Albert Camus FEMEIA ADULTER O musc firav se rotea de câteva clipe în autobuzul cu geamurile închise.

Venit de nu se tie unde, se învârtea f r zgomot, în zbor istovit. Janine o pierdu din ochi, apoi o v zu cum se las pe mâna nemi cat a b rbatului ei. Era frig. Musca se înfiora la fiecare pal de nisip izbit de vânt în geamuri. În lumina slab a dimine ii de iarn , ma ina înainta, se leg na, târându-se cu chiu' cu vai, hodorogind din toate încheieturile. Janine î i privi b rbatul. Marcel avea chipul unui p un îmbufnat: fruntea îngust , n p dit de smocuri de p r înc run it, nasul lat, gura u or strâmb . Când treceau peste vreo hârtoap , îl sim ea cum tresare lâng um rul ei. Apoi l sa iar s -i atârne moale trupul greoi i picioarele r chirate, în ochi cu o privire fix , din nou inert , absent . Dar mâinile lui mari i f r fir de p r, parc i mai scurte din pricina pulov rului cenu iu care-i trecea de mânecile c m ii, acoperindu-i încheieturile, nu- i g seau astâmp r. Strângeau cu atâta putere o valiz mic de pânz pe care o inea între genunchi, încât p reau s nu simt mersul ov itor al mu tei. Pe nea teptate, se auzi deslu it urletul vântului, i cea a mineral care înv luia autobuzul se f cu i mai deas . Pumni întregi de nisip se pr v leau acum peste geamuri, azvârli i parc de mâini nev zute. Musca mi c dintr-o arip amor it i î i îndoi u or labele, luându- i zborul. Autobuzul î i încetini mersul, ca i'cum ar fi vrut s se opreasc . Apoi vântul p ru a se mai lini ti, cea a se risipi pu in i ma ina porni ceva mai repede. Ochiuri de lumin se deschideau în peisajul înecat de praf. Câ iva palmieri sub iratici i albi, ca t ia i în metal, se ivir pentru o clip în dreptul ferestrei: ² Ce ar ! spuse Marcel. Autobuzul era plin de arabi ce se pref ceau c dorm, ascun i în burnusuri. Cei care- i ridicaser picioarele pe b nci se cl tinau de zguduiturile ma inii mai mult decât ceilal i. T cerea, nep sarea lor începeau s-o apese pe Janine. I se P rea c au trecut zile întregi de când c l tore te, înso it de escorta lor mut . Autobuzul plecase îns abia în zori, din locul unde se termina linia ferat , i de dou ore se târa, în diminea a rece, pe un podi pustiu'de piatr , care, atunci când porniser , î i întindea liniile drepte pân în zarea ro iatic . Dar vântul începuse dintr-o dat s bat i, treptat, înghi iSe întinderea nesfâr it . Din acea clip , cei din ma in nu mai putuser vedea nimic, amu iser unul câte unul, continuându- i drumul în t cere,înv lui i într-un fel de noapte alb . Din când în când, î i tergeau buzele i ochii înro i i de nisipul care p trundea în ma in . ² Janine! Tres ri la chemarea b rbatului ei. Îi trecu i de data asta prin minte cât de ridicol era acest nume pentru o femeie ca ea, puternic i înalt . Marcel voia s tie unde se afl mica valiz cu e antioane. Ea pip i cu piciorul locul gol de sub banc i, dând peste ceva, socoti c trebuie s fie acolo. Nu putea s se aplece f r s i se taie r suflarea. În liceu, totu i, fusese prima la gimnastic , i pe vremea aceea nu tiuse niciodat ce-i oboseala. Oare cât era de atunci? Dou zeci i cinci de ani Dou zeci i cinci de ani nu înseamn mare lucru, de vreme ce i se p rea

c nu mai departe de ieri ov ise între o existen liber i c s torie, c nu mai departe decât ieri se gândise cu spaim la ziua când, poate, va îmb trâni singur . Iat c nu era singur , i acel student în drept care o înso ea peste tot, clip de clip , se g sea acum al turi de ea. Pân la urm acceptase, de i îl g sea cam mic de statur , i cu toate c nu-i prea pl cea râsul lui lacom i scurt, i nici ochii lui negri, bulbuca i. Dar îi pl cea curajul cu care tia s înfrunte via a, curaj pe care-l întâlneai la to i francezii din aceast ar . Îi mai pl cea i înf i area nenorocit pe care o lua când întâmpl rile sau oamenii îi în elau a tept rile. Dar mai cu seam îi pl cea s se tie iubit , i el o cople ea cu st ruin ele lui. F când-o atât de mult s simt c exist pentru el, o silea s existe cu adev rat. Nu, nu era singur ... Claxonând puternic, autobuzul î i croia drum printre obstacole invizibile. În ma in nu se mi ca nimeni. Janine sim i deodat c e privit i se întoarse c tre banca aflat în prelungirea b ncii ei, de cealalt parte a intervalului. Nu era un arab i se mir cum de nu-l v zuse la plecare. Purta uniforma unit ilor franceze din Sahara i un chipiu din pânz cenu ie care-i umbrea fa a t b cit , prelung i ascu it , de acal. O cerceta posac, privind-o int cu ochii lui sp l ci i. Ea se înro i brusc i se întoarse iar c tre b rbatul ei, care se uita întruna drept înainte, în cea a i vântul de afar . Se strânse toat în palton. Dar în minte, îi st ruia imaginea soldatului francez, lung i firav, atât de firav în tunica lui strimt , încât p rea f cut dintr-o materie uscat i sf râmicioas , amestec de nisip i oase. Abia în acea clip v zu chipurile desc rnate i arse de soare ale arabilor de lâng ei, i tot atunci b g de seam cât de bine p reau s stea, în ciuda ve mintelor largi, pe banca pe care ea i b rbatul ei abia înc peau. Î i adun paltonul strâns în jurul trupului. i totu i nu era gras , ci mai curând înalt i plin , cu forme ispititoare, trezind înc dorin e ² sim ea asta din privirile b rba ilor ² cu fa a copil roas , cu ochii limpezi i lumino i ce contrastau cu trupul mare, pe care-l tia cald i odihnitor. Da, totul era altfel decât î i închipuise. Se împotrivise atunci când Marcel a st ruit s-o ia în aceast c l torie pl nuit de el înc din ziua când se sfâr ise r zboiul i afacerile începuser s mearg iar ca înainte. Pân la r zboi tr iser destul de bine din mica pr v lie de stofe pe care Marcel o mo tenise de la p rin i, dup ce renun ase la studii. Când e ti tân r nu e greu s fii fericit, dac se întâmpl s locuie ti într-unul din or elele de pe malul m rii. Dar Marcel prefera s stea acas , i foarte curând renun ase s mai cutreiere plajele împreun cu ea. Nu mai ie eau din ora , în mica lor ma in , decât pentru plimbarea de duminic . În restul timpului, Marcel se sim ea mai bine în pr v lia cu stofe colorate, la umbra arcadelor acelui cartier pe jum tate indigen, pe jum tate european. Locuiau deasupra pr v liei, în trei camere împodobite cu covoare arabe i cu mobile indigene. Nu avuseser copii. Anii trecuser , iar ei tr iser în tot acest timp ascun i în aceea i penumbr , la ad postul obloanelor pe jum tate l sate. Vara, plaja, plimb rile i chiar cerul se aflau undeva, departe. În afar de afaceri, s-ar fi zis c nimic nu-l mai intereseaz pe Marcel. Ajunsese s cread c adev rata lui pasiune este banul, i lucrul acesta nu-i pl cea, nici ea nu tia prea bine de ce. La drept vorbind tr gea i ea foloase de pe urma acestei patimi. Marcel nu era zgârcit; dimpotriv , era darnic, mai cu seam cu ea. "Dac mi s-ar întâmpla vreo nenorocire, vreau s te tiu la ad post", îi spunea el. i într-adev r, oamenii trebuie s se pun la ad post de griji. Dar

unde s se pun la ad post i de celelalte lucruri care-i amenin , de acele lucruri ce nu seam n cu grijile lor obi nuite? Sim ea toate astea în chip nedeslu it la mari r stimpuri. Îl ajuta pe Marcel s - i in registrele la zi i-l înlocuia uneori în pr v lie. Cel mai greu îndura lunile de var , când c ldura ucidea pân i obi nuita i pl cuta senza ie de plictiseal . i deodat , tocmai când vara era în toi, a izbucnit r zboiul. Marcel mobilizat, apoi reformat, lipsa de stofe, afacerile care nu mai mergeau deloc, str zile pustii i fierbin i. O nenorocire întâmplat în acele zile ar fi l sat-o pe drumuri, iat de ce, de cum se iviser iar stofele pe pia , Marcel se gândise s ia la rând satele din sud i pe cele aflate pe podi urile cele mai înalte i, renun ând la mijlocitori, s - i vând singur marfa negustorilor arabi. A st ruit s-o ia cu el. Janine tia cât de greu se c l tore te, respira ia o chinuia, ar fi vrut s r mân acas . Dar Marcel era înc p ânat, i ea îi f cuse pân la urm pe voie, deoarece ar fi obosit-o prea mult s -l refuze. C l toreau acum împreun , dar nimic din cele ce vedea nu sem na cu ceea ce crezuse ea. Se temuse de c ldur , de roiurile de mu te, de hotelurile murdare în care st ruie mirosul de anason. Dar nu se gândise nici o clip la frig, la vântul t ios, la aceste podi uri polare, sem nate cu morene. Visase palmieri i întinderi moi de nisip. Acum vedea c se în elase i c pretutindeni în de ert domne te piatra, numai piatra, atât în cer, unde s l luia, scrâ nitoare i înghe at , o pulbere de piatr , cât i pe p mânt, unde, printre gr mezi de piatr , cre teau doar ierburi uscate. Dintr-o dat ma ina se opri. oferul, f r s se adreseze cuiva anume, rosti câteva vorbe în'limba aceea pe care Janine o auzise toat via a f r s ajung s-o în eleag . ² Ce s-a întâmplat? întreb Mar ce l . oferul spuse, în francez de ast dat , c f r doar i poate s-a înfundat carburatorul cu nisip, i Marcel blestem înc o dat acele locuri. oferul râse, ar tându- i to i din ii. Îi asigur c nu-i vorba decât de un fleac i c va desfunda pe dat carburatorul, dup care î i vor putea vedea de drum. Când deschise u a ma inii, vântul rece se n pusti în untru, în epându-le obrajii cu mii de fire de nisip. Arabii î i înfundar nasul în burnusuri, ghemuindu-se cât puteau de bine. ² Î nchide u a, url Marcel. oferul râse i se urc în ma in . Lu pe îndelete câteva scule desub tabloul de bord, apoi, f r s închid u a, disp ru din nou în cea ,undeva înspre botul ma inii. Marcel se v it : ² Po i fi sigur c sta n-a v zut în via a lui un motor. ² Lini te te-te! spuse Janine. Deodat tres ri. Pe marginea drumului, chiar lâng ma in , se în l au, neclintite, câteva forme înf urate în ve minte largi. Pe sub gluga burnusului i de sub pav za de v luri nu li se z reau decât ochii. T cu i, veni i nu se tie de unde, priveau la cei din ma in . ² P stori, spuse Marcel. În autobuz domnea lini tea cea mai deplin . Cu capetele plecate, c l torii p reau c ascult glasul vântului, slobozit pe podi urile f r de hotar. Janine constat cu uimire c nu se vedeau aproape deloc bagaje. Când se suiser în ma in , la cap tul liniei ferate, oferul le urcase geamantanul pe acoperi , al turi de câteva boccele. În untru, în plasele de bagaje, nu z reai decât bâte noduroase i co uri. Oamenii ace tia din sud plecau, pare-se, la drum, cu'mâinile goale.

Dar iat -l pe ofer întorcându-se, cu acela i pas sprinten. Numai ochii îi râd deasupra v lurilor sub care i el i-a ascuns fa a. Îi veste te c sunt gata de plecare. Închise u a, vântul amu i, i ploaia de nisip se auzi i mai deslu it izbind în geamuri. Motorul tu i, apoi se opri de-a binelea. Îndelung solicitat de demaror, porni în cele din urm i oferul îl f cu s urle, accelerând. Icnind puternic, ma ina se urni din loc. Din mul imea zdren roas i nemi cat a p storilor se în l o mân care, o clip mai târziu, pieri în urma lor, pe drumul din ce în ce mai prost. Din pricina zguduiturilor, arabii se cl tinau întruna. Janine sim ea cum o cuprinde somnul, când, pe nea teptate, se pomeni în fa cu o cutiu galben plin cu betel. Soldatul- acal îi surâdea. Ea ov i o clip , apoi lu o bucat i mul umi. acalul b g cutia în buzunar i surâsul îi pieri brusc. Acum se uita int drept înainte, la drum. Janine se întoarse c tre Marcel, dar nu-i v zu decât ceafa puternic . Privea pe geam cea a tot mai groas , care urca din gr mezile de p mânt sf râmicios în l ate pe margini. Trecuser ore de când c l toreau astfel i oboseala stinsese, parc , în ma in , orice urm de via , când, deodat , de afar se auzir strig te. Copii îmbr ca i în burnusuri, învârtindu-se ca sfârlezele, op ind i b tând din palme, alergau în jurul ma inii, care înainta acum pe o strad lung , cu case scunde. Intrau în oaz . Vântul sufla i aici, dar zidurile opreau firi oarele de nisip, care nu mai întunecau lumina. Cerul r mânea îns acoperit. În mijlocul ipetelor, autobuzul se opri, cu un scrâ net puternic de frâne, în fa a arcadelor de lut ale unui hotel cu geamuri murdare. Janine coborî, dar când se v zu în strad sim i cum i se taie picioarele. Z rea deasupra caselor un minaret galben i sub ire. La stânga se profilau cei dintâi palmieri ai oazei i ar fi vrut s mearg c tre ei. De i nu mai era mult pân la amiaz , frigul era puternic; Janine se înfior în b taia vântului. Se întoarse spre Marcel, dar privirile îi c zur pe soldat, care se îndrepta c tre ea. A tept s -i surâd sau s o salute. El trecu mai departe f r s-o priveasc , îndep rtându-se. Marcel cerea s i se dea jos cuf rul cu stofe, o lad neagr coco at pe acoperi ul autobuzului. Lucrurile mergeau greu. oferul, care se apucase s coboare singur bagajele, se oprise din treab i, suit pe acoperi , perora în fa a unui cerc de burnusuri strânse în jurul ma inii. Janine, înconjurat de fe e col uroase, asaltat de strig te guturale, î i sim i dintr-o dat oboseala. ² Urc, îi spuse lui Marcel, care se r stea ner bd tor la ofer. Intr în hotel. Patronul, un francez slab i t cut, îi ie i în întâmpinare. O duse, printr-o galerie lung ce se în l a deasupra str zii, la primul etaj, într-o camer în care nu se vedea decât un pat de fier, un scaun vopsit în alb, un dulap f r perdele i, în spatele unui paravan de trestie, un sp l tor cu ligheanul acoperit de o pulbere fin de nisip. De cum plec patronul, Janine sim i frigul ce r zb tea din zidurile goale, spoite cu var. Nu tia unde s - i pun po eta, unde s se a eze. Nu-i r mânea decât s se întind pe pat sau s stea în picioare i s tremure de frig. Încremenise în mijlocul camerei, cu po eta în mân , cu ochii int la un fel de ferestruic aflat sus, aproape de tavan, prin care se z rea cerul. A tepta ceva, nici ea nu tia ce. Î i sim ea numai singur tatea, sim ea frigul p trunzând-o pân la oase, i o greutate i mai ap s toare ca de obicei în dreptul inimii. R mase a a, cu gândurile pierdute, aproape f r s aud zgomotele ce urcau din strad i prin care r zb tea din când în când vocea furioas a lui Marcel, dar ascultând acel murmur

de fluviu care p trundea prin ferestruic , stârnit de vânt printre ramurile palmierilor, afla i acum atât de aproape. Apoi vântul p ru a se înte i, zvonul' dulce de ape se f cu uierat de valuri. Î i închipuia, dincolo de ziduri, o mare de palmieri drep i i ml dio i, unduind în furtun . Nimic nu sem na cu ceea ce î i închipuise ea, dar valurile nev zute îi r coreau ochii obosi i. St tea a a, greoaie, cu mâinile atârnând, u or încovoiat , sim ind cum o p trunde frigul de-a lungul picioarelor ca de plumb. Visa la palmierii drep i i ml dio i i la fata care fusese cândva. Dup ce se sp lar , coborâr în sufragerie. Pe zidurile goale cinevazugr vise c mile i palmieri, înecând totul într-un sirop roz i violet. Prinferestrele boltite se strecura o lumin s r c cioas . Marcel îl întreb pepatronul hotelului despre negustorii de prin partea locului. Apoi, un arabb trân, purtând o decora ie militar , le aduse masa. Marcel, preocupat,î i f râmi a felia de pâine. Nu- i l s nevasta s bea ap . ² Nu e fiart . Bea mai bine vin. Ei nu-i pl cea vinul, o mole ea. i, pe deasupra, aveau la mas carne de porc. ² ÎnCoran scrie c nu-i voie s m nânci carne de porc. Dar Coranul nu tie c nu te po i îmboln vi dac porcul e bine fript. Tot noi ne pricepem mai bine s g tim! La ce te gânde ti? Janine nu se gândea la nimic sau poate se gândea la biruin a buc tarilor asupra profe ilor. Dar trebuia s se gr beasc . A doua zi, dis-de-diminea , o vor porni iar la drum, tot mai spre sud. În acea dup -amiaz aveau de umblat pe la to i negustorii mai însemna i din ora . Marcel îi ceru b trânului arab s le aduc mai repede cafeaua. Acesta încuviin grav din cap i ie i cu pa i m run i. ² Ia-o înceti or diminea a i nu te gr bi prea tare seara, spuse Marcel râzând. Totu i, pân la urm sosi i cafeaua. O sorbir la repezeal i ie ir în strada rece i pr fuit . Marcel chem un arab tân r s -l ajute la c ratul geamantanului, dar, din principiu, f cu întâi pre ul. P rerea lui, pe care i-o spunea Janinei a nu tiu câta oar , se întemeia pe convingerea greu de în eles c arabii cer întotdeauna un pre de dou ori mai mare ca s fie siguri c vor primi un sfert din el. Janine, stânjenit , mergea în urma lor. Pe sub palton îmbr case o jachet de lân i acum ar fi vrut parc s se fac mai mic . Carnea de porc, de i bine fript , precum i pic tura de vin pe care o b use, nu-i îng duiau nici ele s se simt prea bine. Mergeau acum de-a lungul unei gr dini e publice cu copaci pr fui i. În drum întâlneau arabi, ce se d deau la o parte f r s par a-i fi v zut, strângându- i în fa poalele burnusului. Janine g sea c pân i cei îmbr ca i în zdren e au o înf i are mândr pe care nu o mai întâlnise la arabii din ora ul ei. Se inea dup arabul cu geamantanul, care-i croia drum prin mul ime. Trecur printr-o poart ce se deschidea într-un fel de împrejmuire f cut din argil i ajunser într-o mic pia plantat cu aceia i arbori minerali. În fund, pe latura cea mai mare, se vedea un ir de arcade i nenum rate dughene. Se oprir chiar în mijlocul pie ei, în fa a unei mici construc ii în form de ghiulea, spoit cu albastru. În untru, în singura înc pere a casei, luminat doar prin u a de la intrare, edea, în spatele unei tejghele de lemn lustruit, un b trân arab cu musta alb . Tocmai turna ceaiul, ridicând i coborând ceainicul deasupra a trei p h ru e colorate. Din prag, pân s apuce s deslu easc i altceva în penumbra dughenei, îi întâmpin mireasma r coroas a ceaiului de izm . Se izbeau de ghirlande de ceainice de

cositor, de ce ti i t vi de tot soiul, amestecate cu vrafuri de c r i po tale. Dup ce trecu de ele, Marcel se pomeni lâng tejghea. Janine r mase la intrare, dându-se pu in la o parte, pentru a nu lua toat lumina. Abia în acea clip z ri, în penumbr , în spatele b trânului negustor, doi arabi care o priveau surâzând, a eza i pe saci doldora ce umpleau toat partea din fund a dughenei. Pe pere i atârnau covoare ro ii i negre i basmale brodate, iar pe podea z ceau de-a valma saci i l di e cu mirodenii. Pe tejghea, în jurul unui cântar cu talgere lucitoare de aram i a unui metru vechi, cu cifrele i liniile terse, se în iruiau c p âni de zah r, dintre care una, desf cut din scutecul ei gros de hârtie albastr , era început la vârf. Când b trânul negustor a ez ceainicul pe tejghea i îi salut , mirosul de lân i de mirodenii care plutea în înc pere se f cu sim it înd r tul parfumului de ceai. Marcel rostea cuvintele repede, cu acea voce sc zut pe care o avea ori de câte ori vorbea despre afaceri. Apoi deschise geamantanul, ar t stofele i basmalele, d du la o parte cântarul i metrul ca s - i poat întinde marfa în fa a b trânului negustor. Î i ie ise din fire, ridicase glasul, râdea f r rost, aducea cu o femeie ce vrea s plac dar nu e sigur de ea. Cu mâinile desf cute larg, mima gesturile celui care vinde i celui care cump r . B trânul cl tin din cap, trecu tava cu ceai celor doi arabi din spatele lui i spuse numai câteva cuvinte, dar care p rur a-l descuraja pe Marcel. El î i adun stofele, le b g la loc în geamantan, tergându- i fruntea de o sudoare imaginar . Îl strig pe micul hamal i pornir c tre arcade. În prima dughean , de i negustorul luase aceea i înf i are olimpian , lucrurile merser ceva mai bine. ² Uite ce mai aere î i dau, spuse Marcel, parc n-ar fi i ei tot negustori! Via a nu-i u oar pentru nimeni. Janine mergea în urm f r s r spund . Vântul aproape încetase. Cerul se însenina pe alocuri, o lumin rece, str lucitoare, cobora din fântânile albastre ce se s pau în stratul gros de nori. L saser pia a în urm . Mergeau de-a lungul unor uli e, pe lâng ziduri de argil , peste care atârnau trandafiri ofili i de decembrie i, ici, colo, câte o rodie uscat i vierm noas . În tot cartierul st ruia o mireasm de praf i de cafea, de scoar de copac ars , un miros de piatr i de oaie. Dughenile, scobite în zidurile de lut, se împu inaser ; Janine sim ea c n-o mai duc picioarele. B rbatul ei, în schimb, era din ce în ce mai vesel. Începea s - i vând marfa i de aceea se ar ta mai îng duitor. Îi spunea Janinei "micu a mea". C l toria se ar ta a nu fi fost zadarnic . "Nici nu încape vorb , spunea Janine, e mult mai bine s ne în elegem de-a dreptul cu ei." Se întoarser în centru pe o alt strad . Era târziu iar cerul se înseninase aproape cu totul. În pia se oprir . Marcel î i freca mul umit mâinile, privea cu duio ie la geamantanul a ezat jos, în fa a lor. ² Uit -te într-acolo, spuse Janine. Din partea cealalt a pie ei venea c tre ei un arab slab, vânjos, înf urat într-un burnus albastru, înc l at cu cizme galbene i moi, cu m nu i în mâini, i purtându- i mândru fa a ars de soare, cu tr s turi puternice. Numai v lul r sucit în chip de turban îl deosebea de acei ofi eri francezi de la Afacerile indigene, pe care Janine îi admirase uneori. Înainta cu pas m surat în direc ia lor, dar p rea c prive te undeva dincolo de ei, în timp ce- i scotea cu încetineal o m nu . " sta se crede general", spuse Marcel, dând din umeri. Da, to i cei de aici aveau aceea i înf i are mândr , cel din fa a lor îns întrecea orice m sur . Toat pia a din jur era goal ,

dar el înainta drept înspre geamantan, f r s -l vad , f r s -i vad . Distan a care-i desp r ea sc dea treptat i arabul aproape ajunsese lâng ei, când Marcel apuc brusc de mânerul valizei, tr gând-o la o parte. Arabul trecu ca i cum n-ar fi b gat de seam nimic i se îndrept cu pas neschimbat c tre zidul din fundul pie ei. Janine î i privi b rbatul. Avea înf i area aceea nenorocit pe care o lua ori de câte ori îl nemul umea ceva. ² Î i închipuie c le este îng duit orice! spuse el. Janine nu r spunse nimic. Ura arogan a stupid a acelui arab i se sim i dintr-o dat nefericit , voia s plece de aici, se gândea la micul ei apartament. O descuraja gândul c trebuie s se întoarc la hotel, în camera înghe at . Deodat î i aminti c patronul o sf tuise s se urce pe terasa fortului, de unde se vedea de ertul. Îi spuse asta lui Marcel, ad ugând c pot l sa geamantanul la hotel. Dar Marcel era obosit, voia s doarm pu in înainte de cin . ² Te rog, spuse Janine. El o privi, dintr-o dat atent. ² Bine, draga mea, îi spuse. Îl a tept în fa a hotelului, în strad . Mul imea înve mântat în alb era tot mai numeroas . Nu întâlneai nici o femeie i Janinei i se p rea c nu v zuse niciodat atâ ia b rba i. Dar nici unul nu o privea. Unii, f r s par c ' o v d, î i întorceau încet c tre ea fa a desc rnat i t b cit , acea fa care-i f cea pe to i s semene între ei, fa a soldatul lui francez din ma in , fa a arabului cu m nu i, viclean i totodat mândr . Î i r suceau chipul acela c tre str in , nu o vedeau, i apoi, cu pa i u ori i neauzi i, treceau pe lâng ea. Sim ea cum i se umfl gleznele, iar nelini tea, nevoia de a pleca din acel loc erau din ce în ce mai puternice. "Ce caut aici?" Dar tocmai atunci Marcel coborî în strad . Când începur s urce scara fortului, era ora cinci dup -amiaz . Vântul se oprise cu totul. Cerul, f r urm de nor, era de un albastru ca peruzeaua. Frigul se f cuse mai uscat, în epându-le obrajii. Pe la jum tatea sc rii, un arab b trân, lungit lâng perete, îi întreb dac n-au nevoie de o c l uz , dar f r s fac vreo mi care, ca i cum le-ar fi cunoscut, din capul locului, r spunsul. Scara, anevoioas , în ciuda mai multor paliere de p mânt b t torit, nu se mai termina. Pe m sur ce urcau, perspectiva se l rgea, iar ei se în l au într-o lumin tot mai vast , mai uscat , mai rece, prin care str b teau, cu o limpezime des vâr it , pân i cele mai slabe zgomote ale oazei. Aerul incandescent p rea c vibreaz în jurul lor, cu o vibra ie tot mai lung , pe m sur ce înaintau, ca i cum trecerea lor, izbind în cristalul luminii, ar fi dat na tere unei unde sonore cu cercuri din ce în ce mai largi. i în clipa când, ajun i pe teras , privirea le zbur dintr-o dat dincolo de p durea de palmieri, c tre zarea nem rginit , Janinei i se p ru c cerul întreg r sun de o singur not , puternic i scurt , al c rei ecou umplu treptat v zduhul înalt, apoi'se stinse pe nea teptate, l sând-o t cut în fa a întinderii f r hotar. De la r s rit la apus, privirea îi alunec încet, f r a întâlni nici cel mai mic obstacol, de-a lungul unei curbe perfecte. La picioarele ei era ora ul arab, cu terasele albastre i albe îngr m dite unele într-altele, însângerate de petele de un ro u întunecat ale ardeilor ce se uscau la soare. Nu se vedea ipenie, dar din cur ile interioare urcau, o dat cu aburul aromat al boabelor de'cafea puse la pr jit, voci vesele sau trop ieli nedeslu ite. Ceva mai încolo, p durea de palmieri, împ r it ,

prin ziduri de argil , în p trate inegale, fo nea în b taia unui vânt care nu mai ajungea pân la ea. i mai departe înc , pân la marginea z rii, începea, galben i cenu ie, împ r ia pietrei, în care totul p rea mort. Numai la oarecare dep rtare de oaz , lâng uedul care, la apus, curgea de-a lungul p durii de palmieri, se z reau ni te corturi mari, negre. În jurul lor o turm de c mile nemi cate, minuscule la acea dep rtare, scriau pe p mântul cenu iu semnele întunecate ale unui alfabet straniu, al c rui în eles ascuns trebuia descifrat. Deasupra de ertului t cerea era nem rginit ca i v zduhul. Janine, sprijinit cu tot trupul de parapet, nu rostea nici un cuvânt, neputându- i smulge privirea de la golul ce se c sca în fa . Al turi de ea, Marcel nu- i g sea astâmp r. Îi era frig, voia s coboare. "Ce era de v zut aici?" Dar ea nu- i putea dezlipi privirile din zare. Acolo, tot mai spre miaz zi, unde cerul i p mântul se uneau într-o linie pur , i se p rea deodat c o a teapt un lucru de care nu tiuse pân atunci dar care-i lipsise întotdeauna. În dup -amiaza târzie, lumina sc dea treptat, din cristalin devenea lichid . Iar în inima unei femei pe care numai întâmplarea o adusese aici, se desf cea încet un nod pe care-l strânseser tot mai mult anii, obi nuin a i plictiseala. Privea a ezarea nomazilor. Nu-i vedea pe cei ce tr iau acolo, în preajma corturilor negre totul era încremenit, i totu i nu se putea gândi decât la ei, de i pân în acea clip abia tiuse de existen a lor. F r cas , desp r i i de lume, ace ti câ iva oameni r t ceau de colo colo pe teritoriul nem rginit a ternut la picioarele ei i care nu era decât o p rticic dintr-o întindere uria a c rei goan ame itoare nu se oprea decât la mii de kilometri mai la sud, acolo unde cel dintâi fluviu hr ne te p durea. Din timpuri str vechi, o mân de oameni cutreiera f r odihn p mântul pârjolit, sec tuit, al acestui inut f r hotar. Erau s raci lipi i dar nu slujeau nim nui, st pâni în zdren e, dar liberi, ai unei ciudate împ r ii. F r s tie de ce, Janine sim ea cum acest gând o umple de o triste e atât de dulce i de nem rginit , încât pleoapele i se închideau încet. tia doar c împ r ia aceea îi fusese f g duit din totdeauna, i c totu i, niciodat , nu va fi a ei, doar, poate, în aceast ' clip trec toare. Deschise ochii din nou c tre cerul încremenit i c tre valurile lui de lumin închegat , în vreme ce vocile care se în l au din ora ul arab amu eau pe nea teptate. I se p ru c timpul a stat în loc i c , din clipa aceea, nici un om nu va îmb trâni i nu va muri. Pretutindeni, via a se oprise. Doar în inima ei cineva plângea, de triste e i de uimire. Dar lumina î i relu mi carea, soarele, limpede i înghe at, coborî, înro ind pu in zarea la apus, în timp ce la r s rit se îngro a un val cenu iu, stând s se surpe încet peste întinderea nem rginit . Un câine url , i l tratul lui îndep rtat se în l în aerul care se r cise. Janine î i d du dintr-o dat seama c nu- i mai putea st pâni cl n nitul din ilor. ² Murim de frig, spuse Marcel. Ce te-a apucat? Hai la hotel. Dar, stângaci, îi cuprinse mâna. Ea se întoarse i-l urm , ascult toare. B trânul arab de pe scar , încremenit în locul în care-l l saser , se uit dup ei cum coboar spre ora . Janine mergea f r s vad nimic, ap sat dintr-o dat de o nesfâr it oboseal , târându- i trupul a c rui povar i se p rea acum de neîndurat. Exaltarea o p r sise. Se sim ea prea mare, prea greoaie, prea alb pentru împ r ia în care p trunsese. Un copil, o fat tân r , b rbatul cu trup usc iv, acalul cu mers furi at erau singurele fiin e în stare s umble cu pa i u ori pe acel

t râm. Ei nu-i mai r mânea decât s se târasc , pân în somn, pân în moarte. Se târî pân la restaurant, unde cin fa în fa cu un so dintr-o dat t cut, sau care nu-i vorbea decât de oboseala lui, în timp ce ea îns i se lupta f r vlag cu fierbin eala ce-i cuprinsese trupul. Se târî apoi pân la pat, urmat curând de Marcel, i stinse lumina f r s -l mai întrebe. Camera era înghe at . Janine sim ea cum o n p de te frigul, pe m sur ce febra urca. Respira'greu, sângele îi zvâcnea în vine, dar nu izbutea s se înc lzeasc ; o team ne tiut cre tea în ea. Se r sucea pe toate p r ile în patul vechi de fier care trosnea sub greutatea ei. Nu, nu voia s se îmboln veasc . B rbatul ei dormea i trebuia s doarm i ea, cu orice pre . Prin ferestruic p trundeau zgomotele în bu ite ale ora ului. Vechile gramofoane din cafenelele maure îngânau melodii pe care le recuno tea vag i care urcau pân la ea purtate de vuietul unei mul imi lene e. Trebuia s doarm . Dar ea num ra corturile'negre, înd r tul pleoapelor ei p teau c mile nemi cate; pustiuri nem rginite se roteau în ea. Da, de ce venise aici? Adormi întrebându-se. Se trezi pu in mai târziu. În jur totul era t cut. De la marginea ora ului câini r gu i i urlau în noaptea mut . Janine se înfior . Începu iar s se r suceasc în pat. Sim i, lipit de um r, um rul puternic al b rbatului ei i, pe jum tate adormit , se strânse lâng el. Alunec pe aripile somnului f r s se scufunde, se ag de acel um r, cu o dezn dejde incon tient , ca de singura-i sc pare. Vorbea, dar buzele-i nu scoteau nici un sunet. Vorbea, dar abia dac se auzea ea îns i. Nu sim ea decât c ldura lui Marcel. De peste dou zeci de ani, în fiecare noapte, ca acum, sim indu-i c ldura, totdeauna împreun , chiar bolnavi, chiar pe drumuri ca acum... i apoi ce s-ar fi f cut singur acas ? F r copii! Poate asta îi lipsea, un copil. Nici ea nu tia. Îl urma pe Marcel, f r s - i pun alte întreb ri, mul umit s simt c cineva are nevoie de ea. Singura fericire pe care i-o d dea el era aceea de a se ti necesar . Nu o iubea, era sigur de asta. Dragostea, chiar când ur te, nu are chipul acesta posomorât. Dar care e adev ratul ei chip? Se iubeau noaptea, f r s se vad , pe bâjbâite. Mai exista oare i alt dragoste în afar de cea a întunericului, o dragoste care s strige în plin lumin ? Nu tia, în schimb tia c Marcel are nevoie de ea i c ea are nevoie de aceast nevoie, care o ajut s tr iasc , în toate zilele i în toate nop ile, în toate nop ile mai cu seam , în fiecare noapte, când el nu voia s fie singur, nici s îmb trâneasc , nici s moar , când chipul lui lua acea înf i are înd r tnic pe care ea o recuno tea i pe alte chipuri de b rba i, singura înf i are care-i f cea s semene între ei pe to i ace ti nebuni ce se ascund sub masca în elepciunii, pân în clipa când, învin i de spaime, se arunc cu dezn dejde c tre un trup de femeie, ca s îngroape-n el, f r dorin , vedeniile înfrico toare iscate din singur tate i din noapte. Marcel se mi c pu in, ca i cum ar fi vrut s se îndep rteze de ea. Nu, nu o iubea, se temea doar de tot ce nu era ea. De mult vreme ar fi trebuit s se despart , s doarm singuri, pân la sfâr it. Dar cine poate dormi toat via a singur? Doar cei pe care harul sau nefericirea i-au smuls dintre semenii lor. Ei dorm, noapte de noapte, în pat al turi cu moartea. Dar Marcel nu va putea fi niciodat ca ei, el mai cu seam , copilul slab i f r ap rare pe care durerea îl însp imânt întotdeauna, copilul ei, care avea nevoie de ea. În chiar clipa aceea, îl auzi sco ând un geam t. Se strânse i mai tare lâng el, îi puse mâna pe piept, i, în

adâncul ei, îl strig cu numele de iubire pe care i-l d duse alt dat i pe care i-l mai spuneau uneori i acum, dar f r s se'mai gândeasc la în elesul lui. Îl strig cu toat fiin a. Avea i ea nevoie de el, de puterea lui, de micile lui manii, îi era i ei fric de moarte. "Dac mi-a putea st pâni aceast fric , a fi fericit ..." Deodat sim i cum o n p de te o spaim f r nume. Se dep rt de Marcel. Nu, nu putea s - i st pâneasc teama, nu era fericit , va muri f r s - i fi aflat izb virea. O durea inima, sim ea cum se în bu e sub o povar uria sub care se zb tea din r sputeri, descoperind abia acum c o poart de dou zeci de ani. Voia s scape de acea povar , chiar dac Marcel, chiar dac ceilal i n-ar fi fost niciodat izb vi i. Treaz de-a binelea, se ridic i ascult nemi cat o chemare ce i se p rea c vine de undeva de foarte aproape. Dar de la hotarele nop ii nu ajunse pân la ea decât l tratul istovit i neîntrerupt al câinilor din oaz . Se pornise un vânt slab i apele lui u oare se auzeau curgând printre ramurile palmierilor. Venea de la miaz zi, din acele inuturi unde de ertul i noaptea se împreunau acum sub cerul încremenit, unde via a se oprise în loc, unde nimeni nu îmb trânea i nu mai murea. Apoi apele vântului secar , i ea nu mai tiu dac le auzise cu adev rat. Auzea doar o chemare mut , pe care, dup voie, putea s-o asculte sau s-o în bu e, dar al c rei în eles, tia bine, îi va r mâne pentru totdeauna necunoscut dac nu-i va r spunde pe dat . Da, pe dat , de asta era sigur ! Se ridic încet i r mase neclintit , pândind r suflarea b rbatului ei. Marcel dormea. O clip mai târziu, nemaisim ind c ldura patului, începu s tremure. Se îmbr c f r grab , c utându- i hainele pe bâjbâite, la lumina slab a felinarelor din strad , care str b tea prin obloane. Cu pantofii în mân , se îndrept spre u . Mai a tept o clip în întuneric, apoi deschise u a înceti or. Clan a scâr âi i ea se opri, nemi cat . Inima îi b tea nebune te. Ascult cu încordare i, lini tit de t cerea din jur, mai ap s pu in. I se p ru c mi carea clan ei ine o ve nicie. Deschise, în cele din urm , i se strecur afar , închizând u a la loc cu aceea i grij . Cu obrazul lipit de lemn, a tept . Dup o clip ajunse la ea, îndep rtat , respira ia lui Marcel. Se r suci pe c lcâie, primi în fa aerul înghe at al nop ii, i începu s alerge de-a lungul galeriei. Poarta hotelului era închis . În timp ce se str duia s deschid z vorul, paznicul de noapte se ivi, cu fa a obosit , în capul sc rii, rostind câteva cuvinte în arab . ² M întorc îndat , îi spuse Janine, i se afund în noapte. Ghirlande de stele coborau din cerul negru peste case i palmieri. Alerga de-a lungul drumului scurt, pustiu la acea or , care ducea la fort. Frigul, nemaiavând a se lupta cu soarele, pusese deplin st pânire asupra nop ii. Aerul înghe at îi ardea pl mânii. Dar ea alerga, pe jum tate oarb , prin întuneric. La cap tul drumului se ivir lumini care începur s coboare c tre ea, erpuind. Se opri i auzi un zgomot care sem na cu un fo net de insecte. Luminile cre teau i, înd r tul lor, putu s vad ni te burnusuri uria e sub care scânteiau ro i sub iri de biciclet . Burnusurile o atinser în treac t. Trei lumini ro ii se ivir în întuneric în urma ei i pierir aproape în aceea i clip . Din nou începu s alerge spre fort. Când ajunse la jum tatea sc rii sim i atât de ascu it arsura aerului în pl mâni, încât vru s se opreasc . Cu o ultim sfor are ajunse, nu se tie cum, pe teras , lâng parapetul care-i ap sa acum pântecele. R sufla greu i pe ochi i se pusese parc o cea . Fuga nu izbutise s-o înc lzeasc , tremura din toate încheieturile. Dar nu trecu mult i aerul

rece pe care-l sorbea gâfâind începu s curg lin în ea. Tremura înc , dar începea s simt o u oar c ldur în trup. Ochii ei v zur , în sfâr it, întinderile întunecate. Nici o adiere, nici un zgomot nu tulbura singur tatea i t cerea care o împresurau pe Janine. Arareori doar se auzea pocnetul în bu it al pietrelor, pe care frigul le preschimba în nisip. Dup o clip , îns , i se p ru c deasupra capului ei cerul era târât într-un fel de rotire greoaie. În str fundurile nop ii uscate i reci mii de stele se z misleau f r odihn i ur urii lor scânteietori se desprindeau întruna i începeau s alunece pe nesim ite c tre zare. Janine nu- i butea lua ochii de la acele lumini plutitoare. Se rotea o dat cu ele i aceea i mi care încremenit o apropia, încetul cu încetul, de str fundurile fiin ei ei, în care se înfruntau acum frigul i dorin a. În fa a ei stelele c deau una câte una, stingându-se printre pietrele de ertului, i, cu fiecare din ele, Janine se împotrivea tot mai slab nop ii. Respira în voie, uitase de frig, de povara care-i chinuie te pe oameni, de existen ele demente sau închircite, de spaima f r de sfâr it a celor care tr iesc i care mor. Se oprea, dup atâ ia ani în care alergase nebune te, f r int , izgonit de team . I se p rea c i-a g sit r d cinile, seva urca din nou în trupul ei, care nu mai tremura. Lipit cu tot pântecele de parapet, întins c tre cerul rotitor, a tepta ca în inima ei tulburat s coboare pacea i s se fac t cere. Ultimele stele ale constela iilor c zur în ciorchini, mai jos, pe cerul de ertului, i încremenir . Atunci, lin i chinuitoare, apa nop ii începu s-o umple pe Janine, înec frigul, urc încetul cu încetul din str fundurile tainice ale fiin ei sale, i se rev rs în valuri neîntrerupte pân la gura-i plin cu gemete. O clip mai târziu, r sturnat pe p mântul înghe at, primea deasupra cerul întreg. Când Janine se întoarse, ferindu-se cu aceea i grij , Marcel nu se trezise înc . Dar morm i ceva când ea se urc în pat i, o clip mai târziu, se ridic pe nea teptate. Îi vorbi, îns ea nu în elese ce-i spune. Se scul din pat i aprinse lumina, dup care o p lmui în fa . Merse cl tinându-se c tre sp l tor i b u îndelung din sticla cu ap mineral aflat acolo. Tocmai voia s se strecoare în cear af, când se opri, cu un genunchi pe marginea patului, i o privi f r s în eleag . Ea plângea în hohote nest pânite. ² Nu-i nimic, dragul meu, spunea întruna, nu-i nimic.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful