A N T I C H I T A T E A Cuprinde stilurile vechilor popoare, stilulurile antice grec şi

roman. Mobila a apărut şi existat ca un obiect de necesitate practică şi estetică, cu forma şi estetica influenţate de mijloacele de producţie rudimentare existente în acea perioadă. Structua mobilierului era simplă şi rigidă care de cele mai multe ori era folosită pentru aplicarea elementelor ornamentale. Stilurile vechilor popoare cuprind: Stilul egiptean - formă simplă, linii şi suprafeţe drepte, cu o oarecare tendinţă de comoditate la obiectele de şezut şi odihnă care adesea erau acoperite cu ţesături, tapiţerii luxoase viu colorate, piei de animale; stilul caldeo-asirian - mai rudimentar, rigid, greoi şi mai puţin comod decât cel egiptean, adesea avea la partea inferioară postament sau suport pentru picioare în faţa scaunelor sau tronurilor, a beneficiat doar de preocupare pentru decoraţiuni sculptate, suprafeţe acoperite cu piese metalice din bronz sau pietre preţioase, piciorul era sculptat ca şi la egipteni în formă de labă de leu sau copită de taur; Stilul indian - tendinţă către ornamentaţie bogată şi fin executată, plină de fantezie, cu motive geometrice şi vegetale, deşi pe ansamblu a fost mai scund decât cel caldeoasirian; Stilul chinez - influenţat de stilul lor de viaţă, mobilierul era format din taburete, scaune, mese pătrare sau rotunde, pat cu baldachin, etajere, paravane, bănci adânci, acoperite cu scene din viaţa omului, elemente vegetale şi naturale stilizate, lăcuite cu încrustaţii de fildeş, sidef sau aurite; Stilul japonez - adaptat din stilul chinez, se rezumă doar la mese mici şi scunde, dulapuri înzidite, foarte puţine obiecte de şezut şi odihnă, uşi glisante, cu ornamentaţie mai săracă şi mai simplă dar executată cu excepţională îndemânare şi precizie, reprezentată prin sculpturi şi încrustaţii cu fildeş sau scoici şi lăcuiri frumoase şi durabile ca rezultat al puternicei industrii japoneze a lacului.

stil egiptean

stil egiptean

stil caldeo-asirian

stil caldeo-asirian

stil indian

stil chinez

stil chinez

stil japonez

Stilul antic grec - forma mobilierului oficial era masivă, greoaie şi rigidă influenţat de stilul egiptean şi asirian, dar mobilierului de familie a fost cu forma mai delicată şi mai fină, mai elegant şi mai comod, cu forme originale. Predominau obiectele de odihnă şi şezut, lăzile pentru păstrarea îmbrăcămintei, mesele de lucru şi pentru alimente, sipetele

printre altele. decoraţiile însă sunt deosebit de bogate şi preţioase. preocuparea deosebită fiind pentru ornamentaţie. Stilul bizantin . greceşti şi romane. Bronzul a fost folosit puţin. stâlpi scurţi şi groşi cu capitele în formă de cub cu muchiile rotunjite la partea de jos Elemetele constructive erau simple. chiar şi pentru a realiza obiecte în totalitate din marmură.mobila acestui stil nu a avut o dezvoltare deosebită constructiv şi funcţional. Au acordat maximă importanţă comodităţii şi aspectului estetic valoros ale mobilierului. au folosit cel mai des ornamentaţia sculptată şi încrustaţiile. Stilul romanic . Finisajul a fost realizat prin vopsire şi pictură. Tapiţeria era formată mai mult din perne libere. etajerele. paravanele. au realizat furniruirea. ghirlande. elementele ornamentale având un desen foarte frumos şi echilibrat (arabescuri şi încrustaţii cu aramă şi sidef). Pe lângă lemn au folosit bronzul şi marmura. islamic. la rândul lui influenţând. Au folosit un fel de furnir mai gros pentru acoperirea elementelor din lemn inferior. Elementele decorative au fost aproape exclusiv geometrice. rozete. Apar ca elemente decorative: cornuri de abundenţă. caldeoasiriene. Aduce câteva elemente noi: arcurile semirotunde prelungite. Întrucât se stătea şi se dormea pe covoare şi sofale mobilierul de şezut şi odihnă a avut întrebuinţare redusă. E V U L M E D I U Cuprinde stilurile bizantin. în schimb marmura a fost folosită mult. dăinuind aproape 1000 de ani.pentru obiecte preţioase. gheara de vultur. Au fost utilizate cu precădere mesele. lustruirea şi colorarea lemnului. drepte. copita de căprioară. Stilul islamic . Stilul a fost influenţat de artele egiptene. fără prelucrări deosebite (deşi cunoşteau toate tehnicile de construcţie şi prelucrare greceşti şi romane) rezultând un mobilier solid. trainic. arcuri semirotunde trilobate. băiţuire şi lustruire. stilul cult românesc. Este un stil cu un pronunţat caracter religios creştin. Forma mobilierului a fost influenţată în bună măsură de arhitectură.s-a dezvoltat în inperiul roman de răsărit. ţesături textile şi piei de animale. gotic. toate arătau o preocuparea pentru estetic şi comod. Stilul antic roman . romanic.este o combinaţie de elemente romane şi bizantine cu elemente . forma şi caracterul său au fost în general adaptate acestui scop.datorită perfecţionării prelucrării materialelor screşte gama obiectelor de mobilier. lăzile.

Din 1314 apare separarea pe specializări: dulgheri. Prelucrarea lemnului se reducea mai mult la dulgherie. Arta mobilei începe să fie mai mult laică decât bisericească. renaşterea în Ţările de jos. obiectele realizate au un pronunţat caracter artistic. în schimb bogat înfrumusetata cu gravuri. A fost o perioadă când atenţia meşteşugărească a fost îndreptată spre prelucrarea fierului care devenise o necesitate. Forma este influenţată de arhitectură. mai ales negru. binalişti. stil bizantin stil islamic stil romanic stil gotic E P O C A M O D E R N Ă RENAŞTEREA. Mobila care s-a bucurat de mare apreciere la curtea regelui-soare Ludovic XIV se producea din nuc sau din lemn de import colorat. sidef. . conturându-se renaşterea italiană. renaştere italiană renaştere franceză renaştere engleză renaştere germană BAROCUL. Elementele decorative sunt subordonate structurii. Spania şi Anglia. renaşterea franceză. incrustata cu argint. Stilul gotic . aurita. panourile erau obţinute din alaturarea mai multor scânduri prinse cu traverse fixate cu cuie. Era destul de masiva si simpla ca forma. bogat profilate şi folosirea soclurilor masive.populare specifice regiunilor în care s-a dezvoltat.o însemnată dezvoltare o au tâmplăria şi mai ales sculptura în lemn. Cunoaşte influenţe diferite în principalele zone de dezvoltare. sub care se montau picioare scurte. profilate. Specifică este aşezarea pe orizontală a volumelor despărţite prin centuri distincte. tâmplari de mobilă. adica alambicat. renaşterea germană. Apare prevederea ca meşterul să pună pe fiecare lucrare executată numele său. Stilul baroc vine de la italienescul Barocco. fără proporţii echilibrate şi incomodă. de noile funcţionalităţi ale mobilei precum şi de materialele semifabricate care încep să apară. Feroneria şi lăcătuşeria artistică au avut o dezvoltare interesantă în acest stil. fapt care face să apară primele forme ale unei industrii a mobilei. Forma obiectelor era influenţată de elementele de arhitectură: arcurile ogivale şi stâlpii gotici. cu puţine elemente decorative. Mobila era sobră şi masivă. alama. eventual acoperite cu piele pentru protecţia lemnului. rotari. ceea ce duce la o creştere a calităţii.

podului si mobilei. În moda intra antichitatea. Se vorbeste chiar de un stil deosebit Boule. CLASICISMUL. tinzându-se spre combinarea armonioasa a decorului peretilor. La mijlocul sec XVIII se instaureaza epoca clasicismului. ? la greque . dusumelei. Clasicismului îi sunt caracteristice grandoarea si severitatea. Printre maestrii epocii rococo trebuie mentionat Thomas Chippendale. Tot atunci au început sa se produca comode cu sertare ce se trag. Pentru prima data interiorul este privit ca un întreg. barocul dezvoltat . pe prim-plan iese principiul constructiv.o etapa de trecere de la stilul lui stilul lui Ludovic XIV la cel al lui Ludovic XV. Maestrii nu mai tind spre sublinierea scumpetei mobilei. Este vorba de mobilier din lemn negru. multe sertarase si despartituri secrete. stilul regentilor . În prima jumatate a sec. predomina culorile gingase. XVIII mintile sibaritilor sunt ocupate de un nou stil. considerat drept finalizare a stilului baroc. Comoda provine de la frantuzescul commode. carapace de testoasa. ROCOCO. de elementele nefunctionale. Se creaza noi forme ale canapelei moi. iar numarul obiectelor creste.stilul lui Ludovic XIII (1610-1643). îndoind spetezele. aur.În epoca barocului apar seturile compuse din câteva obiecte ce armonizeaza între ele dupa forma. ornându-le cu gravuri ajurate si asezându-le pe picioruse în forma de labe de animale. Anturajul de vine mai sever si laconic: liniile se îndreapta. care a lucrat mult asupra formelor mobilei. În epoca barocului se evidentiaza câteva substiluri: barocul timpuriu . Însa Cheraton a fost mai mult un teoretician decât un practician si se ocupa mai ales de crearea obiectelor ideale de mobilier pe hârtie. care se dezice de liniile întortocheate. fotoliul adânc. În schimb se folosesc activ . ceea ce înseamna comoditate. În aceasta perioada apar asa obiecte ca secreterul pe picioruse înalte cu un suport rabatabil pentru scriere si masuta de toaleta cu oglinda. sezlongul. experimenta cu scaunele si fotoliile.stilul lui Ludovic XIV (1643-1715). Cel mai vestit producator de mobila în stil baroc este Andre Charles Boule. Anturajul devine mai delicat. ornata cu aplicatii din bronz. Un reprezentant cunoscut al clasicismului este Cheraton. ci spre modestia ei. Stilul lui T. Se acorda atentie comoditatii. Chippendale consta în combinarea stilului rococo clasic cu motivele chineze gotice. simetria si echilibrul partilor. decorarea se reduce la minim.stilul grecesc.

frasinul. Cel mai mult se pretuieste practicitatea si pretul mic al mobilei. corespunde esentei stilului . În formele mobilei se introduc pe larg elemente decorative antice . piramide. scaune ce se transforma în scari pentru biblioteci. Dupa cum stilul Grecii Antice. cu proportii echilibrate si detalii placute perdele si captuseala cu desen floral. .. devine fastuos si pompos. tot mai des se întrebuinteaza visinul.dragostea sentimentala burgheza fata de casa si obiecte. de parada la cel casnic. Însasi notiunea. Dintre maestrii în domeniul mobilei este cunoscuta dinastia Jacob. Interioarele sunt solemne si simetrice. Desi este popular înca lemnul rosu. Incrustarile cedeaza locul tehnicii marchetri.reliefuri de bronz. pe pod. Tinând cont de faptul ca stilul s-a cristalizat într-o epoca istorica nu prea îndepartata. BIEDERMEIER. acuarele. tavanele se vopsesc în alb. care tindea sa se înconjoare cu luxul împaratilor romani. mesteacanul. faclii. EMPIRE. miniaturi. E caracteristica folosirea obiectelor de mobilier polifunctionale.. astfel interiorului oferindu-i-se un caracter iluzoriu. arme. în Germania si Austria. numit stilul lui Napoleon I. peretii se acopera cu tesaturi sau cu tapete sobre. capata forme naturale si linii armonioase. preluat de Imperiul Roman. uneori prea abundente: se plaseaza între picioarele mobilei. dusumelele se acopera cu parchet. la fel si clasicismul. Domina suprafetele lustruite si detaliile aurite. s-au pastrat multe obiecte autentice de mobilier. mai modest. Interiorul case devine simplu si luminos. repetând calea artei antice. combinate mese pliante.imagini de sfincsi. mobila devenind utilitara. Surplusurile arhitecturale dispar. simbolizând filistinul.oglinzile. La începutul sec. un fel de adaptare a stilului de palat. („imperiu") este etapa finala a clasicismului. Mobila se fabrica din lemn rosu si negru. ceasuri muzicale si broderii. clopotei. micburghez. între ferestre etc. artarul. Ea devine trainica si comoda. paralel cu empire se dezvolta stilul biedermeier. se „îneaca" în stralucire si lux. detalii în forma de coloane sau statui. inducându-i pe lânga motivele egiptene si trasaturi militare . XIX. Campania în Egipt a lui Napoleon a influentat decorul empire. cununi de laur.

lemnul roz. . Pictorul vienez Hans Makart a introdus „pluralismul stilurilor". În Germania neogotica în anii 70 este înlocuita de asa-numitul stil german vechi bombastic si greoi. NEOSTILURILE. Stilurile se amesteca si se împletesc. Pe masura dezvoltarii industriei se schimba atitudinea fata de formele artistice. criticau"lipsa de gust" si „urâtenia". poreclit „renasterea plosnitelor". care influenta tot mai mult industria mobilei. care a pus începutul productiei în masa a mobilii arcuite. nu este capabila sa redea vechimea ce este la moda. în încaperi domneste semiîntunericul. Atitudinea de protest fata de eclectism si-a gasit întruchiparea în aparitia miscarii artistice "Arts and crafts" („Arta si mestesugurile") în frunte cu pictorul englez Wiliam Morris. ce presupunea amestecul stilurilor în decorarea unei încaperi. XIX sunt începutul perioadei stilurilor imitative. Maestrii vienezi au trecut de la biedermeier la neorococo cu formele sale mai sofisticate si decorative. care a creat o întreprindere sub lozinca luptei pentru curatenia stilului si cultura interiorului. iar timpul pentru un nou stil înca nu a venit. La începutul anilor 40. în epoca eclecticii si a neostilurilor se pretuiesc mai mult nucul închis. Producerea cu ajutorul masinilor. Unirea diferitelor stiluri itorice a capatat denumirea de eclectica sau istorism. mai populara în Anglia si Germania în anii 40-60. Paralel exista neogotica. Interioarele neorococo se împodobesc cu draperii grele aprinse. Si totusi intentiile si ideile difera de posibilitatile practice.ISTORISMUL. Postempire si biedermeier au fost înlocuite cu neorococo. care se repeta si în desenul ramelor aurite pentru tablouri si oglinzi. În a doua jumatate a secolului. perne si asternuturi decorative cu motive rococo. Elementele rococo se combina cu elementele neogotice. în Franta apare o noua moda . ce prefera speciile deschise de lemn. Anii 20-30 ai sec. motivele orientale. în Anglia îi corespunde stilul victorian timpuriu. Specialistii vedeau în dezvoltarea tehnicii un pericol pentru arta. canapele moi.„al doilea empire". Dupa anii 80 iarasi intra în moda neobarocul si neorococo. însa nu mai putin confortabile. palisandrul. luptându-se si înlocuindu-se unul pe altul. Spre deosebire de biedermeier. ECLECTICA. în stilul neorococo dezvoltat la Viena lucreaza maestrul Micael Tonet. În Franta acesta este numit stilul lui Lui-Filip. vazând o salvare în crearea muzeelor si a scolilor de arta.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful