III.

CREŞTEREA OVINELOR ÎN SISTEM ECOLOGIC

Cum pot creşte

ovinele în sistem
ecologic ?

3.1 CE ESTE AGRICULTURA ECOLOGICĂ?

Agricultura ecologică urmăreşte obţinerea de alimente prin metode

de cultură care respectă mediul înconjurator, adică excluzând utilizarea
pesticidelor şi îngrăşămintelor chimice de sinteză.

Ce presupune agricultura ecologică?

reciclarea materiei organice naturale

rotaţia culturilor
respectarea bunăstării animalelor
respectarea unui echilibru între microorganismele care populează
solul

Ce metode şi tehnici sunt specifice agriculturii ecologice?

fertilizarea solului cu îngraşăminte organice (bălegar, îngrăşăminte

verzi şi composturi, îngrăşămintele chimice solubile fiind interzise);

25
 acoperirea solului (se asigură astfel protecţia împotriva uscării lui);
folosirea de îngrăşăminte minerale naturale (fosfaţi, praf de rocă,
calciu provenit din var, îngrăşăminte din alge marine);
rotaţia culturilor - în cicluri de 6 sau 12 ani (pentru a da şanse solului
să nu se deterioreze - monoculturile fiind interzise);
arături uşoare şi nu foarte adânci (15-18 cm, fără răsturnarea
brazdelor);
dezburuienare mecanică, manuală sau termică;
înlăturarea paraziţilor prin mijloace ecologice;

Care sunt principiile agriculturii ecologice?

produce alimente de înaltă calitate nutritivă

respectă şi protejează ecosistemele naturale şi diversitatea lor
genetică
promovează şi diversifică ciclurile ecologice în sânul sistemelor
agrare, respectând microorganismele, flora şi fauna solului
menţine şi ameliorează fertilitatea solului prin folosirea de
îngrăşăminte naturale (bălegar, îngrăşăminte verzi şi compost)
utilizează resurse naturale şi reînnoibile regionale
asigură pentru animalele din crescătorii condiţii pentru ca acestea să
îşi poată exterioriza comportamentul specific
menţine diversitatea genetică a sistemelor agrare
asigură pentru agricultori un câştig suficient şi un mediu de lucru
sănătos şi sigur
ţine cont de impactul tehnicilor de cultură asupra mediului şi asupra
oamenilor

3.2 CE FACE UN PRODUCATOR ÎN AGRICULTURA

ECOLOGICĂ?

Un agricultor „convenţional” poate deveni practicant al agriculturii

ecologice după o anumită perioadă tranzitorie, numită „conversie”.

26
 În această perioadă agricultorul trebuie să înceapă să aplice
principiile producţiei ecologice. Perioada de conversie este de doi ani,
înainte de semănat în cazul culturilor anuale şi de trei ani în cazul
culturilor perene, cu excepţia păşunilor.
Fertilitatea terenurilor utilizate în agricultura ecologică trebuie
menţinută şi îmbunătăţită prin introducerea în rotaţia culturilor a
plantelor leguminoase, a plantelor cu rădăcini profunde sau folosirirea
îngrăşământului verde. Agricultorii pot utiliza în egală măsură
încorporarea de substanţe ecologice în sol, sub formă de compost sau
nu, în conformitate cu principiile agriculturii ecologice. Pot fi utilizate
produse derivate provenind din fermele de animale (de ex. bălegarul de
curte) dacă acestea provin din unităţile de creştere a animalelor care
respectă regulile naţionale existente sau, în absenţa acestora, practicile
internaţionale recunoscute referitoare la producţia animalieră ecologică.
Bolile, dăunătorii şi buruienile vor fi combătute prin îmbinarea
următoarelor măsuri: alegerea de specii şi varietăţi tolerante sau
rezistente, un asolament corespunzător, procedee mecanice şi fizice de
combatere, protejarea entomofaunei utile prin asigurarea de condiţii
favorabile cum ar fi: garduri vii, locuri pentru cuibare, lansare de
prădători, arderea cu flacără a buruienilor.
Creşterea animalelelor reprezintă o parte integrantă a fermelor ce
practică agricultura ecologică.
Producţia animalieră trebuie să contribuie la echilibrul sistemelor de
producţie agricolă prin respectarea cerinţelor nutritive ale culturilor şi
prin îmbunătăţirea materiei organice a solului. În acest fel poate
contribui la stabilirea şi menţinerea interdependenţei sol-plantă, plantă-
animal şi animal-sol.
Creşterea animalelor în cadrul fermelor ecologice este o activitate
legată de pământ. Animalele trebuie să aibă acces la suprafeţe de
exerciţiu în aer liber, iar numărul acestora pe unitatea de suprafaţă,
trebuie limitat pentru asigurarea unui sistem integrat între producţia
animalieră şi producţia vegetală. În acest mod se reduce la minim orice
formă de poluare a solului, a apelor de suprafaţă şi a celor freatice.
Numărul de animale se stabileşte în funcţie de suprafaţa disponibilă, în

27
scopul evitării păşunatului intensiv şi eroziunii solului. Utilizarea
îngrăşămintelor naturale de la aceste animale nu trebuie să aibă efecte
poluante asupra mediului.
În fermele ecologice toate animalele trebuie crescute conform
regulilor stabilite în prezentele norme.
Animalele se duc la păşunat pe terenul comun cu următoarele
precizări:
pământul a fost tratat pe o perioadă de cel puţin 3 ani numai cu
produse specifice agriculturii ecologice;
numărul de animale pe hectar să corespundă încărcăturii maxime
echivalente a 170 kg N/ha/an;
orice produse animaliere provenite de la animalele care au fost
crescute conform principiilor agriculturii ecologice, nu vor fi
considerate ca făcând parte din producţia ecologică, dacă animalele
folosesc în comun aceeaşi păşune cu animalele care nu sunt
crescute în conformitate cu prevederile agriculturii ecologice.

Tabel 1: Numărul maxim de animale pe hectar

Grupa sau Numărul maxim de animale pe hectar,
specia echivalent a 170 kg N/ha/an
Oi 13,3
Capre 13,3

Conversia animalelor din cadrul fermei se face după următoarea

perioadă :
12 luni pentru cabaline, bovine şi bubaline pentru producţia de carne
şi în orice caz nu mai mult de trei sferturi din durata lor de viaţă;
6 luni pentru rumegătoare mici şi pentru porci;
6 luni in cazul animalelor pentru producţia de lapte;
10 săptămâni pentru păsările destinate producţiei de carne,
achiziţionate înainte de a avea vârsta de 3 zile;
6 săptămâni pentru păsările destinate producţiei de ouă.
Fac excepţie viţeii şi rumegătoarele mici pentru producţia de carne,
care sunt vândute ca produse ecologice dacă:
28
provin din producţia extensivă;
sunt crescute în ferme de producţie ecologică până în momentul
vânzării sau sacrificării, pentru o perioadă minimă de 6 luni pentru
viţei şi 2 luni pentru rumegătoare mici;

3.3 CUM POT CREŞTE OVINELE ÎN SISTEM ECOLOGIC?

Reproducerea animalelor crescute ecologic se bazează pe metode

naturale. Este permisă inseminarea artificială, dar alte forme de
reproducere artificială sau asistată sunt interzise.

Aplicarea benzilor elastice la cozile oilor, tăierea cozilor, tăierea

dinţilor, retezarea coarnelor, nu trebuie efectuate sistematic în
fermele ecologice. O parte din aceste operaţii se autorizează de
organismele de inspecţie şi certificare, din motive de siguranţa sau
dacă ele urmăresc îmbunătăţirea stării de sănătate, bunăstarea sau
igiena animalelor. Aceste operaţii trebuie efectuate la vârsta cea
mai potrivită de către personal calificat, astfel încât suferinţa
animalelor să fie redusă la minim.

Castrarea fizică este permisă pentru asigurarea calităţii produselor

şi menţinerea practicilor tradiţionale de producţie

Condiţiile de adăpostire a animalelor trebuie să corespundă

cerinţelor lor biologice, fiziologice şi etologice.

Adăposturile trebuie să fie bine izolate termic, ventilate natural

şi iluminate astfel încât să asigure animalelor un microclimat
de confort, cu temperatură şi umiditate optime, curenţi de aer
adecvaţi, iar concentraţia de gaze, nivelul de pulberi şi
aeromicroflora să se încadreze în normele de igienă.
Spaţiile în aer liber, suprafeţele de exerciţii în aer liber sau
traseele exterioare trebuie să ofere, în funcţie de condiţiile
meteorologice locale şi de rasele respective, o protecţie
29
 suficientă împotriva ploii, vântului, soarelui şi temperaturilor
extreme. Adăpostirea animalelor nu este obligatorie în zonele
unde condiţiile climatice corespunzătoare permit ca
animalele să fie ţinute în mediul exterior.

Densitatea de populare a animalelor şi măsuri pentru evitarea

păşunatului excesiv:

Densitatea animalelor în adăposturi trebuie să garanteze

confortul şi bunăstarea animalelor în funcţie de rase şi de
vârsta animalelor. Trebuie avute în vedere nevoile
comportamentale ale animalelor, mărimea grupului şi sexul
animalelor.
Densitatea optimă trebuie să asigure bunăstarea animalelor
punându-le la dispoziţie un spaţiu suficient pentru a sta în
picioare natural, pentru a se aşeza cu uşurinţă, pentru a se
întoarce, pentru a-şi face toaleta, pentru a putea sta în toate
poziţiile şi a face mişcări naturale. Este interzisă ţinerea
animalelor în stare legată.
Suprafeţele minime ale adăposturilor şi ale spaţiilor de
exerciţiu în aer liber şi alte caracteristici locale de adăpostire
destinate diferitelor specii şi categorii de animale sunt
stabilite şi prezentate în normele metodologice privind
agricultura ecologică.
În aer liber, densitatea de populare a animalelor care se
găsesc pe păşuni sau pe alte fâneţe, terenuri umede sau
ierboase sau alte habitate naturale sau seminaturale, trebuie
să fie suficient de scăzută pentru a evita erodarea solului şi
exploatarea excesivă a vegetaţiei.
Adăposturile, ţarcurile, echipamentele şi ustensilele trebuie să
fie curăţate şi dezinfectate astfel încât să prevină toate
infecţiile încrucişate şi dezvoltarea organismelor purtătoare de
boli. Fecalele, urina şi hrana nemâncată sau dispersată
trebuie înlăturate ori de câte ori este necesar pentru a reduce

30
 la minim mirosurile şi pentru a evita atragerea insectelor şi a
rozătoarelor.

Tabel 2: Suprafeţele minime ale adăposturilor în interior şi exterior

Suprafaţa exterioară
Suprafaţa interioară (suprafaţa
(zone de exerciţii,
netă disponibilă animalelor)
excluzând păşunile)
Greutatea
m2/cap m2/cap
vie minimă
Oi şi 1,5 pe oaie /capră 2,5 pe oaie / capră
-
capre 0,35 pe miel /ied 3 oaie cu miel /ied

Furajarea animalelor este condiţie de calitate a producţiei,

respectând cerinţele nutriţionale ale animalelor în diferite stadii ale
dezvoltării lor.

Practicile de îngrăşare sunt autorizate în măsura în care sunt

reversibile în orice stadiu al procesului de creştere.
Hrănirea în exces a animalelor este interzisă.
Animalele se hrănesc cu furaje obţinute din agricultura
ecologică.
Animalele se hrănesc, de preferat, cu furaje produse în
propria ferma iar, în cazul când acest lucru nu este posibil, se
utilizează furaje din alte ferme care respectă regulile
producţiei ecologice.
Furajul în conversie utilizat în raţiile medii este de maxim
30%. Atunci când furajele în conversie provin dintr-o unitate
proprie, acest procent poate fi ridicat până la 60%.
Furajarea animalelor tinere se realizează pe bază de lapte
natural, de preferinţă lapte matern. Toate mamiferele trebuie
hrănite cu lapte natural pe o perioadă de 3 luni pentru bovine,
bubaline şi cabaline, 45 zile pentru ovine şi caprine şi 40 zile
pentru porcine.

31
 Dacă este cazul, A.N.P.E. indică arealele sau regiunile unde
se practică transhumanţa, fără a aduce prejudicii prevederilor
privind furajarea animalelor stabilite în norme.
Pentru erbivore sistemele de creştere se bazează pe
utilizarea la maxim a păşunilor în funcţie de disponibilitatea
acestora în diferite perioade ale anului. Minim 60% din
materia uscată din raţiile zilnice, trebuie să cuprindă furaje
grosiere, proaspete sau uscate, sau însilozate. Organismele
de inspecţie şi certificare aprobă o reducere cu 50 %, pentru
animalele în lactaţie pe o perioadă maximă de trei luni pentru
fiecare lactaţie în parte.
Prin derogare, procentul maxim de furaje convenţionale
aprobat pe an, este de 10% pentru erbivore şi de 20 % pentru
alte specii. Aceste valori sunt calculate anual, în procente din
materia uscată a furajelor de provenienţă agricolă. Procentul
maxim aprobat de furaje convenţionale în raţia zilnică, cu
excepţia perioadei de transhumanţă, trebuie să fie de 25%,
calculat ca procent din materia uscată.
Prin derogare, când producţia de furaje este compromisă, ca
urmare a condiţiilor meteorologice nefavorabile, organismele
de inspecţie şi certificare aprobă pe o perioadă limitată, pentru
o anumită zonă, folosirea unui procent mai mare de furaje
convenţionale.
Se interzice utilizarea organismelor modificate genetic şi a
derivatelor lor în obţinerea de furaje, materii prime, furaje
compuse, aditivi furajeri, auxiliari de fabricaţie pentru furaje şi
de alte produse utilizate în furajarea animalelor.

Prevenirea bolilor şi tratamentul veterinar în producţia animalieră

ecologică se bazează pe următoarele principii:

selectarea corespunzătoare a raselor sau speciilor de

animale

32
 aplicarea practicilor de creştere a animalelor corespunzător
cerinţelor fiecărei specii, încurajând rezistenţa ridicată la boli
şi prevenirea infecţiilor;
utilizarea furajelor de calitate, asigurarea unei mişcări curente
şi accesul la păşuni, în scopul stimulării imunităţii naturale a
animalului
asigurarea unei densităţi corespunzătoare a animalelor,
evitând astfel supraaglomerarea şi orice alte probleme de
sănătate ce pot rezulta din aceasta
Atunci când un animal se îmbolnăveşte sau este rănit, acesta
trebuie tratat imediat, şi izolat în adăposturi corespunzătoare.

Utilizarea medicamentelor de uz veterinar în creşterea animalelor

prin metoda de producţie ecologică se bazează pe respectarea
următoarelor principii:

produsele fitoterapeutice, produsele homeopatice ca şi

oligoelementele, se utilizează de preferinţă în locul
medicamentelor de uz veterinar alopatice chimice de sinteză
sau antibioticelor, cu condiţia ca ele să aibă un efect
terapeutic real pentru speciile de animale cărora li se
adresează şi pentru starea de sănătate căreia îi este destinat
tratamentul;
atunci când utilizarea produselor de mai sus nu este eficientă
sau dacă produsele nu sunt eficiente în combaterea unei boli
sau tratarea rănilor şi tratamentul animalelor este
indispensabil pentru evitarea suferinţei sau chinului
animalului, este posibil să se recurgă la medicamentele
veterinare alopatice chimice de sinteză sau la antibiotice,
numai sub responsabilitatea medicului veterinar;
utilizarea medicamentelor de uz veterinar, alopate chimice
de sinteză, sau a antibioticelor în tratamentele preventive
este interzisă

33
 În completarea principiilor de mai sus se aplică următoarele reguli:

este interzisă utilizarea substanţelor de stimulare a creşterii sau a

producţiei ca şi utilizarea hormonilor sau a altor substanţe similare
pentru controlul reproducerii sau în alte scopuri. Hormonii se
administrează numai unui animal determinat în cadrul unui tratament
veterinar curativ;
sunt autorizate tratamentele veterinare ale animalelor sau tratarea
clădirilor, echipamentelor şi instalaţiilor, conform legislaţiei naţionale,
inclusiv utilizarea de medicamente veterinare imunologice, atunci
când o afecţiune a fost depistată ca prezentă într-o anumită zonă în
care este amplasată ferma de producţie.

Atunci când se utilizează medicamente de uz veterinar, se indică

clar tipul produsului, precum şi detaliile privind diagnosticul, posologia,
metoda de administrare, durata tratamentului şi termenul de retragere
legal. Aceste informaţii trebuie comunicate organismelor de inspecţie şi
certificare înainte ca animalele sau produsele animaliere să fie
comercializate ca produse ecologice. Animalele tratate, trebuie să fie
clar identificate, individual în cazul animalelor mari, individual sau pe
loturi, în cazul păsărilor şi a animalelor mici.
Perioada de aşteptare între ultima administrare, în condiţiile normale
de utilizare a medicamentelor veterinare alopate aplicate unui animal, şi
producţia de produse alimentare provenind de la acest animal, cu
referire la modul de producţie ecologică, este dublă faţă de perioada de
aşteptare legală, sau în cazul în care această perioadă nu este
specificată, ea este de minim 48 de ore.
Dacă un animal sau un grup de animale primeşte într-un an, două
sau maxim trei tratamente pe bază de medicamente veterinare alopatice
chimice de sinteză sau de antibiotice, cu excepţia vaccinurilor,
tratamentelor pentru paraziţi şi planurilor de eradicare obligatorii, aceste
animale sau produsele obţinute de la acestea, nu se pot vinde ca
produse ecologice. Animalele respective trebuie să parcurgă perioada
de conversie, cu acordul organismului de inspecţie şi certificare.

34
3.4 CUM POT TRECE DE LA AGRICULTURA
CONVENŢIONALĂ LA AGRICULTURA ECOLOGICĂ?

Ce paşi să fac pentru

a trece la agricultura
ecologică ?

PASUL I
să cunosc legislaţia în vigoare în România

Tabel 3: Legislaţia României privind agricultura ecologică

Nr.
Act legislativ Prevederi
crt.
Ordonanţa de Urgenţă nr. 34 modul de producţie eco-
din 17 aprilie 2000 privind logică a produselor agri-
produsele agroalimentare cole şi indicaţiile înscrise
1.
ecologice, publicată în Monitorul pe produsele agricole şi
Oficial al României, partea I, nr. produsele alimentare
172/21.IV.2000
Ordonanţa de Urgenţă a domeniul de aplicare;
Guvernului nr.34 / 2000 privind autoritatea responsabilă
produsele agroalimentare pentru agricultura ecolo-
ecologice, aprobată prin Legea gică;
nr. 38 / 2001.(M.O regulile şi principiile ge-
nr.172/21.IV.2000) nerale ale producţiei eco-
2
logice;
durata perioadei de con-
versie;
sistemul de inspecţie şi
certificare;
sancţiuni.
35
 Hotărârea de Guvern nr.917 / regulile şi principiile
2001, pentru aprobarea producţiei ecologice;
Normelor metodologice de lista produsele permise să
aplicare a prevederilor fie utilizate în agricultura
Ordonanţei de urgenţă a ecologică
3
Guvernului nr.34/2000 privind lista ingredientelor şi
produsele agroalimentare metodelor de prelucrare
ecologice.(M.O care pot fi utilizate la
nr.640/12.X.2001) prepararea alimentelor
ecologice.
Ordinul comun nr.417 / 2002 şi
nr.110 / 2002 al ministrului
agriculturii, alimentaţiei şi reguli specifice pentru
pădurilor şi al Preşedintelui etichetarea şi reclama
Autorităţii Naţionale pentru produselor ecologice pri-
4 Protecţia Consumatorilor, mare şi pentru produsele
pentru aprobarea Regulilor procesate cu referiri la
specifice privind etichetarea ingredientele folosite la
produselor agroalimentare preparare.
ecologice.
(M.O.nr.778/25.X.2002)
Ordinul nr. 70 / 2002, al atribuţiile Comisiei în
ministrului agriculturii, vederea definirii priorită-
alimentaţiei şi pădurilor, privind ţilor de dezvoltare a
constituirea Comisiei pentru agriculturii ecologice în
dezvoltarea agriculturii România;
5
ecologice în România.
elaborarea Programului
plurianual de dezvoltare a
agriculturii ecologice în
România.
Ordinul nr.527 / 2003, al sistemul de înregistrare a
ministrului agriculturii, pădurilor, producătorilor în agricul-
6 apelor şi mediului, pentru tura ecologică;
aprobarea Regulilor privind organizarea sistemului de
sistemul de inspecţie şi control, condiţiile de
certificare şi condiţiile de
36
 certificare şi condiţiile de
acreditare a organismelor de
inspecţie şi certificare în
agricultura ecologică (M.O
nr.613/29.VIII.2003)
acreditare a organismelor
de inspecţie şi certificare,
precum şi cerinţele de
inspecţie pe care trebuie
să le aplice organismele
de inspecţie şi certificare
pentru controlul
operatorilor.

Ordinul nr.721 / 2003, al reguli privind importul

ministrului agriculturii, pădurilor,
apelor şi mediului pentru
aprobarea Regulilor privind
importul şi exportul produselor
agroalimentare ecologice.(M.O
7 nr.701/7.X.2003)
produselor agroalimen-
tare ecologice;
obligaţiile importatorilor de
produse agroali-mentare
ecologice;
reguli privind exportul;
lista ţărilor terţe speci-
ficate pe lista stabilită de
Comisia Europeană;
model de certificat de
import /export.

PASUL II
să aleg un organism de certificare, din lista organismelor acreditate în
România, care va efectua certificarea produsului obţinut

Lista organismelor de certificare acreditate în România:

S.C Ecoinspect S.R.L România
Bcs oko-garantie România S.R.L
Biokontroll Societate de Utilitate Publica Budapesta, Sucursala Zalău
Suolo e Salute România S.R.L
Icea România S.R.L

37
 Qc&i România
Ecocert SA
S.C. Eleghos Bio Ellas România SRL

PASUL III
să solicit informaţiile necesare din partea organismului de certificare:
caiete de norme, formulare de înscriere, tarife, legislaţia naţională sau
comunitară

PASUL IV
să închei cu organismul ales un contrat de inspecţie şi certificare

PASUL V
să pregătesc dosarul pentru certificare
(vezi ce trebuie să cuprindă dosarul în lista de mai jos:

Un dosar bine pregătit trebuie să cuprindă:

planul fermei
evaluarea riscurilor de contaminare asociate cu producătorii
învecinaţi;
registru de curăţire şi dezinfecţie (atunci când este cazul);
analiza apei, solului etc.
un istoric în ceea ce priveşte: istoria culturilor pe parcele, rotaţia
plurianuală a culturilor, lucrările solului, semănatul, administrarea de
îngrăşăminte organice, recoltarea, etc.

38