaţii. Obligaţia de plată a preţului este cea mai importantă obligaţie a cumpărătorului. instanţa nu va mai acorda un termen de graţie şi va pronunţa rezoluţiunea vânzării. 2. vânzătorul poate refuza predarea bunului. fie 53 .

Dacă vânzătorul a plătit aceste cheltuieli. fiind un contract de vânzare-cumpărare obişnuit şi nu o vânzare a unei moşteniri. fie dreptul asupra unei cote-părţi din această universalitate juridică. Un asemenea contract se poate încheia numai după data deschiderii succesiunii (după data morţii celui care lasă moştenirea) întrucât un pact asupra unei moştenirii nedeschise este prohibit de lege. Acest contract este supus principiului consensualismului în ceea ce priveşte încheierea sa valabilă. faţă de terţi este necesară îndeplinirea formelor de publicitate reală imobiliară (dacă în moştenirea transmisă se află şi un drept real imobiliar). în acest caz contractul trebuind a fi încheiat în formă autentică. odată cu împlinirea acestui termen. el are dreptul la restituire din partea cumpărătorului.). taxă publicitate etc. un autoturism etc). Efecte. Obligaţia de a plăti cheltuielile vânzării aparţine cumpărătorului. fiind nul absolut. dacă termenul ridicării a fost stabilit şi în favoarea vânzătorului. Deşi efectele contractului se produc între părţi la data încheierii contractului. Obligaţiile vânzătorului. vânzătorul este obligat să predea 54 . În cazul anumitor bunuri (supuse deteriorării rapide sau a celor supuse unor fluctuaţii de valoare). fie autorizarea instanţei pentru a depune bunul într-un alt loc (dacă vânzătorul are nevoie de locul respectiv pentru depozitare). Acest contract are ca obiect dreptul de moştenire pe care l-a dobândit vânzătorul prin acceptarea moştenirii şi care poate fi fie dreptul asupra întregii moşteniri (întreaga universalitate juridică de drepturi şi obligaţii care au aparţinut celui care lasă moştenirea şi care s-au transmis pe cale succesorală) dacă vânzătorul este unicul moştenitor. Dacă vânzarea are ca obiect un bun determinat din moştenire (de ex. se vor aplica regulile generale ale vânzării. se vinde un teren. Vânzarea unei moşteniri Noţiune. vânzarea se va desfiinţa de drept. formă cerută ad validitatem.rezoluţiunea vânzării. Fiind un contract ce are ca obiect o universalitate juridică de drepturi şi obligaţii. onorarii notar. forma consensuală nu va fi însă suficientă. în lipsa unei stipulaţii contrare (taxa de timbru. fără punere în întârziere şi fără intervenţia instanţei judecătoreşti. dacă sunt mai mulţi moştenitori. dreptul cumpărătorului născânduse din contract şi nu din succesiune. Vânzarea unei moşteniri este contractul prin care vânzătorul .titularul unui drept succesoral transmite acest drept unei alte persoane – cumpărătorul contra unei sume de bani numită preţ. dacă printre drepturile cuprinse în moştenire se află dreptul de proprietate asupra unui imobil (teren cu sau fără construcţie sau construcţie). 3.

cumpărătorului tot activul acestei universalităţi, respectiv toate drepturile cuprinse în partea de moştenire ce i se cuvine vânzătorului (sau chiar în toată moştenirea, dacă vânzătorul este unic moştenitor). De asemenea, potrivit art. 1400 C. civ., vânzătorul este obligat să predea fructele percepute (având dreptul la restituirea cheltuielilor făcute pentru producerea lor), creanţele încasate şi sumele obţinute prin vânzarea bunurilor succesorale, dacă nu s-a prevăzut altfel prin acordul părţilor. Renasc prin efectul acestei vânzări datoriile pe care vânzătorul le avea faţă de moştenire şi care fuseseră stinse prin efectul confuziunii patrimoniului vânzătorului cu patrimoniul succesoral. Şi în cazul acestui contract, vânzătorul datorează obligaţia de garanţie numai că această obligaţie are un conţinut specific, raportat la obiectul contractului. Potrivit art. 1399 C. civ., vânzătorul răspunde numai de calitatea sa de moştenitor; el nu răspunde de conţinutul universalităţii juridice transmise. Prin acordul părţilor, se poate stabili ca vânzătorul să răspundă şi de drepturile cuprinse în universalitatea care se transmite, dacă contractul specifică amănunţit „fiecare obiect” cuprins în universalitate (ceea ce constituie o agravare a răspunderii vânzătorului); părţile pot însă stabili prin acordul lor şi exonerarea de răspundere a vânzătorului pentru această obligaţie, însă ea va funcţiona cu limitele prevăzute pentru garanţia convenţională în general, prevăzute de art. 1339 – 1340 C. civ., drepturile cumpărătorului evins fiind de asemenea cele ce decurg din dispoziţiile legale generale în materie de evicţiune. Garanţia de drept reglementată de 1399 C. civ., astfel modificată prin acordul părţilor se numeşte garanţie convenţională. Obligaţiile cumpărătorului. Cumpărătorul, prin acest contract, dobândeşte nu numai latura activă a dreptului succesoral (a universalităţii), ci şi latura pasivă a acestui drept. Astfel, el este obligat să restituie vânzătorului sumele de bani plătite de acesta pentru datoriile şi sarcinile moştenirii, în lipsa unei clauze contractuale contrare; renasc prin efectul vânzării drepturile de creanţă pe care vânzătorul le avea faţă de moştenire şi care fuseseră stinse prin efectul confuziunii. În raporturile cu creditorii succesorali, obligat la plata datoriilor şi sarcinilor moştenirii va rămâne tot vânzătorul chiar dacă prin încheierea contractului cumpărătorul este cel obligat să suporte pasivul moştenirii (sau o cotă-parte din acesta) pe care l-a dobândit alături de activ, şi aceasta întrucât dreptul nostru nu cunoaşte cesiunea de datorie şi debitorul nu îşi poate substitui o altă persoană fără consimţământul creditorului. Astfel, creditorii vor putea urmări pentru recuperarea creanţelor pe care le au împotriva moştenirii pe vânzător care şi-a păstrat calitatea de moştenitor, chiar dacă a înstrăinat dreptul asupra cotei sale părţi din moştenire; în acest caz, vânzătorul se poate întoarce împotriva cumpărătorului cu o acţiune în regres, dat fiind că în raporturile dintre vânzător şi cumpărător, cumpărătorul este cel obligat la plata laturii pasive a universalităţii pe care a dobândit-o.Cumpărătorul va putea fi urmărit şi de creditorii succesorali pentru plata datoriilor moştenirii pe calea acţiunii oblice (subrogatorii)151. Vânzarea de drepturi litigioase şi retractul litigios Fr. Deak, op. cit., p. 106; C. Toader, op. cit., p. 90; pentru o soluţie contrară, D. Chirică, op. cit., p. 106; E. Safta – Romano, op. cit., p. 75
151

55

Vânzarea de drepturi litigioase. Noţiune. Vânzarea de drepturi litigioase are ca obiect un drept litigios (dreptul ce face obiectul unui proces sau contestaţie începute şi neterminate asupra fondului dreptului). Acest drept poate fi un drept real sau de creanţă, un drept succesoral sau un drept patrimonial derivând din dreptul de proprietate intelectuală. Caracter aleatoriu. Întrucât obiect al contractului îl constituie un drept ce face obiectul unui proces în care există şanse de pierdere şi câştig, acest contract are un caracter aleatoriu în care vânzătorul nu garantează pentru existenţa dreptului cedat. Potrivit art. 4 din titlul X al Legii 247/2005, nu pot fi înstrăinate drepturile de proprietate având ca obiect terenuri şi care fac obiectul unui litigiu privind reconstituirea dreptului de proprietate privată şi legalitatea titlurilor de proprietate, conform legilor funciare; în toate celelalte cazuri, existenţa unui litigiu cu privire la un teren cu sau fără construcţii nu împiedică înstrăinarea acestuia şi nici constituirea altor drepturi reale sau de creanţă, după caz. Retractul litigios. Noţiune. În cazul în care una din părţile litigante a vândut dreptul litigios, cealaltă parte litigantă (adversarul vânzătorului din proces care poate fi reclamant sau pârât şi care devine adversarul cumpărătorului -cesionar) are posibilitatea, potrivit art. 1402 C. civ., să elimine din proces pe cumpărătorul – cesionar, plătindu-i o sumă de bani care să includă preţul cu care acesta din urmă a cumpărat dreptul litigios, cheltuielile efectuate şi dobânzile aferente. Această operaţiune se numeşte retract litigios, iar cel care îl exercită se numeşte retractant. Finalitate. Retractul litigios are ca finalitate prevenirea efectuării unor operaţii speculative asupra drepturilor litigioase. Condiţii. Pentru a se putea exercita retractul litigios, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: 1. să existe un proces început şi neterminat asupra fondului dreptului. Procesul trebuie să fie în curs de judecată în ambele momente, respectiv atunci când are loc cesiunea (vânzarea) dreptului litigios cât şi atunci când se exercită retractul litigios. Retractul nu se poate exercita dacă procesul nu a început încă (deoarece dreptul transmis nu este litigios) sau dacă procesul s-a terminat prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile. Procesul trebuie să privească fondul dreptului care s-a cesionat; cum s-a precizat în doctrină, dacă se referă de exemplu la modul de compensare a două creanţe, a căror existenţă nu este contestată, iar una din ele este cedată, retractul nu se poate exercita.

56

2. să existe o vânzare a dreptului litigios deoarece art. 1402 C. civ. nu permite o cesiune realizată prin intermediul unui alt act translativ (donaţie, întreţinere, schimb etc), ci numai una realizată în schimbul „unui preţ”. 3. voinţa de a exercita retractul litigios trebuie însoţită de plata efectivă a preţului cesiunii, a dobânzilor aferente preţului din ziua când acesta a fost plătit şi a cheltuielilor făcute de cesionar (cumpărător). 4. retractul litigios trebuie exercitat în faţa instanţei judecătoreşti sau pe cale extrajudiciară printr-o notificare. În anumite cazuri prevăzute expres de lege (art. 1404 C. civ.), retractul litigios nu se poate exercita: 1. când cesiunea dreptului litigios se face către un creditor pentru plata creanţei sale (întrucât în acest caz cesiunea urmăreşte stingerea datoriei pe care cedentul o are faţă de cesionar). 2. când cesiunea se face către un coproprietar sau un comoştenitor al dreptului litigios (în acest caz, cesiunea urmăreşte să pună capăt stării de indiviziune sau coproprietate). 3. când cesiunea s-a făcut către posesorul fondului asupra căruia exista dreptul litigios. Acest caz are în vedere situaţia în care există un proces intentat de creditor pentru recuperarea creanţei sale, creanţă garantată cu o ipotecă (privilegiu) ce grevează imobilul dobândit de un terţ de la debitor, astfel că terţul dobânditor al imobilului cumpără dreptul de creanţă al creditorului –reclamant, fără ca debitorul-pârât să poată exercita retractul litigios. Prin această cesiune a creanţei, dobânditorul imobilului (cesionarul) urmăreşte să pună imobilul la adăpost de o eventuală urmărire pe care o poate exercita creditorul pentru recuperarea creanţei sale. 4. când cesiunea dreptului litigios se face către un titular al dreptului de preempţiune. Potrivit doctrinei în materie, efectele retractului litigios nu pot fi desfiinţate ca urmare a unei retrocesiuni voluntare a dreptului litigios de la cesionar la cedent şi nici ca urmare a anulării cesiunii printr-o hotărâre judecătorească pronunţată într-un proces de conivenţă între cesionar şi cedent, intentat după exercitarea retractului. Efectele retractului litigios. Dacă sunt îndeplinite condiţiile de exercitare a retractului, acesta are ca efect desfiinţarea cu efect retroactiv faţă de retractant a vânzării dreptului litigios. Astfel, dacă cesionarul-cumpărător a constituit drepturi reale în folosul altora asupra dreptului litgios sau l-a grevat de sarcini, acestea se desfiinţează ca o consecinţă a desfiinţării retroactive a vânzării . Retractantul nu poate fi obligat la plata vreunei despăgubiri întrucât faţă de el această vânzare nici nu a existat.
57

împăraţii care i-au urmat au renunţat la această formă. au căutat şi mijloacele de a-şi întreţine amiciţia lor prin daruri şi prezenturi reciproce"152. Din acest moment. 152 153 G. astfel. în caz contrar fiind revocată. ci numai pentru strămutarea proprietăţii154. p. cesiunea rămânând valabilă. subrogându-se în drepturile acestuia). Dar. procesul se stinge deoarece în persoana retractantului se cumulează două calităţi incompatibile acelea de reclamant şi pârât. 58 . fără a se cunoaşte exact epoca care a consacrat-o. Din cauza confuziei create în calificarea acestor liberalităţi ca donaţii sau legate. ca liberalitate. facultatea de a dărui. Titlul VII de "Donationibus". cu sau fără un act scris. Donaţia. Justinian a ordonat ca donaţiile pentru cauză de moarte să fie complet asimilate legatelor. Petrescu. a apărut încă din antichitate. îndată ce contractul s-a format. cât şi în Cod. din moment ce el a plătit cesionarului preţul vânzării. apud G. declarând valabile donaţiile făcute fără nici un act scris. fără ca retractantul să fie în vreun fel obligat la plata acestui preţ. Petrescu. Cart. atât în Institute. Petrescu. întrucât dreptul de proprietate nu ar fi putut fi recunoscut dacă nu s-ar fi recunoscut şi facultatea omului de a transmite bunurile ce formează obiectul proprietăţii. p. el rămâne în continuare obligat la plata acestuia faţă de cedent. op.. Donaţia pentru cauză de moarte se apropia foarte mult de legat. 215. fiind o liberalitate care producea efecte numai în cazul în care donatorul murea înaintea donatarului.P. Scurt istoric Sorginte.P. exercitarea retractului nu produce niciun efect. "donaţiunile au început odată cu societatea oamenilor care. cit. cit. Donaţia. prin exercitarea retractului (prin care dobândeşte dreptul litigios de la cumpărătorul-cesionar. cit. dacă cesionarul nu a plătit preţul vânzării.Totodată. şi chiar fără martori. deşi o Constituţie a împăratului Constantin a impus necesitatea unui act scris pentru validitatea donaţiei.. cum ne relevă G. Între vânzătorul şi cumpărătorul dreptului litigios.. Romanii au cunoscut două feluri de donaţii: donaţia între vii şi donaţia pentru cauză de moarte (mortis causa et non mortis causa)153. 15. 154 D. Liberalitatea a apărut şi a fost recunoscută odată cu proprietatea. Forma solemnă a donaţiei nu era cerută pentru existenţa ei. donaţia este valabilă prin simplul efect al consimţământului şi. p.P. Felurile donaţiei în dreptul roman. 14. Institutele. pe dată ce s-au adunat. tradiţiunea nefiind necesară pentru perfectarea contractului. II. urmând să respecte aceleaşi condiţii de valabilitate ca şi legatele. op. Justinian. etsi sine scripto. Alexandresco. când dovada existenţei lor putea să rezulte din alte documente. op. donatarul sau moştenitorii lui au o acţiune pentru a cere predarea lucrului dăruit. Justinian consacră din nou.

Întâlnim astfel donaţia în «Sobornicescul Hrisov» al Moldovei din 28 decembrie 1785. de fapt. resplătitor şi însărcinător. Aceste legiuiri. Legiuirea precizează că darurile sunt fie lucruri. se prevede incapacitatea "săracilor şi nepternicilor" de a dona "celor bogaţi şi puternici". însă. Actul recunoaşte trei feluri de donaţii: darul simplu. op.. un legat. în Partea a IV-a. Donaţia este revocabilă în cazul ingratitudinii donatarului faţă de donator. spre deosebire de alte ţări. în acest caz. ingratitudine concretizată într-o "mare nemulţumire". În vechiul drept românesc. care încuviinţa donaţiile "între rude şi între cei de o stare deopotrivă şi de către toată starea la mănăstiri şi biserici"155. sau de va porni pâră nedreaptă contra sa" [art. Astfel. 59 . cât şi în cazul când donatorului i se năştea un copil ulterior încheierii donaţiei. cit. cuprinzând câteva modificări cerute de obiceiurile şi societatea noastră. 45 din 2 ianuarie 1848. cunoscând numai donaţia mortis causa. donaţia devenea perfectă numai prin tradiţiune. la noi nu s-a acordat o însemnătate prea mare dreptului de proprietate. Codul civil de la 1864 reflectă o puternică amprentă a Codului napoleonian. revocare care are loc numai pe cale judecătorească. Codul civil român. a dispus ca ea să fie înscrisă la tribunalul de la locul situării imobilului. Numai persoanele cu capacitate de a contracta pot face o donaţie. ea trebuie să îmbrace forma scrisă a "unei scrisori de dăruire"şi să fie acceptată de donatar. pentru valabilitate. donaţia fiind valabilă prin tradiţiune. recunoaşte valabilitatea donaţiei de bunuri viitoare şi caracterul irevocabil al donaţiei. După modelul Codului napoleonian. intitulat «Despre dăruire» (34 de articole). spre deodebire de aceasta din urmă. nici dacă se revocă în cazul naşterii ulterioare a unui copil donatorului. considerând donaţia un act de înstrăinare. Grecii au consacrat numai facultatea de a face o liberalitate prin testament. Codul Calimach cuprinde o reglementare propriu-zisă a donaţiilor în Capitolul XXI. Capitolul I. producându-şi efectele numai la moartea donatorului.În dreptul grec vechi. despre donaţii. Ea a urmat soarta juridică a proprietăţii iar. Donaţia devine irevocabilă din momentul în care a fost acceptată şi. Legiuirea Caragea din 1818 tratează. dar oferă mai puţine reglementări decât Legiuirea Calimach. Se putea dărui şi fără un act scris.P. Petrescu. fie "folosuri de lucruri". 6 alin. Reglementarea contractului de donaţie 155 G. În vechiul drept românesc nu se poate şti cu exactitate când a fost recunoscută donaţia ca liberalitate. urmând aceleaşi formalităţi ca şi vânzarea imobilelor. Circulara nr. care era. (a) şi (b)]. Pe de altă parte. În privinţa imobilelor însă. au rămas în vigoare până la adoptarea actualului Cod civil. Donaţiile nu erau supuse între părţi la nici o formalitate. Codul Calimach. Legiuirea Caragea nu precizează dacă donaţia se face în formă scrisă sau orală (verbală). p. Donaţia este revocabilă pentru neîndeplinirea condiţiilor şi "pentru necinstirea dăruitorului de către primitor sau pentru pricinuirea de pagube sau cugetare de rău asupra sa. Legiuirea Caragea. în timpul domniei lui Alexandru Mavrocordat. cu câteva modificări şi completări. 24.

158 D.. civ. civ. intitulat «Despre donaţiuni între vii şi despre testamente». G. op. 800-840. care primeşte dispoziţia făcută în profitul său"157. forma autentică. deşi. ca liberalităţi. în primul rând. Întocmai după modelul Codului francez.P. real sau de creanţă. 13. art.Reglementare. Definiţii. Codul civil reglementează contractul de donaţie în Cartea a III-a. Titlul II. şi vechile noastre legiuiri. În fine. prin care una din părţi. Petrescu. 800 prevede că nimeni nu poate dispune de bunurile sale. după modelul Codului francez. de fapt. unei alte persoane (donatarul sau primitorul darului) care-l acceptă"158. civ. "decât cu formele prescrise de lege pentru donaţiuni între vii sau prin testament". Noţiunea de «contract de donaţie» Definiţia legală. Doctrina şi practica judiciară cu privire la sediul materiei. donaţia trebuind deci să îmbrace. op. ea neputând deveni perfectă decât prin concursul consimţămintelor ambelor părţi – consensus duorum in idem placitum. cit. prevede că "toate donaţiunile se fac prin act autentic". cit. civ. Alexandresco. un lucru sau un drept. În prezent. 814 C.. 801 C. p..39. în realitate. de bunăvoie şi nesilit de nimeni. ci şi incompletă. din definiţia dată de textul legal ar rezulta că donaţia poate avea ca obiect numai transmiterea proprietăţii unui bun. cu intenţie liberală. Astfel. Într-o altă opinie. Astfel. în art. şi cum reiese şi din viziunea aceluiaşi legiuitor. şi nu numai a dreptului de proprietate. Ţinând cont de aceste precizări. Doctrina. Şi ce este contractul dacă nu un "acord între două sau mai multe persoane pentru a constitui sau a stinge între dânşii raporturi juridice"156? Definiţia dată de art. exprimată în art. într-o opinie se arată că donaţia "nu poate fi decât un contract supus la nişte forme determinate sau solemne. se dezbracă actualmente şi irevocabil de proprietatea unui lucru în folosul altei persoane. Legiuitorul de la 1864 a reglementat donaţia şi testamentul în acelaşi titlu. defineşte donaţia astfel: "Donaţiunea este un act de liberalitate prin care donatorele dă irevocabil un lucru donatarului care-l primeşte". cu titlu gratuit. donaţia este "un contract solemn prin care o persoană (dăruitorul sau donatorul) dă actualmente. numită donator. 801 şi art. ea fiind în primul rând un acord de voinţe producător de efecte juridice. Pe de altă parte. referindu-se la forma contractului de donaţie. astfel cum o considerau şi romanii. o liberalitate şi apoi un contract. 813 C. doctrina şi practica judiciară sunt unanime în a considera că studiul donaţiei trebuie să-şi găsească locul printre contracte. civ. donatorul. în mod gratuit şi irevocabil. 801 C. din interpretarea de ansamblu a dispoziţiilor Codului civil. unilateral şi cu titlu gratuit prin care una din părţi. p. Art. donaţia poate avea ca obiect şi transmiterea unui alt drept patrimonial. definiţiile date acestui contract în literatura juridică diferă mai mult ca formă decât ca şi conţinut. şi nu pe acela de «contract». pentru însăşi valabilitatea ei. 60 . Codul civil român foloseşte termenul de «act». nu este numai inexactă. îşi micşorează în mod actual şi irevocabil patrimoniul său cu 156 157 Articolul 942 C. Art. donatarele. motiv pentru care primii comentatori ai Codului civil le-au tratat tot împreună. donaţia fiind considerată. s-a arătat că donaţia este "un contract solemn.. donaţia este un contract.

Lipsa formei autentice este sancţionată cu nulitatea absolută. 831 C. Deak. Deşi această obligaţie de recunoştinţă este o obligaţie pur morală. mărind patrimoniul celeilalte părţi. 2. contracte în care toate părţile îşi asumă obligaţii. Donatorul transmite dreptul de proprietate sau un alt drept al său fără a primi în patrimoniul său un contraechivalent. Contract solemn. I. I. nicio obligaţie faţă de donator. cu intenţie liberală. în conformitate cu art. care. p. Iaşi. în principiu. Caracterele juridice ale donaţiei 1. cu acelaşi drept. Mai mult decât a fi un contract cu titlu gratuit. 4. în schimbul transmiterii dreptului. pe lângă acordul de voinţă valabil exprimat al părţilor. doar pentru a procura un avantaj celeilalte părţi. depozitul etc. în care părţile se obligă în considerarea contraprestaţiei pe care fiecare dintre ele o urmăreşte. Răuschi. Donatarul nu are. acest contract creează obligaţii numai în sarcina donatorului. Din definiţia acestui contract. Faţă de toate acestea. Tratat de drept civil. Contract cu titlu gratuit. primul menţionat fiind caracterul unilateral. cu excepţia unei obligaţii morale de recunoştinţă160. un drept de proprietate sau un alt drept patrimonial transmisibil al său celeilalte părţi. se poate susţine că donaţia este contractul solemn prin care o parte. în principiu. fără a urmări să primească ceva în schimb"159. numită donatar. 3. Bucureşti. una faţă de cealaltă şi. Drept civil. Caracterul unilateral opune donaţia contractelor sinalagmatice. şi de contractele reale. Dacă însă donatorul impune anumite sarcini donatarului. care nu va putea fi confirmată nici de donator. Donaţia este un contract solemn. de altfel singura formă prin care se poate realiza o liberalitate prin acte între vii. fără un contraechivalent în schimb. Ed. donaţia devine revocabilă în condiţiile determinate de acest text legal. Zinveliu. atunci ambele părţi au obligaţii reciproce. Ed Actami.un drept (real sau de creanţă). cât şi din interpretarea dispoziţiilor legale care îl reglementează rezultă caracterele juridice prezentate în continuare. mai întâlnim şi alte contracte cu titlu gratuit precum contractele de împrumut. donaţia este o liberalitate. Contracte speciale. St. fără a urmări să primească în schimb un contraechivalent. numită donator. civ. Este un contract cu titlu gratuit. Contracte. Graphix. pentru a căror formare valabilă este suficient acordul de voinţă al părţilor. 1999. 159 160 Fr. principiu ce guvernează încheierea actelor juridice civile. 174 61 . pentru a fi formate valabil. atunci când încălcarea ei îmbracă formele ingratitudinii prevăzute de art. însă niciunul dintre acestea nu este o liberalitate. 943 C. contractul este valabil încheiat şi produce efecte numai din momentul exprimării consimţământului celor două părţi în forma autentică cerută de lege. deosebeşte donaţia de contractele cu titlu oneros. este necesară remiterea lucrului care formează obiectul contractului. numite donatar. Prin excepţie de la principiul consensualismului consacrat în sistemul nostru de drept. întrucât donaţia are drept efect transmiterea unui drept dintr-un patrimoniu în altul. 124. În dreptul nostru civil. deoarece nu au la baza formării lor intenţia liberală animus donandi care îl caracterizează pe donator şi care reprezintă chiar cauza în contractul de donaţie. p. fiind supusă ad validitatem formei autentice. 1984. De regulă.. Contract unilateral.. contractul este sinalagmatic sau bilateral. vol. transmite în mod actual şi irevocabil. civ. Caracterul gratuit. Caracterul solemn deosebeşte donaţia de contractele consensuale.

Astfel. să amâne transferul proprietăţii sau al unui alt drept la o dată ulterioară încheierii contractului. de esenţa donaţiei este intenţia donatorului161 de a face o liberalitate (animus donandi). în care în schimbul bunului sau dreptului donat. acest avantaj sau beneficiu nu le micşorează patrimoniul. ci instanţa judecătoreacă va aprecia concret. atunci contractul încetează de a mai fi o donaţie. gratuitatea dispărând cu totul. p. regula este că la donaţie. donatarul se obligă să presteze întreţinere donatorului pe toată durata vieţii acestuia. de fapt. 5. civ. contractul este valabil încheiat şi operează transferul de proprietate în momentul în care acceptarea ofertei de către donatar. În acest caz. în calitatea sa de proprietar.. respectiv în momentul exprimării consimţământului în forma autentică cerută de art. Articolul 814 alin. prin acordul lor de voinţă. Dacă părţile nu sunt prezente simultan la încheierea contractului. Dacă anterior comunicării actului de acceptare a ofertei de 161 162 Fr. civ. pentru a fi în prezenţa unui contract de donaţie. nu este suficient ca părţile să fi calificat astfel convenţia dintre ele. Contract translativ de proprietate. Caracterul gratuit nu elimină posibilitatea ca aceasta să conţină anumite sarcini impuse donatarului. astfel cum se întâmplă în cazul donaţiei. conform regulii res perit domino. Deak. cit. mai întâi prin emiterea ofertei de donaţie şi apoi prin acceptarea acesteia. în acest caz. Este posibil ca părţile. op. este comunicată donatorului162. 124. de a-şi micşora patrimoniul său cu un drept în beneficiul donatarului. respectiv în a-şi micşora propriul patrimoniu pentru a mări patrimoniul gratificatului. Similar contractului de vânzare-cumpărare. dacă donatorul nu a avut nicio vină în neexecutarea obligaţiei de predare şi dacă nu a fost pus în întârziere cu privire la obligaţia de predare. ci. donatarul este cel care suportă riscul pieirii fortuite a bunului. astfel încât contractul capătă un caracter oneros. contractul nu îşi va pierde caracterul de liberalitate. excepţie de la regula formei autentice a donaţiei. perioada prestării întreţinerii este influenţată de elementul alea. putându-se ajunge ca valoarea sarcinii să depăşească valoarea bunului transmis. este ceea ce deosebeşte. în parte. de la caz la caz. exprimată în formă autentică. Transferul dreptului de proprietate operează în momentul încheierii contractului. Este cazul contractelor întâlnite în practică sub denumirea de «donaţie cu sarcină de întreţinere». transferul dreptului de proprietate are loc în momentul încheierii valabile a contractului. transferul de proprietate operează tot la data încheierii contractului. una din părţi procură un avantaj celeilalte părţi fără a urmări un contraechivalent. indiferent de predarea bunului. dacă contractul existent este sau nu o liberalitate pentru a fi sau nu supus regimului juridic destinat liberalităţilor. nemaiputând fi calificat drept donaţie.Specific aşadar donaţiei este această intenţie animus donandi a donatorului în a face o liberalitate. caz în care se va amâna şi transferul riscului pieirii fortuite. În consecinţă.. donaţia de celelalte contracte cu titlu gratuit. Dacă însă sarcina impusă donatarului este echivalentă sau chiar mai mare decât valoarea dreptului transmis. Drept consecinţă. În cazul darului manual. ci acesta se încheie între absenţi. dacă în celelalte contracte cu titlu gratuit. 813 C. poate fi considerat cu titlu oneros. care va fi însă data la care are loc tradiţiunea bunului de la donator la donatar. ca şi oferta. 62 . (2) C. în lipsa unei convenţii contrare a părţilor.

Aceeaşi va fi soluţia şi în cazul donaţiilor remuneratorii. Drept civil. care sunt supuse unei interpretări restrictive. civ. contractul nu mai este o liberalitate. fără a primi ceva în schimb. oferta de donaţie devine caducă şi contractul nu mai poate lua fiinţă. dacă însă valoarea sarcinilor impuse dobânditorului echivalează sau chiar depăşeşte valoarea dreptului transmis. când scopul donatorului este de a recompensa anumite servicii făcute de donatar. clauzele donaţiei se vor interpreta potrivit regulilor generale de interpretare prevăzute de art. relativ la contractele translative de drepturi reale163. atunci când intenţia liberală a dispunătorului (animus donandi) reiese cu certitudine din clauzele contractuale. Dificultăţi în interpretare. fiind o liberalitate. atunci interpretarea se va face în sensul aplicării regulilor care guvernează actele juridice cu titlu oneros. având caracter de excepţie164. sau unui alt drept real. mai ales că legea nu prevede clauze speciale de interpretare pentru acest contract. comodat etc. Dogaru (coord. şi nu după sensul literal al termenilor utilizaţi. contract de întreţinere. şi nu a regulilor ce guvernează liberalităţile. p. intervine decesul donatorului. se impune dobânditorului executarea unor sarcini. de la donator la donatar. All Beck. civ.). dacă interpretarea este necesară chiar pentru calificarea juridică a contractului (în sens de contract de donaţie. Dacă însă dreptul 163 Articolul 971 C. în detrimentul propriului patrimoniu. prevede: "În contractele ce au de obiect translaţia proprietăţii. civ. Interpretarea clauzelor contractului de donaţie devine dificilă când. I.. 971 şi art. 125.donaţie. interpretarea contractului se va face după intenţia comună a părţilor. Interpretarea contractului de donaţie Fiind un contract.. exceptând condiţiile care nu sunt compatibile cu principiul irevocabilităţii donaţiei. civ. cu termen sau condiţională. 164 Fr. operând transferul dreptului ce face obiectul ei. p. op. Deak. Contracte speciale. În concluzie. 971 C. contractul îşi va păstra caracterul gratuit. Ed. potrivit principiului general consacrat de art. deoarece lipseşte intenţia donatorului de a mări patrimoniul donatarului. Această transmitere poate fi pură şi simplă. civ. 1092 C. 1295 C. Deşi obligaţia civilă naturală nu mai dă dreptul la nici o acţiune pentru a putea fi executată. se confirmă astfel principiile generale consacrate de art. chiar când nu i s-a făcut tradiţiunea lucrului". care este de esenţa donaţiei. fie chiar naturală. convenţia nu mai este o liberalitate. care au fost achitate de bună voie". şi lucrul rămâne în rizico-pericolul dobânditorului. în schimbul transmiterii unui drept. valoarea sarcinilor fiind mai mică decât valoarea bunului sau dreptului transmis.). şi care au încetat de a mai face din tradiţiune o condiţie necesară a transmiterii proprietăţii. ca şi în materia vânzării. 977-985 C. 63 .. ci un contract cu titlu oneros. 2004. cit. proprietatea sau dreptul se transmite prin efectul consimţământului părţilor. această convenţie nu este o liberalitate. 331.. dacă prin contract. Donaţia este perfectată. plata ei voluntară de către debitor este recunoscută şi admisă de lege prin art. pretinsul donator nu face decât să-şi execute o obligaţie a sa. Bucureşti. în condiţiile determinate de lege. Se impune să precizăm că. întrucât lipseşte animus donandi. transmiterea dreptului ce face obiectul donaţiei operează. Astfel. care dispune că "repetiţiunea nu este admisă în privinţa obligaţiilor naturale. imediat ce a fost acceptată.

condiţia formei autentice a donaţiei. Dispoziţiile Codului civil privind incapacitatea ca excepţie sunt de strictă interpretare. când o persoană nu poate dona în favoarea anumitor persoane sau nu poate primi donaţii de la anumite persoane. nici primi donaţii de la nicio altă persoană sau relativă. 168 D.. care o împiedică de a dispune atât cu titlu oneros. Incapacitatea de fapt împiedică persoana de a dispune cu titlu gratuit. civ. Capacitatea este regula.. civ. op.. Alexandresco. op. care rezultă din starea fizică a unei persoane. op. firească sau fizică. dispoziţiile Codului civil nu sunt derogatorii de la regulile generale cu privire la capacitate. cât şi de a primi prin donaţie.. Petrescu. 26. 64 . 948-968 C. 58. mandatul gratuit. 26. 813 C. iar capacitatea de a primi donaţii se numeşte capacitate pasivă167. Capacitatea de a dispune se numeşte capacitate activă. 126. comerciantul nu îşi permite "să fie generos în activitatea sa profesională". 165 166 Fr. Codul civil de la 1864 a stabilit în art.P. pentru a fi valabil încheiată (capacitatea de a contracta. o serie de incapacităţi speciale atât de a dispune. cât şi facultatea de a primi prin donaţie. p. 167 D. prevăzută de art. pe când incapacitatea de drept priveşte atât facultatea de a dispune cu titlu gratuit. civ. civilă (juridică sau morală). (minorii. p. Cu privire la donaţii. cât şi o condiţie de formă specifică. cadourile sau recompensele oferite în scopuri publicitare de către comercianţi clienţilor nu reprezintă donaţii. Pe de altă parte. reguli potrivit cărora este capabilă de a contracta orice persoană care nu este declarată incapabilă de lege166. mutuum gratuit etc). Articolul 949 C. un obiect determinat şi o cauză licită). deoarece nu sunt făcute cu intenţia de a face o liberalitate. cit. 815-818. contractul păstrându-şi caracterul de liberalitate. donaţia trebuie să îndeplinească condiţiile generale de validitate prevăzute de art. nu şi de a primi prin donaţie. astfel că nu pot fi considerate liberalităţi. când o persoană nu poate nici dona.transmis depăşeşte valoarea serviciilor făcute donatorului. fiind deci o donaţie. p. cit.. atunci rezultă intenţia liberală. Alexandresco. se mai disting două feluri de incapacităţi: incapacitatea de fapt. cât şi cu titlu gratuit şi care cuprinde cazurile de incapacitate prevăzute de art. neputând fi extinse la alte cazuri. iar incapacitatea este excepţia. G. \ Incapacitatea poate fi absolută. depozitul gratuit. contractul de donaţie nu se confundă cu celelalte contracte cu titlu gratuit (comodatul. un consimţământ valabil al părţii ce se obligă. În materia donaţiei. care rezultă "din anumite împiedicări prevăzute de lege"168. cit.. pe cale de excepţie. 950 C. Alexandresco. interzişii şi cei cărora legea le-a interzis încheierea oricărui contract) şi incapacitatea de drept. În opinia lui D. Deak. p. Condiţiile de validitate ale contractului de donaţie Ca orice contract. civ. deoarece prin aceste contracte nu se micşorează patrimoniul părţii care procură un folos pentru a mări patrimoniul celeilalte părţi. În doctrină165 s-a exprimat opinia potrivit căreia nici premiile. cit. op.

]. 33 alin. art. Aplicaţie a cunoscutei maxime romane infans conceptus pro nato habetur quoties de commodis ejus agitur. 139. Potrivit art. 171 Fr. 180. fam. (3) C. Safta-Romano. sunt considerate valabile. iar acest lucru se realizează prin descărcarea tutorelui de gestiunea sa de către autoritatea tutelară după "predarea bunurilor. Contracte speciale. Contracte speciale. (3) şi art. 654 şi art. civ. nici prin reprezentantul legal (părinte sau tutore). op. verificarea socotelilor şi aprobarea lor"170. civ. pot primi donaţii de la data actului de înfiinţare.. I. 808 C. dar sunt în curs de formare. (1) C.. All Beck. 129 alin. op. (3) C. Dogaru (coord. 31/1954. dispune că "este capabil de a primi prin donaţiune oricine este conceput în momentul donaţiunii". 65 . minorul. Per a contrario. Iaşi. deoarece nu au o existenţă legală. Contracte civile. civ. 105 alin. Bucureşti. cit. Este o incapacitate activă. chiar neviabil şi chiar dacă el a murit imediat după naştere. (1)(3) şi art. chiar dacă au încuviinţarea ocrotitorului legal. 1993. Ed. D. Persoanele fizice neconcepute pot fi gratificate totuşi. şi capacitatea de a dispune prin donaţii. în consecinţă. aflându-se într-o situaţie similară cu cea a persoanelor fizice neconcepute. Art. Safta-Romano. Incapacitatea entităţilor care n-au dobândit personalitate juridică Organizaţiile care n-au dobândit personalitate juridică nu pot fi gratificate prin donaţie. fără a fi necesară încuviinţarea sau autorizaţia prealabilă. 134. fam.. fam. op. 808 C. 2004. Lumina Lex. rezultă că persoanele fizice neconcepute nu pot fi gratificate prin donaţie. Drept civil. prin intermediul unor donatari capabili (în cazul donaţiei cu sarcini) sau printr-un contract de asigurare171. şi anume cazul în care tutorele este un ascendent al minorului. civ. Drept civil. dar numai pentru că aceste donaţii "sunt cerute pentru ca 169 170 E. (2) C. Minorul devenit major nu poate dispune în favoarea tutorelui său. 1997. De la această incapacitate. Articolul 141 alin. ce rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. chiar devenit major. dacă corespund posibilităţilor celui ocrotit169. Minorii şi persoanele puse sub interdicţie judecătorească nu pot dispune prin donaţie nici personal. persoanele juridice care n-au dobândit încă personalitate juridică. 809 alin. E. femeia minoră dobândeşte capacitate deplină de exerciţiu şi. Potrivit art. cu condiţia ca el să se nască viu. corelate cu dispoziţiile art. Incapacităţi de a primi prin donaţie Persoanele fizice neconcepute. nu poate dispune în favoarea tutorelui său. 334. p. nefiind recunoscute de lege în momentul donaţiei.). "dacă socotelile definitive ale tutelei n-au fost prealabil date şi primite". p. 134. dar numai indirect. Deak. p. vol. cit. 133 alin. 181.). Cât priveşte darurile obişnuite făcute de minor sau de ocrotitorul legal în numele său. Ed. (3) din Decretul nr. I. fam.Incapacităţi de a dispune prin donaţie Incapacitate. copilul născut mort este considerat că nu există. Ed. cit. Bucureşti. 809 alin. Prin căsătorie. Graphix. prevede o excepţie. p. Minorul nu va putea dispune prin donaţie nici dacă există încuviinţarea prealabilă a autorităţii tutelare [art. Chirică. 147 C... Fr Deak. p. (3) C. copilul conceput este considerat că există ori de câte ori aceasta este în interesul lui (art. p. 133 alin.

31/1954. p. 312/2005. dacă aceste persoane nu sunt rezidente în România. indiferent că aparţin sau nu Uniunii Europene şi indiferent că aparţin sau nu unor state cu care România a încheiat tratate pe bază de reciprocitate. care la art. precizat în actul său de constituire. cetăţenii străini. sancţionată de altfel cu nulitatea absolută. Incapacitatea cetăţenilor străini şi a apatrizilor Dacă anterior anului 2003. Cum precizam în materia vânzării. 1 din Legea nr. ele pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor pentru reşedinţe secundare. 44 al. iar după dobândirea personalităţii juridice. cât şi pe bază de reciprocitate. apatrizii şi persoanele juridice ce aparţin unor state terţe (care nu sunt membre ale 172 173 174 A se vedea şi I. 34 din Decretul nr. apatridul cu domiciliul într-un stat membru sau în România. 312/2005. 3 dispune că cetăţeanul unui stat membru al Uniunii Europene (sau al Spaţiului Economic European). În acest caz.persoana juridică să ia fiinţă în mod valabil". astfel că obiectul donaţiei trebuie să corespundă scopului persoanei juridice. dacă dreptul de proprietate priveşte terenurile agricole. respectiv sedii secundare. dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor se poate face numai în condiţiile reglementate prin tratate internaţionale. Constituţia. pe bază de reciprocitate. All Beck. legea specială este legea nr. Dogaru (coord. pentru cetăţenii străini şi apatrizi de a dobândi terenuri în ţara noastră172. 218. (2) din Constituţia României. 312/2005 privind dobândirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de către cetăţenii străini şi apatrizi precum şi de către persoane juridice străine. 66 . Data aderării României la Uniunea Europeană este data de 01 ianuarie 2007. 5 al. Interdicţia dobândirii dreptului de proprietate asupra terenurilor în România prin acte juridice între vii şi prin moştenire testamentară subzistă aşadar pentru cetăţenii. donaţiile făcute persoanelor juridice sunt valabile numai cu condiţia respectării principiului specialităţii capacităţii de folosinţă. Constituţia României prevedea interdicţia.). după 5 ani de la data aderării României la Uniunea Europeană (art. în prezent. Articolul 44 alin. precum şi persoana juridică constituită în conformitate cu legislaţia unui stat membru pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor în aceleaşi condiţii cu cele prevăzute de lege pentru cetăţenii români şi pentru persoanele juridice române. donaţia are drept scop alcătuirea patrimoniului necesar organizaţiei pentru a dobândi personalitate juridică. 312/2005). 3 din Titlul X al Legii nr. precum şi prin moştenire legală173. Contracte speciale. 2 din Constituţia României cât şi art. prevăzut de art. Drept civil. apatrizii şi persoanele juridice străine pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor în România în condiţiile prevăzute de legea specială. permite acestora să dobândească dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană. 247/2005. pădurile şi terenurile forestiere. rezultată din tratatele internaţionale la care România este parte (reciprocitate reglementată prin lege organică). Bucureşti. dobândirea se poate realiza după împliniarea a 7 ani de la data aderării174 României la Uniunea Europeană (art. 2004. 4 din Legea nr. Ed. Potrivit art. aceste persoane nu pot însă dobândi proprietatea terenurilor în condiţii mai favorabile decât cele aplicabile cetăţeanului unui stat membru al Uniunii şi persoanei juridice constituite în conformitate cu legislaţia unui stat membru. Dacă aceste persoane aparţin altor state decât cele membre ale Uniunii Europene. 1 din Legea nr. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi proprietatea terenurilor în ţara noastră prin moştenire legală. Este ceea ce prevede teza finală a art. republicată.

Excepţii. op. farmacist sau preot nu constituie prin ea însăşi o cauză de incapacitate. Enumerare. din cauza căreia a şi decedat. în R. cit.. Aceste donaţii reprezintă recompensarea serviciilor prestate de medicul. Alexandresco. 175. civ. Deak. op. şi nu acele persoane care se mărginesc a elibera medicamentele prescrise de medic.Uniunii Europene) cu care România nu a încheiat un tratat pe bază de reciprocitate cu privire la dobândirea terenurilor. Academiei. 810 alin. 67 . decizia nr. ce dânsa a făcut-o în favoare-le în cursul acestei boli" [art. 875/1969. p.R. 127. Alexandresco. 175 176 D. cit. nu şi cea testamentară. Eliescu. legea are în vedere pe aceia care au tratat un bolnav de boala de care acesta a murit. 810 C. 135. civ. Potrivit art. op. cit. D. 810 C.]. în perioada când donatorul era sănătos sau chiar în cursul unei boli de care acesta s-a vindecat. 810 C.. în cursul ultimei boli. nu pot profita de dispoziţiile între vii sau testamentare. aceste dispoziţii se aplică şi preoţilor. 12/1969. civ. Moştenirea şi devoluţiunea ei în dreptul R. Fr. priveşte şi pe preoţii care au asistat în permanenţă.D. prevede. 1966. p. p. 810 alin.R. Această incapacitate priveşte şi persoanele care practică ilegal medicina177. acordată bolnavului în această calitate. pe cale de excepţie. spiritual. Aceste persoane nu pot dovedi că liberalităţile făcute în favoarea lor. Alexandresco. cazurile în care bolnavul poate dispune valabil în favoarea acestor persoane: Donaţiile cu caracter remuneratoriu. (1) C. realizate în condiţiile mai sus menţionate.S. 135. p. prezumţia de viciere a consimţământului acestuia prin dol. În prezent.. atrage incapacitatea178. farmacistul sau preotul care l-a asistat sau tratat pe bolnav. 810 C. p. Pentru a opera incapacitatea prevăzută de art. Incapacitatea prevăzută de art. singura cale pentru aceştia de a dobândi terenuri în proprietate este moştenirea legală. ci asistenţa cu caracter repetat sau permanent. 810 alin.. Deak. Aceste dispoziţii remuneratorii trebuie să fie proporţionale cu serviciile prestate. Incapacitatea medicilor şi a farmaciştilor Medicii şi farmaciştii care "au tratat pe o persoană în boala din care moare. Liberalitatea va fi valabilă dacă a fost făcută uneia din persoanele precizate de art. pentru a-l determina să facă liberalităţi excesive175. Fr. Condiţii. Trib.. incapacitatea prevăzută de art. op. cit. pe dispunător. op. b) decesul donatorului să fi fost cauzat de boala pentru care a fost tratat sau asistat. În ceea ce îi priveşte pe farmacişti. în caz contrar donaţia fiind valabilă.. implicit. are la bază o prezumţie absolută de captaţie şi sugestie a bolnavului şi. Calitatea de medic. p. Ed. cit. 177 M. sunt opera unei voinţe libere şi că ele ar avea mai mult în vedere calitatea de rudă sau de amic al donatorului decât calitatea de medic.. farmacist sau preot176. civ. Art. p... Prezumţia de captaţie şi sugestie. 178 D. 167. (2) C. 132. nr. secţia civilă. De asemenea. d) tratamentul sau asistenţa bolnavului donator să fi avut un caracter repetat sau continuu. civ. civ. (3) C. 126. c) donatarul trebuie să fi tratat sau asistat pe donator în ultima boală a acestuia. Suprem. se cer îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: a) liberalitatea trebuie făcută în cursul bolii de care dispunătorul a murit. civ.

). p... În acest sens. cit. (2) şi art. dacă donatorul intenţionează să doneze un imobil. s-o primească şi. Dacă valoarea donaţiei remuneratorii depăşeşte cu mult valoarea serviciilor prestate. 336. căpătând în parte caracter oneros. op. 140. 138.. Fr. Deak. potrivit art. cit. Alexandresco. Dogaru (coord. potrivit art. 68 . ce depăşeşte 179 180 D. p. care vizează numai o transmisiune cu titlu particular.. dacă aceştia sunt rude în linie colaterală până la gradul IV inclusiv. Medicul. rezervându-şi uzufructul viager al acestui bun.cât şi cu starea materială a dispunătorului. p. cit. (2). 129 alin. op.. op. art. 815 alin. Alexandresco. ea va fi supusă condiţiilor de formă şi de fond ale donaţiei.. 181 D. să solicite şi onorariul ce i s-ar cuveni. farmaciştilor şi preoţilor. putând fi supusă reducţiunii până la concurenţa valorii serviciilor respective. (2) pct. O altă opinie consideră că această excepţie are în vedere şi donaţia. op. cit. se acceptă de tutore sau de părinte". S-a consacrat tot mai mult de către doctrină valabilitatea donaţiei făcută medicului. curatorul ad hoc desemnat pentru a-i apăra interesele nu poate accepta singur donaţia. art. deoarece numai acestea pot avea ca obiect transmiterea unei universalităţi juridice. în acelaşi timp.. Donaţia făcută unui incapabil sau unui minor cu capacitate restrânsă de exerciţiu se acceptă de către reprezentantul legal sau personal. 815 alin. Situaţia specială a minorilor şi persoanelor puse sub interdicţie judecătorească Minorii şi persoanele puse sub interdicţie judecătorească au capacitatea de a primi donaţii. acceptarea ei depăşeşte sfera actelor de administrare şi. farmacistul sau preotul căruia i se face o liberalitate remuneratorie cu titlu particular nu poate. şi nu una post mortem181. dar nepus sub interdicţie. donatarul este cel care trebuie să dovedească că liberalitatea ce i-a fost făcută are caracter remuneratoriu. 140. care presupune o transmitere actuală a dreptului. iar donatarul este debil mintal. nu şi donaţiile. 182 M. 168. farmaciştilor sau preoţilor. cit. Eliescu. op. Deak. exceptând cazul în care donatarul este el un astfel de moştenitor [art. 166. Sunt valabile dispoziţiile universale făcute medicilor. rude în linie colaterală până la gradul IV inclusiv. Dacă donaţia este cu sarcini sau sub condiţie. civ. 135.]. cit. op. D. farmacistului sau preotului de către soţul său bolnav182. 135. M. p. p. p. însă cu încuviinţarea reprezentantului legal sau a unui ascendent. într-o decizie pronunţată de instanţa judecătorească s-a arătat că.. Cu toate acestea. În acest caz. în principiu. cu încuviinţarea prevăzută de lege. textul vizează liberalităţile mortis causa. fam. cit.. dar nu au capacitate deplină de exerciţiu pentru a le accepta. Fr. întrucât caracterul remuneratoriu al dispoziţiei presupune răsplătirea serviciilor prestate şi plata datoriei care rezultă din aceste servicii179. civ. ţinându-se cont şi de starea materială a donatorului. I.. În acest sens. Donaţiile făcute medicilor. p. Potrivit doctrinei recente180. 810 alin. Eliescu. 2 C. prevede că "donaţiunile făcute unor minori sau unui interzis. p. cit. civ. Minorul cu capacitate de exerciţiu restrânsă va putea accepta personal donaţia. donaţia făcută minorului sau interzisului va putea fi acceptată valabil şi de către ascendenţii lui de orice grad. 147 C. fără a putea fi însă anulată. chiar dacă nu sunt tutorii lui şi părinţii s-ar afla în viaţă şi ar refuza să accepte. 124 alin. acceptarea se va putea face numai cu autorizarea prealabilă a autorităţii tutelare. (1) C. iar donatorul nu are moştenitori în linie dreaptă. Contracte speciale. op. Chirică. (2) C. Drept civil. op.

ca orice persoană majoră şi capabilă. acceptarea donaţiei se face de către Guvern. 142. este numai acela de interpretare. Donaţiile făcute unităţilor administrativ-teritoriale se acceptă de consiliul judeţean sau. 7 din Legea nr. regiilor autonome sau societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat. Per a contrario. este necesară autorizaţia prealabilă a organului tutelar. 183 Trib. F. 34 din Decretul nr. dacă aceste donaţii sunt de interes local. altor organe sau instituţii care se află sub directa subordonare a Guvernului. civ.limitele unui act de administrare. unor organe ale statului. apreciem că rolul curatorului. după cum donaţia este făcută unor instituţii bugetare. dreptul ce face obiectul donaţiei corespunde scopului stabilit prin lege. Incapacitatea persoanelor juridice de a primi donaţii cu nerespectarea scopului stabilit prin lege. p. 184 D. a se vedea şi Fr. după caz. 69 .). dacă donaţia nu corespunde scopului persoanei juridice. se naşte incapacitatea acesteia de a mai primi donaţia. Astfel. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia. fam. Chirică. Donaţiile făcute regiilor autonome sau societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat se acceptă de către conducătorii acestora. Deak. În sensul că rolul curatorului este numai de interpretare. corelat cu art. 815 C. jud. şi nu o persoană minoră sau pusă sub interdicţie. Moţiu. 816 C. potrivit art. actul de înfiinţare sau statut Persoanele juridice pot primi donaţii dacă. Dispoziţiile art. fam. op. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale]. Incapacitatea surdo-mutului neasistat de curator de a accepta o donaţie Surdo-mutul care nu ştie să scrie nu poate accepta o donaţie decât cu asistarea unui curator special. în acest caz. iar dacă sunt de interes naţional. în respectarea principiului specialităţii capacităţii de folosinţă.. Teorie şi practică judiciară. este necesară autorizaţia prealabilă a consiliului judeţean sau al municipiului Bucureşti. 152 lit. p.. poate accepta personal donaţia.. au în vedere surdo-mutul capabil. 816 C. Ed. (2) din Legea nr. Particularităţile acceptării donaţiilor de către stat Statul acceptă donaţiile prin autorităţi diferite. cit. şi. se acceptă de către ministru sau conducătorul organului sau instituţiei centrale de stat. Potrivit art. 41. fără o prealabilă încuviinţare a autorităţii tutelare. 31/1954. care nu ştie să scrie. Lumina Lex. actul de înfiinţare sau statut. op. În caz contrar. Dogaru (coord. potrivit art. 2000. întrucât în acest caz devin aplicabile dispoziţiile art. 336.183. unităţilor administrativ-teritoriale. decizia nr. fam. cit. de consiliul judeţean sau de consiliul local. civ. civ. apud I. p. fără ca instituirea lui să aducă atingere "capacităţii celui pe care curatorul îl reprezintă"184 [art. rezultă că o persoană surdo-mută (surdă sau mută) care ştie să scrie. numit de autoritatea tutelară (art. cit. Motica. p. 153 C. donaţiile făcute ministerelor. 155 alin.). Numirea curatorului se va face în conformitate cu dispoziţiile art. dacă bunul donat urmează să intre în domeniul public al statului sau unităţii administrativ-teritoriale. având deplină capacitate de exerciţiu. 141. Timiş. Contracte civile speciale. op. 61 alin. Bucureşti. 493/1984. (2) C. alături de alţi autori. 136. 42. după caz. I. a) C. de cel al municipiului Bucureşti.

întrucât în acest moment se realizează consimţământul părţilor. Controversă. deoarece oferta de a dona. cât şi în momentul notificării acceptării ofertei. 92. (2) C. În legătură cu momentul în funcţie de care se apreciază capacitatea donatarului. Donaţia între absenţi presupune mai întâi o ofertă de donaţie (făcută de donator) şi apoi acceptarea acesteia de către donatar.Articolul 4 din Decretul nr. contractul producând efecte din momentul în care acceptarea ofertei a fost comunicată donatorului [art. p. Petrescu. când îşi manifestă voinţa de a dona185. De aceea.. op. 139. 185 186 Fr. G. Dacă ambele părţi sunt prezente simultan la încheierea contractului. nu şi cea a donatarului. cit. civ. în art. op. cit. dacă este nulă de la originea sa. ofertă nulă dacă este făcută unui incapabil şi deci. împărtăşim opinia contrară. deoarece oferta de donaţie este un act unilateral de voinţă. p. 812 C. Donatorul trebuie să fie capabil în momentul emiterii (facerii) ofertei de donaţie. Astfel. p. p. Dacă donaţia se încheie prin acte separate (între absenţi). 814 alin. în literatura juridică s-a născut o adevărată controversă. Dacă donaţia se încheie printr-un singur act. respectiv în momentul exprimării consimţămintelor lor în forma autentică prevăzută de lege. capacitatea donatorului se apreciază la un moment diferit de cea a donatarului. după ce prin articolele precedente. Alexandresco. I. atât donatorul. civ. în care se manifestă numai voinţa donatorului. cit.]. nu este "un simplu proiect".. Deak. potrivit căreia donatarul nu trebuie să fie capabil în momentul emiterii ofertei.)". 70 . unul de a dispune prin donaţii şi celălalt de a primi donaţii. Sancţiunea incapacităţilor speciale Dispoziţiile imperative sau prohibitive ale legii trebuie să fie garantate printr-o sancţiune.. 187 D. cât şi donatarul trebuie să fie capabili.. cit. Eliescu.. Sunt autori care consideră că donatarul trebuie să fie capabil de a primi şi în momentul facerii ofertei de donaţie. în momentul perfectării convenţiei. dispune că "dispoziţiile în favoarea unui incapabil sunt nule. făcută în formă legală. b) încheierea donaţiei prin două acte separate. ci o ofertă "de a se dezbrăca actualmente". legiuitorul stabileşte incapacităţile de a face şi de a primi donaţii. distingem două situaţii: a) încheierea donaţiei printr-un singur act. Deak. p. 478/1954 dispune că donaţiile având ca obiect bunuri grevate cu sarcini sau pentru care nu s-au achitat integral impozitele şi taxele aferente se acceptă numai cu avizul Ministerului Finanţelor. acceptarea donatarului nu o poate face să aibă viaţă186. 338. întrucât altfel ar deveni iluzorii. op. Dogaru (coord. căci donaţia produce efecte numai din acest moment. cit. cit. op. p... Alături187 de alţi autori. M.. op. în momentul acceptării ofertei. 139. (. Momentul la care este cerută capacitatea Disjungere. op. Donatarul trebuie să fie capabil numai în momentul acceptării ofertei.P. 163.). Fr. Pentru a determina momentul la care este cerută capacitatea părţilor. capacitatea se apreciază în raport de acest moment. 167.

Donaţia este lovită de nulitate relativă. op. civ. de a face donaţii în favoarea tutorelui.. dacă s-a încheiat cu nerespectarea: a) dispoziţiilor art. cit. cele făcute organizaţiilor care nu au dobândit personalitate juridică. cu privire la incapacitatea minorului. cit. Deak. 810 C. 816 C. cât şi surdo-muţilor. în acest caz. p. având în vedere natura interesului ocrotit prin incapacitatea respectivă. civ.. 44 alin. cit.159. Astfel cum s-a precizat în literatura juridică. după caz. de vreme ce "socotelile definitive ale tutelei nu au fost date şi primite". cit. I. C. Nulitatea absolută. Eliescu op. cât şi de succesorii săi în drepturi190. op. 140. care prevăd incapacitatea minorului sau a interzisului de a face donaţii atât personal. civ. 31/1954. art. Potrivit art. E. vol. fie făcute în numele unor persoane interpuse".Deşi din interpretarea acestui text de lege ar rezulta că sancţiunea care loveşte contractul este nulitatea absolută. Bucureşti. iar pe de altă parte. Dovada simulaţiei Cel care solicită nulitatea sau anularea donaţiei printr-o acţiune în simulaţie. pe de o parte. Nulitatea relativă. cât şi prin reprezentantul legal. este o consecinţă a prohibiţiei legii. c) dispoziţiilor art. All. cât şi nulitatea relativă.. a se vedea: M.. 815 şi art. cit. cu privire la donaţiile făcute medicilor. p. şi b) dispoziţiilor art. civ. 812 alin. donaţiile făcute cu nerespectarea incapacităţilor speciale sunt sancţionate cu nulitatea relativă sau absolută. 71 .. este "concepută ca o dispoziţie prohibitivă. Al. 808 C. civ.. şi e) dispoziţiilor art. civ.. Hamangiu. trebuie să facă dovada simulaţiei.. Rosetti-Bălănescu. farmaciştilor şi preoţilor care au tratat sau asistat pe donator în boala de care acesta a murit 188. ca o regulă generală de apărare a prestigiului profesiei de medic sau de preot"189. care privesc. iar prohibiţia are drept scop să prevină violarea legii. chiar cu încuviinţarea prealabilă a autorităţii tutelare. 809 alin. 810 C. p. respectiv donaţia făcută unui cetăţean străin sau apatrid care nu îndeplineşte condiţiile legale pentru a putea dobândi dreptul de proprietate asupra unui teren de pe teritoriul ţării. Astfel. şi ale art. art. Fr. 129. Tratat de drept civil român. 147 C. devenit major. d) dispoziţiilor art. civ. Nulitatea actului. (2) din Constituţie. donaţiile făcute persoanelor fizice neconcepute. 188 Pentru o opinie în sensul că sancţiunea aplicabilă este nulitatea relativă. 190 M Eliescu. în realitate sancţiunea va fi atât nulitatea absolută. 189 Fr. 174. III. (1) C. p. (2) C. cu privire la donaţiile făcute minorilor sau persoanelor puse sub interdicţie. 747. Deak. 174. 33 din Decretul nr. Safta-Romano. 133. donaţia este lovită de nulitate absolută. Ed. Nulitatea relativă poate fi invocată atât de cel ocrotit. 105 şi art. 140.. dacă s-a încheiat cu încălcarea: a) dispoziţiilor art. p. b) dispoziţiilor art. op.. 1998. republicată. 811 şi 817 C. fam. op. interdicţia din art. Băicoianu. şi când sunt "fie deghizate sub forma unui contract oneros. p. corelate cu dispoziţiile din legile speciale care prevăd îndeplinirea anumitor condiţii cu privire la acceptarea donaţiilor făcute persoanelor juridice.

descendenţii şi soţul persoanei incapabile. inclusiv martori şi prezumţii. care relevă o situaţie juridică contrară realităţii. are la bază consimţământul liber exprimat al ambelor părţi. Viciile de consimţământ Eroarea. All Beck. "consimţământul nu este valabil. a. mincinos. I. Faţă de terţi. Dogaru (coord. civ. consimţământul trebuie să îndeplinească cumulativ o serie de condiţii: – să provină de la o persoană cu discernământ. fiind un contract. Dacă se face dovada simulaţiei donaţiei prin interpunerea de persoane sau printr-un contract cu titlu oneros. 192 72 . Eroarea conduce la anularea donaţiei dacă este substanţială. cât şi împotriva persoanei interpuse192. Bucureşti. 813 C. ce guvernează încheierea actelor juridice civile. surori. nulitatea producându-şi efectele atât împotriva incapabilului. 812 C. când este dat prin eroare. de a scoate la iveală contractul de donaţie simulat. contract care este lovit de nulitate. poate fi dovedit cu orice mijloc de probă.). ca urmare a încălcării dispoziţiilor legale cu privire la capacitate. Drept civil. indiferent de valoare. Poate purta asupra identităţii persoanei donatarului. pe de altă parte. Între părţi. Pentru a fi valabil exprimat.. bunici. persoana interpusă va restitui tot ce a primit de la donator. pe de o parte. viitorul soţ etc). – să nu fie afectat de vicii de consimţământ. Forma autentică. fiind străini de contract. Contracte speciale. pot dovedi simulaţia prin orice mijloc de probă. 2004. sunt de strictă interpretare şi sfera persoanelor prezumate interpuse nu poate fi extinsă prin asimilare şi la alte persoane cu care incapabilul este legat printr-o legătură de rudenie sau afecţiune (fraţi. distingem între părţi şi moştenitorii lor. Pentru a uşura sarcina probei pentru cel interesat a dovedi simulaţia. 179. 191 Idem. pentru ca donaţia să fie valabil încheiată. Consimţământul Donaţia. pe care donatorul urmăreşte să-l gratifice. p. – să fie exprimat cu intenţia de a produce efecte juridice. b. p. smuls prin violenţă. pe cale de consecinţă.Cu privire la sistemul probator în materia simulaţiei. care. 340. Dacă simulaţia s-a realizat prin interpunere de persoane. şi terţi. 953 C. putându-se folosi de proba testimonială numai dacă există un început de dovadă scrisă ori dacă legea a fost încălcată191. Terţii. faţă de ei contractul intervenit reprezintă un fapt juridic. consimţământul părţilor trebuie să fie exprimat în formă autentică (art.). Potrivit art. Fundamentul acestei prezumţii legale este legătura de afecţiune dintre persoanele prezumate interpuse şi cel incapabil. Dispoziţiile art. Ed. donaţia va fi desfiinţată cu efect retroactiv. prieteni. Prin derogare de la principiul consensualismului. legiuitorul prezumă anumite persoane ca fiind persoane interpuse: părinţii. Astfel. Scopul unei acţiuni în simulaţie în această materie este de a înlătura actul public. părţile şi moştenitorii lor au posibilitatea de a dovedi simulaţia potrivit dreptului comun în materia probelor. – să fie exteriorizat. civ. Derogare de la principiul consensualismului actelor juridice.civ. constituind însăşi cauza liberalităţii. sau surprins prin dol".

). 9 din Decretul nr. Sugestia constă în mijloacele viclene folosite de o persoană pentru a determina o altă persoană.B. iar acţiunea în anularea unei donaţii este supusă termenului general de prescripţie a acţiunii în anulare (art. 195 Potrivit art. Dolul. de prietenie. civ. Dolul. nici se pot face învoiri asupra unei astfel de succesiuni.). se prezintă sub forma captaţiei sau a sugestiei şi reprezintă o cauză de anulare a donaţiei. insinuări. fără mijloacele viclene întrebuinţate. Alexandresco. captaţia şi sugestia se manifestă în practică prin: sechestrarea donatorului. în această materie. 49. p.. ce poate fi invocată de partea ocrotită. Cantacuzino. Astfel. 73 . Donaţia poate avea ca obiect şi bunuri viitoare. care împiedică consimţământul donatorului să fie liber. (1) C. – să fie posibil. asupra bunului ce constituie obiectul donaţiei. Captaţia îşi găseşte o mai mare aplicabilitate în materia testamentelor.. cit. Craiova. îndemnuri sau orice alte asemenea mijloace.asupra unei calităţi a persoanei gratificate. p. al cărei consimţământ a fost viciat sau de cei care reprezintă drepturile sale. viclene. Violenţa. 43. 965 alin. civ. această sancţiune este susceptibilă de acoperire prin confirmare. să-i facă o liberalitate pe care altfel nu ar fi făcut-o. "lucrurile viitoare pot fi obiectul obligaţiei". op. prin puterea de convingere pe care o exercită asupra acesteia. asupra cauzei determinante a donaţiei193. – să fie licit şi moral.. contrar voinţei sale. şi anume: – să fie în circuitul civil (art. 349. 948 şi art. – să fie determinat sau determinabil (art. Contractul de donaţie încheiat prin vicierea consimţământului uneia din părţile contractante este sancţionat cu nulitatea relativă. "nu se poate face renunţare la o succesiune ce nu este deschisă. 167/1958). Alexandresco. controlarea corespondenţei. p. Ed. civ. prin diferite mijloace: măguliri. depărtarea vechilor prieteni şi a unor oameni de încredere etc194. iar potrivit alin. fie că este morală. op. de asemenea. M. Ramuri. donatorul nu ar fi făcut liberalitatea. cit. în scopul de a atrage bunăvoinţa dispunătorului şi de a obţine de la el liberalităţi pe care altfel nu le-ar fi obţinut. dacă se dovedeşte că. Curs de drept civil. (2). – să existe sau să poată exista în viitor. Obiectul contractului de donaţie Obiectul contractului de donaţie trebuie să respecte condiţiile generale prevăzute de lege pentru obiectul actului juridic civil. 193 194 D. adevărate sau false. chiar de s-ar da consimţământul celui a cărui succesiune este în chestiune". Captaţia constă în demonstraţii de afecţiune. dacă a avut drept efect constrângerea dispunătorului de a face liberalitatea. D. Violenţa constituie. viciu de consimţământ în materia donaţiei. îndepărtarea de rude şi denigrarea acestora. fie că este fizică. Eroarea poate fi de drept sau de fapt. cu excepţia unei succesiuni nedeschise195. De precizat că sugestia şi captaţia conduc la anularea donaţiei numai dacă s-au manifestat sub forma unor manopere dolosive. 964 C. 963 C.

p. contractul. fără de care nu pot lua fiinţă. din împrejurările în care s-a încheiat contractul.). M. Cauza nu poate fi ilicită decât dacă. legiuitorul a făcut din donaţie un contract solemn. p. deoarece darul manual nu se poate realiza decât prin tradiţiunea bunului. p. apud C. Fundaţiei "România de mâìne". Constituie obiect al contractului bunurile mobile şi imobile. Baia Mare. 942 C. Junimea. 341. 74 . Prin excepţie însă.J. Contracte. op. animus donandi se completează cu "motivul determinant" pentru a constitui cauza donaţiei. All Beck. astfel că ea "nu poate prin sine însăşi şi neatârnat de alte elemente determinante ale voinţei. iar potrivit art. I. 128. 813 C. cit. Proema. forma scrisă nu mai este cerută ca un simplu mijloc de probă.S. 45. Contracte speciale. donatorul trebuie să fie proprietarul bunului ce face obiectul donaţiei. fiind nulă absolut. Ed. 198 D. civ. Forma donaţiei Principiul consensualismului este regula care guvernează încheierea actelor juridice civile. În materia donaţiei. aplicabile şi în materia donaţiei. 95. civ. ca în contractele consensuale. Dogaru (coord. ci dintr-un raport de echivalenţă a unei contraprestaţii cu caracter ilicit197.Cât priveşte darul manual. care este de esenţa liberalităţii şi constă în însăşi intenţia de a gratifica. fără a primi în schimb un echivalent. "element subiectiv. donaţia nu poate avea ca obiect un bun al altuia. Ed. Donaţia este un astfel de contract: "Toate donaţiunile se fac prin act autentic" (art. 128. Potrivit unor opinii exprimate în doctrină. Contracte speciale. Succesiuni..S. în Buletinul jurisprudenţei C. în caz contrar. 336. formelor anume determinate de lege. Drept civil. fiind supuse. p. cauza o constituie chiar lipsa echivalentului. Macovei. 966 şi art. 199 C.). op. op.. cit. Ed.. este falsă. ci reprezintă un element constitutiv al contractului. decizia nr. Ed. Deak.. de regulă.). Succesiuni.B. convenţia este nulă dacă cauza lipseşte. acesta nu poate avea ca obiect bunuri viitoare. M. p. să fie ilicită". Pentru aceste contracte. întrucât ar fi incompatibilă cu principiul irevocabilităţii. 1994. Ca o măsură de protecţie a donatorului. Bucureşti. Fiind un contract translativ de proprietate. care prin contract transmite actual şi irevocabil un drept din patrimoniul său. Astfel cum s-a precizat în literatura juridică196.. Bucureşti. 39/1994. în animus donandi a donatorului. neexprimat într-o formă anume (art. motiv care este de fapt scopul urmărit de donator. cit. atât voinţa celui care îşi micşorează 196 197 Fr. prohibită de legi sau contrară ordinii publice şi bunelor moravuri. în vederea perfectării lor. p. 2000. ia naştere şi produce efecte juridice prin simplul acord de voinţă al părţilor. p. rezultă neîndoielnic că prestaţia nu derivă dintr-o intenţie de a gratifica.. Striblea.S. Dovada cauzei ilicite sau imorale se poate face prin orice mijloc de probă199. apud L. Astfel. 968 C. 2002. Turianu. civ. 127. 1999. 1995.J. Iaşi. variabil şi concret în fiecare contract de donaţie"198. Practică juridică adnotată. Drept civil. Cauza contractului de donaţie Donaţia trebuie să aibă o cauză licită. Dovada cauzei ilicite sau imorale incumbă persoanei care se prevalează de caracterul ilicit sau imoral al cauzei. unele contracte sunt solemne. 335. Stănciulescu. Cantacuzino.

donatorul poate reveni oricând asupra donaţiei201. Suprem. ratificarea sau executarea voluntară a unei donaţiuni. şi aceasta întrucât valabilitatea autentificării unui act este condiţionată de existenţa chiar la data autentificării a consimţământului părţilor. Tratat de drept procesual civil. vol. (3) C. 9/1957. nulitatea absolută nu poate fi acoperită nici prin procesul-verbal încheiat cu ocazia transcrierii actului sub semnătură privată ce reprezintă donaţia unui imobil. apud C. 75 .A. în deplinătatea facultăţilor mintale. în formă autentică. Galaţi. cit. ambele părţi fiind prezente simultan la încheierea contractului. sub sancţiunea nulităţii absolute. Zilberstein. 204 C. pentru a cărui valabilitate este necesară forma autentică.. "nu numai pentru a asigura o dovadă şi o forţă executorie acordului dintre părţi. apud C. p. 163. Bucureşti. Turianu. Nulitatea absolută a donaţiei este imprescriptibilă. col. De asemenea. decizia nr. p. Întrucât cerinţa formei autentice este reglementată prin dispoziţii imperative. civ. după moartea sa. Cantacuzino. chiar dacă există un început de dovadă scrisă203. ea trebuie să se refacă cu formele legiuite".. Nulitatea relativă.: "Confirmarea. decizia nr. deoarece până la autentificare. "donatorul nu poate repara. cât şi voinţa celui care primeşte nu se pot exprima valabil decât în formă autentică. 108. 108. viciile unei donaţiuni între vii.B. op. cât şi prin mandatar. Succesori. I. în J. ţine loc de renunţare. op. 2237/1956. Încheierea contractului de donaţie Între prezenţi. 1167 alin. civ. nulitatea capătă un caracter relativ. dovada existenţei unei donaţii nu poate fi făcută cu martori. p. Aşadar.patrimoniul. p. cit. Redactarea contractului în formă autentică "nu-l pune la adăpost de acţiunea în anulare pentru lipsa de capacitate". nefiind suficient consimţământul luat anterior autentificării actului. 202 C. deoarece cel care instrumentează încheierea contractului nu are competenţa de a constata că donatorul este capabil. care poate fi dovedită prin orice mijloc de probă. contractul este valabil încheiat şi produce efecte din momentul exprimării consimţământului ambelor părţi.. civ. S. în LP nr. În privinţa succesorilor donatorului... ci pentru ca acest acord să aibă fiinţă legală"200. op. 104/1995. fără a fi necesară înscrierea în fals. 6/1964. p. Sancţiune. }tiin\ific[. de asemenea. atât în privinţa viciilor 200 201 M. 203 Trib. Nerespectarea formei autentice a contractului de donaţie este sancţionată cu nulitatea absolută. col. decizia nr. mandatul trebuie să fie special şi dat tot în formă autentică. nulă în privinţa formei. op. Suprem. I.. în lumina dispoziţiilor art. 389.. Consimţământul părţilor trebuie luat de notar în chiar momentul autentificării actului de donaţie. viciul de formă nu poate fi acoperit prin executarea voluntară sau prin confirmare204. cit. Dacă contractul se încheie printr-un singur act. indivizibil. Ed. poate fi indus în eroare asupra capacităţii donatorului202. Trib. p. cit. Turianu. nr. cele două acte formând un tot unitar. Potrivit art. indiferent de persoana donatorului sau a donatarului. poate fi invocată de orice persoană interesată şi chiar din oficiu de instanţa judecătorească şi nu poate fi acoperită prin confirmare. 314. făcută de către erezi sau reprezentanţii donatorului. Turianu. 1168 C. Admisibilitatea oricăror mijloace de probă se impune. 115. 1120. prin nici un act confirmativ. civ. Contractul poate fi încheiat atât personal.N. 800/1963. Reprezentând un act de dispoziţie. Stoenescu. p. 1973.

I. Dacă înzestrarea copiilor are ca obiect bunuri mobile. dă naştere unei obligaţii naturale în persoana moştenitorilor care. 208. cât şi în privinţa oricărei alte excepţii". 344. 814 alin. p. Contractul de donaţie nul pentru nerespectarea condiţiei formei autentice nu poate servi ca just titlu pentru uzucapiunea de 10 până la 20 de ani. fiind o obligaţie naturală. Codul civil nu admite o obligaţie naturală a părinţilor de a-şi înzestra copiii. Dogaru (coord. Alături de alţi autori209. nu şi forma autentică. în deplină cunoştinţă de cauză a viciului contractului.). Suprem. potrivit art.. nu poate fi făcută decât prin act autentic. cit. fără a mai da dreptul repetiţiunii 205. este necesară numai tradiţiunea bunului." nu poate fi considerată decât o "simplă îngăduinţă" ce poate fi oricând revocată208. sub sancţiunea nulităţii absolute.). fără a mai fi permisă repetiţiunea207. se transformă într-o obligaţie civilă. Părerea contrară a avut însă o mai mare aplicabilitate practică. de îndată ce a fost executată. ea trebuie refăcută în întregime. secţia civilă. 207 A se vedea jurisprudenţa citată de D. succesive. cu respectarea formei autentice (art. op. 814 C. Această opinie a fost combătută. în caz contrar fiind nulă absolut. p. cit. având în vedere dispoziţiile art. având caracterul unei donaţii.. Sunt autori care susţin că donaţia nulă absolut din cauza nerespectării formei autentice. pentru valabilitatea căruia. 209 D. 813 C. pentru însăşi valabilitatea ei. confirmarea nefiind suficientă. dovada donaţiei nu poate fi făcută cu martori. Deak. civ. care să se transforme într-o obligaţie civilă prin executare voluntară.. nulă din cauza viciilor de formă. Fr. este valabilă şi fără respectarea formei autentice. Suprem. Potrivit acestui text de lege. decizia nr.B. op. sub sancţiunea nulităţii absolute. 116. Chirică (op. p. 133. apreciem că este necesar să distingem. 1168 C. susţinându-se că transformarea obligaţiei naturale într-o obligaţie civilă este contrară regulii confirmatio nihil dat novi. civ. trebuie să îmbrace forma autentică. fără a se mai putea realiza pe cale de excepţie. iar confirmarea poate rezulta din executarea voluntară realizată de moştenitori. Unele instanţe au apreciat că înzestrarea copiilor. p. cit. p. atât oferta de donaţie.de formă. Încheierea contractului de donaţie între absenţi.. cit. 2396/1972. potrivit opiniei unanim admise de doctrină şi practică. Pentru ca donaţia nulă pentru vicii de formă să producă efecte juridice. op. fiind executată de bunăvoie.. (2) C. D. 76 . cât şi acceptarea acesteia trebuie să îmbrace forma autentică. aceste bunuri putând face obiectul darului manual. Practica judiciară a pronunţat soluţii contradictorii cu privire la forma înzestrării copiilor de către părinţi. conform acesteia înzestrarea unui copil de către părinţi. Dacă contractul de donaţie se încheie prin două acte separate. sub forma darului manual. succesorii donatorului pot confirma în mod valabil donaţia autorului lor. în privinţa formei. op. cit. cit. în Repertoriu 1969-1975. decizia nr. p. 148. 205 206 M. Chirică. În acest caz. Alexandresco. Practica judiciară în materie. a cărei nulitate nu a fost invocată în timpul vieţii autorului. aceasta reprezintă o donaţie şi. civ. secţia civilă. 130. 1231/1971.. Cantacuzino. apreciem că nu trebuie să îmbrace forma autentică ad validitatem. Dacă înzestrarea are ca obiect bunuri imobile. op. fiind necesară o novaţie206. nici dacă există un început de dovadă scrisă. p. civ. 208 Trib. Trib. nulitate ce nu poate fi înlăturată în nici un fel.148). astfel că "darea în folosinţă a unor imobile fără respectarea dispoziţiilor cuprinse în art. 390. după cum înzestrarea are ca obiect bunuri mobile sau bunuri imobile..

De asemenea. cit. cit. Hamangiu. op. 114. Băicoianu. 1406/1992. Petrescu. donatorul trebuie să fie capabil de a consimţi şi în momentul când se îndeplineşte această formalitate esenţială a notificării214. De aici decurg o serie de consecinţe importante.. revocare ce poate fi expresă sau tacită. p. dacă decesul donatarului a intervenit anterior acceptării ofertei de donaţie. contractul nefiind încheiat. În practica judecătorească s-au întâlnit soluţii care confirmă această opinie215. Culegere 1992. moştenitorii donatarului şi creditorii acestuia nu pot notifica acceptarea donatarului decedat după acceptarea ofertei. contractul nu mai ia fiinţă. op. contractul devenind perfect numai când acceptarea a fost comunicată donatorului. mun. prin oferta de donaţie şi acceptarea acesteia. în acest caz. contractul este valabil încheiat în momentul notificării acceptării. în caz contrar oferta de donaţie devine caducă şi contractul nu se mai poate încheia. Dogaru (coord. 210 211 A se vedea şi I. 215 Trib. 214 D. p. dar înainte ca această acceptare să-i fie comunicată. nerealizându-se acordul de voinţe al celor două părţi. notificarea acceptării nu reprezintă doar o simplă formalitate. Acceptarea donaţiei trebuie făcută înaintea morţii donatorului sau pierderii capacităţii acestuia.P. iar în acest caz. moştenitorii şi creditorii lui nu pot accepta donaţia. ci şi în momentul notificării către donator a acceptării sale. 767. Pe de altă parte. Rosetti-Bălănescu. pentru acelaşi argument: contractul nu s-a încheiat încă. autorul nu a dobândit nici un drept. conform cărora donaţia nu produce efecte decât din momentul în care acceptarea ofertei a fost notificată donatorului. decizia nr. p. Alexandresco. astfel. civ. Aceeaşi va fi soluţia şi în cazul în care acceptarea donaţiei nu îi este notificată donatorului în timpul vieţii sale sau atâta timp cât acesta este deplin capabil. p. op.. (2) C. Dacă contractul se încheie prin acte separate. deoarece aceştia sunt reprezentanţii drepturilor pe care le are autorul în patrimoniul său. p. 345. 213 D. p. Dacă donatorul a vândut bunul ce face obiectul ofertei de donaţie înainte de a-i fi comunicată acceptarea. I.. 814 alin.. Astfel. op. G. dar înainte ca această acceptare să fie comunicată donatorului. cit.. 31. având în vedere dispoziţiile art. întrucât dacă decedează sau devine incapabil după acceptarea ofertei.Donaţia nu obligă pe donator şi nu produce efecte juridice decât din momentul în care acceptarea donatarului a fost comunicată donatorului. ci este o condiţie esenţială pentru validitatea contractului de donaţie (sub sancţiunea nulităţii absolute) încheiat prin acte separate. aceasta constituie o revocare tacită212. donatorul poate oricând revoca oferta sa de donaţie. şi nu în momentul acceptării donaţiei de către donatar 210..). (2) C. iar pe de altă parte. până în momentul în care îi este notificată acceptarea ofertei sale. 391. Bucureşti. se naşte întrebarea: care este momentul încheierii contractului? Sunt autori care susţin că. Cantacuzino. Drept consecinţă.. notificarea nu se poate face moştenitorilor donatorului. donatorul poate revoca oferta de donaţie cât timp notificarea acceptării nu a avut loc. op. civ. 212 C. cit. întrucât numai în acest moment există concursul a două voinţe reciproc cunoscute211 şi producătoare de efecte juridice. M. 253. pentru aceleaşi motive. 77 . p. Aexandresco. Pornind de la dispoziţiile art.. op. 252.B. donatarul trebuie să fie în viaţă şi capabil nu numai în momentul acceptării donaţiei. Cu atât mai mult. "pentru că donaţia nu există cât timp acceptarea n-a fost comunicată". dar anterior notificării213. cit. cit. 814 alin. oferta de donaţie devine caducă şi în cazul în care donatorul decedează sau devine incapabil după acceptarea ofertei. Al.

220 M. 218 D. Condiţia întocmirii unui act estimativ în cazul donaţiei de bunuri mobile Dacă donaţia are ca obiect bunuri mobile. 131. Dogaru (coord. p. astfel că notificarea acceptării donaţiei se poate face şi de moştenitorii sau creditorii donatarului. Pe de altă parte. cit. D.. dispune că donaţia este valabilă "numai pentru obiectele trecute într-un act estimativ subsemnat de donator şi donatar". care se încheie valabil prin tradiţiunea bunului. Alexandresco. Deak. Condiţia întocmirii actului estimativ nu se aplică în cazul darului manual.. în parte. în privinţa formei. cât şi o evaluare a acestora şi poate fi cuprins în însuşi contractul de donaţie. pe care o îmbrăţişăm. Cantacuzino.) trebuie să cuprindă descrierea individuală a bunurilor. 219 D. p. 143. de unde şi posibilitatea întocmirii sale ulterioare printr-o expertiză 220. ci ridică dificultăţi în materie probatorie. op. Deak. atât donaţiei de bunuri mobile corporale. cit. dar şi într-un act separat. cit. această condiţie nu se aplică nici celorlalte excepţii de la regula formei autentice a donaţiei (donaţiile indirecte şi donaţiile deghizate). ca de exemplu. Actul sau statul estimativ (art. pe lângă condiţia încheierii donaţiei în formă autentică.. cit. conform unei opinii a doctrinei219. reîntoarcerea bunurilor donate în patrimoniul donatorului în anumite condiţii218 etc. civ. I. cit. 827 C. op. cât şi de donatar. dacă acesta a decedat după acceptare. cit. op. Deak. cu condiţia de a fi semnat atât de donator.. p. cât şi donaţiei de bunuri mobile incorporale.. se aplică fără nici o deosebire. condiţia mai are şi scopul de a garanta exerciţiul unor drepturi eventuale. regulilor ce guvernează actele prin care acestea se realizează. 772 C. întrucât acestea sunt supuse. 125. op. p. Aşadar.. 399. Fr. contractul de donaţie realizat prin acte separate este încheiat valabil în momentul acceptării donaţiei.). când se realizează prin act separat. 131. civ. civ. numai efectele acestui acord de voinţe fiind amânate până la comunicare216. Cuprinsul actului estimativ. op. Chirică. sau de mandatarii acestora. împiedicând pe donator de a reţine o parte din bunurile donate şi de a revoca astfel. 78 . 158.. Apreciem că sancţiunea nulităţii absolute a actului nu se impune deoarece actul estimativ este solicitat de legiuitor ad probationem. la care poate da naştere donaţia. p. p. op. 827 C. acesta fiind momentul realizării consimţămintelor ambelor părţi în vederea încheierii actului. Sancţiunea nerespectării întocmirii actului estimativ este nulitatea absolută a contractului de donaţie. 220. Scopul acestei formalităţi este de a consolida principiul irevocabilităţii donaţiilor. p. Fr. 346. având o mai mare aplicabilitate practică cu privire la aceasta din urmă. cit. 398. cit.. op. Interdicţia ca donaţia să cuprindă clauze incompatibile cu principiul 216 217 Fr. op. actul estimativ este valabil şi dacă se face prin act sub semnătură privată.B. de asemenea. dacă contractul s-a încheiat prin mandatari. dar înainte de comunicarea acceptării217. art. donaţia. Chirică.Potrivit opiniei contrare. donaţia de mobile este supusă unei alte formalităţi speciale. astfel că lipsa lui nu afectează valabilitatea donaţiei. p. Dispoziţiile art.

Condiţiile potestative. fiind o condiţie de validitate pentru formarea lui (irevocabilitate de gradul II)"224. întrucât posibilitatea revocării donaţiei în funcţie de pura voinţă a donatorului echivalează cu menţinerea permanentă (sau pentru o perioadă îndelungată de timp) a stării de incertitudine cu privire la dreptul transmis. pentru a pune o piedică care să facă exerciţiul acestei facultăţi cât mai greu222. (1): "Convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante". civ. 331 224 Fr. când realizarea sau nerealizarea condiţiei depinde atât de voinţa unei părţi. Inserarea în contract a unor clauze incompatibile cu principiul irevocabilităţii donaţiei se sancţionează cu nulitatea absolută a donaţiei. Cantacuzino. cât şi de o faptă exterioară sau de voinţa unei alte persoane. civ.irevocabilităţii Principiul irevocabilităţii. – condiţie potestativă pură. 221 Art. op... Alexandresco. legiuitorul fiind favorabil înstrăinărilor cu titlu oneros şi ostil celor cu titlu gratuit. 822-824 C. nici indirect. posibilitatea "de a nimici sau înlătura prin propria voinţă efectele transmisiunii.. ceea ce ar pune pe donatar într-o condiţie de dependenţă pe care legea o socoteşte incompatibilă cu ideea libertăţii"223.221. mai accentuat decât forţa obligatorie a contractelor. cit. p. Clauze incompatibile cu principiul irevocabilităţii. deoarece nu putea să împiedice pe proprietar să dispună de bunul său. când realizarea sau nerealizarea condiţiei depinde exclusiv de voinţa unei părţi. Pe de altă parte. ci numai că dreptul. "este nulă orice donaţiune făcută cu condiţii a căror îndeplinire atârnă numai de voinţa donatorului". clauza ca donatorul să dispună în continuare de bunul donat. 969 C.. Donaţia este revocabilă numai în cazurile prevăzute expres de lege. condiţia de a plăti un pasiv nedeterminat. Irevocabilitatea donaţiilor are un caracter special. Condiţiile potestative sunt de două feluri: – condiţie potestativă simplă. legea consacră pentru donaţii un principiu special al irevocabilităţii. 801 şi art. Care este scopul urmărit de legiuitor pentru a sublinia încă o dată că donaţiile sunt irevocabile? Considerăm că reglementarea acestui principiu are drept scop protejarea donatorului. prin art. dispune în alin. op. "ci însăşi esenţa contractului. cit.: condiţiile potestative. în sensul că irevocabilitatea priveşte nu numai efectele donaţiei. 141. Un caracter principal al donaţiei este irevocabilitatea. 370. 1. particular. în acelaşi timp. civ. Aceste clauze sunt prevăzute în art. Deak. Irevocabilitatea nu înseamnă că transmisiunea dreptului ce face obiectul donaţiei nu poate fi supusă unui termen sau unei condiţii. însă. el a permis donaţiile. civ. irevocabilitatea donaţiei are şi scopul de a asigura siguranţa circuitului civil. 822-824 C. impus de art. op. fie chiar cu termen sau condiţional. iar în alin. trebuie transmis în aşa fel încât donatorul să nu-şi rezerve nici direct. p.B. p. 822 C. 222 D. irevocabilitatea are drept scop limitarea facultăţii de a dispune cu titlu gratuit. Este potestativă condiţia a cărei realizare depinde de voinţa uneia sau alteia dintre părţile contractante. le-a declarat irevocabile. care trebuie să fie conştient că micşorarea patrimoniului său este definitivă şi irevocabilă. 223 M. Potrivit art. Alături de principiul irevocabilităţii ce caracterizează contractele în general. 79 . cit. (2): "Ele se pot revoca prin consimţământul mutual sau din cauze autorizate de lege". civ. 969 C.

B. în materia donaţiilor. Bucure]ti. care sunt lovite de nulitate atunci când sunt afectate de o condiţie potestativă pură. p.B. 823 C. Aynes. În acest caz. Această donaţie este valabilă. donatorul nu ar lăsa datorii228. Cantacuzino. Al. cit. p. Alexandresco. Aexandresco. Socec. fie rezolutorie. 373.. cit. op. şi nu de voinţa donatorului. Malaurie. cit. civ.Spre deosebire de contractele cu titlu oneros (art. p. 1006 şi art. 146. cit. ci şi de voinţa unei alte persoane. 1989.. cit. p. op. 1010 C. Într-adevăr.. Ph. dar şi atunci când este afectată de o condiţie potestativă simplă. Plata datoriilor sau sarcinilor nedeterminate. rezultă că donaţia poate fi valabil afectată de o condiţie cazuală (a cărei realizare depinde numai de hazard). b) donaţia care cuprinde obligaţia donatarului de a plăti datorii sau sarcini viitoare. p. 145. Prin datorii prezente puse în sarcina donatarului se înţeleg numai acelea care au o dată certă anterioară donaţiei227. 227 M. D. apreciază că liberalitatea este nulă nu numai când este afectată de o condiţie potestativă pură. de vreme ce realizarea sau nerealizarea condiţiei depinde şi de voinţa lui. donaţia capătă un caracter oneros. întrucât realizarea condiţiei nu depinde numai de voinţa uneia dintre părţi. Drept civil român. Această derogare de la dreptul comun este o consecinţă a principiului irevocabilităţii donaţiilor. M. distingem două ipoteze: – dacă obligaţia donatarului constă în plata unui pasiv viitor nedeterminat al donatorului.). suspensivă sau rezolutorie. p. întrucât există o limitare a acestor datorii. civ. astfel că revocarea donaţiei este determinată de realizarea sau nerealizarea condiţiei. 226 D. 397. Cât priveşte donaţia afectată de o condiţie mixtă. 219. op. a căror opinie o împărtăşim. op. Întrucât textul de lege face referire numai la condiţia potestativă. Art. Dogaru (coord. 381. 142. p. întrucât donatorul îşi rezervă indirect facultatea de a zădărnici transmisiunea dreptului în favoarea donatarului. II. D. 823 C. G. pe care donatorul nu le poate mări după încheierea contractului. Rosetti-Bălănescu. Sancţiunea nerespectării acestei interdicţii este nulitatea absolută a donaţiei. Les liberalites. Malaurie. Chirică. aceasta este valabilă. 2.. Paris. cit. 468.). Donatorul poate impune donatarului plata unor datorii sau îndeplinirea unor sarcini existente în momentul încheierii contractului. cit. Petrescu. a cunoscutei reguli din dreptul francez: donner et retenir ne vaut. Les succesions.P. chiar dacă nu sunt prevăzute în contract. dispune că este nulă donaţia "dacă s-a făcut sub condiţia de a se satisface datorii sau sarcini care nu existau la epoca donaţiunii sau care nu erau arătate în actul de donaţiune". 216. op. Băicoianu. par Ph. Textul legal are în vedere două situaţii distincte: a) donaţia care cuprinde obligaţia donatarului de a plăti datoriile sau sarcinile existente în momentul contractării. p. op. iar donatarul nu se poate sustrage de la executarea acestora. nedeterminate la data contractării226. 225 D. p. p.. cit. cit.. vol. fiind valabile când sunt afectate de o condiţie potestativă simplă.. 228 I. de întâmplare. civ. fie suspensivă. condiţia cazuală depinde de hazard. Cantacuzino. chiar dacă la moartea lui. p. Fr. I. Deak. majoritatea autorilor225. Ed.. op.1943. donaţia este nulă absolut. L. şi pentru raţiunile expuse anterior. 348. op. 80 . op.. Cours de droit civil. Această interdicţie are la bază intenţia legiuitorului de a exclude posibilitatea donatorului de a revoca indirect donaţia prin "golirea acesteia de conţinut" prin obligarea donatarului la plata unor datorii viitoare. Chirică. În acest caz. potrivit art. Studiu de doctrină şi jurisprudenţă. 397.

dacă moare.– dacă obligaţia donatarului constă în plata unui pasiv viitor determinat. cât şi descendenţilor săi. nu mai poate mări acest pasiv. Potrivit art. C. fără să fi dispus de dânsele. Donatorul poate să-şi rezerve el uzufructul sau îl poate dona unei alte persoane. această clauză este o condiţie rezolutorie cazuală. (1) C. De câte ori donatorul şi-a rezervat prin donaţie dreptul de a dispune de un anumit bun sau de o sumă de bani. libere de a supune donaţia unei condiţii suspensive sau rezolutorii. Această dispoziţie nu contravine principiului irevocabilităţii donaţiei. civ. civ. deoarece donatorul. cât şi în cazul când donatarul şi descendenţii săi ar muri înaintea sa". 3. donaţia nu este revocată prin voinţa donatorului. Astfel. O altă clauză compatibilă cu principiul irevocabilităţii este convenţia prin care părţile stipulează că bunul donat se va reîntoarce la donator. fiind perfect valabilă şi posibilă. dacă acesta va supravieţui fie numai donatarului. prin voinţa lui. donaţia este nulă în întregime. Potrivit art. bunurile se transmit moştenitorilor la moartea sa. Uzufructul poate fi dat unei persoane. "când donatorul şi-a rezervat dreptul de a dispune de un obiect cuprins în donaţiune. ci de hazard. civ. uzufructul va fi supus regulilor ce îl guvernează.. ci prin convenţia părţilor. Aceste bunuri nu se cuvin donatarului niciodată. prin care uzufructul se dă la o persoană şi proprietatea nudă la alta". este permisă "dispoziţia între vii sau testamentară. donaţia este nulă cu privire la acel obiect sau la acea sumă. Reîntoarcerea convenţională a bunului donat. nu fac parte din donaţie. ea trebuie stipulată expres. iar dacă donatorul nu a dispus de ele în timpul vieţii. care încetează de a mai fi nesigur. sau de o sumă determinată din bunurile dăruite. 825 alin. art. a cărei realizare nu depinde de voinţa donatorului. Fiind o condiţie rezolutorie. donaţia este valabilă. Bunurile asupra cărora donatorul şi-a rezervat dreptul de a dispune de ele. Când donatorul şi-a rezervat dreptul de a dispune de toate bunurile ce formează obiectul donaţiei. În acest caz. chiar dacă donatorul nu a uzat de dreptul său. dar este necesar ca 81 . dispune că "donatorul poate stipula întoarcerea bunurilor dăruite. Clauze compatibile cu principiul irevocabilităţii donaţiilor Codul civil precizează două asemenea clauze. 805 C. iar dacă donatorul doreşte gratificarea donatarului cu aceste bunuri. practic. Prin natura sa. în ambele cazuri. 824 C.. prevăzute de art. astfel că obligaţia donatarului nu este contrară principiului irevocabilităţii. fie atât donatarului. legea nu cere o formă solemnă. atât în cazul când donatarul ar muri înaintea lui. civ. un asemenea obiect sau asemenea sumă rămâne erezilor donatorului". neputând fi prezumată sau dedusă din anumite împrejurări. este necesară încheierea unui alt contract de donaţie. 517 şi urm. iar nuda proprietate alteia. Donaţia făcută sub rezerva de a dispune de bunul donat. şi anume clauza prin care uzufructul se dă unei persoane şi nuda proprietate unei alte persoane şi clauza privind reîntoarcerea convenţională a bunului donat în patrimoniul donatorului în anumite condiţii.

stipularea clauzei de reîntoarcere să fie clară şi precisă (ea nu reprezintă o cauză legală de revocare a donaţiei229), astfel încât voinţa donatorului să fie neîndoielnic exprimată. Reîntoarcerea convenţională a fost numită în doctrină şi «dreptul de reîntoarcere» sau «dreptul de reversiune». Dreptul de reîntoarcere ia naştere fie prin predecesul donatarului, fie prin predecesul donatarului şi al descendenţilor săi. Potrivit art. 19 din Decretul nr. 31/1954, persoana dispărută este prezumată în viaţă, astfel că dispariţia donatarului sau a donatarului şi a descendenţilor săi nu conduce la reversiunea bunului donat. Întoarcerea bunurilor donate la donator fiind efectul condiţiei rezolutorii exprese prevăzute în contract, se produce de drept. În cazul în care moştenitorii donatarului refuză restituirea bunului donat, donatorul are deschisă calea acţiunii în revendicare chiar şi împotriva terţului dobânditor al bunului230. Încetare. Dreptul de reversiune poate înceta, în timpul vieţii donatorului, prin renunţarea expresă sau tacită, anterior îndeplinirii condiţiei rezolutorii, deoarece acest drept aparţine donatorului şi acesta îl poate transmite atât cu titlu oneros, cât şi cu titlu gratuit, inclusiv donatarului. Cazuri. Art. 825 C. civ. prevede două cazuri în care poate avea loc reîntoarcerea convenţională, şi anume: a) în cazul predecesului donatarului faţă de donator. Donaţia este revocată la îndeplinirea condiţiei, fără a avea relevanţă că donatarul are sau nu descendenţi. b) în cazul predecesului donatarului şi al descendenţilor săi faţă de donator. Prin descendenţi se înţeleg atât copiii donatarului, cât şi descendenţii de grad mai îndepărtat (nepoţi, strănepoţi etc), iar revocarea donaţiei are loc atunci când a murit ultimul descendent al donatarului. Dacă donatarul nu are descendenţi, dreptul de reversiune se naşte la decesul acestuia, survenit în timpul vieţii donatorului. Dacă în contractul de donaţie s-a stipulat clauza de reîntoarcere a bunului donat, fără a se preciza în ce condiţii, se presupune că reîntoarcerea are loc la predecesul donatarului faţă de donator. Potrivit art. 825 alin. (2) C. civ., clauza de reîntoarcere nu poate fi stipulată decât în favoarea donatorului; dacă stipulaţia se face în favoarea unei alte persoane, suntem în prezenţa unei substituţii fideicomisare, care este nulă absolut (art. 803 C. civ.). Efectele dreptului de reîntoarcere convenţională. Cum am menţionat anterior, această clauză reprezintă, de fapt, o condiţie rezolutorie, care va produce efecte diferite, după cum ne aflăm în perioada anterioară îndeplinirii condiţiei (pendente conditione) sau după îndeplinirea condiţiei (eveniente conditione). Astfel, anterior îndeplinirii condiţiei rezolutorii, pendente conditione, donatarul este proprietar şi poate transmite dreptul său sub condiţie atât prin acte inter vivos, cât şi prin acte mortis causa. Dobânditorul va avea însă un drept supus condiţiei rezolutorii, întrucât donatarul nu poate transmite mai multe drepturi decât are el însuşi (conform principiului nemo plus iuris ad alium transferre potest, quam ipse habet). Atunci când condiţia rezolutorie nu se realizează, dreptul donatarului se consolidează retroactiv, fiind considerat un drept pur şi simplu de la încheierea donaţiei.
229

P. Perju, Sinteză teoretică a jurisprudenţei instanţelor din circumscripţia Curţii de apel Suceava în domeniile dreptului civil şi dreptului procesual civil, în Dreptul nr. 7/1998, p. 69. 230 D. Alexandresco, op. cit., p. 402-406.

82

Dacă evenimentul condiţie s-a împlinit (donatarul sau atât donatarul, cât şi descendenţii acestuia au decedat înaintea donatorului), eveniente conditione, conform art. 1015 şi art. 1019 C. civ., donaţia va fi revocată cu efect retroactiv, bunurile donate reîntorcându-se în patrimoniul donatorului, libere de orice sarcini, drepturile constituite de donatar în favoarea unor terţi desfiinţându-se cu efect retroactiv (ex tunc), conform regulii resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis. Dacă donaţia are ca obiect bunuri mobile corporale şi acestea au fost înstrăinate de donatar pendente conditione, dobânditorul de bună-credinţă a dobândit proprietatea în temeiul art. 1909 alin. (1) C. civ., astfel că donatarul va restitui valoarea bunurilor donate. Interdicţia de a dispune prin substituţii fideicomisare Substituţiile fideicomisare sunt expres interzise, sub sancţiunea nulităţii absolute a donaţiei, prin art. 803 C. civ.: "Substituţiile sau fideicomisele sunt prohibite; orice dispoziţii prin care donatarul, eredele instituit sau legatarul va fi însărcinat de a conserva şi a remite la o a treia persoană, va fi nulă, chiar în privirea donatarului, a eredelui numit sau a legatarului". Noţiune. Substituţia fideicomisară reprezintă instituirea ca donatar a unei persoane, cu obligaţia pentru aceasta de a păstra bunul primit prin donaţie şi de a-l remite la moartea sa unei alte persoane, desemnate tot de donator. Componente. Substituţia fideicomisară cuprinde două liberalităţi succesive, care au acelaşi obiect, către doi beneficiari, dintre care primul, donatarul, are sarcina de a păstra dreptul primit şi de a-l transmite la moartea lui, celui de-al doilea beneficiar, care culege dreptul transmis prin moştenire de la donatar, dar în puterea voinţei iniţiale a donatorului, substituţia fiedicomisară apărând astfel ca o ordine succesorală impusă de donator donatarului, primul beneficiar231. O asemenea substituţie reprezintă o piedică pentru libera circulaţie a bunurilor, iar pe de altă parte, permite donatorului să impună ordinea succesorală a primului beneficiar, ceea ce contravine însăşi noţiunii de «testament» şi caracterului strict personal al acestuia. Substituţia fideicomisară nu se confundă cu fideicomisul simplu sau cu substituţia vulgară, ambele permise şi perfect valabile. Fideicomisul simplu reprezintă o liberalitate unică, făcută în favoarea unei persoane incapabile de a primi prin donaţie la momentul încheierii actului, astfel că donaţia se face în favoarea unei persoane capabile, în calitate de mandatar, cu obligaţia pentru aceasta de a o remite adevăratului gratificat. Substituţia vulgară. Substituţia vulgară reprezintă liberalitatea care prevede că, în cazul în care persoana căreia i se face oferta de donaţie nu va putea sau nu va dori să primească bunul, aceasta să fie primită de o altă persoană, desemnată tot de donator. În acest sens, art. 804 C. civ. dispune: "Este permisă dispoziţia prin care o a treia persoană ar fi chemată a lua darul, ereditatea sau legatul, în cazul când donatarul, eredele numit, sau legatarul, nu ar primi sau nu ar putea primi". Deosebire. Substituţia fideicomisară se deosebeşte şi de dispoziţia prin care donatorul transmite unei persoane nuda proprietate şi altei persoane uzufructul, întrucât o asemenea
231

M.B. Cantacuzino, op. cit., p. 344.

83

dispoziţie nu constituie o liberalitate succesivă având acelaşi obiect, ci două liberalităţi diferite, fiecare cu alt obiect, astfel că fiecare beneficiar poate înstrăina oricând dreptul dobândit (uzufructul sau nuda proprietate). Sancţiune. Sancţiunea nerespectării prohibiţiei prevăzute de art. 803 C. civ. este nulitatea absolută a donaţiei în privinţa ambilor beneficiari. Excepţii de la regula formei autentice a donaţiei Fără a fi prevăzute în mod expres de lege, doctrina şi practica judiciară admit existenţa a trei asemenea excepţii de la condiţia formei autentice a donaţiei, donaţiile neregulate232, cum au mai fost numite în doctrină: darul manual, donaţia indirectă şi donaţia deghizată. Rigorismul legii cu privire la forma solemnă în care trebuie să se manifeste voinţa părţilor contractante nu corespunde întocmai cu nevoile vieţii sociale, deoarece priveşte satisfacerea unor sentimente de afecţiune, recunoştinţă sau generozitate. §1. Darul manual 631. Noţiune şi reglementare. Darul manual constă în tradiţiunea materială a unui bun mobil corporal de la o persoană la alta, făcută cu intenţia de a gratifica şi de a accepta donaţia233. Darul manual reprezintă o liberalitate între vii, având ca obiect numai bunuri mobile corporale şi realizată valabil prin tradiţiunea bunului. Această derogare de la regula formei autentice a donaţiei îşi găseşte justificare legală în art. 644 C civ., care enumeră şi tradiţiunea printre modurile de dobândire a proprietăţii. În sistemul nostru de drept, în care proprietatea se transferă prin însăşi puterea titlului translativ, independent de tradiţiunea lucrului, tradiţiunea nu poate rămâne un mijloc deosebit de transmitere a dreptului decât în cazul în care ea constituie însăşi manifestarea acordului de voinţe dintre părţile contractante şi o asemenea manifestare nu poate fi concepută decât atunci când tradiţiunea este gratuită, deoarece o tradiţiune cu caracter oneros nu este şi nu poate fi decât un mod de executare a unei transmisiuni de drepturi, izvorând dintr-un raport juridic preexistent234. Condiţiile de validitate ale darului manual. Fiind o donaţie, darul manual trebuie să îndeplinească condiţiile de validitate ale donaţiei, exceptând condiţia formei autentice, la care se adaugă două condiţii specifice pentru validitatea sa: tradiţiunea şi bunurile ce pot forma obiectul darului manual. Tradiţiunea. Tradiţiunea bunurilor dăruite, respectiv remiterea materială a bunurilor de la donator donatarului, este de esenţa darului manual, de unde rezultă că darul manual este un contract real. Tradiţiunea este cea care dă valoare şi efecte concursului de voinţe; ea creează darul manual şi transmite donatarului proprietatea lucrului dăruit235.
232 233

G.P. Petrescu, op. cit., p. 482. D. Chirică, op. cit., p. 148. 234 M.B. Cantacuzino, op. cit., p. 392. 235 D. Alexandresco, op. cit., p. 264.

84

că donaţia se realizează. Suprem. Rosetti Bălănescu. I. apud Fr. op. 353.C. Ph.D.. 6/1992. titular al depunerii. p. cit. Suprem. 6/1980. Suprem. 480. jud. intenţia de a gratifica (animus donandi) şi de a accepta donaţia se pot manifesta atât înainte. şi transferarea ei pe carnetul C. înmânează această sumă de bani unui terţ. 240 Trib. chiar dacă s-a prevăzut pe libret o clauză de împuternicire în favoarea unui părinte241. fiind în prezenţa unui dar manual. 85 . cit. p. decizia nr. p.C.J. depozit etc. nr. 239 Trib. op. Unii autori au susţinut că un asemenea înscris ar compromite darul manual.R.S.. Dogaru şi colectivul. Tradiţiunea bunului trebuie să aibă loc înainte de moartea donatorului. Sarcina probei revine celui care contestă că această sumă nu face parte din patrimoniul copilului242. Suprem. prin tradiţiunea bunului. p. 238 Trib. decizia nr. În doctrină s-a ivit o controversă în legătură cu semnificaţia juridică a unui act sub semnătură privată încheiat o dată cu tradiţiunea bunului. secţia civilă. op. I. secţia civilă. pentru a deveni bun al copilului.R.E. C.. exceptând cazul în care se dovedeşte că depunerea pe numele copilului nu s-a făcut cu intenţia ca această sumă să iasă din patrimoniul comun al soţilor.. cât şi după tradiţiunea bunului. al altei persoane239. cit. întrucât dacă are loc după moartea acestuia.D. D. p. secţia civilă. şi nu prin înscrisul redactat de părţi. nr. decizia nr. 67.. fără ca tabloul să fie dat jos de pe perete238. şi atunci când donatarul se află deja în posesia bunurilor. 757/1979. în Dreptul nr. Suceava. atunci când donatorul ar înmâna donatarului cheile unei casete sau prin identificarea unui tablou pe care donatorul şi-a manifestat în mod neechivoc voinţa de a-l transmite. dar nu are loc tradiţiunea bunului. Alexandresco.R. în acest caz. 63. secţia civilă.E. 59. 66. p.D. reprezintă executarea unei donaţii nule absolut pentru lipsa formei autentice. deci. cit. decizia nr. 774/1988. 6/1987. 1024/1979. 242 C. cit. în prezenţa unui dar manual. în vederea achiziţionării unui imobil pentru donatarul-cumpărător240. 84. chiar dacă a existat un acord de voinţe al părţilor237. pe numele copilului minor. cit. nr. 4/1973. p. decizia nr. Până la proba contrară. secţia civilă.. op. Deak. această depunere este considerată o liberalitate în favoarea copilului. Astfel. s-a apreciat astfel că tradiţiunea se realizează. Practica judiciară s-a pronunţat în sensul că prin tradiţiunea bunului nu trebuie neapărat să se înţeleagă o deplasare fizică a bunului. 241 Trib. p. în R. p. ci contractul este nul pentru lipsa formei autentice a donaţiei. însă în baza unui alt titlu (împrumut.Dacă se realizează acordul de voinţe al părţilor (verbal sau prin înscris sub semnătură privată). în CD 1979. p. 163. în R. op. care constituie numai dovada darului manual. Trib. p. 647/1969. nu suntem în prezenţa unui dar manual.R. în Repertoriu. De asemenea.. fiind. p. Deak. 2/1989. 1515/1986. Hamangiu.E. în acest caz. Condiţia tradiţiunii bunurilor este îndeplinită. iar donatorul îşi manifestă voinţa de a-l gratifica pe donatar cu aceste bunuri şi donatarul acceptă. fără a preda efectiv o sumă de bani donatarului. 132/1991. 134. Malaurie.. 236 237 Fr. Apreciem. Băicoianu. 268. decizia nr. nr. alături de alţi autori236. deoarece tradiţiunea. Practica judecătorească. Al. nu mai suntem în prezenţa unui dar manual. în R. fiind un dar manual. 1969-1975. 202. 161.D. p. Suprem. Constituie dar manual şi sumele de bani depuse de părinţi la C. efectele sale juridice fiind realizate şi printr-o tradiţiune implicită. Tot practica judiciară a statuat că suntem în prezenţa unui dar manual şi atunci când donatorul. constituie dar manual retragerea unei sume de bani de pe un carnet de economii C.. decizia nr. 580/1971.). 150. op. Trib.C. în R..

121. p. 86 . instituie prezumţia comunităţii de bunuri pe perioada căsătoriei. Alexandresco. p.. fie al donatarului243. Ele sunt donaţii care îmbracă forma darului manual.G.N.. nr. apud I. în acest caz bunul donat fiind bun comun244. p.D. Cât priveşte darurile de nuntă făcute soţilor cu ocazia celebrării căsătoriei. Cluj-Napoca. 154. întrucât nu se poate presupune voinţa donatorilor de a gratifica pe ambii soţi numai din împrejurarea că donaţiile au fost făcute cu ocazia celebrării căsătoriei249. care consideră că darurile de nuntă sunt bunuri proprii ale soţului gratificat. include aceste liberalităţi în categoria bunurilor proprii ale soţului donatar. (1) C. cit. De asemenea. Art. în R. în CD 1979. Art. fam. Dacă însă aceste daruri au o valoare mare. op. Prin urmare. depăşind valoarea unor daruri obişnuite (precum un autoturism sau o sumă de bani pentru achiziţionarea unui apartament. p. 154. în Dreptul nr. 1778/1974. bunurile dobândite de oricare dintre soţi prin donaţie sunt bunuri proprii ale soţului gratificat. p. op. 123. 30 alin. 5/1975. Filipescu. pentru următoarele argumente: a) darurile de nuntă reprezintă liberalităţi făcute soţilor de către rude sau prieteni cu ocazia celebrării căsătoriei. 1289/1978. cit. 1996. decizia nr. 73. secţia civilă. 31 C. Suprem. iar pe de altă parte. Filipescu.S-a apreciat că tradiţiunea bunului se poate realiza şi prin mandatar. iar art. Dacia. op. bunul dobândit de unul dintre soţi prin donaţia făcută în timpul căsătoriei reprezintă bun propriu al soţului gratificat. Trib. categoriile de bunuri proprii ale soţilor. pe de o parte. p. iar printre acestea se află şi bunurile dobândite de oricare dintre soţi prin moştenire. All. cit. 165. Dogaru (coord. donaţie sau legat. legea nu condiţionează calitatea de bun propriu de un anumit moment 243 244 D. 65. Legea califică bunurile dobândite prin donaţie ca bunuri proprii. se prezumă scopul donatorului de a contribui la formarea patrimoniului comun al soţilor246. 268. 7-8/1991. Suprem. pentru că sunt dobândite în timpul căsătoriei245. fam. I. decizia civilă nr. 141-143. Repertoriu 1969-1975. Ne raliem opiniei contrare250. 2351/1990. Ed. Suprem. autoturism etc. cit.. decizia civilă nr. 245 Trib. Inclusiv darurile de nuntă făcute de părinţii unuia dintre soţi au fost considerate bunuri comune ale acestora248. 79/1973. Suprem. decizia civilă nr. Darurile de nuntă devin bunuri comune ale soţilor şi pentru că se prezumă intenţia dispunătorului ca ele să devină comune247. 31 C. p. 250 Fr.. p. p. 248 Trib.P. donaţie deghizată etc)..J. 52. 31 C. nr. enumeră. dar manual. Deşi reprezintă donaţii. Tratat de dreptul familiei. 786/1979.R. nr.. 247 I. indiferent de forma donaţiei (act autentic. 9/1964. 269. p. Suprem. cu ocazia serbării nunţii. 249 Al. p. 1986. cu caracter limitativ. C. exceptând cazul în care donatorul a arătat că a urmărit gratificarea ambilor soţi. secţia civilă. Bucureşti. practica judiciară şi doctrina au decis că aceste daruri vor fi considerate bunuri comune ale soţilor. op. în J. fam. decizia nr.D. Trib. Ed.P. 73. fie al donatorului (care trebuie să predea bunul donatarului în timpul vieţii donatorului). secţia civilă. 355.S.) şi sunt făcute fără precizarea expresă că se urmăreşte gratificarea ambilor soţi. Bacaci. Mihuţă. 246 Trib. fam. 1545/1963. Raporturile juridice patrimoniale în dreptul familiei. Deak. atunci ele urmează a fi considerate bunuri proprii ale soţului gratificat. dispunând că bunurile dobândite de oricare dintre soţi în timpul căsătoriei sunt bunuri comune ale soţilor. decizia nr. 3/1979. în literatură şi doctrină s-au exprimat opinii contradictorii cu privire la calificarea lor ca bunuri proprii sau bunuri comune ale soţilor. p.).R. în I. b) potrivit art. Darurile de nuntă. afară numai dacă dispunătorul a prevăzut că ele vor fi comune. în R.

determinate numai de momentul când are loc gratificarea. întrucât creanţa este încorporată în titlu şi aparţine purtătorului253. în Dreptul nr. în Dreptul nr. 251 252 C. pentru a fi respectată voinţa donatorului. inclusiv titlurile la purtător. Spre deosebire de titlurile la purtător. nu poate fi presupus că a înţeles să avantajeze şi soţul celui gratificat"251. Darul manual. indiferent de momentul gratificării sau de persoana donatorului. apreciem că darurile de nuntă reprezintă bunuri proprii ale soţului gratificat. cit. 53/1882.. frate. Rosetti-Bălănescu. indiferent de valoarea acestora. deoarece acestea nu pot fi valorificate decât de persoana al cărei nume este indicat pe titlu ca titular. 759 C. astfel că bunul donat va fi bun propriu. doctrina şi practica au admis unanim că. 253 C. cu ocazia aniversării căsătoriei etc. cit. întrucât aceste diferenţieri. indiferent de momentul (situat în timpul căsătoriei) în care a avut loc gratificarea: cu ocazia serbării nunţii. op. Chirică. D. 123. Băicoianu. În raport de aceste precizări. Bunurile mobile corporale. Transmisiunea şi împărţeala moştenirii. fiind o varietate a donaţiei. p.J. exceptând cazul când donatorul a dispus că ele vor fi comune. Nu pot forma obiect al darului manual bunurile viitoare. apud D. 248. bunic etc. cit.). deşi iniţial au existat discuţii255 pe această temă. Darul manual poate avea ca obiect titlurile la purtător şi atunci când donatorul şi-a rezervat uzufructul sau nuda proprietate (dăruind numai venitul lor). indiferent de valoarea bunurilor ce fac obiectul său. acestea pot fi considerate bunuri comune ale soţilor. p. art. 7-8/1991. Bucureşti. Bunurile imobile şi mobile incorporale nu sunt susceptibile de tradiţiune. bilete de bancă etc. op. Eliescu..S. M. Dacă însă donatorul a dispus în mod neîndoielnic gratificarea numai a unuia dintre soţi. de predare materială şi. fie că donator este o rudă (părinte. iar ubi lex non distinguit. cit. decizia nr. Bunurile care pot fi obiectul darului manual... Condiţiile de fond pentru validitatea darului manual.. doctrina a considerat că pot face obiectul darului manual. 262. 87 . iar reputatul profesor Mihail Eliescu nici nu le consideră donaţii252. nec nos distinguere debemus. 255 Decizia Curţii de Casaţie a României. secţia civilă. 272. arată că "nu sunt supuse raportului". 31 C. întrucât darul manual se realizează valabil numai prin tradiţiunea bunului. 1966. nu face nici o referire la persoana donatorului. Pe de altă parte. fam. Alexandresco. Alexandresco. 149. formează obiect al darului manual. deci. p. trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii de fond ca şi donaţia. titlurile nominative nu pot forma obiectul darului manual. op. chiar dacă aceste titluri au fost predate animus donandi unei alte persoane254. Ed. ci se referă la orice donaţie. Edificatoare în acest sens este şi decizia Curţii Supreme de Justiţie care arată că "bunurile dobândite prin donaţie sunt proprii. 254 D. 2351/1990. nici nu pot face obiectul darului manual. atunci şi darul obişnuit va fi un bun propriu al acestuia din urmă. op. 480. p. darul manual este valabil. I. Bunurile ce pot forma obiectul darului manual sunt numai bunurile ce pot face obiectul tradiţiunii: bunurile mobile corporale.. presupunându-se intenţia donatorului de a-i gratifica pe ambii soţi. dacă nu a dispus altfel. nu îşi găsec justificare legală. În ceea ce priveşte darurile obişnuite făcute soţilor cu diferite ocazii.din timpul căsătoriei. Cât priveşte creanţele constatate prin titluri la purtător şi bilete de bancă. p. fie că este un prieten. Hamangiu. p. Academiei. despre care art.. care. de vreme ce legea nu face nici o distincţie. civ. Al.

în J. 1909 C. cât şi al descendenţilor săi. civ. potrivit art. decizia nr. în această ipoteză donatarul trebuind să combată prin probe cele dovedite de donator sau moştenitorii lui258. 107. Turianu. clandestină sau frauduloasă. actori incumbit onus probandi. aceştia pot face dovada diferit. 256 257 Fr. mandat etc. faţă de donator. dacă valoarea darului depăşeşte 250 lei. p.R. p. 66. sunt interzise clauzele incompatibile cu principiul irevocabilităţii darului manual şi este permisă clauza de reîntoarcere convenţională a bunului donat în caz de predeces al donatarului sau atât al donatarului. sarcina probei le aparţine. dar. fiind deci aplicabile dispoziţiile generale în materia probaţiunii. 1191 C. Proba darului manual. Dacă donatorul sau moştenitorii acestuia invocă reaua-credinţă a donatarului. Donaţiile indirecte Noţiune. în R. 937 alin. Donaţia indirectă este liberalitatea între vii care se realizează pe calea unui alt act juridic decât donaţia. Deak. civ. darul manual poate fi supus unei condiţii sau unei sarcini. civ. 1169 C. prevăzute de art. dimpotrivă. Darurile manuale pot avea loc şi între soţi. civ. ei pot dovedi existenţa darului manual cu orice mijloc de probă256.. 1515/1986. col. instanţa supremă s-a pronunţat că. Dacă. apud C. Trib. conform cărora posesia de bunăcredinţă a bunurilor mobile valorează proprietate. echivocă. dificultăţi în practică. dacă donatorul sau moştenitorii lui trebuie să facă dovada existenţei darului manual. Dovada darului manual se va face diferit. Suprem. astfel că nu are nevoie de dovadă scrisă. sarcina probei revine celui care invocă existenţa darului manual.. 258 Trib. ele sunt revocabile. ei urmând să dovedească faptul că donatarul a furat bunul sau acest bun se află în posesia frauduloasă sau precară a donatarului257. decizia nr. 6/1987.. 941. donatorul sau moştenitorii săi neagă existenţa darului manual. şi va fi supus raportului sau reducţiunii.N. 5/1958. locaţiune. cit. civ. donatarul se va prevala de dispoziţiile art. dacă donatorul sau moştenitorii lui nu recunosc validitatea darului manual. p. La fel ca şi donaţia.D. la fel ca şi donaţia. nr.. Dacă însă moştenitorii solicită reducţiunea sau raportul donaţiilor. pentru a obţine revocarea. şi nu ca succesori în drepturi. după cum sarcina probei incumbă donatarului sau donatorului. nr. 88 . după cum ceea ce se dovedeşte este un fapt material (care se va dovedi cu orice mijloc de probă) sau un contract de depozit. ei nu se pot folosi de martori sau prezumţii. civ. "prezentându-se cu un drept propriu". în acest caz aplicându-se regulile generale prevăzute de art. C. a cărui posesie este precară. (1) C. 312/1958. Conform principiului statuat de art. potrivit dreptului comun. se menţin aceleaşi incapacităţi speciale. Suprem. 1191 şi urm. 829 C.. Astfel. op. O altă excepţie de la condiţia formei autentice a donaţiei este donaţia indirectă. cit. Pe aceeaşi direcţie.. decât dacă există un înscris sau un început de dovadă scrisă. raportul sau reducţiunea acestuia. op.Astfel. uneori. 167. p. va fi revocabil în condiţiile art. civ. Problema dovezii darului manual a născut.

însă va trebui să respecte condiţiile de fond ale donaţiei. 394. în puterea legii. actul juridic încheiat este un act real. dar "independent de vreun dare. Pentru a fi valabil. liberalitatea apare ca un accesoriu al renunţării. civ. în parte. 478. Condiţii Fiind în prezenţa unui alt act juridic decât donaţia. trebuie să îndeplinească şi condiţiile de fond ale donaţiei. Prin intermediul acestui act are loc o îmbogăţire a patrimoniului dobânditorului. Renunţarea la un drept Renunţarea la un drept reprezintă o liberalitate numai dacă se face cu animus donandi. exceptând cazul când forma autentică este o condiţie pentru însăşi valabilitatea actului respectiv.Ca şi în cazul donaţiei deghizate. 89 . realizată prin puterea intenţiei liberale a transmiţătorului. iar. p.. potrivit art. Hamangiu. 155.. dar spre deosebire de donaţia deghizată. Cantacuzino. care este operaţia principală. pentru ca partea sa să fie culeasă de ceilalţi moştenitori. dreptul. în parte. cu intenţie liberală şi deci titlu gratuit. cit. referitoare la renta viageră în favoarea unei terţe persoane. care exprimă voinţa reală a părţilor. acesta nu trebuie să îndeplinească condiţiile de formă pentru validitatea donaţiei. pentru a fi calificată astfel. cit.. op. respectiv cu intenţia de a procura un avantaj unei alte persoane care are posibilitatea de a culege. acest act juridic trebuie să îndeplinească condiţiile de fond şi de formă prevăzute de lege pentru validitatea sa şi. De exemplu: un moştenitor renunţă la succesiune. În acest caz. în cazul donaţiei indirecte. Sunt edificatoare în acest sens dispoziţiile art. p. perfect valabil. un uzufructuar renunţă la uzufruct. 1641 C. pentru ca acesta să revină nudului proprietar etc. S-a apreciat260 că donaţia indirectă se poate realiza şi pe calea unui act juridic cu titlu oneros. (2) C. respectiv condiţia formei autentice. care ea singură dă naştere unei donaţii indirecte261. ci în puterea unui act juridic al transmiţătorului. op. Rosetti-Bălănescu. op. 1642 alin. cit. ceea ce transformă acest act juridic într-o donaţie este intenţia liberală (animus donandi). şi nu un act simulat. în lipsa celui care renunţă. De precizat că. (.. Deak. întrucât o asemenea renunţare 259 260 M. cu titlu oneros. trebuie să existe intenţia liberală a renunţătorului. Actele juridice calificate donaţii indirecte Actele juridice prin care se realizează deseori în practică o donaţie indirectă sunt: renunţarea la un drept. adică de vreo transmitere a unui drept real" din patrimoniul transmiţătorului în cel al dobânditorului. totuşi nu este supusă formelor stabilite pentru donaţiune. 261 C. ea trebuie să îmbrace forma autentică a donaţiilor..)". Fr. I. Prin ea însăşi. un legatar renunţă la legat.B. în cazul în care una din părţi încheie contractul. Băicoinau. civ. potrivit cărora "deşi întruneşte însuşirile unei liberalităţi. încheiat cu intenţia de a procura celuilalt un folos gratuit259. Al. p. remiterea de datorie şi stipulaţia în folosul altei persoane. renunţarea nu este o liberalitate. dacă renunţarea la un drept se face în favoarea unei persoane indicate.. întrucât reprezintă o liberalitate.

ea trebuie să se facă cu intenţia creditorului de a gratifica (motiv pentru care se numeşte şi «iertarea de datorie»). cit. 1138 C. p. op. îşi consolidează dreptul său cu efect retroactiv de la data naşterii lui. indiferent de acceptarea sau renunţarea beneficiarului la acest drept263. adică de la data încheierii stipulaţiei. de fapt. dar anterior acceptării.). atât expres. civ. All. Dacă beneficiarul a decedat după încheierea contractului. tot astfel. debitorul îşi îmbogăţeşte patrimoniul său. urmată de o transmitere cu titlu gratuit. cit. Stipulaţia pentru altul va reprezenta o donaţie indirectă numai dacă dreptul în folosul beneficiarului s-a născut din intenţia animus donandi a stipulantului. Remiterea de datorie făcută cu scopul de a gratifica pe debitor se poate realiza prin acte între vii. cit. 70. o acceptare a acelui drept. op.. Stipulaţia pentru altul care conţine intenţia liberală a stipulantului. Prin această renunţare. C. prin restituirea înscrisului constatator al creanţei (art. op.). Numită şi contractul în folosul altuia.). aceştia vor putea accepta dreptul creat în folosul autorului lor. Cantacuzino. Potrivit definiţiei date de doctrină. stipulaţia pentru altul este contractul prin care o parte. remiterea de datorie este supusă regulilor referitoare la revocare. fiind o donaţie indirectă. mod de stingere a obligaţiei. precum şi prin act de ultimă voinţă. Dacă beneficiarul-donatar acceptă dreptul născut din încheierea stipulaţiei.. Teoria generală a obligaţiilor. Drept civil. Constituind o donaţie indirectă. cu acordul acestuia. Bucureşti. dispune ca cealaltă parte. Fr. raport şi reducţiune. să dea. Pentru ca remiterea să constituie o donaţie indirectă.. Stătescu. 394. dreptul aflându-se deja în patrimoniul său. Dacă se face prin acte între vii. Remiterea de datorie constă în renunţarea creditorului la valorificarea creanţei sale împotriva debitorului. stipulaţia pentru altul naşte în favoarea terţului beneficiar (donatarul) direct şi nemijlocit dreptul creat în folosul său încă de la data încheierii contractului între stipulant şi promitent. iar în acest caz devine o novaţie obiectivă sau dare în plată.reprezintă. I. remiterea nu poate avea loc decât între creditor şi debitor. care va fi supusă condiţiilor de formă ale donaţiilor262. cât şi tacit. C. Dogaru (coord. prin intermediul unui contract de asigurare sau poate îmbrăca forma unei rente viagere (art. p. trebuie să îndeplinească condiţiile de fond ale donaţiilor şi să nu cuprindă clauze incompatibile cu principiul irevocabilităţii. Deak.. Dreptul se naşte în patrimoniul beneficiarului din momentul încheierii contractului. numită promitent. Donaţia devine irevocabilă numai din 262 263 M. remiterea de datorie. întrucât renunţarea la datorie se poate face şi cu titlu oneros. 358. 1642 C. constituie o liberalitate: "Remiterea voluntară a titlului original făcută de creditor debitorului dă proba liberaţiunii". ce reprezintă valoarea dreptului de creanţă. 90 . 71. 1995. Stipulaţia în folosul altuia Stipulaţia în folosul altuia se realizează printr-un contract care conţine obligaţia unei părţi de a realiza o prestaţie în folosul unei alte persoane care nu este parte în contract. p. 1138 C. Bîrsan. realizând un folos gratuit. numite terţ beneficiar. p. Ed. Stipulaţia pentru altul se poate face printr-o donaţie cu sarcini. să facă sau să nu facă ceva în folosul unei alte persoane care nu este parte în contract. civ. Remiterea de datorie Potrivit art.B. 156. civ. numită stipulant. el se va transmite moştenitorilor săi şi.

cit. donaţia. cu titlu oneros. Simulaţia presupune existenţa simultană a două contracte între aceleaşi părţi: un contract public şi aparent. cum este cazul stipulaţiei în folosul copilului care i se va naşte stipulantului265. De cele mai multe ori. op. cit. Stătescu. cit. stipulaţia pentru altul va trebui să îndeplinească atât condiţiile generale de validitate ale contractelor. prin simulaţie se urmăreşte ascunderea unei donaţii (actul secret) printr-un contract aparent cu titlu oneros (donaţia deghizată) sau ascunderea adevăratului donatar prin încheierea unui contract public. contractul public. care conţine voinţa reală a părţilor. poate fi analizată numai dacă primeşte considerarea unei situaţii juridice la baza căreia se află teoria actului juridic general şi teoria actului juridic civil în special266. 264 265 Fr. mascate printr-un contract aparent. 165. În materia donaţiilor. admiţându-se că stipulaţia este valabilă şi dacă este făcută în folosul unei persoane viitoare. astfel că până în acest moment. Stătescu. ca operaţiune juridică complexă. stipulantul-donator poate revoca oricând donaţia264. 70. p. p. Donaţiile deghizate Noţiune. 158. Donaţiile simulate Noţiunea de «simulaţie». 267 C. care fiecare exprimă. Bîrsan. 157. Deghizarea este totală267. p. de vânzare-cumpărare). Feluri. care exprimă o aparenţă juridică necorespunzătoare realităţii.. 266 I. 75. Fiind un contract. care nu există la data la care s-a încheiat stipulaţia. dar l-au deghizat printr-un contract aparent. pe când stipulaţia în favoarea altuia (sarcina impusă donatarului). În acest caz.. Bîrsan. aparent prezintă o situaţie juridică bazată pe contractul de vânzare-cumpărare. Este necesar ca beneficiarul să fie determinat sau determinabil. Simulaţia. întrucât se ascunde însăşi natura juridică a contractului încheiat (părţile au încheiat în realitate un contract de donaţie. trebuie să respecte toate condiţiile de formă şi de fond pentru validitatea ei. ca şi cum între părţi ar fi intervenit o adevărată vânzare. este cel care stabileşte adevăratele raporturi juridice dintre părţile contractante. Simulaţia se clădeşte pe două operaţii juridice. op. Dacă stipulaţia pentru altul se realizează prin intermediul unei donaţii cu sarcini (sarcina impusă donatarului este în folosul unei terţe persoane – terţul beneficiar). încheiat anterior sau concomitent cu contractul aparent. va fi exceptată de la regula formei autentice. în plan voliţional. public. atunci donaţia directă. Donaţiile deghizate sunt donaţiile ascunse. C. p. cit. referitoare la voinţa (liberală) de a stipula în folosul altei persoane şi la persoana beneficiarului (donatarului). altceva şi sunt susceptibile de a produce efecte juridice distincte.). dintre donator şi donatar.momentul acceptării. C. şi un contract secret. aparent între alte persoane (donaţia prin interpunere de persoane).. două contracte. Dogaru (coord. C. cât şi o serie de condiţii proprii. 91 . Deak.. op. op. donaţia este deghizată printr-un contract de vânzare-cumpărare. Actul secret. fiind o donaţie indirectă.

Drept civil. ea este o aplicaţie a principiului voinţei reale. civ. Bucureşti. dimpotrivă. Imputaţia şi raportul nu pot fi cerute de succesibilul în linie dreaptă care a consimţit la aceste înstrăinări". Doctrina juridică. 2678/1954.. jurisprudenţa noastră a admis în mod constant. "nu este cu putinţă a se admite validitatea unor donaţii efectuate prin procedee. Turianu. potrivit cărora "toate donaţiunile se fac prin act autentic". "valoarea bunurilor înstrăinate unui succesibil în linie dreaptă.. 845272 şi art. 845 C. iar potrivit art. 1/1955. astfel că el însuşi a admis unele excepţii de la condiţia formei autentice. se va trece în masa succesiunii. Ed..). Dogaru (coord. Prin ea însăşi. 272 Potrivit art. nr. Ed. c) din interpretarea art. donaţiile deghizate între soţi sau prin persoane interpuse sunt nule. nu şi cele tacite. civ. iar pe de altă parte. Europa. apud C.). încă de la apariţia Codului civil român. apud I. simulaţia nu este o cauză de nulitate. civ. 121. Tratat. fără excepţie. Validitatea unor asemenea liberalităţi realizate fără respectarea dispoziţiilor art. Majoritatea doctrinei şi jurisprudenţei consideră că simulaţia. p. 940 alin. Idei producătoare de efecte juridice. astfel că. op.. 813 C. 1642 C. dacă nu şi în privinţa formei. numai donaţiile exprese erau supuse formei solemne. All Beck. 271 Trib. în primul rând. 174. socială269. no. 1996. Urmând modelul jurisprudenţei franceze. cit. civ. cu condiţia de a fi valabil încheiată. fie deghizate sub forma unui contract cu titlu oneros. civ. p. Astfel. părţile pot recurge la simulaţie din cu totul alte motive decât fraudarea terţilor 270 sau eludarea unor dispoziţii imperative ale legii. b) potrivit dreptului roman şi vechiului drept francez. cu sarcina unei rendite viagere sau cu rezervă de uzufruct va fi socotită în porţiunea disponibilă şi excedentele. Dogaru.N.. cât şi între moştenitorii acestora. donaţia deghizată va fi valabilă şi va produce efecte juridice atât între părţi. care au tocmai 268 269 A se vedea I. a criticat soluţia adoptată de jurisprudenţă. Craiova. Argumentele acestei teorii se bazează. 813 C. civ. cit. Timişoara. p. de este. 130.. fie făcute prin interpunere de persoane. Simulaţia se deosebeşte atât de viciile de consimţământ. ceea ce exprimă intenţia legiuitorului de a supune formei solemne toate liberalităţile între vii. întemeindu-se pe următoarele argumente: a) potrivit art. cu câteva excepţii. În faţa unei dispoziţii imperative. Per a contrario. interne268. întrucât părţile au consimţit liber la realizarea unui act secret şi a unei aparenţe juridice date de un alt act. liberalităţile în favoarea unui incapabil sunt nule. 812 C. în sistemul nostru. A se vedea I. cu titlu oneros a constituit obiect de controversă în doctrină şi în jurisprudenţă. este evident că legiuitorul a recunoscut valabilitatea donaţiilor deghizate. 176. Traité du dol et de la fraude. III. vol. valabilitatea donaţiilor deghizate. O liberalitate ascunsă sub forma şi aparenţa unui contract cu titlu oneros este însă lovită de nulitate ori de câte ori simulaţia ar avea drept scop eludarea unor dispoziţii legale imperative. 813 C. Drept civil român. a cărei opinie o împărtăşim. civ. decizia nr. deoarece nici o dispoziţie legală nu interzice a se face pe cale indirectă ceea ce se poate face valabil pe cale directă271. t. p. nu este sancţionată cu nulitatea.. pe dispoziţiile art. (2) C. op. în J. public. 270 A se vedea Bedarride. apreciind că donaţiile deghizate nu reprezintă o excepţie autorizată de lege de la condiţia formei autentice. cum este cea din art. cu privire la forma autentică a donaţiei şi care îmbracă numai forma prevăzută pentru actul aparent. 92 . întrucât. ele ar trebui să îmbrace forma solemnă. în ultimă instanţă. rezultă că este valabilă donaţia deghizată intervenită între persoane capabile. sub sancţiunea nulităţii absolute. 1257. Dogaru (coord. cel puţin în privinţa celorlalte condiţii.Condiţiile de validitate ale donaţiilor deghizate. cât şi de înşelăciunea comisă în dauna terţilor. precumpănitoare în raport cu voinţa externă. I.

p. 278 C. op.. Dovada donaţiilor deghizate. Deak. 948-968 C. 845 şi art. art. p. 167. 1180 C.. op. actul prin care se disimulează donaţia trebuie să respecte condiţiile de formă cerute pentru valabilitatea lui. 827 C. cât şi condiţii de formă). cit. 1855/1968. va trebui să îndeplinească condiţiile legale necesare pentru validitatea lui (atât condiţii de fond. 1642 C. 304. Bucureşti. 275 Trib. p. Astfel. ascunzând liberalitatea sub forma unei vânzări sau a unui alt contract cu titlu oneros? Frauda ar fi patronată de însuşi legiuitorul. Contractul care deghizează donaţia va trebui să îndeplinească atât condiţiile generale de validitate ale oricărui contract. autorizate de legiuitor.R.D. D. nici o garanţie n-ar mai exista în contra ei şi toate măsurile luate spre a o înlătura.. Este unanim admis că o donaţie deghizată sub forma unui contract cu titlu oneros va fi lovită de nulitate ori de câte ori va avea o cauză ilicită sau imorală 275 (art. pe lângă condiţiile de fond pentru valabilitatea donaţiei.. Dispoziţiile art. prevăzute de art. atât părţile din contract. atât pentru a asigura irevocabilitatea darurilor. 301.)278. decizia nr. 273 274 C. Astfel. Al. Alexandresco. I. Întrucât nu există nici o dispoziţie legală expresă în acest sens. civ. în ipoteza în care donaţia deghizată se realizează prin recunoaşterea unei datorii care în realitate nu există. raport etc). 1191 şi urm. cât şi condiţiile de fond pentru validitatea donaţiei (capacitate. dovada deghizării se va face potrivit regulilor din materia simulaţiei. întrucât "la ce ar mai servi formele prescrise de lege. p. actul prin care se recunoaşte datoria trebuie scris în întregime de donator (pretinsul debitor) sau cel puţin menţiunea «bun şi aprobat» să fie scrisă de el (art. Băicoinau. cât şi succesorii lor universali şi cu titlu universal pot dovedi simulaţia prin contraînscris (contractul secret) şi potrivit art. o cauză licită. 478. p. op. dacă părţile s-ar putea sustrage de la îndeplinirea lor. civ. civ. Băicoinau. p. Rosetti-Bălănescu. 966 C. 276 277 D. Rosetti-Bălănescu. cit. nr. clauze incompatibile cu principiul irevocabilităţii. op. cât şi pentru a garanta libertatea şi sinceritatea consimţământului.. dar care nu pot fi aplicate prin analogie şi la alte cazuri. civ. 1175 C. Acceptarea donaţiei se va putea face şi tacit276. 305. D. 813 C. cit. aceste donaţii ascunse sub forma unui contract cu titlu oneros nu sunt supuse formei autentice prevăzute de art. Alexandresco. civ. civ. Cum am precizat anterior. op. C. deşi forma este cerută de lege numai ad probationem. Hamangiu. 7/1969.. în R. conţinute în art. Fr.de scop să ocolească formele stricte impuse de lege"273 în această materie. op. cit. 475. iar actul estimativ cerut de art. p. revocarea în cazurile expres prevăzute. Mai mult. reducţiune. cit. Legiuitorul n-a înţeles nici o clipă să admită validitatea unor asemenea liberalităţi contrare principiilor riguroase impuse cu privire la donaţii. 151. Aşadar. civ. Hamangiu. şi nu ad validitatem.. civ. pentru donaţiile de bunuri mobile nu mai este necesar. Al. ar fi inutile"274. Actul care ascunde donaţia. dispune că nimeni nu va putea face acte cu titlu gratuit decât "cu formele prescrise de lege pentru donaţiuni între vii sau prin testament". I. Alexandresco. reprezintă excepţii de la forma autentică. 93 . 800 C.) sau când scopul simulaţiei este de a realiza o liberalitate prohibită de lege. sub sancţiunea nulităţii absolute 277. cit. însă înainte de moartea donatorului (în acest caz nu ar mai exista acordul de voinţe).

cât şi prin prezumţia instituită de art.. cu condiţia ca donaţia deghizată să nu fie invocată de un moştenitor în linie dreaptă care a consimţit la încheierea contractului. dacă acest contract nu întruneşte toate condiţiile pentru a fi valabil el însuşi. "contractul are valoare unui fapt juridic"279. Drept consecinţă. p. în cazul în care a fost folosită pentru a încălca rezerva succesorală a moştenitorilor rezervatari ai donatorului. A se vedea: Trib. care poate fi introdusă de orice persoană interesată. inclusiv părţile contractante. 845 C. dacă donatarul este insolvabil. care. întrucât faţă de terţi. şi creditorii chirografari ai părţilor) vor putea să dovedească simulaţia prin orice mijloc de probă. Pentru a uşura dovada simulaţiei. col. prin acest procedeu complex al simulaţiei. Ce calitate au însă moştenitorii rezervatari ai părţilor contractante (în special ai donatorului). art. 279 280 C. dacă actul de înstrăinare s-a făcut cu sarcina unei rente viagere sau cu rezerva uzufructului280. În Codul civil francez se admite că moştenitorul rezervatar are dreptul să intenteze acţiunea în reducţiune sau în revendicare în contra terţilor subdobânditori ai imobilului succesoral înstrăinat de donatar anterior deschiderii succesiunii. iar pentru ei contractul este un simplu fapt juridic. urmăreşte eludarea dispoziţiilor legii cu privire la rezerva succesorală. inclusiv martori şi prezumţii. în dauna moştenitorilor rezervatari ai donatorului. op. Reuşita acţiunii în simulaţie nu validează însă contractul secret. pentru a produce efecte numai donaţia. chiar dacă valoarea contractului depăşeşte 250 lei şi nu există un început de dovadă scrisă.). Deseori. întrucât ei nu se prezintă în calitate de continuatori ai persoanei defunctului. moştenitorii vor putea face dovada simulaţiei prin orice mijloc de probă. Calitatea de moştenitori. 845 C. Trib. 199. Acţiunea prin care se urmăreşte a se demonstra caracterul simulat al donaţiei este acţiunea în simulaţie. decizia nr. 2223/1980. orice persoană interesată. ci în virtutea unui drept propriu. Dogaru (coord.. în CD 1960. sau pentru a cere revocarea? Aceştia trebuie consideraţi terţi faţă de contractul încheiat de autorul lor. conferit de lege. în Repertoriu de practică judiciară 1980-1985. op. fie pe cale de excepţie) împotriva terţilor subdobânditori. 242-244. şi în cazul actelor de înstrăinare cu titlu oneros cu sarcina întreţinerii. Bîrsan. p. pentru a o supune raportului sau reducţiunii. pot dovedi simulaţia prin orice mijloc de probă. în acest caz. 94 . s-a pus problema dacă ei pot folosi reducţiunea (fie că este invocată pe cale de acţiune. Suprem. Stătescu. instituie o prezumţie relativă în favoarea acestora. Terţii (în materia simulaţiei. cit. civ. civ.. (cu ajutorul probei testimoniale şi prezumţiilor. care urmăresc dovada existenţei unei donaţii deghizate. Dacă simulaţia a fost utilizată pentru fraudarea legii. în cazurile şi în condiţiile admise de lege). p. 79. C. 845 C. civ.civ. cit. 124. I. 1833/1960. În cazul în care moştenitorii rezervatari dovedesc simulaţia. potrivit căreia actele de înstrăinare cu titlu oneros făcute în favoarea unui succesibil în linie dreaptă al donatorului (care ar fi avut calitatea de a-l moşteni pe acesta în momentul încheierii contractului) reprezintă donaţii scutite de raportul succesoral. 198. numai dacă acesta este insolvabil. întrucât aceştia s-au aflat în imposibilitatea de a-şi procura o dovadă scrisă cu privire la simulaţie. în categoria terţilor sunt incluşi şi succesorii cu titlu particular. decizia nr. donaţia deghizată are drept scop gratificarea anumitor persoane. civ. Practica judecătorească aplică prezumţia instituită de art. scopul acestei acţiuni este de a înlătura efectele contractului aparent (cu titlu oneros). Suprem. pe care o micşorează prin donaţia simulată. p.

insolvabilitatea donatarului va fi suportată de moştenire şi. Întrucât prin această formă de simulaţie. drept o acţiune personală. ci numai pentru viitor. de moştenitorii rezervatari.. pe aceeaşi linie cu dispoziţiile art.. civ. 95 . copiii şi descendenţii şi soţul persoanei incapabile". donaţia va fi supusă desfiinţării totale sau parţiale în măsura necesară întregirii rezervei succesorale de la data deschiderii succesiunii. părţile nu urmăresc să ascundă natura juridică a contractului intervenit. Acest text legal stabileşte o prezumţie absolută în privinţa donaţiilor făcute unor persoane incapabile prin aceste categorii de persoane. tot un contract de donaţie. reducţiunea donaţiei nu produce efecte pentru trecut. Întâlnim donaţia simulată prin interpunere de persoane atunci când contractul de donaţie aparent se încheie între anumite persoane. Acţiunea în reducţiunea liberalităţilor excesive a fost calificată de doctrină şi de practică. iar prin contractul de donaţie secret se precizează adevăratul beneficiar al donaţiei. acţiunea în rezoluţiune produce efecte retroactive. şi nu de la data încheierii contractului de donaţie. astfel că acesta trebuie să îndeplinească toate condiţiile de fond şi de formă prevăzute de legiuitor pentru validitatea donaţiei. Donaţiile prin interpunere de persoane Noţiune. De regulă. Sunt reputate ca persoane interpuse tatăl şi mama. iar dacă bunul donat se mai află în patrimoniul acestuia. conducând la repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii actului juridic civil. după valoarea lucrurilor din timpul morţii disponentului". cit. de la data deschiderii succesiunii.). În consecinţă. "dispoziţiile în favoarea unui incapabil sunt nule. civ281. nu şi împotriva terţilor de bunăcredinţă care au dobândit bunurile donate anterior deschiderii succesiunii. Condiţii de validitate. Reducţiunea liberalităţilor excesive se îndreaptă deci numai împotriva donatarului. Deşi în dreptul nostru. dacă a alienat bunurile dobândite. p. în mod aparent. donaţii lovite de nulitate absolută.Legiuitorul român de la 1864 a consacrat expres că reducţiunea liberalităţilor excesive produce efecte numai împotriva donatarului. implicit. întrucât ceea ce terţii subdobânditori au dobândit cu bunăcredinţă "rămâne dobândit în mod definitiv"282. să facă în urmă raportul excedentului peste porţiunea disponibilă. condiţii care sunt analizate în raport de adevărata persoană a donatarului. Potrivit art. 855 C. respectiv adevăratul donatar.. All Beck. op. donaţia prin interpunere de persoane trebuie să îndeplinească toate condiţiile de fond ale donaţiei. 192. Pentru a fi valabilă. fie făcute în numele unor persoane interpuse. şi nu reală. Ed. Dogaru (coord. se recurge la interpunere de persoane atunci când se urmăreşte gratificarea unei persoane incapabile (incapacitate absolută sau relativă) de a primi donaţii. 812 C. ele încheie. 281 "Donatarul este obligat. ci numai persoana donatarului. 282 A se vedea I. fie ele deghizate sub forma unui contract oneros.

donatorul răspunde pentru pieirea sau deteriorarea bunului din culpa sa. 283 G. (1) C. dispune că: "Donatorul nu este responsabil de evicţiune către donatar pentru lucrurile dăruite"283. În anumite cazuri. Obligaţia de garanţie. cit.). p. Donatorul nu este. devin aplicabile dispoziţiile art. pentru a se desluşi adevărata voinţă a părţilor. op. Alexandresco. donatorul are obligaţia de a preda bunul donat în termenul şi în condiţiile stipulate în contract. 332. 1393 C. întrucât pe de o parte. În materia donaţiilor. donaţia produce efecte juridice şi faţă de terţi. Obligaţiile donatorului Obligaţia de predare. nu se poate întoarce împotriva donatorului pentru a-i cere mai mult decât acesta a avut şi a intenţionat să-i transmită. p. donaţia naşte obligaţii şi pentru donatar. iar creanţa se transferă în urma notificării făcute debitorului (art. D. iar pe de altă parte. De asemenea. art. Dreptul de proprietate sau orice alt drept real se transferă. valabil încheiat. Dacă donatorul nu-şi execută obligaţia de predare. donatarul. principalul efect al donaţiei este transmiterea proprietăţii de la donator la donatar. obligat a garanta pe donatar pentru evicţiunea totală sau parţială a lucrului dăruit şi nici pentru viciile ascunse ale bunului. Fiind un contract translativ de proprietate. în sarcina donatorului.. Obligaţia de predare a donatorului nu se justifică în cazul darului manual. donatarul poate solicita executarea silită a acestei obligaţii. Odată contractul de donaţie perfectat. civ. 126. 828 alin. Efectele donaţiei între părţile contractante Contractul de donaţie. Este motivul pentru care se impune ca analiza conţinutului donaţiei să se facă de la caz la caz.P. a cărei încheiere valabilă este condiţionată de predarea bunului. în momentul încheierii contractului. respectiv al exprimării consimţământului părţilor în formă autentică. potrivit principiilor generale. op. dă naştere la o serie de obligaţii. Numai astfel se vor asigura calificările reale şi se vor produce efectele urmărite de părţi la încheierea liberalităţii. care a primit un folos gratuit.Efectele contractului de donaţie I. Până la predarea bunului. donatorul are obligaţia de a conserva bunul.. de cele mai multe ori. el n-a înţeles a da mai mult decât are. Transferul de proprietate are loc indiferent de tradiţiunea bunului. C. exceptând cazul darului manual. Problema transferului dreptului de proprietate. cit. 1391 şi urm. Dacă donaţia are ca obiect un drept de creanţă. 96 . civ.. civ. Dreptul de proprietate se va transmite donatarului împreună cu sarcinile care îl grevează şi împreună cu accesoriile sale. în principiu. care este valabil numai în momentul tradiţiunii (care devine şi momentul transferului de proprietate). Petrescu.

(1) C. donatorul va restitui de asemenea donatarului de bunăcredinţă toate cheltuielile. donatorul s-a angajat în mod expres să garanteze pe donatar pentru evicţiune sau pentru vicii [art. întrucât dispoziţiile art. 335. (2) C. op. dacă el ar fi fost cel evins284. În limita sarcinii. donatorului îi revine obligaţia de garanţie în următoarele cazuri: a) dacă prin contractul de donaţie..). civ. Prin excepţie. în cazul contractului de donaţie. de exemplu. art. el fiind întotdeauna de rea-credinţă. 1337 şi urm. În acest caz. (1) C. 828 alin. op. cit. contractul de donaţie este un contract sinalagmatic şi cu titlu oneros. d) în cazul în care donaţia impune anumite sarcini donatarului. 828 alin. Rosetti-Bălănescu. ce va funcţiona chiar dacă părţile nu au stipulat-o în mod expres în contract. op. având cunoştinţă de aceste vicii la data încheierii donaţiei şi necomunicându-le donatarului. devenind aplicabile. dobândind. donatorul va răspunde de viciile ascunse ale bunului donat. ci şi pentru viciile ascunse ale lucrului donat. (3) C. donatorul vinde imobilul după ce anterior îl donase sau donează imobilul după ce anterior îl vânduse etc. Cazuri. dacă. Alexandresco. cit. însă numai în limita sarcinilor impuse donatarului. nu au caracter imperativ. Ce efect va produce clauza de garanţie promisă? Donatorul va trebui să despăgubească complet pe donatar pentru prejudiciul cauzat de evicţiune. p. final decide că donatorul răspunde pentru evicţiune. astfel că apare justă soluţia legiuitorului prin care impune obligaţia de garanţie donatorului. din C. pe care însuşi donatorul ar fi putut s-o exercite împotriva autorilor săi. De asemenea. Obligaţiile donatarului 284 D. dispoziţiile referitoare la garanţie din materia vânzării (art. Hamangiu. 97 . Donatarul evins poate să exercite o acţiune în garanţie. prin analogie. legea dispune contrariul prin art. prin analogie. Astfel. I. în acest caz.Dacă în cazul contractului de vânzare-cumpărare. dispoziţiile legale privitoare la obligaţia de garanţie a vânzătorului în contractul de vânzare-cumpărare. înaintea efectuării formelor de publicitate. Donatorul va răspunde faţă de donatar şi atunci când va ipoteca bunul – obiect al donaţiei. cit. civ.. p. se vor aplica. civ. civ. prevede că donatorul este responsabil de evicţiunea provenită din faptul său personal. motiv pentru care donatorul va răspunde nu numai pentru evicţiune. de câte ori evicţiunea provine dintr-un fapt personal al donatorului. p. asimilat vânzătorului. 828 alin. un caracter oneros. 828 alin. Alexandresco. Al. c) donatorul va răspunde pentru dol şi neglijenţa sa gravă (asimilată dolului) ori de câte ori va provoca un prejudiciu donatarului. dacă a fost de rea-credinţă. C. Băicoianu.]. în parte. inclusiv cele voluptuarii făcute cu bunul donat. legea prevede obligaţia de garanţie a vânzătorului. cu reacredinţă.. a înstrăinat bunul altei persoane285. 333. 490. civ. 828 alin. b) art. 285 D.

Sarcina este o prestaţie (o obligaţie de a da. fie că se încheie în formă autentică. Atât în cazul în care prestaţia impusă donatarului este în folosul dispunătorului. 171. fie în favoarea unui terţ. Bucureşti. ea nu alterează natura pur liberală a donaţiei şi se justifică "numai dacă donatorul are un interes.). renunţând la beneficiul liberalităţii.. Codul civil. art. Donaţia poate fi afectată de sarcini.. decizia nr. 114. Dacă sarcina în folosul unui terţ absoarbe întreaga valoare a liberalităţii. ci un veritabil contract cu titlu oneros. Dacă sarcina impusă donatarului este în folosul unui terţ. ea reprezintă o liberalitate indirectă în favoarea terţului. cit. 1573/1971. cât şi în cazul în care prestaţia este în folosul unui terţ. 290 Trib. 1349/1972. a face sau a nu face) impusă donatarului prin contractul de donaţie. All. grefată pe o donaţie directă286. Suprem. a se vedea: Trib. cit. 73. 354. secţia civilă. fără consimţământul donatorului. op. p. 288 idem 87 289 V. p. Deak. op. care admite revocarea darului manual cu sarcină. deşi există oarecare asemănări între sarcină şi condiţia rezolutorie. cu obligaţii reciproce pentru fiecare parte. 135.B. decizia nr. O dată cu acceptarea donaţiei. 831 C. donatarul nu are nici o obligaţie. Stoica. 829 şi art. p. fie în favoarea donatarului însuşi. secţia civilă. în cazul neexecutării sarcinii. 830 şi art.. dar. 1997. Ed. termenul uzitat de lege este impropriu. în cazul neîndeplinirii sarcinii. Trib. 829. donaţia fiind revocabilă în condiţiile art. 832 C. Braşov. civ. donatorul poate alege între executarea silită şi rezoluţiunea (revocarea) contractului290. Suprem. respectiv o donaţie indirectă. şi nu de condiţie. contractul rămâne sau nu o liberalitate. Dat fiind caracterul sinalagmatic al contractului de donaţie cu sarcină. Dacă sarcina este impusă chiar în favoarea donatarului. în caz contrar. care prevede posibilitatea revocării donaţiei pentru ingratitudinea donatarului. civ. p. 115. Dacă sarcina este impusă în favoarea dispunătorului şi ea absoarbe întreaga valoare a liberalităţii. referindu-se la sarcini. cel puţin moral. jud. Cantacuzino. civ. în funcţie de valoarea acestei sarcini. În cazul donaţiei pur gratuite. În acest sens. cu condiţia ca stipulaţia să fie făcută donandi causa.Donaţia pur gratuită. În toate cazurile. 98 . sancţionată prin art. şi nu celor de la donaţie. în caz contrar sarcina devine o condiţie288. la executarea sarcinii". ci numai o îndatorire de recunoştinţă faţă de donator. p. contractul conţine o stipulaţie pentru altul. le denumeşte generic «condiţii» (art. M. în CD 1972. 832 C. 291 Aceeaşi este şi soluţia practicii judiciare. când donaţia este cu sarcini. contractul nu mai reprezintă o liberalitate. decizia nr. Rezoluţiunea şi rezilierea contractelor civile. Donaţia cu sarcini (sub modo). în Repertoriu de practică judiciară 1969-1975. donatarul este obligat să execute sarcina. aceasta devine un contract cu titlu oneros (în limita sarcinii) şi sinalagmatic (indiferent de întinderea sarcinii 289). sarcina constituie o condiţie rezolutorie potestativă din partea gratificatului287 şi. fie că reprezintă o excepţie de la regula formei autentice291. supus regulilor ce guvernează aceste contracte. 286 287 Fr. Donatarul nu se poate elibera de executarea sarcinii. legiuitorul având în vedere donaţia afectată de sarcină. fie în favoarea donatorului.

un act de conservare. Din interpretarea art. Cazul bunului imobil. Potrivit art. 7/1996. fam. donatorul a gratificat două persoane şi a transmis uneia dintre acestea posesia bunului. deoarece înscrierea este un fapt material. în partea a III-a a cărţii. cât şi succesorii universali sau cu titlu universal ai donatarului. dacă donaţia transmite un drept de creanţă ce are ca obiect o chirie sau o arendă pe o perioadă de cel puţin doi ani. înscrierea donaţiei. 972 şi art. civ. printr-un act autentic [art. 147 C. 7/1996. deci.D. în cazul contractului de donaţie. donaţia este opozabilă terţilor de la data notificării donaţiei către debitor sau de la data acceptării de către debitor a cesiunii şi. de asemenea. civ. 7/1985. potrivit art.]. Dacă un bun mobil a fost donat succesiv la două persoane. 99 . Dacă donaţia are ca obiect un bun imobil. 1909 C. 49 din Legea nr. Pot solicita. fără a mai fi necesară înscrierea în cartea funciară. din corelarea art. civ. "chiar dacă titlul său este cu dată posterioară"292. 70. civ. prin transmiterea posesiei bunului donat. interesat să solicite înscrierea în cartea funciară este donatarul. a locaţiunii şi a cesiunii de venituri la un imobil. dacă. cu art. pe o perioadă mai mare de trei ani. vânzare silită şi uzucapiune (…) şi a celor dobândite de stat şi de orice persoană prin efectul legii. prin expropriere sau prin hotărâri judecătoreşti".R. iar pentru a deveni opozabil terţilor. civ. accesiune. art. 21 din Legea nr. 993/1984. nr. Potrivit art.Efectele donaţiei faţă de terţi Contractul de donaţie produce efecte doar între părţile contractante. referitoare la înscrierile privind dezmembrămintele dreptului de proprietate şi sarcini.). fără a se fi transmis vreuneia dintre acestea posesia bunului. rezultă că. potrivit Legii nr. de asemenea. dimpotrivă. înscrierea în cartea funciară atât donatorul. primul donatar va fi şi proprietarul bunului. în R.. civ. p. aceasta va fi proprietara bunului. a calităţii de creditor a donatarului. 815 C. 7/1996. Cazul bunului mobil. 124 şi art. 1909 C. (1) şi (2) C. întrucât acesta a dobândit un drept real imobiliar prin contract şi urmăreşte realizarea unui interes legitim. opozabilitatea faţă de terţi se realizează prin înscrierea în cartea funciară. Aceste forme de publicitate diferă după cum obiect al contractului îl constituie un bun mobil (corporal sau incorporal) sau un bun imobil. 820 şi art. el însuşi.. Donatarul incapabil sau minor poate solicita. 292 Articolul 972 C. opozabilitatea contractului faţă de terţi se realizează. 1393 alin. care sunt opozabile terţilor. cu condiţia ca posesia să fie de bună-credinţă (art. 7/1996 privind cadastrul şi publicitatea imobiliară prevede necesitatea înscrierii în cartea funciară. Dacă dreptul transmis prin contractul de donaţie poartă asupra unui bun mobil corporal. Dacă donaţia are ca obiect un bun mobil incorporal (un drept de creanţă). cu excepţia drepturilor dobândite "prin succesiune. sunt supuse înscrierii în cartea funciară "dreptul de proprietate şi toate celelalte drepturi reale asupra unui imobil". este necesară îndeplinirea anumitor forme de publicitate. Cât priveşte persoanele care sunt obligate a cere înscrierea donaţiei în cartea funciară. rezultă că înscrierea în cartea funciară poate fi solicitată de orice persoană interesată.. Persoanele care pot şi care trebuie să solicite înscrierea donaţiei. donaţia este opozabilă terţilor de la data înscrierii dreptului în cartea funciară. 1394 C. 22 din Legea nr.

civ. ele însele.. Sancţiune. cazurile expres şi limitativ prevăzute.. în termen de 10 ani de la data când s-a înregistrat cererea de înscriere a dreptului dobândit de donatar. Potrivit art. legiuitorul stabileşte. Deşi Codul civil francez le-a intitulat «excepţii de la principiul irevocabilităţii» (formulă nepreluată de Codul civil român). amintim. 7/1996]. astfel. în realitate. tutorii şi ascendenţii care au acceptat donaţia minorului au obligaţia legală de a solicita înscrierea donaţiei. 7/1996 prevede că dobânditorul cu titlu oneros. poate cere instanţei de judecată să-i acorde prioritate faţă de înscrierea efectuată de un terţ care a dobândit ulterior imobilul cu titlu gratuit sau a fost de rea-credinţă la data încheierii actului. exceptând cazul când dreptul material la acţiunea în fond nu s-a prescris mai înainte [art. putând invoca lipsa înscrierii donaţiei şi inopozabilitatea dreptului transmis. de orice persoană interesată şi care este terţ faţă de contractul de donaţie încheiat. exceptând persoanele care au obligaţia de a realiza. donaţia este valabil încheiată şi producătoare de efecte din momentul exprimării consimţămintelor celor două părţi. inopozabilitatea dreptului dobândit prin donaţie poate fi invocată de orice persoană interesată. în care o donaţie poate fi totuşi revocată: neîndeplinirea sarcinilor impuse donatarului. Lipsa înscrierii dreptului dobândit prin donaţie în cartea funciară poate fi invocată. 37 alin. Potrivit art. aceste cazuri nu reprezintă. astfel. 829 C. înscrierea donaţiei în cartea funciară nu este opozabilă terţului care anterior a dobândit cu titlu oneros acelaşi drept. are o acţiune în daune împotriva acestora. înscrierea în cartea funciară sau reprezentanţii lor. 820 C. În consecinţă. chiar dacă acesta din urmă nu a înscris dreptul său în cartea funciară. Intră. pe dobânditorul cu titlu gratuit sau oneros al unui drept real asupra imobilului ce face obiectul donaţiei neînscrise. Nu pot invoca lipsa înscrierii dreptului dobândit prin donaţie: donatorul (între părţi. ingratitudinea acestuia faţă de donator şi survenienţa de copii. În această ultimă categorie intră: donatarul. pentru pierderea suferită. Consacrând în art. Revocarea donaţiilor Reglementare juridică. civ. 801 C. iar înscrierea în cartea funciară priveşte opozabilitatea acestor efecte faţă de terţi) şi succesorii săi universali şi cu titlu universal. în categoria terţilor.în cazul donaţiei făcute unui minor sau unui interzis. Acţiunea prin care terţul dobânditor cu titlu oneros solicită prioritate este acţiunea în rectificarea înscrierii în cartea funciară şi este supusă prescripţiei extinctive. 819 C. astfel. civ. (2) din Legea nr. principiul irevocabilităţii donaţiilor. cât şi pe creditorii chirografari ai donatorului. precum şi persoanele obligate să solicite înscrierea şi reprezentanţii lor. în art. 100 . Sancţiunea nerealizării publicităţii prin înscrierea dreptului în cartea funciară constă în inopozabilitatea dreptului dobândit de donatar faţă de terţi. precum şi donatorul. care nu şi-a înscris dreptul în cartea funciară. succesorii săi universali şi cu titlu universal. civ. şi succesorii cu titlu particular ai părţilor. Articolul 30 din Legea nr.. incapabilul vătămat în drepturile sale prin neînscrierea donaţiei de către persoanele obligate la aceasta. în cazul minorului) ai minorului şi interzisului. în forma autentică. cât şi reprezentanţii legali (şi ascendenţii.

Ca în orice contract sinalagmatic. cu daune-interese295. revocarea produce efecte numai pentru viitor. Cauzele legale de revocare a donaţiilor 1. 832 C. este unanim admis că legiuitorul face referire la sarcinile impuse donatarului fie în folosul donatorului. civ. dacă în primul caz de revocare. şi donatorul va putea alege între a solicita fie executarea silită a sarcinii. a regulilor care cârmuiesc condiţia rezolutorie tacită în contractele sinalagmatice. 1573/1971. în cazul contractului de donaţie. se aplică şi acestui caz 293 Articolul 821 C. 830 C. civ. în Repertoriu . civ. deosebindu-se. civ. termenul de «revocare». 295 Trib.excepţii de la principiul consacrat de art. 831 C. decizia nr. Revocarea donaţiilor pentru neîndeplinirea sarcinilor Articolul 829 C. (ingratitudinea donatarului). în cazul neîndeplinirii totale sau parţiale a sarcinii. fie în folosul unui terţ. dacă una din părţi nu-şi execută obligaţiile. art. fie rezoluţiunea (revocarea) contractului. potrivit căruia condiţia rezolutorie este întotdeauna subînţeleasă în contractele sinalagmatice. 1020. cealaltă parte poate solicita fie executarea silită a obligaţiilor. dispune că revocarea donaţiei pentru neîndeplinirea sarcinii "nu se face de drept niciodată". Cât priveşte revocarea donaţiei pentru naşterea ulterioară de copii donatorului. Suprem. în unele cazuri.. (1) C. civ. art. p. în puterea legii.. astfel. producând aceleaşi efecte (art. şi nu de «rezoluţiune». civ. fie rezoluţiunea contractului (art. civ. 1021 C. 1021 C. civ. esenţial de rezoluţiune. secţia civilă.. Astfel. producând aceleaşi efecte ca şi rezoluţiunea. reprezintă aplicarea. în cazul neexecutării culpabile a obligaţiilor contractuale de către una din părţi. 801 C. donaţia devine un contract sinalagmatic. civ. nu şi pentru trecut. întrucât. art. revocarea are loc de drept. ca în orice contract sinalagmatic. Dispoziţia generală conţinută de art. în materia donaţiei. ci ea trebuie pronunţată de instanţa judecătorească. 1021 C. 135. În consecinţă. prevede: "Orice donaţiune făcută între soţi în timpul maritagiului este revocabilă". 1969-1975. În limita sarcinii impuse donatarului. prevede: "Donaţiunea între vii pentru bunurile viitoare este revocabilă". şi aceasta. revocarea este sinonimă cu rezoluţiunea contractelor sinalagmatice. Revocarea donaţiei pentru neîndeplinirea sarcinii nu este decât aplicarea principiului general prevăzut de art. revocarea produce efecte diferite faţă de rezoluţiune.). fie chiar în folosul donatarului. întrucât revocarea nu este rodul voinţei donatorului. 294 Articolul 937 alin. fără a exista în convenţie o condiţie rezolutorie propriu-zisă. civ. civ.. Astfel. civ. 1020 C. ci intervine independent de voinţa acestuia. 1021 C. Legiuitorul utilizează. în cazul prevăzut de art. Principiul irevocabilităţii donaţiilor comportă însă două excepţii: donaţia de bunuri viitoare293 şi donaţia între soţi294. 1020 şi art. Mai mult. revocarea pentru ingratitudine şi revocarea pentru survenienţa de copii. donaţia va fi supusă regulilor consacrate de art.). care priveşte neîndeplinirea sarcinilor de către donatar. Deşi textul de lege foloseşte cuvântul "condiţii". 101 . a consacrat trei cazuri în care donaţia poate fi revocată: revocarea pentru neîndeplinirea sarcinilor.

op. pentru îndeplinirea sarcinii.. moştenitorilor săi şi creditorilor. 829 C. ci se va mărgini numai a constata că donaţia este de drept revocată prin neexecutarea sarcinii296. Dacă sarcina este stipulată în folosul unui terţ. în R. p. Suceava. p. în măsura în care executarea sarcinii este încă posibilă. D. 370. Chirică. op. indiferent că sarcina a fost stipulată în folosul său. apud C. 1569/1956.D. Trib. Cine poate cere revocarea donaţiei sau executarea sarcinii? Revocarea donaţiei pentru neîndeplinirea sarcinii sau. donatorul poate solicita instanţei de judecată executarea contractului. Dogaru (coord. 1021 C.de revocare a donaţiei. Deak. cit. 851/1981. Obligaţia donatarului de a-şi executa sarcinile impuse prin contract subzistă şi în cazul pieririi fortuite a bunului ce a făcut obiectul liberalităţii.). cit. 428. dacă donatarul decedează anterior donatorului. 329. 298 Fr.. în temeiul căruia neîndeplinirea sarcinilor de către donatar conduce de drept la revocarea donaţiei. p. Executarea sarcinii va putea fi solicitată şi de terţul în favoarea căruia sarcina a fost impusă. Donatarul nu se poate elibera de executarea sarcinii. Trib. părţile sunt libere să stipuleze în contract renunţarea donatorului la dreptul de a cere revocarea donaţiei pentru neexecutarea sarcinii297. nr. în temeiul art.N. revocarea donaţiei este inadmisibilă298. decizia nr. cit. poate fi cerută. păstrând dreptul de a cere revocarea pentru celelalte cauze legale prevăzute de art. în J. Arad. 163. ci numai executarea sarcinii. cu notă de B. terţul nu va putea cere revocarea donaţiei pentru neexecutarea sarcinii în favoarea lui.. caz în care instanţa de judecată nu va putea acorda un termen. nr. civ. acest drept aparţinând numai donatorului.. 42-48. de la data perfectării convenţiei.. Potrivit art. op. donatorul nu poate solicita revocarea donaţiei pentru neexecutarea sarcinii. op. p. fără somaţie sau cerere de chemare în judecată. cu notă de L. un termen de graţie donatarului. I. Părţile pot stipula în contract un pact comisoriu expres. după circumstanţe. civ. de vreme ce prin contractul de donaţie a renunţat la acest drept.. al unui terţ sau chiar al donatarului. p. 12/1982. cit. 172. nefiind parte în contractul de donaţie. în primul rând. şi nu revocarea. acesta nu poate solicita revocarea donaţiei. pe calea acţiunii oblice. p. 130. Mihai. op. renunţând la beneficiul liberalităţii. de donator. Dacă neexecutarea sarcinii este imputabilă donatorului sau nu este imputabilă nici uneia din părţi. întrucât donaţia este un contract şi nu poate fi revocată decât prin consimţământul ambelor părţi. revocarea poate fi cerută şi de creditorii donatorului. cum am precizat anterior. la cerere. cit. Alexandresco. Pe de altă parte. fiind o acţiune patrimonială. astfel că instanţa judecătorească învestită cu soluţionarea acţiunii în revocare va putea acorda. după caz. executarea sarcinii.. revocarea donaţiei pentru neîndeplinirea sarcinii va opera numai în cazul unei neexecutări culpabile din partea donatarului. Diamant.R. 2/1957. decizia nr. întrucât riscul pieirii bunului îi aparţine (res perit domino) în calitatea sa de proprietar. În cazul unei donaţii cu sarcina întreţinerii donatorului de către donatar. Urmând acelaşi regim juridic ca şi rezoluţiunea convenţiilor sinalagmatice. p. Revocarea donaţiei sau executarea sarcinii poate fi solicitată şi de moştenitorii donatorului şi. 296 297 D. 102 . civ. Turianu. 974 C.

întrucât donatorul. ca unul ce n-a încetat niciodată de a fi proprietarul lucrului dăruit".. care vor subzista şi după revocare. Împărtăşim opinia potrivit căreia donatarul este obligat la restituirea fructelor de la data cererii de chemare în judecată. Alexandresco. Cât priveşte restituirea fructelor de către donatar. a se vedea: G. cit. Revocarea donaţiei are drept efect desfiinţarea tuturor înstrăinărilor cu titlu gratuit sau oneros ale bunurilor donate. el are dreptul la restituirea prestaţiilor de la donator. dacă debitorul lor nu a renunţat la acţiune299.) donatarul va trebui să restituie nu numai lucrul dăruit. op. I. pe lângă voinţa de a-şi vedea sarcina îndeplinită. Al. 1019 C. Băicoianu. Alexandresco. p. Articolul 830 C. 830 are în vedere numai sarcinile pe care donatarul le-a constituit după încheierea contractului. În raport cu terţii. 103 . 496. nu şi sarcinile existente anterior donaţiei. şi-a exprimat şi intenţia liberală de a-l gratifica pe donatar. civ. prevede efectele admiterii acţiunii în revocarea donaţiei pentru neîndeplinirea sarcinii: "Când donaţiunea este revocată pentru neîndeplinirea condiţiilor. 385. De asemenea. civ. Bunurile donate se reîntorc în patrimoniul donatorului. în raport cu orice persoană. op. Între părţi. 830 C.. Împotriva terţului dobânditor al bunului. părţile fiind repuse în situaţia anterioară încheierii donaţiei (art. a se vedea D. Dacă donatarul a executat parţial sarcina ce i-a fost impusă prin contract. cit. Acest autor consideră că: "(. p.. şi contra terţilor dobânditori. bunurile reintră în mâna donatorului. Hamangiu. Toate fructele se cuvin dăruitorului. libere de orice sarcină şi ipotecă". Petrescu. Efectele revocării. C. de a-i mări patrimoniul. revocarea donaţiei produce efectul său imediat.P. donatorul este obligat să restituie donatarului toate cheltuielile necesare pe care acesta din urmă le-a făcut cu bunul donat.. RosettiBălănescu. or această intenţie liberală nu şi-ar mai găsi justificare dacă donatarul ar fi obligat la restituirea tuturor fructelor percepute de la data încheierii contractului300. pentru că el nu se poate folosi de un contract pe care el însuşi nu a voit să-l execute. după admiterea acţiunii în revocarea donaţiei. Prin urmare. Pentru o opinie contrară.. are deschisă calea acţiunii în revendicare. Rezoluţiunea (revocarea) donaţiei are drept efect desfiinţarea cu efect retroactiv a donaţiei şi repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului. desfiinţând definitiv şi retroactiv donaţia. După cum dispune art.. în doctrină s-au exprimat păreri diferite cu privire la momentul de la care donatarul datorează restituirea fructelor bunului donat. cât şi înaintea cererei de revocare. În acest sens. şi contra donatarului.Creditorii moştenitorilor pot introduce şi ei acţiunea în revocarea donaţiei. p.. în cazul revocării donaţiei. donatorul. ca urmare a aplicării principiului resoluto iure dantis. cit. resolvitur ius accipientis. făcute de donatar. Textul art. dar şi fructele percepute atât în urma. 424. p. revocarea donaţiei pentru neîndeplinirea sarcinii este similară rezoluţiunii şi produce aceleaşi efecte. civ. Cum am precizat anterior. op. 430. cit. bunul donat reintră în patrimoniul donatorului liber de orice sarcină şi ipotecă. op. 299 300 D.). cât şi desfiinţarea tuturor drepturilor reale pe care donatarul le-ar fi constituit în favoarea unor terţi.

Terţul dobânditor al unui bun mobil, obiect al donaţiei, poate opune donatorului dispoziţiile art. 1909 C. civ. cu privire la prescripţia instantanee pentru posesorul de bună-credinţă. În cazul donaţiei ce are ca obiect un imobil, acţiunea în revendicare a donatorului, deşi imprescriptibilă, va putea fi paralizată prin invocarea prescripţiei achizitive (uzucapiunea) de către terţul posesor. Donatorul va fi obligat să restituie terţului dobânditor toate cheltuielile pe care acesta le-a făcut pentru conservarea şi îmbunătăţirea bunului. Terţul dobânditor nu va fi obligat să restituie fructele, decât cele încasate sau percepute de la data cererii de chemare în judecată. Regulile cu privire la revocarea donaţiei pentru neîndeplinirea sarcinilor sunt aplicabile tuturor formelor de donaţie, inclusiv darului manual afectat de sarcini301. 2. Revocarea donaţiei pentru ingratitudine Donaţiile au devenit revocabile pentru ingratitudine încă din dreptul roman; instituţia ingratitudinii, privită ca opusul recunoştinţei donatarului faţă de donator, a fost extinsă de Justinian (în anul 530 d.Hr.) la toate donaţiile302. Revocarea donaţiei pentru ingratitudine nu aducea atingere înstrăinărilor şi celorlalte drepturi reale constituite de donatar în favoarea terţilor303. În vechea legislaţie română, Codul Calimach a prevăzut revocarea donaţiilor pentru ingratitudine, aceasta îmbrăcând forma "nemulţumirii donatorului de către donatar «prin atentat la viaţa donatorului», vătămarea lui la trup, la cinste, la slobozenie sau la avere". Legiuirea Caragea prevede, de asemenea, revocarea pentru ingratitudine, care se produce pentru fapte similare. Noţiune. Codul civil de la 1864 dispune, prin art. 829 C. civ., că donaţia este revocabilă pentru ingratitudine faţă de donator. Majoritatea doctrinei a văzut în ingratitudine opusul recunoştinţei. Fundamentul revocării donaţiei pentru ingratitudine nu este decât pedeapsa cuvenită ingratitudinii, motiv pentru care dispoziţiile legale care reglementează această materie sunt de strictă interpretare şi nu pot fi extinse prin analogie şi la alte cazuri. Există o mare asemănare între instituţia ingratitudinii, care face donaţia revocabilă, şi instituţia nedemnităţii succesorale, care înlătură de la moştenire pe succesorul nedemn. Legiuitorul este însă mult mai sever faţă de donatar, decât faţă de succesorul ab intestat şi aceasta, deoarece donatarul a dobândit dreptul său prin voinţa şi intenţia liberală a donatorului, pe când dreptul la moştenirea ab intestat al succesorului nedemn este conferit de lege304.
301

Trib. jud. Braşov, decizia nr. 993/1984, în R.R.D. nr. 7/1985, p. 70, apud C. Turianu, op. cit., p. 123. 302 Anterior lui Justinian, erau revocabile pentru ingratitudine numai donaţiile dintre ascendenţi şi descendenţi. 303 D. Alexandresco, op. cit., p. 435. 304 G.P. Petrescu, op. cit., p. 393; D. Alexandresco, op. cit., p. 438; C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu, op. cit., p. 496; D. Chirică, op. cit., p. 164; I. Dogaru (coord.), op. cit., p. 372. 104

Toate donaţiile sunt supuse revocării pentru ingratitudine, cu o singură excepţie: donaţiile făcute viitorilor soţi în vederea căsătoriei, potrivit art. 835 C. civ. Astfel cum s-a precizat în literatura juridică305, aceste donaţii profită nu numai soţilor, dar şi copiilor acestora, iar revocarea s-ar răsfrânge şi asupra intereselor lor, fără ca aceştia să fie culpabili de fapta părinţilor lor. Cauze de revocare. Articolul 831 C. civ. arată că donaţiile sunt revocabile pentru ingratitudine în următoarele cazuri prevăzute limitativ: a) dacă donatarul a atentat la viaţa donatorului; b) dacă donatarul este culpabil faţă de donator de delicte, cruzimi sau injurii grave; c) refuzul de alimente. A. Atentatul la viaţa donatorului, săvârşit de donatar. Acest caz de revocare, cel mai grav dintre toate, presupune intenţia donatarului de a-l ucide pe donator; este astfel irelevant dacă fapta donatarului a avut sau nu drept urmare moartea donatorului, după cum este lipsit de importanţă dacă, pentru fapta sa, donatarul a fost sau nu condamnat penal. Acest caz de ingratitudine este asemănător cazului de nedemnitate succesorală prevăzut de art. 655 C. civ., potrivit căruia este exclus de la succesiunea ab intestat moştenitorul condamnat care a omorât sau a încercat să-l omoare pe de cujus. Spre deosebire de acest caz de nedemnitate succesorală, în care succesorul culpabil este exclus de la moştenire numai dacă a fost condamnat penal pentru fapta sa, la revocarea donaţiei pentru acest caz de ingratitudine, legiuitorul nu pretinde o condamnare a donatarului pentru fapta sa, fiind suficient ca acesta să fi manifestat în mod neîndoielnic intenţia sa criminală. Donaţia va fi revocabilă pentru ingratitudine, chiar dacă donatarul nu ar fi pedepsit penal pentru fapta sa, din diferite motive: moartea donatarului, prescripţia răspunderii penale etc. Întrucât legea civilă sancţionează, prin acest caz de revocare, intenţia criminală asupra donatorului, donaţia nu va fi revocată pentru ingratitudine în cazul uciderii din culpă a donatorului, în cazul în care donatarul pune în pericol viaţa donatorului din neglijenţă sau imprudenţă, precum şi în cazul în care fapta de omor a fost săvârşită de donatarul lipsit de discernământ306. Loviturile cauzatoare de moarte, nefiind săvârşite cu intenţia de a ucide, nu constituie un caz de ingratitudine în înţelesul art. 831 pct. 1 C. civ., dar pot constitui o cauză legală de revocare pentru ingratitudine, conform art. 831 pct. 2 C. civ. Cât priveşte intenţia donatarului de a atenta la viaţa donatorului, manifestată prin acte exterioare urmate de un început de executare, nu constituie o cauză de revocare
305

306

Trib. jud. Mureş, decizia nr. 365/1982, cu note de N. Pleşan, V. Pătulea, în R.R.D. nr. 8/1983, p. 46-52. 105

pentru ingratitudine, dacă actele exterioare au fost sistate prin propria voinţă a donatarului307. B. Revocarea donaţiei pentru delicte, cruzimi sau injurii grave. Legea nu precizează ce se înţelege prin delicte sau cruzimi. Prin «delicte» se înţeleg faptele infracţionale prevăzute de Codul penal şi celelalte legi speciale; prin «cruzimi» se înţeleg actele de lovire, de vătămare fizică a donatorului. «Injuriile» presupun faptele de insultă, de ofensă, jignirile aduse persoanei donatorului, onoarei, demnităţii sau reputaţiei acestuia (nu şi memoriei donatorului) etc. Pentru ca injuriile să ducă la revocarea donaţiei, trebuie să fie grave, gravitate lăsată la aprecierea suverană a instanţei de judecată308. C. Refuzul de alimente Donaţia este revocabilă pentru ingratitudine şi în cazul în care donatorul, fiind în nevoie, donatarul refuză "fără cuvânt" să-i dea alimente. Acest caz de revocare are în vedere împrejurarea că donatorul se află în stare de nevoie, fără ca alte rude sau persoane să fie legal obligate la întreţinerea lui, iar donatarul, având posibilitatea, refuză nejustificat să-i acorde ajutorul alimentar impus de obligaţia de recunoştinţă. Instanţa de judecată este cea care va aprecia dacă refuzul donatarului de a acorda ajutor alimentar donatorului a fost sau nu justificată, ţinând cont de faptul că legea pedepseşte numai acel refuz al donatarului cu caracter de ingratitudine. Donaţia nu va fi, aşadar, revocată pentru ingratitudine, în cazul în care donatorul are rude sau există alte persoane obligate legal să-i acorde întreţinere. În toate cazurile, valoarea alimentelor nu poate depăşi valoarea bunului donat, iar în cazul în care bunul donat piere fortuit, donatarul poate refuza să acorde ajutorul alimentar309. Singurul instrument juridic al donatorului aflat în nevoie, în cazul refuzului nejustificat al donatarului de a-l ajuta, este revocarea donaţiei, acesta neavând acţiune în justiţie pentru a solicita întreţinere de la donatar. Astfel cum a precizat practica judiciară, obligaţia donatarului de a-i acorda cele necesare donatorului aflat în nevoie, încetează atunci când acesta a dobândit mijloacele pentru a se întreţine singur sau, în caz contrar, la moartea acestuia. Revocarea pentru acest caz de ingratitudine nu poate opera dacă donatorul este cel care refuză ajutorul alimentar oferit de donatar310. Acţiunea în revocare pentru ingratitudine.
307 308

D. Alexandresco, op. cit., p. 442. Trib. jud. Hunedoara, decizia nr. 877/1983, în R.R.D. nr. 3/1984, p. 69. Potrivit acestei decizii, "simplele certuri între părţi sau împrejurarea că donatarul l-a ameninţat pe soţul donatoarei nu atrag revocarea donaţiei (...)". În acest sens, a se vedea Trib. Bucureşti, decizia nr. 846/1995, în Culegere de decizii 1993-1997, p. 22. "Nu orice încălcare a moralei ori atitudine ireverenţioasă duce la revocarea donaţiei pentru ingratitudine, ci numai faptele de o gravitate deosebită". 309 Fr. Deak, op. cit., p. 176. 310 D. Chirică, op. cit., p. 165; I. Dogaru (coord.), op. cit., p. 374. 106

op. arătând că "acţiunea de revocare nu se poate intenta în contra erezilor donatarului (. 107 . donatorul trebuie să aibă posibilitatea de a ierta pe donatar. dispunând că numai donatorul poate cere revocarea donaţiei. Articolul 833 alin... iar acesta a decedat înainte de terminarea procesului. cit. dacă ea s-ar produce de drept. apud Fr. revocarea pentru ingratitudine "nu se face de drept niciodată". (1) C.. p. op. op. iar acest lucru nu ar fi posibil dacă revocarea ar avea loc ipso iure.. cit. Potrivit art. acţiunea va fi continuată de moştenitorii săi. pentru a cere revocarea. p. cit. Deak. p. Chirică. (2) C. Această excepţie îşi găseşte justificarea în prezumţia că dacă donatorul ar fi fost în viaţă până la expirarea termenului. revocarea pentru ingratitudine ar putea fi invocată de orice persoană interesată. Întrucât revocarea nu se produce de drept. În consecinţă. Pe cale de excepţie. după caz. (2) C.. Motivele care au stat la baza soluţiei legiuitorului sunt următoarele311: a) fiind un "ultraj al cărui judecător" trebuie să fie însuşi donatorul. 165. Fr. civ. (2) C. 311 312 D. 719/1955. Suprem. Această "renunţare echivalează cu o nouă transmisiune de bunuri către foştii donatari şi necesită încheierea unui nou contract de donaţie".. acţiunea în revocare nu poate sancţiona decât persoana vinovată de ingratitudine. b) având caracter reparatoriu pentru donatorul ofensat şi sancţionator pentru donatarul culpabil. Dogaru (coord. Alexandresco. Aceste excepţii fiind de strictă interpretare.. civ. Revocarea pentru ingratitudine este deci judiciară.)". 313 D. 177. instituie caracterul strict personal al acţiunii în revocare pentru ingratitudine. prin intermediul acţiunii în revocare pentru ingratitudine. acţiunea în revocare pentru ingratitudine nu va putea fi introdusă de creditorii donatorului şi nici măcar continuată de către aceştia. I. 456. decizia nr. Deak. (reclamantul într-o asemenea acţiune). civ. Nu312 reprezintă o iertare a donatarului ingrat renunţarea la efectele hotărârii judecătoreşti de revocare a donaţiei.. ea va trebui cerută instanţei de judecată. instituie şi caracterul de pedeapsă313 al revocării pentru ingratitudine.. Persoanele care pot cere revocarea. civ. nu introduce acţiunea înăuntrul termenului prevăzut de art. Articolul 833 alin.). 177. având cunoştinţă de ingratitudinea donatarului. nu numai de către donator. dacă hotărârea a fost executată în fapt de părţi. col. donatorul sau. benevol sau în mod silit. 832 C. fiind singurul care a suferit de pe urma ingratitudinii donatarului şi care poate decide iertarea sau nu a acestuia. p. având caracterul unei pedepse. 374. 833 alin. civ. instanţă care va aprecia de la caz la caz gravitatea faptelor imputate. cit. op. op. cit. b) când donatorul a decedat anterior expirării termenului pentru introducerea acţiunii în revocare. moştenitorii donatorului pot exercita această acţiune în două cazuri [art. Persoanele împotriva cărora se îndreaptă acţiunea în revocare. iar pe de altă parte.]: a) când acţiunea a fost introdusă de donator. moştenitorii acestuia îl pot ierta pe donatarul vinovat. civ. acţiunea în revocare poate fi introdusă numai împotriva donatarului vinovat.Caracter judiciar. aceştia nefiind vinovaţi de fapta de ingratitudine a autorului lor.. ar fi introdus el însuşi acţiunea. p. Iertarea se prezumă dacă titularul acţiunii. Acţiunea nu va putea fi introdusă împotriva moştenitorilor donatarului culpabil. 833 alin. Trib.

. p. 498. astfel că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. dar vinovaţi de ingratitudine sunt numai unii donatari. se prezumă de drept că donatorul l-a iertat pe donatar. 430.R. în cazul în care donatarul ar deceda înainte de terminarea procesului. p. nu autorizează această soluţie (spre deosebire de cazul moştenitorilor donatorului). având caracterul unei pedepse. nr. 178. la a căror opinie ne raliem.D. cit. iar dreptul lui de a cere revocarea se stinge. p. p. (1) C. în CD 1956.. revocarea. op.B. p. 178.R. Suprem. civ. op. legea. legea instituie un termen scurt de decădere. donaţia rămânând valabilă pentru donatarii nevinovaţi315. după împlinirea termenului de 1 an. op. I. Suprem. M. 429/1988. Petrescu. Hamangiu. poate solicita revocarea donaţiei. acţiunea introdusă urmând să fie 316respinsă ca tardivă. Turianu. p. termenul de un an va curge de la data comiterii ultimei fapte sau de la data la care donatorul a cunoscut comiterea faptei317. cit. 4/1969. 681/1955. p. Termenul acţiunii în revocarea donaţiei pentru ingratitudine. Dacă donatarul a comis mai multe fapte de ingratitudine succesiv. civ.. în R. G.P. op. Rosetti-Bălănescu. Legea stabileşte două momente de la care curge termenul de 1 an: fie de la data producerii faptei de ingratitudine. practica judiciară318 a decis că obligaţia donatarului este o obligaţie continuă. acţiunea nu va putea fi continuată împotriva moştenitorilor săi. au răspuns afirmativ. 833 alin. Autori. cit. cit. odată decedat donatarul vinovat. p. op. urmând să se pronunţe hotărârea judecătorească de revocare. fie de la data la care donatorul a cunoscut producerea faptei. 498. Cât priveşte acţiunea în revocare a donaţiei întemeiată pe refuzul donatarului de a acorda alimente donatorului. prin art. întrerupere sau repunerea în termen. nu se poate îndrepta împotriva moştenitorilor nevinovaţi de ingratitudinea autorului lor. susţinând că donatorul şi-a manifestat voinţa de a revoca donaţia. 317 D. decizia nr. civ. col. p. Dacă dreptul ce a făcut obiectul contractului a fost transmis mai multor donatari. jud. termenul de 1 an nu este un termen de prescripţie. cit. 5/1989. neputându-i fi aplicabile regulile cu privire la suspendare. cit. 316 Trib. p. 81. Rosetti-Bălănescu. decizia nr. I.D. op.. Al. 315 Trib. 108 . p.. precum Alexandresco. Alexandresco.. Fr. 1572/1968.Acţiunea în revocare pentru ingratitudine nu va putea fi îndreptată împotriva moştenitorilor donatarului ingrat nici atunci când aceştia ar fi comis fapta ce constituie ingratitudine.. Băicoianu.). nr. iar pe de altă parte. 318 Trib. Al. Cum s-a decis în doctrină. decizia nr. ci un termen de decădere. Având în vedere posibilitatea iertării donatarului vinovat. cit. 833 alin. Hunedoara. col. Potrivit art. în R. cit. Cantacuzino. I. 61. "cererea de revocare pentru ingratitudine trebuie făcută în termen de un an din ziua faptului. în care donatorul având cunoştinţă de fapta de ingratitudine... apud C. O serie de alţi autori314. din mai multe considerente: pe de o parte. civ. 375. apreciază că. Băicoianu. 461. 314 C. 833 C. În doctrină s-a născut o controversă cu privire la chestiunea de a şti dacă acţiunea pornită împotriva donatarului va putea fi continuată împotriva moştenitorilor lui... Dogaru (coord. Hamangiu. Deak. întrucât ei nu au calitatea de donatari.. op. op. sau din ziua în care donatorul a cunoscut faptul". 109. C.359. revocarea pentru ingratitudine se va îndrepta numai împotriva celor vinovaţi.

care curge de la data la care aceştia cunosc fapta. p. civ. Termenul revocării donaţiei pentru ingratitudine. Alexandresco. întocmai ca şi moştenitorul nedemn. 321 M. op. D. donatorului.J. Astfel. 109 . acesta este obligat să restituie donatorului contravaloarea acestuia. 833 alin. Donatarul dobândeşte fructele pe care le-a perceput sau putea să le perceapă până la această dată în virtutea calităţii sale de proprietar. 320 D. Valoarea pe care o va restitui donatarul va fi cea din momentul introducerii cererii de revocare. cit. nr. în S. Cantacuzino. şi nu preţul obţinut din înstrăinarea bunului. cit. în privinţa termenului de 1 an. p. 166. civ. revocarea pentru ingratitudine nu are efect retroactiv. servitute etc.319 Pentru ca termenul de un an să înceapă să curgă. op. Mihai. donatarul este obligat să-l despăgubească pe donator pentru degradările sau deteriorările aduse bunului prin faptele sale. deoarece în cazul în care după o perioadă de nevoi. Dacă bunul donat nu se mai află în posesia donatarului. astfel că dispoziţiile legale favorizează în această privinţă pe donatar.B. după estimaţia ce li s-ar face în timpul cererii. nu este suficient ca donatorul să aibă cunoştinţă de comiterea faptei care atrage ingratitudinea. de fapt. 475. 359. ci trebuie să ştie că donatarul este autorul acestei fapte320. donatorul va restitui donatarului contravaloarea îmbunătăţirilor aduse bunului donat de către donatar. civ. Chirică. precum şi pentru eventualele sarcini ce le-ar fi constituit asupra bunului (ipotecă. acesta este obligat să-l restituie integral. Alexandresco. p. obligat la restituire de la data deschiderii succesiunii. când. (2) C. Considerăm că soluţia legală nu este cea corectă. 319 L. Pe lângă bun sau valoarea acestuia. La rândul său. întrucât. moştenitorii acestuia vor putea introduce acţiunea în revocare în termen de un an. Dacă donatorul a decedat fără a cunoaşte fapta de ingratitudine sau pe autorul ei. Donatarul este obligat să despăgubească pe donator atât pentru înstrăinările totale. cât şi pentru cele parţiale ale bunului donat. D. aşa cum s-a precizat în doctrină321. 248. cu toate accesoriile sale. el ar trebui considerat posesor de rea-credinţă de la data comiterii ingratitudinii. păstrează fructele până la revocare. se condamnă asemenea a întoarce veniturile din ziua cererii". care. 3/1985. termenul pentru acţiunea în revocare va fi cel stabilit de art. 474. A. cit. această teză nu trebuie absolutizată. 461. donatarul ingrat ar trebui să restituie şi fructele percepute anterior cererii de revocare. deşi vinovat.(1) C. ci se realizează ex nunc: dacă bunul donat se află în stăpânirea donatarului. donatorul dobândeşte mijloacele necesare pentru a-şi asigura întreţinerea. Cum s-a susţinut şi în literatura de specialitate.. donatarul. va fi obligat şi la restituirea fructelor sau veniturilor produse de bunul donat din ziua cererii de chemare în judecată.. op.C.. cit. (1) C. p.).. Kolicher. arată care sunt efectele admiterii acţiunii în revocare: "(…) donatarul se condamnă a întoarce valoarea obiectelor înstrăinate. faţă de care a fost admisă acţiunea în revocare. Efectele revocării donaţiei pentru ingratitudine între părţile contractante Articolul 834 alin. p. op. 249.

revocarea donaţiei pentru naşterea ulterioară a unui copil donatorului este prevăzută de art. "este o rezoluţiune impusă de lege în folosul nu atât al donatorului. astfel că şi actele realizate de el vor fi respectate. p. la data încheierii contractului. astfel că ea nu trebuie să se răsfrângă asupra terţilor nevinovaţi. Lipsind condiţia rezolutorie (ca în cazul revocării donaţiei pentru neîndeplinirea sarcinilor). revocarea pentru ingratitudine este o "acţiune în restituire. indiferent de valoarea lor şi de titlul sub care au fost făcute. Revocarea priveşte donatorii care. nu aveau descendenţi şi cărora li se naşte ulterior un copil.. donaţiile indirecte. Donatarul nu va răspunde de pieirea fortuită a bunului produsă anterior cererii de revocare Efectele revocării faţă de terţi. la data contractării.Dacă bunul donat se află în stăpânirea donatarului. Sunt exceptate de la revocare donaţiile între soţi în timpul căsătoriei [art. în cazul imobilelor. arată că sunt supuse revocării toate donaţiile. anterior îndeplinirii publicităţii cererii de revocare. 836 C. nici ipotecile sau alte sarcini reale. Cum se exprima Cantacuzino. donaţiile deghizate. 110 . ca emanând de la un proprietar. întrucât pentru copii. 359. el va fi restituit donatorului în starea în care se găsea la data introducerii cererii. Preluată din dreptul roman. nu ar mai fi făcut liberalitatea. avea deja un descendent. civ. cât al familiei şi care nu poate fi înlăturată prin nici o stipulaţiune contrară din contractul de donaţiune (.)"323. Cantacuzino. 3. ex nunc. Donaţiile supuse revocării. este indiferent în patrimoniul căruia dintre părinţi se găseşte obiectul donaţiei..B. (…)". rămân valabile. revocarea se produce de drept. Revocarea donaţiei pentru ingratitudine nu produce nici un efect faţă de terţii ce au contractat cu donatarul: "Revocarea pentru ingratitudine nu poate infirma nici înstrăinările făcute de donatar. (3) C. exceptând donaţia făcută soţului de ascendentul său. 937 alin.].Revocarea donaţiei pentru survenienţă de copil Concept. lăsând pe donatar proprietar până în momentul revocării. civ. Pentru a avea loc revocarea donaţiei pentru această cauză. Condiţiile revocării donaţiei. Prin urmare. 403. Idem. darul manual etc. op.. Sunt astfel revocabile pentru această cauză: donaţiile în formă autentică. care produce efecte numai pentru viitor. Acest caz de revocare se justifică prin prezumţia legii că. În acest caz. Per a contrario. înstrăinările oneroase sau cu titlu gratuit sau drepturile reale constituite în favoarea terţilor anterior cererii de revocare şi. donaţia este irevocabilă. p. esenţialmente personală"322. Soluţia legiuitorului se justifică prin aceea că revocarea este o pedeapsă civilă pentru donatarul vinovat de ingratitudine. dacă donatorul ar fi avut descendenţi. cit. civ. inclusiv donaţiile făcute soţilor în vederea căsătoriei. cu care el ar fi putut greva obiectul dăruit. Articolul 836 C. chiar postum. se cer îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: 322 323 M. pentru donatorul care.

836 C. cit. donaţia este irevocabilă325.R. cit. 182. Ed. o primă opinie326 consideră că textul art. nu are în vedere copilul adoptat. or în acest caz nu este în interesul acestuia să fie prezumat în viaţă. Donatorul să nu aibă copil sau un alt descendent născut la data încheierii contractului. cât şi de practica judiciară328. op. revocarea de drept a donaţiei se va produce dacă. op. chiar postum. civ. Astfel. p. I. Vâlcea. Fr. Adopţia. 31/1954 prezumă că acesta este în viaţă. include şi copilul adoptat de către donator.. Safta-Romano. prezumţie instituită în interesul copilului. I. în R. Safta-Romano. Este indiferent dacă copilul sau descendentul este din căsătorie sau din afara căsătoriei. cit. 1997. prezumţia instituită de Decretul nr. chiar şi atunci când stabilirea filiaţiei se face mult mai târziu. 836 C. 62. Bucureşti. 836 C. dacă la data încheierii donaţiei. întrucât nu este în interesul copilului conceput să fie considerat în viaţă.. Împrejurarea că un copil al donatorului era conceput la data contractării nu împiedică revocarea de drept a donaţiei prin naşterea ulterioară a copilului. Dacă. op. 168. dar filiaţia faţă de donator s-a stabilit ulterior contractării. donaţia este revocabilă de drept la data adopţiei. jud. Fr. art. 184. 327 D. p. Deak.. 31/1954 urmăreşte protejarea intereselor celui dispărut. nu mai este îndeplinită prima condiţie a revocării (ca donatorul să nu aibă copil sau descendent la momentul facerii donaţiei) şi donaţia este deci irevocabilă. p. 11/1982. Potrivit unei alte opinii exprimată atât de majoritatea doctrinei327. Pornind de la premisa că rudenia civilă dintre adoptat şi adoptator este asimilată rudeniei fireşti. are în vedere "naşterea" unui copil firesc. p. dacă copilul din afara căsătoriei s-a născut anterior încheierii donaţiei. b) donatorului i se naşte ulterior un copil sau descendent. Naşterea ulterioară contractării a unui descendent donatorului duce la revocarea de drept a donaţiei în momentul naşterii. Fr. nr. donatorului i se naşte un copil şi aceasta. 326 E. Pe de altă parte. producând aceleaşi efecte juridice.. Donatorului i se naşte ulterior un copil sau descendent. 324 325 E. după încheierea contractului. op.184.. după cum şi existenţa unui copil adoptat al donatorului la data contractării nu împiedică revocarea donaţiei. Deak.. Deak. p. op. dimpotrivă. p. nu şi a unui copil adoptat. Dacă în momentul contractării. Adopţia şi protecţia copilului aflat în dificultate. op. ceea ce îl poate determina pe donator să facă donaţia"324.a) donatorul să nu aibă copil sau un alt descendent în viaţă la data încheierii contractului. chiar postum. civ. Cu toate acestea.). cit. p. cit. deoarece "cel declarat dispărut are o existenţă puţin probabilă. Chirică. Dacă donatorul a adoptat un copil ulterior încheierii donaţiei. 111 . 181. 1384/1981.. donaţia este irevocabilă. donatorul avea un copil adoptat. textul art. Practica şi doctrina au împărtăşit opinii diferite cu privire la consecinţele adopţiei unui copil de către donator. Textul legal derogă de la principiul infans conceptus pro nato habetur. întrucât art. 411. decizia nr. donatorul avea un copil declarat dispărut. 183. cit. 379. textul legal menţionat fiind de strictă interpretare. 328 Trib. Filipescu. cit. 19 din Decretul nr. p. Dogaru (coord. p. All. civ. donatorul nu avea copil sau descendent la data contractării şi ulterior adoptă un copil. op.D.

165. Revocarea donaţiei are loc de drept şi în cazul în care copilul sau descendentul donatorului se naşte după moartea acestuia. donaţia ar deveni revocabilă tot prin voinţa acestuia. p. 840 C. În momentul naşterii copilului sau a descendentului. Acţiunea în revocare. ce se realizează independent de voinţa donatorului şi fără intervenţia instanţei de judecată. 836 C. civ. acestea produc următoarele efecte: a) dacă adopţia a fost realizată sub incidenţa dispoziţiilor art. Cât priveşte raporturile dintre părinte şi copilul său firesc. 839 C. în caz de refuz. întrucât revocarea s-a produs de drept prin naşterea copilului. a încetat legătura de rudenie a adoptatului cu părinţii fireşti. 273/2004 privind regimul juridic al adop\iei. dispunând că: "Orice clauze sau convenţii. 66-85 C. nici prin moartea donatorului. nici prin executarea sa voluntară. adoptat de o altă persoană. Fiind instituită în interesul copilului.. civ. Don. 407. 840 C. Potrivit art. Acţiunea donatorului nu va fi o acţiune în revocare (cum în mod greşit precizează art. implicit.. revocarea donaţiei nu poate fi înlăturată nici măcar prin voinţa donatorului. fam. În cazul adopţiei cu efecte depline. care reglementa două tipuri de adopţie. dacă părintele firesc realizează o donaţie după adopţie. 329 Adop\ia este @n prezent reglementat[ prin Legea nr. care a abrogat OUG nr. potrivit art. ci o acţiune în restituirea bunului obiect al donaţiei. prin care donatorul ar renunţa la revocarea donaţiunii pentru naştere de fiu. chiar şi după moartea donatorului. a încetat legătura de rudenie a adoptatului cu părinţii fireşti. Entre-vifs. civ. op. p. 21 din Decretul nr. acţiune care. instanţa de judecată sesizată cu soluţionarea litigiului se va limita numai la a constata revocarea donaţiei în condiţiile art.. Natura juridică a revocării. este nulă şi fără nici un efect". adopţia depinzând în mare parte de voinţa donatorului şi. apud D. pe calea acţiunii oblice. 836 C. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă. Revocarea donaţiei operând de drept. Alexandresco. cit. VIII. iar donatarul nu mai are nici un titlu asupra bunurilor donate.). Dacă adopţia a fost cu efecte restrânse. art. donaţia este revocată. b) dacă adopţia s-a realizat sub incidenţa noilor dispozi\ii @n materie329. copilul adoptat păstrează legătura de rudenie cu părinţii fireşti. 494. civ. Este o revocare absolută330. Donatarul pierde dreptul dobândit prin donaţie şi are obligaţia restituirii bunului. efectele diferă după cum adopţia este cu efecte depline sau cu efecte restrânse. 836 C. şi de creditorii săi. civ. este prescriptibilă în termen de 30 de ani de la data naşterii copilului. Donaţia desfiinţată de drept la naşterea copilului nu poate fi confirmată ulterior nici prin moartea copilului.Revocarea donaţiei prin adopţie contravine principiului irevocabilităţii donaţiilor. astfel că donaţia încheiată de părintele firesc este irevocabilă. coroborat cu art. 836 C. astfel că. civ. astfel că donaţia încheiată de părintele firesc după realizarea adopţiei se revocă de drept în condiţiile art. revocarea donaţiei pentru această cauză operează de drept. acţiunea în restituire poate fi promovată şi de moştenitorii.. Donatorul redevine proprietarul bunului donat şi singura posibilitate juridică pentru gratificarea donatarului este încheierea unui nou contract de donaţie. 112 . civ. 25/1997 330 Pothier. donaţia este revocabilă în condiţiile art.

. ipoteci.). Dogaru (coord. 380. donatorul are la îndemână acţiunea în revendicare. donaţia fiind desfiinţată de drept la naşterea copilului. Întrucât condiţia rezolutorie s-a împlinit prin naşterea copilului. A se vedea şi I. civ. fie uzucapiunea de 30 de ani. donatarul se găseşte în posesia bunului donat. cât şi împotriva terţilor dobânditori ai bunurilor respective..)". donatarul posesor va dobândi proprietatea bunului prin efectul prescripţiei achizitive de 30 de ani (dacă a posedat neîntrerupt). Deak. revocarea donaţiei produce efecte atât împotriva donatarului şi a moştenitorilor săi ce au dobândit bunurile donate la moartea sa. socotiţi că au contractat cu un non dominus. Împotriva terţilor dobânditori ai bunului donat. potrivit art. Dacă donaţia este cu sarcini. civ.. Apreciem că. Deşi acţiunea în revendicare imobiliară a donatorului sau a moştenitorilor săi este imprescriptibilă. op.).. civ. 333 Articolul 838 C. el fiind considerat posesor de bună-credinţă. donatarul sau. resolvitur ius accipientis. terţul dobânditor de bună-credinţă va putea opune donatorului prescripţia instantanee. Prin urmare.Ce consecinţe produce împlinirea termenului de prescripţie.. prin acte între vii încheiate cu donatarul. în special. Desfiinţarea drepturilor dobândite de terţi asupra bunurilor donate. p. părţile fiind repuse în situaţia anterioară contractării. iar dacă bunul nu i-a fost încă predat de donator. considerându-se că nu a existat niciodată332. 1895 şi urm. ca orice proprietar. fie cea scurtă de 10 până la 20 de ani (dacă terţul dobânditor îndeplineşte condiţiile art. Având un caracter retroactiv. şi nu ca donatar.. C. contractul de donaţie fiind socotit că nu a existat niciodată. terţul dobânditor este obligat şi la restituirea fructelor produse de bun de la data la care a fost notificat cu privire la naşterea copilului333. În cazul donaţiei mobiliare. aplicându-se în continuare regulile donaţiei331. care a urmărit gratificarea 331 332 Fr.) donatarul posesor nu va fi obligat a restitui fructele de orice natură luate de el. cit. Pe de altă parte. Actele de administrare efectuate de donatar sau terţul dobânditor rămân valabile. după caz. revocarea priveşte numai folosul pur gratuit obţinut de donatar. donaţia este desfiinţată cu efect retroactiv de la data încheierii sale. pe cea a donatorului. bunurile ce formează obiectul donaţiei reintră în patrimoniul donatorului. Efectele revocării de drept a donaţiei. 113 . ea poate fi paralizată prin invocarea uzucapiunii. pentru recuperarea bunului. donatarul dobândeşte fructele până la data notificării. În cazul donaţiei imobiliare. decât în ziua în care i se va fi notificat naşterea fiului (. În consecinţă. nu reprezintă decât aplicarea cunoscutului principiu resoluto iure dantis. 181. el va trebui să-l restituie. după împlinirea termenului prescripţiei extinctive a acţiunii în restituire. după această dată. Dacă la data revocării. prevede: "(. terţul dobânditor este obligat să restituie imobilul. O dată cu restituirea bunului. p. servituţi etc. el nu va mai putea cere predarea. Legea a stabilit că donaţia încheiată de donatorul care nu are descendenţi este făcută sub condiţia rezolutorie a naşterii unui descendent donatorului. 1909 C. fără ca cel în drept să fi introdus acţiunea în restituire? Conform unei opinii exprimate în doctrină. libere de orice sarcini. liber de orice sarcină. op. atribuirea donatarului a fructelor până la data notificării se justifică şi prin intenţia legiuitorului de a respecta voinţa părţilor şi. donatarul continuă să deţină bunul în această calitate. cit.

114 . or obligarea acestuia la restituirea tuturor fructelor produse de bun ar reprezenta pentru el o «pagubă». civ. Revocarea donaţiilor dintre soţi Codul civil de la 1864 admite valabilitatea donaţiilor dintre soţi. Potrivit art. Atât donatarul. Donaţia mutuală reprezintă o dublă donaţie condiţională. (referitoare la întocmirea actului estimativ al mobilelor). donaţia va trebui încheiată în formă autentică. cit. validitatea unei donaţii depinzând de predecesul donatorului. iar pe de altă parte. iar donaţia mobiliară se va face cu respectarea dispoziţiilor art. 7/1996.donatarului. Potrivit art. Cât priveşte excepţiile de la forma autentică a donaţiei. în ambele cazuri donaţia fiind nulă absolut [art. chiar dacă au cunoscut naşterea copilului anterior notificării. dispoziţiile art. cât şi acele rude ale donatarului la a căror moştenire el ar avea vocaţie succesorală concretă în momentul 334 D. Donaţia de bunuri imobile. întrucât legiuitorul a avut în vedere toate aceste situaţii şi drept consecinţă. donaţie de bunuri viitoare. care poate determina donaţii exagerate. (2) C.. acesta va avea aceleaşi drepturi ca şi donatarul. 826 C. o donaţie cu sarcini. pentru a deveni opozabilă terţilor. Care sunt donaţiile permise intre soţi? Soţii îşi pot face orice fel de donaţii: donaţie de bunuri prezente. cât şi terţul dobânditor vor păstra fructele până la data notificării lor. nu şi pe cea a donaţiei deghizate sau făcute prin interpunere de persoane. Astfel. va trebui să respecte regulile cu privire la capacitatea părţilor. dreptul fiecărei persoane de a dispune liber de avutul său. civ. sunt prezumate persoane interpuse copiii soţului donatar dintr-o altă căsătorie. Raţiunea acestei soluţii este. şi nu o binefacere334. pe de o parte. civ. 940 alin. Cât priveşte fructele de orice natură percepute de terţul dobânditor. Dar oare tocmai datorită acestei afecţiuni. p. Legiuitorul a instituit această interdicţie. în timpul maritagiului. civ. donaţiile între soţi pot îmbrăca forma darului manual. 938 C. op. Donaţiile între soţi sunt supuse condiţiilor de formă şi celorlalte condiţii de fond ce guvernează încheierea valabilă a contractului de donaţie. Potrivit art. daruri manuale. 821-825 nu se aplică donaţiilor între soţi.: "Soţii nu pot. vreo donaţiune mutuală şi reciprocă printr-unul şi acelaşi act".. deşi soţii au deplina libertate de a-şi face donaţii unul altuia. afecţiunea reciprocă ce există între soţi. civ. va trebui supusă formelor de publicitate prevăzute de Legea nr.]. va trebui acceptată de soţul donatar. însă interdicţia este inutilă de vreme ce revocarea unei donaţii se poate face prin act unilateral. o donaţie supusă unei condiţii potestative din partea donatorului. urmărind să asigure revocarea unilaterală a donaţiei. legiuitorul nu ar fi trebuit să oprească aceste donaţii? Răspunsul este negativ. 827 C. Alexandresco. din afara căsătoriei sau rezultaţi din adopţie. nici prin acte între vii. sub sancţiunea nulităţii absolute. păstrând fructele percepute până la data notificării şi fiind obligat să le restituie pe cele percepute după această dată. restricţii importante caracterizează aceste donaţii. nici prin testament. 499. o donaţie cu sarcina către donatar de a achita un pasiv nedeterminat al soţului donator sau o donaţie prin care donatorul şi-ar rezerva dreptul de a dispune de bunul donat etc.. a captaţiei pe care o poate exercita soţul interesat. să-şi facă. 941 C.

Facultatea de revocare este de esenţa acestor donaţii şi aparţine donatorului. Suprem.D. aşadar. Suprem. dar şi de la regulile de drept comun ce consacră principiul forţei obligatorii a contractului. nr. civ. Bunurile ce pot face obiectul donaţiei între soţi sunt bunurile proprii ale soţului donator. fam. pentru că donatorul îşi poate exercita oricând dreptul său de revocare. donaţie indirectă. p. nici de creditorii săi. cit. dacă sunt proporţionale cu starea materială şi nivelul de trai al soţilor. Suprem. Sunt exceptate de la revocabilitate darurile obişnuite. nici printr-o convenţie ulterioară. Donatorul poate revoca oricând donaţia: în timpul căsătoriei. col. 83. În acest sens. în CD 1955. nr. nu şi bunurile comune dobândite în timpul căsătoriei. 551/1970. 1649/1955. Cum am precizat anterior. donaţiile între soţi sunt supuse unor anumite restricţii. apud C. decizia nr. 110. 109. 82. prin norme imperative. în Repertoriu de practică judiciară 1969-1975. Donatorul nu poate renunţa la dreptul de revocare nici prin contractul de donaţie. după desfacerea căsătoriei. p. op. precum: ascendentul soţului donatar. întrucât. decizia nr. 6/1957. 66. donaţie cu sarcini etc. de vreme ce donatorul poate revoca oricând donaţia. în J. fiind conferită chiar de lege. dacă acesta nu ar avea copii în viaţă. p. Revocabilitatea acestor donaţii va opera indiferent de donaţie: donaţie autentică. 2988/1956. orice convenţie prin care s-ar micşora comunitatea de bunuri fiind nulă absolut [art. Prin revocarea donaţiei. iar pe de altă parte. 659/1988. caz în care revocarea se îndreaptă împotriva moştenitorilor acestuia336. 1/1989. Cea mai importantă dintre ele este revocabilitatea acestor donaţii. 115 . ca urmare a manifestării voinţei unilaterale a donatorului. cit. Suprem. 337 Trib. Dreptul donatorului încetând o dată cu moartea. legiuitorul având în vedere copiii din căsătorie. făcute cu diferite ocazii. dispune: "Orice donaţiune făcută între soţi în timpul maritagiului este revocabilă". op. pe de o parte. Natura juridică a dreptului de a revoca donaţia. chiar şi după moartea donatarului335. fără o cauză legală de revocare. col.. după bunul său plac (ad nutum). 1649/1955. secţia civilă. decizia nr.. În timpul vieţii donatorului. art. sora soţului donatar care nu are descendenţi etc. o excepţie de la principiul irevocabilităţii donaţiilor. Dreptul de a revoca donaţia este un drept personal al soţului donator şi nu va putea fi exercitat nici de moştenitorii. Turianu. (1) C. Bunurile – obiect al donaţiei între soţi.încheierii contractului. p. Suprem. Donaţia între soţi nu va fi însă revocată de drept pentru naşterea ulterioară a unui copil. civ. 82. secţia civilă. civ.]. 30 alin. Principiul revocabilităţii donaţiilor între soţi. donaţia între soţi derogă nu numai de la principiul irevocabilităţii donaţiilor.. donaţia devine irevocabilă la moartea acestuia. 937 alin. în R. p.R. bunicul soţului donatar. decizia nr. 1087. col. Trib. Donaţiile între soţi reprezintă. Această facultate va exista indiferent de stipularea vreunei clauze contrare. dar manual. este indiferent pentru aceştia în patrimoniul cărui părinte se găseşte bunul. revocarea donaţiei pentru neîndeplinirea sarcinii şi pentru ingratitudine337 nu-şi găseşte aplicare.. apud C. 135. Trib. (2) C. p. 134. în CD 1955. 336 Trib. Turianu. p.N. civ. potrivit 335 Trib. de ordine publică.. decizia nr.

Refuzul donatorului de a preda bunul echivalează însă cu revocarea tacită a donaţiei. decizia nr. spre exemplu. 1/1989. 741. astfel că donatarul sau moştenitorii acestuia. Astfel cum s-a pronunţat practica judiciară. asupra bunului donat. cât şi tacită. în R. fie act sub semnătură privată. 939 C. servituţi etc. 116 . 1909 şi art. donaţia devine irevocabilă şi. revocare tacită: înstrăinarea ulterioară. nu va putea dărui soţului din urmă decât o parte egală cu partea legitimă a copilului ce a luat mai puţin. civ. op. p. se consideră că donaţia nu a avut loc niciodată. manifestarea de voinţă în sensul revocării donaţiei nu trebuie să îmbrace în mod obligatoriu forma unei acţiuni în justiţie. Revocarea expresă are loc atunci când soţul donator îşi manifestă voinţa sa neîndoielnică printr-un act oarecare. cererea de restituire a bunului donat338 etc. revocarea putând fi şi tacită. şi fără ca. Cât priveşte forma revocării. 340 D. în privinţa bunurilor mobile. aceasta poate fi atât expresă. secţia civilă. 551/1970. împlinindu-se condiţia rezolutorie.: "Bărbatul sau femeia care. p. precum şi a fructelor culese până la revocare. pentru partea înstrăinată. revocarea are efect retroactiv şi atrage desfiinţarea tuturor drepturilor dobândite de terţi asupra bunului donat. secţia civilă. moştenitorii donatorului şi creditorii săi (în cazul acţiunii în revocare pentru neîndeplinirea sarcinilor) pot solicita revocarea donaţiei în condiţiile legii. cit. dacă bunul se află în posesia lor. (posesia de bună-credinţă valorează proprietate). la fel cum stabilirea de către donator a unui uzufruct. 135. nr. Trib. 659/1988. o altă donaţie sau legat prin care se gratifică ulterior o altă persoană cu acelaşi bun. în cazul ingratitudinii sau al neîndeplinirii sarcinilor. va trece în al doilea sau subsecvent maritagiu. având copii dintr-un alt maritagiu. soţul donatar devine proprietar sub condiţie rezolutorie a bunului donat. rezultând din orice act ulterior al donatorului339. Cea de-a doua restricţie impusă de legiuitor donaţiilor între soţi este prevăzută de art. Forma revocării. 1910 C. După moartea soţului donator. Revocarea tacită rezultă din orice fapt sau act al donatorului care exprimă în mod neechivoc voinţa acestuia de a revoca donaţia.R.. Îndeplinindu-se condiţia rezolutorie. Din momentul încheierii contractului de donaţie. p. în Repertoriu de practică judiciară 1969-1975. Alexandresco. cu titlu oneros a bunului – obiect al donaţiei. Efectele revocării donaţiilor între soţi Odată donaţia revocată. 338 339 Trib. Suprem. conform principiului resoluto iure dantis. nici într-un caz. Terţii de bună-credinţă vor putea opune soţului donator. decizia nr. 66. dispoziţiile art. Constituie.căruia un contract se încheie prin acordul de voinţă al părţilor (mutuus consensus) şi încetează tot prin acordul comun al părţilor (mutuus dissensus). donaţiunea să treacă peste cuartul bunurilor". ar restrânge donaţia în măsura în care au fost constituite aceste drepturi340. resolvitur ius accipientis. civ. Suprem.D. fie act autentic. Înstrăinarea parţială a bunului donat revocă donaţia numai parţial. cât şi terţul dobânditor al bunului sunt obligaţi la restituirea integrală a bunului donat.

exceptând cazul când obiect al obligaţiei credirentierului-înstrăinător îl formează 341 Fr. Renta viageră este contractul prin care o persoană numită credirentier (creditorul rentei) înstrăinează un bun sau o sumă de bani (drept capital) celeilalte părţi numită debirentier (debitorul rentei) care se obligă în schimb să-i plătească periodic o sumă de bani (renta viageră) până la deces. nu mai suntem în prezenţa unui contract de rentă viageră. având ca obiect o sumă de bani. un contract aleatoriu. întinderea în timp a obligaţiei debirentierului depinde de un eveniment viitor şi incert şi anume de durata vieţii credirentierului. ambele părţi asumându-şi obligaţii. riscul deprecierii urmând a fi suportat de credirentier. p. În contract poate exista o pluralitate de părţi. Deak. ca şi vânzătorul. cit. obligaţia acestora este indivizibilă. 2. Dacă prestaţia în bani urmează a fi plătită periodic pentru o anumită perioadă de timp. op. renta viageră poate fi constituită şi cu titlu gratuit (când numai debirentierul îşi asumă obligaţii.. după cum este posibilă şi „indexarea” ei prin acordul de voinţă al părţilor341. Caractere juridice. 525 117 . aceasta este divizibilă între credirentieri (renta viageră. Pornindu-se de la caracterul alimentar al rentei viagere. în doctrină s-a considerat că este admisibilă acţiunea în justiţie având ca obiect revizuirea cuantumului rentei. însă la decesul unuia dintre ei. în lipsa unei clauze contractuale contrare. C.. Cuantumul ratei de rentă se stabileşte prin voinţa comună a părţilor şi rămâne acelaşi indiferent de deprecierea valorii monedei naţionale. civ. este şi un contract sinalagmatic. credirentierul. De asemenea. iar pe de altă parte. toată renta urmează a fi plătită integral celuilalt credirentier până la decesul acestuia din urmă. fără a primi o contraprestaţie din partea credirentierului). existând şanse de câştig şi de pierderi pentru ambele părţi. 1639 şi urm. Noţiune. de cele mai multe ori. În caz de pluralitate de debirentieri sau de deces al debirentierului care are mai mulţi moştenitori. Având în vedere că obiectul rentei viagere îl constituie o sumă de bani. Poate fi un contract cu titlu oneros. respectiv mai mulţi credirentieri sau/şi mai mulţi debirentieri. care ia naştere prin simplul acord de voinţă al părţilor. Este un contract consensual. durata plăţii rentei poate depinde şi de durata vieţii unei alte persoane decât înstrăinătorul. pentru a se realiza scopul pentru care a fost încheiat contractul. contractul de rentă viageră este prin esenţa sa. renta viageră se plăteşte în schimbul transmiterii unui bun sau a unui capital. În acest caz. a. este un contract translativ de proprietate. astfel că oricare dintre ei poate fi urmărit pentru plata integrală a rentei. este de regulă divizibilă). Potrivit art. Fiind cu titlu oneros. datorând garanţie pentru evicţiune şi pentru viciile ascunse ale bunului transmis.Contractul de rentă viageră 1.

în acest caz lipsind cauza juridică a contractului. renta constituită cu titlu gratuit poate fi declarată netransmisibilă de către părţi.. Nefiind strict personală. Cum s-a susţinut în doctrină. fie forma legatului testamentar. sub sancţiunea nulităţii absolute. revocare. Dacă contractul s-a încheiat în favoarea mai multor creditori ai rentei şi numai unul dintre ei era decedat la data constituirii sau a decedat după 20 zile datorită bolii existente la contractare. Astfel. la data decesului credirentierului ori la data decesului terţului până la moartea căruia s-a stipulat plata rentei către credirentier. contractul este nul absolut dacă persoana în favoarea căreia s-a constituit renta era decedată la data constituirii. În cazul cedării rentei către o altă persoană. în ambele cazuri fiind supusă regimului juridic al liberalităţilor cu privire la formă. dacă prin contractul de rentă viageră nu s-a prevăzut inalienabilitatea. Renta viageră poate fi constituită şi cu titlu gratuit. astfel că va fi supusă regimului liberalităţilor. Va exista tot un contract de rentă viageră şi în cazul în care obligaţia de plată a rentei urmează să fie executată către o altă persoană decât înstrăinătorul bunului sau al capitalului. se cer îndeplinite o serie de condiţii specifice acestui contract. Efectele contractului de rentă viageră Obligaţiile debirentierului Obligaţia de plată a rentei.. caracterul gratuit. Conform art. Pe lângă condiţiile generale. 1649 C. însă faţă de credirentier (terţul beneficiar) este o liberalitate. Sumele ce trebuie plătite cu titlu de rentă se dobândesc în proporţie cu zilele cât a trăit credirentierul. întrucât constituitorul contractează cu intenţie liberală faţă de acesta. contractul trebuie să îmbrace forma autentică. civ. renta viageră va îmbrăca fie forma unei donaţii. ea se va plăti acesteia din urmă numai până la decesul credirentierului. civ. care a decedat de boala respectivă în 20 zile de la încheierea contractului. exceptând condiţia de formă a donaţiei (donaţie indirectă pe calea stipulaţiei pentru altul). părţile în acest caz vor fi constituitorul (stipulantul) – înstrăinător al bunului şi debirentierul (promitentul). b. Ca liberalitate. dacă se dovedeşte că debirentierul a cunoscut moartea iminentă a credirentierului la data încheierii contractului de rentă viageră cu titlu oneros. Obligaţia sa încetează. dacă s-a prevăzut în contract plata 118 .teren. contractul va fi nul absolut şi dacă renta se constituie în favoarea unei persoane bolnave. capacitate. Condiţii de validitate. raport etc. reducţiune. Dacă decesul a intervenit după trecerea a 20 zile. contractul este valabil. 1645 C. ad validitatem.un imobil . nemaiexistând şanse de câştig şi de pierdere pentru părţi. iar terţul beneficiar este credirentier. caz în care. înlătură caracterul aleatoriu al contractului. 3. Debirentierul este obligat să plătească ratele de plată a rentei în cuantumul şi la datele stipulate în contract. Renta viageră are un caracter oneros şi aleatoriu. renta plătindu-se celorlalţi creditori. Potrivit art. instanţa de judecată poate constata nulitatea contractului pentru lipsa cauzei. potrivit contractului. Aceste dispoziţii legale nu se aplică în cazul contractului de rentă cu titlu gratuit. renta viageră poate fi cedată de credirentier unei alte persoane. de liberalitate al rentei.

având în vedere neexecutarea culpabilă a obligaţiei de către debirentier şi caracterul aleatoriu al acestui contract. Având ca obiect prestaţii succesive. Deşi contract cu titlu oneros şi sinalagmatic de cele mai multe ori. ea reprezentând echivalentul bunului sau al capitalului înstrăinat. decât dacă credirentierul consimte ca plata să se facă de noul dobânditor al bunului. Datorită caracterului său viager. părţile o pot declara neurmăribilă prin contract. Urmărirea rentei de către creditori. 1647 C. debirentierul nu îşi execută obligaţia. dreptul la rentă al credirentierului nu se prescrie. chiar dacă credirentierul ar fi decedat anterior expirării perioadei pentru care s-a plătit renta (de ex. creditorul are obligaţia de a preda bunul sau capitalul înstrăinat împreună cu accesoriile sale. renta poate fi urmărită pentru datorii de alimente. Dacă se admite acţiunea în rezoluţiune. moştenitorii fiind eventuali debitori pentru ratele de rentă scadente şi neachitate de debirentier în timpul vieţii sale. Instanţa de judecată poate dispune ca suma realizată prin executarea silită să se depună. civ. Dacă contractul este cu titlu oneros şi deci sinalagmatic. la o instituţie bancară pe numele debirentierului dar în favoarea credirentierului. debirentierul va fi obligat la restituirea bunului sau a capitalului primit. Dacă renta este cu titlu gratuit. Dacă contractul a fost constituit cu titlu oneros. nici dacă vinde bunul nu se poate elibera prin asumarea acestei obligaţii de către cumpărător. dacă micşorează aceste garanţii prin fapta sa sau dacă există un pact comisoriu expres în acest sens. Rezoluţiunea contractului este posibilă în trei cazuri: dacă debirentierul nu asigură garanţiile stipulate pentru asigurarea plăţii rentei. obligaţia sa de plată a rentei se transmite moştenitorilor.anticipată a ratelor de rentă. în ceea ce priveşte ratele de rentă plătite până la rezoluţiune. rata se va plăti chiar dacă credirentierul decedează la data de 15 a lunii respective). s-a prevăzut plata ratei la fiecare dată de 1 a lunii pentru luna respectivă. cu titlu de capital. fiecare rată este supusă unui termen de prescripţie separat care va curge de la data când obligaţia de plată a ratei de rentă a devenit exigibilă.). În caz de deces al debirentierului. debirentierul este obligat să plătească fiecare rată la data scadenţei sale. practica judiciară a decis că. Chiar şi în acest caz. chiar dacă timp de trei ani nu a pretins plata ratelor scadente. Obligaţiile credirentierului. având caracter patrimonial şi nefiind strict personală. chirii sau alte creanţe privilegiate asupra mobilelor. Acţiunea credirentierului prin care solicită plata ratelor scadente şi neachitate este supusă prescripţiei în termenul general de trei ani. renta formează obiectul urmăririi oricărui creditor al credirentierului. Debirentierul nu se poate elibera de plata rentei renunţând la bunul sau capitalul primit. Dacă la scadenţă. credirentierul nu poate solicita rezoluţiunea contractului (art. dacă s-a stipulat plata rentei pe durata vieţii debirentierului. 119 . instanţa având competenţa de a fixa limitele urmăririi. acestea nu se restituie. credirentierul are posibilitatea de a solicita executarea silită asupra patrimoniului debirentierului pentru realizarea unei sume de bani considerate suficiente pentru a se asigura plata regulată a rentei. obligaţia încetează la moartea sa.

contractul trebuie încheiat în formă autentică. caracterul oneros nefiind de esenţa sa. La fel ca şi vânzătorul. motiv pentru care obligaţia de întreţinere este personală şi incesibilă. Caractere juridice. asemănător donatarului. apă. Dacă contractul este cu titlu gratuit. Întreţinerea este contractul prin care o parte numită întreţinut transmite un bun al său sau plăteşte o sumă de bani celeilalte părţi numită întreţinător care se obligă în schimb să-i asigure întreţinerea (toate cele necesare traiului) în natură pe tot timpul vieţii. în acest caz. Contractul de întreţinere este un contract aleatoriu. încheiat valabil prin simplul acord de voinţă al părţilor. În acest caz. Întreţinerea este un contract încheiat în considerarea atât a întreţinătorului cât şi a întreţinutului. medicamente. sub sancţiunea nulităţii absolute. contractul de întreţinere este şi un contract translativ de proprietate (întreţinutul transmite un bun în schimbul întreţinerii sale). Însă. îngrijirea medicală necesară. asigurarea de îmbrăcăminte.Credirentierul are obligaţiile vânzătorului. respectiv de durata vieţii întreţinutului cât şi de nevoile efective ale acestuia din urmă. credirentierul. Întreţinerea este un contract consensual. dacă este cu titlu oneros: întinderea obligaţiei de întreţinere depinde de elementul alea. plata cheltuielilor de întreţinere a imobilului în care locuieşte întreţinutul (electricitate. toate aceste aspecte care vizeză noţiunea de întreţinere sunt precizate de părţi prin clauze contractuale. datorând şi garanţie pentru evicţiune sau pentru viciile ascunse ale bunului înstrăinat. întreţinerea este un contract sinalagmatic. În acest caz. încadrându-se în categoria contractelor nenumite şi fiind guvernat de regulile generale aplicabile contractelor. astfel că are un caracter intuitu personae. Acest contract este de regulă un contract cu titlu oneros. contractul de întreţinere poate fi şi cu titlu gratuit (mai rar întâlnit în practică). gaze. iar la deces s-o înmormânteze conform tradiţiei. se bucură de privilegiul recunoscut de lege în favoarea vânzătorului. el fiind creaţia practicii şi a doctrinei judiciare. În principiu. caz în care va fi supus regulilor contractelor sinalagmatice. în care fiecare parte urmăreşte realizarea unui interes patrimonial. dacă în schimbul întreţinerii. Aceasta presupune că obligaţia de întreţinere nu se 120 . este supus regulilor liberalităţilor (donaţie sau testament). nu are nici o obligaţie. contractul fiind o liberalitate. curăţenie etc) precum şi orice altceva necesar traiului întreţinutului. Noţiunea de întreţinere vizează o interpretare largă şi cuprinde procurarea şi prepararea hranei. iar în acest caz devine un contract unilateral (o liberalitate constituită pe calea donaţiei sau a testamentului şi supusă regimului juridic al liberalităţilor) în care numai întreţinătorul îşi asumă obligaţii. fiecare parte fiind deopotrivă titulară de drepturi şi obligaţii. decât o obligaţie morală de recunoştinţă. Contractul de întreţinere Noţiune. încălţăminte. întreţinutul se obligă să transmită proprietatea sau să constituie un alt drept real asupra unui teren. contractul de întreţinere nu are o reglementare juridică specifică.

în caz contrar. va fi domiciliul întreţinutului (creditorul obligaţiei). în principiu. dacă creditorul întreţinerii are mai mulţi moştenitori. dacă obligaţia nu s-a executat faţă de un creditor. el va avea aceleaşi obligaţii ca şi vânzătorul: de a transmite proprietatea bunului. executarea obligaţiei de către unul dintre debitori. de regulă. Acestea sunt identice cu cele ale contractului de vânzare-cumpărare cu deosebirea că obiectul obligaţiei întreţinătorului constă în prestarea întreţinerii şi nu în plata unui preţ. este liberatorie pentru ceilalţi debitori. dacă întreţinutul este de acord pentru a evita astfel rezoluţiunea contractului. iar în lipsa unei stipulaţii contractuale. Dacă întreţinutul s-a obligat să transmită un bun în schimbul întreţinerii. de a preda bunul şi de a garanta pentru evicţiune şi pentru viciile ascunse ale bunului.poate executa către o altă persoană decât creditorul. contractul poate rămâne valabil dacă întreţinutul este de acord ca întreţinerea să fie prestată de moştenitorii debitorului (şi în acest caz obligaţia moştenitorilor este indivizibilă. dacă există mai mulţi creditori. Drept consecinţă. Efectele contractului de întreţinere Contractul de întreţinere valabil încheiat fiind. contractul se va desfiinţa pentru neexecutarea fortuită a întreţinerii de către debitor. Dacă creditorul este cel care decedează primul. Întreţinătorul are ca principală obligaţie pe aceea de a presta întreţinere. nefiind obligatoriu ca părţile să aibă un domiciliu comun. obligaţia trebuie executată integral faţă de toţi. Obligaţiile întreţinutului. acesta poate solicita rezoluţiunea întregului contract. În cazul decesului debitorului obligaţiei. oricare dintre ei poate solicita rezoluţiunea contractului pentru neexecutarea culpabilă a întreţinerii în timpul vieţii întreţinutului. se adminte că. Condiţiile de validitate ale contractului de întreţinere. Debitorul nu se poate elibera de executarea obligaţiei de întreţinere. problema indivizibilităţii pentru moştenitorii săi nu se pune întrucât obligaţia de întreţinere se stinge odată cu decesul întreţinutului. căci neexecutarea acesteia poate duce la rezoluţiunea contractului. obligaţia poate fi executată de moştenitorii acestuia. obligaţie de a face ce se execută în natură în fiecare zi. obligaţia de întreţinere nu poate fi executată de o altă persoană decât debitorul din contract. 121 . fără ca instanţa să poată acorda debitorului vreun termen de graţie pentru plată. Locul executării întreţinerii va fi acela stabilit de părţi. fără a se transmite asupra moştenitorilor săi. Dacă există mai mulţi debitori. dă naştere la obligaţii în sarcina ambelor părţi. pe de altă parte. ea încetând la moartea acestuia. în cazul decesului debitorului întreţinerii. Dacă în contract există o pluralitate de părţi. obligaţia de întreţinere este indivizibilă. Astfel. indiferent de durata vieţii întreţinutului şi chiar dacă s-ar obliga să retransmită bunul întreţinutului. Obligaţiile întreţinătorului. un contract sinalagmatic. fiecare fiind ţinut pentru executarea întregii obligaţii). indivizibilitatea presupune că oricare dintre ei poate fi obligat la executarea integrală a obligaţiei de întreţinere. întinderea şi valoarea întreţinerii depinzând de nevoile fiecărui creditor. chiar dacă ceilalţi creditori au primit întreţinere. Obligaţia trebuie executată în fiecare zi.

terţii pot invoca uzucapiunea bunurilor imobile. creditorul este obligat să o restituie. Rezoluţiunea nu poate fi decât judiciară. Deak. vor fi desfiinţate odată cu desfiinţarea dreptului întreţinătorului. creditorul a primit şi o sumă de bani ca prestaţie accesorie. dacă creditorul întreţinerii este şi moştenitorul stipulantului – proprietar al bunului transmis. rezoluţiunea produce efectele din dreptul comun : drepturile constituite în favoarea terţilor cu privire la bunul-obiect al contractului. În temeiul libertăţii contractuale. Dacă rezoluţiunea se pronunţă din culpa întreţinătorului. 3/1987 a Tribunalului Suprem arată că debitorul întreţinerii are dreptul la restituirea echivalentului acesteia. 1020 şi 1021 C. aplicabile convenţiilor în general. transformarea 342 Fr. Faţă de terţi. adică pronunţată de instanţa judecătorească. op.civ. acesta nu poate solicita rezoluţiunea contractului. Rezoluţiunea presupune repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului. iar instanţa nu are posibilitatea de a acorda acestuia un termen de graţie pentru executarea obligaţiei. sau posesia de bună-credinţă a bunurilor mobile (art. rezoluţiunea presupune o neexecutare culpabilă a obligaţiilor asumate atât din partea creditorului întreţinerii (întreţinutul) cât şi din partea debitorului acesteia (întreţinătorul). Dacă creditorul întreţinerii nu a participat la încheierea contractului (cazul stipulaţiei în folosul altuia). Pot solicita rezoluţiunea contractului întreţinutul. civ. întreţinătorul cât şi moştenitorii şi creditorii întreţinutului dacă întreţinutul nu a renunţat la întreţinere în timpul vieţii şi dacă dreptul la acţiune nu s-a prescris. părţile pot conveni pe parcursul executării contractului. În favoarea lor. 1909 C. dat fiind caracterul aleatoriu al contractului şi culpa sa în neexecutarea obligaţiei. acesta este de drept pus în întârziere. creditorul întreţinerii este obligat să restituie debitorului impozitele pe care acestea le-a plătit cu privire la bun. practica judiciară a decis că acesta nu mai are dreptul să primească echivalentul întreţinerii prestate de el până în acel moment. p. 541 122 . Prin esenţa ei.. Efecte. Cât priveşte restituirea întreţinerii. soluţia diferă după cum rezoluţiunea este sau nu imputabilă întreţinătorului. decizia de îndrumare nr. pe lângă întreţinere. deci restituirea reciprocă a prestaţiilor (restituirea bunului şi restituirea întreţinerii).Rezoluţiunea contractului de întreţinere Rezoluţiunea contractului de întreţinere este reglementată de art. în caz de neexecutare culpabilă a obligaţiei de către debitor. întrucât termenele stipulate pentru executarea întreţinerii au un caracter esenţial342. în toate cazurile.). Transformarea în bani a obligaţiei de întreţinere. cit. În schimb. el poate cere şi rezoluţionea în calitate de moştenitor. Dacă rezoluţiunea se pronunţă din cupa întreţinutului cât şi în cazul rezoluţiunii convenţionale (cerută de întreţinut care este în culpă). iar dacă. Pornind de la caracterul alimentar al acestei obligaţii. ci numai executarea silită a obligaţiei de întreţinere .

îmbrăcăminte. medicamente etc). conform art.locaţiunea edificiilor şi a mişcătoarelor se numeşte închiriere . . vechea obligaţie de întreţinere se stinge şi ia naştere o nouă obligaţie (o rentă viageră). 123 . dacă contractul verbal nu a fost pus în executare şi una din părţi îl neagă. În practică nu se recomandă încheierea verbală a acestui contract deoarece. fiind valabil încheiat prin simplul acord de voinţă al părţilor. Suma de bani stabilită de instanţă care urmează a fi plătită periodic. . 1416-1453 cât şi de alte acte normative: Legea nr.. fiecare tip de locaţiune având propriul său regim juridic. contractul de închiriere a locuinţelor se încheie în formă scrisă. acesta va fi dovedit printr-o expertiză ale cărei cheltuieli vor fi suportate de partea care a susţinut pretenţiile neîntemeiate. 1 C. Reglementarea locaţiunii de către Codul civil reprezintă dreptul comun în materie şi ea îşi găseşte aplicare ori de câte ori nu există reglementări speciale.. iar cel care nu este în culpă să fi solicitat expres executarea contractului prin echivalent şi nu rezoluţiunea contractului. 1413 C. În acest fel. ci contiună să fie o întreţinere.locaţiunea lucrărilor şi a muncii se numeşte prestare de servicii şi face obiectul de studiu şi al altor ramuri de drept precum dreptul transporturilor sau dreptul muncii. OUG 40/1999 modificată prin Legea 241/2001. De asemenea instanţa de judecată poate dispune transformarea în bani a obligaţiei de întreţinere cu două condiţii: executarea în natură a întreţinerii să nu fie posibilă datorită conduitei culpabile a unei părţi.întreţinerii în obligaţia de a plăti la anumite termene o sumă de bani egală cu valoarea întreţinerii. Prin această novaţie.locaţiunea fondurilor rurale se numeşte arendare . poate fi modificată în funcţie de nevoile concrete de întreţinere ale creditorului (nevoi pentru o viaţă decentă : alimente. Potrivit legii 114/1996 astfel cum a fost modificată prin OUG 40/1999. 114/1996 a locuinţei. proba cu martori (şi prin urmare nici prezumţiile) nu este primită chiar dacă ar exista un început de dovadă scrisă. actul urmând a fi înregistrat la organele fiscale. Reglementare. Astfel : . Caractere juridice. locaţiunea este de mai multe feluri. Acest contract este reglementat de Codul civil în art. civ. contractul de întreţinere nu devine o rentă viageră deoarece nu s-a prestat un bun sau un capital. 1416 al. supusă regulilor generale din materia obligaţiilor. Locaţiunea are următoarele caractere juridice: .este un contract consensual. dacă una din părţi neagă cuantumul preţului şi nu existenţa contractului. Contractul de locaţiune Noţiune.civ. Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale etc. Potrivit art. Contractul de locaţiune este contractul prin care o parte numită locator se obligă a asigura celeilalte părţi numite locatar folosinţa unui lucru individual determinat pe o perioadă determinată sau nedeterminată de timp în schimbul obligaţiei locatarului de a plăti un preţ numit chirie.

întrucât fiecare parte urmăreşte să obţină un câştig. Bunurile care pot forma obiectul derivat al locaţiunii pot fi atât bunuri imobile cât şi mobile corporale sau incorporale.. C pct. ci folosinţa pe care locatorul trebuie să o procure zi de zi pe durata contractului. Închirierea este de regulă un act de administrare (urmărind să pună în valoare un anumit bun). iar prestaţiile părţilor sunt cunoscute de acestea de la data încheierii contractului. încheind contractul personal cu acordul prealabil al reprezentantului legal. . an etc. Închirierea trebuie să respecte condiţiile de validitate ale oricărui contract. a din Legea nr. iar dacă este un act de dispoziţie este necesar şi acordul autorităţii tutelare. de regulă. Astfel. deoarece prin natura lucrurilor. chiar dacă celălalt s-ar afla în posesia bunului343. Durata de timp a contractului de închiriere poate fi determinată sau nedeterminată. În ceea ce-l priveşte pe locatar. Chiria trebuie să fie determinată sau determinabilă şi. astfel că locatarul nu poate urmări bunul dacă acesta se află în stăpânirea unui terţ şi nici nu are un drept de preferinţă cu privire la bun. Majoritatea doctrinei consideră că dreptul de folosinţă al locatarului este un drept de creanţă..proc.este un contract cu executare succesivă în timp. cumpărătorul este obligat să respecte locaţiunea încheiată anterior dacă s-a făcut prin act autentic sau act sub semnătură privată cu dată certă. p. cu unele precizări: Capacitatea părţilor. Şi bunurile viitoare pot forma obectul locaţiunii cu excepţia unei succesiuni nedeschise. ea constă într-o sumă de bani. exceptând cazul prevăzut de art. Obiectul locaţiunii nu este lucrul în sine. Condiţiile de validitate. şi art. 9 C. cit. dar nu obligatoriu. săptămână. Lucrul închiriat nu trebuie să se distrugă (exceptând uzura datorată folosinţei) sau să se consume prin folosinţă . Chirică. prioritate va avea acela care a încheiat primul contractul de închiriere (act autentic sau sub semnătură privată cu dată certă).civ. dar nu poate fi perpetuuă. dacă locaţiunea este un act de administrare. 343 D. iar chiria este şi ea scadentă în funcţie de această durată. se stabileşte pe unităţi de timp : lună. locatorul poate avea şi capacitate de exerciţiu restrânsă. op. de asemenea. presupunând obligaţii reciproce şi interdependente între părţile sale.este un contract cu titlu oneros şi comutativ. 21 lit. . pot forma deci obiect al contractului numai bunurile neconsumptibile şi nefungibile după natura lor sau potrivit voinţei părţilor. cuantumul ei poate fi stabilit de un terţ ales drept mandatar comun al părţilor .este un contract sinalagmatic. acesta poate fi întotdeauna o persoană cu capacitate de exerciţiu restrânsă care va încheia personal contractul cu acordul prealabil al reprezentantului legal. la fel ca la vânzare. Chiria reprezintă contravaloarea folosinţei bunului şi de regulă. Modalitatea de plată a chiriei este stabilită prin acordul părţilor . trebuie să fie sinceră şi serioasă. lipsa acestor caracteristici ducând la nulitatea absolută a contractului de locaţiune cu menţiunea că acordul dintre părţi poate fi un comodat. 7/1996 a cadastrului şi a publicităţii imobiliare care prevăd că închirierea unui imobil pe o durată de 3 ani este un act de dispoziţie. 175 124 . În concursul dintre doi locatari ai aceluiaşi bun. În cazul vânzării bunului închiriat de către locator.711 pct. folosinţa bunului este exercitată în timp.

b) Obligaţia de a menţine lucrul în stare bună de funcţionare. în caz contrar locatarul putând solicita reducerea chiriei proporţională cu lipsa parţială a folosinţei. renovare etc). Din dispoziţiile art. afară de micile reparaţii locative care sunt în sarcina locatarului şi aceasta întrucât el trebuie să asigure starea corespunzătoare a lucrului pe toată perioada locaţiunii. Garanţia pentru tulburările de drept provenite de la terţi. Garanţia pentru tulburările provenite din fapta proprie. civ. fie rezilierea contractului cu daune-interese. majore (repararea zidurilor. 1421 al. Dacă locatarul pierde în întregime folosinţa bunului. În cazul neexecutării acestei obligaţii. Locatorul trebuie să efectueze reparaţiile capitale. obligaţie care se realizează printr-o serie de alte obligaţii: a) Obligaţia de predare a bunului (obligaţie de a face). civ. Locatorul are obligaţia ca în timpul contractului să facă toate reparaţiile necesare bunei folosinţe a lucrului. Reparaţia nu poate dura mai mult de 40 de zile. poate invoca excepţia de neexecutare a contractului. Lucrul trebuie predat în stare bună astfel încât să corespundă folosinţei potrivit destinaţiei stabilite prin contract. Predarea se va face la termenul prevăzut în contract. 2. Art. 1422-1428 rezultă că această obligaţie priveşte trei aspecte: 1. Dacă locatarul este evins de un terţ şi pierde astfel folosinţa parţială sau totală a bunului. c) Obligaţia de garanţie pentru folosinţa liniştită şi utilă a bunului. chiar dacă prin aceasta se limitează parţial folosinţa bunului. a acoperişului. el are dreptul fie la o scădere proporţională a chiriei (în cazul evicţiunii parţiale). Din definiţie reiese că locatorul are obligaţia de a asigura locatarului folosinţa bunului închiriat. Art. locative fiind în sarcina locatarului. prevede că locaţiunea încetează dacă lucrul a pierit în totalitate sau “s-a făcut netrebnic spre obişnuita întrebuinţare”. Locatorul nu răspunde pentru tulburarea de fapt împotriva căreia locatarul se poate apăra singur prin acţiunile posesorii. Dacă locatorul nu îşi îndeplineşte această obligaţie. el poate solicita rezilierea contractului. Nu constituie o tulburare imputabilă locatorului faptul că acesta efectuează reparaţiile urgente ce cad în sarcina sa şi care nu pot fi amânate.2. 1439 C. locatarul poate solicita instanţei fie obligarea la executarea acestei obligaţii sub sancţiunea plăţii unor daune cominatorii. Efectele contractului de locaţiune Obligaţiile locatorului. fie autorizarea de a efectua el însuşi aceste lucrări în contul locatorului.1 C. dacă nu a achitat chiria. Aceasta constă în obligaţia locatorului de a se abţine de la orice act sau fapt care ar putea tulbura liniştita folosinţă a lucrului de către locatar. prevede că locatorul este obligat să predea bunul locatarului astfel încât să poată fi întrebuinţat de acesta conform destinaţiei sale. fie la rezilierea contractului cu daune-interese (în cazul evicţiunii totale sau când 125 . cheltuielile mici. indiferent că este o tulburare de fapt sau de drept. locatarul poate alege între executarea silită a contractului sau a cere rezilierea cu daune-interese sau.

a geamurilor etc. Locatorul de bună-credinţă va fi obligat numai la plata daunelor previzibile. Din această obligaţie decurge pentru locatar obligaţia de a întreţine bunul.civ. Obligaţiie locatarului. nu ar fi încheiat contractul. locatarul poate solicita fie reducerea chiriei proporţional cu reducerea valorii de întrebuinţare a bunului. adică să micşoreze folosinţa lucrului astfel că dacă locatarul le-ar fi cunoscut. 1447 şi 1449 C. Nu importă buna sau reaua-credinţă a locatorului. 126 . după obiceiul locului etc. în caz contrar. locatarul poate cere fie rezilierea. Acţiunea în garanţie pentru vicii se prescrie în termenul general de prescripţie (3 ani). adică de a efectua micile reparaţii locative provenite din uzul normal al lucrului (reparaţia tencuielii din partea de jos a pereţilor. întrucât locatorul are obligaţia continuă de a asigura buna folosinţă a lucrului pe toată durata contractului. Părţile pot modifica prin acordul lor dispoziţiile legale din acestă materie. dar fără daune-interese. Locatorul va răspunde chiar dacă nu a fost introdus în proces atunci când locatarul dovedeşte că procesul ar fi fost oricum pierdut. Răspunderea locatorului operează numai dacă este introdus în proces de locatar (printr-o cerere de chemare în garanţie sau cerere de arătare a titularului dreptului) pentru a-l apăra şi a-i face opozabilă hotărârea judecătorească. În cazul unor vicii ascunse ale lucrului închiriat. În lipsa unei clauze exprese. putând micşora. fie scăderea chiriei. Garanţia pentru viciile ascunse ale bunului închiriat.pierderea suferită este atât de însemnată încât bunul nu mai corespunde destinaţiei pentru care a fost închiriat). Destinaţia bunului este stabilită de părţi prin contract. În cazul în care locatarul nu efectuează aceste mici reparaţii care sunt în sarcina sa. apărând pe parcursul executării. Este necesar ca viciile să prezinte o anumită gravitate. destinaţia se determină după natura bunului. înlătura sau agrava răspunderea locatorului pentru viciile ascunse. a parchetului. 3. fie rezilierea contractului cu daune-interese.. Răspunderea operează chiar dacă bunul nu este absolut impropriu folosinţei.) dacă nu au fost cauzate de vechimea bunului sau de forţă majoră. Locatarul nu poate schimba destinaţia bunului fără acordul locatorului. iar viciul poate să aibă atât o cauză anterioară cât şi posterioară încheierii contractului. Dacă bunul se deteriorează parţial în timpul contractului datorită unui caz fortuit. locatorul poate solicita daune-interese dar numai la încetarea contractului deoarece se presupune că incovenientele lipsei de întreţinere sunt suportate de locatar. după profesia chiriaşului. după destinaţia sa anterioară. pe când cel de rea-credinţă va suporta atât daunele previzibile cât şi pe cele imprevizibile. Locatarul are următoarele obligaţii: a) Obligaţia de a întrebuinţa lucrul ca un bun proprietar conform destinaţiei sale. dacă efectuează transformări importante sau schimbă destinaţia bunului chiar şi numai parţial. locatorul poate solicita fie rezilierea contractului fie obligarea locatarului de a readuce lucrul la starea iniţială. Locatorul răspunde pentru viciile ascunse ale lucrului nu şi pentru cele aparente pe care locatarul le-a cunoscut sau putea să le cunoască în momentul contractării.art.

civ. Prezumţia de culpă instituită pentru locatar poate fi răsturnată de acesta pentru a înlătura răspunderea sa dacă dovedeşte că stricăciunile sau piederile s-au datorat unei cauze străine exoneratoare de răspundere. cuantumul chiriei nu mai corespunde valorii folosinţei) pe care părţile nu le-au putut prevedea la încheierea contractului. fosta Curte Supremă de Justiţie a apreciat că este posibilă modificarea chiriei în funcţie de inflaţie pe parcursul contractului. de ex. 2 C. locatorul poate cere rezilierea contractului. civ. dispune că locatarul. d) Obligaţia de a anunţa pe locator de orice încercare de uzurpare. În lipsa unei stipulaţii. c) Obligaţia de a restitui lucrul închiriat la încetarea locaţiunii. locative. locatarul trebuie să restituie bunul în starea în care l-a primit. Potrivit art. iar răspunderea se extinde la valoarea întregului prejudiciu cauzat. 1433 C. în caz de neplată. Art. Dacă locatarul aduce îmbunătăţiri bunului cu acordul locatorului. La încetarea contractului.. Locatarul răspunde de incendiul bunului dacă acesta nu s-a produs datorită unui caz fortuit sau de forţă majoră. sub sancţiunea de daune-interese şi cheltuieli de judecată. plata fiind cherabilă. părţile pot stipula un pact comisoriu expres de ultim grad în temeiul căruia contractul să fie de drept reziliat. necesare. locatorul poate solicita nu numai obligarea locatarului la acoperirea prejudiciului dar şi rezilierea contractului. va fi obligat să suporte nu numai aceste reparaţii dar şi pe cele majore. locatarul poate fi obligat să readucă lucrul în starea iniţială cât şi la plata daunelor-interese pentru prejudiciul cauzat locatorului. În caz de neexecutare cupabilă a obligaţiei de plată a chiriei. este obligat să anunţe pe locator în termen util de orice încercare a terţilor de valorificare a unui drept asupra bunului pentru a da posibilitatea locatorului de a se apăra împotriva terţului. stare prezentată într-un inventar întocmit la contractare . Art. el are dreptul la despăgubiri raportate la valoarea acestora . ceea ce a dus la degradarea bunului. se prezumă (prezumţie relativă) că bunul a fost predat în stare bună şi tot astfel trebuie restituit. cât şi rezilierea contractului intervenită la cererea locatorului. prevede că locatarul trebuie să plătească chiria la termenele stipulate în contract. dacă nu s-a întocmit un astfel de inventar. În caz de stricăciuni sau deteriorări sau incendiu. locul plăţii este la domiciliul locatarului. civ. dacă însă aceste îmbunătăţiri au fost aduse fără acordul locatorului. 1434 al. b) Obligaţia de a plăti chiria. « locatarul este răspunzător de stricăciunile şi pierderile întâmplate în cursul folosinţei sale. 1 C. Locatarul are dreptul de a suspenda plata chiriei dacă este ameninţat de un pericol de evicţiune. fără notificare şi fără intervenţia instanţei. întrucât nu probează că au urmat fără culpa sa ».Dacă locatarul nu a efectuat la timp reparaţiile mici. 1429 pct. Încetarea contractului de locaţiune 127 . Dacă pe parcursul executării contractului au intervenit modificări (fiind întrunite condiţiile impreviziunii.

Dacă pieirea se datorează culpei uneia din părţi. iar locatorul nu se opune. Denunţarea unilaterală. proc. fie din culpa unei părţi. Dacă rezilierea se datorează culpei locatarului. această perioadă nu poate fi prelungită prin pasivitatea locatorului căci în acest caz se face vinovat de abuz de drept şi pierde dreptul la aceste despăgubiri. locatorul a notificat concediul. exceptând garanţiile care se sting odată cu vechiul contract. tacita relocaţiune nu mai operează chiar dacă locatarul a continuat să folosească bunul şi după împlinirea termenului. Fiind un contract sinalagmatic cu executare succesivă în timp. Noul contract se consideră încheiat în aceleaşi condiţii ca şi vechiul contract. Pieirea lucrului închiriat. 2. fie rezilierea contractului dacă lucrul a devenit impropriu destinaţiei pentru care a fost închiriat. constând într-un anunţ urmat de un interval de timp în care cealaltă parte poate să-şi procure un contract similar. locatarul poate alege între menţinerea contractului cu reducerea proporţională a chiriei. Dacă în timpul contractului titlul locatorului este desfiinţat (în urma admiterii unei acţiuni în anulare sau constatarea nulităţii absolute a titlului locatorului. 4.) . continuând să plătească chirie. De asemenea. Dacă după expirarea duratei contractului. aceasta va fi obligată la daune-interese . în cazul în care acesta este evins. civ. rezoluţiune) sau acesta este evins de un terţ.Cauzele de încetare a contractului de locaţiune sunt: 1. Rezilierea. dacă pieirea se datorează unui caz fortuit sau forţei majore. Expirarea termenului. în limitele unui act de administrare. 128 . contractul de locaţiune încheiat de un dobânditor al unui imobil ipotecat este valabil. nici o parte nu va fi obligată la daune. Partea căreia i se anunţă « concediul » (i se aduce la cunoştinţă intenţia de denunţare a contractului) nu se poate opune. contractul fiind denunţat cu sau fără acordul acesteia. 498 al. Denunţarea trebuie să fie precedată de un preaviz. În cazul unei pieiri parţiale a lucrului. 3. Acest nou contract va fi cârmuit de regulile cu privire la locaţiunea pe termen nedeterminat. fie din caz fortuit. dacă contractul de locaţiune s-a încheiat cu bună-credinţă şi are dată certă anterioară notării somaţiei de plată în cartea funciară (art. 5. În cazul închirierii de locuinţe. se consideră că introducerea unei acţiuni în evacuare este o manifestare în sensul denunţării unilaterale. Locaţiunea încheiată pe o durată determinată încetează de drept la expirarea acestei perioade de timp. locaţiunea încetează de drept din lipsă de obiect. În practică. locatarul rămâne în folosinţa lucrului. Acest caz de încetare intervine când contractul a fost încheiat pe o durată nedeterminată de timp. Dacă lucrul piere în totalitate. Desfiinţarea titlului locatorului. 2 C. contractul se consideră reînnoit prin tacita relocaţiune (reconducţiune). acesta este obligat să plătească locatorului chiria pe toată perioada necesară unei noi contractări . contractul de locaţiune încheiat de uzufructuar este valabil pe o perioadă de cel mult 5 ani. contractul încetează în temeiul principiului resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis . locaţiunea este supusă rezilierii în condiţiile dreptului comun. Dacă anterior expirării termenului contractual. chiar dacă uzufructul ar înceta anterior. chiriaşul are dreptul la reînnoirea succesivă a contractului. Prin excepţie.

Contractul încetează dacă locatorul vinde sau înstrăinează bunul unui terţ. are obligaţia de a anunţa locatarului concediul. Sublocaţiunea ( subînchirierea ) constă în transmiterea totală sau parţială de către locatar a dreptului său de folosinţă asupra lucrului închiriat. Interdicţia de a cesiona sau subînchiria nu este prezumată de lege. 1 C. schimb etc). astfel că trebuie precizată printr-o clauză contractuală expresă. În cazul sublocaţiunii. 129 . În acest caz locatarul are dreptul la despăgubiri din partea locatorului şi un drept de retenţie asupra bunului până la plata acestora. dacă există clauză în acest sens. civ. Legea nr. iar între locatar şi sublocatar se aplică regulile obişnuite ale locaţiunii. contractul nu va înceta şi va fi opozabil terţului dobânditor dacă este încheiat prin act autentic sau act sub semnătură privată cu dată certă. necunoscând că locatorul nu este adevăratul proprietar. 6. va fi valabil numai pentru 3 ani de la data înstrăinării bunului. Sublocaţiunea şi cesiunea contractului de închiriere Nefiind un contract intuitu personae. În cazurile în care cumpărătorul nu este obligat să respecte locaţiunea şi doreşte încetarea contractului. Cesiunea constă în transmiterea în tot sau în parte de către locatar a dreptului său de folosinţă asupra bunului în favoarea unui terţ în temeiul unui contract translativ de drepturi (vânzare. art. locatarul va avea calitatea de locator. locatarul putând invoca teoria proprietarului aparent dacă a fost de bună-credinţă. neputând fi evacuat până la achitarea integrală a despăgubirilor care i se cuvin. iar în contractul de locaţiune există clauză expresă de încetare a contractului în caz de înstrăinare. dacă contractul de locaţiune este autentic sau sub semnătură privată cu dată certă dar.Contractul de locaţiune nu va înceta nici în cazul în care a fost încheiat de un moştenitor (proprietar) aparent ca locator. 1418 al. fiind încheiat pe o perioadă mai mare de trei ani. prevede că locatarul are dreptul de a subînchiria sau cesiona (înstrăina) dreptul său către o terţă persoană cu condiţia ca această facultate să nu-i fi fost interzisă prin contractul de locaţiune. nu a fost înscris în cartea funciară anterior înscrierii contractului de vânzare-cumpărare a bunului închiriat. în favoarea unui terţ în temeiul unui contract de locaţiune încheiat cu acesta. donaţie. Înstrăinarea bunului închiriat. Dacă nu există clauză privind încetarea locaţiunii în caz de înstrăinare. cu respectarea termenului de preaviz. raporturile juridice dintre locatar şi locator (din primul contract) nu sunt afectate cu nimic. pe aceea de locatar. 7/1996 prevede obligativitatea îndeplinirii formelor de publicitate pentru a deveni opozabil terţilor . În acest nou contract. În cazul locaţiunii unui imobil pe o durată mai mare de 3 ani. 1. iar terţul care subînchiriază.

d) valoarea chiriei lunare. dacă aceasta este opozabilă locatorului (cesiunea i-a fost notificată sau locatorul a acceptat cesiunea prin act autentic). locatorul este în drept să ceară rezilierea contractului pentru neexecutarea culpabilă a obligaţiilor de către locatar. Forma contractului şi conţinutul său. se pare că forma scrisă a contractului este necesară pentru dovada acestuia. acesta din urmă dobândind calitatea de locatar. f) locul si conditiile in care se realizeaza primirea si restituirea cheilor. Deşi legea face referire numai la proprietar. care satisface cerintele de locuit ale unei persoane sau familii”. c) suprafata curtilor si a gradinilor folosite in exclusivitate sau in comun. închirierea se poate realiza şi de o altă persoană decât proprietarul locuinţei. consemnat prin contract scris. regulile de modificare a acesteia si modul de plata. g) obligatiile partilor privind folosirea si intretinerea spatiilor care fac obiectul contractului. de necesitate şi de protocol. i) data intrarii in vigoare si durata. totală sau parţială a unei locuinţe către cealaltă parte numită chiriaş care se obligă în schimb să plătească o sumă de bani numită chirie. Dreptul comun în materia închirierilor de locuinţe. b) suprafata locativa si dotarile folosite in exclusivitate si in comun. deşi acest lucru i-a fost interzis expres în locaţiune. Potrivit aceleiaşi legi 114/1996. 2 din prezenta lege înţelegem: ”constructie alcatuita din una sau mai multe camere de locuit. 114/1996 astfel cum a fost modificată prin OUG 40/1999 (privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe) reglementează regimul juridic al închirierilor de locuinţe în general dar cuprinde dispoziţii şi cu privire la închirierea anumitor locuinţe precum cele de serviciu. Prin locuinţă. sunt lovite de nulitate absolute clauzele curpinse în contract care: 130 . Din modul de reglementare legală. fiind cerută ad probationem. cu dependintele. Contractul de închiriere trebuie să cuprindă următoarele: a) adresa locuintei care face obiectul inchirierii. Dacă locatarul subînchiriază sau cesionează contractul. sociale. h) inventarul obiectelor si al dotarilor aferente. e) suma platita in avans in contul chiriei. k) persoanele care vor locui impreuna cu titularul contractului. locatarul este înlocuit cu cesionarul care va prelua toate drepturile şi obligaţiile sale. Închirierea locuinţelor este contractul prin care o parte numită locator (închirietor) asigură folosinţa temporară. care se va inregistra la organele fiscale teritoriale”. I) alte clauze convenite intre parti. Legea locuinţei nr. potrivit art. de intervenţie. dotarile si utilitatile necesare. 21 dispune că ”închirierea locuintelor se face pe baza acordului dintre proprietar si chirias. j) conditiile privind folosinta exclusiva si in comun a partilor aflate in coproprietate.În cazul cesiunii. Art. ca de exemplu titularul unui drept de uzufruct. Contractul de închiriere a locuinţelor Noţiune.

coridoare. c) sa intretina in bune conditii elementele structurii de rezistenta a cladirii. imprejmuiri. art. pavimente). subsoluri. d) exonereaza proprietarul de obligatiile ce ii revin potrivit prevederilor legale.29 din lege): a) sa efectueze lucrarile de intretinere. instalatii electrice si de gaze. hidrofor. d) sa intretina in bune conditii instalatiile comune proprii cladirii (ascensor. Pe lângă aceste menţiuni. cheltuielile de reparatii vor fi suportate de cei care au acces sau folosesc in comun elementele de constructii. holuri. de instalatii. contractul de închiriere trebuie să îndeplinească condiţiile generale de validitate ale oricărui contract. Pe lângă efectele din dreptul comun pe care le produce locaţiunea. instalatii de colectare a deseurilor. instalatii de alimentare cu apa. telefonice etc. subînchiriere.a) obliga chiriasul sa recunoasca sau sa plateasca in avans proprietarului orice suma cu titlu de reparatie care cade potrivit legii in sarcina proprietarului. instalatii de incalzire centrala si de preparare a apei calde. Cu privire la obligaţiile locatorului. in termen de 30 de zile de la data sesizarii.). retinand contravaloarea acestora din chirie. indiferent daca acestea sunt in interiorul sau in exteriorul cladirii. posibilitatea preluării contractului de către alte persoane. instalatii de antena colectiva. Efectele contractului. curtile si gradinile. c) impun chiriasilor sa faca asigurari de daune. precum si spatiile comune din interiorul cladirii (casa scarii. obiectele si dotarile aferente. Chiriaşului îi revin următoarele obligaţii (art. încetarea contractului. Chiriasul va putea executa aceste lucrari. reparatii sau inlocuire a elementelor de constructii si instalatii din folosinta exclusiva. 131 . nu a luat masuri de executare a lucrarii. b) sa ia masuri pentru repararea si mentinerea in stare de siguranta. În cazul neindeplinirii de catre proprietar a obligatiilor care ii revin cu privire la intretinerea si repararea locuintei inchiriate. daca degradarea produsa este de natura sa afecteze folosinta normala a cladirii sau a locuintei si numai atunci cand proprietarul. modificările aduse locuinţei. Preluarea contractului de închiriere. daca persoanele care au produs degradarea nu sunt identificate. de canalizare. la sesizarea scrisa a chiriasului. in exploatare si de functionalitate a cladirii pe toata durata inchirierii locuintei. centrale termice. b) sa repare sau sa inlocuiasca elementele de constructii si de instalatii deteriorate din folosinta comuna. a obiectelor si dotarilor aferente spaţiilor commune. e) autorizeaza pe proprietar sa obtina venituri din nerespectarea clauzelor contractului de inchiriere. ca urmare a folosirii lor necorespunzatoare. lucrarile pot fi executate de catre chiriasi in contul proprietarului. scari exterioare). fatada. c) sa asigure curatenia si igienizarea in interiorul locuintei si la partile de folosinta comuna pe toata durata contractului de inchiriere. casa ascensorului. legea 114/1996 modificată reglementează şi o serie de efecte specifice cu privire la obligaţiile părţilor. b) prevad responsabilitatea colectiva a chiriasilor in caz de degradare a elementelor de constructii si a instalatiilor. elementele de constructie exterioare ale cladirii (acoperis. Obligatiile chiriasului cu privire la intretinerea si repararea spatiului inchiriat se pastreaza si in cazul subinchirierii locuintei . 28 dispune: a) sa predea chiriasului locuinta in stare normala de folosinta. crematorii.

Dreptul chiriaşului la reînnoirea contractului de închiriere. 1 şi 4 din OUG nr. Cuantumul chiriei. In lipsa persoanelor care pot solicita locuinta. Chiriaşul are acest drept indiferent că proprietarul doreşte să vândă în timpul contractului sau la expirarea termenului contractual. contractul de inchiriere inceteaza in termen de 30 de zile de la data parasirii domiciliului de catre titularul contractului sau de la data inregistrarii decesului. numai dacă sunt cetăţeni români cu domiciliul în România”. dacă este menţionat în contract şi daca a locuit efectiv impreuna cu titularul. dacă părţile nu modifică prin acord expres durata închirierii”. 2. sau al decesului acestuia.In cazul parasirii definitive a domiciliului. Potrivit OUG 40/1999. pentru aceeaşi perioadă. dacă sunt menţionaţi în contract şi daca au locuit impreuna cu acesta. în caz contrar. de catre titularul contractului de inchiriere. contractul de inchiriere se transfera prin hotarare judecatoreasca. sumă care se depune în contul proprietarului. În vederea garantării executării obligaţiilor locative ale chiriaşului. dupa caz (art. inchirierea continua. 12 din OUG 40/1999): a) in beneficiul sotului sau al sotiei. ale soţului. părinţilor ori copiilor oricăruia dintre aceştia. proprietarul doreşte înstrăinarea locuinţei prin vânzare. 14 al. potrivit celor de mai sus. c) in beneficiul altor persoane care au avut acelasi domiciliu cu titularul cel putin un an (au locuit efectiv) si care au fost inscrise in contractul de inchiriere. 40/1999. legea dă posibilitatea părţilor de a conveni pentru constituirea unui depozit de garanţie având ca obiect o sumă de bani egală cu cel mult totalul chiriei pe 3 luni. Chiria. caz în care va trebui să-l notifice pe chiriaş cu cel puţin un an înainte de expirarea termenului contractual. proprietarul are acest drept în următoarele cazuri: 1. b) in beneficiul descendentilor sau al ascendentilor. Chiriaşul are dreptul la mai multe reînnoiri successive şi practic se poate bucura de o închiriere viageră. În ceea ce priveşte locuinţele proprietate privată redobândite de foştii proprietari sau moştenitorii lor. “la expirarea termenului contractual. locuinţa îi este necesară proprietarului “pentru a satisface nevoile sale de locuit. contractul nu mai este de închiriere. modalitatea de plată sau eventuale modificări ale cuantumului pe parcursul contractului se stabilesc de comun acord între părţi. 40/1999. Potrivit OUG nr. ci eventual un comodat. chiriaşul putând solicita instanţei reînnoirea contractului. Potrivit art. acestea nu mai pot fi reînnoite prin voinţa chiriaşilor. chiriaşul are dreptul la reînnoirea contractului. Persoana ale cărei nevoi au fost dovedite este obligată să ocupe locuinţa în termen de 60 de zile de la data părăsirii ei de către chiriaşi şi pentru cel puţin un an de zile. chiriaşul are un drept de preempţiune la cumpărarea locuinţei care constă într-un drept prioritar la cumpărare la un preţ egal. Dreptul de preempţiune al chiriaşului există numai dacă 132 . Dacă chiria este stabilită fictiv sau este derizorie (neserioasă). In cazul mai multor cereri. Dreptul proprietarului de a refuza reînnoirea contractului. pentru care a operat o prelungire legală a contractelor de închiriere pe o durată de 5 ani în temeiul OUG 40/1999 şi al legii 10/2001.

pierde dreptul la reînnoirea contractului. contractul de vânzare rămâne valabil. prin notificarea adresată chiriaşului prin executorul judecătoresc. Chiriaşul poate subînchiria numai cu acordul prealabil scris al locatorului şi în condiţiile stabilite de acesta din urmă. trebuie să precizeze intenţia sa de vânzare şi de asemenea şi preţul vânzării. schimb. Dacă chiriaşul notifică proprietarului intenţia sa de cumpărare cu condiţia obţinerii unui împrumut pentru plata preţului. Subînchirierea trebuie încheiată în formă scrisă şi înregistrată la organul fiscal teritorial. cit. sub sancţiunea nulităţii absolute a notificării. urmând ca la împlinirea acestui termen. proprietarul. 3 şi 4. chiriaşul este obligat să părăsească locuinţa în 30 de zile de la expirarea contractului. Dacă contractul nu s-a reînnoit. Chiriaşul devine succesor cu titlu particular al proprietarului-vânzător. 344 Fr. vânzarea iniţială se desfiinţează cu efect retroactiv344 faţă de chiriaş care devine proprietar al locuinţei. întreţinere. legea dă posibilitatea chiriaşului de a se subroga în drepturile cumpărătorului. 4. Dacă chiriaşul nu acceptă oferta de vânzare. cumpărătorul fiind obligat să plătească integral preţul vânzării. În cazurile prevăzute la pct. Între proprietar şi cumpărător. contractul de închiriere se prelungeşte cu 6 luni. dar numai până la împlinirea termenului contractual şi aceasta întrucât vânzătorul-fostul locator notificase chiriaşului refuzul de a reînnoi contractul din cauza vânzării. dacă nu s-a încheiat vânzarea. instalaţiilor sau bunurilor aferente ori a înstrăinat fără drept părţi din acestea sau are un comportament ce face imposibilă convieţuirea sau împiedică folosirea normală a locuinţei”. a schimbat destinaţia sau structura interioară a locuinţei fără consimţământul scris al locatorului. neplata chiriei pe cel puţin trei luni consecutiv dă dreptul locatorului de a refuza reînnoirea contractului. chiriaşul să piardă dreptul său de preempţiune. proprietarul este obligat să-l înştiinţeze prin notificare pe chiriaş cu cel puţin 60 de zile înainte de expirarea termenului contractual. 231 133 . p.înstrăinarea se face prin vânzare nu şi atunci când se face prin alte acte translative de proprietate (donaţie. iar locatorul poate solicita instanţei judecătoreşti executarea obligaţiilor contractuale de către chiriaş sau rezilierea contractului. chiriaşul a subînchiriat locuinţa fără consimţământul locatorului. acesta din urmă fiind ţinut să garanteze pentru evicţiune şi vicii ascunse. proprietarul poate vinde locuinţa oricărei alte persoane. noul proprietar fiind obligat să respecte contractul de închiriere încheiat în scris şi înregistrat la organul fiscal teritorial. Dacă locuinţa a fost vândută în condiţii sau la un preţ mai avantajos decât cele prevăzute în oferta făcută chiriaşului (ofertă pe care chiriaşul nu a acceptat-o). iar eventualele drepturi pe care cumpărătorul le constituise în favoarea unor terţi rămân fără efect faţă de chiriaş. plătind acestuia preţul vânzării în termen de 60 de zile de la data la care i-a fost notificat contractul de vânzare-cumpărare. op. Dacă chiriaşul acceptă oferta de vânzare a proprietarului. 3. Pentru respectarea dreptului de preempţiune. Astfel. pe care de altfel l-a primit de la chiriaş. Dacă chiriaşul subînchiriază fără acordul locatorului. clădirii în care aceasta este situată. contractul de vânzare se încheie în condiţiile dreptului comun.. rentă viageră etc). Subînchirierea. Deak. a pricinuit stricăciuni locuinţei.

114/1996 nu prevede dispoziţii speciale cu privire la cesiunea contractului de închiriere. se prelungeşte de drept pentru o perioadă de 5 ani de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe. durata contractelor de închiriere pentru suprafeţele locative deţinute de stat sau de unităţile administrative ale acestuia. Ca şi în dreptul comun. Potrivit Codului civil.chiriaşul nu a achitat chiria cel puţin trei luni consecutiv. astfel că şi cesiunea contractului de închiriere va fi permisă în aceleaşi condiţii ca şi subînchirierea. . cheltuieli care au fost stabilite în sarcina sa prin contract. caz în care rezilierea este cerută de asociaţia de locatari (proprietari). 3. chiar dacă nu s-a împlinit termenul subînchirierii.Subânchirierea produce aceleaşi efecte ca şi sublocaţiunea din dreptul comun. la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe. adică cu acordul prealabil scris al proprietarului – locator şi în condiţiile precizate de acesta din urmă.chiriaşul nu a achitat cheltuielile de întreţinere (parte din cheltuielile comune în clădirile cu mai multe locuinţe) trei luni. expirarea termenului contractual. Întrucât Legea nr. . va înceta şi sublocaţiunea. denunţarea unilaterală a contractului de către chiriaş.chiriaşul are un comportament ce face imposibilă convieţuirea sau împiedică folosirea normală a locuinţei. 2. cu condiţia să notifice acest fapt proprietarului cu cel puţin 60 zile înainte. subînchirierea produce efecte numai între chiriaş şi subchiriaş. devin aplicabile dispoziţiile de drept comun din materia locaţiunii şi cesiunii contractului de locaţiune. clădirii în care aceasta este situată. 134 . instalaţiilor sau bunurilor aferente ori a înstrăinat fără drept părţi din acestea. cesiunea este permisă în aceleaşi condiţii ca şi sublocaţiunea. Competenţa în soluţionarea oricăror litigii locative aparţine instanţelor judecătoreşti de la locul situării imobilului. Rezilierea poate interveni pentru următoarele: .chiriaşul a pricinuit stricăciuni locuinţei. Chiriaşul are dreptul să rezilieze contractul chiar înainte de expirarea termenului contractual. cu menţiunea că subchiriaşul nu beneficiază de reînnoirea de drept a contractului. . Cesiunea contractului de închiriere. nu şi faţă de locator care este terţ faţă de acest contract. cu destinaţia de locuinţe. Încetarea contractului de închiriere Contractul de închiriere încetează în următoarele cazuri: 1. potrivit art. Astfel. iar dispoziţiile aplicabile sunt cele de drept comun. Expirarea termenului contractual reprezintă un caz de încetare a contractului de închiriere dacă proprietarul se găseşte în unul din cazurile care îl îndreptăţesc să refuze reînnoirea contractului sau dacă nu există un caz de prorogare legală a termenului contractual. Aceasta este o prelungire (prorogare) legală a contractelor de închirierere opozabilă şi foştilor proprietari care şi-au redobândit imobilul închiriat în proprietate. rezilierea contractului pentru neîndeplinirea obligaţiilor contractuale de către chiriaş.nerespectarea altor obligaţii contractuale. 1 din OUG 40/1999. Dacă încetează sau se desfiinţează titlul locatarului. .

Caractere juridice. Este un contract unilateral. fără însă să se piardă caracterul gratuit al acestui contract. dând naştere în principiu la obligaţii numai în sarcina comodatarului. devin neconsumptibile (de ex. pe lângă acordul de voinţă al părţilor. Astfel. CONTRACTUL DE COMODAT 1. deoarece comodantul nu îşi micşorează propriul său patrimoniu în beneficiul comodatarului. Locuinţa de serviciu este locuinţa destinată funcţionarilor publici. Locuinţa de necesitate este destinată a găzdui temporar familii sau persoane ale căror locuinţe au fost distruse în urma unor calamităţi naturale. un bun determinat cu obligaţia pentru comodatar de a-l restitui în natură la un anumit termen. suntem în prezenţa unui antecontract de comodat care naşte în sarcina părţilor obligaţia de a încheia contractul în viitor (obligaţie de a face). Comodatul poate avea ca obiect şi bunuri care. 135 . Locuinţa socială este locuinţa care se atribuie cu chirie subvenţionată unor familii sau persoane care au o situaţie economică ce nu le permite închirierea unei locuinţe în condiţiile actuale de piaţă. caractere juridice. depozit). este esenţialmente gratuit. Legea 114/1996 conţine reglementări şi cu privire la anumite categorii de locuinţe. dacă s-a realizat numai acordul de voinţă al părţilor. accidente ori ale căror locuinţe sunt supuse demolării în vederea efectuării lucrării de utilitate publică sau lucrări de renovare. iar dacă poartă asupra unui bun fungibil se numeşte mutuum (împrumut de consumaţie). nu reprezintă o liberalitate precum donaţia. Definiţie. sunt fungibile şi consumptibile dar care. Este un contract real care ia naştere valabil numai prin tradiţiunea materială a bunului. Este posibil ca părţile să stabilească în sarcina comodatarului obligaţia de a suporta contravaloarea uzurii bunului datorită folosinţei. prin voinţa părţilor. produse cosmetice folosite pentru o prezentare). angajaţilor unor instituţii sau agenţi economici. De asemenea. Locuinţa de intervenţie este locuinţa destinată cazării angajaţilor unor unităţi economice sau bugetare. Deşi este un contract cu titlu gratuit. Comodatul sau împrumutul de folosinţă este contractul prin care o persoană numită comodant remite spre folosinţa temporară şi gratuită unei alte persoane numite comodatar. Contractul poate avea ca obiect numai bunuri nefungibile şi neconsumptibile mobile şi imobile. fără a avea loc tradiţiunea bunului. condiţii de validitate Noţiune. prin natura lor. de care aceştia beneficiază în temeiul contractului de muncă.Locuinţe cu destinaţie specială. Contractul se poate încheia valabil şi fără tradiţiunea bunului atunci când bunul se află deja în detenţia comodatarului cu un alt titlu (locaţiune. cazare necesară datorită specificului activităţii desfăşurate care impune prezenţa permanentă sau în caz de urgenţă în unitate. în caz contrar fiind o locaţiune şi nu un comodat.

Comodatarul este obligat să restituie la împlinirea termenului contractual. Dacă bunul a pierit sau s-a deteriorat fortuit.. sau când ambele bunuri fiind în pericol. Fiind un contract unilateral. este suficient ca acest contract să fie încheiat într-un singur exemplar . Dacă bunul se deteriorează cu ocazia folosirii. . Dovada contractului se face potrivit regulilor generale în materie de probă. Are posibilitatea numai de a da lucrul în depozit.bunul a fost preţuit în momentul contractării. nefiind un contract translativ de proprietate. întrucât depozitul are ca obiect păstrarea bunului. Comodatarul nu poate împrumuta bunul unei alte persoane sau transmite în orice alt mod folosinţa bunului. . comodatarul nu este ţinut să răspundă. el va răspunde de daune-interese şi de pieirea chiar fortuită a bunului. .civ. înscrisul constatator al contractului nu trebuie să poarte menţiunea « bun şi aprobat ».ar fi putut salva bunul. a salvat bunul său şi l-a lăsat să piară pe cel împrumutat. Întrucât este un act de administrare. Contractul trebuie să respecte condiţiile generale de validitate ale oricărui contract. fără posibilitatea depozitarului de a se folosi de el. acesta nu este ţinut să răspundă. comodatarul are următoarele obligaţii: a) De a conserva lucrul împrumutat. părţile trebuie să aibă doar capacitatea de a încheia asemenea acte. decât dacă această prerogativă a fost prevăzută în contractul de comodat. avându-se în vedere valoarea bunului din momentul restituirii şi gradul de uzură a acestuia. însă cu unele precizări. Comodatarul trebuie să îngrijească de conservarea bunului ca un bun proprietar. Comodatarul va răspunde pentru pieirea fortuită atunci când: . riscul pieirii fortuite fiind suportat de proprietar. Obligaţia are în vedere cheltuielile necesare pentru uzul curent al bunului împrumutat. acesta va fi obligat la restituire prin echivalent. Comodatarul va răspunde pentru deteriorarea bunului dacă aceasta a fost cauzată de o persoană căreia acesta i-a încredinţat bunul cu orice titlu. iar dacă comodatarul foloseşte bunul în alt mod. Efectele comodatului Obligaţiile comodatarului. înlocuindu-l cu un bun al său.Condiţii de validitate. întrucât are ca obiect bunuri individual determinate. Destinaţia este stabilită de natura bunului sau de convenţia părţilor. comodatarul răspunde chiar şi pentru pieirea fortuită a bunului. dacă bunul a fost preţuit la contractare. Dacă bunul a pierit sau restituirea în natură nu este posibilă din culpa comodatarului.prelungeşte folosinţa bunului după scadenţă şi nu dovedeşte că bunul ar fi pierit oricum şi la comodant. b) De a folosi bunul conform destinaţiei sale. c) De a suporta cheltuielile de folosinţă ale lucrului. dar nu din culpa comodatarului. chiar bunul care a făcut obiectul 136 .foloseşte bunul contrar destinaţiei stabilită prin contract sau prin natura bunului. locatarul etc). Comodantul poate fi şi o altă persoană decât proprietarul bunului (uzufructuarul. În temeiul art. 1564-1571 C. el răspunde pentru pieirea sau deteriorarea din culpa sa a bunului. d) De a restitui în natură bunul împrumutat la scadenţă.

dacă contractul prevede un termen al restituirii. Această obligaţie este prevăzută de art. În cazul bunului de o folosinţă permanentă în care părţile nu au prevăzut un termen al restituirii. va avea însă dreptul la restituirea cheltuielilor făcute pentru producerea fructelor. . drept prescriptibil în trei ani de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti. comodantul nu poate cere restituirea « înainte de a se fi îndestulat trebuinţa comodatarului » stabilită prin contract . În cazul în care comodantul cade într-o « mare şi neprevăzută trebuinţă ».contractului . Fiind un contract unilateral.o acţiune personală ex contractu în restituire. Cât priveşte momentul în care se naşte dreptul comodantului de a cere restituirea bunului. are de asemenea un drept de retenţie aspura bunului până la restituirea cheltuielilor extraordinare. Odată cu împlinirea termenului. până la plata integrală a cheltuielilor făcute pentru producerea fructelor. prescriptibilă în termenul general de trei ani şi care presupune numai dovada încheierii contractului. necesare şi urgente pe care le-a făcut cu bunul.o acţiune reală în revendicare care este imprescriptibilă. Obligaţiile comodantului. distingem următoarele situaţii : . instanţa de judecată va stabili termenul restituirii. se naşte şi dreptul la acţiune al comodantului. restituirea se va face prin echivalent. de la această dată va curge şi termenul de prescripţie a acţiunii în restituire. odată cu împlinirea acestuia se naşte dreptul comodantului de a cere executarea silită a hotărârii judecătoreşti. În situaţia în care comodatarul refuză restituirea bunului. Dacă instanţa de judecată este cea care a stabilit termenul restituirii. comodatarul este obligat la restituire chiar anterior împlinirii termenului contractual sau îndestulării trebuinţei sale. Se pot naşte în sarcina lui o serie de obligaţii extracontractuale: a) Obligaţia de restituire a cheltuielilor de conservare făcute de comodatar cu lucrul împrumutat pe parcursul contractului. 137 . în principiu comodantului nu îi revine nici o obligaţie. . putând refuza restituirea acestuia. Dacă bunul a fost împrumutat la mai mulţi comodatari. comodantul are la dispoziţie două acţiuni: . dacă bunul este destinat unei folosinţe permanente şi dacă termenul restituirii nu poate fi stabilit prin acordul comun al părţilor. să restituie şi fructele produse de acesta . aceştia răspund solidar pentru executarea obligaţiilor născute din contract. Comodatarul nu poate reţine bunul pentru o compensare cu creanţa pe care el o are împotriva comodantului. Dacă bunul a suferit o deteriorare. odată cu bunul. drept prescriptibil în termenul de trei ani. comodantul nu poate cere restituirea bunului înainte de împlinirea termenului.dacă în contract nu s-a prevăzut un asemenea termen. comodatarul este obligat să repare bunul şi să-l restituie în natură comodantului . termenul de prescripţie pentru acţiunea în restituire va curge de la data încheierii contractului. dar care presupune dovada dificilă a dreptului de proprietate. nu poate restitui un alt bun sau echivalentul bănesc al acestuia decât dacă există o clauză în acest sens. Solidaritatea legală pasivă între comodatari poate fi înlăturată prin convenţia părţilor. Dacă în contract s-a prevăzut încetarea acestuia odată cu îndestularea trebuinţei comodatarului. Comodatarul este obligat ca. Comodatarul se bucură de un drept de retenţie asupra bunului. numai dacă restituirea în natură nu mai este posibilă sau dacă există o înţelegere a părţilor. dând naştere la obligaţii numai pentru comodatar.

Transmiterea pe cale succesorală a drepturilor şi obligaţiilor derivând din contract. Este un contract unilateral.1574 şi are în vedere cheltuielile extraordinare. excepţie făcând cazul când contractul a fost încheiat în persoana comodatarului intuitu personae şi atunci erezii acestuia nu mai pot folosi bunul. Caractere juridice. Poate avea ca obiect numai bunuri fungibile şi consumptibile prin natura lor. 1576). Dacă comodatarul nu-şi execută obligaţiile contractuale. proprietatea asupra unor bunuri de gen în vederea consumării lor cu obligaţia împrumutatului de a restitui la scadenţă o cantitate egală de bunuri de acelaşi gen şi calitate. ci se transmit pe cale succesorală erezilor celui decedat. În sarcina împrumutătorului se pot naşte o serie de obligaţii extracontractuale. Încetarea contractului. în principiu. Ca şi comodatul. 1563 arată că. împrumutul de consumaţie este contractul prin care o persoană numită împrumutător. Cunoscut şi sub denumirea de mutuum. fiind obligaţi la restituire.(art. Dreptul la restituire se întemeiază pe gestiunea intereselor altuia sau pe îmbogăţirea fără justă cauză. comodantul poate solicita rezilierea contractului care se poate produce şi fără intervenţia instanţei dacă părţile au prevăzut un pact comisoriu expres în acest sens. Contractul încetează prin epuizarea efectelor pentru care a fost încheiat (restituirea lucrului). dând naştere numai la obligaţii numai în sarcina împrumutatului. b) Obligaţia de reparare a daunelor cauzate comodatarului de viciile lucrului împrumutat. Comodatarul va avea dreptul de asemenea şi la restituirea cheltuielilor făcute pentru perceperea fructelor pe care le-a restituit comodantului. este un contract real care nu se poate realiza valabil fără tradiţiunea bunului. transmite unei alte persoaneîmprumutat. necesare şi utile făcute de comodatar pentru conservarea bunului. CONTRACTUL DE ÎMPRUMUT DE CONSUMAŢIE Noţiune. Numai îndeplinirea cumulativă a celor trei condiţii. drepturile şi obligaţiile ce derivă din acest contract nu se sting prin decesul uneia din părţi. Contractul poate fi atât gratuit dar şi cu titlu oneros. Dacă comodantul a cunoscut viciile ascunse ale bunului şi nu l-a prevenit pe comodatar. c) Obligaţia de reparare a daunelor cauzate comodatarului prin fapte delictuale de către comodant. Art. va da dreptul comodatarului la restituire. el este obligat la repararea prejudiciului cauzat comodatarului de aceste vicii. împrumutătorul putând să obţină şi un contraechivalent (dobândă) în schimbul împrumutului. Practica şi doctrina au reţinut răspunderea pe temei delictual a comodantului în cazul în care a înstrăinat bunul către un terţ şi comodatarul a fost astfel deposedat de bun înainte de împlinirea termenului contractual. 138 .

acţiune prescriptibilă potrivit dreptului comun (în termenul general de prescripţie de trei ani care curge de la data când urma să aibă loc restituirea bunului sau de la data încheierii contractului dacă părţile nu au stabilit un termen al restituirii).Condiţii de validitate. adică capacitatea deplină de exerciţiu. Dobânda trebuie să fie stipulată expres în contract. Potrivit art. Încetarea contractului. pentru valabilitatea lui se impune ca părţile să aibă capacitatea de a dispune. remitere de datorie. neputând fi prezumată. va fixa un termen de restituire după împrejurări. Art. restituirea se va face prin echivalent bănesc calculat după timpul şi locul unde urma să se facă restituirea. Fiind unilateral. Termenele de plată a dobânzii sunt cele stabilite de părţi. care de cele mai multe ori constă într-o sumă de bani. contractul mai poate înceta prin reziliere. ea existând chiar dacă părţile nu au prevăzut-o în mod expres. Contractul de societate civilă 139 . Obligaţia de restituire este esenţială. Obligaţia de restituire este sancţionată cu o acţiune personală a împrumutătorului şi a succesorilor săi în drepturi. confuziune. la termenul stipulat. în caz contrar fiind locul încheierii contractului. Deşi bunurile de gen nu pier. Obligaţiile împrumutătorului. 1580 prevede însă că împrumutătorul răspunde pentru viciile bunului pe care cunoscându-le. Nerestituirea împrumutului la scadenţă atrage plata de daune-interese (dobânzi) de la data cererii de chemare în judecată. la solicitarea împrumutătorului. adică a sumei împrumutate. b) Obligaţia de plată a dobânzii în cazul împrumutului cu dobândă. dacă împrumutatul nu-şi poate executa obligaţia de restituire în natură. Contractul trebuie să îndeplinească condiţiile generale de validitate ale oricărui contract cu unele precizări. 1584. Contractul încetează prin restituirea împrumutului şi a dobânzilor aferente. Dacă nu s-a stipulat un termen de restituire sau s-a prevăzut că se va face când împrumutatul va putea sau va avea mijloace sau va voi. compensaţie sau dare în plată. Dobânda este o contraprestaţie pe care împrumutatul o datorează împrumutătorului pe lângă cea de restituire a bunului. sau unde s-a contractat. De asemenea. Efectele contractului Obligaţiile împrumutatului. nu le-a comunicat împrumutatului. se va calcula numai asupra capitalului. în caz contrar plata se face lunar. împrumutatul este obligat să restituie bunuri în aceeaşi calitate şi cantitate ca cele împrumutate. Fiind un contract translativ de proprietate. a) Obligaţia de restituire. instanţa de judecată. Locul restituirii este cel stabilit de părţi. acest contract creează obligaţii doar în sarcina împrumutatului.

datorită comunităţii de bunuri a soţilor instituită prin norme imperative. nu poate fi invocată de ceilalţi asociaţi capabili. astfel că fiecare asociat are dreptul la restituirea aportului său. societatea a funcţionat. Caractere juridice. Caractere juridice şi condiţii de validitate.). Dacă până la desfiinţarea contractului. Fiind un contract intuitu personae (art. Consimţământul părţilor trebuie să fie neviciat. . chiar dacă s-ar face prin reprezentant legal şi cu autorizaţia autorităţii tutelare. civ. va produce efectele unei societăţi valabile.împărţirea foloaselor şi a pierderilor între toate părţile contractante. sub sancţiunea nulităţii contractului. Controversată este problema dacă soţii pot sau nu să încheie un asemenea contract. el este anulabil pentru viciul erorii asupra persoanei contractante. contract civil. Societatea civilă poate dobândi personalitate juridică cu îndeplinirea formalităţilor legale. în raporturile dintre asociaţi. din punct de vedere juridic. pierderile sau câştigurile înregistrate vor fi suportate proporţional cu aportul social al fiecăruia. faţă de terţii contractanţi de bună-credinţă. Contractul de societate civilă este contractul prin care două sau mai multe persoane se obligă să pună în comun aportul lor material şi/sau de muncă pentru a constitui un fond şi a desfăşura împreună o activitate în vederea atingerii unui scop patrimonial comun (beneficii sau foloase). nu poate încheia acte subiective de comerţ şi nici nu poate efectua acte obiective de comerţ. Astfel.participarea egală sau inegală a tuturor părţilor la constituirea fondului comun prin aducerea unui aport social (material şi /sau în muncă).. cit. foloasele sau pierderile fiind împărţite între ei. contractul se desfiinţează cu efect retroactiv. 954 C. astfel că nu are calitatea de comerciant. este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: .scopul patrimoniului comun trebuie să fie licit. Fiind o societate civilă. . potrivit dispoziţiilor legale în materie. Părţile trebuie să aibă capacitate deplină de exerciţiu.existenţa intenţiei comune a părţilor pentru constituirea societăţii (affectatio societatis). este necesară constituirea unei societăţi comerciale. ea a existat ca o comunitate de fapt345 care. 1. p. . pentru realizarea lor. Pentru a lua naştere acest contract. Societatea civilă este un contract civil. În acest ultim caz. nulitatea relativă a contractului pentru incapacitate. minorul sau interzisul judecătoreşte nu poate încheia acest contract. deoarece contractul de societate civilă încetează prin punerea sub interdicţie a unui asociat. societatea civilă nu are personalitate juridică. op. Deak. O parte din doctrină a răspuns negativ în această privinţă. În caz de anulare sau de constatare a nulităţii. în lipsa unei clauze contrare şi a unor sancţiuni în temeiul răspunderii civile delictuale sau al răspunderii penale. nu i se aplică normele cu privire la reorganizare şi lichidare judiciară. 345 Fr. un scop ilicit atrage nulitatea absolută a contractului. mai mult. 419 140 . pe când practica a admis valabilitatea unui asemenea contract.Noţiune.

Un asemnea contract se poate încheia: între persoane fizice sau juridice pentru construirea mai multor case. contractul poate fi opus terţilor numai dacă are dată certă. între proprietarii de terenuri agricole în vederea exploatării în comun a terenurilor etc. Domeniu de aplicare. contract consensual. Dovada contractului se va face potrivit dreptului comun în materie de probe (cu excepţia imposibilităţii procurării dovezii scrise care nu se aplică în acest caz). 7. în acest ultim caz. 4. 6. 141 . caracter sinalagmatic. locuri de odihnă etc. Asociatul care a adus un bun ca aport datorează garanţie întocmai ca vânzătorul. deoarece fiecare asociat urmăreşte realizarea unui avantaj patrimonial. contract cu executare succesivă în timp întrucât obligaţiile părţilor există pe toată durata contractului. neputând continua cu moştenitorii acestuia. dar şi în alte foloase în natură. fiind o societate de persoane şi nu de bunuri. obligaţiile părţilor nu sunt divergente. Dacă contribuţia constă într-un bun individual determinat neconsumptibil sau nefungibil. în raporturile dintre părţi. Sumele de bani sau bunurile aduse devin proprietatea comună indiviză (pe cote părţi) a asociaţilor. 5. caracterul lucrativ (patrimonial) este de esenţa acestui contract. contract comutativ. alte bunuri (mobile şi imobile) sau servicii (aport în muncă). aportul poate consta atât în proprietatea bunului sau numai în folosinţa bunului. spre deosebire de societatea comercială care poate fi numai autentic. Dacă s-a obligat să contribuie cu o sumă de bani. în care existenţa şi întinderea obligaţiilor fiecărui asociat se cunosc chiar de la încheierea contractului. Aportul social. fiind în principiu aceleaşi obligaţii pentru toate părţile. Fiecare asociat se obligă faţă de ceilalţi să aducă aportul său social şi să desfăşoare activitatea la care s-a obligat prin contract. poate avea ca obiect numai faptele personale ale celui care se obligă şi nu promisiunea faptei altei persoane. nu-şi poate substitui o altă persoană sau să asocieze o altă persoană fără acordul tuturor asociaţilor. contract cu titlu oneros.2. nici un asociat nu poate ceda drepturile sale unei alte persoane. asociatul este obligat să plătească dobânzi din ziua în care suma trebuia plătită. Societatea urmăreşte realizarea unor beneficii. mai mulţi avocaţi sau cabinete de avocatură se pot asocia în vederea desfăşurării în comun a profesiei de avocat. contract intuitu personae. terţii pot dovedi însă acest contract prin orice mijloc de probă. Datorită acestui caracter. 8. fiind necesară o clauză expresă în acest sens. Fiecare asociat are obligaţia de a-şi aduce contribuţia sa la constituirea fondului comun al societăţii. care pot consta nu numai în câştiguri băneşti. contractul încetează prin moartea unui asociat. 3. ci ele converg către îndeplinirea unui scop comun. De asemenea. Spre deosebire de alte contracte sinalagmatice. Dacă aportul este în muncă. motiv pentru care acestea se şi numesc asociaţi. Această contribuţie poate consta într-o sumă de bani. de drept şi fără punere în întârziere. între meseriaşi în vederea exercitării în comun a meseriei lor.

Dacă un asociat a folosit în interes personal sumele de bani ale societăţii. 3. Încetarea societăţii civile are loc în următoarele cazuri: 1. Modul de organizare şi administrare a societăţii sunt determinate prin acordul unanim al asociaţilor. riscul va fi suportat de societate. ea nu reprezintă un subiect de drept. datoria împărţindu-se între aceştia. dacă a acţionat ca un mandatar de bună-credinţă. Aporturile asociaţilor. dacă aceasta a fost contractată pe o durată nelimitată. Durata în timp este de esenţa societăţii civile. riscul va fi suportat de asociatul-proprietar al bunului. dacă s-a prevăzut o durată de timp determinată . Astfel. Administrarea societăţii poate fi efectuată de una sau mai multe persoane. formează patrimoniul propriu al societăţii. anterior împlinirii termenului. împlinirea termenului pentru care a fost contractată. va răspunde asociatul contractant. terţul creditor va putea urmări atât fondul societăţii cât şi bunurile din patrimoniul personal al asociatului. asociaţii au un drept de proprietate în indiviziune (pe cote-părţi) asupra patrimoniului şi asupra fiecărui bun ce compune universalitatea.Riscul pieirii fortuite a bunurilor aduse aport în societate vor fi suportate de societate ca proprietară. pot stabili un mod de repartizare care să nu fie proporţional cu valoarea aportului adus în societate. dacă s-a adus ca aport numai folosinţa bunului. desfacerea contractului (cu durată determinată) anterior împlinirii termenului. 142 . chiar dacă prin alte activităţi ale sale i-ar fi adus foloase. Aceste dispoziţii nu sunt imperative. el datorează dobânzi din ziua folosirii. Durata societăţii. Oricare dintre asociaţi se poate retrage din societate după o prealabilă notificare. valabilitatea contractului poate fi prelungită. Prin acordul unanim al asociaţilor. Fiecare asociat răspunde faţă de societate pentru daunele cauzate acesteia. pentru obligaţiile contractate. Legea declară nul contractul în care părţile ar stabili ca foloasele sau pierderile să fie suportate numai de unul sau unii dintre asociaţi. Dacă asociatul a avut împuternicire şi din partea celorlalţi asociaţi sau dacă din acest act societatea a avut un beneficiu. poate interveni la cererea unui asociat şi se pronunţă de instanţa judecătorească în cazuri întemeiate. drepturile şi obligaţiile dobândite ulterior constituirii societăţii. În acest caz. asimilat de lege cu indiviziunea succesorală. dacă societatea nu a dobândit personalitate juridică. iar părţile prin acordul lor. ci proporţional cu numărul lor. În raporturile cu terţii. împărţirea foloaselor sau a pierderilor înregistrate de societate se face proporţional cu valoarea aportului social al fiecărui asociat. Este permisă clauza prin care asociatul care şi-a adus aportul numai în muncă să fie scutit de a contribui cu propriul patrimoniu la pierderile societăţii. ci numai cu foloasele pe care le-a câştigat prin serviciile sale. 2. fără necesitatea punerii în întârziere. se presupune că ea durează pe toată viaţa asociaţilor. În schimb. dacă bunul s-a deteriorat parţial sau a fost evaluat în momentul contractării. Asociaţii nu răspund solidar. denunţarea contractului. în lipsa unei clauze contrare. Dacă nu s-a prevăzut o perioadă de timp ca durată a societăţii prin convenţia părţilor. Are însă şi acţiune împotriva societăţii pentru restituirea sumelor cheltuite în interesul societăţii.

4. pierderea fondului social sau realizarea scopului societăţii sau certitudinea că scopul a devenit imposibil de realizat. 5. decesul sau declararea judecătorească a morţii unui asociat, dacă nu s-a prevăzut că societatea va continua cu moştenitorii celui decedat sau numai cu asociaţii rămaşi în viaţă; în acest ultim caz, societatea poate continua dacă au rămas în viaţă cel puţin doi asociaţi. 6. punerea sub interdicţie sau insolvabilitatea unui asociat. Şi în acest caz, societatea poate continua în aceleaşi condiţii ca în cazul decesului, dacă există clauză în acest sens. 7. bunul ce trebuia adus ca aport a pierit integral, indiferent că se aducea ca aport proprietatea sau numai folosinţa; în cazul pieirii parţiale, va hotărî instanţa. Odată cu încetarea societăţii, patrimoniul social se lichidează prin încasarea creanţelor şi plata datoriilor, iar activul net sau pasivul se divide între asociaţi proporţional cu drepturile lor, aplicându-se regulile de la împărţeala moştenirii. Dacă un asociat a adus ca aport folosinţa bunului, acesta îi va fi restituit la încetarea contractului.

Contractul de antrepriză 1. Noţiune. Contractul de antrepriză este contractul prin care o parte numită antreprenor (întreprinzător, executant de lucrări, prestator de servicii etc) se obligă pe riscul său să execute o anumită lucrare pentru cealaltă parte numită client, în schimbul unui preţ. 2. Reglementare legală. Contractul de antrepriză este reglementat de Codul civil împreună cu locaţiunea în titlul consacrat acesteia din urmă, deşi există numeroase deosebiri faţă de locaţiune. Astfel, printre felurile locaţiunii, Codul face referire şi la antrepriză şi o defineşte ca fiind contractul constând în „luarea săvârşirii unei lucrări drept un preţ determinat, când materialul se dă de acela pentru care se execută o lucrare”. 3. Deosebiri faţă de alte contracte. Deşi este reglementată de legiuitor ca un tip de locaţiune, antrepriza se dosebeşte fundamental de locaţiune. Dacă în cazul locaţiunii, se asigură folosinţa unui bun, în cazul antreprizei, antreprenorul se obligă să execute o lucrare şi nicidecum să asigure folosinţa. Dacă antreprenorul se obligă să execute lucrarea cu propriile sale materiale, atunci contractul poate fi asemănat cu o vânzare a unui lucru viitor; calificarea contractului urmează să se facă potrivit intenţiei părţilor: dacă contractul s-a încheiat în considerarea modului de executare a lucrării, a muncii prestate de cel care o execută, atunci contractul va fi o antrepriză; dacă din intenţia părţilor rezultă că s-a contractat în considerarea materialelor ce urmează a fi folosite şi mai puţin în considerarea calităţii muncii executantului, atunci contractul este o vânzare a unui lucru viitor. Antrepriza se deosebeşte şi de mandat, deoarece mandatarul are obligaţia de a încheia actele juridice ce fac obiectul mandatului pe numele şi seama mandantului, pe

143

când antreprenorul se obligă să execute o lucrare pentru client, neavând dreptul de a-l reprezenta pe acesta. Contractul de antrepriză se deosebeşte şi de contractul de depozit chiar dacă depozitarul ia anumite măsuri pentru conservarea bunului depozitat; intenţia comună a părţilor va fi cea care va califica contractul: dacă părţile au urmărit conservarea bunului ceea ce a şi determinat obligaţia de a efectua anumite lucrări, contractul va fi de depozit; dacă părţile au urmărit efectuarea unei anumite lucrări, contractul va fi de antrepriză. Nu în ultimul rând, antrepriza se deosebeşte şi de contractul de muncă în care salariul se determină prin raportare la cantitatea şi calitatea muncii depuse, pe când în cazul antreprizei preţul se plăteşte numai pentru lucrarea finalizată pe care antreprenorul s-a obligat să o execute. Caracterele juridice ale contractului de antrepriză. 1.Contract sinalagmatic. Antrepriza este un astfel de contract întrucât presupune obligaţii reciproce şi interdependente pentru părţile sale: antreprenorul să execute lucrarea, iar clientul să plătească preţul. 2. Contract cu titlu oneros, deoarece fiecare parte urmăreşte realizarea unui avantaj patrimonial: antreprenorul să primească preţul, iar clientul să primească lucrarea. 3. Contract comutativ. Fiecare parte cunoaşte existenţa şi întinderea obligaţiilor contractuale, a căror îndeplinire sau întindere nu depinde de hazard. 4. Contract consensual, care se încheie valabil prin simplul acord de voinţă al părţilor, fără îndeplinirea vreunei formalităţi. În ceeea ce priveşte dovada contractului, sunt aplicabile dispoziţiile de drept comun prevăzute de art. 1191 şi urm. C. civ. 5. Contract intuitu personae. De regulă, antrepriza se încheie în considerarea persoanei antreprenorului, a calităţilor acestuia privind organizarea şi conducerea executării lucrării; numai dacă există clauză contractuală expresă în acest sens sau rezultă din împrejurări (intervenţia chirurgicală efectuată de un medic, o sculptură a unui sculptor, o pictură etc)., antreprenorul va fi obligat să execute personal lucrarea. 6. dacă, potrivit contractului, antreprenorul s-a obligat să execute lucrarea cu materialele sale, acesta păstrează proprietatea lor şi a lucrării până la finalizarea ei; dacă, dimpotrivă, lucrarea se va executa cu materialele clientului, acesta va fi proprietar al materialelor şi al lucrării de pe parcursul executării ei. Condiţiile de validitate ale contractului. În materia antreprizei se aplică regulile de drept comun privind validitatea contractelor cu privire la consimţământ, obiect, cauză. Cât priveşte capacitatea, clientul poate avea capacitate de a încheia acte de administrare sau trebuie să aibă capacitate deplină de exerciţiu, după cum lucrarea reprezintă pentru patrimoniul său un act de administrare sau un act de dispoziţie. În ceea ce-l priveşte pe antreprenor, acesta trebuie să aibă întotdeauna capacitate deplină de exerciţiu. Riscul lucrului. Cu privire la acest contract, riscul lucrului (lucrării) este guvernat de regula contractelor translative de proprietate şi anume riscul aparţine proprietarului (res perit domino). Astfel, potrivit art. 1479 C. civ., dacă materialele aparţin antreprenorului, acesta în calitate de proprietar al acestora, va suporta riscul pieirii fortuite a acestora, dacă pieirea are loc anterior predării. Dacă materialele aparţin clientului, în calitate de proprietar, acesta va suporta riscul pieirii fortuite a acestora; întrucât materialele se află în detenţia antreprenorului în

144

vederea executării lucrării (care are obligaţia de a le păstra în bune condiţii), acesta din urmă va trebui să dovedească că nu are nici o culpă în pieirea produsă. Riscul contractului. Întrucât este aplicabilă regula de drept comun potrivit căreia riscul contractului este suportat de debitorul obligaţiei imposibil de executat, întotdeauna riscul contractului va fi suportat de către antreprenor care s-a obligat pe riscul său. În consecinţă, dacă lucrarea devine imposibil de executat dintr-un caz fortuit sau forţă majoră, antreprenorul nu are dreptul la plata preţului. Dacă lucrarea a pierit după punerea în întârziere a clientului cu privire la îndeplinirea obligaţiei sale de a recepţiona şi a lua în primire lucrarea executată, riscul va fi suportat de client, antreprenorul având dreptul la plata preţului; aceeaşi va fi soluţia şi în cazul în care lucrarea piere datorită unui viciu al materialelor procurate de client. În cazul în care lucrarea pierită fortuită total sau parţial, poate fi refăcută de antreprenor, acesta va fi obligat să o refacă, fără a avea dreptul de a pretinde să i se plătească încă o dată preţul lucrării (această obligaţie derivă din suportarea riscului contractului). Şi în acest caz, va avea dreptul să i se plătească preţul ori de câte ori va reface lucrarea, dacă a intervenit punerea în întârziere a clientului sau pieirea s-a datorat viciilor materialelor clientului. Recepţia lucrării. Odată lucrarea terminată, clientul are obligaţia de a recepţiona (verifica) şi de a lua în primire lucrarea . Conform art. 1482 C. civ., dacă contractul are ca obiect un lucru care se măsoară sau este compus din mai multe părţi, recepţia se poate face şi pe părţi, iar dacă clientul a plătit părţile executate, se prezumă că acestea au fost recepţionate. Odată cu recepţionarea şi luarea în primire a lucrării executate, clientul este obligat să plătească şi preţul convenit, în lipsa unei clauze contractuale contrare. Dacă părţile au prevăzut plata preţului pe parcursul executării lucrării, plata se face la termenele stipulate în contract de regulă corelative cu îndeplinirea anumitor obligaţii de către antreprenor; dacă antreprenorul nu-şi execută obligaţiile asumate, clientul poate invoca excepţia neexecutării contractului, suspendând astfel plata preţului pânâ la îndeplinirea obligaţiilor contractuale de către antreprenor. Dacă lucrarea este finalizată, dar antreprenorul nu îşi indeplineşte obligaţia de predare, clientul poate solicita instanţei de judecată constatarea executării ei şi predarea silită a lucrării, în toate cazurile la finalizarea lucrării el fiind proprietar. Dacă clientul nu îşi îndeplineşte obligaţia sa de a recepţiona şi de a lua în primire lucrarea executată, răspunderea lui operează potrivit dreptului comun: dauneinterese pentru cheltuielile antreprenorului făcute cu conservarea, depozitarea etc sau pentru orice prejudiciu cauzat antreprenorului şi dovedit de acesta. La cererea antreprenorului, instanţa judecătorească poate constata lucrarea executată cu toate efectele produse de executare: obligaţia de plată a preţului, suportarea riscului contractului, a lucrului etc. Răspunderea antreprenorului pentru neexecutarea lucrării. Dacă antreprenorul nu execută în mod culpabil lucrarea la care s-a obligat, răspunderea acestuia se angajează potrivit dreptului comun. Astfel, clientul poate solicita instanţei de judecată daune-interese, penalităţi de întârziere (clauză penală, dar numai dacă există clauză contractuală în acest sens), obligarea antreprenorului la executarea lucrării sub sancţiunea plăţii unor daune-cominatorii sau executarea lucrării de către alte persoane pe cheltuiala antreprenorului.

145

valoare calculată proporţional cu preţul lucrării stabilit în contract. 1485 C. Aceste termene încep să curgă de la data descoperirii viciilor. meseriaşului. Clientul are obligaţia de a plăti moştenitorilor antreprenorului valoarea lucrării executate până la deces. antrepriza va înceta potrivit cauzelor generale de încetare a oricărui contract: prin acordul de voinţă al părţilor. dacă partea din lucrare executată sau aceste materiale îi sunt utile. 5 Decretul nr. 146 . dacă acestea nu au fost ascunse cu reacredinţă. termenul de prescripţie este cel general de trei ani (art. În caz de neexecutare culpabilă. antreprenorul răspunde atât pentru viciile materialelor sale cât şi pentru viciile lucrării. obligaţia antreprenorului se suspendă până la încetarea cauzei care a determinat imposibilitatea de executare. contractul încetează. Răspunderea antreprenorului operează diferit după cum viciile lucrării sunt aparente sau ascunse. antreprenorul răspunde şi pentru viciile aparente descoperite în interiorul termenului de garanţie a lucrării.Răspunderea antreprenorului pentru viciile lucrării. dacă această valoare nu se poate determina cu ajutorul clauzelor contractuale. Antrepriza de construcţii Noţiune. antreprenorul nu răspunde dacă aceste vicii au fost descoperite ulterior de client. În acest ultim caz. lucrări de instalaţii. civ. căi de comunicaţie. partea care nu este în culpă poate solicita desfiinţarea contractului cu daune-interese. extindere. prin executarea şi predarea lucrării. Ca orice contract. dispune că acest contract încetează şi prin moartea antreprenorului. dar nu mai târziu de un an de la predarea lucrării. Art. Întrucât termenul de un an este un termen de garanţie. modificare. În cazul viciilor ascunse. iar dacă au fost ascunse cu rea-credinţă. orice lucrare de construcţie) fie cu materiale proprii. a materialelor procurate în vederea executării lucrării. deoarece contractul este încheiat intuitu personae în considerarea persoanei acestuia. Antrepriza de construcţii este contractul prin care antreprenorul se obligă să execute pentru client construirea (inclusiv consolidare. prin neexecutarea culpabilă a obligaţiilor contractuale de către una din părţi etc. Dacă lucrarea este imposibil de executat din cauze fortuite. chiar dacă lucrarea nu a fost executată personal de el care a avut numai obligaţia de organizare şi conducere a executării lucrării. 167/1958). exceptând cazul în care recepţia lucrării s-a făcut prin fraudă sau când părţile au stipulat în contract un termen în care antreprenorul datorează garanţia lucrării. În cazul viciilor aparente. Dreptul clientului la acţiunea ce derivă din viciile ascunse ale lucrării se prescrie în termen de 6 luni de la data descoperirii viciilor. Încetarea contractului. acesta poate fi modificat prin acordul de voinţă al părţilor. dacă imposibilitatea de executare este numai temporară. care puteau şi trebuiau a fi observate de client cu ocazia recepţiei lucrării. riscul contractului fiind suportat de antreprenor. fie cu materialele clientului. ea va fi stabilită prin expertiză. după recepţionarea lucrării. reconstituire etc) unei clădiri sau edificiu precum şi orice alt imobil (construcţii de orice fel. arhitectului.

clientul să fie dator către antreprenor. în oarecare măsură. nici clientul nu răspunde faţă de terţi pentru fapta ilicită cauzatoare de prejudicii comisă de către antreprenor (sau subantreprenor). fircare dintre aceştia va păstra calitatea sa de antreprenor. între aceştia neexistând raporturi de prepuşenie. Subantrepriza de construcţii. Aceste dispoziţii s-au completat cu dispoziţiile Decrectului nr. subantreprenorul nu este un prepus al antreprenorului. 29 din Legea 10/1995 care prevede răspunderea antreprenorului pentru viciile ascunse ale construcţiei ivite în termen 147 . Lucrătorii cât şi antreprenorii se bucură de asemenea de privilegiul imobiliar în vederea garantării creanţelor neplătite de client. Răspunderea antreprenorului pentru calitatea construcţiei. În ceea ce îi priveşte pe lucrătorii (zidari. abrogate prin dispoziţiile Legii 10/1995 privind calitatea în construcţii. De asemenea. viciu ivit în termen de 10 ani de la recepţia lucrării. răspunzând direct în faţa clientului pentru partea sa de lucrare. Codul civil prevede o măsură de protecţie a acestora. cerută ad probationem. dispunând că au dreptul să ceară direct clientului plata creanţelor lor (dacă acestea nu au fost plătite de antreprenor) dar numai cu condiţia ca. lemnari etc) utilizaţi la realizarea unei construcţii (edificiu) sau a unei alte lucrări. Potrivit Codului civil. astfel că acesta din urmă nu răspunde de pagubele cauzate (prin fapta ilicită) de către subantreprenor unor terţi sau chiar clientului. dacă nu s-a prevăzut expres în contract solidaritatea sau indivizibilitatea obligaţiei sau dacă nu rezultă din natura lucrării care se execută). aceste lucrări pot fi efectuate numai de persoane fizice sau juridice autorizate. Toate aceste dispoziţii au fost înlocuite prin art. la acea dată. antreprenorul este cel care răspunde în faţa clientului pentru toate lucrările efectuate de subantreprenori precum şi de orice altă persoană pe care a folosit-o la executare. comunei după caz. Antreprenorul are dreptul să încredinţeze executarea lucrării sau a unei părţi din lucrare unor subantreprenori. deşi între lucrători şi client nu există un raport juridic direct. Fiecare antreprenor are dreptul la partea sa din preţ proprorţională cu partea lui de lucrare (obligaţia cu pluralitate de părţi fiind conjunctă. Întrucât între antreprenor şi subantreprenor nu există raporturi juridice derivate dintr-un contract de muncă. numai dacă nu există clauză contractuală contrară în contractul de antrepriză de construcţii. Această răspundere este reglementată de Codul civil ale căror dispoziţii au fost completate şi. 167/1958 care stabileau că răspunderea antreprenorului pentru viciile ascunse ale lucrării (altele decât cele care determină dărâmarea) poate fi angajată în termenul de 3 ani de la predare.De precizat că orice lucrare de construcţie se poate efectua numai cu autorizaţia prealabilă eliberată de serviciul specializat din cadrul consiliului local sau judeţean al oraşului. Dacă contractul s-a încheiat de client cu mai mulţi antreprenori în vederea realizării unei lucrări complexe. chiar dacă numai unul dintre ei este coordonator al lucrării şi îi reprezintă pe ceilalţi în raporturile cu clientul. Acest contract va fi întotdeauna încheiat în formă scrisă. municipiului. antreprenorul de clădiri şi alte lucrări însemnate răspunde pentru dărâmarea în tot sau în parte a construcţiei sau dacă aceasta „ameninţă învederat dărâmare” (cu această cauză se asimilează şi viciul care face imposibilă folosirea potrivit destinaţiei) din cauza unui viciu de construcţie sau al terenului. Între client şi subantreprenor nu există raporturi juridice directe. de asemenea.

antreprenorul nu răspunde decât pe tărâm delictual. Răspunderea antreprenorului poate fi angajată faţă de client şi faţă de succesorii săi în drepturi inclusiv succesorii cu titlu particular. ci pe anumite articole. el va răspunde alături de antreprenor pentru viciile construcţiei. sau în trei ani. În acest caz. modificarea preţului poate fi determinată şi de eventualele modificări ale planului iniţial al construcţiei (de ex. Terţii (locatar. iar pentru viciile structurii de rezistenţă (datorate nerespecării normelor de proiectare şi execuţie în vigoare la data realizării ). părţile prin contract pot agrava răspunderea antreprenorului pentru vicii. Răspunderea antreprenorului nu poate fi înlăturată prin convenţia părţilor. Alături de antreprenor. în schimb. În vederea angajării răspunderii. Întinderea mandatului Noţiune. Preţul contractului. Mandatul este contractul în temeiul căruia o persoană numită mandant. culpa contractuală fiind prezumată. Răspunderea arhitectului. Dreptul la acţiunea în garanţie contra viciilor ascunse se prescrie în termen de 6 luni. împuterniceşte pe o altă persoană numită mandatar. obligat să răspundă în faţa terţului. caractere juridice. dacă antreprenorul a fost de rea-credinţă. el va răspunde pentru viciile apărute datorită acestor planuri. dacă aceste modificări împreună cu modificarea preţului nu au fost aprobate în scris de către client. de regulă. modificarea preţului materialelor şi/sau al muncii poate determina o modificare a preţului contractului. Noţiune. va avea o acţiune în regres contra antreprenorului obligat să garanteze pentru viciile construcţiei. Dacă proiectantul a realizat numai planurile construcţiei. clientul. legea prevede şi angajarea răspunderii arhitectului pentru viciile lucrării. condiţii de validitate. CONTRACTUL DE MANDAT 1. 148 .de 10 ani de la recepţia lucrării. chiar dacă preţul materialele sau al muncii sau mărit. antreprenorul şi/sau arhitectul trebuie să dovedească existenţa unei cauze străine exoneratoare de răspundere. Împărţirea răspunderii se va face potrivit clauzelor contractuale. Domeniu de aplicare. Dacă preţul s-a stabilit nu global. clientul trebuie să dovedească numai existenţa viciului. răspunderea operează pe toată perioada de existenţă a construcţiei. Faţă de terţi. preţul total al lucrării va fi determinat la finalizarea lucrării. dată care se încadrează în interiorul celor 10 ani pentru viciile ascunse în general. să încheie în numele ei şi pentru ea anumite acte juridice. nu are dreptul să solicite o mărire a preţului. chiar dacă s-au efectuat modificări la planul iniţial. Aceste termene încep să curgă de la data descoperirii viciilor. comodatar etc) se pot îndrepta însă împotriva clientului sau a succesorilor săi atât pe cale contractuală cât şi pe cale delictuală. sau care poate fi oricând pentru viciile derivând din structura de rezistenţă a construcţiei. dacă viciile nu au fost ascunse cu viclenie. fiecare va răspunde pentru viciile ivite în partea de lucrare executată. Dacă preţul contractului a fost stabilit în mod global (preţ forfetar). antreprenorul este obligat să execute şi să predea lucrarea pentru preţul stabilit. Pentru a fi exonerat de răspundere. prin adăugarea unor lucrări suplimentare). iar dacă a participat şi la executare.

Mandatul este un contract intuitu personae. În cazul mandatului aparent. Când mandatul este un act consensual. deoarece împuternicirea se bazează pe încrederea pe care mandantul o are în mandatar. ipotecă. admite chiar mandatul tacit care rezultă din împrejurări de fapt neîndoielnice cu privire la voinţa de a contracta. Dovada mandatului se face diferit după cum mandatul este expres sau tacit. Fiind un contract consensual. nici întocmirea actului în dublu exemplar nu este necesară întrucât împuternicirea sau procura cuprinde numai oferta de mandat. contractul de mandat se încheie prin simplul acord de voinţă fără a fi necesară îndeplinirea unei anumite formalităţi. cât şi cu titlu oneros şi în acest caz sinalagmatic. Dacă actul la care urmează să participe mandatarul în numele mandantului trebuie încheiat în formă autentică pentru validitatea lui (donaţie. mandatul aparent produce efecte ca un mandat normal cu precizarea că. caz în care mandatul aparent devine cu efect retroactiv un mandat obişnuit (cu reprezentare). terţii contractează cu mandatarul cu credinţa scuzabilă şi legitimă că acesta îl reprezintă pe mandant. nu o 149 . Atâta timp cât există buna-credinţă a terţilor contractanţi. Cum am precizat anterior. deşi terţul contractant are o acţiune directă împotriva mandantului. În cazul mandatului expres. consimţământul părţilor poate fi exprimat expres. Art. în cazul acestui tip de mandat. Forma contractului. deşi nu există o voinţă a mandantului de a fi reprezentat. dar şi tacit când rezultă din împrejurări de fapt care exprimă intenţia neîndoielnică a părţilor (cazul mandatului tacit). fie a existat un mandat. Mandatul poate fi atât gratuit şi în acest caz unilateral. în temeiul răspunderii civile delictuale. Literatura juridică cunoaşte şi mandatul aparent . legea recunoaşte şi mandatul tacit precum şi cel dat în formă verbală. mandatul neavând ca obiect bunuri consumptibile şi nici sume de bani . sau al gestiunii de afaceri (dacă mandatarul a fost în culpă). civ. vânzare teren etc) atunci şi mandatul trebuie să fie tot autentic. Dovada mandatului. acesta din urmă nu se poate îndrepta direct împotriva terţului decât dacă a ratificat actul încheiat prin mandat aparent. Dacă mandantul nu ratifică actul. 1533 C. dovada se face potrivit dreptului comun atât între părţi cât şi în raporturile cu terţii contractanţi. aceasta nu este necesară. ci forma autentică este rezultatul acordului părţilor. Oferta de mandat special este expresă în toate cazurile. mandatarul va răspunde faţă de mandant dacă i-a provocat acestuia un prejudiciu. Cât priveşte formula bun şi aprobat în cazul actului sub semnătură privată. Înscrisul ce constată acest contract se numeşte împuternicire sau procură şi el conţine numai voinţa mandantului ca mandatarul să îndeplinească în numele şi pe seama lui anumite acte juridice precizate în acest înscris. fie mandatarul depăşeşte limitele împuternicirii primite de la mandant.Caractere juridice. cele două acte formând un tot indivizibil. fie nu a existat niciodată un contract de mandat. Mandatul va trebui să îmbrace forma autentică chiar dacă actul în vederea căruia s-a încheiat acest contract nu este un act solemn ad validitatem. Este în principal un contract consensual care se încheie valabil prin simplul acord de voinţă al părţilor. dar acesta a încetat. iar acceptarea ofertei poate fi expresă sau tacită (constând în executarea mandatului de către mandatar).

trebuie să aibă un obiect determinat. Dacă nu s-a putut dovedi existenţa mandatului. Cum s-a precizat în doctrină. În practică se întâlnesc situaţii când o persoană acţionează în calitate de mandatar al altei persoane şi ajunge să încheie actul pentru care a fost mandatat chiar cu sine însuşi. plata preţului . limitele puterilor ce i-au fost conferite de mandant. mandatarul nu poate depăşi. mandantul trebuie să aibă capacitate deplină de exerciţiu. pe de o parte. Această situaţie a fost denumită de doctrină drept act cu sine 150 . pe de altă parte). Obiectul şi întinderea mandatului. un contract de ipotecă. În ceea ce priveşte întinderea contractului. art. Se impun câteva precizări în legătură cu capacitatea părţilor. Mandatul. ca orice contract. dovada se poate face prin orice mijloc de probă atât între părţi cât şi faţă de terţii contractanţi. 1535 C. Obiectul acestui contract îl formează încheierea de acte juridice de către mandatar pentru mandant (acceptarea sau renunţarea la moştenirea la care este chemat mandantul . ci acesta se referă numai la acte de administrare şi conservare. încheie o vânzare în calitate de mandatar al vânzătorului. Actul cu sine însuşi şi dubla reprezentare. raporturile dintre părţi vor fi soluţionate pe temeiurile gestiunii de afaceri sau îmbogăţirii fără just temei. Astfel dacă mandatarul urmează să încheie în numele mandantului un act de administrare sau conservare. Mandatarul trebuie să aibă capacitate deplină de exerciţiu în toate cazurile. nu numai de către cel în favoarea căreia a fost instituită nulitatea ca măsură de protecţie. iar mandatul general este acela prin care mandatarul este împuternicit să se ocupe de toate afacerile mandantului. o vânzare-cumpărare. ex. care rezultă din împrejurări de fapt care exprimă intenţia neîndoielnică a părţilor de a contracta. întocmirea testamentului). Mandantul trebuie să aibă capacitatea de a încheia el însuşi actele pe care mandatarul le încheie în numele său. Condiţii de validitate. Indiferent de întinderea mandatului (general sau special). o tranzacţie. posibil şi licit. Actele juridice strict personale nu pot forma obiectul unui contract de mandat (de ex. recepţia unei lucrări etc). În cazul mandatului tacit.convenţie sinalagmatică. Mandatul special este acela dat pentru una sau mai multe operaţiuni juridice anume determinate ( de exemplu pentru a vinde un bun sau pentru a reprezenta o persoană în toate procesele ce i se vor intenta). Dacă obiect al mandatului îl formează încheierea actelor de dispoziţie. în nume propriu (de ex. Dovada acceptării mandatului se face chiar prin faptul executării acestuia de către mandatar. şi în calitate de cumpărător în nume propriu. pe când actele materiale pot avea numai un caracter accesoriu (predarea bunului vândut . arată că mandatul poate fi general sau special. încheierea unui anumit contract etc). Mandatul general nu conferă mandatarului puteri nelimitate. civ. acesta trebuie să fie un mandat special. pe lângă condiţiile generale de validitate pe care trebuie să le îndeplinească un contract de mandat. Mandatarul nu poate încheia acte juridice de dispoziţie (de. anularea actului pentru nerespectarea regulilor în materia capacităţii poate fi invocată şi de mandatar. în îndeplinirea mandatului. mandantul trebuie să aibă numai capacitatea necesară încheierii acestor acte . dacă actul ce urmează a fi încheiat de mandatar în numele mandantului este un act de dispoziţie. o donaţie etc) pe seama mandantului dacă dispune numai de o procură generală din partea acestuia.

răspunderea lui nu va fi angajată.. 2. mandatarul urmăreşte şi interese proprii (de ex. aceştia nu sunt ţinuţi în mod solidar la executarea contractului. Odată culpa stabilită. Dacă terţul contractant din contractul încheiat de mandatar pentru mandant.însuşi. decât dacă s-a prevăzut în mod expres acest lucru. mandatarul răspunde nu numai pentru dol ci şi pentru culpa comisă în executarea mandatului. Efectele contractului între mandant şi mandatar Obligaţiile mandatarului. Culpă mandatarului în executarea mandatului se apreciază diferit după cum mandatul este gratuit sau cu titlu oneros. Mandatul în interes comun se întâlneşte în cazul în care alături de interesele mandantului. Este de asemenea posibil ca un act juridic să fie încheiat de una şi aceeaşi persoană în calitate de mandatară a două persoane (vânzător şi cumpărător de exemplu). Potrivit art. situaţie denumită dubla reprezentare. întinderea răspunderii sale va depinde de întinderea prejudiciului cauzat mandantului prin neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiei sale. vânzarea unui bun stăpânit în coproprietate de mandant şi de mandatar). Obligaţia de a îndeplini mandatul. culpa lui va fi apreciată după criteriul diligenţei unui bun proprietar in abstracto. Mandatarul are următoarele obligaţii: 1. Obligaţia mandatarului de a îndeplini mandatul este o obligaţie de diligenţă şi nu de rezultat. Efectele contractului de mandat Contractul de mandat produce efecte atât între părţile contractante cât şi faţă de terţii contractanţi. Aceste contract este valabil atâta timp cât nu există pericolul neglijării intereselor mandantului. răspunderea mandatarului nu va fi angajată decât dacă se poate reţine culpa lui în alegerea terţului sau dacă există în mandat o clauză de garanţie din partea sa. 1 C. astfel că mandatarul trebuie să efectueze tot ce îi stă în putinţă pentru a executa mandatul. Obligaţia de a da socoteală.civ. 151 . dar dacă nu încheie actul juridic proiectat. Mandatarul trebuie să dea socoteală mandantului de actele îndeplinite de el în puterea mandatului. 1540 al. iar dacă mandatul este gratuit. criteriul răspunderii este mai puţin riguros. Dacă mai mulţi mandatari au fost împuterniciţi printr-un mandat unic. apreciindu-se in concreto. Dacă mandatul este cu titlu oneros. nu îşi îndeplineşte obligaţiile pe care şi le-a asumat prin acest contract. 2. Mandatarul nu răspunde de pieirea fortuită a unui bun încredinţat de mandant. în funcţie de diligenţa depusă în rezolvarea propriilor sale treburi. Această obligaţie este prevăzută sub sancţiunea daunelor-interese.

se prescrie în termenul general care curge de la data încetării contractului de mandat.De asemenea. dacă acesta nu are nici o culpă în producerea lor. în cazul în care substituirea a fost permisă prin clauză expresă. în doctrină346 se admite că. Dreptul mandantului la restituirea sumelor de bani sau altor bunuri care i se cuvin şi care au fost primite de mandatar în puterea mandatului. chiar de la data utilizării lor.civ. cheltuieli necesare şi utile) de mandatar în legătură cu executarea mandatului. cit. În toate cazurile. 1549C. mandatarul trebuie să îndeplinească personal obligaţiile asumate. Legiuitorul are în vedere daunele suferite de mandatar în conexiune cu executarea mandatului 2. 1574 C. iar mandatarul a ales o persoană vădit incapabilă sau insolvabilă. actul juridic proiectat nu s-a putut realiza). 326 152 . Mandantul nu se poate elibera de această obligaţie dacă mandatarului nu i se poate imputa nici o culpă în executarea mandatului şi chiar dacă operaţiunile realizate de mandatar nu au atins rezultatul urmărit (deşi a depus diligenţa necesară. Art. Obligaţia de plată a remuneraţiei. obligaţia mandatarului fiind o obligaţie de mijloace şi nu de rezultat. are în vedere cheltuielile făcute (sumele avansate de mandatar pentru executarea mandatului. atunci când facultatea de substituire nu i-a fost conferită de mandant şi chiar când mandantul a permis substituirea. art. în mod expres. acesta din urmă are o acţiune directă împotriva mandantului. op. De asemenea. p. Obligaţia de a dezdăuna pe mandatar de cheltuielile făcute. Această obligaţie este dependentă de îndeplinirea obligaţiilor asumate de mandatar. Obligaţiile mandantului. Obligaţia de a răspunde pentru faptele persoanei substituite în executarea mandatului. legea permite mandantului să acţioneze direct şi împotriva substituitului. cu sau fără indicarea persoanei substituitului. prevede că mandantul este obligat să dezdăuneze pe mandatar pentru pierderile suferite cu ocazia executării mandatului. În cazul mandatului oneros. mandatarul va răspunde dacă şi-a substituit o altă persoană decât cea convenită cu mandantul. Mandatarul va răspunde pentru faptele persoanei care l-a substituit. sume de bani chiar dacă acestea nu s-ar cuveni mandantului). documente. Mandantul are două obligaţii majore: 1. iar dacă au fost utilizate de mandatar în interes propriu. mandatarul este obligat să remită mandantului tot ceea ce a primit în calitate de reprezentant (bunuri. Substituitul nu are o acţiune directă împotriva mandantului. mandantul este obligat să plătească mandatarului onorariul promis. Fiind un contract intuitu personae. să-şi substituie o altă persoană în executarea mandatului. Deak. 346 Fr. dar va exista şi atunci când mandatarul nu a reuşit să realizeze rezultatul scontat fără a i se putea imputa vreo culpă acestuia. Dacă i s-a permis substituirea şi s-a precizat şi persoana care îl va substitui pe mandatar. Aceste sume de bani plătite de mandatar pentru executarea mandatului sunt purtătoare de dobânzi din ziua avansării lor de către mandatar. 3. civ. fără a fi necesară punerea în întârziere. Mandantul poate îngădui mandatarului.. ci numai o acţiune oblică . Sumele de bani încasate de mandatar pentru mandant în temeiul mandatului sunt producătoare de dobânzi de la data la care sunt solicitate de mandant. fără necesitatea unei puneri în întârziere.

Efectele contractului faţă de terţi Raporturile dintre mandant şi terţi. mandantul nu va fi obligat să suporte efectele actului juridic încheiat de mandatar în numele său numai dacă dovedeşte o înţelegere frauduloasă între mandatar şi terţul contractant. Deoarece mandatarul nu lucrează pentru sine.Mandantul va putea refuza plata remuneraţiei numai dacă dovedeşte culpa mandatarului în îndeplinirea mandatului . Potrivit art. actul juridic respectiv nu produce nici un efect juridic. 1546 al. legea prevede solidaritatea acestora pentru toate efectele mandatului. În persoana mandatarului. dimpotrivă. personal obligat în calitate de debitor al terţului contractant. mandantul va fi obligat să plătească remuneraţia cuvenită mandatarului. 153 . el contractează în drept cu mandantul : mandantul devine titular al dreptului real sau de creanţă din contractul încheiat. el nu este ţinut să răspundă faţă de terţ. Dacă mandantul nu ratifică aceste acte şi terţul nu poate invoca în favoarea sa teoria mandatului aparent. presupunându-se că acesta a contractat asumându-şi riscurile. dar a fost ratificată de mandant care se foloseşte de ea. dacă mandatarul a respectat limitele împuternicirii primite. terţul a fost de bună-credinţă şi nu a cunoscut limitele mandatului. dacă operaţia juridică ce a făcut obiectul mandatului a fost realizată de mandatar după încetarea mandatului. între acesta şi terţii contractanţi nu se nasc raporturi juridice directe. Dacă mai mulţi mandanţi au împuternicit un mandatar pentru o operaţie juridică comună. În acest caz. Actele juridice încheiate de mandatar în numele şi pe seama mandantului produc efecte direct în persoana mandantului.civ. mandantul poate fi obligat prin aceste acte numai pe temeiul gestiunii de afaceri (dacă sunt îndeplinite condiţiile gestiunii) sau al îmbogăţirii făra just temei.. Raporturile dintre mandatar şi terţi. Mandatarul are un drept de retenţie asupra bunurilor primite de la mandant pentru executarea mandatului până la achitarea integrală a sumelor cu titlu de despăgubiri sau onorariu pe care mandantul i le datorează. 1 C. Actele încheiate în aceste condiţii. Deşi terţul contractează în fapt cu mandatarul. patrimoniul său fiind cel care va suferi în mod direct consecinţele actului juridic încheiat de mandatar cu terţul. Dacă. mandantul suportă direct efectele acestor acte numai în măsura în care mandatarul a acţionat în limitele puterilor conferite. iar terţul a avut cunoştinţă de aceasta. exceptând cazul în care ratifică expres sau tacit aceste acte. de către mandatar cu depăşirea limitelor mandatului creează efecte juridice pentru mandatar care va răspunde faţă de terţ pentru îndeplinirea actului juridic încheiat în aceste condiţii. Dacă mandatarul a depăşit limitele mandatului. mandatarul este ţinut să răspundă direct faţă de acesta cu privire la valabilitatea actelor încheiate. ci în numele şi pe seama mandantului. Mandantul nu răspunde pentru actele încheiate de mandatar în afara puterilor ce i-au fost conferite.

revocarea tacită poate rezulta din orice împrejurări care denotă intenţia neîndoielnică a mandantului în revocarea mandatului. Renunţarea mandatarului. dacă revocarea este neprevăzută sau abuzivă. În cazul decesului mandatarului. exceptând cazul când continuarea mandatului i-ar fi produs lui însuşi o daună. mandatarul este obligat să o repare. : 1. Faţă de terţi. insolvabilitatea sau falimentul uneia din părţi. fără a fi necesară îndeplinirea unei anumite forme. În cazul decesului mandantului. Indiferent că este gratuit sau cu titlu oneros. actele juridice încheiate în aceste împrejurări sunt valabile şi obligă pe mandant (mandatul aparent).civ. Moartea. împlinirea termenului etc). Art. Revocarea care a fost comunicată doar mandatarului nu este opozabilă terţilor. mandatarul este obligat să finalizeze afacerile începute. Revocarea mandatului. Mandantul poate revoca mandatul oricând deoarece acesta este singurul în măsură să aprecieze dacă interesele sale sunt apărate corespunzător sau nu. Încetarea contractului Pe lângă cazurile generale de încetare a obligaţiilor contractuale (executarea. Revocarea poate interveni oricând indiferent că mandatul este cu titlu gratuit sau cu titlu oneros . Astfel. mandatarul poate solicita despăgubiri. dacă din întârzierea soluţionării lor ar putea rezulta un pericol sau o pagubă pentru moştenitorii mandantului. revocarea va da naştere la despăgubiri pentru mandatar. 154 . astfel că actele încheiate de aceştia cu bună-credinţă sunt valabile şi produc efecte faţă de mandant. revocarea produce efecte de la data comunicării ei. 1555 arată că numirea unui nou mandatar pentru aceeaşi afacere echivalează cu revocarea tacită a celui dintâi. atunci revocarea se va face cu consimţământul tuturor. dacă mandatul este cu titlu oneros. Art. mandatarul poate renunţa la mandat printr-o notificare adresată mandantului în acest sens. Revocarea se poate face atât expres cât şi tacit. contractul de mandat încetează şi în următoarele cazuri prevăzute de art. noul mandat producându-şi efectele de la data notificării revocării primului mandat. acesta având însă un drept de regres împotriva mandatarului. necunoscând încetarea mandatului. De asemenea. interdicţia. 1552 pct.civ. Dacă renunţarea a produs o pagubă mandantului. 3 C. dacă mandatul este în interes comun. succesorii acestuia sunt obligaţi să înştiinţeze pe mandant de acest lucru şi să îngrijească de interesele lui până ce mandantul va numi un nou mandatar sau va fi în măsură să preia el aceste atribuţii. 2. Ca şi revocarea unilaterală. Dacă sunt mai mulţi mandanţi. 3. renunţarea mandatarului este prevăzută prin norme imperative şi nu poate fi înlăturată printr-o clauză contractuală contrară.Dacă mandatarul cât şi terţul contractant au fost de bună-credinţă. dacă nu se dovedeşte culpa mandatarului în îndeplinirea mandatului şi dacă clauza de revocare unilaterală nu a fost prevăzută expres în contract. 1552 C. prevede că mandatul încetează în oricare din aceste cazuri.

care au însă o acţiune în regres împotriva mandatarului. 71 C. Efectele încetării mandatului. Actele juridice încheiate de mandatar în perioada dintre încetarea mandatului şi data când a luat cunoştinţă de încetare. sunt valabile dacă terţul contractant a fost la rândul lui de bună-credinţă. insovabilitatea sau falimentul sunt împrejurări care conduc la incapacităţi ale părţilor ori. rămânând valabil până la retragerea lui de către moştenitori sau de reprezentantul legal. specifice mandatului cu reprezentare. În doctrină au existat discuţii cu privire la natura juridică a mandatului fără reprezentare . pentru a înlătura aparenţa dată de actul public. Între mandant şi mandatar contractul creează efectele unui mandat cu reprezentare. nu ca reprezentant al unei alte persoane. Dacă însă terţul contractant a crezut că mandatarul contractează pentru el. obligându-l direct pe mandant sau pe moştenitorii acestuia. în acest caz. mandatarul nu mai poate reprezenta valabil pe mandant şi este obligat să restituie înscrisul prin care a fost împuternicit cât şi toate actele şi bunurile primite în temeiul mandatului. pentru încălcarea unor dispoziţii legale imperative. Un asemenea mandat poate avea drept scop fie ascunderea identităţii mandantului în operaţiunea pe care mandatarul o încheie pentru el. părţile. opinia majoritară este că un asemenea contract reprezintă un caz de simulaţie prin interpunere de persoane. el nu este parte la simulaţie. de cele mai multe ori.civ. mandatul judiciar nu încetează prin moartea sau incapacitatea mandantului. trebuie să aibă capacitate deplină de exerciţiu. Efectele contractului. între terţ şi mandant se nasc raporturi juridice directe. mandantul are un drept la acţiunea în declararea simulaţiei. necunoscând nici el cauza de încetare a mandatului. dovada simulaţiei de către mandant. dacă terţul contractant a avut cunoştinţă de exitenţa unui mandat (în temeiul căruia mandatarul deşi contractează în nume propriu. fie ocolirea unei prohibiţii care nu îi îngăduie personal un asemenea act. pe care o poate dovedi prin orice mijloc de probă şi se poate întemeia valabil pe actul public. mandantul are dreptul de a cere instanţei de judecată 155 . dacă aceştia din urmă au fost de bunăcredinţă. fiindu-i aplicabile regulile din materia simulaţiei. aparent. Potrivit art. Din momentul încetării contractului. Nu poate fi însă întrebuinţat în scop ilicit. în temeiul mandatului aparent. Chiar dacă mandatarul a fost de rea-credinţă.. Este de fapt un mandat fără reprezentare numit şi contract de interpunere între persoane (convenţia de prête-nom). Caracteristici. Astfel.Interdicţia. însă în raporturile cu terţii el contractează ca şi cum ar lucra în numele său şi nu în numele altei persoane. proc. cunoscând cauza de încetare a contractului şi continuând să contracteze cu terţii. actele juridice sunt valabile. Dacă actul încheiat de mandatar este intuitu personae. Dacă mandatarul nu-şi execută obligaţiile. Mandatul fără reprezentare (convenţia de prête-nom) Noţiune. el este de fapt un reprezentant al mandantului) atunci şi el este parte la simulaţie. mandatar şi terţ urmând să se facă potrivit dreptului comun . În practică se întâlnesc situaţii când o anumită persoană lucrează pentru o altă persoană în temeiul unei împuterniciri.

Simplul acord de voinţă valorează antecontract de depozit. distinge două feluri de asemenea contracte: depozitul propriu-zis şi sechestrul. Legea numai prezumă acest contract cu titlu gratuit. remite spre păstrare un lucru unei alte persoane numită depozitar. feluri Noţiune. op. nefiind valabil decât dacă s-a făcut tradiţiunea bunului. depozitul necesar şi neregulat conţin o serie de reguli specifice care caracterizează regimul lor juridic. capacitatea şi obiectul contractului. Depozitul voluntar constituie dreptul comun în materia contractului de depozit . În cazul acestui contract. Cum s-a precizat în doctrină. Riscul contractului va fi suportat de depozitar. Depozitul propriu-zis este de trei feluri: depozitul voluntar (obişnuit). se prezumă caracterul oneros al contractului. Noţiune. p.obligarea mandatarului la transmiterea dreptului din actul încheiat printr-un nou act sau să solicite despăgubiri. în rest fiindu-le aplicabil regimul depozitului voluntar. Deak. 1591 C. între mandatar şi terţii contractanţi se nasc raporturi juridice directe specifice actului încheiat. 375 156 . neavând nici folosinţa. Depozitul voluntar (obişnuit) Condiţii de validitate. el este valabil fără tradiţiune dacă bunul se afla deja în posesia depozitarului sub orice alt titlu.civ. dacă depozitarul este remunerat. dacă bunul a pierit fortuit. Art. CONTRACTUL DE DEPOZIT 1. este necesară existenţa unei clauze exprese în contract în acest sens. Este un contract real. Este un contract gratuit prin natura lui şi în acest caz unilateral. iar între mandant şi terţi nu se naşte nici un fel de raport juridic. dar poate fi şi cu titlu oneros oneros şi în acest caz sinalagmatic. depozitul este un contract creator de raporturi de obligaţii347. riscul pieirii fortuite a bunului depozitat va fi suportat de proprietarul bunului. astfel că. Prezintă câteva trăsături specifice consimţământul.. Dacă însă depozitarul desfăşoară această activitate de păstrare cu titlu profesional. depozitarul devine doar un simplu detentor al bunului. cit. cu obligaţia pentru aceasta de a-l conserva şi restitui în natură la cererea deponentului (art. Depozitul este contractul prin care o persoană numită deponent. Caractere juridice. creând obligaţii contractuale în sarcina ambelor părţi şi fiind supus regulilor contractelor sinalagmatice.). dând naştere la obligaţii numai în sarcina depozitarului. în calitate de debitor al obligaţiei imposibil de executat. În temeiul acestui contract. nici posesia acestuia. în aplicarea regulii res perit domino. Felurile contractului. civ. În consecinţă. depozitul necesar şi depozitul neregulat. astfel că nu are dreptul să pretindă remuneraţie. caractere juridice. de regulă. 1592 C. 347 Fr. prin excepţie. deponentul.

dacă bunul se află lă în posesia depozitarului. 1599 prevede că depozitarul trebuie să se îngrijească de bunul primit în depozit întocmai ca de bunul său propriu. Acestea diferă după cum depozitul este gratuit sau oneros. Nerespectarea acestei obligaţii atrage răspunderea depozitarului pentru prejudiciul suferit de bun din culpa sa. deponentul poate cere restituirea bunului atâta timp cât se află în detenţia depozitarului.când se stipulează expres în contract răspunderea pentru orice culpă. . în următoarele cazuri: . Deponentul poate fi atât proprietarul bunului cât şi un neproprietar.când depozitul este cu titlu oneros. erezii sunt obligaţi la restituirea preţului primit sau la cedarea acţiunii pentru plata preţului. Obiect al contractului pot fi doar bunurile mobile corporale. iar excepţional in abstracto. Ca regulă. Obligaţiile deponentului. 1597. Deponentul trebuie să aibă capacitatea de a încheia acte de administrare. b) De a restitui bunul depozitat. Depozitarul are următoarele obligaţii: a) De a păstra lucrul primit în depozit. iar depozitarul trebuie să aibă capacitate deplină de exerciţiu. Dovada contractului. un locatar. fie la acţiunea în despăgubire. depozitul voluntar se face numai prin înscris. Art. condiţie cerută însă ad probationem. 157 .când depozitul s-a făcut numai în folosul depozitarului. în funcţie de diligenţa depusă în apărarea propriilor bunuri. 1616 prevede că depozitarul este obligat să restituie bunul la simpla cerere a deponentului. Art. . în acest ultim caz. chiar dacă în contract a fost stipulat un termen care nu s-a împlinit.când el s-a oferit să primească bunul în depozit. Potrivit art. Dacă depozitarul decedează. necesară a încheia acte de dispoziţie. depozitarul este obligat la restituirea fructelor produse de bun în măsura în care au fos culese de el. depozitarul nu are dreptul de a se folosi de bun fără permisiunea deponentului. un uzufructuar. Dacă depozitarul a făcut cheltuieli necesare şi utile cu bunul sau dacă a suferit un prejudiciu datorită bunului. dacă bunul a pierit din vina depozitarului. el are un drept de retenţie asupra acestuia până la plata integrală a debitului ce i se datorează. Potrivit dispoziţiilor legale. Efectele contractului Obligaţiile depozitarului. un comodatar etc. Depozitarul este obligat să restituie chiar bunul ce i s-a remis în depozit. Începutul de dovadă scrisă poate fi completat cu martori sau prezumţii. iar bunul este înstrăinat de moştenitorii lui cu bună-credinţă. . depozitarul are dreptul la daune-interese pentru nerespectarea termenului contractual dacă contractul a fost şi în interesul lui. Neexecutarea acestei obligaţii de restituire dă dreptul deponentului fie la acţiunea în restituire. în cazul în care depozitul este făcut de o persoană capabilă către un depozitar incapabil. Chiar dacă depozitul este cu titlu gratuit. după tipul abstract al omului prudent şi diligent.Capacitatea părţilor. culpa se apreciază in concreto.

Depozitul neregulat.Dacă depozitul este gratuit. dar extracontractuale: de a despăgubi pe depozitar pentru cheltuielile utile şi necesare făcute cu bunul cât şi pentru prejudiciul suferit de acesta datorită bunului său. Pentru furturile cauzate de străini. Deponentul poate avea şi alte obligaţii. Datorită condiţiilor în care se încheie. (art. Noţiune. 1626-1634) 158 .. Sechestrul constă în depozitarea unui lucru asupra căruia două părţi potrivnice pretind a avea fiecare un drept prioritar. la o terţă persoană până la soluţionarea litigiului dintre părţi. vile. cu acordul deponentului. fiind obligat să restituie la cerere bunuri în aceeaşi cantitate. Noţiune. urmând să restituie la scadenţă o cantitate similară de bunuri de acelaşi gen şi calitate. lucru valabil şi pentru depozitul oneros. Depozitul necesar presupune existenţa unor împrejurări excepţionale care constrâng pe deponent să facă depozitul. cele făcute de public la garderoba teatrelor. deponentul are doar obligaţia de a-şi ridica bunul la termenul stipulat. operelor. calitate şi gen cu cele depuse. Art. reglementare. În cazul depozitului neregulat. răspunderea depozitarului se apreciază in abstracto pentru orice culpă. hanuri. Cu o mare aplicabilitate practică este depozitul neregulat având ca obiect o sumă de bani. unităţilor prestatoare de servicii etc. depozitarul se va elibera de obligaţiile sale prin procedura ofertei reale urmate de consemnaţiune. 1623 asimilează în mod expres depozitul hotelier depozitului necesar şi se referă la bunurile aduse de călători în hoteluri. Sechestrul Noţiune. caracteristici. moteluri etc. Depozitul necesar este supus în întregime regulilor depozitului voluntar. Întrucât depozitul hotelier este remunerat. pe lângă aceste obligaţii. naufragiul sau alte evenimente de forţă majoră. îngăduie depozitarului să consume prin folosinţă bunurile depozitate. deponentul are obligaţia de plată a remuneraţiei cuvenite depozitarului. Depozitul necesar 1. Dacă deponentul nu ridică bunul. Dacă depozitul este oneros. feluri 1. fără posibilitatea de a alege după voinţa sa pe depozitar. depozitarul nu răspunde dacă dovedeşte că acestea s-au comis “cu mână înarmată sau în alt fel cu forţă majoră“. depozitarul devine proprietarul bunului depozitat. Se asimilează depozitului hotelier şi deci celui necesar depozitele făcute de cei internaţi în spital. Asemenea evenimente care determină caracterul necesar al depozitului sunt: focul. Este depozitul care are ca obiect bunuri consumptibile şi fungibile şi care. dovada contractului poate fi făcută cu martori şi orice alt mijloc de probă. ruina.

Art. Sechestrul convenţional se realizează prin consimţământul ambelor părţi litigante care. condiţii de validitate Noţiune. partea nu este succesoare în drepturi a celeilalte.2. Feluri. se admite că dovada se poate face cu martori sau prezumţii în condiţiile dreptului comun. astfel că nu se datorează garanţie. tranzacţia poate fi atât declarativă de drepturi (de cele mai multe ori. Este un contract sinalagmatic. Este un contract consensual. atunci şi tranzacţia se va încheia tot în formă autentică (în acest caz tranzacţia are efect constitutiv sau translativ de drepturi cu toate consecinţele care decurg din acest efect : constituie just titlu. Acest sechestru urmează acelaşi regim juridic ca şi depozitul voluntar. nu este necesară publicitatea dacă prin tranzacţie dreptul s-a consolidat în persoana părţii care era deja înscrisă ca titulară a dreptului în cartea 159 . indiferent de valoarea acestuia. Tranzacţia poate interveni atât în cursul unui proces început (când litigiul se va stinge printr-o hotărâre de expedient dată de instanţa judecătorescă) cât şi în afara oricărui proces între părţi. al deteriorării lui sau lipsa folosinţei unui bun comun). urmează acelaşi regim juridic ca şi depozitul voluntar. astfel că culpa depozitarului se apreciază in abstracto. caractere juridice. partea care transmite datorează garanţie. pe timpul procesului. Este un depozit oneros. Sechestrul judiciar este dispus de instanţa de judecată în timpul procesului în cazul în care există un proces asupra proprietăţii sau posesiei unui bun imobil sau mobil. în rest. În cazul în care prin tranzacţie o parte transmite celeilalte un bun pentru care legea prevede condiţia formei autenitice. fiecare parte urmărind realizarea unui interes patrimonial a cărui întindere este cunoscută de la început. . este necesară îndeplinirea formelor de publicitate imobiliară). caz în care nu constituie just titlu. Fiind sinalagmatic. Este un contract oneros şi comutativ. ambele părţi asumându-şi obligaţii reciproce şi interdependente. CONTRACTUL DE TRANZACŢIE 1. .existenţa unui drept îndoielnic sau litigios între părţi care face sau ar putea face obiectul unui proces . încredinţează bunul unei terţe persoane pentru a-l păstra şi remite părţii câştigătoare după terminarea procesului. legea impunând forma scrisă a contractului ad probationem. Astfel. 1704 C. Sechestrul este de două feluri: convenţional şi judiciar. Noţiune. ori aspra administrării sau folosinţei unui bun comun.: pericolul înstrăinării bunului. Instituirea acestui sechestru trebuie să fie justificată de partea care îl solicită (ex. prin renunţări reciproce la pretenţii sau prin prestaţii noi săvârşite sau promise în schimbul renunţării celeilalte părţi la dreptul litigios sau îndoielnic. va fi supus rezoluţiunii în cazul neexecutăii culpabile a obligaţiilor de către una din părţi. Caractere juridice.civ. Tranzacţia presupune ca elemente definnitorii următoarele : . Fiind cerută doar ad probationem.intenţia părţilor de a stinge acest litigiu pe cale să se nască sau deja născut . defineşte tranzacţia ca fiind contractul prin care părţile termină un proces început sau preîntâmpină un proces ce se poate naşte prin concesii reciproce.concesiile reciproce pe care părţile le fac în scopul stingerii litigiului.

Este anulabilă tranzacţia făcută în temeiul unui titlu nul sau anulabil al cărui viciu nu este cunoscut de părţi. Numai în acest sens. de la data naşterii drepturilor recunoscute prin tranzacţie. Dacă tranzacţia are un obiect unic iar din acte descoperite ulterior rezultă că una din părţi nu avea nici un drept asupra acelui obiect. atunci când părţile doar îşi recunosc reciproc drepturi pe care le-au dobândit anterior cât şi translativă sau constitutivă de drepturi. tranzacţia nu poate constitui just titlu pentru scurta uzucapiune de 10-20 de ani. Efect extinctiv. nefiind succesoare în drepturi una faţă de cealaltă. una din părţi renunţă la dreptul său asupra bunului în schimbul transmiterii de către cealaltă parte a unui drept asupra unui alt bun. Este de asemenea anulabilă tranzacţia întemeiată pe acte ce se dovedesc ulterior false ori tranzacţia făcută într-un proces în care s-a pronunţat o hotărâre judecătorească definitivă despre care una din părţi nu are cunoştinţă. Potrivit art. se poate vorbi de un efect translativ sau constitutiv de drepturi. contractul are un efect translativ sau constitutiv de drepturi. Dacă se 160 . 2. tranzacţia produce efecte declarative. Cauze speciale de nulitate ale tranzacţiei. tranzacţia produce un efect extinctiv. Tranzacţia nu poate avea un obiect ilicit şi nici o cauză ilicită sau imorală. Din momentul încheierii ei.funciară). ea este anulabilă. deoarece tranzacţia implică şi renunţarea la un drept.. constituite sau transferate prin intermediul ei nu mai pot face obiectul unei alte judecăţi între aceleaşi părţi şi aceeaşi pretenţie. atunci când părţile transferă de la una la alta anumite drepturi sau constituie drepturi noi. produce efecte retroactive.civ. părţile nu sunt obligate să garanteze drepturile recunoscute prin tranzacţie. în cadrul unui proces de partaj al unui bun comun. care este un act de dispoziţie. Condiţii de validitate. tranzacţia se poate anula pentru eroare asupra persoanei contractantului sau a obiectului litigios cât şi pentru violenţă sau dol (în condiţiile dreptului comun). Excepţie. adică drepturile recunoscute. Este posibil ca părţile prin tranzacţie să se oblige reciproc şi la anumite prestaţii noi (de a da. Efectele contractului de tranzacţie De regulă. Pe lângă condiţiile generale de validitate ale oricărui contract se impun anumite precizări: Părţile trebuie să aibă capacitate deplină de exerciţiu pentru a contracta. ele nu mai pot cere anularea. dacă părţile au cunoscut cauza de nulitate. De exemplu. 1712 C. părţile recunoscându-şi reciproc drepturile aflate în litigiu. Din efectul declarativ al acestui contract decurg o serie de consecinţă: 1. de a face sau de a nu face) inexistente anterior şi în acest caz. inexistente. 3.

1711 C. 161 . Potrivit art. tranzacţiile au între părţi puterea unei sentinţe neapelabile (hotărâre judecătorească definitivă).realizează acest lucru.civ.. iar instanţa va respinge acţiunea. partea interesată poate opune excepţia peremptorie a tranzacţiei.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful