Lucian Guga

MANAGEMENTUL IMM-urilor

Editura Universităţii TRANSILVANIA din Braşov

2009
ISBN 978-973-598-633-9

1

INTRODUCERE
Cursul intitulat Managementul Întreprinderilor Mici şi Mijlocii (IMMurilor) face o incursiune în interesanta lume a managementului, abordând câteva dintre cele mai importante noţiuni şi concepte. După cum se cunoaşte, succesul de piaţă al firmelor depinde în mare măsură de activitatea desfăşurată de echipa managerială a unei organizaţii. Cursantul va face cunoştinţă cu principalele probleme care trebuie să le cunoască o persoana care doreşte să înceapă o afacere pe cont propriu. În acest sens este bine de reţinut profilul întreprinzătorilor, adică acele persoane care au reuşit să înfiinţeze şi să dezvolte o afacere proprie. O altă problemă importantă pentru întreprinzător este de a identifica mecanismele de pregătire în lansarea unei afaceri precum şi principalele etape de realizare a acestui proces. Pentru o mai bună fixare a cunoştinţelor este propus un exemplu de urmat în dorinţa înfiinţării unei firme. Obiectivele cursului Cursul intitulat Managementul IMM-urilor are ca obiectiv principal îmbogăţirea cunoştinţelor din sfera disciplinelor cu caracter economic, managerial ale studenţilor Programului de studii Mnanagement, forma de învăţământ ID. În acest sens, la sfârşitul acestui curs, studenţii vor fi capabili să:  opereze cu noţiuni precum: întreprinzator, organizaţie economică, firma ca sistem socioeconomic, structura organizatorică a firmei;
 identifice variabilele factorilor interni şi externi ai firmei;  identifice etapele proceselor decizionale;

 să dezvolte strategii de management adaptate pentru diferite firme;  să evalueze costurile necesare înfinţării unei întreprinderi.
2

Cerinţe preliminare Însuşirea etapelor înfinţării şi a metodelor de management a unei întreprinderi necesită aplicarea cunoştinţelor acumulate la disciplinele: Economia Întreprinderii, Management General, Managementul Sistemelor Informatice, Marketing, Managementul Producţiei şi Managementul Resurselor Umane. Resurse Parcurgerea unităţilor de învăţare nu necesită existenţa unor mijloace sau instrumente de lucru speciale. Pentru realizarea redactării planului de proiect de afacere este necesar un calculator personal obişnuit, fără software speciale. Structura cursului Cursul de Managementul IMM-urilor este structurat în 5 unităţi de învăţare, astfel: prima unitate de învăţare cuprinde 6 teme care clarifică etapele de costituire a unei întreprinderi, a doua unitate de învăţare abordează mediul ambiant în care un IMM îşi desfăşoară activitatea, a treia unitate de învăţare defineşte structura organizatorica a firmei, a patra unitate de învăţare se referă la crearea unui IMM prin forţe proprii iar ultima unitate de învăţare prezinta aspectele legate de cumpărarea unei intreprinderi existente. La rândul său, fiecare unitate de învăţare cuprinde: obiective, aspecte teoretice privind tematica unităţii de învăţare respective, exemple, teste de autoevaluare precum şi probleme propuse spre discuţie şi rezolvare. La sfârşitul fiecărei unităţi de învăţare sunt indicate teme de control. Rezolvarea a două teme de control este obligatorie. Acestea vor fi încărcate de către studenţi pe platforma e-learning până la odată prestabilită.

3

Evaluarea La sfârşitul semestrului.Durata medie de studiu individual Parcurgerea de către studenţi a unităţilor de învăţare ale cursului de Managementul IMM-urilor (atât aspectele teoretice cât şi rezolvarea testelor de autoevaluare şi rezolvarea problemelor propuse) se poate face în maximum 2 ore pentru fiecare unitate. care se va fi formată din susţinerea referatului din tema de casă (50%) şi răspunsul la întrebările teoretice din materia prezentată în cadrul acestui material (50% din nota finală) Cuprinsul: Unitatea de învăţare 1: Întreprinzătorul şi firma 4 . fiecare student va primi o notă.

4.5.7.R. Înfiinţarea unui S.11.3.12. Competenţele unităţii de învăţare 3.5.4.9. Tendinţe pe plan mondial în organizarea structurală a firmelor 3. Exemplu de act constitutiv al unei S. Rezumat 2. Rezumat 6 6 7 13 25 27 29 37 42 44 44 44 45 45 45 47 49 60 61 61 61 62 62 63 71 74 80 5 . Test de autoevaluare a cunoştinţelor 2.3.1. 2.1.1.L 1.6. Cadrul legal de înfiinţare a unei firme 1. Competenţele unităţii de învăţare 2. Rezumat 1.8. Pregătirea procesului de creare a firmei 1.1. Conceptul de structură organizatorică 3.2.3. Test de evaluare a cunoştinţelor 1. Tema de casă Unitatea de învăţare 3: Structura organizatorică a firmei.5. Firma ca sistem socioeconomic complex 2.6.9.L. Tema de casă Unitatea de învăţare 2: Managementul firmei şi mediul ambiant. Introducere 2.4. Competenţele unităţii de învăţare 1.2.R.8.10.7. Test de evaluare a cunoştinţelor 2. Organizarea informală a firmei 3. Definirea mediului ambiant al firmei 2. Introducere 1.6. Principalele etape de constituire a firmei 1. Introducere 3. Definirea şi rolul întreprinzătorilor în crearea unei întreprinderi 1. 3. 1.2. Factorii de influenţă ai mediului ambiant asupra firmei 2. Test de autoevaluare a cunoştinţelor 1.

Alte metode de Management.10.1.8. 5.7. Managementul prin BUGETE. Tema de casă.3. Metode manageriale de conducere a întreprinderilor Unitatea de învăţare 1: Întreprinzătorul şi firma 1.7. Managementul prin EXCEPTIE.1. Test de evaluare a cunoştinţelor 5.7.6.8.5. Test de evaluare a cunoştinţelor 3. Rezumatul unităţii de învăţare. Temă de casă finală: Proiect de plan de afaceri pentru înfinţarea unui IMM Bibliografie 80 80 80 81 81 82 84 88 89 89 90 90 90 93 95 97 99 101 102 102 103 104 Unitatea de învăţare 5. Test de autoevaluare a cunoştinţelor 5.Temă de casă Unitatea de învăţare 4: Crearea prin forţe proprii a unui IMM 4. Introducere 4. 5. Test de evaluare a cunoştinţelor 4. 6. 5.9. Rezumat 4. Managementul prin PROIECTE. 5.3. Test de autoevaluare a cunoştinţelor 3. Competenţele unităţii de învăţare 5.3. Introducere 5.1. Managementul prin OBIECTIVE.4.9. 5. Cumpărarea unei întreprinderi existente 4.6.2. Competenţele unităţii de învăţare 4.5.2. 5.4. Introducere 6 . Initierea unui IMM 4.

Test de evaluare a cunoştinţelor 1.  identifice caracteristicile etapelor de înfinţare a unui IMM. 1.R.2.L 1.10.1. 1.6.12. Exemplu de act constitutiv al unei S. Cadrul legal de înfiinţare a unei firme 1. Tema de casă 1. etc. Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 2 ore. 7 . adică acele persoane care au reuşit să înfiinţeze şi să dezvolte o afacere proprie.3.1.9. Competenţele unităţii de învăţare 1. În acest sens este bine de reţinut profilul întreprinzătorilor. Test de autoevaluare a cunoştinţelor 1.L.7.  înţeleagă importanţa întreprinzătorului în cadrul unei firme. Principalele etape de constituire a firmei 1. Definirea şi rolul întreprinzătorilor în crearea unei întreprinderi 1. O altă problemă importantă pentru întreprinzător este de a identifica mecanismele de pregătire în lansarea unei afaceri. Rezumat 1. Competenţele unităţii de învăţare Această unitate de învăţare îşi propune ca obiectiv principal o iniţiere a studenţilor în managementul IMM-urilor.4. Pregătirea procesului de creare a firmei 1. Introducere În această unitate de învăţare se face cunoştinţă cu principalele probleme care trebuie să le cunoască o persoana care doreşte să înceapă o afacere pe cont propriu. Înfiinţarea unui S.R.2.5.8.11. La sfârşitul acestei unităţi de învăţare studenţii vor fi capabili să:  înţeleagă şi să explice elementele care determină profilul întreprinzătorului.

A. politice. Michael Porter. specialist în management. pentru fiecare economie naţională. făcea constatarea că economia şi întreprinderile japoneze sunt conduse de întreprinzători. sociale. În Franţa. 8 . Definirea şi rolul întreprinzătorilor în crearea unei întreprinderi Crearea de întreprinderi reprezintă actualmente una din preocupările importante ale guvernelor din diferite tări. există o acută lipsă de întreprinzători şi o reacţie qvasigenerală de rezervă şi chiar de ostilitate vis-à-vis de ei. aceasta importanţă este cu atat mai mare în Romănia. întreprinzătorii. Într-un recent studiu de management comparat referitor la Japonia şi S. Aceasta ar fi. pe plan national. Experţii. se anunţa ca o măsură de luptă contra somajului crearea a peste zece mii de întreprinderi. sunt astăzi convinşi că “sănătatea” economiei unei ţări depinde în mare măsură de numărul întreprinderilor nou create în fiecare an. De altfel. în urmă cu câţiva ani. inclusiv din ţara noastră. spre deosebire de corespondentele lor nord-americane dirijate de manageri. juridice.) asupra lor.U. cu cât zeci de ani s-a exercitat o obstrucţie permanentă prin toate mijloacele (economice. în ultima perioadă în ţările dezvoltate se constată o multiplicare a iniţiativelor în favoarea creerii de noi întreprinderi. În prezent.1. potrivit specialistului citat.3. indiferent de apartenenţă politică. unul din secretele miracolului economic japonez. culturale etc. Fireste. Am subliniat acest aspect din experienţa niponă pentru că ne poate ajuta să sesizăm mai uşor importanţa pe care o au.

adesea neavând răbdare să-şi termine studiile sau plecănd din cadrul familiei. Mai concret. Întreprinzătorul este o persoană caracterizată printr-un grad mare de implicare în activitatea de introducere a noului sau de inovare a existentului. Un întreprinzător reprezintă în primul rând un realizator de lucruri noi. Aceasta se explică prin atitudinea de fată de risc. într-o măsură mai mare sau mai mică. renumitul om de stiintă Max Weber apreciază că înainte de orice întreprinzătorul este un aventurier.În remedierea acestei situaţii. familia. un creator de activităţi în opoziţie cu managerul clasic. acţiunile sale avea succes sunt predominante sau apreciabile. care se ocupă de dirijarea şi funcţionarea întreprinderilor existente. întreprinzătorul este înzestrat cu abilitatea de a percepe perspectivele economice şi sociale noi şi a realizării pe această bază de lucruri noi sau a efectuării activităţilor anterioare într-un mod diferit. ei se lansează în realizarea de acţiuni economice inovative la o varstă fragedă. Din analiza acestei definiţii se desprind caracteristicile de bază ale acestui personaj central al economiei de piaţă. După cum arată o cunoscută specialistă canadiană Jean Marie Toulouse. Referindu-se la acest aspect. întreprinzătorul este o persoană care creează o noua întreprindere. Pentru a putea să le realizeze întreprinzătorul dispune de puterea de a surmonta rezistenţa pe care mediul social o opune întodeauna schimbării şi agenţilor săi. 9 avănd la baza judecăţi de valoare si evaluări economice care îl duc la concluzia că şansele de a . De regulă. propria imagine şi fireşte. Întreprinzătorul posedă o asemenea psihologie care îi permite să-si asume riscuri majore. De retinut însă că întreprinzătorul îşi asumă riscuri calculate. ei percep rapid şi precoce posibilităţile unui produs sau unei pieţe pe care le valorifică prin iniţierea. înovator. Cel mai frecvent întreprinzător îşi riscă cariera personală. Întreprinzătorii sunt perosane cu reacţii rapide în dublu sens. un punct de plecare îl constituie înţelegerea noţiunii de întreprinzător şi a acţiunii sale practice. crearea si /sau dezvoltarea de întreprinderi economice. banii investiţi. Totodată.

întreprinzătorii sunt motivaţi de insatisfacţiile morale.A. utilizănd anumite forţe de producţie. bune şi la preţuri accesibile nu este posibilă fără întreprinzători. ce decurg din faptul că. Rapiditatea şi profitabilitatea trecerii Romăniei la economia de piaţa depind într-o măsură apreciabilă de numărul şi calitatea întreprinzătorilor săi. Transfrmarea miilor de unităţi economice de stat falimentare sau o competitivitate redusă în veritabile întreprinderi. Profesorul america Albert Shapero a dezvoltat un concept al procesului de creere a întreprinderii. De unde motivarea pentru a face ceva în vedera obţinerii sale. ”pentru ei iarba cea mai verde se află întodeauna puţin mai în fata lor“.în cadrul unui sistem de management centrat pe profit. se cunoaşte sub denumirea entrepreneurship. asa cum se exprimă foarte plastic profesori americani Collins şi Moore. a zeci de mii de întreprinzători. În tările occidentale a apărut o adevarată literatură consacrată în principal analizei spiritului întreprinzătorului care în S. materii prime etc. resimţind o profundă necesitate de autorealizare. în vederea subordonarii utilizării cu eficacitate cât mai ridicate a mijloacelor economice – preţ.. evidenţiind diferitele variabile a căror interacţiune 10 . Aceasta reprezintă un tip social de organizaţie bazată pe diviziune a muncii şi pe capital. În al doilea rând. cu câstigul aferent efortului depus. generate de statutul deţinut în societate. salariu. Poziţia socială nu-i multumeşte. Graţie acţiunii lor se pot pune în valoare numeroase resurse materiale şi financiare nefolosite sau insuficent utilizate (construcţii. utilaje. Obţinerea abundenţei de produse şi servicii de calitate ridicată nu este posibilă fără acţiunea a mii. de a obţine rezultatul care să-l propulseze în ochii celor din jur şi să le confere un statut social superior.Motivarea pentru acţiunea întreprinzătorului rezidă din insatisfacţiile acestora. furnizoare de produse multe. Pot fi insatisfacţii materiale. O altă trăsătura definitorie pentru întreprinzător este finalizarea eforturilor şi implicării sale într-o întreprindere.U. credit etc.) şi se pot crea sute de mii de locuri de muncă.

prietenilor) se produce ceeace numim “deplasare”. bunica este în acelaşi oras. ceea ce va impune realizarea unui nou echilibru. După Albert Shapero. aceste forţe dinamice ne asigură un echilibru acceptabil sau chiar confortabil. El arată că “aparitia unei întreprinderi este rezultatul unui proces care depinde de locul. soţia pregăteşte un examen. momentul. -variabila psihologică. În general. de natura sectorului de activitate şi de persoanele care vizează aceasta creare”. climatul economic şi social. -variabila economică. dar şi a unor factori pozitivi (de exemplu. încurajarea clienţilor. Variabila de situaţie se explică prin ruptura ce poate interveni în fortele dinamice (interne şi externe) care ne menţin pe loc (copii mici. adică o modificare a forţelor dinamice. Încrederea în actul de creaţie se manifestă la persoanele 11 . Acest proces de “deplasare” favorizează un individ să devină creator. concedierea unor colegi.conduce un individ să devină întreprinzător. furnizorilor. -variabila sociologică. Întreprinzătorii vor fi indivizii cei mai interiorizati (introvertitii) care işi caută autonomia. transferul către un oraş unde nu vrem să mergem. Variabila sociologică este a treia componentă care determina un individ să devină întreprinzător. procesul de transormare a unei persoane într-un întreprinzător potential este influenţat de patru variabile: -variabila de situaţie. etc). în primul rând. Dacă intervine însă o ruptură a echilibrului datorită. unor factori negativi (de exemplu. ceeace ne-ar face să ne gândim că am urma noi). Variabila psihologică se concretizează în predispoziţia la acţiune dată de anumite trăsături ale personalitaţii care fac din nevoia de independentă lucrul cel mai important pentru anumite persoane. întreprinzător. situaţie în care să-şi găsească un nou echilibru.

resurse financiare.2).E. Variabila economică se concretizează în disbonibilitatea resurselor (local. care au creat întreprinderi prospere. mână de lucru.1 Deosebiri între întreprinzător şi manager Manger tipic Întreprinzător • Ce resurse trebuie să controlez? • Unde există oportunitatea? • Ce structură determină relaţiile • Cum pot să stăpânesc această organizaţiei noastre cu piaţa? oportunitate • Cum pot să minimizez impactul • De ce resurse am nevoie ? celorlalţi spre abilitatea mea • Cum pot să câstig controlul către performanţă? asupra lor? • Care este oportunitatea • Care structură este cea mai imediată? bună? În lucrarea elaborată de H.1). Experienţa profesională sau într-un proces de creaţie poate să întărească încrederea unei persoane în actul de creaţie a unei întreprinderi. 12 . sau care se identifică cu persoane care deja au avut o reuşită în procesul de creaţie. Managerul tipic are tendinta ca prin muncă să dea răspuns la intrebări în timp ce întreprinzătorul are un cu totul alt spectru de întrebări (tab. Stevenson si D.2. mai ales al modului de acţiune în cadrul firmei. Tab. Gumpert se prezintă următoarea matrice a oportunităţii manageriale (Tab. Între manageri şi întreprinzători există o serie de diferenţe din punct de vedere al naturii activităţii pe care o desfăsoară şi. Matricea oportunităţii marginale. maşini.H.care pot să se imagineze în postura unui întreprinzător. etc. Această variabilă condiţionează existenţa întreprinzătorului. Dar pentru ca procesul de creaţie să fie desăvarşit este neceasar ca persoana respectivă să dispună de resursele necesare. materii prime. Se poate considera că cele trei variabile prezentate sunt cele care permit să se treacă de la stadiul de întreprinzător potenţial la cel de viitor creator de întreprindere. Tab.

Crearea şi dezvoltarea unei întreprinderi poate fi comparată cu o aventură. Din nefericire. altfel profilul întreprinzătorului rămâne steril. precum şi instituţiile de învăţământ pot crea condiţii favorabile pentru întreprinzători prin dezvoltarea diferitelor oportunităţi şi favorizarea manifestării variabilelor de care depinde transformarea unor persoane în întreprinzători. riscul caracteristic orcărei afaceri poate să inhibe multe persoane. el trebuie să aibe gustul riscului întrucât eşecul este întotdeauna posibil. pentru ca un individ să se lanseze în acest proces el trebuie să dispună de timp.Autopercepţia puterii şi abilităţii în realizarea obiectivelor DA NU Starea viitoare dorită (caracterizată prin creştere şi schimbare) DA NU Întreprizător Manager satisfăcător Întreprizător Funcţionar potential frustrat birocratic Pentru mulţi oameni visul de a deveni patron şi de a căstiga mulţi bani este suficient pentru a-i stimula în a deveni întreprinzători. un minim de cunoştinţe despre un produs sau serviciu. Politica guvernamentală. dar se poate porni de la: 13 . De asemenea. Dar lipsa de capital. societetea poate să stimuleze sau să inhibe dezvoltarea spiritului întreprinzător. întreprinzătorul trebuie să dorească să stăpânească anumite activităţi. să fie perseverent deoarece formalităţile sunt numeroase şi pot fi întâmpinate o serie de dificultăţi. care ar putea face obiectul activităţii viitoarei întreprinderi. De aceea este necesară o stimulare a spiritului întreprinzătorului. Pentru a întreprinde este necesar ca individul să aibă idei. Şi nu în ultimul rând. nu există o metodologie care să permită găsirea unor astfel de idei. deci să posede anumite trăsături de independenţă. Or.

o observarea tehnologiilor utilizate. forma juridică. etc. concurenţa directă şi indirectă (prin produse similare) sub aspectul evoluţiei probabile. cum funcţionează. Apoi este necesar să se realizeze un prototip. Acest studiu poate fi realizat de însuşi întreprinzătorul respectiv sau poate fi încredinţat unei firme specializate de consultanţă. Odată produsul analizat şi definit se impune un studiu al pieţei pe care urmează a se desface. ceea ce va determina un consum de mijloace materiale. Când se va folosi o învenţie trebuie să se dispună de un brevet pentru a-i asigura protecţia. astfel încât originalitatea ideii să se concretizeze într-un proiect realist. financiare şi umane. o studiul produselor existente (mai ales a defectelor acestora). obiectivele comerciale. o studiul necesităţilor nesatisfăcute sau prost satisfăcute. o consultarea brevetelor neexploatate. Se vor analiza avantajele şi deficienţele lui în raport cu un alt produs existent cu scopul de a sublinia originalitatea acestuia. mijloacele necesare. Pregătirea procesului de creare a firmei În această etapă întreprinzătorul trebuie să-şi elaboreze analize şi studii referitoare la: produs. o rezultatele cercetării fundamentale şi aplicative. care este utilitatea lui şi unde poate fi folosit. cererea pe tip de clientelă. raporturile produs-piaţă. situaţia financiară. 14 . el poate fi înbunătăţit. 1. În ambele situaţii este necesar să se analizeze: volumul şi evoluţia probabilă a cererii. Dacă obiectul de activitate al viitoarei întreprinderi va fi un produs nou sau îmbunătăţit va fi necesar să se definească foarte precis în ce constă.o obsevarea naturii. Pentru a întreprinde. piaţă.4. nu este necesar ca produsul sau serviciul să fie nou.

etc. adică proiectul este rentabil. Bilanţ (previzional) ACTIV PASIV 15 .3.A. adică există corelare înte mijloacele de producţie necesare şi resursele financiare de care dispune întreprinzătorul. Cunoscând reacţia pieţei la produs. Corespondenţa dinte nevoia de mijloace de producţie şi resursele disponibile se verifică prin elaborarea unui bilanţ previzional (de pronire) care cuprinde următoarele (tab. De asemenea. o preţul practicat o partea din piaţă care se doreşte să se deţină. imobile. Tab. Analiza financiară are ca obiectiv asigurarea ca din acest punct de vedere proiectul de înfiinţare al întreprinderii este acceptabil. mijloace de transport. se vor stabili canalele de distribuţie ce vor fi utilizate şi se vor pune în funcţiune centrele de desfacere şi se vor stabili serviciile după vănzare. Tot în etapa de pregătire a procesului de creare a firmei se vor stabili mijloacele utilizate: terenuri. iar dacă se vizează o întreprindere mare se poate stabili ca forma juridica S. resurse umane etc..3). se vor stabili obiectivele comerciale referitoare la: o cifra de afaceri. activitatea concurenţială.R. o evaluării posibilităţilor de desfacere ca volum. Dacă se va opta pentru o întreprindere mică se poate stabili spre exemplu S.După ce s-a stabilit produsul şi segmentul de piaţă se va realiza un test pe un eşantion de clienţi potenţiali în vederea: o efectuării eventualelor modificări ale produsului. Forma juridică depinde de importanţa firmei care se creează şi de dezvoltarea prevăzută pentru aceasta.L. o stabilirii canalelor de distribuţie şi a punctelor de vânzare cele mai adecvate.

Mărimea stocurilor depinde de nivelul producţiei şi de sistemul de aprovizionare. Tab. Cont de rezultate (previzional) eventualele credite pe care DEBIT CREDIT 16 . o datoriile de exploatare reprezintă furnizorii pot să le acorde. Dacă dezechilbrul se menţine se vor revizui obiectivele stabilite anterior.4. construcţii) se vor stabili devize şi preţuri de catalog. Studiul de rentabilitate necesită stabilirea conturilor de rezultate previzionale referitoare la două sau trei cicluri de producţie. brevete. Totalul activului reprezintă ansamblu nevoilor de finanţare. se poate face de un specialist în contabilitate. Banii lichizi sunt necesari pentru diferite plăţi înaninte de a încasa din vânzări. Dacă volumul resurselor este inferior necesităţilor trebuie examinată posibilitatea înlocuirii diferitelor materiale sau apelarea la noi credite. iar pentru fondurile fixe ( terenuri.Imobilizari în : cheltuieli de instalare brevete terenuri construcţii materiale mobilier etc. Stocuri Trezorerie Total ACTIV Capital propiu Datorii financiare Datorii de exploatare Total PASIV Evaluarea cheltuielilor de instalare. În pasivul bilanţului se înscriu: o capitalul propriu constituit din aportul întreprinzătorului sau respectiv al asociaţiilor.4). Un cont de rezultate previzionale cuprinde două categorii: debite şi credite (tab.. o datoriile financiare sunt reprezentate de împrumuturile la bancă sau diferite ajutoare financiare publice. licenţe etc.

numărul de înregistrare în registrul comerţului sau codul unic de înregistrare. forma. precum şi numărul părţilor sociale atribuite fiecărui asociat pentru aportul său. dacă este cazul. în numerar sau în natură. cu precizarea domeniului şi a activităţii principale. denumirea. emblema societăţii. precum şi data la care se va vărsa integral capitalul social subscris. persoane fizice ori juridice. reprezentanţe sau alte asemenea unităţi fără personalitate juridică. la societatea în comandită simplă se vor arăta asociaţii comanditari. locul şi data naşterii. sediul şi. codul numeric personal. asociaţii comanditaţi. dacă este cazul. potrivit legilor naţionale. agenţii. domiciliul şi cetăţenia asociaţilor persoane fizice. 3. 7. sediul şi naţionalitatea asociaţilor persoane juridice. La societăţile cu răspundere limitată se vor preciza numărul şi valoarea nominală a părţilor sociale. în comandită simplă sau cu răspundere limitată va cuprinde: 1. numele şi prenumele. 5. cu menţionarea aportului fiecărui asociat. puterile ce li s-au conferit şi dacă ei urmează să le exercite împreună sau separat. denumirea. obiectul de activitate al societăţii. capitalul social subscris şi cel vărsat. precum şi reprezentantul fiscal. 4. partea fiecărui asociat la beneficii şi la pierderi. sediile secundare . 6.sucursale. valoarea aportului în natură şi modul evaluării. 2. asociaţii care reprezintă şi administrează societatea sau administratorii neasociaţi. atunci când se înfiinţează odată cu 17 .Consumul într-un ciclu de producţie Profit (dacă este pozitiv) Cifră de afaceri Prevederi legale privind actul constitutiv ACTUL CONSTITUTIV al societăţii în nume colectiv.

sediul şi naţionalitatea asociaţilor persoane juridice. la societatea în comandită pe acţiuni se vor arăta asociaţii comanditari şi asociaţii comanditaţi. numărul şi valoarea nominală a acţiunilor. valoarea nominală şi drepturile conferite fiecărei categorii de acţiuni. cu precizarea domeniului şi a activităţii principale. dacă este cazul. se vor arăta numărul. 2. locul şi data naşterii. modul de dizolvare şi de lichidare a societăţii. sediul şi. denumirea. capitalul social subscris. obiectul de activitate al societăţii. dacă se are în vedere o atare înfiinţare. 4. dacă este cazul. codul numeric personal. Restul de capital social va trebui vărsat în termen de 12 luni de la înmatriculare. sediul şi naţionalitatea 18 . cu specificarea dacă sunt nominative sau la purtător. potrivit legilor naţionale. dacă prin lege nu se prevede altfel. persoane fizice. 9. precum şi reprezentantul fiscal. denumirea. capitalul social subscris şi cel vărsat. numele şi prenumele. ACTUL CONSTITUTIV al societăţii pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni va cuprinde: 1. La constituire. sau condiţiile pentru înfiinţarea lor ulterioară. denumirea. vărsat de fiecare acţionar. 7. numărul de înregistrare în registrul comerţului sau codul unic de înregistrare. locul şi data naşterii. modul de evaluare şi numărul acţiunilor acordate pentru acestea. Dacă sunt mai multe categorii de acţiuni. 6. 8. durata societăţii.societatea. 5. nu va putea fi mai mic de 30 % din cel subscris. numele şi prenumele. 3. forma. domiciliul şi cetăţenia administratorilor. emblema societăţii. domiciliul şi cetăţenia asociaţilor persoane fizice. valoarea bunurilor constituite ca aport în natură în societate.

16. administrarea. sediile secundare . durata societăţii. 14. numele şi prenumele. clauze privind conducerea. Actul constitutiv nu este supus obligativităţii încheierii în forma autentică. persoane juridice. garanţia pe care administratorii sunt obligaţi să o depună. modul de distribuire a beneficiilor şi de suportare a pierderilor. modul de dizolvare şi de lichidare a societăţii. domiciliul şi cetăţenia cenzorilor. agenţii. sau condiţiile pentru înfiinţarea lor ulterioară. denumirea. 11. drepturile speciale de reprezentare şi de administrare acordate unora dintre ei. precum şi sumele ce trebuie plătite pentru acele operaţiuni. atunci când se înfiinţeaza o dată cu societatea. reprezentanţe sau alte asemenea unităţi fără personalitate juridică. Pentru societăţile în comandită pe acţiuni se vor indica comanditaţii care reprezintă şi administrează societatea.sucursale. locul şi data naşterii. 13. 9. acţiunile comanditarilor în societatea în comandită pe acţiuni. funcţionarea şi controlul gestiunii societăţii de către organele statutare. dacă se are în vedere o atare înfiinţare. persoane fizice.administratorilor. persoane juridice.avantajele rezervate fondatorilor. operaţiunile încheiate de asociaţi în contul societăţii ce se constituie şi pe care aceasta urmează să le preia. putând avea forma unui înscris sub semnătură privată. sediul şi naţionalitatea cenzorilor. 10. controlul acesteia de către acţionari. 12. cu excepţia următoarelor situaţii: 19 . puterile ce li se conferă şi dacă ei urmează să le exercite împreună sau separat. 15. 8. precum şi documentele la care aceştia vor putea să aibă acces pentru a se informa şi a-şi exercita controlul.

pentru obligaţiile sociale. 2.Pre-inregistrare (activităţi pregătitoare) Include toate activităţile prevăzute de lege ce trebuie îndeplinite de la data când un întreprinzător s-a decis să constituie o formă de organizare a unei afaceri şi data când a depus la Biroul Unic dosarul complet pentru înregistrarea şi autorizarea funcţionării. • • • Informare iniţială privind procedura şi obligaţiile întreprinzătorului Verificarea şi rezervarea firmei/emblemei (obligatoriu) Cercetarea firmei/emblemei la OSIM pentru verificarea similitudinii cu mărci înregistrate în registrul de mărci (optional) Redactarea actului constitutiv (obligatoriu) Obţinerea autentificării pentru actul constitutiv (obligatoriu) Redactarea şi obţinerea declaraţiei pe proprie răspundere a fondatorilor.1. Etapele înfiinţări unei societăţi comerciale Etapele obligatorii ce trebuie parcurse pentru deschiderea unei societăţi comerciale. În termen de 15 zile de la data încheierii actului constitutiv. 3. când societatea comercială se constituie prin subscripţie publică. începând de la activităţile pregătitoare şi până la momentul pornirii afacerii în mod legal sunt următoarele: . administratorilor şi a cenzorilor că îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege (obligatoriu) • • • 20 . fondatorii sau administratorii societăţii ori un împuternicit al acestora vor cere înmatricularea societăţii în registrul comerţului în a cărui rază teritorială îşi va avea sediul societatea. când printre bunurile subscrise ca aport în natură la capitalul social se află un teren. când forma juridică a societăţii comerciale implică răspunderea nelimitată a asociaţilor sau a unora dintre ei.

contract de imprumut bancar. eventual este grevat bunul imobil subscris la capitalul social (dupa caz) Vărsamântul în numerar la capitalul social (direct la banca dorită sau la unităţile CEC BANK de la Biroul Unic din cadrul Oficiului Registrului Comerţului) (obligatoriu) Întocmirea dosarului de înregistrare şi autorizare a funcţionării (obligatoriu) • • • Dosarul de înregistrare şi autorizare a funcţionării trebuie să conţină: • • • • • • • • Cerere de înregistrare şi autorizare Dovada disponibilităţii firmei/emblemei (original) Reproducerea emblemei (4 exemplare) Dovada sediului (în copie) Declaraţia pe proprie răspundere.original Autorizaţia emisă conform Legii nr. 507/2002 (copie) Actul constitutiv (original) Dovezile privind efectuarea vărsămintelor aporturilor subscrise şi/sau vărsate (copii) Facturi Expertiza de evaluare a aportului în natură la capitalul subscris Certificatul constatator al sarcinilor de care sunt grevate imobilele Dovada intabulării bunurilor imobile Cambia. sub semnatură privată) Acte privind activitatea comercială anterioară (copii) Specimenul de semnatură (original) 21 • • • • • • • • . contract civil Declaraţie cu privire la averea deţinută (original. a bunului imobil subscris ca aport în natură la capitalul social (dupa caz) Obţinerea certificatului constatator al sarcinilor cu care.• • Completarea cererii de înregistrare (obligatoriu) Obţinerea evaluării prin expertiză.

incluzând: • • autorizarea constituirii comerciantului de către judecătorul delegat. al protecţiei de mediu. persoană juridică (original) Certificat de bonitate (original) Avize prealabile prevăzute de lege Actele pentru autorizarea funcţionării din punct de vedere: al PSI. obţinerea.Autorizarea funcţionării comerciantului • • • 22 . înregistrarea comerciantului în registrul comerţului. Diverse taxe şi onorarii . sanitar-veterinar. redactarea încheierii judecătorului delegat. pe cale electronică a codului unic de înregistrare de la Ministerul Finanţelor Publice. editarea certificatului de înregistrare .Inregistrarea comerciantului • • • • • • • • • • Include activităţile obligatorii îndeplinite după data depunerii dosarului la Biroul Unic şi data înregistrării comerciantului în Registrul Comerţului.• Certificatul cenzorilor privind depunerea garanţiei legale de către administratori Actele constatatoare ale operaţiunilor încheiate în contul societăţii (copii) Contractul de administrare (copie) Acte de identitate (cu CNP) în copie Actul de inregistrare a fondatorilor persoane juridice (copie) Hotărârea organului statutar al persoanei juridice privind participarea la constituirea societăţii (original) Mandatul persoanei care a semnat actul constitutiv în numele şi pe seama fondatorului. sanitar. al protecţiei muncii.

pentru protecţia muncii. cu regim special şi securizat.cuprinde numărul şi data unui comerciant în registrul comerţului. • • • • • • • Anexele la Certificatul de înregistrare se emit atât pentru sediul social şi sedii secundare cât şi pentru fiecare activitate desfăşurată la sediul principal şi sediul secundar care sunt supuse avizării/autorizării. La un certificat de înregistrare se ataşează una sau mai multe anexe. Pe certificat sunt înscrise următoarele date: • firma/sucursala respectiv denumirea comerciantului. pentru protecţia mediului.informaţie specifică regimului special al documentului. sediul social conform actelor doveditoare depuse în dosarul de înregistrare. număr de ordine în registrul comerţului . îndeplinite în perioada de după data depunerii dosarului la Biroul Unic şi data eliberării anexei conţinând avizele/autorizaţiile/acordurile necesare funcţionării: autorizaţie PSI.codul unic de înregistrare . data emiterii certificatului. CUI . activitatea principală exprimată prin cod CAEN şi un text sumar de descriere. 23 .este un cod alfa-numeric având semnificaţia categoriei de plătitor de taxe şi impozite la bugetul de stat.cod numeric constituind codul unic de identificare a unui comerciant. sanitară. CERTIFICATUL DE ÎNREGISTRARE ŞI ANEXE Certificatul de înregistrare este un formular tipizat. etc. aşa cum este înscrisă în actul constitutiv şi în Registrul Comerţului.Include activităţile de autorizare a funcţionării comerciantului de către instituţiile publice abilitate. seria şi numărul de ordine . sanitar-veterinară. atribut fiscal .

Pe site-ul Oficiului Naţional al Registrului Comerţului pot fi consultate: • • • Ghidul de completare a cererii de înregistrare Ghidul de completare a declaraţiilor pe propria răspundere Lista actelor normative care trebuie respectate. înregistrarea sau evidenţa comercianţilor (unde este cazul). Facilităţi privind înfiinţarea de societăţi comerciale Prin Hotararea nr. protecţiei mediului şi lista orientativă a activităţilor cu impact semnificativ asupra mediului. autorizaţia sanitar . acordul şi/sau autorizaţia de mediu. 166 din 13 februarie 2003 privind acordarea unor facilităţi fiscale studenţilor care doresc să înfiinţeze o afacere proprie. . cod unic de înregistrare. 24 . informaţii de identificare a sediilor secundare (adresa şi/sau activitate supusă autorizării). protecţiei muncii Scutiri de taxe pentru studenţi.veterinară. firma şi sediul social).Notificarea comerciantului către instituţii publice Include activităţile de notificare a înregistrării unui comerciant către alte • • • • • • instituţii publice cu atribuţii legate de publicitatea. numărul. sanitar. sanitar veterinar. avizul şi/sau autorizaţia pentru prevenirea şi stingerea incendiilor. avizul şi/sau autorizaţia sanitară. autorizaţia de funcţionare din punct de vedere a protecţiei muncii. specifice domeniilor: prevenirii şi stingerii incendiilor.Fiecare Anexă conţine: • informaţii de conexiune la certificat (seria.

studentul care înfiintează o societate comercială trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: 25 . în extras. o o Pentru a beneficia de scutirile de la plata taxelor şi tarifelor prevazute în lege. Partea a IV-a. taxele şi tarifele pentru autorizarea funcţionării comercianţilor. 5. taxele de timbru pentru activitatea notarială. 3. când forma juridică a societăţii comerciale implică răspunderea nelimitată a asociaţilor sau a unora dintre ei pentru obligaţiile sociale. a încheierii de înmatriculare pronunţate de judecatoruldelegat la Oficiul Registrului Comertului de pe lângă tribunal. 4. solicitate la constituire. precum şi tarifele pentru serviciile de asistenţă prestate de oficiile registrului comerţului la înregistrarea constituirii comercianţilor.Pentru a sprijini intiţiativa antreprenorială a studenţilor Guvernul Româniaei a stabilit să se acorde următoarele scutiri de la plata taxelor şi tarifelor: 1. tarifele pentru operaţiunile efectuate de Biroul Unic din cadrul oficiilor registrului comerţului. taxele şi tarifele pentru operaţiunile de înmatriculare efectuate de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului prin oficiile registrului comerţului de pe lângă tribunale. aferente actelor în cazul cărora este prevazută obligativitatea încheierii acestora în forma autentică: o când printre bunurile subscrise ca aport în natură la capitalul social se află un teren. 2. când societatea comercială se constituie prin subscripţie publică. taxele şi tarifele pentru obţinerea de la administraţia publică locală a autorizaţiei de desfăşurare a unor activităţi economice în mod independent. taxele pentru publicarea. în Monitorul Oficial al României.

3. alegerea unei denumiri. legislativ. publicarea în Monitorul Oficial. managerial. a unui contract de asociere în cazul societăţilor comerciale. a parţilor sociale sau a acţiunilor deţinute la societăţile comerciale constituite în aceste condiţii.5. În cazul în care. să urmeze cursurile unei forme de invăţământ superior de lungă sau de scurtă durată la o instituţie de învăţământ superior acreditată. 1. Principalele etape de constituire a firmei Crearea unei firme presupune numeroase etape care se împart în mai multe categorii cum ar fi. intervine cesionarea sau înstrăinarea parţială ori totală. • socială privind decalarea deschiderii întreprinderii la Ministerul Muncii. 2. fiscal. a unui statut. Întocmirea formalitătilor de creare a firmei. etc. societatea comercială are obligaţia restituirii integrale a sumelor reprezentând taxe şi tarife. să fie cel puţin în anul II de studiu şi a promovat toate obligaţiile prevăzute de senatul universităţii. în perioada de până la 3 ani de la înmatriculare. juridic. prin orice modalitate. nu a depăşit vârsta de 30 de ani. pentru care s-a acordat scutire de plată. pentru constituirea unei singure firme. vă vom prezenta numai câteva dintre obligaţiile întreprinzătorului de natură: • juridică constând în elaborarea unei cerei de acord pe care să se obţina avizul unor organe specializate. 26 . aderarea la asigurările sociale. Facilităţile prevăzute de prezenta hotărâre se acordă o singură dată. fiind numeroase şi mereu în schimbare. 1.1. prevăzute la art. înregistrarea la Registrul Comerţului.

26/1990 privind Registrul Comerţului şi de Legea 31/1990 privind societăţile comerciale. precum şi de strategia şi politica pe care le va adopta diferita firmă. fixarea de către organele în drept a impozitului. recunoaşterea personalului. Punerea în operă a mijloacelor tehnice şi umane. Cadrul legal de înfiinţare a unei firme I. de mediul ambient în care îşi desfăsoară activitatea. elaborarea unui regulament de ordine interioară. Parcurgerea acestor etape de creare a firmei prezintă o serie de particularităţi în funcţie de tipul de întreprindere care se creează. Cadrul legislativ Înregistrarea comercianţilor în România este reglementată de Legea nr. constituirea stocurilor de materii prime. 27 . Pe parcursul lucrării se prezintă principalele aspecte manageriale implicate în concretizarea spiritului de întreprinzător în firme. care presupune.6. materiale etc. 1.• fiscală privind achiziţionarea unor documente financiare. Organizarea internă a firmei prin care se urmăreşte: stabilirea structurii organizatorice. organizarea contabilităţii etc. instalarea maşinilor şi utilajelor. amenajarea terenurilor şi localurilor.

12/08. Legea nr.80/23. regimul firmelor şi emblemelor.15 din 19.1991.1998 publicată în Monitorul Oficial al României. b) a fost modificată de Legea nr.1998. precum şi organizarea şi funcţionarea Oficiului Registrului Comerţului. cu toate modificările intervenite până la aceea dată.1997.1992. înmatricularea comercianţilor. înmatricularea comercianţilor în Registrul Comerţului şi înregistrarea altor menţiuni.32/1997 aprobată şi modificată de Legea nr. a). nr.07. modificarea şi desfinţarea societăţilor cu personalitate juridică.1991.99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice (reprodusă. precum şi sancţiuni în caz de nerespectare a dispoziţiilor sale.41/01.Normele metodologice reglementează modul de ţinere a registrului comerţului şi de efectuare a înregistrărilor.P/608-773. partea I. b) a fost modificată prin Legea nr. O.33/29. înscrierea de menţiuni privind modificarea actelor constitutive sau alte feluri de menţiuni. Legea nr. Legea nr.U.02.1998.07. în extras. Legea nr.26/1990 privind registrul comerţului a) cuprinde reglementări privind înfiinţarea şi organizarea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului şi a Oficiilor Registrului Comerţului din fiecare judeţ. 3.12.G.49/04. c) a fost republicată în Monitorul Oficial al României. NORME METODOLOGICE NORME METODOLOGICE Nr.44/04. nr. Legea nr. funcţionarea. nr. după Legea nr.1991.01.11. emise de Camera de Comerţ şi Industrie a României şi Ministerul Justiţiei.31/1990). partea I. cu toate modificîrile până la acea dată.1.06. partea I.1998.01. 2. d) după republicare a mai fost modificată şi prin Legea nr. nr. c) a fost republicată în Monitorul Oficial al României.78/20.31/1990 privind societăţile comerciale: a) cuprinde reglementări de bază privind constituirea.01.195/17. 28 .

SNC SOCIETATEA ÎN NUME COLECTIV Este forma de societate la care obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social. SCS SOCIETATEA ÎN COMANDITĂ SIMPLĂ Este forma de societate la care obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social şi asociaţii comanditaţi răspund nelimitat şi solidar pentru obligaţiile sociale. iar acţionarii răspund numai până la concurenţa capitalului social subscris. 29 .Normele metodologice au fost publicate în Monitorul Oficial al României.b). iar asociaţii răspund nelimitat şi solidar pentru obligaţiile sociale. iar a asociaţilor comanditari este limitată până la concurenţa capitalului subscris.1998.05. iar asociaţii comanditari răspund numai până la concurenţa capitalului social subscris. II. iar asociaţii răspund numai până la limita capitalului social subscris. SCA SOCIETATEA ÎN COMANDITĂ PE ACŢIUNI Este forma de societate la care obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social şi răspunderea asociaţilor comanditaţi pentru obligaţiile sociale este nelimitată şi solidară. Forme juridice de societăţi comerciale În România pot funcţiona următoarele societăţi comerciale: SRL SOCIETATEA CU RĂSPUNDERE LIMITATĂ Este forma de societate la care obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social. SA SOCIETATEA PE ACŢIUNI Este forma de societate la care obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social. partea a I nr.176/11.

R. b) maxim 50 asociaţi.. Excepţie: 30 . A.Să ne reamintim. cetăţeni români sau străini.l. B.L. Numărul de asociaţi Regula generală: a) minim 2 asociaţi. Înfinţarea unui s.r. b) persoane juridice române sau străine. Problematica înfiinţării unei societăţi comerciale cu răspundere limitată: a) Asociaţii b) Numărul de asociaţi c) Actul de înfiinţare d) Firma e) Emblema f) Sediul social g) Obiectul de activitate h) Capitalul social i) Aportul asociaţilor j) Conducerea societăţii k) Controlul societăţii l) Participarea asociaţilor la beneficii şi la pierderi m) Conţinutul actului constitutiv n) Modificarea actului constitutiv o) Excluderea şi retragerea asociaţilor p) Fuziunea şi divizarea societăţii q) Dizolvarea societăţii r) Lichidarea societăţii 1.: a) persoane fizice. Asociaţii Se pot asocia şi forma o S.7..

se constituie prin: a) contract de societate şi statut. delapidare. uz de fals. înşelăciune. precum şi persoanele care au un rol determinant în constituirea societăţii sunt consideraţi fondatori.R.1) o singură persoană.R.R.L. Emblema 31 . d) Firma unei S. la care se poate adăuga numele unuia sau mai multora dintre asociaţi şi va fi însoţită de menţiunea scrisă în întregime “societate cu răspundere limitată” sau S.R. în condiţiile ce urmează.L. dare sau luare de mită. Firma a) Orice societate trebuie sa aibă o firma. mărturie mincinoasă. 3) o S. b) numai statut în cazul S. se poate întocmi un înscris unic denumit ACT CONSTITUTIV. 2) o persoană fizică sau o persoană juridică nu poate fi asociat unic decât într-o singură S. cu asociat unic.L.L. cât şi în cazul 2). D. e) Orice firma nouă trebuie să se deosebească de cele existente f) Nici o firma nu va putea cuprinde o denumire întrebuinţată de comercianţii din sectorul public. fizică sau juridică.R. abuz de încredere. precum şi pentru alte infracţiuni prevăzute de prezenta lege. se compune dintr-o denumire proprie. cu asociat unic.L. alcatuită dintr-o singură persoană. fals.R. nu poate avea ca asociat unic o altă S. potrivit legii. Actul de înfiinţare O societate S.L. b) Firma este numele sau.L. sunt incapabile sau care au fost condamnate pentru gestiune frauduloasă. c) atât în cazul 1). Semnatarii actului constitutiv. dupa caz. Nu pot fi fondatori persoanele care.R..L. c) Firma trebuie scrisă în primul rând în limba română. în cazul formei de S. denumirea sub care un comerciant îşi exercită comerţul şi sub care semnează. C. E.R.

c) Societatea poate înfiinţa sedii secundare. reprezentanţe.a) Emblema este semnul sau denumirea care deosebeşte un comerciant de un altul de acelaşi gen. F. c) Orice emblemă trebuie să se deosebească de emblemele înscrise în acelaşi registru al comerţului. publicitate şi autorizare. 32 . etc. d) Emblema poate fi folosită numai insoţită de firma comerciantului. H. locul unde trebuie îndeplinite formalităţile de înmatriculare. d) Obiectul de activitate stabilit.) G. spaţiul şi adresa unde se găsesc organele sale de conducere şi serviciile administrative. tranzacţii. etc. naţionalitatea societăţii. prestări de servicii.656/1997. instanţele judecatoreşti competente. Obiectul de activitate a) In actul constitutiv trebuie stabilită activitatea pe care urmează să o desfăşoare societatea în vederea obţinerii de profit: producţie. care este locul. Sediul social a) Societatea trebuie să aibă un sediu principal. pentru acelaşi fel de comerţ. b) Sediul social este un element de identificare a societăţii in funcţie de care se stabilesc: legea aplicabilă. cu stabilirea domeniului principal. puncte de lucru. agenţii. a activităţii principale şi a activităţilor secundare. aprobat prin Hotărârea Guvernului României nr. Capitalul social a) Capitalul social se formează prin aportul asociaţilor. comercializare. trebuie să fie posibil licit şi moral.CAEN. b) Obiectul de activitate trebuie să fie bine determinat. c) Obiectul de activitate se stabileşte potrivit clasificării activităţilor din economia naţionala . b) Emblema trebuie scrisă în primul rând în limba română. fără personalitate juridică (sucursale. precum şi de emblema altor comercianţi de pe piaţă unde comerciantul îşi desfăşoară activitatea. intermedieri.

d) În schimbul aportului lor. -să desemneze pe administratori şi pe cenzori.b) Capitalul social nu poate fi mai mic de 2.L. asociaţilor li se atribuie părţi sociale. -să decidă urmărirea administratorilor şi cenzorilor pentru daunele pricinuite societăţii. I. g) Bunurile aduse ca aport devin proprietatea societăţii comerciale.000. care nu pot fi mai mici de 100. -să modifice actul constitutiv.000 (unasuta. b) Aportul în creanţe şi aportul în muncă nu sunt admise pentru formarea sau majorarea capitalului social. 33 . d) Părţile sociale pot fi transmise între asociaţi sau către persoane din afara societăţii cu aprobarea celorlalţi asociaţi. cu asociat unic valoarea capitalului în natură se stabileşte pe baza unei expertize de specialitate. f) Aportul în valută al asociaţilor străini se înregistrează în lei şi în dolari USA.mii) lei.R. c) Părţile sociale nu pot fi reprezentate prin titluri negociabile. b) Adunarea generală (AGA) are în principal următoarele obligaţii: -să aprobe bilanţul contabil şi să stabilească repartizarea beneficiului net.000 (douamilioane) lei şi se divide în părţi sociale egale. h) Aportul la capital nu este purtător de dobânzi. c) La S. Aportul asociaţilor a) Aportul asociaţilor poate fi în numerar (obligatoriu) şi în natură (opţional). e) Aportul în valută se înscrie în actul constitutiv şi în lei la cursul de schimb oficial de la data vărsării. e) Părţile sociale se transmit şi prin succesiune dacă în actul constitutiv există clauze de continuare cu moştenitorii. J. Conducerea societăţii a) Conducerea societăţii se realizează de către Adunarea Generală a Asociaţilor (AGA) şi de către administratorul sau consiliul de administraţie.

b) Numirea cenzorilor este obligatorie numai dacă numărul asociaţilor este mai mare de 15. Controlul societăţii a) Controlul societăţii este exercitat de unul sau mai mulţi cenzori aleşi de adunarea generală a asociaţilor.R. d) Societatea este administrată de unul sau mai mulţi administratori asociaţi sau neasociaţi. până la limita aportului social subscris. în actul constitutiv există o dispoziţie contrară.c) La S.R. c) Dividendele se plătesc asociaţilor proporţional cu cota de participare la capitalul social vărsat dacă prin actul constitutiv nu se prevede altfel. e) Suportarea de către asociaţi a pierderilor înregistrate de societate se face proporţional cu cota de participare la capitalul social.R.L. c) În lipsă de cenzori numiţi. controlul se exercită de asociaţii care nu sunt administratori. numiţi prin actul constitutiv sau de adunarea generală a asociaţilor. afară de cazul în care. K. d) Dividendele se plătesc numai din beneficiile reale şi pe baza de bilanţ contabil. b) Cota parte din beneficiul net repartizat a se plăti fiecărui asociat constituie dividend.L. acesta are drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege pentru adunarea generală a asociaţilor. Continutul actului constitutiv Actul constitutiv al unei S. va cuprinde în principal: 34 . Participarea asociaţilor la beneficii şi la pierderi a) Repartizarea beneficiului net se face de către adunarea generală a acţionarilor. M. e) Dreptul de a reprezenta societatea aparţine fiecărui administrator. se aplică şi cenzorilor din S. cu asociat unic. f) Puterile şi limitele administratorului se stabilesc prin actul constitutiv. L. d) Dispoziţiile legale cu privire la cenzorii din S.L.A.

precum şi numărul părţilor sociale atribuite fiecărui asociat pentru aportul său: e) asociaţii care reprezintă şi administrează societatea sau administratorii neasociaţi. N. denumirea. acesta se va actualiza cu toate modificările la zi. cu menţionarea aportului fiecărui asociat. c) obiectul de activitate al societăţii. persoane fizice ori juridice. agenţii.atunci când se înfiinţează odată cu societatea. La societăţile cu răspundere limitată se vor preciza numărul şi valoarea nominală a părţilor sociale.sucursale. La societatea în comandită simplă se vor arăta asociaţii comanditari şi asociaţii comanditaţi. f) partea fiecărui asociat la beneficii şi la pierderi. domiciliul şi cetăţenia asociaţilor. puterile ce li s-au conferit şi dacă ei urmează să le exercite împreună sau separat. Modificarea actului constitutiv a) Actul constitutiv se poate modifica de către asociaţi cu respectarea condiţiilor de fond şi forma prevăzute pentru încheierea lui. persoanelor fizice. dacă este cazul. b) Actul adiţional modificator. sediul şi naţionalitatea asociaţilor. în numerar sau în natură. h) durata societăţii. precum şi data la care se va vărsa întegral capitalul social subscris. 35 . d) capitalul social subscris şi cel vărsat. sau condiţiile pentru înfiinţarea lor ulterioară. reprezentanţe sau alte asemenea unităţi fără personalitate juridică . cu precizarea domeniului şi a activităţii principale. b) forma. valoarea aportului în natură şi modul evaluării. i) modul de divolvare şi de lichidare a societăţii. persoane juridice. emblema societăţii. c) Dacă se fac mai multe modificări la actul constitutiv. sediu şi.a) numele şi prenumele. g) sediile secundare . va cuprinde textul integral al prevederilor modificate din actul constitutiv. dacă se are în vedere o atare înfiinţare. locul şi data naşterii. denumirea.

d) În acest caz. c) Divizarea societăţii poate avea loc: . a) Societatea poate fuziona cu una sau mai multe societăţi existente. când actul constitutiv nu prevede retragerea şi nici nu există acordul celorlalţi asociaţi. iar în caz de neînţelegere de tribunal. c) Asociatul exclus are dreptul la beneficii şi răspunde de pierderi până în ziua excluderii. ci numai la suma de bani care să reprezinte valoarea acestei părţi stabilită de asociaţi sau de un expert. . fie prin contopirea cu alte societăţi rezultând o societate nouă. Fuziunea şi divizarea societăţii.prin desprinderea unei părţi din patrimoniu şi transmiterea către una sau mai multe societăţi existente sau care iau astfel fiinţă. -prin hotărâre a tribunalului. îşi înceteaza existenţa. d) Asociatul exclus nu are dreptul la o parte proporţională din patrimoniul social. pus în întârziere. se stabilesc de asociaţi ori de un expert. nu aduce aportul la care s-a obligat. cuvenite pentru părţile sale sociale. f) Drepturile asociatului retras. e) Un asociat se poate retrage din societate: -în cazurile prevăzute în actul constitutiv. P. b) Fuziunea se face fie prin absorbţia unei societăţi. societatea care se divide.prin împărţirea întregului patrimoniu al societăţii între două sau mai multe societăţi existente sau care iau astfel fiinţă. b) Excluderea se pronunţa prin hotărâre judecătorească la cererea societăţii sau a oricărui asociat. -cu acordul tuturor celorlalţi asociaţi. Excluderea şi retragerea asociaţilor a) Poate fi exclus din societate: -asociatul care. -asociatul administrator care comite fraudă în dauna societăţii sau se serveşte de semnătura socială sau de capitalul social în folosul lui sau al altora. 36 .O.

cu asociat unic. sau a oricărei persoane interesate în cazurile în care: i) societatea nu mai are organe statutare sau acestea nu se mai pot întruni. acesta este reântregit. h) pierderea unei jumataţi din capitalul social sau a reducerii lui sub minimum legal. excluderea. portivit legii. f) falimentul societăţii. g) incapacitatea. nu are sediu cunoscut. c) declararea nulităţii societăţii.R.. Se exceptează cazul când în actul constitutiv există clauza de continuare cu moştenitorii sau când asociatul rămas hotărăşte continuarea existenţei societăţii sub forma unei S. Societatea nu se dizolvă dacă.I. j) societatea nu a depus timp de 3 ani consecutivi bilanţul contabil. asociaţii au dispărut sau nu au domiciliu ori resedinţa cunoscută. d) hotărârea adunării generale.R. cum ar fi: neînţelegerile grave dintre asociaţi. în termen de nouă luni de la data constatării pierderii sau reducerii capitalului social. care împiedică funcţionarea societăţii.L. Lichidarea societăţii 37 . iar durata încetării nu depăşeşte trei ani. b) imposibilitatea realizării obiectului de activitate sau realizarea acesteia. retragerea sau decesul unor asociaţi când.C.C. Societatea nu se dizolvă dacă încetarea activităţii a fost anunţată organelor fiscale şi înscrisă în O. k) societatea şi-a încetat activitatea.R. se depun la O. care.Q. este redus la suma ramasă ori la minimum legal sau când societatea se transformă într-o formă de societate la care capitalul social corespunde. sau alte acte.C. Dizolvarea societăţii Societatea se dizolvă prin: a) trecerea timpului stabilit pentru durata societăţii. Tribunalul mai poate pronunţa dizolvarea la cererea C. e) hotărârea tribunalului la cererea oricărui asociat pentru motive temeinice.. datorită acestor cauze numărul asociaţilor s-a redus la unul singur. R.

09. apartament 40. vor preceda sau urma denumirea societăţii în toate actele.R. Redactat şi editat sub nr. Sediul Social Durata de Funcţionare a Societăţii Art.L. căsătorit. este înfiinţată de domnul CIUBANCAN CĂLIN MITRUŢ. în afară de cazurile de fuziune ori divizare totală sau în cazul dizolvării unei S. 1. – Societatea este persoană juridică română. 21.1999. născut în Bucureşti. ofertele şi orice alte acte emanând de la societate. la data de 06. sector 6.EXP” S. 169367 din 08. Societatea îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prevederile prezentului Act Constitutuiv şi ale legislaţiei române în vigoare. lichidatorii vor întocmi bilanţul contabil de lichidare şi vor propune repartizarea activului între asociaţi. dupa caz.. eliberata de Camera de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti – Oficiul Registrului Comerţului.L. 187503. scara 2.1967.1. cu asociat unic.L ACT CONSTITUTIV AL SOCIETAŢII COMERCIALE SUPREM IMP – EXP S. seria R. b) Lichidarea şi repartizarea patrimoniului social se face de către lichidatori autorizaţi numiţi de asociaţi sau. în conformitate cu Dovada nr. prospectele.. însoţită de precizarea privind capitalul social şi numărul de înmatriculare.R. numită în cele ce urmează “Societatea”.08.L.R. Art. c) La terminarea lichidării. având forma juridică de Societate cu Răspundere Limitată (S. nr. anunţurile.. în calitate de asociat unic. Forma Juridica.). de sex masculin. 58 de avocat Popescu Dan PREAMBUL Această societate cu răspundere limitată. publicaţiile.8. facturile. – Societatea comercială va avea denumirea de “SUPREM IMP . de tribunal.07.D.R. numită în cele ce urmează “Societate”.L. bloc 63.R.R. CAPITOLUL I Denumirea. 38 . Strada Cernişoara nr.I. domiciliat în Bucureşti. eliberat de Secţia 21 Poliţie la 17.a) Dizolvarea societăţii are ca efect deschiderea procedurii lichidării. Menţiunea “Societate cu răspundere limitată” sau S.1995. cetăţean român. etaj 4.2.L. Exemplu de act constitutiv al unei S. identificat prin B.

. Emblema şi sigla Societăţii vor fi stabilite prin decizia Asociatului Unic. tutun .a. al altor produse alimentare COD CAEN 5211 – Comerţul cu amănuntul în magazine nespecializate cu vânzare predominantă de produse alimentare. depus în numerar. băuturi. care aparţin integral asociatului unic. cu respectarea legislaţiei în vigoare. puncte de lucru şi alte unităţi necesare realizării obiectului de activitate.7. COD CAEN 5263 – Comerţul cu amănuntul care nu se efectuează în magazine CAPITOLUL III Capitalul Social şi Părţile Sociale Art. COD CAEN 5138 – Comerţ cu ridicata.000.Sediul Societăţii va fi în România. . COD CAEN 5136 – Comerţ cu ridicata al zahărului. pe baza hotărârii Adunării Generale a Asociaţilor. În afară de activitatea principală. COD CAEN 5133 – Comerţ cu ridicata al produselor lactate. Durata de funcţionare a Societăţii este nelimitată..Capitalul social va putea fi majorat prin crearea de noi părţi sociale. lei fiecare. pâna la limita admisă de legile române în vigoare. produselor de patiserie şi zaharoaselor . Art. COD CAEN 5262 – Comerţul cu amănuntul prin standuri în pieţe . Municipiul Bucureşti. Capitalul social va putea fi redus. cu precizarea cauzelor şi a condiţiilor care determină reducerea. iar activitatea principală va fi : comerţul cu ridicata al băuturilor alcoolice – COD CAEN 5134 . Societatea va putea înfiinţa atât în România cât şi ţn străinătate. 80. uleiurilor şi grăsimilor comestibile . COD CAEN 5221 – Comerţul cu amănuntul al fructelor şi legumelor proaspete COD CAEN 5222 – Comerţul cu amănuntul al cărnii şi produselor din carne . COD CAEN 5137 – Comerţ cu ridicata cu cafea. sector 1. de asemenea ca urmare a hotărârii Adunării Generale a Asociaţilor. specializat.5. – Domeniul principal de activitate va fi : comerţ cu ridicata al produselor alimentare. – Capitalul social subscris se stabileşte la suma de 20. ouălor.000 lei. Art.000. COD CAEN 5225 – Comerţul cu amănuntul al băuturilor . Str. COD CAEN 5135 – Comerţ cu ridicata al tutunului . reprezentând aport în natură sau numerar. ciocolatei şi produselor zaharoase .3. cacao.4. sucursale. Acesta este divizat în 20 de părţi sociale a câte 1. filiale. ceai. Societatea mai poate desfăşura următoarele activităţi : COD CAEN 5131 – Comerţ cu ridicata al fructelor şi legumelor proaspete . CAPITOLUL II Obiectul de Activitate al Societăţii Art. COD CAEN 5248 – Comerţul cu amănuntul în magazine specializate. al altor produse n.Art. condimente . COD CAEN 5132 – Comerţ cu ridicata al cărnii şi mezelurilor .c. COD CAEN 5224 – Comerţul cu amănuntul al pâinii. 39 . agenţii. al băuturilor şi al tutunului COD CAEN 513. birouri. Alexandru Lapusneanu nr.000. COD CAEN 5212 – Comerţul cu amănuntul în magazine nespecializate cu vânzare predominantă de produse nealimentare .6.

reprezentarea şi atribuţiile acesteia fiind asigurate de Asociatul Unic. atât pe cele cu caracter personal. acesta exercită drepturile şi obligaţiile ce îi revin. Moştenitorii cărora leau revenit drepturile acţionarului decedat . • hotărăşte în orice alte probleme de interes general privind activitatea societăţii. Asociatul unic. • aprobă schema de personal a societăţii . iar în cazul unor noi cesiuni ulterioare. Art. prin achiziţionarea de părţi sociale ale societăţii şi cu îndeplinirea cerinţelor legislaţiei române. cu sarcinile şi responsabilitaţile prevăzute în prezentul act constitutiv şi completate. • aprobă repartizarea profitului şi mărirea dividendelor . reprezentată de Asociatul Unic sub titulatura de PREŞEDINTE. proporţional cu parţile sociale pe cale le vor moşteni prin partajul succesiunii.Cesiunea părţilor sociale se poate face.12. • aprobă contactarea de împrumuturi . cu acordul celorlalţi asociaţi. Decesul unuia dintre asociaţi nu determină lichidarea societăţii. putând delega o parte. va putea numi în locul său sau alături de el.Art.10.8. cu prevederile legislaţiei în vigoare. stabilite prin prezentul act constitutiv şi prin legislaţia română. reprezentanţe. • aprobă investirea de capital în diverse domenii de activitate ale societăţii sau în alte societăţi . sub denumirea de Director general al acesteia. unul sau mai mulţi administratori. • aprobă înfiinţarea de filiale. române sau străine. • aprobă cesiunea părţilor sociale . în exercitarea atribuţiilor Adunării Generale a Asociaţilor. Cesiunea părţilor sociale se face printr-un act scris şi trebuie menţionată în evidenţele societăţii. sau dupa caz. • stabileşte competenţele şi răspunderile administratorilor . 40 . cât şi pe cele ale Adunării Generale a Asociaţilor. . dupa caz . În această calitate. în caz de nevoie. Prin hotărâre a Asociatului Unic pot deveni asociaţi şi alte persoane fizice sau juridice. pot deveni asociaţi. iniţial. • aprobă mărirea sau reducerea de capital . – Societatea este constituită cu asociat unic. în ţară sau strainătate . • examinează şi aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli. – Societatea este condusă de Adunarea Generală a Asociaţilor. toate drepturile şi atribuţiile sale de administrare acelei persoane. Conducerea şi Administrarea Societăţii Art. îndeplinind toate atribuţiile acesteia. acesta va purta titulatura de PREŞEDINTE. În exercitarea atribuţiilor Adunării Generale a Asociaţilor. – Adunarea Generala a Asociaţilor. – Administrarea societăţii este asigurată de un ADMINISTRATOR. bilanţul contabil şi contul de profituri şi pierderi . Primul administrator al societăţii este Asociatul Unic. CAPITOLUL IV Funcţionarea.9. are următoarele atribuţii : • aprobă şi modifică actul constitutiv al societăţii . • numeşte şi revocă administratorul sau administratorii societăţii. Art. • Adunarea Generala a Asociaţilor va lua hotărâri cu respectarea legislaţiei române.11. Art. prin renunţarea la statutul unic. agenţii sau birouri ale societăţii. cu acordul celorlalţi asociaţi.

pe care le supune aprobării Adunării Generale a Asociaţilor . • aprobă proiectul contractului colectiv de munca ce urmează a fi negociat cu reprezentanţii salariaţilor. CAPITOLUL VI 41 . pentru avizare. Art. se stabileşte şi modul de acoperire a acestora. • îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite de lege şi de Adunarea Generală a Asociaţilor . potrivit legii. Primul exerciţiu va începe la data înmatriculării societăţii. atribuţiile de mai sus se vor interpreta în mod corespunzator. • aprobă declaşarea. conform legii . inventarul tuturor elementelor din activ şi pasiv existente la acea dată. Art. Art. Hotărârile cu privire la măsurile ce trebuie luate ca urmare a controlului efectuat vor fi stabilite de Adunarea Generală a Asociaţilor.15.16. pe care le înainteaza spre aprobare Adunării Generale a Asociaţilor . Pe perioada în care Asociatul Unic cumulează şi funcţia de Administrator Unic al acesteia. În cazul în care se consemnează pierderi. mediu şi lung a societaţii . Evaluarea veniturilor. • aprobă contractarea de credite bancare pentru realizarea programelor aprobate • stabileşte măsuri pentru administrarea în condiţii legale şi de eficienţă a întregului patrimoniu al societăţii. • stabileşte atribuţiile şi competenţele ce revin personalului societăţii . care are următoarele atribuţii : • reprezintă societatea în raporturile cu terţii . • propune Adunării Generale a Asociaţilor aprobarea salariilor şi a celorlalte drepturi cuvenite personalului societăţii . strategia de dezvoltare pe termen scurt. • analizeaza bilanţul contabil anual şi contul de profit şi pierderi pentru exerciţiul financiar anterior. • aprobă regimul de amortizare a mijloacelor fixe ale societăţii . • încheie şi desface contractele individuale de munca . 14. – Exercitiul financiar începe la 1 ianuare şi se termina la 31 decembrie al fiecărui an de activitate economica. cheltuielor şi a profiturilor se face în lei. respectiv exerciţiul financiar. scoaterea din funcţiune şi casarea mijloacelor fixe .13. • aprobă regulamentul de ordine interioară al societăţii şi regulamentul de organizare şi funcţionare . – Gestiunile societăţii vor fi controlate de administrator care va putea împuternici totodată şi alte persoane pentru efetuarea acestui control. în Adunarea Generală a Asociaţilor. – Societatea este obligată să ţină contabilitatea activităţii sale şi să întocmească la sfârşitul fiecărui an.• deciziile adoptate sunt valabile pentru toţi asociaţii. • elaborează proiectul bugetului anual de venituri şi cheltuieli şi proiectele complementare din cursul anului. • încheie şi derulează contracte pentru desfăşurarea activităţii societăţii . – Conducerea societăţii este asigurată de Asociatul Unic în calitate de administrator. CAPITOUL V Activitatea şi Controlul Societăţii Art. • prezintă.

Art. Acest Act Constitutiv a fost redactat şi editat sub nr. Art. • falimentul societăţii .9. acesta nemaiputând întreprinde noi operaţiuni în numele societăţii.22. – Următoarele situaţii duc la dizolvarea societăţii: • imposibilitatea realizării obiectului de activitate . – Prevederile prezentului act constitutiv privind lichidarea şi dizolvarea societăţii se completează. în baza art. CAPITOLUL VII Dispoziţii finale Art. 11 iulie 2007 Nr. acolo unde este cazul. 51/1995. societatea va fi lichidată cu respectarea prevederilor legale în vigoare. cu prevederile legislaţiei române în materie.17. – Prezentul Act Constitutiv reprezintă cadrul juridic pentru desfăşurarea şi realizarea obiectului de activitate al societăţii şi se întregeşte cu prevederile legislaţiei comerciale şi ale celorlalte reglementări legale în vigoare. – Societatea va putea fi transformată în alta formă de societate prin hotărârea Adunării Generale a Asociaţilor. 42 . Litigii Art.Modificarea Formei Juridice. care a atestat identitatea asociatului unic.19. 58. Din momentul intrării în funcţie a lichidatorilor. a conţinutului şi a datei. Conflictele născute din raporturile contractuale pot fi soluţionate şi prin arbitraj. Art. Dizolvarea şi Lichidarea Societaţii. conform legii. 58 Avocat Popescu Dan 1. – În caz de dizolvare. • hotărârea Adunării Generale a Asociaţilor . în 5(cinci) exemplare de avocat Popescu Dan. ASOCIAT UNIC CIUBANCAN CĂLIN MITRUŢ Bucureşti. Lichidarea se va face de unul sau mai mulţi lichidatori.20.21. numiţi de Adunarea Generala a Asoaciaţilor.3 din legea nr. mandatul celui care administrează societatea încetează. eliberându-se 4(patru) exemplare. Rezumat: Etapele parcurse şi actele necesare pentru constituirea unei societăţi. – Litigiile societăţii cu persoane fizice sau juridice române sunt de competenţa instanţelor judecatoreşti din România. Art.18.

1. Stabilirea locului/spaţiului unde societatea va avea sediul principal si, daca este cazul, a sediilor secundare. a) se poate face într-un spaţiu proprietatea unuia sau a mai multor asociaţi ori aflate în folosinţa acestora; b) se pregătesc/obţin acte doveditoare pentru spaţiu: extras de carte funciara de la proprietari; contract de închiriere, subînchiriere, comodat; avizul favorabil al proprietarilor sau chiriaşilor din locuinţele cu care se învecinează spaţiul în cauză (pe orizontală si verticală). 2. Se stabileşte denumirea (firma) societăţii şi, dacă este cazul, emblema societăţii. a) firma şi emblema se stabilesc de asociaţi şi trebuie să se deosebească de firma şi emblema altor societăţi; b) firma şi emblema trebuie să fie scrise în primul rând în limba româna; c) firma şi emblema se verifică la Oficiul Registrului Comerţului din judeţul unde se stabileşte sediul firmei, eliberându-se dovada înregistrării şi rezervării acestora pe o perioadă de 3 luni; 3. Se întocmeşte actul constitutiv corespunzător formei juridice de societate pe care asociaţii au ales-o. a) pentru întocmirea actului constitutiv a societăţii pot contacta: un avocat, un notar sau se pot adresa Biroului de Consultanţa din cadrul Camerelor de Comerţ şi Industrie Judeţene; b) la întocmirea actului constitutiv sunt necesare: -acte de identificare a asociaţilor, administratorilor sau reprezentanţilor persoane fizice: paşaport, carte de identitate; -acte de identificare a asociaţilor, administratorilor sau reprezentanţilor persoane juridice: statut, certificat de înmatriculare/înregistrare fiscală, certificat de bonitate bancară; -certificat de cazier judiciar pentru fondatorii, administratorii şi reprezentanţii cetăţeni străini.
43

4. Se semnează actul constitutiv, sub forma autentică, la un birou notarial public. a) semnarea se poate face direct de către toţi asociaţii sau prin împuternicit cu procură specială autentică; c) cetăţenii străini care nu cunosc limba română semnează în prezenţa unui interpret autorizat. 5. Se depun aporturile în numerar, la o banca comercială sau C.E.C. BANK şi se pregătesc actele de proprietate pentru aporturile în natură. Pentru deschiderea conturilor se prezintă băncii următoarele documente: cererea de deschidere a contului; copie după autorizaţia de constituire eliberată de primărie şi inregistrată la Administraţia Financiară; fişa cu specimene de semnături; 6. Se achită taxa judiciară şi taxa de timbru. 7. Se pregăteşte dosarul cu toate actele necesare şi se depune la Oficiul Registrului Comerţului din judeţul unde s-a stabilit sediul firmei. Cererea de înmatriculare în registrul comerţului, cf. cu art.3 din Legea 26/1990, cuprinde: numele şi prenumele, domiciliul, cetăţenia, data şi locul naşterii, starea civila, averea şi modul de evaluare a acesteia şi activitatea comerciala anterioară; firma comercială şi sediul acesteia; obiectul de activitate, cu precizarea domeniului şi a activităţii principale; numele, data şi organul emitent al autorizaţiei pentru exercitarea activităţii; 8. La Oficiul Registrului Comerţului are loc: -verificarea dosarului; -controlul legalităţii actelor şi autorizarea înmatriculării societăţii, de către judecătorul delegat de Tribunalul teritorial; -transmiterea spre publicare în Monitorul Oficial al României a încheierii judecătorului delegat; -înmatricularea societăţii;
44

-eliberarea certificatului de înmatriculare şi a încheierii judecătorului delegat. 9. Inregistrarea fiscală a societăţii şi obţinerea codului fiscal de la Administratia Financiară Teritorială. 10. Obţinerea avizelor şi autorizaţiilor necesare funcţionării societăţii. 1.10. Test de evaluare a cunoştinţelor
-

Să se stabilescă denumirea unei întreprinderi. Să se stabilescă spaţiul, sediul social al întreprinderii Să se stabilescă obiectul de activitate principal al întreprinderii

- Ce reprezintă capitalul social al întreprinderii? - Să se stbilescă atribuţiile Administratorului firmei. 1.11. Test de autoevaluare a cunoştinţelor Să se stabilescă etapele parcurse şi actele necesare pentru constituirea unei societăţi.
(răspunsul în rezumatul capitolului)

1.12.Temă de casă Să se întocmescă statutul (actul constitutiv) pentru înfiinţarea unei societăţi comerciale cu răspundere limitată. Unitatea de învăţare 2: Managementul firmei şi mediul ambiant. 2.1. Introducere 2.2. Competenţele unităţii de învăţare 2.3. Firma ca sistem socioeconomic complex 2.4. Definirea mediului ambiant al firmei 2.5. Factorii de influenţă ai mediului ambiant asupra firmei 2.6. Rezumat 2.7. Test de evaluare a cunoştinţelor 2.8. Test de autoevaluare a cunoştinţelor 2.1. Introducere În această unitate de învăţare se face cunoştinţă cu factorii micro şi macro mediului întreprinderi. Se defineşte firma prin locul si rolul
45

Firma ca sistem socioeconomic complex Asigurarea resurselor umane. fară luarea în considereare a factorilor de mediu. în contextul mediului naţional şi internaţional. în care: u reprezintă intrările in sistem: 46 (1) (2) . aceasta – de venitefactori de producţie – permit obţinerea de produse. societăţii în ansamblu său şi chiar mondosistemului. iar x= φ (u). funcţionarea şi dezvoltarea sa. lucrări cu caracter industrial ori servicii prin care întreprinderea răspunde necesităţilor economiei naţionale. Din punct de vedere matematic. o asemenea situaţie se poate exprima prin relaţia : y = f (x. material. având în vedere satisfacerea anumitor trebuinţe (nevoi) prin atragerea şi utilizarea continuă de resurse valorificate în procese complexe sub forma potenţialului atras în ciclul economic.2. u). Firma economică existentă. Să identifice factorii mediului ambiant al unei firme. calitativ şi calitativ. Competenţele unităţii de învăţare Cursantul îşi va însuşi cunoştinţele necesare şi abilitaţile de a identifica principalele componente ale unei întreprinderi. Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 2 ore. să definescă mediul intern şi extern al acesteia.acesteia în mediul economic precum si identificarea parametrilor acesteia care sunt cei mai susceptibili de a se modifica în timp 2. 2.3. financiare şi informaţional de care firma are nevoie pentru funcţionarea şi de dezvoltarea sa eficace nu este posibilă.

de problematica mediului ambiant al firmei. direct sau indirect.] în care: l . Practica economică a dovedit că numai în masura în care se cunosc şi se valorifică evoluţiile factorilor de mediu se pot concepe şi funcţionează corespunzător subsistemele managemenului microeconomic.4. cît şi pentru adoptarea şi aplicarea de decizii şi acţiuni care să reflecte oportunităţile prenzente şi de perspectivă ale mediului ambient. o serie de lucrări de specialitate s-au ocupat. pe măsură ce se cunosc necesităţile eficacitatea. se îmbunătaţeste sensibil acitivtatea de ansamblu a firmei. Aceasta accentuează caracterul dinamic şi deschis al sistemului “întreprindere” . Totodată.momentul iniţial : l0 – momentul final. Definirea mediului ambiant al firmei În ultimii ani. nu trebuie să se omită faptul că. Evoluţiile factorilor de mediu constituie o importanţă permisă atît pentru asigurarea unor subsisteme organizatorice şi informaţionale eficace. preum şi necesitatea valorificării mediului sub diversele sale forme de manifestare. Ţinînd cont de faptul că relaţia intrări-stare-ieşiri este dependentă de factorul timp. 2. u(t) ]. iar y = f [ x(l0). prin intermediul cărora se asigură legătura cu mediul. de impactul pe care acesta 47 (3) (4) necesităţile şi şi oportunitaţile mediului ambient. amplificîndu-i-se funcţionalitatea şi . relaţiile de mai sus devin: x= φ [ x(l0 ). n(l).x – starea sistemului : y – ieşirea din sistem.

care influenţează într-un mod specific calitatea vieţii”. se confruntă. ape curgatoare. Pintilie consideră că mediul ambiant al unităţii economice poate fi definit prin . academicianul Mihai Drăgănescu arată că . În acelaşi context. Iancu. După provenienţa şi rolul lor în viaţa economico-socială aceştia se pot clasifica astfel : a) factori de mediu naturali. ”…După cum calitatea vieţii este definită printr-o multitudine de componente. . în timp ce prin mediu înconjurător pentru societate întelegem numai mediul înconjurător natural. servicii. Un aspect încă insuficient elucidat pe plan teoretic îl constituie definirea mediului ambiant. toate acestea reprezentând suportul material primar al existenţei şi desfăşurării vieţii biologice şi economicosociale : b) factori artificiali. A.. informaţii etc. Astfel. date fiind multiplele sale componente şi interdependenţele dintre ele. o condiţionează decisiv.. reprezentaţi de condiţiile create de om în scopul ameliorării condiţiilor sale de viaţa şi dezvoltării sale multilaterale…”. profesorul C.”.îl are asupra unităţii economico-sociale. de altfel. lacuri.. Mediul social cuprinde două mari componente : un mediu tehnologic şi un mediu interuman. păduri.. lucrări. Adesea se face confuzie între mediul ambiant şi mediul înconjurator sau sunt omise unele componente majore care influenţează decisiv activităţile economico-sociale din cadrul firmei. categorie deosebit de complexă. deseori. La rândul său. numite factori de mediu. colaborează între ele şi. la fel şi mediul ambiant trebuie definit prin multitudinea elementelor sale componente. specialist în management. …Prin mediu înconjurător pentru om întelegem şi societatea. subsol. 48 . reprezentaţi de condiţiile de sol.piaţă internă şi externă în cadrul căreia întreprinderile işi oferă reciproc produse. în lucrarea sa insistă pe necesitatea tratării mediului ambiant în strânsă corelare cu calitatea vieţii pe care. atmosferă. deoarece tehnologicul este social. intrând în competiţie”.dacă ne gândim la om nu este greu de observat că pentru el principalul mediu ambiant este societatea.

stiintifică. liberă sau concurenţială şi mixtă. culturală. gradul de satisfacţii sau insatisfacţii. politică. mediul ambiant include toate elementele exogene firmei. actorilor şi factorilor a căror existenţă este susceptibilă de a influenţa comportamentul şi performanţele întreprinderii. cuprinzătore . obtinerea resurselor necesare.organizatorică. generate de intensitatea conflictelor. pe 49 . capabilă să surprindă atît evoluţiile convergente cat şi divergenţele dintre componentele sale. psiho-sociologica. Printr-o asemanare definie rezultă necesitatea abordării mediului ambiant într-o viziune dinamică. acelaşi autor delimitează piaţa (mediul ambiant ) în : organizată şi planificată. educaţională şi ecologică ce marchează stabilirea obiectivelor acesteia. “moralului” ori “culturii” din interiorul întreprinderii. generat în principal de revoluţia tehnico-stinţifică contemporană. apreciem că o definiţie a mediului ambiant trebuie să surprindă complexitatea şi multidimensionalitatea acestuia. adoptarea şi aplicarea deciziilor de realizare a lor. de natură să favorizeze sau să împiedice derularea activităţilor microeconomice.Funcţie de natura proprietăţii asupra factorilor de producţie şi de alte elemente de caracterizare a sistemelor socio-economice. concomitent cu reliefarea dinamismului său. de natura economică. respectiv instituţile şi indivizii care pot influenţa întreprinderea şi mediul intern . demografică. conform căreia mediul ambiant al întreprinderii éste constituit din ansamblul organizaţiilor. În aceaşi concepţie se insistă pe tendinţa ce se manifestă în legatură cu “diviziunea” mediului in mediul extern . În ceea ce ne priveste. tehnică. Studierea problematicii mediului ambiant şi precizarea multiplelor elemente de impact ale acestuia asupra firmelor romăneşti sunt de natură să faciliteze. Interesantă ni se pare şi concepţia specialiştilor francezi în domeniu. juridică. în care se includ comportamentele indivizilor sau grupurilor de indivizi din cadrul întreprinderii ce influenţeaza deciziile şi acţiunile celorlalţi membri ai organizaţiei ( noţiune asimilată “climatului” organizaţional.Astfel. gradul de adeziune a indivizilor la valorile firmei).

Factorii de influenţă ai mediului ambiant asupra firmei Aşa cum s-a arătat. mediul ambiant exercită o gamă variată de influenţe asupra firmei. prin intermediul unui complex de factori. ilustrează principalele categorii de factori de mediu care au o influenţă majoră asupra firmei sau a unor componente ale acesteia. influenţează firma şi managementul acesteia într-un mod specific. funcţionare şi dezvoltarea a acestora şi. Prima şi cea mai importantă categorie de factori ai mediului ambient. date fiind multiplele interdependenţe ce se stabilesc între ei şi comunitatea domeniului influenţat. cu impact semnificativ asupra firmei . cuprinzând ansamblul elementelor de natură economică din mediul ambiant cu acţiune directă asupra activităţilor microeconomice. Fiecare categorie de factori reliefate de figura respectivă . a căror cunoaştere facilitează înţelegerea mecanismului de funcţionare a aceasteia. Concomitent poate fi reliefată influenţa majoră pe care mediul ambiant o are asupra firmei . datorită naturii şi caracteristicilor propii. Asemenea factori este recomandabil să fie abordaţi într-o viziune sistematică. capabilă să asigure o valorificare superioară a potenţialului mediului. Figura 1.5. asupra eficienţei economico-sociale. a rolului şi locului său în cadrul sistemului economiei naţionale. influenţă tot mai evidentă în prezent şi de care trebuie să ţină cont în fundamentarea strategilor şi politicilor micoeconomice. pe de altă parte .de o parte . raporturile dintre mediu şi firmă se manifestă cu intensitate şi în ceea ce priveşte conceperea şi exercitarea procesului de management într-o viziune deschisă. dependenţele complexe ale unitătiilor economicosociale faţă de mediu. întelegerea mecanismului de constituire. 2. În altă ordine de idei. cei mai importanţi factori 50 . o reprezinta factorii economici .

Pe aceasta bază. Această nouă optică are la bază faptul că piaţa rămîne principala legătură dintre producţie şi consum. care presupune. piaţa externă şi pîrghiile economico-financiare. contribuind decisiv la satisfacerea trebuinţelor oemenilor. ale societăţii. care trebuie să producă şi să ofere ceea ce se cere. principala modalitate prin care “se verifică Factori ECONOMICI ECONOMICI Factori Factori GEOGRAFICI GEOGRAFICI Factori MANAGEMENT MANAGEMENT Factori Factori Factori Factori TEHNICI şI TEHNICI tehno-logici şI tehno-logici FACTORII FACTORII MEDIULUI MEDIULUI AMBIANT AMBIANT Factori DERMOGRAFICI DERMOGRAFICI Factori Factori SOCO-CULTURAL SOCO-CULTURAL Factori Factori Factori ECOLOGICI ECOLOGICI Factori Factori POLITICI POLITICI Factori Factori JURIDICI JURIDICI 51 . acceptarea ideii de orientare a activitaţilor microeconomice către piaţă. Adaptarea firmelor romaneşti la cerinţele pieţei interne şi externe necesită dezvoltarea corespunzătoare a activităţii de marketing. Punctul de plecare în abordarea unor asemenea studii specifice “vieţii” întreprinderilor îl reprezintă studiul pieţei. Introducerea şi promovarea spiritului de marketing produce o răsturnare a raportului tradiţional dintre întreprindere. alături de alte elemente ale strategiilor şi politicilor generale ce-i sunt specifice. către nevoile de consum şi către mediul lor ambient. nivelul preţurilor. Factorii economici – ce determină mediul economic în care îşi desfăşoară activitatea firmele – influenţează decisiv atât construirea. producţie şi vanzare . conducerea firmei fundamentează deciziile de aprovizionare. prioritar. care furnizează informaţii relevante referitoare la nivelul şi structura cererii. cât şi funcţionalitatea şi dezvoltarea acestora. concurenţă etc.economici pot fi concretizaţi în : piaţa internă.

o serie de lucrări de specialitate insistă pe varietatea riscurilor şi pe necesitatea abordării sistemice a acestora. finalizandu-se. cointeresarea materială .. centrat pe principiile economiei de piaţă. riscul tehnologic şi riscul financiar. le generează agenţilor economici. În ceea ce priveşte acest ultim aspect.financiare care să asigure promovarea pluralismului economic şi înfăptuirea unui mecanism economicofinanciar adecvat. Mathe. riscul economic. Astfel. Fig 1.concordanţa dintre nivelul şi structura producţiei şi cele ale cererii sociale. În cadrul lor. enunţă cinci tipuri de riscuri generate de mediul ambiant : riscul politic. presupun o anumită intervenţie a statului prin mijloace exclusiv economico. a legii valorii”. precum şi de riscurile pe care atât mediul naţional. acţiunea legii cererii şi ofertei.financiare numite pârghii economico. Ch. o poziţie centrală o deţine cointeresarea materială. ca factor economic de mediu. ce de altfel însuşi sistemul economiei de piaţă. regăsite în strategii şi politici eficace. J. autorul unui tratat de management. Trecera la economia de piaţă. orientate spre maximizarea profitului. cu impact nemijlocit asupra proiectării sistemelor de management. cât şi internaţional.Practic.vazută” fie şi numai prin salarizare 52 . Factorii mediului ambiant Abordarea funcţionării şi dezvoltării firmelor romănesti într-un mecanism specific economiei de piaţă şi valorificarea informaţiilor oferite de studiile de piaţă în strategii şi politici realiste trebuie să ţină cont de particularităţile sistemului economiei de piaţă şi de tipologia mecanismelor concurenţiale proprii. spre competitivitate – premise majore ale consolidarii poziţiei întreprinderii pe piaţă. realizată în principal prin intermediul sistemului de salarizare şi profitului care. riscul juridic. iar în cadrul acestora asupra elaborării şi fundamentării deciziilor microeconomice şi a instrumentului managerial folosit. practic. Luarea lor în considerare permite conceperea şi exercitarea funcţiilor procesului de management într-o viziune optimizantă. este concepută şi se operaţionalizează cu ajutorul unor acte normative.

în afară de salarii şi onorarii. de tranziţie spre economia de piaţă. un motor al expansiunii economice. tratată sistemic. fiecare din aceastea. clienţii unei întreprinderi aşteaptă de la ea produse de calitate. o sursă importantă şi continuă de venituri bugetare”.a. Pe fondul descentralizării manageriale şi al privatizării asistăm la liberalizarea utilizării acestor pârghii şi la transformarea lor în veritabile instrumente manageriale cu 53 . la managerii firmelor. fiecare din aceştia fiind nemijlocit interesaţi în amplificarea cotei părţi din profit. pe baza acestora . a căror satisfacere este dependentă de marimea profitului brut înregistrat într-un interval de timp . conducătorii (managerii) văd în unitatea la care sunt angajaţi şi un teren de realizare a personalităţii lor. statul vede în fiecare întreprindere o sursă de noi locuri de muncă. un oraş cosinderă că întreprinderile trebuie să procure locuri de munca stabile pentru concetăţeni şi să protejeze mediul ambiant. În acest din urmă caz intervin interese dintre cele mai diferite. ne referim la acţionarii. în măsura în care societăţile comerciale şi regiile autonome sunt beneficiarele anumitor sisteme de salarizare trebuie să se încadreze în nişte limite cantitative controlate de instituţiile bancare şi să respecte anumite modalităţi de repartizare a beneficiului. de exprimare profesională concretă . Alături de cointeresele sau chiar în contextul acesteia o poziţie la fel de importantă o deţin preţurile şi tarifele . care să fie ameliorate continuu pentru a corespunde nevoilor tot mai exigente: o regiune... influenţând nemijlocit derularea eficientă a activităţilor firmelor româneşti. Utilizarea lor poartă amprenta tipului de propietate – şi implicit. taxele şi dobanzile.şi profit se manifestă ca important factor economic .Acţionarul consideră că scopul unei întreprinderi este acela de a produce profit cât mai mare din care să poată încasa dividente corespunzătoare . . impozitele.. la salariaţii unei firme.d. creditele. tipului de agent economic – şi înregistrează progrese semnificative în etapa actuală. un exportator eficient şi . la stat s.m. în sfarşit. salariaţii întreprinderii consideră că întreprinderile trebuie să le asigure salarii bune şi posibilităţi de perfecţionare a calificării.

calitatea studiilor. Maniera de concepere şi operaţionalizare a factorilor de management influenţează apreciabil atît constituirea firmelor. Fiind o componentă majoră a economiei naţionale . îşi derulează activitaţile în contextul unui mecanism economic de piaţa . Aşa cum s-a mai precizat. - modalităţi de coordonare. printre alţii: .mecanismele de control ale suprasistemelor din care face parte . Din categoria factorilor de management – care presupun totalitatea elementelor manageriale ce influenţează direc sau indirect unitatea economică.a.mecanismul de planificare macroeconomică.fac parte. .de la previziune ( stabilirea strategiilor şi politicilor microeconomice) la control-evaluare sunt afectate de “intervenţia” acestor factori extrem de dinamici şi de mare complexitate. Practic . căt mai ales funcţionalitatea şi eficacitatea acestora. ci şi asupra managementului său. . 54 . instituţii ş. întreprinderea respectivă. regăsită într-o multitudine de ipostaze (societăţii comericale . factorii de management exogeni firmei au o influenţă considerabilă asupra acesteia. întreg procesul de management şi fiecare functie în parte . ţinând cont de specificitatea manifestării lor în societăţile comericale şi regiile autonome. regii autonome.sistemul de organizare a economieni naţionale. . generatoare de eficienţă. din interiorul căruia factorii mai sus-enumeraţi se manifestă cu intensităţi diferite.impact pozitiv asupra eficacităţii de ansamblu a firmelor. influenţele multiple ale acestei categorii de factori de mediu se manifestă nu numai asupra componentelor procesuale ori structurale ale întreprinderi. Rolul managerului este acela de a le valorifica impactul în decizii şi acţinui pertinente. Alături de factorii economici. firma .).mecanismele motivaţionale. .metodelor şi tehnicilor manageriale.

descentralizarea managerială şi. numărul de indicatori şi balanţe scăzănd substanţial. financiară. organizatorică etc. încă prezente în economie. 55 . iar întreprinderile simpli executanţii ai sarcinilor de plan transmise “de sus în jos”. responsabilităţilor şi competenţelor ce revin diverselor componente structurale ale economiei – minister. Planificarea macroeconomică capătă tot mai vizibil un pronunţat caracter orientativ. implicit. de mare importanţăeste şi numărul verigilor intermediare situate între întreprindere şi Guvern. Este şi cazul să amintim căutarile în domeniul mecanismelor motivaţionale – prin proiectarea unui sistem de protecţie socială şi asigurarea unor corelaţii între indicele preţurilor şi cel al salariilor. departament etc. deşi de tranziţie spre economia de piaţă. în care planul naţional unic era principalul instrument de conducer. de previziune şi corectare a unor eventuale disproporţii şi disfuncţionalităţi.prin natura deciziilor adoptate la fiecare eşalon organizatoric. În aceaşi manieră poate fi abordat fiecare din factorii de management – cu precizarea că perioada pe care o traversăm se caracterizează prin demersuri susţinute în ceea ce priveşte conturarea celor mai viabile modalităţi de intervenţie a unor aseamena factori asupra intreprinderii. amplificarea autonomiei decizionale şi operaţionale a unităţilor economice au permis transformarea acestora în agenţi economici. în pofida unor blocaje de natură. la manifestarea firmelor romăneşti ca veritabili agenţi economici într-un mediu concurenţial “patronat” de pluralismul economic şi social. Aceasta conduce la aşezarea pe baze concurenţiale. ce se poate constitui într-un element blocant în calea descentralizării manageriale impusă de infăptuirea economiei de piaţă. Totodată. La răndul său sistemul de organizare a economiei îşi pune vizibil amprenta asupra firmei şi managementului acesteia prin volumul şi structura artibuţiilor. în etapa actuală.Comparativ cu sistemul economic socialist. .

antrenează posibilitătile de căstig. Indiferent de forma de manifestare – împrumuturi sau credite externe. factorii tehnici si tehnologici. în mare măsura. Cele două aspecte au un rol decisiv de critică a ecomiei din acest punct de vedere. cu impact asupra întreprinderii. capacitatea creativinovativă a sistemului de cercetare-proiectare ş. de mutaţiile generate de tranziţia la economia de piaţă. calitatea tehnologiilor ce pot fi achiziţionate.. concurenţiale. din care fac parte nivelul thenic al utilajelor disponibile pentru cumpărare. Cuprinzând ansamlul elementelor cu caracter tehnic şi thenologic. contribuie la accelerarea aşezării României pe baze competitive. Alături de aceştia. numărul şi nivelul licenţelor şi brevetelor întregistrate.Regăsirea factorilor de management într-o pondere din ce în ce mai mare în ansamblul factorilor de mediu care influenţează firma este justificată. Gradul avansat de uzură a fondurilor fixe – în principal din industrie – şi ritmul lent de înoire al produselor şi thenologiilor reclamă impulsionarea activităţii de cercetare-proiectare şi conceperea unor produse şi tehnologii cu parametrii calitativi şi economici superiori. facilitează pătrunderea pe anumite pieţe străine ş. Un astfel de demers nu este prosibil decât în condiţiile atragerii masive de capital străin în ţara noastră în special în “zonele” deficitare ale conomiei în care se manifestă apreciabile decalaje tehnice şi tehnologice . proprii. susţine iniţiativa particulară. calitatea cetcetărilor tehnice la care întreprinderea are acces. pe gradul de înzestrare tehnică şi pe ritmul modernizării produselor şi tehnologiilor. 56 . exercită o influenţă importantă asupra firmelor româneşti şi managementului acestora. în principal. dar şi economice ( productivitate şi rentabilitate scăzute).a.a. investitii directe. de amplificarea caracterului economic al managementului şi celorlalte activităţi micoeconomice. această categorie de factori ai mediului ambiant care îşi pune amprenta. concomitent cu retehnologizarea unor întreprinderi sau sectoare de activitate. investitii de protofoliu – pătrunderea capitalului străin conduce la completarea resurselor financiare.

aflat în plin proces de restructurare. precum şi sistemul de învaţămănt. motivarea şi promovarea salariaţilor. ponderea populaţiei active. evaluarea. de calitatea lor depinzănd calitatea activităţilor microeconomice. Etapa de tranziţie spre economia de piaţă îşi pune amprenta şi asupra modului de asigurare şi asigurare şi perfecţionare a managerilor şi specialiştilor din unităţile economice. Competenţa devine elemental hotărîtor în derularea tuturor activităţilor de personal şi. şi mortalităţii. ce prestează servicii de acest gen. durata medie a vieţii – ne dăm seama de maniera complexă în care aceştia influenţează unitatea economică. sistemul de planificare ş. direct sau indirect. astfel. La asigurarea unei competenţe manageriale şi profesionale ridicate a personalului de conducere şi execuţie din furmele romănesti un rol important îl au firmele de consultanţă. O asemenea situaţie este justificată de poziţia prioritară pe care resursele umane le ocupă în cadrul firmei.Astfel de aspecte vizează. rata natalităţii. o potenţare a competitivităţii şi eficacităţii firmei romănesti în noile condiţii ale tranziţiei la economia de piaţă. pe planul managementului. totodată. atât conceperea şi fundamentarea strategiilor cât şi maniera de adoptare a deciziilor de moderinzare a proceselor de producţie. Calitatea acestora condiţioneaza. o reprezintă factorii demografici. cu impact sporit asupra întreprinderii. care includ totalitatea elementelor demografice ce acţionează asupra firmei. O altă categorie de factori de mediu. prin exigenţele sporite pe care le ridică în ceea ce priveşte selecţia. încadrarea. Din simpla enumerare a principalilor factori de acest gen – numarul populaţiei. la randul său ritmul şi amploarea introducerii progresului tehnic. sub multiplele sale ipostaze. sistemul de organizare a economiei.a. 57 . structura socio-profesională a acesteia. De precizat că acţiunea acestor factori trebuie corelată cu cea a factorilor economici – în special pârghiile economico-financiare şi de management. condiţia fundamentală a succesului întreprinderii într-un mediu concurenţial din ce in ce mai acerb. – asigurandu-se.

cu influenţă în ceea ce priveşte sansele şi modalităţile de constituire. Asemenea transformări. prin sportirea corespunzatoare a cifrei de şcolarizare în învatământul superior. În acest domeniu trebuie acţionat gradual. amplificarea ponderii populaţiei cu studii superioare .Mutaţiile ce se preconizează în perimetrul acestor factori sunt numeroase: de la orientarea şcolii romăneşti spre asigurarea cantitativă şi calitativă a nevoilor de cadre ale economiei. în sensul că . politica externa . corelate cu altele din sfera ştiinţei culturii şi ocrotirii sănătăţii vor da noi dimensiuni rolului factorilor socio-culturali în funcţionarea firmei şi managementului său. direct sau indirect asupra întreprinderilor. ştiinţa . Un rol decisiv îl joacă învatămăntul care contribuie atăt la îmbunatăţirea (ameliorarea) structurii socio-profesionale a populaţiei. mai ales. la formarea unei mentalităţi specifice economiei de piaţă . politica învatamăntului. ocrotirea sănătăţii. cu deosebire economic şi juridic. de înaltă competivitate. în principal. pe de o parte. Concomitent cu factorii mai sus mentionaţi. căt şi . la răndul său. toate trebuie concepute şi operaţionalizate încât să faciliteze derularea unor activităţi microeconomice rentabile. regăsindu-se . cât şi obiectivele şi mijloacele de realizare a lor. alături de politica organismelor politice 58 .structura socială a populaţiei. influenţat nemijlocit de factorii politici prin impactul pe care îl generează asupra fundamentării strategiilor şi politicilor firmelor. politica stiinţei. Factorii politici acţionează. Factorii socio-culturali . a deciziilor de realizare a obiectivelor prevăzute de acestea. derivate din tranziţia la economia de piaţă şi. în categoria factorilor politici se include şi politica altor state care. socială. de asemenea. în politica economică. Managementul este. pe de altă parte. mentalitatea – cu influentă directă sau indirectă asupra întreprinderii au o semnificaţie deosebită în economia de piaţă. învatământul. cultura . la amplificarea nivelului cultural al acesteia. se impune pregătirea de specialişti de către firmele romăneşti pentru rezolvarea unor probleme realmente noi.

îndeosebi. ci au început să fie luate în considerare la dimensiunile lor reale şi integrate într-un sistem împreuna cu alte subsisteme. o ultimă categorie de factori o reprezintă facotrii juridici. solul. clima. În păstrarea echilibrului ecologic. în asigurarea unor condiţii favorabile dezvoltării economice. investiţia de capital. interdependenţele dintre factorii ecologici şi unităţile economice se multiplică şi se diversifică reclamând un efort deosebit pentru cunoaştera şi valorificarea lor de către microeconomice. întreprinderile şi. O categorie aparte de factori ai mediului ambiant o reprezint şi factorii naturali (ecologici). din care fac parte.legile .internaţionale exercită o influenţă apreciabilă asupra activităţilor microeconomice. resursele naturale. când criza de materii prime şi resurse energetice îmbracă noi dimensiuni. “Intrarea” ţării noastre şi a fiecărei firme în parte în Europa şi în lume. managementul acestora au un rol important.decretele. vegetaţia . Dar în derularea unui asemenea demers este necerară implicarea şi a celorlalte categorii de factori ai mediului ambiant ( depre care s-a vorbit succinct în acest paragraf). producţia de alimente. calitatea vieţii. printre alţii. apa. poluarea. ca populaţia. fauna. . constituiţi din ansamblul reglementărilor juridice cu influenţă directă sau indirectă aupra firmei şi managementului său . În sfărsit. Cei mai semnificativi factori juridici sunt: . participarea eficace la circuitul economic mondial de valori materiale şi spirituale sunt serios condiţionate de acţiunea acestor factori.horătătile guvernamentale. 59 managementul organizaţiilor . toate fiind privite în evoluţia lor pe termen lung şi în intercondiţionarea lor reciprocă. În condiţiile actuale. Resursele nu numai că nu mai sunt privite izolat de celelalte fenomene economice şi sociale.

Dar . în cadrul căruia întreprinderea este o componenta activă şi dimanică. creditării şi impozitării. Ca atare. legea învatămăntului.ş.6. tarifelor. legile din domeniul preţurilor . factorii juridici pot fi abordaţi ca un corolar al celorlante categorii de factori ai mediului ambiant. legea cercetării-dezvoltării . Sunt reglementate prin acte normative specifice organismele de conducere participativă ale regiilor autonome şi societăţilor comerciale. de management. Sarcina managementului firmelor este de a găsi cele mai adecvate modalităţi organizatorice. o multitudine de alţi factori ai mediului amiant ( economic..ordinele miniştrilor - deciziile prefecturilor şi primăriilor Factori juridici cuprind o serie de norme de drept de a căror respectare sunt responsabili agenţii economici. Abordarea duala a raporturilor firma. politici. informaţionale. tehnici şi tehnologici . Înfluenţa factorilor juridici se manifesta atăt în ceea ce priveste constituirea firmelor prin – Legea 31/1990 cu privire la societaţile comerciale este principalul act normativ în acest domeniu – căt şi în funcţionarea şi dezvoltatea lor. al unor reglementări din care se detaşează legea salarizarii.) îşi exercită impactul prin intermediul unor acte normative. legea investiţiilor de capital străin. mecanismele decizionale şi structural-organizatorice derulate în cadrul acestora. cea ce este foarte impotant. decizionale. Rezumat: Mediul ambiant al unei întreprinderi este format din micro şi macro- 60 . aflat într-o continuă transformare şi evoluţie. legea finanţelor publice ori legea cu privire la organizarea ministerelor. 2.a.mediu facilitează eforturile ce se depun în prezent pentru “construirea” unui sistem economic competitiv. facilitând sau impiedicând acţiunea acestora. de a concepe şi promova un instrumentar managerial eficace pentru adaptarea permanentă a acestora la cerinţele mediului. eficient. precum şi competenţa lor.

. c. cei mai importanţi factori economici pot fi concretizaţi în : piaţa internă. alături de politica organismelor politice internaţionale exercită o influenţă apreciabilă asupra activităţilor microeconomice. vegetaţia . clima.Din ce categorie de factori fac parte resursele naturale? a. apa. din care fac parte. 9. viaţa economico-socială b. nu există factori de mediu naturali deoarece factorii de mediu sunt determinaţi de întreprinzător. furnizorii. cuprind ansamblul elementelor de natură economică din mediul ambiant cu acţiune directă asupra activităţilor microeconomice. Sunt precizaţi câţiva factori. Test de autoevaluare a cunoştinţelor . .8. etc. mai importanţi.Temă de casă Să se construiască schema factorilor care 61 . fauna. care caracterizează relaţia întreprinderii cu mediul ambiant cum ar fi: patronatul. Test de evaluare a cunoştinţelor . printre alţii.Definiţi mediul ambiant al unei firme şi factorii care influenţează activitatea firmei.Factorii de mediu naturali şi cei artificiali fac parte din : a. resursele naturale. 2. beneficiarii. solul. personalul din întreprindere. piaţa externă şi pîrghiile economico-financiare. O categorie aparte de factori ai mediului ambiant o reprezint şi factorii naturali (ecologici).mediul acesteia. Resursele naturale sunt gestionate de către administraţia financiară. Răspunsuri(a.Definiţi factorii economici care influenţează managementul organizaţiilor.a) 2. 2. c. În categoria factorilor politici se include şi politica altor state care. factorii de mediu aparţin mediului înconjurator. Factorii naturali (ecologici) b. Resursele naturale nu influenţează activitatea întreprinderii.7.Care sunt factorii exogeni ai mangementului unei firme? . Factorii economici .

Test de autoevaluare a cunoştinţelor 3. Competenţele unităţii de învăţare 3. fiecare la locul său de muncă.9.1. postul.5.1. structura acesteia din punct de vedere al personalului care trebuie să-şi desfăşoare activitatea.2.Temă de casă 3. Organizarea informală a firmei 3. Introducere 3.4. În această unitate de învăţare se face cunoştinţă cu organigrama întreprinderii. 62 . 3.8.3.6. Introducere Orice întreprindere funcţionează dacă are componenta managerială ”Resurse Umane”. Sunt puse bazele informale ale întreprinderii.influenţează activitatea unei întreprinderi care are ca obiect de activitate principal comeţul cu amănuntul al produselor nealimentare. etc. Rezumat 3. fişa postului. Conceptul de structură organizatorică 3. în scopul atingerii obiectivelor organizaţiei. Test de evaluare a cunoştinţelor 3.7. Unitatea de învăţare 3: Structura organizatorică a firmei. Tendinţe pe plan mondial în organizarea structurală a firmelor 3.

Competenţele unităţii de învăţare . astfel constituite încât să asigure permisle 63 . un simplu acumulator de idei novatoare. printr-o abordare funcţională. funcţionarea acesteia fiind dependentă de modul în care sunt plasate şi utilizate resursele umane de care dispune la un moment dat. Structura organizatorică poate fi considerată.analiza critică a organizării structurale a unei firme existente Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 2 ore.3. 3. al subdiviziunilor organizatorice şi al relaţiilor dintre acestea. Organizarea structurală preia rezultatele organizării procesuale – funcţiunile. atribuţiile şi sarcinile – încadrându-le în structuri organizatorice adecvate caracteristicilor şi posibilităţilor fiecărei unităţii economice în parte. . realizarea şi susţinerea opiniei organizării structurale a firmei. drept scheletul întregului organism care este firma.2. ca şi al adaptărilor structurale la cerinţele unui mediu în continuă schimbare. firma nu poate rămâne un factor pasiv. Conceptul de structură organizatorică Rezultat al transformărilor succesive ale ştiinţei şi tehnologiei aplicate în producţie. Efectul de sinergie regăsit în impactul firmelor asupra mediului ambiant depinde însă în mod hotărâtor de calitatea origanizării structurale.3. activităţile.Proiectarea. Definită drept ansamblul persoanelor.

a. relaţiile organizatorice. Structua de conducere sau funcţională reuneşte ansamblul persoanelor. funcţia. structura organizatorică prezintă două mari părti: structura de conducere sau funcţională şi structura de producţie sau operaţională. compartimentelor şi relaţilor organizaţionale constituie în vederea realizării directe a obiectului de activitate al firmei. Exprimând rolul ce revine titularului de post în realizarea obiectivelor de ansamblu ale firmei. Postul . Structura de producţie sau operaţională este alcătuită din ansamblul persoanelor. Deoarece reprezintă elemental de bază al structurii organizatorice în funcţie de care construcţia acesteia este mai mult sau mai puţin raţională.este alcătuit din ansamblul obiectivelor. aceste componente sunt : postul. cât şi la cea de producţie se regăsesc componentele primare. În ansamblul ei. regăsite în sistemul piramidal al obiectivelor firmei ca obiective individuale. compartimentul. în cele ce urmează prezentăm detaliat conţinutul său. ţelului final al firmei. ponderea ierarhică şi nivelul ierarhic. asigură prin realizarea şi agregarea lor succesivă şi ascendentă realizarea scopului. tehnice şi de personal necesare desfăşurării procesului managerial şi a proceselor de execuţie. 64 . Definite de la simplu la complex. Atât la nivel structurii de conducere. ele justifică crearea şi funcţionarea postului în structură pe o anumită perioadă. sarcinilor competenţelor şi responsabilităţilor desemnate pe anumite perioade fiecărui component al firmei. compartimentelor şi relaţilor organizaţionale astfel constituite şi plasate încât să asigure condiţiile economice. Obiectivele postului. structura organizatorică este un important subsistem al sistemului de management.organizatorice adecvate realizării obiectivelor prestabile.

Exercitat în domeniul funcţional. Acest tip de autoritate se exercită în domeniul operaţional . se acordă titularului de post fiind oficializată prin reglementări. fiind asemănătoare puterii executive. exercitării atribuţiilor. exercitată asupra unor activităţi . dinamismul şi flexibilitatea. exprimată de nivelul de pregătire şi experienţă de care dispune o persoană şi prin care dobândeşte recunoaşterea meritelor şi a contribuţiei personale la realizarea obiectivelor derivate şi generate de către ceilalţi componenţi ai structurii organizatorice. Se concretizează în declanşarea unor acţiuni sau decizii exprimănd ce şi când trebuie realizat. acte interne ale unităţii. Se materializează în proceduri. indicaţii metodologice care exprimă cum trebuie executate diferitele activităţi ale unităţii. Definirea celor două tipuri de autoritate formală prezintă importanţă din punctul de vedere al modului de funcţionare al structurii organizatorice. respectiv. titularii postului trebuie să dispună şi de competenţa sau autoritatea profesională. În afara autorităţii formale. autoritatea formală poate fi : - ierarhică. - funcţională. acţionănd asupra persoanelor. Competenţa organizaţinală sau autoritatea formală este o altă componentă a postului care exprimă limitele în cadrul cărora titularii de posturi au dreptul de a acţiona în vederea realizării obiectivelor individuale şi. unele din componentele structurii putându-se afla sub incidenţa concomitentă a unor centre ierarhice şi funcţionale. Adaptarea firmei la exigenţele mediului ambiant solicită ca aceste componente primare ale structurii să fie astfel concepute încăt să asigure joncţiunea rapidă cu ansamblul. 65 . titularului de post îi sunt conferite sarcini şi atribuţii. decizii ale conducerii etc.Pentru realizarea obiectivelor. În funcţie de domeniul în care se exercită. acest tip de autoritate poate fi asemănat puterii legislative. norme. fiind trăsăturile lor definitorii pentru obţinerea unei funcţionări eficiente.

De exemplu. posturile le individualizează la nivelul fiecărui loc de muncă prin intermediul elementelor specifice : obiectivele. atribuţiilor ce decurg din obiectivele postului. Importanţa şi complexitatea obiectivelor trebuie să găsească acoperire în sfera de cuprindere a autorităţii şi responsabilităţii. competenţe şi responsabilităţi. Ea concretizează atitudinea ocupantului de post faţă de modul de realizare a sarcinilor şi atribuţiilor. făcând posibilă realizarea în bune condiţii a sarcinilor. pe de o parte. Numai în această situaţie autoritatea în ansamblul său poate fi exercitată în mod eficient.constituie factorul de generalizare al unor posturi asemănătoare din punctul de vedere al ariei de cuprindere a autorităţii şi responsabilităţii. Corelarea şi corespondenţa dintre sarcini. funcţiei de şef serviciu îi corespunde în cadrul unei firme un număr variabil de posturi. numit “triunghiul de aur al managementului”. pe de altă parte. şi sarcini. posturile şi respectiv. b. Proiectarea conţinutului postului se confruntă cu necesitatea asigurării unui echilibru permanent dar dinamic între obiectivele individuale ce revin titularului. în funcţie de dimensiunile şi caracteristicile activităţii. Analizate după natura competenţelor. trebuie însoţită de cea dobândită prin prestigiul profesional. în delimitarea şi exprimarea clară a sarcinilor şi atribuţiilor necesare executanţilor. de a realiza obiectivele individuale ce revin fiecărui post. responsabilităţilor şi sarcinilor. sarcinile şi atribuţiile. funcţiile pot fi grupate în : 66 . autoritae şi responsabilitate sunt sugerate plastic în literatura de specialitate printr-un triunghi echilateral. 5 – 15 chiar mai mult. Responsabilitatea este obigaţia de a îndeplini anumite sarcini sau atribuţii. Funcţia . Dacă funcţia exprimă în acest caz “întinderea” autorităţii şi responsabilităţii unui şef de serviciu în general. formală.Între aceste laturi ale competenţei este necesar să existe o strănsă concordanţă: autoritatea atribuită.

sarcinilor şi responsabilităţilor ce implică exercitarea atributelor conducerii : - posturi. juridice. respectiv funcţii de conducere. fie că se prestează o serie de servicii absolut necesare obţinerii producţiei. desfacere. În cadrul acestor compartimente se exercită cu prioritate autoritatea ierarhică. funcţiilor de conducere. Compartimentele funcţionale contribuie la stabilirea obiectivelor deoarece ele fundamentează deciziile adoptate de conducerea superioară şi 67 . social-umane). precum şi un ansamblu de metode şi tehnici adecvate. Compartimentele operaţionale contribuie în mod direct la realizarea obiectivelor derivate şi fundamentale ale firmei deoarece în cadrul lor fie că se obţin produse sau părţi din produsele ce constituie obiectul fabricaţiei. amplasate într-un anumit spaţiu şi subordonate nemijlocit unui singur cadru de conducere. serviciile de aprovizionare. depozite etc.  Compartimentele sunt componente rezultate din agregarea unor posturi şi funcţii similar şi/ sau complementar. Se definesc drept ansamblul persoanelor care desfaşoară activităţi relativ omogene ce solicită cunoştinţe specializate de un anumit tip (tehnice. caracterizate printr-o pondere ridicată a competentelor. fundamentale ale firmei le diferenţiază în : operaţionale şi funcţionale. Modul în care contribuie diverse compartimente la realizarea obiectivelor derivate şi. economice. respectiv funcţii de execuţie. În categoria compartimentelor operaţionale se include. sarcini şi responsabilităţi a căror desfăşurare implică transpunerea în viaţă a deciziilor emise de titularii posturilor. respectiv. în a căror componenţă se regăsesc competenţe. de regulă : atelierele şi secţiile de producţie şi service.- posturi.

autorităţii şi responsabilităţii de către conducerea superioară unor persoane sau colective în vederea soluţionării de probleme complexe ce afectează obiectivele unuia sau mai multor compartimente. în categoria compartimentelor funcţionale se include diviziile. personal. economică. care iau naştere a delegării sarcinilor. asistenţă de specialitate (tehnică. organizatorică) tuturor compartimentelor structurii organizatorice. concepţie-tehnică. studii.structura poate fi reprezentată printr-o piramidă ierarhică a cărei înălţime este variabilă în funcţie de “densitatea” relaţiilor ierarhice . birourile care elaborează strategiile şi politicile globale sau în domeniile : comercial. Specificul acestor relaţii constă în faptul că ele se stabilesc nu ca urmare a competenţelor atribuite posturilor sau funcţiilor deţinute de persoanele delegate ci ca urmare a reprezentării conducerii superioare .  Relaţiile organizatorice. 68 . regulamente. În virtutea acestor relaţii. Reflectând complexitatea raporturilor ce se stabilesc între componentele primare (post. materializate în indicaţii metodologice. exercitarea lor fiind deci obligatorie. În general.sunt alcuite din ansamblul legăturilor dintre componentele structurii instituite prin reglementări oficiale. instituite prin intermediul unor reglementări oficiale. În acastă categorie se include următoarele trei tipuri : • relaţiile ierarhice. • relaţii funcţionale.învăţământ etc.medie a firmei asigurând. • relaţii de stat major. ce exprimă raporturile instituite între titularii posturilor de conducere şi cei ai posturilor de execuţie. rezultate din exercitarea autoritătii funcţionale de care dispun anumite compartimente. relaţiile organizatorice se pot divide în funcţie de conţinutul lor în : - relaţiile de autoritate. în acelaşi timp. prescripţii . serviciile. funcţie) şi agregare (compartimente) ale structurii.

complexitatea producţiei.reprezintă numărul persoanelor conduse nemijlocit de un cadru de conducere . la aceeaşi distanţă faţă de managementul de vârf al firmei. sindicale din interiorul firmei şi juridice din afara acesteia. . constituie o modalitate de ordonare a posturilor şi funcţiilor în cadrul compartimentelor. - relaţiile de control apar şi funcţionează între compartimentele specializate în efectuarea controlului (CFI. Deoarece apariţia şi funcţionarea lor descongesţionează liniile ierarhice stabilind punţi între posturi sau compartimente. diversitatea activităţii şi a atribuţiilor. ca şi în cazul regiilor autonome.  Nivelurile ierarhice. - relaţiile de reprezentare se stabilesc între managerii de nivel superior ai firmei şi reprezentanţii unor organizaţii profesionale.se definesc ca ansamblul subdiviziunilor organizatorice plasate pe linii orizontale.- relaţiile de cooperare se stabilesc între posturile situate pe acelaşi nivel ierarhic dar în compartimente diferite datorită realizării în comun a unor acţiuni complexe. Factorii de influenţă ai numărului de niveluri ierarhice sânt : .dimensiunea firmei. relaţiile de cooperare se mai numesc ”relaţii de pasarelă .competenţa managerilor care influenţează invers proporţional numărul nivelurilor ierarhice. În cazul societăţilor comerciale al căror unic acţionar este statul. Operaţionalizarea legi privatizii va duce la dizolvarea acestui nivel desemnând ca vârf al managementului Consiliul de administraţie. Mărimea ei este influenţată de numărul 69 .  Ponderea ierarhică . CTC) şi celelalte compartimente ale structurii . managementul de vârf al firmei este reprezentat de Consiliul împuterniciţilor statului. factori cu influenţă direct proporţională asupra numărului de niveluri ierarhice.

Drucker afirmă că dacă o structură bună nu garantează obţinerea rezultatelor dorite. cunoscutul specialist american P. crescând către nivelurile inferioare. Efectele supradimensionării ponderilor ierarhice se regăseşte în efectuarea dificilă a coordonării şi controlului. către compartimentele cu activităţi operaţionale.pe verticală structurii organizatorice. . Exprimând rolul structurii organizatorice în cadrul procesului de conducere. Raţionalitatea modului de combinare a resurselor umane. economică de mare complexitate.pe orizontală. structura organizatorică constituie un instrument a cărui calitate potenţează eforturile de realizare a obiectivelor firmei.nivelurilor ierarhice cu care se află în raport invers proporţional (cu cât creşte numărul nivelurilor ierarhice cu atât scade mărimea ponderii ierarhice). ci şi calitatea şi operativitatea decizională. materiale şi financiare prin intermediul structurilor organizatorice condiţionează hotărâtor nu numai eficienţa desfăşurării activităţilor necesare realizării obiectivelor. varietatea metodelor şi tehnicilor de conducere şi de organizare utilizate. Necesitatea dimensionării concrecte a acestui element ce conferă ordine în cadrul structuri organizarorice a condus la apariţia şi utilizarea noţiunii de “ponderi ierarhice optime”. configuraţia şi funcţionalitatea sistemului informaţional. amplificându-se pe măsura trecerii de la compartimentele în care se desfăşoară activităţi de concepţie tehnică. În procesul managerial. a compartimentelor şi nivelurilor ierarhice. în timp ce subdimensionarea se reflectă în proliferarea posturilor de conducere. în creşterea costului structurii organizatorice. o structură rea face să moară şi eforturile dirijate cele mai bune. 70 . cu caracter rutinier. Ponderea ierarhică înregistrează valori variabile : .

nu se opune principiilor. rolul structurii organizatorice nu poate fi limitat doar la asigurarea premiselor organizaţionale necesare realizării obiectivelor economice la un cost cât mai redus. Analiza acestor fenomene constituie o rezervă nelimitată de creştere a eficienţei managementului. 71 . ”Birocraţia”. ea nu se impune frontal ordinii şi organizării ei. Deoarece factorul uman deţine rolul cel mai important în orice tip de organizare . ca fenomen inerţial un este în afara conducerii ci înăuntrul ei. Influenţa factorilor birocratici este însă greu de disociat şi de anihilat deoarece ei au un caracter insinuant. Factorii birocratici nu paralizează funcţiile sistemului ci numai funcţionalitatea lui. structura organizatorică contribuind astfel la armonizarea intereselor individuale şi de grup. faţă de modul de organizare si funcţionare a serviciilor sociale-amplifică eficienţa economica a firmei. le denaturează. nu împiedica realizarea obictivelor ci numai le schimbă conţinutul. exprimaţi în cea mai mare măsură de fenomenele birocratice. ci intervine în modul cum e interpretat principiul.structurile organizatorice trebuie să corespundă exigenţelor de realizare a obiectivelor în condiţiile minimizării concomitente a costului economic şi social.Dar.fără aportul acestuia reducându-se la simple scheme . creştere necondiţionată de un consum suplimentar de resurse.În demersul său de identificare şi analiză a acestor factori. a căror acţiune poate fi convergentă sau divergentă faţă de realizarea obiectivelor firmei. Funcţionalitatea structurii organizatorice este dependentă de un întreg sir de factori endogeni şi exogeni firmei. Un cost social redus – reflectat de satisfacţia oamenilor faţă de condiţiile de muncă sau de promovare. faţă de felul în care sunt trataţi de sefii direcţi. teoria a abordat într-o măsură mai restânsă factorii inerţiali. paralizând continutul strălucitor de organizare.

prestigiului şi popularităţii liderului câştigă autoritatea neformală. organizarea informală este alcătuita din ansamblul grupărilor şi al relaţiilor interumane stabilite spontan între membrii unei organizţii. precum şi asupra altor persoane din cadrul firmei. Organizarea informală a firmei Structura organizatorică constituită potrivit unor norme. grupurile care iau cafeaua împreuna în pauză “ constituie manifestări ale organizării informale . comunitatea profesiei etc. reguli. originea socială. aspiraţii si preocupari commune. dar acţionând deseori independent faţă de aceasta. fracţiunile. 72 . Un prim demers de abordare a organizării informale îl constituie definiţia si factorii apariţiei. Cercetătorul Alvin Toffler consideră că ”bisericuţele . satisfacţii. Conducerea grupului informal revine unui lider informal. Datorită capacităţii de conducere. Astfel. Cauzele care generează şi funcţionarea organizării informale ţin de afectivitate. Derivate din grupurile spontane el este definit de psihosociologi drept o reunire cu o durată variabilă a unui număr restâns de membri bazată pe similitudini. Componenta de bază a organizării informale o constituie grupul informal.3. principii şi instituită prin documente oficiale este exponenta organizării formale. fiecărui component al organizării informale îi revine un rol definit ca ansamblul de componente pe care alţii îl aşteaptă legitim din partea individului. raporturi dominant afective si nevoi comune. în speţă ale grupului informal. respectiv o anumită putere de influenţă exercitată asupra componenţilor grupului informal.4. Corespunzător postului din organizarea formală . competenţei profesionale. în cadrul tuturor firmelor funcţioneză organizarea informală. orientate spre satisfacerea unor interese personale. interese. nivelului pregătirii şi calificării. Însoţind organizarea formală.

au caracter dinamic. Ele asigură organizării informale caracter dinamic.relaţii tip margaretă. elementul uman inclus fiind acelaşi. În care liderul grupului deţinător şi furnizor al informaţiilor comunică cu fiecare membru în parte. furnizează informaţii altor persoane selectate ş. frecvenţa şi intensitatea lor constituind factorii de mobilitate a grupurilor informale. Între organizarea formală şi cea informală există o strânsă interdependenţă determinată de unele asemănări ce există între ele: . reglementate prin normele de grup şi percepţiile comune.Comunicarea interpersonală sau întergrupuri se realizează prin intermediul relaţiilor informale. imprimat de modificarea în timp a obiectivelor urmărite.d.servesc realizării unor obiective. la rândul lor. Predominenţa relaţiilor de cooperare determină o stare afectivă pozitivă. În condiţiile menţinerii relaţiilor de competiţie. 73 . Acestea pot fi definite ca ansamblul interdependenţelor dintre membrii grupurilor informale şi dintre grupuri. în care informaţiile trec succesiv de la un membru la altul al grupului. favorabilă creşterii contribuţiei organzării informale la realizarea obiectivelor organizării formale. . starea tensionată dintre membrii organizării informale poate contitui o cauză generatoare de disfuncţionalităţi în cadrul organizării formale. . Cu toată mare diversitate de forme sub care se manifestă.se constituie în cadrul aceleaşi organizaţii. relaţii tip chiorchine în care liderul comunică numai cu anumite persoane din grup care .m. relaţiile informale au putut fi clasificate. În funcţie de coincidenţa aspiraţiilor individuale cu cele ale grupului. între membrii grupului informal se instituie relaţii de cooperare sau de competiţie.în funcţie de modul de circulaţie a informaţiilor – în următoarele tipuri relaţii tip şuviţă.a. relaţii necoerente în care circulaţia informaţiilor prezintă un caracter şi o intensitate aleatoare.

au aracter general. acceptat şi ca lider. . Influenţa organizării formale asupra celei informale se pot manifesta prin : . determinată de lipsa actelor normative.marea mobilitate a structurii informale faţă de cea formală. a tiparelor metodogice. ramură dimensiune etc..intensificarea activităţii grupurilor informale în cazul unei formale. . în situaţia în care grupurile informale se constituie între compartimentele sau niveluri ierarhice.constituirea grupurilor informale şi selectarea liderilor informali în cazul disjuncţiei dintre autoritatea formală cu care este învestit un conducător şi cea de competenţă pe care o deţine. în timp ce organizarea formală este un instrument al realizării unor obiective ce armonizează interesele individuale şi de grup. indiferent de ierarhic. Deosebirile dintre cele două tipuri de organizări constau în : nivelul . . în cazul în care grupurile informale se suprapun subdiviziunilor organizatorice formale. iar şeful numit este recunoscut. In această situaţie convergenţa de interese va determina coeziunea grupurilor.constituirea şi funcţionarea organizării informale este subordonată realizării unor aspiraţii personale. 74 . regăsindu-se în organizaţie.negativ. .amplificarea volumului şi frecvenţei relaţilor informale în cazul necunoaşterii sau ingreunării aspiraţiilor individuale sau de grup şi a lipsei de coincidenţă cu obiectivele derivate sau individuale ale postului. Influenţele organizării informale asupra structurii organizatorice pot fi resimţite: - încadrări necorespunzătoare cu personal a unora din compartimentele structurii pozitiv. iar starea de satisfacţii în muncă va contribui la realizarea obiectivelor stabilite prin organizarea formală. a reglementărilor oficiale.

Fără a avea pretenţia unei tratări exhausive.Concentrarea activităţii grupurilor informale către realizarea propriilor interese se va solda în acest caz cu lipsă de interes faţă de sarcinile ce decurg din structura posturiloe. consum ridicat de timp pentru întreţinerea legăturilor informale. Constituirea şi întegrarea de organe de management participativ în structura organizatorică de ansamblu reprezintă o tendinţă larg răspândită pe toate meridianele.5. Această tendinţă este predominantă în firmele de dimensiuni mari şi medii. componenta de bază a structurii organizatorice. organizarea structurală cunoaşte un imens şi complex proces de modernizare subordonat eficientizării rezultatelor corespunzător cerinţelor actuale. La nivelul postului. se constată o evoluţie constantă spre modificarea naturii sarcinilor încorporate. 3. diluarea responsabilităţii. În continuare relevăm unele din elementele principale noi ale proiectării şi funcţionării structurilor organizatorice ale firmelor competitive ce-şi desfăşoară activitatea în condiţiile piaţă. competenţe şi responsabilităţi necesare fundamentării şi implementării unor strategii competitive în raport cu complexele evoluţii contemporane. mapamondului. Tendinţe pe plan mondial în organizarea structurală a firmelor Componenţă majoră a managementului întreprinderii contemporane. culegerea şi transmiterea informaţiilor etc. Prin intermediul acestor subdiviziuni organizatorice situate la eşalonu superior al ierarhiei. se asigur reunirea de sarcini. Un obiectiv important al managementului firmei constă în găsirea modalităţilor de utilizare a valenţelor organizării informale sau ale integrării acesteia în cadrul organizării formale realizându-se astfel starea afectivă şi funcţională propie realizării concomitente a obiectivelor individuale şi a celor de grup. economiei de 75 .

cu caracter complementar sau convergent. automatizării şi robotizării. aceste 76 . Relultanţa acestor schimbări o constituie cresterea gradului de intelectualizare a posturilor. Necesitatea generării şi operaţionalizării mai rapide şi mai eficace compartimentelor specializate în acest compartimente de a progresului stinţifico-tehnice se reflectă în proliferarea pe scară largă a domeniu. sarcinile care necesită creativitate. Specialiştii au stabilit care sunt caracteristicile unui post raţional: varietatea de sarcini. organizare. stabilirea de contacte profesionale cu alte persoanle şi oferirea de oportunităţi. concomitent. micşorându-se deosebirile majore dintre munca de conducere şi cea de execuţie. În numeroase întreprinderi din ţările dezvoltate se acţionează consecvent pentru asigurarea de posturi ce încorporează sarcini cu o anumită diversitate. frecvent. precum şi cele de supraveghere şi control. informatică. şi a informatizării activităţilor. amplificându-se . economice. planificare. identificare cu sarcinile de realizat. autonomie operaţională. prin care se introduce inovaţiile tehnice. pe de o parte. În orice întreprindere puternice competitivă pe plan internaţional îşi desfăşoară activitatea ceretare-dezvoltare. pe de altă parte. Pe fondul evoluţilor de mai sus se produce şi un pronunţat proces de ”imbogăţire”a posturilor şi funcţiilor. marketing. Pe această bază s-au elaborat strategii pentru îmbogăţirea posturilor. de natură să favorizeze un interes şi un efort intens şi continu pentru realizarea cu eficienţă ridicată de către titularii lor. Mai mult. organizatorice.Ca urmare a mecanizării complexe. constatându-se că în numeroase domenii un grad prea mare de specializare a personalului determină scăderea productivităţii. organizatorice. pshiosociologice etc. dintre munca de concepţie şi cea de operaţionalizare a noilor soluţii tehnice. engineering. ponderea sarcinilor de rutină. scad sarcinile a căror realizare implică titularului postului eforturi fizice mari şi grele. comerciale etc. se diminuează îndeosebi pentru personalul de specialitate. asigurarea unui feed-back operativ. economice etc.

cu deosebire cele din ramurile industriale de vârf. cum ar fi complxele ştiiţifico-productive din ţările occidentale. Tot o exprezie a acestei evoluţii o consituie şi proliferarea sistemelor de management prin proiecţie şi pe produs. sesiza importanţa şi impactul pe care satisfacţiile din procesul muncii şi climatul de muncă le au asupra calităţii şi cantităţii rezultatelor obţinute de fiecare persoană şi de firmă. Referitor la relaţiile ierarhice. determină frecvent obţinerea unor rezultate spectaculoase în alte domenii decât cel de bază. maniera de exercitare este mai puţin imperativă. Condiţionarea crescândă a eficienţei de potenţialul inovaţional se reflectă şi în tendinţa de a crea subdiviziuni organizatorice complexe cu dublă funcţionalitate – de cercetare stiinţifică şi de producţie propiu-zisă – exercitate concomitent. 77 .compartimente sunt subordonate direcorului firmei. Ca răspuns la necesitatea intensificării creativităţii. de realizarea de cercetări nelegate de profilul firmei. Cauza acestei abordări. în amsamblul său. profilarea abordarilor de tip participativ. sporirea rolului creativităţii. În unele ţări. a căror valorificare este deosebit de eficientă. deşi îşi menţin rolul determinat în ansamblul relaţiilor organizatorice. Acest caz se întâlneşte frecvent. cărora le corespund anumite forme organizatorice specifice. în întreprinderile moderne. mai ales atunci când activăţile implicate au caracter inovaţional. rezidă în constatarea că diversificarea cerectărilor în funcţie de înclinaţiile personalului. compartimentele şi posturile cu profil de cercetare prin însăşi structura sarcinilor stabilite şi a bugetului de timp corespunzător se ocupă în proporţie de circa 20% din activitate. ceea ce le sporeşte influenţa „de facto” asupra ansamblului activităţilor şi implicit. de oportunităţile şi condiţiile specifice fiecărui compartiment. aparent surprinzătoare. La baza acestei tendinţe se află creşterea generală a nivelului de pregătire a personalului. eficienţa. acestă tendinţă a dus la apariţia unor întreprinderi speciale.

un cerc de calitate este un grup de persoane ce îşi desfăşoară munca în mai multe compartimente. concomitent. S-a pus la punct o metodologie de introducere şi funcţionare a cercurilor de calitate. componente ale strategiilor globale ale firmei.Un element structural. o situaţie favorizantă se defineşte prin natura relaţiilor şefi-subordonaţi. În esenţă. pentru sporirea funcţionalităţii structurii organizatorice. care periodic se întrunesc în mod voluntar pentru a analiza problemele calităţii şî a formula soluţii de îmbunăţăţire. utilizată cu foarte bune rezultate într-un număr apreciabil de întreprinderi. beneficiare de informaţii. Specific ultimului deceniu este profilarea pe soluţionarea unor probleme deosebit de importante şi extinderea folosirii lor adesea pe baza unor strategii parţiale. După unii specialişti. care se prezintă pentru a fi transformate în decizii de eşalonul conducerii medii (şefii secţiilor şi atelierelor). Dimensionarea şi traseele relaţiilor organizatorice se stabilesc având în vedere faptul că ele reprezintă concomitent şi circuite informaţionale pe care trebuie sa circule anumite feluri şi cantităţi de informaţii la intervale prestabilite etc. O tendinţă care fără îndoială se va intensifica în viitor este amplificarea dimensiunii informaţionale a organizii structurale. Fundamentul acestei evoluţii rezidă în rolul tot mai important pe care îl are informaţia în firma contemporană. se recurge la crearea aşa-numitelor. Potrivit specialiştilor. S-au pus la punct scări de evaluare a 78 . dar şi ca emiţătoare şi.organizatoric utilizat cu o frecvenţă tot mai mare şi cu rezultate superioare îl constituie colectivele intercompartimentale. “situaţii favorizante”. Din ce în ce mai frecvent. Cel mai răspândit tip de colectiv intercompartimental utilizat în prezent poartă denumirea de cerc de calitate. există chiar o anumită corelaţie între capacitatea unei întreprinderi de a consuma informaţia şi nivelul productivităţii din cadrul său. În consecinţă. modul de structurare a sarcinilor de realizat şi puterea efectivă ce o deţin titularii posturilor implicate. posturile trebuie tratate nu numai ca elemente primare ale structurii organizatorice.

44 ansamblului structurii 3.1 ce reprezintă rezultatele unei investigaţii în 520 de firme de pe 3 continente. al resurselor şi proceselor de muncă implicate.04 3. abordând tot timpul organizarea ca un mijloc esenţial de eficientizare a activităţilor. Tab. Pe planul întregii structuri organizatorice evidenţiem ca o primă tendinţă majoră amplificarea flexibilităţii lor.situaţiilor organizatorice şi.40 4. abordări organizatorice şi motivaţionale de realizare a cât mai multor situaţii favorizante. Dinamismul. Structurile organizatorice se caraterizeară într-o măsură sporită şi prin varietatea mare a caracteristicilor constructive şi funcţionale. din care rezultă diferenţele apreciabile între organizarea lor structurală. crt. atât al mediului întreprinderilor. pe această bază. Această tendinţă reiese pregnant din datele cuprinse în tabelul 3. este o caracteristică pregnantă în toate întreprinderile competitive.21 componetelor Masura la care sunt difinite clar 3. expresie a eforturilor de adaptare a lor la specificul fiecărei firme. necesită ca întreprinderea să-şi modifice aproape permanent caracteristicile structurale şi funcţionale potrivit evoluţiei variabilelor organizatorice implicate. Dependenţa structurii organizatorice de cultura organizaţională Nr. 3.76 şi complet competenţa şi responsabilitatea cadrelor de conducere. Flexibilitatea structurilor organizatorice ale firmelor. a superorganizării.26 79 . cât şi al unei părţi apreciabile dintre acestea. aşa cum arată un specialist ce le-a investigat în majoritatea ţărilor europene. 1 2 Caracteristicile organizatorice structurii Întreprinderi din : SUA Japonia 2.59 Europa Occidentală 3.99 3. Preocuparea pentru flexibilizarea structurilor necesită evitarea standardizării excesive.1.15 3 Gradul de formalizare al 3. Gradul de centralizare al 3.

dinamic. se apelează pe scară largă la formele şi relaţiile organizatorice de natură participativă. etc. structura organizatorică este definită de o manieră mai puţin formalizată. compartimentele funcţionale. multidimensional. urmărindu-se asigurarea eficienţei. ceea ce favorizează adesea manifestarea birocratismului. Ca urmare. structura organizatorică se caracterizează printr-un grad ridicat de formalizare.6. compartimentele operaţionale. Rezumat: În această unitate de învăţare sunt expuse pricipalele metode .4 5 Concentrarea puterii în cadrul 3. tehnici şi proceduri de realizare a organigramei unei întreprinderi. centrat pe fabricaţie. De asemenea sunt analizate metodele şi tehnicile folosite în perzent. se pune accent pe favorizarea producerii şi implementării noului în întreprindere. utilizarea pe scară redusă a elementelor de natură consultativă şi participativă. 80 . pentru a putea optimiza organigrama oricărei firme. se revăd în permanenţă parametrii constructivi şi funcţionali ao structurii. elementele ierarhice nu mai domină absolut. 3. funcţia. static. În consecinţă. Structura organizatorică de tip organic se bazează pe tratarea firmei ca un sistem deschis.17 cadrelor de conducere 1.71 1. cu avantaje şi dezavantaje.84 3.26 Tendinţele enunţate punctează trecerea de la structurile organizatorice de tip mecanicist la cele de tip organic. Sunt definite relaţiile organizatorice. Sunt prezentate avantajele şi dezavantajele organizării formale şi informale a întreprinderii.46 3. Primul tip de structură se caracterizează prin abordarea întreprinderii ca sistem închis .25 întreprinderii Mărimea puterii acordată 3. adesea cu tente cazone. predilecţie pentru ierarhie şi informaţie scrisă.

1.8. Introducere 4.Ce este organizarea informală a întreprinderi ? . Test de autoevaluare a cunoştinţelor 4.Temă de casă .2.9. Cumpărarea unei întreprinderi existente 4.8. Rezumat 4.ce sunt relaţiile ierarhice din organigramă? .7.7.Ce este organizarea formală a întreprinderi ? Răspunsuri la 3.6.1. Franciza 4. Test de autoevaluare a cunoştinţelor . Fişa postului (un post la alegere din organigramă).5.Să se compună organigrama întreprinderii dscrisă în referat (proiect de plan de afaceri).4 şi 3.3.4. Introducere În acest capitol sunt prezentate principalele metode care stau la 81 .3. Unitatea de învăţare 4: Crearea prin forţe proprii a unui IMM 4.Temă de casă 4. Initierea unui IMM 4. Competenţele unităţii de învăţare 4.9.5 3. Test de evaluare a cunoştinţelor 4. Test de evaluare a cunoştinţelor Enumeraţi relaţiile organizatorice dintr-o întreprindere 3.

va încheia un contract de franciză.poate iniţia o afacere proprie. 4. argumentat ştiinţific. Iniţierea unui IMM. Întreprinzătorul are mai multe opţiuni: .va cumpăra o afacere existentă.îndemana întreprinzătorului pentru iniţierea unei afaceri şi motivaţia care-l determină să pornească la înfinţarea unui IMM. . Fiecare metodă de iniţiere a unei afaceri este analizată atât din punct de vedere al avantajelor cât şi al dezavantajelor. Durata medie de parcurgere a unităţii de învăţare este de 2 ore. Competenţele unităţii de învăţare Utilizatorul va stăpâni mijloacele.2. tehnicile şi metodele existente pentru iniţierea unei afaceri. . Iniţierea unei afaceri proprii trebuie să aibă la bază o analiză atentă a avantajelor şi dezavantajelor: Avantaje: - Satisfacţia de a acţiona în manieră proprie Aplicarea neîngrădită a ideilor noi (novatoare) . metoda aleasă pentru iniţierea unei afaceri.Evită reputaţia fostului proprietar - 82 .3. . Va deţine competenţele necesare stabilirii avantajelor şi dezavantajelor fiecărei metode cunoscute în prezent pentru începerea unei afaceri. Utilizatorul va avea competenţele necesare pentru a justifica. 4.va cesiona o afacere existentă.

Motivele pentru care un întreprinzător apelează pentru această variantă sunt întâlnite în următoarele situaţii: - În cazurile în care respectivul a conceput sau produs un serviciu nou care impune existenţa unui nou tip de întreprindere.Necesitatea apelării la consultanţă etc.Saturarea pieţei .Dezavantaje: . a unei noi metode etc. angajaţilor.Dificultatea cuceririi unui renume pe piaţă . etapele şi resursele necesare pentru realizarea acestor obiective. Elaborarea unui plan de afaceri este absolut necesară în următoarele situaţii: 83 . Întreprinzătorul realizează o prognoză a afacerii pe termen mediu (5 ani).Hobby-urile persoanei respective Orice afacere trebuie pregătită în prealabil şi de aici apare necesitatea elaborării unui plan de afaceri. furnizorilor etc. dotării tehnice. Când beneficiază de resurse financiare pentru crearea unei noi întreprinderi. - Când doreşte să evite o serie de procedee şi practici folosite de întreprinderile existente Când doreşte să aibă libertate deplină de decizie în privinţa amplasării. un fundament psiho-socioprofesional care vizează următoarele elemente: .Costul ridicat al dotării tehnice . Planul de afaceri este un instrument prin care se prezintă sub formă scrisă obiectivele care se doresc a fi realizate.Experienţa în muncă a persoanei respective - Cercetările orientate spre un anumit produs sau crearea unui serviciu . - - Crearea unui IMM are la bază un fond de idei.

. Pentru întocmirea unui plan de afaceri este nevoie să se parcurgă următoarele etape: 1) Culegerea informaţiilor necesare 2) Organizarea şi analiza informaţiilor obţinute 3) Redactarea propriu-zisă a planului de afaceri 4.) mai ales dacă se apelează la credite bancare . stocurile de materii prime şi materiale.În cazul unei întreprinderi în curs de înfiinţare (date tehnice etc.Permite comunicarea ideilor de afaceri persoanelor din exteriorul firmei.Se preiau utilajele.Preţul mai mic dacât la crearea prin forţe proprii. .Amplasarea foarte bună a întreprinderii existente 84 . Cumpărarea unei întreprinderi existente Principalele motive: .Posibilitatea continuării succesului afacerii existente .4.Ori de câte ori se modifică strategia conducerii . furnizorii.Se vinde întreprinderea sau se cesionează Planul de afaceri prezintă următoarele avantaje: . angajaţii. . Avantaje: .Când se doreşte dezvoltarea unei întreprinderi sau modernizarea prin realizarea de investiţii .Ajută la evaluarea mai corectă şi mai realistă a unor idei de afaceri .Asigurarea unei imagini de ansamblu asupra activităţii .Este un instrument care dacă este folosit corespunzător asigură o conducere eficientă. beneficiarii sau/şi creditorii.Sunt diminuate riscurile date de înfiinţarea unei noi întreprinderi .

utilaje uzate fizic şi/sau moral . Franchisingul (franciza) Franchisingul reprezintă o modalitate de a crea o întreprindere mică şi mijlocie.Dificultatea schimbării. Există mai multe forme de franciză: 1) Franchisingul distribuirii produselor.Reducerea riscurilor . Cadrul legal pentru acest tip de contract este dat de legea 79/1998. Dezavantaje: ..Stabilitatea salariaţilor.Supraevaluarea afacerii . furnizorilor.Afacerea să nu fie profitabilă . care îmbracă trei tipuri de manifestare: 85 .Reputaţia proastă . Este o înţelegere între două părţi conform căreia una din părţi (francizat) dobândeşte dreptul de a conduce o întreprindere ca proprietar dar i se cere să acţioneze potrivit unor metode şi condiţii precizate (impuse) de cealaltă parte (francizor). Rezultatul acestui contract de franciză e reprezentat de crearea unei întreprinderi în care proprietarul angajează personalul şi răspunde pentru întreaga activitate. clienţilor - Se preia şi starea utilajelor şi echipamentelor . Valoarea potenţială a contractului de franciză depinde de drepturile stipulate în acest contract.Personal slab pregătit (incompetent) .Păstrarea bunelor relaţii cu partenerii de afaceri.Echipamente necorespunzătoare.Stocuri învechite .

Oferă sprijin financiar 86 .Oferă o serie de avantaje din reclama francizorului . planul de marketing. planuri de pregătire a conducătorilor şi salariaţilor şi sisteme de conducere. dar i se limitează zona şi cantitatea de produse. Toate acestea sunt oferite de francizor în baza contractului de franciză.Există posibilitatea restricţionării zonei de vânzări . standarde de control ale produselor. c) Între producător şi vânzătorii cu amănuntul: vânzătorului i se oferă dreptul de a vinde în exclusivitate un produs. 3) Franchisingul complet al afacerii care pe lângă dreptul de a se identifica cu marca sau numele firmei şi celelalte drepturi de mai sus cuprinde următoarele: strategii de desfăşurare a activităţii. Elementele caracteristice ale franchisingului sunt următoarele: - Oferă dreptul de a folosi o marcă bine-cunoscută pe piaţă .Pot fi impuse restricţii privind extinderea şi dezvoltarea afacerii . a resurselor financiare necesare pornirii afacerii .a) Între producător şi vânzătorul cu ridicata: vânzătorului i se oferă posibilitatea de a desfăşura activităţi de ambalare şi distribuţie a produselor.Deseori francizorul precizează dotarea tehnică şi precizează furnizorii la care trebuie să apeleze francizatul. Avantaje: . b) Între vânzătorul cu ridicata şi comerciant: comerciantului i se poate oferi exclusivitate pentru anumite produse într-un teritoriu.Facilitează obţinerea capitalului. 2) Franchisingul mărcii comercializate care oferă francizatului dreptul de a se identifica cu marca sau serviciile firmei pentru a produce şi/sau vinde sub acest nume.

Costul contractului de franciză.Oferă pregătire în domeniu (atât latura tehnică cât şi pe latura managerială). rude etc.. cu titlu oneros. sumele primite de la prieteni. asupra afacerii acesteia.Restricţiile de extindere şi dezvoltare a afacerii .Proprii (economii personale ale întreprinzătorului. 87 .Împrumutate (bancare) - Atrase (apar mai târziu pe măsura apariţiei activităţii) Cesionarea unei afaceri: Cesionarea unei afaceri înseamnă transmiterea de catre o întreprindere către o persoană juridică a dreptului de creanţă.Pierderea independenţei absolute de către francizat . această pregătire are două etape: a) Pregătire iniţială: în cadrul căreia sunt prezentate metodele şi tehnicile folosite pentru desfăşurarea cu succes a afacerii precum şi elemente privind conducerea şi controlul stocurilor şi a evidenţei contabile. în temeiul unui contract.Oferă o serie de avantaje privind activitatea de management şi marketing a francizatului . Aceste surse pot fi: . Sursele de finanţare a afacerii. b) Pregătire permanentă: reciclarea periodică a personalului Dezavantaje: . care are două elemente: 1) Cost iniţial: constă în plata privilegiului de a funcţiona sub numele francizorului la care se adaugă costul dotărilor tehnice.) . 2) Cost anual: care apare dintr-o taxă anuală al cărei mărime este între 1-15% din profit.

Sunt diminuate riscurile date de înfiinţarea unei noi întreprinderi . Cesionarea unei afaceri se face întodeauna în condiţii oneroase. beneficiarii sau/şi creditorii.Păstrarea relaţiilor cu partenerii de afaceri.Echipamente necorespunzătoare. .Prin creanţă se înţelege dreptul creditorului.Redactarea propriu-zisă a planului de afaceri 88 . furnizorii. utilaje uzate fizic şi/sau moral - .Afacerea poate să nu fie profitabilă - Personalul este slab pregătit (incompetent) Stocuri învechite şi/sau deteriorate Reputaţia proastă a întreprinderii afacerea . Etapele cesionării unei afaceri: .Dificultatea redresării şi schimbării mentalităţii personalului.Organizarea şi analiza informaţiilor obţinute .Se preiau utilajele. clienţilor - Se preia şi starea utilajelor şi echipamentelor .Culegerea informaţiilor necesare . Avantaje: .Extinderea relaţiilor cu beneficiarii şi furnizorii pe baze noi Dezavantaje: .Amplasarea foarte bună a întreprinderii existente .Stabilitatea salariaţilor.Supraevaluarea afacerii de către întreprinderea care cesionează . impune sarcini obligatorii de îndeplinit pentru cel care cesionează afacerea şi acesta se obligă să le îndeplinească fără să-i fie permis să emită pretenţii sau să dea ceva în schimb. stocurile de materii prime şi materiale. angajaţii. adică întreprinderea cesionată. prin proprietarii acesteaia. de a pretinde de la debitor să dea. proprietarul întreprinderii cesionate. . să facă sau să nu facă ceva. furnizorilor.Preţul mai mic dacât la crearea prin forţe proprii a unei afaceri. .

Care sunt avantajele şi dezavantajele cesionării unei afaceri? 4.Să se enumere principalele metode de începere a unei afaceri prin FRANCIZĂ. .6. relevate statistic. 89 .Enumeraţi principalele căi de începere a unei afaceri. dezavantaje) ? . care-l determină pe un întreprinzător să se decidă la înfiinţarea unui IMM sau a unei afaceri pe cont propriu. Test de evaluare a cunoştinţelor .Care sunt elementele fondului de idei necesare la crearea unui IMM ? Răspunsuri: cap 4. Test de autoevaluare a cunoştinţelor .7.3 şi 44.. Rezumat In acest capitol sunt prezentate principalele motive.Care sunt avantajele şi dezavantajele cesionării unei afaceri ? . dezavantajele şi etapele de înfiinţare a acesteia. 4. Cumpăraea sau cesionarea unei afaceri existente este o formulă din ce în ce mai des folosită de întreprinzători. .Stabilirea unei strategii pentru 2 la 5 ani - Redactarea contractului de cesiune care trebuie să cuprindă căt mai multe drepturi ale persoanei juridice care cesionează afacerea şi să evalueze corect condiţiile oneroase ale contractului (este asemănător cu un contract de închiriere). Sunt descrise de asemenea principalele căi utilizate în prezent pentru iniţierea acestei afaceri cum ar fi franciza.Care sunt motivele ce determină un întreprinzător să cumpere o afacere ? (Avantaje. Pentru fiecare metodă de iniţiere a unei afaceri sunt prezentate avantajele.5. 4.

prin excepţie. Rezumatul unităţii de învăţare.4. Introducere 5. 5.Unitatea de învăţare 5. Managementul prin PROIECTE. Managementul prin EXCEPTIE. Metode manageriale de conducere a întreprinderilor 5.2. Introducere În această unitate de învăţare sunt prezentate principalele metode de conducere a IMM-urilor şi în general al organizaţiilor economice cum ar fi conducerea prin obiective. Competenţele unităţii de învăţare 5. Test de evaluare a cunoştinţelor 5. Tema de casă. 5. 5. 5. prin proiecte.7. 5.2. Alte metode de Management. 5.9. etc.5.1. prin bugete. Managementul prin BUGETE.8.1. Managementul prin OBIECTIVE.3. 90 .6. 5.

1. principalele activităţi manageriale la toate nivelurile organizaţiei. în mod sistematic.):  un sistem cuprinzător de conducere integrând. Competenţele unităţii de învăţare Cursantul va dobândi competenţele necesare pentru a identifica metodele de conducere dintr-o întreprindere.5.3. Managementul prin obiective Caracteristicile de bază ale metodei pot fi sistematizate astfel (fig.2.  necesită participarea activă a întregului personal la stabilirea şi realizarea obiectivelor. Va putea argumenta ştiinţific metoda de conducere proprie. în cazul în care acestea ar fi aplicate în întreprinderea studiată. obiectivele generale şi individuale stabilite. cu scopul de a realiza. în condiţii de maximă eficienţă.5. de a analiza avantajele şi dezavantajele metodelor de management cunoscute. Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 2 ore. 5.  implică existenţa unui sistem de obiective ierarhizate. 91 .

92 .

definirea scopului.subordonaţii emit opinii privind obiectivele pe care le pot realiza.stabilirea sistemului de apreciere a rezultatelor. în concordanţă cu starea internă a firmei şi mediul său economic şi social.clarificarea responsabilităţilor pentru fiecare manager.Fig. .subordonaţi. Avantajele metodei de conducere prin obiective: 93 . coerente. termenele şi resursele necesare. . realiste.stabilirea perioadelor de referinţă. Aprecierea activităţii subordonaţilor şi luarea măsurilor corective (în cazul în care se impune acest lucru).1.  permite o strânsă corelare a rezultatelor obţinute cu recompensele şi sancţiunile aplicate (o puternică motivare a lucrătorilor). • stabilirea obiectivelor subordonaţilor: . a unor obiective clare. 5. pentru subordonaţi. .elaborarea programului de măsuri necesare. Etapele metodei de conducere prin obiective • stabilirea preliminară a obiectivelor la nivelul conducerii organizaţiei: . Conducerea prin obiective – schema de principiu. stabilirea.informare pe scara ierarhică. • delimitarea responsabilităţilor: .  asigură o libertate considerabilă în alegerea metodelor specifice de lucru. dialog superior . misiunii. obiectivelor esenţiale. .

- creşterea evidentă a gradului de motivare a personalului; - întărirea responsabilităţii personalului de conducere şi a celui de execuţie pentru realizarea obiectivelor propuse; - dezvoltarea unui climat de creativitate şi emulaţie în cadrul organizaţiei; - creşterea realismului obiectivelor organizaţiei prin antrenarea întregului personal la realizarea acestora; - îmbinarea în mod organic a funcţiei manageriale a planificării cu cea a controlului (ambele susţinute de o organizare în cele mai mici detalii). Dezavantajele metodei de conducere prin obiective: ◦ metodă extrem de laborioasă; necesită o atenţie permanentă, „pas cu pas”;

modificarea lentă a concepţiei, mentalităţii şi comportamentului personalului în ceea ce priveşte asumarea responsabilităţii pentru realizarea unor obiective deosebite, restrânge mult din aria de aplicare şi din efectele favorabile ale metodei;

◦ prea mult timp consumat pentru aplicare (din partea managerilor); ◦ greu de înţeles pentru mulţi manageri, chiar de la nivelele superioare;

se exprimă dubii cu privire la capacitatea unui cuplu “superior subaltern” de a fixa de comun acord obiectivele;

◦ puţine şanse de aplicare corectă în cazul unor manageri autoritari, obişnuiţi să uzeze de politici şi reguli birocratice, inflexibile; ◦ implică multă formularistică, în toate etapele sale; ◦ implică o disciplină fermă, greu de realizat la toate nivelurile.

5.4. Managementul prin excepţie

94

Un sistem de conducere bazat pe identificarea şi comunicarea situaţiilor în care este necesară intervenţia conducătorului aflat la un anumit nivel ierarhic în cadrul organizaţiei economice. În situaţiile în care activitatea se desfăşoară normal, conducătorul nu intervine. Caracteristicile de bază ale metodei de conducere prin excepţie: • • informaţiile destinate conducătorilor sunt selectate potrivit în consecinţă informaţiile sunt reţinute la nivelul ce are competenţelor decizionale stabilite pentru fiecare nivel ierarhic, competenţa de a lua deciziile, pe baza unor limite de toleranţă prestabilite, sau a unor mărimi clar definite ale abaterilor faţă de o situaţie considerată normală şi definită ca atare;

nivelul ierarhic la care ajung informaţiile depinde în mod direct de

mărimea abaterilor (abaterile majore sunt raportate la nivelele superioare ale ierarhiei iar perturbaţiile foarte grave trebuie să fie imediat cunoscute la cel mai înalt nivel posibil); • competenţele decizionale sunt precis delimitate pe trepte ierarhice, la fiecare nivel stabilindu-se intervalul de abateri la care conducătorii sunt împuterniciţi să ia decizii şi care reprezintă excepţii pentru nivelul imediat inferior;

sistemul informaţional trebuie să fie foarte bine pus la punct, riguros şi

exact: se precizează sursele, circuitele şi destinatarii informaţiilor, modul de stocare a acestora, măsurile speciale de asigurare a secretului, clasificarea informaţiilor. Etape în aplicarea metodei de conducere prin excepţie: ▫ ▫ o stabilirea obiectivelor şi a normelor asociate acestora, pe niveluri stabilirea toleranţelor şi a mărimilor abaterilor permise: toleranţele şi mărimea abaterilor se diferenţiază în raport cu ierarhice

nivelul ierarhic de referinţă;
95

o

instrument de lucru: grafice cu limitele de alertă pentru fiecare ◦ comparaţie şi decizie de corecţie. Instrumente de lucru ale metodei de conducere prin excepţie: Pentru a stabili, în cazul fiecărui nivel ierarhic în parte, proporţiile

funcţie de conducere şi pentru cele imediat superioare/inferioare acesteia;

abaterilor care solicită intervenţia unui anumit conducător se construieşte o diagramă specială. Avantajele metodei de conducere prin excepţie:

simplificarea simţitoare a sistemului informaţional; acest lucru este

posibil datorită trierii informaţiilor în raport cu nivelurile de conducere cărora le sunt adresate;
• •

economisirea timpului de lucru al conducătorului; lărgirea delegărilor de autoritate şi, prin aceasta, sporirea semnificativă Dezavantajele metodei de conducere prin excepţie:

a flexibilităţii organizaţiei. ◦ ◦ ◦ riscul deprecierii rapide a toleranţelor stabilite, în raport cu cerinţele, riscul netransmiterii corecte şi la timp a abaterilor apărute; imposibilitatea aplicării metodelor în organizaţiile care desfăşoară

sau datorită neactualizării parametrilor;

activităţi foarte dinamice, cu variaţii mari ale nivelului parametrilor de stare la intervale mici de timp.

5.. Managementul prin proiecte
Sistem de conducere aplicabil pe o perioadă limitată în vederea rezolvării unei probleme complexe, bine definite (de obicei – o investiţie). Sistemul presupune desfăşurarea unui ansamblu de activităţi eterogene şi necesită participarea unei palete largi de specialişti din diferite subdiviziuni

96

Structura presupune un grad mare de delegare a autorităţii şi responsabilităţi deosebite pentru directorul de proiect. ▫ orientată spre realizarea unui obiectiv precis. diferită de organizaţia originară. 97 .organizatorice ale unităţii. Caracteristica acestui sistem de conducere este “structura proiect”. cumpărător materii prime şi materiale).  utilizarea personalului din structura organizaţiei existente. de activitatea curentă). Soluţii organizatorice posibile: Pentru realizarea proiectului. soluţiile ar putea fi:  crearea unei organizaţii autonome. Acestea derivă şi din caracteristicile definitorii ale unui proiect şi anume: ۰ ۰ ۰ ۰ ۰ rezultatul final este o unitate sau un număr redus de unităţi de relaţii deosebite de afaceri: un singur vânzător şi un singur un număr mare de furnizori (necesar foarte diversificat de dezvoltarea proiectului este o activitate discontinuă (diferită variabila timp: obiectivul esenţial este reducerea duratei de realizarea proiectului presupune schimbări în structura produs/serviciu. specialişti integraţi temporar într-o structură autonomă a respectivului proiect. definită ca fiind: ▫ temporară. realizare a proiectului. ▫ specializată. ۰ organizatorică. ▫ uneori separată de structura obişnuită a organizaţiei.

în perioada respectivă. posibilitatea reală de a avea la timp specialiştii şi activitate sau pentru fiecare grup de lucru.   echipamentele necesare unei anumite faze a proiectului. o cale intermediară. definit ca atare pentru o anumită perioadă şi care precizează nivelul resurselor alocate pentru realizarea. pentru fiecare respectarea termenelor stabilite. La un asemenea tip de conducere . în care există responsabili afectaţi proiectului în mod special şi personal din structura obişnuită a organizaţiei. găsirea oamenilor potriviţi să conducă. Managementul prin bugete Metodă de conducere bazată pe fundamentarea costurilor aferente realizării fiecărui obiectiv al organizaţiei şi urmărirea sistematică a încadrării cheltuielilor efective în nivelul planificat al costurilor.inevitabil pentru anumite situaţii principalele dificultăţi care apar sunt legate de:    organizarea “centrelor” de proiect. Avantaje şi dezavantaje: Metoda poate fi aplicată în numeroase domenii şi permite inovaţiile. alocarea resurselor financiare şi materiale. Bugetul. Metoda necesită: 98 . 5. favorizând acumularea unei experienţe deosebite. precum şi responsabilităţile pe care le incumbă această activitate. a unui anumit obiectiv. reprezintă un plan stabil (exprimat în termeni financiari). Metoda determină creşterea flexibilităţii structurale a organizaţiei.6. în accepţiunea metodei.

Obs. se stabilesc de jos în sus. la elaborarea bugetelor şi la aplicarea sistemului de alocare stabilit. se referă doar la cheltuielile constante. ceea ce permite adaptarea automată a acestora la schimbările de mediu. buget dinamic. producţie etc. Ordonarea sistemului bugetar în raport cu structura organizatorică a firmei. bugetul periodic. a anumitor norme de variaţie a componentelor. 2. pentru sumele alocate. de la toate nivelurile.alte tipuri (buget pe activitate.). buget pe produs). stabilit pentru mai multe niveluri cantitative ale obiectivului sau b. pornind de la ansamblul organizaţiei şi divizându-i apoi succesiv pe niveluri ierarhice. de fundamentare a bugetului general. Bugetele utilizate: - bugetul general. bugetul continuu (glisant). prin stabilirea bugetelor parţiale. ◦ realism în fixarea obiectivelor şi a normativelor interne economico-financiare. - .  Etape: 1. bugetul proiect (program). cheltuieli generale. pornindu-se de la nivelul la care 99 . Bugetele pot fi întocmite în două variante:  buget static. rigid – a. însoţit de bugetele de fundamentare pe domenii (materii prime şi materiale.◦ participare efectivă a managerilor. flexibil – a. respectiv cu nivelele ierarhice de conducere şi cu centrele de responsabilitate. ◦ flexibilitatea structurii şi administrării bugetelor prin precizarea. Bugetele parţiale. Dimensionarea indicatorilor bugetari ai obiectivelor. stabilit pentru un singur nivel cantitativ al obiectivului sau b. pentru situaţia în care sunt incluse şi cheltuielile variabile.

ceea ce poate duce la reducerea costurilor.cheltuielile şi încasările se pot exprima în mărimi fizice (unităţi de produs.  permite informarea operativă privind abaterile costurilor facilitează luarea măsurilor corective exact acolo unde este reale faţă de cele planificate. se întocmeşte un chestionar. 5.  lipsa unei corelări clare a sistemului de conducere cu un sistem coerent de motivare materială adecvată a personalului pentru realizarea de economii bugetare. Dezavantajele metodei de conducere prin bugete:  reacţie destul de înceată la modificările unor factori interni şi externi şi lipsa de operativitate şi promptitudine a deciziilor corective. Avantajele metodei de conducere prin bugete  permite stabilirea nivelului cheltuielilor pe fiecare treaptă organizatorică. pe baza resurselor asigurate realizării diferitelor obiective.7. 3. Controlul bugetar şi măsurile corective.). cu un număr rezonabil de 100 .  nevoie (în locul în care au fost localizate abaterile). Alte metode de management Pentru situaţii speciale există metode şi instrumente specifice: - METODA DELPHI (metoda anchetei iterative) este utilizată mai ales în studii de prognoză. timp.  permite evaluarea corectă a activităţii personalului. ore-muncă etc.

Zilele propice sunt cele de miercuri şi joi (am trecut de „odioasa” zi de luni care. dintre care cel puţin 3-4 nu sunt specialişti în domeniul pentru care vrem să obţinem ideile (aceasta pentru a crea o stare de emulaţie între participanţi şi. în intervalul 9-11 când se consideră că atunci avem cel mai mare randament. propice creaţiei. vinerea este prea aproape de sâmbătă). - BRAINSTORMING metodă. La sesiune participă în jur de 10 persoane.întrebări asupra fenomenului economic pentru care dorim să aflăm care ar fi posibila sa evoluţie. tot ceea ce se spune. de soluţii. nu se ştie cum. se 101 . inventată de A. Un număr clar determinat de specialişti răspund la acest chestionar. se consemnează. Sala în care se desfăşoară acţiunea trebuie să aibă toate caracteristicile unui spaţiu în care să te simţi bine (dar nu atât de bine încât să moţăi). dar şi destul de scurt pentru a nu te plictisi. timp suficient pentru a emite câteva idei. cei „înglodaţi în problemă”). mai ales pentru că ştim foarte bine că cineva „din afară” poate să vadă uneori mult mai bine decât noi. în 1939. Şedinţa se planifică dimineaţa. pe baza unor discuţii organizate în grup. de către o secretară. urmează întotdeauna după duminică. se fac atâtea iteraţii până când se obţine consensul asupra unei chestiuni. Reguli stricte: fiecare poate spune orice îi trece prin cap în legătură cu chestiunea în cauză. Şedinţele de brainstorming. urmăreşte obţinerea. Metoda necesită îmbinarea armonioasă a unor reguli foarte precise de procedură cu necesitatea asigurării unei atmosfere destinse. nu se constituie grupuri din oameni aflaţi în relaţie de subordonare ierarhică unii faţă de alţii. a unui cât mai mare număr de idei. Şedinţa este condusă de un moderator. Rezultatul? Dacă moderatorul este bun. împreună cu un număr de întrebări suplimentare. iar marţi am fost ocupaţi cu intrarea deplină în ritm. în general pentru un orizont de timp de ordinul anilor. Osborn. ţin în jur de o oră. nimeni nu are voie să facă nici cea mai mică apreciere referitoare la ideile celorlalţi sau la persoane. dacă pot fi numite aşa. Se prelucrează răspunsurile şi se face o sinteză a acestora care se retrimite participanţilor. Procedura se repetă.

- METODA PHILIPS 66 constă în formarea de grupuri de 6 persoane METODA TABLOULUI DE BORD care monitorizează îndeplinirea TEORIA JOCURILOR simulează pe calculator evoluţia firmelor pe GRAFICUL GANTT stabileşte duratele operaţiilor. care îşi cunoaşte bine limitele. pune pe primul plan necesitatea de a se atinge obiectivele fixate şi nu orgoliul personal. practic managerul recunoaşte că cineva poate face „ceva” mai bine decât el şi în consecinţă. managerul câştigă încrederea şi loialitatea subordonaţilor. inclusiv cele legate de capacitatea de a conduce oamenii. în acelaşi timp şi aceştia câştigă acea siguranţă personală de care au nevoie. - şi rezervele de timp.  la nivel profesiona.  la nivelul psihologiei subordonaţilor delegarea în cei pe care-i conduce. - obiectivelor grupate sub forma unui tabel denumit tablou de bord.. 102 . acea încredere că oricând ar putea să-şi depăşească actuala condiţie. Să ne reamintim. - METODA DELEGĂRII constă în atribuirea temporară de către un cadru de conducere a uneia dintre sarcinile sale de serviciu unui anumit subordonat împreună cu competenţa şi responsabilităţile corespunzătoare. - piaţă.l managerul. ordinea acestora trebuie să emită în 6 minute câte 6 idei.pot strânge într-o oră cel puţin 100 de idei. doreşte să transfere unui subaltern atribuţiile care presupun tocmai lucrul dincolo de aceste limite. făcându-i reflectă încrederea managerului direct responsabili de îndeplinirea unor părţi din obiectivele de care răspunde el nemijlocit. din care cel puţin una are şanse mari de reuşită..

) descrieţi succint procesul de producţie şi componenţa personalului. faceţi o analiză a metodei de conducere adoptată. Temă de casă Alegerea unei metode de conducere: Să se aleagă o metodă de conducere a unei organizaţii. Rezumatul unităţii de învăţare În această unitate de învăţare se pun bazele principalelor metode şi tehnici de management.9. precizând atât punctele „bune” cât şi pe cele „proaste” în aplicarea acelei metode şi obţinerea eficienţei în conducere. Test de evaluare a cunoştinţelor Să se enumere şi să se caracterizeze principalele metode de conducere a organizaţiilor. Avantajele şi dezavantajele metodei adoptate. 5.8. Fiecare metoda descrisă trebuie identificată în practica managerială. Studiind avantajele şi dezavantajele fiecărei metode se poate recomanda o metodă de management potrivită pentru un caz concret care se va trata separat într-o temă de casă.10. 5. Alegeţi o organizaţie pe care o cunoaşteţi. Pentru întreaga organizaţie sau numai pentru un sector al acesteia (o secţie de producţie / un magazin sau un raion al unui magazin / un hotel / o coloană auto / o fermă etc.5. 103 .

Memoriul justificativ (organizarea producţiei). Cuprinsul. societăţii comerciale şi tipul de conducere 104 . 9. Evaluarea referatului se bazează pe evaluările parţiale de la unităţile de învăţare. 2. Bibliografia. Întocmirea actului constitutiv al SRL. 4. Fişa unui post la alegere. 5. analiza variantelor posibile şi proiectarea unei variante propuse pentru înfiinţarea unui IMM. Temă de casă finală: Proiect de plan de afaceri pentru înfinţarea unui IMM 1. Tema de proiect. Determinarea pragului minim de rentabilitate al afacerii. 7.Organigrama recomandat. 8. chitanţă. Referatul cuprinde cunoştinţele acumulate prin parcurgerea unităţilor de învăţare şi include temele de casă aferente acestora. Referatul necesită documentare propie. se susţine şi se predă la data examinării. Alegerea mijloacelor de finanţare a afacerii. Elaborarea de documente contabile (factură. Nota obţinuta reprezintă 50% din nota finală.6. Constitue condiţie pentru intrarea în examen. 10. etc. 3.). 6.

Fox M S. Rescu. Emil Scarlat. 16. Editura Universitatii “Transilvania” din Brasov. Feigenbaum S. Guga Sabin. 15. DP Publications. Editura Universităţii “Transilvania” din Braşov. Dinamica Sistemelor. Editura Universităţii “Transilvania” din Braşov. 19. Barhez Martine. 2008 105 . 20. 1993 Drucker. 2006 Guga Lucian. Editura Universităţii “Transilvania” din Braşov. Editura Economicã. Economia Întreprinderii. P. 14. Guga Sabin. Management. Elseveir Science Publishers. inter Edition.S. – Management. G. Advances in Artificial Intelligence. Guga Lucian. Systemes experts dans l'entreprises.1994. Barr A. Feigenbaum E A. 21. Administration des Donnees. 10. 6. 1974 Duleu M. Ed. London. 2. Managementul Sistemelor Informatice. Management. 11. generic Tasks in knowledge-based reasonning: high level blocks for expert systems design.A. 1997. Levine P. Managementul Sistemelor Informatice. Emil Scarlat. A. 1986. Paris. Nora Chiritã. Responsabilites. Sisteme Expert în Managementul Întreprinderilor. T O'Shea Editor. General Management (engleză). Editura Destin. Universitatii “Transilvania” din Brasov. 1998. Actes des Jurnees sur les Systemes Experts d'Avignion. – Management: Tasks. Wielinga B J. Pomerol J-C. Artificial Intelligence II. Interpretation of verbal data for Knowledge acquisition. Ed. 5. 12. 4. 2008. 13. Guga Sabin. 1990. Theory and Practice. Bazele ciberneticii economice. Guga Lucian. 1978. – Management. 1987. Bucuresti. Eyrolles. Antonoaie Niculae. Buchanan B G. Smith S F. Bailey M. 8. P. General Management.E. Hermes. Guga Lucian. Eficienţa factorului decizional. Bucureşti 1994 Drucker. 1994. IEEE Expert I. 9. 1986. a knowledge-based system for factory scheduling. Guga Sabin-Lucian. F. Harper and Row. Editura Universitatii “Transilvania” din Brasov. Isis. 17. Guga Lucian. Sanda Constantin. a real-time expert system. Universitatii “Transilvania” din Brasov. 3. Vol I. Breuker J A. Practices. Benchimol Guy. 2006 Guga Lucian. Expert Systems. 1987. 2006 Guga Lucian. Paris. Dendal end MetaDendal: their applications dimensions. Universitatea "Transilvania" din Brasov. Ed.F. 1984. Cole. 18. 7. Le Manuel de l'Inteligence Artificielle.BIBLIOGRAFIE 1. 2007. 2007 Lucian Guga. Bucuresti. Chandra Sekaran B.

Universitatea din Brasov. C. Editura Didactică şi Pedagogică. I. Weirich. K. 38. Braşov. 1991. Management Strategic. 1990 Ohmae. Bucuresti. H. L'Administration des donnees pour une meilleure gestion des systemes d'information.. Editura Universitatii “Transilvania” din Brasov. I. Stăncioiu. 28. Extracting expertise from expert: methods for knowledge acqusition. Air Force System Command publication... Neale. 24. Guga Lucian. 1995 Popescu.A. Principes et outils. Bucureşti. 1984. 30. 1984 Miller F. Zaharia M. Popescu. La methode Merise. Editura TEORA. Nicolescu. Bucureşti. Guga Sabin. 1987. 33. Elemente fundamentale. Tisseau Gerard. Bucureşti. Editura Teora. 1988. Bucureşti. 1996. 1995. 39. 32. North Holliwood. State.. Copp D. Les Editions d'Organisation. C. 1987. The Dryden Press. Probleme si studii de caz. Russu. 1981. Les Editions d'Organisation. Nancz. Afnor technique. N. Piculescu V. D. A Management Challenge. T1. Arta afacerilor în Japonia. Bucureşti. – Management. IEEE Inteligent System their Application. Procesul decizional. Col 1986-1996. 34. 29. – Inteligenţa strategului. 31. Editura SCRIPTA. 35. – Management. 1988.E. – Organizational Behavior. Sesiune stiinþificã internaþionalã.. SUA. Editura Tehnică. – Noutăţi în managementul internaţional.A. – Management. T2. – Management.. Militaru. Lupulescu. – Conducerea afacerilor. 2008.. Munteanu D. Inteligence artificielle. Antonoaie.S. 27. A. 1998 Tardieu H. 1993 Nicolescu Ovidiu – Management. 25. Vesonder G. The ACE experiment: the initial evaluation of an expert system for preventive maintenance. Colleti R. 41. 1993 Scarlat Emil. I. H. 23. IEEE Computer Society. Expert System Vol 4. Editura LuxLibris. McGraw-Hill Book Company.. New Zork.F. 2002 Poulin J-C. Vendome. G. R. 37. 1-2-3 febr. Koontz. L. 1998 Olson J. Subrutine si Pachete de Programe de Graficã Utilizate în Proiectarea asistatã de Calculator.. IEEE Intelligence Artificielle. M. Bucureşti. M. 1992 Northcraft. 26. Reuter H.22. Gh.P. Teknea. Editura Expert. 1996.U. Demarches et Pratiques. Holloway S. 40. B. B. Guga. 106 . N. Dinamica sistemelor. Rochefeld A. O’Donnell. 36. Organiser l'administration des donnes. O. Franta.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful