Universitate de Medicina si Farmacie “Gr.T.

Popa” Iasi Facultatea de Medicina Generala

EDUCATIE PENTRU O ALIMENTATIE SANATOASA: OBEZITATEA
Coordonator proiect: Dr. Mioara Matei Gasparel Adina Iano le Victor Luc a Viorica Man ole Luciana Tan ase Andrei Studenti (Seria D, gr. 41):

1.

Justificarea Proiectului

Obezitatea a cunoscut una dintre cele mai spectaculoase evolutii suprapunandu-se in buna masura evolutiei civiliziatiei moderne. Obezitatea este o stare patologică- din grupul bolilor de nutriţie sau fiziologică cu potenţial patologic, care se referă la persoanele suprapoderale (greutatea corporală raportată la înălţime). Domeniul medical care se ocupă de obezitate se numeşte „bariatrie”. Obezitatea este o boală cronică cu etiopatogenie multifactorială şi risc global crescut, ceea ce presupune un management clinic structurat, precoce şi intensiv, cu strategii terapeutice eficiente adresate cât mai multor mecanisme fiziopatologice implicate . Obezitatea reprezinta o problema de sanatate publica care afecteaza tot mai multe tari dezvoltate sau in curs de dezvoltare. Incidenta in crestere are caracteristici de pandemie si necesita atentie speciala urgenta datorita potentialei mortalitati si morbiditati asociate. In lume exista peste un miliard de persoane adulte supraponderale, mai multe decat cele 800 de milioane de persoane ce sufera de malnutritie, se arata intr-un raport al OMS. Cel putin 300 de milioane de adulti sunt obezi. Daca in China, Japonia si in unele tari africane procentul acestora este mic, sub 5%, in unele zone urbane din Samoa, numarul acestora depaseste 75%. In Statele Unite, 30% dintre adulti sunt considerati obezi - circa 60 de milioane de persoane. in Europa, recordul la obezitate este detinut de Marea Britanie cu 23%, fata de Germania cu 12% si Italia cu 8%. Obezitatea progreseaza si in randul copiilor: in lume exista 22 de milioane de copii obezi cu varsta sub cinci ani. Obezitatea infantila tinde sa ia proportii alarmante in Uniunea Europeana, unde 14 milioane de copii sunt supraponderali si numarul acestora creste anual cu 400.000.

2.Scopul lucrarii
Scopul nostru este de a promova starea de sanatate pentru ca a fi sanatos inseamna a avea o stare de bine atat fizica cat si psihica. Dupa dictonul latinesc “Mens sana in corpore sano” incercam sa punem in aplicare ideile filosofilor :”Corpul sanatos-traieste bine”.

2

Astfel ne-am propus sa atragem atentia tinerilor asupra obezitatii-stare patologica din ce in ce mai frecventa la nivel mondial. Am ales aceasta tema din cauza numarului crescut de cazuri care nu pot fi stopate,considerand necesar a trage un semnal de alarma in acest sens.

3.Obiective
1. Cresterea nivelului de informare asupra factorilor ce contribuie la obezitate,tratamentul acesteia, urmarea unui stil de viata sanatos si educarea celor din jur pentru a preveni. 2. Aplicarea unui chestionar pentru culegerea si centralizarea datelor. 3. Analiza si interpretarea datelor pentru identificarea factorilor de risc ce predispun la diverse boli secundare obezitatii. 4. Motivarea populatiei in special a tinerilor asupra corectarii stilului de viata pentru a evita complicatiile obezitatii.

4.Populatia tinta
Tinerii, care in rapiditatea lumii moderne uita regulile clasice pentru o viata sanatoasa.

Clasificarea obezitatii
Cea mai folosita clasificare a obezitatii este cea care utilizeaza IMC-ul: Subponderal (slab), <18. 5, risc de comorbiditati asociate obezitatii scazut, risc crescut pentru alte afectiuni, sub 53. 5-60 kg. Greutate normala, 18. 5-24. 9, 60-81 kg. Supraponderal, >25. 0, Stadiul pre-obez (supraponderal) , 25-29. 9, risc de comorbiditati crescut, 81-97 kg. Obez clasa I (obez), 30. 0-34. 9, risc de comorbiditati moderat crescut, 97-113 kg. Obez clasa II (obez), 35. 0-39. 9, risc de comorbiditati sever, 113-130 kg. Obez clasa III (obezitatea morbida) , >40. 0, risc de comorbiditati foarte sever, >130 kg. Indicele de masa corporala (IMC) sau indicele Quetelet reprezinta o masuratoare statistica care compara greutatea si inaltimea unei persoane. Desi nu masoara procentul de tesut adipos este util pentru a estima greutatea corporala normala in functie de cit de inalta este 3

persoana. Datorita usurintei calcularii si a masurarii sale IMC-ul este cea mai folosita metoda de diagnostic a problemelor de greutate dintro populatie, incluzind: subponderabilitatea, supraponderabilitatea si obezitatea. Se poate calcula dupa o formula: greutatea in kg/inaltimea in m2 sau dupa o harta care cuprinde linii orizontale corespunzatoare greutatii si linii verticale corespunzatoare inaltimii si linii conturate pentru diferitele valori ale IMC. Pentru copii IMC-ul se calculeaza la fel dar este comparat cu valorile tipice pentru virsta respectiva. Distributia tesutului adipos in corp. Distributia grasimii corporale este identificata dupa doua tipuri de obezitate, cea androida si cea ginoida. Tipul android de obezitate este legat de forma „ca de mar” a corpului. Este tipul masculin in care umerii, bratele, gitul, pieptul si abdomenul superior sunt marite de volum. Acest tip de obezitate poate afecta femeile si barbatii, si este intilnita in anumite sindroame. La aceste persoane organele interne cele mai afectate sunt inima, ficatul, rinichii si plaminii. Apare la femeile in premenopauza prin tulburarea functiei tiroidiene, dupa nasteri sau dupa tratamente hormonale pentru tulburari ale ciclului menstrual. Tipul android de obezitate are un risc crescut de afectare pulmonara si cardiaca prin nivelul inalt de colesterol. Tipul ginoid de obezitate este cel caracterizat de forma „ca de para” a corpului, in care grasimea se depoziteaza mai ales in partea inferioara a corpului. Este intilnit la ambele sexe dar cele mai afectate sunt femeile. Grasimea se acumuleaza in abdomenul inferior, pe coapse, fese si gambe. Fata si gitul au un aspect normal. La unele persoane si obrajii pot fi mariti de volum. Organele cele mai afectate sunt rinichii, uterul, intestinele, vezica urinara si colonul. Al treilea tip de obezitate. Unele persoane nu se incadreaza nici in tipul android si nici in cel ginoid de obezitate. Intregul corp de la cap pina la picioare este marit de volum prin depunere de grasimi. Indicele Broca: GI=INALTIMEA(cm)-100 Formula LORENTZ:GI=INALTIMEA(cm)-100-(inaltimea-150)/4 In prezent,formula de determinare a starii de nutritie este IMC(indicele de masa corporala): IMC=GREUTATEA(kg)/INALTIMEA2 IMC(kg/m2) 18,5-24,9 25-29,9 30-34,9 35-39,9 >40 Aprecierea obezitatii normal supraponderal Obezitate gradul 1 Obezitate gradul 2 Obezitate gradul 3(morbiditate) 4

IMC(kg/m2) 17-18,4 16-16,9 <16

Gradul de denutritie Mediu Moderat Sever

Cauzele obezitatii:
Cauzele principale ale obezităţii Impactul deosebit de puternic al obezitatii in plan fizic si psihic, faptul ca ea se gaseste la originea multor boli degenerative pentru tratamentul carora suprimarea ei joaca rolul decisiv, fac necesara o buna cunoastere a cauzelor care duc la obezitate. Supraalimentatia este, fara indoiala, principala cauza, dar enuntarea acestui fapt nu este suficienta pentru intelegerea aparitiei obezitatii. Analiza circumstantelor care tin de conditiile de mediu sau de starea de sanatate fizica si psihica de la un anumit moment al vietii unui om, care favorizeaza alimentatia excesiva, este inidpensabila pentru a intelege aparitia obezitatii, pentru tratamentul ei, si mai ales pentru cunoasterea cailor si metodelor de prevenire. -Obezitatea este o stare care se auto-întreţine şi se auto-augmentează, perpetuând şi agravând cauzele: - Defectele de educaţie: părinţii supraponderali vor creşte copii supraponderali. - Starea bulimică se auto-augmentează prin creşterea permanentă a masei ţesutului adipos. - Pofta de alimente carbohidrate, dulciuri, grăsimi, duce la o dependenţă psihologică de respectivele alimente. Cauzele principale ale obezităţii pot fi:

• •

Dietă neechilibrată, bogată în carbohidrate (dulciuri şi grăsimi), în disproporţie cu necesităţile energetice ale organismului: o ca urmare a unei educaţii defectuase, o a sistării bruşte a unei activităţi fizice intensive şi prelungite în timp, o în sportul japonez sumo, unde supraponderea avantajază sportivii, care se îngraşă în mod intenţionat. Lipsa de mişcare, de efort fizic comparativ - în timp - cu potenţialul energetic al hranei. Tulburări de nutriţie, ca rezultat al unor psihopatologii (depresie psihică, tulburări de comportament) ca de exemplu, patima sau mania de a mânca (bulimia). 5

• • •

Disfuncţii hormonale (hipotiroidism, sindrom adiposo-genital, etc.). Factori genetici (ereditari - s-a descoperit genul de obezitate la şobolani). Tulburări metabolice (simdromul matabolic, care este adesea un rezultat şi nu o cauză a obezităţii).

ABUZUL ALIMENTAR In mod evident, acesta este principalul factor extern, de cel mai multe ori greu de stabili cu precizie in antecedentele unor obezi. Acestia fie ca isi subestimeaza cu buna stiinta consumul alimentar, fie ca fac abstractie in mod intentionat de acest parametru al alimentatiei, considerand ca "fiecare mananca dupa cat ii este de foame".Pe de alta parte, tendinta spre supraalimentare poate lipsi in momentul declansarii procesului de ingrasare si a obezitatii in cele din urma, de unde se desprind argumentele in favoarea predominentei factorilor constitutionali interni in geneza obezitatii. Obezitatea are o prima faza, numita "dinamica", in cursul carei subiectul isi mareste considerabil ingestia calorica si se ingrasa, urmata de o a doua, denumita "statica", in cursul careia obezitatea nu mai progreseaza, fiind mentinuta cu o ratie calorica relativ moderata. La 84% dintre femei si la 86% dintre barbati se poate depista o perioada de supraalimentatie concomitenta cu perioada cresterii ponderale. La aceste procente se poate adauga frecventa de 7,40% pentru femei si respectiv 10% pentru barbati a obezitatii aparute in convalescenta unor boli infectioase , in cursul tratamentului tuberculozei, sau dupa interventii chirurgicale, cand supraalimentatia este foarte frecventa. Prin aceasta, supraalimentatia, ca factor extern , deci perfect la indemana noastra pentru control si supraveghere prin masuri de prevenire care tin de dieta si de conditiile generale de viata, se situeaza pe primul plan in aparitia a peste 90% din cazurile de obezitate, proportie care concorda cu observatiile majoritatii cercetatorilor.Totusi, principalii factori externi, abuzul alimentar si sedentarismul, nu reprezinta in marea majoritate a cazurilor decat fenomene colaterale, care se asociaza unei dereglarari corticale si diencefalice, constituid, prin aceasta, un punct de plecare intern. Pe de alta parte, factorii externi, la randul lor, induc de regula tulburari endocrine si metabolice cu rol cert in evolutia ulterioara a obezitatii. In felul acesta, factorii cauzatori externi, dominati de abuzul alimentar, se intrepatrund cu cei interni, constituind un mozaic de factori cauzatori greu de separat. PREDISPOZITIA EREDITARA Rolul elementului de mostenire genetica in geneza obezitatii este adesea controversat sau chiar contestat. Astfel, s-a spus ca ar fi vorba nu despre o ereditate care sa implice terenul constitutional, material, fiziologic, ci 6

despre o asa-zisa ereditate tinand de obiceiul persoanelor respective de a nu-si putea stabili un program de viata ordonat, si chiar de incapacitatea acestora de a rezista in fata tentatiilor culinare, ambele fenomene fiind proprii familiilor de obezi. Numerosi arbori genealogici demonstreaza prezenta de indivizi obezi in aceeasi familie, alaturi de indivizi cu greutate corporala normala, chiar in cadrul aceleliasi generatii si in primul grad de rudenie, in ciuda identitatii conditiilor de mediu in care persoanele respective s-au nascut, crescut si format. Cazul a doi adolescenti nascuti de o femei obeza casatorita cu un barbat cu greutate corporala normala, crescuti in acelasi mediu si avand o alimentatie identica,unul dintre ei devenind obez, sugereaza existenta unei ereditati veritabile in cazul obezitatii. FACTORII CONGENITALI Factorii congenitali favorizanti actioneaza asupra fatului in cursul vietii intrauterine, depinzand de alterarile neuroendocrine induse secundar de abuzul alimentar in organismul matern. Peste 40% dintr-un lot de 753 de persoane obeze au descendenti directi suferind de obezitate, iar in alt studiu realizat pe 1000 de obezi s-a aratat ca obezitatea aparea la colaterali sau ascendenti directiin circa 70% din cazuri. Frecventa mare a accidentelor obstreticale la femeile obeze, precum si aparitia la descendenti, in urma unei nasteri grele, a obezitatii asociate cu malformatii congenitale, au dus la emiterea ipotezei ca obezitatea poate fi consecinta unor traumatisme prenatale sau asociate exclusiv actului propriu-zis al nasterii si/sau evenimentelor din preajma acestui moment, fara a se exclude in aceste cazuri un cumul al factorilor ereditari.S-au semnalat astfel, in cazul femeilor obeze, mame ale unor copii obezi, disfunctii de angajare a fatului in momentul nasterii, care era grea si intarziata, din cauza hipotoniei muschiului uterin infiltrat cu grasime, si, de asemenea, disfunctii de degajare a fatului din cauza calitatii inferioare a tesuturilor perineale. Ambele disfunctii se datoreaza si volumului fetal excesiv, numarul copiilor cu greutate mare la nastere fiind foarte mare in cazul mamelor obeze, ceea ce favorizeaza anumite manifestari anormale si anoxia fetala datorata travaliului prelungit. In mod evident, in aceste cazuri exista conditiile favorabile pentru producerea unor traumatisme obstreticale. Traumatizarea fatului in timpul nasterii are loc mai ales in regiunile mai voluminoase, adica in primul rand la nivelul craniului si la baza craniului, regiune care are corespondenta cu sediul centrilor nervosi care regleaza apetitul, si, in oarecare masura, motilitatea spontana a individului. Greutatea la nastere a descendentilor femeilor obeze este legata de posibilitatea determinismului congenital al obezitatii. Se stie ca, spre deosebire de insulina, glucozele trec cu usurinta prin bariera placentara si aceasta hiperglicemie intrauterina contiunua nu poate sa nu aiba consecinte asupra pancreasului endocrin fetal. Spre deosebire de celulele alfa pancreatice, care nu se diferenriaza decat dupa nastere, celulel beta7

insulare si productia de insulina apar precoce in cursul dezvoltarii fetale. Faptul ca hiperglicemia materna reprezinta un stimul puternic pentru pancreasul beta-insular fetal este dovedit de hiperinsulinismul neonatal al copiilor nascuti din mame diabetice, manifestat uneori prin grave accidene hipoglicemice dupa nastere. Acesti copii incep sa depuna grasime in cursul vietii intrauterine cu circa 4 saptamani mai devreme decat normal. In concluzie, se poate spune ca predispozitia ereditara la obezitate pare sa fie agravata de unii factori care actioneaza asupra fatului in cursul vietii uterine sau la nastere.Hiperinsulinismul fetal, pe de o parte si traumatismul obstretical pe de alta, pot actiona ca factori revelatori ai predispozitiei ereditare, fapt sugerat de debutul in prima copilarie a obezitatii in aceste cazuri. ANCHETA ABUZULUI ALIMENTAR Conform statisticilor, supraalimentatia apare cel mai adesea la femei in foarte stransa legatura cu perioada ultimelor luni de sarcina sau cu lactatia sau mai tarziu, odata cu perioada premergatoare menopauzei ori in cursul acesteia. Dintr-un numar de 363 de femei care au acuzat coincidenta aparitiei obezitatii cu sarcina, lactatia sau perioada imediat urmatoare, 112, respectiv 30%, recunosteau cresterea apetitului si supraalimentatia in aceste perioade. Pe de alta parte, supraalimentatia ca atare este recunoscuta cu dificultate de catre majoritatea obezilor, acestia admitand cel mult ca ea a aparut episodic intr-un trecut mai indepartat sau mai apropiat, cauza psihologica a acestui comportament specific obezului fiind aceea ca el priveste abuzul alimentar ca un fel de culpa si de aceea prefera sa-l treaca sub tacere. In 33% din cazurile de obezitate feminina din cadrul aceluias studiu, ingrasarea s-a produs sau s-a accentuat sensibil in perioada premergatorare instalarii menopauzei sau imediat dupa incetarea menstruatiei.Creserea apetitului apare in aceste cazuri ca simptom asociat celorlalte tulburari neurovegetative generate de menopauza. Uneori chiar pacientele afirma ca nervozitatea, ametelile, cefaleea, specifice menopauzei , se calmau prin ingestia de alimente. In privinta barbatilor, circumstantele in care se instaleaza obezitatea prin hiperfagie sunt legate de casatorie, cu modificarea implicita a obiceiurilor lor alimentare, in proportie de 27,58% din cazuri, fata de numai 14,30% din cazurile de obezitate feminina, care recunosc acelasi moment favorizant. SEDENTARISMUL Cu o frecventa semnificativa, obezitatea se instaleaza la barbati dupa abandonarea practicarii vreunui sport. Aceasta are loc mai frecvent intre 25 si 30 de ani, varsta care, corespunde, in general, casatoriei si instalarii 8

unui oarecare sedentarism.Efortul fizic sistematic duce la o crestere a apetitului si deci a ingestiei de alimente, din cauza unei nevoi crescute de energie, dar, odata cu incetarea necesitatii energetice crescute, apetitul ramane reglat spre aportul nutritiv. Rolul sedentarismului apare mai pregnant din analiza pe profesiuni a cazurilor de obezitate: astfel 80,9% din obezi aveau profesiuni sedentare, dintre care:casnice:39,90%, muncitori sedentar:16,22%, functionari: 14,30%, pensionari:10,48%.In schimb, muncitorii nesedentari furnizau numai 10,8% dintre obezii avuti in vedere. Aceasta subliniaza efectul factorului de mediu in geneza obezitatii. ALCOOLISMUL Alcoolul poate constitui o sursa suplimentara de calorii si atata timp cat nu este consumat in cantitati prea mari, susceptibile sa sa compromita integritatea functionala a tubului digestiv si a ficatului, el poate favoriza aparitia obezitatii.Rolul etilismului moderat apare neglijabil la femeile anchetate(7%din cazuri), dar semnificativ la barbatii obezi (29,88%). TRAUMELE PSIHICE SI NERVOASE Traumele psihice au fost invocate ca moment declansant in proportie de 5,4% la femei si de 3,4% la barbatii obezi. In unele dintre aceste cazuri, sa putut cu o probabilitate destul de mare, o legatura directa intre trauma psihica si hiperfagie. CAUZE ENDOCRINE Rolul primar si direct al glandelor endocrine in instalarea obezitatii este din ce in ce mai mult contestat. Obezitatea apare astfel ca o falsa boala glandulara, deoarece tulburarile endocrine constatate uneori reprezinta efectul si nu cauza obezitatii.Argumente in sprijinul acestei idei sunt faptul ca mijloacele de investigatie clinica sunt incapabile sa evidentieze in obezitate o tulburare endocrina suficient de constanta pentru a se putea sa i se atribuie o reala importanta in declansarea obezitatii, si pe de alta parte, ineficienta terapiei hormonale in obezitate (extractul tiroidian se foloseste pentru calitatile lui farmacodinamice, si nu ca substitiuent al unei insufuciente glandulare).

9

Obezitatea la copii – cauze şi tratament

Toţi copiii câştigă în greutate pe măsură ce cresc , însă, în momentul în care kilogramele în plus depăşesc necesarul lor de creştere, se ajunge la obezitatea infantilă. Obezitatea la copii este o afecţiune medicală severă care afectează tot mai mulţi micuţi. Obezitatea la copii apare atunci când greutatea copilului este cu mult peste limita specifică vârstei şi înălţimii. Obezitatea infantilă este o problemă care nu trebuie ignorată deoarece în timp kilogramele în plus duc la apariţia unor probleme de sănătate specifice vârstei adulte precum diabetul, tensiune arterială crescută sau nivelul mare al colesterolului.

Obezitatea la copii - cauzele apariţiei afecţiunii
Obezitatea la copii poate fi rezultatul unor probleme genetice şi hormonale, însă, în cele mai multe cazuri obezitatea la copii este provocată de faptul că micuţii mănâncă prea mult şi fac prea puţină mişcare. Copiii, spre deosebire de adulţi, au nevoie de un surplus de nutrienţi şi de calorii care să le alimenteze creşterea şi dezvoltarea. Atunci când consumă caloriile de care au nevoie pentru desfăşurarea activităţilor zilnice, pentru creştere şi pentru metabolism, ei acumulează kilograme necesare creşterii. Însă, atunci când micuţii consumă mai multe calorii decât au nevoie pentru a creşte, ei încep să acumuleze kilograme în plus. Obezitatea la copii poate să apară însă în unele cazuri şi ca urmare a unor afecţiuni genetice sau hormonale care îi predispun pe cei mici la obezitate. Afecţiuni precum sindromul Prader-Willi sau sindromul Cushing sunt întâlnite la un număr mic de copii care suferă de obezitate infantilă.

Tratamentul obezităţii la copii
- diferă în funcţie de vârsta micuţului şi starea sa de sănătate. -presupune cel mai adesea efectuarea unor schimbări ale comportamentului alimentar şi ale activităţii fizice. În puţine situaţii tratamentul poate presupune medicaţie sau chiar chirurgie.

10

-la copiii sub şapte ani care nu au probleme de sănătate presupune mai degrabă păstrarea constantă a greutăţii în perioada de creştere, decât pierderea kilogramelor în plus. Această strategie permite copilului să crească în înălţime însă nu şi în greutate. Cu toate acestea, pentru un copil obez, menţinerea greutăţii în perioada de creştere poate fi chiar mai dificilă decât pierderea în greutate. -la copiii de peste şapte ani sau cu vârstă mai mică dar care au probleme de sănătate, constă în pierderea în greutate. Această pierdere în greutate trebuie să se facă încet de la o jumătate de kilogram pe lună la o jumătate de kilogram pe săptămână. Menţinerea stabilă a greutăţii copilului se realizează prin stabilirea unei diete sănătoase şi creşterea activităţii fizice.

Alimentaţie sănătoasă pentru copiii obezi
• Părinţii sunt cei care cumpără alimentele, le prepară şi stabilesc unde este consumată mâncarea. Chiar şi mici diferenţe de alimentaţie pot schimba comportamentul copilului: masa luată în bucătărie şi nu în pat la televizor, mâncarea servită în farfurii mai mici etc. • Atunci când se fc cumpărăturile trebuie să se aleagă mai multe legume şi fructe în locul alimentelor bogate în grăsimi şi zaharuri. Gustările dintre mese trebuie să fie reprezentate de alimente sănătoase. • Alimentele nu trebuie folosite niciodată ca o recompensă sau ca o pedeapsă. • Băuturile dulci trebuie eliminate din dietă deoarece ele au o slabă valoare nutritivă şi un număr mare de calorii. De asemenea aceste sucuri dau senzaţia de saţietate, astfel că micuţul după ce bea suc va refuza alimentele sănătoase. • Respectaţi mesele în familie. Masa în familie trebuie să fie un eveniment obligatoriu deoarece nu numai că încurajează legăturile familiale dar şi descurajează mâncatul în faţa televizorului sau a calculatorului ce favorizează consumul rapid al mâncării şi consumarea unei cantităţi mai mari de mâncare. • Limitaţi mâncatul la fast-food deoarece multe dintre alimentele din meniuri sunt bogate în calorii.

Activitatea fizică – o componentă în combaterea obezităţii la copii
Obezitatea la copii poate fi combătută eficient cu ajutorul activităţii fizice. Activitatea fizică nu numai că ajută la arderea caloriilor dar îi şi întăreşte oasele şi musculatura, ajutându-l în acelaşi timp să fie mai alert în timpul zilei şi să se odihnească mai bine noaptea.

Tratamentul chirurgical
Indicatiile tratamentului chirurgical stabilite de Institutul National de Sanatate al SUA prin Conferinta de consens a chirurgiei 11

gastrointestinale pentru obezitate morbida sunt: "pacientii cooperanti ce depasesc de cel putin doua ori greutatea ideala, pentru cel putin cinci ani, la care au esuat toate celelalte modalitati de tratament, care nu au probleme psihiatrice, abuz de alcool sau droguri si nu au contraindicatii medicale pentru tratamentul chirurgical."

Selectia pacientilor
Datorita slabei eficacitati a metodelor de tratament nechirurgical al obezitatii, adresabilitatea pacientilor catre chirurgia obezitatii este larga. De aceea criteriile de selectie a pacientilor pentru una din procedurile chirurgicale adresate obezitatii trebuie sa fie bine stabilite. In Oxford Textbook of Surgery, Michal Grace recomanda urmatoarele criterii de selectie:

• • • • • • •

greutate > 45kg peste cea ideala BMI > 40 pacienti ce au tinut dieta fara rezultat varsta 18-50 ani stabili emotional si cooperanti fara contraindicatii pentru chirurgie majora cu comorbiditati de tipul: apnee in somn, diabet zaharat tip II, HTA, reflux gastroesofagian, incontinenta urinara de sterss, infertilitate, osteoartrita.

Dupa cum am mai spus, tratamentul pacientilor obezi trebuie sa fie condus de catre o echipa formata din chirurg, internist, dietetician, psiholog si psihiatru. Aceasta echipa va realiza si selectia pacientilor pentru tratamentul chirurgical. Desi criteriile psihologice de selectie nu sunt bine definite, complianta pacientului reprezinta un element important. Dificil de apreciat, ea trebuie sa tina seama de motivatie, statusul social si gradul de inteligenta. Slaba motivatie a pacientilor, demonstrata de imposibilitatea de a-si schimba stilul de viata si de inconstanta in decizii, reprezinta o contraindicatie a curei chirurgicale.

Evaluare preoperatorie
Evaluarea preoperatorie are ca scop stabilirea starii de sanatate a pacientului, decelarea comorbiditatilor si stabilirea indicatiei chirurgicale.

Urmarirea postoperatorie a pacientilor cu gastric banding laparoscopic
12

Dupa efectuarea operatiei bolnavul este urmarit postoperator in vederea eventualelor complicatii si rezolvarea lor,apoi este urmarit la distanta pentru eficientizarea actului medical.

Urmarire la distanta
• •

evolutia curbei ponderale: greutate si BMI control radiologic si calibrare la 5-8 saptamani postoperator in functie de elemente clinice si radiologice (prezenta disfagiei, pasajul substantei de contrast) si de evolutia curbei ponderale si apoi din 6 in 6 luni in functie de aceeasi parametrii evolutia comorbiditatilor (evaluari periodice specifice). In urmarirea la distanta este din nou foarte important rolul echipei de terapeuti atat in evaluarea pacientului obez cat si in conducerea tratamentului sau (terapia comportamentala, dieta, activitate fizica si tratamentul comorbiditatilor). depistarea si tratamentul complicatiilor postoperatorii tardive.

SFATURI SI MOTIVATIE...

75% dintre bolile de de astazi sunt consecinta alimentatiei fastfood (nutritie nesanatoasa) si a stilului de viata dezordonat. Mai mult, se pare ca alimentele de tip fast-food sunt responsabile de cresterea numarului de persoane obeze. 8 sfaturi pentru o masa lipsita de griji.

1.Mancarurile bazate pe amidon Mancarurile cu amidon ca painea, cereale, orez, paste si cartofi sunt o componenta importanta a unei mese sanatoase si ar trebui sa reprezinte o treime din mancare consumata. Sunt o sursa de energie si sursa principala de nutrienti in dieta noastra. Pe langa amidon aceste mancaruri mai contin si fibre, calciu, fier si vitamina B.

13

Marea majoritate ar trebui sa consume mancaruri cu amidon sau ar trebui sa includa cel putin o masa care contine mancaruri cu amidon. Ati putea sa incepeti ziua cu un mic dejun cu cereale integrale, un sandwich pentru pranz si cartofi, paste sau orez pentru masa de seara. Unii oameni cred ca mancarurile care contin amidon ingrasa, dar gram cu gram ele contin mai putin de jumatate de calorie. Tot ce trebuie sa faci este sa ai grija la ce mai adaugi cand gatesti aceste mancaruri, deoarece aceste adaugiri ajuta la crestere caloriilor.

2.De ce sa alegi mancare integrala? Mancarea integrala contine mai multi nutrienti decat mancarurile cu amidon, de asemenea digestia mancarii integrale se face mai incet si asta ajuta sa te simti plina mai mult timp. Mancarurile integrale se compun din: - faina integrala, paine integrala - paste integrale si orez brun - cereale integrale

3.Mancati multe fructe si legume Multi oameni stiu ca ar trebui sa manance multe fructe si legume, dar majoritatea ignora acest lucru. Incercati sa mancati macar 5 feluri de fructe si legume in fiecare zi. Puteti daca vreti, sa mariti numarul de fructe si legume zilnice. E mai usor decat credeti. De exemplu, poti consuma: - un pahar de suc si bucati de banana cu cereale integrale - o salata la pranz - o para ca o gustare de pranz

14

- o portie de mazare sau alte legume cu mancarea de seara

4.Mancati peste Multi dintre noi ar trebui sa manance peste, incluzand o portie de "peste uleios" pe saptamana. Este o excelenta sursa de proteine si contine multe minerale si vitamine. Consumati cel putin doua portii de peste pe zi si nu uitati sa includeti o portie de "peste uleios". Puteti sa alegeti ori proaspat, ori inghetat, ori conservat- dar tineti minte pestele conservat sau afumat poate fi sarat.

Ce este "pestele uleios"? Unii pesti sunt numiti uleiosi deoarece ei sunt bogati in anumite tipuri de grasimi, numite omega 3 acizi grasi, care ne ajuta sa ne mentinem inima sanatoasa. Ce cantitate de pesti uleiosi ar trebui sa consumam? Ar trebuie sa consumam cat mai mult "peste uleios". Femeile care vor sa aiba un copil candva ar trebui sa consume maxim doua portii de peste uleios pe saptamana (o portie insemnand 140 de grame). Si patru portii este recomandarea pentru ceilalti adulti. Exemple de peste uleios: sardine, hering, ton prospat, sardea, macrou, crap si somon.

5.Reduceti din grasimile saturate si zahar Pentru a te mentine sanatos avem nevoie si de grasimi in dieta noastra. Ceea ce este important e genul de grasimi pe care le mancam. Sunt doua tipuri de grasimi: - grasimi saturate - daca mananci prea multe grasimi saturate risti sa cresti colesterolul din sange, care sporeste sansa de avea o boala de inima. - grasimi nesaturate- daca mananci grasimi nesaturate in loc de grasimi saturate poti sa scazi colesterolul din sange.

15

Incercati sa reduceti mancarurile bogate in grasimi saturate si sa le inlocuiti cu mancaruri cu grasimi nesaturate, de exemplu uleiuri vegetale (ulei de floarea soarelui, ulei de masline, ulei de rapita), peste uleios, nuci, seminte si avocado.

Reduceti zaharul In Anglia multa lume consuma zahar. Ar trebui sa incercam sa consumam mai putine alimente care contin zahar, de exemplu dulciuri, prajituri, biscuiti si sa bem racoritoare fara zahar. Daca noi consumam aceste produse prea des putem avea efecte secundare de exemplu: caderea dintilor, daca aceste produse sunt folosite intre mese. Multe din alimente care au zaharul in continut pot avea multe calorii, asa ca daca scapi de zahar, ai putea avea un mic ajutor asupra controlul greutatii.

Cum stii daca un aliment este bogat in zahar? Poti incepe prin a te uita pe eticheta. Lista de pe eticheta incepe cu cel mai mare ingredient. Dar aveti grija pentru celalalte cuvinte care descriu surplusul de zahar cum ar fi zaharoza, glucoza, maltoza, fructoza, siropul de porumb si miere. Cu cat aceste cuvinte sunt in fruntea listei de ingrediente de pe eticheta cu atat mai mare este gramajul adaugat. O alta modalitate prin care poti sa-ti dai seama care este cantitatea de zahar din produs este verificarea carbohidratilor de pe eticheta. Partea rea este ca nu poti vedea zaharul adaugat. Nivelul mare de zahar este 15 grame pentru 100 de grame si nivelul mic este 5 grame pentru 100 de grame.

6.Incercati sa folositi mai putina sare - nu mai mult de 6 grame Multa lume crede ca nu consuma prea multa sare, in special daca nu o adauga in mancare. Nu fiti chiar asa de siguri! 16

In fiecare zi 85 % barbati si 69 % femei consuma sare multa. Adultii si copii peste 11 ani nu ar trebui sa consume mai mult de 6 grame pe zi. Copii mai mici ar trebui sa consume mult mai putin. 75 % din sare care o consumam este deja in mancare pe care o cumparam, de exemplu: cereale, supa, carne preparata si sosuri. In concluzie, tu mananci deja mai multa sare decat trebuie. Consumul excesiv de sare poate avea ca si consecinta scaderea tensiunii. Personele cu tensiunea mare pot avea probleme cu inima sau pot face un infarct.

7.Beti multa apa Ar trebui sa bem 1,2 litri de apa sau alte lichide in fiecare zi, pentru a nu ne deshidrata. Cand vremea este calda sau cand suntem activi, corpul are nevoie de mai multa apa, dar evitati sa consumati bauturi cu un continut mare de zahar. Alcoolul Nu e nimic gresit sa beti ocazional, dar bautul peste limita cauzeaza probleme. Alcool are multe calorii in continut, asa ca daca il scoateti din lista d-voastra, o sa reduceti din greutate. Femeile pot bea 2 sau 3 unitati de alcool, iar barbatii 3 sau 4 unitati pe zi, fara sa aiba un risc asupra sanatati. 8.Nu sariti peste micul dejun Micul dejun ne poate ajuta sa capatam energia suficienta pentru a face fata la ziua care urmeaza, de asemenea poate fi un surplus de vitamine si minerale. Unele persoane sar peste micul dejun, crezand ca-i ajuta sa scape de greutate. Dar ei se inseala, aceaste decizii pot avea consecinte grave asupra noastra, deoarece putem sa ratam importanti nutrienti. Cercetatorii au descoperit ca micul dejun poate ajuta la diete. Daca sarim peste micul dejun, probabil o sa ni se faca foame inainte de pranz si o luam o mica gustare. Gustarea aceasta fiind o gogoasa, produse de patiserie sau biscuiti, lucruri pline de zahar si grasimi. Atunci de ce nu alegem un bol plin de cereale integrale, cu bucati de banane si un pahar de suc de portocale pentru un mic dejun sanatos?

17

...acesti mici pasi vor inlatura:

PROBLEME:
• •

cerebrale: accident vascular cerebral, hipertensiune intracraniana cardiovasculare: HTA (hipertensiune arteriala), boala coronariana ischemica (cardiopatie ischemica), ateroscleroza, hipertensiune pulmonara, cord pulmonar gastrointestinale: litiaza biliara, steatoza hepatica cu evolutie pana la ciroza, boala de reflux gastroesofagian, constipatie cronica pulmonare: sleep apnea, sdr. Pickwick, insuficienta respiratorie (lipsa de aer) neoplazice: cancer de vezica biliara, de colon, de san, uter, prostata, plaman psihiatrice: depresie ortopedice: lumbago, osteoartrita metabolice: diabet zaharat tip 2, dislipidemie (colesterol si trigliceride marite) reproductive: pubertate precoce, infertilitate, sdr. ovarelor polichistice, hipogonadism obstetricale: HTA de sarcina, fat macrosom (mai mare decat normalul), distocie chirurgicale: infectia plagii, tromboze venoase profunde, trombembolism pulmonar, pneumonie postoperatorie pelvine: incontinenta tegumentare: intertrigo, celulita, hirsutism membre inferioare: varice, edeme venoase sau limfatice mobilitate redusa

• • •

• • • •

18

Dupa aceste informatii care va fi alegerea ta stind ca doar TU poti schimba viitorul?

CHESTIONAR LEGAT DE DIETA SĂNĂTOASĂ

NUME Prenume
19

Varsta

☺Calculaţi în gând, pe o coală separată sau printr-o altă metodă câte un punct pentru fiecare răspuns afirmativ. Sunt 20 de întrebări la care trebuie să răspund dacă vreau să aflu dacă “Am o dietă sănătoasă” şi apoi cum să atenuez eventualele probleme de nutriţie:

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8.

Adaug zilnic zahăr în mâncare sau băutură? Mănânc zilnic alimente cu conţinut de zahăr? Folosesc sare în mâncare? Beau mai mult de o ceaşcă de cafea pe zi? Beau mai mult de trei ceşti de ceai pe zi? Fumez mai mult de cinci ţigări pe zi? Consum ocazional droguri precum canabis? Beau mai mult de 28 g de alcool (un pahar de vin, 600 ml bere sau o măsura de băuturi spirtoase) pe zi? 9. Mănânc carne friptă mai mult de două ori pe săptămână? 10. Consum hrană de tip fast- food mai mult de două ori pe săptămână? 11. Consum carne roşie mai mult de două ori pe săptămână? 12. Consum ciocolată sau dulciuri mai mult de două ori pe săptămână? 13. Consum des alimente care conţin aditivi şi conservanţi alimentari? 14. Dieta zilnică este alcatuită din mai puţin de o treime legume şi fructe proaspete? 15. Beau mai puţin de 300 ml apă plată pe zi? 16. Consum în mod obişnuit orez alb, pâine albă şi produse pe bază de făină albă în loc de cereale integrale? 17. Beau mai mult de 1.7 litri de lapte pe săptămână? 18. Consum mai mult de 3 felii de pâine în medie pe zi? 19. Sunt dependent de vreun aliment? 20. Consum peşte gras mai puţin de două ori pe săptămână sau seminţe in fiecare zi?

Punctaj:............... Răspuns chestionar: 0-4 puncte: Vă preocupă sănătatea dvs şi micile scăpări nu par să vă afecteze starea de sănătate. Adăugând dietei dvs vitaminele şi mineralele corespunzătoare vă puteţi aştepta la o viaţă lungă şi sănătoasă. Răspuns chestionar: 5-9 puncte: Sunteţi pe drumul cel bun, dar trebuie să fiţi mai sever cu dumneavoastră înşivă. Pentru a renunţa oarecum la obiceiurile rele încercaţi să faceţi niste experimente uşoare. De exemplu, renunţaţi timp de o lună la alimentele sau băuturile despre care ştiţi că nu sunt bune pentru dumneavoastră. Vedeţi cum vă simţiţi. Pe unele s-ar putea să le folosiţi din când în când, în timp ce la altele ar trebui să renunţaţi. Abţineţi-vă timp de o 20

lună – dorinţa va dispărea în scurt timp. Propuneţi-vă să ajungeţi în timp de trei luni la un scor sub 5. Răspuns chestionar: 10-14 puncte: Dieta dumneavoastră nu este sănătoasă şi aveţi nevoie de nişte schimbări pentru a ajunge la o sănătate optimă. Dar luaţi-o uşor. Ar trebui să ajungeţi la valoarea 5 în timp de şase luni. Începeţi prin respectarea principiilor generale de dietă sănătoasă. Veţi vedea că obiceiurile alimentare proaste se vor transforma în bine pe măsură ce veţi descoperi alte alternative mai gustoase. Obiceiurile rele rămase vor dispărea cu timpul. Nu uitaţi că zahărul, sarea, cafeaua şi ciocolata sunt alimente care provoacă dependenţă. Pofta pentru ele va scadea impresionant după o lună de abţinere. Răspuns chestionar: 15-20 puncte: Dacă veţi continua aşa vă veţi îmbolnăvi. Consumaţi de departe prea multă grasime, alimente rafinate şi stimulente. Urmaţi cu grijă sfaturile de nutriţie sănătoasă şi schimbaţi-vă încetul cu încetul stilul de viaţă. De exemplu, luaţi în consideratie două întrebări la care aţi răspuns afirmativ şi faceţi schimbări aşa încât o lună mai târziu să puteţi să răspundeţi negativ. Un exemplu ar fi oprirea consumului de zahăr sau de cafea în prima lună. Continuaţi tot aşa până atingeţi valoarea 5 sau chiar mai puţin. S-ar putea să vă simţiţi rău în primele două săptămâni, dar după o lună de zile veţi începe să simţiţi efectele pozitive ale hrănirii în mod sănătos. Evaluare chestionar: Chestionarul a fost aplicat pe un esantion de 50 de personae cu varste cuprinse intre 15 si 26 de ani. Variante raspunsuri 0-4 5-9 10-14 15-20
ra puns s ches tiona 0-4 r: puncte (10% ) ra puns s ches tiona 5-9 r: puncte (58% ) ra puns s ches tiona r:10-14 puncte (24% ) ra puns s ches tiona 15r: 20 puncte (8% )

Procente 10% 58% 24% 8%

Bibliografie:
Sub redactia Florin Mitu, Semiologie Medicala Generala, Editura “Gr. T. Popa”, U.M.F. Iasi 2009 Carol Stanciu, Marioara Stan, Curs de semiologie medicala, Editura Junimea Iasi 2002

21

Hoffmeister U, Bullinger M, van Egmond-Fröhlich A, Goldapp C, Mann R, Ravens-Sieberer U, Reinehr T, Westenhöfer J, Wille N, Holl RW, Overweight and obesity in childhood and adolescence, Bundesgesundheitsblatt Gesundheitsforschung Gesundheitsschutz. 2011 Jan;54(1):128-135.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Obezitate http://www.who.int/en/

22