LUCIAN BOIA-“ISTORIE SI MIT IN CONSTIINTA ROMANEASCA”

Cartea lui Lucian Boia “Istorie si mit in constiinta romaneasca”, aparuta in prima editie in 1997, a fost, poate, una dintre cele mai controversate de dupa decembrie 1989. Reactiile au fost variate, mergand de la apreciere zgomotoasa pana la insulte la adresa autorului, altfel un istoric mai degraba discret, nu mare amator de celebritate si aparitii in presa. Ce a cauzat insa pana la urma aceasta valva? La baza constructiei lui Boia din aceasta carte stau doua concepte esentiale- cel de “istorie” si cel de “mit”. Foarte simplu spus, “istoria” are un inteles ambivalent pentru Boia : pe de o parte, este ceea ce s-a petrecut cu adevarat in trecut, iar pe de alta discursul despre ceea ce s-a petrecut, lucruri care sunt , in opinia sa , complet distincte. Pasul urmator este acela de a afirma ca orice discurs istoric, indiferent de emitator si de intentiile sale, nu poate fi niciodata ‘obiectiv” in intelesul scolii pozitiviste a secolului al XIX-lea, de exemplu, ci este influentat decisiv de contextul social-politic si cultural in sens larg al epocii in care traieste emitatorul acestui discurs, de propriile sale inclinatii , de formatia sa individuala si, deloc in ultimul rand, de “structurile” sau “arhetipurile” ,cum le-ar fi spus Jung sau Eliade , inevitabil mitice ale imaginarului. Boia este, fireste, influentat de structuralism in sens mai larg, de interpretarea eliadesca a mitului si, in plan istoric, de toata creatia avatarurilor succesive ale “Scolii de la Annales”. In continuarea lui Eliade si a lui Raoul Girardet, Boia vede mitul nu ca o simpla poveste sau legenda, ci ca un mecanism mental care, in acelasi timp, simplifica si investeste cu sens realitatea pentru a raspunde necesitatilor dintr-un anumit moment ale unui anumit grup social. Structurile mitice, creatii ale imaginarului si intr-un anumit sens perene, se pot transfera foarte usor din planul specific religios in cel istoric-politic, cum a demonstrat si Eliade , e drept, punand accentul pe altceva decat Boia, prin teoria sa a “camuflarii sacrului in profan”. Cert este ca s-a ajuns la aceasta importanta enorma acordata mitului ,

1

este chiar modelul asumat de Boia in demersul sau. Ceea ce isi propune de fapt Boia este adaptarea acestei teorii a structurilor mitice ale imaginarului pentru o analiza a creatiei istorice romanesti si nu numai(de fapt. ce ar trebui facut? Pana unde poate merge demitizarea? Cu aceasta intram in miezul controversei suscitate de cartea lui Boia. printre multe altele. marcheaza in viziunea sa . Astfel.imaginarului si mai ales “structurilor” acestuia dupa Al Doilea Razboi Mondial din imposibilitatea de a intelege si de a explica in vechea traditie pozitivista evenimentele traumatice din prima jumatate a secolului XX. Dupa un secol de tropisme occidentale. Fara sa o spuna direct. intr-un spirit rece si cumpatat . corespunzand unei intregi redispuneri ideologice. a intregului complex cultural romanesc. Odata cu Hasdeu si apoi cu Iorga . sintetizeaza punctele principale ale demersului istoriografic in general in acesti 200 de ani in functie de structurile imaginarului si de contextul politic al fiecarei perioade. sub diverse 2 . de la Scoala Ardeleana pana in anii`90 ai secolulului trecut. dar cu accent pe creatia istorica) pe o perioada de aproximativ doua sute de ani. duce la reactia junimista care. explica Boia. dar si de preluarea “formelor fara fond”. Mecanismul este simplu. lupta pentru Unire. marcheaza insistenta pe originile integral latine ale romanilor. Europa. iar dupa 1840 . Totodata. respinge mai toate exagerarile perioadei anterioare. exact perioada existentei “natiunii moderne” si a “statului-natiune”. Era nevoie de sublinierea unei origini cat mai ilustre-pur romanepentru a indeparta complexele de inferioritate produse de inapoierea fata de tinta ravnita a imaginarului romanesc. ca punct culminant. descris de Boia pentru a prezenta mecanismul de proiectare in trecut a nazuintelor prezentului. trecand prin istoriografia romantica pana cam pe la 1860. “Istorie. Si atunci. nu intamplator. se remarca in aceasta perioada tendinta de glorificare a trecutului. a “constiintei” romanesti in sens larg. Doua sute de ani care . fireste schimband ceea ce e de schimbat. Momentul 1860-1870 . marcat de succesul Unirii si de aducerea Printului strain. Inca un exemplu. odata inteleasa importanta enorma a structurilor mitice ale imaginarului. prima perioada. mitologie”. fondul autohton se redesteapta si. Primul capitol al cartii. ideologie. apare reactia autohtonista. mai apoi. crede Boia. de crearea in primul rand de catre Balcescu a mitului legat de Mihai Viteazul care la 1600 ar fi unit conform ideologiei nationaliste a secolului al XIX-lea si nu ar fi cucerit Moldova si Transilvania. Perioada coincide cu aparitia sentimentului national si. ce s-ar intinde cam de la Scoala Ardeleana .

nelipsind. Urmeaza o perioada de tranzitie( circa 1870-1900) marcata de Hasdeu si Xenopol in care desi dacilor incepe sa li se recunoasca rolul in formarea poporului roman. discuta tratarea in istoriografia romana a “momentului fondator”. 1960-1975) consta intr-o treptata recuperare a mesajului nationalist. Prima perioada “antinationala” a istoriografiei comuniste pune accentul pe asa-numitele “lupte de clasa” din Dacia conform rigidei scheme marxiste. Dupa 1900. Se pune accentul pe rolul pana atunci neglijat al dacilor in formarea poporului roman(Parvan si a sa “Getica”). istoriografia comunista cunoaste trei etape corespunzatoare evolutiei ideologice a regimului: prima (1948. a romantismului istoric cu continuari pana spre sfarsitul secolului al XIX-lea insista pe latinitatea pura a romanilor. renuntarea tacita la multe din poncifele marxiste si o anumita deschidere limitata spre Occident. nationalism extrem cu accente daciste si protocroniste si. categorie mitica esentiala. normal.aprox. 1960) este marcata de “internationalism proletar”. romanii aparand prin romanizarea lor. spune Boia. Gheorghe Bratianu si P. avand in centru figura lui Ceausescu. Mai departe. dacii sunt considerati baza biologica a sintezei romanesti. dar .sud-estul european. A doua perioada ( aprox. moment ce marcheaza resurgenta ideologica a autohtonismului.forme. a treia perioada ( aprox. va precumpani pana la instaurarea comunismului.P. repudierea oricarui fel de nationalism. In sfarsit. sublinierea rolului deosebit al slavilor in etnogeneza romaneasca.(Iorga cu al sau “Byzance après Byzance”) etc. cu prelungiri in mentalul colectiv pana spre 1995. in “oglinda”mitica a nazuintei spre europenizare si occidentalizare. pe legaturile pana atunci abhorate ale romanilor cu pana la urma mediul lor real. acentul mecanic pus pe lupta de clasa oriunde si oricum si accentuarea factorului slav in istoria romaneasca. pentru Boia. O incercare interesanta este cea a asa. “Originile”. Dupa cum am mai spus. perioada Scolii Ardelene. Perioadele urmatoare ale comunismului nationalist repun pe tapet un dacism agresiv si de 3 . Capitolul al doilea .Era reflectarea. 1975-1989. totusi. spune Boia) marcheaza un izolationism aproape complet. tot romanii sunt considerati partea principala a sintezei romanesti. si la ei discursul ramane in esenta nationalist si nici nu avea cum sa fie altfel. Panaitescu care il acuza pe Iorga de exagerari nationaliste si insista pe “obiectivitate”. dat fiind contextul general european.numitei “Scoli Noi” din anii `30 in frunte cu Constantin C. Giurescu. odata cu Iorga si mai ales Parvan. problema originilor trecand in planul doi.

partial justificat. Capitolul al treilea( “Continuitatea”) trateaza un punct extrem de sensibil pentru istoricii romani din ultimii doua sute de ani. Sub diverse forme si in diferite tonalitati. obsesia “continuitatii” in istoriografia romana arata un profund sentiment de insecuritate. totusi. “Unitatea”. cu accente mai echilibrate in perioada interbelica. In incheierea capitolului. reflectand nazuinta spre o pura autohtonie si marginalizand atat elementul roman care amintea de Occident cat si pe cel slav ca o reflectare a relativei indepartari fata de sovietici. in opinia istoricului roman. mitul “unitatii” romanilor in spatiu si timp subintinde intregul demers istoriografic romanesc. Boia isi arata preferinta pentru o natiune vazuta drept o “comunitate sociala’.reflectarea “celuilalt”. o profunda diversitate regionala sau de atitudini in anumite momente decisive. In subtext se citeste legatura dintre aceasta imagine a “strainului’ si o alta “structura” esentiala a mitologiei politice in opinia 4 . in perioada postroesleriana. si cu altele stridente in perioada ceausista. crede Boia. “Romanii si ceilalti” discuta o tema clasica in studiul imaginarului. Capitolul al cincilea. in esenta. lasandu-se prinsa intr-o lupta de uzura in jurul ‘dreptului istoric” care astazi apare absurda. cu 75% romani in Transilvania. Dupa el. cu diverse gradatii . a “strainului” etc. ca in orice alta istorie. In spatele acestui mit. aceasta tratare “biologizanta” ramane in intregime mitica. expunandu-si opinia ca romanii de astazi “seamana” mult mai mult cu europenii din prezent decat cu dacii si romanii .Astazi. se ascunde. Ce au facut romanii sau stramosii lor in intervalul dintre retragerea aureliana si formarea celor doua principate romanesti? Tema va deveni si mai sensibila odata cu reluarea de catre Roesler in 1873 a teoriilor lui Sulzer si Engel conform carora romanii s-ar fi format ca popor in Peninsula Balcanica si ar fi emigrat la nord de Dunare si mai departe in Transilvania de abia in secolele XII-XIII. de evenimente precum cele din vara anului 1940. cea de maxima profesionalizare a istoriografiei romanesti. soarta provinciei este definitiv legata de Romania. istoriografia romaneasca a ramas intr-o pozitie reactiva fata de cea maghiara.deci cu mult dupa stabilirea maghiarilor aici.multe ori fantasmagoric. Totusi. Teoria avea. la baza ratiuni politice si va ramane pana astazi unul dintre postulatele istoriografiei maghiare. Boia considera ca. Capitolul urmator. se leaga de una dintre “structurile” de baza ale mitologiei politice enuntate si de Raoul Girardet. evident. cu atat mai mult cu cat romanii au un avantaj decisiv: structura demografica a Transilvaniei .

Norma de baza este cea a traiului alaturi de straini. dar drept”. Boia crede ca se poate detecta aici o mitologie hotarat autoritara. grec sau rus (in perioada occidentalizarii si a desprinderii de modelul oriental. corespunde mitului “Salvatorului” expus de Girardet. figuri precum Carol al II-lea. de exemplu Carol I . In perceptia publica. “Principele ideal” . Insa mitul simplifica si absolutizeaza chiar si aceste realitati. interpretand totul prin filtrul sau dualist : Bine-Rau. iar miturile feminine. Bineinteles. Capitoul al saselea. “strainul” dusman a fost reprezentat pe rand de turc-alteritatea absoluta-. In prezent. fie trec in categoria figurilor negative. dar drept”. centralizator si cu tendinte antiboieresti. cea a “complotului”. Pentru Boia. In istoriografie. Codreanu sau Ion Antonescu au putut juca rolul succesiv al ‘Salvatorului” in cunoscutul tipar al conducatorului “aspru. in perceptia publica. ci oricarei societati traditionale asa cum Romania a ramas in esenta pana dupa Al Doilea Razboi Mondial. totusi mult atenuat fata de anii`90. OhrmazdAhriman. De fapt. Pentru pastrarea coeziunii ansamblului social trebuie gasit un “vinovat” care de regula coincide cu diverse avataruri ale “strainului”. infloresc ca in orice imaginar diverse teorii ale complotului cu actori variabili. dar mult atenuat in prezent-perceput ca “dusmanul din interior” in perioada de consolidare a statului roman) etc.lui Girardet. centrata pe figuri precum Tepes sau Ioan-Voda cel Cumplit din tipologia “aspru. iar ultimul si in prezent datorita experientelor de dupa 1940 si a problemei Basarabiei). Alte figuri. rolul de “dusman interior” a fost preluat si de tigan din motivele cunoscute. tertium non datur. exista mai multe trepte ale perceperii “strainului” detectabile in imagologia romaneasca : prima este cea a “tolerantei” care nu semnifica neaparat acceptarea si se poate transforma oricand in ostilitate. In aceste contexte. cu exceptia celui al Reginei Maria. de multe ori ostilitatea unei parti a colectivitatii care joaca acest rol fata de cea care o percepe ca fiind “straina” poate fi reala. o asemenea atitudine nu este specifica romanilor in particular. de ungur ( de la Scoala Ardeleana si pana in prezent a preluat rolul de “dusman ereditar” al turcului) . sunt fie inexistente in sens pozitiv. Pentru mit. de evreu (cam de la 1866 pana la 1944 si cumva dupa. Istoriografia insasi a insistat asupra figurii domnului autoritar. insa fara amestec cu acestia. “ori-ori”. Culmea neintrecuta a procesului de mitizare a unei figuri este perioada lui Ceausescu in care 5 . se incadreaza in tipologia “Eroului Civilizator” . cand contextul o impune. pe langa ungur.

Nu este cazul sa ne stergem din memorie campurile de batalie. nationalismul in formele sale post 1989 trebuie depasit pentru o integrare reusita intr-o Europa vazuta usor a la Fukuyama ca un soi de paradis pasnic. mitul va ramane inseparabil de existenta umana).acesta apare drept punct final si in acelasi timp stralucita sinteza a unui lung sir de voievozi darji. crede ca aceasta va facilita crearea unei noi mitologii.“liman” unei Romanii post 1989 impotmolita in propria-i neputinta si inadecvare. isi propune demontarea acestor structuri prin expunerea mecanismelor lor si. in spiritul unei noi mitologii. Erau. persistenta unor structuri mitice specifice perioadei precedente. bineinteles. Boia nu este nici el imun la tentatiile “mitologizarii” (recunoaste. lucruri reusite de Boia. post-istoric: “Istoria aceasta cu romani altfel decat ceilalti. Astazi. in 1996. insusi Vestul in realitatea lui este profund diferit de mitologia intelectualilor romani separati de evolutiile sale timp de 50 de ani. ilustreaza o stare de spirit nepotrivita vremurilor de azi. neinfricati si aparatori de tara. asa cum au reusit francezii si germanii. cartea apare astazi profund “datata”. sa deslusim in ele semnificatii noi. de altfel. Departe de a fi ramas acel taram al culturii rafinate de care am fost silnic rupti de comunism. mitologie partial impartasita de Boia. nationalist-comuniste . contrapunand un Occident. consonante cu miscarile ideatice ale Vestului. careia Boia parea a-i atasa semnificatii salvatoare. ca sa citam binecunoscutul cliseu. Pe de alta parte. in acelasi timp.”(pp. se dovedeste a fi fost o dubla iluzie. in anul 2011. Dar poate vom reusi . cu accente autohtoniste si izolationiste intr-un moment in care se punea problema mult discutatei “integrari europene si euroatlantice’. ca in ciuda devoalarii mecanismelor sale. Pentru el. devoaleaza cumva modul in care Boia vede rolul cartii sale.asa cum il vedeau 6 . Dincolo de toate. Actualizarea insistenta a unui trecut glorificat si abandonarea in mrejele lui perpetueaza confruntarea cu ceilalti si imobilismul in raport cu noi insine. Pe de o parte. in spiritul traditiei junimiste pe care si-o asuma tacit ca model autohton pe langa influentele contemporane occidentale pe care le-am mai amintit. “Dupa 1989”. necesare evidentierea marilor excese ale istoriografiei nationalist-comuniste si racordarea la discutia occidentala privind imaginarul.359-360). supusi persecutiei celorlalti . paradoxala combinatie de superioritate iluzorie cu un obsedant complex de inferioritate. El constata in momentul scrierii ei. Ultimul capitol. Boia. integrarea in Vest.

Integrarea in Vest nu a schimbat nimic din tarele societatii noastre. In Romania lucrurile stau cu mult mai rau. apar astazi profund naive. Fenomene precum manelizarea. corcituri monstruoase intre mentalul “omului nou” produs de noile mahalale de beton aparute in comunism si forme de entertainment consumist aduse din Vest. Intr-adevar. cultural vorbind.“ Istorie si mit in constiinta romaneasca”.Lucian Boia. Insa el a fost inlocuit de forme care depasesc grotescul . 7 . tabloidizarea si figuri precum Gigi Becali arata ca se poate ajunge la forme si mai rele (ba chiar dezgustatoare!) decat nationalismcomunismul ceausist. Editura “Humanitas”. prezente si in cartea lui Boia. Vestul actual este marcat de consumism extrem. era totusi altceva. nu avea cum s-o faca. salutara in acest sens. in lumina portretului de mai sus. Starea societatii romanesti actuale indreptateste un pesimism extrem.in parte si gratie contributiei lui Boia. departe de a fi fost ideala. Din aceasta perspectiva mai larga. munca lui Lucian Boia. Obiectul prezentarii. bineinteles. si. despiritualizare avansata si o tehnicizare care sterge aproape in intregime urmele vechii Europe care. reprezentat de figuri precum Vadim-Tudor sau Paunescu. desi salutara in momentul 1996. discursul demagogic nationalist-comunist a disparut aproape complet. iar sperantele anilor`90.intelectualii romani. asa cum spera Boia. Bucuresti 2000. seamana cu cea a Danaidelor.