TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

CUPRINS

Prefaţă
Cuprins

,

,
, .'

5
7

Introducere Capitolul 1- Obţinerea şi utilizarea energiei tennice în industria prelucrării petrolului Capitolul II - Aburul- principalul agent tennoenergetic utilizat în instalaţiile de prelucrare a petrolului

11

.13

17

2.1 Caracterizarea sistemelor apă-abur 24 2.1.1 Diagrama presiune-temperatură .26 2.1.2 Diagrama volum specific-presiune , 29 2.1.3 Diagrama entropie-temperatură .32 2.1.4 Diagrama entalpie-presiune , , , 37 2.1.5 Diagrama elltalpie-entropie , 38 2.1.6 Diagrama volum specific-temperatură 39 2.1. 7 Diagrama entalpie-temperatură .41 2.2 Transfonnările stării aburului prin procese termodinamice 42 2.2.1 Transformarea izotermă 42 2.2.2 Transformarea izobară .43 2.2.3 Transformarea adiabatică 44 2.2.4 Transformarea izocoră , .45 2.3 Obţinerea aburului la nivelul unei rafinării de petroL , , ..46 2.3.1 Principalele tipuri de cazane pentru obţinerea aburului, utilizate în rafinăriile de petrol. " .46 2.3.2 Tratarea apei pentru alimentarea cazanelor de producere a aburul ui , 71 2.4 Instalaţii de forţă cu abur. , 96 2.4.1 Principiul de lucru şi structura instalaţiilor de forţă cu abur 96

7

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

2.4.2 Fluxurile termice şi puterile specifice instalaţiilor de forţă cu abur '" 2.4.3 Randamentele specifice instalaţiilor de forţă cu abur 2.4.4 Consumurile specifice instalaţiilor de forţă cu abur 2.4.5 Etapele de proiectare, construcţie şi optimizare a instalaţiilor de forţă cu abur 2.4.6 Influenţa parametrilor de operare asupra randamentului şi economicităţii instalaţiilor de forţă cu abur 2.4.7 Utilizări ale instalaţiilor de forţă cu abur '"

103 108 109 110 112 129

Capitolul III - Instalaţii frigorifice 3.1 Agenţi frigorifici 3.2 Instalaţii frigorifice cu comprimare mecanică de vapori 3.2.1 Stabilirea parametrilor de operare şi dimensionarea scrumbătoarelor de căldură dintr-o instalaţie frigorifică cu cornprimare mecanică de vapori 3.2.2 Calculul puterii necesare rnotorului de antrenare a . compresorului 3.2.3 Instalaţii frigorifice cu două trepte de cornprimare 3.2.4 Instalaţii frigorifice cu trei trepte de comprimare 3.2.5 Instalaţii frigorifice în cascadă , Capitolul IV - Instalaţii tip pompă de căldură

141 144 .150

155 162 171 175 179 .187

4.1 Instalaţii tip pompă de căldură cu comprimare mecanică de vapori 189 4.2 Utilizarea pompelor de căldură pentru recuperarea căldurii dintr-un flux telmologic cu nivel tennic scăzut ...............•........ 192 4.3 Utilizarea instalaţiilor tip pompă de căldură cuplate cu coloane de fracţi onare 196 Capitolul V - Instalaţii de turbine cu gaze 5.1 Instalaţii de turbine cu gaze de ardere 5.2 Variante practice în realizarea instalaţiilor de turbine cu gaze 207 210 216

8

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

5.2.1 Instalaţii cu două corpuri de turbine cu gaze de ardere 5.2.2 Instalaţii de turbine cu gaze de ardere prevăzute cu sistem de regenerare a căldurii 5.2.3 Instalaţii de turbină cu gaze de ardere prevăzute cu sistem de recuperare a căldurii 5.2.4 Instalaţii de turbine cu gaze de ardere cuplate cu instalaţii de forţă cu abur 5.2.5 Instalaţii de turbine cu gaze de ardere cu comprimări şi destinderi succesive " Capitolul VI - Sisteme termoenergetice aplicate în principalele instalaţii tehnologice din domeniul prelucrării petrolului 6.1 Sisteme termoenergetice aplicate în cadrul instalaţiei de Distilare Atmosferică şi sub Vid a ţiţeiului , 6.1.1 Regenerarea şi recuperarea de căldură la cuptoarele instalaţiei DA V 6.1.2 Regenerarea de căldură de la fluxurile de produse calde din instalaţie 6.2 Sisteme Tennoenergetice aplicate în cadml instalaţiilor de hidrofinare 6.3 Sisteme termoenergetice aplicate în cadml instalaţiilor de reformare catalitică 6.4 Sisteme tennoenergetice aplicate în cadml instalaţiilor de cracare catalitică 6.5 Sisteme termoenergetice aplicate În cadml instalaţiilor de piroliză Bibliografie

217 218 221 223 226

231

232 233 237 239 242 246 258 269

9

/

TERM:OENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

INTRODUCERE

Tel1110energeticaprelucrării petrolului este o lucrare ce se adresează În primul rând studenţilor şi inginerilor din domeniul prelucrării ţiţeiului, dar ea poate fi utilă şi specialiştilor din alte ramuri industriale. Prin aspectele abordate şi prin modul lor de tratare s-a Încercat realizarea unei lucrări unitare menite să contribuie la dobândirea şi aproftmdarea cunoştinţelor necesare proiectării, operării şi verificării performanţelor tehnologice ale sistemelor termoenergetice. O parte imp011antă din lucrare (Capitolul II) tratează aspectele tel1110dinamice ale aburului , inclusiv ale transformărilor pe care le suportă acesta În diferite aplicaţii tehnologice. De asemenea, au fost trecute În revistă şi analizate din punct de vedere tehnologic majoritatea aspectelor legate de obţinerea aburului (Subcapitolele 2.3 şi 2.4). Dintre numeroasele utilizări ale aburului În cadrul instalaţiilor tehnologice din rafinării s-a acordat o atenţie deosebită instalaţiilor de forţă cu abur (Subcapitolul 2.4), datorită perspectivelor de aplicare În viitorul apropiat. Tel1110energetica instalaţiilor tehnologice din rafinăriile de petrol este cea care abordează aspectele teoretice şi practice din cadrul sistemelor frigorifice şi ale sistemelor de tip pompă de căldură. Capitolele III şi IV au ca obiective noţiunile ftmdamentale şi aplicative referitoare la aceste tipuri de sisteme. Capitolul V analizează sistemele tenlloenergetice de tip Instalaţii de Turbine cu Gaze (ITG) care În prezent sunt puţin Întâlnite În instalaţiile telmologice de prelucrare a ţiţeiului, dar care prin avantajele pe care le au În comparaţie cu alte tipuri de sisteme termoenergetice, cu siguranţă reprezintă o certihldine pentru viitoarea creştere a eficienţei utilizării energiei În cadrul rafinăriilor de petrol. În ultimul capitol al lucrării (Capitolul VI) se trec În revistă aspectele termoenergetice Întâlnite În principalele instalaţii tehnologice de prelucrare a ţiţeiului, la nivelul de dotare existent În rafinăriile din România În perioada anilor 2000.

11

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Lucrarea se încheie cu o lungă listă de trimiteri bibliografice care Îşi propune să semnaleze principalele apariţii (cărţi şi articole În reviste de specialitate), în special din perioada anilor 1980-2002, disponibile În bibliotecile naţionale, În domeniul termoenergeticii şi în unele domenii înrudite.

12

TERMOENERGETICA

PRELUCRĂRII PETROLULUI

Capitolul I

OBTINEREA ŞI UTILIZAREA ~ ENERGIEI ~ TERMICE IN INDUSTRIA PRELUCRARII PETROLULUI

Industria de prelucrare a petrolului este lIDa dintre cele mai man consumatoare de energie la nivelul economiei naţionale. Procesele tehnologice prin care ţiţeiul este separat în fracţii petroliere, iar acestea sunt prelucrate până la obţinerea combustibililor auto şi a altor produse necesare economiei, necesită consumuri energetice cu impact major asupra costurilor de prelucrare. Principalele forme de energie care se consumă în instalaţiile de prelucrare a petrolului până la obţinerea produselor finale sunt energia electrică şi energia termică. Energia electrică este utilizată în principal pentru antrenarea pompelor şi compresoarelor care vehiculează materiile prime şi produsele finite aflate în marea lor majoritate în stare fluidă (lichide, gaze şi vapori). Energia termică este utilizată în cadrul instalaţiilor tehnologice din domeniul prelucrării petrolului în funcţie de procesele fizice şi chimice Ia care sunt supuse materiile prime sub diferite forme şi calităţi. Din PlIDct de vedere cantitativ şi al modalităţilor de utilizare căldura reprezintă principala resursă energetică consumată la nivelul rafinăriilor, combinatelor petrochimice şi al altor unităţi economice cu profil chimic. Pentru încălzirea sau încălzirea şi vaporizarea materiilor prime energia termică necesară este preluată de Ia flăcări şi gaze de ardere e de-=:--., produse prin arderea combustibililor petrolieri (gaze j1atmaJe, rafinărie, combustibili petrolieri lichizi). < Un alt agent energetic foarte important în toate procesele tehnologice ~ste aburul.J]tilizat pentru încălziri tehnologice prin condensare din starea saturată sau utilizat în stare supraîncălzită Ia striparea de produse uşoare din amestecuri lichide sau pentru producerea de lucru mecanic prin destinderi în turbine, aburul este agentul energetic cel mai important în cadrul instalaţiilor tehnologice.

aaz

13

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Managementul energetic la nivelul unei rafinării de petrol trebuie să aibă şi o viziune integratoare asupra tuturor consumatorilor de energie tennică din cadrul instalaţiilor prelucrătoare şi a resurselor energetice disponibile. Din punct de vedere al combustibililor petrolieri rafinăriile sunt foarte avantajate deoarece o bună parte din necesar se produce chiar În cadrul instalaţiilor tehnologice. Gazele necondensabile rezultate la coloanele de fracţionare sunt colectate şi gestionate la nivelul întregii rafinării. Dacă rafinăria dispune În schema de prelucrare de o instalaţie de separare pe componente individuale, cu utilizări în special ca materii prime pentru petrochimie, atunci utilizarea gazelor de rafinărie drept combustibil este limitată şi rafinăria este nevoită să-şi completeze necesarul de combustibil prin preluare de gaze naturale din reţeaua naţională. Dacă gazele de rafinărie nu sunt separate pe componenţi sau În amestecuri cu compoziţia necesară anumitor utilizatori, atunci ele slmt utilizate drept combustibil În cuptoarele rafinăriei, iar necesarul de gaze naturale ce trebuie preluat din reţeaua naţională este mult mai redus. Compoziţia gazelor de rafinărie este formată din toate hidrocarburile În fază gazoasă În stare normală (C]-Cs), la care se adaugă hidrogenul molecular, hidrogenul sulfurat şi unii componenţi necombustibili cum sunt azotul, diox.idul de carbon şi alţii, În cantităţi variabile În funcţie de natura ţiţeiului prelucrat în rafinărie şi tipul instalaţii lor care funcţionează la un moment dat. Tot la nivelul întregii rafmării se gestionează şi combustibilii lichizi, care parţial se utilizează la cuptoarele din cadrul instalaţiilor tehnologice iar restul se vând unor utilizatori, cum sunt centralele electrice şi de termoficare (CET), centralele de termoficare (CT) şi altor consumatori industriali, sociali sau casnici. Combustibilii lichizi provin din reziduurile rezultate în urma prelucrării fracţiilor petroliere lichide grele. Acestea sunt colectate centralizat şi sunt condiţionate până se obţin calităţile standardizate în ceea ce priveşte puterea calorică, viscozitatea la 50 şi 1000C şi temperatura de congelare. Necesarul şi disponibilul de combustibili petrolieri lichizi slmt foarte variabile În funcţie de anotimp, tehnologiile disponibile În rafinărie şi tipul ţiţeiului prelucrat. În ceea ce priveşte necesarul de abur la nivelul unei rafmării de petrol, asigurarea lui atât cantitativ cât şi calitativ se face din două surse.

14

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Una este reprezentată de furnizori externi, iar cea de-a doua este reprezentată de posibilităţile de producere internă. Fumizorii externi sunt în majoritatea cazurilor Centralele Electrice şi de Iermoficare (CEI) care de regulă sunt amplasate în imediata vecinătate a rafinării lor de petrol. Rafinăriile îşi asigură necesarul de abur de diferite calităţi prin preluarea de la CEI -uri a 2,3 calităţi de abur de priză la parametri ridicaţi, pe care ulterior, în funcţie de necesităţi le transformă la ,parametrii necesari în staţii proprii de laminare şi răcire. A doua sursă de provenienţă a aburului la nivelul unei rafmării este reprezentată de sistemele proprii de generare. În instalaţiile tehnologice există două resurse tennice din care se poate obţine abur în condiţii avantajoase din punct de vedere tehnic 0economic. Una este reprezentată de gazele de ardere de la cuptoare şi cea de-a doua este reprezentată de fracţiile petroliere, de obicei lichide, cu temperaturi ridicate. Procesul de obţinere a aburuIui din aceste resurse cu potenţial termic ridicat se numeşte recuperare de căldură. Calităţile şi debitele de abur obţinut din aceste resurse depind de temperaturile şi debitele fluxurilor din care se recuperează căldura. Decizia de a recupera căldură la nivelul instalaţiilor tehnologice din rafinării se adoptă doar dacă un studiu de fezabilitate scoate în evidenţă rentabilitatea producerii aburului pe această filieră, luând în considerare aspectele tehnico-economice legate de cheltuielile de investiţie şi operare, inclusiv costul tratării apei din care se generează aburul. Având în vedere faptul că toate rafinăriile din România au fost construite sau retelmologizate până în anul 1990 principiile care au stat la baza conceperii sistemului de gestiune a energiei nu au avut la bază legile economiei de piaţă (concurenţiale) ci, legi ale economiei socialiste, cu coordonare centralizată. În condiţiile actuale, când legea cererii şi a ofertei îşi face simţită prezenţa, preţul energiei nu mai este administrat de organisme ale statului şi are o tendintă de creştere accentuată. În ace~stă situaţie, rafinăriile de petrol, mari consumatoare de energie, în special energie termică, tind să devină independente din PlillCt de vedere energetic, pentru a nu mai depinde în măsura în care depind în prezent de fumizorii de abur şi energie electrică. În momentul în care rafinării le îşi vor realiza independenţa energetică cheltuielile de operare nu vor mai fi grevate ca în prezent de ponderea mare a cheltuielilor cu energie termiCă şi electrică. Drumul pe care trebuie să-I parcurgă o rafinărie în realizarea unui grad ridicat de independenţă energetică conţine o serie de etape care

15

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

presupun realizarea de investiţii, nu de puţine ori foarte mari, pentru realizarea de cazane proprii pentru producerea aburului necesar consumului. Un alt aspect care trebuie avut în vedere de către conducerea tehnicoeconomică a rafinăriilor este cel legat de retehnologizările instalaţiilor care presupun şi optimizarea schemelor de transfer de căldură. Cu cât gradul de regenerare a căldurii Între fluxurile calde şi reci din cadrul unei instalaţii este mai ridicat cu atât necesarul de energie .achizitionată din exterior este mai redus. 'În prezent, tendinţa la nivel mondial pentru crt;şterea gradului de independenţă energetică În cadrul unităţilor industriale, mari consumatoare de energie termică şi electrică, este construirea de instalaţii de cogenerare, care asigură producerea de energie termică şi electrică prin arderea de combustibil petrolier. Alături de modificările schemelor tehnologice, astfel Încât să se realizeze grade optime de regenerare şi recuperare a căldurii, construirea i~stalaţiilor de cogenerare la nivelul rafinăriilor de petrol reprezintă soluţiile cele mai eficiente, corespunzătoare tehnologiilor actuale, pentru obţinerea unui grad Înalt de independenţă energetică.

16

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Capitolul II

ABURUL - PRINCIPALUL AGENT TERMOENERGETIC UTILIZAT ÎN INSTALAŢIILE DE PRELUCRARE A PETROLULUI

Cel mai utilizat agent termoenergetic în industrie este aburul. Acesta s-a impus în c;ompetiţia cu alţi agenţi termici prin numărul mare şi imporţanţa avantajelor pe care le prezintă în comparaţie cu dezavantajele. In tabelul 2.1 sunt prezentate sintetic principalele avantaje şi dezavantaje ale aburului, utilizat ca agent termic în diferite procese industriale.

Tabelul 2.1

Avantajele şi dezavantajele utilizării aburului

1 2

';'

i ~

.•.

•..

3 4

5
6 7

';'

•..

i
lj
1:1

8 9 10

Costul redus datorită costului scăzut al apei din care se produce şi datorită telmologiilor relativ accesibile. Nu ~rezintă pericolul coroziunii datorită caracterului inert până la temperaturi de ordinul a 500 C, peste care viteza reaetillor de descompunere cu formare de oxigen devine semnificativă. Nu este combustibil. Nu este toxic. Capacitatea ridicată de înglobare a energiei datorită căldurii latente de vaporizare şi a căldurii snecifice mari. Coeficienţi de transfer de căldură prin convecţie cu valori ridicate datorită proprietăţilor termofizice mari în comparaţie cu hidrocarburile din fracţiile petroliere sau alţi agenţi termici. Transportul prin conducte se face prin scăderea propriei presiuni. Nu necesită sisteme de ; nomnare. Nu roate fi stocat. Producerea si utilizarea aburuIui trebuie să fie cuplate tehnologic. Presiunea de vapori ridicată necesită temperaturi înalte pentru obtinere. În timpul transportului datorită pierderilor de căldură spre mediul înconjurător are tendinţa să-şi degradeze calitatea în sensul transformării din abur suprâmcălzit în abur saturat uscat, iar din abur saturat uscat în abur umed.

~

Calităţile aburului au făcut ca el să fie utilizat într-o gamă foarte extinsă de situaţii.

17

TERMOENERGETICA

PRELUCRĂRII

PETROLULUI

Clasificarea utilizărilor aburului în industria chimică, respectiv în domeniul prelucrării ţiţeiului şi domeniul energetic poate fi sintetizată conform schemei prezentată în figura 2.1. Datorită stărilor foarte diverse în care se poate găsi şi datorită numărului mare de utilizări, în timp s-a impus un număr mare de termeni specifici diferiteldicalităţi de abur. Enumerarea acestor termeni şi definirea lor este utilă în impunerea unei ri~ori inginereşti în comunicarea informaţiilor corecte. In Tabelul 2.2 se prezintă clasificările consacrate pentru principalele .tipuri de abur utilizat în practica industrială.
Tabelul 2.2 Tipuri de abur
Criteriul de clasificare Tipul de abur Umed Abur suturat Temperatura Uscat t = 1, x=l Principalii t= 1, parametrii de stare

, xE(O,l)

. Abur supraîncă1zit Abur de joasă presiune Presiun_ea Abur de medie presiune Abur de înaltă presiune Abur Abur Abur Abur Abur proaspăt (viu) uzat (mort, evacuat) prelevat (abur de priză) laminat deşeu

t>t, P,= 1.12 bar; t=t,-300oC P,= 12-50 bar; t=t,-450oC P.=50-370 bar; t=t,-650oC

Modul de obţinere

În tabelul 2.2 diferitele tipuri de abur Sl.mtcaracterizate prin valorile parametî"ilor de stare: . . - Temperatura t comparată cu temperatura de saturaţie, t - Titlul de vapori, x, (fracţie masică a vaporilor în amestec cu apa lichi dă în condiţii de echilibru), - P presiunea de saturaţie. Aburul se obţine industrial prin încălzirea şi vaporizarea apei la o anumită presiune. Cu cât presiunea este mai mare cu atât şi temperatura de fierbere a apei este mai ridicată.
g, g -

18

Rezervoare Conducte

Se evită congelarea produselor şi/sau se reduce viscozitatea produselor În vederea creşterii pompabilităţii

Agent de Încălzire pentru:

Incinte Închise PreÎncălzirea unor fluxuri tehnologice Refierbătoare Compresoare Pompe Destinderea În turbine care antrenează:

@

~ ~ ~

ei
~

~
Utilizările aburului Destindere În cilindri motori care antrenează

I
;:g

~ f' ~
Gaz inert pentru reducerea presiunii parţiale a hidrocarburilor Pulverizarea combustibililor lichizi În focare

I Stingerea

incendiilor

I
utilizări ale aburului

Fi~lIra 2. J Principalele

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Aburul aflat la temperatura şi presiunea corespunzătoare vaporizării se numeşte abur saturat. Dacă acesta se găseşte în prezenţa apei lichide în stare de saturaţie sistemul se numeşte abur saturat umed. Apa lichidă din aburul saturat umed se poate găsi uniform distribuită în toată masa aburului sub formă de picături cu dimensiuni mai mari şi mai mici sau poate fonna o fază separată de apă lichidă aflată în prezenţa aburului saturat. Aburul saturat uscat este aburul aflat în condiţii de echilibru (temperatura şi presitmea de saturaţie) în absenţa apei lichide. Aburul saturat uscat corespunde unei stări de echilibru aflate pe curba ptmctelor de rouă în diagramele termodinamice şi se poate obţine din abur saturat umed prin separare mecanică a apei lichide sau printr-un aport de căldură în sistem, aport care să reprezinte căldura latentă de vaporizare a apei lichide. Aburul saturat uscat se mai poate obţine şi din abur supraîncălzit prin răcire până la temperatura de condensare coresptmzătoare presiunii la care se găseşte sistemul termodinamic. Aburul saturat uscat se găseşte într-o stare instabilă deoarece orice modificare a temperaturii sau presiunii din sistem îl deplasează în zona aburului saturat umed sau în zona aburului supraîncălzit. În practica industrială se utilizează şi o altă noţiune improprie pentru aburul saturat uscat. Acesta este abur supersaturat uscat şi reprezintă aburul considerat în starea limită de trecere de la aburul saturat uscat, cu titlul x= 1 şi aburul supraîncălzit. Aburul supraÎncălzit este aburul care are temperatura superioară temperaturii de saturaţie corespunzătoare presiunii la care se găseşte. Gradul de supraîncălzire se defineşte ca diferenţa dintre temperatura la care se găseşte şi temperatura de saturaţie corespunzătoare presiunii din sistem. <Ps - t - ts , -

°c

(2.1)

Dacă temperatura aburului supraîncălzit este mai mică decât temperatura critică, t < 374,ISoC, aburul se consideră în fază vapori, iar dacă temperatura este mai mare decât temperatura critică, t > 374,lSoC, aburul se consideră în fază gazoasă şi comportarea lui tinde spre cea de gaz ideal. În tabelul 2.2 clasificarea aburului din punct de vedere al presiunii este definită prin trei intervale de valori adoptate prin convenţie.

20

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Fiecare dintre cele trei categorii poate fi c1asificată din punct de vedere al temperaturii în abur saturat şi abur supraîncălzit. Aburul de joasă presiune supraîncălzit poate fi utilizat pentru destinderea în turbine de putere mică şi în cilindrii mot ori ai maşinilor cu piston, încă des întâlnite la pomparea produselor petroliere grele. Din punct de vedere al eficienţei utilizării energiei nu se recomandă utilizarea acestui tip de abur pentru destindere, mult mai eficient fiind aburul de medie şi înaltă presiune. Aburul saturat de joasă presiune este utilizat preponderent pentru încălziri, practic în toate variantele prezentate în figura 2.1. Aburul de medie şi înaltă presiune este utilizat în special la antrenarea turbinelor de mare capacitate (zeci până la sute de MW) care antrenează compresoare de mare capacitate sau generatoare electrice în Centralele Electrice şi de Tennoficare (CET). După modul de obţinere, în Tabelul 2.2 sunt prezentate cinci tipuri de abur: ABUR PROASPĂT (VIU), este aburul obţinut dintr-un generator şi încă nu este utilizat într-un proces tehnologic; ABUR UZAT (mort, evacuat) reprezintă aburul rezultat în unna unui proces de destindere sau încălzire; ABUR PRELEVAT (abur de priză) este în general abtmll destinat utilizării ca agent de încălzire sau altor diverse utilizări şi provine din abur motor care se destinde într-o turbină. Sistemul este întâlnit în special în centralele electrice şi de termoficare (CET) dotate cu turbine în care aburul cu parametrii foarte ridicaţi se destinde la presiuni scăzute. Pentru a obţine abur la anumite valori ale parametrilor de stare, plasate între valorile parametrilor de intrare şi cele de ieşire, turbinele pot fi dotate cu prize reglabile (echipate cu regulatoare de presiune) sau cu prize nereglabile . Presiunea aburului prelevat poate fi menţinută constantă în turbinele dotate cu prize reglabile (echipate cu reglat oare de presitme) sau se modifică odată cu modificarea sarcinii turbinei la cele cu prize nereglabile.

21

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Abur proaspăt Pi, Ti

Abur de priză (1) Spre consUlmitori Pj <Pi TI <Ti Abur de priză (2 P2 <PI T2 <TI Abur uzat p[ < P2 T[ < T2

Figura 2.2 Schema de principiu a unei turbine prevăzute cu două prize de abur prelevat

Posibilitatea prelevării aburului din turbine este foarte avantajoasă din punct de vedere al flexibilităţii utilizării aburului ca agent de încălzire şi ca agent motor, existând posibilitatea să se modifice ponderea celor două -utilizări în funcţie de cerere. În figura 2.2 este prezentată schema de principiu pentru o turbină care produce la ax lucru mecanic, Lt şi din care se prelevează două categorii de abur de priză. ABUR LAMINAT este aburul obţinut la o anumită presiune dintrun abur cu presiune mai mare prin laminare teoretic izentalpică şi adiabată. Din punct de vedere energetic producerea aburului laminat nu este recomandabilă deoarece se produce o degradare a unui abur cu parametrii ridicaţi. Justificarea utilizării aburului laminat este dată de existenţa anumitor consumatori cu cerinţe stricte legate de calitatea aburului şi de dispunerea doar de abur cu parametri mai ridicaţi decât cei necesari consumului.

22

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Figura 2.3 conţine schema de principiu a unei staţii de reducere răcire destinată obţinerii de abur laminat, cu anumiţi parametri impuşi, dintr-un abur viu cu parametri mai ridicaţi. Robinetele de laminare sunt În diverse variante constructive care pennit reducerea presiunii În trepte. Dacă se doreşte obţinerea În paralel a mai multor calităţi de abur laminat sau dacă debitul de abur ce trebuie laminat depăşeşte cantitatea maximă a unui reductor (aproximativ 3 t1h) se pot monta mai multe robinete de laminare În paralel. În cazul În care raportul presiunilor de intrare - ieşire depăşeşte valori de ordinul 15-20 este necesar să se monteze mai multe robinete de laminare în serie. :- -- - -- - - ---- -5-~Abur viu -

4 - --:
I I I I I I I I

---f--:
Apă de răcire 1. 2. 3. 4. 5. 6. Robinet de laminare abur; Robinet de reglare debit apă de răcire; Robinete mecanice de izolare; Cameră de amestec; Reglator de presiune; Reglator de temperatură.

Abur laminat spre consumatori

i'lgura 2.3 Schema unei instalaţii de reducere - răcire

În tabelul 2.2 apare şi categoria abur deşeu, care rezultă În numeroase procese tehnologice ca produs secundar neutilizabil, care pune probleme

23

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

bazate de îndepărtarea din instalaţie şi evitarea poluării mediului înconjurător. De exemplu, într-o rafinărie, în instalaţia de cocsare întârziată se obţin cantităţi semnificative de abur deşeu la răcirea şi striparea masei de cocs din camerele de cocsare, înainte de forarea şi tăierea hidraulică. De asemenea, în instalaţiile în care mai există răcitoare cu apă, tip cadă cu serpentină scufundată, rezultă cantităţi însemnate de abur deşeu prin vaporizare la suprafată. În general, dacă pi~rderile sunt semnificative din punct de vedere economic se pot concepe sisteme de recuperare a condensului provenit din aburul deşeu.

2.1 Caracterizarea sistemelor apă-abur

Datorită multiplelor aplicaţii, în diferite domenii, sistemul apă-abur este agentul termoenergetic cel mai studiat şi riguros caracterizat. Valorile parametrilor de stare si ale parametrilor de proces trebuie să fie cunoscute cu exactitate pentru a putea proiecta şi opera sistemele termoenergetice în condiţii optime din punct de vedere tehnico-economic. Proprietăţile termoenergetice ale sistemului apă-abur sunt accesibile în trei variante, acestea punând în evidenţă anumite aspecte particulare. Prima variantă este cea a relaţiilor de calcul pentru proprietăţile termofizice. Principalul avantaj al acestei variante este acela că permite utilizarea uşoară în programele de calcul. Exactitatea calculelor folosind relaţiile analitice este cea a preciziei relaţiilor de recurenţă deduse pe baza valorilor experimentale. A doua variantă prin care se pot obţine valorile parametrilor de stare ale sistemelor apă-abur este cea a tabelelor termodinamice, accesibile În numeroase lucrări de specialitate. Avantajul tabelelor este acela că ele pot cuprinde valori experimentale sau valori obţinute În urma prelucrării primare a datelor experimentale. Un alt avantaj al utilizării tabelelor termo-dinamice este acela al comodităţii obţinerii valorilor anumitor parametri cu o precizie suficient de ridicată.

24

TERMOENERGETICA

PRELUCRĂRII PETROLULUI

A treia variantă_de obţinere a parametrilor de stare ai sistemului apă-abur şi de evidenţiere a transformărilor pe care le parcurge sistemul este cea a diagramelor termodinamice. Dezavantajoase prin imprecizia citirilor subiective pe grafice, diagramele termodinamice prezintă marele avantaj al surprinderii comportamentului sistemului apă-abur În timpul transformărilor tennodinamice. Deoarece relaţiile de calcul pentru proprietăţile termofizice şi tabelele termodinamice specifice sistemului apă-abur sunt accesibile În numeroase lucrări de specialitate, În continuare vor fi prezentate În detaliu diagramele termodinamice. De asemenea vor fi exemplificate şi principalele transformări pe care le suferă sistemul apă-abur în aplicaţiile industriale, cu reprezentările specifice În diagramele reprezentative.

25

TERMOENcRGETICA

PRELUCRĂRII PETROLULill

2.1.1 Diagrama presiune- temperatură În figura 2.4 este prezentată diagrama P-t în care se disting două puncte, trei curbe şi patru domenii caracteristice. Punctele caracteristice sunt: - Punctul triplu, T, cu coordonatele: P1=622 N/m2, t1=0,01oC, în care coexistă la echilibru cele trei sări de agregare: solidă, lichidă şi vapori. - Punctul critic, C, cu coordonatele Pc=221.105 N/m2, te=374°C, definit ca fiind punctul cu temperatura maximă la care se poate face condensarea prin comprimarea izotermică, iar proprietăţile fazei de vapori coincid cu cele ale fazei lichide. Curbele caracteristice sunt cele care despart wnele stărilor de agregare. Curba lichid-vapori este mărginită de punctele triplu şi critic iar curbele solid-vapori şi solid-lichid sunt semimărginite doar de punctul triplu. Trecerile sistemului peste curbele de echilibru se realizează cu schimb de căldură latentă specifică fiecărei transformări. Aceste transformări de fază poartă denumiri specifice: a - sublimare, b - desublimare, c - topire, d - solidificare, e - vaporizare, f - condensare. Pentru stabilirea numărului de parametri care definesc sistemul Într-o anumită stare se utilizează legea fazelor: L+F =C+2, (2.2)

în care termenii au următoarele semnificaţii: L - numărul de grade de libertate (numărul de parametri independenţi) F - munărul de faze În echilibru, C - numărul de componenţi din sistem. Aplicată pentru punctul triplu, legea fazelor stabileşte: L + 3 = 1 + 2 -7 L = O, ceea ce confinnă că punctul triplu nu are nici un grad de libertate, poziţia lui este unic determinată.

26

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

]Pc ----------.-----

1,013.105

1

2

~'

6

@
]PŢ

10)

@

o

tr

100
pentru sistemul apă-abur

Figura 2.4 Diagrama presiune - temperatură

Zonele caracteristice sistemului corespund stărilor de agregare: S - Starea solidă corespunde valorilor ridicate ale presiunii ŞI valorilor scăzute ale temperaturii. V - Starea de vapori corespunde valorilor de presiune scăzută ŞI temperaturilor mai mici decât temperatura punctului critic. G - Starea de gaz corespunde sistemului cu temperaturi mai mari decât temperatura critică. L - Starea lichi dă corespuride zonei dintre curba de echilibru lichid solid şi curba de echilibru lichid - vapori ]Pentru un punct aflat pe o curbă specifică (exemplu punctul A de pe curba de echilibru solid - vapori) legea fazelor stabileşte: L+2=1+2 ~L=1.

27

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLlJLUI

Rezultă faptul că pentru a stabili lli punct pe una dintre curbele de echilibru este necesar să se stabilească un grad de libertate (un parametru, de exemplu: temperatură sau presiune). Pentru un punct aflat Într-o zonă specifică unei anumite stări de agregare (exemplu punctul B din zona de vapori) legea fazelor stabileşte: L + 1 = 1 + 2 7 L = 2. Rezultă necesitatea stabilirii a doi parametri de stare pentru a defini poziţia punctului respectiv. În diagrama P-t, specifică sistemului apă-abur din figura 2.4, este prezentată o serie de transfOlmări izobare ale unei cantităţi de apă, m din starea solidă (1) până În starea gazoasă (6). Valoarea presiunilor la care se consideră transformările este presiunea de atmosferă (P = 1,013 .105 N/m2). În figura 2.5 este prezentată variaţia temperaturii masei de apă, In, supusă transformărilor izobare, În timp. Pe diagramă sunt trecute şi tipurile de căldură schimbate În timpul transformărilor.
t

6 ~

------------------------------------------------

~;c -----------------------------------------~;'
4
tfierbere= _

4'

Qsenslbilă abur

IOOoC

2

\ Qlatentă topire Qsensibilă gheaţă

1

timp

Figura 2.5 Variaţia temperaturii În timp Într-o tl'ansformare izobară, din

starea solidă (1) În starea vapori (6)

28

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Căldura transferată cantităţii de apă m, pentru a se transforma din starea 1 (gheaţă) în starea 6 (gaz) va avea expresia: Q = Qsensibilă + Qatentăopire Qsensibilă gheaţă t + apă+ Qatentă vaporizareQsensibilă = m. [Cgheţă(4opire-l)+ + abur . t +Lt+Capă-(tfierbere - ttopire)+ +Cpabur(16- tfierbere), Lv '

(2.3)

în care termenii au următoarele semnificaţii: m - cantitatea de apă supusă transformărilor, cgheţă,Capă- călduri specifice masice pentru apa în stare solidă şi lichidă, cpabur- căldura specifică izobară a apei în fază vapori Lt, Lv - călduri latente specifice de topire şi vaporizare, pentru apă. t - temperaturi corespunzătoare transformărilor din figurile 2.4, 2.5.

2.1.2 Diagrama presiune - volum specific

În figura 2.6 este prezentată calitativ diagrama p-v pentru sistemul apă- abur. Diagrama este mult utilizată pentru determinarea proprietăţilor fizice de stare ale aburului şi pentru reprezentarea transformărilor din ciclurile motoarelor termice. Punctele A şi B corespund punctului triplu al apei iar punctul C corespunde stării critice. Curba AC se numeşte curba punctelor de fierbere şi corespunde stării lichide la punct de fierbere, iar curba BC se numeşte curba punctelor de rouă şi corespunde stării de vapori (abur) la punct de condensare. Zonele din diagramă corespund stării de lichid subrăcit, notată L, în stânga curbei AC şi stării de vapori supraîncălziţi, notată V, în dreapta curbei BC. Deasupra izoterm ei critice (te) sistemul se consideră în stare gazoasă. Între curbele AC şi BC sistemul se găseşte în dublă fază, lichid şi vapori, L+V, stare cunoscută sub munele de abur umed. Izotermele au o variaţie diferită în zonele specifice diagramei. În zona corespunzătoare stării lichide izotermele sunt practic drepte, foarte apropiate de verticală, ceea ce denotă o variaţie foarte mică a volumului specific în funcţie de presiune pentru apa lichidă.

29

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

P

Pc -----

-

,
I I I

, ,
J

I I

,, , ,
\ \ \ \ I \

I I

, , , ,
\ \ \ \ \ \

L

I

1

LV\
\
\

T = const.
\

\

\ \

\

,
,
,1 \' ( h 1\

",
\

,
\

, '
'\ \ " \ \ I

I I 1 I I .

x=O p
I

:x=O,25
1 I 1

: \x=O,5
I I I \ ' \

"x=O 15
'". \ ' \ I I I

A v'

~--_.~-------'-_\_--~----~~-------v" v

B
v

Figura 2.6 Diagrama Presiune -Volum specific pentru sistemul apă-abur

În zona dublei faze izoterm ele coincid cu izobarele, iar în zona de .vaporiAsupraîncălziţi şi gaz variaţia este hiperbolică. In diagrama P-v sunt, de asemenea prezentate şi curbele de izotitlu în zona corespunzătoare dublei faze . . Titlul de valori, corespunzător unui amestec de lichid şi vapori, reprezintă fracţia masică a vaporilor: mv x=---mL +mv (2.4)

30

TERMOENERGETICA PRELUcRĂRII PETROLULU1

în care: x - titlu de vapori, mv - masa vaporilor în amestec, mL - masa lichidului în amestec. Pe curba punctelor de fierbere titlu de vapori are valoarea zero (x=O), iar pe curba punctelor de rouă titlul de vapori va avea valoarea 1 (x= 1). Pentru un punct oarecare din zona aburului umed, P, titlul de valori se stabileşte geometric pe baza aditivităţii volumului specific amestecului. Pe cuba AC volumul specific şi toate celelalte proprietăţi (entalpie, entropie) convenţional primesc indicele prim, iar pe curba BC primesc indicele secund. Volumul specific corespunzător stării din punctul P, figura 2.6, va fi: v = :L/Vi . gJ = v'(lv-v' x=--==
V"_V'

x) + v".x = v' + x(v"-v') PM M.N

(2.5)

Rezultă:

(2.6)

Pe baza acestui tip de relaţie se pot scrie şi expresiile entalpiei specifice (i); entropiei specifice (s) şi energiei interne (u), în funcţie de valorile de pe curbele de echilibru şi titlul de vapori: i = i' + x(i" - i') = i' + x.r s=s'+ x .(s" -s')=s'+ T u = u' + x(u"-u') = u' + x.ri x.r

(2.7) (2.8) (2.9)

r - reprezintă căldura latentă specifică de yaporizare şi poate fi descompusă în doi termeni: ri - căldură latentă internă de vaporizare, corespunzătoare învingerii forţelor de atracţie dintre molecule (u"-u') şi recăldura latentă externă de vaporizare, corespunzătoare energiei efectuării lucrului mecanic de dilatare de la y' la y" , (re = p.( y"-v')). r = i" - i' = (u"+ p'v") - (u'+ p.y') = u" - u' + p(v" -v') = ri + r~ (2.10) În figura 2.7 sunt trasate pentru apă variaţiile căldurilor latente specifice (r, ri, re) în ftfficţie de temperatură.

31

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

2500
kJlkg

2000

1500 1000

tcr= 374

o

500
re= v-v "

)
300

o
o
100 200

Figura 2.7 Variaţia căldurilor latente specifice ale apei cu temperatura

2.1.3 Diagrama temperatură-entropie

Diagrama T-s este una dintre cele mai utile diagrame atât pentru sistemul apă-abur cât şi pentru alte substanţe, deoarece permite reprezentarea foarte sugestivă a ciclurilor termodinamice ale instalaţii lor tip pompă de căldură şi instalaţii frigorifice. În figura 2.8 este prezentată diagrama T-s pentru sistemul apă-abur. Punctele A şi B corespund stării punctului triplu, iar punctul C coresptmde stării punctului critic. Curbele AC şi BC separă zona cuprinsă Între izotenna punctului triplu şi izoterma punctului critic În trei domenii corespullzând fazei lichide (L), lichid şi vapori (L+V) şi vapori (V). În zona aburului umed sunt trasate şi curbele de titlu constant (x= constant).

32

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRfI PETROLULUI

lzobarele În zona apei lichide se confundă practic cu curba punctelor de fierbere AC, În zona aburului umed sunt drepte orizontale (coincid cu izotermele) iar În zona aburului supraÎncălzit au o variaţie exponenţială. Diagramele T-s pentru abur, trasate cantitativ, sunt disponibile la dimensiuni mari şi cuprind practic variaţia celor mai impOiianţi parametrii de stare. t, (0

te --

- - - --

\
\
\

I~\ I~\

\
\
I \

I

I , J x ; 0,5 J I I _ .t....I __
LI

\ \ x = 0,6 \

\ \ \ x = 0l~

I

" ;".

__

"

~

_

A

B
S ,kJ

o
Figura

I kg.K

2.8 Diagrama temperatură - entropie pentru apă

În figura 2.9 sunt trasate calitativ curbele corespunzătoare volumului specific şi entalpiei specifice. Utilitatea deosebită a diagramei T-s derivă din faptul că aria suprafeţelor dintre curbele transfonnărilor şi abscisă are semnificaţia unei călduri schimbate În timpul transformărilor. O problemă delicată În utilizarea diagramei T-s pentru apă este legată de alegerea bazei de referinţă pentru entropie.

:13

1ERMOEh'ERGETICA PRELucRĂRII PETROLULUI

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea s-a stabilit printr-o convenţie internaţională (în vigoare şi în prezent) ca entropia apei la OoC (aproximativ temperatura punctului triplu, O,Ol°C) să fie considerată zero . . În 1911 Planck enunţă principiul al III-lea al termodinamicii, care afrrinăcă pentru un sistem monocomponent în stare cristalină la temperatura de OK entropia sistemului este So = o. În această situaţie în prezent se utilizează două baze de referinţă pentru entropie, una convenţională, la OOC şi una absolută la OK. . În figura 2.1O se prezintă diagrama T-s pentru apă, cu cele două baze de referinţă pentru entropie.

T,K

v, m3lkg

~ -~~~----- -----Tr A

-----

--

__

B s. kJlkg.K

o
diagrama T-s pentru sistemul apă-abur

Figura 2.9 Variaţia entalpiei specifice, i şi a volumului specific, v În

34

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

T,K

c

Transformări

~lim0l)
273,16K

""
S=O (absolut)
Figura 2.10

o
S=O (convenţional) s, kJlkg.K
Bazele de referinţă pentru entropie În diagrama T-s pentru apă.

Menţinerea convenţiei cu s = O la h = O,OloCface ca În diagrama T-s curba de vaporizare să intersecteze ordonata la T = 273,16 K iar entropia apei În stare solidă să fie negativă, ceea ce nu este În concordanţă cu ecuaţia de definire a entropiei unde ambii termeni, 8Q şi T au valori pozitive când energia sistemului creşte. În practică sistemul apă-abur este utilizat ca agent termic la parametri corespunzători valorilor pozitive pentru entropie. Aria suprafeţelor cuprinse între curbele transformărilor, izotenna T= O K şi verticalele corespunzătoare stărilor finale şi iniţiale reprezintă căldura schimbată Între sistem şi mediul Înconjurător. Figura 2.11 cuprinde o serie de transformări izobare care pornesc din punctul triplu (a) până în zona vaporilor supraîncălziţi (d): - Căldura schimbată de unitatea de masă pentru încălzirea de la punctul triplu până la temperatura de fierbere Tb va fi : (2.11 ) -i'. reprezintă entalpia specifică a apei lichide la punctul de fierbere;

35

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRlI PETROLULUI

(2.12) -r - reprezintă căldura latentă de vaporizare;
T,

c
b Tb
.-------------

d

o o
Figura 2.11
Se

Reprezentarea În diagrama T-s a căldurilor schimbate de sistemul apă-abur În transformă riie izobare a-b-c-d

-

Entalpia specifică a vaporilor de apă saturaţi; uscaţi (starea c): i"=i'+r, (2.13)

Căldura primită de unitatea de masă de abur saturat pentru supraîncălzire: (2.14)

36

-

Entalpia specifică a vaporilor de apă supraîncălziţi: (2.15)

2.1.4 Diagrama presiune-entalpie Figura 2-12 prezintă diagrama presiune-entalpie pentru sistemul apăabur. p

Figura 2.12

Diagrama presiune-entalpie

pentru sistemul apă-abur

Punctele A şi B corespund punctului triplu iar C corespunde punctului critic. Curba AC reprezintă curba de echilibru pentru lichid iar curba BC curba de echilibru pentru vapori. Cele două curbe împart diagrama în trei

37

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

zone corespunzătoare lichidului (L), stării În dublă fază (L+V) şi stării de vapori (V). În zona aburului umed sunt trasate curbele de titlu constant (x constant). În diagramă apar şi curbele izotenne şi izoentropice.

2.1.5 Diagrama entalpie-entropie Cunoscută sub numele de diagrama Mollier diagrama i-s pentru apăabur este foarte utilizată, deoarece pennite citirea variaţiei entalpiei şi entropiei specifice În transformările tennodinamice.
1

kJ/k

Pc

A

o
O.
Figura 2.13

s,kJ/kg-K
Diagrama i- s (Mollier) pentru sistemul apă - abur

Diagrama prezentată în figura 2.13, are o serie de particularităţi În comparaţie cu celelalte tipuri de reprezentări:

38

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Curba de saturaţie a lichidului Începe În originea axelor (s=O, i=O); - Punctul critic nu mai corespunde punctului de maxim al curbei de saturaţie; - Zona dublei faze, lichid şi vapori este mărginită inferior de izoterm a şi izobara punctului triplu; - În zona aburului umed izotermele şi izobarele au o variaţie liniară şi se suprapun, iar În zona aburului supraîncălzit variaţia lor se diferenţiază, izobarele au o variaţie puternic crescătoare, iar izotennele au o variaţie foarte lentă tÎnzând să devină orizontale deoarece la presiuni mici gazele reale tind spre gaze ideale pentru care temperatură constantă Înseamnă şi entalpie constantă; - Curbele de titlu de vapori constant au o variaţie deosebită, impusă de alura curbei de echilibru pentru lichid (AC) şi curbei de echilibru pentru vapori (BC). În aplicaţiile practice se utilizează în special zona din dreapta plmctului critic, pentru care slmt trasate diagrame la o scară mărită ce permit citiri suficient de exacte. În aceste diagrame sunt trasate şi curbe de volum specific constant, astfel Îllcât un punct de pe diagramă poate fi caracterizat prin toţi parametrii de stare.

-

2.1.6 Diagrama temperatură-volum specific

În figura 2.1.4 este trasată curba de variaţie a temperaturii în funcţie de volumul specific pentru sistemul apă - abur. Deşi diagrama t-v este mai puţin utilizată În calculele instalaţiilor de forţă cu abur, ea este foarte utilă pentru stabilirea efectului Joule Thomson. Diagrama conţine şi izobarele care În domeniul stării lichide se suprapune peste curba de echilibru, în domeniul aburului umed sunt orizontale, iar În domeniul aburului suprâmcălzit au o variaţie exponenţială.

39

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRlI PETROLULUI

374,1

300

200

100

o
Ovcr=0,00315 0,01 0,02 0,03 0,04

Figura 2.14 Diagrama Temperatură

- Volum specific pentru sistemul apă-abur

40

TERMOENERGETICA

PRELUCRĂRJI PETROLULUl

2.17 Diagrama Entalpie-Temperatură

Diab'Tama entalpie-temperatură, prezentată În figura 2.15, deşi este mai puţin utilizată în aplicaţii, evidenţiază variaţia entalpiei sistemului apăabur cu temperatura. În zona dublei faze, cuprinsă între curba punctelor de fierbere şi curba punctelor de rouă şi În zona stării de vapori şi gaze sunt trasate şi curbele izobare. În zona dublei faze izobarele sunt drepte veliicale cu lungimea proporţională cu căldura latentă de vaporizare.

t

Figura 2.15 Diagrama entalpie-temperatură

41

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

2.2 Transformările stării aburului prin procese termodinamice elementare

În diferitele aplicaţii practice aburul îşi poate modifica starea prin procese tennodinamice specifice . Prezentarea acestor transformări elementare În diferitele tipuri de diagrame pennite interpretarea şi caracterizarea proceselor întâlnite În utilizările tennoenergetice la nivel industrial. Pentru exemplificarea principalelor tipuri de transformări termodinamice se va analiza cazul trecerii unei cantităţi masice din starea (1) corespunzătoare domeniul aburului umed (titlul XI) Într-o stare (2) corespunzătoare domeniului aburului suprârncălzit .Pe fiecare diagramă va apare trasată cu linie plină curba de izoproprietate .

2.2.1 Transformarea

izotermă

În figurile 2.16 a,b,c este prezentată transformarea izotennă (1) -(2) În diagramele T-s , P-v şi i-s În funcţie de tipul diagramei transformarea are o anumită variaţie În zona aburului umed şi o altă variaţie în zona aburului supraîncălzit .
T P

c

I I

, , ,
I I

\Xl ,
,

s (a)
Figura 2.16. Transformarea (b)

v

(c)

izotermă (1)4(2) în (a) T-s, (b) P-v, (c) i-s

42

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Pe parcursul transformării izoterme (l )~(2) sistemul produce sau consumă lucru mecanic (în funcţie de sensul de parcurgere) , schimbă căldură cu mediul înconjurător (qI2) şi îşi modifică energia internă (~u ;tO) Variaţia energiei interne este:

Căldura schimbată cu mediul înconjurător este:

'------/

"

(2.17)

iar lucrul mecanic este dat de relaţia : (2.18)

2.2.2 Transformarea

izobară

În figurile 2.17 a,b,c transformarea izobară (p=constantă) (1)~(2) • reprezentată În diagramele: P-s , T-s , Î-s

este

p

v

s (b) (e)

s

(a)

Figura 2.17. Transformarea T- s, i-s

izobară (l)~(2) reprezentată În diagramele P-v ,

43

1ERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Variaţia energiei interne poate fi exprimată în funcţie de parametrii de stare: bu = U2 - UI = b + P2V2- h- PIVI = b - il + P(V2-VI) =bi + pbv Lucrul mecanic schimbat cu mediul va fi :

iar căldura schimbată în proces : (2.21)

2.2.3 Transformarea adiabatică

Transformarea adiabată sau izoentropică se realizează rară transfer de căldură Între sistem şi mediul înconjurător (q12 = O) . Lucrul mecanic produs sau consumat În timpul procesului este cantitativ egal cu variaţia energiei interne . În figurile 2.18 a,b,c sunt prezentate variaţiile stării aburului într-o. transformare adiabatică Între punctul (1) şi punctul (2) în cele trei tipuri de diagrame : T-s , i-s , P-v . p

T

s
(a) (b) (c)
Figura 2.18. Transformarea adiabată(1)~(2)reprezentată P-v

v În diagramele T-s, i-s,

44

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Expresiile lucrului mecanic şi ale variaţiei energiei interne pentm transformarea adiabată sunt următoarele : (2.22) (2.23)

2.2.4 Transformarea

izocoră

În timpul unei transfermări izocore v = constant , se modifică temperatura şi presiunea , iar lucrul mecanic schimbat cu mediul înconjurător este nul (lI 2= O). În figurile 2.19 a,b,c, sunt prezentate În diagramele P-v , T-s , i-s transfonnările izocore Între stările (1) şi (2).

P

2

v

s (b) (c)

s

(a)
Figura 2.19. Transformarea şi i-s

izocoră (1) ~ (2) reprezentată În diagramele P-v , T-s

Se observă în figura 2.19.b (T-s) la trecerea peste curba punctelor de rouă (x =1) faptul că izocora înregistrează o schimbare bruscă de pantă şi concavitate. Variaţia energiei interne În timpul transformării izocore (v = constant) Între punctele (1) şi (2) va fi : ~u = U2 - UI = i2 + P2V - (il + PIV) = i2 - il + V(P2 - PI) = ~i + v~p (2.24)

45

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

2.3 OBŢINEREA ABURULUI LA NIVELUL UNEI RAFINĂRII DE PETROL

Necesarul de abur la nivelul unei rafinării este acoperit În principiu din trei surse : 1. Abur provenit din recuperări de' căldură din fluxuri tehnologice cu temperaturi ridicate. 2. Abur produs în cazane cu focar; 3. Abur de "import", provenit de la Centralele Electrice şi de termoficare .. Primele două surse de abur presupun organizarea la nivelul rafinăriei a unui sistem de producere de apă demineralizată necesară alimentării generatoarelor de abur. Schema de tratare a apei este dependentă de calitatea acesteia, implicit de sursa de provenienţă (puţuri, râuri, lacuri). 2.3.1 Principalele tipuri de cazane pentru obţinerea aburului utilizate În rafinăriile de petrol Cazanele pentru produs abur se clasifică după numeroase criterii, unele consacrate şi prezentate în normele tehnice, iar altele impuse mai mult în practică. . Câteva tipuri de clasificări ale cazane lor de abur sunt următoarele: - După posibilitatea de deplasare: stabile şi transportabile; - După sursa de energie: cu combustibili fosili (gazoşi, lichizi, cărbuni), cu energie electrică, cu energie solară etc.; - După modul de circulaţie a apei: cu circulaţie naturală sau cu circulaţie forţată; - După presiunea aburului produs: de joasă presiune(l-6 bar), de medie presiune (6-64 bar), de înaltă presiune (peste 64 bar); - După volumul de apă conţinut: cu volum mare sau cu volum mic de apă (se consideră cazane cu volum mare de apă cazanele la care raportul dintre volumul de apă conţinut şi suprafaţa de Încălzire este mai mare de 0,026 m3/m\ - După gradul de pericol în exploatare cazanele se clasifică în patru clase în funcţie de valoarea parametrului

46

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

x

=

V(ts-100),

(2.25)

în care Veste volumul de apă din cazan, iar 1s este temperatura de saturaţie a aburului, exprimată în °c.

Tabelul 2.3 Clasificarea cazanelor În funcţie de pericolul În exploata re Parametrul x Clasa cazanului Peste 150
75 -150 II 25 -75 li 80025 IV

În funcţie de acest criteriu de clasificare cazanele cu circulaţie forţată cu debitul nominal mai mic de 10 t/h sau sarcina termică mai mică de 5 Gcal/h, precum şi supraîncălzitoarele independente la orice debit intră în categoria a fi-a de clasificare. De asemenea, sunt incluse automat în categoria a IV-a cazanele cu ţevi de fum (ignitubulare) cu suprafaţa de cel mult 30 m2, conţinutul de apă mai mic de 50 l/m2 suprafaţa de încălzire şi presiunea nominală mai mică de 6 bar. Tot în clasa a IV-a sunt incluse direct şi cazanele acvatubulare cu suprafaţa de încălzire de cel mult 50 m2 cu presiunea nominală mai mică de 6 bar, construite din ţevi cu diametrul exterior mai mic decât 51 mm. Cazanele de abur cele mai răspândite în rafinăriile de petrol sunt cele care recuperează căldură din fluxurile tehnologice lichide cu temperaturi ridicate, apoi recuperatoarele de căldură din gazele de ardere de la cuptoarele tehnologice (amplasate în secţia de convecţie sau amplasate independent lângă cuptor). La rafinăriile care nu au în apropiere o Centrală Electrică şi de Termoficare (CET), de la care să preia o mare parte din aburul necesar proceselor tehnologice, se întâlnesc cazane de abur cu focar, de diferite tipuri şi capacităţi, în funcţie de necesităţi şi în funcţie de perioada în care au fost construite. În continuare se vor prezenta pe scurt schemele de principiu, modul de lucru şi principalele relaţii pentru calculul termic la cazanele recuperatoare de căldură din fluxuri telmologice lichide şi din gazele de ardere de la cuptoarele tehnologice, precum şi câteva tipuri de cazane cu focar.

47

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Cazane recuperatoare de' căldură din fluxurile lichide În instalaţiile tehnologice sunt fluxuri lichide cu temperaturi ridicate care trebuie răcite. Dacă nu este posibilă răcirea prin sistem regenerativ se poate recurge la recuperarea de căldură prin generarea de abur saturat. În figura 2.20 este prezentată schema de principiu pentru un schimbător de căldură cu spaţiu de vapori tip cazan de abur saturat. Fasciculul de tuburi este în majoritatea cazurilor construit din tuburi tip U sau cu cap mobil. Mantaua generatorului de abur este prevăzută cu spaţiu de vapori, necesar separării picăturilor fme de apă lichidă din fluxul de abur. Pentru eliminarea avansată a urmelor de apă lichidă mantaua generatorului este prevăzută cu un dom în care se montează un demister. Generatorul este prevăzut cu sistem de reglare a debitului apei de alimentare în funcţie de nivelul apei lichide în spaţiul din manta. De asemenea generatorul este dotat cu o supapă de siguranţă şi un manometru pentru indicarea' presiunii. Pentru diminuarea pierderilor de căldură de la cazan spre mediul înconjurător atât mantaua cât şi capul de distribuţie sunt izolate termic.

48

TERMOENERGETICA PRELUcRĂR11 PETROLULUI
Abur saturat t• =t $

Flux tehnologic lichid cald

tc,

tC2

rI
supapă de siguranţă manometru demister regulator de nivel
Schema de principiu a unui cazan de abur recuperator căldură dintr-un flux lichid cald de

1. 2. 3. 4.

Figura 2.20

Calculul termic pentru un astfel de cazan cuprinde relaţii de bilanţ şi relaţii de transfer de căldură.

Bilanţul termic global: (2.26) Căldura cedată de fluidul cald: (2.27)

Căldura primită de apă: (2.28)

49

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

În relaţiile precedente simbolurile au următoarele semnificaţii: - me, ma - debitele masice ale fluxului cald şi ale apei care se transformă În abur; - Ce,Capă căldurile specifice ale fluxurilor; - i - entalpia specifică fluxurilor masice; - Lv - latenta de vaporizare a apei la presiunea din circuitul apăabur; - te, ts - temperatura aburului la ieşire, egală cu temperatura de saturaţie corespunzătoare presiunii din circuitul apă-abur; - ti- temperatura apei la intrarea în aparat;
tel' te, -

temperaturile fluxului cald la intrarea şi ieşirea din cazan.

Transferul global de căldură Între cele două fluxuri (2.29) Q - sarcina termică a cazanului, egală cu fluxul termic cedat de fluidul cald (Qcedat); - Ked - coeficientul global de transfer de căldură între cele două fluide. Acest coeficient global de transfer de căldură poate fi exprimat În funcţie de rezistenţele termice care se opun transferului de căldură:
k d = ------------c (~). de +R .. de +~ln ai di d, di 2Ao
1

-

(2.30)
de +R di +~
de

ae

În figura 2.21 sunt prezentate mecanismele de transfer de căldură care se produc la schimbul de căldură dintre cele două fluide.

50

TERMOENERGETICA

PRELUCRĂRII

PElROLULU1

Q

Figura 2.21 Mecanismele transferului de căldură dintre fluidele cald şi rece separate de peretele metalic al tuburilor

Termenii care apar în figura 2.21 şi relaţiile 2.29, 2.30 au următoarele semnificaţii: - a.i - coeficientul de transfer de căldură prin convecţie între fluidul cald şi peretele interior al tuburilor; - Ac, - conductivitatea termică a oţelului din care slmt confecţionate tuburile; - <Xe coeficient de transfer de căldură la exteriorul tuburilor (convecţie la fierbere, corectată pentru fasciculul de tuburi); - Rli, RIe - rezistenţele termice ale depunerilor pe suprafaţa interioară şi exterioară a tuburilor; - te, tr - temperaturile medii ale fluidului cald şi rece; - tpi, tpe-; temperaturile medii ale peretelui interior şi exterior ale tuburilor; - di, de - diametrele interior şi exterior ale tuburilor; - Ae - aria de transfer de căldură a tuburilor din fascicul, (2.31) de = diametrul exterior al tuburilor; Lt = lungimea medie a tuburilor; nI = numărul de tuburi din fascicul;

51

TERMOEl'I.'ERGETICA PRELUCRĂRII PETROLuLUI

-

~tmed - diferenţa medie de temperatură schimbă căldură.

dintre fluxurile care

Figura 2.22 Variaţia temperaturilor

fluxurilor care schimbă

cildură în cazan

Din bilanţul termic parţial pe zona vaporizării se calculează temperatura fluxului cald tx•corespunzătoare începerii vaporizării apei. (2.32)
ma.Lv mo.co

t x =t o, ---

(2.33)

Căldura corespunzătoare zonei de încălzire a apei de la temperatura de intrare până la temperatura de saturaţie va fi: (2.34) Cunoscând temperaturile extreme şi intermediare ale fluxurilor cald şi rece se calculează diferenţele de temperatură ~tm , ~tx ,~tM (Figura 2.22) în funcţie de care se calculează ~tm log pentru fiecare zonă şi ~tmedpentru întregul aparat: - pentru zona de încălzire până la temperatura de saturaţie: (2.35)

52

TERMOEl\i'ERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

-

pentru zona de vaporizare:
~t -

.M -M x M
~t

n~og(v) -

(2.36)

ln--M~tx

-

pentru întregul aparat: Q Q Q (2.37)

~t_d =

__ s_+ __ v_
Mmlog(s) ~tmlog(v)

Generatoare de abur cu recuperare de căldură din gazele de ardere de la cuptoarele tehnologice În rafinăriile de petrol sunt relativ puţine cazurile în care se recuperează căldură din fluxuri tehnologice gazoase pentru generare de abur. În schimb sunt foarte răspândite situaţiile în care se recuperează căldură pentru generare de abur sau supraîncălzire de abur din gazele de ardere de la cuptoarele din instalaţiile telmologice. Aceste recuperări se realizează în secţiile de convecţie ale cuptoarelor, la nivele de temperatură ale gazelor de ardere de ordinul 600 - 300 Dc. Variantele constructive sunt foarte numeroase, depinzând În mare măsură de disponibilul de căldură existent în fluxul de gaze de ardere şi de nivelul de temperatură la care se găseşte această căldură. Serpentinele utilizate au dimensiuni impuse de geometria secţiei de convecţie unde sunt plasate, de sarcina termică şi de temperaturile fluxurilor care schimbă căldură. Tuburile pot fi normale, cu suprafaţa lisă sau sunt tuburi cu suprafaţa exterioară extinsă prin dispunerea de aripioare transversale confecţionate din tablă de oţel refractar. În cadrul instalaţiilor tehnologice mari din rafinăriile de petrol (DA V, Cocsare, CC, Re) cuptoarele de încălzire şi vaporizare a materiei prime sunt prevăzute cu recuperatoare de căldură pentru generare de abur saturat şi supraîncălzit. Aburul produs este introdus în reţelele de abur ale rafinăriei, corespunzătoare calităţii pe care acesta o are.

53

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRll PETROLULUI

Toate instalaţiile tehnologice din rafinării sunt şi mari consumatoare de abur de diferite calităţi. Aburul produs în cadrul instalaţiei poate compensa total sau parţial necesarul acesteia. Dacă se produce mai mult abur decât cel ce se consumă într-o instalaţie atunci aceasta devine "exportatoare" de abur pentru alte instalaţii din rafinărie, iar dacă se produce mai puţin decât cel necesar consumului atunci instalaţia pe ansamblu este "importatoare de abur". In figurile 2.23 şi 2.24 sunt prezentate schemele de principiu pentru două tipuri clasice de recuperatoare de căldură, cu generare de abur din gazele de ardere ale cuptoarelor tehnologice. În figura 2.23 este prezentat cel mai simplu sistem de recuperare de căldură din gazele de ardere, prin supraîncălzire de abur saturat mned sau uscat. Serpentina se poate plasa (în faza de proiectare a cuptorului) între două tronsoane ale serpentinei de încălzire a materiei prime sau prima serpentină dinspre secţia de radiaţie a cuptorului. Serpentina poate fi alimentată cu abur saturat umed sau uscat, cu temperatura şi presiunea corespunzătoare echilibrului. Aburul se transformă până la ieşire în abur supraîncălzit corespunzător presiunii de la intrare, diminuată cu căderea de presiune din serpentină. În figura 2.24 se prezintă schema unui sistem complet de producere a aburului supraîncălzit pornind de la apă subrăcită. Sistemul este format din trei pachete se serpentine numite: Economizor, E, Vaporizator, V, şi supraîncălzitor, S, aşezate în această ordine la temperat uri crescătoare ale gazelor de ardere. În serpentina economizorului apa, pompată cu pompa Pp1, este încălzită până la temperatura de fierbere corespunzătoare presiunii de la refularea pompei Pp], mai puţin căderea de presiune din serpentină.

54

lERMOENERGETICA

PRELUCRĂRII PETROLULUI

Abur saturat
ts

Sectiede/ convectie

Serpentină suprâmcâJzitâ t91 gaze de ardere

Abur supraîncă1zit
tas

Figura 2.23 Schema unui recuperator de căldură cu generare de
abur supraîncălzit

Dacă suprafaţa de schimb de căldură. a serpentinei nu este suficientă pentru transferul de căldură necesar, apa de alimentare nu ajunge la temperatura de fierbere. În această stare puţin subrăcită, apa este introdusă în vasul separator unde prin amestec cu apa şi aburul aflate în stare de echilibru produce condensarea unei cantităţi de abur până se încălzeşte la temperatura de fierbere. Dacă suprafaţa de schimb de căldură a serpentinei Economizor este mai mare decât cea necesară încălzirii până la punctul de fierbere, atunci vaporizarea începe să se producă în ultimile tuburi din serpentină. A doua serpentină, Vaporizator, se alimentează cu pompa Pp2 sau prin tennosifonare, cu apă la PlillCtde fierbere din baza tamburului. Circulaţia prin serpentină se realizează ascendent (curgere global echicurent cu gazele de ardere).

55

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLUU!I

!li, Pp,
Api de alinenlare

0
ta,
Zoni de convectr Vas separator

ma, ta1 Abur saturat
ma$at'~al

(I',ml"••)

Pp, !li,

(0
tg,
Abur suprafuc!lzi

mast(),t~
gaze de ardere

Figura 2.24 Schema unui recuperator de căldură cu generare de abur saturat şi supraîncălzit din apă subrăcită

Căldura transferată de la gazele de ardere este preluată de apă sub formă de căldură latentă de vaporizare, temperatura apei rămâne constantă. Din debitul de apă care circulă prin serpentină se vaporizează doar o parte (20 - 40 %), astfel încât în amestecul de Ia ieşirea din serpentină faza continuă este apa lichidă, iar aburul este faza dispersă. Serpentina nu se dimensiohează pentru o vaporizare completă deoarece în această situaţie debitul volumic de vapori la ieşire ar fi foarte mare, ceea ce ar presupune sau viteze liniare prea mari, implicit căderi de presiune prea mari, sau necesitatea măririi diametrului tuburilor din zona finală a serpentinei. Amestecul lichid-vapori (L - V) format în serpentina Vaporizator este introdus în tambur unde se separă, vaporii în partea superioară, iar lichidul în partea inferioară de unde se recirculă. A treia serpentină, Supraîncă1zitorul, este plasată la nivelul de temperatură cel mai ridicat al gazelor de ardere. Alimentarea se face cu abur saturat, sub propria presiune, din partea superioară a tamburului.

56

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

După preluarea de căldură de la gazele de ardere, aburul supraîncălzit până la temperaturi de ordinul a 300 - 450 aC, se trimite consumatorilor. Dacă există cerere şi pentru aburul saturat, acesta se poate prelua din conducta care alimentează supraîncălzitorul şi livra consumatorilor.

Calculul termic al generatorului de abur Bilanţul termic global:
Qcedat

= Qprimjt + Qpicrderi

(2.38) (2.39) (2.40) (2.41)

Qv =m •. L"'P

(2.42) (2.43)

În relaţiile precedente termenii au următoarele semnificaţii: ID.ga, ma, masup - debitele masice de gaze de ardere, apă de alimentare respectiv abur suprârncălzit;
i~ ,i~~, i~ _ entalpia specifică gazelor de ardere, respectiv apei şi

-

aburului, la temperatura t; Lvap - căldura latentă de vaporizare a apei la presiunea Ps şi temperatura de saturaţie, ts.

Relaţii de transfer de căldură

Pentru fiecare serpentină din recuperator se poate scrie relaţia de transfer de tip Newton. .

57

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

(2.44) Pentru fiecare zonă termenii vor avea indicele corespunzător.

- Q - sarcina termică a serpentinei;
- kect coeficientul global de transfer de căldură; - Ae - aria exterioară a tuburilor din serpentină; - Lltmlog- diferenţa de temperatură medie logaritmică pentru fluidele din zona respectivă. Din relaţiile de bilanţ termic pe serpentine se pot calcula temperaturile gazelor de ardere În zonele de trecere dintre serpentine (tg2, tg3). În nmcţie de modul de curgere reciprocă Între fluxurile de gaze de ardere şi apă-abur se poate calcula diferenţa medie de temperatură, corespunzătoare pentru contracurent sau echicurent Încrucişat. În calculele de verificare tehnologică, marcate de erori experimentale, se acceptă pentru diferenţa medie de temperatură expresia diferenţei medii logaritmice Între diferenţele de temperatură de la capetele serpentinei În cazul curgerii ipotetice În contracurent pur. Aria de transfer de căldură se calculează în frmcţie de geometria serpentinei tipul tuburilor, numărul de tuburi, diametrul exterior etc. Pentru cele trei serpentine relaţiile de transfer de căldură au următoarele forme: Relaţiile de transfer de căldură pentru cele trei serpentine se aplică În etapa de proiectare prin adaptarea valorilor recomandate pentru coeficiellţii globali de transfer de căldură şi calcularea ariei de transfer de căldură În funcţie de care se stabileşte geometria serpentinei. Pentru ecollomizor (2.45)
_tg3 12t~ tg4 ~ ta / 6. 11= tg4-tn tg3-tg

(2.46)

Figura 2.25 Variaţia temperaturilor

şi diferenţa de temperatură medie logaritmică În economizor

58

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRTI PETROLULUI

Pentru vaporizator (2.47)

_____

" t, Lih = tg2-ts

(2.48)

Figura 2.26 Variaţia temperaturilor şi diferenţa de temperatură logaritmică În serpentina vaporizatorului

medie

Pentru supraîncălzitor (2.49)

(2.50)
Figura 2.27 Variaţia temperaturilor şi diferenţa de temperatură medie logaritmică În serpentina supraîncălzitorului

59

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

După realizarea serpentinelor, în timpul funcţionării, când se fac verificări tehnologice, din relaţiile de transfer de căldură se calculează coeficienţii globali de transfer de căldură, ale căror valori se apreciază prin comparaţie cu valorile considerate optime din punct de vedere tehnicoeconomlC.

Cazane de abur prevăzute cu focar

Cazane tip ABA (Agregat - Bloc -Abur) Aceste cazane sunt construite pentru debite de abur saturat de: 0,4; 1; 2; 4 t/h. Ele sunt cazane de tip ignitubulare, cu volum mare de apă (figura 2.28). Constructiv sunt alcătuite dintr-o manta cilindrică orizontală În care se găsesc un arzător continuat cu un tub de flacără, două fascicule de tuburi prin care circulă gazele de ardere şi două cutii de Întoarcere pentru gazele de ardere. Cazanul conţinând o mare cantitate de apă la satmaţie dispune de inerţie termică mare, ce îi permite să funcţioneze la sarcini variabile de abur produs. Prin uşoara scădere a presiunii pe circuitul de apă se produce o cantitate suplimentară relativ mare de abur prin creşterea vaporizării datorate diferenţei de entalpie care depăşeşte noua stare de saturaţie. Dezavantajul major al acestui tip de cazan este legat de inerţia mare ce se manifestă la pornire sau la schimbarea regimului de lucru. Cazanele tip ABA se construiesc În uzine specializate şi apoi sunt transportate şi montate la locul utilizării. Ele pot funcţiona în săli de cazane sau în aer liber dacă sunt prevăzute cu o cabină de protecţie pentru tablou de comandă. În tabelul 2.4 sunt prezentate câteva dintre principalele caracteristici funcţional-constructive pentru cazanele tip ABA.

60

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

8

/

Combllililiil

Au

i

Apâddinenlare

1 - Manta cilindrică; 2 - Tub de flacără ondulat; 3 - Tuburi de gaze de ardere; 4 Arzător; 5 - Cutie de întoarcere (faţă); 6 - Cutie de întoarcere (spate); 7 - Coş de evacuare gaze de ardere; 8 - Izolaţie; 9 - Nivelul apei În cazan; 10 - Supapă de siguranţă; 11 - Manometru; 12 - Dom pentru evacuarea aburului, prevăzut cu separator de picături. Figura 2.28 a Schema de principiu pentru un cazan tip ABA (Agregat - Bloc
- Abur)

61

TERMOENERGETICA PRELUcRĂRII PETROLULUI

Tabelul 2.4 Caracteristicile

cazanelor tip ABA Debitul nominal, t/h
0,4 8 90/88 225/230 1 8 89/88 230/234 1,8 3,2 0,770 40-100 4,1 28 2 8 90/88 230/234 1.8 3,6 0,800 40-100 4,1 32 4 15 88/86 249/258 2,0 4,6 0,800 40-100 4,82 38

Caracteristica Presiunea nominală abur saturat, bar Randamentul termic, % (pentru combustibil gazos/lichid) Temperatura gazelor la coş, Vc (pentru combustibil gazos/lichid) Diametml tambumlui, m Lungimea tambum1ui, m Diametru! tubului de flacără, m Temperatura apei de alimentare, °c Volmnul de apă, m3 Suprafaţa de schimb de căldură, m2

1,6
1,6 0,645 40-100 3,28 20

62

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Cazane tip locomobil

Cazanele tip locomobil sunt utilizate de către o gamă largă de utilizatori mici şi mijlocii. Debitul de abur puţin supraîncălzit produs de aceste tipuri de cazane este în general sub 3 t/h. Tipul de combustibil utilizat pentru ardere este în funcţie de disponibilităţi, de la combustibil solid (cărbuni, lemne) până la combustibil gazos (metan, gaze de schelă, gaze de rafinărie etc.) Utilajul este construit dintr-o manta metalică izolată termic corespunzător. În interior se află plasată o cameră de ardere în care se dezvoltă flăcările produse de arderea combustibilului cu aer insuflat sau aer aspirat. Peretele camerei de ardere, opus arzătorului joacă rol de placă tubulară pentru un fascicul de tuburi cu diametru de 20-60 mm. Fasciculul de tuburi va fi parcurs de gazele de ardere care ajung în camera de fum de unde sunt eliminate în atmosferă prin intermediul unui coş. Fasciculul de tuburi şi camera de ardere sunt menţinute în permanenţă sub nivelul apei din interiorul mantalei. Apa de alimentare este introdusă în cazan pe la partea inferioară a mantalei, preia căldură de la primele şiruri de tuburi din fascicul şi începe să fiarbă. Aburul se deplasează ascendent printre tuburile din fascicul până la partea superioară a mantalei, unde se separă gravitaţional de particulele fine de apă antrenate, apoi se evacuează prin domul de la partea superioară în care se află dispus şi un demister pentru înlăturarea celor mai fme picături de apă lichidă care sunt antrenate împreună cu aburul. Majoritatea cazanelor au dispusă în camera de fum o serpentină în care aburul saturat se supraîncă1zeşte puţin înainte de a fi livrat utilizatorilor. Camera de ardere are dimensiuni şi formă dependentă de tipul şi cantitatea combustibilului ars în cazan. Sistemul de reglare a nivelului de apă în mantaua cazanului asigură menţiunea unei zestre de apă la un nivel superior faţă de tavanul camerei de ardere şi faţă de fasciculul de tuburi. Ca o măsură suplimentară de protecţie

63

Gaze de ardere

7
9

Abur

saturat

~
slJPraÎncălzit

3.;:

--J rn ;<l

3 10
~ .•..
Combustibi I Aer

5
.--:

o

?fi ~ ;<l

rn ;j

2

n 11
e
;<l

»
m r-

;g
n

- - -

-1

:"-'4-r$
-

»,

~

~ ~ ;<l
aDă

Alimentare

e rS

?2

1- Arzător; 2- Cameră de ardere; 3- Fascicul de tuburi; 4- Cameră de fum; 5- Demister; 6- Serpentină supraincălzitor; 7- Manometru; 8- Supapă de siguranţă; 9- Izolaţie termică; 10- Sticlă de nivel; 11- Pastilă fuzibilă flgllra 2.28 b Cazane tip Locoll1obil

TERMOENERGETICA PRELUCR.ĂRII PETROLULUI

a camerei de ardere este şi montarea unei pastile fuzibile în pozitia cea mai Înaltă a tavanului. În cazul În care temperatura În camera de arde;e ar creşte peste temperatura de topire a materialului fuzibil din care este confecţionată pastila, aceasta s-ar topi şi ar lăsa deschis un orificiu prin care apa din manta ar pătrunde în camera de ardere stingând În ultimă instanţă flăcările. Cazanul este dotat cu lm manometru plasat la partea superioară a mantalei pentru a indica presiunea aburului produs. Pentru a evita distrugerea utilajului În cazul unei creşteri accidentale a presiunii, ca sistem de protecţie este prevăzută o supapă de siguranţă care poate deschide la o presiune prestabilită. Deoarece în timpul ftmcţionării în apa din cazan se concentrează săruri, neeliminate complet prin tratare, este necesar ca periodic să se elimine o parte din această apă concentrată În săruri care depun crustă pe suprafeţele de schimb de căldură sau formează precipitate afânate (nămol). Această evacuare periodică de apă concentrată în săruri se realizează prin purjare printr-o legătură realizată la cea mai de jos poziţie a mantalei. Cazanele de tip locomobil sunt avantajoase din Plillct de vedere al simplităţii construcţiei şi operării, cât şi din punct de vedere al flexibilităţii combustibililor utilizaţi. Datorită avantajelor pe care le prezintă ele au o largă utilizare atât în rafinării cât şi în cazul mor utilizatori izolaţi care dispun de combustibil şi sursă de apă.

Cazane acvatubulare cu circulaţie naturală

Specific cazane lor acvatubulare este faptul că apa care fierbe se găseşte În interiorul tuburilor lmui fascicul sau al unui perete format din tuburi solidarizate între ele. Cazanele acvatubulare cu circulaţie naturală au În componenţă un fascicul de formă paralelipipedică, format din tuburi solidarizate în două plăci tubulare. Un sistem de şicane realizate din tablă are destinaţia să realizeze un număr redus de treceri (2-5) ale gazelor de ardere peste fasciculul de tuburi. În figura 2.28 c este prezentată schema de principii a unUl cazan acvatubular cu circulaţia naturală a apei.

65

Abur saturat

Abur supra1ncălzit

~ ~ ~
(")

::2

;J>

e-

e-

~ ~
~,

rg ~2
~
Combushbil Gaze de ardere

Ap~

trata tă

~
r-'

C

S

1- Arzător; 2- Camera de ardere; 3- Fascicul cu ţevi de apă; 4- Tambur separator; 5- Serpentină economizor; supraîncălzitor. . Figura 2.28 c Cazane acvatubulare cu circulaţie naturală

6- Serpentină

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Incinta principală, de formă paralelipipedică poate fi realizată în structură zidită sau din pereţi metalici prevăzuţi cu izolaţie exterioară. În interiorul incintei se află 'suspendat Într-o poziţie înclinată a ţevilor un fascicul tubular. În partea inferioară, sub fasciculul de tuburi, se află amenajată camera de ardere, în care prin intermediul unui arzător se realizează generarea de flăcări şi gaze de ardere prin reacţia dintre un combustibil gazos sau lichid şi oxigenul din aerul insuflat sau aspirat. Circulaţia gazelor de ardere se poate realiza în câteva treceri peste fasciculul de tuburi, după care în drumul lor spre o evacuare cu tiraj natural sau forţat întâlnesc o serpentină pentru supraîncălzirea aburului şi o serpentină economizor pentru preîncălzirea apei de alimentare. Deasupra incintei cazanului se află tamburul separator în care se alimentează apa încălzită în economizor. Din tamburul separator se face şi alimentare a fasciculului vaporizator. Circulaţia apei la punct de fierbere se realizează prin cădere liberă, datorată energiei potenţiale incluse de diferenta de pozitie, pe verticală, între tambur şi fascicul. Î~ interi~rul tuburilor din fascicul apa începe să fiarbă, transformându-se parţial în abur. Poziţia înclinată a fasciculului şi realizarea unei singure treceri face ca circulaţia amestecului bifazic să se realizeze uşor până în tambur, unde se realizează separarea celor două faze. Aburul saturat separat la partea superioară a tamburului, prin propria presiune, poate alimenta direct consumatorii de abur sau parţial poate fi supraîncălzit într-o serpentină plasată în calea gazelor de ardere după ieşirea din fasciculul vaporizator. Dimensionarea acestui tip de cazan se realizează până la capacităţi de 30-50 tJh abur saturat şi supraîncălzit coresplllzător unor presiuni de ordinul a 30-40 bar. Cazanele de acest tip se remarcă prin flexibilitate ridicată în operare (avantaj) şi o inerţie ridicată în cazul modificării parametrilor de operare (dezavantaj). Ele Slllt recomandate pentru conswnatorii medii de abur din punct de vedere al debitelor şi parametrilor de stare.

67

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Cazane cu ecrane de radiaţie

68

TERMOENERGETICA

PRELUCRĂRII

PETROLULUI

f
~
Abur saturat Abur supraÎncă Izit

GaIe de ardere

~

I

8

I
\ \ 3
I

Apă tratată

3


I
I

}p
7
Aer armosferic

2

- f-

I

- I10 I
I
Combustibil
-./

Aer
pf£1n

ă Izit

1- Arzător; 2- secţie de radiaţie) - ecrane de radiaţie; 4- serpentina supraîncălzitor;5serpentina economizor; 6- preîncălzitor de aer; 7- sut1antă pentru aerul de combustie; 8- coş pentru evacuarea gazelor de ardere; 9- tambur separator; 10- distribuitoare apă; 11- colectoare abur. Figura 2.28 d Cazane cu ecrane de radiaţie

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

În funcţie de cerinţele consumatorilor o parte din aburul saturat se supraîncălzeşte în serpentina plasată între secţiile de radiaţie şi convecţie, iar diferenţa se livrează consumatorilor de abur saturat. Cazanele cu ecrane de radiaţie acoperă necesităţile marilor consumatori de energie tennică şi sunt integrate în sisteme complexe care cuprind Centrale Electrice şi de Termoficare, Rafinării şi Combinate Petrochimice, mari consumatori industriali şi sociali.

70

TERMOENERGETICA PRELUCR.\RII PETROLULUI

2.3.2 TRATAREA APEI PENTRU ALIMENTAREA CAZANELOR DE PRODUCERE A ABURULUI

În procesul de operare a cazanelor de abur calitatea apei de alimentare este o problemă foarte importantă pentru menţinerea condiţiilor optime de lucru. Apa de alimentare a cazanelor de abur provine din condens returnat de la consumatori şi din apă naturală provenită din puţuri, râuri sau lacuri, În funcţie de disponibilităţi. Zestrea de apă iniţială precum şi apa de adaos trebuie tratate pentru a se obţine calităţile impuse de normele în vigoare pentru alimentare a cazanelor. Apa naturală conţine În cantităţi variabile, dependente de provenienţă, impurităţi clasificate din mai multe puncte de vedere. primă clasificare este cea În impurităţi nedizolvate şi impurităţi dizolvate (solubile). Impurităţile nedizolvate au dimensiuni de ordinul milimetrilor până la ordinul micronilor şi sunt de natură minerală sau organică. Impurităţile dizolvate sunt reprezentate de săruri minerale de tip carbonaţi, cloruri, sulfaţi, fosfaţi şi silicaţi de calciu, magneziu, sodiu, aluminiu, fier etc. La temperaturi obişnuite toate aceste săruri sunt solubile În apă, iar la temperaturi de ordinul a 50 DC - ] 00 DC o parte dintre ele devin parţial insolubile. Tratarea apei pentru alimentarea cazane lor de abur presupune Înlăturarea ambelor categorii de impurităţi (nedizolvate şi solubile) până la anumite valori de concentraţii acceptate.

a

Tratarea apei pentru eliminarea impurităţilor În suspensie

În figura 2.29 sunt prezentate etapele ce trebuie parcurse pentru elimin~ea impurităţi lor aflate În suspensie În apa naturală. In prima etapă se obţine prin separare gravitaţională eliminarea particulelor nedizolvate până la dimensiuni de ordinul zecimilor de milimetru.

71

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRlI PE1ROLULUI

Pentru eliminarea particulelor mai mici se realizează două trepte de filtrare în care pe lângă reţinerea mecanică a particulelor se mai manifestă şi forţe de adsorbţie. Prima etapă de filtrare se realizează pe straturi de nisip cuarţos, mannură grallulată, dolomită sau cărbune. Între prima şi a doua treaptă de filtrare se realizează o fază intermediară de coagulare cu ajutorullillor substanţe floculante cum Slillt: Al(OH)3, Al2(S04)3, FeS04, FeCh etc. Prin hidroliza coagulanţilor se formează hidroxizii metalelor respective, puţin solubili în apă, cu tendinţa de a forma coloizi încărcaţi electric pozitiv spre deosebire de coloizii din apele naturale încărcaţi electric negativ. Prin neutralizarea sarcinilor dintre cele două categorii de coloizi, acestea se unesc înglobând toate particulele coloidale din apă.

Ap!din sursii mttnLi

~I
~
Figura 2.29 Etapele de tratare a apei pentru eliminarea impurităţilor aflate În snspensie

Apii

tratată

Eficienţa procesului depinde în mare măsură de o serie de factori cum Slillt:pH-ul apei, temperatură, cantitatea şi tipul de coagulant. Coagularea se realizează practic în vase închise sau deschise în care se dozează substanţa coagulantă. Partea coloidală majoritară care se decantează la baza vasului se elimină intermitent, iar partea antrenată cu fluxul de apă (nedecantată) se elimină în treapta a doua de filtrare. După a doua etapă de filtrare apa este tratată prin clorurare pentru eliminarea microorganismelor.

72

TERMOENERGETICA

PRELuCRĂRII

PETROLULUI

,':

.-.;

Tratarea apei pentru eliminarea sirurilor dizolvate

. !n~cţie d~ pro~eni~~ţă aeele na~a1.e cpntit?-canti~ţi v~~bile1~ catlom (Ca , Na ,Fe , Al ,It) ŞI amom (CI, HC03 , C03 ~ S04 , POl-) care în anumite condiţii de concentraţie şi temperatură 'se ..asociază formând săruri. Când se depăşeşte limita de solubilitate pentru o anumită sare, aceas-' ta începe să precipite. Prin precipitare rezultă particule solide care semani- ..' festă ca centre de .cristalizare.Precipitareasărurilor se poate realizapeisu- ' prafeţe de încălzire, cu formare de crustefoarte aderentesau în masa de' apă , .:.. ", ., cu formare de depuneri afânate, numite şi nămol. '-", ",: ;'-.;;' -' el' . . Din analizele chimice-ale depunerilor s-au dedus următoarele:con-"'J.. -i :n;l::"~'; ,1 cluzii referitoare lâtipurile de'precipitaţii: . ' ,.: '.: "0' 'f.o'.1' ..:'.":(; •. ;.L Carbonatu1 de:'ca1ciu şi carbonatul de magneziu se depun sub,' "n'" .,', ,,-~ .. forină de crustă densă şi tare din apa care nu fierbe (în condiţiile .;. din economizor), iar din apa care fierbe (în condiţiile din vapori- ,', zator)se depun sub formă de nămol; . '.'

Mi ,

73

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII. PETROLULUI

Sulfatul de calciu, silicaţii de calciu, de fier şi de aluminiu şi fosfaţii de sodiu şi de fier precipită sub formă de crustă tare; - Fosfatul de calciu, silicatul şi hidroxidul de magneziu precipită sub formă de nămol. Tt(hnologiile de. eliminare a sărurilor dizolvate în apă sunt foarte nu:meroaseşi diverse ca principii de realizare. . În raport cu gradul de eliminare a sărurilor din apă se deosebesc tehnologii pentru dedurizare şi tehnologii pentru demineralizare. . Duritatea totală a unei ape este formată din suma dintre duritatea . temporară (dată de conţinutul de bicarbonaţi de calciu şi magneziu) şi duritatea permanentă (dată de conţinutul de doruri, sulfaţi şi azotaţi de calciu şi magneziu). Pentru exprimarea durităţii unei ape se utilizează unitatea de măsură numită grad de duritate al apei (ld), defmit diferit În anumite ţări (Franţa, Germania etc.) În România se utilizează modul de defmire german şi se folosesc următoarele echivalente: . lOd = 7,15 mg Ca2+/l =;..10 mg CaO Il =17,25 .mgCaC03/l = 4,33 mg Mi+/I = 7,2 mg MgOll = 15,04 mgMgC031l (2.51)

-

o altă modalitate

de exprimare a durităţii apei este cea care foloseşte

noţiunea de masă echivalentă mval

=

masa atonucă a ionului Valenţa atomului În combinaţie)

. 1mval

= -' - = 20 04 mg Ca
2 '

4008

2

+

(2.52)

. 24,312 1mv al =--=
.2'

12156 mg Mg 2+ .

(2.53)

,

.

~
'

. '.'. 715, lOd == 7,15 mg Ca2+/l = -' ,- == 0,357mva1ll . 20,04 ..

(2.54)

lOd = 4,33 mgMg2+/l .

=

4,33 ~ 0,357 mvalll 12,156

(2.55)

Duritatea totală se poate exprima în cele două unităţi de măsură astfel:

74

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

D
T

= mg Ca2+/J + mg Mg2+/J
7,15 4,33'

(od)

(2.56)

D
T

= mgCa +/J
2

+ mgMg +/J
12,156'

2

(mval)
1

(2.57)

20,04

Procedeele pentru dedurizarea apei se clasifică în trei categorii: fizice, chimice şi fizico-chimice.

Procedee pentru dedurizarea apei destinată alimentării cazanelor de abur

Procedeele pentru dedurizarea apei , în funcţie de principiile pe care le au la bază, se clasifică uf procedee fizice, procedee chimice şi procedee fizico - chimice.

Procedee fizice În principiu, aceste procedee constau în încălzirea apei la temperaturi de aproximativ lOOoe. Duritatea temporară a apei, dată de bicarbonaţii de calciu şi magneziu dispare la temperaturi de ordinul a 900e - 1000e datorită transformării acestor compuşi în carbonaţi insolubili: (2.58) (2.59) Reacţiile de tip monomolecular, se desfăşoară cu viteze dependente de temperatură şi de starea de agitare din masa de apă (fierberea accelerează foarte mult vitezele de reactie). În figura 2.31 se prezintă variaţia concentraţiei carbonaţilor de calciu în funcţie de temperatură.

75

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Carbonatul de calciu rezultat prin descompunerea bicarbonatului are o solubilitate foarte mică (la 120 °c sub 0,25 mvaIll). Bicarbonatul de magneziu se descompune În acelaşi mod, însă cu timp de reacţie aproape dublu, Ia aceleaşi temperaturi, în comparaţie cu bicarbonatul de calciu.
Concentratie cal'bonati, ppm

2000

1

1500

1000

500

50

100

150

200

Figura 2.31 Variaţia concentraţiei carbonaţilor temperatura de Încălzire

de calciu În apă În funcţie de

În plus carbonatul de magneziu are tendinţa să hidrolizeze cu formarea În final de hidroxid de magneziu care are o solubilitate foarte mică (5 ppm la 100 DC). (2.60) (2.61) (2.62) După încălzirea apei la temperaturi de aproximativ 100 °c duritatea temporară este practic eliminată, rămânând duritatea permanentă (aproximativ 2 °d). În aceste condiţii apa nu poate fi folosită pentru generare de abur, ea necesitând şi tratare prin procedee chimice sau fizico-chimice.

76

lERMOENERGETICA

PRELUCRĂRII PElROLULUI

Procedee chimice Pracedeele chimice de dedurizare a apei au la bază reacţii chimice care conduc la farmare de campuşi precipitaţi. Cele mai aplicate procedee din această categarie sunt:

a) Procedeul cu var
În acest pracedeu se utilizează ca reactiv a saluţie saturată de hidraxid de calciu(apă de var). Reacţiile sunt de farma: (2.63) (2.64)

Pracedeul se caracterizează prin simplitate tehnalagică şi ecanamicitate (reactivul are un cast scăzut).

b) Procedeul cu sodă
Reactivul utilizat în acest procedeu este a saluţie de hidraxid de sadiu (sadă caustică) cu a cancentraţie de 10 % . Reacţiile ce se produc în cazul acestui pracedeu sunt:
CO2 + NaOH ~ Na2C03
,J"

+H20

(2.65)

Avantajele acestui procedeu sunt reprezentate de: - simplitatea realizării tehnalagice; - dedurizarea mai avansată în camparaţie cu pracedeul precedent;

77

lERMOENERGETICA PRELucRĂRII PETROLULUI

c) Procedeul cu var şi sodă

Prin acest procedeu se reuşeşte eliminarea durităţii totale a apei. Reacţiile chimice care se produc între sărurile dizolvate în apă şi reactanţi sunt următoarele:
(2.67) (2.68) (2.69) (2.70) (2.71) (2.72) (2.73) (2.74) (2.75)

În figura 2.32 este prezentată schema de principiu pentru instalaţia de deCITizare a apei prin procedeul cu var şi sodă. Avantajele procedeului sunt următoarele: - poate fi aplicat pentru apă brută (netratată în prealabil termic); - reactivii sunt ieftini şi accesibili. Procedeul are şi o serie de dezavantaje dintre care cele mai importante sunt: . - apa tratată rămâne alcalină şi mai bogată în săruri decât apa brută; - instalaţi a are gabarit mare şi necesită întreţinere laborioasă datorită depunerilor de săruri atât în vase cât şi în pompe şi conducte. Pierderile de apă cu nămolul eliminat sunt majore. Instalaţia a fost îmbunătăţită prin utilizarea unui alt tip de reactor numit Reactor Wirbos (cu agitare şi fără nămol).

78

TERMOE!'iERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULOI

Reactoml de formă conică este prezentat principal În figura 2.33. În partea inferioară apa menţine În suspensie particule fine de nisip (d < 0,3
mm).

Carbonatul de calciu care se formează În urma reacţiilor specifice se depune pe particulele de nisip până ce diametml acestora ajunge la aproximativ 1 mm, după care sunt Înlocuite. La acest tip de reactor timpul de reacţie se reduce la aproximativ 15 minute iar duritatea reziduală a apei este Între 0,3 - 2 °d. În cazul când este necesară eliminarea avansată a durităţii permanente, după aplicarea procedeului cu var şi sodă apa poate fi tratată în continuare cu fosfat trisodic. Compuşii de calciu şi magneziu reacţionează cu fosfatul trisodic rezultând fosfaţi de calciu şi magneziu, care au solubilitate foarte mică.
Apa bruta Rezer'!or tJlmpon PreiJCil1iror de apa Abur

Do",(or desOOâ

Domfor de var

.,",,!ee
lOOOC

Nod de

Precipiilil

]<igura 2.32 Schema instalaţiei de dedurizare a apei prin procedeul cu var şi

sodă

79

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRlI PETROLULUI

aerisire

Apâ

nisip fluidizat
,, ,

, ,
Apâ brută+reactanti
"

"

'

,

rzgura 2.33 Reactorul Wirbos pentru dedurizarea apei

Reacţiile pentru compuşii de calciu sunt următoarele: (2.76) (2.77) (2.78)

Pentru compuşii cu magneziu reacţiile sunt asemănătoare.

80

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PE1ROLULUI

Procedee fIzico-chimice Procedeele fizico-chimice utilizează pentru dedurizarea apei mase ionice formate din răşini sintetice care înglobează grupe de cationi (Na+, It) sau anioni (OH-, CI} Acestea se prezintă sub formă de granule cu duritate ridicată, cu po- . rozitate internă mare şi insolubile în apă. Ele se ob~n din cărbuni sau răşini sintetice pe care se fixează chimic grupe active cum sunt: HS03-, HCOOcare re~ ulterior cationii de schimb (Na+, I-t). Pentru dedurizare se utilizează mase cationice de sodiu sau mase cationice de hidrogen încărcate în vase cilindrice verticale, cu volumul impus de fluxul de apă supus tratării. În figura 2.34 este prezentată schema unui astfel de sistem, în care sunt trecute şi legăturile corespunzătoare fluxurilor ce trec prin el. Operarea este în sistem discontinuu, practic existând o succesiune de etape. Intrările şi ieşirile de fluxuri sunt simbolizate prin intermediul cifrelor şi săge~lor corespunzătoare: 1-1 Intrarea apei brute care face schimb de ioni cu masa cationică şi ieşirea apei dedurizate. 2-2 Circuit de apă curată pentru afânare a stratului de umplutură şi îndepărtarea particulelor fine rezultate din eroziunea granulelor de schimbători de ioni. 3-3 Circuit de soluţie de NaCl pentru regenerarea masei cationice 4-4 Circuit de apă curată pentru spălarea urmelor de NaCl din start, după regenerarea masei cationice. Cea mai importantă fază este cea corespunzătoare schimbului ionic di~tre apa brută şi masa cationică (1-1). Procesul de schimb ionic constă în transferul ionilor de Ca2+ şi din apa brută În masa cationică În locul ionilor de Na+ sau It. În timp, ma2 sa cationică îşi pierde activitatea când se saturează cu ioni de Ca2+ şi Mg +. Regenerarea se face prin tratarea peste strat a unei solu~i de NaCl din care Na+ este preluat de strat iar cr extrage ionii adsorbiţi din apă, formând săruri solubile de CaCh şi MgCh, care se spală cu apă curată. Prin aplicarea acestui procedeu apele au în final o duritate remanentă cuprinsă Între 0,01 - 0,1 °d.

Mi+

81

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Solutie de Naei

Aerisire sistem

Apa curată pentru spalare

Apă brută

-r*1

Apa curată

0

~

Figura 2.34 Schema legăturilor la vasul cu schimbători de ioni mase cationice

82

TERMOENERGETICA

PRELUCRĂRII PETROLULUI

Reprezentarea schimbului ionic Între apa brută şi masa cationică se face utilizând pentru radicalul masei ionice simbolul M-. Reacţiile sărurilor de calciu sunt unnătoarele:
Ca(HCOJ

+ 2Na - M ~ CaMz + 2NaHC03

(2.79) (2.80)

CaClz + 2Na - M ~ CaM2 + 2NaCl

(2.81)

Pentru sărurile de magneziu reacţiile sunt asemănătoare. În faza de regenerare a masei cationice reacţiile se desfăşoară în sens invers:
CaM2

+ 2NaCl

~ 2Na - M

+ CaCl2

(2.82) (2.83)

MgM2 + 2NaCl ~ 2Na - M + MgCl2

Masa Na-cationica

Figura 2.35 Instalaţie de dedurizare a apei În sistemul cu masă H-cationică
şi neutralizare finală

83

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

În cazul utilizării maselor H-cationice, reacţiile sunt asemănătoare ca formă cu cele în cazul utilizării maselor Na-cationice. Diferenţa esenţială care se manifestă este cea legată de caracterul acid al apei dedurizate: (2.84) (2.85)
CaCl2 + 2H - M ~ CaM2 + 2HCl

(2.86)

Pentru a putea fi utilizată, rară intensificarea coroziunii, apa tratată necesită o neutralizare care se poate realiza prin trecerea ei Într-o a doua etapă peste un strat de masă Na-cationică, eventual după o decarbonatare cu ajutorul aerului atmosferic barbotat prin apă (figura 2.35).

Demineralizarea apei

Cazanele care produc abur de înaltă presiune necesită apă au eliminat În totalitate sărurile. Dacă apă brută are un conţinut ridicat de săruri atunci este dedurizare preliminară urmată de demineralizarea propriu-zisă. Procedeele de demineralizare se clasifică după principiile re în procedee fizico-chimice (cu mase ionice) şi procedee fizice

din care snecesar.ă o de realiza(termice).

Procedee de demineralizare a apei cu mase ionice Aceste procedee conţin în principiu două categorii de mase Hcationice şi mase OH-anionice. Prin trecerea fluxului de apă brută sau pretratată peste schimbătorul 2 2 cationic sunt reţinuţi în ordinea reactivităţii următorii ioni: Al3+, Fe +, Ca +, Mi+, K+, Na+ şi rămân în apă acizii corespunzători sărurilor conţinute iniţial. Schimbătorul anionic reţine radic:;llii acizilor după reacţii de forma:

84

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

(2.87)
HCI+R-OH -+ R-CI+H20

(2.88) (2.89) (2.90)

Masele anionice sunt de bazicitate slabă, medie sau puternică în funcţie de acizii care trebuie neutralizaţi. Masele cu bazicitate slabă sunt utilizate pentru neutralizarea acizilor tari (fhS04, HCI), iar masele cu aciditate puternică se folosesc pentru neutralizarea acizilor slabi (HzC03, HzSi03). Masele anionice se regenerează asemănător cu masele cationice, utilizând soluţii de hidroxid de sodiu. Alegerea schemei pentru demineralizarea unui flux de apă se alege în funcţie de conţinutul şi tipul de săruri la intrare în instalaţie şi de conţinutul de săruri dorit la ieşire. Se iau, de asemenea, în considerare şi aspecte economice legate de costul operării şi în mod deosebit costul regenerării maselor anionice. În funcţie de aceste criterii sunt realizate scheme pentru demineralizare cu una sau două trepte în diferite combinaţii între schimbătoarele cationice şi anionice (figurile 2.36,2.37,2.38,2.39). Toate variantele conţin şi un sistem pentru decarbonatarea fluxului de apă cu ajutorul unui flux de aer barbotat prin acesta într-un vas prevăzut cu şicane orizontale. Figura 2.39 prezintă principial schema cea mai complexă, aplicată pentru apa cu un conţinvt ridicat de săruri ce se doreşte eliminat în totalitate.

85

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Decarbonalor Scbinili!tor cu mase anionice R-OH

cu mase calDnice
(H-R)

Figura 2.36 Schema instalaţiei de demineralizare
de mase cationice şi anionice

a apei cu o singură treaptă

SdJiIiJiilcraJnmc
ilIlilIDepliEmio ~(RtOm

Figura 2. 37 Schema instalaţiei de demineralizare

a apei cu un conţinut ridicat de săruri, dotată cu două schimbătoare anionice

86

,

,

lERivlDENERGETICA

PRELUCRĂRII PETROLULUI

Aoâbrulii

\.~----

y---Treaplal(siJlbă)

)

\.---y---~
Ternpla ll-a (puterin.ii) a

)

Figura 2.38 Schema instalaţiei de demineralizare trepte de tratare

avansată a apei cu două

Aeri-CO,

Schimbător cationi: (H-R,)

Schimbator

oationic
(H-R,)

amn»c
Shimbiitor-cu ~ecde mase oatDnice

(R,-oll)

siamnDe
(H-R+R-Oll)

Figura 2.39 Schemă complexă de demineralizare

totală a apei

87

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULill

Schema cuprinde patru schimbătoare de ioni (două cationice şi două anionice). Tăria acidităţii şi bazicităţii maselor schimbătoare de ioni se alege în funcţie de tipurile şi cantităţile de săruri existente în apa de alimentare. Schema are o mare flexibilitate de operare şi costuri de regenerare mai mici decât alte variante. Se remarcă în această variantă existenţa unui schimbător de ioni final, care conţine un pat mixt, format dintr-un amestec de mase cationice şi anionice. Teoretic acest schimbător se comportă ca o succesiune infinită de schimbătoare cationice şi anionice. Schimbătorul final, cu amestec de mase ionice asigură o puritate avansată, o salinitate constantă pentru apa tratată şi o mare flexibilitate în operare. Alături de avantajele evidente aduse de schimbătorul final cu amestec de mase ionice, acesta prezintă şi unele dezavantaje legate de: _ Capacitatea de schimb ionic puţin mai mică în comparaţie cu schimbătoarele cu mase ionice de un singur tip; _ Regenerarea maselor ionice se face mai greu, fiind necesară o separare a maselor cationice de cele anionice (prin aÎanare şi separare gravitaţională în curent de apă ~ masa cationică având densitate mai mare). După separare, regenerarea se face independent, pentru fiecare tip de masă ionică utilizând reactivul specific, urmează spălarea pentru înlăturarea excesului de reactiv şi în fmal reamestecarea maselor cationice şi anionice prin agitare într-un curent intens de aer.

Procedee fIzice pentru demineralizarea apei

Procedeele fizice pentru demineralizarea apei sunt cunoscute şi sub denumirea de procedee termice. Eliminarea sărurilor dizolvate în apă se face prin vaporizarea apei urmată de condensarea aburului rezultat. Săruriie dizolvate în apă se concentrează în apa lichidă din vaporizator de unde se elimină prin purjare. Procedeul se aplică în special în centralele electrice de termoficare, pentru apa de completare, dar se poate aplica şi la cazane independente din rafinăriile şi schelele de petrol.

88

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Aburul primar, utilizat pentru vaporizarea apei ce trebuie demineralizată poate proveni direct de la cazan (la presitmea nonnală sau redusă) sau poate proveni de la turbină, ca abur de priză sau abur final În cazul turbinelor cu contrapresiune.
Abur primar Abur secundar

Apa de răcire ApabnJtîi

Condens Apa demÎl1eraJizata Apapmjata concentrata În săruri

Figura 2.40 Schema de principiu pentru o instalaţie de dedurizare a apei prin procedeul termic

În timpul vaporizării există posibilitatea antrenării de picături care conţin săruri dizolvate. Acest fenomen face ca În apa condensată din aburul secundar să se afle cantităţi mai mari sau mai mici de săruri dizolvate. Pentm a obţine apă total demineralizată se realizează instalaţii de demineralizare termică cu două sau trei trepte legate În serie.

Apiideriicire

Figura 2.41 Schema unei instalaţii de demineralizare termică cu două trepte de vaporizare

89

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Pentru condensarea aburului secundar 2 se pot utiliza diferite fluxuri de apă rece cum sunt: - apa brută care alimentează instalaţia; - condensul de la turbina unei instalaţii de forţă cu abur; - apa de alimentare a cazanului din care provine aburul primar.

Degazarea apei de alimentare a cazanelor de abur

Apa de alimentare a cazane lor de abur provenită din condensul returnat de la consumatori şi din apa de adaos conţine dizolvate în ea gaze cum sunt oxigenul şi bioxidul de carbon care produc coroziuni pe întregul circuit termic. Eliminarea acestor gaze din apa de alimentare a cazanelor de abur se numeşte degazare, iar aparatele în care se realizează procesul se numesc degazoare. Degazarea apei se poate realiza prin procedee chimice şi fizice. Degazarea chimică presupune realizarea unor reacţii care să lege oxigenul liber din apă în compuşi stabili, fără corozitivitate. Cei mai utilizaţi reactivi utilizaţi pentru legarea oxigenului dizolvat în apă Sili}tsulfitul de sodiu (Na2S03) şi hidrazina (N2~). Reacţiile specifice sunt următoarele:

(2.91)

(2.92)

Reactanţii se dozează la concentraţii de ordinul 0,02 - 0,03 mg/kg apă. Viteza reacţiilor este dependentă de cantitatea de oxigen şi reactanţi, de temperatură şi de pH-ul apei. Reacţia hidrazinei este lentă în medii acide, fiind intensificată de creşterea temperaturii şi prezenţa unor catalizatori, cuprul fiind cel mai eficace dintre toate metalele din structura catalizatorilor. Degazarea termiCă are la bază principiul desorbţiei gazelor dizolvate în lichide.

90

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULill

Cantitatea de gaz dizolvată într-un lichid este, conform legii lui Henry, dată de relaţia:
m

= k'Pg = k(P-pJ

, mglkg apă

(2.93)

unde mărimile au unnătoarele. semnificaţii: - k - coeficient de solubilitate al gazului În lichid, mglkg' bar; - Pg - presiunea parţială a gazului În spaţiul de deasupra lichidului, bar; - p - presiunea totală a gazelor şi vaporilor deasupra lichidului, bar; - pv - presiunea parţială a vaporilor în spaţiul de deasupra lichidului, bar. Din expresia legii lui Henry se deduce că solubilitatea oricărui gaz dizolvat într-un lichid este nulă (m=O) atunci când lichidul se află în condiţii de fierbere (P=Pv). Starea de fierbere pentru un lichid se poate obţine prin încălzirea lichidului până se realizează egalitatea dintre presiunea de vapori şi presiunea din sistem sau prin scăderea presiunii pe sistem până când aceasta egalează presiunea de vapori la o anumită temperatură. Cantitatea de gaz desorbită dintr-un flux de apă se calculează cu relaţia: (2.94) în care termenii au următoarele semnificaţii: md - cantitatea de gaz desorbit; Da - debitul de apă supus degazării; Ci, Cf - concentraţiile iniţială, respectiv finală a gazului dizolvat în lichid; ~ - coeficient de absorbţie; S aria suprafeţei de contact între lichidul supus degazării şi spaţiul de vapori; L'1p diferenţa medie logaritmică între diferenţele de presiune (iniţial şi final) dintre presiunea gazului din lichid şi presiunea parţială a aceluiaşi gaz aflat în amestecul din spaţiul de vapori. Agentul de încălzire cel mai economic pentru a fi utilizat este reprezentat chiar de vaporii lichidului care se degazează (aburul în cazul apei pentru alimentarea cazanelor). Din punct de vedere constructiv degazoarele termice sunt de o mare diversitate. Clasificarea acestora se face după modul de curgere în utilaj a fluxului de apă care se degazează şi a fluxului de abur pentru încălzire. Cele mai răspândite tipuri de degazoare pentru apa de alimentare a cazanelor sunt: degazorul cu şuviţe de apă, (figura 2.40), degazorul cu

91

L

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRll PETROLULUI

peliculă de apă, (figura 2.43), degazorul cu tuburi, site şi umplutură, (figura 2.44) şi degazorul tip Stork, (figura 2.45).

Degazorul cu şuviţe de apă

În interiorul degazorului se află talere perforate cu diametrul orificiilor 4-6 mm, care asigură scurgerea apei sub formă de şuviţe continue. Aburul de încălzire, distribuit la partea inferioară, străbate degazorul ascendent, venind în contact apa care se încălzeşte, gazele absorbite se desorb şi trec în fluxul de abur care părăseşte desorberul pe la partea superioară.
Abur si gaze desorbite

1. Mantaua degazorului 2. Distribuitor abur 3. Intrare apă 4. Talere perforate 5. Ieşire apă degazată 6. Ieşire abur şi gaze desorbite

-

-

Apă dega2ată 5 Figura 2.42 Degazorul cu şuviţe de apă

92

TERMOENERGETICA

PRELucRĂRII

PETROLULUI

Degazorul cu peliculă de apă În cazul acestui tip de degazor apa este distribuită la partea superioară de unde se scurge gravitaţional spre partea inferioară a aparatului sub formă de peliculă pe suprafeţele unor plăci de tablă dispuse concentric ver~ tical în zona centrală a degazorului. Aburul de încălzire se introduce printr-lm distribuitor la partea inferioară a degazorului şi se deplasează ascendent prin zona plăcilor acoperite cu pelicula de apă. În timpul acestei curgeri în contracurent se produce desorbţia gazelor absorbite în apă.
Abur si gaze desOltite

!

1

Abur si gaze desorbite

1. Corpul degazorului 2. Plăcile verticale pe suprafaţa cărora se scurge apa în peliculă 3. Distribuitor de abur 4. Rozetă pentru împrăştierea apei pe plăci

4

2

bur

Figura 2.43 Degazorul cu peliculă de apă

93

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Oegazorul

CU

tuburi, site şi umplutură

Acest tip de degazor combină cele două sisteme de scurgere pentru apă. În partea superioară apa se scurge pelicular pe suprafeţele cilindrice ale unor ţevi plasate orizontal. În zona centrală apa se distribuie printr-o sită peste o umplutură formată din plăci de tablă profilate, prin care apa curge şi pelicular şi sub formă de şuviţe. De la ieşirea din zona cu umplutură până la partea inferioară, unde se acumulează, apa curge sub formă de picături şi şuviţe continue. Abu.ru.1de desorbţie se distribuie la partea inferioară a degazorului, străbate zona cu picături, zonele cu umplutură şi părăseşte degazorul pe la partea superioară Împreună cu gazele desorbite.

1

Abur si gaze desorbite 1 Apă

2 1. Distribuitor de apă 2. Tuburi pentru curgerea peliculară a apei 3. Sită 4 Umplutură de plăci metalice ondulate 5. Distribuitor de abur

4

5 Abur

Apa degazata

Figura 2.44 Degazorul cu tuburi, site şi umplutură

94

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Degazorul tip Stork

La degazoarele tip Stork sistemele de amestecare se găsesc chiar în rezervoml de alimentare al cazanului. Rezervoml este împărţit în două zone inegale printr-o şicană verticaIă.

( Distribuitoml de abur se află plasat la baza rezervorului În ambele compartimente. Apa de alimentare se introduce în compartimentul mic la partea superioară, prin pulverizare intensă, iar apa degazată iese din rezervor la partea inferioară din compartimentul mare. Aburul distribuit la partea inferioară a celor două compartimente barbotează prin apa din rezervor, contribuie la desorbţia gazelor absorbite în apă şi iese din rezervor prin partea superioară a compartimentului mai
mIC.

lAmr

"..

".

".
_'

"".

".

".

-'. _._._.:,....._._._--;._.
_ ._. -~----- -- _.~. - -_. - -_. -:.-==:-::-:-_.~-

--~==._.7--._._.- ~
-",_ -_o _. _ . ...:~ _

Figura 2.45 Degazorul tip Stork

95

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

2.4. INSTALAŢII DE FORŢĂ CU ABUR

2.4.1 Principiul de lucru şi structura

instalaţiilor

de forţă cu abur

Instalaţiile de forţă cu abur fac parte din categoria motoarelor termice. Din punct de vedere al transformărilor parcurse de agentul de lucru (apă - abur) instalaţiile de fOrţă cu abur sunt împărţite în trei categorii: • Instalaţii de forţă cu abur În circuit închis, • Instalaţii de forţă cu abur în circuit deschis, • Instalaţii de forţă cu abur în circuit combinat (parţial închis şi parţial deschis). În acest capitol se vor analiza principiile de lucru doar pentru instalaţiile de forţă din prima categorie (cu agentul de lucru în circuitul închis). În Figura 2.46 este prezentată schema principalelor utilaje dintr-o instalaţie de forţă cu abur ce lucrează după transformările unui ciclu Clausius-Rankine. Reprezentarea acestui ciclu în diagramele T - s, P - i şi i - s este realizată în figurile 2.47, 2.48,2.49. Stările specifice agentului de lucru sunt simbolizate prin cifre Încercuite atât în schema de principiu (Figura 2.46) cât şi În ciclul Clausius - Rankine. În cele patru figuri aceeaşi cifră indică aceeaşi stare pentru agentul de lucru. Instalaţia conţine o cantitate de apă demineralizată care parcurge o serie de transformări termodinamice. Între stările (1) şi (4) apa este încălzită, vaporizată, iar vaporii sunt supraîncălziţi în cazanul format în principiu din trei categorii de serpentine. În economizor apa se încălzeşte de la temperatura cu care este pompată de la condensator până la temperatura de fierbere corespunzătoare presiunii ridicate din instalaţie. Practic, cazanul este prevăzut cu r"'mbur (vas separator) care poate prelua abaterile de sarcină ale economizorului. A doua serpentină realizează vaporizarea izoterm - izobară a apei, iar a treia serpentină supraîncălzeşte izobar aburul saturat până la parametrii ridicaţi necesari destinderii în turbină.

96

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Fluidul cald care cedează În cazan căldură agentului de lucru (necesară Încălzirii şi vaporizării) este În majoritatea cazurilor reprezentat de către gaze de ardere provenite din combustia unui combustibil lichid sau gazos. Aburul cu temperatura şi presiunea ridicate este destins Într-o turbină până la parametrii scăzuţi din instalaţie. În urma destinderii aburului produce lucru mecanic tehnic care este utilizat pentru antrenări mecanice de pompe şi compresoare de mare capacitate. Într-o altă variantă lucrul mecanic produs de turbină poate fi utilizat pentru antrenarea unui generator care produce energie electrică livrată sistemului energetic. Această situaţie este reprezentată şi În schema din Figura 2.46. Presiunea finală la care se destinde aburul În turbină este impusă de tipul schemei aplicate şi de temperatura agentului de răcire utilizat În condensator. La turbinele cu contrapresiune destinderea se face până la o presiune mai mare de o atmosferă ceea ce pennite Încălzirea agentului de răcire până la temperaturi de peste 100° C. Dacă agentul de răcire nu se poate Încălzi la temperaturi mai mari de 30 - 40° C, atunci presiunea de destindere trebuie să fie de ordinul a 0,1 0,2 bar (presiune absolută). Această variantă de operare impune ca În condensator să se realizeze o depresiune (impropriu numită vid) corespunzătoare, cu ajutorul sistemelor de ejecţie - condensare cuplate. Condensul realizat În schimbătorul de căldură este pompat cu ajutorul pompei p] spre cazanul recuperator de unde se reia circuitul. Într-o instalaţie de forţă, neglijând căderile de presiune înregistrate la curgerea apei şi aburului prin conducte, se constată existenţa a două niveluri de presiune: - Presiune ridicată, Între stările 1 - 2 - 3 - 4 şi - Presilme scăzută, între stările 4 - 5 - 6 Transformările termodinamice pe care le parcurge agentul de lucru Într-un ciclu Rankine sunt următoarele: - 1 - 2 ~ încălzire izobară până la temperatura corespunzătoare curbei punctelor de fierbere; - 2 - 3 ~ Vaporizare izoterm - izobară, starea 3 aflându-se pe curba punctelor de rouă; 3 - 4 ~ încălzire izobară a vaporilor;

97

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

4 - 5 ~ Destinderea adiabatică (izoentropică) a vaporilor supraîncălziţi, de la presiunea ridicată până la presiunea scăzută din sistem; - 5 - 6 ~ Condensarea izobar - izotermică a vaporilor rezultaţi din turbină; - 6 -1 ~ Comprimarea izotermă a condensului, de la presiunea scăzută la presiunea ridicată specifică sistemului; Dacă se neglijează pierderile de căldură de la utilaje şi conducte spre mediul înconjurător şi pierderile de presiune prin frecare, transformările pot fi. considerate ideale, reversibile. În realitate, transformarea care se abate cel mai mult de la idealitate este destindere a agentului de lucru în turbină.

-

gaze de ardere

V

Cazan de abur supraÎncălzit

5
E Condensator

Apă de răcire

1
Pompă

1

98

6

6

Figura 2.46 Schema de principiu pentru o instalaţie de forţă cu abur

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Datorită frecărilor dintre abur şi turbină (corp, palete, ajutaje) în timpul destinderii se produce o uşoară creştere de entropie. În calculele tehnice referitoare la ciclurile de forţă se obişnuieşte să se neglijeze puterea consumată de motorul pompei utilizate pentru comprimarea condensului. De asemenea se obişnuieşte ca punctele l şi 6 în diagramele T-s şi i-s să se reprezinte confundate, deoarece la comprimarea lichidelor tempet:atura, entalpia specifică şi volumul specific se modifică foarte puţin. In Figurile 2.47, 2.48 şi 2.49 este reprezentat ciclul Clausius Rankine în diagramele T - s, P - i şi i - s.
T

c

J
~-----------------------------------------------------------------B
s

Figura 2.47 Ciclul Clausius-Rankine

reprezentat În diagrama T-s

99

TERMOENERGETICA

PRELucRĂRII

PETROLULUI

p

c

s
Figura 2.48 Ciclul Clausius-Rankine reprezentat În diagrama P-i

s
Figura 2.49 Ciclul Clausius- Rankine reprezentat În diagrama i-s

100

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Utilitatea reprezentării ciclului Clausius - Rankine În diagramele T-s, P-i şi i-s constă În faptul că fiecare surprinde mai bine anumite particularităţi ale modificărilor parametrilor de stare. Ciclul Clausius - Rankine parcurs de agentul de lucru în sensul trigonometric negativ (sensul acelor de ceasornic), reprezintă ciclul unui motor termic în care sursa caldă este reprezentată de gazele de ardere din cazan, sursa rece este agentul de răcire utilizat la condensator, iar lucru mecanic este obţinut la axul turbinei. Agentul de lucru este reprezentat de zestrea de apă - abur care preia căldura de la sursa caldă, cedează energie sub formă de lucru mecanic prin destindere În turbină şi cedează căldură sursei reci, după care Îşi reia ciclul transformărilor. În figurile 2.50, 2.51 şi 2.52 sunt indicate elementele principale care demonstrează apartenenţa instalaţiilor de forţă cu abur la categoria motoarelor termice.

Sursa caldă

Lucru mecanic

Sursa rece

Figura 2.50 Schimbul de energie aferent unui

motor termic

101

1ERMOENERGETICA

PRELUCRĂRII PETROLULUI

Condens Instalaţia de forţă cu abur

Lucru
mecanic

Figura 2.51 Elementele motorului termic la o instalaţie de forţă cu abur

102

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

T

,

,

Gaze de ardere (sursa caldă)

.--

Apă de răcire (sursa rece)

s Figura 2.52 Schimbul de energie aferent unui motor termic la o instalaţie de forţă cu abur, În diagrama T-s

2.4.2 Fluxurile termice şi puterile specifice instalaţiilor de forţă cu abur

parametrii de lucru pentru o instalaţie de forţă cu abur se stabilesc în funcţie de puterea efectivă necesar a fi obţinută la axul turbinei şi caracteristicile agentului de lucru în stările specifice ciclului Rankine. Dacă se notează cu ma debitul masic (kgls) de agent de lucru (apă abur) şi cu i entalpia specifică (kJ!kg) conform figurii 2.53 se pot exprima expresiile puterilor teoretică şi efectivă:

103

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Puterea teoretică: (2.95) Puterea efectivă: Pe = Pt În care

l')i . l')m,

(2.96) (2.97)

17; --.--.

_ i4 - i5,
'4 -15

reprezintă expresia randamentului intern al turbinei.

P

Pinf

is

Figura 2.53 Entalpiile specifice necesare pentru calculul performanţelor instalaţiei de forţă cu abur

Randamentul intern este o măsură a ireversibilităţii transformării 4 5 care reprezintă destinderea aburului În turbină.

104

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Datorită frecărilor care se produc în timpul destinderii în masa de abur şi între aburul care se destinde şi corpul turbinei transformarea 4 - 5 nu este în realitate izoentropică (adiabată), ci se desrnşoară pe traseul 4 _ 5', cu o uşoară creştere a entropiei şi entalpiei specifice, Ai = i5, - il'
- TIm reprezintă randamentul mecanic al turbinei şi este o măsură a pierderilor de energie prin frecare între părţile mobile şi fixe ale turbinei,

Randamentele specifice unei instalaţii de forţă se definesc ca rapoarte între cantităţile de energie transferate succesiv între sursa caldă şi sursa rece. Aceste schimburi de energie se realizează sub formă de căldură (flux termic) şi sub formă de lucru mecanic (putere). Pornind de la cazanul de abur până la axul turbinei aceste transformări de energie sunt următoarele: Căldura dezvoltată În cazan, Q
dezv

Reprezintă căldura obţinută prin arderea unui combustibil în focarul cazan ului şi se calculează cu relaţia:

Q dezv = B{ H i + i ac)

,

(2.98)

unde termenii au următoarele semnificaţii: B - debitul de combustibil; H i - puterea calorică inferioară a combustibilului; iac - entalpia amestecului combustibil la intrarea în cazan, dependentă la rândul ei de tipul combustibilului şi cantitatea de aer utilizată pentru ardere.

Căldura absorbită de agentul de lucru, Q

a

Reprezintă căldura preluată de agentul de lucru de la sursa caldă (flacără şi gazele de ardere), Q c. Acest flux termic este fonnat din trei termeni corespunzători celor trei tipuri de serpentine din cazane : economizor, vaporizator şi supraîncălzitor .

105

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Q a = Q c = Q E + Q v + Q s = ro unde:

a(

i 4 - il),

(2.99)

Q E = ro a ( i 2 - i 1)

(2.100) (2.101) (2.102)

Căldura preluată de agentul de raclre ( sursa rece pentru motorul termic) în condensatorul instalaţiei, Q R. Neglijând pierderile de căldură pe condensatorul instalaţiei bilanţul termic aferent acestuia va fi: Q R=m
a (

i 5' - i 6 )

= mar'

C

pr (

t r2 - t rl)

(2.103)

Condens

Abur de la turbină

Agent de răcire

Figura 2.54 Condensatorul instalaţiei de forţă cu abur

Agentul inferioară din agent termic contrapresiune

rece poate fi apă de puţ sau apă recirculată dacă presiunea instalaţie este de ordinul 0,1 bar (presiune absolută) sau un utilizat pentru termoficare dacă turbina lucrează cu la ieşire (P in[ > 1 atm).

106

TERMOENERGETICA

PRELUCRĂRII PETROLULUI

Puterea teoretică la axul turbinei, N t Puterea teoretică, Nt, reprezintă energia obţinută la axul turbinei sub formă de lucru mecanic tehnic în unitatea de timp, neglijând toate pierderile de natură mecanică şi fluidodinamică. (2.104) Puterea internă, N i Puterea internă, Ni, reprezintă energia obţinută la axul turbinei considerând destinderea reală 4 - 5'. Diferenţa dintre puterea teoretică şi puterea internă reprezintă pierderile de energie de presiune datorate frecărilor În masa de abur care se destinde şi frecărilor dintre abur şi corpul turbinei. (2.105) Puterea efectivă, N e Puterea efectivă, Ne, reprezintă puterea care se obţine efectiv la axul turbinei. Diferenţa dintre puterea internă şi puterea efectivă reprezintă pierderile de energie datorită frecărilor mecanice dintre părţile În mişcare şi statice ale turbinei. Relaţiile cantitative dintre aceşti termeni sunt următoarele: Qabs>Qa=Qc>Nt>Ni>Ne (2.106) (2.107) Ultimul termen, Llli reprezintă pierderile fluidodinamice şi mecanice din turbină. În analiza prezentată se neglijează, datorită valorilor foarte mici În comparaţie cu ceilalţi termeni, consumul de energie al pompei de comprimare a condensului de la p inf la p sup şi pierderile de presiune la curgerea agentului de lucru prin conductele dintre utilajele componente şi prin serpentinele din cazanul de abur. De asemenea se neglijează pierderile de căldură prin pereţii conductelor şi utilajelor de la acestea la mediul Înconjurător.

107

TERMOENERGETICA PRELUcRĂRll PETROLULUI

2.4.3 Randamentele specifice instalaţiilor de forţă cu abur

Performanţele instalaţiilor de forţă cu abur sunt evidenţiate prin valorile randamentelor cu care lucrează acestea. , Raportând termenii energetici specifici transformărilor agentului de lucru din instalaţia de forţă cu abur rezultă următoarele randamente şi ordinele lor de mărime: Randamentul cazanului :
17 =~.100=75+90%
< Qdezv

(2.108)

Randamentul termodinamic:
1]1=-1.100=20+50%

N

Qa

(2.109)

Randamentul intern al turbinei:
1] = -'

N . 100= 85 + 90% NI

(2.110)

Randamentul mecanic al turbinei:
1] = -'
m

N . 100= 90 + 98% NI

(2.111)

Randamentul efectiv (total) al instalaţiei:
77. =QN •.
dezv

}00=11< . "It

• "li

'''lm =10+40%

(2.112)

Valorile randamentelor în intervalele indicate depind de nivelul presiunilor Pinfşi P sup , de temperaturile de suprâmcălzire şi condensare ale

108

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

aburului precum şi de caracteristicile constructiv mecanice ale cazanului şi turbinei. Dintre toate randamentele enumerate doar randamentul termodinamic se calculează teoretic, toate celelalte depind de caracteristici constructive ale instalaţiei de forţă.

2.4.4 Consumurile specifice instalaţiilor de forţă cu abur

Pentru a realiza comparaţii tehnico - economice Între instalaţii de forţă cu abur, apropiate ca performanţe se calculează şi se compară o serie de indicatori specifici cum sunt: - Consum specific efectiv de abur:
a
se

=ma
Ne

,kgabur/kWh

(2.113)

- Consum specific efectiv de combustibil:
bse

=!!- , kg combustibili
Ne

kW h

(2.114)

_ Consum specific efectiv de agent de răcire la condensator:
=

arse

~v e

,

kg agent răcire / kW h

(2.115)

- Consum specific efectiv de căldură:
qse = ~a
e

,

kJ / kW h

(2.116)

Prin valorile consumurilor specifice o instalaţie de forţă cu abur oferă indicaţii asupra modului În care s-a proiectat tehnologic şi mecanic instalaţi a precmn şi asupra modului în care ea este operată.

109

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

2.4.5 Etapele de proiectare, construcţie şi optimizare a instalaţiilor de forţă cu abur

Realizarea unei instalaţii de forţă cu abur apare de la necesitatea obţinerii de lucru mecanic pentm antrenarea unor utilaje dinamice de capacităţi mari ( compresoare, generatoare electrice, pompe etc. ) şi în unele situaţii şi pentru obţinerea de energie termică sub formă de abur sau apă caldă de anumite calităţi. Din momentul deciziei realizării unei astfel de instalaţii până la operarea ei trebuie să fie parcursă o serie de etape prezentate sintetizat în schema din figura 2.55. Odată realizată instalaţia ea poate fi modificată între anumite limite ori de câte ori este necesar, datorită eventual schimbării criteriilor de optimizare, schimbării condiţiilor iniţiale, când a fost concepută sau datorită apariţiei unor cerinţe suplimentare ce trebuie îndeplinite. Legăturile de feed - beak existente între etapele fmale şi cele de început, prin intermediul etapei de "Optimizare" , permit realizarea de modificări ale căror efecte se doresc profitabile. Capacitatea unei instalaţii de forţă cu abur este impusă de necesarul de putere la axul turbinei şi de disponibilul de combustibil. De multe ori instalaţiile de forţă cu abur stau la baza sistemelor de cogenerare, care produc pe lângă energie electrică (obţinută la generatorul antrenat de turbină în care se destinde abur) şi energie termică sub formă de abur sau apă caldă. Instalaţiile de forţă cu abur pot fi construite şi operate în condiţii economice oriunde este disponibil combustibil şi există cerere pentru energie electrică şi/sau energie termică. Pot fi utilizate În condiţii de eficienţă ridicată în cadrul rafinăriilor. de petrol, schelelor de producţie petrolieră, platformelor marine de exploatare a ţîţeiului şi chiar pe vase maritime de mare capacitate.

110

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Necesităţi: -Putere efectivă -Energie termică ~

••

Analiza disponibilităţilor de: -Combustibil -Utilaje (Turbină, Cazan, Pompe, Cmidensator) -Agent de răcire

,

I +
Se stabilesc: -Variante de scheme tehnologice -Parametrii de stare pentru punctele caracteristice -Mărimile caracteristice de proces ~ Se calculează: -Zestrea de agent de lucru -Debitul de combustibil -Debitul de agent de răcire ~ Proiectarea tehnologică a utilajelor ) Optimizarea schemei şi/sau utilajelor

+
Construirea instalaţiei (modificări constructiv-funcţionale) ~ -Realizarea testelor de performanţă pentru stabilirea randamentelor şi consumurilor specifice reale. -Analize tehnico-economice.

i
Operarea instalaţiei 1
-

Figura 2.55 Etapele de calcul, construcţie, operare şi modificare pentru o instalaţie de forţă cu abur

III

TER.\10ENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

2.4.6 Influenţa parametrilor de operare asupra randamentului şi economicităţii instalaţiiIor de forţă cu abur

Randamentul termodinamic al instalaţiilor de forţă cu abur este proporţional cu suprafaţa ciclului Clausius - Rankine ( Figurile 2.47,2.48, 2.49). Modificarea parametrilor de operare în sensul măririi suprafeţei închise de transformările agentului de lucru se poate face până la anumite valori când intervin alte efecte cu influenţă negativă mai mare decât efectul pozitiv urmărit. Principalele posibilităţi de creştere a randamentului termodinamic la o instalaţie de forţă cu abur sunt: ~ Creşterea presiunii ridicate din instalaţie; ~ Creşterea temperaturii de suprâmcălzire a aburului la ieşirea din cazan; ~ .$căderea .temperaturiidecondensare. a;aburului incondensator; ~ Realizarea de destinderi succesive şi supraîncălziri intermediare; ~ Realizarea preîncălzirii regenerative a condensului . • Pentru primele două posibilităţi de creştere a randamentului termodinamic allmei instalaţii de forţă cu abur, creşterea presiunii ridicate din instalaţie şi creşterea temperaturii de supraincălzire a aburului, se analizează efectele urmărind consecinţele modificărilor în Figura 2.56. Ciclul iniţial corespunde transformărilor dintre stările 1,2,3,4,5,6~ Prin mărirea presiunii superioare din instalaţie de la valoarea p] la valoarea P2 vaporizarea izoterm - izobară 2 - 3 devine 2' - 3', cu latenta de vaporizare mai mică. Pentru a înlătura acest inconvenient este necesar ca odată cu ridicarea presilillii superioare din instalaţie la nivelul P2 să se mărească şi temperatura de supraîncălzire până la temperatura corespunzătoare stării 4" , astfel încît la sfrşitul destinderii 4" - 5 aburul să se găsească pe curba de echilibru ( abur saturat uscat) sau ţinând cont şi de frecările din turbină să fie la ieşire puţin supraîncălzit ( 4" - 5") Problemele care apar odată cu creşterea presiunii superioare din instalaţie şi a temperaturii de supraîncălzire sunt în general de ordin mecanic şi tennic. '--

112

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Creşterea presiunii până la valori de ordinul a 150 bari necesită grosimi mari de perete pentru conducte, serpentine de încălzire, turbină şi pompă de condens. Acest fapt necesită o creştere semnificativă a cheltuielilor cu investiţia instalaţiei.
T

s
Figura 2.56 Efectele modificării presiunii ridicate şi a temperaturii

de

supraÎncălzire Într-o instalaţie de forţă cu abur

Referitor la creşterea temperaturii de supraîncălzire a aburului, aceasta trebuie să se limiteze la nivelul valorilor de 500 - 600 °c, deoarece peste 600 °c viteza de descompunere "a apei în elementele componente creşte semnificativ. Inconvenientele legate de creşterea temperaturii de supraîncălzire ţin de caracterul corosiv al oxigenului rezultat din descompunerea apei şi de suprasolicitarea tennică a serpentinei din supraîncălzitor. • A treia posibilitate de creştere a randamentului unei instalaţii de forţă cu abur este scăderea temperaturii de condensare a aburului destins

in turbină.

113

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

În figura 2.57 se observă uşor creşterea suprafeţei ciclului Clausius Rankine prin scăderea presiunii inferioare din instalaţie de la valoarea POl la POl .
T

4

c

A

B

s Figura 2.57 Influenţa scăderii presiunii reduse din instalaţi a de forţă asupra randamentului termodinamic al ciclului Clausius - Rankine

Scăderea presiunii în condensatorul instalaţiei, dacă nu se va creşte corespunzător şi temperatura de supraîncălzire (14), va conduce la intrarea în domeniul dublei faze ( 5 ' ) , ceea ce creează probleme legate de eroziunea paletelor turbinei. Nivelul presiunii reduse din instalaţie este impus de temperatura agentului rece disponibil pentru realizarea condensării aburului la ieşirea din turbină. Dacă agentul rece este apa recirculată, disponibilă în rafinării la nivelul de temperatură de aproximativ 30 °c pe timpul verii, temperatura de condensare este de ordinul a 50 aC, căreia îi corespunde o presiune de echilibru Pa = 0,12 bari (Figura 2.58).

114

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

D

tC=50

e
De De

}
iltmin =10

De

t ,=40
T

.il te =10

t =30
T 1

De De

iltr =20

Figura 2.58 Nivelul temperaturilor fluidelor care schimbă căldură În condensatorul instalaţiei de forţă cu abur

Dacă disponibilul de apă de răcire este la temperaturi de 10 - 15 DC (apă recirculată în timpul iernii sau apă de puţ) temperatura de condensare pentru aburul provenit din turbină este de ordinul 20 - 25 DC, căreia îi corespunde o presiune de echilibru între 0,024 - 0,032 bari. . Depresiunea din condensatorul instalaţiei de forţă cu abur se poate realiza prin mai multe variante, cea mai des aplicată fiind cea care utilizează un sistem de baterii cu ejectoare şi condensatoare cu două trepte (Figura 2.59 ). Sistemul de producere a vidului extrage din zona inferioară a condensatorului gazele necondensabile, formate în principal din oxigen şi hidrogen provenite din descompunerea apei, aer pătruns în condensator prin eventualele neetanşeităţi şi nu în ultimul rând cantităţi reduse de abur necondensat. Sistemul este flexibil, putând fi operat eficient în diferite condiţii impuse de parametrii aburului viu utilizat la ejectoare şi de apa de răcire de la condensatoarele acestora . • A patra posibilitate de creştere a randamentului unei instalaţii de forţă cu abur este aplicarea schemei cu destinderi succesive în mai multe

corpuri de turbină urmate de supraîncălziri intermediare.

J

Când s-a analizat varianta creşterii presiunii superioare din instalaţie s-a găsit ca un dezavantaj major destindere a aburului până în zona aburului umed ( starea 5' din figura 2.57). Pentru a evita acest inconvenient s-a găsit soluţia destinderii succesive în mai multe corpuri de turbină ( trepte) urmate de supraîncălziri intermediare.

115

Abur viu

~
Apă de răcire

~ @ ~
Apă recirculată

•.... •....
o,
ti

I
I
~
~,

Condens Spre cazan

~

f2
~
1. 2. 3. 4. CondensatoruI instalaţiei de forţă cu abur Ejectoare Condensatoarele sistemului de vid Picioare barometrice

;d

s

Figura 2.59 Producerea depresiunii În condensatorul instalaţieide forţă cu abur

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PE1ROLULUI

În figurile 2.60 şi 2.61 se prezintă cazul destinderii aburului doar în două trepte de turbină cu o singură supraîncălzire intennediară În primul corp de turbină (TI) aburul se destinde de la starea iniţială 4 până la starea 5, corespunzătoare curbei punctelor de rouă, unnează supraîncălzirea intermediară 5 - 6 în supramcălzitoru1 S2 din cazan şi în final destinderea 6 - 7 În cel de- al doilea corp de turbină (T2) . În figura 2.60 se observă că prin acest procedeu suprafaţa ciclului transfonnărilor se măreşte cu suprafaţa 5,6,7,5' ,5, iar căldura evacuată la condensator creşte proporţional cu suprafaţa 5,7,b, a,5. Randamentul tennodinamic al ciclului cu destindere în două corpuri de turbină şi o supraîncălzire intermediară se calculează cu relaţia: (2.117)

În care entalpiile specifice corespund stărilor caracteristice din figura 2.60. Asemănător cu exemplul analizat se pot realiza instalaţii de forţă cu abur la care destinderea se face în 3 sau 4 corpuri de turbină, Între acestea aburul fiind supraîncălzit de 2 respectiv 3 ori în cazanul instalaţi ei.

117

TERMOENERGETICA PRELucRĂRII

PETROLULUI

T

4

6

5': •, , ,
I

.
b

a

s

Figura 2.60 Destinderea aburului În două trepte şi o Încălzire intermediară

Metoda preîncălzirii regenerative a condensului este cea mai
eficientă cale pentru creşterea randamentu1ui unei instalaţii de forţă cu abur. Principiul metodei constă în prelevarea unui debit de abur de priză din turbină şi preîncălzirea cu el a condensului care alimentează cazanul.

118

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

4

4

5

7 Cazan
6

Figura 2.61 Schema instalaţiei de forţă cu abur cu două corpuri de turbină şi o Încălzire intermediară

Schimbul de căldură se poate realiza direct, prin amestec sau prin interm~diul unei suprafeţe metalice ( schimb de căldură de suprafaţă ). In figura 2.62 se prezintă varianta constructivă care utilizează un schimbător de căldură de tip fascicul tubular în manta. Deoarece condensul format din aburul de priză trebuie să intre în aspiraţia pompei de condens , P , este necesar să se utilizeze un ventil de laminare , VL, care să reducă presiunea de la valoarea presiunii aburului de priză la presiunea condensului rezultat din condensatorul turbinei. În figura 2.63 este prezentată varianta utilizării încălzirii condensului prin amestec direct cu aburul de priză. Montajul presupune existenţa unui vas de amestec , VA şi a două pompe de condens, una înainte de nodul de amestec şi una după nodul de amestec. Pompa Ppl creşte presiunea condensului de la presiunea corespunzătoare stării 7 ( ieşirea din condensator) până la nivelul presiunii aburului de priză extras din turbină ( P5 ). A doua pompă Pp2 ridică presiunea condensului preîncălzit de la presiunea corespunzătoare aburului de priză până la presiunea superioară din instalaţie, Pl.

119

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULID

4

3
Cazan 2

VL

Figura 2.62 Instalaţie de forţă cu abur cu regenerarea căldurii prin schimbător de suprafaţă ( SR)

m.
4 3
Cazan T

2 ts, Ps, is 5

VA
Figura 2.63 Instalaţie de forţă cu abur cu regenerarea căldurii prin contact direct Între condens şi aburul de priză

Indiferent de varianta constructivă, din debitul de abur care intră în turbină, ma, O parte se extrage ca abur de priză , mp, cu parametrii corespunzători stării 5, iar restul debitului de abur, mr, se destinde până la ieşirea din turbină, în starea [mală 6.

120

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Preîncălzirea regenerativă a condensului într-o instalaţie de forţă cu abur are ca efect final creşterea randamentului termodinamic prin scăderea sarcinii condensatorului cu fluxul termic mp.( i6 - h ) şi prin scăderea sarcinii cazanului de abur cu fluxul termic mp.( is -is). Aceste efecte pozitive sunt diminuate de scăderea puterii obţinute la axul turbinei, corespunzătoare destinderii aburului prelevat de la priză până la starea finală 6 : (2.118) Efectul final al preîncălzirii regenerative a condensului, definit ca o diferenţă între influenţe favorabile şi nefavorabile se cuantifică prin diferenţa dintre randamentul termodinamic în varianta cu preîncălzire şi varianta clasică, Iară preîncălzirea condensului. Utilizând notaţiile din figura 2.63 se pot calcula cele două randamente termodinamice : ~ Randamentul termodinamic al ciclului Iară preîncălzire regenerativă a condensului: (2.119) ~. Randamentul termodinamic regenerativă a condensului : al ciclului cu preîncălzire

(2.120)

În expresia acestui randament se iau În considerare reducerea de putere la turbină şi reducerea necesarului de căldură la cazan. Notând cu <pp raportul debitelor de abur scos la priza turbinei ŞI aburul la intrarea în turbină (rp
= mp {I) expresia

randamentului devine:

ma _ i4 -i6 -rp(ij -i6) > i4 -i6 =
. 14-17

"lip -.

-rpl!,

(.

.) -11

. . 14-17

"l,

(2.121)

Inegalitatea dintre cele două randamente este uşor de demonstrat matematic.

121

TERMOENERGETICA PRELucRĂRII PETROLULUI

Din bilanţul termic pe nodul de amestec se poate calcula valoarea raportului debitelor, <p p. ca raport de diferenţe de entalpii specifice. (2.122)
m[= llla-mp

(2.123) (2.124) (2.125)

ig =h

Un aspect teoretic şi practic deosebit de interesant este acela că prin metoda încălzirii regenerative a condensului care alimentează cazanul de abur randamentul creşte spre randamentul ciclului Carnot echivalent ( Se poate utiliza sintagma " Odată cu creşterea numărului de preîncălziri regenerative ciclul Clausius - Rankine se carnotÎ2ează" ). În figura 2.64 se reprezintă ciclul Clausius-Rankine cu o treaptă de preîncălzire regenerativă, în diagrama T-s. Notaţiile utilizate în figura 2.64 coincid parţial cu cele din figura 2.63. Un kilogram de abur care se destinde total în turbină, transformarea 4-6, efectuează un lucru mecanic proporţional cu suprafaţa 1-2-3-4-6-1 şi cedează în condensatoru1 insta1aţiei cantitatea de căldură proporţională cu suprafaţa 1-6-s6-sl. Un kilogram de abur, care se extrage la priza laterală a turbinei, se destinde pe transformarea 4-5 şi produce un lucru mecanic proporţional cu suprafaţa a-2-3-4-5-b-a, cedând condensului care alimentează cazanul căldura proporţională cu suprafaţa sl-1-a-b-5-s6-S1. Se menţionează că această căldură nu este cedată sursei reci din instalaţie(agentul de răcire de la condensator).

122

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI T

4

s Figura 2.64 Ciclul Clausius-Rankine cu o treaptă de preîncălzire regenerativă În diagrama T-s

Dacă se face raportul dintre debitul aburului extras la priza turbinei, m p, la debitul de abur intrat în turbină, m a, atunci suprafeţele corespunzătoare se micşorează în raportul (j)p= mpilIla. Pentru a trasa aceste suprafeţe se păstrează ordonatele neschimbate şi se modifică dimensiunile de pe abscisă în raportul dat, (j)p, luând ca poziţii fixe extremităţile segmentelor de pe verticala 4-6-s6• Segmentul a - c redus devine d - c . Segmentul b - c redus devine e -- c . Segmentul 1 - 6 redus devine f - 6 . În această variantă căldura cedată de aburul de priză, m p, unui kilogram de apă de alimentare este proporţională cu aria suprafeţei s f- f d - e - 5 - S 6 - S f, egală prin construcţie cu aria suprafeţei s 1 - 1 - a - S aSI. Această suprafaţă este proporţională cu căldura care nu mai trebuie să fie cedată în cazanul instalaţiei apei de alimentare.

123

1ERMOENERGETICA

PRELUCRĂRII PElROLULUI

Prin prelevarea debitului de abur de priză m p, datorită nedestinderii lui până În starea 6, nu se mai produce, raportat la 1 kg abur intrat În turbin~, lucrul mecanic proporţional cu aria suprafeţei f - d - e - 5 - 6 - f In cazul în care s-ar putea realiza un număr foarte mare de preîncălziri regenerative poziţia conturului d - f - s[ ar tinde spre poziţia c
-g-s,{l'

In figura 2.65 se ajunge la o poziţie asemănătoare printr-o singură preîncălzire regenerativă într-un ciclu plasat total în domeniul vaporilor saturaţi umezi. Ciclul rezultat prin preîncălzire regenerativă este 1 - 2 - 3 - 4 - 1 şi are practic aceeaşi suprafaţă (este echivalent) cu ciclul Carnot 6 - 2 - 3 - 5 -6.
T

s Figura 2.65 Ciclul Clausius-Rankine, În diagrama T - s, carnotizat printr-o preîncălzire regenerativă În domeniul aburnlui umed

Teoretic această apropiere de ciclul Carnot este cu atât mai mare cu cât numărul de preîncălziri regenerative este mai ridicat. Din considerente tehnica-economice numărul maxim de preîncălziri se limitează la 8. În tabelul 2.5 sunt prezentate câteva caracteristici funcţionale la instalaţii de forţă cu abur dotate cu preÎncălziri regenerative.

124

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Tabelul 2.5 Caracteristici

ale unor instalaţii de forţă cu abur dotate cu preÎncălziri regenerative Aburul la ieşirea din cazan

Nr. crt.

Puterea Turbinei MW

Temperatura apei de alimentare cazan, °c
170-180 190-200 215.220 235-250 250-280 200-250

Presiunea, bar
35-40 65 100-125 140-180 > 180 40-70

Temperatura

Număr de preÎllcălziri

°c
450 475-500 500-530 530-540 540-570 3 4 6 8 8 6

1 2 3 4 5 6

4-12 10.25 25-60 100-300 200-800 220-1500

saturaţie

În figura 2.66 este prezentată schema unei instalaţii de forţă cu abur dotată cu 4 preîncălziri regenerative (2 schimbătoare pe circuitul de joasă presiune, un degazor plasat de asemenea pe circuitul de joasă presiune şi un schimbător plasat pe circuitul de înaltă presiune). Relaţia randamentului ciclului Clausius-Rankine cu n preîncălziri regenerative se poate scrie prin dezvoltarea relaţiei (2.126)

Rezultă expresia: (2.127)

unde entalpiile il, i 4, i 6, i 7 corespund stărilor respective, din figura 4.14 iar entalpiile i p k corespund stării aburului extras prin priza k din corpul turbinei. Coeficientul de debit <p p k reprezintă raportul dintre debitele extrase pe priza k şi debitul de la intrarea în turbină. (2.128) La instalaţiile de forţă cu abur dotate cu preîncălziri regenerative se modifică odată cu creşterea numămlui de preîncălziri şi consumul specific de căldură

125

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

1 q =.:=!'-=N, "l,
S

o

(2.129)

Dacă se notează cu qso consumul specific de căldură pentru o instalaţie Iară preîncălzire regenerativă şi cu q s p consumul specific de căldură al unui ciclu cu aceeaşi parametri, dar cu preîncălziri regenerative a condensului care alimentează cazanul, reducerea relativă a consumului specific de căldură 8 p se poate calcula cu relaţia:
li = qso -qsP = 1- qsP = 1-~ P qsP qso "ltnp

(2.130)

Reducerea. relativă a consumului specific de căldură 8 p depinde cum s-au ales nivelurile de prelevare a prizelor de abur din turbină şi de temperatura de preîncălzire, care la rândul ei depinde semnificativ şi de numărul de preîncălziri regenerative.

126

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

m

Cazan de

abur

Figura 2.66 Schema unei instalaţii de forţă cu abur dotată cu patru preîncălziri regenerative

Teoretic pentru un ciclu cu o singură treaptă de regenerare cel mai scăzut nivel energetic ar fi când s-ar prelua abur de la ieşirea din turbină. În acest caz 8 p = O deoarece condensul nu s-ar încălzi neexistând nici o diferenţă de temperatură între abur şi condens. La nivel energetic superior, dacă s-ar face preîncălzirea cu abur supraîncălzit, nedestins în turbină s-ar obţine o temperatură de preîncălzire a apei egală cu temperatura de vaporizare, dar 8 p = O deoarece aburul nu a produs lucru mecanic prin destindere. Dacă 8 p este nul la cazurile extreme, rezultă că există între acestea o valoare optimă a temperaturii condensului care alimentează cazanul. În figura 2.67 se prezintă pentru un exemplu numeric variaţia reducerii relative a consumului de căldură în funcţie de temperatura de preîncălzire, t a şi de numărul de trepte de supraîncălziri regenerative n.

127

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRlJ PETROLULUI

14

12
10 8

6 4 2

o

100

150

200

7SJ

300

ta

I

DC

Figura 2.67 Variaţia reducerii relative a consumului specific de căldură În funcţie

de temperatura apei de alimentare şi numărul de trepte de preÎncălziri regenerative

Analizând variaţia coeficientului de reducere relativă a consumului specific de căldură se constată faptul că fiecare curbă care corespunde unui anumit număr de recuperări regenerative are un maxim, iar valorile maxime se situează pe o dreaptă a cărei ecuaţie se poate stabili pentru fiecare caz În parte.

128

TERMOENERGETICA

PRELUCRĂRlI

PETROLULUI

2.4.7 Utilizări ale instalaţilor

de forţă cu abur

Instalaţiile de forţă cu abur stau la baza unui număr mare de aplicaţii practice care răspund diferitelor cerinţe termoenergetice. Aceste sisteme pot produce diferiţi agenţitennici, cum sunt: abur supraîncălzit sau saturat de anumite calităţi, fluxuri de apă caldă cu anumite temperaturi, pe lângă lucrul mecanic utilizat la antrenarea de generatoare electrice, compresoare sau pompe de mare capacitate. În alegerea unui anumit tip de instalaţie de forţă cu abur se porneşte de la necesităţile calitative şi cantitative de agenţi tennici ale consumatorilor. Există posibilitatea să se aleagă diferite variante de turbine care să permită obţinerea de agenţi termici doriţi. Dintre acestea se enumeră cele mai răspândi te tipuri: a) Turbine cu contrapresiune La acest tip de turbină presiunea aburului la ieşire este mai mare decât presiunea atmosferică. Temperatura aburului poate fi cea corespunzătoare stării saturate (uscat sau umed) sau poate să corespundă unui anumit grad de supraîncălzire. În funcţie de necesităţile de agent tennic, aburul rezultat din turbină poate fi livrat direct consumatorilor (figura 2.68) sau poate fi condensat, căldura de condensare fiind utilizată pentru încălzirea unui agent termic lichid (figura 2.69).

Pz ,. P atmo s feri că linie de aw r tetnologic

Fi~ura

2.68 Turbină cu contra presiune cu livrare de abur tehnologic

129

TERMOENERGETfCA PRELUCI{ĂRII PETROLULUI CU prize de abur şi presiune mică la ieşire Această categorie de turbine permite obţinerea de abur de anumite calităţi, În funcţie de cerinţele consumatorilor, prin intermediul unor prize amplasate În corpul turbinei la poziţii coresplillzătoare calităţii dorite (Figura 2.70 ). p

b) Turbine

A ent termic lichid

ta,
(ondens

A ent termic

lichid

ta::> 1000(
2

tC2 "'100° ( Figura 2.69 Turbină cu contrapresiune

cu condensator şi Iivraloede agent termic l

lichid

: 15bar

Condensator

Spr:e cazan Apă de completare

Condens

Figura 2.70 Turbină cu două prize pentru abur tehnologic

130

TERMOENERGETfCA PRELUCRĂRII PETROLULUl

Cifrele care delimitează transformările corespund cu cele din figura
2.72.

Diagrama permite calculul parametrilor tehnico - economici În funcţie de starea agentului de lucru În fiecare punct caracteristic. Dimensionarea instalaţiei se face În funcţie de sarcina consumatorilor de energie termică şi În funcţie de cantitatea de energie electrică ce se doreşte a fi produsă.

T

1 2,3

s
Figura 2.73 Diagrama transformărilor
de cogenerare agentului de lucru apă - abur În instalaţia

Sistemul are o flexibilitate de operare foarte ridicată putând lucra În oricare regim Între cel de producere doar de energie termică şi cel de producere doar de energie electrică. Regimul de funcţionare se adaptează În principiu după necesarul consumatorilor de energie termică. Energia electrică produsă Într-un astfel de sistem are un cost mult mai scăzut În comparaţie cu cel al energiei preluate din sistemul energetic naţional.

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

În plus, această energie electrică obţinută Într-o instalaţie de cogenerare poate fi consumată în apropierea locului producerii ei, ceea ce presuptme eliminarea pierderilor din reţelele de transport şi din staţiile de transformare.

Centrale electrice şi de termoficare

:Centralele electrice şi de tennoficare (CEI) sunt unităţi termoenergetice de mare capacitate care produc combinat energie electrică şi energie termică În funcţie de solicitările beneficiarilor, pe baza principiului instalaţiei de forţă cu abur. O centrală electrică de termoficare cuprinde două părţi principale. Prima parte este numită zona termică şi este formată din cazanele de produs abur, partea de turbine şi condensatoare, sistemul de răcire a apei recirculate şi sistemul de livrare a energiei termice spre consumatori. A doua parte este formată din zona electrică şi cuprinde generatoarele electrice, schema de transformare şi livrare a energiei electrice. Centralele electrice de termoficare sunt amplasate de obicei În apropierea marilor consumatori de energie tennică. Aceştia sunt repre~entaţi de mari unităţi industriale (rafinăriile şi combinatele petroehimice se află pe primele locuri din acest punct de vedere) sere cu suprafeţe mari şi cartiere de locuinţe. 'Necesarul de energie termică este fluctuant în funcţie de anotimp şi de perioa~ din zi. Centralele electrice de termoficare au marele avantaj că Îşi pot stabili raportul optim dintre energia electrică şi energia termică În funcţie de ceripţele consumatorilor . . In principiu, schema termică a unei centrale electrice de termoficare cuprinde un număr de 4-10 impuri energetice formate fiecare dintr-un cazan În care se arde combustibil şi se produce abur supraîncălzit, o turbină. formată din unul sau mai multe corpuri şi condensatorul pentru aburul final destins în turbine. Aburul prelevat la trecerea dintre corpurile turbinei (abur de priză) este livrat consumatorilor sau este condensat pentru a încălzi agentul tennic utilizat pentru tennoficare.

134

TERMOENERGETlCA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Dacă se doreşte obţinerea de agent tennic lichid acesta se poate obţine prin răcirea şi condensarea unui flux de abur de priză (Figura 2.71). Condensul rezultat se amestecă Împreună cu condensul rezultat din aburul destins total În turbină şi reiau circuitul În instalaţie. ~

CondS1S Spre ca!an

Con dens

Figura 2.71 Turbină cu priză de abur pentru Încălzirea de agent termic lichid

Cu cele patru tipuri de turbine analizate se pot concepe diferite instalaţii de forţă cu abur care să asigure satisfacerea anumitor cerinţe legate de furnizarea energiei. În continuare se vor prezenta principal trei aplicaţii care au la bază principiile instalaţiilor de forţă cu abur.

Instalaţii de cogenerare Instalaţiile de cogenerare reprezintă sisteme care produc mai multe forme de energie (energie termică sub formă de abur tehnologic sau agenţi termici lichizi şi lucru mecanic) utilizând o singură sursă de energie (de obicei combustibil). .

131

TERMOENERGETICA

PRELUCRĂRII PETROLULUI

În figura 2.72 se prezintă schema de principiu pentru o instalaţie de cogenerare. Sistemul este format dintr-un cazan care produce abur supraîncălzit de Înaltă presiune. O parte din acest abur este laminat din starea 2 În starea 4, În robinetul de laminare RL, În funcţie de necesarul consmnatorilor. Diferenţa faţă de aburul produs În cazan se introduce În turbină(starea 3) unde o parte se destinde până la starea 5, cu care este evacuat ca abur de priză şi livrat consumatorilor(eventual poate fi utilizat pentru producerea de agent termic lichid). Restul aburului faţă de cel introdus În turbină se destinde până la starea 6, la o presiune de ordinul a 0.1 bar. Turbina produce la ax lucru mecanic tehnic utilizat pentru antrenarea unui generator electric. Condensul rezultat de la consumatorii de căldură Împreună cu cel provenit de la condensatorul turbinei se comprimă În pompele Ppl şi P p2 după care se reia circuitul.

2

13
CAZAN

RL
4

12
CONSUMATORI DE CALDURA

5

ABUR DE
PRIZA

6

CONDENS 11 10

9

C

APA DE ADAOS

Figura 2. 72 Schema unei instalaţii de cogenerare

Figura 2.73 conţine reprezentarea transformărilor din instalaţia de cogenerare În diagrama Temperatură - Entropie.

132

..,
rTJ

1ii z
~
el
rTJ

~

F3
;>;J

..,
?
'1:1 rTJ

c..,

r c:::

'J.

n ;>;J
?'

Abur ZObar Abur 1Zbar Abur saturat 3Sbar termofie31l! ~retur 50-600(

~.

~
;>;J

P
p
s.::

Agent te nnoficare TUR 140 -160°C Abur satur.; Condens 1. 5 bar

Figura 2.74 Schema zonei termice la o Centrală

Electrică de Tel"moficare

rp;;T

~R~C

-;

~RTj;

-

-

--

-----------APA HENAjERÂ ( 50 - 60.C)

,
I

-,
J r

I
-J
tT1

• ZiRE CALORiFE RE TUR 1 900(

i
IBLOCURi
DE LocuiNŢE

I
I I

;o O
tT1 tT1 tT1

s:
Z ;o -J

AGENTÎ~CALZiRE CALORiFERE RETUR ( 60 -)O.C 1

SCAH

I

o Fi >
-o
;o
tT1

I I

"j

C\

Pp
Pp

I

I I
.

I

I

r-

I
I

~ ;o

>.
;o

.

J.

-1--AliENTTERMOFicARg ITUR) . 120 -14O°C AGENT TERHOFrCARE ( RO U~) 70.80.C APA RECE TRATATĂ I POTABiLĂI

1---

-------

-J

~

L_~

I

:

;şj
-J ;o O

e
r

r-

S

Figura 2.75 Stwctura

unui punct termic de cartier dintr-o reţea de termoficarc

TERMOENERGETICA PRELucRĂRII PETROLULUI

Condensul rezultat din condensatoarele de abur destins în ultimile corpuri de turbină este recirculat pentru alimentarea cazanelor. În figura 2.74 este prezentată schema de principiu pentru zona termică a unei centrale electrice de termoficare cu 6 grupuri energetice care produc: - Abur de 4 calităţi, - Agent termic pentru termoficare, - Energie electrică: 5x50MW + lxl00MW Semnificaţia simbolurilor din figura 2.74 este următoarea: - P p}, , p p6 - pompe de condens - C zI. , C ro - cazanele de abur - G I. , G 6 - generatoare electrice - C d}' , C d6 - condensatoare pentru aburul final - S TI , S T2 , S TI - schimbătoare de căldură pentru încălzit agentul de termoficare Fluxurile de abur produse în Centrala Electrică şi de Termoficare sunt livrate beneficiarilor, de la care în principiu se primeşte condensul rezultat în urma utilizării abUrului. Agentul de termoficare este un flux de apă tratată, aflat la presiuni de peste 5 bari, care se încălzeşte până la temperaturi de ordinul 140 o C 160 o C, după care estt! pompat în cartierele de locuinţe pentru termoficare. După ce se răceşte prin cedare de căldură agentul termic cu temperaturi de ordinul 50 o C -70 o C se returnează la Centrala Electrică de Termoficare, unde îşi reia circuitul. În figura 2.75 este prezentată schema de principiu pentru un punct termic din structura reţelei de termoficare a unui cartier de locuinţe. Agentul termic care vine de la Centrala Termică de Termoficare cu . temperaturi de ordinul a 120 o C-140 o C este utilizat în cadrul punctelor termice pentru două încălziri. Prima, care se realizează pe tot parcursul unui an, este încălzirea apei menajere care se consumă la robinetele din locuinţe. A doua se realizează doar în timpul friguros din perioada toamnă, iarnă, primăvară şi are ca obiectiv încălzirea agentului termic secundar care circulă prin caloriferele din apartamente. Pe schemă sunt trecute orientativ şi temperaturile teoretice la care ar trebui să funcţioneze sistemul. În practică există dificultăţi legate de obţinerea acestor temperaturi din cauza pierderilor de căldură care se înregistrează pe conductele de legătură Între Centrala Electrică şi de Termoficare (CET) şi punctele termice din cartiere.

137

TERMOENERGETICA

PRELUCRĂRII PETROLULUI

Instalaţii de forţă cu abur cuplate cu instalaţii de desaliriare a apei de mare În zonele geografice lipsite de surse naturale de apă potabilă şi În care există disponibil de combustibil s-au construit instalaţii de forţă cu abur care furnizează energie termică, lucru mecanic pentru generare de energie electrică şi energie pentru realizarea vaporizării apei de mare În vederea desalinizării ei.

65bar 4750 ( 38 ti h

-- -- -- ------ -- --_.- -- -

Apă desa lini'zată 4500 m3/z'l

Figura 2.76 Instalaţii de forţă cu abur cuplată cu instalaţie de desalinare a apei de

mare (varianta 1)

138

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

În figura 2.76 este prezentată o instalaţie de desalinizare a apei de mare cuplată cu o instalaţie de forţă cu abur. Partea de desalinizare este formată dintr-o incintă Închisă ermetic, VD, În care' se realizează o presiune absolută de ordinul a 0,3 bar, cu ajutorul unui sistem de ejectoare. Aburul motor la ejectoare provine de la turbin~ instalaţiei de forţă, ca abur de priză. In interiorul vasului de desalinizare se găsesc serpentine prin interiorul cărora circulă apa de mare ca agent rece. În partea inferioară a vasului se află apa de mare încălzită final în condensatoarele instalaţiei de forţă cu abur, C d , până la temperatura de aproximativ 70 o C. La presiunea şi temperatura din sistem apa de mare Începe să fiarbă, iar vaporii de la partea superioară vin În contact cu serpentinele cu temperatura de rouă. În aceste condiţii se produce condensarea vaporilor, condensul care se scurge de pe serpentine este colectat de pâlniile aşezate sub fiecare serpentină, şi eliminat prin pompare. Această apă "distilată" este condiţionată ulterior prin adăugare de săruri astfel încât ea devine potabilă. Aproximativ 60 % din apa de alimentare este eliminată din vasul de desalinizare ca pmjă În care s-au concentrat sărurile din apa de mare. În figura 2.76 apar unele valori pentru debite, temperaturi şi presiuni cores1?uozătoare unei instalaţii în funcţiune În Statele Unite ale Americii. In figura 2.77 este prezentată o altă variantă de cuplare a unei instalaţii de forţă cu abur cu un sistem de desalinizare a apei de mare. Vasul de desalinizare, VD, are în zona centrală un fascicul tubular. În exteriorul tuburilor condensează aburul comprimat în condensatorul C şi formează apa distilată. În interiorul tuburilor apa de mare În prealabil preîncălzită se vaporizează parţial, vaporii fiind aspiraţi de la partea superioară a vasului de condensatorul C. De la partea inferioară a vasului se elimină sub formă de purjă apă concentrată în săruri. Partea de instalaţie de forţă cu abur lucrează În circuit deschis. Turbina lucrează în sistem de contrapresiune şi livrează consumatorilor abur tehnologic. Pe axul turbinei este montat alături de generatorul de energie electrică şi compresorul care serveşte partea de desalinare. Consumul specific realizat de compresor este la instalaţiile de acest tip de ordinul a 12-15kWh/m3 apă distilată obţinută.

139

TERMOENERGETICA PRELUCRARII PETROLULUI

Abur saturat

G

VO
Abur su raÎncălzit Abur te hnologic Condens + apă de adaus

s

Pur"ă

A. mare

de

Figura 2.77 Instalaţie de forţă cu abur cuplată cu instalaţie de desalinare a apei de

mare (varianta 2)

140

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Capitolul III INSTALAŢII FRIGORIFICE In instalaţiile de prelucrare a produselor petroliere sunt unele procese care se desfăşoară la temperaturi mai mici decât temperatura mediului ambiant. Pentru a obţine astfel de temperaturi se utilizează diverse sisteme numite generic "Instalaţii frigorifice". Dacă temperaturile realizate de aceste sisteme sunt cuprinse între temperatura ambiantă şi temperatura de -150 °c domeniul se numeşte frigorific, iar la valori de temperatură sub -150 °c domeniul se numeşte cflogemc. In domeniile frigorific şi criogenic cantitatea de căldură schimbată, echivalentă cu caloria din domeniul temperaturilor peste temperatura mediului ambiant, se numeşte frigorie. Instalaţiile frigorifice sunt realizate pe diferite principii, cu diferite capacităţi frigorifice, în funcţie de destinaţie. Pe lângă domeniul prelucrării petrolului, instalaţiile frigorifice sunt foarte răspândite şi în celelalte ramuri ale industriei. chimice (industria alimentară, fabricarea medicamentelor, lichefierea gazelor etc.). Generic, prin noţiunea de instalaţie frigorifică se defineşte orice sistem care preia căldura de la o sursă rece şi cedează căldură Unei surse calde, prin consum de energie din exteriorul sistemului. Scopul sistemului este transferul de căldură de la sursa rece care poate fi un flux tehnologic sau o incintă în interiorul căreia trebuie să se realizeze o temperatură scăzută. Deoarece sensul transferului de căldură de la sursa rece (cu temperatura mică) spre sursa caldă (cu temperatura mai mare) este opus sensului natural de transfer de căldură (de la sursa caldă spre sursa rece), acesta nu se poate realiza decât consumând energie din exteriorul sistemului. In figura 3.1 este prezentat principiul de funcţionare al unei instalatii frigorifice.

141

TERMOENERGETICA PRELUcRĂRll PETROLULUI

ENERGIE

Figura 3.1

Structura unei instalatii frigorifice.

Clasificarea instalaţiilor frigorifice se face după mai multe criterii care surprind o mare parte dintre caracteristicile definitorii. In tabelul 3.1 este prezentat" un mod de clasificare a procedeelor de obţinere a temperaturilor scăzute şi diferite tipuri de instalaţii frigorifice. Cele mai numeroase instalaţii frigorifice sunt cele care au la bază un ciclu termodinamic închis, cu comprimare mecanică de vapori ai unui agent frigorific. Principiile de funcţionare ale acestor categorii de instalaţii frigorifice fac obiectul acestui capitol.

142

Tabelul3.1 Procedee de obţinere a temperaturilor

scăzute şi tipuri de instalaţii frigorifice

Prin utilizare de gheată de aDă Prin utilizarea de gheaţă uscată (Ceh-solid) În circuit deschis Prin utilizarea de gheată eutectică (obtinută prin congelarea unor solutii cu compozitie eutectică) Prin utilizarea arnestecurilor refrigcrente Prin destindere turbionară de gaze În tuburi Vortex-Ranaue PROCEDEE CU AGENT FRIGOIUFIC Prin destindere de gilZeÎn tuburi oulsatoare Cu coml)rimare mecauică de vapori Cu vapori În circuit închis Cu adsorbtie Cu absorbtie (comprimare tenno-cmmică) Cu ejectie (cu comprimare termică În eiectoare) Cu g<lZe Prin laminare (Efect Joule-Thompsoll pozitiv) Prin destindere adiabatică În detentoare Prin efect termoelectric (efect Peltier) PROCEDEE FĂRĂ AGENT FRIGOIUFIC Prin demagnetizare adiabatică a substantelor param,agnetice Prin efect Etlinghaus Prin alte procedee tennomagnetoelectrice

@

I
&? ~
~,

~

.... ...
w

;g
~ ~ S

~ ~

c::-"""'

(el

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

3.1 Agenţi frigorifici. Agenţii frigorifici din instalaţiile cu comprimare mecanică de vapori sunt substanţe pure sau amestecuri cu compoziţie determinată care parcurg o serie de transformări termodinamice, în circuit închis. Alegerea unui anumit agent frigorific se face în funcţie de nivelul de temperatură impus în vaporizatorul instalaţiei şi de caracteristicile fizicochimice ale respectivului agent. Calităţile necesare unui bun agent frigorific sunt următoarele: • Temperatura critică mare; • Temperatura de solidificare mică; • Presiunea de vapori mică la temperaturile de condensare ŞI vaponzare; • Căldura latentă de vaporizare mare; • Viscozitate mică; • Volumul specific al vaporilor mic; • Valoarea exponentului adiabatic mică; • Să nu reacţioneze cu lubrifianţii din compresoare; • Să fie inert, necoroziv, netoxic şi neinflamabil; • Să fie disponibil la un preţ rezonabil; Agenţii de lucru din instalaţiile frigorifice cu comprimare mecanică de vapori se aleg dintre următoarele categorii: -Substanţe organice: amoniac, Dioxid de sulf, Dioxid de carbon, Azot, Hidrogen; -Substanţe organice: Metan, Etan, Etilenă, Propan, Propilenă, Butan, Izobutan; -Freoni. Ultima categorie de agenţi frigorifici, freonii, este formată din compuşi halogenaţi ai metanului sau etanului. Freonii reprezintă cea mai răspândită clasă de agenţi frigorifici. Codificarea lor se face prin simbolul F (de la freon) sau R (de la refrigerant) urmat de un indice format din două sau trei cifre conform fonnulei: F(x-I)(y-tl)Z Rcx-l)(y-tl)z sau (3.1) Corespondenţa dintre codul freonului şi formula sa chimică este următoarea:

144

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PE1ROLULUI

Agent de răcire I mar, tarI I
I I I I I I

r---------------I I

'1 I

mar, tar2

I mar, is
I I I I I L

Agent frigorific

I I J

Figura 3.8 Conturul de bilanţ termic pe răcitor-condensatorul instalaţi ei frigorifice

În relaţia de bilanţ termic termenii referitori la agentul frigorific sunt cunoscuţi din ciclul transformărilor, iar pentru agentul de răcire temperatura de intrare tar1este cea la care este disponibil. Temperatura tm2 se impune în funcţie de tipul şi caracteristicile agentului de răcire. Din relaţia de bilanţ termic pe răcitor-condensatoru1 instalaţiei frigorifice rezultă debitul necesar de agent de răcire: (3.16)

Estimarea suprafeţei de schimb de căldură pentru răcitorcondensatorul instalaţiei frigorifice cu comprimare mecanică de vapori

Relaţia de transfer de căldură între fluxurile din răcitor-condensator este: (3.17) Coeficientul global de transfer de căldură, kedRc se alege cu valori mici (10-100 W/m2. 0c) dacă agentul de răcire este aerul atmosferic şi cu valori mai mari (400-800 WIm2 °C) dacă agentul de răcire este apa.

159

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PE1ROLULUl

Diferenţa medie de temperatură din aparat, t:..tmedRC' se calculează ca medie ponderală Între diferenţele de temperatură logaritmice pentru fiecare zonă de schimb de căldură.

Figura 3.9 Variaţia temperaturilor

şi diferenţele de temperatură specifice În răcitor-condensatorul instalaţiilor frigorifice

Din expresiile bilanţurilor termice scrise pentru fiecare zonă din aparat se calculează temperaturile intermediare txl şi tjQ de pe fluxul de agent de răcire: (3.18)
t =t
x2 ar2
mar'

Rezultă :

_ Qracirevapari

c'

(3.19)

pr

(3.20) Rezultă:
t
xl

=

t _ Qcondensare x2 C
mar' P"

(3.21)

Pentru zona de răcire a condensului se calculează fluxul termic transferat:

160

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULlH

(3.2) Dacă în compoziţia freonului se găseşte şi Brom, atunci în formulă apare şi simbolul Bt, unde t reprezintă numărul de atomi de Brom. In acest caz formula generală este: F(x-IXy+I)zBt sau

(3.3) (3.4)

iar formula chimică va fi: (3.5) Pentru stabilirea formulei chimice când se cunoaşte codul freonului se aplică următoarele reguli: -Dacă indicele freonului este format din două cifre, prin convenţie se stabileşte că prima cifră este în realitate o, ~ x-l=O, ~x=l~ compusul are un singur atom de carbon în moleculă, deci este un derivat al metanului; -Dacă în formula freonului nu apare simbolul Bt, rezultă că freonul nu conţine atomi de brom. -Numărul de atomi de Clor (w) rezultă din condiţia de completare a valenţelor atomului sau atomilor de carbon. In continuare se exemplifică deducerea formulei chimice pentru trei freoni: 1. Freonul F22

X -

Fn =>
{

1 = O => x = 1 } y+l=2=>y=1
-)o

z=2
w=4-2-1=1

CHECI •

Freonul codificat F22 reprezintă compusul CHF2CI (monoclor -difluormetan)

145

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

2. Freonul R1I4 R(x-l )(y+ l)z -+ CxHyF zClw

Freonul .tetrafluor-etan).

codificat

R114

reprezintă

compusul

C2F4Cb

(Diclor-

3. Freonul R12B.

x-l=O-+x=l y+l=l-+y=O
R12Bl-+
Z

=2

-+ CF2CIBr

t =1
w=4-2-1=1

Freonul codificat R12B] reprezintă compusul CF2CIBr (Brom-ClorDifluor metan). In tabelul 3.2 sunt prezentate principalele caracteristici ale celor mai utilizate substanţe ca agenţi frigorifici, iar în tabelul 3.3 sunt definit clasele de toxicitate pentru agenţii frigorifici. O problemă deosebită legată de utilizarea freonilor în instalaţiil frigorifice este cea referitoare la impactul unora dintre freoni asupr mediului înconjurător. S-a constatat, începând din anii '70 o diminuare accentuată stratului de ozon din troposferă. Acest fenomen a fost explicat prin acţiune clorului asupra moleculelor de ozon. Clorul poate proveni din compoziţi freonilor cloruraţi sub influenţa radiaţiilor ultraviolete, prin disocier fotolitică. Reacţiile de formare a clorului din freoni şi de distrugere moleculelor de ozon sunt următoarele:

146

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

uv R-CI ---. Cl+03----. CI 0+0 R+CI CIO+02

Deoarece atomul de clor se regenerează după distrugerea unei molecule de ozon, el îşi poate continua ciclul de transformări de un număr foarte mare de ori (zeci şi sute de mii de ori) distrugând un număr echivalent de molecule de ozon. Acţiunea dorului provenit din freoni asupra ozonului a condus în timp la diminuarea concentraţiei stratului de ozon din troposferă. Acest efect are consecinţe nefavorabile, prin faptul că radiaţiile ultraviolete nu mai sunt diminuate la nivelul troposferei,. ajungerea lor la suprafaţa pământului având influenţe nefavorabile asupra climei şi asupra tuturor formelor de viaţă.

147

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULm

Tabelul 3.2 Proprietăţi fizice ale principalilor agenţi frigorifici.

Nr crt ..

Agent frigoritic

Fonnula

Temp. normală de topire

°c
Bioxid de carbon Amoniac Bioxid de sulf Ana Metan Etilena Etanul Propilen

Temp. Normală de tierbere

Căldura latentăîn C.N. KJlKg

Presiunea critică

°c

Temp. Critică

°c
-78,5 -33,3 -100 100 -161 -103 -89 -48 573 1368 390 2258 510 483 485 438 73,7 113 78,8 221 46,4 51,2 48,9 46,0

°c

Limitele de explozie În aer %vol.

Clasa de toxicit ate

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8.

ca,
l::lli3

-56,6 -77,9 -75,5 0,00 -182 -170 -184 -185

31 132 157 374 82,5 9,5 32,2 91,4

15,3-27

5 2 1 6 5-6 5-6 5-6 5-6

sa'
H,O CfI, C,H4 C,Hc CA

-

5-15,0 3,0-33 2,9-13 2-11

a
9. 10. II. 12. 13. Pronanul Butanul Freon F-14 Freon F-13 Freon F-22 Freon F-12 Freoll F-40 Freon F-114 Freon F-21 Freon F-II Freon F-113 C,Hg C.Hlo CF. CF,C1 CHF,CI -189 -160 -187 -181 -160 -43 -12 -128 -82 -41 428 367 135 150 234 42,6 36,7 37,5 38,6 49,3 96,8 134 45,5 28,8 96 2,1-9,5 1,6-8,5 5-6 5-6 6 6 5

Nee).-plo ziv

14. 15. 16. 17.

CF,C1, CH,CI C,F.CJ, CHFCI2

-155 -98 -94 -135

-30 -24 3,5 8,9

167 429 146 243

41,2 66,8 32,8 51.6

112 143 146 179

8-18

6 3-4 6 4-5

Neex-plo

ziv
18. 19. CFCI, C,F,CI, -III -37 23,7 47,7 182 144 43,7 34,1 198 214

-

5 4-5

148

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Pe parcursul transformării 2-3 agentul frigorific preia de la sursa rece fluxul QR, la temperatura scăzută T2, iar pe parcursul transformării 4-1 cedează sursei reci fluxul Qc, la temperatura ridicată T}. Fluxurile de căldură preluată, QR şi cedată, Qc sunt proporţionale cu ariile suprafeţelor cuprinse între segmentele de drepte corespunzătoare transformărilor şi abscisa entropiei. Lucrul mecanic tehnic preluat de sistem din exterior este proporţional cu suprafaţa dreptunghiului definit de stările 1,2,3,4. La instalaţiile frigorifice nu se foloseşte noţiunea de randament, cu valori cuprinse Între O şi 1 şi se foloseşte noţiunea de eficienţă frigorifică definită ca raport între căldura preluată de la sursa rece şi lucrul mecanic consumat. (3.6)

În cazurile extreme, când, la limită temperatura inferioară T 2 tinde spre OK valoarea eficienţei frigorifice tinde spre O. Dacă temperatura T2 tinde spre temperatura T} atunci eficienţa frigorifică tinde spre 00. In concluzie, la un ciclu ideal, de tip Carnot, pentru o instalaţie frigorifică eficienţa variază între zero şi infinit (EIFE (0,00)). În figurile 3.3; 3.4 şi 3.5 sunt prezentate pentru o instalaţie frigorifică cu comprimare mecanică de vapori schema de principiu şi transformările agentului de lucfţl În diagramele T-s şi P-i. În cele trei figuri numerele corespund aceloraşi stări.

151

TERMOENERGETICA PRELUCRÂRll PE1ROLULUI

Agent de răcire (apă, aer)

2 Răcitor condensator Robinet de
111.minllre

1

Flux răcit

Figura 3.3 Schema de principiu pentru o instalaţie frigorifid.

T

2

G
s Figura 3.4 Ciclu) transformărilor dintr-o instalaţie frigorifică cu comprimare mecanică de vapori În coordonatele T-s

152

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Tabelul 3.3. Clasele de toxicitate pentru agenţii de lucru din instalaţiile frigorifice.

Clasa de toxicitate
1 2 3 4 5 6

Concentra .. volumice Concentra.i volumice Concentraţii volumice aralizant ireversibil Concentra .i volumice Concentraţii volumice două ore Concentraţii volumice ore

Caracterizarea clasei de toxicitate între 0,5 -;.1% În aerul as . t au efect mortal du 5 minute între 0,5 -;.1% în aerul as . at au efect mortal du ă o oră între 2-2,5% în aerul aspirat au efect mortal după o oră sau efect 2-2,5% În aerul as irat au efect vătămător du două ore până la 20% ÎIl aerul aspirat nu produc vătămări ireversibile după până la 20% În aerul aspirat nu produc nici un efect după două

Comunitatea internaţională, încă din 1985, a început să emită recomandări producătorilor şi utilizatorilor de freoni să elimine progresiv freonii c1oruraţi. Ultima directivă în acest sens a fost emisă la Copenhaga în noiembrie 1992 şi ea impune oprirea producţiei de freoni cloruraţi până la începutul anului 1996, iar pentru freonii fluoroc1oruraţi se recomandă: diminuarea producţiei până în anul 2004 la nivelul anului 1989; între anii 2004-2009 reducerea producţiei cu 35%; între anii 2009-2014 reducerea producţiei cu 90%, iar eliminarea lor completă fiind estimată până în anul 2030. Aceste directive creează probleme tehnico- ştiinţifice proiectanţilor şi constructori10r de instalaţii frigorifice şi instalaţii pompe de căldură deoarece ei trebuie găsească soluţiile ştiinţifice şi tehnico-economice pentru înlocuirea freoni10r cu alţi agenţi de lucru rară efecte poluante majore asupra mediului înconjurător.

149

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULill

3.2 Instalaţii frigorifice cu comprimare mecanică de vapori

Instalaţiile frigorifice cu comprimare mecanică de vapori sunt sisteme complexe care realizează o serie de transformări ale lllui agent de lucru, într-un circuit închis. Sensul de parcurgere a transformărilor este sensul trigonometric pozitiv, ceea ce presupune'realizarea lllui consum de lucru mecanic din exteriorul sistemului. În figura 3.2 se prezintă ciclul Carnot (ciclul ideal) pentru o instalaţie frigorifică. Transformările parcurse în sens trigonometric pozitiv sunt următoarele: 1-2 destindere izoentropică (adiabatică); 2-3 destindere izotermică; 3-4 comprimare izoentropică (adiabatică); 4-1 comprimare izotermică.

T

TI

1

4

T2

- - - - - - - - - - - - - .•••• ---

2

•••••

-+----3
, , s

, , :,..•

.. :,

Figura 3.2 Ciclul Carnot pentru o instalaţie frigorifică

150

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

p

5

c
.1

Figura 3.5 Ciclul transformărilor

agentului de lucru Într-o instalaţie frigorifică cu comprimaremecanică de vapori, În coordonatele P-i

Transformările parcurse de agentul frigorific sunt următoarele: • 1-2 comprimare mecanică a vaporilor saturaţi, În compresorul instalaţi ei; • 2-3 răcirea vaporilor supramcălziţi, până la temperatura de echilibru • corespunzătoare presiunii ridicate din instalaţie; • 3-4 condensarea izoterm-izobară a vaporilor saturaţi de agent frigorific; • 4-5 răcirea condensului sub temperatura corespunzătoare echilibrului presiunii ridicate din instalaţie; • 5-6 destinderea izoentalpică În robinetul de laminare; • 6-1 vaporizarea izotenn izobară a lichidului din amestecul În dublă fază corespunzător stării 6. Utilajele În care se realizează transformările agentului frigorific sunt: vaporizatorul, compresorul, răcitor-condensatorul şi ventilul de laminare. Vaporizatorul instalaţiei frigorifice este utilajul în care se transferă fluxul tennic QR de la sursa rece la agentul frigorific. Din punct de vedere constructiv este un schimbător de căldură clasic (tip fascicul tubular În manta) În care fluidul care trebuie răcit circulă prin tuburi iar agentul frigorific se vaporizează în manta.

153

TERMOENERGETlCA PRELUCRĂRII PETROLULUI

La unele tipuri de instalaţii frigorifice, destinate să răcească sau să menţină la temperaturi scăzute anumite produse (cum este cazul frigiderelor şi vitrinelor frigorifice cu comprimare mecanică de vapori), vaporizatorul este o incintă prevăzută cu o serpentină înglobată în pereţi, prin interiorul căreia circulă agentul frigorific care se vaporizează. Al doilea schimbător de căldură din structura unei instalaţii frigorifice este răcitor condensatorul. Acesta are rolul de a transfera fluxul termic Qc de la agentul frigorific la fluxul de răcire care este în majoritatea cazurilor apa recirculată, apa de puţ sau aerul atmosferic. Vaporii suprâlllcălziţi, rezultaţi la refularea compresorului, suferă în interiorul răcitor-condensatorului iniţial o răcire până la temperatura punctului de rouă corespunzătoare presiunii ridicate din instalaţie, apoi condensarea izoterm-izobară, iar condensul se subrăceşte puţin sub temperatura de fierbere. Robinetul de laminare , din structura unei instalaţii frigorifice, reprezintă un dispozitiv care produce pe fluxul de agent frigorific lichid, rezultat din răcitor-condensatorul instalaţiei, o cădere de presiune. Din punct de vedere termodinamic, transformarea din robinetul de laminare este o destindere izoentalpică. Fluxul de agent frigorific rezultat la ieşirea din sistemul de destindere are presiunea scăzută, temperatura, de asemenea mai mică decât cea de la intrare, iar starea de agregare este de dublă fază, cu titlu de vapori de ordinul de mărime x = 0,2-0,4. Constructiv, sistemul de laminare la instalaţiile de tip industrial este practic un sistem de reglare automată format dintr-un traductor, regulator şi elementul de execuţie robinetul de reglare automată. La instalaţiile frigorifice de tip casnic (frigidere, congelatoare, lăzi frigorifice, vitrine frigorifice) sistemul de laminare este reprezentat de o coloană capilară, corespunzător dimensionată pentru a realiza destinderea fluxului de agent frigorific. Cel mai important utilaj din punct de vedere constructiv şi funcţional în structura unei instalaţii frigorifice cu comprimare mecanică de vapori este compresorul. În majoritatea instalaţiilor, deoarece raportul de comprimare are valori ridicate, tipul compresorului este cu piston (mai rar centrifuge axiale sau radiale). Antrenarea compresorului este realizată cu motoare electrice, uneori, la instalaţiile frigorifice industriale se utilizează şi antrenare cu turbine cu abur.

154

lERMOENERGETICA

PRELUCRĂRII PETROLULUI

3.2.1 Stabilirea parametrilor de operare şi dimensionarea scbimbătoarelor de căldură dintr-o instalaţie frigorifică cu comprimare mecanică de vapori

Dimensionarea tehnologică a unei instalaţii frigorifice cu comprimare mecanică de vapori se realizează pornind de la sarcina frigorifică necesară a fi transferată de la fluxul ce trebuie răcit şi de la nivelul de temperatură la care se realizează acest transfer.
Bilanţul termic pe vaporizator.

Neglijând schimbul de căldură cu mediul înconjurător, bilanţul termic pe vaporizatorul unei instalaţii frigorifice are următoarea expresie:
QR

= Q""dat = Qprimil

,

(3.7)

în care:
Qceti>t= msolli ,CpsO/ă(tS!-t,z)= mSOlă~t'l

-i",)

(3.8)

Semnificaţiile termenilor în expresiile precedente sunt următoarele: -QR -sarcina frigorifică a instalaţiei; -Qcedat -căldura cedată de fluxul care se răceşte (soIă); -Qprimit -căldura preluată de agentul frigorific; -msollbIllaf -debitele masice de flux care se răceşte, respectiv agent frigorific; -Cp solă -căldura specifică medie a fluxului de solă; -ÎsI,Îs2-temperaturile de intrare şi ieşire ale solei; -it ,it -entalpiile fluxului de solă care se răceşte, la temperaturile de
.11 J'2

intrare respective ieşire din aparat; -Î],Î6 -entalpiile agentului frigorific în stările corespunzătoare punctelor 1 şi 6 din.ciclul transformărilor din instalaţie.

155

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRll PETROLULUI

,------------------1
I I I I I I I I I I

Agent frigorific
lIlaf, Î6

1
I 1 I I I I I I

I
I I lIlaf, I I I I I

it

rnsolă, tsl

L

J

ffisloll, ts2

Figura 3.6 Conturul de bilanţ termic pe vaporizatorul

instalaţiei frigorifice

În funcţie de valoarea temperaturii necesare solei la ieşirea din aparat

( ta,) se stabileşte nivelul temperaturii de vaporizare pentru agentul
frigorific (respectiv presiunea la care se realizează vaporizarea).

ts,
tI

= t6

______
- tI

~_t6_
Mmv;. = t
SI -

!!tmin

= ts,

tI

Figura 3.7 Variaţia temperaturii În vaporizatorul

instalaţiei frigorifice

Acceptându-se valori de 5-7 °e pentru Mmin (Figura 3.7) rezultă temperatura de vaporizare pentru agentul frigorific:tt = t6 = ts, - Mmin Din diagramele termodinamice ale agentului frigorific rezultă presiunea corespunzătoare acestui nivel al temperaturiide vaporizare.

156

lERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Această presiune reprezintă presiunea inferioară din instalaţi a frigorifică, presiunea agentului frigorific de la ieşirea din robinetul de laminare până în aspiraţia compresorului. În funcţie de nivelul de temperaturi şi presiuni din instalaţia frigorifică şi în funcţie de alte criterii analizate în capitolul 3.1 se alege agentul frigorific ce va fi utilizat în instalaţie. Debitul de agent frigorific care va fi circulat în instalaţie se va calcula în funcţie sarcina frigorifică: (3.10)

Pentru acest debit în funcţie de stare şi proprietăţi fizice se vor dimensiona toate utilajele instalaţiei (schimbătoarele de căldură, conductele de legătură, vasele tampon şi compresorul).

Estimarea suprafeţei de schimb de călduri pentru vaporizatorul instalaţiei frigorifice cu comprimare mecanică de vapori

Relaţia de transfer de căldură între fluxurile din vaporizator este: (3.11) Diferenţa medie de temperatură din aparat se calculează ca medie logaritmică între diferenţele de temperatură de la capetele aparatului (Figura 3.7), deoarece agentul frigorific schimbă căldură în condiţii izoterme:
ltJ
med,

= ltJ-., ln~
I1t

ltJmm

(3.12)

ltJmm

Coeficientul global de transfer de căldură ked vap se adoptă cu valori de ordinul 300-500 W Im2•O C, în funcţie de natura fluxului care trebuie răcit şi de natura agentului frigorific. Din relaţia de transfer rezultă valoarea ariei de schimb de căldură, Ae vap în funcţie de care se determină toate detaliile geometrice ale aparatului.

157

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Bilanţul termic pe răcitor-condensatorul instalaţiei frigorifice cu comprimare mecanică de vapori

Răcitor-condensatorul instalaţiei frigorifice cu comprimare mecanică de vapori este schimbătorul de căldură care transferă fluxul tennic Qc de la agentul frigorific la un agent de răcire, care este în majoritatea cazurilor apa sau aerul atmosferic. Nivelul tennic la care este disponibil agentul de răcire impune perechile de valori presiune-temperatură de răcire şi condensare, pentru agentul frigorific. Dacă se neglijează schimbul de căldură cu mediul înconjurător expresia relaţiei de bilanţ termic este următoarea:
Qc

==

Qcedat

==

Q primit

(3.13) (3.14) (3.15)

unde termenii au următoarele semnificaţii:

-h -entalpia vaporilor de agent frigorific, supraîncălziţi în urma comprimării la presiunea ridicată din instalaţie; -is -entalpia condensului subrăcit; -lTIardebitul masic de agent de răcire (apă sau aer); -Cpr -căldura specifică medie între temperatura de lucru, pentru agentul de răcire; -tarI,tar2-temperaturile de intrare şi ieşire ale agentului de răcire.

158

TERMOENERGETICA PRELUcRĂRII PETROLULUI

(3.22) În funcţie de diferenţele de temperatură calculate la extremităţile fiecărei zone se calculează diferenţele medii logaritmice corespunzătoare celor trei zone din aparat: răcire vapori, condensare şi răcire condens: (3.23)

(3.24)

(3.25)

Expresia diferenţei medii de temperatură pentru întregul aparat este: (3.26)

Sarcina termică pentru întreg răcitor condensator este suma sarcinilor corespunzătoare fiecărei zone:
Qc

= Qrăcire

vapori

+ Qcondensare + Qrăcire

condens

(3.27)

Din relaţia (3.17) se explicitează expresia suprafeţei de schimb de căldură, necesară întregului aparat, în funcţie de care se vor stabili principalele detalii geometrice. (3.28)

161

TERMOEr-.'ERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

3.2.2 Calculul puterii necesare motorului de antrenare a compresorului

Compresorul instalaţiei frigorifice cu comprimare mecanică de vapori este utilajul cel mai important şi mai pretenţios din punct de vedere al operării. Majoritatea instalaţiilor frigorifice din această categorie sunt prevăzute cu compresoare cu piston, În diferite variante constructive. Antrenarea compresoarelor se realizează de obicei cu motoare electrice, dar sunt şi cazuri în care se utilizează turbine În care se destinde abur sau gaze de ardere. În figura 3.1Oalături de transformarea ideală 1-2 (comprimare izoentropică) este prezentată şi comprimarea reală, cvasiizoentropică 1-2'.
p

il Figura 3.10 Comprimarea

h

i

c\'asiizoentropică a vaporilor de agent frigorific reprezentată În coordonatele P-i (Transformarea l-i) ..

Această transformare ia În considerare pierderile de energie produse prin frecările în masa de agent frigorific în timpul comprimării şi prin frecările dintre agentul frigorific şi componentele compresorului cu care vine în contact.

162

lERMOENERGETICA

PRELUCRĂRII PETROLULUI

Din cauza disipării energiei sub formă de căldură, starea vaporilor comprimaţi de agent frigorific se deplasează din poziţia 2 în poziţia i În care entropia, entalpia şi temperatura au valori puţin mai mari decât în starea 2. Puterea teoretică necesară comprimării vaporilor de agent frigorific se calculează În funcţie de debitul de vapori de agent frigorific şi entalpiile În starea finală şi iniţială: (3.29) Puterea internă, necesară compresorului pentru a realiza starea finală pierderilor energetice datorate frecărilor, se calculează cu relaţia:

i, cu acoperirea

(3.30) Raportul dintre puterea teoretică randamentul intern al compresorului
ŞI

puterea

internă reprezintă

(3.31)

Valorile acestui randament depind de tipul compresorului, tipul agentului frigorific comprimat şi de parametrii de operare. Pentru instalaţiile industriale, de mare capacitate, valoarea acestui randament intern este cuprinsă În domeniul 0,8-0,98 Dacă se iau în considerare şi pierderile energetice datorate frecărilor dintre componentele compresorului aflate în mişcare şi cele staţionare (segmenţii de etanşare şi ungere ai pistoanelor cu pereţii cilindrilor, lagărele sau rulmenţii de la axul cotit şi de la sistemele bielă-manivelă etc.) puterea efectivă necesară funcţionării compresorului se poate exprima în funcţie de puterea indicată sau în funcţie de puterea teoretică şi de randamentul mecanic:

p = P, =~
e "lm "l;". "li

= mat

.(i2 -it)
"lm • "li

(3.32)

163

J

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Randamentele mecanice ale compresoarelor instalaţiilor industriale depind de soluţiile constructive de natură mecanică şi au valori în domeniul 0,7-0,95. Puterea teoretică necesară compresorului se poate calcula şi în funcţie de. exponentului adiabatic al gazului comprimat şi presiunile din aspiraţie şi refulare.

P. =m al .C p .(r2 -T.)=m t 1

al

_k_.!!-.r.(1;-1)=m .~.p'v. (~)T k-1 M r. . k-1 P.
J 1

k-J

]

al

J

1[

1

-1 .

(3.33)

Exponentul adiabatic, k se calculează pentru gazele perfecte ca raport între căldura specifică la presiune constantă, Cp şi căldura specifică la volum constant, Cv:
k= Cp

(3.34)

Cv Având în vedere relaţiile:
R Cp -C=v M

(3.35) (3.36) (3.37)

(pv)

=

constant
k R

C =_.p k-1 M

se pot demonstra uşor egalităţile din relaţia (3.33), în care termenii au semnificaţiile: R - constanta universală a gazelor; VI - volumul specific al gazului comprimat în condiţiile din aspiraţie; PI - presiunea în aspiraţie; P2 - presiunea în refulare; P2/P1 - raport de comprimare.

164

TERMOENERGETlCA PRELucRĂRII

PETROLULUI

Instalaţii frigorifice cu subrăcirea condensului

Pentru creşterea eficacităţii unei instalaţii frigorifice se poate utiliza subrăcirea agentului frigorific lichid provenit din condensator. Un grad redus de subrăcire se poate obţine chiar în condensatorul instalaţiei prin supradimensionarea suprafeţei de schimb de căldură sau prin utilizarea unui agent de răcire cu temperatura la intrare mai scăzută decât cea considerată la proiectare (înlocuirea apei recirculate cu apă de puţ pentru o instalaţie cu agentul de lucru amoniac). Pentru o subrăcire mai avansată a agentului frigorific lichid se pot folosi două variante. Prima variantă presupune utilizarea unui răcitor suplimentar, SR, pentru agentul frigorific în stare lichidă, provenit din condensatoru1 instalaFei. In figura 3.11 se prezintă schema de principiu pentru instalaţia frigorifică prevăzută cu subrăcitor de condens, iar în figurile 3.12, 3.13 sunt prezentate transformările agentului frigorific în diagramele T-s şi P-i. Eficienţa frigorifică a instalaţiei prevăzută cu subrăcitor de condens, 6~fI"' este mai mare decât la instalaţia fără subrăcitor, 61F, datorită reducerii pierderilor energetice cauzate de ireversibilitatea procesului de laminare, figura 3.12

(3.38)

Mărimile care apar în relaţiile (3.38), corespund simbolurilor din figura (3.12). Pentru a doua variantă de subrăcire a condensului se utilizează un schimb de căldură regenerativ cu vaporii rezultaţi din vaporizatorul instalaţiei.

165

TER.MDENERGETICA PRELUCRĂRIT PE1ROLULUI

Figura 3.14 prezintă schema instalaţiei frigorifice care cuprinde şi schimbătorul de căldură regenerativ, în care condensul se subrăceşte iar vaporii se supraîncălzesc. În figura 3.15 sunt prezentate transformările agentului frigorific în diagrama T-s pentru cazul schimbului de căldură regenerativ. Prin schimbul de căldură regenerativ se transferă un flux termic qs proporţional cu suprafeţele: 5,6,S6,S5 şi 1,2,S2,Sl.

Agent de răcire

2

5

SR - Subrăcitor RL - Robinet de laminare

Cd - Condensator Compresor

2

5'

V -Vaporizator

Solă răcită Figura 3.11 Schema unei instalaţii frigorifice care cuprinde un subrăcitor

de condens q, =

1

'6

sS

Ttk

=

1'2Tds
sI

(3.39)

Legătura dintre subrăcirea condensului, /1T., = ~ - 1;, şi supraîncă1zirea vaporilor, /11; = 1; -1; este realizată prin raportul căldurilor specifice izobare ale vaporilor, Cpv şi condensului, CI

166

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRll PETROLULUI

(3.40)

s Figura 3.12 Ciclul transformărilor
dintr-o instalaţie frigorifică cu subrăcirea condensului, În diagrama T-s

p

5

(
:5' , , , ,

,

:4' , , , , ,

Figura 3. J 3 Ciclul tTansformărilor dintr-o instalaţie frigorifică cu
subrăcirea condensului, În diagrama P.i

167

lERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Agent de răcire

4 Cd - condensator 5 2

Compresor 3

Schimbător de căldură regenerativ 6

R

2
Robinet de laminare

Solă răcită

Figura 3.14 Schema unei instalaţii frigorifice cu schimbător de
căldură regenerativ

168

TERMOEl\'ERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Căldură regenerată

Figura 3. J 5 Ciclul transformărilor

dintr-o instalaţie frigorifică prevăzută cu schimbător de căldură regenerativ, în diagrama T-s

169

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRll PETROLULUI

p

Figura 3.16 Ciclul transformărilor

dintr-o instalaţie frigorifică prevăzută cu schimbător de căldură regenerativ, În diagrama P-i

În figura 3.16 sunt prezentate transformările agentului frigorific În diagrama P-i. În funcţie de entalpiile specifice fiecărei stări se defineşte expresia eficienţi frigorifice, e;F' pentru instalaţia prevăzută cu schimbător regenerativ. (3.41)

170

lERMOENERGETICA

PRELucRĂRII

PETROLULUI

3.2.3 Instalaţii frigorifice cu două trepte de comprimare
Dacă diferenţa dintre temperatura agentului de răcire din condensator şi temperatura solei răcite, impune presiuni al căror raport este mai mare de valori cuprinse între 6-8, este mai economic să se conceapă instalaţii frigorifice În două trepte de comprimare. Fiecare treaptă de comprimare presupune existenţa unui compresor şi a unui ventil de laminare. Compresoare1e sunt în majoritatea cazurilor coaxiale şi au un sistem de antrenare unic. În cazul necesităţii realizării unor temperaturi cu ordinul de mărime cuprins între -30 şi -35 °c şi când disponibilul de agent de răcire la condensator este la temperatura de aproximativ 300C se poate concepe o instalaţie frigorifică în două trepte (Figura 3.17). Prima treaptă a instalaţiei frigorifice cuprinde vaporizatorul în care se răceşte o solă până la temperatura impusă, un compresor şi un ventil de Iamin are, iar treapta a doua cuprinde răcitor-condensatorul instalaţiei, un compresor şi un robinet de laminare. Legătura dintre cele două trepte ale instalaţiei frigorificeeste :realizată'printr-unwas separator de faze. Specific instalaţiilor frigorifice În două trepte este existenţa a trei preslUm: _ Presiunea scăzută, PI, în circuitul de la ieşirea din robinetul de laminare al treptei r, vaporizator, până în aspiraţia compresorului din treapta 1. _ Presiunea intermediară, P2, În circuitul dintre refularea compresorului din treapta r, vasul separator, aspiraţia compresorului din treapta II, ieşirea din robinetul de laminare al treptei II şi intrarea în robinetul de laminarealtreptei 1. - Presiunea ridicată, P3, între refularea compresoruluidintreapta IT, răcitor condensator şi intrarea în robinetul de laminaLe.al treptei II. Din punct de vedere al consumurilor energetice la compresoarele din cele două trepte se poate demonstra că valoarea optimă pentru presiunea intermediară este media geometriCă a presiunilor reduse şi ridicate, corectată cu un coeficient C = 1... 1,6, dependent de natura agentului frigorific şi de regimul de funcţionare. / P2 == .p; (3.42)

c.J~

171

5

,

{

2 5 Agent de răcire
.~

Compresor treapta I

fil
~ .""

Vaporizator

~

10

•.... ;:j

Solă răcită 4 Robinet de laminare treapta 1 3 TREAPTAI

2

L Vas ____ separa::.::-...::--tor Robinet de laminare treapta II 9

t

Răcitor condensator

Qc

al
~ ~

~
9

4

3

10

;il
~

TREAPTA Il

~
Figura 3.17 Schema unei instalaţii frigorifice cu două trepte de comprima re

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

T

6

TREAPTA II

10 TREAPTAI

s
Figura 3.18 Ciclul transformărilor Într-o instalaţie frigorifică În două trepte reprezentat În diagrama T-s

p

6

TREAPTA II

TREAPTAI

4

Figura 3.19 Ciclul transformărilor dintr-o instalaţie frigorifică În două trepte reprezentat În diagrama P-i

173

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Debitul de agent frigorific din treapta r, mI, se calculează în funcţie de sarcina frigorifică Qr şi entalpiile corespunzătoare stărilor 1 şi 4. (3.43)

Din bilanţul termic realizat pe un contur în jurul vasului separator rezultă debitul de agent frigorific din treapta a II-a, m2: (3.44) (3.45)

Puterile efective necesare pentru antrenarea treapta r şi II vor fi:

compresoarelor

din

(3.46)

(3.47)

La numitorii relaţiilor (3.46), (3.47) apar randamentele interne şi mecanice pentru cele două compresoare . Eficienţa frigorifică teoretică pentru o instalaţie frigorifică cu două trepte are expresia: (3.48)

174

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

3.2.4 Instalaţii frigorifice cu trei trepte de comprimare Pentru a realiza temperaturi de vaporizare mai mici de -50oC fără a creşte raportul de comprimare peste valorile optime se recomandă instalaţiile frigorifice cu trei trepte . de comprimare a vaporilor de agent frigorific. În figurile 3.20 şi 3.21 sunt prezentate schema şi ciclul transformărilor în diagrama P-i pentru o instalaţie frigorifică cu trei trepte de comprimare. Instalaţia este formată din trei compresoare independente sau trei trepte ale aceluiaşi compresor, antrenate de un singur motor. Alături de schimbătoarele de căldură, clasice oricărui tip de instalaţie frigorifică cu comprimare mecanică de vapori, vaporizatoru1 în care se răceşte o solă şi răcitor condensatorul în care se răcesc şi condensează vaporii de agent frigorific, instalaţia mai cuprinde trei robinete de laminare, unul pentru fiecare treaptă şi două vase separatoare care fac legătura între treptele de comprimare. În instalaţie există patru presiuni specifice: -p] - presiunea scăzută, care asigură vaporizarea agentului frigorific la temperatura minimă din instalaţie. Această presiune se află între ieşirea din ventilul de laminare 1, vaporizator şi intrarea în aspiraţia compresorului

r

1.
-P2 - presiunea intermediară scăzută, între refularea compresorului 1, vasul V], intrarea în robinetul de laminare 1, conducta de aspiraţie a compresorului II şi conducta dintre robinetul de laminare II şi vasul V]. -P3 - presiunea intermediară ridicată, între refularea compresorului II, vasul V2, conducta dintre vasul V2 şi robinetul de laminare II, conducta de aspiraţie a compresorului TII şi conducta dintre robinetul de laminare TII şi vasul V2. -P4 - presiunea ridicată din instalaţie, între refularea compresorului TII,răcitor condensator până la intrarea în robinetul de laminare TII. Presiunile extreme p] şi P 4 sunt stabilite în funcţie de diagrama specifică agentului frigorific ales şi de temperaturile impuse în vaporizator şi condensator răcitor.

175

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Presiunile intermediare P2 şi P3 sunt calculate pentru rapoartele de comprimare egale pe fiecare treaptă: (3.49) Debitele de agent frigorific vehiculate prin cele trei trepte de comprimare sunt stabilite în funcţie de sarcina frigorifică transferată în vaporizator şi de bilanţurile termice pe vasele separatoare V] şi V2. , Notând cu m], m2, m3 debitele masice de freon corespunzătoare fiecărei trepte de comprimare se pot scrie următoarele relaţii în funcţie de entalpiile specifice corespunzătoare stărilor din figurile 3.20 şi 3.21. -Sarcina termică a vaporizatorului: (3.50) -Bilanţul termic pe vasul separator V]: (3.51) -Bilanţul termic pe vasul separator V2: (3.52) -Sarcina termică a răcitor-condensatorului: (3.53) Eficienţa frigorifică pentru instalaţia cu trei trepte de comprimare se exprimă ca raport între sarcina termică a vaporizatorului şi puterea necesară antrenării celor trei compresoare:
CIFl+ll+l1I

(3.54) În concluzie, instalaţiile frigorifice cu trei trepte de comprimare au apărut ca necesitate de a obţine temperaturi foarte scăzute rezolvând problemele legate de operarea compresoarelor la raporturi de comprimare foarte ridicate.

]76

3

--r-Compre"" II

5

--r
6 Compresor III

1&'1
~ ~ trl

Solă răcită

I

CompresorI

l
4
5

~
Vaporizator Robinet laminare 1

.

::l
;l>

("l

::.il

\. ~)

~V' 13

l

L.-~ V,
Rob;"'" lam;o'" II 12 1__ I 11
Treapta II

== l

Răcitor condensator

~

t;
~,
'""

10
Treapta III

Treapta 1

I~
~
o-<

Figura 3.20 Schema instalaţiei frigorifice cu trei trepte de comprimare

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Dificultăţile operării unei astfel de instalaţii SImt rezolvate pnn automatizarea corespunzătoare. Deşi mai complexe din punct de vedere constructiv, decât instalaţiile frigorifice cu una sau două trepte de comprimare, instalaţiile frigorifice cu trei trepte de comprimare îşi găsesc domenii de aplicare în realizarea frigului mediu şi înaintat în unele instalaţii tehnologice din rafinării şi pentru producerea zăpezii carbonice, la temperatura de sublimare a CO2 care este de -78°C.

p

P4

----------------------------

6

P3 1;0
,
I I I

,
I

II

, ,

P2 112 ,
,
I I I

I

P1

--

14

, , ,
I

1

Figura 3.21 Ciclul transformărilor

agentului frigorific Într-o instalaţie cu trei trepte de comprimare, reprezentat În diagrama P-i

178

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

3.2.5 Instalaţii frigorifice în cascadă Obţinerea temperaturilor cu ordinul de mărime -100 °c nu este posibil să se realizeze în instalaţii frigorifice care să utilizeze doar UlI' singur agent frigorific, deoarece distanţa dintre punctele critic şi triplu ale acestuia nu este suficient de mare încât să acopere întregul domeniu de lucru. Această problemă se poate rezolva prin cuplarea în cascadă a două sau mai multe instalaţii frigorifice cu agenţi de lucru diferiţi. Cuplarea instalaţiilar în cascadă se realizează prin schimbătoare de căldură comune: condensatorul instalaţiei cu nivelul inferior de temperatură este vaporizatorul instalaţiei cu nivelul superior de temperatură. Fiecare nivel al cascadei poate fi realizat dintr-o instalaţie frigorifică cu comprimare de vapori simplă, cu una sau cu două trepte de comprimare, în funcţie de rapoartele dintre presiunile de refulare şi aspiraţie de la fiecare compresor. Într-o instalaţie frigorifică în cascadă, în două niveluri se recomandă utilizarea în treapta inferioară a unui agent de lucru cu temperatura de vaporizare foarte scăzută la presiunea atmosferică, de exemplu freonii F 13, F14, F23, hidrocarburi cum sunt: etanul, etilena, propanul, propilena, metanu1 sau chiar azotul. În instalaţia corespunzătoare nivelului superior de temperatură se pot utiliza ca agenţi de lucru amoniacul sau freoni de tipul: F12, F22, F141. În figura 3.22 este prezentată schema de principiu a unei instalaţii frigorifice în cascadă, cu două niveluri. Legătura dintre cele două părţi componente ale "cascadei" frigorifice se realizează prin scmmbătorul CV care este condensator pentru nivelul inferior de temperatură şi vaporizator pentru nivelul superior de temperatură. Reprezentările transformărilor celor doi agenţi de lucru dintr-o instalaţie frigorifică în cascadă cu două niveluri se realizează în diagrame pe care sunt trasate cele două curbe caracteristice agenţilor de lucru. În figura 3.23 se prezintă ciclurile agenţilor de lucru în diagrama T-s din instalaţia în cascadă cu două niveluri, punctele caracteristice transformărilor corespund cu cele din figura 3.22. Ciclurile transformărilor celor doi agenţi de lucru trebuie să facă posibile pe lângă transferurile de căldură de la sursa rece şi sursa caldă şi transferul dintre cele două niveluri ale cascadei.

179

lERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Nivel 1 (Temperatura scăzută)

Nivel II (Temperatura ridicată) 6

2 Compresor nivel 1 2 Condensator 3 Vaporizator nivel 1 nivel 1 Robinet laminare nivel 1 4 5 5 9 7 Compresor nivel II

Solă rtlcită1a -50, _100oC

Condensator nivel II

Robinet laminare nivel II 9 10

Figura).22 Schema unei instalaţii frigorifice În cascadă, cu două niveluri de temperatură

Acest din urmă schimb de căldură se realizează în schimbătorul comun celor două niveluri ale cascadei, CV. Agentul frigorific din nivelul 1 condensează la temperatura T ci, iar agentul frigorific din nivelul II se vaporizează la temperatura Tvs (Figura 3.23).

180

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Alegerea celor doi agenţi frigorifici se face astfel Încât diferenţa de temperatură: (3.55) să fie de ordinul de mărime 5-10 Dc. Principalii parametri de lucru ai unei instalaţii frigorifice În cascadă, cu două niveluri se exprimă din relaţiile de bilanţ efectuate pe utilajele specifice (Figurile 3.22 şi 3.23):

s

Figura 3.23 Ciclurile agenţilor frigorifici Într-o instalaţie tip cascadă cu două niveluri de temperatură

181

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

- sarcina frigorifică a instalaţiei: (3.56) Din relaţia (3.56) se calculează debitul de agent frigorific din primul nivel al cascadei, m) În funcţie de caracteristicile solei ce trebuie răcită. - sarcina termică a schimbătorului condensator-vaporizator (CV): (3.57) Din relaţia (3.57) se calculează debitul de agent frigorific din al doilea nivel al cascadei, m2. Sarcina termică a condensatorului din nivelul II al cascadei (3.58) Din relaţia (3.58) se calculează debitul apei de răcire, mapă. Eficienţa frigorifică pentru instalaţia frigorifică exemplificată calculează cu relaţia:

se

(3.59) În numeroase aplicaţii practice nivelurile cascadei sunt realizate cu instalaţii frigorifice în două sau chiar trei trepte. În figura 3.24 se prezintă schema unui instalaţii frigorifice cu două niveluri, fiecare având câte trei trepte de comprimare. Instalaţia este destinată răcirii unui flux de metanol până la temperatura de -70oC, necesar în cadrul tehnologiei de separare a paraxilenului prin cristalizare. În primul nivel al cascadei agentul de lucru este etilena, iar în cel deal doilea nivel agentul de lucru este propanul. Schema prezentată în figura 3.24 reprezintă lill exemplu elocvent de combinare a instalaţii lor frigorifice în cascadă cu comprimarea în trepte. În tabelul 3.4 sunt prezentate valorile principalilor parametri de lucru ai instalaţiei din figura 3.24.

182

TERMOENERGETICA

PRELucRĂRII

PETROLULUI

Instalaţia cuprinde toate elementele specifice comprimării în trei trepte, iar legătura Între cele două niveluri ale cascadei este realizată în schimbătorul condensator-vaporizator, În care etilena condensează la, temperatura de -30oC, iar propanul se vaporizează la -3SoC. Instalaţiile frigorifice în cascadă pot asigura atingerea unor temperaturi foarte scăzute, (sub -150°C), prin cuplarea În cascadă a 3 sau 4 niveluri.

183

-,--

Compresor

1

Compresor

IT

Metanol -70oC

?il
Vaporizator

~

...
00

I
~
~'

[il
RLI]

~ ~ S
RLI2
Nivelul 1 al cascadei (agent de lucru etilenă)
2

Nivelul IT al cascadei (agent de lucru propan) pe fiecare nivel

Figura 3.24 Schema unei instalaţii frigorifice În cascadă cu două niveluri şi câte trei trepte de comprimare

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI Tabelul 3.4 Parametrii de lucru pentru instalaţia În cascadă din figura 3.24.

Nivelul cascadei A ent de lucru Poz' .e în schemă Presiunea, bar Tem ratura, C Raport de corn rimare Vaporizatorul
2,95 -83 1,56

Nivelul 1 Etilena SI.
7,7

Nivelul II
Pr

VTI
20 -30 2,60

Condensator Va rizator
1,34 .35 1,90

S IIz
5,1 1

VTII
14,4 40 2,82

Dificultatea realizării unor astfel de cascade este alegerea agenţilor de lucru cei mai potriviţi, astfel încât să se acopere întreg domeniul de temperaturi între vaporizatorul primei trepte şi condensatoru1 ultimei trepte la rapoarte de compriIDare optime. Figura 3.25 cuprinde schema unei instalaţii frigorifice în cascadă cu 4 niveluri. Agenţii de lucru pentru cele 4 niveluri sunt în ordinea crescătoare a temperaturilor: azotul, metanul, etilena şi amoniacul. În cadrul schemei sunt trecute şi temperaturile fluxurilor pe condensator-vaporizatoarele care fac legătura între cele patru nivele ale cascadei. Instalaţia cuprinde pentru fiecare nivel câte un compresor şi un ventil de laminare. Stabilirea presiunilor de lucru intermediare pentru nivelurile 2 şi 3 este realizată printr-un algoritm de optimizare tehnico-economică.

185

tvl = -1 940C

~'~_lr td~rWiI04"C W~I_161"C
Cd) V2 Cd2 V3

~
1"4 == 33 C tC3 = -28 C
0
0

~ tC4 = 600C

Apă

fi]
~

de.

răclIe

Si
~

::l Cd4

~I

Solă (

~v,

Cd3

V4

~
~,

t¥l
RL3 RL4

~ ~

Nivel 1 (agent de lucru azot)

Nivel 2 (agent de lucru metan)

Nivel 3 (agent de lucru etilenă)

Nivel 4 (agent de lucru amoniac)

Figura 3.25 Schema unei instalaţii frigorifice În cascadă cu 4 niveluri

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Capitolul IV

INSTALAŢII TIP POMPĂ DE CĂLDURĂ

Instalaţiile tip pompă de căldură sunt principial identice cu instalaţiile frigorifice, diferenţele constând în domeniul parametrilor de lucru şi scopul instalaţi~i. Asemănător cu instalaţiile frigorifice,. instalaţiile tip pompă de căldură sunt sisteme complexe care realizează transferul de căldură de la o sursă cu temperatură scăzută, sursa rece, la un mediu cu temperatură mai ridicată, sursa caldă, consumând pentru aceasta lucru mecanic. Scopul instalaţiilor tip pompă de căldură este transferul de căldură realizat spre s~a caldă, spre deosebire de instalaţiile frigorifice care au destinaţia realizării transferului de căldură de la sursa rece (Figurile 4.1 şi 3.1).

Sursa caldă

Energie

Figura 4.1 Structura unei instalaţii tip pompă de căldură

187

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Având în vedere destinaţia instalaţiilor tip pompă de căldură eficienţa ciclului ideal (Carnot) are expresia (Figura 4.2):

(4.1) În care termenii au următoarele semnificaţii: - Qc - fluxul termic cedat sursei calde; - L - lucrul mecanic consumat de pompa de căldură; - TI - temperatura sursei reci; - Tz - temperatura sursei calde.

T

. Qc T2
----------~

2

TI

•• 4.:..-. __

.••..• _!-- ...•

, }4 ,

QR

s

Figura 4.2 Ciclul Carnot pentru o instalaţie tip pompă de căldură

Teoretic, eficienţa unei pompe de căldură ia valori cuprinse În intervalul (1,00); (când temperatura TI tinde spre OK, Spe tinde spre valoarea 1, iar când temperatura TI tinde spre temperatura Tz, &pc tinde spre infinit). Instalaţiile tip pompă de căldură sunt realizate într-o gamă extrem de mare de tipodimensiuni, destinate unor diverse aplicaţii la nivel social şi industrial.

188

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Clasificarea pompelor de căldură se realizează după diverse criterii, cum Slmt: - După principiul de funcţionare cele mai importante pompe de căldură sunt: cu comprimare mecanică de vapori, cu comprimare de gaze, cu absorbţie şi cu ejec~e de abur. După puterea consumată instalaţiile tip pompă de căldură sunt de capacitate mică, (sub 1 kW), de capacitate medie, (l-lOkW) şi de capacitate mare (peste 100 kW). După destinaţie, pompele de căldură sunt realizate pentru încălzirea unor obiective social - economice, pentru creşterea nivelului termic al unor resurse energetice secundare cu potenţial termic scăzut sau pentru realizarea unor obiective tehnologice specifice unor ramuri industriale.

În funcţie de principiul de funcţionare şi destinaţia pompei de căldură sursa rece poate fi reprezentată de: - mediul înconjurător (aerul atmosferic, apa unor lacuri, râuri, apa freatică, apa de mare sau chiar solul în unele variante); - apa de răcire utilizată în unele domenii industriale (rafinării de petrol, centrale electrice de termoficare etc.). - fluxuri telmologice cu nivel termic scăzut, în domenii industriale cum sunt (industria chimică, industria alimentară, industria farmaceutică etc.).

4.1 Instalaţii tip pompă de căldură cu comprimare mecanică de vapori

În domeniile industriale cele mai răspândite tipuri de instalaţii pompe de căldură sunt cele cu comprimare mecanică de vapori, de mare capacitate care realizează transferuri de căldură în scop regenerativ sau recuperativ de la fluxuri tehnologice cu nivel termic scăzut. Agenţii de lucru în cadrul acestor pompe de căldură sunt freonii cu parametrii critici ridicaţi cum sunt amoniacul sau unele hidrocarburi în cazul în care acestea există disponibile în instalaţii, la concentraţii adecvate.

189

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Schema instalaţiilor şi ciclul transformărilor agenţilor de lucru sunt principial identice cu cele prezentate la instalaţiile frigorifice (figurile 3.3, 3.4,3.5).

5

Răcitor condensator

2

Robinet de laminare

Compresor

6 Vaporizator 6

Sursa rece (flux cu nivel termic scăzut)

Figura 4.3 Schema de principiu pentru o instalaţie tip pompă de căldură

În figura 4.3 sunt prezentate utilajele principale din schema unei instalaţii tip pompă de căldură. . Vaporizatorul instalaţiei este schimbătorul de căldură în care se realizează transferul de căldură de la sursa rece, reprezentată de fluxuri tehnologice cu nivel termic scăzut, sau 'elementele mediului ambiant (aer, apă de râu, apa din lacuri etc.).

190

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

T

2

s

Figura 4.4 Ciclul transformărilor agentului de lucru dintr-o instalaţie tip pompă de căldură, În coordonate T-s

p

2

Figura 4.5 Ciclul transformăriIor agentului de lucru dintr-o instalaţie tip pompă de căldură, în coordpnate P-i

191

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PE1ROLULUI

Răcitor-condensatorul instalaţiei este schimbătorul de căldură car realizează răcirea vaporilor supraîncălziţi până la starea de saturaţie condensarea acestora şi o uşoară subrăcire a condensului. Transferul d căldură din răcitor-condensator, în care "sursa caldă" îşi măreşt temperatura, este scopul întregii instalatii. În figurile 4.4 şi 4.5 sunt pr~zentate transformările pe care 1 realizează agentul de lucru, În diagramele T-s şi P-v. Toate aspectele care ţin de dimensionarea utilajelor componente stabilirea parametrilor de funcţionare şi celelalte aspecte tehnicoeconomice sunt asemănătoare cu cele prezentate În subcapitolul 3.2.1 pentru )nstalaţiile frigorifice. In subcapitolele următoare se vor prezenta două aplicaţii ale instalaţiilor tip pompă de căldură, una referitoare la recuperarea căldurii din apa reirculată utilizată la răcirea unei fracţii petroliere şi a doua referitoare la cuplarea unei pompe de căldură în schema unei coloane de fracţionare.

4.2 Utilizarea pompelor de căldură pentru recuperarea căldurii dintr-un flux tehnologic cu nivel termic scăzut

Fracţiile petroliere se obţin În instalaţiile tehnologi~e din coloane de fracţionare la temperaturi relativ ridicate (120 - 320 0c). Inainte de a fi depozitate ele se răcesc În două etape, prima prin regenerare sau recuperare de căldură, iar a doua prin schimb de căldură spre agenţi de răcire cum sunt aerul atmosferic sau apa recirculată. În această a doua etapă fracţiile petroliere se răcesc până 1 temperaturi de depozitare de ordinul a 40-100 aC, impuse de considerente legate de protecţia muncii, paza contra incendiilor şi de protecţia mediului. Cantităţile de căldură transferate spre aerul sau apa de răcire, deşi sunt foarte mari datorită debitelor mari de fracţii răcite, nu sunt utilizabile în scopuri utile datorită nivelului de temperatură relativ scăzut. Sistemele de răcire utilizate În prezent pe scară largă Ia nivelul rafinăriilor de petrol şi centralelor electrice şi de termoficare, necesită investiţii şi cheltuieli de operare majore cu instalaţiile de apă recirculată şi cu răcitoarele cu aer independente. O soluţie interesantă din punct de vedere tehnico-economic pentru diminuarea cheltuielilor cu răcirea fracţiilor petroliere calde este adoptarea

192

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

sistemelor tip pompă de căldură. Deşi realizarea acestor sisteme necesită investiţii şi cheltuieli de operare destul de mari, ele realizează şi venituri semnificative prin generare de căldură la nivel termic suficient de ridicat pentru unele utilizări social-economice. Veniturile obţinute prin operarea pompelor de căldură ataşate sistemelor de răcire a fracţiilor petroliere amortizează în câţiva ani investiţiile realizate, acoperă cheltuielile de operare şi asigură un profit semnificativ. În figura 4.6 este prezentată structura unei pompe de căldură ataşată sistemului de răcire cu apă recirculată a unei fracţii de distilat de vid dintr-o instalaţie de Distilate Atmosferică şi sub Vid a ţiţeiului (DA V). Adaptarea pompei de căldură nu necesită înlăturarea răcirii cu apă recirculată, aceasta putând fi recuplată imediat în cazul apariţiei unor defecţiuni. Instalaţia pompă de căldură este cuplată la răcitorul de distilat de vid (RDV) prin intermediul circuitului de apă de răcire. Prin Închiderea robinetelor Rl, R3 şi deschiderea robinetelor R2, ~ zestrea de apă din vasul tampon VTA realizează transferul de căldură de la distilatul de vid la vaporizatoarele VI, V2 ale pompei de căldură. Parametrii de lucru pentru răcitorul de distilat de vid, nu se modifică În comparaţie cu funcţionarea în varianta fără pompă de căldură, respectiv, pentru cazul analizat distilatul de vid se răceşte de la temperatura de 1750C până la temperatura de 70oC, iar apa de răcrre se Încălzeşte de la 30 la 40oC. Această apă de răcire cedează căldura agentului de lucru, freonul F21, În vaporizatoarele VI şi V2 la nivelul scăzuf de temperatură (20°C). Cele două vaporizatoare VI şi V2 lucrează În sistem înecat prin menţinerea automatizată a nivelului de freon lichid la punct de fierbere În vasul tampon VTF. Din acest vas tampon în care freonullichid se găseşte la echilibru cu vaporii săi la temperatura de 200C şi presiunea de 1,5 bari, compresorul instalaţi ei (C) aspiră vaporii şi Îi comprimă În starea de vapori supraîncălziţi la presiunea de 5,2 bari şi temperatura de 88°C. Aceşti vapori supraîncălziţi se răcesc şi condensează În răcitoarele - condensatoarele RCD1 şi RCD2. Condensul rezultat se subrăceşte în continuare În schimbătorul RFL şi trece în vasul tampon VTF. Circuitul freonului se Închide prin destinderea izoentalpică În robinetul de laminare RL şi intrarea în vasul separator de freon, VSF.

193

TERMOENERGETICA

PRELUCRĂRII

PETROLULUI

Apă menajeră,SSoC

Apă menajeră, 200C VTF

Distilat de vid 17SuC

Apă recirculat 30 C

Pompă apă
Apă recirculată

e a turnul
de răcire

Figura 4.6 Pompă de căldură destinată recuperării de căldură dintr-un flux de apă caldă provenită de la răcirea distilatului de vid

Căldura cedată de freon prin răcire şi condensare în schimbătoarele RCD], RCD2 şi RFL este preluată în mod util de către un flux de apă menajeră care se încălzeşte de la temperatura ambiantă de 200C până la temperatura de 550C impusă pentru utilizare casnică. Această apă menajeră poate fi utilizată pentru necesităţile sociale la nivelul rafmăriei în care este amplasată sau poate fi furnizată zonelor urbane sau altor consumatori din vecinătate. Eficienţa utilizării unui astfel

194

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

de sistem de recuperare a căldurii este dependentă de nivelul preţurilor pentru utilaje, freon, energie electrică, combustibili şi energie termică.

Tabe/u/4.1 Mărimi caracteristice pompei de căldură prezentată În figura 4.6
I

Nr.clt. I 2 3 4 5 6 7
8

Parametrul Debitul de distilat de vid Flw.w termic preluat de pompa de căldură de Ia apa de răcire Debitul de aPă de răcire Presiunea redusă din circuitul POmpei de căldură Temoeratura de vaporizare la nresiunea redusă Presiunea ridicată din circuitul pompei de căldură Temperatura vaooriIor de freon supraîncălziti Temoeratura de condensare la presiunea ridicată Raportul de compresie al compresorului Debitul de freon în insta1atie Puterea comnresorului Sarcina termică a condensatoarelor şi răcitorului de freon Debitul de apă menajeră încălzită de la 20 la 55uC Suprafaţa de schimb de căldură a condensatoarelor şi răcitorului de freon Suprafata vaporizatoarelor de freon

Valoarea 140 31,39.106 750 1,5 20 5,2
88

Unitatea de măsură t/h kJlh t/h bar

°c
bar

I

9 10 II 12 13 14 15

60 3,45 145,5 1635 36,69.106 250 2x510+IIO1130 2 x 505 - 1010

"c vc

tlh kW kJlh t/h m2 m"

În tabelul 4.1 sunt prezentate câteva mărimi caracteristice sistemului analizat, mărimi care nu sunt dependente de nivelul preţurilor de la un moment dat. Sistemul analizat s-a dimensionat în corelaţie cu căldura cedată de fracţia de distilat de vid dintr-o instalaţie DA V, dar sistemul poate fi conceput şi independent de fracţiile petroliere care se răcesc, el preluând căldură direct din returul circuitului de apă de răcire de la o instalaţie tehnologică sau direct de la turnul de răcire care serveşte mai multe instalaţii tehnologice.

195

TERMOENERGETICA

PRELUCRĂRlI

PETROLULUI

4.3 Utilizarea instalaţiilor tip pompă de căldură la coloane de fracţionare Unele coloane de fracţionare În care se realizează separarea unor amestecuri binare formate din compuşi cu plmcte de fierbere apropiate (etan - etilenă, propan - propilenă, butan - butene) permit cuplarea cu instalaţii tip pompă de căldură. Această cuplare se realizează cu scopul reducerii cheltuielilor de operare aferente funcţionării coloanei şi În unele cazuri şi pentru reducerea investiţiei În noua variantă de funcţionare. Analiza posibilităţilor de cuplare Între o instalaţie tip pompă de căldură şi o coloană de fracţionare se va realiza pentm cazul coloanei de fracţionare a unui amestec propan - propilenă. În varianta clasică pentm condensarea vaporilor de la vârful coloanei şi pentm generarea de vapori la baza coloanei se utilizează două schimbătoare de căldură, răcitor - condensator şi refierbător şi se consumă două utilităţi, apă de răcire şi abur saturat a căror disponibilitate la nivelul rafinăriilor nu este foarte mare. În figura 4.7 se prezintă varianta clasică de dotare a coloanei de fracţionare a amestecului propilenă - propan.
Apă de răcire

Condensator Răcitor Reflux

c~ Amestec bogat în propilenă

Amestec propanpropilenă

~

C3 - Amestec bogat În propan

};igura

4.7 Varianta clasică a coloanei de separare a amestecului propan propilenă

196

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRlI PETROLULUI

Deoarece fracţiile de produse obţinute la vârful şi baza coloanei au concentraţii foarte ridicate În propilenă, respectiv propan şi deoarece aceşti componenţi au calităţile unor buni agenţi frigorifici se vor analiza alături de o instalaţie de tip pompă de căldură clasică şi două variante mai deosebite, în care agenţii de lucru vor fi chiar produsele de vârf şi bază ale coloanei, În circuite deschise şi semideschise. Utilizarea instalaţiilor tip pompă de căldură la coloanele de fracţionare este justificată de faptul că de la o coloană de fracţionare se elimină căldură la un nivel termic mai scăzut prin condensatorul de la vârf şi se primeşte căldură la un nivel termic mai ridicat prin refierbătorul de la bază. Prin cuplarea coloanei de fracţionare cu o instalaţie tip pompă de căldură clasică (Figura 4.8) se realizează eliminarea apei de răcire de la condensatoml vaporilor de la vârful coloanei şi a aburului saturat de la refierbătoml din baza coloanei. În noua variantă. investiţia creşte prin apariţia compresorului, robinetului de laminare şi a vaselor tampon, fără rol tehnologic În schema instalaliei, dar necesare pentru operarea În condiţii corespunzătoare. In noua variantă sistemul devine un consumator semnificativ de energie electrică la compresorul pompei de căldură. Această situaţie este mai avantajoasă deoarece energia electrică este disponibilă şi accesibilă la un preţ mai mic decât apa de răcire şi aburul saturat. Refierbătorul coloanei reprezintă pentru instalaţia pompă de căldură răcitor - condensatorul, RC, pentru vaporii supraîncălziţi de freon, proveniţi din refularea compresorului C. Condensul rezultat din răcitorcondensator se destinde izoentalpic în robinetul de laminare, RL, amestecul de freon rezultat În dublă fază se separă În vasul separator de freon, VSF, din care se alimentează vaporizatorul V. Vaporizatorul pompei de căldură reprezintă condensatorul vaporilor de la vârful coloanei de fracţionare. Având în vedere faptul că la o coloană de fracţionare presiunea de lucru este impusă de temperatura de condensare a vaporilor de la vârf, respectiv de temperatura agentului rece utilizat pentru condensare (apă recirculată, aer, apă de puţ) şi de faptul că presiunea pe coloană influenţează şi dimensiunile coloanei, În cazul proiectării unei coloane cuplate cu o instalaţie pompă de căldură se pot alege tipul de freon utilizat şi parametrii de operare astfel Încât temperatura de condensare a vaporilor de la vârful coloanei să fie mai mică, respectiv presiunea pe coloană să fie mai redusă, cu consecinţe favorabile sub aspectul investiţiei.

197

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

VSF

Figura 4.8 Coloana separare propilenă-propan de căldură clasică

cuplată cu o instalaţie tip pompă

În cazul adaptării unei pompe de căldură la o coloană de fracţionare existentă stabilirea parametrilor de lucru pentru pompa de căldură trebuie să se facă astfel încât să nu se afecteze capacitatea de separare prin modificarea condiţiilor de lucru de la condensatorul de vapori de la vârf sau de la refierbătoml din bază. Decizia cuplării unei pompe de căldură clasice la o coloană de fracţionare trebuie să se adopte în urma unei analize tehnico-economice foarte riguroase. Aceasta trebuie să ia în considerare raportul între costul apei şi aburului utilizate în varianta fără pompă de căldură şi costul energiei electrice consumate la compresoml pompei de căldură. De asemenea, trebuie să se estimeze. cât mai exact valoarea investiţiei impuse de realizarea pompei de căldură şi amortizarea acesteia. Toate calculele trebuie să se realizeze în mai multe variante, pentru diferite scenarii de evoluţie a preţurilor pe termen scurt, mediu sau lung.

198

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

În cazul coloanelor de separare a amestecurilor etilenă-etan, propilenă-propan, deoarece produsele separate au concentraţii foarte ridicate în etilenă, etan, respectiv propilenă, propan şi deoarece aceste produse au calităţile necesare a fi utilizate ca agenţi de lucru în instalaţiile frigorifice şi instalaţiile tip pompă de căldură, s-au conceput scheme de pompe de căldură care funcţionează în circuit deschis cu produsele separate în coloană.

Pompe de căldură care utilizează ca agent de lucru lichidul din baza coloanei de separare

Acest tip de pompă de căldură se exemplifică tot pentru cazul unei coloane care separă un amestec propilenă-propan. Agentul de lucru pentru pompa de căldură se consideră o parte din lichidul din baza coloanei, care are o concentraţie foarte mare în propan. În figurile 4.9, 4.10 sunt prezentate schema instalaţiei şi ciclul transfonnărilor agentului de lucru în diagrama T-s. parte din lichidul din baza coloanei este preluat prin acţiunea propriei presiuni şi destins în robinetul de laminare RL. Propanul în dublă fază, la ieşirea din robinetul de laminare este separat în vasul separator VS. Lichidul din baza vasului separator este vehiculat prin vaporizatorul instalaţiei pompă de căldură, se transformă în vapori care se reîntorc În VS. De la partea superioară a vasului separator trage compresorul instalaţiei, comprimă şi supraîncălzesc vaporii de propan, care ulterior sunt introduşi la baza coloanei. Stările caracteristice sunt notate cu aceleaşi cifre şi în schemă (Figura 4.9) şi în diagrama T-s (Figura 4.10). Din analiza schemei acestui tip de instalaţie pompă de căldură se constată faptul că ea conţine un singur schimbător de căldură, V, în care se realizează condensarea vaporilor de la vârful coloanei de fracţionare şi vaporizarea agentului de lucru din instalaţia pompă de căldură.

a

199

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

3

Reflux

vs
2

6

5

c'3
4

Figura 4.9 Schema instalaţiei tip pompă de căldură care foloseşte ca agent de lucru lichidul din baza coloanei de separare

Datorită faptului că vaporii refulaţi de compresor sunt introduşi în baza coloanei s-a renunţat la schimbătorul de căldură cu rolul de refierbător din varianta clasică de dotare a coloanei de fracţionare. În concluzie cuplarea coloanei de fracţionare cu pompa de căldură care utiliz((ază ca agent de lucru lichidul din baza coloanei conduce la eliminarea consumului de apă de răcire la condensatorul de vârf şi a consumului de abur pentru refierbătorul din baza coloanei. În schimb instalaţia consumă energie electrică la compresorul instalaţiei pompă de căldură. De asemenea, se evidenţiază eliminarea schimbătorului de căldură cu rol de refierbător la baza coloanei de fracţionare, ceea ce reprezintă o reducere semnificativă a investiţiei aferente realizării schemei.

200

TERMOENERGETlCA PRELUCRĂRII PETROLULUI

;

Figura 4.10. Ciclul transformărilor agentului de lucru, provenit din baza coloanei de fracţionare, Într-o instalaţie pompă de căldură

Pompe de căldură care utilizează ca agent de lucru vaporii de la vârful coloanei de fracţionare

o altă variantă de pompă de căldură cuplată la o coloană de separare a unui amestec propilenă-propan este cea care utilizează ca agent de lucru vaporii de la vârful coloanei~ În figurile 4.11, 4.12 sunt prezentate schema instalaţiei şi transformările agentului de lucru În diagrama T-s. După parcurgerea ciclului de transformări fluxul de propilenă În dublă fază provenit din robinetul de Iamin are intră în vasul separator de la vârful coloanei. Din acest v~s faza lichidă se pompează ca reflux de vârf la coloană iar diferenţa reprezintă fracţia de propilenă rezultată ca produs din coloană. Faza vapori din vasul separator este trasă Împreună cu vaporii de la vârful coloanei de către compresoful pompei de căldură." Deoarece o parte din agentul de lucru se re circulă în instalaţia pompă de căldură (vaporii care provin din vasul separator de la vârful coloanei),
201

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

iar o parte se înlătură din sistem după o trecere prin ciclul transformărilor (propilena lichi dă din vasul separator), instalaţia se cortsideră cu agentul de lucru parţial în .circuit închis şi parţial în circuit deschis.

VS
6

7

c'3
6

C3 +C~ RL
5 5

2

2 C3 Figura 4.11 Schema instalaţiei tip pompă de căldură care foloseşte ca ?-gent de lucru vaporii de la vârful coloanei de separare

Vaporii de Ia vârful coloanei de fracţionare Împreună cu vaporii din vasul separator, VS, sunt aspiraţi de compresorul C în starea 1, sunt comprimaţi şi supraîncălziţi până în starea 2. În răcitor condensatorul, R-C, vaporii de propilenă supraîncă1ziţi sunt răciţi şi condensaţi, condensul format este subrăcit până în starea 5, prin cedare de căldură fluxului de propan lichid la punct de fierbere din baza coloanei de fracţionare. Condensul subrăcit se destinde izoentalpic în robinetul de Iamin are RL, amestecul bifazic rezultat fiind introdus În vasul separator, VS, de unde faza vapori se recirculă în aspiraţia compresorului, iar faza lichidă se recirculă parţial În coloană ca reflux de vârf, iar diferenţa reprezintă produsul de vârfal coloanei.

202

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

T 2

c
s Figura 4.12 Ciclul transformărilor agentului de lucru, provenit din vaporii de la vârful coloanei de fracţionare, Într-o instalaţie pompă de căldură cu circuit parţial Închis şi parţial deschis

Sistemul prezentat, în comparaţie cu coloana clasică, rară pompă de căldură, realizează eliminarea apei de răcire pentru vaporii de la vârful coloanei şi a aburului de la refierbător. De asemenea, schema conduce la eliminarea răcitor condensatorului din varianta clasică a coloanei, ceea ce reprezintă o diminuare a investiţiei necesare. Din ptmct de vedere al consumurilor, varianta analizată îmegistrează doar consum de energie electrică la motorul de antrenare a compresorului. În cazul instalaţiilor tip pompă de căldură cuplate cu coloane de fracţionare, în cele trei variante analizate, trebuie să fie îndeplinită condiţia de egalitate dintre sarcina termică a condensatorului de la vârful coloanei şi a pierderilor de căldură din întregul sistem cu sarcina termiCă a refierbătorului de la baza coloanei. În majoritatea situaţiilor practice această condiţie nu este îndeplinită la parametrii de lucru impuşi coloanei de fracţionare.

203

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRll PETROLULUI

Cazurile cele mai frecvent întâlnite slmt cele la care sarcina refierbătorului este mai mică decât sarcina condensatorului de la vârful colonei. În această situaţie în schema sistemului se mai prevede dispunerea unui refierbător suplimentar, care va funcţiona În mod clasic, prin condensarea de abur saturat (Figura 4.13). Deoarece sarcina termică pentru acest refierbător suplimentar este mică, suprafaţa necesară pentru schimbul de căldură este de asemenea mică (zeci de m2), iar consumul de abur saturat este redus. În cazul În care sarcina refierbătorului din baza coloanei este mai mare decât sarcina condensatorului de la vârful coloanei, în schema pompei de căldură este necesar să se introducă un răcitor condensator suplimentar plasat între refularea compresorului şi robinetul de laminare (Figura 4.14) sau între robinetul de laminare şi vasul separator de la vârful coloanei (Figura 4.15). În ambele variante sarcina termică a condensatorului suplimentar nu este foarte mare, ceea ce nu conduce la investiţie sau cheltuieli semnificative cu apa de răcire. Dispunerea acestor schimbătoare este necesară deoarece asigură o flexibilitate mărită În operarea coloanei de fracţionare cuplată cu instalaţia tip pompă de căldură.

204

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Abur saturat

Răcitor condensatorul pompei de căldură Agentul de lucru din pompa de căldură

Refierbător suplimentar

Produs de bază

Figura 4.13 Schema bazei coloanei de fracţionare prevăzută cu refierbător
suplimentar

Robinet de laminare

Produs de bază

Figura 4.14 Pompă de căldură prevăzută cu răcitor-condensator
plasat Înainte de robinetul de laminare

suplimentar

205

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Vas separator

Produs de vârf al coloanei

Figura 4.15 Pompă de căldură prevăzută cu răcitor condensator suplimentar
plasat după robinetul de laminare

206

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Capitolul V

INSTALAŢII DE TURBINE CU GAZE Instalaţiile de turbine cu gaze fac parte din categoria motoarelor tennice deoarece au la bază principiul transferului de căldură de la o sursă caldă la o sursă rece, cu producere de lucru mecanic. Spre deosebire de instalaţiile de forţă cu abur, instalaţiile de turbine cu gaze au o serie de particularităţi legate de fluidele de lucru şi de transfonnările pe care acestea le suportă. În figura 5.1 este prezentată schema de principiu pentru o instalaţie de turbină cu gaze, teoretică, formată dintr-un compresor În care se comprimă agentul de lucru, un schimbător de căldură care transferă un flux de căldură de la sursa caldă la agentul de lucru, o turbină În care se destinde agentul de lucru cu producere de lucru mecanic, din care o parte antrenează compresorul iar restul este disponibil pentru alte utilizări (exemplu: antrenarea unui generator electric) şi În final un schimbător de căldură care transferă căldură de la agentul de lucru spre o sursă rece. În figura 5.2 sunt prezentate transformările agentului de lucru din instalaţia de turbină cu gaze (Figura 5.1) În coordonatele T-s şi P-v. Punctele caracteristice transformărilor sunt aceleaşi în ambele diagrame şi coincid cu cele din schema instalaţiei. Agentul de lucru din instalaţie se găseşte În stare gazoasă, În zona de deasupra punctului critic, transformările de stare constând în modificări ale presiunii şi temperaturii, fără schimbarea stării de agregare. Ciclul transformărilor parcurse de agentul de lucru se numeşte Ciclu Brayton, după numele lui George Brayton care în anul 1870 a realizat primele motoare termice bazate pe acest principiu.

207

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Compresor

4

Figura 5.1 Schema unei instalaţii de turbine cu gaze

T

3 p

PI = constant

s

v

Figura 5.2 Ciclul Brayton ideal, pentru transformăriIe agentului de lucru Într-o

instalaţie de turbină cu gaze

208

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Ciclul Brayton este format din două izobare, transformările 2-3, 4-1 şi două transformări adiabatice (izoentropice), transformările 1-2 şi 3-4. În cazul unor transformări reale, ambele tipuri de transforinări se abat Într-o mai ffiică sau mai mare măsură de la idealitate. Pe parcursul transformării izobare 2-3 agentul de lucru preia căldura Qc de la sursa caldă iar pe parcursul transfonnăriiizobare 4-1, acesta cedează căldura QR sursei reci. . Pe parcursul comprimării 1-2 agentul de lucru primeşte energie sub formă de lucru mecanic de la compresorul instalaţi ei, iar pe parcursul destinderii 3-4 agentul de lucru furnizează prin intermediul axului turbinei lucrul mecanic pentru antrenarea compresorului, iar diferenţa disponibilă poate fi utilizată pentru antrenarea unui generator electric sau a altor consumători. Randamentul termic al ciclului Brayton se defineşte prin raportul dintre luCniI mecanic net, obţinut la axul turbinei pentru utilizare externă şi căldura transferată de la sursa caldă:

Transformările 1-2 şi 3-4 fiind izoentropice (adiabatice), raportul temperaturilor se poate exprima în funcţie de raportul presiunilor şi coeficientul adiabatic al agentului de lucru, k.

(5.2)

După simplificarea relaţiei (5.1) şi înlocuirea raportului presiunilor, În relaţia (5.2), cu raportul de comprimare termic al ciclului Brayton devine:
.
T/t.B Te

= ~. expresia randamentului
)

1
= 1---:r.:î
TeT

(5.3)

Din expresia randamentului termic rezultă că acesta creşte odată cu creşterea raportului de comprimare, re şi cu creşterea coeficientului adiabatic al agentului de lucru.

209

L

TERMOENERGETICA PRELucRĂRII

PETROLULUI

5.1 InStalaţii de turbină cu gaze de ardere
,

.

: ;~ ..

,',

"

, , Instalaţiile de turbine cu gaze cele mai mult aplicate în domeîl~uLil, energeticii utilizează ca agent de lucru gaze de ardere în circuit deschis., ' ' " În schema unei astfel de instalaţii nu mai apar schimbătoarele de căldură care să realizeze transferul de căldură între un agent de; lucru ,şi sursele calde şi reci, în schimb apare un utilaj specific, camera de ardere, în , 'care se realizează generarea de gaze de ardere prin reacţii de combustie între un combustibil şi oxigenul din aer. În figura 5.3 este prezentată schema instalaţiei de turbină cu gaze de ardere. Practic instalaţia funcţionează în circuit deschis, considerându-se nulă probabilitatea ca o parte din gazele de ardere evacuate în atmosferă să", ajungă să fie recirculate în aspiratia compresorului. oCompresorulinstalaţiei are rolul de a comprima agentul de lucruJa presiunea ridicată din sistem. Lă'rapoartele totale de comprimare,cuvalori : mari se aleg compresoare cu mai multe trepte şi răcire a aerului între acestea.
Combustibil
,
;

~ .

Gaze de ardere 3

,3

.

.. .

~
';;(",.

''''.

!

'.,.

'",'

1 Aer .. atmosferic' ' ..

4 Evacuare " de ardere :În ' atmosferă gaze de ardere

Figura 5.3 Schema unei instalaţii de turbinllcu

210

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

La instalaţiile de tmbină cu gaze în circuit deschis agentul de lucru pentru compresor este aerul atmosferic. În cazul comprimării acestuia întro singură treaptă temperatura la refulare se calculează cu relaţia:

(5.4)

unde coeficientul adiabatic pentru aer are valoarea medie k = 1,4. Dacă se face comprimare în n trepte, cu răcire intermediară, raportul de comprimare se păstrează acelaşi pe fiecare treaptă, ceea ce conduce la egalitatea: (5.5)

Al doilea utilaj important din componenţa instalaţii lor de tmbină cu gaze de ardere este camera de ardere. Deşi sunt de o mare diversitate constructivă aceste sisteme au la bază aceleaşi principii care asigură o ardere completă a combustibilului la presiune ridicată şi o răcire a gazelor de ardere prin diluare cu aer. În figura 5.4 este prezentată schema de principiu a unei camere de ardere din structura unei instalatii de turbine cu gaze de ardere. În zona centrală a camer~i se găseşte un tub de flacără, confecţionat din materiale refractare, rezistente la temperaturi de ordinul de mărime a 1500-1700°C. În interiorul acestui tub se găsesc flăcările provenite de la arzătorul montat în capătul din partea stângă. Acest arzător este alimentat cu un debit de aer primar, calculat în funcţie de debitul de combustibil, compoziţia acestuia şi coeficientul cantităţii de aer optim (a = 1,05-1,2 pentru combustibil gazos şi a = 1,2-1,4 pentru combustibil lichid). În spaţiul inelar dintre tubul de flacără şi peretele exterior al camerei se introduce un debit de aer secundar cu destinaţia de a răci peretele tubului central, iar la ieşire din cameră prin amestecare cu gazele de ardere să realizeze un amestec cu temperatura de ordinul a 700-900 °c la care să reziste materialele din care este confecţionată turbina.

2II

1ERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Aer secundar
Gaze de ardere rncltepnn diluare cu aer

Aer primar

Aer ~ecundar Aer de 1 compresor Combustibil

Figura 5.4 Schema unei camere de ardere din structura unei instalaţii de turbină cu gaze

Debitul de aer secundar introdus în camera de ardere este de 3-4 ori mai mare decât debitul de aer primar, ceea ce face ca valoarea coeficientUlui cantităţii de aer total (primar şi secundar) să fie al E (4-5). Camera de ardere este dimensionată din punct de vedere mecanic pentru presiunea corespunzătoare ultimei trepte de comprimare a compresorului, iar din punct de vedere termic pereţii exteriori sunt izolaţi pentru a reduce pierderile de căldură spre mediul înconjurător. .. Al treilea utilaj important din schema clasică a unei instalaţii de turbină cu gaze de ardere este turbina. Constructiv aceste turbine sunt identice cu cele în care se destinde aburul în instalaţiile de forţă cu abur. Parametrii de funcţionare pentru instalaţia de turbină cu gaze de ardere se calculează cu diagrame T-s, P-v, i-s ale aerului, corectate cu participarea componenţilor CO2, H20, O2 şiN2 provenite din gazele de ardere. Fluxul de lucru are o variaţie de compoziţie şi masă foarte redusă între intrarea şi ieşirea din instalaţie. La intrare fluidul de lucru este reprezentat de aerul aspirat de compresor, în camera de ardere debitul masic creşte foarte puţin cu aportul combustibilului. În amestecul de gaze, care formează agentul de lucru, componentul majoritar (peste 75%) este azotul din aer care nu se transformă pe parcursul proceselor de combustie.

J
212

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

s

Figura 5.5 Transforrnările aerului şi gazelor de ardere În instalaţia de turbină cu gaze de ardere

În figura 5.5 sunt reprezentate În diagrama T-s transformările reale suferite de aerul şi gazele de ardere În instalaţia de turbină cu gaze de ardere. Aerul atmosferic În starea iniţială (Ta, Pa) este aspirat de compresor. In conducta de aspiraţie el suferă o laminare uşoară, izotermă, M",p = Po - P.. ,
A

cu o creştere a entropiei specifice Asi = SI - so" În compresor aerul suportă transformarea 1-2', cvasiizoentropică, ireversibilă În care entropia specifică se măreşte cu /':;S2 = s2' -S1" Ansamblul transformărilor care se produc În camera de ardere realizează trecerea agentului de lucru din starea 2' în starea 3'. Din punct de vedere energetic transformările realizate prin combustie pot fi înlocuite cu Încălzirea izobară ireversibilă 2'-3 unnată de laminarea izotennă 3-3' care

213

TERMOENERGETICA PRELUcRĂRII PETROLULUI

considerare pierderile de presiune din camera de ardere Prin transformările care se produc în camera de ardere gazele de ardere diluate cu aeml de răcire suferă o creştere de entropie
t1P"a == ~ -~, As3 ==
S3' -

ia' în

s2' '

În turbină gazele de ardere se destind cvasiadiabatic, ireversibil, pe traseul 3'-4, cu o creştere de entropie As ==
4 S4 S3"

Pierderile de presiune pe traseul de evacuare al gazelor de ardere în atmosferă, APev == ~ - Pa , realizează o laminare pe traseul 4-4', însoţită de o creştere a entropiei Ass == S4' - S4' În calculul parametrilor de lucm pentru instalaţiile de turbine cu gaze de ardere se utilizează o serie de notaţii specifice definite în funcţie de parametrii de stare ai agentului de lucm pe parcursul transformărilor: - raportul de comprimare a aerului în compresor re == ~ ;

~ raportul temperaturilor extreme ale agentului deJucru: raportul de destindere în turbină: rd == coeficientul pierderilor relative
~ ;

e == ~,
To

;

~ de

presiune

în

aspiraţia

compreso rol m: -

,

fPasp

.1. ==....J!!!.:E.;

Pa

coeficientul pierderilor relative de presiune în camera de ardere:
fP ==
~ea 2 ;

- coeficientul pierderilor relative de presiune la evacuarea gazelor de c. - . ar d ere 'm atm oSJ.era, fPev == -M", ,. ~ Pentru transformările care se produc în camera de ardere se au în vedere următoarele relaţii: -Căldura dezvoltată prin arderea combustibilului în camera de ardere:
Qcar ==B'H
j,

(5.6)

unde B reprezintă debitul de combustibil ars, Iar Hi puterea calorică inferioară a combustibilului.' Căldura preluată de gazele de ardere amestecate cu aerul seclmdar depinde de randamentul termic al camerei de ardere, l1car:

214

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

(5.7) Diferenţa dintre căldura produsă prin arderea combustibilului şi căldura preluată de amestecul gaze de ardere-aer secundar reprezintă căldura pierdută prin pereţii camerei de ardere (1"]car 97-98%). = Combinând relaţiile (5,6); (5,7) şi relaţia de bilanţ termic pe camera de ardere rezultă expresia consumului de combustibil În funcţie de temperatura maximă pentru amestecul de gaze de ardere şi aer secundar şi În funcţie de cantitatea totală de aer, lllaer:

(5.8)

-

Puterea consumată de compresor:

N. =~.m

c

k -1

aer

.RI:[(P2)k~:1 -11
O ~

(5.9)

unde kc reprezintă exponentul adiabatic mediu al aerului În compresOf, maer - debitul de aer comprimat de la presiunea PI la presiunea P2, iar R este constanta generală a gazelor. Puterea produsă de turbină prin destinderea gazelor de ardere diluate cu aerul secundar:

N =~m T k<1 -

1

g"

RT'[I_(P4Jk~:I] p"
3

(5.10)

unde kJ reprezintă exponentul adiabatic mediu al gazelor ce se destind În turbină, iar mga- debitul masic de gaze de ardere (mga = maer+B). _ Puterea efectivă la axul turbinei, pentru utilizare externă se calculează În funcţie de randamentele interne şi mecanice ale turbinei şi compresorului ("1iT, "1mT, 1"]ic, "1111C)

215

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRTI PETROLULUI

(5.11)

-

Puterea efectivă specifică la axul turbinei:
11 esT

= Ner . 10-3

kW 'kgl s

mga

(5.12)

-

Consumul specific de gaze destinse în turbină:
kgls kW

(5.13)

-

Consumul specific de combustibil:
B bs=-' kgcombustibills kW

(5.14)

Ner

-

Randamentul efectiv al întregii instalaţii de turbină cu gaze de ardere:
17e,lTG

NeT =_. Qcar

100

(5 :15)

216

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

5.2 Variante practice În realizarea instalaţiilor de turbine cu gaze

Soluţiile practice aplicate la realizarea instalaţiilor de turbine cu gaze sunt de o mare diversitate şi au în vedere diferite variante care urmăresc să optimizeze anumite aspecte telmico-economice. Chiar dacă se Întâlnesc şi instalaţii simple, corespunzătoare schemei prezentate În figura 5.3, majoritatea instalaţiilor au diferite modificări tehnologice, păstrând neschimbat principiul de flmcţionare.

5.2.1 Instalaţii cu două corpuri de tUl"binecu gaze de ardere

Montarea compresomlui de aer de combustie pe acelaşi. ax cu turbina de expansie a gazelor de ardere conduce la apariţia unor dificultăţi de operare În special În faza de pornire a instalaţiei. Pentru eliminarea acestor inconveniente s-au realizat instalaţii cu două corpuri de turbine, legate În serie pe circuitul gazelor de ardere. Prima turbină este destinată antrenării compresomlui pentru aeml de combustie, iar a doua pentru producerea de lucm mecanic destinat consumului extern. În figura 5.6 sunt prezentate schema şi ciclul transformărilor pentru instalaţia de turbină cu gaze prevăzută cu două corpuri de turbină. Gazele provenite din camera de ardere se destind În primul corp de turbină, TI, de la presilmea superioară, Psup, corespunzătoare stării 3 până la presitmea intennediară, Pint, corespunzătoare stării 4. Nivelul presiunii intermediare se calculează astfel Încât lucrul mecanic produs În turbina TI să acopere consumul de lucm mecanic necesar compresorului de aer de combustie şi toate pierderile datorate frecărilor fluidodinamice şi mecanice din subsistemul Compresor - Turbina 1. Destinderea 4-5 se realizează În corpul de turbină 2, care poate fi operată independent de restul sistemului. Această variantă prezintă dezavantajultmei investiţii mai mari decât în cazul unui singur corp de turbină, dar flexibilitatea În operare justifiCă pe deplin efortul financiar suplimentar.

217

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Combustibil

Gaze de ardere 3

T

2

5

4 aer s

a) Schema instalaţiei

b) Ciclul transformărilor ideale pentru agentul de lucru
gaze de ardere prevăzută

Figura 5.6 Instalaţie de turbină cu
turbină

cu două corpuri de

5.2.2 Instalaţii de tur bine cu gaze de ardere prevăzute cu sistem de regenerare a căldurii

În il1Stalaţiile de turbine cu gaze de ardere temperatura acestora la evacuarea din turbină este de ordinul de mărime 400-500 aC, suficient de ridicată pentru a reprezenta pierderi semnificative de energie în mediul înconjurător . Reducerea acestor evacuări de căldură În atmosferă conduce la o creştere a randamentului termic pentru întregul sistem. Posibilităţile de reducere a temperaturii gazelor de ardere Înainte de evacuare În atmosferă slmt prin regenerare şi prin recuperare de căldură. Regenerarea se realizează prin transferul intern de căldură Între fluxul de gaze de ardere ieşit din turbină şi aerul de combustie Între compresor şi camera de ardere. La ieşirea din compresor, În funcţie de presiunea până la care s-a comprimat, temperatura aerului este de ordinul 150-200 aC. Prin încălzirea

218

1ERMOENERGET1CA PRELUCRĂRII PETROLULUI

re generativă de la gazele de ardere, temperatura aerului de coinbustie poate creşte înainte de intrarea În camera de ardere până la temperaturi de ordinul 300-400 aC, ceea ce conduce la o economie de combustibil. . În schema unei instalaţii de turbine cu gaze, prevăzută cu sistem de regenerare a căldurii, (Figura 5.7), se găseşte suplimentar faţă de varianta clasică un schimbător de căldură regenerativ SCR. Acest utilaj conduce la creşterea investiţiei pentru o astfel de instalaţie, deoarece este de dimensiuni semnificative, el lucrând cu coeficienţi globali scăzuţi datorită stării gazoase a celor două fluxuri care schimbă căldură.
Combustibil Aer preîncălzit 3 2

Camera de ardere

4

5

1 Aer atmosferic

5 Gaze de ardere

Figura 5. 7 Schema unei instalaţii de turbină cu gaze de ardere prevăzută cu
regenerare de căldură

219

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

T

QregenerJt

s fIgura 5.8 Trsnsformările agentului de lucru În instalaţia de turbină cu gaze prevăzută cu schimbător regenerativ

Gradele de regenerare a căldurii de 60-80 % conduc la o creştere a randamentului cu 8-10 %, deşi puterea obţinută la axul turbinei scade datorită destinderii la o presiune puţin mai mare necesară acoperirii căderii de presiune a gazelor de ardere la curgerea prin schimbătorul de căldură regenerativ. În figura 5.8 slmt prezentate transformările agentului de lucru din instalaţie. Cantitatea de căldură regenerată, Qregenerah este proporţională cu suprafaţa dintre transformarea izobară 5-6 şi axa abscisei pentru gazele de ardere şi suprafaţa dintre transformarea 2-3 şi axa abscisei, pentru aerul de combustie. Considerând transformările ideale (se neglijează pierderile de energie prin frecare fluidodinamică şi mecanică) expresia căldurii regenerate este:
_regenerat

o

- Jn
-

aer.

C aer (t3 -P

-

t2 ) -

nlgazed£ardere

.

/../, -lga.'. ) Vga

(5.16)

220

TERMOE!'I'ERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

5.2.3 Instalaţii de turbină cu gaze de ardere prevăzute cu sistem de recuperare a căldurii

În unele situaţii practice, din considerente tehnologice şi economice este mai util să se recurgă Ia soluţii de creştere a randamentului unei instalaţii de turbină cu gaze de ardere prin recuperare de căldură în locul re generării de căldură. În urma aplicării soluţiilor cu recuperare de căldură rezultă un flux cald, util pentru alte destinaţii din cadrul instalaţiei. Cea mai răspândită variantă de recuperare de căldură este cea care realizează generare de abur saturat sau supnimcălzit, care îşi găseşte numeroase utilizări în cadrul instalaţiilor tehnologice. Realizarea practică a regeneratorului poate fi făcută în numeroase variante constructive. Cele mai răspândite sunt cele care au în structură generatoare de abur construite în variantă compactă. Prin interiorul serpentinelor din care sunt realizate recuperatoarele circulă apa care se vaporizează cu formare de abur saturat sau/şi abur supraîncălzit. Sistemele pentru generare de abur sunt prevăzute cu vase separatoare, asemănătoare celor întâlnite în cazul generatoare lor de abur de la cuptoarele tehnologice din rafinării (Figura 5.9). În unele variante de generatoare de abur când se doreşte obţinerea de cantităţi mari de abur şi Ia parametri ridicaţi se poate apela la soluţii constructive speciale mergând până la varianta realizării unor cuptoare speciale, în care pe lângă gazele de ardere provenite din turbina de expansie se introduce şi se arde o cantitate suplimentară de combustibil. În acest caz nu este necesar să se mai introducă şi aer de combustie deoarece oxigenul se găseşte în cantitate suficientă în gazele provenite din camera de ardere. În figura 5.10 suprafaţa haşurată este proporţională cu fluxul termi c recuperat din gazele de ardere destinse în turbină, corespunzător schemei din figura 5.9. Debitul şi parametrii aburului produs prin recuperare depind de debitul şi temperatura gazelor de ardere.

221

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Evacuarea gazelor de ardere În atmosferă Combustibil

5
Economizor tai

2

Recuperatorul de căldură

G

Aer atmosferic

4
4

Pompă

Figura 5.9 Schema unei instalaţii de turbină cu gaze de ardere prevăzută cu
recuperator de căldură pentru generare de abur saturat T

s

Figura 5.10 Ciclul transformărilor agentului de lucru din instaIaţia de turbină cu gaze de ardere prevăzută cu recuperare de căldură

222

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Neglijând pierderile de căldură spre mediul înconjurător bilanţul termic pe recuperator va conduce la relaţia:
'" .', ) (.,., .) Qrecuperare = nlga' (~ga -'ga = ma . \!: -la(1J.

(5.17)

în cate mga şi ma sunt debitele masice de gaze de ardere, respectiv apă-abur, iar entalpiile i sunt specifice fiecărui flux în stările corespunzătoare intrărilor şi ieşirilor din recuperator. Aspectele legate de dimensionare a telmologică şi mecanică a unor astfel de recuperatoare sunt identice cu cele prezentate la generatoarele de abur de la cuptoarele telmologice din rafmării, neexistând particularităţi specifice legate de existenţa lor în cadrul instalaţiei de turbină cu gaze de ardere.

5.2.4 Instalaţii de turbine cu gaze de ardere cuplate cu instalaţii de forţă cu abur

În cazul în care aburul produs la instalaţiile de turbine cu gaze de ardere prevăzute cu recuperatoare de căldură nu are o utilizare directă se poate concepe o cuplare cu o instalaţie de forţă cu abur. Cele două instalaţii au în comun cazanul de abur în care gazele de ardere destinse în turbină, prin răcire generează aburul care la rândul său se destinde într-un alt corp de turbină, montat pe acelaşi ax cu turbina de gaze şi compresorul de aer. Economicitatea ansamblului celor două instalaţii de turbină este mai mare decât a fiecăruia în parte. În figura 5.11 se prezintă schema instalaţiei de turbină cu gaze de ardere cuplată cu instalaţia de forţă cu abur. Instalaţia de forţă cu abur cuprinde elementele esenţiale: turbina în care se destinde aburul, TA, răcitor condensatorul, RC şi pompa de condens. Cazanul în care se produce aburul prin răcirea gazelor de ardere provenite din instalaţia de turbină cu gaze cuprinde cele trei serpentine clasice, economizor, vaporizator şi supraîncălzitor, circuitele lor fiind legate între ele prin vasul separator de abur (tambur) care nu este reprezentat în schemă.

TERMOENERGETICA

PRELUCRĂRll PETROLULm

Reprezentarea transfonnărilor agenţilor. de lucru se realizează în două diagrame separate, una pentru aer-gaze de ardere specifică instalaţiei de turbină cu gaze de ardere şi una pentru apă-abur, specifică instalaţiei de forţă cu abur. Lucrul mecanic produs de cele două turbine 'montate pe acelaşi ax se cumulează, Din acesta o parte este utilizat pentru antrenarea compresorului de aer, iar diferenţa poate antrena un generator electric, G. Randamentul întregului sistem este dat de raportul dintre puterile efective ale celor două turbine şi căldura dezvoltată în camera de ardere:
_ P"TG

7JITG+IFA

Q

+ P"TA
car

(5.18)

La aceste tipuri de instalaţii investiţiile sunt mai mari datorită utilajelor suplimentare în comparaţie cu instalaţiile simple, De asemenea cheltuielile de operare sunt mai ridicate în primul rând datorită costului apei recirculate utilizate la răcitor-condensatorul de abur, Costul energiei consumate la pompa de condens este nesemnificativ în comparaţie cu energia obţinută la axul turbinelor.

224

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Cazan recuperator Gaze de ardere

Pompă
condens

Combustibil

Abur supramcălzit

Aer atmosferic Figura 5. J J Instalaţie de turbină cu gaze de ardere cuplată cu o instalaţie de forţă

cu abur

Cuplarea celor două tipuri de instalaţii se constată că este o soluţie cu eficienţă termică mai mare decât fiecare dintre cele două luate separat.

225

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULm

5.2.5 Instalaţii de turbine cu gaze de ardere cu comprimări şi destinderi succesive

Pentru a creşte randamentul termodinamic al acestei categorii de motoare termice este necesar să se aleagă parametrii de lucru pentru sistemul aer-gaze de ardere astfel Încât suprafaţa ciclului de sub transformări să fie cât mai mare. Această tendinţă se realizează prin creşterea presiunii În camera de combustie, ceea ce asigură În turbina de gaze de ardere o destindere de la presiune mai mare până la presiunea atmosferică. Comprimarea aerului de la presiunea atmosferică până la presilmi de ordinul a 8-15 bari necesită utilizarea a două trepte de comprimare, cu răcirea aerului Între trepte. Se recomandă ca presiunea intermediară Între trepte să se adopte astfel Încât raportul de comprimare să fie egal pe cele două trepte, iar răcirea intermediară să se facă până la temperatura corespunzătoare aspiraţiei În treapta Întâi de comprimare. Răcirea aerului Între cele două trepte de comprimare se realizează utilizând agent de răcire apă recirculată sau apă qe puţ În cazul În care ea este disponibilă. Destinderea gazelor de ardere diluate cu aer se face tot În două trepte, pentru fiecare destindere fiind prevăzut câte un corp de turbină. Între cele două destinderi, amestecul de gaze de ardere diluate cu aerul secundar din camera de ardere este reÎncălzit izobar Într-o a doua cameră de ardere, În care se introduce doar un anumit debit de combustibil necesar Încălzirii până la temperatura cu care gazele de ardere intră În prima turbină. În această a doua cameră de ardere nu se mai introduce şi aer de combustie, deoarece concentraţia oxigen ului este suficient de ridicată datorită aerului de diluţie din prima cameră de ardere. Instalaţia poate fi dotată suplimentar cu sistem de regenerare sau recuperare a căldurii. În figura 5.12 se prezintă schema de principiu pentru o astfel de instalaţie de turbină cu gaze de ardere, cu două trepte de comprimare şi două trepte de destindere. Illstalaţia este prevăzută cu regellerare de căldură din gazele de ardere Înainte de evacuare În atmosferă, spre aerul de combustie.

226

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

În figura 5.13 transfonnările agentului de lucru sunt reprezentate În diagrama T-s . Presiunea intermediară Între treptele de comprimare ale aerului de combustie, Pa int, poate fi egală sau poate fi diferită de presiunea intermediară a gazelor de ardere Între cele două trepte de destindere, Pgain!' Pentru aerul de combustie, după prima treaptă de comprimare, 1-2, unnează răcirea cu apă recirculată sau apă de puţ, transformarea 2-3. A doua treaptă de comprimare, 3-4, este urmată de Încălzirea regenerativă 45. încălzirea izobară 5-6 corespunde transfonnărilor care se produc În camera de ardere principală. Destinderea gazelor de ardere diluate cu aerul secundar se produce În prima treaptă a turbinei. Gazele de ardere destinse până la presiunea intermediară, Pgaint, sunt introduse În camera de ardere secundară, unde prin arderea unei cantităţi suplimentare de combustibil se creşte temperatura până la nivelul stării 8, aproximativ egală cu temperatura corespunzătoare stării 6. A doua treaptă de destindere, 8-9, este urmată de regenerarea căldurii spre aerul de combustie, transfonnare 9-10. Pe ansamblu, instalaţiile de turbine cu gaze de ardere prevăzute cu comprimări şi destinderi succesive deşi necesită cheltuieli mai mari datorită investiţiei cât şi c,heltuielilor de operare mai ridicate (consum suplimentar de combustibil şi apă recirculată) sunt mai eficiente atât datorită puterii efective mai mari pe care o furnizează cât şi randamentului termodinamic superior unei instalaţii simple, cu o singură treaptă de comprimare şi destindere. Stabilirea parametrilor de operare şi a numărului de trepte de comprimare pentru aerul de combustie şi a numărului de trepte de destindere a gazelor de ardere se face având În vedere atât aspectele tehnice cât şi cele economice. Performanţele telmologice în domeniul construcţiei turbinelor permit creşterea eficienţei instalaţiilor de turbine cu gaze de ardere prin creşterea temperaturii agentului de lucru la intrare. Pentru un caz real, o creştere a temperaturii gazelor de ardere la intrarea în turbină de la 900 °c la 12000C conduce la o creştere a randamentului termodinamic de la 19% la 26%. Progrese semnificative s-au obţinut în ultimele două decenii prin depunerea pe paletele turbinei a lllui strat ceramic cu rezistenţă ridicată la temperaturi înalte.

227

Gaze de ardere

10

9

@
Combustibil Răcitor intermediar Regenerator de căldură Camera de ardere secundară. 8

~

()

I
;t>

00

ţ::l

Aer
atmosferic 3 4

Camera de ardere principală

6

~ r-'

R

~'

;il
~ ~
Figura 5.12 Schema instalaţiei de turbine cu gaze de ardere cu comprimare În două trepte şi regenerator de căldură şi destintkre

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Cele mai performante turbine construite în prezent lucrează cu temperaturi ale gazelor de ardere la intrare de ordinul 1425 DC, ceea ce permite operarea instalaţiei la un randament de peste 30%. Firma General Electric a realizat recent o instalaţie de turbine cu gaze de ardere care furnizează o putere de 135,7 MW la un raport general de comprimare de 14, realizat într-un compresor axial cu 18 trepte. Gazele de ardere cu temperatura de 1260 DC se destind în trei trepte până la presiunea atmosferică şi temperatura de 593 DC. Randamentul termic al întregii instalaţii se ridică până la 33%. Utilizarea instalaţiilor de turbine cu gaze de ardere a cunoscut două direcţii de dezvoltare.

T

6,,1,

, , , ,

, 8,"

'
, , , ,

, ,

,

---------Patmosferică
s

Figura 5.13 Transforrnările ideale ale agentului de lucru În instalaţia de turbine cu gaze prevăzută cu Încălzire şi destindere În două trepte

229

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Una dintre acestea este reprezentată de turboreactoarele utilizate în propulsia avioanelor, această direcţie de aplicare nu a tacut obiectul acestui capitol. Cea de-a doua direcţie de utilizare a instalaţiilor de turbine cu ~e de ardere este cea în domeniul energetic, pentru producerea de energie electrică. Aceste instalaţii pot fi utilizate pentru acoperirea vârfurilor de sarcină în consumul de energie electrică sau ca soluţii de rezervă în cazul apariţiei unor defecţiuni în alimentarea cu energie electrică a unor consumatori sociali sau industriali. Spre deosebire de instalaţiile de forţă cu abur instalaţiile de turbină cu gaze de ardere au un cost specific şi cheltuieli de operare specifice mult mai mici. Instalaţiile de turbine cu gaze îşi găsesc numeroase utilizări în diferite domenii industriale şi sociale. Funcţionarea lor este condiţionată de disponibilitatea de combustibil şi de existenţa unor consumatori de energie electrică eventual abur produs prin recuperare de căldură. În ultimul timp instalaţiile de turbine cu gaze sunt foarte utilizate la bordul nave lor maritime unde intră jn competiţie cu instalaţiile de forţă cu abur şi cu motoarele diesel, faţă de care au wlele avantaje cum sunt: - Puterea mai mare raportată la aceeaşi mărime sau greutate; - Fiabilitate superioară; - Inerţie redusă la pornire. Timpul necesar ajungerii la regimul de lucru pentru o instalaţie de forţă cu abur este de ordinul a 4 ore, iar pentru instalaţia de turbină cu gaze de ardere este mai mic decât 2 minute. În numeroase situaţii instalaţiile de turbine cu gaze de ardere reprezintă soluţii eficiente pentru producerea de lucru mecanic necesar antrenării unor utilaje de mare capacitate sau pentru generarea de energie electrică.

230

TERMOENERGETICA

PRELUCRĂRII PETROLffiJJI

Capitolul VI

SISTEME TERMOENERGETICE APLICATE ÎN PRINCIPALELE INSTALAŢII TEHNOLOGICE DIN DOMENIUL PRELUCRĂRII PETROLULUI

Instalaţiile tehnologice din rafinării le de petrol sunt în general mari consumatoare de energie, în special căldură, datorită capacităţilor de prelucrare foarte mari şi datorită temperaturilor ridicate la care. se produc transfonnările fizice şi chimice ale materiilor prime. . Fiecare instalaţie dispune de un anumit nivel tehnologic impus de perioada în care a fost construită, eventual retehnologizată, nivel care impune şi o anumită eficienţă cu care este utilizată energia în cadrul instalapei. In majoritatea instalaţiilor marii consumatori de energie sunt reprezentaţi de cuptoarele tehnologice în care se încălzesc şi eventual se vaporizează materiile prime prin transfer de căldură de la flăcările şi gazele de ardere produse prin arderea de combustibili petrolieri cu oxigenul din aerul atmosferic. Disponibilul de căldură existent la cuptoarele tehnologice pennite să se realizeze recuperări şi regenerări de căldură care conduc pe de-o parte la creşterea randament ului termic al cuptoarelor pe de altă parte la utilizarea eficientă a energiei la nivelul instalatiei sau al întregii rafmării. În majoritatea cazurilor surplusul de energie existent la cuptoarele tehnologice în fluxul gazelor de ardere este utilizat în primul rând pentru preîncălzirea aerului de combustie (regenerare de căldură) şi în al doilea rând pentru generare de abur saturat sau supraîncălzire de abur (recuperare de căldură). La toate instalaţiile tehnologice din rafinării produsele rezultate din reactoare sau din coloane de fracţionare au un nivel de temperatură ridicat, impus de procesele respective. Răcirea fluxurilor tehnologice până la nivelul impus de condiţiile de prelucrare ulterioare sau de depozitare se realizează de la caz la caz prin regenerare sau recuperare de căldură. Regenerarea de căldură este o recirculare de căldură şi presupune preîncălzirea unor fluxuri, de obicei materiile prime sau auxiliare cu

231

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

căldură provenită de la produse cu nivel termic ridicat, rezultate din reactoare sau coloane de fracţionare. După răcirea prin regenerare de căldură, temperatura produselor nu scade până la nivelul impus de condiţiile de depozitare în rezervoare, ceea ce necesită o răcire suplimentară cu apă sau aer. Procesul de recuperare de căldură realizează ca şi procesul de regenerare tot o răcire a produselor cu temperaturi ridicate, dar de această dată răcirea se face prin transfer de căldură spre un flux relativ independent de fluxurile tehnologice ale instalaţiei. Cel mai răspândit sistem de recuperare de căldură din fluxurile calde ale unei instalaţii tehnologice este cel prin care se produce abur saturat sau supraîncălzit, de joasă sau medie presiune. Sistemele termoenergetice aplicate în instalaţiile tehnologice din rafinăriile de petrol sunt specifice fiecărui proces şi Simt realizate în unele cazuri din faza iniţială de proiectare şi construcţie a instalaţiilor sau în unele cazuri sunt realizate ulterior construcţiei instalaţiei, prin retehnologizări impuse de creşterea eficienţei utilizării energiei în cadrul instalatiilor respective. In cadrul acestui capitol se vor enumera şi în unele cazuri se vor prezenta sintetic, principalele sisteme termoenergetice aplicate în instalaţiile reprezentative pentru o rafmărie de prelucrare a ţiţeiului.

6.1 Sisteme termoenergetice aplicate În cadrul instalaţiei de Distilare Atmosferică şi sub Vid a ţiţeiului

Instalaţia DA V, din cadrul oricărei rafinării, este cel mai mare consumator de energie termică dintre toate instalaţiile rafinăriei, deoarece este cea care prelucrează întreaga cantitate de ţiţei care alimentează rafmăria şi asigură materiile prime pentru toate celelalte instalaţii. Consumul mare de energie termiCă este impus de către debitul şi tipul ţiţeiului prelucrat precum şi de către nivelul de temperatură şi fracţia vaporizată ale ţiţeiului la ieşirea din cuptorul secţiei de Distilare Atmosferică şi ale păcurii la ieşirea din cuptorul secţiei de Distilare sub Vid.

232

.

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

6.1.1 Regenerarea şi recuperarea de căldură la cuptoarele instalaţiei DAV Disponibilul de căldură din gazele de ardere ale celor două cuptoare, după încălzirile telmologice, este suficient de mare şi la un nivel termic ridicat, astfel încât este fezabilă din punct de vedere tehnico-economic realizarea atât a procesului de regenerare cât şi a celui de recuperare a căldurii. La cuptorul instalaţiei de Distilare Atmosferică (Figura 6.1) regenerarea căldurii din gazele de ardere, înainte de evacuarea lor în atmosferă, se realizează pe circuitul aerului de combustie. Acesta este vehiculat cu ajutorul suflantei 2 până la preîncălzitorul de aer, se încălzeşte de la temperatura mediului ambiant până la temperaturi de ordinul de mărime 150-250oC prin răcirea gazelor de ardere de la temperaturi de 3004000C până la temperaturi de ordinul 250-170oC. Nivelul de răcire al gazelor de ardere este impus de temperatura de rouă acidă a gazelor de ardere, în cazul în care acestea provin dintr-un combustibil care are în compoziţie şi sulf.

TERMOENERGETICA

PRELUCRĂRll

PETROLULUI

1

TiTEi PREINCALZIT

ABUR

SATURAT

ABU R S UPR AÎrlCALZiT

it

Tin

i

PARTi AL

VAPORizAT

CONI3USTisIL /

AER

ATN OSFE Ri C
\

\

/

1- Preîncăizitor de aer; 2- Suflantă pentru aerul de combustie: 3- Prima serpentină pentru încălzirea ţiţeiului; 4- Serpentina recuperatorului de căldură (Supraîncăizitor abur); 5- A doua serpentină pentru încălzirea ţiţeiului; 6- Serpentina pentru Încălzirea şi vapori zarea ţiţeiuluiîn secţia de radiaţie. Figura 6. J Cuptorul Instalaţiei de Distilare Atmosfedcă dotat cu p."cÎncălzitor de aer şi recuperator de căldu,"ă pentru supraÎncălzire de abur

2.14

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Schimbul de căldură regenerativ realizat în preîncălzitorul de aer este util pe ambele circuite. Răcirea gazelor de ardere, înainte de evacuarea în atmosferă, conduce la creşterea randamentului tennic al cuptorului, iar încălzirea aerului de combustie realizează pe de-o parte reducerea consumului de combustibil la cuptor, pe de altă parte conduce la creşterea temperaturii flăcărilor, cu efecte pozitive asupra transferului de căldură prin mecanism de radiaţie. Procesul de recuperare a unei părţi disponibile din căldura gazelor de ardere se realizează prin supraîncălzirea unui flux de abur saturat, de obicei de medie sau joasă presiune. Poziţia serpentinei de supraîncălzire a aburului (serpentina numărul 4 - Figura 6.1) între cele două serpentine 3 şi 5 destinate încălzirii ţiţeiului se stabileşte în funcţie de nivelul de temperatură al gazelor de ardere şi de parametrii aburului (presiunea şi temperatura de echilibru pentru intrare şi temperatura de supramcălzire pentru ieşire). Realizarea recuperării căldurii din gazele de ardere prin generare de abur supraîncă1zit este utilă şi necesară deoarece conduce la creşterea randamentului cuptorului şi la îmbunătăţirea balanţei de abur supraîncă1zit la nivelul instalatiei. În sectorul instalaţiei de Distilare sub Vid cuptorul care încălzeşte şi vaporizează păcura provenită de la baza coloanei de distilare atmosferică are un potenţial energetic recuperabil mai mare decât cuptorul instalaţiei DA deoarece materia primă cu care se alimentează are la intrare temperaturi ridicate la nivelul 340-350oC. Păcura este încă1zită şi parţial vaporizată în două serpentine, una în partea inferioară a secţiei de convecţie şi una în secţia de radiaţie. Cuptorul instalaţiei DV este prevăzut' cu preîncă1zitor de aer asemănător principial şi constructiv cu cel de la cuptorul instalaţiei DA. Diferenţele care apar între cuptoarele celor două instalaţii sunt în zona de convecţie unde potenţialul termic disponibil în gazele de ardere este mai mare şi la nivel termic ridicat la cuptorul instalaţiei de distilare sub Vid. Acest fapt permite adoptarea unei variante de producere a aburului supraîncă1zit pornind de la apa lichidă şi nu de la aburul saturat. În figura 6.2 se prezintă schema de principiu pentru cuptorul instalaţiei DV, prevăzut cu preîncă1zitor de aer pentru regenerare de căldură şi generator de abur saturat şi supraîncă1zit pentru recuperarea de căldură din gazele de ardere.

235

TERMOENERGETICA

PRELUCRĂRlI PETROLULUI

2
ABUR SATURAT

3
APA PREÎNCĂlliTĂ

5
ABUR SUPRAÎNCĂLZiT

PACURĂ DA

PĂCURĂ -PARTiAL 'lAPORiZATĂ

1

COMBUSTiBiL
11'\ 1-

SuOantrlpentru aerul de rombuslie; 2- Preîncălzitor de aer; 3- Vasul (llimbuflll) pentru separare apăabur: 4- Pompă pentru circulatia fortalii prin vaporizator: 5- Serpentina pentru vaporizare apn: 6Serpcntina pcnlru suprnîncălzire abur. 7- Se'1,cntina penln] încălzire păcură; 8. Serpentina pentru lncăizirc şi vapori zare păcură ln secria de radiaţie.

Fig7lra 6.2 Cuptorul instalaţiei de Distilare sub Vid, dotat cu preÎncălzitor de aer şi
recuperator de căldură pe.J1truproducerea de abur saturat şi supraÎJlcălzit

23"

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Efectele pozitive pentru ambele sisteme de regenerare şi recuperare sunt asemănătoare cu cele prezentate la cuptorul instalaţiei de Distilare Atmosferică. Structura generatorului de abur de la cuptorul instalaţiei DV este mai elaborată (Figura 6.2). Generatorul de abur cuprinde un vas cilindric orizontal, 3, cu diferite tipuri de amenajări interioare, în care se realizează separarea fazelor în echilibru: apa la punctul de fierbere şi aburul saturat. În acest vas separator, numit în practică tambur, se face şialimentarea Întregului sistem cu apa lichidă, preîncălzită prin alte recuperări de căldură în funcţie de posibilităţile existente în instalaţie, până la o temperatură mai mică decât temperatura de echilibru corespunzătoare presiunii din tambur. Prin amestec cu aburul saturat din tambur, apa se Încălzeşte până la temperatura de saturaţie, producând condensarea unei părţi din aburul saturat care îi cedează căldura latentă de condensare. Din partea inferioară a tamburului apa la punct de fierbere este vehiculată cu pompa 4 În serpentina 5, unde se realizează vaporizarea parţială a apei prin preluare de căldură de la gazele de ardere. Amestecul bifazic rezultat din serpentina 5 se introduce În tamburul sistemului unde se realizează separarea celor două faze. De la partea superioară a tamburului, prin propria presiune, se evacuează aburul saturat care poate fi parţial trimis direct la utilizatori şi parţial În serpentina 7 unde se supraîncălzeşte prin preluare de căldură de la gazele de ardere la un nivel termic mai ridicat. Sistemul prezentat se caracterizează prin flexibilitate deosebită În operare permiţând modificarea raportului între debitele de abur saturat şi supraÎncălzit livrate consumatorilor şi raportul Între căldura preluată de păcură în serpentina 7 şi căldura preluată În serpentinele recuperatorului.

6.1.2 Regenerarea de căldură de la fluxurile de produse calde din instalaţie

Fracţiile lichide, rezultate în coloanele de distilare atmosferică şi sub vid au un potenţial termic ridicat datorită debitelor mari şi nivelului înalt de temperatură. Regenerarea căldurii acestor fracţii lichide se face prin preîncălzire a ţiţeiului care alimentează instalaţia.

237

TERMOENERGETICA

PRELUCRĂRII PETROLULUI

Efectele pozitive ale acestor regenerări de căldură provin din două direcţii. Una este reprezentată de reducerea consumului de combustibil necesar la cuptorul instalaţiei de distilare atmosferică, iar cea de-a doua este reprezentată de reducerea consumurilor de agenţi de răcire (apă recirculată, aer) necesari răcirii fracţiilor calde până la temperatura impusă pentru depozitare. Regenerarea căldurii fracţiilor lichide spre ţiţeiul care alimentează instalaţi a se realizează cu ajutoml unei reţele de schimbătoare de căldură care necesită o investitie semnificativă. . În funcţie de c~acteristicile ţiţeiului şi ale fracţiilor rezultate din el şi în funcţie de tipul de instalaţie disponibilă sinteza reţelei de schimbătoare de căldură se realizează prin diferite metode empirice sau fundamentate teoretic astfel încât să se obţină un optim tehnico-economic pentru întregul sistem. Optimul trebuie să realizeze un compromis între cheltuielile impuse de investiţie şi activităţile de întreţinere şi reparaţii pe de-o parte şi beneficiul realizat printr-un grad de regenerare al căldurii cât mai ridicat, pe de altă parte. Schema reţelei de schimb de căldură trebuie să asigure condiţii de operare flexibile care să permită modificări de debite, modificări în calităţile ţiţeiului şi produselor şi punctul de funcţionare optimă să fie cât mai puţin sensibil la fluctuaţiile preţurilor în timp. Conceperea reţelei de schimb de căldură pentru preîncălzirea ţiţeiului are la bază principiul creşterii nivelului termic al fluxurilor calde care cedează căldură ţiţeiului. Metoda Pinch reprezintă o varianta aplicată cu succes la proiectarea şi analiza schemelor de schimb de căldură în astfel de variante. Tipurile constructive de schimbătoare de căldură consacrate în realizarea reţelelor de preîncălzire regenerativă a ţiţeiului în cadrul instalaţiilor DA Veste cel al schimbătoarelor fascicul tubular în manta cu o trecere a fluxului din manta şi 2, 4 sau 6 treceri ale fluxului din tuburi. În unele scheme de schimb de căldură la nivelul instalaţiei DA V pot fi întâlnite şi variante de răcire a fracţiilor rezultate din coloanele de fracţionare prin generare de abur saturat. Acest schimb de căldură este de tip recuperativ şi contribuie prin aburul produs la creşterea cantităţii de abur disponibil în instalaţie. Nivelul de temperatură al fracţiei lichide care cedează căldură apei trebuie să fie suficient de ridicat astfel încât aburul produs să aibă parametrii impuşi de utilizările ulterioare.

238

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Fracţiile recomandate pentru utilizare în scopul răcirii recuperati ve cu generare de abur sunt: _ fracţia de motorină grea de la coloana DA; _ fracţia de distilat de vid de la coloana DV sau fracţiile de uleiuri grele în cazul în care din coloana DV rezultă fracţii de uleiuri; - gudronul rezultat din baza coloanei DV. Opţiunea alegerii unei anumite scheme de schimb de căldură în cadrul unei instalaţii DA V revine proiectantului instalaţiei, cu posibilitatea ca după un timp de funcţionare când se pot modifica unele condiţii tehnicoeconomice la nivelul instalaţiei sau rafinăriei să se poată interveni cu unele modificări în schemă sau la anumite aparate.

6.2 Sisteme termoenergetice aplicate În cadrul instalaţiilor de hidrofinare

Procesul de hidrofinare se aplică unei game largi de fracţii petroliere de la benzine până la uleiuri, cu scopul transformării compuşilor nesaturaţi în compuşi saturaţi şi cu scopul eliminării compuşilor cu sulf, azot şi oxigen din compoziţie. În figura 6.3 este prezentată schema de principiu pentru secţia de încălzi[e şi reacţie din cadrul unei instalaţii de hidrofinare. In funcţie de tipul catalizatorilor utilizaţi, de natura şi compoziţia materiei prime supuse hidrofinării parametrii termoenergetici de operare sunt de ordinul de mărime: 250-400oC pentru temperatura efluentului şi presiuni de ordinul 30-60 bar, la intrarea în reactor. Încălzirea amestecului format din fracţia petrolieră supusă hidrofinării şi gazele bogate în hidrogen se realizează regenerativ, prin preluare de căldură de la efluentul de reacţie în unul sau mai multe schimbătoare de căldură de tip fascicul tubular în manta (Schimbătorul RC o din Figura 6.3), până la temperaturi de ordinul a 200 C. Defmitivarea încălzirii până la temperatura necesară reacţiei se realizează în cuptorul tubular, de tip paralelipipedic vertical sau cilindric. Cuptorul este format din secţie de convecţie şi secţie de radiaţie, iar pentru creşterea eficienţei termoenergetice este dotat cu preîncălzitor de aer. Preîncălzirea aerului de combustie prezintă toate avantajele sistemelor de încălzire regenerativă.

239

TERMOENERGETICA

PRELUcRĂRII

PETROLULUI

Schema tehnologică în oricare instalaţie de hidrofinare cuprinde şi două compresoare, unul pentru vehicularea gazelor bogate în hidrogen recirculate şi unul pentru vehicularea hidrogenului proaspăt necesar pentru completarea cons~mului. Antrenarea acestor compresoare se poate realiza cu motoare electrice sau cUAturbineacţionate cu abur. In funcţie de disponibilităţile de abur la nivelul rafinăriei, varianta antrenării compresoarelor cu turbine în care se destinde abur supraîncălzit poate deveni o soluţie mai economică în comparaţie cu antrenarea cu motoare electrice. În concluzie, la o instalaţie de hidrofinare sistemele care contribuie la creşterea eficienţei tennoenergetice sunt regenerarea căldurii de la efluentul de reacţie spre materia primă şi regenerarea căldurii de la gazele de ardere spre aerul de combustie în cadrul cuptorului tehnologic.

240

HIDROGEN COMPLETARE

1WWr I I MATERiE

CUPTOR ÎNCĂLZiRE PRiMĂ

I

f\71REAeTOR

CATALÎTiC

1N c;TRAT "jy

I~
~
;>:J C)
[TI

(OMPRESOR HIDROGEN COMPLETARE

I
I
...•

RADiÂŢiE

~I

~UjA~l
.

fii

~

G~Zţ PENTRU RACIRE

n »

--l

;g
[TI

~
AER ATMOSFERic

r-

e:

O ;>:J

».
~ ;:g
--l
;<:l

CO'1BUSTiBll

t f

AER

I

~

SUFLANTĂ

I I
I

MATERiE

PRiMA ~1

«)

ICUA~

EFLUENT DE REACflE SPRE SEarA DE SEPARARE

o rS

P

E RECÎRCUlATE

BOGATE ÎN HiDRlXiEN

ngllFa 6.3 Schema de principiu

pentru secţia de Încălzire+reacţie

a unei instalatii de hidrofimue

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PE1ROLULUI

6.3 Sisteme termoenergetice aplicate în cadrul instalaţiilor de reformare catalitică Instalaţiile de reformare catalitică prelucrează benzina hidrofinată cu scopul creşterii conţinutului de hidrocarburi aromatice. Procesul de reformare catalitică se realizează la temperaturi ridicate, cu ordinul de mărime 450-5250C şi presiuni de 10-40 bar. Deoarece reacţiile de dehidrogenare, dehidrociclizare, dehidroizomerizare au pe ansamblu efect termic endoterm, schema secţiei de reacţie cuprinde în majoritatea tipurilor de instalaţii reîncălzirea efluentului de reacţie între cele trei trepte de reacţie. Această soluţie conduce la scheme de încălzire care cuprind trei cuptoare tubulare, unul pentru încălzirea materiei prime şi a gazelor recirculate înainte de intrarea în primul reactor şi două pentru încălzirea intermediară a efluentului Între reactoare le 1 şi 2 şi Între reactoarele 2 şi 3 (Figura 6.4). Tipul cuptoarelor din instalaţia de Reformare Catalitică este cilindric vertical, independente, la instalaţiile mai vechi, iar la instalaţiile mai noi tipul este paralelipipedic vertical cu secţiile de radiaţie alăturate. Sarcinile termice ale celor trei cuptoare slmt diferite, primul are sarcina termică mai mare, deoarece trebuie să aducă efluentul de reactie la nivelul de temperatură necesar reacţiilor (450-525°C), iar celelalte do~ă au sarcini termice reduse deoarece compensează doar scăderea de temperatură din reactoarele 1 şi 2. Toate cuptoarele instalaţiei de Refonnare Catalitică realizează Încălzirea efluentului de reacţie doar În secţiile de radiaţie, secţiile de convecţie fiind destinate doar recuperării de căldură, prin generare de abur în diferite variante. În figura 6.5 se prezintă o variantă de soluţie pentru generarea de abur saturat şi supraîncălzit în cele trei secţii de convecţie ale cuptoarelor dintr-o instalaţie de Reformare Catalitică. Toate cele trei secţii de convecţie au dispuse la partea superioară, la nivelul de temperatură scăzut al gazelor de ardere, câte o serpentină economizoare, El, E2, E3, în care apa se încălzeşte până la temperatura de saturaţie. Sistemul este prevăzut cu un vas separator, tambur, în care se introduce apa încălzită în cele trei economizoare. Din partea inferioară a tamburului, prin circulaţie forţată cu ajutorul unei pompe, apa lichidă, la temperatura de fierbere este vehiculată prin vaporizatoarele celor trei secţii de convecţie, VI, V2, V3.

242

GAZE BOGATE îN HiDROGEN

;;i

i
;xl Cl

COHPRESOR GAZE BOGATE TN HiDROGEN
t" .ţ,.

gj
» ~ r

n

'"

c n S;,

~
SEPARATOR GAZE - liCHiD

S
BENZiNĂ H-IDROFINATĂ

~ c

G

c:x::::>
RA

REfORMAT SPRE COLOANA DESTABilizARE

Figura 6_./ Schema secţiei de Încălzire şi reacţie dintr-o instalaţie de Reforma."e Catalitică

lERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Amestecul apă lichidă-abur, în condiţiile de echilibru, provenit din cele trei serpentine este introdus în tambur unde are loc separarea celor două faze. De la partea superioară a tamburului se evacuează printr-un sistem de reţinere a picăturilor lichide aburul saturat uscat. Acesta se livrează direct consumatorilor sau se introduce în linia de abur a rafinăriei, corespunzătoare parametrilor disponibili. Tot de la partea superioară a tamburului se alimentează cu abur saturat şi o serpentină de supraîncălzire, plasată în secţia de convecţie a cuptorului 1. Asemănător cu aburul saturat şi aburul supraîncălzit poate fi livrat direct consumatorilor sau poate fi introdus în linia rafinăriei, corespunzătoare parametrilor disponibili. În concluzie cuptoarele tehnologice din instalaţia de Reformare Catalitică sunt dotate cu sistem de recuperare a căldurii pentru generare de abur saturat şi supraîncălzit, sistem care ocupă în totalitate secţiile de convecţie ale celor trei cuptoare. De asemenea, cuptoarele pot fi prevăzute şi cu sistem regenerativ de preîncălzire a aerului de combustie, sistem asemănător cu cel descris la cuptoarele instalaţiilor de Distilare Atmosferică şi sub Vid şi instalatiilor de hidrofinare. În schema instalaţiei de' Refonnare Catalitică pe lângă sistemele termoenergetice specifice cuptoarelor se mai întâ1neşte şi regenerarea căldurii între efluentul de reacţie care părăseşte cel de-al treilea reactor şi materia primă în amestec cu gazele recirculate, bogate în hidrogen. Regeneratorul de căldură RC, (Figura6.4), este format din unul sau mai multe aparate de tip fascicul tubular în manta. Instalaţia de Reformare Catalitică are în componentă şi un compresor de mare capacitate care realizează recircularea parţială a gazelor bogate în hidrogen, separate din efluentul de reacţie după răcirea în regeneratoru1 de căldură RC şi răcitoru1 suplimentar, care poate fi răcitor cu aer, RA, sau cu apă recirculată. Antrenarea acestui compresor se poate realiza cu ajutorul unui motor electric sau cu ajutorul unei turbine în care se destinde abur supraîncă1zit, eventual produs în cadrul instalatiei. În fmal se poate trage concluzia că instalaţiile de Reformare Catalitică realizează o utilizare raţională e energiei termice îmbinând eficient sistemele termoenergetice de regenerare şi recuperare a căldurii disponibile în fluxurile tehnologice.

244

GAZE DE ARDERE

GAZE DE ARDERE

GAZE DE ARDERE

CONVECTÎUCUP10R

1 CONVECTiE, CUPTOR 2

--1
[Tl

;o

S

E1

CONVECTiE ICUPTOR 3

O
[Tl [Tl

z

E3.

;o
--1

o [Tl

'"

IV1 V2 V3

.p.

n » ;g
[Tl

v,

r C

n ;o

», ~
;jj
--1

~
C

S
APĂ DE ALiMENTARE AS UR SUPRAÎtlCĂ12IT

Figura 6.5 Schema de generare
ardere

a abnrului saturat şi supraÎncălzit prin .-ecnperare din secţiile de convecţie ale celor trei cuptoare ale unei instalaţii

de căldură de la gazele de de Reformare Catalitică

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

6.4 Sisteme termoenergetice aplicate În cadrul instalaţiilor de cracare catalitică

Instalaţiile de Cracare Catalitică sunt instalaţii cu o complexitate ridicată atât din punct de vedere telmologic cât şi termoenergetic. Schemele de principiu ale instalaţiilor de Cracare Catalitică au în structură trei module principale. Primul modul cuprinde condiţionarea şi preîncălzirea materiei prime, al doilea modul cuprinde blocul reactorregenerator şi sistemul de recuperare a energiei din gazele de ardere provenite de la arderea cocsului depus pe catalizator, iar al treilea modul cuprinde secţia de separare a fracţiilor utile din efluentul de reacţie. Fiecare dintre cele trei module specifice instalaţiilor de cracare catalitică au în schemă diverse sisteme termoenergetice. În primul modul în care se realizează preîncălzire a materiei prime înainte de intrarea în nodul de amestec, în care vine în contact cu catalizatorul regenerat, există sistemul clasic de regenerare de căldură de la produsele rezultate din coloana de fracţionare a efluentului de reacţie spre materia primă, distilat de vid sau distilat de vid în amestec cu motorine grele solventate. În primul modul se află şi cuptorul instalaţi ei destinat preîncălzirii materiei prime: Acest cuptor, de tip paralelipipedic vertical este prevăzut cu sistemul regenerativ de preîncălzire a aerului de combustie cu căldură preluată de la gazele de ardere înainte de evacuarea prin coş în atmosferă. De asemenea în secţia de convecţie poate fi dispus un recuperator de căldură pentru supraîncălzire de abur. În modulul trei al instalaţi ei, destinat separării efluentului de reacţie în produse finite sau semifinite sistemele tennoenergetice aplicate sunt de asemenea clasice, cuprinzând regenerarea căldurii de la fracţiile rezultate din coloana de fracţionare spre materia primă şi recuperare de căldură de la unele frac ţii prin generare de abur saturat. Deoarece sistemele termoenergetice specifice modulelor unu şi trei din cadrul instalaţiilor de cracare catalitică nu prezintă particularităţi deosebite faţă de cele prezentate la tipurile precedente de instalaţii (DAV, Hidrofinări, RC) nu vor mai fi prezentate în detaliu în cadrul acestui subcapitol.

246

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Sistemele termoenergetice specifice instalaţiilor de cracare catalitică se găsesc în modulul doi al schemei de prelucrare, modul care cuprinde sectorul de reacţie şi regenerare a catalizatorului. Aceste sisteme vor fi prezentate detaliat în cadrul acestui subcapitol. Varianta clasică, cea mai des întâlnită în instalaţiile de Cracare Catalitică din rafinăriile din România, cuprinde un reactor tip "Riser" şi un regenerator de catalizator într-o singură treaptă. Deoarece cocsul care se depune pe centrii activi ai catalizatorului, în timpul reacţiilor de cracare, produce diminuarea activităţii catalitice este necesar să se refacă această activitate catalitică. Eliminarea acestui cocs se realizează prin combustie controlată, în sistem continuu în regeneratorul instalaţiei. Dacă arderea cocsului depus pe centrii activi ai catalizatorului s-ar realiza cu lill exces de aer, respectiv oxigen necesar combustiei, căldura dezvoltată ar conduce la creşterea temperaturii în sistem în jurul valorii de 1000 DC, temperatură care prin valoarea ridicată ar deteriora structura catalizatorilor putând produce chiar fenomenul de sinterizare (topirea masei solide a catalizatorului cu formarea unei mase moi, păstoase şi compacte). Pentru evitarea producerii acestor fenomene deosebit de grave, cu consecinţe tehnico-economice foarte negative, arderea cocsului depus în structura catalizatorului se realizează cu un deficit de aer, respectiv oxigen, care asigură o ardere incompletă, degajarea unei cantităţi rezonabile de căldură în sistem, iar temperatura nu depăşeşte valori de ordinul 700-750 Dc. Acest regim de operare se asigură prin arderea incompletă a carbonului din compoziţia cocsului depus în structura particulelor de catalizator. Valori subunitare ale coeficientului cantităţii de aer (a = 0,85-0,98) conduc, în funcţie de compoziţia elementară a cocsului, la apariţia monoxidului de carbon în gazele de ardere formate, cu concentraţii în domeniul 5-15%. Aceste gaze de ardere cu conţinut relativ ridicat de monoxid de carbon nu este recomandat să fie evacuate în atmosferă datorită conţinutului de energie de reacţie disponibilă în monoxidul de carbon şi datorită caracterului lor puternic poluant. Potenţialul de energie recuperabilă din gazele de ardere provenite din regeneratorul de catalizator al instalaţiilor de Cracare Catalitică este utilizat în două direcţii principale, cu numeroase variante de realizare tehnică. În figurile 6.6 şi 6.7 sunt prezentate două scheme în care se realizează recuperarea potenţialului termic, iar în figura 6.8 se prezintă o schemă în care se realizează recuperarea potenţialului energetic al presiunii alături de recuperarea potenţialului termic.

247

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PE1ROLULUI

Potenţialul termic este reprezentat de căldura de reacţie a monoxidului de carbon din gazele de ardere provenite din regeneratorul de catalizator al instalaţiei şi de căldura sensibilă disponibilă În aceste gaze la temperaturi de ordinul a 700oC. Monoxidul de carbon fiind un component combustibil, cu puterea calorică inferioară Hi =10 170 kJ/kg, poate reacţiona cu oxigenul şi formează dioxid de carbon. Reacţia este exotermă şi se poate produce prin mecanism radicalic, cu formare de flacără şi cu degajare de căldură şi lumină.

248

\
Gaze de ardere
--l

(ataii zator uzat

A treia .trea
de separare

m (O

~ ~
Z

Regenerator

m

catat.zator

v
v

5 m
n
;l> "1J

--l

;<l

,..>

-1'-

'"

m r c
~<

n

Aer
(a tali'Zatar f\?generat Abur suoraÎncalilt Aer combus lie cocs Condens (onden s de la utilizalori

~
--l

;:il

b r
r

c

S

Apă de răcire

Figura 6.6. Schema recuperării
Cracare Catalitică

energiei din gazele de ardere provenite dill regeneratorul utilizând 1111 cazan tip CO-Boiler

catalizatorului

illstalaţiei

TERMOENERGETICA

PRELUCRĂRlJ PETROLULUI

De asemenea, reacţia se poate realiza şi prin mecanism carboionic, În prezenţa catalizatorilor specifici de tipul metale nobile (Pt, Pd) depuse pe suport ceramic. Aceste sistem catalitic se întâlneşte şi În cazul oxidării monoxidului de carbon din gazele de ardere provenite de la motoarele autovehiculelor, În vederea diminuării efectului lor poluant. Schema prezentată În figura 6.6 cuprinde o variantă clasică de recuperare a energiei termice din gazele de ardere provenite din regeneratorul unei instalaţii de cracare catalitică. Gazele de ardere, cu un conţinut de monoxid de carbon de ordinul 5-15%, după ce parcurg o a treia treaptă de separare a prafului de catalizator, sunt introduse într-un cazan pentru producerea aburului, numit generic Co-Boiler. Pentru formarea unui amestec cu compoziţia părţii combustibile încadrate Între limita inferioară şi limita superioară de inflamabilitate este necesar să se realizeze o amestecare a gazelor de ardere conţinând monoxid de carbon cu un debit suplimentar de combustibil. De asemenea, în CO-Boiler este necesar să se introducă şi un flux de aer care să asigure oxigenul destinat arderii atât a monoxidului de carbon din gazele de ardere provenite di.n regenerator cât şi combustibilul suplimentar. Din punct de vedere constructiv CO-BoileruJ este format din două zone paralelipipedice legate Între ele printr-un canal.

(o<nbustib',l su til1efltar

Gaze de ardere cu CO

Aer

Figura 6.7 Distribuţia arzătoarelor

şi flăcărilor În secţia de radiaţie a unui

cazan CO-Boiler

250

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Prima secţie, în care se realizează şi combustia monoxidului de carbon şi a combustibilului suplimentar cu oxigen, se numeşte secţie de radiaţie. Arzătoare le sistemului sunt amplasate în cele patru colţuri ale secţiei astfel încât flăcările să se dezvolte în zona centrală tangenţialla un cerc imagmar. Pe pereţii lateraii ai secţiei sunt dispuse ecrane de radiaţie formate din tuburi verticale solidarizate între ele prin membrane de tablă. Tuburile pornesc dintr-un distribuitor plasat în exteriorul cazanului, distribuitor alimentat din tamburului sistemului care este plasat la un nivel superior. Tuburile care ies din secţia de radiaţie fac legătura prin intermediul unui colector cu tamburul În care se face separarea fazelor. A doua secţie a cazanului CO-Boiler, secţia de convecţie, este de formă paralelipipedică şi este plasată alături de secţia de radiaţie. În această secţie se află amplasată serpentina economizor În care se preîncălzeşte apa tratată şi condensul returnat de la consumatori. Serpentina este formată din pachete de tuburi lise sau tuburi cu suprafată exterioară extinsă (tuburi cu aripioare). Între secţia de radiaţie şi secţia 'de convecţie gazele de ardere trec printr-un canal de fum în care este plasată o serpentină destinată supraîncălzirii unei părţi din aburul saturat produs în cazan. Din acest abur supraîncălzit (P = 40 bar, t = 350°C) o parte se destinde într-o turbină care antrenează compresorul de aer pentru combustia din regeneratorul de catalizator. După destindere în turbină, aburul mort rezultat este condensat cu apă de răcire, iar condensul rezultat este recirculat în alimentarea cazanului CO-Boiler. Această variantă de recuperare de energie, prezentată în schema din figura 6.6 realizează doar valorificarea potenţialului termic existent în gazele de ardere rezultate din regeneratorul unei instalaţii de crac are catalitică, energia de presiune disponibilă în fluxul gazelor de ardere rămânând neutilizată. În tabelul 6.1 sunt prezentate valori orientative ale unor parametri de operare Într-o astfel de schemă.

251

TERMOENERGETICA PRELUCR.ĂRII PETROLULUI

Tabel6.1 Parametrii de operare ai schemei de recuperare a energiei termice prezentate În figura 6.6.

Nr.
crt. Parametrii de o rare Debit masic de gaze de ardere la ieşirea din regenerator Conţinut de monoxid de carbon în gazele de ardere la ieşirea din re enerator Temperatura gazelor de ardere la intrare în COBoiler Debit combustibil su limentar Debit de abur saturat livrat consumatorilor (p = 40 bar, t = 250°C) Debit de abur supraJncălzit livrat consumatorilor (p = 40 bar, t = 350°C) Debit de abur destins în turbina de antrenare a corn resomlui de aer Puterea dezvoltată la axul tuIbinei de antrenare a com resorului de aer Valoare a 126,7 5,47

Uuitate de măsură t/h % voi °c

2 3 4 5 6 7 8

680
1400 10 35 11,4 1740

~
t/h t/h t/h kW

Energia de reacţie a monoxidului de carbon po ate fi obţinută fără ardere cu flacără, sistem care necesită introducere a de combustibil suplimentar. Oxidarea monoxidului de carbon la dioxid de carb on se poate realiza catalitic, într-un reactor cu strat fix de catalizator în prezenţa unui exces foarte mic de oxigen. Catalizatorii specifici oxidării monoxidului de c arbon la dioxid de carbon au o structură fonuată dintr-un suport ceramic p e care sunt depuse metale nobile de tipul platin.ei şi paladiului. Pentru a proteja structura catalizatorului dimensio narea reactorului şi a a debitului de aer suplimentar se realizează astfel încât 1 ieşirea din reactor 0 efluen!UI de reacţie să aibă o temperatură de maxim 850 C. In figura 6.8 se prezintă o schemă de recuper are a potenţialului termic din gazele de ardere provenite din regeneratorul unei instalaţii de cracare catalitică, în care se utilizează un reactor tip OXICAT pentru conversia monoxidului de carbon în dioxid de carbon. Fluxul de gaze de ardere provenit din regeneratoru 1 de catalizator al instalaţiei, după ce este trecut prin a treia treaptă de sep arare a prafului de catalizator de cracare, este amestecat cu aerul necesar conversiei monoxidului de carbon în dioxid de carbon. Fluxul de reacţie parcurge stratul catalitic din re actorul OXICAT, se produce con versia monoxidului în dioxid de carbon cu de gajare de căldură. La ieşirea din reactor efluentul

I

252

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRlI PE1ROLULUI

de reacţie are temperatura de aproximativ 850oC, nivel termic suficient de ridicat astfel încât să devină eficientă recuperarea de căldură prin generare directă de abur. Generarea de abur se realizează într-un cazan clasic, de formă paralelipipedică în care sunt plasate trei pachete de serpentine: economizor, vaporizator şi supraîncă1zitor în ordinea crescătoare a temperaturii gazelor de ardere. Sistemul este prevăzut şi cu vas separator (tambur) din care se livrează abur saturat consumatorilor şi se alimentează serpentina supraîncălzitorului. O parte din aburul supraîncălzit este utilizat pentru antrenarea compresomlui de aer pentru regeneratorul instalaţiei, prin destindere în turbina plasată pe acelaşi ax cu compresorul. După destindere aburul este condensat cu apă recirculată, iar condensul rezultat este pompat în alimentarea serpentinei economizor. Tabelul 6.2 cuprinde valori orientative pentru câţiva parametri specifici unei instalaţii de cracare catalitică care include conversia catalitică a monoxidului de carbon şi generare de abur prin transferul căldurii sensibile de la gazele de ardere.

Tabelul6.2 Parametrii de operare ai schemei de regenerare a energiei termice prezentate În figura 6.8

Nr. ert.
I 2 3 4 5 6

Parametrii de operare Debitul masie de efluent la ieşirea din reaetorul OXICAT Debitul de aer suplimentar Temperatura efluentului la ieşirea din reaetorul OXICAT Debitul de abur saturat produs în cazanul instalatiei (P = 40 bar, t" = 250°C) Debitul de abur supraîneălzit (P = 40 bar, t", = 350°C) Temoeratura lmZelorde ardere la ieşirea din cazan

Valoarea
35,2 10850 850 7 25 200

Unitate de măsură kgJs m'N!h DC tIh tIh DC

253

Gaze de ardere spre co

Apă tratată

Ca!'alizator uzat
Regenerator

;;j
A treia treaptă de separare Reader OXiCAT
;o O

s:

rn

catalizator

v
,-..1

o
rn

Z ;o

rr1

::J
îl

»
r-

;g
rn
I

.•..
U,

Catal;zator regenerat

s
tg ,,8500(

e Abur suprdÎncălzit
îl ;:Il

Z

».

i:::
[J1

u -l ;o

Aer atmos feric
Condens

e

O re r-

A~ de răcire hgllra

6.8 Schema recuperării energiei din gazele de ardere provenite din regeneratorul catalizatorului instalaţiei de Craca re Catalitică utilizâlld un reactor tip OXICAT

I

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Instalaţiile de Crac are Catalitică retehnologizate sau construite în ultimul timp au prevăzut în sistemul de recuperare a energiei din gazele de ardere provenite din regeneratoml de catalizator şi recuperarea energiei de presiune. Presiunea absolută a gazelor de ardere la ieşirea din regeneratoml de catalizator are valori de ordinul de mărime 3-3,5 bar. Prin destinderea acestor gaze până la presiuni de ordinul a 1,5 bar, datorită debitelor foarte mari, se pot obţine cantităţi semnificative de energie sub formă de lucm mecanic. Tehnic această recuperare se realizează într-o turbină de gaze al cărei ax poate antrena un consumator de lucru mecanic (compresor sau de cele mai multe ori un generator de energie electrică). În figura 6.9 se reprezintă o schemă de recuperare a energiei din gazele de ardere provenite din regeneratoml unei instalaţii de Cracare Catalitică, cu cele două direcţii de recuperare: recuperarea energiei de presiune şi recuperarea energiei termice de reacţie şi sensibile. După ce ies din a treia treaptă de separare a prafului de catalizator de cracare, gazele de ardere sunt destinse într-o turbină plasată pe acelaşi ax cu compresoml care introduce aeml de combustie în regeneratorul de catalizator şi cu un generator electric. Pe acelaşi ax cu turbina de gaze, compresoml de aer şi generatorul electric se mai găseşte încă o turbină în care se destinde abur supraîncă1zit produs în recuperatoml instalaţiei. Gazele de ardere după cedarea energiei de presiune prin destindere În turbina de gaze sunt introduse într-un cazan recuperator, de construcţie specială unde, asemănător ca la sistemul de recuperare cu CO-Boiler (Figura 6.6) se introduce combustibil suplimentar şi aer de combustie. Căldura dezvoltată provine atât din arderea monoxidului de carbon la dioxid de carbon cât şi din arderea combustibil ului suplimentar introdus în focarul cazanului. În structura cazanului pe lângă serpentinele pentru generarea de abur saturat şi supraîncă1zit în cazan se mai află dispusă şi o serpentină în care se preîncălzeşte materia primă care alimentează reactoml instalaţiei de cracare catalitică. Partea de generare a abumlui are o realizare clasică: cele trei serpelltine economizor, vaporizator, suprâmcălzitor şi tambuml pentru separarea fazelor. Din sistem se livrează consumatorilor abur saturat şi abur supraîncă1zit.

255

Apă de răcire Catalizator uzat A treia treaptă de separare Regenerator catalizator
IV

;
;;o

;;:j

::l
(")

5i

Aer atmosfe.r ic

'J.

'"
Materie primă Catahator regenerat (jaze de ardere cu CombustibH

Q >,
~

;g CTl S

;J>

;:g
--3

ca

S

~ ~

Figura 6.9 Schema recuperării enelogiei din gazele de ardere provenite din regeneratoru! Craca re Catalitică utilizând o turbină de gaze şi generator de abur

cata!izatoru!ui

instalaţiei

de

.L

TER-MOENERGETICA

PRELUCRĂRII

PETROLULUI

o parte din aburul supraîncălzit produs în cazan se destinde În turbina montată coaxial cu turbina de gaze, compresorul de aer şi generatorul electric. După destindere În turbină aburul mort este condensat cu apă recirculată, condensul rezultat fiind pompat În alimentare a serpentinei economizor. Gazele de ardere rezultate din cazan, cu temperatura de aproximativ 2000C sunt evacuate În atmosferă. Tabelul 6.3 cuprinde câţiva parametri de operare pentru o instalaţie de Crac are Catalitică prevăzută cu turbinăde gaze la sistemul de recuperare a energiei din gazele de ardere provenite din regeneratorul de catalizator.
Tabelul 6.3 Parametrii de operare ai schemei de recuperare a energiei termice prezentate În figura 6.9

I Nr.
1

I Parametrul de operare Debitul volumic de gaze de ardere la ieşirea din reJ!;eneratoml de catalizator Debit de abur saturat (P = 40 bar, t = 250°C) Debit de abur supraîncălzit livrat în reţeaua rafmăriei (P = 40 bar, t = 350°C) Presiunea absolută a gazelor de ardere la intrarea în turbină Presiunea absolută a gazelor de ardere la ieşirea din turbină Puterea dezvoltată în turbina de gaze Puterea dezvoltată în turbina de abur Puterea consumată de compresorului de aer Puterea diSpOnibilă generatorului electric Valoarea 38,7 16 46,8 2,75 1,18 7260 2220 1340 8140

crt. 1 2 3 4 5 6 7 8 9

Unitate de măsură m3/s tJh tJh bar bar kW kW kW kW

Dintre cele trei scheme de recuperare a energiei din gazele de ardere rezultate la regenerarea catalizatorului de cracare catalitică, prezentate în acest subcapitol, a treia variantă este cea care realizează gradul de recuperare cel mai ridicat şi în plus asigură o flexibilitate În operare foarte mărită. În funcţie de fluctuaţiile capacităţii de prelucrare a instalaţi ei, de modificările calităţii materiei prime din regeneratorul de catalizator pot rezulta cantităţi variabile de gaze de ardere cu compoziţie de asemenea variabilă. De asemenea necesarul de abur saturat şi suprâmcălzit solicitat de consumatorii de la nivelul rafinăriei este variabil În limite foarte largi din numeroase cauze.

257

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULlH

Toate aceste variaţii ale parametrilor la intrarea şi ieşirea din sistem pot fi compensate În cazul schemei de recuperare cu turbină de gaze prin modificarea raportului Între energia electrică şi energia termică livrată beneficiarilor.

6.5 Analiza sistemelor termoenergetice specifice instalaţiilor de piroliză

Instalaţiile de piroliză sunt cele mai complexe instalaţii din cadrul rafinăriilor de petrol care sunt cuplate cu combinate petrochimice. Complexitatea atât de natură tehnologică cât şi termoenergetică derivă din diversitatea materiilor prime (de la gaze de tipul amestecurilor dintre propan şi butan până la fracţii lichide din categoria petroluri motorine), de la capacităţile mari de prelucrare şi de la valorile parametrilor de operare. Pentru realizarea reacţiilor de cracare termică a moleculelor de materie primă este necesar să se Încălzească efluentul de reacţie la temperaturi de ordinul a 800-850oC, iar pentru separarea compuşilor utili este necesar să se răcească amestecurile respective până la temperaturi de ordinul a -190°C. De asemenea, din punct de vedere al presiunilor, instalaţiile de piroliză au fluxuri cu presiuni pe domenii foarte Întinse, de la presiuni puţin mai mari decât presiunea atmosferică până la presiuni de zeci de bari, obţinute cu compresoare volumice sau centrifuge acţionate cu motoare electrice sau cu turbine în care se destinde abur de medie şi Înaltă presiune. În aceste condiţii consumul foarte mare de energie sub diferite forme şi de anumite calităţi este parţial compensat de numeroase sisteme termoenergetice de recuperare şi regenerare. În funcţie de tipul de materie primă, respectiv de parametrii de operare, instalaţiile de piroliză de mare capacitate au prevăzute În schema tehnologică un număr relativ mare de cuptoare, peste zece, care au un potenţial ridicat de energie termică recuperabilă. Deşi există numeroase variante tehnologice pentru realizarea recuperării de căldură de la cuptoarele de piroliză, În funcţie de firma proiectantă, toate variantele au În vedere aceleaşi principii:

258

l

1ERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

- Pentru întreruperea desfăşurării reacţiilor de piroliză după un timp cât mai scurt, imediat după ieşirea din serpentina secţiei de radiaţie a cuptorului de o încălzire efluentul de reacţie trebuie răcit de la temperaturi de 800-850 C până la temperaturi sub 6500C Această răcire se realizează într-un schimbător de construcţie specială. Efluentul de reacţie circulă prin tuburile răcitorului printr-o singură trecere iar agentul de răcire, circulă prin manta, de obicei, în echicurent cu efluentul. Dacă prin recuperarea căldurii din efluentul de reacţie se doreşte să se obţină abur de Înaltă presiune atunci agentul de răcire va fi apa la presiunea respectivă. În această situaţie răcitorul necesită o proiectare şi construcţie specială datorită nivelului ridicat de temperatură şi presiune la care lucrează. Dacă se urmăreşte obţinerea de abur de medie presiune atunci răcirea efluentului de reacţie se realizează spre un agent termic lichid intermediar care, la rândul său cedează căldura într-un generator de abur. Recuperarea de căldură din gazele de ardere produse în cuptoarele de piroliză se poate realiza prin generare de abur saturat şi suprâmcălzire de abur, la fiecare cuptor în parte sau printr-un sistem unic care serveşte simultan toate cuptoarele instalaţiei. Specific la cuptoarele de piroliză este utilizarea de arzătoare "fără flacără" care lucrează cu aer atmosferic nepreîncălzit. În acest caz, neexistând sistem de regenerare a căldurii din gazele de ardere spre aerul de combustie, potenţialul de energie termică recuperabilă din gazele de ardere este foarte ridicat. Instalaţia de piroliză poate avea diverse variante constructive prin care se realizează recuperarea energiei termice din gazele de ardere de la cuptoare. În figurile 6.1O şi 6.11 sunt prezentate două scheme, dintre cele mai frecvent întâlnite, pentru recuperarea căldurii din efluentul de reacţie şi din gazele de ardere de la cuptoarele de piroliză. În figura 6.10 se prezintă schema unui cuptor de piroliză care în secţia de convecţie are două serpentine pentru încălzirea materiei prime SI, S2, între acestea fiind intercalată o serpentină S, pentru supraîncălzirea aburului care se introduce în efluentul de reacţie, pentru diluţie, respectiv micşorarea presiunii parţiale a materiei prime. Efluentul de reacţie, imediat la ieşirea din cuptor, cu temperaturi de 800-850oC este introdus Într-un schimbător de căldură pentru răcire bruscă la temperaturi sub 650oC, astfel încât reacţiile de piroliză să Înceteze. Răcirea se face cu un agent termic lichid, aflat într-un circuit închis.

259

MatE'rie primă Abur saturat Eflue.nt de react"re Spre sectia spăl~re - racire -comprimare , ....,
[Il

;<l

6
[!1

z
Aaent termic. t :2600(
[Il

[!1

;<l O

:J

n
t•.> :;"\ O)

Răcitor de efluent de reactie

Apa

tratată

r c n

» ;<l "" ro

», ~ ;li ....,
c r c
(uptor de plroliză

;<l

~

Figura 6./0 Schema recupel'ării piroliză

energiei termice din fluxul de reacţie şi din gazele de ardere de la un cuptor

de

TERMOENERGETICA

PRELUCRĂRll PETROLULUI

Principalele calităţi ale agenţilor termici utilizaţi În aceste sisteme sunt stabilitatea termică ridicată şi presiunea de vapori scăzută până la temperaturi de ordinul a 300oC. Din categoria acestor agenţi termici, unul dintre cei mai utilizaţi este DIFILUL, un amestec Între doi compuşi aromatici: difenilul, (C6Hs)2 şi difeniloxidul, (C6Hs)20. După Încălzirea În răcitorul efluentului de reacţie agentul termic cedează căldură într-un generator de abur de tip cazan cu spaţiu de vapori. Sistemul mai cuprinde un vas tampon pentru agentul termic şi o pompă pentru vehicularea acestuia. Acest sistem este recomandat pentru producerea de abur saturat de medie presiune. În figura 6.11 se prezintă schema de recuperare a căldurii sensibile din gazele de ardere provenite de la cuptoarele unei instalaţii de piroliză. Instalaţiile de piroliză având un număr mare de cuptoare tehnologice s-a constatat că este mai economic să se realizeze un sistem unic de recuperare a căldurii din gazele de ardere, decât să se realizeze câte un sistem pentru fiecare cuptor. Gazele de ardere de la cuptoare sunt aduse prin intermediul unui colector la cazanul recuperator. Acesta are o structură clasică, cuprinzând un tambur pentru separarea fazelor şi pachete de serpentine pentru realizarea celor trei procese specifice: preîncălzire, vaporizare şi supraîncălzire. Gazele de ardere au o deplasare descendentă prin cazanul recuperator, ceea ce necesită vehicularea lor cu ajutorul unui exhaustor (ventilator cu sarcina pe conducta de aspiraţie). Evacuarea gazelor de ardere În atmosferă se realizează printr-un coş metalic sau zidit de Înălţime mare (peste 75 m) pentru a realiza o bună dispersie şi a evita poluarea mediului Înconjurător. Sistemul are flexibilitate ridicată în operare putând funcţiona la capacităţi variabile, atlmci când nu funcţionează simultan toate cuptoarele instalaţiei de piroliză. Dacă apare o defecţiune la cazanul recuperator există posibilitatea ocolirii lui printr-o legătură directă între colectorul de gaze şi aspiraţia exhaustorului. Cazanul recuperator este dimensionat pentru capacitatea maximă de gaze de ardere, când funcţionează toate cuptoarele instalaţiei la parametrii de debit şi temperatură maximi. o Gazele de ardere au la intrarea În cazan temperaturi de 500-550 C iar la ieşire 180-200°C.

261

(olector Qaze de airlere de la cuptoarele

de oiroliză

Abur supralrTCălzit Abur saturat (oş pentru evacuarea gazelpr de ardere

r;j

(azan . recuperator ,.-J
o-

()

@ ::J
;J>

I
::o

'0

t
Apă tratată si conden s

~
()

S;,
~ ;:g ~ c::
Si
r

'/'

Figura 6. J 1 Schema sistemului de recuperare a căldurii din gazele de ardere provenite de la cnptoarele piroliză

instalaţiei de

';

TERi'JOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Aburul produs este abur de medie presiune (P = 13-15 bar), cu o temperatura de 190-200oC pentru cel saturat şi 250-350 C pentru cel supraîncălzit. Instalaţiile de piroliză pe lângă faptul că sunt mari producătoare de abur prin recuperare de căldură de la fluxurile calde SlIDt şi mari consumatoare de abur. Principalii consumatori de abur din cadrul instalaţii lor de piroliză fiind turbinele de antrenare a compresoarelor care comprimă efluentul de reacţie în vederea separării etilenei şi propilenei. Al doilea mare consumator de abur în cadrul instalaţiilor de piroliză este reprezentat de serpentinele de reacţie în care se introduce abur pentru diluţie (Figura 6.10). Instalaţia de piroliză, indiferent de materia primă prelucrată, urmăreşte obţinerea ca produse finite principale etilena şi propilena. Pentru a îndepărta din efluentul de reacţie componenţii mai uşori, cum sunt metanul şi hidrogenul şi componenţii mai grei se utilizează diferite scheme de fracţionare la temperaturi scăzute. Pentru obţinerea fluxurilor cu temperaturi scăzute se utilizează instalaţii frigorifice combinate în trepte şi în cascadă în care agenţii de lucru sunt chiar produsele care se obţin în instalaţie: metanul, etanul, etilena, propilena etc. Principalii consumatori de frig din schema de separare dintr-o instalaţie de piroliză sunt fluxurile de alimentare a coloanelor de demetanare şi deetanare şi fluxurile de la vârful coloanelor de deetanare, de separare etan-etilenă şi de depropanare. Toţi aceşti consumatori solicită diferite sarcini frigorifice la diferite nivele de temperatură. Problema răcirii fluxurilor din schema de separare a unei instalaţii de piroliză este de o complexitate tehnică şi economică foarte mare, deoarece nivelurile de răcire ale fluxurilor impun şi presiunile pe coloanele de separare, presiuni de care sunt legate costurile cu care se realizează comprimările şi separările respective. Calculele de optimizare ale costurilor totale cu care se realizează separarea produselor de reacţie au condus la necesitatea realizării lIDor instalaţii frigorifice cu etilenă şi propilenă care împreună acoperă toată gama de temperaturi scăzute solicitate de consumatorii de frig. Toate instalaţiile de piroliză cuprind în schema lor o instalaţie frigorifică cu trei sau patru trepte de frig care utilizează ca agent de lucru propilena şi o instalaţie frigorifică cu trei trepte de frig care utilizează ca agent de lucru etilena.

263

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Nivelul de temperatură al celor şase sau. şapte trepte de frig este stabilit de presiunile la care se realizează destindere a izoentalpică a fluxurilor de propilenă şi etilenă lichide. Aceste destinderi se realizează În robinete le de laminare cuplate cu sistemele de automatizare corespunzătoare. Treptele de frig cele mai des întâlnite În schemele de separare din instalaţiile de piroliză sunt următoarele: - Pentru instalatia de frig cu propilenă: Treapta I: p] = 1,4 bar; t] = -40 C Treapta II: P2 = 3 bar; t2 = -20oC Treapta III: P3 = 11 bar; t3 = 210C Treapta IV: P4 = 18 bar; t4 = 430C Se observă că a patra treaptă de comprimare din instalaţia de frig cu propilenă nu lucrează în domeniul frigorific, ea fiind justificată de ridicarea nivelului termic astfel Încât răcirea şi condensarea finală a vaporilor de propilenă să se poată realiza cu apă recirculată sau aer. - Pentru instalaţia de frig cu etilenă: Treapta I: p] = 0,05+0,35 bar; t] = -101+-990C Treapta II: P2 = 3,35-4,0 bar; t2 = -70+-750C Treapta III: P3 = 8,15+9,5 bar; t3 = -50+-530C În figura 6.12 se prezintă un exemplu de schemă pentru o instalaţie frigorifică, cu trei niveluri de frig, care utilizează agent de lucru propilena. Instalaţia este dotată cu patru trepte de comprimare şi asigură surse de răcire la trei niveluri de frig, pentru trei categorii de consumatori reprezentati generic în schemă prin schimbătoarele CF], CF şi CF . 2 3 În fi~ra 6.13 este reprezentată diagrama P-i pentru propilenă, În care apar poziţiile diferitelor stări, notate cu litere majuscule, stări corespunzătoare aceloraşi poziţii şi În schema din figura 6.12. Pe cele cinci paliere izotenn-izobare din zona dublei faze în care se realizează vaporizări, condensări sau separării de faze lichid-vapori sunt trecute şi valorile presiunilor şi temperaturilor corespunzătoare. Urmărind notaţiile din schemă şi diagrama P-i modul de funcţionare al instalaţiei este următorul:

'

°

Primii consumatori de frig CF] utilizează propilenă În amestec lichid-vapori cu presiunea p] = 1,4 bar şi temperatura tl = -40oC. Acest amestec rezultă prin laminarea lichidului din baza vasului separator V2 (starea S) de Ia starea P2 = 3 bar şi t2 = -20oC În starea T la presiunea p] = 1,4 bar şi t] = -40oC. Laminarea se realizează În ventilul de laminare RL7 şi corespunde transformării izoentalpice S-T.

-

264

Tr, A_A

TrZ

B

-

D~

E

-

G_,A
F

1'3

Trt.
H
-~ -l

RA
SA4 ~

rn ;o $: o rn
Z
Cl lTl tT1

FI
f
F

;o

~3

~ "

PI

,

::l
()

p -o

~I ~
'J.

I
A

o

Rl3

J

6i r

Vz
~- .-

R
"

c::: () ;o P'

2i
'"O

lTl

-l

P P I'p

t

"ţ .~

( F]

~2

I~

hgllra 6,12 Schema instalaţiei frigorifice, CIIagellt de IlIc•.•• propilenă, diu cadrul IInei instalaţii de piroliză

p

-J

m

~ ~ ~ Fi >
N

"O

aa-

r c;
()

GJ

~,

~
"O

-J ;u

m

?2 p

s

l

Figura 6.13 Transformările şi stările propilenei, reprezentate În diagrama P-i, corespunzătoare instalaţi ei frigorifice din

figura 6.12

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRJI PETROLULUI

Prin preluare de căldură de la consumatorii de frig CF] amestecul bifazic din starea T trece în caz ideal În starea de vapori uscaţi (starea A). Dacă amestecul nu ajunge pe curba plIDctelor de rouă, În starea A, şi rămâne în zona vaporilor umezi, aceştia sunt introduşi în vasul separator V 1, În care lichidul se acumulează În partea inferioară de unde este vaporizat prin intermediul unei serpentineÎnecate. Vaporii uscaţi de propilenă din vasul V], În starea A sunt aspiraţi În treapta 1 de comprimare, Tr]. La ieşire din prima treaptă de comprimare vaporii cu presiunea P2 = 3 bar sunt în starea supraÎncălzită corespunzătoare stării B. Aceşti vapori se amestecă cu vaporii de propilenă saturaţi uscaţi proveniţi din vasul separator V2 (starea C) şi fonnează un amestec cu un grad mai redus de supraîncălzire, corespunzător stării D. Vaporii din această stare D sunt aspiraţi de treapta a doua de comprimare, Tr2 şi sunt comprimaţi până la presiunea P3 = 6 bar (starea E). In continuare aceşti vapori se răcesc puţin prin amestec cu o parte din vaporii proveniţi de la vasul separator V3 (starea F). Amestecul rezultat, aflat În starea G este comprimat În continuare În a treia treaptă de comprimare Tr3, până la presiunea P4 = Il bar (starea H). O parte din aceşti vapori sunt răciţi şi comprimaţi până la starea N (lichid la punct de fierbere), lichidul se destinde în robinetul de laminare RL3 până la presiunea de 6 bar, rezultând amestecul bifazic corespunzător poziţiei O. Amestecul se separă În cele două faze în separatorul V3. Restul vaporilor, cu starea H, sunt comprimaţi în treapta a patra de compresie, Tr4, până la presiunea de Ps = 18 bar (starea 1). Vaporii de propilenă din starea 1 sunt răciţi şi condensaţi cu apă recirculată în schimbătorul SA] şi cu aer În condensatorul RA. Propilena lichi dă, În starea J, este introdusă În vasul tampon VT de unde se evacuează ca produs finit al instalaţiei de piroliză. Tot din vasul VT o parte din lichid alimentează practic instalaţia frigorifică. După o răcire suplimentară J-K, În răcitorul cu apă SA2, lichidul subrăcit alimentează parţial serpentina din vasul separator V], pentru vaporizarea urmelor de lichid din separator şi parţial se destinde În robinetele de lalllinare RL2 şi RL]. Amestecul bifazic În starea L, rezultat prin laminarea În ventilul RL2 ~~~în~~~~~~~~în~P~~b punct de fierbere) şi vaporii trec În starea F (vapori la punct de rouă). Lichidul care se destinde În robinetul RL] ajunge tot În starea L (dublă fază) se introduce În consumatorii de frig CF3 şi ajunge În starea F, vapori la punct de fierbere, stare cu care se intră În vasul separator V3.

267

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Tot în vasul separator V3 se mai introduce un flux bifazic în starea 0, provenit prin laminarea în robinetul RL3 a unui lichid la punct de fierbere din starea N, provenit prin condensarea În schimbătorul SA3 a unei părţi din vaporii comprimaţi între treptele 3 şi 4. Din vasul separator V 3 vaporii separaţi la partea superioară sunt aspiraţi parţial în treapta a treia de comprimare, iar o altă parte este condensată în schimbătorul S~ până în starea P. Din această stare se laminează în robinetul RL4 până în starea bifazică R, stare în care este introdus în vasul separator V2 unde vaporii trec în starea C iar lichidul în starea S. Lichidul din baza vasului separator V3, corespunzător stării P (lichid la punct de fierbere) este laminat în robinetele RL6 şi RLs. Amestecul bifazic rezultat din laminarea în robinetul RL6 se introduce în vasul separator V2 unde lichidul trece în starea S, iar vaporii În starea C. Lichidul care se destinde în robinetul RLs, tot până în starea R alimentează consumatorii de frig CF2 trecând în vapori la punct de fierbere (starea C) care se introduc tot în vasul separator V2. În continuare circuitele se reiau, lichidul din baza vasului V 2 se destinde în robinetul RL7 şi alimentează consmnatorii de frig CF 1, iar vaporii de la partea superioară a vasului V 2 sunt aspiraţi de treapta a doua de comprimare. Schema analizată prezintă o serie de avantaje legate de flexibilitatea de operare. Debitele fluxurilor care circulă prin instalaţia cu propilenă se calculează prin bilanţuri termice parţiale şi globale, pornind de la necesarul existent la consumatorii de frig. Schema instalaţiei de frig care funcţionează cu agent de lucru etilenă este principial asemănătoare cu cea prezentată în figura 6.12. Prin cuplarea treptelor de frig de la cele două instalaţii frigorifice practic se asigură necesarul tuturor consumatorilor de frig. În proiectarea şi operarea instalaţiilor frigorifice trebuie să se cunoască nivelul cheltuielilor corelate cu valorile parametrilor de operare şi tipul schemei frigorifice, astfel încât întregul sistem să se apropie de varianta optimă.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful