You are on page 1of 8

DIPLOMAŢIA, ARTA NEGOCIERII

NEGRU-CALOTĂ ELEONORA
FACULTATEA DE LITERE ŞI ŞTIINŢE SOCIALE
SPECIALIZAREA: RELAŢII INTERNAŢIONALE ŞI STUDII
EUROPENE
- Noţiuni introductive: definiţii, comentarii;
- Diplomaţia – de la vechi la noi;
- Meseria de diplomat;
- Ținuta vestimentară cerută de uzanţele protocolare;
- Curtoazie internaţională;
- Privilegii şi imunităţi;
- Uzanţe de ceremonial.

De-a lungul timpului societatea a evoluat, impunându-şi o anumită ordine care devine
o necesitate inevitabil şi imperioasă.
Raporturile umane în concordantă cu această ordine impunând respectarea unor reguli
indinspensabile desfășurării paşnice a vieții în comun.
Aşa cum există raporturile dintre oameni dintotdeuna, obligându-i pe aceștia să
respecte anumite reguli și tradiții, există şi raporturi între state din cele mai vechi timpuri. Însă
raporturile dintre state trebuie să se desfășoare în cadrul unei forme de organizare acceptată de
toţi şi respectată în acel timp: respectul reciproc al legilor cutumelor altor țări, bunele maniere
fiind necesare între state, ca şi în trecut.
Ea este arta de a atrage simpatii pentru ţara ta şi de a o înconjura de prietenii care
să-i protejeze independenţa, precum şi de a reglementa pe cale paşnică diferendele
internaţionale. Ea este în acelaşi timp tehnica răbdătoare care guvernează dezvoltarea
relaţiilor internaţionale.
Diplomaţii promovează obiectivele guvernului lor prin: şefi de stat, miniștri, colegi.
Diplomația – de la vechi la nou

iar rezultatele pe care întrevederea trebuia să le consacre sau să le dea publicităţii erau. XV-lea). termenul diplomaţie reprezenta ştiinta care permitea regăsirea drepturilor înscrise în vechile şi pe care suveranii puteau să-şi susţină revendicările. iar guvernele îşi acordau timpul necesar pentru a interpreta evenimentele. aceasta trebuie făcută cu o perseverenţă discretă şi multă abilitate. căutarea rezolvării problemelor mondiale. acesta este actul de naştere al diplomaţiei moderne.diplomaţie şi negociator . Iniţial.diplomat. lăsându-li-se latitudinea indispensabilă pentru a manevra cât mai bine.. Talleyrand a probat calităţi diplomatice greu de egalat şi a reuşit prin impunerea unor norme de ceremonial şi protocol (…) ca şi prin adoptarea. în funcţie de circumstanţe. Un moment important în istoria diplomaţiei l-au constituit Congresele de la Viena din 1815 când inamicii şi invingătorii lui Napoleon au încercat să impună Franţei o pace distrugătoare. Se întâmplă rar ca un prim-ministru sau un ministru de externe să se deplaseze pentru o negociere. pentru prima dată. XII-lea. Însă teoreticianul negocierii permanente este Cardinalul Richelieu în al său . Asemenea călătorii. Diplomația şi diplomatul sunt foarte vechi.Testament politic”. erau pregătite cu mult timp înainte. termenul diplomaţie este folosit pentru a desemna tehnica ce guvernează dezvoltarea relaţiilor internaţionale. Este perioada apariţiei Societaţii Naţiunilor care a oferit lumii o nouă posibilitate de a rezolva problemele internaţionale. Timpul a făcut însă să fie folosiţi iniţial alţi termeni: negociere . în general. obţinute anterior deplasării respective. însa o revoluţie a metodelor ce guvernau relaţiile dintre state a avut loc în momentul în care au început să apară misiunile permanente în capitalele straine (sec. Diplomaţia s-a generalizat în Europa în sec. Ambasadorii primeau instrucţiuni generale. XX-lea negocierile erau purtate prin intermediul misiunilor diplomatice. Ea a apărut într-o fază incipientă din cele mai vechi timpuri. La Geneva. Azi. . a noţiunilor de mare şi mică putere nu numai să salveze Franţa nu numai de la o pace ruşinoasă şi… dar să o şi includă printre marile puteri. de fapt. În Europa începutului de sec. care urmăreau întotdeauna un obiectiv politic excepţional. prin tratatul de la Westfalia (1648) când dezvoltarea relaţiilor paşnice a multiplicat problemele ce trebuiau soluţionate.

cultural. ale căror detalii nu interesau pe diplomaţii de profesie. b) . sunt şeful misiunii şi membrii personalului diplomatic. f) un . pe cale paşnică.. a O.U...membrii personalului misiunii diplomatice”( membres du personnel de la mission) sunt membrii personalului diplomatic .membrii misiunii diplomatice” (membres de la mission). a unor legături dintre o ţară cu alta. Meseria de diplomat Obiectul diplomaţiei îl constituie realizarea. care au un rang diplomatic. c) . guvernele au luat obiceiul de a încredinţa organizaţiilor internaţionale servicii publice cu caracter administrativ.membrii personalului diplomatic” (membres de personnal diplomatique) sunt membrii personalului misiuni diplomatice. Toate aceste misiuni se realizează prin acţiunile misiunii diplomatice şi a șefilor acestora. . e) . tehnic şi de deservire.N.membru al personalului administrativ şi tehnic (membres du personnel administratif et techinque) este un membru al personalului misiuni diplomatice angajat în serviciul administrativ sau tehnic al misiuni diplomatice..șeful misiunii diplomatice” (chef de mission) e persoană însărcinata de către statul său să acționeze în această calitate. O misiune diplomatică este formată dintr-un reprezentant diplomatic şi din personalul sau. care se stabileşte în capitala diplomatică a statului acceptat şi primitor. a definit personalul unei misiunii diplomatice: a) . din diferite zone geografice. g) un .. Mai întâi sub influența Ligii Naţiunilor şi mai târziu.. d) . cărora li se adauga personalul administrativ. juridic sau social.membru al personalului de deservire” ( membre du personal de service) este un membru al personalului misiuni diplomatice din departamentul de servicii interne ale misiuni diplomatice. dezvoltarea unor raporturi amicale între ţări neutre şi menţinerea relaţiilor cu guvernele ostile.. Convenţia de la Viena din 1961 asupra Relaţiilor Internaţionale.agentul dipomatic” (agent diplomatique) este şeful misiuni diplomatice sau un membru al personalului diplomatic al misiuni.

. de acorduri tranzacţionale şi onorabile. De asemenea. se poate negocia doar dacă există dorinţa comună de-a întreţine pe plan general. dintre cele mai ingrate şi mai decepţionante ale meseriei de diplomat.noțiunea de reprezentare. nu se respectă pe sine.funcţionar particular” (domestique prive) este o persoană care se află în serviciul particular al unui membru al misiuni diplomatice şi care nu este angajat al statului trimiţător. Conduita publică. uneori. Conduita morală a diplomaţilor ar trebui să constituie un criteriu esenţial al selecţiei şi afectării lor. ambasadorul trebuie în permanenţă să pună de acord punctele de vedere ale guvernului său cu acelea ale guvernului pe lângă care este acreditat. . Aceasta este negocierea care constă în găsirea de soluţii. Negocierea este una din sarcinile cele mai pasionante şi. Ambasadorul reprezintă guvernul ţării sale în fata autorităţilor statului în care este trimis. asupra punctelor de vedere ale guvernului străin asupra posibilităţilor acestuia şi a limitelor în care aceasta doreşte şi poate să evolueze. Fiecare guvern trebuie să acorde personalului pe care îl trimite în exterior să-l reprezinte mijloacele necesare pentru a oferi autorităţilor cât şi populaţiei locale cea mai bună imagine posibilă despre ţara lor.. precum şi viaţa particulară a ambasadorului şi a misiunii sale trebuie să fie ireproşabile.arta posibilului’’. cu bună ştiinţă. El este intermediarul permanent al propriului său guvern fiind însărcinat să primească şi să transmita comunicăriile dintre cele două guverne. Un stat care. h) un . iar pe plan secundar de-a găsi soluţie unei probleme controversate. diplomatică.noțiunea de negociere.. pe cale amiabilă. Negocierea mai este definită ca . Misiunea diplomatică prin personalul abilitat trebuie să se documenteze în prealabil. Noţiunea de reprezentare este elementul primordial. momentul oportun în care este mai bine ca aceasta să fie suspendată şi chiar întreruptă. având învestitura de a vorbi în numele guvernului sau ceea ce constituie baza orcărei negocieri. relaţii paşnice şi amicale. este reprezentat de o persoană care nu merită respect. În timpul discuţiilor. Noțiunii importante folosite: . se urmăreşte după activitatea de informare.

. Regula de etichetă vestimentară cere o îmbrăcăminte corectă în deplină armonie cu împrejurările în care este purtată. Într-o astfel de împrejurare intră în joc activitatea de informare a misiuni diplomatice. Nicio persoană nu ar trebui să aleagă cariera diplomatică dacă nu se simte în stare să facă acest efort simplu şi esenţial”1 Tinuta vestimentară cerută de uzanţele protocolare Personalul misiunii diplomatice trebuie să aibă o tinută vestimentară decentă şi în corcondanţă cu acţiunea la care participă.haine de culoare închisă’’. Diplomatul trebuie să fie un lingvist. Ţinuta de ceremonie sau ţinuta specială În practica diplomatică internaţională ţinuta variază. La acţiunile organizate în străinătate de către partea română sau străină trebuie respectată ţinuta indicată pe invitaţi. Maniera de a negocia este intotdeuna individuala si colectivă. Comform uzanţelor protocolare pentru receptii. .de la o ţară la alta. adică să fie capabil să manifeste în mod obiectiv interes şi simpatie faţă de persoane şi afaceri din ţări străine.. în aceasta constând adevărata eleganţă. 1956.ținută de oraş”. chiar dacă acestea sunt total diferite de acelea din ţara sa. fiindu-i puse la încercare imaginația. o judecată sănătoasă și să se obijnuiască să folosească întotdeuna un limbaj moderat. inteligența şi pregătirea sa profesională.. dând dovada de calm şi tact. În ultimul timp s-a observat renunţarea la îmbrăcamintea clasică de ceremonie: smoking. Manciur. jachetă şi frac. Bucureşti 2007. Harper et Bros. In ultima perioadă în majoritatea ţărilor la ceremoniile de mare fast se foloseşte costumul negru sau închis. dejunuri se foloseşte . Ambasadorul trebuie să câştige simpatia şi încrederea celor cu care poartă o discuţie. El trebuie să aibă un spirit cosmopolit.Comunicare. cocteiluri. Se constată că pretutindeni ”limbile străine pot fi învăţate de oameni mediu dotaţi. Punctele de vedere a două guverne asupra unei probleme în litigiu trebuie să fie suficient definite pentru a ajunge la un acord in ceea ce le priveste.2 1 Winston ( Henry M ) Diplomacy in a democracy. 2 E. New York. Diplomatul de carieră trebuie să-și respecte sarcinile de serviciu și astfel să aibe un caracter prudent . Protocol instituţional. in general . iar pentru dineu . Ed.ro. dacă ei consideră că merită efortul… ” .

dar pot fi convocate şi alte persoane care au răspunderi în dezvoltarea relaţiilor bilaterale. Curtoazia internaţională Curtoazia internaţională poate fi definită ca un ansamblu de norme. De obicei. ministru de externe etc. care guvernează contactele dintre reprezentanţii satelor. aparent minore. în dezvoltarea relaţiilor bilaterale. când defunctul este un şef de stat în funcţie şi relaţiile cu acel stat sunt deosebite. formale. în asemenea situaţii se trimit telegrame de condoleanţe la nivelul corespunzător. când încetează din viaţă o personalitatea politică marcată -şef de stat în funcţie. care sunt nedorite şi pot depăşi sfera relaţiilor strict personale. menite să creeze şi să menţină o atmosferă propice dezvoltării raporturilor dintre state. În conformitate cu aceste norme se organizează şi se desfăşoară vizitele oficiale şi de lucru ale şefilor de state. şefilor de guverne. Curtoazia internaţională se manifestă şi în situaţii de excepţie. este o dovadă a aprecierii rolului pe care defunctul l-a avut în viaţa internaţională. reflectă în fapt stima. spre exemplu. ţara gazdă asigură prezenţa omologilor din delegaţia oaspetelui. la convorbirile oficiale prilejuite de vizitele la cel mai înalt nivel sau la nivelul primului ministru. În cazuri excepţionale. Din raţiuni de ordin practic. se declară chiar zile de doliu naţional. dar şi de protocol. miniştrilor afacerilor externe. fără caracter juridic. În funcţie de aprecierea acestui rol fiecare stat decide nivelul de participare la funeralii şi de semnare în cartea de condoleanţe pe care în mod obişnuit misiunea diplomatică o deschide. dacă autorităţile din ţara de origine a decedatului le organizează cu participare internaţională. Orice încălcare a curtoaziei internaţionale. fost şef de stat. prim-ministru. Privilegii și imunităţii diplomatice . consideraţia pe care reprezentanţii oficiali ai statelor trebuie să şi-o acorde reciproc. a normelor de protocol poate fi interpretată drept o atitudine politică de discriminare a reprezentanţilor oficiali ai unui stat. Respectarea acestor norme. Curtoazia internaţională este principiul de bază al protocolului diplomatic şi reprezintă o condiţie necesară a relaţiilor normale internaţionale. ale altor membri ai guvernelor. Prezenţa unor delegaţii de nivel la funeraliile personalităţii respective. Ignorarea lor poate conduce la interpretări eronate şi la apariţia unor complicaţii adesea cu caracter politic.

pe teritoriul unde îşi desfăşoară activitatea.N. este cazul pentru O. cutuma i-a acordat din timpuri imemoriale un anumit număr de privilegii şi de imunitaţi destinate a-i garanta independenţa necesară atât ca persoană cât şi bunurilor sale şi a evita să se aducă vreo atingere demnităţii naţiunii pe care o reprezintă. Dispoziţiile privind imunităţile diplomatice figurează la articolele 29-41 din Convenţie.. limitează imunităţile de jurisdicţie ale membrilor personalului care au naţionalitatea statului acreditar numai la actele oficiale îndeplinite în exercitarea funcţiilor lor. Inviolabilitatea Inviolabilitatea este recunoscută şi are ca obiectiv să-i permită să se bucure.17). diplomaţii nu pot fi chemaţi în justiţie decât de guvernul sau de tribunalele ţării lor. Consiliul Europei. . în acelaşi timp. Şeful de misiune diplomatică trebuie să poată susţine liber interesele statului al cărui reprezentant este. Convenţia de la Viena precizează în mod detaliat regulile privind privilegiile şi imunităţile. membri ai misiunilor şi familiilor lor ale căror nume figurează pe lista diplomatică (art. Jurisdicţia este de două feluri: penală şi civilă. La rândul său. Comunităţile europene etc. Aceasta este o garanţie indispensabilă pentru ca diplomaţii să poată promova în deplină libertate şi independenţă interesele statului acreditant. Convenţia de la Viena.U. în orice moment şi oriunde s-ar afla. recunoscute prin Convenţia de la Viena personalului administrativ şi de serviciu. de libertate deplină şi de integrabilitate personală. o distincţie între diversele categorii de personal al misiunilor diplomatice.31) imunitatea civilă şi penală a agenţilor diplomatici. făcând. Astfel. de asemenea. Imunitatea de jurisdicţie Convenţia de la Viena defineşte (art. personalul organizaţiilor internaţionale beneficiază de imunităţi acordate de convenţiile aplicabile acestei organizaţii. Imunităţile cele mai largi sunt recunoscute diplomaţilor de carieră. Imunităţi sunt. Deşi au obligaţia să respecte legile ţării unde sunt acreditaţi. Cum el nu dispune de nicio forţă coercitivă. în articolul său 38.

Decretul nr.00. Diplomacy in a democracy.ro. mijlocul de transport şi punctul de intrare în România a noului şef de misiune pentru a fi întâmpinat conform uzanţelor diplomatice. de directorul Protocolului sau de adjunctul acestuia. http://facultatea. Dacă sosirea/plecarea şefului de misiune are loc în zilele de sâmbătă sau duminică.00 sau înainte de orele 08.07.ro/cursuri/negociere_stiinte_politice/diplomatice_siproto col-578. Manciur. în numele ministrului afacerilor externe. 3. acesta va fi salutat de un funcţionar al Direcţiei Protocol. Viena. sărbători sau alte zile în care oficial nu se lucrează precum şi după orele 22. şefii de misiune sunt salutaţi în Bucureşti. 1956. nr. publicată în B..regielive. Ed. Uzanţele de ceremonial şi protocol diplomatice practicate în Romania Primirea șefilor de misiune Misiunea diplomatică este rugată să comunice Ministerului Afacerilor Externe. la gară sau aeroport.. 566/1968 pentru ratificarea Convenţiei cu privire la relaţiile diplomatice. Protocol instituţional. E.Comunicare. Bibliografie: 1.89/8. Harper et Bros. în timp util. Winston (Henry M). data sosirii. New York. Bucureşti 2007. 18 aprilie 1961. 2. La sosirea la post.Of.html .1968 4.