You are on page 1of 77

IV.

CONŢINUTUL TEORETIC AL TEMEI STUDIATE
CAPITOLUL 1.
CONSIDERAŢII PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ ŞI DREPTUL DE
AUTOR

SECŢIUNEA 1.1. Noţiuni introductive
Dreptul proprietăţii intelectuale se compune din normele juridice legate de
raporturile privind protecţia creaţiei intelectuale în domeniul ştiinţific, literar şi artistic,
inclusiv semnele distinctive folosite în comerţ.
Ca un semn distinctiv al acestui drept, titularul său este singurul care poate
exploata obiectul dreptului. Apoi acesta poate interzice altor persoane orice folosinţă
a bunului fără acordul său preliminar.
În ultimii 120 de ani proprietatea intelectuală ca ramură de drept a înregistrat
un semnificativ progres.
Creaţia intelectuală deţine un loc fruntaş în dezvoltarea economică, socială şi
culturală a fiecărei naţiuni. Potenţialul material al unei ţări se evaluează prin
capacitatea acesteia de a crea, de a administra şi exploata activele intelectuale,
dincolo de resursele sale naturale, de forţa de muncă sau de capitalul de care
dispune.
Inclusiv România a adoptat un program naţional strategic1 prin care să
implementeze strategii de proprietate intelectuală conforme propriilor nevoi şi situaţiei
economice. Scopul acesteia este de a constitui o infrastructură administrativă
corespunzătoare impliacată în asigurarea protecţiei proprietăţii intelectuale, formarea
resurselor umane în domeniu, realizarea unei transparente comunicări între
instituţiile şi organismele naţionale implicate în protecţia proprietăţii intelectuale
precum şi în sensibilizarea, educarea şi conştientizarea publicului larg cu privire la
domeniul şi importanţa drepturilor de proprietate intelectuală.
Mai concret, scopul Strategiei naţionale în acest domeniu este de a crea
armonie între sistemul proprietăţii intelectuale din România şi mecanismele existente
la nivelul Uniunii Europene.
Din sfera drepturilor de proprietate intelectuală fac parte drepturile de autor şi
drepturile conexe, dar şi drepturile de proprietate industrială. Drepturile de proprietate

1
A se vedea Strategia Naţională în domeniul proprietăţii intelectuale (2003-2007) aprobată
prin Hotărârea Guvernului nr. 1424/ 2003, publicată în „Monitorul Oficial al României”, partea I nr. 905/
2003. Anexa acesteia a fost modificată prin Hotărârea Guvernului nr. 1174/2005.
1

industrială cuprind trei categorii: drepturile realizatorilor de desene şi modele
industrială, „creaţiile tehnice brevetate ca invenţii, ocrotirea noilor specii de plante şi
rase de animale, protecţia topografiilor de circuite integrate, protecţia informaţiei
confidenţiale, a doua având ca obiect semnele distinctive şi care cuprinde mărcile,
indicaţiile geografice, numele comerciale şi firmele, ultima vizând concurenţa
neloială, ataşată în mod tradiţional creaţiilor noi şi semnelor distinctive şi care face
obiect de studiu într-o disciplină distinctă”2.
Asigurarea unei protecţii juridice corespunzătoare noilor creaţii încurajează
investiţiile şi totodată antrenează alte inovaţii.
Proprietatea intelectuală reprezintă baza ştiinţifică pentru dezvoltarea tehnicii,
constituie sursă de venituri la bugetele statelor, asigură un număr însemnat de locuri
de muncă şi reprezintă mijlocul de realizare a unei imagini favorabile a statului în faţa
comunităţii internaţionale.

SECŢIUNEA 1.2. Obiectul dreptului de proprietate intelectuală
Obiectul dreptului de proprietate intelectuală se constituie din normele juridice
în domeniul raporturilor legate de protecţia creaţiei intelectuale cu caracter literar,
ştiinţific sau artistic şi creaţiile intelectuale cu aplicabilitate industrială şi semnele
distinctive ale unei astfel de activităţi.
Din analiza legislaţiei româneşti în domeniul proprietăţii intelectuale se poate
observa că aceasta cuprinde două segmente: dreptul de proprietate industrială şi
dreptul de autor. În domeniul dreptului de autor se mai includ drepturiel conexe
acestuia şi drepturile sui-generis ale fabricanţilor bazelor de date.
Convenţia de la Berna din 18663 pentru protecţia operelor literare şi artistice
fundamentează obiectul dreptului de autor în art. 2 alin. 1 indicând că acesta se
constituie din „operele literare, artistice şi ştiinţifice, indiferent de modul sau forma de
exprimare, de valoarea sau de destinaţia lor, precum: cărţile, broşurile şi alte scrieri;
conferinţele, alocuţiunile, predicile şi alte opere de aceeaşi natură; operele dramatice
sau dramatico-muzicale; operele coregrafice şi pantomimele; compoziţiile muzicale
cu sau fără cuvinte; operele cinematografice, cărora le sunt asimilate operele

2
A se vedea V. Roş, D. Bogdan, O. Spineanu-Matei, Dreptul de autor şi drepturile conexe.
Tratat, Editura All Beck, Bucureşti, 2005, p. 5.
3
Aceasta a fost completată la Paris în 1896, revizuită la Berlin în 1908, completată la Berna în
1914, revizuită la Roma în 1928, revizuită la Bruxelles în 1948, revizuită la Stockholm în 1967 şi la
Paris în 1971 şi modificată în 1979. România a aderat la această Convenţie prin Legea nr. 77/1998
publicată în „Monitorul Oficial al României”, partea I, nr. 156/1998.
2

exprimate printr-un procedeu analog cinematografiei; operele de desen, de pictură,
de arhitectură, de sculptură, de gravură, de litografie; operele fotografice, cărora le
sunt asimilate operele exprimate printr-un procedeu analog fotografiei; operele de
artă aplicată; ilustraţiile, hărţile geografice; planurile, crochiurile şi operele plastice
referitoare la geografie, la topografie, la arhitectură sau la ştiinţe”.
Art. 1 alin. 2 din Acordul Trade-Related Aspects of Intellectual Property
Rights4 reiterează faptul că expresia „proprietate intelectuală” desemnează toate
categoriile de proprietate intelectuală cuprinse în Secţiunile 1-7 din Partea a II-a.
Astfel în mod concret din aceasta fac parte: drepturile de autor şi drepturile conexe
(în Secţiunea 1), mărcile de fabrică sau de comerţ (în Secţiunea a 2-a), indicaţiile
geografice (în Secţiunea a 3-a), desenele şi modelele industriale (în secţiunea a 4-
a), brevetele (în Secţiunea a 5-a), schemele de configuraţie, topografiile de circuite
integrate (Secţiunea a 6-a) şi protecţia informaţiilor nedivulgabile (în Secţiunea a 7-
a).
Dezvoltarea şi diversificarea activităţilor practice au avut ca urmare apariţia de
noi obiecte ale proprietăţii intelectuale care nu sunt amintite în convenţiile privind
constituirea Organizaţiei Monidale a Proprietăţii Intelectuale pentru protecţia dreptului
de autor şi a drepturilor conexe şi pentru protecţia proprietăţii industriale.
Dezvoltarea tehnicii de calcul şi a microelectronicii au dus la crearea de
mijloace adecvate de protecţie a creaţiilor reprezentate de topografiile circuitelor
integrate şi a programelor pentru calculator şi a bazelor de date.
Directiva nr. 48/20045 a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie
2004 referitoare la respectarea drepturilor de proprietate intelectuală are ca obiectiv
apropierea sistemelor legislative pentru a se asigura un nivel înalt, echivalent,
omogen de protecţie pe plan intern a drepturilor de proprietate intelectuală.
În textul acesteia sunt prevăzute o serie de măsuri şi remedii pentru a se
realiza scopul propus. Acestea trebuie determinate în mod concret, în fiecare caz
ţinându-se cont de specificitatea fiecărei cauze, de obiectul specific al fiecărui drept
de proprietate intelectuală şi când este cazul de caracterul intenţionat sau
neintenţional al încălcării dreptului.

4
Acordul privind aspectele drepturilor de proprietate intelectuală legate de comerţ a intrat în
vigoare la 1 ianuarie 1995. Acesta constituie cel mai complex accord multilateral din domeniul
proprietăţii intelectuale. Se prescurtează frecvent sub forma TRIPS.
5
Aceasta apare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr 157/ 2004. A se vedea textul integral
tradus din limba engleză în V. Roş, D. Bogdan, O. Spineanu-Matei, op. cit., p 686-698.
3

artistică sau ştiinţifică personală. O. Dinescu şi revizuită de M. În majoritatea ţărilor europene se consideră că termenul copyright este echivalent cu sintagma drept de autor. Capitolul II cuprinde formulări legate de dovezi şi asigurarea acestora. Aceasta se poate realiza doar de către autor sau cu acordul acestuia. ştiinţifice asupra operelor lor care au îmbrăcat o formă concretă ce poate fi percepută de simţurile umane. 33. Ionaşcu. Partea I. Oprea. 10 A se vedea V. 8 A se vedea traducerea realizată de R. În sistemul românesc de drept instituţia dreptului de autor este reglementată prin Legea nr. În art. dreptul la informaţie. se poate observa că singurul aspect al dreptului de autor cuprins în conceptul de copyright este realizarea de copii pornind de la o operă originală8. artistice. Mureşan. Producerea de copii ale operei literare sau artistice constituie o acţiune esenţială acţiune referitoare la operele artistice sau literare.N. partea I. Mănăstireanu. 24. p. modificată prin Legea nr. Spineanu-Matei. 60/1996. În consecinţă. M. p. Bucureşti. M. Editura Academiei. op.3. publicată în „Monitorul Oficial al României”. Roş. Comşa. Introducere în proprietatea intelectuală.U la 10 decembrie 1948 7 A se vedea A. 2001 p. Pârvu. nr. L. cheltuieli de judecată şi despăgubiri. Partea I. Într-o definiţie tradiţională din doctrina românească10 prin instituţia juridică a dreptului de autor se înţelege ansamblul normelor juridice care reglementează relaţiile sociale născute din 6 Adoptată şi proclamată de Adunarea Generală a O. măsuri de luat pe fondul cauzei. publicarea hotărârii judecătoreşti. Editura Rosetti. Bogdan. D. 123/2005. În literatura de specialitate7 dreptul de autor mai apare definit ca un ansamblu de facultăţi recunoscute de lege autorilor de creaţii intelectuale literare. 18. 1969. 843/2005” şi prin Legea nr. Bucureşti. 123/2005 publicată în „Monitorul Oficial al României”. N. 329/2006 privind aprobarea Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. Dreptul de autor în România. publicată în „Monitorul Oficial al României” partea I. 9 Publicată în „Monitorul Oficial al României”. măsuri provizorii şi preventive. SECŢIUNEA 1. 2 aceasta prevede că fiecare persoană are dreptul să îi fie ocrotite interesele morale şi materiale legate de orice creaţie literară. Aceste drepturi sunt recunoscute în schimbul asigurării valorificării rezultatului muncii lor de creaţie intelectuală şi a ocrotirii intereselor lor legitime personale nepatrimoniale şi patrimoniale. nr 657/2006. 27 alin. Definirea dreptului de autor Dreptul de autor porneşte de la două premize fundamentale întâlnite între drepturile fundamentale ale omului şi consemnate ca atare în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului6. 285/2004. cit. 8/19969 privind dreptul de autor şi drepturile conexe. nr. 587/2004. nr. prin Ordonanţa de Guvern nr. 4 .

inclusiv cele ştiinţifice şi tehnice pe de o parte şi cele realizate prin imaginaţie (literatură. pictură etc) pe de altă parte. 5. o definiţie adecvată a dreptului de autor este cea oferită de textul legii 344/200512 în art. p. În opinia aceluiaşi autor o critică ce se poate adresa acestei formulări este aceea a folosirii neadecvate a singularului pentru dreptul de autor. 6/2009. Din operele de creaţie fac parte toate creaţiile intelectuale. Bodoaşcă. partea I. inclusiv drepturile morale. artistice sau ştiinţifice. Bodoaşcă Contribuţii la studiul reglementărilor legale referitoare la definirea noţiunii drepturilor de autor şi la durata protecţiei juridice a acestora în revista „Dreptul” nr. 3 punctul 2. Sintagma dreptul de autor.H . în sensul legii. Astfel nu este clar dacă textul legii reglementează una sau mai multe drepturi ce apar din realizarea unei opere. acelaşi lucru13. În mod frecvent dreptul de autor este identificat doar cu drepturile patrimoniale ce revin creatorilor de opere protejate.Beck. Astfel opera este tratată ca un bun ce poate fi cedat sau transferat bunurilor materiale. 12 Legea nr. Expresiile „drept de autor” sau „drepturi de autor” se folosesc şi cu alte semnificaţii. publicarea şi valorificarea operelor literare. Din altă perspectivă11. nr. 1093/2005. Dreptul proprietăţii intelectuale. defineşte legislaţia legată de protecţia opereleor de creaţie. 344/2005 privind unele masuri pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operaţiunilor de vămuire a fost publicată în “Monitorul Oficial al României”. de vedere se consideră că prin acest fapt legiuitorul a complicat lucrurile. Bucureşti. 11 A se vedea T. în mod corect dreptul autorului. muzică. Instituţia dreptului de autor este considerată a fi instrumentul protector al creatorilor şi operelor acestora. 5 . 2007. forma de exprimare şi independent de valoarea şi destinaţia acestora. indiferent de modalitatea creaţie. Editura C . oferind ambiguitate. Din acelaşi punct. Per a contrario este corect a se vorbi despre drepturile de autor pentru a se desemna ansamblul prerogativelor oferite autorilor legate de operele create. Dualitatea legiuitorului în formularea acestui text a dus la existenţa în cadrul Legii a unor norme ce fac referiri la dreptul de autor şi a altora ce vorbesc despre drepturile de autor. 13 A se vedea T. Conform acestui text de lege dreptul de autor reprezintă dreptul de proprietate intelectuală recunoscut persoanei sau persoanelor fizice creatoare a unei opere originale de creaţie intelectuală literare. se consideră că nu este afectat sensul juridic al normelor prin folosirea alternativă a celor două expresii deoarece reprezintă.crearea. artistice sau ştiinţifice. Per a contrario. Pe lângă drepturile morale dreptul de autor conferă autorilor un drept patrimonial exclusiv de a autoriza utilizarea operei lor în orice fel.

În unele ţări dreptul exclusiv al autorului este limitat datorită unor interese generale. literară sau artistică al cărei autor este”. Cele două principii se constituie din: posibilitatea autorului de a rămâne stăpân pe folosinţa operei sale şi să poată pretinde o remuneraţie şi apoi societatea să poată avea acces la opera sa. de a se bucura de arte şi de a participa la progresul ştiinţific şi la binefacerile lui. Ansamblul drepturilor exclusive recunoscute de lege autorilor unei opere originale de creaţie intelectuală legate de utilizarea şi exploatarea operei care pe de o parte conferă drepturi patrimoniale legate de reproducerea. 7. (2) Fiecare om are dreptul la ocrotirea intereselor morale şi materiale care decurg din orice lucrare ştiinţifică. De aici raţiuni importante au dus la instituirea dreptului de autor în societatea modernă. Societatea încurajează autorul în realizarea şi publicarea operelor sale ca acestea să poată ajunge la cunoştinţa tuturor. Universitatea Bucureşti. Mic dicţionar de proprietate intelectuală. 33-34. Declaraţia universală a drepturilor omului14 în art. J. cit.. Bucureşti.U la 10 decembrie 1948 şi publicată în Broşura din 1948. Autorului i se acordă o exclusivitate suficientă. un monopol de exploatare pe durată determinată să îi ofere un venit care să asigure existenţa sa. artistice sau ştiinţifice. 47. p 76. p. Beck. Mai recent17 s-a definit dreptul de autor ca însumând ansamblul normelor juridice care reglementează raporturile nepatrimoniale şi patrimoniale apărute în legătură cu realizarea unei opere literare. Opera la sfârşitul exclusivităţii intră în domeniul public. D. distribuirea. 1971. Spineanu –Matei. p. D.N. 2004. Editura C. Editura Lumina Lex. p. Cărpenaru. R. Drăgan. 15 A se vedea V. publicarea şi valorificarea operelor literare. Drepturile de creaţie intelectuală. op. Un alt autor de seamă16 consideră că instituţia juridică a dreptului de autor însumează ansamblul de norme juridice care reglementează relaţiile sociale izvorâte din crearea. Bogdan. a obiectivelor societăţii şi din nevoia de a asigura respectarea drepturilor fundamentale ale omului15. Roş. Romiţan. Dreptul de autor şi drepturile conexe. Pe de altă parte societatea oferindu-i condiţiile de lucru consieră că este îndreptăţită ca în anumite limite să dispună de operele publicate.H. 6 . artistice sau ştiinţifice. închirierea. a familiei sale şi persoanelor cu care autorul are anumite legături. Drept civil. 17 A se vedea C. 16 A se vedea S. O. 14 Adoptată de Adunarea Generală a O. 27 prezintă două idei fundamentale ce stau la baza dreptului de autor: „(1) Orice persoană are dreptul de a lua parte în mod liber la viaţa culturală a colectivităţii.

În România Oficiul Român pentru Drepturile de autor constituie instituţia cu atribuţii în domeniul dreptului de autor. obiectul şi conţinutul dreptului de autor. O importanţă deosebită prezintă Directiva 2004/48/CE privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală19. Mai sunt desemnaţi 20 de arbitri care vor participa la medierea metodologiilor de colectare a drepturilor gestionate de 18 A se vedea art. Domeniul acestei instituţii o constituie protejarea operelor literare. Prezenta lege transpune în sistemul legislativ românesc dispoziţii regăsite într-o serie de Directive comunitare. Majoritatea operelor artistice. durata protecţiei drepturilor de autor şi limitele exercitării dreptului de autor şi la organismele interne cu atribuţii în acest domeniu. 7 . 19 Publicată în „Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene” nr 157/2004. Acesta constituie instrumentul de protecţie a creatorilor şi operelor acestora. Legea nr. Directorul general al acestei instituţii este numit de Guvern. Orice persoană are dreptul să participe în mod liber la viaţa culturală a societăţii şi la progresul ştiinţific şi la binefacerile rezultate de aici18. radiodifuziunea şi realizarea de opere derivate iar pe de altă parte acordă autorului drepuri nepatrimoniale. Dreptul de autor protejează doar forma de expresie nu şi ideea în sine. artistice şi ştiinţifice şi a creatorilor acestora. evidenţei şi controlului aplicării legislaţiei în domeniul dreptului de autor şi a drepturilor conexe. 27 alin. Capitolul 2 instituie că Oficiul Român pentru drepturile de autor reprezintă organul de specialitate aflat în ordinea Guvernului în privinţa observării. Această directivă face referire la subiectele. Cel mai des expresia „drept de autor” se identifică cu drepturile patrimoniale ce revin persoanelor care au creat opere protejate.importul. comunicarea publică. 1 Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. 8/1996 în titlul III. alcătuiesc instituţia juridică a dreptului de autor. În sistemul legislativ românesc instituţia juridică a dreptului de autor este reglementată de Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe. există din momentul în care au fost transpuse într-un obiect corporal. Pe de altă parte există creaţii intelectuale care există chiar dacă nu au fost materializate cum sunt muzica sau poeziile. împrumutul. de exemplu picturile. Expresiile „drept de autor” şi „drepturi de autor” sunt utilizate şi în sensuri diferite faţă de cel exprimat mai sus.

M. 21 A se vedea A.. 1969. p.. op. 47. 5. publicarea şi valorificarea operelor literare. Conform altui autor23 se folosesc drepturile de autor pentru a se desemna prerogativele de care beneficiază autorii referitor la operele create. J. 20 Art. 24. forma de exprimare şi independent de valoarea şi destinaţia acestora.Beck. 8/1996. 130 din Legea nr. Un alt autor22 defineşte instituţia juridică a dreptului de autor ca fiind constituită din ansamblul normelor juridice care reglementează relaţiile sociale izvorâte din crearea. artistice sau ştiinţifice. cit.H . 49. p. artistice sau ştiinţifice. p. 23 A se vedea V. 7. Cărpenaru. Bucureşti. artistice. 8 . indiferent de modalitatea creaţie. 22 A se vedea S. În opinia aceluiaşi autor o critică ce se poate adresa acestei formulări este aceea a folosirii neadecvate a singularului pentru dreptul de autor. Ionaşcu. Mureşan. Din altă perspectivă24 o definiţie adecvată a dreptului de autor este cea oferită de textul legii 344/2005 în art. Îndatoririle acestor organisme de gestiune colectivă sunt stabilite de art. p. Drăgan. Editura C . 1 alin. artistice şi ştiinţifice. 2001. 24 A se vedea T. Într-o lucrare mai veche21 se defineşte dreptul de autor ca un ansamblu de facultăţi recunoscute de lege autorilor creaţiilor intelectuale literare. cit. 8/1996.organismele de gestiune colectivă. Comşa. Editura Global Lex. Dreptul proprietăţii intelectuale. în schimbul punerii în valoare a rezultatului muncii lor. R. 3 punctul 2. Editura Academiei. Dreptul de autor în România. Într-o altă concepţie25 dreptul de autor însumează normele juridice aplicabile raporturilor juridice patrimoniale şi nepatrimoniale apărute legat de realizarea unei opere literare. exprimate într-o formă obiectivă ce poate fi percepută de simţurile umane. 25 A se vedea C. Roş. Bodoaşcă. Romiţan. Bucureşti. Instituţia juridică a dreptului de autor reprezintă instrumentul de protecţie a creatorilor şi a operelor acestora. N. op. şţiinţifice asupra acestora. Conform acestui text de lege dreptul de autor reprezintă dreptul de proprietate intelectuală recunoscut persoanei sau persoanelor fizice creatoare a unei opere originale de creaţie intelectuală literare. p. Bucureşti 2007. D. a răspândirii creaţiilor şi a ocrotirii intereselor lor legitime patrimoniale şi nepatrimoniale. 2 Legea nr. Dreptul proprietăţii intelectuale. Opera de creaţie intelectuală este protejată şi recunoscută independent de faptul aducerii la cunoştinţă publică sau prin simplul fapt al realizării ei chiar şi neterminată20.

1997. Dreptul proprietăţii intelectuale. 2/2005. Drepturile morale dobândite de aceştia îşi vor menţine caracterul absolut avut în persoana autorului29. importul. 66. în ce mod şi când va fi utilizată sau exploatată opera sa. Gheorghiu şi C. 9 . La baza stabilirii naturii juridice a dreptului de autor se află teoria monistă şi teoria dualistă28. Natura juridică a dreptului de autor De-a lungul timpului în literatura de specialitate au existat în permanenţă controverse în privinţa stabilirii naturii juridice a dreptului de autor. Teoria monistă susţine că nu se poate realiza o delimitare între drepturile patrimoniale şi cele nepatrimoniale datorită legăturii strânse ce există între personalitatea autorului şi opera realizată de acesta. Drepturile stabilite de lege în favoarea autorului sunt considerate a fi exclusive în sensul că titularul dreptul exercită singur atributele acestuia dar poate şi autoriza alte persoane să îi utilizeze opera. 28 A se vedea Gh. 8/1996. Dintr-un alt punct de vedere26 dreptul de autor se constituie din ansamblul drepturilor exclusive recunoscute de lege autorilor unei creaţii intelectuale originale în privinţa utilizării şi exploatării operei. SECŢIUNEA 1. Această teorie este considerată a fi lacunară. “Autorul unei opere are dreptul patrimonial exclusiv de a decide dacă. 12 Legea nr. p. Aceste controverse pornesc din complexitatea dreptului dreptului de autor cu conţinut atât patrimonial cât şi nepatrimonial. Drăgan în Revista Română de Dreptul Proprietăţii Intelectuale nr. p. închirierea. Editura Universul Juridic. 142. acordă autorului şi drepturi morale. Dreptul de autor. exportul şi realizarea de opere derivate iar pe de altă parte. Drepturile morale şi cele patrimoniale se nasc în acelaşi timp. distribuirea. Eminescu. 2008. Titularul dreptului de autor asupra unei opere protejate poate utiliza creaţia după bunul plac fără să ignore drepturile şi interesele celorlalţi şi poate interzice altora utilizarea acesteia fără consimţământul său. p. Editura Lumina LEX. Acest sistem admite transmisiunea drepturilor de autor în întregime succesorilor sau persoanelor desemnate de autor. 10. 29 A se vedea Y. Tufan şi J. Curs universitar. nepatrimoniale. însă 26 A se vedea C. 27 A se vedea art.4. Acestea conferă pe de o parte drepturi patrimoniale în concordanţă cu reproducerea. inclusiv de a consimţi la utilizarea operei de către alţii”27. Cernat.

Eminescu. Protecţia drepturilor morale şi satisfacerea drepturilor patrimoniale reprezintă obiective diferite cu domenii distincte de aplicare30. 10 . Spineanu-Matei. între acestea existând o legătură cauză-efect.. cit.Nesocoteşte faptul că opera reprezintă produsul activităţii de creaţie. Fiecare drept specificat are o existenţă proprie. Teoria dualistă este acceptată de majoritatea specialiştilor în domeniu. Roş..Nu se are în vedere faptul că protejarea intereselor morale şi satisfacerea intereselor patrimoniale constituie obiective separate. O. D. Această concepţie privind natura juridică a dreptului de autor este acceptată în majoritatea sistemelor moderne de drept. Drepturile patrimoniale devin actuale odată cu publicarea operei iar cele morale însoţesc în permanenţă opera chiar şi după decesul autorului. .Ignoră faptul că drepturile morale sunt eventuale cât timp autorul nu decide să-şi publice opera. La adresa acestei teorii se pot formula următoarele critici: . 39. Din acest punct de vedere drepturile morale reprezintă prerogative ale dreptului de autor cu o valoare şi o durată egală cu a celor patrimoniale. 1. op. Bogdan. 142. Aceasta consideră că drepturile morale sunt strâns legate de cele patrimoniale fără a se identifica sau a se confunda. Astfel creatorul obţine foloase patrimoniale din creaţia sa doar după publicarea acesteia. p. Actul de creaţie reprezintă naşterea operei dar doar publicarea acesteia îi poate aduce autorului foloase patrimoniale. p. cu distincte domenii de aplicare.1 Teoria monistă Conform acestei teorii există o legătură strânsă între personalitatea autorului şi opera realizată de acesta prin care nu se pot disocia drepturile morale de cele patrimoniale. Drepturile morale îşi vor menţine caracterul discreţionar şi absolut avut în persoana autorului31. Nu există neapărat simultaneitate în încălcarea diferitelor cateogrii de drepturi şi de asemenea măsurile reparatorii sunt de natură distinctă. cit. .4. Între activitatea de creaţie şi operă există o legătură cauză-efect. Se recunoaşte transmisiunea succesorală a dreptului de autor în ansamblul său. op. 30 A se vedea V. 31 A se vedea Y.drepturile patrimoniale devin efective din momentul publicării creaţiei.

8/1954. Cernat. la onoare. 11 .Dreptul patrimonial al autorului de a beneficia de foloase materiale din folosinţa operei sale constituie rezultatul exercitării dreptului moral de a divulga opera. Din acest motiv drepturile morale de autor aparţin categoriei limitate a realizatorilor de opere publicate36. 54 include drepturile nepatrimoniale de autor în sfera drepturilor la nume ori la pseudonim. . 37. op.S. 34 Capitolul V din Legea nr 8/1996 intitulat „Durata protecţiei dreptului de autor” ce cuprinde articolele 24-32 instituie regulile de protecţie a drepturilor patrimoniale. a sentimentelor şi trăirilor autorului. Dreptul de autor în R. Drepturile morale însoţesc publicarea operei şi îşi exercită cu unele limite influenţa şi după decesul autorului şi după ce drepturile patrimoniale nu mai sunt recunoscute succesorilor.. . Bogdan.. Spineanu-Matei.Acţiunea dreptului moral este atât de puternică încât înlătură aplicarea regulilor de drept comun în materie de proprietate.R. Această teorie susţine că drepturile patrimoniale ale autorului devin actuale şi certe odată cu publicarea operei. cit. 11. Decretul nr. op. Această teorie este sprijinită prin mai multe argumente: . Aceste drepturi morale asigură respectarea legăturii dintre operă şi personalitatea autorului iar cele patrimoniale satisfac interesele materiale ale creatorului. p. Consecinţa încălcării drepturilor morale ale autorului se constituie din dreptul autorului la reparaţii patrimoniale. p. Singura ţară din Europa care consacră în prezent acest sistem este Germania32 prin Legea dreptului de autor şi a drepturilor conexe din 1965. Roş. 31/195435 în art. 39-40. cit. p. Din acest motiv legiuitorul a stabilit că drepturile patrimoniale se pot transmite doar pe durată limitată34. în rândul drepturilor morale. 1969. O. 35 Emis de Marea Adunare Naşională şi publicat în Buletinul Oficial nr.2 Teoria dualistă Acest sistem recunoaşte că drepturile morale şi cele patrimoniale au o existenţă şi un regim juridic separat.4. Editura Academiei. Dreptul moral al autorului este absolut în sensul că acesta are toată libertatea de a decide dacă opera îl reprezintă şi merită să fie cunoscută. 36 A se vedea V. modifcată în 1985. 1. D. 32 A se vedea Gh. Ionaşcu. Spre deosebire de reputaţia care se dobândeşte prin conduita persoanei în viaţa publică şi privată creaţia intelectuală reprezintă o expresie a gândurilor. 33 Această teorie a fost îmbrăţişată în doctrina românească de către A. Ca aspect dominant al dreptului de autor este dreptul moral33. Gheorghe şi C.

Succesorii autorilor beneficiau de aceleaşi drepturi ca şi defunctul. Textul latin vorbeşte despre de cuius succesione agitur – acela despre a cărui moştenire este vorba.1. Se recunoştea dreptul de autor şi străinilor în aceleaşi condiţii ca şi pentru români prin aplicarea „principiului tratamentului naţional”. La data de 28 iunie 1923 intră în vigoare Legea proprietăţii literare şi artistice. au adoptat sistemul dualist al dreptului de autor în special după ce aceasta a fost adoptată în textul Convenţiei de la Berna. Se asigura protecţia dreptului de autor independent de îndeplinirea vreunei formalităţi. 16/1949 – “Decret privind difuzarea şi editarea cărţii” 40 Modificat prin Decretul nr. SECŢIUNEA 1.5. Din acest moment controlul asupra operei devenea un drept perpetuu. Caracterul de modernitate conţinut de acest text legislativ este constituit din faptul că şi străini puteau beneficia de aceste privilegii exact ca şi cetăţenii români38. Reglementarea dreptului de autor în România Primul text legislativ care a reglementat dreptul de autor în România a fost Legea presei din 13 aprilie 1862. 39 Abrogată parţial prin Decretul nr. Gheorghiu şi C. Cernat. de a vinde şi de a ceda operele lor. 428/1952.5. Din momentul intrării în patrimoniul public a operei dreptul de control asupra acesteia revenea Academiei Române. 37 De cuius constituie o expresie latină utilizată pentru a desemna persoana decedată.. 6. Prin conţinutul său recunoştea dreptul autorilor de a se bucura în timpul lor ca de o proprietate de dreptul de a reproduce. 19/1951 privind dreptul de autor asupra operelor literare susceptibile de a fi tipărite40. Reproducerea sau imitarea unei creaţii fără acordul autorului se sancţiona dublu prin confiscarea exemplarului astfel obţinut şi prin plata unei amenzi echivalente a preţul a o mie de exemplare din ediţia originală. S-a implementat privilegiul succesorului de a beneficia şi de dreptul moral de a împiedica denaturarea operei. 38 A se vedea Gh. Acest act normativ a fost completat în 1946 prin Legea privind contractul de editură şi dreptul de autor asupra operelor literare39. Prin acest act normativ se fixa trecerea operei în domeniul public la 30 de ani de la moartea autorului. Toate ţările Europei. Scurt istoric al reglementării dreptului de autor 1. Aceasta este consacrată în mod expres dreptului de autor. cit. Drepturile autorilor se transmiteau pe cale succesorală timp de 10 ani de la moartea lui de cuius37. p. Aceasta a fost adoptată în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. La 16 februarie 1951 a intrat în vigoare Decretul nr. 12 . op. cu excepţia Germaniei.

Convenţia internaţională pentru protecţia artiştilor interpreţi sau executanţi.l 25 Legea nr. 8/1996. În 14 martie 1996 a fost elaborată Legea nr. 45 România a aderat la această convenţie prin Legea nr. Producătorii de fonograme pot autoriza sau interzice reproducerea pe cale directă sau indirectă a fonogramelor lor. 42 A se vedea art. Partea I. Reglementarea dreptului de autor pe plan internaţional La nivel internaţional în domeniul dreptului proprietăţii intelectuale au fost elaborate o serie de convenţii. 8/1996. nr. Prin textul acestei legi se instituie un termen de protecţie de 70 de ani de la aducerea la cunoştinţa publică a operelor colective42 ori a operelor publicate fără indicarea autorului sau a celor publicate sub pseudonim iar autorul nu a fost identificat în acei 70 de ani 43. Convenţia pentru protejarea producătorilor de fonograme împotriva reproducerii neautorizate a fonogramelor lor a fost adoptată la Geneva pe data de 29 octombrie 197146. interpreţii sau executanţii sunt protejaţi de acte pentru care nu au consimţit. 13 . 43 A se vedea art. Aceasta prevede obligaţia pentru fiecare stat contractant de a 41 Publicat în Buletinul Oficial nr. a producătorilor de fonograme şi a organismelor de radiodifuzine a fost încheiată la Roma la 26 octombrie 196145. producătorilor de fonograme şi emisiunilor realizate de organismele de televiziune. Aceasta asigură protecţie performanţelor realizate de către artişti interpreţi sau executanţi.5. Se oferă un termen de protecţie de 70 de ani de la moartea lui de cuius indiferent de momentul în care opera a fost adusă la cunoştinţa publicului44. 28 Legea nr. 8/1996. Operele postume aduse la cunoştinţa publicului după expirarea termenului de protecţie de 70 de ani de la moartea autorului beneficiază de un termen de protecţie de 25 de ani. În principal. 148/1998. Organizaţiile de radiodifuziune au dreptul de a autoriza sau de a interzice anumite acte cum sunt: retransmiterea emisiunilor lor sau fixarea acestora. Prin soluţiile consacrate legea se alinează reglementărilor europene în materie. 76/1998.2. Decretul nr. Acest text normativ a intrat în vigoare după 3 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al României. 44 A se vedea art. Acest gen de acte se constituie din: radiodifuziune şi comunicarea către public a performanţei lor vii. 1 Legea nr. Acesta a rămas în vigoare până în 1996. 26 alin. 1. publicată în „Monitorul Oficial al României”. 321/195641 abrogă în mod expres toate aceste legi şi decrete. 18/1956. 8 privind dreptul de autor şi drepturile conexe.

1175/1968 publicat în „Buletinul Oficial”. fără impunerea mijloacelor. nr. Beck. Vor fi astfel protejate toate creaţiile originale literare. armonizarea legislaţiilor naţionale. 49 A se vedea C. determinând persoana căreia îi aparţine dreptul exclusiv de a autoriza sau a interzice locaţia sau împrumutul. 1 al Directivei Consiliului nr. Se consideră că o directivă reprezintă un act legislativ al Uniunii Europene impus statelor membre pentru obţinerea unui rezultat. Pe de altă. În cadrul Uniunii Europene au fost emise o serie de directive cu scopul de a înlesni protecţia prin drept de autor. 78/1998. 7. Gheorghiu şi C. artistice sau ştiinţifice exprimate prin orice mediu şi orice suport. nr. parte ideile şi principiile ce stau la baza acestor programe nu vor fi protejate prin drept de autor. Potrivit acestei convenţii nu mai trebuie indicat faptul că o operă este protejată prin drept de autor deoarece se consideră că proprietatea intelectuale a unei opere literare. acordarea de asistenţă tehnică şi juridică ţărilor în curs de dezvoltare şi difuzarea tuturor informaţiilor legate de protecţia proprietăţii intelectuale49. Directiva Consiliului nr. artistice sau ştiinţifice aparţine autorului prin realizarea actului de creaţie. Art. 1/1969. Aceasta mai stabileşte că în cazul 46 România a aderat la această convenţie prin Legea nr. p. Bucureşti. Scopul acestei organizaţii conform art. cit.H. R. 3 al Convenţiei de constituire este de a promova protecţia intelectuală pe plan mondial şi a asigura cooperarea administrativă între naţiuni. 23. în sensul Convenţiei de la Berna pentru protecţia operelor literare şi artistice. 250/1991 instituie că programele pentru calculator vor fi protejate prin drept de autor în regim de opere literare. publicată în „Monitorul Oficial al României”. partea I. 156/1998 47 A se vedea enumerarea preluată din Gh. Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale a fost înfiinţată prin Convenţia de la Stockholm din 14 iulie 196748. 100/1992 oferă definiţii pentru noţiunile de locaţie şi de împrumut ale unei opere. Cernat. 2006. Editura C.proteja producătorul de fonograme. 48 România a aderat la această convenţie prin Decretul nr. 14 . Romiţan Protecţia penală a proprietăţii intelectuale. Convenţia universală privind drepturile de autor de la Geneva din 1952 a fost revizuită ulterior la Paris în 197147.. op. În realizarea scopului acestei directive se instituie că sintagma program pentru calculator va conţine materialul proiectului lor preliminar. Pentru îndeplinirea obiectivelor Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale desfăşoară mai multe activităţi cum sunt: favorizarea încheierii de noi tratate internaţionale. p. resortisant al unui alt stat contractant de realizarea de duplicate fără acordul producătorului.

Dispoziţiile sale generale fac referiri la cazurile în care emisiunea şi recepţia au loc în statele membre ale Comunităţii. Prin aceasta statele membre vor fi obligate să recunoască autorilor (asupra propriilor creaţii). 8 şi 9 din lege. în orice mod sau formă. Directiva Consiliului nr. ştiinţific sau literar. producătorilo primei fixări a unui film exclusivitatea dreptului de a autoriza sau interzice reproducerea directă sau indirectă. în întreg sau în parte. artiştilor interpreţi şi executanţi. sau la cazul în care recepţia are loc într-un stat nemembru51. 52 Idem 49. 29/2001 se referă la regimul juridic al dreptului de autor şi al drepturilor conexe în sfera pieţei comune. 53 Brevitatis causa următoarele referiri la Legea nr. titularii dreptului de autor sau al dreptului conex vor avea dreptul la o retribuţie echitabilă50. 8/1996 a fost modificat prin articolul 1 punctul 1 din Ordonanţa de Urgenţă nr. Criteriul genului operelor nu afectează recunoaşterea şi ocrotirea dreptului de autor. Acesta este constituit din opere originale de creaţie intelectuală în unul din domeniile artistic. Directiva Parlamentului European şi a Consiliului nr. 51 Idem 49. 8/1996 se vor face prin termenul legea sau fără a se indica natura actului juridic. p.52 CAPITOLUL 2. p. fără a se ţine cont de modalitate de creaţie sau de forma de exprimare. în mod deosebit la societatea informaţională. producătorilor de fonograme. p. 35. Primul dintre aceste articole defineşte noţiunea de obiect al dreptului de autor. 15 . 54 Art. Aspecte generale privind obiectul dreptului de autor Capitolul III din partea I a Titlului I din Legea privind dreptul de autor şi drepturile conexe53 este dedicat obiectului dreptului de autor. 7 din Legea nr. OBIECTUL DREPTULUI DE AUTOR SECŢIUNEA 2. 123/2005.1. temporară sau permanentă.transmiterii sau cesiunii drepturilor de locaţie. În mod concret reglementează obiectul dreptului de autor articolele 754. Singurele situaţii în care contează genul operei sunt acelea în care se oferă 50 Idem 49. 83/1993 defineşte noţiunile de transmisiune prin satelit şi semnale purtătoare de programe destinate recepţiei. 34. 37.

Din acest motiv doar creaţiile umane pot constitui obiect al dreptului de autor.protecţie în condiţii speciale. cit. 8. p. Ciprian Raul Romiţian şi Yolanda Eminescu consideră că pentru ca o operă să fie protejată aceasta trebuie să poarte amprenta autorului. Produsul realizat de un aparat nu se poate considera ca fiind obiect al dreptului de autor deoarece acesta reprezintă rezultatul muncii umane. O. Beck. În sistemul nostru de drept autori de seamă cum sunt Viorel Roş.H. Roş. Protecţia penală a proprietăţii intelectuale. Bucureşti. 99. 59 Idem 51. D. 58 A se vedea C. Dreptul proprietăţii intelectuale. Acesta cuprinde în mod exclusiv opere originale de creaţie intelectuală. Persoanele juridice nu pot realiza astfel de opere însă pot dobândi anumite prerogative ale dreptului de autor. colectivă şi educaţia de care beneficiază. 16 . p. Bucureşti 2006.. R. Spineanu Matei. op. În literatura de specialitate59 originalitatea este considerată „una din pietrele de temelie ale dreptului de autor”.H Beck. Opera intelectuală trebuie să îmbrace o formă concretă de exprimare care să poată fi percepută de simţurile umane şi să poată fi adusă la cunoştinţă publică57. op. 76. Editura C. Deşi textul legii formulează expres doar condiţia originalităţii operei majoritatea specialiştilor români58 consideră că pentru a beneficia de protecţia dreptului de autor o operă trebuie să fie originală. 56 A se vedea T. p. 57 A se vedea V. Această noţiune a dus la apariţia diverselor conflicte deoarece a fost percepută diferit în diverse sisteme naţionale de drept. În această categorie se încadrează operele de artă aplicată. Editura C. Pe cale de consecinţă acestea probabil vor beneficia de protecţia juridică acordată altor drepturi de creaţie intelectuală56 Analizând textul acestui articol se pot extrage elementele esenţiale definitorii ale obiectului dreptului de autor. 7 are un caracter strict limitativ. Creaţiile intelectuale din alte domenii depăşesc sfera de aplicare a dreptului de autor. 2006. p. să îmbrace o formă concretă de exprimare şi să poată fi adusă la cunoştinţa publicului. Roş. 60-62. Bogdan. Doar fiinţa umană este aptă de a realiza o astfel de creaţie prin capacitatea intelectuală. Romiţan..101. p. programele pentru calculator şi operele cinematografice55. cit. Enumerarea conţinută în art. Bodoaşcă. 55 A se vedea V.

p. 40-44. 2004. Editura Global Lex. a ezita. Bucureşti. 7 alin. Roş Dreptul proprietăţii intelectuale. Individualitatea poartă amprenta personalităţii autorului care alege pe baza propriului bun gust şi a inteligenţei. Operele audiovizuale. p. Această condiţie semnifică faptul că dreptul de autor apare din momentul în care opera de creaţie intelectuală este transpusă într-o manieră perceptibilă simţurilor umane. 8 şi Florea B. 3 instituia regula conform 60 A se vedea C. Decretul nr. p. Originalitatea operei trebuie cercetată de la caz la caz prin raportare la la operele preexistente în acelaşi domeniu al literaturii. cit. Această sintagmă este folosită în doctrina franceză în alin. Bodoaşcă. 2001..p. Analizând punctele de vedere prezentate putem evidenţia că prin originalitatea unei creaţii nu se înţelege noutatea acesteia. Bucureşti. Originalitatea operei se află în strânsă concordanţă cu individualitatea acesteia. 2 alin. 597/1992 şi a fost publicat în „Jurnalul Oficial” din 3 iulie 1992. a crea într-un mod personal”60. inteligenţă. Originalitatea reprezintă un criteriu subiectiv iar noutatea unul obiectiv. Art. modul sau forma de exprimare”. p 19. 1 din lege prevede că opera şi autorul acesteia beneficiază de protecţie „oricare ar fi modalitatea de creaţie. Dreptul proprietăţii intelectuale. 321/1956 în art. culturii sau ştiinţei62. Bucureşti. Legislaţia românească în domeniu nu defineşte originalitatea operei ci exemplifică categorii de opere originale şi derivate care constituie obiectul dreptului de autor. într- un cuvânt. 1 al art. Ştefan. 61 A se vedea Gh. 63 A se vedea V. 32. Se consideră că o operă este absolut originală atunci când nu depinde de o operă preexistentă şi că o operă este relativ originală atunci când aceasta împrumută elemente dintr-o operă preexistentă. a analiza. Drepturile de autor şi drepturile conexe. V. a face apel la toate resursele de gust. Alţi autori consideră că „a face un act original înseamnă a alege. Tufan. Gheorghiu. 62 A se vedea T. Editura Cartea Universitară. 2005. 61. 2006. 17 . op. Gheorghe Gheorgiu este de părere că „opera este originală şi beneficiază de protecţie dacă nu este copia parţială sau totală a unei alte opere intelectuale”61. Dreptul de autor. Editura Fundaţiei „România de Mâine”. a compara. 64 Acesta a fost creat prin Legea nr. Editura Lumina Lex. Bucureşti.. 112 din „Code de la propriété intellectuelle”64. Autori de seamă63 consideră că ar fi mai adecvată formula „forma de expresie” cu o semnificaţie mai profundă ce evidenţiază personalitatea autorului aflându-se pe acelaşi plan cu activitatea de creaţie. sensibilitate.

căreia „Dreptul de autor ia naştere din momentul când opera a luat forma de manuscris. În primul rând sunt amintite „scrierile literare şi publicistice. Datorită lipsei de precizie.2. p 11. temă. schiţă. în sensul că pot fi percepute de oameni. conferinţele. prin legi naţionale. Se consideră că formularea acestui text este ambiguă 66 deoarece cuprinde simultan o enumerare limitativă şi o enumerare exemplificativă atunci când menţionează operele scrise şi orale. Categorii de creaţii intelectuale care fac obiectul dreptului de autor Art. În funcţie de contribuţia autorilor la realizarea operei aceasta poate fi originală sau derivată. Art. 1 alin. artistică sau ştiinţifică. 7 din lege enumeră categoriile de creaţii intelectuale care constituie obiectul dreptului de autor. opere realizate prin metode analoage fotografiei. prelegerile şi orice alte opere scrise sau orale. 77/1998 publicată în „Monitorul Oficial al României”. După forma de expresie operele se pot clasifica în opere scrise. Toate operele de creaţie beneficiază de protecţia legii cu condiţia să exprime forme concrete de creaţie. Analizând textul articolelor 5-8 putem observa mai multe criterii de clasificare a operelor. SECŢIUNEA 2. ca operele să nu beneficieze de protecţie decât din momentul în care au fost fixate pe un suport material. Utilizarea ulterioară a acestei idei într-o operă de artă reprezintă un act licit tocmai din motivele prezentate mai sus pentru care această idee nu beneficiază de protecţia legii. 18 . În funcţie de obiectul operei aceasta poate fi literară. chiar şi într-un stadiu neterminat. Partea I. op. tablou ori altă formă concretă”. În funcţie de numărul de persoane care au contribuit la realizarea unei opere există opere cu un singur autor sau simple. opere comune şi opere colective. Bodoaşcă. 9 din lege prezintă creaţiile care nu beneficiază de protecţia legii dreptului de autor. 156/1998. Motivul pentru care ideile nu beneficiază de protecţia acestei legi se constituie din faptul că atât timp cât nu sunt transpuse intr-o formă de expresie nu pot fi aduse la cunoştinţă publică. 2 din lege oferă protecţie creaţiilor intelectuale prin simplul fapt al realizării acestora. acest text 65 România a aderat la această convenţie prin Legea nr. Aceste trei specii prezentate se diferenţează de fapt prin forma de expresie. Art. 66 A se vedea T.. cit. Convenţia de la Berna privind protecţia operelor literare şi artistice din 9 septembrie 188665 oferea posibilitatea statelor semnatare de a dispune. opere orale. precum şi programele pentru calculator”. nr.

Enumerând operele scrise sau orale fără a le fixa domeniul.. „artă electronică”. c şi d din lege. 2. machetele şi lucrările grafice care constituie proiecte de arhitectură. care sunt dificil de explicat 19 . studiile. Internetul oferă o mulţime de noi posibilităţi pentru creaţiile literare şi artistice.1 Operele de artă digitală Tehnologiile informaţionale se utilizează în toate domeniile de activitate la scară largă. „artă pe calculator” etc. 7 literele b. pictură. proiectele si documentatiile stiintifice”. scenografie. „artă digitizată”. precum si operele de artă aplicată produselor destinate unei utilizări practice” reprezintă de asemenea obiect al dreptului de autor. cursurile universitare. “Operele de arta plastică. Au apărut noi denumiri: „artă digitală”. cum a procedat cu scrierile literare şi publicistice poate repeta reglementarea unor categorii de opere prevăzute şi în alte texte. tapiserie.dublează conţinutul art. O altă categorie de opere prezentată la litera f a aceluiaşi articol se constituie din operele fotografice şi orice alte opere exprimate printr-un mijloc analog fotografiei. În mod concret este vorba despre compoziţiile muzicale cu sau fără text şi operele dramatice. În cele din urmă la litera i sunt amintite lucrările plastice. Dezvoltarea tehnologiei oferă noi mijloace inovaţiilor în toate domeniile. artă monumentală. De asemenea sunt protejate de lege operele cinematografice şi orice alte opera audiovizuale. incluzând planşele. scrise sau orale. hărţile şi desenele din domeniul geografiei şi ştiinţei în general. grafică. dramatico-muzicale. Litera c şi d din acest articol prezintă două specii de opere care fac parte din grupa operelor artistice.2. inclusiv în artă şi aduce provocări pentru proprietatea intelectuală. Formularea acestui articol este net superioară referindu-se doar la operele ştiinţifice în diversele forme de expresie. operele coregrafice şi pantonimele. cum ar fi: comunicarile. ceramică. gravură. Acesta a devenit un mediu ideal pentru transmiterea uşoară a operei de la creator la consumatorul de artă. manualele scolare. plastica sticlei şi a metalului. litografie. cum ar fi: operele de sculptură. Litera h prezintă operele de arhitectură. “Operele stiintifice. Datorită dezvoltării calculatorarelor arta a primit un nou înţeles prin întrepătrunderea cu tehnologia informaţiei.

În această situaţie opera este transpusă în format digital pentru a se păstra şi eventual pentru a se transmite consumatorilor68. 67 Termenul digital provine din latină unde digitus înseamnă deget folosit frecvent pentru numărare. 20 . 152. Cea mai simplistă definiţie instituie că arta digitală reprezintă forma de artă realizată şi aflată în format digital şi salvată într-un calculator67. Bogdan. înregistrările audio şi video nu pot fi considerate opere de artă digitală când mediul informatic se utilizează pentru stocare şi expunere. Acest gen de artă a atras mulţi iubitori de artă datorită costului redus şi facilităţii cu care au acces la ea. cit. Muzeele şi galeriile „virtuale” utilizatoare de internet în loc de săli de muzee sau de galerii reprezintă cele mai adecvate expemple de artă digitizată. Calculatorul nu mai reprezintă un simplu mediu de stocare şi expunere ci devine un mijloc necesar în procesul de creaţie. Din acest motiv datele sub formă de text. 7 din lege. 68 A se vedea V. Aceasta este o acţiune diferită de cea de realizare a operei digitale. O. Clarificarea distincţie între arta digitală şi arta digitizată se consideră a fi utilă pentru evitarea confuziilor în interpretarea practică a textului de lege. Spineanu-Matei. Reprezentarea digitală este o modalitate de stocare a operelor create în mediul analog cu ajutorul tehnologiei digitale. Autorul artei digitale creează noi opere de artă ce au dreptul la recunoaştere artistică şi la protecţie legală. Roş. Există vaste diferenţe de opinie legate de definirea acestei noţiuni şi în legătură cu existenţa şi valoarea acestei forme de artă. în galerii virtuale sau în arhive virtuale. Aceste confuzii ar putea apărea relativ uşor datorită considerării termenilor „digitală” şi „digitizată” ca fiind similari. De exemplu noţiunea de artă digitală a fost introdusă în legea română în 2004 prin completarea art. Însă arta digitizată nu reprezintă o formă reală de artă ci doar reprezentarea în format digital a acesteia. În arta digitizată mediul informatic are rolul de a oferi spaţiu de stocare şi expunere iar al autorului de artă digitizată este de a prelua opere de artă existente şi a le asambla şi a le exprune folosind mijloace digitale în „săli” de muzee virtuale.şi uşor de confundat pentru cei care nu sunt practicieni în domeniu. op. Sistemul digital este acela în care pentru prelucrarea numerelor şi a simbolurilor se folosesc valori discrete. p.. D.

ilustraţia digitală. 152. televiziune şi efecte speciale. p. 64 din Legea nr 8/1996 aşa cum a fost modificat prin Legea nr. În doctrina românească69 se consideră că opera de artă digitală este aceea realizată într-un mediu digital. imagini digitale. 69 A se vedea V. Din mediul digital fac parte echipamentele şi programele pentru calculator care au ca principală întrebuinţare crearea de opere de artă digitală. Bogdan. însoţite sau nu de sunete70”. Roş. Aici calculatoarele sunt parte integrantă în procesul de creaţie spre deosebire de arta digitizată unde calculatoarele prezintă doar un mediu de stocare şi expunere. cit.1 Evoluţia audiovizualului “Opera audiovizuală este opera cinematografică. op. Roş. 285/2004. Arta digitală aparţine lumii calculatoarelor şi viceversa. design pentru jocuri video digitale. 70 A se vedea art. muzica digitală. Graficele tridimensionale constituie un tip de operă de artă mult apreciată în zilele noastre. Datorită varietăţii mijloacelor puse la dispoziţie de mediul informatic au apărut numeroase forme de artă digitală: fotografia digitală.2.2. În ziua de azi calculatoarele se folosesc pentru crearea muzicii electronii iar autorilor le este recunoscut meritul şi dreptul de proprietate intelectuală. Unii specialişti71 în domeniu consideră că prezenta definiţie este criticabilă deoarece nu poate fi vorba de o operă audio în lipsa sunetului. 2. Spineanu-Matei. Acestea sunt utilizate în produse media variate: în filme. Acestea se realizează printr-un proces de îmbinare de forme geomtrice care în final duc la forme digitale tridimensionale ce par reale.2. 71 A se vedea V. grafice digitale...2 Opera audiovizuală 2. În acest gen de situaţii dreptul de autor aparţine persoanei care a scris algoritmul matematic aflat la baza programului informatic. D. Utilizatorul nu are un rol creator fiindcă arta este generată pur şi simplu de calculator. 126..sau între protecţie pentru opere de artă digitală. Nu există forme de artă digitală care să nu aibă un autor. Pentru înţelegerea profundă a conceptului de artă digitală se consideră a fi folositoare prezentarea formelor sub care se prezintă arta digitală. În această ipoteză autorul programului informatic în funcţie de interesele sale va putea alege între protecţie software – în formele existente . p. efectele speciale digitale folosite în industria filmului. op. cit. opera exprimată printr-un procedeu similar cinematografiei sau orice altă operă constând dintr-o succesiune de imagini în mişcare. 21 . O.

Prin termenul „audiovizual” se desemnează rezultatele activităţii umane obţinute cu ajutorul tehnologiilor indiferent de faptul că operele intelectuale se adresează simultan simţurilor vizuale şi auditive sau nu. Astfel întruneşte mai multe caracteristici: este un mod de exprimare a sentimentelor. 72 A se vedea Gh. Gheorghiu în Revista Română de Dreptul Proprietăţii Intelectuale nr. Astfel prin introducerea la art. Se considera posibil ca prin mijloace cinematografice să se realizeze o operă protejabilă. ştiinţific şi artistic indiferent de forma de expresie. 2 opera cinematografică a fost considerată o versiune dramatică a operei literare sau artistice. 22 . Cerinţa originalităţii a transformat cinematografia într-un mijloc de obţinere de noi opere intelectuale. însă autorul acesteia trebuie să îi imprime un caracter personal şi original fără să aducă atingere drepturilor de autor asupra eventualelor opere anterioare utilizate. Prin Conferinţa de la Bruxelles din 1948 operele cinematografice au fost incluse în sfera de protecţie prin dreptul de autor alături de celelalte opere obţinute prin mijloace tehnice care puteau substitui cinematograful. Din punct de vedere juridic acest concept include operele audiovizuale dar şi simple înregistrări audiovizuale. Pentru a fi protejată prin dreptul de autor creaţia trebuie să fie proprie autorului. Aceasta în art. să constituie rezultatul efortului său creator şi prin forma concretă de expresie să reflecte personalitatea acestuia. cum sunt de exemplu cele literare. Opera cinematografică a început să fie recunoscută ca formă de creaţie intelectuală în urma revizuirilor Convenţiei la Berlin în 1908 şi la Roma în 1928. Se consideră că cinematografia este simultan artă. fixarea şi redarea imaginilor. Pentru elaborarea şi existenţa acestor creaţii este necesar un proces industrial care le măreşte gradul de complexitate. p. Scopul revizuirii de la Berlin a fost de a se diferenţia opera cinematografică de fotografie. 2 enumeră categoriile de opere protejate precizând că formularea „operă literară şi artistică” cuprinde creaţiile din domeniul literar. La început cinematografia era considerată un mijloc tehnic ce permitea captarea. tehnică şi industrie. În timp cinematografia a fost văzută ca un mecanism prin care se pot reproduce sau reprezenta opere preexistente. 33. Evoluţia cinematografiei are la bază acest concept. 14 a paragr. indiferent de modalitatea de fixare a imaginii şi sunetului sau de suportul material folosit72. 1/2004. Principalul instrument juridic internaţional în domeniul proprietăţii intelectuale îl constituie Convenţia de la Berna din 1866. Prima forma de exploatare o constituie proiecţia în săli de cinema în schimbul unui preţ achitat la intrare.

75 A se vedea Gh. p.2 Definiţia operei audiovizuale Capitolul VIII al Părţii a II-a. Pe de altă parte opera videografică este considerată a fi acea operă concepută special pentru a se fixa pe o videogramă iar videoscopia reprezintă reproducerea unei opere preexistente. 73 A se vedea V. Roş. sunet. În prezent în noţiunea de operă audiovizuală se include opera cinematografică. În mod evident realizarea de filme necesită investiţii financiare.2. opera multimedia şi opera publicitară.2. În mod tradiţional opera cinematografică se defineşte ca fiind acea operă care foloseşte imaginea sau combinaţia dintre sunet şi imagine. 2. p. imagini animate şi programe de calculator care fac posibilă interactivitatea75. Pe de o parte au apărut noi forme de exploatare a operelor cinematografice clasice şi pe de altă partea s-au putut realiza noi genuri de creaţii în domeniul audiovizual76. 76 Ibidem 70. Apariţia noilor modalităţi de exprimare a imaginilor şi sunetului a avut două efecte primordiale. 74 Art. opera de televiziune. ci faptul că aceste activităţi trebuie să constituie contribuţii la realizarea filmului. 35. 64 din Legea nr. 1/2004. multiple activităţi şi are ca scop final obţinerea unui profit73. Aici nu este esenţial caracterul individual sau personal al activităţilor creatorilor. 8/1996 în redactarea iniţială. Aceasta a fost asimilată de sistemele dreptului de autor cu arta cinematografică. 23 . opera videografică. 126. Gheorghiu în Revista Română de Dreptul Proprietăţii Intelectuale nr. op.. Iniţial legea definea opera audiovizuală ca fiind “opera cinematografică sau opera exprimată printr-un procedeu similar cinematografiei care utilizează imaginea sau combinarea sunetului cu imaginea”74.presupune mijloace tehnice de înregistrare pe un suport a imaginilor şi a sunetelor şi pentru redarea lor într-o industrie. Din perioada interbelică s-a impus un nou mijloc de comunicare: televiziunea. imagini înregistrate. “Dispoziţii speciale” din lege este consacrat operei cinematografice şi celorlalte opere audiovizuale. Opera multimedia reprezintă cea mai nouă formă de expresie audiovizuală ce se poate realiza datorită stadiului tehnologiilor şi se defineşte ca acea operă care cuprinde pe un singur suport minim două din următoarele elemente: text. cit.

Această definiţie este apropiată de cea formulată de legislaţiile europene în materie şi constituie un progres. op. dar chiar existenţa sau inexistenţa fixării. 285/2004 prevede că: „Opera audiovizuală este opera cinematografică. Scopul operei audiovizuale este de a comunica publicului expresia personalităţii autorului iar ţelul autorului este de a atrage un număr cât mai mare de spectatori şi de a avea beneficii cât mai mari. Fixarea sau permanenţa operei în general. 77 A se vedea Gh. Se subliniază ideea că operele cinematografice sunt doar o specie în cadrul genului audiovizual. Gheorghiu. însoţite sau nu de sunete”. Acest fapt nu trebuie să reprezinte un criteriu esenţial pentru calificarea operei audiovizuale. Aceasta poate fi cel mult o operă cinematografică. Prin noua definiţie legiuitorul a dorit să lărgească aria de aplicare a conceptului de operă audiovizuală pentru a include şi noile creaţii ce au fost generate de progresul tehnic. aceasta doar facilitează dovedirea existenţei operelor. cit. însă fixarea materiată a unei opere poate fi insuficientă pentru calificarea ei ca fiind audiovizuală. Progresul tehnologic permite apariţia continuă de noi forme de exploatare. 24 . Nu numai natura suportului este irelevantă. Art. Pentru ca o serie de imagini asociate să fie calificate ca opere audiovizuale nu are relevanţă tipul de suport material pe care se fixează secvenţa de imagini şi sunete. Opera audiovizuală reprezintă o creaţie care se manifestă în exterior printr-o serie de imagini animate. fiind irelevantă existenţa unui acompaniament sonor. 37. De exemplu filmele mute nu pot fi considerate opere audiovizuale ci doar opere cinematografice. În zilele noastre această situaţie s-a amplificat prin faptul că opera audiovizuală a devenit transnaţională prin public şi prin finanţare. aceasta facilitând numai dovedirea existenţei operelor77. opera exprimată printr-un procedeu similar cinematografiei sau orice altă operă constând dintr-o succesiune de imagini în mişcare. p. 64 din lege aşa cum a fost modificat prin Legea nr. Aici imaginea reprezintă forma de bază de exprimare.. nu trebuie să fie o condiţie generală de protecţie. Trăsătura dominantă a genului audiovizual este reprezentată de faptul că exprimarea se face printr-o serie de imagini ce dau senzaţia de mişcare posibile de a fi comunicate prin orice fel de intrastructură tehnic a sunetului şi a imaginii. Imaginile reprezentate depind de anumite mijloace tehnice. De asemenea este irelevantă existenţa sau inexistenţa fixării.

La Titlul II din lege „Drepturile conexe drepturilor de autor şi drepturi sui- generis” s-a introdus capitolul VI „Drepturile sui-generis ale frabricanţilor bazelor de date”79. de date sau de alte elemente independente. care datorită selectării sau dispunerii conţinutului reprezintă o creaţie intelectuală”. În art. 79 Acesta cuprinde art. Protecţia nu se întinde şi asupra datelor sau materialelor ce au fost conţinute şi nu trebuie să atinge drepturile de autor ce au ca obiect aceste materiale sau date. Odată cu revoluţia informatică şi dezvoltarea băncilor de date electronice s-a acutizat problema existenţei unei protecţii specifice a compilaţiilor. 5 din Tratatul Organizaţiei Mondiale a Proprietăţii Intelectuale asupra dreptului de autor78 impune statelor membre să extindă protecţia prin dreptul de autor la bazele de date. 122¹ alin 2 se defineşte baza de date ca fiind “o culegere de opere.2. protejate ori nu prin drept de autor sau 78 Acesta a fost publicat în “Monitorul Oficial al României”. care prin alegerea sau dispunerea conţinutului constituie creaţii intelectuale. Noua formulare a legii oferă o dublă protecţie bazelor de date: . Partea I. 2.3 Protecţia bazelor de date 2. sunt protejate ca atare. Acesta este formulat astfel : “Compilaţiile de date sau de alte elemente.printr-un drept sui-generis al cărui titular este fabricantul bazei de date pentru ansamblul informaţional. 5 din Convenţia de la Berna reprezintă punctul de plecare pentru protecţia bazelor de date. Art. în orice formă. 25 .art.1 Noţiunea de bază de date Art. . 609/2000. indiferent de forma lor. Prin Directiva Consiliului din 11 martie 1996 privind protecţia juridică a bazelor de date s-a urmărit stabilirea criteriilor de acordare a protecţiei şi interzicerea extragerilor masive de elemente ale bazelor. 1224. 8 reglementează bazele de date ca fiind opere derivate din categoria colecţiilor sau compilaţiilor iar originalitea acestora apare din modul de alegere şi dispunere a materialului.2. nr.în primul rând ca operă derivată alături de compilaţii sub condiţia originalităţii structurii.3. 2 alin. Potrivit acestuia se bucură de protecţia prin dreptul de autor “compilaţiile de date sau alte materiale. Art. Această protecţie nu se extinde asupra datelor sau asupra elementelor conţinute în compilaţie”. 122¹.

Pentru obţinerea protecţiei bazelor de date trebuie să se îndeplinească mai multe aspecte: independenţa elementelor. op. Revista Română de Dreptul Proprietăţii Intelectuale nr. Astfel bazele de date sunt protejate prin drept de autor indiferent de forma lor de expresie80. Iacob. Prin independenţa elementelor se presupune că acestea sunt preexistente operei şi că nu au fost create cu scopul de a fi incluse în baza de date.2 Protecţia bazelor de date ca opere derivate Ca regulă generală dreptul de autor oferă protecţie formei concrete de exprimare a bazei de date.3. 1 litera b fac obiectul protecţiei prin dreptului de autor culegerile iar pentru stabilirea originalităţii acestora se aplică principiile generale. Drepturile asupra aporturilor originale ce compun baza de date nu vor fi afectate de dreptul autorului culegerii. Nu prezintă importanţă felul cum a fost ales conţinutul sau modalitatea de expresie atât timp cât reflectă originalitate. 52. 1/2004. dispuse într-o modalitate sistematică ori metodică şi în mod individual accesibile prin mijloace electronice sau printr-o altă modalitate”. În acest sens articolul litera b face referire la colecţiile ce reprezintă creaţii intelectuale.2. 2. organizarea acestora. 81 A se vedea L. chiar neprotejate prin dreptul de autor. Nu există restricţii legate de materialul sau informaţiile cuprinse în baza de date. Conform art. 80 A se vedea L. Prin selecţia făcută de autor se imprimă personalitatea acestuia. conţinutului sau dispoziţiilor conţinutului bazei şi nu atinge acest conţinut.. p. Astfel se acordă protecţie bazelor de date indiferent că ele cuprind opere literare şi artistice sau materiale sau informaţii de altă natură. p. 8 alin. accesibilitatea individuală şi independenţa suportului material.conex. Definiţia prezentată mai sus conţine bazele de date în format electronic ce se pot accesa prin intermediul calculatorului dar şi bazele de date nonelectronice care se poate accesa individual printr-o altă modalitate. dar şi date sau informaţii fără originalitate sau excluse de la protecţia prin dreptul de autor. Un exemplu în acest sens îl constituie cărţile de telefon. cit. Acestea pot fi creaţii protejate. Astfel protecţia ca operă derivată este legată de structura şi forma de expresie a selecţiei. 26 . 53. Pentru a se putea include bazele de date în categoria operelor derivate trebuie respectată condiţia originalităţii structurii. Astfel prin originalitate se înţelege expresia personalităţii autorului81. Iacob.

122 alin. p. Definiţia legală de la art. dreptul de autor asupra operei colective aparţine persoanei fizice sau juridice din iniţiativa. dar care nu sunt baze de date. op. fapte şi date”. sub responsabilitatea şi sub numele căreia a fost creată ”84. care prin alegerea sau dispunerea materialului reprezintă creaţii intelectuale. Consiliul Comunităţilor Europene a arătat. Este vorba despre o prezumţie relativă de titularitate în beneficiului investitorilor. În prezent în doctrină şi legislatură se vorbeşte despre un drept sui-generis şi de „fabricanţi de baze de date”82. că bazele de date electronice includ dispozitive precum CD-ROM-urile şi CD-urile. cit. Din acest motiv bazele de date sunt şi în prezent amintite de lege ca obiect al dreptului de autor83. imagini. În acest context. că noţiunea de bază de date “se aplică oricărei culegeri de opere literare. Modificare din 2004 a adus o definiţie pe larg a bazei de date pentru a realiza o aliniere cu dispoziţiile comunitare în domeniu. O. 6 alin. Acest drept sui-generis nu exclude posibila protecţie a bazelor de date sau a conţinutului lor prin dreptul de autor. 2 din lege. Roş. sau de materiale precum texte. 285/2004 prin care în Titlul II s-a adăugat un nou capitol intitulat „Drepturile sui-generis ale fabricanţilor bazelor de date”. Din interpretarea acestui text s-ar putea deduce că există colecţii sau compilaţii de materiale sau date. se pune problema titularităţii drepturilor asupra bazei de date. D. 180. 27 . 2 dispune că sunt baze de date culegerile de opere. cifre. date sau alte elemente independente. în considerentul 17 al Directivei. muzicale sau de altă natură. Spineanu-Matei. 82 A se vedea modificarea adusă legii dreptului de autor de Legea nr. Un posibil argument pentru susţinerea asimilării îl constituie efortul intelectual depus pentru realizare bazei de date. artistice. 84 A se vedea art. protejate ca opere derivate. iar în considerentul 22. Consecinţa normală a acestei calificări ar fi ca autorul sau autorii bazei de date să beneficieze de toate prerogativele de ordin moral şi patrimonial recunoscute de lege. Aceasta îşi găseşte rezolvarea pornind de la calificarea bazei de date în raport cu prevederile Capitolului II din lege.. 83 A se vedea V. “În lipsa unei convenţii contrare. Bogdan.

să se atribuie un drept distinct vreunuia dintre coautori asupra ansamblului operei create”85. Iniţiativa creării şi coordonarea diferitelor aporturi care se contopesc în rezultatul original şi unitar. fără a mai recurge la mecanismul cesiunii de drepturi. 28 . Cu toate acestea. conceptul de “operă colectivă” presupune o serie de dificultăţi cu privire la condiţia imposibilităţii de atribuire a drepturilor individuale asupra contribuţiilor distincte. dar nu este posibilă atribuirea de drepturi individuale asupra acestui ansamblu86. faţă de care este imposibilă atribuirea unui drept individual autorilor săi. op. iar fabricantul bazei va fi şi titular al drepturilor de autor asupra acesteia.. dată fiind natura operei. la realizarea căreia participă o pluralitate de persoane. Iacob. 6 alin. Opera colectivă este reglementată în legislaţiile dreptului de autor din sistemul romanic de drept ca o excepţie de la regula conform căreia dreptul de autor aparţine persoanei fizice care a elaborat opera. revine fabricantului bazei de date. fără a fi posibil. Ea permite ca o altă persoană (fizică sau juridică) decât autorul să devină titular cu titlu originar al drepturilor de autor asupra creaţiilor pe care le-a iniţiat şi finanţat. 86 A se vedea L. De multe ori această calificare este posibilă doar pe motivul fuziunii contribuţiilor. Schema operelor colective se materializează clar în cazul bazelor de date. adică ori de câte 85 A se vedea art. Instanţele au arătat că cerinţa fuziunii aporturilor într-un ansamblu unitar nu exclude o anumită individualizare a acestora. Se ajunge astfel la calificarea drept “contribuţii” a unor elemente lipsite de originalitate sau care nu au fost create special pentru a fi încorporate în opera colectivă. Trebuie admis că bazele de date reprezintă opere derivate colective. Acest gen de creaţii protejate se caracterizează prin faptul că elementele pe care le includ sunt eterogene. cit. adică persoana (fizică sau juridică) care a avut iniţiativa creării bazei de date. 57. 1 din lege. Se consideră că “este operă colectivă opera în care contribuţiile personale ale coautorilor formează un tot. Singura condiţie este dovedirea rolului de conducere şi coordonare a proiectului. Cu toate că o altă soluţie nu poate fi primită. jurisprudenţa a decis că o asemenea calificare este preferabilă în prezenţa unor “aporturi distincte sub aspect temporal”. precum şi prin rolul de direcţie şi coordonare exercitat de persoana responsabilă de proiect. p.

oricare ar fi modul sau forma de exprimare.2. 2 alin. 2. este recunoscută de toate legile naţionale privind dreptul de 87 Ibidem 81.5 Protecţia operelor fotografice Principiul protecţiei tuturor operelor din domeniul literar. cantitativă şi calitativă”. Acest drept ia naştere la momentul finalizării bazei de date (art. fără nicio colaborare a autorului operei preexistente87.) şi de scopul pentru care au fost realizate. Legea impune condiţia ca investiţia să fie “substanţială. etc. legiuitorul român a inclus în art. fără a conţine criterii pentru determinarea acestor caractere. Fabricantul este persoana care are iniţiativa creării bazei de date şi îşi asumă riscurile investiţiilor financiare. 29 . pentru determinarea caracterului substanţial al investiţiei: drepturile originare asupra materialului inclus în baza de date.ori opere preexistente sunt încorporate într-o operă nouă. costurile de programare. 4 din lege. Fabricantul de baze de date Potrivit art. f) şi „operele fotografice. peisaje. precum şi orice alte opere exprimate printr-un procedeu analog fotografiei”. fixare materială. a fost consacrat prin art. ceea ce permite o interpretare extensivă. 1224 din lege).3. verificării sau prezentării conţinutului unei baze de date. 2. ale conţinutului bazei de date. indiferent de subiect (portrete. 122¹ alin. care asigură protecţia investitorului pentru o perioadă de 15 ani împotriva extragerilor şi/sau reutilizărilor neautorizate. diferite evenimente etc. Fabricantul bazei de date este titularul unui drept patrimonial exclusiv sui- generis. Lipsa unor criterii legale pentru stabilirea caracterului substanţial al investiţiei şi lăsarea acestuia la aprecierea suverană a instanţei reprezintă însă o lacună a reglementării legale. colectare. fabricantul de baze de date este persoana (fizică sau juridică) ce a făcut o investiţie substanţială cantitativă şi calitativă în vederea obţinerii. 7 lit.2.3.1 al Convenţiei de la Berna pentru protecţia operelor literare şi artistice din 9 septembrie 1886. materiale sau umane corespunzătoare. Protecţia operelor fotografice. substanţiale calitativ sau cantitativ. documentare. Pot fi reţinute. ştiinţific şi artistic. Printre operele protejabile independent de valoarea şi destinaţia lor.

fiecare în parte. 21) ce reprezintă dreptul de a încasa o cotă din preţul de vânzare obţinut la orice revânzare a operei. Dreptul de autor şi drepturile conexe.. rezultă că fotografiile vor fi protejate numai în măsura în care sunt originale şi reprezintă expresia personalităţii autorului. 30 . Bogdan. Bucureşti. Roş. fizice şi chimice) şi la unele limitări cu caracter special impuse de nevoia protejării unor terţi90. Dreptul de suită nu poate face obiectul vreunei renunţări sau înstrăinări. „Fotograma” este o fotografie specială. în sensul Legii nr. din care oricând pot fi decupate anumite imagini reproduse. Dreptul de suită se aplică tuturor actelor de revânzare a unei opere fotografice care implică. „opere fotografice”89. 50. Spineanu-Matei. 2005.autor. documente de orice fel. alcătuind. care au fost făcute într-un număr limitat de către însuşi autorul lor sau cu aprobarea acestuia. Autorul unei opere fotografice beneficiază de un drept de suită (art.Revista Română de Dreptul Proprietăţii Intelectuale nr. Nu pot beneficia de protecţia legală a dreptului de autor fotografiile unor scrisori. pe baza căreia se pot face măsurători precise asupra obiectului a cărui imagine o reproduce şi care se foloseşte mai ales în cartografie. 88 A se vedea M. Editura All Beck. p. p. Pârvu. precum şi dreptul de a fi informat cu privire la locul unde se află opera sa. R. acte. în lipsa originalităţii fotografiile nebeneficiind de protecţia legală. singura condiţie cerută fiind ca acestea să constituie o creaţie originală a autorului88. 4/2005. În sensul Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe. autorul acesteia dobândeşte asupra operei sale atât drepturi nepatrimoniale (care nu pot face obiectul vreunei renunţări sau înstrăinări ) cât şi drepturi patrimoniale. 89 A se vedea R.8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe. C. Sunt considerate opere fotografice şi fotogramele peliculelor cinematografice. Romiţan. ulterioară primei înstrăinări de către autor. O. în calitate de vânzători. Prin realizarea unei opere fotografice. sunt considerate opere fotografice. op. ridică unele probleme ce se referă la modul de realizare (prin procedee mecanice. 45. p. Din această redactare.13). D. Copiile operelor fotografice. desene tehnice şi altele asemenea. ca opere protejabile în cadrul dreptului de autor. 130-132. cit. În literatura de specialitate se apreciază că fotografiile. precum şi orice comerciant de opere de artă. galerii de artă. 90 A se vedea V. distincte şi exclusive (art. cumpărători sau intermediari. saloane. Romiţan. este vorba de suita de imagini fixate pe pelicula unui film.

fără consimţământul autorului. pe o perioadă de 70 de ani. fără consimţământul autorului. 2 din Legea nr. dacă portretul a fost executat cu ocazia activităţilor sale publice.138. proprietarul sau posesorul operei nu are dreptul să o reproducă sau să o utilizeze fără consimţământul persoanei reprezentate sau al succesorilor acesteia. 88 alin. consimţământul nu este necesar dacă persoana reprezentată în portret este model sau a primit o remuneraţie pentru a poza. în lipsa unei clauze contrare. Expunerea publică a operelor fotografice într-un loc în care se adună un număr de persoane ce depăşeşte cercul normal al membrilor unei familii şi al cunoştinţelor acesteia91 se consideră comunicare publică şi. de pe reproducere. Nu este necesar consimţământul persoanei reprezentate în portret sau al succesorilor acesteia (timp de 20 de ani de la moartea persoanei reprezentate în portret) dacă persoana respectivă este general cunoscută. este necesar consimţământul sau autorizarea autorului sau a titularului de drepturi în acest sens. Fotografia unei persoane. p. Jurisprudenţa a arătat că dreptul autorului unei opere fotografice de a utiliza propria operă nu trebuie să prejudicieze drepturile autorului operei de artă reproduse în opera fotografică. un peisaj sau o manifestare publică. 8/1996. serbări publice pot 91 A se vedea C. Fotografiile luate în public cu ocazia unor adunări. Dacă numele autorului figurează pe fotografia originală.1 din legea dreptului de autor şi drepturilor conexe. Autorul. R. Drepturile patrimoniale de autor şi conexe. 31 . pe cheltuiala sa. nr. Drepturile patrimoniale ale autorului unei opere fotografice durează tot timpul vieţii acestuia. dacă nu s-a convenit altfel. oricare ar fi data la care opera fotografică a fost adusă la cunoştinţă publică în mod legal. În cazul reproducerii unor opere fotografice. instanţa poate hotărî ca numele contrafăcătorului să fie şters. Potrivit art. poate fi publicată sau reprodusă de persoana fotografiată sau de succesorii săi. potrivit art. el trebuie să fie menţionat şi pe reproduceri. Pentru utilizarea unei opere care constituie un portret este necesar consimţământul persoanei reprezentate în acel portret. timp de 20 de ani de la deces.13 alin. sau a unei persoane a cărei reprezentare constituie numai un detaliu al unei opere ce prezintă o adunare. în revista „Dreptul”. atunci când este executată la comandă. Romiţan Delicte contra drepturilor de proprietate intelectuală prevăzute în noul Cod penal. iar după moartea sa se transmit prin moştenire.7/2005. potrivit legislaţiei civile.

sigiliul. durata şi întinderea cesiunii. b) textele oficiale de natură politică. Conform art. ale autorităţilor publice şi ale organizaţiilor. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe. Contractul de cesiune a drepturilor patrimoniale trebuie să prevadă drepturile patrimoniale transmise. Creaţii care nu beneficiază de protecţia legii privind dreptul de autor Articolul 9 din lege realizează o enumerare a creaţiilor intelectuale care nu beneficiază de protecţia legală instituită pentru operele amintite mai sus. autorul sau titularul dreptului de autor poate ceda prin contract altor persoane numai drepturile sale patrimoniale. p. Acesta prevede că nu pot beneficia de protecţia legală a dreptului de autor: a) ideile. op. dacă prin contract nu s-a prevăzut altfel. conceptele. modalităţile de utilizare.10 lit. cit. Romiţan. emblema. e) ştirile si informaţiile de presă. c) simbolurile oficiale ale statului.. ecusonul şi medalia.constitui o operă de artă. celui care angajează sau persoanei care a făcut comanda.d din lege. Drepturile patrimoniale asupra operei fotografice care a fost creată în executarea unui contract individual de muncă sau la comandă se prezumă că aparţin. precum şi remuneraţia titularului dreptului de autor. oricare ar fi modul de preluare. conţinute într-o operă. judiciară şi traducerile oficiale ale acestora. persoana reprezentată într-un portret poate exercita dreptul moral prevăzut în art. 39 din lege. autorul unei opere are dreptul moral de a pretinde respectarea integrităţii operei şi de a se opune oricărei modificări. precum şi oricărei atingeri aduse operei. 92 A se vedea M. d) mijloacele de plată. dacă prin contract nu s-a prevăzut altfel. f) simplele fapte şi date. de explicare sau de exprimare. cum ar fi: stema. de scriere. dacă prejudiciază onoarea sau reputaţia sa. pentru o perioadă de 3 ani. SECŢIUNEA 2. Înstrăinarea negativului unei opere fotografice are ca efect transmiterea drepturilor patrimoniale ale titularului dreptului de autor asupra acesteia. blazonul. insigna. În conformitate cu prevederile art. teoriile. 32 . administrativă.10 lit. legislativă. 47.d în ceea ce priveşte utilizarea operei ce conţine portretul. descoperirile şi invenţiile.90 din Legea nr. însă pot fi date publicităţii fără consimţământul persoanelor fotografiate iar autorul are dreptul să interzică reproducerea lor92.3. drapelul. Potrivit art.

Se consideră licită preluarea ideilor dintr-o operă preexistentă cu condiţia ca forma de expresie să fie distinctă95. 10 litera a din lege instituie regula prin care autorul deţine dreptul moral de decizie asupra modului şi momentului aducerii operei la cunoştinţă publică. administrativ şi judiciar şi traducerile acestora. Bogdan. Ideea odată exprimată conţine amprenta personalităţii autorului. 2 bis al Convenţiei de la Berna se poate limita protecţia acestor discursuri.4. insigne. 541/2007. 186-188. embleme. Din acest motiv deşi presupun un efort intelectual şi prezintă originalitate nu beneficiază de protecţie prin drept de autor pentru ca difuzarea şi reproducerea lor să fie liberă. În această manieră ele nu sunt susceptibile de apropiere. cit. Spineanu-Matei. Beneficiază de protecţie prin drept de autor doar forma concretă de expresie a ideilor. pp. În doctrină se consideră că protejarea ideii care a stat la baza unei opere ar duce la un monopol de utilizare a autorului asupra unui întreg gen de opere. Acest fapt nu face ideea protejabilă. Opera postumă Caracteriul definitoriul al acestei opere este faptul că se publică la o dată posterioară decesului autorului. mijloacele de plată. legislativ. nr. O. Convenţia de la Berna lasă la latitudinea statelor membre decizia de a exclude sau nu aceste texte din protecţia prin drept de autor94. o sursă de inspiraţie. Nu este mereu uşor de observat distincţia dintre idee şi expresie. Textele oficiale de ordin politic. Partea I. Art. iar în acest caz ele vor beneficia de protecţia legală a dreptului de autor. 93 Publicată în „Monitorul Oficial al României”. Discursurile politice şi discursurile pronunţate în dezbaterile juridice beneficiază de protecţie prin drept de autor atât timp cât întrunesc cerinţele necesare. SECŢIIUNEA 2. simbolurile oficiale (steme. nr. P. 95 Idem 90. Aceastea pot fi redate în presă sau radiodifuzate fără consimţământul prealabil al autorului. sigilii. Spre exemplu descoperirile şi invenţiile sunt protejate prin Legea nr. op. 94 A se vedea V. Partea I. Atât timp cât ideile nu sunt exprimate concret ele sunt doar o materie primă. 212/1991 republicată in „Monitorul Oficial al României”. D. Roş. Potrivit art. Per a contrario doar autorul beneficiază de dreptul exclusiv de a reuni aceste opere în culegere. 185. 64/1991 privind brevetul de invenţie93. ecusoane) se adresează populaţiei şi trebuie cunoscute de către toţii cetăţenii. 33 . Unele din aceste creaţii intelectuale beneficiază de o protecţie juridică specială instituită prin alte acte normative.

Gheorghiu. p. Florea. 97 A se vedea Gh. În legislaţia românească actuală din domeniul dreptului de autor nu apar reglementări exprese privind regimul juridic al operei postume. p. Atunci când autorul nu a săvârşit vreun act sau fapt juridic în privinţa operei sale se va transmite pe cale succesorală exerciţiul dreptului de divulgare a operei. 21. În cazul primei ipoteze momentul ales de autor poate surveni în timpul vieţii acestuia sau după decesul său. În cazul în care aceştia decid să publice opera postumă sunt obligaţi să o facă în numele creatorului nebeneficiind de dreptul de a o publica în nume propriu97. cit. competenţa va reveni organismului cu cel mai mare număr de membri din domeniu. În consecinţă persoana sau organismul de gestiune colectivă va dobândi un drept exclusiv de a utiliza şi exploata respectiva operă şi de consimţi la folosirea acesteia de către alte persoane. Analizând conţinutul acestui drept moral putem observa că se constituie din următoarele prerogative: . 2 din lege. Prin modificarea legii din 2004 legiuitorul a instituit regula potrivit căreia dreptul de divulgare se poate transmite pe cale succesorală pe perioadă nedeterminată deoarece se asimilează drepturilor patrimoniale.l 25 alin.. 52. situaţie în care stabileşte modul şi momentul divulgării. de a pretinde recunoaşterea calităţii de autor a creatorului operei şi de a proteja inviolabilitatea creaţiei pe durată nedeterminată. Vechea Lege asupra 96 A se vedea B. .. Moştenitorii vor beneficia de dreptul de a divulga opera.autorul poate decide să aducă opera la cunoşţintţă publică. În cazul celei de a doua ipoteze este exclusă publicarea operei şi după moartea autorului cât timp acesta în timpul vieţii şi-a exprimat concret dorinţa de a nu face publică lucrarea sa. op. cit. op. În această ipoteză voinţa în acest sens a autorului nu trebuie să fie exprimată printr-un înscris ci este suficient să poată fi dedusă din alte fapte juridice ale autorului96. Prin Legea nr 285/2004 de modificare a Legii 8/1996 s-a prevăzut că în cazul în care autorul nu are moştenitori se va recunoaşte exerciţiul dreptului de divulgare organismului de gesiune colectică care a administrat drepturile autorului sau organismului cu cel mai mare număr de membri din respectivul domeniu. 34 . Drepturile persoanei care publică o operă postumă echivalează cu drepturile patrimoniale ale autorului conform art.autorul poate decide să nu aducă opera la cunoştinţă publică. În cazul gestiunii colective obligatorii atunci când titularul nu este asociat la niciun organism.

dacă prejudiciază onoarea sau reputaţia sa”. Unii specialişti în domeniu au considerat că operele pentru care autorii şi-au exprimat dorinţa de a nu le divulga vor putea fi publicate după ce expiră termenele de protecţie instituite de lege. autor de operă să interzică prin testament publicarea operelor sale pe care nu a dorit să le publice nici în timpul vieţii sale nici după moartea sa. d reiterează faptul că autorul beneficiază de „dreptul de a pretinde respectarea integrităţii operei şi de a se opune oricărei modificări. 2 după decesul autorului se poate transmite doar exerciţiul acestui drept conform cu legislaţia civilă. Din 1956 prin Decretul nr 321 doar asociaţia de scriitori mai beneficiază de dreptul de a apăra paternitatea. 1/2006. Conform art. Art. Roş. Această situaţie este valabilă în ipoteza în care autorul nu a decis nedivulgarea operei. op cit. p 65. 98 A se vedea art. 100 A se vedea E. 11 alin. Această regulă este aplicabilă şi operelor realizate în cadrul unui contract individual de muncă. Pe de altă parte există rezerve legate de legalitatea acestei teze datorate conţinutului articolelor 24-32 din lege care stabilesc perioade de protecţie doar pentru drepturile patrimoniale. Termenul de protecţie asigurat era de 30 de ani98. Bălan în Revista Română de Dreptul Proprietăţii Intelectuale nr. Orice persoană are dreptul la protecţia legii împotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri.U şi publicată în Broşura din 10 decrembrie 1948. Art.N. 10 lit.” Art. în familia sa. nici la atingeri aduse onoarei şi reputatiei sale. În lipsa unei astfel de asociaţii această obligaţie se îndeplinea de un organ al statului care avea atribuţii în domeniu99. inviolabilitatea şi justa utilizare a operei. 99 A se vedea V. 8 din Legea asupra proprietăţii literare şi artistice/1923. 159-160. 35 . în domiciliul său în corespondenţa sa.proprietăţii literare şi artistice din 1923 recunoştea posibilitatea defunctului. 44 oferă posibilitatea cesiunii exclusive a drepturilor patrimoniale nu şi a celor morale. 101 Aceasta a fost adoptată la 10 decembrie 1948 de Adunarea Generală a O. precum şi oricărei - atingeri aduse operei. pp. 12 din Declaraţia universală a drepturilor omului 101 instituie că „Nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare în viaţa sa personală. Pe de altă parte drepturile morale sunt protejate pe toată perioada vieţii autorului iar după decesul acestuia unele dintre ele se transmit prin moştenire legală pe perioadă nelimitată100.

36 . Bălan. SUBIECTUL DREPTULUI DE AUTOR SECŢIUNEA 3. Principiul adevăratului autor al operei Potrivit legii române calitatea de autor al operei poate aparţine persoanei fizice sau persoanelor fizice. op. Coroborând aceste două texte putem aduce o critică în sensul că un organism de gesiune colectivă ce a descoperit un caiet de notiţe sau scrisori ale unui faimos scriitor după decesul acestuia nu ar putea decide dacă acestea prejudiciază sau nu reputaţia scriitorului102.1. CAPITOLUL 3.. cit. p. Acestea sunt singurele fiinţe capabile de a realiza o 102 A se vedea E. 161.

4 alin. cit. 11 alin. 1 din lege instituie prezumţia că dreptul de autor este legat de persoana autorului şi cuprinde atribute de ordin moral şi patrimonial. 3 alin. 2 din lege. Bodoaşcă. p. Florea. În literatura de specialitate s-au consemnat cazurile de excepţie prevăzute în legislaţia anterioară armonizării în unele ţări din Europa103..activitate intelectuală. 104 A se vedea T. p. prin diferite operaţiuni juridice. op. nu şi în calitatea de autor a creatorului unei opere. 42. Pe de altă parte este adecvată posibilitatea oferită altor persoane fizice sau juridice de a se substitui în drepturile autorului. 1 din lege prevede că autor este persoana sau persoanele fizice care au creat opera. Art. de a formula idei şi de a le expune într-o manieră personală. Art. În opinia specialiştilor105 acest text reprezintă temeiul transmiterii unor prerogative morale sau patrimoniale izvorâte din realizarea unei opere către alte persoane. persoana protejată prin dreptul de autor este autorul operei. capacitatea de a gândi. Prima critică la adresa acestei formulări este reprezentată de faptul că autorul nu devine subiectul al dreptului de autor ci titular al acestuia. inteligenţă.104 Alineatul următor al aceluiaşi articol prevede că se poate transmite în condiţiile legii calitatea de subiect al dreptului de autor. În principiu. Art. În plan secundar nu calitatea de subiect al dreptului de autor este ceea ce se transmite ci doar anumite prerogative ale dreptului de autor. 1 prezumă calitatea de autor persoanei sub numele căreia a fost adusă opera pentru prima oară la cunoştinţa publică. Creatorul rămâne autorul operei chiar dacă de exemplu după moartea acestuia dreptul de divulgare a operei se transmite succesorilor săi conform art. 105 Ibidem 98. 3 alin. 27.. cit. Art. Pentru a putea fi transmisă această calitate trebuie ca în prealabil să fi fost dobândită. Legislaţia fostelor ţări socialiste acorda o importanţă mai mare principiului persoanei fizice ca adevărat subiect al dreptului de autor. op. Această regulă nu are un caracter absolut. Acest text este într-o anumită măsură deficitar deoarece face referire la protecţia acordată autorului când în mod evident este vorba despre protecţia juridică a drepturilor autorului. Apar situaţii în care drepturile de autor se pot exercita de alte persoane fizice sau juridice. 37 . creativă bazată pe propria personalitate. Deşi nu specifică acest text de lege se referă la persoana fizică fiind singura care se identifică prin nume conform 103 A se vedea B. 2 din lege prevede că pot beneficia de protecţia acordată autorului şi persoane fizice şi persoane juridice altele decât autorul în condiţiile expres prevăzute de lege.

SECŢIUNEA 3. câtă vreme acesta din urmă nu îşi dezvăluie identitatea. 1 alin. 1 dispune: ”Dreptul de autor asupra unei opere literare. este recunoscut şi garantat în condiţiile prezentei legi”. 12 din Decretul 31/1954106 „Orice persoană are dreptul la nume stabilit sau dobândit potrivit legii” iar conform art. op. Calitatea juridică de subiect al dreptului de autor este izvorâtă din aceea de autor al operei. Bodoaşcă. p 45. Alte persoane în afară de autorul operei pot beneficia de prerogative ale dreptului de autor eclusiv în situaţiile prevăzute de lege. Florea. 8/1954. 106 Publicat în „Buletinul Oficial” nr. fiind este singura capabilă de a crea 108. 107 A se vedea T. recunoscută de lege tuturor creatorilor. Persoana fizică poate lua parte la realizarea operei ca autor unic sau ca şi coautor.art. Fiinţa umană este singura care poate beneficia de calitatea de autor al unei opere. Pe de altă parte subiectul secundar este constituit din persoana fizică sau juridică ce beneficiază de anumite prerogative ale dreptului de autor fără a avea calitatea de autor107. Odată ce opera este creată şi aparţine domeniului literar. Alineatul următor dezvoltă această prezumţie instituind regula conform căreia în cazul operei adusă la cunoştinţă publică sub formă anonimă sau sub pesudonim dreptul de autor se va exercita de persoana fizică sau persoana juridică ce a publicat-o cu consimţământul autorului. precum si asupra oricăror asemenea opere de creaţie intelectuală.. cit.2. 38 . 38 din acelaşi decret stabileşte că persoana juridică se identifică prin denumire „Persoana juridică va purta denumirea stabilită prin actul care a înfiinţat-o sau prin statut”. Art. cit. pe cale de excepţie de la regula generală.. op. artistice sau stiintifice. În funcţie de persoana care exercită prerogativele dreptului de autor în literatura de specialitate se distinge între subiectul primar şi subiectul secundar al dreptului de autor. artistic sau ştiinţific aceasta nu mai trebuie să îndeplinească vreo condiţie pentru a beneficia de protecţie legală. 108 A se vedea B. Calitatea de autor şi calitatea de subiect al dreptului de autor Calitatea de autor provine din activitatea de creaţie a unei sau a unor persoane fizice. Persoana fizică ce a creat opera reprezintă subiectul primar. 29. p.

68. Pluralitatea de persoane participante la opera audiovizuală O pluralitate de subiecte desfăşoară activităţi diferite în scopul obţinerii operei audiovizuale.3. cit.1.3. Drăgan. O. Autorii operelor audiovizuale 3. În principiu. organizare şi coordonare109. J. În sistemul romanic se consideră că autorii sunt titularii originali ai drepturilor morale şi patrimoniale asupra operei. eventual a coloanei 109 A se vedea V. Autorul dobândeşte această calitate din momentul transpunerii operei într-o formă concretă indiferent dacă aceasta este finalizată sau nu. 46. aceeaşi persoană deţine atât calitatea de autor al operei cât şi calitatea de subiect al dreptului de autor. iar crearea şi apoi exploatarea sunt întemeiate pe dreptul contractual. Coroborând articolele 7 şi 8 putem observa că cesionarii şi moştenitorii autorului nu sunt subiecte ale dreptului de autor. Calitatea de autor se dobândeşte fără nicio formalitate deoarece activitatea de creaţie intelectuală nu constituie un act juridic şi din acest motiv nu îşi vor găsi aplicare regulile de manifestare a voinţei necesare la încheierea acestui gen de acte. D. p. De obicei iniţiativa aparţine producătorului care impune unui grup de persoane realizarea unui scenariu. a posibilelor dialoguri şi. fapt care a generat numeroase controverse. op. producătorul reprezintă autorul şi titularul iniţial al tuturor drepturilor de exploatare deoarece în Copyright Act nu sunt consacrate expres drepturile morale110. Bogdan. p. Singura condiţie necesară de îndeplinit este ca opera să îmbrace o formă concretă de exprimare. 39 . Pe de altă parte în sistemul de copyright. 110 A se vedea C.. SECŢIUNEA 3. Roş. ci subiecte ale drepturilor patrimoniale de autor deoarece calitatea de autor este strâns legată de persoana autorului şi comportă atribute de ordin moral şi patrimonial. În sistemul romanic al dreptului de autor şi în sistemul de copyright autoratul şi titularitatea originară primeşte soluţii diferite. Pe cale de excepţie însă calitatea de subiect al dreptului de autor poate fi deţinută şi de alte persoane fizice sau chiar de persoane juridice. Nu există o soluţie unitară la nivel internaţional pentru a răspunde problemelor legate de determinarea calităţii de autor al operelor şi de titular al drepturilor asupra acestora. Spineanu-Matei. Tufan. 2/2005. Revista Română de Dreptul Proprietăţii Intelectuale nr. Persoana juridică poate dobândi calitatea de subiect al dreptului de autor prin activităţi de iniţiere.

5 indicând că acesta se aplică operelor audiovizuale. Ca excepţie se poate accepta ca alte persoane decât autorul să fie titularul originar cum este cazul operei colective. În cazul în care alege transpunerea în domeniul audiovizual a unei opere preexistente sau încorporarea într-o nouă operă a unei muzici ce nu fost elaborată în special pentru acea operă. Articolul 5 conţine următoarea formulare: „(1) Este operă comună opera creată de mai mulţi coautori. 14. Titularii dreptului de autor şi drepturilor conexe asupra operelor audiovizuale Conform legii române operele audiovizuale sunt considerate opere în colaborare. 3/2005. 3. Soluţiile legale diferă de la un sistem de drept la altul. autorul dialogurilor. 40 . din perspectiva dreptului proprietăţii intelectuale. Dintre participanţii. coautorii nu pot utiliza opera decât de comun acord.3. Revista Română de Dreptul Proprietăţii Intelectuale nr. Iacob. Producătorul va contracta cu un regizor sau realizator. Astfel este autor creatorul operei. producătorul va trebui să dobândească drepturile de exploatare asupra operelor preexistente şi va conveni cu persoane specialitate adaptarea acestora pentru specificul operei audiovizuale. Refuzul consimţământului din partea oricăruia dintre coautori trebuie să fie temeinic justificat. al adaptării muzici şi cu actori. Este mai complicat în cazul operelor audiovizuale deoarece la realizarea majorităţii operelor participă numeroase persoane111. Între producător şi persoanele amintite se nasc raporturi contractuale ce de obicei sunt consemnate în scris în contracte ce conţin clauze specifice.sonore. monitori. Prin lege se determină cercul persoanelor care sunt considerate autori ai operei. cu scenaristul. (2) Dreptul de autor asupra operei comune aparţine coautorilor acesteia. trebuie stabilită sfera autorilo operei audiovizuale şi situaţia celorlalte persoane care participă la procesul de elaborare a operei. (3) În lipsa unei convenţii contrare. 66 trimite expres la art. cameramani. L. în condiţiile prezentei legi. între care unul poate fi autorul principal. Art.2. În sistemul dreptului de autor legislaţiile consacră principiul adevăratului autor. Gheorghiu. la elaborarea operei audiovizuale. sub diverse forme. dubluri. persoana fizică. p. în colaborare. 111 A se vedea Gh. fotografi şi cu numeroşi alţii.

(4) În cazul în care contribuţia fiecărui coautor este distinctă, aceasta poate fi
utilizată separat, cu condiţia să nu se prejudicieze utilizarea operei comune sau
drepturile celorlalţi coautori.
(5) În cazul utilizării operei create în colaborare, remuneraţia se cuvine
coautorilor în proporţiile pe care aceştia le-au convenit. În lipsa unei convenţii,
remuneraţia se împarte proporţional cu părţile de contribuţie ale autorilor sau în
mod egal, dacă acestea nu se pot stabili”.
Ca o trăsătură esenţială a operelor în colaborare este considerată a fi
proprietatea comună a coautorilor asupra operei. De aici rezultă caracterul indivizibil.
Drepturile fiecărui coautor poartă asupra ansamblului operei. Se vor aplica regulile
indiviziunii de drept comun cu anumite nuanţări.
Art. 728 din Codul civil dispune că nu poate fi obligat nimeni să rămână în
indiviziune. Însă pentru coautorii unei opere în colaborare este imposibilă
introducerea unei cereri de partaj. Prin aplicarea acestui regim li se oferă posibilitatea
coautorilor de a desemna pe unul dintre ei pentru a administra exploatarea operei.
Pentru acte de administrare se aplică mandatul tacit şi fiecare dintre coautori poate
lua măsurile necesare pentru conservarea operei112.
Regula unanimităţii se aplică pentru operele în colaborare în lipsa unei
convenţii contrare. Exploatarea şi apărarea operei ar fi îngreunate prin aplicarea
obligatorie a regulii unanimităţii. Autorul unei contrafaceri ar fi fost favorizat de
dezacordurile dintre coautori. Pentru apărarea drepturilor morale nu se aplică regula
unanimităţii, deoarece acestea au un caracter personal ce nu concordă cu exerciţiul
de comun acord al dreptului.
Art. 70 alin. 2 prevede că în lipsa unei clauze contrare autorii operei
audiovizuale îşi păstrează toate drepturile de utilizare separată a contribuţiilor proprii
şi dreptul de a autoriza sau interzice utilizări în afară de cele specifice operei.
Coautorii îşi pot exploata separat contribuţiile numai în anumite condiţii:
– contribuţiile trebuie să facă parte dintr-o categorie distinctă de opere;
– să nu existe o convenţie contrară a coautorilor;
– exploatarea separată să nu aducă nici un prejudiciu exploatării comune a
operei.
În cazul operelor audiovizuale există reguli specifice care derogă de la regimul
operei în colaborare.

112
A se vedea Gh. Gheorghiu, L. Iacob, op. cit., p. 17.
41

Numărul coautorilor nu trebuie să fie exagerat. Acest fapt ar îngreuna
exercitarea drepturilor asupra operei. Art. 66 dispune că sunt coautori ai operelor
audiovizuale în condiţiile art. 5 regizorul sau realizatorul, autorul adaptării,
scenariului, dialogurilor, muzicii special create pentru opera audiovizuală şi autorul
grafic pentru operele sau secvenţele de animaţie, când acestea reprezintă o parte
importantă a operei. Se poate recunoaşte calitatea de autor şi altor creatori care au
contribuit substanţial la realizarea operei printr-un contract între producător şi regizor
sau realizator.
Persoanele enumerate de lege beneficiază doar de o prezumţie simplă asupra
calităţii de autor. Această listă legală nu este închisă. Se poate recunoaşte calitatea
de autor şi altor creatori. Este necesară îndplinirea a două condiţii cumulative:
existenţa unui aport original la realizarea operei audiovizuale şi includerea, în calitate
de coautor, în contractul de producţie audiovizuală.
Art. 70 alin. 2 dispune că autorii operei audiovizuale şi alţi autori ai unor
contribuţii la aceasta îşi menţin toate drepturile de exploatare separată a propriilor
contribuţii, în lipsă de clauză contrară.
Activitatea regizorului/realizatorului nu poate fi separată de contribuţiile
creatoare ale celorlalţi autori113. Din interpretarea art. 67 alin. 2 şi 4 rezultă că
regizorul/realizatorul este autorul principal al operei. Regizorul stabileşte alături de
producător versiunea definitivă a operei audiovizuale şi se poate opune aducerii la
cunoştinţă publică a operei şi la exploatarea acesteia.
Compoziţiile muzicale trebuie să fie create în special pentru opera
audiovizuală. Această cerinţă priveşte ansamblul contribuţiilor incluse în opera
audiovizuală. Dacă operele sunt preexistente, ele vor fi supuse unui regim legal
propriu, specificat de art. 68.
Faptul juridic relevant pentru apariţia unui drept de autor îl constituie
realizarea unei opere originale.
În puţine situaţii, conceptul amplu de operă audiovizuală permite existenţa
operei audiovizuale cu autor unic. În acest sens un exemplu este oferit de
documentarele în care realizatorul este atât cameraman cât şi monitor, pe lângă
faptul că îşi asumă personal răspunderea pentru realizarea operei. De regulă,
rezultatul audiovizual reflectă scenele reale pe care se bazează documentarul şi din
acest motiv este lipsit de originalitate. Datorită existenţei unui singur autor nu apar
probleme legate de determinarea adevăratului autor. Absenţa unui subiect şi al unui

113
A se vedea Gh. Gheorghiu, L. Iacob, op. cit., p 18.
42

scenariu originale nu împiedică rezultatul în a fi considerat o operă audiovizuală
veritabilă, ce respectă condiţiile generale de protecţie a operelor intelectuale.
Unele din aporturile incluse în opera audiovizuală şi create expres pentru
realizarea acesteia pot fi considerate opere preexistente deoarece se nasc anterior
operei audiovizuale propriu-zise. Sunt autori ai aporturilor din această categorie cei
enumeraţi în art. 66114.

3.3.3 Autorii enumeraţi de lege
Pornind de la modelul clasic al operelor cinematografice legea determină
sfera autorilor operei audiovizuale. Art. 66 alin. 1 se aplică fără nicio dificultate doar
în cazul operelor cinematografice clasice. Autorii acesteia în toate situaţiile se
regăsesc în enumerarea legală.
3.3.3.1. Regizorul/realizatorul
Prima persoană la care legea în art. 66 face referire este regizorul/realizatorul.
Cele două denumiri se referă la persoane ale căror contribuţii creatoare sunt
similare, cu precizarea că denumirea de „regizor” este proprie cinematografiei, iar
cea de „realizator” corespunde mediului televizat.
Importanţa aportului acestuia rezultă din rolul relevant pe care legea îl
recunoaşte în stabilirea versiunii definitive a operei audiovizuale şi dreptul de a se
opune la aducerea la cunoştinţă publică a operei şi exploatării în orice fel a versiunii
definitive a operei.
Regizorul este principalul autor al operei audiovizuale şi astfel este recunoscut
de recentele Directive europene de armonizare a duratei protecţiei drepturilor de
autor, asupra drepturilor de închiriere şi împrumut şi asupra radiodifuziunii prin satelit
şi retransmiterii prin cablu, respectiv este recunoscută calitatea de autor al filmului
regizorului principal al operei, deşi Directivele lasă deschisă posibilitatea legislaţiilor
naţionale de a include şi alte persoane între coautorii operei audiovizuale.
Activitatea sa este independentă de activitatea autorilor suportului literar al
operei sau de activitatea compozitorului muzicii special create pentru operă. Nu se
concretizează într-o operă independentă şi nu este susceptibilă de exploatare
separată.
Regizorul nu realizează un aport protejabil în sine, ci, pornind de la toate
elementele tehnice şi artistice de care dispune, realizează chiar opera audiovizuală.

114
A se vedea Gh. Gheorghiu, L. Iacob, op. cit., pp. 18-22.
43

cu sau fără text”. dialogurilor şi autorul grafic sau autorul secvenţelor animate Scenariul este un plan al operei care descrie scenele în detaliu. când acestea reprezintă o parte importantă din operă..3.115.3. 115 A se vedea Gh. cuvintele care se vor transforma în imagini.3. 7 lit. 66 din lege recunoaşte calitatea de coautor al operei audiovizuale autorului compoziţiilor muzicale create special pentru această operă. 65 alin. alături de o descriere a scenelor sau planurilor care vor intra în montajul operei. 3. op. atunci când contribuţia sa este esenţială în realizarea filmului. p. c. explicaţii. Legea recunoaşte calitatea de autor al operei audiovizuale şi pentru autorul grafic sau pentru autorul secvenţelor de animaţie.3. comentarii) care contribuie prin valoarea ei semantică la efectivitatea comunicării pentru care sunt realizate imaginile şi. integrându-se funcţional în aceasta. Adaptarea reprezintă o transformare a operei preexistente. va înceta să fie un element accesoriu operei audiovizuale. totuşi. enumeră între operele care fac obiectul dreptului de autor „compoziţiile muzicale. 3. când aceasta există. 44 . 66 unde nu se face vreo distincţie. Iacob.3. cit. Autorii adaptării.2. scenariului. în calitate de autor principal. Este logic să fie cuprinse compoziţii muzicale cu sau fără text. conform art. Nu se poate nega animatorului principal sau creatorului personajelor calitatea de coautor. în scopul utilizării sale în elaborarea unei opere audiovizuale. Deşi pentru a exista o operă audiovizuală nu este necesară încorporarea sonorizării. El este definit de lege drept persoana fizică ce îşi asumă conducerea creării şi realizării operei audiovizuale. structura de bază a operei audiovizuale. iar norma generală cuprinsă în art. Este o creaţie literară (dialoguri. Argumentul acestei soluţii rezidă în redactarea normei speciale cuprinse în art. L. Gheorghiu. 1 din lege. în consecinţă. Autorii compoziţiilor muzicale Art. Dialogul este reprezentat de cuvintele pe care publicul le aude astfel cum au fost elaborate. se recunoaşte autorului ei calitatea de coautor. 23. Din acest motiv pot coautori ai operei audiovizuale atât compozitorul muzicii cât şi textierul.

De aici se poate observa că va fi coautor şi cel care adaptează o operă muzicală preexistentă.. sau. p. încorporată în opera audiovizuală116. în condiţiile art. dacă opera nu se află în domeniul public. 45 . 68 alin. 2). prin includerea sa în contractul dintre producător şi regizor/realizator. altfel fiind o operă preexistentă pentru a cărei încorporare în opera audiovizuală este necesar consimţământul compozitorului. 24. (1). Autorul operei preexistente nu devine autor al operelor audiovizuale. Aceste opere sunt anterioare operei audiovizuale nu numai pentru că preced versiunea definitivă. În cazurile prezentate este vorba despre autorii unor opere independente care au fost utilizate pentru opera audiovizuală. dar se bucură de protecţie în calitate de autori ai operelor lor concrete. ci şi pentru faptul că la elaborarea operei iniţiale nu s-a urmărit integrarea sa într-o altă operă ulterioară. în ipoteza în care o compoziţie muzicală cunoscută este inserată în anumite scene ale filmului. Compoziţia muzicală trebuie special creată pentru opera audiovizuală. însă important este ca aceasta să fie realizată special pentru opera audiovizuală. cit. 66 instituie că. care îl poate ceda producătorului audiovizual printr-un contract separat de contractul de editare a operei (art. Nu în toate cazurile există însă o adaptare sau o modificare a operei preexistente. Calificarea pe care o primesc în dreptul nostru ipotezele în care o operă preexistentă este adaptată sau transformată pentru a contribui la opera audiovizuală este aceea de operă derivată.3. definită în art. 66 teza a doua din lege. Art. pentru că în acest caz ar fi coautori ai acesteia. Aceşti autori nu participă direct la elaborarea operei audiovizuale. este necesară autorizarea titularului de drepturi. ca de exemplu. Este posibil ca partea muzicală să se realizeze după vizionarea imaginilor sau anterior montajului. În acest caz. 68 alin. op. este coautor al operei audiovizuale şi autorul adaptării. 66. L. 8 din lege ca fiind opera creată plecând 116 A se vedea Gh. Iacob. doar dacă desfăşoară vreuna dintre activităţile specifice la care trimite enumerarea din art.4. eventual. 3. ca drept exclusiv al titularului dreptului de autor asupra operei preexistente. Alte persoane care participă la elaborarea operei audiovizuale Autorii operei preexistente nu sunt incluşi între coautorii operei audiovizuale Legea română reglementează dreptul de adaptare audiovizuală în art. uneori fiind suficientă o simplă reproducere. Gheorghiu.

Uneori. creatorul personajelor de ficţiune unde sunt protagonişti ai operei desenatorii costumelor. coregraful etc.). 66. 25. În procesul de realizare a unei opere audiovizuale. Activitatea lor s-a desfăşurat special pentru opera audiovizuală. cei care le duc la îndeplinire au fost excluşi din enumerarea autorilor. precum şi dreptul de a autoriza sau interzice utilizări în afara celei specifice a operei. dar sunt autori ai propriei opere.de la una sau mai multe opere preexistente. Nimic nu împiedică recunoaşterea pe cale contractuală a calităţii de autor asupra propriilor aporturi. autorul machiajului utilizat în cele mai importante scene etc. De precizat că autorii unor asemenea contribuţii la opera audiovizuală îşi păstrează. op.). L. astfel încât este necesară autorizarea lor pentru adaptarea sau reproducerea în cadrul operei audiovizuale. p. trebuie să ne referim la situaţia legală a persoanelor care au participat la elaborarea operei audiovizuale cu o contribuţie creativă şi nu sunt incluşi în enumerarea art. se poate recunoaşte acestor persoane calitatea de coautori ai operei audiovizuale. Pentru a nu aduce atingere drepturilor asupra operei originare este necesară autorizarea autorului acesteia. nu prezintă în mod necesar caracter creator. Totuşi. 2. 46 . persoanele care realizează machiajul standard al artiştilor ori coafura. rezultatele acestor activităţi nu au un caracter original şi protecţia lor prin dreptul de autor nu este posibilă (de exemplu. sunt multe situaţii în care se contribuie cu veritabile opere originale care fac parte inseparabilă din opera audiovizuală definitivă o dată filmate în context şi chiar îi asigură succesul şi calitatea artistică superioară. spre deosebire de cele realizate de persoanele recunoscute expres ca autori ai operei audiovizuale. De asemenea. 70 alin. potrivit art. Poate pentru că aceste activităţi au caracter pur circumstanţial şi. scenograful. în calitate de coautori ai acesteia (de exemplu. în condiţiile legii. nefiind autori ai unor opere preexistente117. integral sau parţial. De asemenea.. multe persoane îndeplinesc sarcini creatoare în scopul transpunerii în imagini a tuturor aspectelor detaliate în scenariul operei audiovizuale. 117 A se vedea Gh. cei care aleg un anumit peisaj pentru filmarea unei scene determinate etc. prin contractul încheiat între producător şi regizor/realizator. toate drepturile de utilizare separată a propriilor contribuţii. dacă acestea reprezintă opere în sensul legii. decoratorii. cit. dacă au contribuit substanţial la realizarea operei. În concluzie. Gheorghiu. Iacob. Spre exemplu. autorii operelor preexistente nu sunt coautori ai operei audiovizuale.

cit. Gheorghiu. op. tehnice şi financiare”. îi reduce la simpli tehnicieni executând pur şi simplu ordinele acestuia. În varianta iniţială. regizorul artistic. când faţă de absenţa unor instrucţiuni detaliate ale regizorului. 106¹ alin. Producătorul audiovizual Legea defineşte producătorul audiovizual la art. inclusiv. furnizează mijloacele tehnice şi financiare necesare». în această calitate. 7 din lege. L. 2 ca fiind „persoana fizică sau juridică ce îşi asumă responsabilitatea producerii operei şi. pare că excluderea calităţii de autor pentru aceştia se întemeiază pe situaţia de dependenţă (al cărei grad variază în funcţie de diferitele tipuri de opere audiovizuale) a acestor categorii de profesionişti faţă de regizor/realizator care. 26-27. întrucât elaborarea operei audiovizuale presupune un proces tehnic şi industrial şi o importantă investiţie economică. fără concretizare într-o operă protejabilă în condiţiile art. singura posibilitate a acestor creatori de a obţine protecţia prin dreptul de autor o constituie teza a doua a art. urmare a modificării legislative din anul 2004. însoţite ori nu de sunet şi. de operatorul de sunet. în unele situaţii. 65 alin. regizorul de imagine. Iacob. iar art. însă. 2 defineşte producătorul de înregistrări audiovizuale ca fiind «persoana fizică sau juridică ce are iniţiativa şi îşi asumă responsabilitatea organizării şi realizării primei fixări a unei opere audiovizuale sau a unor secvenţe de imagini în mişcare. pp. în această calitate. Pot exista însă şi cazuri în care dependenţa este doar formală şi nu artistică. organizează realizarea operei şi furnizează mijloacele necesare.5. a fost introdus Capitolul III¹ care reglementează drepturi conexe în favoarea producătorului de înregistrări 118 A se vedea Gh. 3.3. montor. În principiu. Deşi intervenţia sa este de o importanţă fundamentală.. 47 . Aceeaşi situaţie apare pentru persoanele cu aporturi creative relevante numai în contextul operei audiovizuale. În aceste ipoteze. există o marjă de libertate creatoare şi o activitate cu acelaşi caracter. în situaţii normale. Sunt asemenea activităţi cele desfăşurate de operatorul principal. prestaţia producătorului se desfăşoară în domeniul activităţii industriale şi nu i se poate recunoaşte calitatea de autor. 66 din lege118. legea română a drepturilor de autor nu recunoştea producătorului audiovizual un drept conex asupra propriilor înregistrări.

ai operelor televizate). închiriere. Prezumţia nu se întinde însă şi asupra artiştilor interpreţi şi executanţi. De multe ori organismele de televiziune pot fi producători ai operelor audiovizuale (în special. concept care include toate operele care pot fi calificate audiovizuale. Relaţia dintre coautori Participarea tuturor coautorilor menţionaţi la elaborarea operei audiovizuale se produce în condiţiile art. cit.. p. în condiţiile prevăzute la art. fie că acestea conţin fixări ale unor opere sau ale unor simple secvenţe audiovizuale. 30. 5 din prezenta lege. în cadrul unui mecanism contractual. Iacob. distribuţie. art.3. 113). 66. Gheorghiu. Acest fapt este posibil. op. împrumut şi import în vederea comercializării pe teritoriul României cu privire la propriile înregistrări audiovizuale. lipsite de originalitate. autorul dialogului. 92 potrivit cărora drepturile conexe nu aduc atingere drepturilor de autor. similare celor încheiate cu autorii operelor preexistente119. ca şi ipotezele în care sunt fixate un plan de imagini sau secvenţe de imagini. cu aplicare exclusivă pentru operele audiovizuale. cu excluderea oricărui alt tip de participare creatoare a pluralităţii de subiecte implicate în realizarea operei audiovizuale. Legea recunoaşte de asemenea un drept conex asupra propriilor programe în favoarea organismelor de radiodifuziune şi televiziune. prin voinţa legii instituindu-se un regim de colaborare. sonorizate sau nu. regizorul sau realizatorul. ipoteza în care sunt în acelaşi timp titularele originare ale dreptului conex asupra programului audiovizual. de atribuire a dreptului de autor. cuprinzând prerogative cu caracter patrimonial (art.6. 48 . 5 din lege. autorul scenariului. asupra înregistrării audiovizuale. 66 din lege dispune: „Sunt autori ai operei audiovizuale. 70 din legea română reglementează. L. comunicare publică. Totodată. precum şi titular derivat al drepturilor de exploatare a operei audiovizuale. Legea română actuală recunoaşte producătorului dreptul exclusiv de a autoriza sau de a interzice actele de reproducere. producătorul trebuind să încheie cu ei contracte separate de cesiune. prin interpretarea logică a dispoziţiilor art. 3. care nu au calitatea de opere. autorul muzicii special create pentru opera audiovizuală şi autorul 119 A se vedea Gh. Art.audiovizuale. o prezumţie de cesiune a drepturilor necesare pentru exploatarea operei audiovizuale din partea tuturor coautorilor operei audiovizuale. Pentru operele audiovizuale există şi o normă specială cuprinsă în art.

5 suscită numeroase probleme. reglementarea este obligatorie. Iacob. deşi procesul de elaborare s-a desfăşurat pornind de la o schemă de participare distinctă. 32. când acestea reprezintă o parte importantă a operei. activităţi care nu de puţine ori au caracter creator. 121 A se vedea Gh. care stă la baza legislaţiei române în materie. chiar dacă intervenţia lor în realizarea operei are caracter creator. 120 A se vedea Gh. părţile pot conveni să fie incluşi ca autori ai operei audiovizuale şi alţi creatori care au contribuit substanţial la crearea acesteia”. normă cu caracter subsidiar. mai flexibilă. 66 la regimul operelor în colaborare de la art. se impune o nouă redactare. având caracter imperativ în ceea ce priveşte relaţiile dintre autori şi regimul aporturilor lor în contextul global al operei audiovizuale120. prin încălcarea principiului adevăratului autor. temelia sistemului continental. cit. 5. În contractul dintre producătorul şi regizorul sau realizatorul operei. Gheorghiu. Persoanele care nu sunt incluse în enumerarea de la art. L. Gheorghiu. a textului de lege. 5.grafic pentru operele de animaţie sau al secvenţelor de animaţie. op. pentru că acest regim devine aplicabil indiferent de tipul de operă şi de stipulaţiile contractule. de către categorii noi de profesionişti. L. cit. p. Având în vedere noile rezultate creative ale tehnologiei. Este cazul operelor bazate pe noile tehnologii care se îndepărtează de opera audiovizuală clasică – opera cinematografică – în jurul căreia a fost creat statutul special aplicabil tuturor operelor audiovizuale.. nu se justifică. Aceasta reprezintă o încălcare a principiului adevăratului autor. nu sunt incluse în calitate de coautori în contractul de producţie audiovizuală. op. Aplicarea obligatorie a regimului operei în colaborare tuturor operelor audiovizuale. Prin reglementarea specială se face o apropiere de sistemul de copyright. Trimiterea din art. Se instituie un regim obligatoriu de colaborare ce se îndepărtează de regimul general al operelor în colaborare de la art. prevăzut cu caracter subsidiar la art. În primul rând. nu pot primi calificarea de coautori. este în multe cazuri artificială şi forţată. în cazul cărora procedeul de elaborare presupune desfăşurarea unor activităţi noi care nu pot fi echivalate cu cele enumerate de lege. 31. În al doilea rând. calificarea legală a operei audiovizuale ca operă în colaborare şi trimiterea corespunzătoare la regimul acesteia. 66 sau care fără a fi incluse în enumerare. Şi pentru acest motiv se impune o nouă redactare a textului121. Iacob.. p. 49 .

Există o unitate de rezultat. Autorii operelor de televiziune În cazul operelor televizate. de traducere în imagini. conform concepţiei sale proprii. în această ipoteză. de regulă. În cazul operelor televizate de ficţiune. este uşor de întâlnit o simplă coordonare a mijloacelor audiovizuale pentru o operă care. calificarea operei televizate ca operă în colaborare se realizează în aceleaşi condiţii ca în ipoteza operei cinematografice clasice. există o corespondenţă deplină cu schema de creaţie a operelor cinematografice clasice: un subiect. cum ar fi programele de divertisment. forma de elaborare a acestora este condiţionată de finalitatea urmărită. 3. Există şi un producător care finanţează proiectul şi îşi asumă răspunderea pentru acesta. dar legăturile dintre aporturile individuale sunt perfect delimitate. Aceste elemente sunt combinate prin munca desfăşurată de realizator. 66 din lege. În aceste cazuri. Există însă categorii de opere de televiziune pentru care aplicarea regimului operei în colaborare ridică numeroase dificultăţi. în care ele sunt pe deplin diferenţiabile. astfel încât natura compusă a operei este mult mai clară.3. aprecierea caracterului cinematografic (şi. în timp ce în opera cinematografică fuziunea este perfectă. era pe deplin concepută. 50 . Autorii săi sunt cei enumeraţi la art. a suportului literar. fără a se putea susţine că se contopesc în rezultatul final care este programul. în special datorită faptului că vine în contradicţie cu principiul fundamental al adevăratului autor. înainte de a fi emisă. se include şi o compoziţie muzicală special creată pentru opera televizată. pentru că aporturile individuale sunt perfect sesizabile. deci.7. Munca realizatorului trebuie analizată în fiecare caz pentru că. producător ce adesea coincide cu entitatea de radiodifuziune care va comunica public opera. Pentru acele opere televizate la care contribuie mai multe aporturi constituind opere autonome. autorul ar trebui să fie persoana care a elaborat succesiunea de aporturi şi le-a inclus într-un rezultat distinct. aplicarea regimului actual impus de lege) este mult mai complicată. Din acest motiv. un scenariu şi dialoguri care formează suportul literar al operei televizate. în special în acest mediu. limitându-se astfel marja de libertate creatoare a autorilor lor. cu toate problemele pe care le implică această enumerare pentru anumite categorii profesionale din sectorul audiovizual şi. pentru cameramani.

afară de dreptul de transformare. conceptul de producător audiovizual de la art. similară bazelor de date (art. organizează realizarea operei şi furnizează mijloacele tehnice şi financiare necesare. întrucât art. regimul operei în colaborare nu este adecvat. se aplică dispoziţiile art. care reprezintă o „compilaţie de materiale sau date”. L. distribuţie şi comunicare publică. precum şi facultăţile de dublare şi subtitrare. În ceea ce priveşte programele informative zilnice. 8 lit. fiind de aplicare generală. se conduc după regimul specific al operelor audiovizuale. p. De aceea. reglementat la art. 16 din lege. ceea ce presupune respectarea drepturilor autorilor de opere preexistente. pentru aceste opere audiovizuale nu ar trebui aplicat automat art. cit. f). în această calitate. În legea noastră nu se prevede un drept conex al producătorilor de înregistrări audiovizuale. dacă sunt originale. op. e). 122 A se vedea Gh. În lipsă de stipulaţie contrară.. dispoziţiile capitolului VIII din partea a doua. precum şi simplele date şi fapte (lit. Originalitatea programului de ştiri nu se apreciază în raport de conţinutul său. În lipsa unei asemenea prevederi. ea priveşte toate drepturile de exploatare a operei. producătorul. b din lege). 65 din lege se referă la persoana fizică sau juridică ce are iniţiativa şi îşi asumă responsabilitatea producerii operei şi. în varianta adaptării şi a oricărei transformări prin care se obţine o operă derivată. funcţionând prezumţia de cesiune către producător a tuturor drepturilor de reproducere. 6 din lege122. 70 din lege. Se întrevede astfel natura derivată a operei rezultante. oferindu-i un maxim de protecţie contractuală. Este vorba în realitate despre o operă coordonată de o singură persoană. ştirile şi informaţiile din presă (lit. 9 din lege exclude în mod expres de la protecţia prin dreptul de autor. similar dreptului conex al producătorilor de fonograme. 33. Legea nu conţine dispoziţii speciale cu privire la producător pentru fiecare categorie de operă audiovizuală. Gheorghiu. calificarea de operă audiovizuală nu exclude regimul operelor derivate şi ar fi mai potrivită aplicarea dispoziţiilor art. Toate aceste aporturi sunt diferenţiabile într-o asemenea operă. Prezumţia de cesiune în favoarea producătorului este foarte largă în dreptul nostru. care ar facilita exploatarea operei prin intermediul televiziunii. De aceea. neprotejat prin dreptul de autor. unele cu caracter creativ şi altele doar informativ. Iacob. a cărei elaborare depinde de o pluralitate de persoane ce contribuie prin aporturile lor. În ceea ce priveşte producătorul operelor de televiziune. 66 din lege. 51 .

al cărui obiect îl reprezintă „propriile programe”. în acest fel. de la scenografie şi reprezentarea scenică a unor actori care se combină şi cu pasaje muzicale adecvate. inclusiv exploatarea video şi cinematografică a acesteia. L. retransmiterea propriilor programe prin orice mijloace de comunicare publică. organismul de televiziune este titular al dreptului conex prevăzut la art. Dreptul conex al entităţii de radiodifuziune asupra propriilor programe include dreptul exclusiv de a autoriza fixarea propriilor programe. cit. Autorii operei publicitare Naraţiunea vizuală a mesajului publicitar se realizează pornind de la un scenariu prestabilit. opera publicitară încredinţată. În ipotezele (rare) în care producătorul operei televizate nu este un organism de televiziune. adaptarea programelor fixate pe orice fel de suport (art. Organismul radiodifuzor producător al unei opere de televiziune se bucură deci de o dublă protecţie legală: ca titular originar al dreptului conex asupra propriilor înregistrări şi programe şi ca titular derivat al drepturilor de exploatare123. fie agenţia publicitară – care coordonează realizarea spotului publicitar. dacă o asemenea exploatare este posibilă. Dreptul conex care îi corespunde asigură organismului de radiodifuziune toate drepturile de exploatare a operei televizate. Iacob. 113 din lege. operele publicitare sunt rezultatul unei elaborări minuţioase. difuzarea secundară a copiilor. 34. realizate de o pluralitate de persoane. comunicarea într-un loc accesibil publicului.3. operele audiovizuale publicitare. În acelaşi timp. autorizarea privind exploatarea operei prin intermediul radiodifuziunii se obţine pe cale contractuală. cât şi simple înregistrări audiovizuale care nu reprezintă opere. Noţiunea de „programe” este largă şi poate include atât categorii de opere audiovizuale. Întotdeauna există şi un producător – fie clientul. Deşi foarte scurte. videoclipurile muzicale. conform unei scheme participative similare celei reţinute de legiuitor la celelalte opere audiovizuale.8. reproducerea lor pe orice fel de suport. op. pentru a fi reţinute de consumator şi. Producătorul operelor de televiziune este de regulă un organism de televiziune. Gheorghiu.. 123 A se vedea Gh. 52 . a propriilor programe. cum sunt operele televizate. cu plata intrării. aşadar programele produse de acesta. Aceste activităţi sunt conduse de un regizor/realizator care încearcă să transpună prin imagini în mişcare. să reţină şi produsul promovat. 3. 113 din lege). p.

drepturile patrimoniale aparţin autorului operei (art. Diferenţa dintre operele publicitare şi celelalte opere audiovizuale tradiţionale nu rezidă în natura lor. p. Agenţia publicitară dobândeşte. fiind păstrate numai scenele principale. Dacă opera audiovizual publicitară este comandată de agenţia de publicitate unor autori care nu au cu agenţia un contract de muncă. în contractul de comandă a operei publicitare. respectiv produsul sau serviciul promovat. Această practică este frecventă întrucât posturile de 124 A se vedea Gh. ci în funcţionalitatea inerentă acestui tip de opere şi în particularităţile persoanei care are iniţiativa elaborării acestui rezultat original care îl comandă şi îl finanţează. Pentru a dobândi drepturile de exploatare a operei publicitare. Producătorul operei audiovizuale publicitare beneficiază de prezumţia legală de cesiune. L. asemenea stipulaţie există. De asemenea. în acest sens. Pentru desfăşurarea activităţilor sale obişnuite. cit. acelaşi spot publicitar cunoaşte versiuni prescurtate din care sunt eliminate anumite scene. prin stipulaţie contrară. 44 din Legea nr. În cazul unei opere publicitare realizate de către autori angajaţi ai agenţiei publicitare. beneficiarul mesajului publicitar trebuie să insereze în favoarea sa. pentru că interesul comerciantului este de a utiliza exclusiv opera audiovizuală. 36. trebuie rezolvată problema drepturilor autorilor acesteia. asigurându-i impactul asupra publicului. distingem două ipoteze124. 64 – 71 din Legea nr. 53 . se încheie un contract de producţie audiovizuală. De cele mai multe ori. în lipsa unei clauze contractuale contrare. Agenţia de publicitate dobândeşte drepturile de exploatare ale autorilor operei audiovizuale prin acelaşi sistem ca producătorii operelor audiovizuale cu caracter nepublicitar.. 8/1996). fie nu sunt necesare pentru activitatea obişnuită a angajatorului. iar dacă nu există o rezervare expresă din partea autorilor a unora dintre facultăţile patrimoniale. O altă problemă legată de operele audiovizuale publicitare priveşte dreptul moral al autorilor la integritatea operei. de regulă însă. autorii păstrează dreptul de a utiliza opera în alte scopuri. Gheorghiu. pentru că ambele sunt supuse dispoziţiilor art. drepturile de exploatare asupra operei audiovizuale publicitare. op. Iacob. se prezumă cedate acesteia. o clauză de cesiune a acestor drepturi. Fiind în prezenţa unei opere audiovizuale. 8/1996. de regulă acelea care prezintă marca. în lipsă de stipulaţie contrară. autorii păstrează totalitatea facultăţilor morale şi facultăţile patrimoniale care fie au fost rezervate expres în contract.

d) prezentarea într-un loc public sau comunicarea publică a prestaţiei fixate pe un suport. În cazul prestaţiilor realizate în executarea unui contract de muncă. sau prin orice alt mod de transmitere cu titlu oneros ori cu titlu gratuit. transmiterea trebuie stipulată expres. pentru că spotul publicitar este scurt şi este utilizată numai o parte a compoziţiei. p. 2 din Legea nr. se aplică fie regulile contractului de comandă de opere. Pentru a evita asemenea situaţii.. op. c) difuzarea prestaţiei fixate prin vânzare. fie dispoziţiile articolului 44 din Legea nr. prin cablu. în cazul autorilor independenţi. Întrucât versiunea finală a operei audiovizuale a fost stabilită prin acordul dintre realizator şi producător (art. Având în vedere faptul că la realizarea spoturilor publicitare participă şi artişti interpreţi şi executanţi. închiriere. în lipsa acestui acord fiind încălcat dreptul moral la integritatea operei audiovizuale cu caracter publicitar. împrumut.” 54 . dreptul la integritate. b) reproducerea prestaţiei fixate. durată etc125. în contractele de cesiune încheiate se prevede de regulă că cesiunea va include toate facultăţile patrimoniale necesare pentru difuzarea optimă a mesajului publicitar. În cazul muzicii special create. f) emiterea sau transmiterea prin radiodifuziune ori prin mijloace fără fir. editorii muzicali) şi a titularilor drepturilor morale (autorii). 8/1996. În primul caz este necesară autorizarea titularilor drepturilor patrimoniale (de regulă. prin fir. în măsura în care este necesară adaptarea operei publicitare la orice tip de mijloc.televiziune trebuie să respecte dispoziţiile legale asupra timpului de emisie publicitară. Gheorghiu. 67 alin. în lipsa acestei autorizări. ca şi în cazul autorilor. 125 A se vedea Gh. 126 Articolul 98 din Legea nr. Iacob. precum facultatea de transformare. pentru exploatarea operei este necesară cesiunea drepturilor conexe patrimoniale recunoscute de art. prin satelit sau prin orice alt procedeu similar. cit. 37. ceea ce încalcă. e) adaptarea prestaţiei fixate. 8/1996). 8/1996 are următorul conţinut: „Artistul interpret sau executant are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza următoarele: a) fixarea prestaţiei sale. distingem între utilizarea compoziţiilor preexistente şi a muzicii special create pentru publicitate. L. este necesară autorizarea autorilor pentru realizarea acestei variante prescurtate. 98 din legea drepturilor de autor 126. În ceea ce priveşte compoziţiile muzicale utilizate în opere audiovizuale publicitare.

natura şi destinaţia sa şi în special caracterul său funcţional. în general salariaţi ai agenţiei de publicitate care trebuie să se conformeze instrucţiunilor clientului. asigurând un mesaj publicitar adecvat finalităţii urmărite de acesta. întrucât reglementarea operei colective în dreptul român reprezintă în sine o excepţie de la principiul adevăratului autor. op. 6 din Legea nr. dreptul de autor asupra operei colective aparţine persoanei fizice sau juridice din iniţiativa. aplicarea unui asemenea regim ar simplifica relaţiile juridice care se stabilesc între client. iar difuzarea se realizează sub numele şi marca respectivului comerciant. sub responsabilitatea şi sub numele căreia a fost creată. 6 alin. se poate discuta dacă nu este mai potrivit pentru această categorie de opere regimul operei colective de la art. Astfel. nu îşi găsesc aplicarea regulile care impun remunerarea autorilor proporţional cu beneficiile obţinute din exploatare (art. Conform prevederilor art. respectiv modul de realizare a acesteia. 127 A se vedea Gh. Este evident faptul că opera publicitară nu este niciodată exploatată în sensul tradiţional. 38-39. consacrat la art. pp. ci. L. agenţie şi autori. el trebuie să plătească pentru difuzarea operei. opera publicitară este o operă în colaborare. 8/1996)127. Iacob. opera este realizată de o pluralitate de creatori. 8/1996. fără nici un fel de distincţie. 3 din lege. Legea română nu stabileşte reguli distincte pentru fiecare tip de creaţie audiovizuală şi aplicarea automată a regimului operei audiovizuale (Capitolul VII al Legii nr. 2 din lege. Deşi conform definiţiei legale în opera colectivă contribuţiile personale ale autorilor formează un tot. fără a fi posibilă atribuirea vreunui drept distinct coautorilor asupra ansamblului operei create. ceea ce nu este în general cazul operei publicitare. dimpotrivă. 55 . obiectul. Totuşi. Gheorghiu. având în vedere particularităţile operei audiovizuale cu caracter publicitar. 71 din Legea nr. cit. 8/1996) pentru operele audiovizuale publicitare nu este lipsită de probleme. în lipsa unei convenţii contrare. întrucât comerciantul nu obţine beneficii în urma acestei activităţi.. În cazul operelor publicitare. Faptul că dreptul de autor ar fi recunoscut unei persoane care nu a avut o contribuţie creativă la realizarea operei nu constituie un argument împotriva acestei opinii. pentru că operele audiovizuale sunt considerate în dreptul român opere în colaborare. iniţiativa aparţine întotdeauna clientului. Fiind o operă audiovizuală.

aceste cheltuieli s-ar reduce în ipoteza în care operei publicitare i s-ar aplica regimul operei comune. Pe de altă parte. op. 40. O revizuire a concepţiei tradiţionale asupra operei audiovizuale este necesară şi în dreptul românesc. clauze de proprietate intelectuală privind cesiunea drepturilor patrimoniale de autor. Nu se poate face abstracţie de elementul psihologic al operei publicitare: ea urmăreşte să atragă atenţia publicului consumator asupra respectivului produs sau serviciu şi în acest scop nu trebuie să treacă neobservată. inclusiv prin adoptarea soluţiei propuse de autorul citat. 56 . precum şi interdicţii de promovare a unor produse determinate. În ceea ce priveşte conţinutul spoturilor publicitare. iar bugetul pentru publicitate reprezintă o parte importantă a costului de producţie. câteva luni). Iacob. conţinutul spoturilor publicitare nu trebuie să aducă atingere legii sau moralei. 8/1996. cu excepţia contractelor având ca obiect opere utilizate în presa scrisă. care trimite expres la regimul operei în colaborare. legate de transmisiunea drepturilor de exploatare asupra acestei opere. Un alt argument este faptul că durata exploatării operei publicitare este condiţionată de finalitatea operei publicitare. În absenţa unei asemenea reglementări. fără să fie necesară cesiunea contractuală din partea autorilor128. Fără îndoială. Pentru acest motiv. în contractele scrise129 încheiate cu agenţiile de publicitate. Gheorghiu. libertatea de creaţie a autorilor spoturilor publicitare este limitată. De asemenea. 129 Articolul 42 din Legea nr. cit. Comerciantul face un efort financiar important. comercianţii trebuie să prevadă expres. 66 din Legea nr. p. 128 A se vedea Gh. având în vedere finalitatea acestora de promovare a unui anumit produs sau serviciu.. L. comerciantul care a decis să realizeze o campanie publicitară ar dobândi direct drepturile asupra creaţiei publicitare. În primul rând. Singurul impediment real pentru aplicarea acestui regim îl constituie caracterul imperativ al dispoziţiilor art. conţinutul mesajului publicitar se raportează la caracteristicile acestuia şi la caracterele publicului vizat. în sensul unei reglementări speciale a operei publicitare care să elimine dificultăţile ivite în practică. perioada de utilizare a operei publicitare este foarte scurtă (de regulă. 8/1996 prevede că existenţa contractului de cesiune a drepturilor de autor se dovedeşte numai prin forma scrisă a acestuia. În acest fel. legislaţia în materie impune anumite condiţii restrictive privind conţinutul publicităţii televizate.

drepturile aparţin întotdeauna autorilor şi producătorul trebuie să obţină de la aceştia facultăţile de exploatare corespunzătoare. 41. Autorii operei multimedia Problema centrală a operei multimedia o constituie calitatea de autor asupra acesteia. ei desfăşurându-şi activitatea creatoare şi în afara genului multimedia. Aceşti autori nu pot fi consideraţi autori specifici domeniului multimedia. compozitorilor muzicii special create pentru operă etc130. L. din acest punct de vedere.3. la momentul solicitării autorizaţiilor corespunzătoare. Aşadar.9. 130 A se vedea Gh. preexistente sau special create. editorul în cazul unei opere literare.1. op. 3. o operă compusă sau derivată. iar autorii ei trebuie să autorizeze reproducerea şi exploatarea economică ulterioară a operelor lor în cadrul operei multimedia care este. Iacob. p. integrate în produsul definitiv şi reprezintă substratul material al operei multimedia. că tratează cu adevăratul titular al drepturilor de exploatare. În cazul acelor aporturi necreate special pentru opera multimedia şi care reprezintă opere preexistente propriu-zise. fie printr-un contract de comandă a operei. Unele dintre aceste persoane realizează aporturi originale.9. 3. În cazul aporturilor create expres pentru opera multimedia. În general orice produs multimedia conţine creaţii din alte genrui. producătorul operei multimedia trebuie să se asigure. fotografilor. Acesşia pot fi consideraţi autorii tradiţionali ai operelor intelectuale. acestor aporturi trebuie să li se aplice invariabil statutul operelor preexistente.3. Dacă aceste aporturi reprezintă în sine opere protejabile. cit.. 57 . În Cartea Albă a Sindicatului Naţional Francez al Editorilor se disting două nivele de elaborare a unei opere multimedia. Autorii de prim nivel Acest nivel este reprezentat de persoanele ce intervin asupra operelor. cum este de exemplu. fie printr-un contract de muncă. desenatorilor. Gheorghiu. traducătorilor şi adaptatorilor. li se va aplica statutul operei unitare corespunzătoare. a căror importanţă în raport cu ansamblul operei multimedia este accesorie. fiind posibil ca drepturile asupra acestor opere preexistente să aparţină unui cesionar exclusiv. Este situaţia autorilor de texte.

indiferent de existenţa sau inexistenţa unei fixări prealabile care să fie interactivă. Gheorghiu. ca în situaţia operelor audiovizuale tradiţionale. cu sau fără sunet încorporat. în condiţiile alin. O dificultate juridică o reprezintă dacă intervenienţii menţionaţi pot fi consideraţi autori ai operei multimedia. Iacob. activitatea desfăşurată este creatoare. 2. 131 A se vedea Gh. autorii enumeraţi mai sus pot fi asimilaţi în enumerarea realizată la art. 58 . caz în care trebuie stabilit în concret dacă activitatea sa este creatoare sau se reduce la o simplă transpunere digitală a unor imagini anterior realizate. La acest nivel doctrina include şi participarea creativă specifică a unui profesionist specific domeniului digital: infograficianul. 8 din lege care nu acordă autorului operei preexistente drepturi asupra operei derivate.. în funcţie de voinţa sa131. este posibilă perceperea nesecvenţială a operei multimedia. prin includerea lor în contractul încheiat între producător şi realizatorul operei multimedia. Este posibilă crearea unei opere audiovizuale. percepute de utilizator în mod secvenţial sau nu. Problemele derivă din faptul că opera multimedia nu se traduce în mod normal într-o desfăşurare secvenţială de imagini fixe. caz în care. în sensul de creaţie constând într-o serie de imagini care dau senzaţia de mişcare. 66 din Legea nr. fiind utilizate în acest scop aporturi accesorii. 66 din lege. Pentru aceste motive. 42. el poate realiza două tipuri de activităţi: – crearea imaginilor digitale pentru opera multimedia. p. în condiţiile art. 8/1996. aceşti subiecţi intervin la al doilea nivel şi vor fi analizaţi ulterior. a căror structură liniară este predeterminată de scenariu. L. prin definiţie. Urmare interactivităţii ce caracterizează opera multimedia. susceptibile de a fi comunicate prin orice tip de infrastructură tehnică a imaginii şi sunetului. cit. op. În funcţie de situaţia concretă. Soluţia se impune în considerarea dispoziţiilor art. având caracter pur tehnic. Mai complicată este situaţia acelor persoane care proiectează interactivitatea şi dezvoltarea nesecvenţială a operei multimedia – pentru că şi acestea pot fi elemente determinante ale originalităţii ansamblului – şi care nu sunt incluse în enumerarea legală. – realizarea formatului digital al imaginilor analogice preexistente.

supus autorizării autorului. Iacob. sonore şi de text în funcţie de scenariul trasat anterior. Autorii de la al doilea nivel La al doilea nivel se situează toate acele persoane care intervin în integrarea în format electronic al oricărui substrat material configurat anterior. 16. Cartea Albă a Sindicatului Francez al Editorilor nu îi recunoaşte automat calitatea de coautor. 8/1996 dispune: „(1) Prin reproducere. trebuie obţinută autorizarea autorului acesteia. de aceea i se recunoaşte calitatea de coautor al operei multimedia. – descrierea benzilor interactive şi a fiecărui buton şi funcţie a programului. 14 din lege132. 133 A se vedea Gh. În scenariul detaliat al operei multimedia se includ: – aşa-numitul „storyboard” interactiv. determinând planul. Gheorghiu. 14 din Legea nr. Dacă activitatea sa are un caracter pur tehnic şi aceste imagini sunt protejate. având în vedere dispoziţiile art. succesiunea şi încadrarea elementelor care vor fi utilizate.9.2. p. conform unui scenariu al operei multimedia. precum şi stocarea permanentă ori temporară a acesteia cu mijloace electronice”. – modelele de ecran.. 59 . în orice formă materială. – paşii utilizatorului şi punctele de intersecţie interactivă.3. cit. se înţelege realizarea uneia sau a mai multor copii ale unor opere. conform cărora autorul unei opere are dreptul exclusiv de a autoriza adaptarea sau orice altă transformare a operei sale. inclusiv realizarea oricărei înregistrări sonore sau vizuale a unei opere. ci 132 Art. în condiţiile art. Dacă variaţiile sau retuşurile sunt rezultatul unei activităţi creatoare. – descrierea diferitelor materiale care vor fi combinate (imagini. este vorba de un act de reproducere conform art. text. sunet etc. Dată fiind libertatea de creaţie mare a scenaristului. în general. L. a. în sensul prezentei legi. op. realizată de aşa-numitul „mediatizeur”. 3. Există la acest nivel diverse activităţi cărora. 43. b) activitatea de conectare a elementelor vizuale.). – definiţia liniei grafice. li se recunoaşte caracterul creativ: a) activitatea „scenaristului” operei multimedia. El selecţionează elementele compuse de autorii şi tehnicienii de la primul nivel. nu încape îndoială asupra faptului că activitatea sa este tipic creativă. 13 lit. prin care se obţine o operă derivată133.

cadrul protecţiei acestuia fiind mai limitat decât cel al operelor complexe. nici elementele prin care se manifestă. Acestea constau în acele elemente vizuale care permit interacţiunea utilizatorului cu programul şi se pot manifesta pe ecran prin intermediul „ansamblului de semne lingvistice organizate în spaţiu. Autorul interfeţei specifice de utilizare este considerat de Cartea Albă o persoană a cărei participare nu este tipic creatoare. Gheorghiu. este posibilă protecţia sa independentă prin dreptul de autor. este suficient să rezulte din activitatea creatoare a autorului lor. Iacob. într-o manieră nesecvenţială”. 60 . la desenul grafic. nu sunt protejate ca programe de calculator. întrucât nici interfaţa utilizatorului programului în ansamblul său. pentru că este vorba de elemente care îndeplinesc în special o funcţie tehnică. c) activitatea de realizare a interfeţei specifice de utilizare134. 43. El trebuie să realizeze instrumentele care permit utilizatorului acestui tip de opere să întrerupă o secvenţă pentru a trece la alta. iar marja de libertate a autorului este mai redusă decât în cazul altor tipuri de opere. În ceea ce priveşte interfaţa de utilizare a operei multimedia. p. Dacă opera multimedia este audiovizuală. op. L. nu i se poate nega condiţia de coautor. care se manifestă pe ecran). 134 A se vedea Gh. sonorizare şi chiar la aspectul informatic. Condiţia sa de autor va depinde de originalitatea contribuţiei sale în cazul concret. Polemica asupra acestui subiect a apărut în SUA asupra protecţiei aşa-numitului „Look and Feel” (rezultatul programului.arată că aceasta trebuie apreciată în fiecare caz concret. Funcţia sa creativă se referă la definirea desenului interactiv. alături de imagini mai mult sau mai puţin elaborate”. de aceeaşi natură sau de natură diferită. dacă este originală şi îndeplineşte celelalte condiţii generale de protecţie. conform criteriilor generale din legislaţia proprietăţii intelectuale. cit. Pentru a fi opere originale. privite individual. După cum arăta Cartea Albă. adică posibilităţile sau secvenţele care se deschid prin interfaţa de utilizare. d) activitatea „autorul hipertextului” Este cel care proiectează interactivitatea operei multimedia. El se ocupă de regia artistică. fără să fie necesar să reiniţieze sistemul. sarcină care poate fi îndeplinită cu colaborarea unei persoane angajate în acest scop sau a desenatorilor grafici.. el „realizează informatic legăturile logice care permit trecerea de la un element al operei multimedia la altul.

Rezultă că această persoană care a stabilit secvenţele operei multimedia deschise de utilizator prin intermediul interfeţei poate fi considerat autor al acesteia. el este protejat prin dreptul de autor. în afara operei multimedia. definirea obiectivelor. participă şi un „realizator” sau „coordonator” angajat de editor/producător să se ocupe de coordonarea tuturor fazelor de creaţie ale operei multimedia. Datorită interfeţei. Gheorghiu. De aceea. cit. supravegherea activităţilor etc. utilizatorul poate naviga în ansamblul creativ constituit de opera multimedia. 61 . dimpotrivă. programul de calculator. dacă este vorba de opere preexistente.. op. Adesea. ci constă în crearea unui hipertext şi găsirea unei funcţionalităţi grafice adecvate. De regulă. vizionarea nesecvenţială a elementelor operei multimedia a fost permisă anterior şi integral de autorul hipertextului. chiar dacă aportul său nu este susceptibil de protecţie independentă.. Ca şi în cazul videojocurilor. producătorul multimedia încheie contractul de producţie multimedia. în timp ce autorii de la primul nivel încheie cu producătorul contracte de licenţă. sau. dacă sunt contribuţii originale care vor fi aduse expres pentru opera multimedia – de exemplu. de la proiectul iniţial la finalizarea sa în sistem digital. Activităţile menţionate permit materializarea digitală a proiectului multimedia concret. poate 135 A se vedea Gh. ori de câte ori activează programul multimedia. pentru că autorul său este persoana (fizică) care proiectează toate aceste activităţi135. cu caracter principal. este vorba despre producătorii de soft (persoane juridice) ori departamente specializate din cadrul acestora. Iacob. sau de comanda de opere. caracterul creativ. De menţionat că producătorul multimedia este persoana fizică sau juridică responsabilă de realizarea operei care a avut iniţiativa creării acesteia şi care asigură finanţarea. Cu autorii de la al doilea nivel. când activitatea sa nu se reduce la a plăsmui toate posibilităţile de interacţiune într-o operă. în funcţie de opera concretă. 45. activităţile realizate de autorii de la primul nivel având caracter accesoriu. În aceste cazuri trebuie să se recunoască activităţii autorului desenului interactiv al operei multimedia. L. Aprecierea se face după cum activitatea sa se limitează la selecţionarea participanţilor. Condiţia sa de autor trebuie analizată în concret. în care posibilităţile jucătorului sunt prestabilite. pentru că depinde exclusiv de faptul dacă activitatea desfăşurată are caracter creator. Acest lucru determină excluderea calificării utilizatorului ca autor al unei opere derivate. p.

p. În realitate însă. între altele. este exclusă de calificarea legală a acestora ca opere în colaborare (art. Lipsa unei concordanţe între regimul operei colective. generează două categorii de dificultăţi: – autorii tradiţionali care participă la primul nivel. În acest caz. sau cu aceea a regizorului operei audiovizuale136. op. care în cazul operelor audiovizuale. fără a aduce atingere acelor elemente care sunt integrate în operă. 66 din lege.. privind autorii operei audiovizuale. susceptibile de o protecţie independentă. 62 . – autorii principali ai produsului rezultat nu sunt menţionaţi în acest articol şi recunoaşterea calităţii lor de autori ai operei audiovizuale multimedia este foarte complicată. cit. 66. L. realizatorul sunt adevăraţii autori ai operei multimedia. Gheorghiu. Rezultă că aplicarea art. 46. Scenaristul. cum ar fi software-ul. astfel cum a fost definită anterior. Iacob. ca opere în colaborare. schema de realizare a operei multimedia corespunde operei colective. aportul realizatorului va fi creator dacă modul de coordonare şi conducere al elaborării secvenţelor de imagini şi forma de montare a elementelor de care dispune demonstrează originalitate. permiţând vizionarea nesecvenţială a acelor imagini pe suport electronic. categorie în care se include în realitate opera multimedia şi calificarea legală a operelor audiovizuale. aceste opere sunt fructul activităţii unui coordonator sau 136 A se vedea Gh. reprezintă una dintre problemele legislaţiilor actuale ale drepturilor de autor. dacă este cazul. mediatiseur-ul. trebuie analizată schema operei colective în forma de elaborare a operei multimedia. a face abstracţie de modul de participare la elaborarea acesteia. În cazul în care opera multimedia poate fi asimilată din punct de vedere de operei audiovizuale. nu sunt coautori ai operei multimedia. Asemenea activităţi se realizează prin ordinele date colaboratorilor atât la substratul material. Regimul operelor audiovizuale este prin dispoziţia legii incompatibil cu regimul operei colective. Aceasta înseamnă că aplicarea regimului juridic al operelor audiovizuale anumitor opere multimedia presupune. afară de cazul muzicii create special pentru opera multimedia. autorul hipertextului şi.coincide cu activitatea autorului unei culegeri de aporturi specifice care sunt organizate şi incluse în produsul final. chiar dacă uneori sunt echivalenţi celor enumeraţi la art. cât şi la cel numeric. 66).

forma de muncă şi obiective. 63 . îşi găsesc aplicarea dispoziţiile Secţiunii a II-a din Capitolul VII al legii române. cum sunt scenaristul şi regizorul. programele de calculator. „prototipul” în materia exploatării operelor intelectuale. chiar dacă nu ar fi afectate drepturile de autor asupra acelor elemente originale susceptibile de exploatare independentă din care se compune opera – de exemplu. întrucât statutul operei colective ar provoca excluderea automată a acestora de la titularitatea dreptului de autor asupra operei multimedia. op. fiind un produs cu totul nou. aşa cum arăta Desbois. cum este scenariul etc. L. Iacob. fiind într-o oarecare măsura. Poziţia creatorilor de soft şi de secvenţe audiovizuale este mai slabă decât a autorilor operei audiovizuale clasice. prin organizare. ei ar fi reduşi la nivelul unui simplu tehnician. 46. al cărui aport şi drepturi asupra acestuia aparţin producătorului. Cu alte cuvinte.. şi din acest motiv diferă şi schema de participare a autorilor săi. Din acest motiv. 1) defineşte contractul de editare ca acela prin care titularul dreptului de autor cedează editorului.realizator al operei multimedia. Nu se poate vorbi de realizator. 2) din Legea nr. Art. ca titular originar. dreptul de a reproduce şi de a difuza opera. fiind imposibilă atribuirea pentru autorii acestora a unor drepturi individuale asupra ansamblului137. 6 alin. editorul este cesionarul dreptului de a fabrica. În general. Gheorghiu. conform art. p. căreia i se subordonează toate celelalte activităţi. respectiv de a dispune fabricarea de copii ale operei şi de a le distribui. se dedică acestui tip de creaţii producătorii de software sau departamente specializate în cadrul caselor de producţie. operele create expres cu caracter accesoriu (la primul nivel). nici de stabilirea versiunii definitive a operei audiovizuale prin contractul dintre acesta şi producător. Este evident că pentru opera multimedia procesul de realizare este distinct de cel al operelor audiovizuale clasice. Nici contractele pe care le încheie producătorul cu autorii de la al doilea nivel nu sunt echivalabile contractului de producţie audiovizuală. intitulat „Cesiunea drepturilor de autor”. cit. în schimbul unei remuneraţii. Dacă nu s-ar recurge expres la schema operei în colaborare. Autorii de la al doilea nivel ar fi prejudiciaţi printr-o asemenea calificare. 48 alin. dispoziţiile care reglementează 137 A se vedea Gh. Orice operă intelectuală poate face deci obiectul editării. 8/1996. ale cărei dispoziţii reglementează contractul de editare. În acest sens.

Nu este utilizată. cum sunt. În schimb. realizată la nivelul Uniunii Europene. nu sunt aplicabile dispoziţiile referitoare la prezumţia de cesiune în favoarea producătorului (art. Excepţia o reprezintă dreptul de transformare. cu atât mai mult cu cât locul de la care se solicită accesul este de cele mai multe ori un calculator personal. op. L. Faţă de dispoziţiile art. 35 lit. se apropie mai repede de căile de distribuţie a fonogramelor şi videogramelor. pentru toată perioada de timp şi întinderea spaţială permise de lege. 47. De aici rezultă o neconcordanţă între nevoile producătorului audiovizual şi cele ale 138 A se vedea Gh. 64 . 51 din lege. În ceea ce priveşte căile de exploatare economică a acestor tipuri de opere. Forma tipică de exploatare a operei multimedia. în măsura în care este necesară pentru armonizarea aportului în ansamblul creaţiei. cit. Totuşi. Din acest motiv. inclusiv producţiilor multimedia. a tuturor modalităţilor de exploatare patrimonială asupra aporturilor acestora. Gheorghiu.acest contract se aplică pentru toate categoriile de opere.. care este permisă în condiţiile art. prin distribuţia pentru vânzare şi comunicare publică şi un procentaj asupra sumelor obţinute cu ocazia autorizărilor sau cesiunilor pe care producătorul le acordă terţilor. 92/100/CEE. În contractele de comandă de opere încheiate cu autorii de la al doilea nivel se poate include o rezervare din partea producătorilor. c) din lege. prezentarea unei opere multimedia în săli de cinema sau exploatarea ei prin radiodifuziune.139 deschide o cale de exploatare mai potrivită pentru acest tip de opere. de exemplu. amplificarea conţinutului dreptului de comunicare publică cu actele de punere la dispoziţia publicului prin care orice persoană poate avea acces la opera din locul şi la momentul pe care le alege. de exemplu. care enumeră imperativ clauzele pe care trebuie să le cuprindă contractul de editare. se stabileşte o remuneraţie proporţională a autorului din veniturile obţinute din exploatarea operei de producător. pp. jocurile video. Acest contract presupune o cesiune a tuturor facultăţilor patrimoniale cu caracter exclusiv. 70)138. ele nu sunt similare cu modalităţile tipice de exploatare a operelor audiovizuale tradiţionale. 139 A se vedea Directiva nr. Iacob. în acest domeniu cesiunea drepturilor patrimoniale de exploatare trebuie să fie inclusă în contractul de muncă sau de comandă.

Pe producătorul unei opere multimedia îl interesează însă o prezumţie de cesiune care să-i întărească poziţia faţă de exploatarea operei. chiar dacă această bază nu este protejată prin lege. Cu excepţia art. este utilă producătorului operei multimedia aplicarea art. Pentru exploatarea operei multimedia în reţea. fie se conectează la reţea şi o solicită pentru consum. care să fie adecvată căilor proprii de exploatare a acesteia. fiind posibilă interacţiunea secvenţelor de imagini după voinţa spectatorului. de cunoaştere şi de utilizare a acestui tip de opere se deosebeşte total de cea tradiţională. la opere încorporate în baze de date. de la computerul său personal. Rezultă că forma de acces. În situaţia aportului insuficient al unui autor.. legea română nu cuprinde nici un fel de dispoziţii speciale privind acest mod de comunicare care nu poate fi asimilată comunicării publice a celorlalte opere audiovizuale. concepute pentru operele audiovizuale tradiţionale.producătorului multimedia care se reflectă în tipurile de contracte pe care aceştia le încheie. h). care îi permite să utilizeze partea realizată din acel aport. cit. Nu este posibilă azi nici o cale de comunicare publică a operei multimedia similară comunicării operelor audiovizuale radiodifuzate şi este lipsită de sens aplicarea art. în orice formă. ci poate interveni în desfăşurarea secvenţială a acesteia. dar în funcţie de instrucţiunile implementate de desenatorul interactivităţii operei140. Când opera multimedia a fost fixată pe un suport de tip CD-Rom. deoarece spectatorul. 67 alin. 1) din lege. L. va fi necesar ca producătorul să obţină de la autori drepturile de reproducere şi distribuţie. în opera multimedia audiovizuală spectatorul nu are un rol pur pasiv. Gheorghiu. p. a căror exploatare patrimonială se realizează sub forma vânzării. independent de acţiunea în despăgubiri pe care o poate introduce pentru neîndeplinirea contractului de către acest autor. Ea constă în a permite accesul publicului. 2) privind remunerarea proporţională pentru fiecare mod de exploatare şi nici a dispoziţiilor Secţiunii a II-a din Capitolul V al legii. producătorul trebuie să obţină şi facultatea de comunicare publică. 140 A se vedea Gh. este o situaţie identifică celei a operelor audiovizuale reproduse pe benzi video. op. 71 alin. 13 lit. fie introduce opera multimedia conţinută pe un suport digital. Datorită interactivităţii. De aceea. Între spectator şi opere există un contact direct. 48. permis de interfaţa de utilizare. închirierii şi împrumutului. Iacob. 65 .

cât şi muzicale. L. Aspecte generale Art. cit. fiind necesare unele modificări. printr-o prezumţie iuris tantum. fără ca aceasta să fi creat opera.1. Legislaţia română în domeniu reglementează situaţiile în care pot apărea subiecţi secundari ai dreptului de autor şi cine pot fi acei subiecţi. Persoana fizică sau juridică ce publică o operă cu consimţământul autorului atunci când opera este făcută publică sub formă anonimă sau sub ub pesudonim datorită căruia nu se poate identifica autorul. de dreptul de digitalizare a operelor preexistente. În primul alineat se instituie regula generală că opera comună este realizată de mai mulţi autori în colaborare. impuse de specificul acestei categorii de opere audiovizuale SECŢIUNEA 3. Producătorul multimedia ar trebui să beneficieze. cât şi din cauza modurilor specifice de exploatare a acestui produs. 49. Gheorghiu. dreptul moral de autor cunoaşte anumite restricţii. atât grafice. Aceste persoane trebuie să fie legate de o înţelegere prealabilă. Opera trebuie să fie creată de două sau mai multe persoane fizice împreună. Opera comună 3. În general pentru existenţa coautoratului trebuie îndeplinite cumulativ mai multe cerinţe. Iacob. 141 A se vedea Gh. 66 . p. Fiecare dintre aceste persoane trebuie să participe creativ la realizarea operei. În doctrină se distinge între subiectul primar şi subiectul secundar al dreptului de autor. op. Prima categorie este reprezentată de persoana fizică ce a creat opera. Subiectul secundar al dreptului de autor este reprezentat de persoana fizică sau juridică ce în condţiile legii beneficiază de anumite prerogative ale dreptului de autor. o aplicare în bloc a statutului juridic al operelor audiovizuale nu este posibilă. În elaborarea operei sunt necesare multiple adaptări ale operelor preexistente. Caracterul unitar al operei comune este considerat a fi dat de participarea creativă a mai multor persoane la realizarea aceleiaşi opere. atât din cauza controlului strict pe care îl exercită producătorul pe parcursul elaborării fiecărui aport special creat pentru opera multimedia. În cazul operei multimedia. 5 din lege reglementează opera comună.4.4.. În concluzie. ca şi pentru cele care necesită adaptarea la un nou suport141.

O altă categorie de subiecte secundare se constituie din moştenitorii legali sau testamentari ai autorului. cit. 49. opera comuna poate fi divizibilă sau indivizibilă. De asemenea poate fi subiect secundar al dreptului de autor persoana fizică sau juridică din iniţiativa căreia s-a realizat o operă colectivă. Articolele 44 şi 100 din lege reglementează condiţiile în care angajatorul poate deveni subiect secundar al dreptului de autor143 Organizarea autorilor în organisme de gesiune colectivă permite o gestiune eficace şi eficace a a drepturilor asupra operelor literare. Spineanu-Matei. O. Cesionarul drepturilor patrimoniale de autor poate fi subiect secundar al dreptului de autor în condiţiile articolelor 39-40 din lege. În lipsa unei astfel de convenţii remuneraţia se împarte în funcţie de contribuţia fiecăruia sau în mod egal în cazul în care nu se poate determina contribuţia fiecăruia. Roş. op. cit. În lipsa moştenitorilor legali Oficiul Român pentru Drepturile de Autor preia drepturile morale prevăzute de articolul 10 litera b şi d din lege. organismul de gesiune colectivă cu cei mai mulţi membri din respectivul domeniu de creaţie poate fi subiect secundar al dreptului de autor dacă nu există moştenitori legali sau testamentarim şi drepturile transmise acestora sunt patrimoniale. Activitatea de creaţie se desfăşoară în aceeaşi unitate de timp. Bodoaşcă. Pentru o gestionare optimă a drepturilor este de preferat să existe un singur organism de gesiune colectivă pentru acelaşi teritoriu şi acelaşi repertoriu. Bogdan. Aceştia dobândesc prerogative ale dreptului de autor conform art. 1 din lege. p 30.. artistice şi ştiinţifice pe care le-au realizat. În funcţie de posibilitatea sau imposibilitatea de a determina contribuţia fiecărui coautor. D. Regula o constituie indivizibilitatea iar divizibilitatea constituie excepţia. Astfel această instituţie va beneficia de dreptul de a-i fi recunoscută calitatea de autor al operei în discuţie şi de dreptul de a pretinde respectarea integrităţii operei opunându-se oricărei modificări şi oriecărei atingeri aduse operei care ar prejudicia onoarea sa. 143 A se vedea T. 11 alin. p. Această persoană nu trebuie să fie unul dintre coautori142. 2 şi art. op. Organismul de gestiune colectivă mandatat în timpul vieţii de autor sau. 142 A se vedea V. Pentru exploatarea operei comune remuneraţia se primeşte în funcţie de convenţia dintre coautori. 67 . 25 alin. în lipsa mandatului.

. O. Opera comună indivizibilă se caracterizează prin comunitate de inspiraţie. însă datorită comunităţii de concepţie şi de inspiraţie avute de colaboratori sunt organizate într-un întreg. între care unul poate fi autorul principal. În caz de neînţelegere se va decide în funcţie de contribuţia fiecăruia la finalizarea operei. p. 68 . Oricare dintre coautori trebuie să îşi justifice în mod temeinic refuzul. 5 alin. op. p. Până la proba contrară. În cadrul operelor comune divizibile colaboratorii îşi împart atribuţiile după aptitudini şi realizează separat contribuţiile care constituie creaţii distincte. Desemnarea acestuia se va face conform învoielii dintre coautori. D. Spineanu-Matei. 5 alin. cit. Această situaţie seamănă cu cea a proprietăţii comune. Acest text instituie principiul conform căruia drepturile de autor asupra operei comune aparţine coautorilor. Fiecare colaborator este autorul propriei contribuţii şi coautor al operei comune în ansamblu. 3. În cazul acestui gen de opere se poate ca fiecare coautor să exploateze separat contribuţia sa la realizarea operei. Per a contrario.2. în condiţiile prezentei legi”. 145 A se Vedea T. Aspecte privind dobândirea şi exerciţiul drepturilor de autor în cazul operei comune Art. se consideră că fiecare coautor are o contribuţie egală la realizarea operei. instanţa de judecată va putea trece peste un refuz neîntemeiat şi va putea permite coautorului interesat utilizarea operei postume. 5 în alin.. Alineatul în discuţie oferă posibilitatea legală ca unul dintre coautori să fie desemnat „autorul principal”. 2 deoarece în început utilizează termenul de coautori iar apoi expresia de „autor principal”. 1 al aceluiaşi articol ar trebui să se folosească expresia „coautor principal”145. Bogdan. Roş. de executare şi prin imposibilitatea de distinge partea de contribuţie a fiecăruia dintre coautori. Astfel în cazul operei comune există un singur drept de autor care are mai mulţi titulari.4. În principiu conform art. Bodoaşcă. Pentru a fi în concordanţă cu alin. situaţie în care fiecare coproprietar deţine o cotă parte din dreptul de proprietate144. În literatura de specialitate este criticată formularea utilizată de legiuitor în art. 51. 2 reiterează că „dreptul de autor asupra unei opere comune aparţine coautorilor acesteia. cit. op. Opera comună se poate alcătui şi prin asamblarea mai multor 144 A se vedea V. 22-25. 3 coautorii pot utiliza opera doar de comun acord.

4 reglementează situaţia în care contribuţiile autorilor fiind distincte aceştia le utilizează separat. 61. data publicării în „Monitorul Oficial al României” a Hotărârii Curţii Constituţionale nr. Exemple de opere colective constituie: ziarele. Art. cetăţenii străini şi apatrizii sunt obligaţi să îşi exercite drepturile şi să îşi îndeplinească obligaţiile cu bună-credinţă respectând drepturile şi libertăţile celorlalţi. În literatura de specialitate147 s-a subliniat că desfăşurarea activităţii de creaţie în aceeaşi unitate de timp prin contribuţii simultane constituie un factor de delimitare 146 Constituţia României în vigoare a fost aprobată prin referendumul naţional din 18-19 octombrie 2003 şi a intrat în vigoare la data de 29 octombrie 2003.elemente de creaţie intelectuală distincte. În acest sens. Comun acord constituie de asemenea convenţia prin care părţile decid să utilizeze opere altfel decât de comun acord. 942 din Codul Civil instituie că acordul între două sau mai multe persoane spre a constitui sau a stinge între dânşii un raport juridic constituie un contract.5. p. Aspecte generale Art. SECŢIUNEA 3. autorul adaptării. Coautorii pot stabili prin convenţie între părţi utilizarea operei. dicţionarele. autorul scenariului etc. producătorul. 57 din Constituţie146 instituie principiul bunei credinţe. opera audiovizuală constituie o operă comună. 1 stabileşte ca operă colectivă acea creaţie în care contribuţiile personale ale autorilor formează un tot fără a se putea din cauza naturii operei să se atribuie vreun drept distinctiv vreunuia dintre autori asupra ansamblului operei. Eminescu. 5 alin. 147 A se vedea Y. Art. 6 alin.. enciclopediile. Opera colectivă 3. Este nevoie de eforturi financiare considerabile pentru crearea şi publicarea lor pe care nu le pot susţine autorii. 3 din 22 octombrie 2003 pentru confirmarea rezultatului referendumului naţional din 18-19 octombrie 2003 privind Legea de revizuire a Constituţiei României. op.1. În ipoteza în care contribuţiile autorilor nu se pot distinge fiecare coautor dobândeşte prerogative ale dreptului de autor asupra anasamblului operei nu şi asupra contribuţiei sale la realizarea acesteia. În sistemul de drept românesc noţiunea de convenţie este sinonimă a noţiunii de contract. Cetăţenii români. cit. 69 . fiind constituită din contribuţia distinctă a mai multor autori ca: regizorul. Indiferent de contribuţia fiecărui coautor la realizarea operei va fi incidentă utilizarea de comun acord.5. Art.

3. 6 alin. sub responsabilitatea şi sub numele căreia a fost creată. aceasta va dobândi exerciţiul dreptului de autor indiferent de faptul că opera s-a realizat sub responsabilitatea sau 148 A se vedea T. Caracterul unitar al operei şi imposibilitatea stabilirii părţii de contribuţie a fiecărui coautor la realizarea operei determină imposibilitatea stabilirii unui drept distinct vreunuia dintre coautori asupra ansamblului operei create148. de a o reproduce. Pe cale de consecinţă este de neconceput să se atribuie un drept distinct vreunuia dintre coaturi asupra ansamblului operei create. în ipoteza în care în una din cele trei situaţii se află o persoană distinctă de coautori. În textul de lege amintit s-a realizat o inversare între cauză şi efect. Operele colective pot avea un obiect complex prin reunirea elementelor de natură diferită (regia. muzica etc) şi participanţii la realizarea lor vor beneficia de un drept de autor asupra operei lor individuale cuprinse în opera colectivă fără a avea vreun drept distinct asupra operei colective în ansamblul ei.. scenariul. 24. Aceasta va deţine dreptul de a difuza opera. Vor fi supuse convenţiei modalitatea de exercitare a dreptului de autor şi remuneraţia cuvenită acestora.5. În situaţia în care opera s-a creat din iniţiativa unei persoane. Se utilizează o operă preexistentă pentru a elabora o alta. 6 alin. aceasta va putea avea doar calitatea de subiect al dreptului de autor şi nu aceea de autor cum se deduce din lege. Dobândirea şi exerciţiul dreptului de autor în cazul operei colective În conformitate cu art. Bodoaşcă. Bodoaşcă este de părere că particularitatea prevăzută de art.a operelor comune şi colective de operele derivate. 1 din lege este formulată greşit. Este inadmsibil ca în cazul acestei specii să se atribuie o contribuţie anume pentru fiecare coautor la realizarea operei.2. 2 dreptul de autor asupra unei opere colective aparţine persoanei fizice sau juridice din iniţiativa. 70 . T. de a face copii etc. cit. Astfel. Prin contractul dintre părţi se stabilesc raporturile dintre creatorii operei colective şi persoana din iniţiativa căreia s-a realizat opera. Se impun unele observaţii legate de exprimarea folosită în textul de lege amintit. În privinţa operelor derivate activitatea de creaţie se succede în timp. Drepturile patrimoniale asupra întregului aparţin persoanei organizatoare. op. nu este posibil să se stabilească vreun drept distinct unuia dintre coautori asupra operei în ansamblu. p. Datorită faptului că opera colectivă formează un tot prin natura sa. În acest sens profesorul universitar dr.

D. Calitatea de subiect al dreptului de autor. Opera colectivă va fi folosită conform deciziei persoanei fizice sau juridice din iniţiativa căreia aceasta a fost creată. cit. sub responsabilitatea şi sub numele căreia a fost creată. Astfel acest alineat se află în contradicţie cu alineatul 1 al aceluiaş articol care prezumă că datorită naturii operei nu se poate atribui un drept distinct vreunuia dintre coautori asupra ansamblului operei create. 71 . Roş. Pentru a se evita confuziile ar trebui reformulat alineatul 1 şi să reitereze faptul că în cadrul operei colective nicio contribuţie nu vizează opera în ansamblul ei. SECŢIUNEA 3.. 61. p. Numeroase texte din lege fac referire la numele persoanei sub care a fost creată opera şi nu la semnătura acesteia. Bogdan. În această calitate persoana fizică sau persoana juridică. poate exercita atât drepturile nepatrimoniale cât şi pe cele patrimoniale care formează conţinutul dreptului de autor cu respectarea principiului specialităţii capacităţii de folosinţă a persoanelor juridice. Cel dintâi nu îl înlăture pe al doilea fiindcă obiectul raportului juridic de muncă îl reprezintă prestarea muncii 149 A se vedea V.6. În acest caz legiuitorul a amintit doar accesoriul în defavoarea principalului. privită în întregul ei. În cazul celei de a 3-a ipoteze este vorba despre persoana sub a cărei nume a fost creată opera. Operele create în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu precizate în contractul individual de muncă Împrejurarea creării unei opere în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu precizate în contractul individual de muncă nu trebuie să îi influenţeze în niciun fel calitatea de autor şi nici calitatea de subiect al dreptului de autor. Spineanu-Matei. Semnătura este determinată de numele persoanei şi nicidecum invers. Raportul de muncă şi raportul juridic de autor coexistă. asupra operei colective. op. O. aparţine în mod exclusiv persoanei fizice sau juridice din iniţiativa. sub rezerva unor dispoziţii legale speciale.semnătura unei alte persoane. Această particularitate constituie consecinţa faptului că o asemenea operă constituie un tot indivizibil. În concluzie în cadrul operei colective există pe de o parte o pluralitate de opere individuale distincte şi o pluralitate de subiecte ale dreptului de autor corespunzătoare iar pe de altă parte există o operă colectivă născută din îmbinarea operelor individuale şi un singur subiect al dreptului de autor reprezentat de persoana fizică sau juridică iniţiatoare a realizării operei. În aceste circumstanţe dreptul de autor se intersectează cu dreptul muncii149.

44 alin. 72 .. Mureşan. în lipsa unei clauze contrare. ca parte din ansamblul creaţiei sale (art. 1 instituie regula conform căreia în cazul lipsei unei clauze contractuale contrare drepturile patrimoniale pentru operele cerate în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu precizate în contractul individual de muncă revin autorului. Comşa. În articolul următor.autorului înspre realizarea operei iar obiectul raportului juridic de autor îl reprezintă opera creată prin îndeplinirea obligaţiilor din cadrul raportului juridic de muncă. acesta va fi de 3 ani de la data predării operei. Pe de altă parte angajatorul nu are nevoie de autorizarea autorului pentru a utiliza opera în obiectul său de activitate. N. Art. În această situaţie autorul poate autoriza folosirea operei sale de terţi doar cu consimţământul angajatorului şi cu recompensa acestuia pentru contribuţia adusă la costurile creaţiei. La expirarea termenelor angajatorul poate cere autorului plata unei părţi rezonabile din veniturile obţinute din folosirea operei sale După expirarea termenelor prevăzute mai sus. 51. angajatorul este îndreptăţit să îi pretindă autorului plata unei cote rezonabile din veniturile obţinute din utilizarea operei sale. Florea. titularul dreptului de autor asupra unei opere apărute într-o publicaţie periodică păstrează dreptul de a o utiliza sub orice formă. Atunci când există clauza prevăzută mai sus aceasta urmează să cuprindă termenul pentru care au fost cesionate drepturile patrimoniale de autor. Actuala reglementare şi anume dispoziţiile art 44 vorbesc despre o soluţie mixtă. în cadrul atribuţiilor de serviciu. legea dispune că în lipsa unei convenţii contrare.. cit. 4 după ce expiră termenul menţionat drepturile patrimoniale revin autorului. calitatea sa de subiect al dreptului de autor asupra operei. îndrepată atât spre interesele autorului cât şi ale angajatorului. p. Ionaşcu. Conform art. cu condiţia să nu prejudicieze publicaţia în care a apărut opera. Autorul unei opere create în cadrul unui contract individual de muncă îşi păstrează dreptul exclusiv de utilizare a operei. pentru a compensa costurile suportate de angajator pentru crearea operei de către angajat. singurele cesibile şi numai în privinţa exerciţiului lor150 . Autorul îşi păstrează integral dreptul său de autor. Dacă nu se precizează termenul. 44 alin. consimţind prin încheierea contractului individual de muncă să cedeze angajatorului pe timp limitat exerciţiul unora din drepturile sale patrimoniale. M. 150 A se vedea A. 71-74. op. 5)151. 151 A se vedea B. p. op. 44 alin. cit.

Operele create în cadrul unui contract individual de muncă conferă autorului dreptul exclusiv de utilizare a operei. D. V. BIBLIOGRAFIE 152 A se vedea V. dacă aceasta nu a fost publicată în termen de o lună de la data acceptării. autorul poate să autorizeze utilizarea operei de către terţi cu consimţământul angajatorului. precizate în contractul individual de muncă. Remuneraţia cuvenită autorului se stabileşte prin prin contractul individual de muncă încheiat cu angajatorul. cu excepţia cazurilor în care există o clauză contractuală contrară. Prin urmare. cit. Roş. în ceea ce priveşte drepturile patrimoniale. în timp ce utilizarea operei de către angajator nu necesită autorizarea angajatului autor. ca parte din ansamblul creaţiei sale152. prin utilizarea operei sale create în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu precizate în contract. Spineanu-Matei. va plăti angajatorului o cotă rezonabilă pentru a compensa costurile suportate de către acesta pentru crearea operei. autorul unei opere create în cadrul unui contract individual de muncă îşi păstrează calitatea de autor al operei şi pe aceea de subiect al dreptului de autor asupra acesteia. p. 61 73 . iar din veniturile obţinute de autor. în cazul altor publicaţii. în cazul unui cotidian sau în termen de 6 luni. op. Pentru operele create în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu. O.. Bogdan. Titularul dreptului de autor poate dispune liber de operă.

Directiva nr. precum şi a programelor pentru calculator. 3 din 22 octombrie 2003 pentru confirmarea rezultatului referendumului naţional din 18-19 octombrie 2003 privind Legea de revizuire a Constituţiei României. prin adoptarea de măsuri pentru combaterea pirateriei în domeniile audio şi video. Directiva nr. 48/2004 a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 referitoare la respectarea drepturilor de proprietate intelectuală. 74 . data publicării în „Monitorul Oficial al României” a Hotărârii Curţii Constituţionale nr. Acte normative Convenţia de la Berna din 1886 pentru protecţia operelor literare şi artistice. 124/2000 pentru completarea cadrului juridic privind dreptul de autor şi drepturile conexe. 13/1956. modificat si completat prin Legea nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţii băneşti şi Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. Hotărârea Guvernului nr. Ordonanţa nr. 29/2001 a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 mai 2001 de armonizare a anumitor aspecte privind dreptul de autor şi drepturile conexe în societatea informaţională. Legea 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe. 4/1956 si republicat in Buletinul Oficial nr. 250/1991 a Consiliului European privind protecţia juridică a programelor pentru calculator. Codul familiei a fost adoptat prin Legea nr. 138/2000. Codul civil al României a a intrat în vigoare în 1865 şi a fost modificat prin Ordonanţa de Guvern nr. 4/1953. I. Directiva nr. Directiva nr. 521/1999 pentru aprobarea tabelelor şi metodologiilor privind dreptul de autor pentru înregistrările sonore ale operelor muzicale. 100/1992 a Consiliului European privind dreptul de închiriere şi de împrumut a unor drepturi legate de dreptul de autor în domeniul proprietăţii intelectuale. 83/1993 a Consiliului European privind coordonarea anumitor dispoziţii referitoare la dreptul de autor şi la drepturile conexe aplicabile difuzării de programe prin satelit şi retransmisiei prin cablu. Constituţia României în vigoare a fost aprobată prin referendumul naţional din 18-19 octombrie 2003 şi a intrat în vigoare la data de 29 octombrie 2003. Legea 285/2004 pentru modifcarea legii privind dreptul de autor. Directiva nr. Declaraţia universală a drepturilor omului din 10 decembrie 1948.

. 123/2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr.. Ionaşcu A. în revista “Dreptul” nr. Gheorghiu Gh.R. Editura Universul Juridic.. Ligin D. în Revista Română de Dreptul Proprietăţii Intelectuale nr. 609/2000. Editura C. R. Editura Academiei. 2005.. Drept civil roman”. Dreptul de autor şi drepturile conexe.. 1969. Beleiu Gh. Editura C. Operele audiovizuale.. Bucureşti. Romiţan C. partea I. Drept civil. Bucureşti.H. 6/2009. Iacob. 75 . Editura C. Introducere în studiul dreptului proprietăţii intelectuale. L. 2008. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe. Ionaşcu A. 1997. Universitatea Bucureşti. Dreptul de autor. Gheorghiu Gh. 2007. Editura Aisteda. Bucureşti 2006. Pârvu R. Dreptul proprietăţii intelectuale. 2007. Gheorghiu Gh. Editura Fundaţiei Române de Mâine. 1/2004.. Bodoaşcă T. Eminescu Y. Bodoaşcă T.H. Dreptul proprietăţii intelectuale.. Editura Academiei. Bucureşti.. Ordonanţa de urgenţă nr. Comşa N. 3/2005.S. Dreptul proprietăţii intelectuale. 2002. S.. Gheorghiu Gh. Bucureşti.. 1969. Dreptul de autor şi Dreptul de proprietate industrial. Bucureşti. 2006. Bucureşti. Doctrină Bălan E. 1/2006. 2004. Iacob L. Bucureşti. Florea B. Dreptul proprietăţii intelectuale. Curs universitar. II.. Bodoaşcă T. Tratatul Organizaţiei Mondiale a Proprietăţii Intelectuale privind dreptul de autor din 1996 publicat în „Monitorul Oficial al României”. Bucureşti. Dreptul de autor în R.. Editura All Beck. Editura Lumina Lex. Drepturile de creaţie intelectuală... Revista Română de Dreptul Proprietăţii Intelectuale nr. Beck.. Bodoaşcă T. Dreptul de autor. în Revista Română de Dreptul Proprietăţii Intelectuale nr.. în Revista Română de Dreptul Proprietăţii Intelectuale nr. Mureşan M. Editura Lumina Lex. 2008. Bucureşti. D. nr.H Beck. Editura Universul Juridic. Dreptul de autor în România. şi Cernat C. Cărpenaru.. 1/2004. Beck. 1971.

. Bucureşti. ed. Editura Global Lex. Editura C. Drept civil. Romiţan C. Drăgan. REZULTATUL CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE 76 . 2005.. Pârvu R. 2005.. Oprea L. 2006.. 2000.. Mic dicţionar de proprietate intelectuală. Editura All Beck. 2/2005. Curs universitar.. Bucureşti. Editura Rosetti. Romiţan M. în Revista Română de Dreptul Proprietăţii Intelectuale nr. Editura Lumina Lex. Ungureanu O. Bucureşti. Bucureşti. Tratat. Protecţia penală a proprietăţii intelectuale.. Revista Română de Dreptul Proprietăţii Intelectuale nr. R. Ştefan V. Bucureşti. a VI-a. R. Tufan C.. Editura Global Lex. Dreptul proprietatii intelectuale. Dreptul de autor şi drepturile conexe. Dreptul proprietăţii intelectuale.. Dreptul de autor şi drepturile conexe. J.. Bogdan D. 2004. Dinescu M.. Spineanu-Matei O. Tufan C.H. Drepturile de autor şi drepturile conexe. Roş V. 2001. Editura Cartea Universitară. Romiţan C. Bucureşti. Introducere în proprietatea intelectuală traducere revizuită de Mănăstireanu M. 2001. VI. Bucureşti. Beck.. Roş V. 2002. şi Drăgan J. 4/2005. Editura Rosetti. Roş V.

Fiecare coautor va putea utiliza proprie contribuţie după bunul plac în cazul în care nu există o clauză contrară. Acestea trebuie să aibă un caracter original şi trebuie să aparţină domeniului literar. Ca regulă generală autorul operei este întotdeauna persoana fizică ce a realizat opera. Asupra operelor realizate ca sarcină de serviciu în baza unui contract individual de muncă va fi autor persoana fizică ce a creat-o. Pentru aceasta nu are relevanţă importanţa acesteia. putem afirma că aceasta corespunde în linii mari reglementărilor internaţionale. Realizând o analiză per ansamblu a legislaţiei române în domeniu. însă pe cale de excepţie subiect al dreptului de autor poate fi şi altă persoanp fizică sau chiar juridică. Totuşi. În cazul operei în colaborare fiecare persoană deţine dreptul de autor asupra propriei contribuţii şi un drept de coautor asupra operei privită în ansamblul său. artistic sau ştiinţific. sunt folosite uneori expresii lacunare sau ambigue de către legiuitor care îngreunează interpretarea şi aplicarea legii. 77 . De obicei aceeaşi persoană reprezintă şi subiectul dreptului de autor. Este important de observat în acest sens faptul că nu prezintă importanţă modalitatea de creaţie. Pentru a beneficia de această protecţie o operă intelectuală trebuie să fie originală şi să poată fi adusă la cunoştinţa publicului. modul sau forma concretă de exprimare şi nici valoarea sau destinaţia lor. Pot constitui obiect al dreptului de autor doar opere de creaţie intelectuală. cât şi la nivel naţional. în funcţie de posibilităţile fiecărui stat. Aceasta s-a realizat atât pe plan internaţional. Instituţia dreptului de autor a înregistrat o dezvoltare amplă în ultimii 120 de ani. Acesta în schimbul unei remuneraţii oferite angajatorului pentru contribuţia adusă la realizarea ei va putea folosi opera după bunul plac. Pe de altă parte angajatorul nu va avea nevoie de acordul salariatului pentru a utiliza opera în domeniul său de activitate. Aceasta prin modificările suferite tinde să apropie legislaţia română de legislaţia europeană în domeniu. În cuprinsul acesteia sunt enumerate creaţiile care beneficiază de protecţia sa şi cele care nu fac obiectul protecţiei sale. Legea 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe constituie legea aplicabilă în domeniul dreptului de autor. Dreptul de autor protejează forma concretă de exprimare a unei opere intelectuale.