GHID DE STUDIU AL DISCIPLINEI SECURITATE ŞI APĂRARE NAłIONALĂ

Codul cursului: Denumirea cursului: Securitate şi apărare naŃională Tip de curs: Obligatoriu Durata cursului/număr de credite: un semestru /4 credite Perioada de accesare a cursului: prelegere semestrul II Manual recomandat: Mihail Vasile-Ozunu, Studiu de securitate şi apărare, curs, Bucureşti, Editura FundaŃiei România de Mâine, 2007. Obiectivul principal al cursului: cunoaşterea conceptelor de securitate şi apărare precum şi evoluŃia acestora de-a lungul timpului. Modul de stabilire a notei finale: examen ConsultaŃii pentru studenŃi: internet şi miercuri la sediul facultăŃii Adresă e-mail pentru contactul cu studenŃii: mihaiozunu@yahoo.com 1.Titularul cursului: prof.univ.dr. Mihail Vasile-Ozunu, mihaiozunu@yahoo.com Facultatea R.I.S.E., Şoseaua Berceni nr.24, tel:021 334 44 10 Interval orar disponibil pentru studenŃi: pe internet; miercuri şi joi la sediul FacultăŃii R.I.S.E. 2.ConŃinutul tematic al cursului: 1.Studii de securitate în teoria relaŃiilor internaŃionale 2.Conceptul de securitate 3.Dimensiunile securităŃii 4.Interesele naŃionale 5.Mediul internaŃional de securitate 6.Riscuri, ameninŃări şi vulnerabilităŃi la adresa securităŃii naŃionale 7.Viziunea asupra războiului. Tipuri de război 8.Strategii de securitate naŃională. Modele teoretice de analiză 9.Strategia de securitate naŃională a României 10.Strategia militară 11.Apărarea naŃională şi apărarea colectivă 3.Bibliografie minimă obligatorie: Mihail Vasile-Ozunu, Studii de securitate şi apărare, curs, Bucureşti, Editura FundaŃia România de Mâine, 2007 Ionel Nicu Sava, Studii de securitate , Bucureşti, 2006. Barry Buzan, Popoarele, statel şi teama, Editura Cartier, Chişinău, 2000. *** Strategia de securitate naŃională a României, Editura Monitorul Oficial, Bucureşti, 1999, 2001 4.Bibliografie facultativă: Kenneth Waltz, Omul, Statul şi războiul, Editura Institutul European, Bucureşti, 2001.

1

Carl von Clausewitz, Nicollo Machiavelli, Thucydides, Hugo Grotius,

Despre război; opera postumă a generalului Carl von Clausewitz, Editura Antet 2000. Principele, Editura Antet, Bucureşti, 2002. Războiul peloponesiac, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1966. Despre dreptul războiului şi al păcii, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1968.

5.Prezentarea capitolelor: 1.Studii de securitate în teoria relaŃiilor internaŃionale Obiectivul principal al acestui capitol îl reprezintă cunoaşterea principalelor abordări ale conceptului de necesitate în cadrul teoriei relaŃiilor internaŃionale. Concepte cheie: -realism; -idealism (liberalism); -neorealism; -securitate; -pace; -putere; -balanŃă de putere. Rezumatul capitolului: În timpul „războiului rece”, două superputeri, SUA şi URSS, au dat caracteristicile generale şi au influenŃat relaŃiile internaŃionale pentru patru decenii. Strategia lor de securitate a fost, în această perioadă, în linii generale, dominată de apărarea împotriva ameninŃării nucleare. Sfârşitul acestei perioade şi al sistemului bipolar de relaŃii între state a condus la crearea unei noi ordini mondiale, care a atras schimbări dramatice în strategia de securitate a statelor. Cu siguranŃă, în teoria relaŃiilor internaŃionale, sfârşitul „războiului rece” a generat nevoia de regândire teoretică şi practică a conceptului de securitate. Abordările s-au înscris în curente noi, depărtându-se de şcolile tradiŃionale sau clasice. Lărgirea conceptului de securitate a dus la tratarea extensivă a strategiilor de securitate. Este pus în discuŃie rolul tradiŃional al politicilor de securitate, ca instrument pentru protejarea intereselor naŃionale ale statelor. Abordarea clasică a problemelor de securitate. Originile realismului 1. Tucidide (sec. V i.Ch.). În lucrarea sa Istoria războiului peloponezian, Tucidide foloseşte în analiză raŃionamente care aveau să fie sintetizate mai târziu în teoria relaŃiilor internaŃionale şi sistematizate mai ales de curentul realist de gândire a strategiilor de securitate. În analiza pe care o face războiului peloponezian, Tucidide dezvoltă concepte precum relaŃiile de putere dintre state şi modul în care dinamica acumulării de putere influenŃează configuraŃia relaŃiilor interstatale. De asemenea, dezvoltă tema valorii relative a conceptului de justiŃie, aflat într-o relaŃie directă cu structura raporturilor de putere, aspecte care se vor regăsi într-o formă sistematizată, în lucrările realiştilor moderni. Astfel, el consideră că „adevăratul motiv al războiului (peloponeziac) a fost creşterea puterii Atenei şi teama pe care acest lucru a creat-o în Sparta”. De asemenea, „standardul pentru justiŃie depinde
2

de egalitatea puterilor care se confruntă. În realitate, cel puternic face ce are puterea să facă, iar cel slab acceptă ceea ce trebuie să accepte” 2. Niccolo Machiavelli (1469-1527). Filosof politic de tradiŃie realistă (sec. XVI), a surprins în opera sa trăsăturile esenŃiale ale realismului contemporan (Principele). Machiavelli porneşte de la examinarea naturii umane pentru a ajunge la concluzia că interesul, şi nu morala este resortul intim al acŃiunilor oamenilor. El arată că „despre oameni se poate spune în general lucrul acesta: că sunt nerecunoscători, schimbători, prefăcuŃi şi ascunşi, că fug de primejdii şi sunt lacomi de câştig”. ConsecinŃa pe care el o extrage din aceste constatări este că în problemele de stat, mai mult decât în viaŃa privată, puterea şi securitate trebuie să fie prima preocupare a principelui. Este introdusă, astfel, ideea divorŃului remediabil între politică şi morală, a caracterului amoral al actului de guvernare, care trebuie să se axeze pe acumularea de putere şi menŃinerea siguranŃei statului, ca formă politică de organizare a societăŃii. Machiavelli îşi sfătuieşte Principele să acorde atenŃie puterii şi securităŃii statului mai presus de orice: „Când guvernezi, trebuie, dacă este necesar, să accepŃi şi răul … să înveŃi să nu fi bun”; „războiul, instituŃiile şi legile care-l privesc sunt singura preocupare căreia principele ar trebui să îşi dedice gândurile şi priceperea”. „Cel care vrea să fie în toate un om de bine nu poate evita să fie distrus de atâŃia alŃii, care nu sunt buni. De aceea, dacă vrea să reziste, un prinŃ trebuie să înveŃe puterea de a nu fi bun şi să se folosească sau să nu se folosească de această putere, după necesităŃi” (cap. VIII). Gânditor al unei epoci creştine, el nu pune în discuŃie valoarea universală a unor concepte precum binele şi răul, însă apreciază că elementul care dă coerenŃă şi predictibilitate acŃiunilor umane şi care asigură succesul acŃiunii politice nu are legătură cu principiile morale. Acest aspect îl înscrie pe Machiavelli, ca linie de gândire, în cadrul pozitivismului realist: „Mi s-a părut mai oportun să rămân la adevărul efectiv al lucrurilor, decât la ideea imaginară pe care Ńi-o poŃi face despre ele. Căci mulŃi şi-au închipuit republici şi principate care n-au existat niciodată şi pe care nu le-au văzut nicăieri”. Este respins astfel, utopismul, ai cărui reprezentanŃi de seamă cunoscuŃi în epoca lui Machiavelli fuseseră Platon (Republica) şi Aristotel (Politica). De notat admiraŃia lui Machiaveli pentru dramatismul violenŃei politice a lui Cesare Borgia. Lăudarea violenŃei exemplare Ńine de credinŃa sa că natura umană, caracterizată prin rău şi pasiuni egoiste, poate fi reprimată numai prin forŃă: „Nu ştiu ce învăŃătură mai bună aş putea să îi dau unui principe nou decât exemplul faptelor acestuia, iar dacă planurile şi măsurile lui de acŃiune nu i-au izbutit, aceasta nu s-a întâmplat din vinalui, ci dintr-o neobişnuită şi extremă răutate a sorŃii… Acum, după ce am considerat toate acŃiunile ducelui, nu cred că aş putea să îi aduc vreo învinuire; cred, dimpotrivă, că, aşa cum am făcut, trebuie să-l dau ca pildă de imitat tuturor acelora care au urcat treptele puterii printr-o împrejurare favorabilă şi prin ajutorul armat al altuia. Căci cu spiritul lui capabil de lucruri mari şi năzuind spre înfăptuiri înalte, el nu putea să procedeze altfel şi singurele obstacole care s-au împotrivit planurilor lui au fost viaŃa preascurtă a lui Alexandru şi propria lui boală” (cap. VII, pp. 29 - 34). 3. Cardinalul de Richelieu, în domeniul diplomaŃiei, a fost cel care a practicat un concept de sorginte realistă - raison d’Etat. El a susŃinut implicarea FranŃei în războiul de 30 de ani, care a avut drept scop împiedicarea creşterii puterii statelor habsburgice în detrimentul FranŃei şi pierderea de către aceasta a poziŃiei sale dominante în Europa.
3

4. Realismul Paradigmele de abordare a problematicii strategiilor de securitate Premisa de la care porneşte analiza dinamicii mediului internaŃional este centrată pe ideea de stat. AcŃiunile lor de tipul celor care pot influenŃa mediul de securitate sunt considerate a fi materializarea voinŃei statelor. statul este un actor unitar. imperiu. în sensul că acŃionează consecvent cu interesele sale. Dinamica mediului internaŃional. sau care împrumută o parte din atribuŃiile ce fac parte din atributele suveranităŃii de stat. trib). fie prin conspiraŃie cu alŃii”. care deŃine capacitatea de a contribui la alcătuirea arhitecturii de relaŃii dintre state. Structurile supranaŃionale sau subnaŃionale nu sunt abordate din perspectiva capacităŃii lor de a influenŃa dinamica sistemului internaŃional. centrată pe ideea de suveranitate. organizaŃiile internaŃionale – ONU. individul etc. ca unicul actor al relaŃiilor internaŃionale. Plecând de la premisa că oamenii sunt egali prin natură în tendinŃele lor agresive. a influenŃat în mod determinant gândirea asupra politicilor de securitate şi apărare naŃională. în absenŃa unei guvernări. Statul ca actor al sistemului internaŃional este luat în considerare sub toate aspectele formei politice de guvernare (cetate. o dezvoltă în manieră realistă afirmând că ei sunt egali prin aceea că „şi cel mai slab dintre oameni are suficientă putere ca să îl omoare pe cel mai puternic. evoluŃia treptată către acceptarea unor alŃi factori capabili să influenŃeze relaŃiile internaŃionale vor determina şi mutaŃii în modelele de abordare teoretică a securităŃii internaŃionale. această perspectivă de abordare trebuie reconsiderată din perspectiva existenŃei unor organizaŃii internaŃionale de tip nou. nu li se recunoaşte calitatea de actori în relaŃiile internaŃionale. companiile comerciale transnaŃionale. circumscrise unui anumit scop. Prin urmare. el formulează concluzia celebră conform căreia condiŃia naturală a omului este starea de război (homo homini lupus). pe stat. regat. Ordinea mondială westfalică. ca principal actor al sistemului internaŃional. Datoria guvernanŃilor şi rolul statului constă în a înlocui egalitatea anarhică prin autoritatea politică ierarhică. indivizii îşi folosesc egalitatea naturală în scopuri distructive. care creează şi impun standarde (precum Consiliul Europei). AcŃiunea pe plan internaŃional este modelată pe baza examinării logice a costurilor şi beneficiilor acesteia. Thomas Hobbes foloseşte ca punct de plecare în consideraŃiile sale despre guvernare caracteristicile naturii umane. o anumită coerenŃă şi predictibilitate a mediului internaŃional.Războiul s-a încheiat cu Pacea de la Westfalia (1648). În virtutea acestei abordări. Având în vedere natura umană. precum puterea de legiferare (precum Uniunea Europeană). suveran exprimate. care a marcat începutul sistemului modern de state. Astfel. partidele politice. De aici. organizaŃiile internaŃionale interstatale nu sunt considerate ca actori de sine stătători în configuraŃia relaŃiilor internaŃionale. comportamentul acestora este considerat ca raŃional. În concepŃia realistă. republică. Leviathanul implică ordinea şi încetarea anarhiei stării naturale. În perioada contemporană. Considerând interesul ca resortul intim al fiecărei acŃiuni a statelor. biserica. 4 . fie prin maşinaŃiuni secrete. nu sunt privite prin prisma capacităŃii lor de a influenŃa mediul internaŃional de securitate.

Morgenthau îşi anunŃă intenŃia de a prezenta o „teorie a politicii internaŃionale” pentru a aduce ordine şi sens masei faptice. cu a sa Politics Among Nations. inclusiv forŃa. Şcoala realistă de gândire consideră. Neorealismul 6. care joacă. Waltz propune o nouă perspectivă. care îşi urmăresc consecvent interesele de putere şi de securitate: „Ideea că politica internaŃională poate fi concepută ca un sistem cu o structură precis definită reprezintă derogarea fundamentală a neorealismului faŃă de realismul tradiŃional”.principiile morale universale nu sunt identice. Anarhia. între state suverane şi egale din punct de vedere al statutului lor. 5 . În atingerea acestor scopuri. consideraŃiile etice nu sunt considerate relevante. Kenneth Waltz (1979. statele folosesc diverse mijloace. The Anarchical Society). Teoria lui Morgenthau se bazează pe un număr de 6 principii. pentru unii realişti. Există teorii realiste tradiŃionale (Morgenthau – Politics among Nations). forŃa militară. . este guvernată de legi obiective. . DiplomaŃia este un instrument de atingere a obiectivelor naŃionale. în abordarea realismului tradiŃional. la fel ca şi societatea. Sistemul internaŃional este anarhic. drept punct de orientare în analiza comportamentului statelor pe scena internaŃională. Realismul clasic 5. În analiza comportamentelor statelor. Natura umană foloseşte. deşi au un conŃinut variabil în spaŃiu şi timp. că valorile morale universale sunt o noŃiune al cărei conŃinut este dificil de identificat. neorealiste (Waltz. în sensul că realismul politic refuză să considere aspiraŃiile morale ale unei naŃiuni ca legi morale care guvernează universul. Theory of International Politics). În realitate.Realismul politic consideră că politica. enumerate în primul capitol: . în general. .puterea şi interesul sunt categorii obiectiv valabile.Interesele statelor – ceea ce motivează acŃiunea pe plan internaŃional – sunt legate de menŃinerea sau creşterea puterii sau a securităŃii. configuraŃia relaŃiilor internaŃionale este dată de distribuŃia puterii. însă. fără a exclude. În timp ce realismul clasic abordează politica internaŃională folosind ca instrumentar caracteristicile demersurilor statelor şi interacŃiunea dintre ele. în sensul lipsei unei ierarhii. are ca principiu de coerentizare acŃiunea raŃională a statelor. uneori. care presupune lupta pentru putere între state în urmărirea intereselor lor naŃionale. este considerat sistematizatorul realismului clasic. diferenŃa cea mai importantă dintre realismul politic şi alte şcoli de gândire este legată de faptul că demersul realist de analiză consideră politica drept o sferă autonomă care trebuie analizată ca o entitate. similare ordinii politice interne. Theory of International Politics) a. Caracteristicile sistemului internaŃional: politica globală este un sistem autosusŃinut. un rol determinant. fără să fie subordonată unor valori extrinseci. Hans Morgenthau. în special în ceea ce priveşte premisa realistă referitoare la caracterul anarhic al mediului internaŃional. ci diferă în funcŃie de epocă şi societate şi nu sunt aplicabile acŃiunilor statelor. moderate (Hedley Bull. care îşi au rădăcinile în natura umană. în general.elementul-cheie care orientează analiza de sorginte realistă a politicii internaŃionale este „conceptul de interes definit în termeni de putere”.

Ca o consecinŃă a acestei diferenŃe de abordare este faptul că. pentru prezervarea intereselor lor de securitate. istorie sau formă de guvernare. Waltz apreciază că structurile politice se definesc şi se disting de ceilalŃi actori mai întâi prin principiul lor ordonator: unităŃile politice sunt structurate în relaŃii ierarhice de autoritate şi subordonare. Ordinea sistemului nu este impusă din exterior. a moralităŃii. judecătoresc în configuraŃii diferite. Distribuirea capacităŃilor între unităŃile sistemului internaŃional face ca ordinile internaŃionale succesive să varieze în funcŃie de numărul marilor puteri (distribuirea capacităŃilor între actori). fără să existe o diviziune a muncii politice sau o diferenŃiere clară între state. arată că. relaŃiile internaŃionale sunt un domeniu de structuri politice anarhice (înŃelese ca neierarhice. la nivel statal. Continuându-şi analiza mediului internaŃional prin folosirea modelului structurii interne. care trebuie să se bazeze pe propriile resurse pentru a-şi realiza interesele. agregarea în jurul unei puteri emergente prezintă riscul iminent de a cădea victimă acelei puteri. religie. de o autoritate superioară. Un sistem al balanŃei de putere funcŃionează cel mai eficient atunci când alianŃele sunt fluide. Din acest motiv. pentru că ea percepe statele ca o concentrare de puteri concurenŃiale întrun mediu anarhic. în ordinile politice anarhice. toate funcŃiile importante trebuie să fie îndeplinite de fiecare stat în parte. lipsită de o autoritate superioară regulatoare. principala diferenŃă între state este de capacitate. statele trebuie să se concentreze asupra puterii lor relative. se formează şi se întrerup în funcŃie de circumstanŃe. cât prin capacitatea de a atinge obiective larg împărtăşite. în funcŃie de forma de guvernare): „Hierarhia presupune relaŃii de supra şi subordonare între părŃile sistemului”. Puterea altora. pentru că „înfrângerea nu le primejduieşte securitatea”. în special cea a marilor puteri. În ordinile anarhice (mediul internaŃional). Ele nu diferă atât prin ceea ce îşi propun să realizeze. Prin contrast. Waltz susŃine că balanŃa politicii de putere prevalează ori de câte ori două sau mai multe state coexistă într-o ordine anarhică. indiferent de valori. lipsite de o structură ierarhică). Waltz subliniază diferenŃa între sistemele bipolare (două superputeri) şi multipolare: teoria balanŃei de putere este emblematică pentru politica internaŃională. Schimbările rapide şi bruşte în raporturile de putere şi în statut în plan internaŃional provoacă acŃiuni de contrabalansare. fiecare stat este o unitate politică separată.Waltz afirmă că modul de funcŃionare a sistemului ca întreg influenŃează şi comportamentul statelor în aceeaşi măsură în care sistemul de guvernare la nivel intern influenŃează evoluŃiile în interiorul unui stat dat. în mod similar cu situaŃia statelor ce interacŃionează pe scena internaŃională. iar nu de funcŃii. este 6 . b. Structurile politice se caracterizează şi prin diferenŃierea funcŃiilor între unităŃile componente (separarea între executiv. unităŃile politice au o tendinŃă de agregare în jurul unui competitor carismatic sau al unui învingător. un alt autor care poate fi considerat drept neorealist. Astfel. În consecinŃă. legislativ. Efortul de echilibrare ajută la menŃinerea stabilităŃii relaŃiilor dintre state. Michael Waltzer. a putut dezvolta o perspectivă diferită asupra puterii. În mediile anarhice. în demersul concentrat asupra caracteristicilor sistemului ca atare. Waltz a putut evita consideraŃiile asupra naturii umane. Într-un sistem anarhic. ci se naşte din interacŃiunea unor actori politici egali din punct de vedere formal. autonomă şi egală din punct de vedere formal.

acumularea de putere este în detrimentul actorilor sistemului internaŃional. -securitate individuală. 7 . aproape sinonim cu cel de putere militară. Cu toate acestea. Lista subiectelor: -Originile teoriei realiste. Nu a fost conturată o definiŃie propriu-zisă a acestui termen. deşi s-a considerat că puterea nu este principalul resort motivaŃional. putere. puterea este atât un mijloc. în ultimă instanŃă. The Struggle for Power and Peace). comportamentul raŃional al statelor constă doar în acumularea de putere. Neorealiştii au considerat că un reper mai bun în aprecierea resorturilor acŃiunii statelor este furnizat de prezumŃia că interesul ultim al statului este dat de securitate. -securitate cooperativă. Rezumatul capitolului: 1. -dilemă de securitate. precum interes naŃional. -securitate societală. în disciplina academică a relaŃiilor internaŃionale termenul de securitate a fost utilizat într-un sens restrâns. 2.întotdeauna o ameninŃare. Waltzer recomandă echilibrul în faŃa unei puteri emergente. în sens obiectiv. Hans Morgenthau a furnizat o definiŃie aproximativă: „Securitatea naŃională trebuie definită drept integritatea teritoriului naŃional şi a instituŃiilor sale” (Politics among nations. iar nu alăturarea la scopurile acesteia. argumentând că acumularea permanentă de putere poate duce la o cursă a înarmărilor. c. satisfacerea altor interese vitale. neorealismul a admis că distribuŃia puterii este factorul cel mai important care determină natura structurii. de dorit. El arată că. cât şi un scop.Conceptul de securitate Obiectivul acestui capitol este de a defini conceptul de securitate şi de a evidenŃia evoluŃia acestuia. Pentru realiştii clasici. -Paradigmele realismului clasic. -securitate colectivă. în sens subiectiv. Arnold Wolfers a arătat: „Securitatea. autorii preferând să utilizeze noŃiuni sinonime. gradul de securitate fiind direct proporŃional cu echilibrul balanŃei militare. reprezintă absenŃa ameninŃărilor la adresa valorilor dobândite. Concepte-cheie: -securitate naŃională. -Anarhia sistemului internaŃional. absenŃa temerii că aceste valori ar putea fi atacate”. în care securitatea fiecărui stat este ameninŃată. Termenul de securitate Până recent. Waltz critică teoria interesului de maximizare a puterii. -Securitatea naŃională din perspectivă neorealistă. -securitate comună. Este posibil ca statele slabe să nu aibă alternativă decât o alegere inspirată şi să spere că alinierea cu puterea învingătoare le va garanta securitatea şi.

unul dintre iniŃiatorii acestei tendinŃe. presupune contracararea ameninŃărilor tradiŃionale interstatale prin transferul de putere de la stat la 8 . securitatea comună aducea în plus numai un set de mijloace mai puŃin confruntaŃionale. prin introducerea conceptului de securitate comună. scopul demersului de definire a conceptului este acela de a analiza modul în care sunt folosite conceptele şi modul în care evoluează discursul politic asupra securităŃii. Conceptul a fost descris ca „imperativul abŃinerii reciproce”. abordată în termeni de intensificare a puterii militare. în cadrul Copenhagen Peace Research Institute) în contextul avangardei teoretice a analizei securităŃii naŃionale şi „societale”. iar accentul continuă să fie plasat pe ameninŃările din partea altor state. legată de cursa înarmărilor şi de ameninŃarea nucleară. se are în vedere nu atât securitatea statului – naŃiune. şi mai ales. arăta că.). securitatea necesită o reŃinere reciprocă şi o apreciere corespunzătoare a realităŃilor epocii nucleare. nevoia de securitate ameninŃă să ducă la intensificarea competiŃiei şi. care consideră un astfel de demers drept o extindere inadecvată a conceptului de securitate. care continua să fie permanent. acest termen era inexact atunci când era folosit în sens general. Conceptul restrâns de securitate şi extinderea sa Conceptul de securitate în sens restrâns Abordarea tradiŃională de către disciplina relaŃiilor internaŃionale a conceptului de securitate s-a concentrat pe stat ca obiect de referinŃă pentru securitate (în special în cadrul realismului). aplicată în mod susŃinut de către state. fără să presupună abandonarea competiŃiei în favoarea cooperării şi fără să presupună un demers de instituŃionalizare sau codificare. b) Securitatea colectivă. În lipsa unei astfel de reconsiderări. inclusiv.Recent. efectele resimŃite de cetăŃeni ca plătitori de taxe etc. la nivel conceptual (pe lângă recomandările concretizate în luarea de măsuri de control al armamentelor). în cele din urmă. Această viziune asupra securităŃii statelor individuale. în anii ’80 a fost adusă o inovaŃie sistemului. Chiar dacă era folosită sintagma „securitate naŃională”. în relaŃiile internaŃionale. a stat la originea unei strategii de securitate care. cât securitatea statului ca entitate teritorială. ameninŃările militare. Acest demers este însă contestat de către partizanii teoriei clasice a „studiilor strategice” („studii de securitate”) tradiŃionale. fiind adecvat doar în acele cazuri excepŃionale în care naŃiunea şi statul erau aproape sinonime. Astfel concepută. Mesajul principal. Paradigma securităŃii rămânea neschimbată – statul este obiectul de referinŃă principal al securităŃii. în condiŃiile anarhiei internaŃionale şi cantităŃilor importante de armament acumulate. ameninŃa să devină contraproductivă (cursa înarmărilor). Dincolo de divergenŃa asupra domeniului de cuprindere a conceptului de securitate. Extinderea înŃelesului conceptului de securitate a) În mod previzibil. a început să fie acceptată provocarea de a dezvolta concepte mai largi despre securitate (Barry Buzan. În anii ’80 s-au constatat lipsa de beneficii pentru securitate şi tulburările produse în sistem de dinamica armamentelor circumscrisă logicii înarmărilor (ineficacitatea în înlăturarea pericolului războiului nuclear. ca actor principal în ordinea mondială westfaliană. o altă extindere a conceptului de securitate. 2. la scăderea nivelului general de securitate. În teoria realistă. Conceptul de securitate comună fusese conceput ca o modalitate de soluŃionare a „dilemei de securitate” a epocii „războiului rece”.

pentru apărarea drepturilor omului. se remarcă faptul că forŃele ONU (sau ale altor organizaŃii internaŃionale . de stabilit dacă el a servit eficient scopurilor propuse. în ciuda controlului exercitat de cei 5 membri permanenŃi). Kant. ci a altei entităŃi. însă. 3. securitatea de stat e identificabilă. principiul a fost invocat cu speranŃe renăscute. prin urmare. îndepărtarea de la teoriile realiste asupra securităŃii. Conceptul nu a fost folosit corespunzător în timpul „războiului rece” datorită disfuncŃionalităŃilor sistemului Cartei ONU (Carta ONU pune în aplicare sistemul securităŃii colective. RaŃiunea care stă la baza conceptului se regăseşte în lucrările lui I.OSCE) sunt folosite nu numai pentru restaurarea păcii între state. iar atunci când statul pune în pericol securitatea individuală pentru asigurarea propriei securităŃi. rămânând. Astfel. Mai exact.autorităŃile internaŃionale (echivalent cu o renunŃare parŃială la suveranitate). În termenii teoriei despre securitate. formularea de obiecŃii din partea şcolilor de gândire adepte ale ideologiei despre stat ca produs al contractului social. din actul originar al delegării puterii de către cetăŃeni. În cadrul acestei federaŃii. ceea ce s-a şi întâmplat. TradiŃia kantiană se regăseşte şi în teoriile păcii democratice (spre exemplu. securitatea naŃională şi alianŃele tradiŃionale sunt o aplicare a realismului în doctrina securităŃii în relaŃiile internaŃionale. ci reprezintă o nouă ordine mondială globală. de altfel. ci şi în interiorul statelor. Realismul a neglijat dimensiunea securităŃii individuale. în sensul că ele reprezintă o asociere punctuală de state care îşi reunesc forŃele pentru atingerea unui scop determinat comun. în măsura în care ideea securităŃii statului ca atare este afectată de desuetudine. se poate afirma că securitatea statului îşi pierde prevalenŃa în faŃa securităŃii individuale. care nu mai este alcătuită de state suverane cu frontiere impermeabile. Teoriile utilitariste pun accent pe „principiul celei mai mari fericiri”. în ultimă instanŃă. teza probabilităŃii reduse ca statele democratice să intre în război unul împotriva celuilalt). În cazul urmăririi necircumstanŃiate a securităŃii de stat. este evident că nu mai poate fi vorba de securitatea statului. alături de Barry Buzan). În perioada posterioară „războiului rece”. în care „politica internaŃională” este depăşită de „politici interne la scală globală” (teză susŃinută de Bjorn Moller. Conceptul securităŃii colective este de extracŃie liberală şi este. în termeni de suveranitate şi integritate teritorială. securitatea individuală poate fi afectată. prin ideea sa de creare a unei federaŃii a statelor lumii. derogatoriu de la abordarea realistă a ordinii internaŃionale. Acest aspect poate marca trecerea la o nouă ordine mondială. În măsura în care intervenŃia umanitară poate fi legitimată ca un promotor al securităŃii. Centrarea exclusivă a noŃiunii de securitate pe dimensiunea entităŃii politice poate atrage. reprezentant al şcolii de la Copenhaga. pierzându-şi autoritatea politică. Securitatea colectivă presupune formarea unei largi alianŃe a actorilor. c) Tot astfel. cu scopul de a răspunde în comun la orice pericol la adresa securităŃii lor care ar putea apărea. a cărui autoritate derivă din voinŃa generală. 9 . b. care se poate dovedi compatibil cu apărarea suveranităŃii. statul fiind singurul obiect de referinŃă al securităŃii. Obiectul de referinŃă al securităŃii a. Admiterea legitimităŃii teoretice a conceptului de intervenŃie umanitară atrage. statele s-ar putea uni pentru a sancŃiona oricare stat care ar comite o agresiune. se poate susŃine că acesta nu îşi îndeplineşte obligaŃia contractuală. în anumite privinŃe.

Securitatea economică din perspectiva fundamentului economic al puterii militare se bazează pe constatarea că puterea economică este „fungibilă”. „Securitatea economică” are. la rândul său.c. Se poate obiecta că această afirmaŃie are o valoare relativă. opresiv poate ameninŃa securitatea drepturilor fundamentale ale individului (Germania hitleristă. -securitatea militară. Există şi o categorie intermediară care poate intra în discuŃia despre obiectul de referinŃă al securităŃii: colectivităŃile. Lista subiectelor: -Conceptul restrâns de securitate. dar şi la conflicte armate clasice interstatale (de factură clausewitziană). fie ca aspect distinct al dimensiunii de securitate.Hobbes). Concepte cheie: -securitatea politică.). practic. 10 . care poate duce la conflicte armate civile (bellum omnium contra omnes . -securitatea economică. se poate transforma.Dimensiunile securităŃii Obiectivul acestui capitol este de a demonstra că securitatea este un concept multidimensional. În acelaşi timp. -Obiectul de referinŃă al securităŃii. -securitatea ecologică. Rezumatul capitolului: a) Dimensiunea politică a securităŃii are în vedere relaŃia dintre stat şi cetăŃenii săi. grupurile etnice sau naŃiunile. o ameninŃare la adresa securităŃii individuale (statele slabe. Teoria păcii democratice susŃine că forma de organizare internă democratică este un inhibitor puternic împotriva războiului declanşat de către statul care promovează principiile democratice în relaŃia cu cetăŃenii săi. -securitate societală. -securitate umană. în teoria relaŃiilor internaŃionale. 3. în orice fel de valoare economică. regimurile totalitare etc. se încearcă circumstanŃierea ideii generale. Acceptarea acestei posibilităŃi dă naştere noŃiunii de securitate societală. Fără a absolutiza valoarea acestei noŃiuni. ea este privită fie din perspectiva fundamentului economic al puterii militare. Chiar în cazul în care se admite premisa că statul a fost creat pentru îmbunătăŃirea stării de securitate a cetăŃenilor săi. chiar în mediul de gândire occidental în care a apărut. lipsa legitimităŃii regimului la putere. -ConŃinutul securităŃii comune. un deficit de autoritate poate constitui. lupta pentru autonomie sau segregare). este posibil ca acesta să devină o sursă de ameninŃare la adresa securităŃii acestora. -Principiile securităŃii colective. b) Dimensiunea economică. două înŃelesuri distincte. ea urmând a fi testată în fiecare caz în parte. Aspecte politice ale relaŃiilor internaŃionale. prin afirmaŃia că „democraŃiile nu poartă războaie de agresiune împotriva altor democraŃii”. Un „Leviatan” excesiv de autoritar.

În consecinŃă. energie electrică) pentru acoperirea deficitului energetic. Ideea generală a fost că o reŃea de interdependenŃe va funcŃiona ca un inhibitor puternic împotriva războiului. gaze naturale. în condiŃii care să permită evoluŃia. care are ca obiect de referinŃă o colectivitate (deşi nu statală). În consecinŃă. În primul rând. este deosebit de sugestivă. Există câteva maniere de abordare a unei astfel de situaŃii: Autarhia poate îmbunătăŃi securitatea economică (metodă folosită de fosta URSS) şi constituie o modalitate defensivă de obŃinere a invulnerabilităŃii. dacă nu pe termen scurt. noŃiunea de securitate economică presupune invulnerabilitate la hazardul economic. Preocupările de asigurare a securităŃii trebuie să aibă ca obiect de referinŃă pe individ sau umanitatea ca atare. Aceasta a fost abordarea Ńărilor europene la fondarea ComunităŃii Cărbunelui şi a OŃelului (1947). unele state au ales autosuficienŃa economică. Intensificarea interdependenŃei. Această abordare era foarte răspândită în America anilor destinderii (începutul anilor ’70). războiul economic poate fi un substitut funcŃional pentru folosirea puterii militare. Dimensiunea economică. aspect distinct al dimensiunii de securitate. sinonimă cu potenŃialul de mobilizare militară. ca opŃiune de securitate naŃională. Pe de altă parte. pentru prevenirea pericolului rămânerii fără provizii din cauza întreruperii furnizării dintr-o sursă unică. Statul este un mijloc pentru asigurarea securităŃii individului. care credeau în efectele benefice ale comerŃului asupra climatului internaŃional de securitate. subiectul central al oricărui demers de analiză asupra situaŃiei de securitate. c) Dimensiunea societală Curentul „idealist” (inclusiv mişcarea şcolii studiilor pacifiste) a susŃinut că oamenii sunt. O abordare moderată a chestiunii – securitatea societală. Mai precis. în ultimă instanŃă. În al doilea rând. a 11 . prosperitatea este. este definită drept „abilitatea unei societăŃi de a persista în caracterul său esenŃial în condiŃii schimbătoare şi ameninŃări posibile sau efective. este unul dintre cele mai moderne moduri de a asigura securitatea economică. Embargoul asupra comerŃului este o metodă de a împiedica acest lucru. la fel cum puterea militară poate folosi pentru afectarea economiei adversarului în cazul blocadelor. printre care UE şi SUA. de unde preferinŃa de a nu contribui la dezvoltarea economică a adversarilor. cel puŃin pe termen mediu şi lung. în sensul de diseminare a resurselor naŃionale între mai mulŃi actori şi în cât mai multe domenii. militarizarea excesivă poate afecta potenŃialul de mobilizare într-o etapă ulterioară. mai ales în cazul puterilor intrate într-o fază de declin. chiar până la integrare. în domeniul aprovizionării cu materii prime strategice (petrol. Diversificarea. Ricardo). şi nu un scop în sine. militarizarea (chiar şi menŃinerea trupelor gata pregătite) presupune un efort financiar. practic. puterea economică a unei naŃiuni este o ameninŃare latentă la adresa adversarilor săi. Tot paradoxal.În ultimă instanŃă. În mod paradoxal. Este strategia folosită în prezent de multe state. este vorba de menŃinerea. cauzat de disfuncŃionalitatea sistemului. afectând inevitabil economia civilă. această poziŃie este în contradicŃie cu vederile liberale asupra comerŃului internaŃional (Smith. de unde conceptul de securitate umană.

Specificitatea implicaŃilor ideologiilor asupra securităŃii izvorăşte din aceea că vizează bazele relaŃiei dintre stat şi societate. ca urmare a constatării degradării mediului. sau al puterii (conform teoriilor clasice şi tradiŃionale). Scenarios for the Post Cold War Era. religie. având rolul de a asigura funcŃionarea organismului. Ideea de stat poate fi circumscrisă şi existenŃei unui simŃ al scopului naŃional (prezervare rasială. sau de forŃa naŃionalismului. asociere. Aceeaşi dorinŃă generează o serie de riscuri la adresa securităŃii unor alte state învecinate. Riscurile la adresa securităŃii sunt legate de fenomenul migraŃiei. Printre formele pe care le mai poate îmbrăca ideea de stat se numără ideologiile (politice. identitate naŃională şi obiceiuri” (Ole Waever. proprietăŃii. şi ideea de stat-scop. Astfel. În demersul de identificare a subiectului securităŃii naŃionale. El preferă să pună accentul pe legătura existentă între persoane şi entitatea statală căreia îi aparŃin. London.modalităŃilor tradiŃionale de limbaj. d) Dimensiunea ecologică Deceniul 9 al secolului XX (1987) a marcat momentul în care s-a recunoscut existenŃa unei probleme ecologice. apărarea externă) nu este satisfăcătoare. Acesta poate deveni şi o problemă de securitate politică. conceptele abstracte sunt vulnerabile la suprapunerea peste alte idei (exemplu: democraŃia şi dreptul la liberă exprimare: cum să fie promovată o politică de securitate pentru democraŃie dacă problema propagandei antidemocratice rămâne nesoluŃionată?). Recunoaşterea declinului ecologic nu a coincis. autorul arată că lărgirea domeniului de analiză a conceptului de securitate ridică problema imaginării strategiilor pentru contracararea diverselor tipuri de riscuri corespunzătoare. apartenenŃă la o anumită civilizaŃie). autorul apreciază că referirea la funcŃiile de bază ale statului (asigurarea ordinii publice. împrejurare cu un potenŃial însemnat de ameninŃare la adresa securităŃii. religioase sau sociale). Concluzia autorului. Buzan identifică riscuri de securitate la adresa statului care vin din interiorul entităŃii politice respective (dorinŃa de afirmare a propriei identităŃi a persoanelor care alcătuiesc naŃiunea). conceptul de securitate naŃională presupune că obiectul securităŃii este naŃiunea. Problema pe care o identifică Buzan este aceea că ideile. cu acceptarea existenŃei unei 12 . spre deosebire de teoriile clasice şi tradiŃionale (în care politica de securitate gravitează în jurul raporturilor de putere). Dacă admitem că naŃiunea este un grup de persoane cu acelaşi patrimoniu cultural sau rasial şi care locuiesc în aceeaşi zonă. Buzan este de părere că această legătură se întemeiază pe un motiv mai profund decât tendinŃa de a evita starea naturală. însă. afectând statele slabe (în caz de secesiune). economice. Societal Security: the Concept. in The European Security order recast. Pinter 1990). În demersul său de analiză aplicată. unul dintre scopurile securităŃii naŃionale ar putea fi protecŃia şi exprimarea acelui grup cultural. În cadrul analizei pe care o face diferitelor tipuri de state. este că acestea se confruntă cu diverse tipuri de riscuri la adresa securităŃii.instituŃiile. tensiunea creată în relaŃiile interstatale nefiind cauzată de mutaŃiile în raporturile de putere. cu toate riscurile de securitate pe care le presupune aceasta. Barry Buzan analizează statul drept o entitate alcătuită din baza fizică . cultură. derivate din specificul relaŃiei cu naŃionalitatea respectivă. de această dată. după ce examinează diferite tipuri de state în funcŃie de raporturile lor cu naŃiunea care le compune.

Definirea intereselor naŃionale Sintagma interes naŃional îşi are originea cu mult în urmă şi este asociată cu apariŃia statului naŃional în secolele XVII-XVIII. însă. În majoritatea cazurilor. .Dimensiunea societală a securităŃii. Lista subiectelor: -Dimensiunea politică a securităŃii. se poate aprecia că statul naŃional continuă să fie încă cel mai important „jucător” în arena mondială. Elementul central pentru definire îl constituie ideea de interes. -interes naŃional vital. la 1589. Ridicarea prea multor probleme la statutul de „probleme de securitate” poate avea ca efect transformarea temei respective în tabu şi. Există trei moduri în care problemele de mediu pot fi subsumate noŃiunii de securitate: probleme de mediu cauzate de război (iarna nucleară. 4. Termenul este greu de surprins într-o definiŃie unanim acceptată. nu a statului. problemele de mediu pot fi cauza unui război al resurselor (în zone cu resurse puŃine – de pildă. dezbatere purtată la începutul anilor ’80. problemele de mediu pot constitui ele însele ameninŃări directe la adresa securităŃii. conceptul de securitate ecologică presupune considerarea individului. Ca o limită operaŃională la tendinŃa de extindere a domeniului noŃiunii de securitate. în structura lor intrând elemente cognitive. în mod firesc. delegitimizarea sa ca subiect al discursului politic său academic. prin urmare. Ele presupun organizare. literatura de specialitate semnalează fenomenul securizării problematicii discursului oficial. descifrarea intereselor naŃionale ale statelor. când se considera că şi un război nuclear pe scară redusă ar fi putut crea un dezastru climatic şi ecologic). pare a fi fost primul care a folosit acest concept..Dimensiunea ecologică a securităŃii. afective şi volitive. -raŃiune de stat. . Studierea relaŃiilor internaŃionale necesită. 1.Interesele naŃionale Obiectivul central al acestui capitol este de a înŃelege ce este acela un interes naŃional şi modul cum se stabilesc interesele naŃionale. Rezumatul capitolului: În pofida apariŃiei a numeroşi actori noi şi puternici pe scena internaŃională. Concepte cheie: -interes naŃional. Interesele reprezintă orientări selective.probleme de securitate.Dimensiunea economică a securităŃii. ca obiect de referinŃă al securităŃii. . 13 . Statele reprezintă încă elementul fundamental al sistemului internaŃional actual. marginalizarea oponenŃilor ideologici. relativ stabile şi active spre anumite domenii de activităŃi. Giovani Botero. apa în Orientul Mijlociu). constanŃă şi eficienŃă. ca orice concept utilizat politic. afectând baza fizică a statelor (vulnerabilitatea Olandei sau a Bangladeshului la ridicarea nivelului apei).

James Rosenau înŃelege prin interes naŃional „tot ceea ce este mai bun” pentru o societate naŃională. suveranităŃii şi independenŃei statului român. Dacă nu se realizează. 2. protecŃia şi securitatea membrilor ei. • Interese periferice. habitatul. singurele în măsură să îi garanteze un statut de independenŃă şi suveranitate şi să îi permită o dezvoltare economică. asigurarea bunăstării. Conform strategiei de securitate naŃională a României. în general. voluntare. a celor două organizaŃii. Este vorba de capacitatea unui popor. Interesele naŃionale ale României Interesele naŃionale potrivit Strategiei de dezvoltare a României din 2001: – menŃinerea integrităŃii. – garantarea drepturilor şi libertăŃilor democratice fundamentale. politică şi socială similară Ńărilor democratice. Dacă nu se realizează. Clasificarea intereselor naŃionale Interesele de bază (categorii): • Apărarea patriei. • Bunăstarea economică. interes naŃional e format dintr-un „sâmbure tare”. unei naŃiuni de a-şi asigura hrana. – realizarea condiŃiilor pentru integrarea României ca membru al NATO şi UE. La rândul său. • Interese majore (importante). de aceea. cele necesare unei vieŃi prospere. se vor produce daune care vor afecta eventual interesele naŃionale vitale. – afirmarea identităŃii naŃionale şi promovarea acesteia ca parte a comunităŃii de valori democratice. siguranŃei şi protecŃiei cetăŃenilor României. vor fi consecinŃe imediate asupra intereselor naŃionale vitale. – dezvoltarea economică şi socială a Ńării. în pas cu dezvoltarea contemporană. Se referă la interesul unei naŃiuni de a stabili şi de a păstra un mediu (o conjunctură) internaŃională politică şi economică în care să se poată simŃi în siguranŃă. la libertatea de a alege propria formă de guvernare şi propriile instituŃii politice (stabilirea legitimităŃii sau difuzarea valorilor fundamentale ale naŃiunii). unităŃii. interesele naŃionale sunt definite ca acele stări şi procese bazate pe valorile asumate şi promovate de societatea românească prin care se asigură prosperitatea. ceea ce este mai important. Reducerea susŃinută a marilor decalaje care despart România de Ńările dezvoltate europene. cu obligaŃii şi drepturi depline. 3. • Ordinea mondială. Aspectul se referă la protecŃia fizică a cetăŃenilor unui stat naŃional şi la păstrarea integrităŃii teritoriale a acestuia. prezent în orice împrejurare şi un „înveliş” format din elemente variabile ce se modifică în funcŃie de împrejurările istorice. stabilitatea şi continuitatea statului. În literatura de specialitate americană se disting următoarele categorii de interese: • Interese vitale. 14 . ci din opŃiunile politice şi. ale elitei la putere.Hans Morgenthau afirma că ceea ce numim. valorificarea şi dezvoltarea patrimoniului cultural naŃional şi a capacităŃii de creaŃie a poporului român. Interesele naŃionale nu derivă din factori externi. • Libertatea (promovarea valorilor) se referă la păstrarea sistemului politic al statului şi. România trebuie să devină componentă. este puŃin probabil ca interesele vitale să fie afectate. Dacă nu se realizează.

a egalităŃii şanselor. în conformitate cu standardele NATO. – diversificarea şi strângerea legăturilor cu românii care trăiesc în afara graniŃelor Ńării. – garantarea ordinii constituŃionale. dinamică şi pragmatică. a resurselor naturale. combaterea sărăciei şi a şomajului. pentru consolidarea stabilităŃii şi reglementarea crizelor. a obiectivelor şi principiilor cartei ONU. bazată pe respectarea tratatelor şi acordurilor internaŃionale la care românia este parte. prin: asigurarea libertăŃilor democratice ale cetăŃenilor. integrarea interculturală şi subsidiaritatea în actul de guvernare. unităŃii şi integrităŃii teritoriale a statului român. a calităŃii factorilor de mediu. – modernizarea instituŃiilor de apărare naŃională. – armonizarea relaŃiilor interetnice şi edificarea statului civic multicultural. – reforma administraŃiei publice şi dezvoltarea regională. perfecŃionarea mecanismelor economiei de piaŃă şi a disciplinei financiare. – îmbunătăŃirea capacităŃii de participare la acŃiunile internaŃionale pentru combaterea terorismului şi a crimei organizate. consolidarea mecanismelor de respectare şi aplicare a legii. suveranităŃii. – asigurarea securităŃii ecologice. – asigurarea stabilităŃii sistemului financiar-bancar şi a echilibrului social. În apărarea şi promovarea intereselor sale naŃionale România va respecta principiile dreptului internaŃional. având drept garanŃii ale securităŃii participarea socială. – optimizarea capacităŃii de apărare naŃională. în corelaŃie cu practicile şi reglementările europene. dezvoltarea instituŃiilor de educaŃie. obiectivele politicii de securitate naŃională care asigură înfăptuirea intereselor naŃionale Obiectivele de securitate naŃională a româniei stabilesc orientarea efectivă şi reprezintă reperele de bază ale acŃiunii practice. întărirea autorităŃii instituŃiilor statului. 15 . Strategia de securitate naŃională a României fixează următoarele obiective: – păstrarea independenŃei. astfel încât îndeplinirea lor coerentă. în condiŃiile specifice ale aderării la NATO şi integrării Ńării în Uniunea Europeană. sectoriale. – îmbunătăŃirea stării de sănătate a populaŃiei şi protecŃiei copilului. la nivelul standardelor internaŃionale. – relansarea economiei naŃionale. 4. în conformitate cu standardele NATO. perfecŃionarea sistemului politic şi dezvoltarea modalităŃilor de realizare a solidarităŃii sociale. aprofundarea reformei în justiŃie. consolidarea statului de drept şi a mecanismelor democratice de funcŃionare a societăŃii româneşti. va dezvolta spiritul de dialog şi cooperare cu toate organizaŃiile internaŃionale şi statele interesate în realizarea stabilităŃii şi securităŃii. – participarea activă la acŃiunile de cooperare internaŃională pentru combaterea terorismului şi a crimei organizate transfrontaliere. – acŃiuni diplomatice şi o politică externă creativă.– protecŃia mediului înconjurător. – dezvoltarea relaŃiilor de bună vecinătate şi a unei conduite participative pe plan regional. – dezvoltarea societăŃii civile şi a clasei de mijloc. a diferitelor instituŃii ale statului. a drepturilor şi îndatoririlor constituŃionale. corelată şi interdependentă să garanteze şi să conducă la realizarea şi afirmarea intereselor fundamentale ale Ńării. cercetare şi cultură.

greu de controlat. în timp ce conflictele regionale si cele interne ar putea fi mai frecvente. fie ca reprezinta rezultatul al unor strategii si programe. iar tranzitia post-bipolara s-a încheiat. probabilitatea unui conflict militar de mare amploare este redusa. -Clasificarea intereselor naŃionale. Rezumatul capitolului: Mediul internaŃional de securitate La început de mileniu. -hegemonie. bazata pe o logica bipolara . lumea a intrat într-o noua faza a evolutiei sale. la mecanismele de distributie a acestora si la piete. iar germenii constructiei unei noi arhitecturi globale de securitate ocupa un loc tot mai important în cadrul preocuparilor comunitatii internationale. marcata de coexistenta si confruntarea unor tendinte pozitive majore cu altele care genereaza amenintari si pericole. Concepte-cheie: -mediu de securitate. Proliferararea noilor riscuri si amenintari . cât si în cel al diferentelor identitare de natura etnica. -bipolarism. Mediul de securitate international se afla într-o schimbare rapida. Majoritatea schimbarilor sunt însa însotite de o mare doza de incertitudine ca natura. iar unele pot avea caracter surprinzator. -Interesele naŃionale ale României. -Stabilirea intereselor naŃionale. într-o anumita masura.de natura asimetrica – amplifica aspectele de insecuritate ale mediului global. fapt ce conduce la destructurarea vechii 16 . Lista subiectelor: -Conceptul de interes naŃional. culturala sau ideologica. amploare si durata. Obiectivele majore ale acestei perioade s-au realizat. previzibile. motoarele conflictelor operând atât în domeniul accesului la resurse.– implicarea societăŃii civile în realizarea obiectivelor strategiei de securitate. Realizarea acestor obiective va produce modernizarea structurală a societăŃii româneşti şi va accelera rezolvarea marilor probleme cu care aceasta se confruntă. -ordine mondială. va realiza şi va proteja interesele naŃionale. -multipolarism. fie ca decurg din evolutia obiectiva a mediului de securitate.Mediul internaŃional de securitate Obiectivul acestui capitol îl constituie prezentarea trăsăturilor mediului actual de securitate şi descifrarea evoluŃiilor şi tendinŃelor prealabile de evoluŃie al acestuia.caracterizata de rivalitate si capacitate de anihilare reciproca a unor blocuri de state . -globalizare. 5. În acest context. va asigura securitatea naŃională a Ńării şi a cetăŃenilor ei. seismic si de discontinuitate.a disparut. lumea continua sa ramâna puternic conflictuala. Unele schimbari sunt. Pe ansamblu. iar efectul lor direct sau cumulat . religioasa. Vechea ordine mondiala.

în paralel cu multiplicarea formelor si cresterea ponderii interventiei actorilor nestatali în dinamica relatiilor internationale. cât si noi riscuri si amenintari. globalizarea profileaza o sansa reala de evolutie economica pozitiva. precum si de criminalitatea transfrontaliera în crestere.ordini internationale astfel ca. confruntarea principala se poarta între valori fundamental diferite. În acesta lume complexa. La nivel regional.U. structurat în retele transfrontaliere. securitatea internationala tinde tot mai mult sa-si manifeste caracterul indivizibil. Principial.A. multe dintre aceste tensiuni au potential exploziv. creând atât oportunitati de dezvoltare. atât în sud-estul Europei îndeosebi în Balcanii de Vest si în regiunea Marii Negre . stabile si predictibile. ofera oportunitati si prezinta riscuri la adresa valorilor si intereselor nationale. genereaza noi provocari. În contextul acestei configuratii complexe a scenei globale. marfuri si capital. nici un stat nu este la adapost si nici unul nu trebuie sa ramâna în afara proceselor globale. Mediul de securitate este caracterizat preponderent de urmatoarele tendinte majore: accelerarea proceselor de globalizare si de integrare regionala. parteneriatul strategic cu S. precum si dezvoltarea tehnologica au creat premise favorabile pentru racordarea noilor democratii la zona de prosperitate si securitate euro-atlantica. între democratie si totalitarism.capabil sa asigure expansiunea libertatii si democratiei. concomitent cu proliferarea actiunilor având ca scop fragmentarea statala. pentru ca. Globalizarea este principalul fenomen care influenteaza mediul de securitate contemporan. între care cele mai semnificative sunt: apartenenta la Alianta Nord-Atlantica. revigorarea eforturilor statelor vizând prezervarea influentei lor în dinamica relatiilor internationale. regiuni întregi sunt afectate de stari de instabilitate si conflict. împotriva statelor democratice si a fortelor politice rationale din statele angajate în procesul democratizarii.persista sau sporesc în intensitate stari de tensiune determinate de vechi dispute de natura etnica sau religioasa. însotita de accentuarea tendintelor regionale anarhice. dar înscrierea pe aceasta tendinta nu este o certitudine garantata pentru fiecare tara. se constituie în oportunitati strategice importante. de saracie si frustrare care genereaza sau favorizeaza amplificarea noilor riscuri si amenintari. Ca urmare. Tendintele majore ce guverneaza evolutiile globale în epoca post-bipolara creaza îngrijorari justificate. politic. coroborate cu situatia sa geopolitica. În acest mediu. nici un stat nu se poate izola sau ramâne neutru. convergenta rezonabila a eforturilor consacrate structurarii unei noi arhitecturi de securitate. Lichidarea comunismului ca sistem politic si instaurarea democratiei în Europa Centrala si de Est.. si este determinata de agresiunea majora a terorismului international de sorginte extremist-religioasa. integrarea în spatiul economic. extinderea NATO si a Uniunii Europene. iar comunitatea internationala este tot mai constienta de raspunderile globale ce îi revin. în perspectiva urmatorilor 10-15 ani. separatiste ori de contestare a frontierelor existente. cel mai mare risc este acela de a ramâne în afara proceselor globalizatoare pozitive. în caz contrar. cresterea 17 . unele pot avea un impact major asupra securitatii României. ea depinde de capacitatea statelor de a exploata astfel de oportunitati. apta sa creeze prosperitate. aceste fenomene. pentru o tara. ordinea globala va arata sensibil diferit. deschiderea frontierelor. Pentru România. intensificarea fluxurilor de persoane. în conditiile în care dinamica relatiilor internationale favorizeaza eforturile vizând constructia unui nou echilibru international . Dintre acestea. dinamica si turbulenta. cultural si de securitate comunitar.

experienta acumulata în participarea la misiuni internationale în sprijinul pacii. Concepte cheie: -risc-risc asimetric. gradul ridicat de interoperabilitate a institutiilor de securitate si aparare ale României cu structurile similare ale statelor membre ale Aliantei Nord-Atlantice si Uniunii Europene. pericol şi vulnerabilitate şi implicaŃiile lor asupra securităŃii naŃionale. generate preponderent din mediul international. de natura militara sau non-militara. din perspectiva posturii de tara membra a Aliantei Nord-Atlantice si a Uniunii Europene. Se înscriu în aceasta categorie si riscurile ce privesc securitatea si apararea frontierelor. distantele geografice devin tot mai putin importante. -managementul riscurilor. o serie de amenintari noi. inclusiv cele ce se manifesta sub forma agresiunilor informatice sau informationale. -gestionarea riscurilor. si pot afecta grav starea de securitate a cetatenilor români.într-o anumita masura . desi pericolul unui razboi clasic.rolului si a ponderii regiunii Marii Negre în preocuparile de securitate si energetice ale Europei. -Trăsăturile mediului internaŃional de securitate. În fapt.de cel intern. -vulnerabilitate.Riscuri. a statului român sau a institutiilor de securitate din care România face parte. -pericol. tind sa devina tot mai difuze. În acelasi timp însa. -Caracteristicile globalizării. Pericolul creat de astfel de evolutii negative poate fi substantial potentat în cazul asocierii lor. -ameninŃare. precum si între cele externe sau interne. ameninŃări şi vulnerabilităŃi la adresa securităŃii naŃionale Obiectivul principal al acestui capitol îl reprezintă elucidarea conceptelor de risc. ameninŃare. astfel ca aparitia si dezvoltarea unor asemenea fenomene negative trebuie descoperite indiferent de locul unde se produc. inclusiv 18 . al unor agresiuni militare conventionale este foarte putin probabil. În aceste conditii. îndeosebi în conditiile în care granitele dintre amenintarile globale si cele regionale. riscurile si amenintarile la adresa securitatii nationale a României sunt percepute. neglijarea unor astfel de riscuri ar putea genera vulnerabilitati majore din perspectiva securitatii proprii si a capacitatii de actiune pentru îndeplinirea obligatiilor asumate la intrarea în NATO si în Uniunea Europeana. dar si . 6. asimetrice. evaluarea lor trebuie facuta prin prisma caracterului indivizibil al securitatii globale. Lista subiectelor: -Caracterizarea mediului actual de securitate. în principal. în conditiile în care segmente importante ale granitelor Românei reprezinta si frontiera estica a celor doua organizatii. iar contracararea lor oportuna si ferma. Rezumatul capitolului: În contextul acestei analize. -EvoluŃii şi tendinŃe în mediul internaŃional de securitate. în conditiile accelerarii proceselor globalizatoare si ale dezvoltarii tehnologice. tind sa creasca sub raportul gradului de pericol si al probabilitatii de producere.

sa ramâna vulnerabile în fata terorismului international. iar tentatia dobândirii lor sporeste amenintator. Londra. actiunile de aceeasi natura executate la Madrid.la distante mari fata de granitele nationale. Caucaz. precum si cele care au avut loc în Orientul Apropiat. Moscova sau Istanbul. arealul strategic în care este situata România este înca bogat în conflicte locale. Africa.si intra-statale. cu puternice implicatii pentru pacea si securitatea regionala si europeana. care au facut din Europa un loc mai sigur si mai prosper. inter. Retelele teroriste internationale au acces la tehnologia moderna si pot beneficia de transferuri bancare si mijloace de comunicare rapide. în conditiile în care regimurile nedemocratice. de suportul criminalitatii transfrontaliere organizate ori de sprijinul regimurilor corupte sau incapabile sa guverneze democratic. Conflictele regionale: În pofida evolutiilor pozitive din ultimul deceniu si jumatate.aflate în afara controlului statal. determina ca fiecare stat în parte cât si comunitatea internationala în ansamblu. de Sud si Sud-Est. Se amplifica.consecintele actiunilor lor pot deveni devastatoare. favorizeaza dezvoltarea unei piete negre active pentru astfel de mijloace. 19 . îndeosebi în cazul regimurilor animate de ideologii politice sau religioase extremiste. ca si cerintele globalizarii. Accesul la astfel de mijloace devine tot mai usor din punct de vedere tehnologic. dovedesc faptul ca terorismul international de sorginte extremist-religioasa. inclusiv prin actiuni comune desfasurate în zonele care generaza terorism. Produs auxiliar al dezmembrarii. concomitent cu reducerea garantiilor de comportament responsabil al autoritatilor ce intra în posesia lor. astfel ca imperativul contracararii acestui flagel si al cooperarii fortelor democratice pentru contracararea lui constituie o cerinta vitala. valorile si interesele sale ca stat membru al comunitatii europene si euroatlantice sunt urmatoarele: Terorismul international: Atacurile teroriste din 11 septembrie 2001.inclusiv în Europa . Asia Centrala. mai mult sau mai putin violente. iar . de infrastructura si asistenta oferite de organizatii etnico-religioase extremiste. autoritatea redusa exercitata de unele guverne asupra complexelor lor militare. chimice. de asemenea. Din perspectiva preocuparilor pentru securitatea nationala. Principalele riscuri si amenintari care pot pune în pericol securitatea nationala a României. Caracterul deschis al societatilor democratice moderne. a democratiei si celorlalte valori fundamentale pe care se întemeiaza comunitatea euro-atlantica. precum si existenta unor regiuni . totalitare pot asigura cel mai periculos suport operational si logistic. Proliferarea armelor de distrugere în masa: Armele nucleare. structurat în retele transfrontaliere. Colapsul sau evolutia anarhica a unor state posesoare de arme de distrugere în masa.prin accesul posibil la armele de distrugere în masa . reprezinta cea mai grava amenintare la adresa vietii si libertatii oamenilor. devine o responsabilitate majora a unei guvernari democratice eficiente. preocuparile pentru dezvoltarea mijloacelor de transport la tinta a unor astfel de arme si pentru realizarea si stocarea produselor cu dubla utilizare. Ele pot provoca pierderi masive de vieti omenesti si distrugeri materiale de mare amploare. amplificarea fenomenului terorist si proliferarea armelor de distrugere în masa reprezinta principalul factor generator de incertitudine în domeniul securitatii globale. asupra unor obiective-simbol ale civilizatiei si puterii americane. biologice si radiologice constituie o alta amenintare deosebit de grava din punctul de vedere al potentialului de distrugere. a unor state multinationale din zona.

determina irosirea multor resurse si perpetueaza saracia. activitati de spalare a banilor si alte aspecte ale criminalitatii economico-finaciare. astfel de activitati sunt favorizate de existenta conflictelor locale si. spatiul de interes strategic în care se afla România este sursa. În acelasi timp. la rândul lor. domeniu în care în România .conflictele inter-etnice sau religioase . în deplin acord cu principiile democratiei si cerintele respectarii drepturilor omului. tendinte separatiste si situatii de instabilitate prezente în proximitatea strategica a României. provenind din mediu sau reflectând degradarea acestuia. inundatii. Prin numarul lor mare.sau meteo-climatice grave (cutremure. guvernarea ineficienta pune adesea în pericol exercitiul normal al drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului. Criminalitatea transnationala organizata: Reprezinta atât o expresie a proliferarii unor fenomene negative care se amplifica în conditiile globalizarii.s-au înregistrat. conflicte cu un puternic substrat politic reprezinta o amenintare grava la adresa securitatii regionale. de Sud-Est si de Est revine capacitatii statelor si a societatilor de a promova o gestiune eficienta a treburilor publice. de a garanta exercitarea responsabila si eficienta a puterii. de asemenea. inclusiv ca urmare a unor activitati umane periculoase. de natura geo-fizica. progrese remarcabile. Pe fondul unei astfel de situatii. perturbarea substantiala a vietii 20 .inclusiv a celor ce vizeaza protectia identitatii nationale . dispute teritoriale. lipsa de transparenta si de responsabilitate publica. trafic de narcotice. guvernarea ineficienta. însa. Un rol important în procesul de consolidarea a stabilitatii si securitatii noilor democratii din Europa Centrala. meteo-climatica ori asociata. Expresia publica a acestor exigente este buna guvernare. pusa în pericol de o serie de fenomene negative grave. cât si o consecinta directa a gestionarii ineficiente a schimbarilor politice. submineaza încrederea cetatenilor în institutiile publice si poate constitui o amenintare majora la adresa securitatii statelor. trafic de produse contrafacute. Prin natura si amploarea lor. munitii si explozivi.putând genera crize umanitare cu impact transfrontalier. Între acestea. Securitatea nationala poate fi. se pot înscrie: catastrofele naturale sau alte fenomene geo.ca si în majoritatea statelor din aceasta regiune . economice si sociale profunde care s-au produs în Europa Centrala si de Est în procesul disparitiei regimurilor comuniste. de ineficienta administratiei publice. noile democratii din aceasta regiune continua sa se confrunte cu numeroase fenomene negative care afecteaza calitatea actului de guvernare. daunatoare sau iresponsabile. alaturi de alte stari tensionate. În aria de interes strategic a României. chiar daca. În acest context. alte forme de violenta si criminalitate si favorizeaza terorismul.în fapt. asa-numitele “conflicte înghetate” din aceasta regiune. majoritatea acestora sunt tinute sub control. genereaza incertitudine strategica. migratie ilegala si trafic de fiinte umane. zona de tranzit si destinatie a unor activitati criminale grave constând în: trafic ilegal de armament. afectata de coruptie institutionala si clientelism politic. afecteaza îndeplinirea obligatiilor internationale . în anii care au trecut de la prabusirea regimurilor comuniste. catastrofele industriale sau ecologice având drept consecinte pierderi mari de vieti omenesti. Ele alimenteaza. pot favoriza terorismul si proliferarea armelor de distrugere în masa sau pot sa contribuie la perpetuarea regimurilor separatiste. tendinta de epuizare a unor resurse vitale. de asemenea. de birocratie excesiva si tendinte autoritariste. încalzirea globala si alte modificari bruste si radicale ale conditiilor de viata). în urma unor importante eforturi ale comunitatii internationale.

Lista subiectelor: -Risc. -război destotalizat. în abordarea sa. -Principalele vulnerabilităŃi ale României. Riscurile si amenintarile la adresa securitatii nationale pot fi potentate si amplificate de existenta unor vulnerabilitati si disfunctionalitati. a evidenŃia cauzele acestuia şi a prezenta tipologia războiului. factor de risc major la adresa securităŃii. prin luarea în considerare a naturii umane şi a complexităŃii universului fizic şi spiritual. 21 . care evoluează după o anumită logică îndreptată spre atingerea scopului propus: modificarea raporturilor de putere. Clauzewitz cercetează fenomenul ca pe un proces dinamic. posibilitatea crescuta a producerii unor pandemii. 7. -război rece. -război asimetric.economicosociale si poluarea grava a mediului pe teritoriul national si în regiunile adiacente. între care pot fi considerate ca generatoare de preocupari sau pericole urmatoarele: dependenta accentuata de unele resurse vitale greu accesibile. organizarea inadecvata si precaritatea resurselor alocate pentru managementul situatiilor de criza. nivelul ridicat al starii de insecuritate sociala. -război periferic. ameninŃare. insuficienta resurselor si dificultatile de adaptare la cerintele societatii a sistemului de învatamant. Concepte cheie: -război clasic. -Terorismul internaŃional. el tratează scopurile urmărite prin declanşarea războiului. angajarea insuficienta a societatii civile în dezbaterea si solutionarea problemelor de securitate. infrastructura strategica slab dezvoltata si insuficient protejata. starea precara si eficienta redusa a sistemului de asigurare a sanatatii populatiei. -Principalele riscuri şi ameninŃări la adresa securităŃii naŃionale. Rezumatul capitolului: Viziunea asupra războiului. expertiza redusa. fragilitatea spiritului civic si dificultatile de manifestare a solidaritatii civice. Războiul de tip clasic – Carl von Clausewitz (1780 1831) „On War” ImportanŃa principală a operei lui Clauzewitz pentru studiile strategice constă în caracterul realist al modului în care abordează incertitudinea dinamicii scenei internaŃionale.Viziunea asupra razboiului Obiectivul fundamental al acestui capitol este de a defini războiul. proportia redusa. fragmentarea si rolul înca nesemnificativ al clasei de mijloc în organizarea vietii economico-sociale. -război total. pericol. tendintele negative persistente în plan demografic si migratia masiva. vulnerabilitate – delimitări conceptuale. Clausewitz cercetează natura războiului dintr-o perspectivă strategică. persistenta starilor de saracie cronica si accentuarea diferentelor sociale. carentele organizatorice.

Războiul este în mod inevitabil un subset de decizii şi acŃiuni politice. Războiul are. rolul de a tranşa într-o dispută privind acumularea de putere/împiedicarea pierderii puterii. A treia definiŃie. Războiul are o natură interactivă. Totuşi. iar acest proces îl poate modifica radical. statică – ea este interactivă: „Războiul îşi urmăreşte scopurile cu viteze variabile.Clauzewitz oferă trei definiŃii ale războiului: Într-o primă definiŃie. ea păstrându-şi valabilitatea şi pentru strategiile de securitate. Acesta trebuie să se adapteze la mijloacele alese. ca un obiect suspendat între trei magneŃi”. Aceasta face teoria lui Clausewitz mai comprehensivă. care nu pot fi izolate nici de contextul lor. nici de hazard. RelaŃia dintre război şi politică. ura şi inamiciŃia. o affaire d’Etat. nefiind abordat în mod ermetic. cu o cuprindere mai largă decât dinamica războiului. Războiul este încadrat întotdeauna într-un context politic. însă durează întotdeauna suficient de mult pentru ca influenŃa să fie exercitată asupra scopului şi pentru ca acesta să îşi modifice cursul într-un fel sau altul. Din punct de vedere al tehnicii desfăşurării sale. De remarcat viziunea intuitivă asupra dinamicii proceselor. Clausewitz subliniază necesitatea ca această triplă natură a războiului să fie controlată. încât putem considera că procesul decizional politic este supus aceloraşi condiŃionări şi imponderabile ca şi soarta războiului. cu mijloace diferite”. iar viziunea strategică a lui Clausewitz este subsumată jocului raporturilor de putere între state. Războiul îşi schimbă caracterul pe parcursul desfăşurării sale. arată că războiul este o „remarcabilă trinitate” alcătuită din forŃa naturală. iar orice act militar are consecinŃe politice. la care se referă Clausewitz. „Natura cameleonică a războiului”. dirijate de forŃe psihologice. El susŃine că războiul nu este niciodată autonom. de sinteză. izolat. RelaŃia nu este. Clausewitz subliniază că evenimentele de război pot aduce schimbări în politică. Prin urmare. generatoare de complexitate şi probabilitate. chiar dacă războiul este calificat drept un mijloc de îndeplinire a obiectivelor politice. scopul politic rămâne principala consideraŃie”. că este un instrument de politică. O a doua definiŃie a războiului se referă la dinamica mediului politic. Consecvent viziunii asupra interacŃiunii dintre factorii ce alcătuiesc contextul în care se desfăşoară războiul. este coliziunea a două forŃe active. violenŃa. Securitatea este privită drept o chestiune legată de puterea politică. orice bază teoretică de predictibilitate a războiului îşi găseşte resursele în condiŃiile istorice în care acesta survine. subordonarea raŃională a războiului politicii guvernului. SituaŃia politică unică este contextul care determină sistemul reprezentat de război. Clausewitz formulează definiŃia celebră conform căreia „războiul este o simplă continuare a politicii. Cu toate acestea. ForŃa – mai 22 . Clausewitz descrie războiul drept „… un act de forŃă pentru a-l determina pe inamic să ne îndeplinească voinŃa. iar alterarea caracterului războiului influenŃează scopurile politice care au stat la baza desfăşurării sale. Clausewitz stabileşte o interacŃiune atât de intimă între diferitele fenomene care formează contextul războiului. sau pe care o generează comandantul militar. are în vedere caracterul său elastic. Politica nu este extrinsecă războiului. prin urmare. aceasta nu implică tirania scopului politic. cu care se confruntă. el arată că „războiul nu este altceva decât un duel pe scară mai largă … un act de forŃă pentru a-l determina pe inamic să ne îndeplinească voinŃa”. hazardul şi probabilitatea. El dezvoltă o metaforă în acest sens: „Sarcina noastră este de a dezvolta o teorie care să menŃină un echilibru între aceste trei tendinŃe. oarbă. uşor adaptabil mutaŃiilor politice. însă.

-strategii competitive. -doctrina militară.precis forŃa fizică. Ele nu pornesc atât de la lipsa de astfel de resurse. privite ca o conceptualizare a reacŃiilor statelor la lipsa de securitate. -Cauzele războaielor. tensiunile legate de crizele identitare – bazate pe competiŃia între grupuri identitare rivale etnice. -Războiul asimetric. Ei îi capturează oraşele fără să le ia cu asalt şi le răstoarnă statul fără întârziere”. Ele au format. cât de la dorinŃa de control asupra acestor resurse. precum suveranitatea de stat. pentru că forŃa morală nu există decât aşa cum este exprimată prin existenŃa statului şi prin lege – este deci instrumentul războiului. metale preŃioase etc. amintim: tensiunile legate de resurse – bazate pe competiŃia pentru putere economică şi acces la resurse naturale (teritoriu. ceea ce face dificilă stabilirea categoriilor. Printre aceste tipuri de ameninŃări la adresa securităŃii. Cauzele războaielor sunt complexe.. tensiunile legate de guvernare şi autoritate – bazate pe competiŃia pentru puterea politică şi participare în procesele politice de luare a deciziilor.Strategii de securitate naŃională. ajută la crearea unui cadru de examinare a naturii războaielor contemporane. Lista subiectelor: -Definirea războiului. -Tipuri de război în epoca post război rece. -strategii cooperative. sub aspectul concepŃiei strategice: „Astfel. bazată pe cauzele prevalente ale tensiunilor. cei talentaŃi la război îşi înfrâng inamicul fără luptă. pentru acces la puterea politică şi economică şi la justiŃia socială. Concepte cheie: -strategie de securitate. Modele teoretice de analiză. balanŃa de putere (Hobbes) sau securitatea colectivă (bazată pe reguli – Grotius).). Modelul realist Realismul este şcoala de gândire preocupată cel mai mult de problemele securităŃii. religioase etc. căi strategice de comunicare. în acelaşi timp. stabilirea unor tipologii laxe. Obiectivul de bază al acestui capitol este de a arăta ce este o strategie de securitate şi cum se construieşte aceasta. În cadrul acestui curent de gândire au fost dezvoltate noŃiuni. Cauzele războiului Diversele tipuri de riscuri constituie cauze potenŃiale ale războiului într-un context socio-politic şi economic mai larg. căi de navigaŃie. 8. petrol. -RelaŃia dintre război şi politică. Cu toate acestea. Rezumatul capitolului: MODELE TEORETICE DE ANALIZĂ RelaŃiile internaŃionale şi strategiile de securitate naŃională ale statelor.” Este interesantă compararea acestei definiŃii cu cea oferită de filozoful şi strategul chinez Sun Tzu. instrumentarul realist al analizei strategiilor de securitate 23 . apă.

cap. După al doilea război mondial. Pentru o scurtă perioadă. constituirea de alianŃe a avut ca scop menŃinerea sau răsturnarea unor balanŃe de putere. războaielor mici li s-a atribuit funcŃia de menŃinere a balanŃei de putere. De asemenea. permiŃând formarea unor alianŃe circumstanŃiale de tip tradiŃional. cauza primului război mondial. Conflictele dintre prinŃii catolici şi protestanŃi s-au sfârşit prin recunoaşterea puterii principelui de a hotărî singur religia supuşilor săi. Acest principiu a fost recunoscut prin Pacea Westfaliană: îndepărtarea de sistemul feudal. descentralizarea puterii. indiferent de mărime. totodată. Articolul 51 Carta ONU. a avut ca scop înlocuirea formării de alianŃe de menŃinere a balanŃei de putere. statele au dobândit dreptul intern de a exercita jurisdicŃie deplină asupra propriului teritoriu şi dreptul extern de a fi autonomi în relaŃiile lor cu celelalte state şi cu ceilalŃi suverani. Napoleon a perturbat această ordine europeană impunând autoritatea imperiului francez. caracterul secret al unor alianŃe a fost considerat a sta la originea primei conflagraŃii mondiale. bazate pe interesele de moment ale membrilor alianŃei.Suveranitatea Conceptul izvorăşte din evenimentele secolelor XVI .XVII şi este consacrat prin Pacea de la Westfalia (1648). putere. Ideea unei unităŃi temporare a Europei a fost compromisă prin izbucnirea războaielor ocazionate de reforma religioasă. spre exemplu. ca expresie clasică a comportamentului statelor în 24 . în perioada „războiului rece”. mai ales după cel de-al doilea război mondial. sistemul securităŃii colective a fost reinstaurat. ConsecinŃa absenŃei unei autorităŃi centrale sau a unei guvernări mondiale este starea permanentă de război între statele geloase pe suveranitatea altora (Hobbes. în sensul că prinŃii nu mai erau obligaŃi să asculte de o autoritate centrală (un împărat sau un papă) ca sursă a propriei lor autorităŃi. în cadrul ONU. Aplicarea sa a fost blocată în cei 40 de ani de „război rece”. 13). DiferenŃa dată de aceste caracteristici (mărimea şi puterea statelor) rezidă în modul în care statele îşi folosesc suveranitatea: unele o folosesc pentru a constrânge alte state. Teza egalităŃii suverane a fost suportul conceptual pentru mişcările de independenŃă naŃională în secolele XVIII şi XIX şi pentru decolonizare în secolul XX. Leviathan. implicit. care reglementează dreptul la autoapărare individuală sau colectivă. precum şi a celui privind interzicerea folosirii forŃei s-au bazat pe acŃiunea statelor care respectă aceste reguli liber consimŃit şi sunt folosite împotriva statelor care încalcă aceste angajamente. însă. Această egalitate suverană a statelor era recunoscută tuturor. Autoritatea sa temporară în chestiuni seculare a fost curând extinsă: suveranii şi. într-o variantă consolidată. Astfel. Ordinea westfaliană a fost restaurată prin Congresul de la Viena (1815): autoritatea suverană aparŃinea statelor şi era exercitată de suveran sau de puterea legislativă. Mecanismele de punere în aplicare a acestui principiu. aşa cum a fost conceptualizată în sistemul Ligii NaŃiunilor. a funcŃionat drept corectiv sau complement al securităŃii colective. ce a antrenat fragmentarea creştinătăŃii. ridicarea Germaniei naziste şi declanşarea celui de-al doilea război mondial. deşi nu au acest drept. ea a jucat rolul dual de cauză şi obstacol în calea războiului. Ele au constituit. Sistemul securităŃii colective nu a împiedicat. În special. BalanŃa de putere a funcŃionat drept soluŃie teoretică pentru menŃinerea echilibrului şi împiedicarea războiului în sistemul internaŃional anarhic. Securitatea colectivă. În acelaşi timp.

zeul cu două feŃe al panteonului latin – are o faŃetă internaŃională şi una internă. Matricea de analiză pluridimensională poate lua în discuŃie o serie de elemente. aspecte complementare: statutul forŃelor. aşa cum este perceput de statul subiect al analizei. procesul instituŃional intern de luare a deciziilor în materie de apărare. Planificarea politică în domeniul strategic se reflectă asupra politicii de planificare bugetară.logica balanŃei de putere. este legat de faptul că regula introduce predictibilitate şi un anumit grad de control de către state al mediului anarhic. Astfel. 3. obiectivele naŃionale. Cheltuielile militare pot fi mascate în alte categorii. bugetul este o modalitate la îndemână pentru o descriere comparativă a strategilor de securitate. alcătuit din actori suverani şi egali. Samuel Huntington descrie metaforic politica de apărare. cheltuielile pentru cercetare etc. politica de achiziŃionare de armament. Unele reguli pot avea caracter obligatoriu. ModalităŃi teoretice de abordare a studiului comparativ al strategiilor de securitate naŃională Într-un demers teoretic de analiză a strategiilor de securitate naŃională. 1. Regulile de reducere a înarmărilor. pot fi considerate ca o aplicare a acestei teorii. 2. care include analiza corelată a mai multor elemente. bazată pe reguli care circumscriu evenimentele spontane din mediul de securitate. Acesta recomanda ca modalitate de obŃinere a securităŃii stabilirea de regimuri guvernate de un set de reguli formale sau acceptate tacit. În măsura în care planificarea politică presupune alocarea unor resurse eminamente limitate. cu un mecanism colectiv de impunere a lor. exprimate în termeni monetari. porneşte de la prezumŃia că planificarea bugetară reflectă direcŃiile de planificare politică într-un anumit domeniu. structura forŃelor armate. pe care o compară cu Janus. Ea este justificată de complexitatea naturală a domeniului care face obiectul cercetării. care să reglementeze relaŃiile dintre state în diverse domenii. sau ajută la înŃelegerea mutaŃiilor apărute în timp în strategia de securitate a aceleiaşi naŃiuni.1645) despre guvernul mondial. Meritul acestui tip de arhitectură internaŃională. procesul de luare a deciziilor. Abordarea multidimensională a strategiilor de securitate naŃională. Accentul asupra bugetului. nu ar putea genera un sistem sancŃionator veritabil. generată în mediul politico – economic internaŃional. achiziŃionarea de armament. astfel încât analiza se poate îndrepta către factorii care semnalează indirect resursele alocate apărării: observarea dotării numerice a forŃelor armate. 25 . securitatea colectivă are în vedere obŃinerea păcii care se bazează pe principii de drept. În acelaşi timp. obligatorii şi apriorice. există mai multe elemente care pot fi considerate relevante pentru înŃelegerea fenomenului şi dezvoltarea capacităŃii de previziune. cele de conducere a conflictelor – dreptul umanitar. ea presupune existenŃa unei ameninŃări potenŃiale sau materializate. O limitare substanŃială a unui astfel de demers pentru cercetătorul ştiinŃific este dată de gradul de disponibilitate a datelor. Acest tip de abordare politică a arhitecturii mediului de securitate îşi găseşte corespondent în teoriile lui Hugo Grotius (1583 . ca metodologie. doctrina de folosire a forŃei militare. printre care: mediul internaŃional. chiar dacă mediul internaŃional. Compararea modalităŃilor în care sunt abordate aceste elemente în fiecare stat relevă diferenŃele între strategiile de securitate ale diverselor naŃiuni. Unul dintre acestea îl constituie doctrina militară. la care se reacŃionează inclusiv în mediul politico – economic naŃional. este un demers complex. strategia. ca fenomen dinamic.

interdependenŃa şi percepŃiile sunt utilizate pentru funcŃia lor moderatoare. economici. descurajarea vizează intenŃiile inamicului. relaŃionali. a. Statutul SUA şi URSS în relaŃia cu alte state era dat şi de capacităŃile reziduale militare şi economice ale celor doi actori. Ca tehnică. PercepŃia asupra configuraŃiei mediului internaŃional de securitate. Statutul de superputere nu depindea numai de capacitatea nucleară. De asemenea. ca element conceptual al analizei comparative a strategiilor naŃionale de securitate. Abordarea individuală a acestor factori ar putea duce la concluzii înşelătoare: astfel. Astfel. dar efectele politicii lor naŃionale erau resimŃite global. descendentă sau în caracterul său constant. şi preferinŃelor manifestate de aceştia. trebuie avute în vedere limitele puterii. mediul internaŃional actual forŃează demersul analitic teoretic referitor la lansarea unor dezbateri asupra gradului de interdependenŃă. în general. nu furnizează instrumentele de studiu necesare analizei noilor actori nestatali. relaŃiile economice ale statelor blocului comunist nu puteau fi analizate distinct de relaŃiile lor de securitate cu cele două superputeri. prin sublinierea costurilor şi riscurilor unui astfel de demers eventual. mai ales în contextul contemporan. Abordarea din perspectivă etatistă a relaŃiilor internaŃionale. care depăşesc eventualele beneficii. f. În timp de război. SUA şi URSS nu controlau politica altor state. în dinamica sa ascendentă. Din acest motiv. InfluenŃa puterii şi a distribuŃiei sale asupra strategiilor de securitate naŃională. care folosesc teza că interdependenŃa crescută duce la conflict. apărarea are ca obiectiv reducerea propriilor costuri şi riscuri atunci când descurajarea a eşuat. O astfel de abordare ar trebui să facă faŃă unei coaliŃii de alte state.folosirea acestora. Keneth Waltz vorbeşte despre structura bipolară a distribuŃiei capabilităŃilor sau puterii în sistemul global. acelaşi demers îşi poate propune să răspundă la întrebarea de a şti în ce măsură interdependenŃa crescută între actorii internaŃionali are capacitatea de îndepărtare a conflictelor. se testează aplicabilitatea tradiŃiei liberale. c. în timp de pace. În plus. care afirmă că ruperea legăturilor de dependenŃă este costisitoare versus concepŃiile autarhice. 26 . în analiza structurii relative de putere. precum marile companii transnaŃionale. actorii mediului internaŃional îşi modelează poziŃiile în funcŃie de gradul lor de dependenŃă. ca variabilă – în mediul internaŃional foarte rar un stat are puterea de a acŃiona singur ca hegemon global. Celelalte state îşi construiau politica naŃională în funcŃie de cea a marilor puteri. Calitatea actorilor în mediul internaŃional. Valoarea descurajantă a forŃelor militare se concretizează prin aceea că. Referitor la sistemul internaŃional bipolar al „războiului rece”. În special în epoca „războiului rece”. e. Această logică este ilustrată sugestiv prin cursa înarmărilor. puterea este luată în considerare ca un ansamblu integrat al mai multor factori: militari. apărarea vizează capacitatea sa de a produce prejudicii. b. descurajarea inamicului de a întreprinde acŃiuni militare. puterea era abordată ca produs dintre voinŃa percepută şi capabilitate. strategia de securitate presupune descurajare şi apărare. d. relaŃiile dintre agenŃiile naŃionale. relaŃiile dintre civili şi militari. Dimensiunea subiectivă a percepŃiei era considerată ca egal de importantă cu calculele obiective asupra capabilităŃilor. În mod similar. În abordarea pluridisciplinară a strategiilor naŃionale de securitate. În acest mod. achiziŃia şi controlul armamentului.

drept scop mărirea avantajului comun pe termen lung. de implicaŃii sociale sau de abilitatea de a alcătui alianŃe utile. se poate afirma că spaŃiul pentru formularea politicii nu este întotdeauna dependent de putere. afirmaŃia lui Tucidide. h. Dezbaterea despre voluntarism versus determinism implică discuŃia asupra gradului în care liderii politici pot influenŃa. Lista subiectelor: -Modelul realist al strategiilor de securitate. Într-o concepŃie voluntaristă. VoinŃa ca moderator al puterii statelor. rezultând din aplicarea strategiilor de cooperare şi au. posibilitatea să câştige. 27 .AmeninŃările şi percepŃia asupra ameninŃărilor constituie un aspect important în studiile despre securitate. Strategia şi formarea de alianŃe: tipuri de reacŃii ale statelor la insecuritate. conform căreia cel puternic face ce vrea să facă. Concepte cheie: -securitate naŃională. -Modelul idealist al strategiilor de securitate. De asemenea. iar cel slab ce i se spune să facă. -Strategia şi formarea de alianŃe. care dau tuturor actorilor. drept un element foarte important de analiză şi înŃelegere a strategiilor de securitate. obŃinerea unui grad de securitate etc. g. Analiza teoretică poate decela un anumit tip de comportament al actorilor în satisfacerea nevoilor de securitate. cât de mult determinism exercită structura relaŃiilor de putere în sistemul internaŃional. PercepŃia pe care o au persoanele ce iau deciziile despre rolul pe care statul sau actorul ale cărui interese le promovează ar trebui să îl aibă pe scena internaŃională este considerată. Controlul armamentelor reflectă o astfel de abordare. inclusiv adversarilor. construirea şi menŃinerea unor regimuri internaŃionale sunt activităŃi cooperative. astfel încât câştigul uneia dintre părŃi antrenează o pierdere echivalentă pentru cealaltă parte. 9. Dezbaterea se circumscrie scopului de a stabili în ce măsură atingerea acestui scop depinde de voinŃa liderului şi cât depinde de alte împrejurări. ce nu pot fi influenŃate. nu se verifică întotdeauna. în mod voluntar. -Matricea analizei pluridimensionale. Aceste elemente de analiză îşi dovedesc relevanŃa dacă se acceptă drept valabilă premisa că eficienŃa forŃelor militare depinde şi de capacitatea tehnologică şi de coeziunea grupului. Strategiile competitive presupun o relaŃie antagonică între părŃile în conflict. în ultimă instanŃă. formularea de strategii prin care urmăresc maximizarea poziŃiilor. În acelaşi timp. Această abordare tinde să confere individului rolul de actor al sistemului internaŃional prin aceea că îi recunoaşte capacitatea de a influenŃa dinamica acestuia. în termenii teoriilor despre securitate de sorginte neorealistă. Strategiile de cooperare presupun jocuri cu sumă variabilă.Strategia de securitate nationala a Romaniei Obiectivul principal al acestui capitol este de a face o prezentare a conŃinutului strategiei naŃionale de securitate a României. în unele abordări.

Valorile fundamentale pe temeiul carora poporul român îsi construieste destinul comune ca esenta cu valorile comunitatii euro-atlantice . precum si transformarea. -buna guvernare. fundamentate pe principiile si normele democratiei. aparare si cooperare regionala si globala. constituie pilonii de baza ai securitatii nationale. prin strategii si forte proprii. contrainformatii si securitate si prin gestionarea eficienta a crizelor. si vizeaza. interese si obiective comune. securitatii publice si apararii nationale. -valori naŃionale. Rezumatul capitolului: Securitatea nationala reprezinta conditia fundamentala a existentei natiunii si statului român care are ca domeniu de referinta valorile. constructia si dezvoltarea adecvata a capacitatilor nationale de raspuns la provocarile contemporane. se fundamenteaza în ordinea constitutionala si se înfaptuieste în contextul securitatii regionale. în cadrul sistemului de aparare comuna si al politicii externe si de securitate comuna. juridica. Strategia de securitate nationala raspunde nevoii si obligatiei de protectie legitima împotriva riscurilor si amenintarilor ce pun în pericol drepturile si libertatile fundamentale ale omului. administrativa si militara. sociala. cât si a celor asimetrice. statului de drept si economiei de piata. euro-atlantice si globale. sigurantei etateanului. diplomatica. actionând într-un spatiu de securitate care are la baza valori. ca si procesul complex de integrare în Uniunea Europeana pe care îl parcurge România. prin activitatea de informatii. Securitatea nationala este un drept imprescriptibil care deriva din suveranitatea deplina a poporului. interesele si necesitatile nationale. în conformitate cu normele de conduita ale comunitatii democratice internationale. Ea se realizeaza prin masuri active de natura politica. statului national si al organizatiilor politice si de securitate din care România face parte. al garantiilor de securitate oferite de institutiile europene si euro-atlantice si de relatiile de parteneriat strategic. de participare activa la actiunile de mentinere a pacii si stabilitatii în plan regional si global.-interese naŃionale.sunt acele elemente definitorii ale profilului national prin protejarea. care ofera bazele operationale ale colaborarii sistematice cu organizatiile de securitate. -dezvoltare durabilă. în consonanta cu prevederile conceptelor strategice ale Aliantei Nord-Atlantice si cu strategia de securitate a Uniunii Europene. promovarea si apararea carora se asigura conditiile esentiale ale existentei si demnitatii românilor. cu prioritate. domeniile si activitatile consacrate starii de legalitate.în exercitarea atributiilor fundamentale încredintate de poporul suveran si în acord cu prevederile 28 . cât si prin cooperarea cu aliatii si partenerii. ofera tarii noastre conditii favorabile de dezvoltare economica si sociala durabila. modernizarea sau adaptarea oportuna a acestor capacitati în functie de cerintele noului mediu de securitate. Valorile nationale constituie premisele pe baza carora statul român . în cadrul colectivitatilor. economica. la contracararea eficienta atât a riscurilor si amenintarilor clasice. Statutul de membru al Aliantei Nord-Atlantice. Securitatea nationala se asigura atât prin efort national intern. În acest context. precum si bazele existentei statului roman.

diplomatic. legile şi principiile luptei armate. Lista subiectelor: -ConŃinutul strategiei naŃionale. economic. puterea militară. tehnico-ştiinŃific. Dintre acestea putem enumera: principiile strategice. NoŃiunile specifice strategiei militare sunt acele elemente fundamentale pe care se întemeiază conŃinutul teoretic şi ştiinŃific al acestuia. -apărare.Strategia militară Obiectivul fundamental al acestui capitol este de a prezenta ce este strategia militară şi care sunt conceptele cu care operează aceasta. armament strategic etc. -strategia acŃiunilor militare. apărare ofensivă. 29 . contraofensiva strategică. -Construirea noii identităŃi europene şi euroatlantice a României. -Obiectivele de securitate ale României. Dintre conceptele cu caracter general folosite atât în ştiinŃa militară cât şi în strategia militară putem aminti: război. demografic. potenŃial militar. 10. militar etc. valori strategice. şi operarea strategică. Prin aceste concepte particulare strategia militară îşi dezvăluie caracterul şi conŃinutul şi se delimitează clar de celelalte componente ale artei şi ştiinŃei militare. cultural. pe baza unui plan de ansamblu.) şi de a conduce acŃiunile acesteia în vederea realizării scopului politic al războiului. în război sau pe timp de pace. teatrul de război. Rezumatul capitolului: Strategia războiului (mai este denumită şi marea strategie) conŃine cunoştinŃe despre modul de a întrebuinŃa. organizatiilor democratice si al actiunii civice. cooperarea strategică. luptă armată. -Reperele bunei guvernări.dreptului international . Concepte cheie: -strategie militară. operaŃia de tip strategic. -ofensivă. conducerea strategică. periodizarea războiului. prin îndeplinirea integrală a scopului confruntării militare. -lupta armată. Concepte cu care operează strategia militară: Strategia militară operează atât cu conceptele generale ale ştiinŃei militare cât şi cu o serie de noŃiuni şi sintagme operaŃionale proprii. ofensiva. pe baza unei concepŃii de ansamblu. legile războiului.îsi construieste sistemul de organizare si functionare a societatii prin intermediul institutiilor. Strategia acŃiunii militare (mai este denumită şi mica strategie ) cumulează toate cunoştinŃele ce permit folosirea în condiŃii de eficienŃă. spaŃiu strategic. forŃele armate ale starului (alianŃei) precum şi conducerea acŃiunilor militare de nivel strategic (operaŃii strategice) în vederea participării la îndeplinirea scopului politic general al războiului. desfăşurarea strategică. acŃiune militară. toate forŃele şi mijloacele de care dispune statul în diferite domenii (politic. teatrul de acŃiuni militare teatrul operaŃional. resursele strategice.

N.VoinŃa publică VoinŃa puterii . prognoze. DirecŃionează activităŃile desfăşurate în vederea pregătirii Ńării şi a armatei pentru război. dar cu o forŃă acŃională considerabilă. Strategia nu se rezumă doar la a cunoaşte fenomenul militar ci face predicŃii. Obiectul de studiu al strategiei îl constituie pregătirea .VoinŃa instituŃiei prezidenŃiale Strategia naŃională trebuie să ofere soluŃii şi rezolvări care să concorde cu voinŃa naŃională. Strategia militară trebuie să propună alternativa ducerii războiului şi luptei armate. c. reguli. precum şi să ofere soluŃii temporare în legătură cu supravieŃuirea statului într-o situaŃie strategică deosebită. FuncŃia gnoseologică (de cunoaştere). norme. dintre putere şi opoziŃie.Constrângerile legale afectează dezvoltarea teoretică şi latura practic-aplicativă ale strategiei militare. regulilor. Din punct de vedere doctrinar: . . 2. etc cu privire la modul de conducere şi întrebuinŃare a forŃelor armate strategice. . Constrângerile impuse de strategiile militare actuale . b.InsuficienŃei (nerealizării) unor sisteme de securitate regionale sau zonale.Lipsei garanŃiilor de securitate şi apărare de care statul are nevoie.AtribuŃiile organelor abilitate în problemele apărării. cu valenŃe reale de descurajare şi cu o viabilitatea acŃională corespunzătoare. planuri de acŃiune cu privire la evoluŃia acŃiunilor militare strategice în timp şi spaŃiu.Legile Ńării.AcŃiunile militare vizează numai grupările de invazie ale adversarului. . Această constrângere este rezultatul: .A doua constrângere a strategiei militare rezultă din principiile doctrinei militare. ModalităŃile de întrebuinŃare a forŃelor şi mijloacelor participante la război.Ap.VoinŃa executivului . Deci strategia militară investighează cu mijloace ştiinŃifice adecvate fenomenul război şi lupta armată la nivel strategic. Fundamentarea principiilor. care exprimă justeŃea şi ceea ce este „drept” în pregătirea şi desfăşurarea războiului (luptei armate). Se au în vedere: .Vulnerabilitatea statului faŃă de o agresiune declanşată prin surprindere. . b. desfăşurarea şi conducerea războiului în ansamblu şi acŃiunilor militare de mare amploare.VoinŃa legislativului . Scenariile strategice şi planurile de război sunt produsele cele mai elocvente care demonstrează şi justifică în acelaşi timp funcŃia predictivă. .VoinŃa naŃională exercită o altă constrângere asupra strategiei militare. nici strategia nu face ştiinŃă de dragul ştiinŃei ci are un scop practic precis delimitat. idei. FuncŃia practic aplicativă. Ca orice domeniu ştiinŃific.RelaŃiile statornicite dintre legislativ şi executiv. . principii. FuncŃiile strategiei militare. Latura teoretică: a.Nu se consideră inamic (agresor) nici un stat vecin sau o altă putere militară. Problemele conducerii războiului şi a acŃiunilor militare. .IneficienŃei S.ConŃinutul strategiei militare este evidenŃiat prin: 1. cu întrebuinŃarea limitată (tactică) a mijloacelor militare performante. Rezultatele acestor investigaŃii sunt exprimate în teze. Latura practicaplicativă: a.Acceptarea premeditată a ducerii acŃiunilor militare principale pe teritoriul naŃional. procedeelor şi normelor de pregătire şi ducere ale acŃiunilor militare. Rezultatele cercetărilor sunt aplicate în practica militară atât pe timp de pace cât şi pe timpul acŃiunilor militare strategice. .Statul în cauză nu va desfăşura acŃiuni agresive asupra nici unui alt stat. VoinŃa naŃională este un element dinamic al puterii statului şi este formată din: . . Conducerea nemijlocită a acŃiunilor de mare amploare. FuncŃia predictivă. 30 . .

nomologic. vecinii. Lista subiectelor: -Raportul politică militară – strategie militară.Apărarea naŃională şi apărare colectivă Obiectivul principal al acestui capitolul este de a elucida conceptele de apărare naŃională şi apărare colectivă şi de a evidenŃia corelaŃia dintre acestea.Se manifestă o strânsă relaŃie între concepŃiile strategice militare. accesul la mare. -Strategia acŃiunii militare. Strategia militară trebuie să plece în elaborarea concepŃiilor militare de la definirea foarte clară a intereselor (scopurilor.Constrângerile geografice au o mare influenŃă asupra strategiei militare. sunt modelate în prezent şi sunt destinate viitorului. obiectivelor) apoi urmează stabilirea forŃelor şi mijloacelor necesare. a entităŃilor sociale pentru a putea preveni şi înlătura un pericol comun reprezintă un drept natural.. În concluzie fundamentele strategiei militare actuale îşi au originile în trecut. crearea alianŃelor militare. Concepte şi principii ale apărării nationale Una din dimensiunile securităŃii naŃionale este apărarea naŃională care are drept scop prevenirea. Elaborarea strategiei militare va Ńine cont de: poziŃia geostrategică a statului. -alianŃă militară. infrastructura teritorială. Concepte cheie: -apărare naŃională. Strategia militară recomandă pentru descurajarea războiului şi anihilarea într-o bună măsură a superiorităŃii unui adversar puternic. -apărare colectivă. -apărare colectivă. -Constrângerile impune strategiei militare. axiologic. caracteristicile fizico-geografice ale spaŃiului. care are determinări de ordin ontologic. natura şi configuraŃia frontierelor. Analiza evenimentelor istorice petrecute din evul mediu până în zilele noastre ne oferă o multitudine de situaŃii în care entităŃile sociale au creat alianŃe sau coaliŃii pentru promovarea unor interese prin acŃiuni defensive sau ofensive.InerŃia birocratică-constituie o constrângere a strategiei militare bazată pe rutină şi rezistenŃă la inovaŃii şi modificări strategice. 11. -apărare totală (generalizată). -doctrină militară. Apărarea naŃională cuprinde ansamblul de măsuri şi activităŃi adoptate şi desfăşurate de 31 . praxiologic şi teleologic.Structura forŃelor armate şi riscul . descurajarea şi respingerea oricărei agresiuni militare la adresa României. structura forŃelor armatei şi risc. . iar structura forŃei militare asigură potenŃialul necesar aplicării strategiei. Rezumatul capitolului: Unirea oamenilor. mărimea teritoriului naŃional. -FuncŃiile strategiei militare. . -Strategia războiului. O concepŃie strategică satisface realizarea unor obiective politice faŃă de anumite ameninŃări.

În afara obligaŃiilor pe care statele naŃionale le au în cadrul alianŃei. pe baza unui tratat sau înŃelegere. precum şi a ordinii constituŃionale în cadrul statului de drept. În cadrul alianŃei. Din experienŃa N.N. Ceea ce poate fi găsit doar în forme incipiente.totalitatea măsurilor şi acŃiunilor adoptate şi desfăşurate de autorităŃile constituŃionale ale statului român în timp de război. independenŃa şi unitatea statului. a independenŃei şi suveranităŃii naŃionale a Ńării. În ce ne priveşte. un sistem instituŃional politicomilitar şi capacităŃi militare comune şi cele ale statelor naŃionale. ele pot să-şi dezvolte capacităŃi militare în funcŃie de posibilităŃile.T.. apărarea naŃională se concepe şi se planifică într-un sistem integrat pe baza principiilor cuprinse în tratat. Dintre principalele atribute şi elemente de conŃinut ale "apărării naŃionale". − stabilirea valorii. schimbarea expresiei "în timp de război". în scopul apărării valorilor şi intereselor fundamentale comune împotrivă oricărei agresiuni armate. un prim aspect de 32 . când doar o parte din acestea sunt comune.T. integritatea teritorială a Ńării şi democraŃia constituŃională. "apărarea şi promovarea intereselor naŃiunii române în raporturile cu alte naŃiuni". precum şi misiunile de îndeplinit. − adoptarea doctrinei şi strategiei militare naŃionale. Din punct de vedere teoretic "apărarea naŃională" este definită ca fiind ". în situaŃii de criză şi la război. integrităŃii teritoriale a Ńării şi a democraŃiei constituŃionale". Al doilea aspect. pregătirea populaŃiei pentru apărare este un atribut exclusiv naŃional. AlianŃele pot cuprinde principii şi norme prevăzute în tratate. Între apărarea naŃională şi cea colectivă există o relaŃie biunivocă. În situaŃii excepŃionale statele naŃionale integrate în aliante pot fi puse în postura de a se apăra în mod individual sau în cadrul unor coaliŃii formate pe baza unor înŃelegeri conjuncturale. cerinŃă impusă de faptul că aceste "acŃiuni şi măsuri" se desfăşoară în forme specifice. şi a modului de aplicare a Tratatului Atlanticului de Nord semnat la Washington la 4 aprilie 1949 putem defini apărarea colectivă ca un ansamblu de măsuri şi acŃiuni desfăşurate în toate domeniile de un grup de state reunite într-o alianŃă sau coaliŃie. atunci când toate obiectivele ei se regăsesc în cele ale apărării colective sau complementară. în toate stările organismului militar . − conducerea şi executarea nemijlocită a operaŃiilor de apărare a teritoriului naŃional. se presupun şi se intercondiŃionează reciproc. Privind corelaŃia dintre "apărarea naŃională" şi "apărarea colectivă". Scopul şi obiectivele apărării naŃionale se pot realiza cel mai eficient în cadrul apărării colective. decât dacă această definiŃie este completată cu două aspecte. sunt ceea ce în cazul "apărării naŃionale" numim "măsuri de pregătire a teritoriului şi economiei pentru apărare".A. Este un atribut inalienabil al statului român şi se poate realiza prin autoapărare individuală sau colectivă. în final. Primul. ca scop al acŃiunilor şi măsurilor specifice. Prima poate fi considerată ca parte a apărării colective. în scopul garantării suveranităŃii naŃionale.. menŃinerii stabilităŃii şi securităŃii internaŃionale. amintim: − stabilirea de alianŃe politico-militare.A. Apărarea naŃională şi apărarea colectivă nu sunt incompatibile. situaŃia şi interesele specifice.O.O.U. structurii şi înzestrării forŃelor militare active şi teritoriale.la pace. economiei şi a populaŃiei pentru apărare. cel puŃin în actualul stadiu de evoluŃie a N.statul român în scopul de a garanta suveranitatea naŃională.. Autoapărarea individuală este specifică statelor nealiate şi neintegrate în alianŃe sau coaliŃii. − pregătirea teritoriului. nu putem fi satisfăcuŃi de această abordare a problemelor. În schimb. în conformitate cu prevederile Cartei O. avem în vedere introducerea. independenŃei şi unităŃii statului.

existenŃa manifestă a unor capabilităŃi operativ-tactice şi procedurale de înaltă calitate şi eficienŃă. în al doilea rând. În fine.subliniat este interferenŃa dintre cele două concepte. ca structură politico-militară integrată. care derivă.A. aşa cum se poate vedea clar din cele prezentate. De asemenea. este de natură să determine creşterea capacităŃii operaŃionale a AlianŃei.U. Deciziile se iau la nivelul politic prin unanimitatea voturilor exprimate de către statele membre. la nivelul structurilor decizionale şi acŃionale ale Armatei României.N. să fie aduse imediat la cunoştinŃa Consiliului de Securitate şi să nu afecteze în nici un fel puterea şi îndatoririle acestuia. Orice stat poate deveni membru al unei alianŃe politico-militare depunând un instrument de aderare dacă se angajează să respecte prevederile tratatului care stă la baza alianŃei. creşterea potenŃialului acŃional al forŃelor noastre armate. care este aprobată de parlamentele statelor membre. pe baza unui tratat sau înŃelegere.U. după cum şi capacităŃile similare actuale ale membrilor marcanŃi ai N. din comunitatea de interese existentă între România şi AlianŃă. Orice acŃiune întreprinsă de o alianŃă politico-militară ce vizează pacea şi securitatea internaŃională trebuie să fie compatibilă cu scopurile şi principiile Cartei O. În acelaşi timp. obiectivele. trebuie menŃionat că fiecare Ńară membră a AlianŃei. În cuprinsul tratatelor sunt incluse scopul.5 al Tratatului de la Washington şi. care poate fi punctul de plecare al corelaŃiei. Aceasta presupune. primeşte invitaŃia de aderare. Apărarea colectivă se desfăşoară pe baza unor tratate elaborate şi adoptate de un grup de state constituite în alianŃe sau coaliŃii cu respectarea strictă a Cartei O. în conformitate cu prevederile Cartei O. să contribuie la tăria organismului integrat.O. participarea la dezvoltarea şi menŃinerea unui mediu de securitate favorabil protejării intereselor sale. determină o altă trăsătură a raportului în discuŃie şi anume. influenŃează. o alianŃă politico-militară nu poate acorda sprijin unui stat supus unor constrângeri din partea Consiliului de Securitate. De asemenea. în scopul apărării valorilor şi intereselor fundamentale comune împotrivă oricărei agresiuni armate. existenŃa unor elemente ale "apărării naŃionale" care se întrepătrund cu cele ale "apărării colective" şi invers . aceasta fiind în acelaşi timp şi o cerinŃă pentru optimizarea ambelor domenii.N. şi a modului de aplicare a Tratatului Atlanticului de Nord semnat la Washington la 4 aprilie 1949 putem defini apărarea colectivă ca un ansamblu de măsuri şi acŃiuni desfăşurate în toate domeniile de un grup de state reunite într-o alianŃă sau coaliŃie.N. reciproca fiind adevărată şi în acest caz. aplicată de către statul român. unitatea.A. poate avea efecte benefice pentru securitatea celorlalŃi membri. participarea cu o cantitate de forŃe la efortul colectiv de apărare în cadrul AlianŃei Nord-Atlantice. chiar şi indirect. după cum şi puterea mai mare a acestuia aduce un plus de securitate pentru Ńara noastră. AlianŃele politico-militare pot fi folosite de către Consiliul de Securitate pentru aplicarea acŃiunilor de constrângere a unor state sub autoritatea obligatorie a acestuia. În acest sens. Aceasta face ca o Românie puternică în primul rând. în funcŃie de riscurile pe care şi le asumă. după cum aplicarea unor măsuri adecvate de către Ńările membre poate avea un efect favorabil asupra securităŃii României. InterferenŃa..O. trebuie să acŃioneze pentru: întărirea forŃelor proprii. dar înainte de toate economic şi politic. o strategie politico-militară corespunzătoare. menŃinerii stabilităŃii şi securităŃii internaŃionale. misiunile alianŃei şi modalităŃile de organizare şi funcŃionare a acesteia. astfel încât să fie în măsură să ducă un război de apărare naŃională. din integrarea teritoriului naŃional al României în zona de acoperire a prevederilor art. orice stat poate înceta a mai fi parte a tratatului prin depunerea 33 .T. Conceptul de apărare colectivă Din experienŃa N. în primul rând. militar.U.T. în ansamblu.

FaceŃi un studiu corporativ ale modelelor de securitate. 4.DemonstraŃi caracterul multidimensional al securităŃii. Pe baza tratatului. un atac împotriva unuia dintre ei este considerat un atac împotriva tuturor. ExplicaŃi raportul dintre politica militară şi strategia militară 11. pericol şi vulnerabilitate. Ce este războiul asimetric?. Scopul şi obiectivele alianŃei se realizează prin acŃiuni separate ale statelor membre sau în comun în cadrul apărării colective în care scop statele membre vor creşte capacitatea lor individuală şi colectivă de rezistenŃă împotriva unui atac armat şi îşi vor oferi asistenŃa mutuală necesară. AlianŃele politico-militare nu se consideră adversarul nici unei Ńări decât în condiŃiile prevederilor Cartei O. Partajarea echitabilă a rolurilor.Exemple de teste de autoevaluare: Răspunsurile pot fi date prin parcurgerea bibliografiei obligatorii. 9. 2. riscurilor şi responsabilităŃilor. 7. AlianŃa politico-militară asigură indivizibilitatea securităŃii aliaŃilor. -Pregătirea teritoriului pentru apărare. 8. alianŃa politico-militară elaborează strategii de acŃiune pentru îndeplinirea scopului şi obiectivelor comune şi instituŃii militare adecvate.AplicaŃii 1.Care sunt tendinŃele probabile din mediul internaŃional de securitate la începutul secolului XXI. Lista subiectelor: -Conceptele şi principiile apărării naŃionale.Care este raportul dintre apărarea naŃională şi apărarea colectivă în cazul României?.MenŃionaŃi dacă anunŃurile următoare sunt adevărate sau false: 1.ExplicaŃi dilema de securitate. 6. 10. 3. ameninŃare.unui instrument de denunŃare în condiŃiile stabilite prin tratat.PrezentaŃi principalele modele de analiză a strategiilor de securitate.Nicolo Machiavelli a fost un admirator al violenŃei politice a lui Cezare Borgia 3. a.N. -Conceptul de apărare colectivă.ArătaŃi diferenŃele dintre risc.Care este conŃinutul principal al strategiei naŃionale de securitate?. cât şi avantajelor legate de apărarea comună reprezintă unul din principiile care dau substanŃa şi coeziune alianŃei.ExplicaŃi raportul dintre valorile naŃionale şi interesele naŃionale. -Dezvoltare şi progres social. 34 . istoricul antic Tucidide exprima idei caracteristice curentului idealist de gandire. 2.În lucrarea sa “Istoria Războiului peloponezian”.U. -Raportul dintre apărarea naŃională şi apărarea colectivă.Şcoala realistă de gândire postulează că acŃiunile statelor trebuie judecate potrivit valorilor morale universale. 7. 6. 5.

Prin concepŃia sa asupra noŃiunii de securitate. B. 14. menŃinerea securităŃii naŃionale.În spiritul teoriei contractului social.Potrivit şcolii realiste de gândire. Barry Buzan este un reprezentant al şcolii realiste de gândire. 7. b.Teoria realistă analiză conceptul de securitate dept: 1. 16.soluŃionarea problemelor minorităŃilor naŃionale prin dialog inter 35 .În lucrarea sa “Principele”. b.securitatea statului ca entitate politică. 2. virtuŃii şi îmbunătăŃirii moralităŃii poporului.securitatea statului ca entitate teritorială.apărarea drepturilor omului prin mijloace juridice.AlegeŃi varianta de răspuns corectă: 11.In viziunea lui Carl von Klausewitz.In conceptia lui Eric von Ludendorf. de: A. 2. presupunea: 1.Conceptul “securităŃii colective” este de sorginte: 1. c. ca şi concept elaborat în cadrul situaŃiei de securitate specifice războiului rece. care duce la extinctia combatantilor.4.acumularea de putere şi menŃinerea siguranŃei propriului stat 12. „razboiul total” reprezinta razboiul nuclear. C. A+B A+C B+C 13. Nicolo Machiavelli sfătuieşte conducătorii de state să acorde importanŃă următoarelor aspecte: a. razboiul este „ un act de forta pentru a-l determina pe inamic sa ne indeplineasca vointa” 10.Teoria balanŃei de putere este o modalitate de explicare a dinamicii relaŃiilor internaŃionale de sorginte liberală. 4.Hans Morgenthau a definit conceptul de “securitate naŃională” drept “integritatea teritoriului naŃional şi a instituŃiilor sale”. 3.securitate statului ca unic actor al relaŃiilor internaŃionale. 2. 8. motivaŃiile care determină acŃiunea statelor pe plan internaŃional Ńin. păstrarea şi mărirea puterii. statul are obligaŃia să asigure securitatea individuală a cetăŃenilor săi. 2.Teoria “securităŃii comune”.renunŃarea la competiŃie şi cooperarea între state 15. 5.InterdependenŃa economică este o modalitate de asigurare a securităŃii naŃionale. considerente umanitare.păstrării păcii şi bunei înŃelegeri cu statele vecine. 6.securitatea militară. 3.abŃinerea reciprocă.Conceptul restrâns despre securitate se referă la: 1.securitate a statului – naŃiune.liberală. în principal.realistă. 9.

3.Crearea ComunităŃii Cărbunelui şi OŃelului. 3. descurajarea nucleara.Teoria “păcii democratice”.Hans Morgenthau 18. C. 17. potrivit căreia statele cu regim intern democratic nu comit acte de agresiune la adresa altor state. 3. cei talentaŃi la război îşi înfrâng inamicul fără luptă.etnic.interdependenŃa economică. precursoarea Uniunii Europene. 19. 36 . A+B A+C B+C 8. razboaiele periferice. confruntarile militare directe intre cele doua mari super – puteri. mecanismele de mentinere a unui anumit echilibru al violentei intre cele doua blocuri ideologice erau: A. 2.diversificarea resurselor de aprovizionare. Ei îi capturează oraşele fără să le ia cu asalt şi îi răstoarnă statul fără întârziere” apartine autorului: 1. B. 2. autarhie economică.Carl von Clauzewitz.Evaluarea computerizată sub formă de teste tip grilă: Întrebările cu răspunsurile vor fi predate cu cel puŃin 30 de zile înainte de începerea sesiunii. este inspirată de ideile gânditorului: 1.Afirmatia despre razboi potrivit careia: „ Astfel.Eric von Ludendorf 10. este expresia teoriei de menŃinere a securităŃii bazată pe: 1.Friedrich Hegel.In perioada Razboiului Rece. 2.Sun Tzu.Immanuel Kant.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful