1.Definitia: psihoterapia,consilierea pshologica si dezvoltarea personala.

Psihoterapia-Este o modalitate de tratament cuprinz tor, deliberat i planificat, prin mijloace i metodologii tiin ifice, având un cadru clinic i teoretic, centrat pe reducerea sau eliminarea unor simptome, tulbur ri mintale sau st ri de suferin psihosociale i/sau psihosomatice i comportamente disfunc ionale. Respectiv psihoterapia este o rela ie interpersonal inten ionat utilizat de un psihoterapeut cu formare de specialitate cu scopul de a ajuta un client sau pacient privitor la problemele sale de via .consilierea psihologica-Consilierea psihologica este o forma de interventie psihologica care se adreseaza persoanelor sanatoase aflate intr-o situatie de impas cu privire la rezolvarea unor situatii de criza, sociale, profesionale sau familiale. Consilierul il ajuta pe client sa controleze o situatie de criza si il asista in gasirea unei solutii la problema cu care se confrunta.dezvoltarea personala- A te dezvolta personal inseamna a te dezvolta in mod intentionat gestionand situatii problematice prin exercitarea deliberata a controlului constient cu scopul imbunatatirii rezultatelor. Presupune recunoasterea slabiciunilor personale si depunerea efortului necesar pentru depasirea acestora. Dezvoltarea personala implica schimbare. Uneori este vorba despre schimbarea altor persoane sau despre schimbarea mediului exterior pentru a ne imbunatati sentimentele sau conditiile in care traim. De cele mai multe ori insa este vorba in primul rand despre schimbari la nivelul propriului comportament, al sentimentelor, abilitatilor, gandurilor sau proceselor inconstiente proprii. 3.obiectivele psihoterapiei-Obiectivele psihoterapiilor pot fi imediate sau de perspectiva. Obiectivele imediate, orientate asupra st rii de s n tate,urm resc: 1- interventia în criza i eliminarea anxietatii; 2 - reducerea simptomatologiei specifice; 3 - rezolvarea unor probleme limitate; 4 - rezolvarea unei clarificari intr-o zona circumscrisa de conflict.
Obiectivele de perspectiv , orientate asupra reorganiz rii personalit ii i ameliorarea comportamentului, au în vedere: 1- reducerea intensitatii conflictului; 2 - întarirea defenselor i a capacitatilor integrative; 3 - reorganizarea structurilor defensive; 4 - modificarea conflictelor incon tiente fundamentale; 5 - redistribuirea mai mult sau mai putin profund a investitiilor afective în vederea unei dezvoltari armonioase a personalitatii; 6 - modificarea organizarii personalitatii în directia func ion rii adaptative i mature.

4.Clasificarea psihoterapiilor-Exista multe tipuri de psihoterapii. Poate chiar vreo 400. Dar principale sunt doar cateva. Abordarea psihodinamica - se refera nu numai la psihoterapia psihanalitica, ci si la multe alte tipuri de terapii de orientare psihodinamica, toate avand legaturi cu teoriile lui Sigmund Freud (1856-1939), cel care a fondat psihanaliza. Nici un psiholog sau psihoterapeut contemporan nu poate afirma ca nu este influentat de opera lui Freud. Ideile acestuia au generat mai multe scoli de psihoterapie, unele infiintate de fosti colaboratori ai lui Freud care au simtit nevoia sa se distanteze de acesta: C.G. Jung (psihoterapia analitica), Alfred Adler (psihoterapia individuala), Wilhelm Reich, Melanie Klein (scoala relatiilor de obiect), D.W. Winnicott. Exista si unele abordari moderne care, desi nu se trag direct din opera lui Freud, au fost masiv influentate de aceasta: analiza tranzactionala si Gestalt terapia. Abordarea umanista - dezvoltata de un grup de psihologi americani, in anii '50. Cel mai important a fost Carl Rogers (1902-1987), cel care a fondat terapia centrata pe persoana. Ideile lui Rogers au avut o influenta larga in consilierea psihologica, in psihologie si in educatie. Multe din abordarile moderne de consiliere si educatie se bazeaza pe teorii sale si pretind a fi centrate pe persoana. Alte nume grele ale acestei abordari sunt Victor Frankl (logoterapia), Abraham Maslow, Rollo May si Irvin Yalom (psihoterapia existentiala, versiunea americana). Abordarea comportamentala - se bazeaza pe teoriile invatarii elaborate de rusul I.P. Pavlov (18491

1946) si americanii J.B. Watson (1878-1958) si B.F. Skinner. Terapia comportamentala a devenit populara in anii '70, dupa ce Wolpe a prelucrat teoriile comportamentalistilor timpurii. Elemente ale teoriilor invatarii pot fi gasite in multe din abordarile moderne ale consilierii psihologice si psihoterapiei, intrucat majoritatea psihologilor recunosc astazi rolul unor procese de invatare in dezvoltarea umana. Abordarea cognitiva - fondata de Aaron Beck si Albert Ellis, aceasta abordare subliniaza importanta gandurilor in procesele mentale. Primul dintre ei a intemeiat terapia cognitiva, iar cel de-al doilea, terapia rational-emotiva. Beck si Ellis au elaborat in mod separat abordari specifice, bazate pe analiza gandirii, pentru a-i ajuta pe cei aflati insuferinta psihica sa se schimbe. Abordarea cognitiva este astazi, impreuna cu abordarea comportamentala si formand impreuna terapia cognitiv-comportamentala, una din cele mai populare, mai raspandite si mai apreciate terapii, datorita duratei scurte si eficientei in inlaturarea simptomelor. Cuvinte cheie: ganduri irationale, ganduri automate, scheme, tema pentru acasa, gandire pozitiva, gandire logica. Abordarea interpersonala. Aspectele interpersonale (relatiile cu ceilalti, membri ai familiei, prieteni, colegi etc.) sunt luate in considere de multe psihoterapii, inclusiv de cele psihodinamice sau umaniste, dar exista o singura terapie interpersonala pura, care ignora orice alt aspect (cognitiv, comportamental, psihodinamic) si se concentreaza exclusiv pe relatiile interpersonale curente (nu si trecute) si constiente (nu si inconstiente). Psihoterapiile se pot clasifica nu numai dupa orientarea teoretica pe care se bazeaza, ci si dupa modalitatea de lucru. Astfel, exista: ‡ psihoterapia individuala, in care psihoterapeutul discuta cu un singur individ; ‡ psihoterapia de cuplu, in care psihoterapeutul face terapie cu un cuplu; ‡ psihoterapia de grup; ‡ psihoterapia de familia sau terapia familiala; Fiecare dintre acestea se impart la randul lor in functie de scoala teoretica de provenienta (de exemplu, terapie de grup psihanalitica, terapie de grup gestaltista etc.). In legea 213 privind dreptul de libera practica al psihologilor din Romania, in capitolul "Conditii de atestare, acreditare si certificare", sunt recunoscute urmatoarele tipuri de psihoterapii: ‡ Psihoterapii cognitiv-comportamentale (ex. psihoterapie rational-emotiva si comportamentala, psihoterapie cognitiva, psihoterapie comportamentala etc.); ‡ Psihoterapii dinamice (ex. psihoterapia psihanalitica, psihoterapia analitica, terapii dinamice de scurta durata etc.); ‡ Psihoterapii ericksoniene (ex. psihoterapie ericksoniana, hipnoza ericksoniana etc.); ‡ Psihoterapii scurte (ex. terapia scurta focalizata pe solutie, orientarea pe competente si resurse, abordarile constructivist-colaborative si narative, etc); ‡ Psihoterapii umanist-existentiale-experientiale, sistemice si transpersonale (ex. gestalterapie, logoterapie, psihodrama, psihoterapie experientiala, analiza tranzactionala, etc.).

5/6 Terapia psihanalitica.Fundamentele teoretice ale psihanalizei:topicaconstient,preconstient,inconstient. Psihanaliza înglobeaz o serie de concep ii dezvoltate de Sigmund Freud privind explicarea fenomenelor psihice, bazate în primul rând pe cercetarea proceselor desf urate în incon tient i a rela iilor sale cu con tientul, din care rezult procedee terapeutice aplicate în cazul tulbur rilor psihopatologice. Aceste concep ii s-au extins la explicarea fenomenelor socioculturale.Defini ie:
Psihanaliza este în acela i timp
y y

y

un procedeu de cercetare a proceselor psihice cu scopul de a investiga semnifica ia faptelor i reprezent rilor ce au loc în incon tient; o metod de terapie a tulbur rilor psihice, în cadrul c reia se tinde la rezolvarea acestora prin aducerea la suprafa i clarificarea semnifica iei rezisten elor, transferurilor i dorin elor ascunse ale pacien ilor; un sistem complex de teorii cu privire la efectele proceselor psihice incon tiente asupra tr irilor, gândirii i activit ii oamenilor. Elementele acestor teorii deriv din cercetarea proceselor psihice i terapia st rilor psihopatologice.

2

Psihanaliza a fost dezvoltat de Sigmund Freud la începutul secolului al XX-lea ca teorie general a incon tientului. Modalitatea func iunii proceselor psihice au fost deduse de Freud în special din studiul semnifica iei viselor, interpretate de el ca realizare imaginar a îndeplinirii dorin elor ce deriv din aspira iile refulate ale copil riei. Calea recomandat pentru accesul în încon tient este în elegerea sensului viselor i a actelor ratate (lapsus-uri).

Teoriile psihanalizei:Incon tientulNoutatea concep iilor lui Freud a constat în recunoa terea importan ei proceselor psihice incon tiente. Acestea se desf oar dup alte reguli decât faptele con tiente. Sub influen a incon tientului, gânduri i sim iri, care sunt legate unele de altele, se pot disocia i îndep rta, pân la atingerea unei st ri conflictuale. Regulile logice, indispensabile gândirii con tiente, nu se aplic proceselor psihice incon tiente. Prin analiza acestora, Freud a interpretat visele ca mecanisme de protec ie împotriva impulsurilor care tind s se exteriorizeze i care sunt în strâns leg tur cu amintiri refulate ale copil riei. În felul acesta, gânduri i impulsuri inacceptabile, numite i con inut latent al visului, se transform într-o tr ire con tient , care nu mai este în eleas nemijlocit i care devine un "vis manifest". Cunoa terea acestor mecanisme incon tiente permite psihanalistului s inverseze decursul procesului (transformarea visului latent în vis manifest) i, astfel, s descopere semnifica ia traumei care îi st la baz . Constientul- contine gandurile si sentimentele de care un individ isi da seama la un moment dat. Constientul se manifesta in ego ( eu ) si este organizat in termeni de logica si ratiune. Functia principala este de a raspunde la realiatea externa, de a evita pericolul si de a mentine un comportament acceptabil. Anxietatea se poate manifesta atunci cand constientul este dominat de impulsuri care cauta satisfacerea dorintelor inconstiente. Preconsientul contine gandurile care nu sunt constiente la un moment dat, dar pot deveni oricand disponibile pentru sfera constienta. Preconstientul actioneaza ca un fel de filtru, care cenzureaza dorintele inacceptabile si le permite sa p Teoria impulsurilor
Freud consider c procesele conflictuale ce au loc în incon tient sunt în strâns leg tur cu impulsuri, care î i au originea în copil rie. Dac aceste conflicte incon tiente sunt recunoscute de pacient cu ajutorul analizei, ele pot g si o solu ie, care în psihicul imatur al unui copil nu era posibil . În concep ia lui Freud asupra sexualit ii la copii, impulsul sexual al adul ilor este rezultatul final al unui proces în dezvoltare ("Libido-Entwicklung"). Începutul are loc în copil rie i comport mai multe faze:
y y y y y

faza oral (0 - 1 an) faza anal (1 - 3 ani) faza falic (oedipal , falic ) infantil (3 - 6 ani) faza latent (6 - 12 ani) faza genital

Aceste 5 faze denumesc în acela i timp cele 5 centre ale dezvolt rii impulsului sexual în prima copil rie. Primele dou faze dispar cu timpul sau se transfer în parte în sexualitatea adul ilor. A fost meritul lui Freud de a fi recunoscut c omul este o fiin sexual înc de la na tere. O semnifica ie deosebit o are a a zis faz "oedipal ", în care copilul dezvolt pentru prima dat o leg tur emo ional cu p rintele de sex opus, asem n toare atrac iei sexuale a adultului fa de partener (Vezi:Complexul Oedip i Electra). Copilul reac ioneaz în acela i timp ca rival fa de p rintele de acela i sex. Imaturitatea psihic complic aceast situa ie, de neîn eles la vârsta copil riei, ceea ce conduce la anxietate în raport cu propriile fantezii. M sura în care copilul poate domina aceste fantezii sau dimpotriv este dominat de ele sub form de team sau frustra ii este determinant pentru dezvoltarea ulterioar la vârsta adult , în special pentru rela iile cu sexul opus. Faza latent - stresurile, furtunile i conflictele din fazele precedente au constituit dezvoltarea personalit ii. Acum copilul are nevoie de o perioad de lini te.Principala activitate devine coala.În aceast perioad nu se manifest mari schimb ri. Faza genital începe în perioada pubert ii.

3

Modelul celor trei instan e: Sine, Eu i Supra -Eu
Acest model a fost expus de Freud în 1923: "das Es", "das Ich", "das Über-Ich". "Eul" i "Supra-Eul" sunt instan e cu con inut con tient sau incon tient, "Sinele" este totdeauna incon tient. În felul acesta se rezolv în mod elegant problema localiz rii instan ei de cenzur a proceselor psihice.
y y

y

"Sinele" este un rezervor primitiv i neorganizat de impulsuri, izvorul emo ional al impulsurilor i al dorin elor impulsive, locul reprezent rilor i comport rilor arhaice i al reful rilor. "Eul" se g se te la limita între con tient i incon tient, este instan a trecerii la ac iune, a func iei de adaptare la realitate i de investigare a realit ii. "Eul" deriv din "Sine" i reprezint "Sinele" în via a real con tient , cu alte cuvinte, moduleaz necesit ile impulsive într-o form adaptat la realitate. "Supra-Eul" este instan a superioar , domeniul con tiin ei, al valorilor, al idealurilor, al preceptelor i interdic iilor, al reprezent rilor morale.

Pentru a se ap ra de impulsuri inacceptabile, "Eul" dezvolt strategii sub forma unor mecanisme de protec ie, cum ar fi reful rile (excluderea impulsurilor din percep ia con tient ), proiec iile (atribuirea propriilor dorin i incon tiente altor persoane), adoptarea unui comportament în total contradic ie cu puternicul impuls incon tient. Categorisirea unui impuls ca inacceptabil rezult de regul în urma unor interziceri, a unor norme morale sau a unei cenzuri exercitate de "Supra-Eu". Când exigen ele "SupraEului" nu se îndeplinesc, persoana respectiv poate dezvolta un sentiment de ru ine sau culpabilitate.

7. Abordarea tulburarilor psihice in psihanaliza. Nevroza, potrivit concep iilor contemporane, se determin ca o boal , condi ionat de situa ia conflictual psihogen acut sau cronic extraordinar în urma tulbur rii interrela iilor umane, ce se manifest cu prec dere prin dereglarea func iilor sistemelor emotiv, vegetativ i endocrin.Nevrozele se caracterizeaz prin reversibilitatea deregl rilor patologice, independent de vechimea procesului, prin specificitatea manifest rilor clinice cu dominarea perturb rilor emo ional afective i somatovegetative, prin p strarea atitudinii critice a pacientului fa de boal . Particularit ile tabloului clinic al nevrozei depind nu numai de caracterul situa iei conflictuale i emotive, dar i de personalitatea individului, specificând diverse variante clinice. -Se disting urm toarele forme principale de nevroze: forma astenic (neurastenia, psihastenia), isteric (isterio-neurastenia) i obsesiv . Aceast clasificare a nevrozelor este în conformitate cu conceptul lui I.P.Pavlov despre tipurile activit ii nervoase superioare la om:
y y y y

puternic, neechilibrat, mobil; corespunde temperamentului coleric; puternic, echilibrat, mobil; corespunde temperamentului sanguinic; puternic, echilibrat, inert; corespunde temperamentului flegmatic; slab, neechilibrat; corespunde temperamentului melancolic.

Ca parametri ai activit ii nervoase superioare servesc capacitatea consolid rii reflexului condi ionat, expresivitatea i tr inicia lui, for a inhibi iei interne i externe, viteza iradierii i concentra iei proceselor de excita ie, gradul flexibilitat ii la influen e psihice patogene.În compartimentul nevroze sunt incluse i astfel de forme nozologice cum ar fi enurezisul, crampele profesionale, ticul nervos, situa ii nevrotice particulare. Nevroza astenic (neurastenia) a fost descris de medicul american Gh. Bard ca o boal , ce apare în urma unei lupte supraîncordate pentru existen . Actualmente neurastenia se consider una din formele fundamentale de nevroz . Ea apare mai frecvent la persoanele cu tip nervos echilibrat în urma supraâncord rii proceselor nervoase fundamentale (excita iei sau inhibi iei), provocate de excitan i cu for exagerat sau la ac iune îndelungat sau din cauza altern rii rapide a ac iunii factorilor excitativi i celor inhibitori (³ciocnirea´ proceselor de excita ie i inhibi ie).Deoarece inhibi ia activ intern este un proces mai fragil i mai vulnerabil, ea se afecteaz în primul rând. În acest mod, esen a patofiziologic a nevrozei astenice const în predominarea proceselor de exita ie asupra inhibi iei atenuate. Din aceast cauz tabloul clinic al maladiei se manifest prin excitabilitate exagerat , iritabilitate, irascibilitate. Neurastenia este provocat mai frecvent de situa ii conflictuale persistente, ce duc la o suprasolicitare emotiv îndelungat , de i poate fi i consecin a unui stres emotiv acut. Factorii, ce provoac boala sunt foarte diferi i: situa ii nefavorabile familiare sau profesionale, s r cia material , ruinarea stereotipului

4

vital, neîncrederea în ziua de mâine, emo iile negative etc.Baza clinic a sindromului neurastenic o costituie excitabilitatea exagerat i epuizare u oar , ce se manifest prin impulsivitate, hipersenzitivitate la durere, lumin , excitan i tactili i auditivi, percepere acutizat a impulsa iei din esuturi i organe, care provoac parestezii sau sinestezii în cutia toracic , în abdomen sau în alte organe viscerale, fiind diagnosticate ca nevroze cardiace cardiovasculare, intestinale etc. Este caracteristic i cefaleea cu caracter constrictiv (³simptomul de casc ´ descris de Hipocrate), labilitatea emotiv i vegetativ , hiperreflexia, dermografism modificat, hiperestezie total , distragere, epuizare exagaret , sc derea poten ei sexuale, frigiditate i dismenoree.Nevroza isteric (isterio-neurastenia) este cunoscut din antichitate, termenul ³isterie´ apar inând filozofului antic grec Platon.I.Pavlov considera, c aceast form de nevroz apare la indivizii cu tip ³artistic´ i activitate cortical slab . Manifest rile isteriei pot fi apreciate ca o particularitate de ³refugiu´ în boal sau a un ³de eu´ involuntar ap rut în starea agravat a bolnavului, stimulat de cei din jur prin comp timire i aten ie exagerat . Persoanele cu isterie percep boala cu o ³pl cere condi ionat ´, i nu doresc s se trateze. Pe fundalul cre terii labilit ii emotive i vegetative sunt posibile diverse tulbur ri func ionale, ce pot imita forme de patologie organic . Bazânduse pe cuno tin ele dobândite i pe comport rile altor bolnavi, istericii reproduc cu succes tabloul clinic al diverselor boli cu procese distructive în sistemul nervos i în alte organe i esuturi (³marea simulant ´). Manifest rile isteriei survin atât în urma consolid rii i amplific rii diverselor tulbur ri func ionale primare neisterice, cât i sub influen a mecanismului de sugestie i autosugestie conform închipuirilor bolnavului despre simptomele unei sau altei boli imitate de el. Bolnavii au o ³pl cere i dorin condi ionat ´. Caracterul acestor închipuiri în limite mari poate condi iona o variabilitate neobi nuit a tabloului clinic al neurozei. Cu toate acestea, isteria ce caracterizeaz i prin particularit i specifice: bolnavii se poatr demonstrativ i în acela i timp se creeaz impresia c pentru ei manifest rile bolii sunt neînsemnate. Ei se supun foarte u or autosugestiei, ce condi ioneaz diversitatea tabloului clinic. Deseori e posibil i sugestia con tient sau incon tient ce vine de la medic sau de la cei ce-l înconjoar . Multitudinea manifest rilor clinice include deregl ri vegetative, de motilitate, sensibilitate i ale activit ii nervoase superioare. Accesele isterice se caracterizeaz printr-un polimorfism deosebit i apar, de regul , în prezen a apropria ilor, medicilor i niciodat nu sunt precedate sau înso ite de traume esen iale, durata lor depinzând de comportamentul celor din jur. Caracterul acceselor este diferit i se asociaz frecvent cu reac ii emotive fulger toare i poze cu manierism. Tulbur rile de mobilitate se manifest prin diferite pareze, paralizii i contracturi isterice, imposibilitatea efectu rii mi c rilor complicate, hiperkinezii i crizele isterice, ce apar în situa ii emotive importante. Spre deosebire de accesul epileptic, în timpul accesului isteric bolnavul nu pierde cuno tin a i contactul cu mediul înconjur tor; nu- i mu c limba, reac iile fotopupilare, reflexele conjunctivale i corneene se p streaz , nu se constat reflexele patologice. Tulbur rile de sensibilitate se manifest prin anestezie local sau prin hiperstezie; sunt multiforme dup caracter si localizare (durerea isteric , cefalee de tip ³cui b tut´, artralgii isterice, schiatic isteric etc.). Deregl rile isterice ale v zului se manifest deseori prin îngustarea concentric a câmpului vizual (scotomi, hemianopsie, amauroz total ), în timp ce reac iile fotopupilare, acomoda ia i convergen a se p streaz . O situa ie analogic se observ i în cazul surdit ii isterice: bolnavul nu aude ceea ce i se vorbe te, în schimb reac ioneaz la un zgomot surprinz tor. Deseori apare mutism isteric, bâlbâial i afonie isteric , stare hipnogogic a con tiin ei, stupoare pseudocatatonic icteric . Tulbur rile vegetative isterice se manifest prin senza ii de nod în gât, disfagie, vom , meteorism etc. Spre deosebire de alte forme de nevroze, isteria se caracterizeaz prin amprenta major a particularit ilor individuale ale bolnavului, care în mare m sur determin specificul psihopatologic. Manifest rile isteriei îndelungate prev d o corelare deosebit a deregl rilor emo ional-afective, fobiilor, asteniei i a st rilor ipohondrice, ce determin , la rândul s u, existen a a trei variante ale isteriei: ipocondric , fobic i depresiv .

5

Nevroza obsesiv (obsesivo-fobic ) apare în situa ii conflictuale la persoanele cu tr s turi de caractre alarmant ipohondrice, la care gândirea logic predomin asupra sentimentelor. Bolnavii cu nevroz obsesiv nu sunt siguri de ac iunile lor, fixeaz leg turile dintre unele împrejur ri inofensive pentru ei cu succesul sau insuccesul personal. Teama insuccesului i îndoielile servesc drept cauz a nesiguran ei sale în deciziile luate, privind ac iunile proprii. La ace ti bolnavi pot ap rea diferite fobii: algofobia (teama de durere), claustrofobia (teama de spa ii închise), agrofobia (teama de spa ii deschise), hematofobia (teama de sânge), cardiofobia (teama de patologie cardiac ), cancerofobie (teama de cancer) etc.Mai rare, dar tipice pentru nevroza obsesiv sunt gândurile, amintirile, mi c rile obsesive, care în afar de caracterul lor obsesiv, se mai caracterizeaz prin con tientizarea efectului patogen i au o atitudine critic fa de acestea. O manifestare frecvent a obsesiilor sunt ritualurile - mi c ri i ac iuni obsesive, înso ite de îndoieli, team i spaim efectuate în contradic ie cu ra iunea, în speran a evit rii unor întâmpl ri nefericite. 8.Mecanisme de aparare in psihanaliza. Mecanismele de aparare sunt procese psihice incon tiente care vizeaza reducerea sau anularea efectelor neplacute, ale pericolelor reale sau imaginare, remaniind realitatea interna i/sau externa si ale caror mamfest ri - comportamente, idei sau afecte - pot fi constiente sau inconstiente.
Mecanisme de aparare:1.Activism Definitie: Gestionarea conflictelor psihice sau a situatiilor traumatice externe prin recurgerea la actiune, in locul reflectiei sau al trairii afectelor.2.Afiliere Definitie: Afilierea este solicitarea ajutorului si sustinerii celuilalt atunci cand subiectul trece printr-o situatie generatoare de angoasa.3.Afirmare de sine prin exprimarea sentimentelor Definitie: Traind un conflict emotional sau un eveniment exterior stresant, persoana care utilizeaza acest mecanism de aparare isi comunica fara ocolisuri sentimentele si gandurile, intr-un mod care nu este nici agresiv, nici manipulator.4.Altruism Definitie: Devotament fata de celalalt care-i permite subiectului sa iasa dintr-un conflict.5.Anticipare Definitie: Pe durata unei situatii conflictuale, anticiparea consta in a-ti imagina viitorul: - experimentand dinainte propriile reactii emo ionale; - prevazand consecintele a ceea ce s-ar putea întampla; - planuind diferite raspunsuri sau solutii posibile.

6.Ascetismul adolescentului Definitie: Refuzarea de catre adolescent a oricaror placeri corporale, chiar si a celor mai inocente. Acest mecanism de aparare este destinat sa protejeze eul impotriva noilor nevoi pulsionale, care sunt o sursa de angoasa.7.Clivaj (al eului, al obiectului) Definitie: Actiunea de separare, de divizare a eului (clivajul eului) sau a obiectului (clivajul obiectului) sub influenta unei amenintari angoasante, actiune avand ca rezultat coexistenta celor doua parti astfel separate care nu se cunosc intre ele, in conditiile in care formatia de compromis este imposibila.8.(De)negare Definitie: In opera lui Freud, termenul Ädenegare" acopera urmatoarele doua sensuri:
- imediat dupa formularea unui gand, a unei dorinte, a unui sentiment care se constituie in sursa de conflict, refuzul de a-si recunoaste paternitatea asupra lor; - refuzul de catre subiect a unei interpretari exacte care il priveste, formulata de un interlocutor (de obicei un psihanalist).9.Identificare Definitie: Asimilarea inconstienta, sub efectul placerii libidinale si/sau al angoasei, a unui aspect, a unei proprieta i, a unui atribut al celuilalt, care conduce subiectul, prin similitudine reala sau imaginara, la o transformare totala sau partiala dupa modelul celui cu care se identifica. Identificarea este un anumit tip de relatie cu lumea constitutiva a identitatii.10.Intelectualizare Definitie: Recurgerea la abstractie si generalizare in confruntarea cu o situatie conflictuala care l-ar angoasa prea tare pe subiect daca acesta ar recunoaste ca este implicat personal. 1.Izolare Definitie: 1 Termenul Ä izolare" acopera doua sensuri. El poate desemna: - o eliminare a afectului legat de o reprezentare (amintire, idee, gand) conflictuala, in timp ce reprezentarea in cauza ramane constienta;

6

- o separare artificiala intre doua idei sau doua comportamente care in realitate sunt legate, relatia lor neputand fi recunoscuta de catre subiect fara o anumita angoasa.12.Ra ionalizare Definitie: Justificare logica, dar artificiala, care camufleaza, fara stirea celui care o utilizeaza, adevaratele motive (irationale si inconstiente) ale unora dintre judecatile acestuia, dintre conduitele si sentimentele sale, intrucat aceste motive nu ar putea fi recunoscute fara anxietate.13.Refugiu in reverie Definitie: Mecanism - utilizat intro situatie de conjlict psihologic sau atunci cand subiectul se confrunta cu factori de stres - care consta in recurgerea la o reverie diurna excesiva ce se substituie cautarii de relatii interpersonale, unei actiuni in principiu mai eficienta sau rezolvarii problemelor.14.Refulare Definitie: Respingerea in inconstient a unor reprezentsri conflictuale care se mentin active, ramanand totusi inaccesibile constientizarii15.Regresie Definitie: Regresia constituie o revenire la moduri de expresie anterioare ale gandirii, la conduitele sau relatiile obiectuale, in fata unui pericol intern sau extern susceptibil de a provoca un exces de angoasa sau de frustrare.16.Umorul Definitie: In sensul restrans retinut de Freud, umorul consta in prezentarea unei situa ti traite ca traumatizante astfel incat sa fie reliefate aspectele ei placute, ironice, insolite. Numai in acest caz (umor aplicat siesi) umorul poate fi considerat un mecanism de aparare.

9.Complexele in psihanaliza. În psihanaliz , complexele sunt o problem esen ial , deoarece ele sunt întotdeauna dependente de o anumit înc rc tur afectiv . Termenul de complex, a fost introdus e coala de psihiatrie de la Zurich i este definit de c tre Dide i Guiraud ca reprezentând o tendin instinctiv , o stare afectiv larvar , constituit dintr-un centru de atrac ie în jurul c ruia se grupeaz amintiri, percep ii, reprezent ri, atitudini motorii, etc. Freud considera c , complexul pune în eviden , demonstrativ sau descriptiv, anumite grupuri de idei i interese cu înc rc tur afectiv . Psihanaliza define te complexul ca fiind ansamblul organizat de reprezent ri i amintiri cu o mare intensitate afectiv , par ial sau total incon tiente. Un complex se formeaz pe baza rela iilor interpersonale din cursul istoriei infantile i el poate structura toate nivelurile psihologice: emo ii, atitudini, comportamente adaptate. Complexul are mai multe sensuri. Sensul originar desemneaz un aranjament relativ fix de lan uri asociative; sensul general desemneaz un ansamblu mai mult sau mai pu in organizat de tr s turi personale în care accentul este pus mai ales pe reac iile afective, în timp ce sensul mai strict desemneaz o structur fundamental a rela iilor interpersonale i modalitatea în care persoana î i afl locul în cadrul lor însu indu- i-le. Jacobi consider c fenomenologia complexelor pune în eviden o mare diversitate de forme. Un complex poate prezenta aspecte simptomatice de ordin somatic, psihic sau psihosomatic. Astfel, se eviden iaz urm toarele aspecte: - complexul, de i incon tient, este înc rcat cu energie, fapt e face ca acesta s apar ca o entitate autonom , ca o voin independent ; - de i incon tient, prin calitatea sa de a fi independent, complexul poate ap rea ca un al doilea Eu; - complexul Eului se poate disocia de restul psihicului, devenind autonom, ca un fenomen de tipul dublei personalit i; - dac devine dominant, complexul poate atrage în orbita sa Eul con tient pe care-l domin , înghi indu-l, ajungându-se s se vorbeasc despre o identitate par ial sau total a Eului cu complexul respectiv - complexul, printr-un mecanism de proiec ie, poate deveni atributul unui subiect extern sau al unei alte persoane; - de i con inut în incon tient, complexul ac ioneaz asupra con tientului ca o for permanent . În dic ionarele de psihanaliz se enumer aproape 100 de complexe. Boudouin a f cut o prima indexare sintetic a complexului. Conceptul ca atare este înc fragil dar a devenit un concept umbrel ce reune te numeroase tr iri tensionate de fond implicate în identitate. Rorschach pune accentul în definirea complexului pe înc rc tura afectiv i consider c se nasc în tr iri situa ionale stratificate opera ional activ în incon tient de unde ac ioneaz având r d cini în copil rie. Al i autori consider ca ele se formeaz mai mult în adolescen . Lagache, un neofreudist preocupat de 7

temperarea exceselor freudiste vede în complex tr s turi individuale achizi ionate în copil rie în situa ii psihice mai deosebite i mai tensionate, întotdeauna noi. Mai des evocate sunt: complexul Oedip, complexul Electra, complexul Cain i complexul Diana, la care se adaug complexul de inferioritate (descris de A. Adler) i complementar acestuia complexul de superioritate; destul de des citat este i complexul de castrare. Dup Jung, complexele sunt de 2 tipuri: complexe separate de con tient i complexe incluse în incon tient. Unii speciali ti consider c , exist complexe ale psihicului bolnav i complexe ale psihicului s n tos. Îns , la nivelul literaturii de specialitate, identific m o clasificare a complexelor în raport cu sursele lor, acestea fiind: - dup origine: legate de evenimentele sau conflictele din prima copil rie sau actuale; - dup natur : complexe morbide sau complexe s n toase;

10.Terapia psihanalitica:metode si tehnici. Metodele psihanalizei
y

Anamneza pacientului are loc în mod clasic, acesta fiind culcat în timp ce psihanalistul se g se te în afara câmpului s u vizual. În general, interpretarea datelor anamnestice am nun ite i de biografie este adesea suficient pentru a schi a cadrul tulbur rilor nevrotice i forma personalit ii psihopatologice. Transferul ("Übertragung") unor experien e i rela ii din trecut asupra terapeutului este un moment principal al psihanalizei terapeutice. Se poate constata un transfer pozitiv sau unul negativ, în func ie de tonalitatea tr irilor proiectate asupra terapeutului. Din partea acestuia rezult o reac ie de contra-transfer ("Gegenübertragung"). Terapeutul a înv at în cursul propriei analize în procesul de calificare, s fac deosebirea între sim irile i reprezent rile sale proprii i cele rezultate din analiza pacientului, pentru a nu se ajunge în mod incon tient la o stare de simbioz psihic . Asocia iile libere produse de pacient fac posibil accesul la con inutul tr irii sale psihice, la conflictele sale intime, i descoper terapeutului imaginea vie a etiologiei nevrozei în cazul pacientului respectiv. Pacientul relateaz tot ce-i trece prin minte, într-un flux neîntrerupt, chiar dac crede c lucrurile sunt lipsite de importan i n-au nicio leg tur unele cu altele, sau chiar dac aceasta i-ar fi penibil i ar putea s -i provoace un sentiment de ru ine. Experien a psihanalistului poate descoperi în acest material brut multe informa ii asupra unor experien e r mase ascunse. Aceasta presupune din partea pacientului o dispozi ie spre cooperare f r limite. Semnifica ia viselor a reprezentat punctul de plecare al folosirii teoriei psihanalitice ca posibilitate terapeutic . Metoda presupune experien în interpretare i exclude orice dogm . Interpretarea simbolurilor, produse ale fanteziei sau în rela ie cu situa ii originare, î i aduce contribu ia la elucidarea etiologiei st rilor nevrotice. Interpretarea lapsus-urilor ca substrat logic, ilustreaz concep ia lui Freud asupra determinismului tuturor manifest rilor psihice.

y

y

y

y

y

11.Gestalt terapia.Concepte de baza.Perspectiva fenomenologica Fenomelogia este disciplina care ii ajuta pe oameni sa se dezbare de modul lor obijnuit de a gandi,astfel incat sa poata face diferenta intre ceea ce este perceput si simtit de fapt in situatia curenta si ceea ce reprezinta un reziduu din trecut (Idhe,1977). O exlporaregestaltista respecta, utilizeaza si clarifica perceptia naiva , imediata, nealterata de invatare . Scopul explorarii fenomenologice dinGestalt este starea de awarness( constiinta extinsa, atentie extinsa, prezenta de aici si acum) sau obtinerea unei intelegeri immediate profunde (insight). InGestalt terapie insight-ul reprezinta intelegerea clara a structurii situatiei studiate. Starea de prezenta sau atentie extinsa (awarness)fara o explorare sistematica nu este suficienta, de obicei, 8
¡   ¡  

pentru a dezvolta intelegerea profunda a insight-ului. De aceea,Gestalt terapia foloseste atentia focalizata si experimentarea pentru a ajunge la intelegerea profunda (insight). Fenomenologul nu studiaza numai constientizarea personala ci si procesul constientizarii in sine. Pacientul devine constient de constientizare. Teoria campului .Viziunea stiintifica asupra lumii care sta la baza perspectivei fenomenologicegestaltiste este teoria campului. Teoria campului este o metoda de explorare care descrie campul global din care face parte evenimentul in momentul prezent, mai curand decat sa analizeze evenimentul in termenii categoriei din care acesta face parte prin natura sa sau pornind de la o secventa neliniara, istorica de tip cauza-efect. Campul este un intreg in care partile se afla in relatii nemijlocite si reactioneaza una fata de cealalta si nici o componenta nu ramane neinfluentata de ceea ce se intampla intr-o alta zona a campului . Campul inlocuieste notiunea de particule izolate, separate. Persoana aflata in contextul sau de viata constituie un camp. In teoria campului nicio actiune nu este izolata; terapeutii lucreaza aici si acum si sunt atenti la modul in car e ceea ce se afla aici si acum este afectat de ramasite din trecut, cum ar fi postura corpolara, obiceiurile sau credintele. Campul fenomenologic este definit de observator si capata sens numai atuncicand este cunoscut cadrul de referinta al observatorului. Abordarile din perspectiva campului sunt mai mult descriptive decat interpretative, speulative sau clasificatorii. Accentul cade pe observarea, descrierea si explicarea structurii exacte a ceea ce este studiat. Datele inaccesibile observabile observatiei directe a terapeutului sunt studiate prin focalizare fenomenologica, experimentare, prin ceea ce raporteaza participantii si prin dialog. Perspectiva existentialista-Existentialismul se bazeaza pe metoda fenomenologica. Fenomenologii existentialisti se focalizeaza pe existenta umana pe relatiile cu celalalt, bucurii si suferinte, asa cum sunt ele traite direct. Gestalt terapia ofera un mod de a fi autentic, plin de sens si responsabil fata de noi insine. Devenind constienti, prezenti, devenim capabili sa alegem si/sau sa ne organizam propria existenta intr-o maniera plina de sens. Viziunea existentiala arata ca oamenii se reconstruiesc si se descopera pe ei insisi fara incetare. Nu exista o esenta a naturii umane care sa poata fi descoperita odata pentru totdeauna . Intotdeauna exista orizonturi noi, probleme noi si oportunitati noi. Dialogul- Relatia dintre terepeut si client este cel mai important aspect al psihoterapiei.Dialogul existential este o parte importanta din metodologia gestalt terapiei si e o manifestare a perspectivei existentiale asupra relatiilor.Relatiile se dezvolta prin contact.Oamenii cresc si isi formeaza identitatile prin contact.Contactul este experimentarea frontierei dintre ³eu´si ³non-eu´.Este experienta interactiuni cu non-eul,mentinand totodata o identitate de sine separata de non-eu.Persoana (eu) are sens doar in relatie cu ceilalti,in dialogul Eu-Tu sau in contactul manipulativ Eu-Obiect. Gestalt-terapeutii prefera sa experimenteze impreuna cu pacientul in cadrul dialogului d ecat sa utilizeze manipularea (³Eu-Obiect´). Gestalt-terapia ii ajuta pe clienti sa-si dezvolte propriul suport necesar pentru contactul dorit sau retragere.Suportul se refera la orice face posibil la orice face posibil contactul sau retragerea:energie,supoet corporal,respiratie,informatie,grija fata de celalalt,limbaj.Suportul mobilizeaza resursele pentru contact sau retragere. Gestalt-terapeutul lucreaza angajandu-se in dialog,mai degraba decat manipuland pacientul catre un anumit obiectiv terapeutic.Un astfel de contact se realizeaza prin ingrijire directa (neocolita,sincera), caldura,acceptare si auto-responsabilizare.Dialogul se bazeaza pe experimentarea celuilalt asa cum este el/ea de fapt si pe manifestarea autentica a propiei fiinte,prin impartasirea starii de prezenta totalt propusa de metoda fenomenologica.Dialogul gestaltist este un produs al autenticitatii si al responsabilitatii. Relatia terapeutica in Gestalt-terapie este un produs al autenticitatii si al responsabilitatii. 1.Continerea:Aceasta se refera la a ne plasa pe noi insine cat mai deplin posibil in experienta celuilalt fara a judeca,analiza sau interprete, pastrandu-ne totodata sentimentul propriei prezente autonome, separate. 2.Prezenta:Gestalt-terapeutul se exprima fata de pacient.In mod regulat,judicios si cu discernamant,el exprima observatii,preferinte, sentimente personale si ganduri.Terapeutul isi impartaseste perspectiva, modeland relatarea fenomenologica,ceea ce il ajuta pe pacient sa invete sa aiba incredere si sa foloseasca experienta imediata pentru a creste starea de prezenta/atentie extinsa.
£ ¢ £ ¢

9

3.Angajarea in dialog.Contactul inseamna mai mult decat ceea ce doi oameni fac unul fata de celalalt. Contactul e ceva care se intampla intre oameni,ceva ce apare prin interactionarea lor. Gestaltterapeutul se dedica acestui proces interpersonal. Acesta inseamna mai degraba a permite contactului sa se intample , decat a manipula , a face contactul si a controla rezultatele. 4. Dialogul este trait. Dialogul este mai curand ceva facut decat ceva despre care se discuta. Termenul ³trait´ se refera la iminenta actiunii si la emotia care se preceda. Dialogul se poate realiza prin dans,cantec,cuvinte sau prin orice alta modalitate prin care se exprima si se dinamiteaza schimbul de energie dintre participanti. Totusi ,interactiunea este limitata de etica,de gradul de adecvare ,de sarcina terapeutica, etc.

13. Terapii cognitive.notiuni de baza -In 1955 Albert Ellis a dezvoltat terapia rational-emotiva iar numai cativa ani mai tarziu, Aaron Beck a dat nastere terapiei cognitive. Ambele abordari terapeutice vizau schimbarea credintelor persoanei, chiar Beck subliniind faptul ca gandurile negative nu sunt doar un rezultat al depresiei, ci au un rol important in producerea si mentinerea ei. Pentru Ellis, rolul terapeutului este acela de a-l face pe client sa descopere ca exista in cadrul filozofiei sale de viata anumite credinte ce contribuie la propria sa durere. Odata intelese, ele ii dau libertatea sa actioneze in directia corectarii lor. Ideile celor doi psihologi au fost aspru criticate, mai ales in anii 1950-1960. Abordarea cognitiva si cea comportamentala s-au reunit in anii ¶70, dand nastere terapiilor cognitiv-comportamentale. Pe masura ce terapiile cognitiv-comportamentale devin mai populare, datorita rigurozitatii teoretice si stiintifice, Ellis si Beck vor beneficia de o audienta din ce in ce mai mare. In anii 1990 Ellis isi redenumeste terapia: ³terapia rational-emotiva si comportamentala´ subliniind importanta relatiei dintre cognitie, emotie si comportament. In prezent abordarea cognitiv- comportamentala este una dintre cele mai raspandite forme de terapie, renumita pentru eficienta inlaturarii simptomelor si durata redusa a interventiilor psihoterapeutice. Fiind orientate pe eliminarea simptomului si modificarea credintelor personale, ea este recomandata ca prima metoda de tratament in cazul unor tulburari cum ar fi fobiile sau anxietatea. 14.Teorii cognitive.Terapia rational emotive:forma A-B-C REBT este o forma de terapie cognitiv - comportamentala care se focalizeaza pe convingerile irationale si rationale, avand ca puncte fundamentale identificarea si modificarea credintelor irationale care genereaza patologie si suferinta.Albert Ellis considera ca: "oamenii se perturba ei insasi intr - o masura mai mare decat sunt perturbati de forte nefavorabile din mediul lor timpuriu sau din mediul social de mai tarziu si de aceea ei au unica si remarcabila putere de a intelege ceea ce au de facut pentru a fi mai putin nevrotici, a-si schimba gandurile irationale , simtamintele inadecvate si comportamentul disfunctional, pentru a deveni sanatosi sub aspect mental".El a atras atentia asupra faptului ca oamenii au doua tendinte biologice fundamentale:
- isi transforma foarte usor propriile dorinte in credinte absolute. - au puterea de a alege si capacitatea de a-si identifica, disputa si schimba gandirea irationala.

Modelul ABC este nucleul practicii terapiei rational - emotive si comportamentale si in acest model, Aul reprezinta evenimentul activator ( activating event), B - ul reprezinta convingerile persoanei( beliefs) , iar C - ul reprezinta consecintele emotionale si comportamentale ale credintelor pe care le avem despre A.Conform acestui model, se considera ca oamenii sunt nascuti si crescuti cu dorinta de a fi fericiti, de a avea succes in toate, de a fi aprobati si iubiti de persoanele semnificative pentru ei. In calea realizarii acestor dorinte se interpun uneori credintele lor irationale cu privire la evenimentele din viata, ceea ce duce la perturbari in plan emotional.
In REBT, clientului i se explica inca din prima sedinta ca nu evenimentul activator este cel care produce perturbarea psihica, ci credintele lui irationale cu privire la acest eveniment.Aceste credinte irationale se prezinta sub mai multe forme: 10

- gandirea catastrofica; - intoleranta la frustrare; - evaluarea globala negativa; - gandirea de tip" intotdeauana "sau "niciodata." Consecintele care deriva din credintele irationale, rigide despre evenimetul activator se numesc consecinte negative disfunctionale deoarece ele conduc la durere si discomfort psihic, motiveaza oamenii sa recurga la comportamente contrare propriilor interese si ii impiedica sa se angajeze in comportamentele necesare atingerii propriilor scopuri.In REBT se considera ca oamenii se pot schimba daca internalizeaza trei principii fundamentale: 1. evenimentele activatoare trecute sau prezente nu pot cauza emotii disfunctionale, ci sistemul nostru de convingeri despre aceste evenimente este cel care determina emotiile disfunctionale si comportamentele dezadaptative, 2. indiferent de modul in care ne-am generat problemele emotionale si comportamentale in trecut - in prezent ne creem dificultati deoarece continuam sa ne reindoctrinam cu credintele noastre irationale, 3. ne este usor sa cultivam emotii, ganduri si comportamente dezadaptative, dar pe termen lung putem sa depasim aceasta problema daca facem eforturi de a ne disputa credintele irationale si consecintele acestora.

REBT este o forma de terapie multimodala in care schimbarea este obtinuta de clienti mai mult in viata de zi cu zi, decat in cadrul sedintelor de psihoterapie. Terapeutul trebuie sa demonstreze clientului faptul ca modul sau de a gandi nu are o baza logica, iar ideile sale irationale sunt rezultatul modului sau deformat de gandire. Pentru a obtine schimbarea comportamentala, este necesara o restructurare cognitiva, care presupune inlocuirea sistemului de credinte irationale cu un sistem mai rational.

11

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful