Analiza si evaluarea capitalului intelectual si a

activelor necorporale
Ion Anghel
Conferentiar universitar doctor
Academia de Studii Economice, Bucuresti

Abstract. Astăzi, capitalul intelectual este un factor cheie în profitabilitatea companiei.

Două forţe majore au condus la locul de muncă de înaltă performanţă peste ultimele
două decenii: globalizarea şi creşterea în schimbările tehnologice. În acest mediu,
capitalul intelectual si activele necorporale sunt fundamentale succesului. În noua
competiţie economică, cunoasterea activelor furnizează un avantaj competitiv durabil.
Măsurarea este fundamentală pentru a sprijini decizii de gestionare a investiţiilor în
alocarea şi decizia investitorului în ceea ce priveşte valoarea versus preţ. În cercetarea
noastră consideram un grup de companii româneşti listate la Bursa de Valori Bucureşti şi
analizam importanţa valorii necorporale în valoarea totală de piaţă a capitalurilor proprii.
Din punct de vedere contabil importanţa activelor necorporale este foarte scăzut, dar din
probele de piaţă a fost indicata importanţa celor 47% din valoarea activelor necorporale
în valoare totală de piaţă pentru companiile româneşti listate.

Cuvinte cheie: capital intelectual, active necorporale, analiză şi evaluare;

metode de evaluare

1. Introducere
Capitalul intelectual este format din stoc şi cunoasterea debitul disponibil la o
organizaţie. Acestea pot fi considerate ca resurse intangibile, care împreună cu
resursele tangibile cuprind valoarea de piaţă a unei afaceri. Bontis (1998)
defineşte resursele necorporale ca fiind alţi factori decât active financiare
şi fizice care contribuie la procese generatoare de valoare a unei companii
şi se află sub controlul său. Astăzi, capitalul intelectual şi activele necorporale sunt
factorul-cheie în profitabilitatea şi succesul companiei. În competitia economica
actuala sunt două tendinţe majore:
1).Globalizarea este, probabil, cea mai importantă forţă care afectează lumea
contemporană: oameni, oraşe, societăţi comerciale, pieţe,economii etc În
acest context, există noi oportunităţi (sau ameninţări) pentru afaceri
a. Noi piete.Astăzi activităţile transfrontaliere şi tranzacţiile sunt frecvente.
Internaţionalizarea proceselor de finanţare sau de descentralizare geografică
de producţie continuă să crească ("desindustrializarea din Vest").
b. Noile produse şi servicii . Creşterea fluxurilor de popoare şi idei în spaţiu,
dezvoltarea de corporaţii multinaţionale, etc afectarea limitei
produselor .
2). A doua tendinţă este majora creştere a schimbărilor tehnologice, noile
tehnologii emergente noilor tehnologii informaţionale şi de comunicaţii. Acest lucru
a dus la un declin în informaţii despre preţ şi în creşterea rapidă în reţele
electronice internaţionale. Necorporalul punct de vedere priveste economia sau
entitatea individuala ca o combinaţie de trei ingrediente:resursele, fluxurile de
resurse şi transformarea resurselor. Resurse ar putea fi tangibile, financiare sau
intangible.

Perspectiva necorporala subliniata asupra resurselor care nu sunt semnificative şi

considerata importanţa acestei bogăţii ascunse pentru societăţi şi pentru economia
naţionala.
Drucker (1993) consideră că activele necorporale az indus un proces de transformare a
societăţii. Procesul lui a creat o societate în care resursa majora este cunoaşterea. În
"societatea cunoaşterii " Valorile nu sunt create prin alocarea de capital sau de muncă, ci
prin inovare.
În conformitate cu Drucker (1993), există trei faze în dezvoltarea "economiei bazate pe
cunoaştere":
1. Revolutia industriala (1750 -1880), companiile au folosit cunoştinţele pentru a produce
instrumente şi produse;
2. Revoluţia de producţie (1880 -1956), companiile folosit cunoştinţele pentru
îmbunătăţirea proceselor de muncă;
3. Revoluţia de gestionare (după 1945), companiile folosesc cunoştinţele pentru a
îmbunătăţi cunoştinţele.

2. Capital intelectual definiţie

În anii 1990 a fost dezvoltat conceptul de capital intelectual, atunci când oamenii au
realizat că sunt două probleme în ceea ce priveşte evaluare si managementul
companieisi ca sunt doar două feţe ale aceleiaşi monede:
• ceea ce doriţi să gestionaţi trebuie sa măsurati;
• ceea ce se poate masura , ai putea gestiona.
Capitalul intelectual reprezintă fuziunea dintre aceste două curente de gândire (Roos et
al, 1997.).
Astăzi, economia (necorporale) se bazează pe capitalul intelectual şi materiile prime sunt
cunoştinţele şi informaţiile.
Pieţele de toate tipurile au nevoie de informaţii pentru a funcţiona. Investitorii trebuie să
ştie ce vânzătorii si care este preţul în comparaţie cu valoarea. Un cuplu de studii a
observat creşterea importanţa IC şi intangibile valoarea de 60-75% în valoare corporative
(Lev, 2000). Pe de altă parte, managementul capitalului intelectual sa dovedit a fi
semnificative pentru successul pe lung-term al firmelor. Firmele ce administreaza IC lor ,
depasesc alte societăţi (Brennan, Connell, 2000).
Capitalul intelectual al unei organizaţii este formată de către capitalul uman (know-how-
ul angajaţilor săi) şi de " capital sau structural (organizare şi proprietate intelectuala)"
(Encyclopedie de la Gestion et du management, 1999, p. 110).
Analizând această definiţie putem vedea că punctul central al teoriei capitalului
intelectual este dat de o nouă abordare, care consideră cunoaştere (umane sau a
organizationala)ca o resursă specifică, chiar şi ca un capital, cu toate consecinţele
aferente, pentru individ sau pentru firma. Marshall, de exemplu (citat de Nahapiet, 1998,
p. 245), consideră că "capital constă într-o mare parte de cunoştinţe şi de organizare ...
Cunoaşterea este cel mai puternic motor de producţie ", aceasta fiind, de fapt, punctul
economiştilor de vedere pe această temă. Stiinţa managementului a adus, ulterior,
contributii multor subiecte (Stewart, Kogut & Zander, Nonaka si Takeuchi, Spender etc).
Apariţia şi dezvoltarea rapidă a conceptului de capital intelectual, de asemenea, au
atins, în modul cel mai pragmatic, domeniile de contabilitate şi finanţe.
Prin urmare, este o adevărată provocare pentru a măsura şi valorifica capitalului
intelectual al unei firme, în special datorită faptului că raportarea financiară nu a
dezvoltat încă un set de instrumente precise în scopul de a le divulga beneficiarilor săi.
"Noi recunoaştem cu uşurinţă importanţa chestiunilor imaterial, dar în acelaşi timp, am
omis să depunem eforturile justificate de importanţa lor "(du Montcel, 1997, p. 1722),
referindu-se la această măsură de contabilitate, recunoaştere, divulgare si normalizare.
Conceptul are o importanţă strategică pentru evaluarea afacerilor, iar specialiştii sunt
în căutarea de mijloace practice de evaluare în mod corespunzător acest element-cheie
pentru firma, mai ales în contextul economic actual, caracterizat printr-un număr tot mai
mare de fuziuni si achizitii (cu două grupe principale, consecinţe - stabilirea valorii de
afaceri şi de stabilire a strategiei posttranzactie a firmei). Guillard şi Roussel consideră că
pierderea mare de titluri HP-Compaq după anul 2001 (o pierdere de valoare de 7,6%,
într-un context de creştere pentru piaţa) se datorează pentru gestionarea
necorespunzătoare a capitalului intelectual şi mai ales a capitalului uman, după fuziunea
gigantica din'99 (Guillard, Roussel, 2005, p. 401).

3. Structura de intelectual capital

Rădăcinile conceptul de capital intelectual sunt profunde. Economistul John Keneth
Galbraith a dezvoltat termenul de "Capital intelectual" în 1969 şi Peter Drucker a vorbit
despre "lucratorii cunoasterii".
"Capitalul intelectual este material intelectual - cunostinte, informatii, proprietate
intelectuala, experienta - care pot fi utilizate pentru a crea bogăţie" (Stewart, 1997).
Capitalul intelectual al unei organizaţii este formatde către capitalul uman (know-how-ul
angajaţilor săi) şi de capital său structural (organizare şi proprietate intelectuală).
Principalele componente ale capitalului intelectual sunt capitalul uman (care este
potenţialul valorii necorporale a companiei) şi activele intelectuale şi proprietăţi.
necorporale. Capitalul uman este reşedinţa cunoaşterii în capul angajaţilor, care este
relevant pentru scopul organizaţiei. Un management bun de capital uman ar putea crea
valoare intangibila pentru companie.

Capitalul intelectual şi componentele sale majore

Potențiala valoare Valoarea necorporală

necorporală
Capital uman Activitatea intelectuală
 Experiență - Programe - Metodologii
 ști-cum - Invenții - Documente
 abilități - Baze de - Desene, design
 creativitate bate
Proprietate intelectuală
- Brevete, dreptul de autor
- Mărci, secretele comerciale

În contextul de evaluarii afacerii, este important să înţelegem valoarea intregii

companii ca o suma a tuturor activelor (corporale şi necorporale). În acest context, am
putea clasifica activele companiei în:
a) activele generale
Aceasta clasa include lucruri care nu sunt în general diferenţiabile, cum ar fi
terenuri şi clădiri, alte active fixe (maşini, utilaje şi echipamente), în numerar, creanţele,
stocurile etc
b) active unice
Reprezintă un set unic de active. Nici o altă companie nu a stabilit exact aptitudini,
abilităţi, cunoştinţe, inovaţii, brevete, mărci comerciale, drepturi de autor sau procese
secrete. Aceste active nu sunt numai unice, ci sunt, de asemenea, greu de duplicat. În
cazul în care o altă firmă a dorit să le dupliciteze ar fi nevoie de o cantitate considerabilă
de timp şi resurse pentru a face acest lucru.
c) activele diferenţiabile
Această clasă de active, nu este de multe ori unica. Acesta include active, cum ar fi
de fabricaţie şi distribuţie, care în timp ce sunt similare cu cele găsite în firmele
concurente sunt diferite în anumite privinţe de cele ale concurenţilor. De exemplu, deşi
toate companiile din industria oțelului au facilităţi de fabricatie, nu există două care să
fie la fel. Acestea diferă în mărime, formă, complexitate, rată de producţie, structura
costurilor.
În figura 1 se prezintă valoarea de piaţă a companiei între valoarea de lichidare a
activelor generice şi valoarea de piaţă a activelor generice plus valoarea activelor
necorporale de piaţă.

ACTIVE UNICE ACTIVE DIFERENȚIABILE

(componente)

Facilităţi de
Capital producţie /
Imobiliză
uman De distribuţie
ri
şi capacitătea Valoa
necorpor
rea de piata de vânzare
ale a
companiei

CAPITALUL STRUCTURAT

Figura 1. Structura activelor companiei

În contextul economic actual rolul managementului este de a crea o valoare companiei
peste valoarea activelor generice. Astăzi succesul companiei depinde de capacitatea
manageriala de a schimba capitalul uman (valoarea potenţială) în active necorporale ale
companiei (cum ar fi ca marca, brevete, secrete comerciale, drepturi de autor etc.)

4. Capital intelectual de evaluare.

Companiile româneşti listate
Valoarea necorporala - studiu de caz

Evaluare intelectuală de capital este o problemă nouă şi provocatoare în ultimele

două decenii. Astăzi investiţiile în active intelectuale sunt mai profitabile decât investiţii
în active fizice şi financiare. Bazat pe Lev (2000) investiţiile în active intelectuale
reprezintă un profit de 10,5% în comparaţie cu 7% profit din investiţiile în schimbul
activelor fizice sau 4,5% în active financiare.
12
10
8
6
4
2
0
Active Active Active
financiare corporale intelectuale

Sursa: Lev Baruch, New York University.

Notă: randamentul investiţiilor în active financiare este bazat pe randamentul mediu de
10 ani pe bonurile de trezorerie americane; randament al investiţiilor în active fizice se
bazează pe rentabilitatea medie ROE pentru toate companiile cu activele fizice şi stocuri;
randamentul investiţiilor în active intelectuale se bazează pe o medie ROE pentru
software computerizat şi industria biotehnologiei .

Figura 2. Medie după declaraţiilor fiscale pe financiare, activelor fizice şi intelectuale

 În conformitate cu punctul de vedere al lui Petty şi Guthrie (2000), nu există un
model general acceptat teoretic pentru înţelegerea şi IC măsură. Pe ultimii 25 de ani mai
multe modele au fost dezvoltate:

Valoarea economică adăugată (EVATM)

Metoda EVA de masurare a valorilor isi are bazele sale în contabilitatea traditionala .
Definita de Stern Stewart, EVA este diferenţa dintre venitul societăţii net de exploatare
după impozitare şi costul capitalului investit (capital plus datorie). Scopul în calcul EVA
este de a ajunge la câştiguri care sunt aproape de numerar şi să compare cu
randamentul din capitalul investit.
EVA nu este un concept foarte nou deoarece este un termen economic legate cu
conceptele de venit şi capital. În 1890 economistul Alfred Marshall a definit profitul
economic ca fiind egal cu câştigurile nete totale minus dobânda asupra capitalului
investit, la rata actuală.

Valoarea adăugată de piaţă (MVA)

Metoda MVA, similar cu EVA derivă din conceptul de Alfred Marshall "profit
economic". MVA este diferenţa dintre valoarea de piaţă reală a companiei (investit
capital) şi valoarea actuală a capitalului investit. Cu alte cuvinte, MVA este diferenţa
dintre "cash out", sau ceea ce investitorii ar putea obţine prin vânzarea la condiţiile
actuale ale firmei şi de piaţă, şi "cash in", sau cu ceea ce investitorii au contribuit peste
ani de la începutul firmei.

Raportul Q a lui Tobin

Raportul numit Q sau q aceasta este valoarea de piaţă a capitalului investit în
raport cu costul de înlocuire a activelor (Tobin, 1969). Economist Tobin,
câştigător al Premiului Nobel, a dezvoltat-o ca o măsură pentru a ajuta la
prezicerea independentei de factori macroeconomici, cum ar fi rata dobânzii de
investiţii.
Raportul lui Tobin Q nu a fost dezvoltat ca o măsură de capital intelectual, dar
fostul presedinte al Rezervei Federale, Alan Greenspan, a observat că Q şi piaţă
ratelor contabile reflectă valoarea investiţiilor în tehnologie şi capital uman
(Stewart, 1997). Norton si Kaplan lui Balance Score Card (BSC), BSC a fost creat
de Robert Kaplan si David Norton pentru a ajuta managerii sa transforme
strategia organizaţiei într-un set fiabil de performanțe. Acest lucru va oferi cadrul
pentru măsurarea sistemului de management strategic. BSC a fost elaborat
luând în considerare abilitatea companiei de a-și mobiliza şi de a dezvolta
activele sale intangibile.
BSC sugerează o vedere a firmei din patru perspective: Client, financiar,
Procesul intern de afaceri şi învăţare plus creştere (Kaplan si Norton, 1996).

Skandia IC Navigator
Navigatorul IC a fost dezvoltat de Edvinsson şi Malone într-o firmă de servicii
financiare suedeze numită Skandia (Edvinsson, Malone, 1997). Prezumţia în
această metodă a fost faptul că diferenţa dintre piaţă şi valoarea contabilă a
societăţii reprezintă valoarea capitalului intelectual. Conceptul în Skandia IC
Navigator a fost faptul că valoarea de piaţă a unei companii este egal cu capitalul
financiar plus capitalul intelectual.
Valoare de piaţă de capital = capital financiar + intelectual
Valoare de piaţă = Capitalul financiar + (capital uman + Capital
structural)

Monitorul activelor necorporale ale lui Sveiby (SIAM)

Sveiby consideră că situaţiile financiare nu sunt o bună măsură a averii unei
companii şi cea mai mare parte a valorii unei firme este în " invizibilitatea
activelor bazate pe cunoaştere".
În conformitate cu Sveiby, valoarea de piaţă a unei companii este formată din
capitaluri proprii vizibile şi trei tipuri de active necorporale (Sveiby, 1997).
Capitalurile proprii vizibile sunt reprezentate de valoarea contabilă a activelor şi
activele necorporale cum ar fi:

• structura externă: branduri, relaţiile cu clienții

• capital de cunoştinţe: structura internă cu sistemul de management,
structura juridică, R & D, software etc;
• capital de cunoştinţe: competenţele individuale cu educaţia şi experienţa
oamenilor din firmă.
•
Metodologia Brooking
Brooking (1998) a dezvoltat un model ce ia în considerare valoarea IC
aparţinând unei companii. În conformitate cu punctul de vedere Brooking
componentele capitalului intelectual sunt:
• activele pe piaţă: branduri, canal de distribuţie, relaţiea cu clienţii;
• proprietatea intelectuală: drepturi de autor, brevetele, secretele
comerciale, etc;
• activele umane centrate: educaţie şi munca legată de cunoştinţe și
competenţe;
• activele de infrastructura: managementul proceselor, crearea de reţele,
sistem informaţional.
MVA, EVA şi raportul Tobin Q nu măsoară în mod direct IC, au fost reacţie la faptul
că valoarea contabilă a activelor firmei a fost lipsită de informaţii valoroase.
Pentru scopul nostru de cercetare vom calcula raportul Tobin Q şi de asemenea,
diferenţa dintre valoarea de piaţă şi valoarea activelor (similar cu metodologia
MVATM).
Pentru analiza valoarii intangibile a companiilor româneşti listate am considerat
un eşantion cu 14 companii romanesti . Există destule firme româneşti, cu
următoarele cifre ilustrative pentru perioada 2004-2005:

Indicator 2004 2005 %

Total active 8,716 13,175 51,2%
Total capitaluri
4,165 5,910 41,9%
proprii
Venituri din
3,074 4,034 31,2%
exploatare
 Profitul inainte de
82 770 841,6%
impozitare
Valoarea de piata
5,604 11,003 94,9%
(capitalizare)

Notă: valori exprimate în euro pe baza cursului de schimb mediu (indicatori de

debit) şi valoarea cursului de schimb la sfârşitul anului (indicatori de stoc)

Cercetarea noastră urmărește două mari obiective:

1. Dacă valoarea contabilă a activelor necorporale este importantă luând în
considerare rapoartele financiare pentru companiile eşantion;
2. Dacă valoarea necorporală este importantă sau în cazul în care valoarea de
piaţă depăşeşte valoarea contabilă netă a activelor (Tobin Q raport).
Având în vedere prima chestiune observăm că importanţa valorii contabile a
activelor necorporale a fost foarte scăzută şi cu o tendinţă de scădere: de la
0,4%, valoarea activelor necorporale în 2004 la 0,2% în 2005.

Indicatori 2004 2005 %

1. Valoarea contabilă necorporală (cifre eşantion),
135 32 -76,3%
mil.euro
2. Necorporale / Total active valoare 0,4% 0,2% -50,0%
3. Valoarea totala a pietei de capital (capitalizare) 11,00
5,604 94,9%
3
4. Activul net (valoarea contabilă) 4,256 5,810 36,5%
5. Valoarea indicată necorporală (care nu sunt
1,348 5,193 274,0%
înregistrate în bilanţ)
6. Indicarea valoarii necorporale / valoare de piaţă de
47% 47% 91,8%
capital
7. Tobin Q (valoare de piaţă / valoarea activelor) 1,33 1,89 42,8%

Având în vedere companiile din eşantion am observat o scădere în valoarea

contabilă a imobilizărilor necorporale 135 - 32 mil.. Euro. Valoarea maximă a
acestui raport este de 2,9% în cazul BRD Company care a achizitionat software-ul
băncii în 2004. După aceea, din cauza amortizării, valoarea intangibilă a BRD-ului
a scăzut de la 340 mil. RON (2004) la aproximativ 30 mil. RON (2005). Valoarea
minimă a acestui raport este de 0% în cazul SIF Oltenia în 2004. Este evident din
acest caz că din punct de vedere contabil companiile romanesti listate au o
valoare necorporală mică. Noi considerăm acest lucru se datorează creării de
valoare internă necorporală, şi în acest caz, în conformitate cu IAS 38 - activele
necorporale, societatea nu va înregistra valoarea necorporală.

A doua întrebare a fost legată de existenţa unor valori intangibile în valoarea

totală de piaţă a companiilor. Estimăm valoarea de piaţă a capitalului propriu ca
preţul mediu multiplicat cu numărul de acţiuni emise de societate şi după vom
deduce valoarea contabilă a activelor nete. Diferenţa reprezintă valoarea
indicată necorporală ce nu este înregistrată în bilanţ. Având în vedere datele din
eşantion avem următoarele concluzii:
- Valoarea de piaţă a capitalurilor proprii (14 companii), în creştere cu 95% în
2004-2005, de la 5.604 mil. lei. Euro la 11,013 mil. lei. Euro;
- Valoarea contabilă a activelor (cele mai multe dintre ele active corporale), în
creştere cu 37% în 2004-2005, de la 4,256 mil. Euro la 5,810 mil. Euro;
- Valoarea indicată necorporală reprezintă diferenţa dintre valoarea totală de
piaţă de capital şi valoarea contabilă a activelor nete ce a înregistrat o creştere
mare de la 1348 mil. Euro în 2004 la 5,193 milioane. Euro în 2005;
- Valoarea medie a indicat o creştere de până la 24% la 47% din valoarea de pe
piaţa de capital.

Cifrele din tabelul 3 ne-au ajutor să observăm creşterea decalajului dintre

valoarea de piaţă a capitalurilor proprii şi valoarea netă a activelor în cazul
Companiilor româneşti listate. Aceasta este o tendinţă de creştere, ce explică
importanţa valorii necorporale în apropiere de valoarea raportată pentru alte
pieţe de dezvoltate (valoarea medie necorporală este de 60-75%, în conformitate
cu Lev 2002).
Pe de altă parte, există o cantitate mică de valoare necorporală înregistrată
în rapoartele financiare. Noi considerăm că este din cauza pieţei nedezvoltate din
punct de vedere al fuziunilor şi operaţiunilor de achiziţii. În conformitate cu IAS 38
– Imobilizările necorporale şi IFRS 3 - Combinaţie de afaceri atunci când activele
necorporale au fost create ar putea fi înregistrate numai atunci când sunt
confirmate printr-o tranzacţie (fuziune sau achiziţie).

5. Concluzii. Mai multe de cercetat

În noua competiţie economică , activele cunoscute oferă un avantaj
competitiv durabil. Măsurarea este fundamentală pentru a sprijini deciziile de
gestionare a investiţiilor şi decizia de alocare a investitorului cu privire la
valoarea faţă de preţ.
În cercetarea noastră am considerat un grup de 14 companii româneşti şi am
încercat să înţeleagem importanţa valoarii intangibile în valoarea totală de piaţă
a capitalurilor proprii.
Din punct de vedere contabil importanţa activelor necorporale este foarte mică
(doar 0,2% a activelor necorporale, în valoarea totală a activelor în anul 2005).
Din probele pe piaţă există un decalaj important între valoarea de piaţă a
capitalurilor proprii şi importanta valoarii intangibile. Bazândune pe eşantionul
noastre valoarea intangibile în totalul valorii de piaţă este aproape de cifrele
raportate în studiile de cercetare diferite pentru ţările dezvoltate (47% în 2005,
pentru companiile româneşti faţă de 60-75% in economiile dezvoltate).
Importanța tendinţei de crescândă a resurselor intangibile este evidentă.
Comunitatea capitalul intelectual şi, de asemenea, a comunităţii financiare şi de
contabilitate sunt mişcări care pot explora acest teritoriu neexplorat. Posibila
suplimentare de capital intelectual de cercetare: măsurarea valorii de capitalul
intelectual, a descrie si explicarea succesului companiei din perspectiva IC,
metode de a diagnostica problemele firmelor utilizând perspectiva IC, etc.