PREDAREA CONCEPT Prin predare se intelege transmitere de cunostinte si formare de tehnici de "munca”.

Predarea presupune: • • • • • reprezinta actiunea complexa a cadrului didactic, care

prezentarea unui material concret si/sau verbal: date, informatii,evenimente, modele materiale, modele ideale etc.; organizarea si conducerea unor activitati in care sa se valorifice materialul concret si verbal oferit; acordarea de sprijin elevilor pentru a putea observa, analiza, compara, aplica, sintetiza, abstractiza si reflecta; extragerea esentialului (impreuna cu elevii) si fixarea lui in notiuni, concepte; judecati, rationamente; operationalizarea cunostintelor elevilor, prin conceperea si rezolvarea de exercitii si probleme, de sarcini si instruire teoretice si practice, prin organizarea activitatilor de munca independenta.

Ca formă de comunicare didactică, predarea constă într-un sistem de operaţii de selectare, ordonare şi adecvare la nivelul de gândire al elevilor, a unui conţinut informaţional şi de transmitere a lui, folosind anumite strategii didactice, în scopul realizării cu eficienţă maximă a obiectivelor pedagogice. În scoala contemporană, centrată pe elev, pentru a realiza un învăţământ formativ-educativ, predarea este în strânsă interacţiune cu învăţarea şi evaluarea, constituind un proces unitar. Scopul predării este obţinerea de rezultate, de schimbări comportamentale, care se realizează prin invăţare, rezultatele depinzând şi de modul cum s-a desfăşurat evaluarea. Comunicarea didactică este baza pe care se desfăşoară procesul de predare. Prin comunicarea didactică se realizează interacţiunea profesor -elev, precum şi anumite tipuri de relaţii care influenţează procesul de predare: relaţii de schimb informaţional, de influenţare reciprocă, de cooperare, de preferinţă sau respingere a emiţătorului de mesaj didactic. În acest caz, prin diferitele tipuri de feed-back are loc reglarea şi autoreglarea procesului de predare. Predarea este o activitate de organizare şi conducere a situaţiilor de învăţare, realizându-se prin: precizarea obiectivelor-cadru, a obiectivelor de referinţă, a conţinuturilor, a strategiilor şi a metodelor de învăţare. Eficienţa predării creşte dacă elevii sunt angajaţi în elaborarea cunoştinţelor şi dacă metodele sunt îmbunătăţite, în funcţie de informaţiile primite prin feed-back. 1

Ea s-a impus. În general. In cadrul unui stil se pot pune în actiune mai multe tipuri de strategii. 2 .STILURI DE PREDARE Ideea de „stil de predare". noi direcţii în practica şcolară capabile să angajeze în mai mare masura gandirea şi imaginaţia. inclusiv de „stilistică didactică" constituie o cucerire relativ recentă în teoria instruirii. • induc comportamente variate de invaţare si cotribuie la modelarea stilurilor de munca intelectuala la elevi. să faciliteze depăşirea mai rapidă a unui eventual didacticism arid şi stereotip. • au o valoare strategică. acestea: • reprezintă o formă de manifestare a originalitălii în activitatea didactică. inspirând alegerea şi utilizarea preferentială a unor strategii. câştigând amploare şi profunzime. Şi anume. • pot scoate la iveală şi supune verificării noi tipuri de competenţe pedagogice ceea ce ar putea să contribuie la lărgirea bazei teoretice a formării profesional iniţiale şi continue a personalului didactic. Pornind de la stilurile aplicate se poate ajunge la aprecierea mai justa a valorii actului de predare. o şcoala care se pretinde a fi modemă nu îşi mai poate permite să perpetueze stiluri anacronice.Ceea ce ar putea să însemne că stilurile devin o necesitate în susţinerea unei prestaţii didactice de calitate şi eficienţă. datorită multiplelor semnificatii teoretice şi practice pe care stilurile prezintă. Altfel. • sugerează interpretarea predării drept abilitatea profesorului de a se comporta utilizând diferite stiluri educationale în vederea atingerii obiectivelor. ne ajută să inţelegem mai bine orientările şi direcţiile noi ale dezvoltării calitative a invăţamântului. ceea ce facilitează adaptarea instruirii la stilurile cognitive dominante la elevi. inventivitatea şi creativitatea. neperformante. • imbogatesc. În fine. în ultimele decenii. favorizând o activitate mai vie. pot să apară dezarmonii de natură să creeze dificultaţi în invatare. perturbări şi chiar unele blocaje. studiul stilurilor şi al factorilor care le generează imbogăţeşte percepţia noastră despre procesul de invăţământ. mai nuantata în clasă. introduc variatie. • o utilizare preferenţiala de stiluri poate sa semnaleze schimbari vizibile in sistemul de valori ce ghideaza activitatea cu elevii. practica şcolară.

Sunt de retinut. originalitate. producere de nou)/reproduc(confomist. pasiunea. cu inclinatie spre repetitie. atitudine empatică)/distant (rece. de participare cot la cot cu cei care invată).  independent (cu initiativă. spre inventie.  autocontrolat sau autocenzurat (calculat întru toate. aspiratiile).  solitar(prefera munca de unul singur)/de echipă (lucrează în cooperare cu colegii).Stilurile de predare nu se identifică.  -autoritar (centrat pe dirijare riguroasă)/centrat pe autonomie (independenta conferită elevilor. răsplăteşte eforturile. totuşi. autoritar).  expozitiv/socratic (cu preferintă pentru dialog). descoperirii. având ca pretext experienta proprie). stilurile:  academic sau discursiv (centrat pe transmitere.  -descriptiv/dialectic. dezorganizat). rezervat. performantele. metodic)/spontan (impulsiv.  profund\superficial. interesul. pe spontaneitate. experimentării. 3 .  -motivant (compensatoriu. întreprinzător. măiestrie pedagogică.  inovator (cu deschidere spre nou. emotională. cald. nu simte nevoia de ajutor)/dependent (analiza greoaie a situatiei). cu stilurile de conducere ale clasei de elevi. de imitatie). cercetării.  informativ/formativ (centrat pe dezvoltarea personalitătii elevilor.  elaborat/neelaborat (spontan). făcând continut un instrument de exersare a gândirii specifice domeniului. pe deliberare logică într-o perspectivă temporară aşteptată)/intuitiv (axat pe intuitie. comunicare)/euristic (axat pe stimularea căutării.  -axat pe profesor/axat pe elev. aşadar. critic. imaginatie. fără altă reflectie sau punere în chestiune.  raţional (bazat pe argumentatie ştiintifica şi evaluare sistematica. de relationare profesor-elevi. depăşeşte dificultătile. ingeniozitate)/rutinier (rigid.  imperativ (exigent)/indulgent (nivel scăzut de exigentă). cu sentimentul prezentului). dogmatic. pe cunoaşterea de sine. lauda)/ nemotivant (nu stimulează curiozitatea.  analitic/sintetic. pe spontaneitatea lor). valorifica maximal potentialul educativ al continutului).  productiv (bazat pe gândire divergentă. creatie.  -afectiv sau empatic(apropiat.

 Stilul centrat pe activitate divergentă. adaptabilitate la schimbări). în totalitate. la formularea unei concluzii prin rationament si gândire critică). neobişnuite.  Stilul initiat de cel care invată (acesta având posibilitatea sa initieze experienţe proprii. a invatării în perechi).  Stilul de incluziune (de includere a elevului în îndeplinirea unor sarcini de niveluri diferite.  Stilul centrat pe descoperirea convergentă (menit să conduca la descoperirea solutiei unei probleme. Potrivit acestui criteriu. sau activitătile sunt impuse. sa le proiecteze. initiativa. 4 . el fiind acela care decide la ce nivel se poate implica).  previzibiI \imprevizibil Mosston distinge un număr de 11 stiluri didactice frecvent utilizate. dovedeşte flexibilitate. ordonate după cum urmează :  Stilul de comandă sau directiv. -vechi (cu inclinatie spre forme standardizate)/nou (situat în actualitatea pedagogică. spre creativitate.  Stilul practic (bazat pe o explicatie precisă. se disting urmatoarele stiluri: a) Stilul democratic .profesorul incurajeaza implicarea activa a elevilor in procesul invatarii. potentialul lor creativ.  Stilul centrat pe descoperirea dirijată. apoi pe o executie prin imitatie din partea subiectului).  Stilul de autocontrol (cu accent pe autonomia subiectului şi capacitătile sale de autoevaluare). prin intermediul programării (a programelor-nucleu). să le exceute şi să le evalueze). după criterii pregătite de profesor. ce conduce gândirea pe traiectorii necunoscute. Cea mai cunoscuta clasificare a stilurilor de predare este cea care are la baza criteriul relatiei profesorului-manager cu clasa de elevi.  Stilul bazat pe proiectarea programului individual (personal). bazat pe autoritatea profesorului care comanda succesiunea activitătilor.  Stilul de reciprocitate (bazat pe evaluarea reciproca. spre solutii inedite. ca în cazul activitătii în echipă.

de laudare. perspectiva si liniile de desfasurare a activitatii de predare-invatare se definesc si decid prin cooperare si conlucrare cu elevii. repartizarea sarcinilor este decisa de grup. de intarire pozitiva/negativa pe care le respecta impreuna cu elevii. iar alegerea colaboratorilor se face in mod liber. el se comporta. coopereaza si conlucreaza cu elevii in organizarea situatiei de invatare. elevii avand posibilitatea sa aleaga. se comporta ca un membru al grupului. Stilul democrat valorifica integral resursele corelatiei dintre subiectul si obiectul actiunii educationale. modalitatile de lucru si etapele activitatii sunt stabilite sau decise de catre profesor. profesorul personalizeaza elogiile si criticile. mentine o anumita distanta fata de grup. managerul incearca sa se comporte ca un membru obisnuit si egal cu ceilalti membrii ai grupului. a tehnicilor si etapelor activitatii care sunt comunicate si dirijate efectiv de catre el. elevii au libertatea sa se asocieze cu cine doresc pentru a rezolva anumite sarcini si probleme ale invatarii. nu incurajeaza initiativele. Profesorul conditioneaza folosirea posibilitatilor de participare a elevilor. a procedeelor de invatare. prezinta criteriile comune de apreciere. desfasurarea activitatilor este rezultatul unor decizii colective. Acest stil se caracterizeaza prin hotararea si promovarea de catre profesor a tuturor tacticilor predarii. dar atitudinea sa este mai degraba rece si impersonala. profesorul este cel care decide si impune fiecaruia sarcina de realizat si colaboratorii cu care va desfasura activitatea. b) Stilul autoritar se caracterizeaza prin selectarea si promovarea tehnicilor. prin accentuarea rolului educatorului in defavoarea celui educat. El structureaza timpul. Caracteristici: obiectivele generale ale grupului sunt stabilite de catre profesor. ca un membru al grupului. sanctioneaza atitudinile si rezultatele instruirii elevilor. aceasta inseamna ca stilul profesorului se distinge prin faptul ca el elaboreaza si propune mai multe variante de predare-invatare. ceea ce blocheaza canalele de conexiune inversa externa. profesorul structureaza timpul. decat ostila. a initiativei si experientei acestora. initiativele nu sunt incurajate si nici admise. astfel incat membrii grupului nu vor cunoaste in avans ceea ce urmeaza sa se realizeze. a modalitatilor de lucru.valorizeaza experienta cognitiva a elevilor. de criticare pe care le respecta in comun cu elevii. a etapelor activitatii dirijata efectiv de catre profesor. Din punct de vedere pedagogic dezechilibreaza corelatia dintre subiectul si obiectul actiunii. Caracteristici: managerul incurajeaza participarea activa a tuturor membrilor in dezbaterea obiectivelor generale ale grupului. a modalitatilor de lucru. Profesorul prezinta criteriile comune de apreciere. intr-un fel. profesorul isi asuma o responsabilitate foarte mare in predarea si in dirijarea 5 .

favorizeaza obtinerea de rezultate slabe ale elevilor la invatatura si manifestarea conduitelor deviante. Cateva din aceste tipologii sunt relevante: tipul educational centrat pe elev si tipul educational centrat pe grup. dar produce si rezultate superioare pe plan didactic. Stilul permisiv dezechilibreaza corelatia educator – educat prin accentuarea rolului celui educat. Stilul definit prin „laissezfaire“ exprima un profesor care considera ca intotdeauna este suficient ce preda. stilul „laissez-faire“ este cel mai deficitar: nivelul scazut al aspiratiilor si exigentelor pedagogice ale predarii. 6 . Asupra acestei din urma tipologii se impun cateva precizari.mersului invatarii. Nu este insa concludent pentru toate situatiile. disponibilitati spre agresivitate si rabufniri. idiografic si intermediar etc. fapt care conduce la blocarea canalelor de conexiune inversa interna. el recompenseaza ori sanctioneaza atitudinile si rezultatele instruirii elevilor. il lauda ori il critica. avand posibilitatea de a-si adapta munca sa diferitelor circumstante. acordandu-le insa ajutor la cererea lor. Conducerea democratica poate furniza mentalitatea de participare voluntara. stilul normativ (preocupat de respectarea si aplicarea intocmai a normelor sociale pedagogice) si stilul operational concret (preocupat de rezolvarea unei probleme educative in functie de contextul situational in care este plasata). au un minimum de initiativa in ceea ce priveste formularea unor sugestii. minimalizarea fenomenelor semnificative in procesul instruirii. Unele cercetari s-au concentrat insa asupra delimitarii si descrierii unor tipologii de stiluri educationale. Un dascal bun este capabil de o mare varietate de stiluri didactice. accepta deciziile elevilor. ofera rezultate mult mai acceptabile din punct de vedere social. indiferenta. fiind sigur ca elevii inteleg. lasarea procesului didactic sa mearga de la sine nu poate avea decat rezultate slabe in invatare si in conduita. Atmosfera psihologica de lucru creata de profesor constituie un factor decisiv pentru eficienta lectiei pe care o preda. stilul autoritarist si stilul liberalist (nondirectivist). lasa demersul didactic sa mearga de la sine. Efectele celor trei stiluri difera: multe comportamente de invatare mecaniciste. c) Stilul permisiv sau laissez-faire releva rolul pasiv al educatorului. stilul punitiv (intemeiat pe constrangere si stimulare aversiva) si stilul nepunitiv sau afectiv (intemeiat pe „caldura” sufleteasca si activarea resorturilor motivantionale intrinseci). si se mentine la o anumita distanta de grup. stilul nomotetic. nu face evaluari la adresa comportamentelor elevilor. cat preda si cum preda. manifesta un nivel scazut al aspiratiilor si exigentelor pedagogice ale predarii. constiinta caracterului facultativ al sarcinilor invatarii. de tip executorii. stilul interogativ (centrat pe conversatie) si stilul expozitiv (centrat pe expunere si ascultare). comune ori individuale. conferind predarii flexibilitate si mai multa eficienta.

. sau 80 de ani. elevii vor reţine cu mai puţin efort şi vor fi capabili să realizeze creşterea performanţelor şcolare în mai puţin de două săptămâni? 1. cum pot aplica o strategie. astfel ei vor obţine rezultate mai bune şi vor avea succes la şcoală? • elevii învaţă mai repede atunci când noile achiziţii sunt utile şi practicate în viaţa de zi cu zi. Ştiaţi că învăţarea. poate fi distractivă? 7 .. elevii vor beneficia de noi informaţii. cum abordează un examen. ce abilităţi sunt necesare pentru a învăţa. la fiecare 38 de zile. nu este niciodată completă? 2. au încredere în ei. CE ESTE STILUL DE ÎNVĂŢARE? Aveţi probleme atunci când vreţi să învăţaţi ceva nou? Atunci trebuie să aflaţi mai multe despre stilul de învăţare care este unic. cunoştinţe. Dacă această tendinţă continuă. sau 25.. acela este un om bătrân. cel puţin în domeniul tehnologic. Copiii au nevoie să afle cum funcţionează creierul lor. fie la 15. precum şi în viitor? • elevii care îşi cunosc stilul de învăţare sunt mai angajaţi în procesul de învăţare.STILURI DE ÎNVĂŢARE ”Cine se opreşte din învăţat.” Henri Ford Ştiaţi că. abilităţi. este individuală? 3.. Cine învaţă mereu. Mai ales că.. Aceasta înseamnă că ceea ce ei vor învăţa luna aceasta sar putea ca luna următoarea să fie “expirat”. modul în care învăţăm este diferit? • elevii preferă experienţele de învăţare în care sunt activ implicaţi. pentru a achiziţiona şi procesa cât mai eficient o nouă informaţie.. cum oameni diferiţi învaţă în moduri diferite. • un proces complex • stabilirea unui parteneriat între cadre didactice şi elevi • achiziţionarea. cum rezolvă probleme. cercetările estimează că la fiecare 5 ani avem 100% informaţii noi. Învăţarea este. este un proces social? 4. rămâne tânăr. 1. atitudini • transformarea în vederea adaptării şcolare şi sociale. se simt mai independenţi? • ultimele cercetări asupra creierului afirmă că atunci când modalităţile de învăţare sunt adaptate rezultatelor obţinute la analiza sau testarea stilurilor de învăţare. • datorită faptului că suntem diferiţi. schimbul reciproc de informaţii.

este activă? 6. 2. care implică latura cognitivă.tactil-kinestezici . Fiecare persoană are un mod primar de a învăţa. Cercetările au demonstrat că 65% din populaţie sunt vizuali. • cum luăm decizii. • se referă la „simpla preferinţă pentru metoda prin care învăţăm şi ne aducem aminte ceea ce am învăţat”. elevii împreună cu profesorii şi părinţii acţionează pentru dezvoltarea lui. tactil-kinestezic. rasă. titluri de capitole şi hărţi Înţeleg cel mai bine informaţiile atunci când le văd de învăţare auditiv prezintă următoarele puncte tari: 8 . Deşi există variate clasificări ale stilurilor de învăţare. să acţioneze în grup. Stilul de învăţare. depindem de modalităţile senzoriale implicate în procesarea informaţiilor. • cum definim ceea ce este mai important. elemente afective. Stilul • • • • • Stilul de învăţare vizual are următoarele puncte tari: Îşi amintesc ceea ce scriu şi citesc Le plac prezentările şi proiectele vizuale Îşi pot aminti foarte bine diagrame. Elevii preferă să înveţe în diferite moduri: unora le place să studieze singuri.auditivi şi numai 5%. Alţii preferă să facă câte puţin din fiecare. naţionalitate.. Ştiaţi că cei care au un stil de învăţare vizual îşi amintesc 75% din ceea ce citesc sau văd? O dată ce va fi identificat acest mod. întâlnită în literatura de specialitate. pe când pentru celelalte două. Pentru stilul de învăţare auditiv. altora să stea liniştiţi deoparte şi să-i observe pe alţii. • implică faptul că indivizii procesează informaţiile în diferite moduri. Mulţi oameni învaţă în moduri diferite faţă de ceilalţi în funcţie de clasă socială. implică beneficii şi înseamnă schimbare? Deoarece nu suntem toţi la fel şi vedem lumea ca individualităţi. educaţie. religie.emoţionale. psihomotorii şi anumite caracteristici ale situaţiilor de învăţare. „inputul” este valoros.5. auditiv. vârstă. CE STILURI DE ÎNVĂŢARE CUNOAŞTEM? Există mai multe stiluri de învăţare. Pentru informaţii suplimentare vezi bibliografia. Atunci când învăţăm. percepţiile noastre arată: • cum gândim. combinaţia tuturor. 30%. După modalitatea senzorială implicată sunt 3 stiluri de învăţare de bază: vizual.cultură. • ne arată calea şi modalităţile în care învăţăm.. o vom prezenta pe cea mai frecventă.

atunci eşti tactil-kinestezic. Succesul vine cu varietatea stilurilor de învăţare. Unii oameni au un stil de învăţare dominant puternic. Aceasta este o abordare corectă a învăţării. le-au exersat şi le-au aplicat în practică (memorie motrică) • Au o bună coordonare motorie 3. Cel mai important lucru este să conştientizăm natura stilului de învăţare. Este vital pentru profesori să folosească o varietate de metode pentru „a îmbogăţi” elevii cu strategii de dezvoltare a stilurilor de învăţare identificate. 9 . gândeşte-te la modul în care îţi aminteşti un număr de telefon. în casă). stimă de sine scăzută. Este o „structură flexibilă”. afectarea vieţii familiilor de unde provin copiii. atunci când l-ai notat? Poate că eşti vizual. Îl vizualizezi? În ochii minţii cum arată numărul de telefon? Ori vezi numărul scris pe o hârtie. Ştiaţi că în conformitate cu date oferite Centrului Naţional de Statistică pentru Educaţie. peste 68% din copii nu citesc la nivelul cerut. alţii au o combinaţie de mai multe stiluri. unde vă jucaţi (afară. iar şcolile nu testează copiii pentru a vedea care sunt nevoile acestora pentru a acţiona în consecinţă. cu cine? Aceste aspecte sunt importante în recunoaşterea stilului de învăţare.• • • • Îşi amintesc ceea ce aud şi ceea ce se spune Le plac discuţiile din clasă şi cele în grupuri mici Îşi pot aminti foarte bine instrucţiunile. sarcinile verbale/orale Înţeleg cel mai bine informaţiile când le aud Stilul de învăţare tactil-kinestezic se remarcă prin punctele tari: • Îşi amintesc ceea ce fac şi experienţele personale la care au participat cu mâinile şi întreg corpul (mişcări şi atingeri) • Le place folosirea instrumentelor sau preferă lecţiile în care sunt implicaţi activi/participarea la activităţi practice • Îşi pot aminti foarte bine lucrurile pe care le-au făcut o dată. Când abordezi stilul tău de învăţare. Amintiţi-vă atunci când eraţi copiii. Dacă „degetele vor căuta numărul pe telefon. performanţe şcolare scăzute. Problema este că nu au dezvoltate abilităţile vizuale (câmpul vizual). Nu este ceva ciudat să folosim stiluri diferite de învăţare pentru sarcini diferite de învăţare. abandon şcolar. „Auzi” numărul aşa cum ţi l-a dictat cineva? În acest caz eşti auditiv. cu ce. Nu există stil de învăţare bun sau rău. Nu este un „dat” pe viaţă. cum. fără să le priveşti telefonul”. Aceste dificultăţi de citit duc la lipsa abilităţilor de bază. INSTRUMENTE DE RECUNOAŞTERE ŞI DEZVOLTARE Stilul de învăţare ne însoţeşte de când ne naştem. Când avem o sarcină de rezolvat sau o situaţie nu întotdeauna beneficiile stilului de învăţare ies în evidenţă. au note mici? De ce? Nu este vina copiilor. la discipline diferite sau chiar în cadrul aceleiaşi discipline. SUA. imaginea pe care o ai. de ex. Fiecare individ are stilul său unic de învăţare cu puncte tari şi puncte slabe.

. implicarea în programe educaţionale cu această temă (de ex. lucrul pe grupe • se evidenţiază în mod real nevoile elevilor etichetaţi „slabi” şi ale elevilor „talentaţi” • se conştientizează cauzele eşecului în învăţare 10 . participarea activă la activităţile practice cu această temă la diferite ore. în situaţiile din clasă şi din afara clasei • se obţin rezultate mai bune şi există satisfacţie profesională • se îmbunătăţeşte managementul timpului • se formează o imagine acurată asupra diversităţii din clasă • creşte spiritul de echipă • se dezvoltă relaţia interpersonală dintre profesor-elev şi comunicarea profesorilor cu elevii şi părinţii • se clarifică nevoile de învăţare individuale ale elevilor • are succes învăţarea prin cooperare. cu precădere cele de consiliere şi orientare.Identificarea şi recunoaşterea stilurilor de învăţare se poate realiza prin: observarea şi analiza propriilor experienţe de învăţare.... tehnici de învăţare eficientă). optimizarea stilului de învăţare.. descrierilor. • înţelegerea nevoilor de învăţare ale copiilor • identificarea motivelor care generau eşecul şcolar • reconsiderarea barierelor în învăţare şi abordarea optimistă a întregului potenţial al copilului Pentru profesori. discuţii cu specialişti de la cabinetele de asistenţă psihopedagogică din reţeua naţională de consiliere. exerciţiilor prezentate în ghid. • se constată mai puţin stres – zi de zi. caracterizarea stilului de învăţare pe baza explicaţiilor.. manuale de psihoteste).. Care sunt beneficiile identificării şi dezvoltării stilurilor de învăţare? Pentru copii. • dezvoltarea autocunoaşterii • relevarea punctelor tari şi a punctelor slabe ale învăţării • eliminarea obstacolelor învăţării • îmbunătăţirea stimei de sine • prevenirea neînţelegerilor dintre copii-profesori şi părinţi • evidenţierea abilităţilor de învăţare • optimizarea învăţării prin adoptarea unui mod personal • obţinerea de note mai bune la şcoală • dezvoltarea unor relaţii pozitive cu cei din jur • scăderea problemelor de comportament Pentru părinţi. aplicarea unor chestionare specifice (Internet. diverse opţionale. informarea cu privire la stilurile de învăţare din dorinţa de autocunoştere (puncte tari şi slabe la stilului personal de învăţare).

de organizare a timpului. de învăţare. cu atât învăţarea este mai rapidă şi eficientă • Utilizează mnemotehnici! Ajută-ţi propria memorie prin repere. modalităţile de realizare şi tehnicile de autocontrol • Elaborează un plan. evaluarea eficienţei metodelor de învăţare prin cunoaşterea rezultatelor şi a erorilor în învăţare. creşte stima de sine. Cu cât materialul prezintă semnificaţie şi interes mai mare pentru tine. cei care le oferă suport sunt pregătiţi cum să-i înveţe. termene limită. 11 . cuvintecheie • Deprinde-te să te autoevaluezi. regândeşte din mai multe perspective materialul de învăţat. modalităţi de luarea notiţelor) • şi aplică cerinţelor învăţării eficente (de ex. • Asigură o atmosferă confortabilă şi o dispoziţie afectivă care să te stimuleze şi să te susţină.• se stabilesc strategii de optimizare a învăţării Strategii de dezvoltare a stilurilor de învăţare • Identifică stilul de învăţare • Participă la exerciţii de autocunoaştere şi intercunoaştere • Exersează deprinderilor eficiente de studiu (de ex. de creativitate. nu te descuraja în faţa obstacolelor • Învaţă din succesele şi eşecurile personale şi nu numai! Toţi elevii pot învăţa. pasiunea pentru învăţare). de a negocia. recompense etc. Cercetările spun că cei care participă la astfel de programe obţin note mai bune. se pot ajuta singuri în multele şi diferitele situaţii de învăţare cu care se întâlnesc zilnic. dezvoltă-ţi încrederea. program de învăţare care să cuprindă activităţi concrete. igiena învăţării. scade riscul de abandon şcolar. resurse. precizează de la început obiectivele. creşte gradul de participare la activităţile şcolare şi extraşcolare. afirmare şi autorealizare • Autosugestionează-te pozitiv. managementul timpului învăţării. de a lucra cu computerul etc. stresante. spaţiul de învăţare) • Aplică tehnicile gândirii critice • Formulează conştient scopuri şi obiective clare şi precise. de ascultare. de a lucra în echipă. să le propună programe pentru dezvoltarea stilului de învăţare şi a practicării abilităţilor transferabile: de comunicare. • Organizează conţinuturile învăţării. evită trăirea unor stări emoţionale negative. verificarea. devin autonomi. • Stimulează motivaţia şi atitudinea pozitivă pentru învăţare (interesul pentru cunoaştere. de a rezolva probleme. asigurarea feedback-ului stimulează performanţele • Prelucrează şi sistematizează. dacă profesorii. mai ales atunci când sunt asociate cu performanţe slabe • Stimulează dorinţa de cunoaştere. sarcini de îndeplinit. părinţii.

12 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful