Mononucleoza infectioasa

Introducere Mononucleoza infectioasa este o boala infectioasa, provocata de un prim contact cu virusul Epstein-Barr, un virus foarte contagios din familia virusurilor herpetice. Mononucleoza infectioasa este numita si "boala sarutului", deoarece se transmite frecvent prin saliva, sau "febra glandulara", deoarece provoaca inflamatia ganglionilor. Inca de la varsta de 5 ani, 50% din populatie este purtatoare a virusului Epstein-Barr, iar la 40 ani, procentul ajunge la 90%. Dupa ce este contractat, virusul ramane prezent in organism, fara a antrena complicatii. In majoritatea cazurilor, in special la copiii sub 5 ani, simptomele sunt atat de usoare incat trec neobservate. La adolescenti si tinerii adulti infectia este insotita (in 50% din cazuri), simptomele caracteristice ale mononucleozei infectioase sunt: febra, oboseala intensa, curbaturi (dureri musculare), inflamatia sau sensibilitatea ganglionilor din regiunea cervicala, etc. Virusul Epstein-Barr este foarte contagios si se transmite prin saliva, deci prin sarut si prin utilizarea in comun a unor obiecte. Ocazional, poate fi contractat in timpul unei transfuzii de sange sau a unui transplant de organe. Dupa ce patrunde in organism, virusul prolifereaza rapid in globulele albe. Incubatia (intervalul de timp intre introducerea virusului si aparitia simptomelor) variaza de la 4 la 6 saptamani. Semnele infectiei dispar dupa 2 -3 saptamani, dar o stare de oboseala poate persista timp de cateva luni. Perioada de contagiune variaza de la o persoana la alta. In general, o persoana infectata este contagioasa cateva zile inainte de aparitia bolii si pana la 18 luni dupa aceasta. Mononucleoza infectioasa afecteaza atat barbatii cat si femeile si este mai frecventa in randul tinerilor. Varful incidentei se intalneste intre 14 si 16 ani pentru fete si 16 – 18 ani pentru baieti. Semne si simptome - oboseala extrema - stare de slabiciune - adenopatie (cresterea in volum a ganglionilor) cervicala si axilara - pusee de febra seara – pot ajunge pana la 40,5 ºC - dureri de cap - inapetenta - angina (inflamatia faringelui) insotita de dureri la deglutitie Alte simptome: - curbaturi (dureri musculare) - roseata - hepatomegalie (marirea in volum a ficatului) in 20% din cazuri sau splenomegalie (marirea in volum a splinei) in 50% din cazuri - eruptii cutanate asemanatoare scarlatinei – la 5% din pacienti - icter - rar (5% din cazuri) - eruptia pruriginoasa (asemanatoare urticariei) se datoreaza administrarii inutile si chiar periculoase de ampicilina La copiii cu varste intre 4 si 15 ani, virusul poate cauza simptome usoare, asemanatoare unei infectii respiratorii. La adulti, mononucleoza antreneaza semne si simptome mai severe, ce dureaza mai mult timp. Perioada de incubatie a virusului este de 4 – 6 saptamani, desi la copii aceasta perioada poate fi mai scurta. Unele simptome (febra si durerile in gat) se amelioreaza de obicei in doua saptamani, desi oboseala, adenopatia si splenomegalia pot persista cateva saptamani.

Granulocitopenia sau trombocitopenia temporare survin la cca 50% din pacienti. Rar.anemie hemolitica autoimuna . In majoritatea cazurilor insa. exista o evolutie spre: . neuropatie periferica. in special in limfocitele B.Cauze si factori de risc Virusul Epstein-Barr face parte din familia virusurilor herpetice si infecteaza 50% din copii inaintea varstei de 5 ani. sindromul Guillain-Barré.miocardita (inflamatia muschiului inimii) . meningita aseptica. Dupa ce patrunde in organism. Dupa vindecarea infectiei primare cu EBV. se observa o jena respiratorie legata de angina. pacientii prezinta un risc ridicat de a dezvolta agamaglobulinemie sau limfom. Transmiterea se poate face prin utilizarea in comun a unor obiecte contaminate cu secretii.transfuziile de sange . De fapt. situata in spatele conductului auditiv) Rar. Complicatiile neurologice constau in encefalita. urmeaza replicarea virusului la nivelul nazofaringelui.varsta: adolescentii si tinerii adulti . EBV nu este foarte contagios. asociate cu infectiile bacteriene sau hemoragii survin rar. Uneori. transmiterea virusului este aproape imposibil de prevenit.hepatita . mielita si psihoza. numeroase persoane in stare de sanatate pot transmite in mod intermitent virusul pe toata durata vietii. care sunt contraindicate in aceasta boala. Perioada de incubatie (intervalul de timp intre patrunderea virusului in organism si aparitia simptomelor) este de 4. transmiterea are loc de la o persoana EBV . Majoritatea persoanelor care intra in contact cu pacientii cu mononucleoza infectioasa au fost deja infectati cu EBV in trecut. Dupa infectia primara. Complicatiile hepatice includ nivelurile crescute de aminotransferaza (de 2. pot exista complicatii ce necesita un tratament de urgenta: ruptura splenica . deoarece virusul se gaseste frecvent in saliva persoanelor sanatoase. Din acest motiv. Virusul poate fi detectat in secretiile orofaringiene la 15% -25% din adultii sanatosi. Infectia severa cu virusul Epstein-Barr survine rar. trombocitopenia si anemia hemolitica.endocardita secundara (inflamatia tunicii interne a inimii) . Factori de risc .otita sau inflamatia mastoidei (parte a osului temporal. Limfocitele B (tip de globule albe) sunt singurele infectate de acest virus si secreta imunoglobuline (anticorpi heterofili). virusul Epstein-Barr (EBV) ramane in organism. nu sunt necesare precautiile speciale sau izolarea pacientilor. Eruptiile cutanate se datoreaza in general luarii de antibiotice (ampicilina). Complicatiile hematologice cuprind granulocitopenia. . Doar 5% din pacientii cu mononucleoza infectioasa contracta boala de la un alt pacient cu infectie acuta.seropozitiva asimptomatica la o persoana infectata. dar mult mai frecvent prin contact direct (sarut). dar pot exista mai multe cazuri in cadrul unor familii.convulsii .persoanele cu sistem imunitar slabit – bolnavii de SIDA.se manifesta prin durere acuta localizata in partea stanga superioara a abdomenului si prin scaderea presiunii arteriale. prin picaturi. cazurile severe. dar astenia poate dura cateva luni. (rar) prin transfuzii de sange. Cu toate acestea. pe toata durata vietii si poate fi excretat in mod intermitent de la nivelul orofaringelui. de catre pacienti in absenta oricarei manifestari simptomatice.3 ori mai mari decat normalul) ce revin la normal in 3 -4 saptamani – se intalnesc in 95% din cazuri. Ruptura splenica este rezultatul cresterii in volum a splinei si poate antrena consecinte severe. in special cele cu sindromul limfoproliferativ X-linkat. de exemplu) survin rar si raspund uneori la corticoterapie.6 saptamani. persoanele care urmeaza un tratament de prevenire a rejetului dupa un transplant Evolutie si complicatii Simptomele mononucleozei infectioase regreseaza in general in 2 -3 saptamani. Complicatiile respiratorii (obstructia cailor aeriene superioare.

Rezultatele fals-pozitive se intalnesc la un numar mic de pacienti. medicul poate prescrie comprimate de acetaminofen sau ibuprofen. sau in 1 -2 % din cazuri. anginei si a durerilor . diagnosticul clinic este stabilit pe baza triadei caracteristice: febra. . ce confirma sau infirma diagnosticul. Atentie! Aspirina este contraindicata in cazurile de infectii virale copiilor sub 16 ani. o afectiune rara. Corticosteroizii – sunt recomandati doar in tratamentul complicatiilor.Diagnostic In majoritatea cazurilor de mononucleoza infectioasa. iar cele fals-negative sunt obtinute la 10% -15% din pacienti. durerilor de cap. Antibioticele – Aproximativ 20% din pacientii cu mononucleoza infectioasa dezvolta simultan o infectie bacteriana (a gatului. daca este cazul. peste 10% limfocite atipice. etc. deoarece poate provoca sindromul lui Reye. a reactie pozitiva PaulBunnel are valoare diagnostica. angina si adenopatie. ce dureaza 1. Sfaturi de ingrijire . ce consta in amestecarea pe o lama a unei cantitati mici de ser provenind de la pacient cu o suspensie. in special la copiii sub 10 ani. Reactia este pozitiva incepand din a 7-a zi de infectie pana la a 3-a luna. In general. Medicul va prescrie in acest caz un antibiotic. anginei si a curbaturilor. suc de fructe) sunt recomandate pentru prevenirea deshidratarii . oboseala poate persista timp de cateva saptamani. Cu exceptia acestor masuri. Totusi. Tratamentul medicamentos Unele medicamente permit reducerea simptomelor si tratarea complicatiilor. odata cu reducerea febrei. precum cresterea anormala in volum a amigdalelor sau pentru a preveni ruptura splenica. sinusurilor sau amigdalelor). Testul MNI poate fi efectuat inca din primele zile de boala. in principal din cauza complicatiilor (encefalita. nu exista un tratament specific pentru mononucleoza infectioasa. cat si evitarea ridicarii de obiecte grele . Decesul survine in mai putin de 1% din cazuri. dar da si rezultate fals.4 saptamani.aporturile lichidiene suplimentare (apa.faza acuta dureaza in general 2 saptamani. care nu face parte din clasa penicilinelor. deoarece antibioticele derivate din penicilina provoaca eruptii cutanate importante la 90% din pacientii cu mononucleoza.solutiile saline sunt indicate pentru calmara durerilor de gat . testele suplimentare nefiind necesare. crestere a numarului de limfocite.) Obiectivul tratamentului consta in reducerea simptomelor pana la vindecarea completa si in prevenirea complicatiilor. Hepatomegalia (cresterea in volum a ficatului) nu este frecventa. Analgezicele – Impotriva febrei. timp de cateva luni.pozitive. testele de laborator sunt necesare pentru confirmarea diagnosticului. obstructia cailor respiratorii. De aceea.pacientii sunt incurajati sa se odihneasca pe durata fazei acute si sa-si reia progresiv activitatile anterioare.renuntarea la exercitiile intense si la sporturile de contact. La pacientii cu simptome caracteristice pentru mononucleoza infectioasa. Prezenta anticorpilor anti-EBV este cautata cu ajutorul testului MNI. testul trebuie completat cu reactia Paul-Bunnel (reactie de aglutinare a anticorpilor specifici ce sunt prezenti in serul pacientilor cu mononucleoza infectioasa). deoarece boala este usoara si dispare in general de la sine in 2 -3 saptamani. care devine maxima dupa 2 -3 saptamani de boala. Tratament Durata bolii variaza .pe o perioada de minim 2 luni pentru a evita o ruptura splenica. Testele serologice arata o crestere moderata a numarului de globule albe. dar potential fatala. ruptura splenica. In 50% din cazuri se observa o crestere moderata in volumul splinei.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful