IV.

IDENTIFICAREA PERSOAN EI FIZICE

1

1. Consideraţii generale a) Definiţie Prin „identificarea persoanei fizice” înţelegem individualizarea omului în raporturile juridice civile. b) Necesitatea identificării persoanei fizice Identificarea omului este o necesitate generală şi permanentă. Este o necesitate pentru că individualizarea omului se realizează în toate raporturile juridice la care participă, adică în toate ramurile de drept. Este, însă, şi o necesitate întrucât omul, de la naştere până la moarte, participă continuu la cele mai diferite raporturi civile (şi nu numai civile). Mai trebuie subliniat că necesitatea identificării persoanei fizice este atât de ordin general, cât şi de ordin personal. Necesitatea individualizării este de ordin , , în sensul că societatea însăşi are interesul ca fiecare component al ei să poată fi identificat în multiplele raporturi juridice la care participă. Totodată, această nevoie este şi de ordin sau pentru că fiecare om, în calitatea sa de participant la diversitatea raporturilor de drept, este direct interesat să se poată individualiza în aceste raporturi. c) Enumerarea principalelor mijloace de identificare În dreptul civil român, principalele mijloace de identificare – numite şi atribute de identificare – ale persoanei fizice sunt: numele, domiciliul şi starea civilă. 2. Numele
A. Noţiune şi caractere juridice

a) Noţiune Doctrina defineşte, în general, numele ca fiind cuvântul ori cuvintele care individualizează persoana fizică în societate. Deşi exactă, în fond, o asemenea definiţie prezintă neajunsul de a nu releva calitatea esenţială a numelui de a fi un drept personal nepatrimonial din categoria atributelor de identificare. 1 De aceea, pe bună dreptate, Gh. Beleiu defineşte numele ca . Această definiţie ţine seama de dispoziţia, de principiu, a art. 12 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954: „ ” (s.n.). b) Structură Structura – legală – a numelui este stabilită de art. 12 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954, 2 astfel: „Numele cuprinde şi ” (s.n.). c) Conţinutu l dreptului la nume

A se vedea Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă. „Numele de familie” mai este desemnat şi prin formula „nume patronimic”, iar „prenumele” se mai exprimă şi în expresia „nume de botez”.
2

1

– . în principiu. 31/1954. numele de familie este transmis – prin filiaţie. (1). „ ” (s. În esenţă. condiţiile dobândirii. persoana fizică nu poate renunţa la nume. el nu poate fi exercitat.). în funcţie de situaţia juridică în care se găseşte copilul la naştere.n. fără îndreptăţire. şi dreptul la nume este un drept absolut. el nu se pierde –. 2) dreptul de a cere îndepărtarea greşelilor de scriere a numelui în orice acte (precum actele de stare civilă ori actele de identitate). el nu poate fi dobândit decât în condiţiile legii. ascultând pe părinţi. prin excepţie. acesta este un caracter specific al numelui şi este exprimat în ideea următoare: deşi este alcătuit din numele de familie şi prenume. „Numele de familie se dobândeşte prin efectul filiaţiei (…). o dată cu naşterea copilului. din prevederile art. în condiţiile prevăzute de Codul familiei”. 2 alin. acest caracter rezultă. (1) din Decretul nr. totuşi. ale modificării ori ale schimbării numelui se pot stabili numai prin lege. decât personal. – . 12 alin. – . 3) dreptul de a se opune la folosirea. Dacă părinţii nu au un nume de familie comun. 31/1954. 12 din Decretul nr. trebuie admis că prerogativele care-l alcătuiesc sunt: 1) dreptul de a purta numele. 3 975/1968 cu privire la nume şi în art. dreptul la nume este imprescriptibil. iar nu prin reprezentare. în condiţiile legii. de către titular. adopţie – se remarcă faptul că titularul dreptului nu este lipsit de acesta. numele este strâns legat de persoana omului. după cum nu-l poate nici „vinde” ori „dona”. adică înstrăina. – .nepatrimonial. Potrivit art. acestea – împreună – individualizează persoană fizică. căsătorie. care să enumere componentele dreptului la nume. numele copilului se va stabili prin învoiala părinţilor şi se va declara. Numele de familie a) Stabilirea (dobândirea) numelui de familie Stabilirea numelui de familie este reglementată în art. d) Caracterele juridice ale numelui Caracterele juridice ale numelui sunt impuse de natura acestuia de a fi un drept personal. copilul va lua numele de familie al unuia dintre ei ori numele lor reunite. prevede: „Copilul din căsătorie ia numele de familie comun al părinţilor”. toţi oamenii au dreptul la nume. – . şi anume: Art. fam. 62 C. acest caracter rezultă din art. autoritatea tutelară de la domiciliul copilului va hotărî. chiar în cazurile în care. în cazul numelui minorului este admisă reprezentarea în procedura schimbării pe cale administrativă. – . B. dacă acel copil va purta numele unuia dintre ei sau numele lor reunite”. În lipsa unei asemenea învoieli. Caracterele sus enunţate vor rezulta şi din dezvoltările ce urmează cu privire la numele de familie şi prenume. atât – oricât ar dura neexercitarea lui. neîndoielnic. În acest caz. numele se caracterizează prin: – . a acelui nume de către altcineva. la serviciul de stare civilă. 3 . (1) din Decretul nr. rezultă că trebuie distinse . cât şi – oricât s-ar folosi un nume. Din dispoziţiile legale sus menţionate. 62 şi 64 din Codul familiei. 2 alin. ca toate drepturile personale-nepatrimoniale.Chiar în lipsa unor prevederi. adică de a-l folosi.

78 alin. 62 alin. (2) şi (4). 4 5 numelui de familie se manifestă şi în ceea ce priveşte 12 alin. fam. el îşi schimbă starea civilă.. cu filiaţia stabilită faţă de mamă. (ipoteza de mai sus). pot fi grupate astfel: – În cazul în care copilul găsit – căruia i s-a stabilit numele de familie prin decizia primăriei – îşi stabileşte filiaţia măcar faţă de unul dintre părinţi. de către primăria locului unde a fost găsit copilul. Numele de familie a unui asemenea copil se stabileşte pe cale . – (de regulă. copilul trebuie să ia numele de familie al mamei din momentul naşterii. – . Potrivit art. copilul se va afla în una din situaţiile examinate la „stabilirea numelui de familie”. (2)”. 2) dacă. prevede: „În cazul în care filiaţia a fost stabilită ulterior şi faţă de celălalt părinte. (3) din Decretul nr. (1) şi (3) ale art. 64 C. – . În cazul în care filiaţia a fost stabilită ulterior şi faţă de celălalt părinte. art. 64 alin. alin. În acest sens. – . aceasta înseamnă că. 64 reglementează ipoteza de a numelui de familie. 2 alin. în cazul acestui fel de adopţie. devine aplicabil art. născut din părinţi necunoscuţi. fam. după caz. numele de familie al adoptatului se modifică. deoarece copilul a devenit din afara căsătoriei. îşi va găsi aplicaţie regula corespunzătoare situaţiei în care se află copilul. De observat că numai alin.n.. Schimbările de stare civilă. Aşa cum s-a statuat în practică: 1) când mama copilului nu are nume de familie comun cu al soţului tăgăduitor. (2) C. 64 alin. se aplică dispoziţiile art. (1). a municipiului sau a sectorului municipiului Bucureşti în raza căreia a fost găsit copilul”. a oraşului. b) Modificarea numelui de familie 4 Modificarea numelui de familie este determinată – generic – de schimbări intervenite în starea civilă a persoanei. lui. faţă de tată) Art. fam. se stabilesc prin decizie. 975/1968 dispune: „Numele de familie şi prenumele copilului găsit. se aplică prevederile art. . în consecinţă. (2) C. care determină ori pot determina modificarea numelui de familie. În cazul în care copilul a fost recunoscut în acelaşi timp de ambii părinţi. (3) C. după tăgăduirea paternităţii. Art. fam. 64 alin. soluţia aceasta se întemeiază pe aplicarea art.Art. de primăria comunei. dispune: „Copilul din afara căsătoriei dobândeşte numele de familie al aceluia dintre părinţi faţă de care filiaţia a fost mai întâi stabilită. final din Decretul nr. Într-o astfel de ipoteză.). (2) reglementând un caz de a numelui de familie. devenind copil „din căsătorie” ori „din afara căsătoriei”. fam. ” (s. instanţa judecătorească va putea da încuviinţarea copilului să poarte numele acestuia din urmă. (1) C.n. 51/1954: „ ” (s. 79 alin. se stabileşte paternitatea faţă de un alt bărbat.).

27 C. în faţa delegatului de stare civilă. 25/1997 cu privire la regimul juridic al adopţiei. Cererea se depune la primăria de domiciliu. fam. fiecare dintre foştii soţi va purta numele ce avea înainte de căsătorie”. soţii se pot învoi ca soţul care. pe de altă parte – este permisă doar adopţia cu efecte depline de filiaţie firească din legislaţia anterioară. orice persoană poate face la cererea de schimbare a numelui. copia deciziei de aprobare a autorităţii tutelare (dacă e cazul). doctrina şi jurisprudenţa admit că adoptatul redobândeşte numele avut înainte de adopţie. să ia numele unuia sau al altuia dintre ei sau numele lor reunite”. prin grija şi pe cheltuiala solicitantului. nulitatea căsătoriei va conduce. fără a exista posibilitatea păstrării lui. la reluarea numelui dinaintea căsătoriei. . în căsătoria subsecventă. 27. În prezent. Prin „schimbarea numelui de familie pe cale administrativă” se înţelege înlocuirea numelui de familie cu un alt nume de familie. Procedura schimbării numelui de familie (ca şi a prenumelui) pe cale administrativă se declanşează printr-o în acest sens. Instanţa. întotdeauna. aprobată prin Legea nr. 40 C. de Codul familiei (Capitolul II. renunţându-se la adopţia cu efecte restrânse – care nu aducea atingere legăturii de rudenie nefirească dintre adoptat şi descendenţii săi. Ea trebuie motivată şi însoţită de următoarele acte: copii legalizate de pe certificatele de atare civilă. astfel: „La desfacerea căsătoriei prin divorţ. actul ce conţine consimţământul celuilalt soţ. să poarte acest nume şi după desfacerea căsătoriei. 5 Adopţia este reglementată.– . – . poate să încuviinţeze acest drept. Soţii pot să-şi păstreze numele lor dinaintea căsătoriei. art. pentru motive temeinice. Soarta numelui de familie în caz de divorţ este prevăzută de art. viitorii soţi vor declara. prin decizie administrativă. chiar în lipsa unei învoieli între soţi. Instanţa judecătorească va lua act de această învoială prin hotărârea de divorţ. c) Schimbarea numelui de familie Condiţiile şi procedura schimbării numelui de familie pe cale administrativă sunt stabilite de Decretul nr. care se depune la aceeaşi primărie. pe de o parte. Pentru această ipoteză. – . În termen de 30 de zile de la publicare. fără a putea interveni învoiala ori încuviinţarea instanţei. prevede: „La încheierea căsătoriei. În lipsa unui text expres pentru această ipoteză. Aceasta înseamnă că soţul supravieţuitor este în drept să poarte acel nume de familie. în „Monitorul Oficial al României”. 975/1968 cu privire la nume. 66-85) şi de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. se admite că moartea nu produce nici un efect asupra numelui de familie al soţului supravieţuitor care a luat numele de familie al soţului decedat. ca la „desfacerea” adopţiei. ca nume de familie comun. putându-l chiar da. art. Pentru această ipoteză nu există un text legal expres. a existat o controversă în doctrină. în extras. 87/1998. şi părinţii fireşti şi rudele acestora. fam. în prezent. numele pe care s-au învoit să-l poarte în căsătorie. – . determinată de lipsa unui text expres. la cerere. – . potrivit art. a purtat în timpul căsătoriei numele de familie al celuilalt soţ. Dacă nu a intervenit o învoială sau dacă instanţa nu a dat încuviinţarea. Cererea de schimbarea numelui se publică. Precizăm că. Pentru această ipoteză. În lumina principiilor efectului nulităţii.

pe marginea actului de naştere (art.P. prin menţiune. Stabilirea prenumelui copilului găsit din părinţi necunoscuţi se face în aceleaşi condiţii ca şi stabilirea numelui de familie. împreună cu actele însoţitoare şi opoziţiile (dacă sunt). se înaintează. pentru motive temeinice. ca urmare a schimbărilor în starea civilă. solicitantul va purta numai numele obţinut prin decizie. nici cu porecla.G. Dar prenumele este supus schimbării pe cale administrativă. în special. va da o . . personalitate şi universalitate. de admitere sau de a cererii. Persoana fizică are asupra prenumelui un care are acelaşi conţinut ca şi dreptul subiectiv asupra numelui de familie. d) Schimbarea prenumelui pe cale administrativă Spre deosebire de „numele de familie”.975/1968 prevede că cetăţenii români pot obţine. C. Decizia de schimbare a numelui se înscrie. nu se confundă nici cu pseudonimul şi.n. Competenţa soluţionării cererii aparţine acestui organ (I. cu atât mai mult. în termen de 60 de zile de la primirea dosarului” (s. în general. 975/1968. Prenumele a) Noţiune Prenumele este acea parte a numelui care .Cererea de schimbare a numelui de familie. Pseudonimul formează obiectul dreptului subiectiv la pseudonim. (2) din Decretul nr. Regimul juridic al schimbării pe cale administrativă a numelui de familie se aplică şi schimbării prenumelui. Pseudonimul şi porecla Numele. 12. prenumele distinge o persoană faţă de alte persoane cu acelaşi nume de familie. în sensurile arătate mai sus. pe baza declaraţiei de naştere făcută de cel care declară naşterea”. mai ales. Inspectoratului General al Poliţiei. respectiv: opozabilitate . inalienabilitate. Potrivit art. imprescriptibilitate. „schimbarea numelui de familie şi a prenumelui sau numai a unuia dintre acestea”. b) Caractere Prenumele are aceleaşi caractere juridice ca şi numele de familie. „Prenumele se stabileşte la data înregistrării naşterii. D. sau cu certificatul eliberat pe baza acestei decizii. Art. prenumele nu este supus unor asemenea modificări. printr-un cuvânt ori o grupare de cuvinte. „Inspectoratul General al Poliţiei. 4 din Decretul nr. după caz. dreptul la pseudonim este consacrat de: . c) Stabilirea prenumelui Potrivit art. de către primărie. Totodată. . dar din familii diferite. pseudonimul individualizează persoana fizică în societate. 15). de la această dată. a) Pseudonimul Ca şi numele. verificând dacă sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de lege şi apreciind temeinicia cererii. precum şi a opoziţiilor făcute. din cadrul Ministerului de Interne.). 2 alin.). schimbării numelui . într-un anumit domeniu de activitate. care este supus „modificării”. Dovada schimbării numelui se face cu decizie de admitere a cererii.

artistică ori ştiinţifică urmând să apară. domiciliului se exprimă în ideea următoare: la un moment dat. locul deschiderii succesiunii este cel al ultimului domiciliu al defunctului. opera literară. sub numele sau pseudonimul acestuia). plata se face la domiciliul debitorului” (s. b) Importanţa domiciliului Dintre domeniile dreptului civil.n. prin formula „locuinţă statornică”. menţionăm: – . 31/1954 (alături de alte drepturi personale-nepatrimoniale. „Plata trebuie a se face în locul arătat în convenţie. pseudonimul nu este supus „stabilirii”. Spre deosebire de nume. ea nu formează obiectul unui drept subiectiv şi. dreptul la domiciliu este însoţit de caracterele juridice ale unui asemenea drept: opozabilitatea . se va face în locul în care se găsea obiectul obligaţiei în timpul contractării. carac tere şi feluri a) Noţiune Plecând de la prevederea art. În vorbirea obişnuită. 13 din Decretul nr. în care se învederează rolul domiciliului. şi anume .). 321/1956 privind dreptul de autor (care consacră dreptul de a fi recunoscut ca autor. potrivit art. „modificării” ori „schimbării pe cale administrativă”. 3 pct. – . nu se bucură nici de o protecţie legală. „Persoanele fizice care nu au cetăţenia română şi în România. în bătaie de joc) unei persoane.– art. 47 din Legea fondului funciar nr. . Noţiune. Art. imprescriptibilitate. numai una are valoarea juridică a domiciliului. Deşi porecla constă. cum este dreptul la nume). – . în privinţa lucrurilor certe şi determinate.). domiciliul se deosebeşte faţă de reşedinţa persoanei fizice. inalienabilitate. persoana fizică are (de drept comun sau legal). Prin acest caracter. importanţă. nu pot dobândi în proprietate terenuri de orice fel prin acte între vii” (s. Dacă o persoană fizică are mai multe locuinţe statornice.n. 1104 C. în consecinţă. c) Caracterele juridice ale domiciliului Fiind un drept personal-nepatrimonial. 31/1954.. 2 din Decretul nr. 31/1954.). pseudonimul se bucură de protecţia legală a drepturilor personale-nepatrimoniale. mai ales în legătură cu o trăsătură caracteristică a aspectului său exterior sau a activităţii sale. personalitate şi universalitate. astfel. precum şi persoanele juridice care nu au naţionalitate română şi sediul în România. aşa cum dispune art. într-un cuvânt ori o grupare de cuvinte. 18/1991. la alegerea autorului. ca şi pseudonimul. 3. porecla înseamnă supranume dat (de obicei. plata. – art. Dacă locul nu este arătat. 13 şi 14 din Decretul nr. 54 din Decretul nr. În orice alt caz. şi anume: şi . Fiind obiect al dreptului subiectiv corespunzător. La aceste caracter – generale şi comune – trebuie adăugate caracte-rele juridice specifice. civ. 13 din Decretul nr. Domiciliul A. 31/1954 desemnează acest caracter juridic specific. „Domiciliul persoanei fizice este acolo ” (s. potrivit art. b) Porecla Pseudonimul nu trebuie confundat cu porecla.n. caracterizează domiciliul de drept comun şi pe cel legal (iar nu şi domiciliul convenţional).

se folosesc două noţiuni juridice. 8 Acelaşi art. 17 din Legea nr. a cetăţeniei române şi a domiciliului titularului”. „Persoana care îşi schimbă domiciliul este obligată ca. în termen de 5 zile de la data obţinerii dovezii din care rezultă că are locuinţă asigurată. din punctul de vedere al soţilor. au competenţă teritorială”. Prin domiciliu legal se înţelege . domiciliul este de trei feluri: – domiciliul de drept comun (numit şi „voluntar”). când e vorba de mutarea unui soţ la celălalt. – are domiciliul legal la tutore. pentru înscrierea menţiunii în actul de identitate şi în fişa de evidenţă a 8 populaţiei” . ca pricinile privitoare la bunuri să fie judecate de alte instanţe decât acelea care. pe care o vom avea în vedere în cele ce urmează. – domiciliul convenţional (numit impropriu şi „ales”). 5/1971. după caz. ceea ce înseamnă casa pe care o locuieşte cineva. Pentru a se deosebi locuinţa statornică de cea temporară. Potrivit art. în spaţiu. „Părţile pot conveni. Reglementarea domiciliului convenţional se găseşte în Codul de procedură civilă şi în Codul civil. pr. în realitate. la: a) părinţii săi. contract de închiriere ori de subînchiriere. 31/1954 are în vedere. 17 prevede mijloacele de dovedire a locuinţei asigurate: actul de proprietate. 7 „Domiciliul” provine de la expresia latină „domun colere”. respectiv: şi . legea stabileşte acest domiciliu prin indicarea domiciliului persoanei care realizează ocrotirea. dovada se face prin declaraţia scrisă de primire în spaţiu. 19 C. însoţită de actul din care rezultă că persoana care face declaraţia este titularul spaţiului locativ. să se prezinte la organul poliţiei în circumscripţia căruia îşi stabileşte noul domiciliu. – are domiciliul legal la curatorul său în măsura în care acesta este în drept să-l reprezinte. . de mutarea părintelui la copil (ori invers). potrivit legii. Domiciliul legal se schimbă o dată cu schimbarea domiciliului de drept comun al persoanei care asigură ocrotirea celui cu domiciliul legal. 14-15 din Decretul nr. Potrivit art. vom defini acest fel de domiciliu ca fiind . civ. În fine.. b) părintele la care locuieşte statornic.domiciliului este caracterul ce decurge din funcţia socialjuridică a domiciliului. c) părintele care îl ocroteşte. domiciliul de drept comun. Ţinând seama că art. Prin se înţelege . „Cu actul de identitate se face dovada identităţii. – domiciliul legal. 6 În funcţie de teritoriul statului pe care se află. d) Felurile domiciliului 6 În funcţie de modul de stabilire . a persoanei. 5/1971. potrivit art. d) tutore. se poate distinge situaţia regulă – aceea a domiciliului conjugal – faţă de situaţia de excepţie – aceea a domiciliilor . Astfel. prin înscris sau prin declaraţie verbală în faţa instanţei. Mai concret: – are domiciliul legal. 7 Aceasta este principala clasificare a domiciliului . 3 din Legea nr. Generic. de a fi mijloc de individualizare. Persoanele fizice care au domiciliul legal sunt prevăzute în art. 31/1954. se distinge domiciliul în ţară faţă de domiciliul . 13 din Decretul nr.

Noţiune şi caractere juridice a) Noţiune Starea civilă este . d) persoanelor internate mai mult de 30 de zile pentru îngrijirea sănătăţii. văduv. rezultă că este acela al . 5/1971 precizează. . b) Importanţă Deşi legea civilă nu atribuie reşedinţei aceeaşi importanţă juridică ca şi domiciliului. b) persoanelor încadrate în muncă pe durată determinată ori pe timpul de încercare. ca şi în Legea nr. e) persoanelor care urmează o şcoală sau un curs. pentru a fi încadrate în muncă. categoriile de persoane cărora li se 10 poate acorda „viza de reşedinţă în altă localitate” . 11 Ca sumă a unor calităţi personale. 12 din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice. Ca şi numele şi domiciliul. 9 Ca drept personal-nepatrimonial. starea civilă cuprinde următoarele elemente: din căsătorie. starea civilă nu poate fi scindată. adoptat. Expresia sinonimă stării civile este aceea de al persoanei. Legea nr. în acelaşi timp. precum: dreptul constituţional. de a circula acolo liber şi ” (s. imprescriptibilitate. În principiu. pe durata anului şcolar sau a cursului. act care are rubrici speciale. (2). a persoanei fizice. 22 alin. calităţi care intră în conţinutul său. în spaţiu. personalitate şi universalitate. starea civilă este un drept personal-nepatrimonial. în alţi termeni. divorţat. în mod legal. prin indicarea locuinţei vremelnice ori temporare. (2) prevede: „Viza de reşedinţă în altă localitate se acordă: a) persoanelor încadrate în muncă pe durată nedeterminată. 4. b) Caracterele juridice ale stării civile Fiind un drept personal-nepatrimonial. . destinate reşedinţei. trebuie admis că reşedinţa poate fi dovedită şi cu alte mijloace de probă decât viza din actul de identitate. din afara căsătoriei. dreptul familiei etc.n. menit să individualizeze persoana fizică. astfel: „ care se află. Reşedinţa a) Noţiune 9 Reşedinţa este acel atribut de identificare. La aceste caractere – generale şi comune – trebuie adăugat un al stării civile care este sa. dreptul la reşedinţă este consacrat în art. dreptul administrativ. inalienabilitate. născut din părinţi necunoscuţi. care reglementează procedura stabilirii ori a schimbării reşedinţei. starea civilă este însoţită de caracterele juridice ale unui asemenea drept: opozabilitatea .). f) în alte cazuri temeinic justificate”. d) Dovada Reşedinţa se probează cu menţiunea înscrisă în actul de identificare. 10 Art. necăsătorit. căsătorit. pe teritoriul unui stat. după cum cer interesele persoanei fizice. Starea civilă A. 12 al Pactului (citat).B. în art. 5/1971. c) persoanelor delegate sau detaşate pe durată mai mare de 30 de zile. c) Stabilire Din art. totuşi este de menţionat că reşedinţa prezintă utilitate pentru alte ramuri de drept. 22 alin. Starea civilă este.

rudă sau afin cu cineva. bărbat ori femeie (sexul). născut într-o anumită localitate etc. . de o anumită vârstă.recăsătorit.

Al doilea exemplar se înaintează. Sunt acţiuni de acest fel: acţiunea în tăgăduirea paternităţii copilului din căsătorie. actul de căsătorie şi actul de deces. acţiunea în contestarea filiaţiei din căsătorie. 278/1960. Acţiunile de stare civilă Prin „acţiuni de stare civilă” se înţelege acele . în timpul călătoriei în afara graniţelor ţării.). în cazul în care naşterea. pretins reală. Necesitatea şi rolul înregistrărilor de stare civilă sunt relevate de art. – înregistrări sub forma . această formă este utilizată în trei situaţii: şi . acţiunea în stabilirea paternităţii copilului din afara căsătoriei (art. C. – . prefecturii jude-ţene. şi înlocuirea ei cu alta. pe o navă ori aeronavă. în timpul unei călătorii în interiorul ţării. următoarele organe: – . 1 din Decretul nr. . stabilirea filiaţiei faţă de tată (prin recunoaştere ori acţiune în justiţie). Primul exemplar al registrului se păstrează la primăria unde a fost întocmit. a) Felurile (categoriile) înregistrărilor de stare civilă Din dispoziţiile Decretului nr. care sunt primăriile comunale. orăşeneşti. cea din desfacerea adopţiei. spre păstrare. – . 12 Izvoarele de stare civilă sunt actele de stare civilă. formă utilizată în următoarele situaţii: stabilirea filiaţiei faţă de mamă (prin recunoaştere ori acţiune în justiţie). 34 din Decretul nr. căsătoria ori decesul are loc pe o navă în timpul unei călătorii în afara graniţelor ţării. pe registrele de stare civilă. După obiectul ori lor. fam).60 C. potrivit art.B.278/1960 privind actele de stare civilă rezultă că există ori de înregistrări de stare civilă: – înregistrări sub forma actelor de stare civilă. Înregistrările de stare civilă Prin „înregistrări de stare civilă” se înţeleg 12 . pentru naşterea ori decesul care are loc pe aeronavă. – este acea acţiune prin care se urmăreşte p schimbare. municipale şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti. în . doar pentru viitor. 278/1960 astfel: „Înregistrarea actelor şi a faptelor de stare civilă se face în interesul statului şi al apărării drepturilor personale ale cetăţenilor”. fam. acţiunea în anularea căsătoriei. în această categorie intră: acţiunea în stabilirea maternităţii (art. b) Organizarea înreg istrăr ilor de stare civilă se ţin. pretins generală. Sunt asemenea acţiuni cea de divorţ. – este acea acţiune prin care se urmăreşte înlăturarea unei stări civile. 52 C. în starea civilă a persoanei. – . a adopţiei şi a recunoaşterii de filiaţie. întocmindu-se în mod corespunzător: actul de naştere. divorţ. respectiv Primăriei municipiului Bucureşti . adopţie. acţiunile de stare civilă se împart în: – este acea acţiune prin care se urmăreşte obţinerea altei stări civile decât cea de la data intentării acţiunii. pentru naşterea ori decesul care ar avea loc în tren. acţiunea în contestarea recunoaşterii de maternitate şi de paternitate. schimbarea numelui pe cale administrativă.

adopţia. loc) şi sexul. Sunt : naşterea (dată. .Sunt : recunoaşterea de filiaţie. căsătoria. hotărârile judecătoreşti date în acţiunile de stare civilă.

având denumirile: . a recunoaşterii ori a hotărârii judecătoreşti de stabilire a filiaţiei. un constatator. precum şi . împreună cu actele doveditoare. c) Regulile înreg istrărilor de stare civilă Aceste reguli sunt prevăzute în Decretul nr. există pentru înregistrarea naşterii.278/1960. Potrivit art. 23 alin. deşi a fost făcută declaraţia” (s. actul de stare civilă este înscrisul doveditor – – al actului administrativ individual (care este tocmai înregistrarea de stare civilă – ). – sau unei înregistrări de stare civilă se poate face .n. (1) din Decretul nr. Concret. a schimbării pe cale administrativă a numelui. d) Anularea. – actul a fost întocmit şi . în scris sau verbal. rectificarea ori completarea actelor de stare civilă. făcută personal. – pe baza înregistrărilor din registrele de stare civilă se eliberează. – în caz de refuz. reconstituirii şi a întocmirii ulterioare a actelor de stare civilă este (iar nu judecătorească). special tipărite şi completate. care a exercitat public atribuţia de delegat de stare civilă. petiţionarul se poate plânge judecătoriei în circumscripţia căreia se află sediul primăriei. de căsătorie şi deces se va putea cere dacă: – registrele de stare civilă au fost sau pierdute. b) Natura juridică Actul de stare civilă are o natură juridică : . se va putea cere dacă : – registre de stare civilă. Actele de stare civilă a) Definiţia actelor de stare civilă Actele de stare civilă sunt . care dispune efectuarea de cercetări de către organele de poliţie. . D. această calitate. a decesului. lucrările care privesc cauza. şi . Întocmirea acestor acte.). „ . actele de stare civilă reprezintă o . a adopţiei. în condiţii derogatorii. mai ales sub aspectul valabilităţii şi al puterii lor doveditoare. întocmite în registrele de stare civilă” (s. se depun la primăria domiciliului petiţionarului. . aceştia sunt în drept să efectueze înregistrări de stare civilă privitoare la cetăţenii români aflaţi în străinătate. – înregistrările făcute de o persoană necompetentă. a divorţului. 278/1960 şi în actele normative date în aplicare. . 32 din Decretul nr. primăria va înainta. rămân valabile chiar dacă acea persoană nu avea. ca şi acestor certificate. astfel: „ actelor de naştere. sunt acte de stare civilă – – înscrisurile oficiale. Ca . a căsătoriei. c) Reconstituirea şi întocmirea ulterioară a actelor de stare civilă Cazurile de reconstituire şi de întocmire ulterioară.– . judecătoriei. – întocmirea actului din vina delegatului de stare civilă. Cererea.). în realitate. la cererea părţii. de îndată. cu toate consecinţele juridice care decurg din această calificare. certificatelor se eliberează numai în condiţiile legii. în cazurile prevăzute de lege. numai celui îndreptăţit. care va hotărî de urgenţă. sunt prevăzute de art.n. 31/1954. În caz de respingere a cererii. eliberate în condiţiile legii. sunt de reţinut următoarele: – înregistrările de stare civilă se fac pe baza unei . este consacrarea regulii .

e) Proba stării civile Art. Doctrina şi jurisprudenţa au precizat că anularea intervine: dacă înregistrarea a fost făcută de o persoană necompetentă (cu excepţia aplicării art. nedefinită de lege. eliberate în temeiul registrelor de stare civilă întocmite sau înscrise în registre” (s. dacă s-a înregistrat un act sau fapt de stare civilă care na avut loc. De reţinut că a anulării.n. 7 – ).278/1960. trebuie înţeleasă ca fiind sancţiunea nerespectării dispoziţiilor legale care reglementează condiţiile de valabilitate a actelor de stare civilă. . a rectificării ori a completării . 10 alin. actelor de stare civilă. . potrivit legii. (1) din Decretul nr. 31/1954 prevede: „ întocmite sau cu cele înscrise. în registrele de stare civilă.). la rubrica „numele tatălui” din actul de naştere s-a trecut alt nume (exemplu: numele concubinului în loc de numele soţului mamei copilului ori porecla acestuia). dacă înregistrarea nu s-a făcut în registrul de stare civilă. sau unei înregistrări în registrul de stare civilă . Tot în doctrină şi jurisprudenţă s-a precizat că rectificarea ori completarea poate interveni în caz de: neconcordanţă între cele două exemplare ale registrelor de stare civilă.Potrivit art. 22 din Decretul nr. într-un asemenea caz aplicându-se o procedură (îndreptarea neregulii făcându-se de chiar organul care a efectuat înregistrarea de stare civilă). şi actelor de stare civilă sunt căile juridice de înlăturare ori de îndreptare a erorilor strecurate în ele.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful