PREFATA

Prezentul suport de curs, de psihoterapie informationala autologată, din cele peste 300 de variante terapeutice existente, insistă asupra celor trei orientari de psihoterapie sistematica şi stiintifica: psihodinamică, - cognitiv comportamentala şi experientială. Dupa o introducere în problematica psihoterapiei (definiţii- metodeorientari-aplicaţii clinice) şi o largă expunere a concepţiilor despre psihoterapie în istoria culturii (filozofie) şi stiintei (medicina) se incearca o sistematizare a etapelor de dezvoltare a psihoterapiei, accentuindu-se valoarea şi puterea cuvintelor precum şi a metaforelor în actul psihoterapeutic. În anexe prezentam trei exerciţii practice pentru antrenamentul psihoterapeutic al studentilor.

Conf.dr.M.Co smovici -psiholog-

CUPRINS 1-Introducere în psihoterapie 2-Repere istorice în evolutia concepţiilor despre psihoterapie 3-Elemente din procesul psihoterapeutic 4-Complexele psihologice 5-Interviul de consiliere 6-Principalele orientari ale psihoterapiei 7-Teorii şi elemente psihoterapeutice de natura psihodinamica (psihoanalitica) 8-Terapia nondirectiva (K.Rogers) 9-Terapiile cognitiv-comportamentale 10-Psihoterapia familiei 11-Cuvintele în psihologie 12-Metafora terapeutica Anexe pentru exerciţii practice de psihoterapie 1-Psihoterapia de relaxare dupa tehnica Schultz 2-Ghid pentru tratamentul anxietatii prin terapie cognitiva 3-Lista de simptome pentru orientarea psihoterapeutica

Introducere în Psihologie Ce este PSIHOTERAPIA?-Generalitati esentiale Incercari de definitii şi acceptiuni Una din definiţii poate fi aceasta: Psihoterapia este acel ansamblu de procedee psihologice prin care terapeutul încearcă să diminueze sau sa anuleze voinţa de a suferi a pacientului, favorizând în mod secundar voinţa lui de a se bucura, domina sau poseda. În genere, definiţiile psihoterapeuţilor se pot sistematiza în mai multe categorii (două): definiţii acţional-operaţionale şi descriptiv-didactice. Definiţiile acţional-operaţionale consideră că psihoterapia constituie,,un demers mutual între terapeut şi pacient, demers orientat spre investigarea şi înţelegerea naturii suferinţei psihice a celui din urma, în scopul vindecării suferinţei ”(T.B.Karas-Psychoterapy with Psysically III,Patients - în specialized Techniques în individual psychoterapy-1980-New York), sau,,o relaţie de îngrijire profund umană şi de încredere reciprocă între două persoane, pacientul care suferă de o tulburare psihică şi terapeutul, care posedă pregătirea, aptitudinile şi motivaţia de a diminua această suferinţă prin interactiuni conştiente, verbale şi nonverbale”.(T.J. Psalina, Jr. , Psychoanalticic Poychetherapy, 1981, New York). Definiţiile descriptiv-didactice prezintă terapia,,ca o disciplină ştiinţifică destinată să faciliteze schimbări ale comportamentului uman prin operaţii tehnice specifice” sau ca,,o încercare de a descoperi sensuri ale existenţei umane prin autoexplorare şi intelegere, mediata de un terapeut”(N.N.Strupp,G.Blackwood:Recent Methods of Psychoterapy, London, 1976).De asemenea,,,psihoterapia poate fi definită ca o procedură de tratament sau ca o gamă de proceduri de tratament care este mediat printrun schimb verbal între pacient şi clinician, al caror scop este ameliorarea simptomelor şi îmbunătăţirea adaptarii sociale”(NJ., Walton:Individual Psychoterapy-London,1983). Din perspectiva descriptiv comprehensivă se poate defini psihoterapia ca o formă de tratament psihologic structurată în tehnici şi metode, aplicată

în mod deliberat, în grup sau individualizat, de către un terapeut specializat: a) -omului sănătos aflat în dificultate, căruia îi conferă confort moral şi o mai buna sănătate; b) - celui cu dificultăţi de relaţionare, pe care îl ajută spre o mai buna integrare; c)- celui suferind somatic, pe care îl conduce spre alinare; d) - celui alienat, căruia ii dezvoltă capacitatea de orientare în viaţă şi de resocializare. Sensurile şi semnificatiile conceptului de PSIHOTERAPIE Psihoterapia poate fi analizată sub unghiul sensului sau, respectiv al tehnicii sau al atitudinii, al metodei are în de lucru sau al activităţii deliberat, psihoterapeutului. Tehnica psihoterapeutică vedere demersul sistematizat,cu referire la un anumit mod de funcţionare mintala. Atitudinea psihoterapeutică are în vedere modul concret de intervenţie psihologică, nesistematizată, ştinţifică sau empirică în cadrul practicii medicale sau pedagogice. Activitatea psihoterapeutica include în sfera sa atitudinea psihoterapeutica, realizând un pas spre metoda psihoterapeutica. Ea,,ar avea sensul atribuit acţiunii terapeutului”.Tehnicile şi metodele sunt aplicate pe acest fundal de activitate psihoterapeutică. Metoda de psihoterapie, care cuprinde anumite tehnici,se bazeaza pe comunicarea verbală într-o relatie de ajutorare dintre pacient şi terapeut, în scopul ameliorarii simptomelor sau imbunatatirea adaptarii sociale. Metoda impune investigarea de catre terapeut a problemelor de viaţă ale pacientului şi a originii dificultatilor în experienţa de viaţă a acestuia. Orice metodă de psihoterapie constituie -în sine- expresia aplicativă a unei teorii filozofice, psihologice sau psihopatologice, cu privire la modul de funcţionare a psihicului sau la cauzele tulburarilor psihice. În funcţie de metoda utilizată, terapeutul are un cadru teoretic necesar ordonarii observatiilor şi interventiilor sale. Mai sunt necesare - în afara de metodă şi teorie- de anumite atribute personale (angajare nepasivă-dorinţa autentica de sprijin-

Karasu-1980). Sub aspectul semnificatiei. psihoterapia a devenit tot mai elaborată şi diversificată. ci prin raport cu o tulburare specifică a pacientului.. cu conţinut şi moduri de acţiune distincte şi bine precizate.B.numarul tehnicilor de psihoterapie sa fie estimat la 200-300. ”inventindu-se peste 300 de forme prezumtive de psihoterapie practicate în mod curent”(T.sa fie rezervata acelor metode şi tehnici destinate sa realizeze scopuri specifice specicabile. Acest numar mare a impus şi o sistematizare în funcţie de anumite criterii: 1.se disting metode şi tehnici bazate pe urmatoarele criterii: a) . Ca atare nici o metoda de psihoterapie nu este terapeutica în sine.linistea sufleteasca prin meditatie sau contemplatie”(ibidem). Se recomandă ca această noţiune.etic.empatie corecta) ale terapeutului în vederea aplicării corecte a metodei şi a obtinerii succesului. Fiind atât de numeroase.Karasu).M.pentru ca intre 19801990. Din punct de vedere aplicativ.Se exclude din sfera notiunii de psihoterapie metodele invocate sa aduca.pe baza carora se poate masura eficienta lor” (M. .investigativ.metode de psihoterapie orientate emotional sau afectiv. b) . normele şi regulile comportamentului uman... ce are în vedere valorile umane si.metode de psihoterapie orientate intelectual sau cognitive.Strupp-1976). tehnicile şi metodele nu pot fi clar delimitate. Fiecare pas al demersului psihoterapeutic. corelat lor. 2 . preocupate în mod esential de cunoaşterea organizării psihicului uman. Tehnici şi metode în psihoterapie In ultimele 4 decenii.B. iar terapeutul trebuie sa se dovedeasca flexibil în raport cu propriile sale standarde teoretice”(vezi T. Există specialişti care susţin individualitatea şi superioritatea fiecarei tehnici sau metode nou elaborate.trebuie sa aiba o raţiune conceptuală adaptată specificităţii pacientului. noţiunea de psihoterapie tinde spre delimitare.

Sub un anumit unghi. Psihoterapiile experienţiale au ca punct de plecare situatia de subestimare a dimensiunilor etice ale omului şi a relatiilor sale morale cu ceilalti.a normelor.experienţiale. a capacitatii de testare a realităţii şi de integrare în realitate. teoretic.cit şi în afara ei. care trebuie exersate. pacientul trebuie sa înveţe noi alternative. omul sanatos este considerat ca o entitate inerent activa. inaccesibile conşţtiinţei omului carora el le opune rezistenţă.Bucuresti. Psihoterapiile dinamice considera ca toate fenomenele sunt rezultatul interacţiunii conflictuale a unor forte intrapsihice. conduitelor dezirabile.Ed. În functie de.c) – curativ . scopul psihoterapiei constă în facilitatea emergenţei şi intelegerii continutului inconstient al psihismului. autoafirmata.omul nu poate fi cunoscut numai prin analiza comportamentului sau manifest.pivotii distinctivi ai fiecarei scoli”(Karasu). este produsul a ceea ce a învăţat sau nu a învăţat insul. cât şi prin dezvoltarea unor dimensiuni. eliminarea simptomului şi. ci şi dezvoltarea insului atât prin atingerea unei maxime constientizari. Did. atât în cadrul situatiei terapeutice. a modului de relationare.vezi lucrarea: Sen Alexandru: Educatie şi Terapie. univoc şi strict directionat. Sub acest unghi. Pentru vindecarea lor. o viziune educaţionala asupra psihoterapiei . normal sau anormal.care urmăresc în mod declarat. Psihoterapiile comportamentale pornesc de la premiza ca orice comportament. proces care se realizează prin: a) -indentificare. ca: autodeterminarea. şi Ped. psihoterapiile pot fi imparţite în dinamice-comportamentale . în consecinta. vindecarea pacientului. b) -conditionare. regulilor.1978-de fapt este teza sa de doctorat) .. bolile psihice ar fi deprinderi învaţate sau răspunsuri dobândite în mod involuntar.creativitatea şi ..ci şi prin intelegerea. autopotenţată şi luptatoare.TRĂIRII” (experienţei) lui interioare. repetate şi întărite de stimuli specifici de mediu. psihoterapia presupune pentru client un proces de învăţare (pedagogic –didactic . dotata cu o capacitate aproape nelimitată de creştere şi dezvoltare. c) -clarificare. Psihoterapia are în vedere nu numai vindecarea bolii.. ca atare.expansive”.

sa facă totul pentru ca aptitudinile pacientului sa se realizeze facându-l pe acesta atât eficient. Obiectivul major al psihoterapiei constă în realizarea unor schimbări ale personalitatii pacientului care sa-i permita o mai buna adaptare fata de sine şi faţă de lume. Aria obiectivelor psihoterapiilor Obiectivele psihoterapiilor pot fi imediate sau de perspectiva. 5 .modificarea conflictelor inconştiente fundamentale. au în vedere: 1.. Obiectivele imediate. 3 . beneficiaza de reguli comportamentale (sfaturi.rezolvarea unei clarificari intr-o zona circumscrisa de conflict. cât şi capabil să se bucure.întarirea defenselor şi a capacitatilor integrative.ghidari) şi corectari cognitive (explicatie. Obiectivul final al psihoterapiei consta în realizarea unei sanatati mintale (psihice) înalt calitative.urmăresc: 1.diferenţele dintre cele 3 categorii nu sunt atât de categorice (ca d. 2 .redistribuirea mai mult sau mai putin profundă a investitiilor afective în vederea unei dezvoltari armonioase a personalitatii. pe cât posibil” (Freud-Introducere în . în contextul unei relaţii terapeutice speciale între terapeut şi pacientul care trăieşte experientele afective (catharsis).clarificare).v. orientate asupra stării de sănătate.autenticitatea. orientate asupra reorganizării personalităţii şi ameliorarea comportamentului.cu referire concreta la problemele sale. Obiectivele de perspectivă.rezolvarea unor probleme limitate. 3 . sau fizica.reorganizarea structurilor defensive.reducerea intensitatii conflictului.interventia în criza şi eliminarea anxietatii. În practică însă . teoretic). terapeutul trebuie.reducerea simptomatologiei specifice. 4 . 6 modificarea organizarii personalitatii în directia funcţionării adaptative şi mature. Termenul comun al tuturor metodelor este boala psihica mintala. 4 . tulburarea emotionala sau comportamentala. 2 . a caror abordare se realizează prin comunicare verbala sau nonverbala.p.

prezentata de terapeut şi acceptata de pacient. 4 . 7 facilitarea unor experienţe de succes şi a unui. tind sa se apropie. Diversitatea metodelor de psihoterapie . bazat pe încredere.Karasu-1980).unele din ele divergente găsesc mijloace de apropiere şi chiar puncte convergente. Exista anumite trăsături considerate ca. Aceştia sunt factori comuni tuturor metodelor şi tehnicilor psihoterapeutice. în cadrul careia o persoana (pacientul) are nevoie de ajutor şi o alta (terapeutul) ce are competenta şi dorinta de a o ajuta. 3 . recent apărute. beneficiază de o psihoterapie suportivă.o relaţie cu un anumit coeficient emotional.o relaţie de sprijin.aspecte care întăresc speranta pacientului şi sentimentul sau de competenta interpersonala. Orientări psihoterapeutice şi situaţii clinice şi condiţii nosografice. consecutive unor situaţii psihostresante.Psihanaliza-Paris-1925). 6 . 2 .adaptarea la realitatea curenta în contextul unei alianţe terapeutice reale şi gratificante. cu situaţii .. printre care se pot mentiona: 1 . pot fi astfel : 147 Pacientul cu manifestări psihopatologice acute.arousa” emotional. superficială şi abreviată.furnizarea unor informatii referitoare la natura şi sursele problemelor pacientului. 5 .fundamentale pentru toate psihoterapiile” (T. regăsindu-şi elementele comune.perceptiva sau prin clarificare. Polii psihoterapiei: 1 rezolvarea conflictului intrapsihic în contextul unei relatii transferentiale imaginare şi frustrante.întărirea expectaţiei pacientului de a fi ajutat prin puterea persuasiva a terapeutului.un pacient cu dorinţa de schimbare şi un terapeut care îl acceptă şi îl respecta. Criteriile de orientare în privinţa metodei psihoterapeutice în faţa diferitelor situaţii clinice. 2 .B. care îi sunt transmise pe cale cognitivo .o explicatie terapeutică clară şi ratională. 148 Pacientul cu dificultăţii de adaptare şi relaţionare..

pot fi recomandate metode psihoterapeutice aparţinând uneia din cele 3 arii psihoterapeutice principale : dinamică. în depresii de mai mică intesitate ca şi în stări de anxietate. psihoterapia ca mică abordare terapeutică. 153 În tulburările psihosomatice. 150 În tulburări nevrotice. domeniu considerat până în ultimii ani exclus abordării psihoterapeutice. de profunzime şi îndelungată (3-6 luni). toxicomanie şi în unele tulburări de personalitate (cu deficit etic şi comportamental). cu stimă de sine redusă şi cu manifestări psihopatologice cronice trebuie angajat într-o psihoterapie elaborată. fiind mai ridicate abordările de grup şi socioterapia. 156 În tulburări de cuplu este contraindicată psihoterapia individuală. se recomandă terapia comportamentală. are nevoie de o psihoterapie mai directă.interpersonale conflictuale. mai concretă şi mai bine structurată. psihoterapia se înscrie ca adjuvant terapiei biologice specifice. nu este suficientă. Rigorile selecţiei depind . tulburări de personalitate. 151 În tulburări psihotice (schizofrenii. fără a-i prejudicia succesul. boli afective bipolare. psihoterapia are un rol complementar. depresii majore). ca şi în domeniul autonomiei si socializării. 152 În alcoolism. cu ego slab şi cu nivel de anxietate ridicat. este recomandată terapia comportamentală mai ales sub forma desensibilizării sistematice. această abordare dovedindu-se superioară faţa de terapia biologică singulară. susceptibilă să determine ameliorarea functională sub aspect ocupational. fiind necesară asocierea cu psihofarmacoterapia si socioterapia. recomandându-se includerea ambilor parteneri (TDS). 155 În deficienţe mentale. 149 Pacientul cu personalitate fragilă. ca şi fobii simple. umanistă sau comportamentală (3-6 luni). eventual asociată cu o formă de relaxare. Selecţia pacienţilor pentru psihoterapie Psihoterapia nu poate fi efectuată în orice condiţii clinice sau oricărui pacient care o solicită. 154 În tulburări obsesivo-compulsive.

ca şi dorinţa de a-l ajuta. Friedman : Elements of the Therapeutic Situation : The Psychology of a Beginning Encounter 1975.instrunctiv. terapeutul va stabili numărul şedinţelor pe care le consideră necesare pentru . 165 Abţinerea terapeutului de a formula vreo judecată asupra pacientului. Psihoterapia psihanalitică impune selecţia cea mai severă. 166 Terapeutul va manifesta un interes reţinut. în cadrul căreia sunt cunoscute expectaţiile pacienţilor.de metoda psihoterapeutică şi rigorile psihoterapeutului. Pentru cura de psihoterapie. în opoziţie cu terapia comportamentală. neostentativ faţă de pacient. 163 Terapeutul permite pacientului să treacă de la un subiect la altul sau poate iniţia o comutare a temelor în discuţie când constată că pacientul devine anxios sau reticent. 159 Un anumit grad de forţă a Ego-ului. 167 În urma evaluării orientative a problematicii pacientului. iniţierea psihoterapiei prezintă întotdeauna anumite dificultăţi care se întâlnesc deseori şi la încheierea ei. New York). În cadrul acestor şedinţe iniţiale sau de „evaluări orientative” pot fi distinse următoarele caracteristici : 162 Pacientul obţine anumite informaţii referitoare la natura şi mecanismele tulburării sale. 161 Un anumit grad de dezvoltare cognitivă. 158 Dorinţă puternică de schimbare. În orice caz „faza iniţială a psihoterapiei este mai haotică decât tot ceea ce urmează” (L. pacientul trebuie să prezinte : 157 Motivaţie clară pentru psihoterapie. care în acelaşi timp iau act de conţinutul şi forma psihoterapiei. după care urmează cura de psihoterapie propriu-zisă. Unii terapeuţi vorbesc despre o „fază iniţială a psihoterapiei nesistematizată şi nespecificată. De fapt. 164 Terapeutul se va concentra nu atât asupra acuzelor iniţiale ale pacientului. ca şi asupra modului şi conţinutului de desfăşurare a psihoterapiei. După selecţia pacienţilor are loc cel puţin o şedinţă de psihoterapie cu caracter investigativ. cât mai ales asupra trăsăturilor personalităţii sale. 160 O anumită capacitate de relaţionare.

pacientul respectiv. În interviul iniţial, psihoterapeutul „încearcă să portretizeze în mod empatic pacientul şi lumea sa interioară, forţele şi slăbiciunile sale, laturile sale sănătoase ca şi pe cele patologice” (Karasu-1980). Terapeutul trebuie să asculte cu atenţie şi interes nu numai conţinutul manifest ci şi semnificaţiile latente, inconştiente din relatarea pacientului. În plus, terapeutul trebuie să încurajeze pacientul în exprimarea directă, neelaborată a gândurilor şi sentimentelor sale. Preocuparea atentă şi autentică a terapeutului pentru situaţia şi istoria pacientului său oferă fundamentul oricărui demers terapeutic. Cadrul şi desfăşurarea psihoterapiei Psihoterapia se desfăşoară într-o încăpere sobru mobilată, cât mai puţin ornamentată, cu privare senzorială (un anumit grad) a stimulilor vizuali şi auditivi, asigurându-se astfel condiţii maxime concentrării pacientului asupra evocării amintirilor reprimate, realizării asociaţiilor libere şi elaborării conţinutului necenzurat a materialului de viaţa al pacientului. Psihoterapia modernă – în cazul psihoterapiei individuale – recomandă ca pacientul şi terapeutul să fie aşezaţi pe fotolii „face to face” să se privească în timpul şedinţei. În timpul psihoterapiei de grup nu este permis ca spaţiul din mijloc să fie ocupat de masă, pacienţii ocupând locul în fotoliile aşezate în cerc, pentru a putea fi observată nu numai mimica ci şi mişcarea mâinilor şi postura în ansamblu. Pacientul participă la psihoterapie de 2 ori pe săptămână în şedinţe a căror durată este de 45-50 de minute. Situaţia unui program regulat al psihoterapiei cu o ritmicitate a şedinţelor, va fi în funcţie de : 168 situaţia specifică a pacientului (natura şi caracterul fenomenalogiei clinice, nevoia şi capacitatea de a menţine o relaţie terapeutică); 169 specificul metodei de psihoterapie aplicate; 170 obiectivele şi scopurile stabilite prin psihoterapie.

Factori ai eficacităţii psihoterapiei Din perspectiva terapeutului eficacitatea psihoterapiei este condiţionată de personalitatea terapeutului, terapia personală, experienţa şi sexul terapeutului. Persoana psihoterapeutului. Medicul şi psihologul, care ajung psihoterapeuţi suferă transformări semnificative a caracterului, garantând astfel rolul său profesional. Profesia de psihoterapeut creează o forţă de egalizare a dispoziţiei, echivalentă cu o funcţie homeostatică; o abilitate de a atinge un echilibru al emoţiilor. Disciplina terapeutului se aseamănă cu aceea propusă de Stoici – o ataraxie. Psihoterapeutul trebuie să aibă o mare capacitate de empatie, dar, în ceea ce priveşte simpatia sa, aceea identificare cu subiectul pe care îl are în faţă, ea este reprimată. Psihoterapeutul trebuie să se ferească de orice tiranie sentimentală cu subiectul. El trebuie să fie şi intolerant cu anumite categorii de pacienţi : alcoolici, homosexuali, neuro-ostenici. Dar nu există unu tip psihologic omogen. Din câteva tipuri se detaşează :

171 Tipul posesiv. Şi-a ales profesia de psihoterapeut dintr-o tenace
voinţă de putere. Este adeptul teoriilor parapsihologice şi încearcă să înrâurească pacienţii. Mulţi adepţi ai hipnozei se recrutează din această categorie.

172 Tipul seducător. Are o

nuanţă feminină a temperamentului;

încearcă să-şi bazeze acţiunea pe emanaţia sa personală pe care o consideră de natură psihologică. El poate fi propria sa victimă, întrucât tinde să se lase prins in mrejele voinţei de a place. Când se cenzurează obţine succese remarcabile. Reuşeşte bine în tehnicile de relaxare, în hipnoterapiile combinate cu alte metode în psihoterapia de grup.

173 Tipul teatral. Este animat de dorinţa de a se juca. Obţine efecte
excelente pentru că sunt antrenaţi. Sunt animatori de grupuri – mai

ales în psihodramă.

174 Tipul intelectual. Pentru el contează deliciul enigmei. Fără să ignore
aspectele sentimentale şi emoţionale ale influenţei sale, le reduce la un rol auxiliar raţionând cu tenacitate la construcţiile şi destrucţiile ce au loc în pacientul său. În confruntarea plină de tăceri a discuţiei individuale înregistrează rezultatele cele mai bune. Din perspectiva pacientului, eficacitatea psihoterapiei a fost corelată cu numeroşi factori : dorinţa de schimbare, gradul de perturbare, nivelul cognitiv, gradul de informare şi şcolarizare, vârsta şi sexul. Din perspectiva relaţiei terapeut-pacient, eficacitatea psihoterapiei a fost colerată cu : concordanţa expectaţiilor, a valorilor, a variabilelor demografice, compatibilitatea caracteristicelor psihologice ale terapeutului şi pacientului. Naşterea şi evoluţia concepţiilor în psihoterapie Desprinderea funcţiei psihoterapeutice Istoric – Sursele psihoterapiei

175 Mitul nebuloasei terapeutice primitive este constituit din efecte şi
mijloace psihologice, fizice – în mod amestecat: sfaturi igienice, naşterea spiritelor spre maieutică, naşterea corpurilor, cauterizări, amputări, sunt condiţii şi conduite terapeutice strâns împletite. Ele sunt juxtapuse ca reţetele de bucătărie, decurgând mai mult spre mai puţin dintr-o concepţie despre originile răului, fie că acestea sunt tumori, congestii spre pasiuni. Întreaga medicină hipocratică. Este astfel concepută – amestecând ceea ce acţionează „prin corp” şi ceea ce acţionează „prin spirit” de o parte, conceptele şi demersurile terapeutice practice pe de altă parte; primele „psihoterapii” cunoscute, exprimă adesea, în acelaşi timp, cu o ştiinţă sau o experienţă, o reacţie de respingere a grupului social, sau dimpotrivă, o atitudine caritabilă. H. Ey arată că „preoţii lui Apollo„ îşi constrângeau pacienţii la practica următoare: după ce ii legau de păsări care le serveau ca paraşute, îi aruncau în mare. Acelaşi autor remarcă că „formele de exorcitism luate din papirusul magic al lui

Paris, vindecările miraculoase care se manifestaseră la Aisclepion în Epindour, sau din potrivă în cimitirul din Saint – Medord în Paris, relevă în ochii noştri superstiţiile”. Mitul nebulos terapeutic primitiv relevă o reconstrucţie a trecutului, fie plecând de la documente, fie de-a lungul studiului culturilor „primitive” foarte îndepărtate de ale noastre. Claude Lexy – Strauss în „Gândirea sălbatică” a arătat coexistenţa iraţionului cu tehnici precise, bazate pe observaţie, indici, urme, culori, forme. H. F. Ellenberger arată că vindecătorul se ocupă esenţial de maladiile grave, atunci când alţii se ocupă cu maladiile fizice manifeste, cu ajutorul băilor, masajelor, obstreticii elementare, droguri. Este util să păstrăm noţiunea de mit din nebuloasa terapeutică primitivă, în sensul că în actul terapeutic s-a făcut apel la toate posibilităţile raţionale şi iraţionale când se strecoară umbra morţii şi realitatea suferinţei. În acest moment funcţionarea mentală a terapeutului preantic ca şi a celui modern este aceea de priză în masă, din care rămân urmele în terapeutica zilnică,cu siguranţă în orice act psihoterapeutic.

176 Henry F. Ellenberger citează lucrarea lui Forest Clement care
distingea cinci tipuri fundamentale de tratament din atâtea cazuri cu teorii ale bolii „printr-un raţionament” foarte simplu, de la cauză la efect. Teoria bolii 1. Penetrarea obiectului bolnav 2. Pierderea sufletului 3. Posesia demonică Tratament Extragerea acestui obiect bolnav Cântarea, întoarcearea neintegrarea sa a) exorcitism b) extragerea mecanică a intrusului c) trimiterea demonului într-o altă 4. Violarea unui tabu 5. Vrăjitorie – magie finţă vie Confesiune Contra-vrăjitorie

şi

Acelaşi autor descrie alte tipuri de practică: vindecarea prin satisfacerea frustrărilor, vindecarile ceremoniale. În vindecarea prin incubaţie, e vorba de a fi „culcat pe sol”; bolnavul trebuia să petreacă o noapte intr-o grotă, culcat pe sol şi să aibă o viziune onirică care îl vindeca. E curios de constatat că

descântece. . sau mai exact magicianul. o altă sursă a psihoterapiei moderne o găsim în medicina Orientului antic. deci. tot ce poate face omul este să implore mila prin solicitări. Mitchell au propus astfel în nevroze cura de pat prelungită. caracteristica unei mentalităţi magice). aşa cum menţionam. Bonn) (. omul nu este nimic.anumiţi bolnavi atinşi de schizofrenie utilizează uneori acest procedeu de auto-tratament: ei se intind pe sol.” ? Sfatul rămâne un instrument de uz curent al terapeutului. caracteristica unei mentalităţi mitice) sau IMPERATIVĂ (omul. Atitudinea terapeutică in vechea medicină egipteană este implorativă (I. luptă cu forţele demonice prin vrăji. Boala este adeseori prezentată (la egipteni. în sânul matern se regăseşte evident în prescripţiile de fixare la pat care era la preţ acum 50 de ani. înaintea apariţiei medicilor. 177 Istoric. rituri. în sanatorii. tehnicele unor rituri (jertfele în cinstea zeilor). În ambele cazuri bolnavul este pus în situaţia de a interveni direct în propria vindecare. chinezi şi indieni) ca o sancţiune primitivă a unor comportamente necorespunzătoare (vezi SIDA) şi IAHVE – dumnezeul unic al vechilor evrei utilizează boala ca o pedeapsă pentru greşelile suspuşilor săi. vindecarea este rezultatul bunăvoinţei zeului. descântece. La Herodot – găsim o relatare semnificativă în legătură cu „originea informaţională” a Terapiei medicale. linguşiri şi ofrande.zeul este atotputernic. El va învăţa formele de implorare. Nu este îngăduit să se treacă pe lângă un bolnav fără a-l întreba care îi este răul . etc. „Cum ei (mesopotamienii) – scrie Herodot – nu au medici. Bolile au existat. fiecare se apropie şi dacă au avut aceeaşi boală sau a avut pe cineva care a avut-o. Această reîntoarcere simbolică la mamă. alături de pat sau sub pat cu braţele încrucişate. Cea mai veche formă de terapie a fost SFATUL. imprecaţii. îl ajută pe bolnav cu sfaturile sale şi îl sfătuieşte ce a făcut el însuşi sau ceea ce a văzut că au făcut alţii pentru a scăpa de o astfel de boală. Medici ca W. fireşte. procedee de înspăimântare a demonilor. şi poate să le învingă. iar experienţa era transmisă prin intermediul sfatului. transportă pe bolnavi în pieţele publice. această practică o găsim încă recent în terapeutica tuberculozei.

e. Interesează sistemul vag. Yin este o forţă dilatatorie.n. Sistemul Yoga este definit de Nehru ca o metodă de disciplinare a trupului şi minţii prin aplicarea căreia se obţine o educare psihică şi spirituală. Descoperirile psihologice ale yoghinilor – în ceea ce priveşte tehnicile concentrării şi relaxării au influenţat nemijlocit tehnicile moderne de destindere (de relaxare). de economisire. nervul pneumogastric sau parasimpaticul. maimuţei sau cocorului). catabolică. 2 Î. Dar chiar în aceasta epocă se simte necesitatea participării active a bolnavului la propria sa vindecare şi a unei „instruiri” în acest scop. Yoga reuneşte practici fizice. Yang reprezintă o forţă constrictivă. O contribuţie indiană deosebită o reprezintă însă tehnicile yoga şi îndeosebi Hatho-Yoga. moderatoare. China În China concepţia de sănătate şi boală este un echilibru între Yang si Yin. renumele şi forţa lui Manu. ursului. cerbului. acţionând prin intermediul marelui simpatic şi conduce. hipertensivă. accelerativă. Cuvântul este frecvent utilizat în medicina egipteană. o deosebită forţă de sugestie. de cheltuire. incantatorie. „Spiritele vitale ale tinerilor” – spune legiuitorul – par a fi pe punctul de a se revărsa atunci când se apropie un bătrân. Dă in exces vagotomie. anabolică. Cel care obişnuieşte să-i salute pe cei mai în vârstă şi le acordă respect vede crescându-i durata vieţii. Printre metodele terapeutice sunt incluse şi metodele de cultură fizică medicală (ex: „Jocul celor cinci dobitoace” – imitarea comportamentului motor al tigrului. Dacă tinerii se ridică şi salută ei reţin astfel spiritele vitale şi-şi păzesc sănătatea.Aceste iniţieri sunt limitate. Hatho-Yoga – primul sistem constituit de educaţie terapeutică Legile lui Manu (sec.El posedă o valoare magică. frenatoare. tonifiantă. hipotensivă. ştiinţa. calmantă. în exces. Terapeutul va determina cauza dezechilibrului şi va regla influxul nervos prin metode cantitive (alopatice) sau calitative (homeopatice).) stabilesc o relaţie de cauzalitate între sănătate şi respectul datorat bătrânilor. medicina fiind un monopol al preoţilor. în deosebi metafizice care acordă celor ce le practică o autonomie spirituală . principii de conduită morală. la simpaticatonie. tehnici meditative.

şi fiziologică. sunt strict individualizate. să-i dirijeze funcţiile şi reacţiile. longevitate. . să-i confere forţa vitală. yoghinul învinge cele nouă obstacole care stau în calea concentrării: 181 Boala (perturbarea echilibrului fiziologic) 182 Lenevia spirituală 183 Nehotărârea 184 Insensibilitatea 185 Inerţia 186 Senzualitatea 187 Instabilitatea 188 Durerea 189 Falsa cunoaştere şi devine astfel conştient de propriul său corp putând să-i controleze activitatea. fizică şi sufletească”. Mircea Eliade observă că toată literatura hatoyogică acordă o atenţie specială fortificării organelor umane (Somatoterapie). ei au creat „un vast sistem practic de autocultivare care îmbină dezvoltarea armonioasă a potenţialurilor corporale. 180 – poziţiile fizice Ele au un caracter gradat. armonie. Grecia antică Democrit spunea că „medicina vindecă metehnele corpului. Exerciţiile Hatho-Yoga urmăresc trei obiective: 178 . filozofia pe cele ale sufletului”. Urcând treaptă cu treaptă spre complexele poziţii fizice (asona). Yoghinii postulează strânsa interdependenţă între psihic şi fizic putând fi consideraţi ca nişte precursori ai psihosomaticii. 179 – controlul asupra respiraţiei.controlul asupra conştienţei. sănătate. Hatho-Yoga este o ramură a concepţiei Yoga care s-a specializat exclusiv în explicitarea şi amplificarea tehnicilor preliminare ale meditaţiei. intelectuale şi psihice ale omului pentru a-l duce la o stare ideală. presupun o viaţă ireproşabilă din punct de vedere moral.

sunetele cele mai melodioase fermecau adese ori auzul. şi se plimbau în grădini pline de flori. El sfătuia pe cei ce-şi încălziseră prea mult corpul prin pasiuni vii să asculte lectura unui poem. muzică. printre . În templele lui Esculap . Esculap – recunoaşte Galem – ne-a furnizat dovada ca multe boli grave se pot vindeca numai prin efectul impresiei morale. la toate acestea se adaugă şi sfaturile date bolnavilor . leacurile şi cuţitul”. cu toate mijloacele naturale pe care le poate sugera igiena: jocuri. Pitagora – filozoful care a luat preoţilor medicina se ocupa nu numai cu dietetica şi cu tămăduirea rănilor ci şi cu afecţiunile sufletului. În fapt prinţesele au fost reeducate. Pentru a-şi păstra autoritatea folosea şi descântece. unde melancolicii se duceau grămadă şi unde preoţii. El recomanda să se imprime pasiunilor o direcţie folositoare. profitând de credulitatea lor. să se practice scrima. imagini seducătoare oferite pretutindeni privirii bolnavilor. medicamentul şi chirurgia (cam astea sunt şi azi). picturi voluptoase. În palestre şi gimnazii se elaborau exerciţii gradate şi se cunoştea arta dozării eforturilor. exerciţii recreative de toate felurile instituite în aceste temple. Educaţia fizică ocupa un loc însemnat în viaţa cotidiană a grecilor. dar în fapt utiliza „metode naturale”: consolarea bolnavului.safiştii şi filozofii îi ajutau pe preoţi să explice pacienţilor efectele pozitive ale puterii zeului – medic în vindecarea diferitelor boli. şahul. secondau vindecarea lor pretins miraculoasă. imnuri. jocuri.Melampos le-a vindecat pe fiicele „demente” ale lui Ipicles cu rădăcini de elaborare. Asclepios îngrijea boli grave printr-un tratament psihic. să se asiste la reprezentaţii comice. exerciţii şi diferite „munci” care necesitau un efort susţinut. Miticul Asclepios număra printre metodele artei sale CUVÂNTUL . realizând o autentică terapie prin sugestie. cântece din cele mai plăcute. să se asculte cântece şi poeme. Sunt enumerate deci trei metode terapeutice fundamentale: psihoterapia. să asiste la reprezentarea unei comedii burleşti. Pindar spune: „Asclepios îngrijea cu cuvântul. Ei practicau „ortomedicina” sau medicina sănătăţii cu prescripţii de diete. Iată cum se trata melancolia „în vechiul Egipt”: „existau temple dedicate lui Saturn. echitaţia. băi.

unor dansuri groteşti. Pentru omul grec sănătatea reprezenta un element esenţial al realizării de sine. Fiecare clipă era consacrată unei scene comice. ci bolnavi. mâhnirea. umorile sunt influenţate fiecare de un anotimp anume. bila neagră). existând corespondente: pituita creşte la rece (iarna). Cucerirea şi păstrarea sănătăţii. Stoicii – considerau că aşa cum se vorbeşte de boli ale corpului (podagră. condiţionând „comportamentul normal al oamenilor şi modul propriu în care ei acţionează în faţa bolii” şi justificând astfel vechiul adagiu de inspiraţie hipocratică: nu există boli. Ei erau buni cunoscători ai patologiei afectivităţii schiţând o semiologie a tulburărilor sufleteşti. bila galbenă – vara. când erau duşi în insule strălucitoare unde sub semnul unei divinităţi protectoare. caldul (primăvara). bila galbenă. bila neagră – toamna. când erau făcuţi să respire un aer proaspăt şi sănătos dinspre Nil.n. .) defineşte sănătatea ca pe o stare de echilibru a diferitelor elemente sau principii constitutive ale organismului (sângele. boala şi vindecarea vor implica profunde semnificaţii morale.boschete împodobite cu o artă aleasă. În acest sens trebuie înţeleasă şi convingerea lui HERACLIT din Efes că „aceleaşi remedii vindecă bolile grave şi eliberează sufletul de nenorocirile existente”. li se ofereau spectacole noi şi ingenioase şi o societate aleasă.gută) tot astfel există şi boli ale sufletului (dragostea exagerată de glorie sau de placeri) – ambelor fiindu-le comună slăbiciunea. Alcătuind un adevărat inventar etiologic al tulburărilor afective (din care nu lipsesc gelozia. în bărci împodobite şi în mijlocul concertelor câmpeneşti.e. tristeţea. Lipsa ca şi excesul. În relaţia om – natură intervine un nou parametru: tipul constituţional sau „temperamentul” determinat de predominanţa unor anumite umori. În psihiatrie – medicii hipocraţi – preconizau tratamente din psihiatria educaţională „Alţi terapeuţi – scrie Plutarh – vindecare cu şi prin cuvinte pe cei ce erau plictisiţi sau întristaţi”. pituita. sângelui îi prieşte umedul. izolarea unui principiu din ansamblu generează boala. HIPOCRAT (460-377 î. unui sistem de amuzamente diversificate şi susţinute prin idei religioase”.

cel care prin ştiinţa vieţii. resentimentul. EPICTET – reprezentant al stoicismului târziu – sintetizează astfel concepţia terapeutică a stoicilor: „vindecarea suferinţelor sufleteşti nu se poate obţine prin medicamente. stoicii proprun celor ce li se adresează un model comportamental: înţeleptul. mânia. prin arta de a trăi pe care şi le-a însuşit. în vremea noastră FREUD s-a străduit să-i o confere o motivare abisală. calmul. uneori povaţa filosofului poate ajuta”. aspiraţia spre perfecţiune. prudenţa şi voinţa. . Pedagogi profesionişti (ZENON a fost încununat de atenieni cu o cunună de aur pentru că „i-a sfătuit totdeauna pe cei tineri care veneau să-i urmeze învăţătura. sadismul. bunavoinţă.e. Stoicii au reflectat în etica lor unitatea persoanei umane. căreia. cu evidente implicaţii pedagogice şi terapeutice – reluând (ca şi stoicii) aceeaşi temă fundamentală.n. ura. relaţiile omului cu natura din perspectiva echilibrului necesar şi cu aceeaşi finalitate. cunoscători ai dinamicii afectivităţii şi ai dificultăţilor generate de confruntarea subiectului cu realitatea şi cu el însuşi. pudoarea şi castitatea. fără a evita însă integral semnificaţia etică a conflictului între pasiune şi raţiune. La Epicur caracterul terapeutic al filosofiei este şi mai clar afirmat decât la Zenon: „omul raportează orice preferinţă sau aversiune la sănătatea corpului şi la liniştea sufletului deorece acesta este adevăratul scop al vieţii fericite. ZENON şi HECATON proprin în fapt o confruntare a principiului plăcerii şi principiului realităţii. furia. anxietatea.) – în doctrina sa ne apare ca o morală practică orientată spre anularea suferinţei fizice şi psihice. antidoturi ale pasiunilor negative sunt folosite pentru combaterea efectelor nocive. care atrag sufletul spre moleşeală şi spre părăsirea virtuţilor). cultul raţiunii şi al virtuţii. EPICUR (341 – 270 î. ezitarea. veselia şi buna dispoziţie. pasiunea erotică. Bucuria. să trăiască în virtute şi simplitate. constituind termenii unei autentice prescripţii psihoterapeutice. evitarea suferinţei fizice şi mai ales psihice. groaza. devine imun la suferinţele corpului şi sufletului.confuzia. oferindu-le ca exemplu propria sa viaţa virtuoasă”) şi implicit PSIHOTERAPEUŢI. blândeţea şi afecţiunea.

iar „cea a relelor sau este de scurtă durată sau produce suferinţe uşor de suportat”. în clipa morţii nu mai existăm noi”. după cum orice durere poate fi evitată. înţelege care este scopul vieţii impus de natură. deşi durerea în general este un rău. cauza celei mai cumplite tulburări. Textul la care ne referim reprezintă o autentică psihoterapie raţională pentru a combate anxietatea originară. ce poate copleşi sufletele”. anume să nu suferim trupeşte şi să nu fim tulburaţi sufleteşte. Epicur a fost preocupat de ideea morţii sau mai exact de lupta împotriva anxietăţii născută din conştiinţă inevitabilităţii sfârşitului. Acesta se realizează prin intermediul plăcerii. El ia în derîdere şi este încredinţat că stă în puterea omului să determine evenimentele prin voinţa sa. dar nu orice plăcere trebuie dorită. care cercetează minuţios cauzele oricărei preferinţe sau aversiuni şi respinge placerile greşite. Plăcerea reprezintă un bine prin însăşi natura sa convenabilă vieţii. plăcere nu înseamnă pentru Epicur plăcerile celor desfrânaţi. El spune că: „cât suntem în viaţă moartea nu ne însoţeşte. Omul trebuie să ştie să se satisfacă pe el însuşi. Epicur îşi sintetizează concepţia etică într-un portret al înţeleptului. cât şi lauda. „începutul şi sfârşitul vieţii fericite”. ştie că limita bunurilor stă la îndemâna oricui şi este uşor de atins. ci absenţa de suferinţe corporale şi tulburări sufleteşti. de ea fiind legată atât ocara. El socoteşte că este mai bine să fii om norocos. „Judecata sobră. Pentru a putea desprte răul de bine este necesar să ne formăm judecata căci adese ori binele este pentru noi un rău. dar cu raţiune sănătoasă. necesitatea fiind iresponsăbilă şi norocul schimbător. face viaţa plăcută. priveşte moartea absolut fără teamă. Acesta este pios faţă de zei.Toate actele noastre nu urmăresc decât realizarea acestui scop. Finalitatea terapeutică a demonstraţiei este . decât norocos şi lipsit de raţiune. Obişnuinţa unui trai simplu şi modest este cea mai bună garanţie a sănătăţii. după cum răul este un bine. ea constituind defapt o privaţiune completă de senzaţii. În Epistolă către Meneceu – el îl îndeamnă pe acesta să se deprindă cu ideea că „moartea nu reprezintă nimic pentru noi”. Virtutea supremă este prudenţa care evidenţiază în modul cel mai limpede relaţia de interdependenţă între plăcere – înţelepciune – onoare şi onestitate. pe când voinţa nu este supusă unor forţe exterioare.

Postulând. Filosofia li se înfăşişeză ca o „terapie a tulburărilor sufletului” înfăptuită prin puterea restitutivă a purtător de „înţelepciune”. primul principial metodei socratice fiind îndemnul „cunoşte. ca moment iniţial. epicureanul. cât şi celor maturi”. Fără studiul naturii „nu este posibil să se simtă placeri curate”. iar ideile transmise posedă valenţe terapeutice şi profilactice. de ignoranţa sa. afirmarea propriei ignoranţe („tot ce ştiu că e nu ştiu nimic”) interlocutorul demonstrează implicit că posedă ideea de ştiinţă deoarece este conştient de nonconştiinţă. SOCRATE propune interlocutorului. cuvântului . aici vom descoperi procedeele logice care ne ajută să descoperim. Meneceu mai este învăţat să-şi apere pacea sufletului: „aşa dar preceptele acestea. Şi la Epicur (ca şi la medicii hipocratici) natura devine supremul sistem de referinţă. un contemplativ pasiv. ca modalitate dialectică a comunicării. ca premisă a cunoaşterii adevărului cunoaşterea de sine. ci vei trăi ca un zeu între oameni”. dar şi unul şi celălalt sunt încredinţaţi că între starea corpului şi starea sufletelor există relaţii de interdependenţă. Adevărul este în noi înşine. Amândoi îşi atribuie rolul de învăţători. meditează zi şi noapte în tine însuţi cu cel ce îţi este asemnea şi niciodată treaz fiind sau în somn nu vei fi serios tulburat. Amândoi consideră RAŢIUNEA ca o instanţă supremă de control şi sunt încredinţaşi că prin cunoaştere se poate ajunge la echilibru şi că principiul fundamental al vieţii şi comportamentului uneori eficient este conformitatea cu natura. Sub aspect metodologic filosofia greacă are o mare contribuţie prin maieutica Socratică. urmărind să realizeze eponia şi ataraxia. ca şi pe toate câte sunt rudite cu ele.te pe tine îmsuţi”.existentă: „filosofia este considerată ca un mijloc pentru îngrijirea sănătăţii sufletului necesar şi în permanenţă atât celor nematuri. metodă prin care adevărul se naşte din cugetul interlocutorului şi este descoperit de acesta prin propriul său efort intelectual. Stoicul este un om activ. Filosofia se constituie astfel într-o artă (tehne) psihoterapeutică şi educaţională având ca finalitate lupta împotriva anxietăţii născută din ignoranţa omului şi din conştiinţa morţii. realizabilă mai ales prin respectarea justei măsuri. Această clarificare pune în mişcare dipticul metodic.

ne purifică. ci sufletele prinse în durerile facerii”. să se definească. Iată-le enumerate: care nu aşteaptă 190 Centrarea pe cunoaşterea omului. 195 Poziţia avantajoasă a terapeutului: acesta apare în relaţia cu terapeutul ca interlocutor egal şi nu ca „moralizator” ce-şi impune celuilalt punctele de vedere sau în ipostaza unui judecător superioritatea fiind suportată cu . urmată de MAIEUTICĂ. Maieutica „este arta profesorului. ne aduce în situaţia de a privi adevărul. logic al demersurilor şi sentimentul că descoperirea este rezultatul propriului său raţionament şu nu i-a fost impusă de terapeut. Aşa cum arată Aristotel. caracterul raţional. 193 Puterea de sugestie pe care o conferă „adevărurilor” descoperite de pacient. Socrate îşi obligă interlocutorul să-i accepte punctul de vedere. Metoda socratică – prin procedeele sale esenţiale este un izvor metodologic important pentru anumite specii ale psihoterapiei şi îndeosebi pentru psihoterapia raţională şi pentru psihologie. care „descoperit” de adversar „în el însuşi”. ceea ce impune focalizarea atenţiei terapeutului asupra pacientului şi a acestuia asupra lui însuşi.IRONIA – metoda negativă care ne eliberează de evocare. acesta este stimulat în permanenţă să se caute pe sine insuşi. arta de a face spiritele să nască adevăruri decât să se nască”. oferindu-ne mijloacele de a-l descoperi în noi înşine. nu poate fi negat. 194 Faptul că adevărurile astfel (obţinute) descoperite nu se limitează la cunoaştere ci reprezintă şi soluţii pentru problemele de viaţă ale pacientului. Metoda permite participarea activă a subiectului (bolnavului) la convorbirea terapeutică. 192 Posibilitatea de a „dărâma” şi de a „reconstrui” pe care le oferă ironia şi maieutica. să se analizeze. „Meseria mea – spune Socrate în Theet – este aceea a moaselor. Socrate procedează prin „discursuri inductive şi definiţii generale”. metoda pozitivă care ne pune în posesia adevărului. cu deosebirea că eu ajut la uşurarea bărbaţilor şi nu a femeilor şi că ingrijesc nu corpurile. 191 Caracterul eminamente activ al participării pacientului. să se înţeleagă.

fără însă a-şi pierde statutul şi rolul de conducător al demersurilor de căutare a adevărului. reprezintă activă (schimbarea ocupaţiei care inlătură reia teoria temperamentelor şi recomandă . Tot în aceeaşi perioadă consemnăm şi primul tratament logopedic: tratamentul pe care l. jocul cu mingea. Strategiei psihoterapeutice a lui Socrate i se poate acorda calificativul şi de actuală. În acest sens.A. Aulus Cornelius CELSUS (teoretician al medicinii. SENECA – un elev al stoicului Attalus şi a pitagoreicului SOTION. alergarea. Astfel „consolaţia” adresată MARCIEI. multe din „consolaţiile şi scrisorile” sale conţin autentice demersuri de psihoterapie raţională. el însuşi educator nenorocos (a fost preceptorul lui NERO şi curtean de o îndoielnică virtute morală) – în opera lui este mereu prezentă convingerea că mângâierile filosofiei pot alina tulburările sufleteşti. exerciţiile de gimnastică.a aplicat celebrul orator DEMOSTENE (384-322 î. contemporan al împăratului Tiberiu) – în lucrarea „Despre medicină” rescriptează reţetele hipocratice pentru menţinerea sănătăţii fizice şi psihice: lecturi cu glas tare. El susţine odihna oboseala). În dialogul Charmenide sau despre înţelepciune morală – PLATON ne oferă un exemplu sugestiv de utilizarea metodei socratice în scopuri terapeutice (îl recomand pentru lecturare) [cefalee-ochi=întregul oragnism + incantatie+ 2 zamolxis] În acest dialog. El se manifestă ca un precursor al concepţiilor psihomatice. fiica lui Crematius CORDUS. PLATON formulează o teorie a mecanismelor psihoterapiei – care în genere – poate fi validată şi astăzi. L.dificultate de pacienţi (bolnavi).) spre a-şi vindeca defectul de vorbire.n. SENECA Medicina romană reia tradiţiile hipocratice sprijinindu-se pe sistemul filozofic al stoicilor GALEN educaţia fizică. „el îşi birui defectul de pronunţare şi bâlbâiala – scrie Plutarh. care-şi pierduse fiul şi pe care tristeţea o ţinea departe de lume.e.umplându-şi gura cu prietricele? Şi pronunţând fără oprire tirade în versuri. El previne asupra abuzului de cuvinte: „bolile trebuie vindecate prin medicamente nu prin elocintă”. El îşi fortifică vocea străbătând în viteză locurile înalte şi abrupte în timp ce recita pe nerăsuflate proză şi poezie”.

nu pare în nici un fel inactuală. ”fierul roşu.or „nici un bolnav nu umblă după un doctor care poate vorbi frumos. comparată cu psihoterapia contemporană a stărilor depresive reactive. boala lipsei de înţelepciune. Trupul trebuie rafinat ca spiritul să fie liber. Boala este o judecată care stăruie în greşeală: „ a dori cu înfocare ceea ce e foarte puţin de dorit. „Fără filosofie sufletul îţi este bolnav” – afirmă el în a 15-a scriere către LUCILIU. ci folositoare”. deoarece „a-ţi întări muşchii. Seneca a fost preocupat şi în alte scrieri de relaţiile dintre filosofie şi sănătate. Bolile sufleteşti sunt „vicii învechite şi grele. Scrisoarea către Luciliu – bolnav de gripă. se aflase la un pas de sinucidere şi numai teama că durerea i-ar putea ucide tatăl l-a oprit. înfrânarea”. astfel că . „câteodată şi a trăi înseamnă a fi curajos” el însuşi pe când fusese lovit de aceeaşi boală. Este vorba despre „o boală veche şi grea care bântuie peste tot”. Spre deosebire de boala fizică căreia intensificarea simptomelor ne sileşte să-i descoperim prezenţa. Seneca este conştient de pericolul verbatismului: ”vorbele noastre să fie nu încântătoare. împovărarea peste măsură a trupului stilcind spiritul şi răpindu-i agerimea. care înving sufletul şi-l chinuiesc fără încetare”. căci „aici e vorba de suflet”. cu cât sunt mai grave cu atât se ascund mai bine. Seneca a fost adversar exerciţiilor fizice excesive şi violente. Pentru a o vindeca sunt necesare lucruri şi nu cuvinte – ce trebuie iniţiate şi verificate în practică. Sănătatea sufletească trebuie să fie grija primordială a lui Luciliu. ci după unul care-l poate vindeca”. deoarece propria experienţă l-a instruit să înţeleagă suferinţa pacientului. boala viciilor care necesită spre a fi vindecată. lăcomia şi ambiţia. a cărui strategie. cealaltă se poate obţine mai uşor. Trupul singur are numai puterea nebunului furios sau delirant. bolnavul simţându-se cu atât mai puţin bolnav. Numai filosofia alungă somnul greu al viciului în care ne prăbuşesc astfel de boli. constituind deci o preocupare secundară. a-ţi îngrăşa ceafa şi a-ţi oţeli pieptul este o ocupaţie prostească şi foarte puţin potrivită cu un cărturar”. El recomandă „exerciţii uşoare şi scurte” care „destind pe dată corpul”. bolile sufleteşti. Într-adevăr.de fapt un astfel de demers. cuţitul. Bolnavul este pregătit printr-o mişcare iniţială de captare a bunăvoinţei: „psihoterapeutul” recunoaşte dificultatea situaţiei în care se află interlocutorul său. a pune mare preţ pe lucruri de puţin sau de nici un preţ” – „Nepreţuit lucru e să fii al tău” Facultativ.

„ De îndată ce scăpăm de frica ei nu mai e nimic apăsător”. Teama de moarte nu este generată de moarte. îi va recomanda „un leac bun nu numai pentru boala asta. Această mişcare de translaţie are ca scop scăderea tensiunii afective generate de boală ca şi modificarea atitudinii subiectului . va scăpa de boală şi nu de moarte. boala a salvat viaţa altora care credeau că li se apropie sfârşitul. el. întărirea sufletului. ci de natura noastră. „psihoterapeutul” defineşte şi factorii psihogeni implicaţi în starea de boală: teama de moarte. Procedând astfel. i-a îndemnat să se îngijească. Formulând acest principiu fundamental al strategiei sale. Apoi o aluzie la capacitatea prietenilor de a ajuta la însănătoşire (acţiunea lui SENECA este motivată de fapt prin calitatea sa de prieten. când se va însănătoşi. ci pentru că trăieşte. Seneca.„mi-am impus să trăiesc”. elementele care condiţionează trăirea depresivă şi anxioasă a bolii. dietă alimentară.ei îi datorez viaţa şi asta este cea mai mică datorie faţă de dânsa”. În acest moment al demersului începe. incetarea plăcerilor. Aici tactica este clară: filosoful luptă cu frica de moarte anulând legătura ei cu boala şi reaşezând-o în contextul ei natural ca termen de negare dialectică a vieţii. o datorez filosofiei. După această demonstraţie de comprehensibilitate se poate sugera bolnavului existenţa unor soluţii. ci şi pentru întreaga viaţă”: dispreţul faţă de moarte. mie. amintindu-şi astfel moartea. Mângâierile alese se prefac în leacuri şi tot ce înalţă sufletul foloseşte şi trupul. călătorii pe mare. verificată prin experienţa similară a prietenului: gândurile cu care acesta se liniştea „aveam puterea unui leac tămăduitor. actul educaţional cu finalitate terapeutică printr-un „atac” dialectic împotriva thanatofobiei. Psihoterapia se asociază cu terapia somatică: doctorul va prescrie plimbări şi exerciţii utile. astfel că lauda adresată prietenilor constituie în fapt un argument „pro domo”): „nimic nu întremează şi nu ajută atâta pe bolnav ca afecţiunea prietenilor”. de fapt. „psihoterapia”. durerea fizică. studiile noastre mi-au fost scăparea”. completarea lincezelii prin lecturi cu voce tare. Seneca precizează şi obiectivele acţiunii sale: alungarea efectelor fiecăruia dintre aceşti factori în conştiinţa bolnavului. ba chiar. Acum „psihoterapeutul” poate trasa cadrul metodologic al „psihoterapiei”: „dacă mam sculat din pat şi dacă m-am înzdrăvenit. LUCILIU va muri nu pentru că boleşte.

Dimpotrivă. înţeleptul îşi desprinde sufletul de trup şi convieţuieşte cu cea mai bună care este de origine divină. LIEBAULT şi BERHHEIM din NANCY la sfârşitul secoulului 18. ci ca fenomen înserat în ordinea universală. Or nu este prea greu să ai ceea ce ai încetat să doreşti. Afirmaţia este sprijinită cu argumente fiziologice: durerile uneori se fixează pe cele mai reduse părţi ale corpului. mângâierea este că dacă o simţi prea tare. Atacul este îndreptat apoi împotriva DURERII. Aşadar. cu cealaltă care se văicărşte nevolnic numai atât cât este nevoie”. intensitatea prea mare a durerii îşi poartă în sine propria sa inhibiţie. El subliniază efectul dublu al autosugestiei asupra bolii. căci „ durerea este uşoară dacă ideea pe care ţi-o faci despre dânsa n-o sporeşte” şi pozitiv atunci când ne încurajăm pe noi înşine. Nu abţinerea de la aceste plăceri este grea. răsplata fiind „virtutea şi taria sufletească şi liniştea dobândită pentru totdeauna dacă destinul a fost înfrânt odată în vreo luptă”. Fireşte. Aşa nea alcătuit natura în marea ei iubire. prercursor al psihoterapiei nu într-o singură privinţă socoteşte că „toate lucrurile depind de ideea pe care ne-o facem despre ele”. Dimpotrivă „tot ce te apasă. ori de scurtă durată. Seneca. negativ atunci când „ne îngreunăm starea cu bocete”. tot ce stă deasupra corpului tău.faţă de sfârşitul inevitabil prezentat nu ca efect al bolii. Neştiutorul simte intens suferinţa. care amorţeşte însă repede şi tocmai din cauza durerii nu mai simt durerea. pentru că nu s-a obişnuit să se mărginească la suflet şi a avut prea mult de a face cu trupul. ci începutul abstinenţei (ţigări – alcool). căci durerea va fi uşurată „tocmai fiindcă o socoteşte uşoară”. Raporturile bolnavului cu durerea constituie acum tema principală a demonstraţiei şi multe din reomandările lui SENECA nu-şi pierd nici azi actualitatea. Mai este pusă în discuţie lipsa plăcerilor obişnuite. durerea nu face excepţii. urmarea e că n-o mai simţi”. „Aşadar. Aşa cum vor postula adepţii lui COUE. încetarea plăcerilor nu mai este resimţită ca atare. Şi aici. tot ce te ameninţă se va prăvăli peste tine şi te va copleşi mai rău dacă începe vrei să . Aici ne ajută chiar boala: organele obosite şi slăbite se potolesc şi nu mai dorim nimic. la o mare durere. argumentarea merge drept la ţintă: durerile ori suportabile. Singura soluţie este lupta împotriva durerii.

îşi va evoca imaginea celor ce au luptat cu curaj şi au învins durerea. ea care a fot învinsă prin râs”. să nu se dea bătut în faţa greutăţilor. tusea. setea. „Pedagogul” CLEMENT ALEXANDRINUL (? – 215 e. Capacitatea dialectică a filosofului este servită de profunde intuiţii psihologice. îndreptează pe suferinzi către desăvârşita cunoaştere . comparaţia educativ (didact) – medic sub aspectul analogiei funcţiei educaţionale şi al celei terapeutice. Raportul dintre psihoterapie – educaţie – medicaţie în gândirea religioasă medievală? Anumite elemente ale stoicismului influenţează începuturile creştinismului.n. Am stăruit mai mult asupra acestui text deoarece în structura sa. febra necontenită. ca nişte neplăceri lipsite de prea mare însemnătate. Pedagogul (în sens de psihoterapeut) urmăreşte vindecarea patimilor întărind sufletele cu ajutorul exemplelor. Bolnavul se va gândi la ceea ce a faptuit „frumos şi cu curaj”. „Durerea nu va fi învinsă prin raţiune. evocând chipurile celor căzuţi şi „puterile lor de hotărâre” iar „prin învăţămintele lor cele iubitoare de oameni. valoarea terapeutică a educaţiei morale. ca nişte leacuri uşoare. Evocarea torturilor cumplite va face să apară în conştiinţa bolnavului „guturaiul. să nu scape din ochi „capriciile soartei”.dai înapoi”. îşi va îndrepta atenţia asupra a tot ceea ce a admirat mai mult. durerile reumatice”. analiza bolii sub aspectul ei traumatizant şi psihogen ca şi utilizarea unor acte educaţionale în scopuri terapeutice îl impun pe unul dintre precursorii psihoterapiei. descoperim teme şi strategii ce nu şi-au pierdut actualitatea nici în vremea noastră. căci „o suferinţă dinainte acceptată te atinge mai uşor”. să nu se încreadă în fericire. după cum sesizarea relaţiei somaticpsihic. În final bolnavul este îndrumat „să se întremeze cu astfel de gânduri” şi „să urmeze aceste sfaturi”.) reia unele ideei ale stoicismului cum ar fi analogia somatic – sufletesc (sub aspect etic: sănătatea sufletească şi boala sufletească). care râdeau în timp ce erau torturaţi. va retrăi părţile frumoase ale vieţii sale. modul de a-şi organiza demersul evidenţiază claritatea scopului şi temperamentul unui om de acţiune.

iar relaţia dintre bolnav şi predicator este ca o relaţie terapeutică şi educaţională. astfel că s-a putut vorbi despre existenţa în predicile autorului „Confesiunilor”. viaţa omului este reînnoită în spirit şi el obţine fericirea. în acelaşi timp. 1991 – bilingvism. suferă de o boală cumplită. componentă dialogică (socratică) şi cea logică. lipsa adevărului. adică a fericirii. a unei „pedagogii a fericirii”. Socotită ca o boală a sufletului. . Sunt şi alte cauze de suferinţă generate de necontenita căutare a fericirii. cu text latin) – arta dezbaterii (disciplina disputandi) se constată cele douaă laturi ale definiţiei dialecticii. cei neputincioşi la suflet avem nevoie de pedagog ca să ne vindece de patimi”. tot aşa şi noi. Relaţia dintre educaţie şi medicaţie este înfăţişată şi în scrierile lui TOMA D’AQUINO (1225 – 1272) – mai ales în De Magistro. necredinţa se vindecă prin cuvântul divin.a adevărului”. Graţie divinului medic. terapeut abil şi experimentat. O insistenţă imunizată impotriva bolilor şi lipsită de infirmităţi nu este în mod necesar o existenţă fericită. spune Augustin. adică a adevărului. vindecarea tuturor suferinţelor. Cuvântul aducator de adevăr apare aici ca factor curativ al suferinţei sufleteşti existenţiale. unul din elementele esenţiale ale unei vieţi fericite. care se pare că au fost preluate de la CICERO care a tradus şi interpretat pe Stoici în latină. nu se poate vorbi despre o sănătate autentică şi definitivă organismul fiind afectat de o permanentă pierdere de energie astfel că sănătatea fizică nu este în fapt decât o „boală amânată”. care îl ajută să cunoască adevărul. Analogia între medic şi „pedagog” (cuvântul lui Dumnezeu) este limpede: „după cum cei bolnavi trupeşte au nevoie de doctor. În acest sens omul va fi veşnic „un bolnav în remisiune”. Buc. Totuşi. care poate tămădui orice tristeţe şi infirmitate. În scrierea din tinereţe (387) a lui Augustin – De dialectico (Humanitas. Omenirea. Ea nu poate fi vindecată decât prin intervenţia „divinului medic”.. mult mia primejdioasă decât bolile trupului. AUGUSTIN recunoaşte că sănătatea este „tezaurul cel mai preţios al celui bogat şi singurul avut al săracului”. Înfăţişarea funcţiei divinităţii cu o dublă esenţă educaţională şi terapeutică este sesizabilă şi în predicile lui AUGUSTIN din HIPPOME (354-430).

carcera şi chiar arderea pentru a-l împiedica pe bolnav să devină o unealtă a diavolului. nu-şi află însă un corespondent în tratamentul aplicat bolnavilor psihici. În acest climat psihoterapia întemeiată pe convingere cu ajutorul argumentelor logice.Bolnavul – susţine Toma – posedă în el însuşi anumite puteri active. Un medic ca celebrul Teofrostius PARACELSUS (1493 – 1541) are „concepţii psihiatrice” pe cât de bizare pe atât de brutale. singura soluţie râmâne ajutorul bisericii. Iusanitatea ar fi rezultatul unui conflict emoţional dintre individ şi universul său. biciul şi jugul. încurajat să se confeze. erau folosite pentru a combate „influenţele demonice” şi a-i sili pe demoni să părăsească trupul şi spiritul bolnavului. Dacă analogia este extinsă la relaţiile între profesor şi elev se va vedea că profesorul. Există totuşi multe cazuri în care procesul de vindecare este foarte lent sau în care capacitatea nativă a bolnavului de a rezista este prea redusă pentru a îngădui vindecarea. Analogia educator – terapeut. i se va explica în ce constă răul (influenţa animalului din om) apoi va cere vecinilor să-l convingă dacă nici în acest fel nu se obţine renunţarea la „rătăcirile” sale. prezentă în scrierile teologice. bolnavul se află în strânsă legătură cu o anumită stea determinantă simptomului respectiv aflată la randul ei în relaţie cu un anumit animal caracterizat printr-un comprotament emoţional specific. la fel ca şi docorul. este un îndrumător: elevul îşi dezvoltă potenţele prin activitatea lui proprie. o victorie a animlului corespunzător stelei şi ca atare simptomului legat de influenţa acesteia asupra spiritului divin (Saturn ar determina lepra). Bolnavul psihic va fi admonestat. în plus el poate accepta ajutorul profesorului care-l asistă exact în modul în care doctorul ajută bolnavului să se vindece. factori potenţiali ai vindecării care-i pot reda bolnavului sănătate. Cânturile. Socotiţi a fi posedaţi de diavol. bolnavii erau supuşi unui tratament sever. Doctorul este în mod esenţial sacerdot: aceasta înseamnă că el ajută bolnavul să se vindece singur. În concepţia lui. În astfel de cazuri se obişnuieşte să se facă apel la serviciile unui doctor. . dar ar fi greşit să se presupună că doctorul vindecă pe pacient prin administrarea unei medicaţii. având relaţii cu făpturile malefice descrise amănunţit în demonologii. naturismul hipocratic inspirat de o viziune integralistă asupra omului în natură nu-şi puteau găsi modălităţi de utilizare şi de dezvoltare.

18 – precursori ai educaţiei terapeutice Ei au pus în discuţie preluarea relaţiilor dintre „fizic şi moral”. Ca medic şi filosof. La Mettre manifestă interes pentru metoda lui Amman de reeducare „ a surzilor şi muţilor din naştere” pe care acesta îi învaţă să vorbească. Conştient de deosebirea dintre cei doi factori (-calitativ-) – el consideră factorul moral ca determiant. imaginaţia le ofera adevărate percepţii. Între „fizic” (organ) şi „moral” (psihologic – îndeosebi afectivitatea. citite în 1796 şi 1797 la Institutul Franţei. pledând pentru metodele educaţionale. Găsim aici o formulare limpede a esenţei psihosomaticii si corticovisceralismul – în ultimă istanţă o poziţie nervistă valabilă în prezent. Julien Offray de LA METTRIE cunoaşte rolul imaginaţiei în etiopatogenia bolilor psihice („celor ce visează sau aiurează. fiind definit ca „sistemul central”. El ştie de asemenea că este inutil să combaţi delirul cu argumente raţionale („la ce ar putea sluji încăpăţânarea de a vorbi cu judecată unui om ce nu o mai are”?) şi preconizează o soluţie interesantă prin intuiţia fiziologică şi psihologică pe care o ilustrează: ”singurul obiectiv şi singura taină a meşteşugului medical este a căuta să trezească în creier o idee mai puternică care să înlăture idee ridicolă ce stăpâneşte sufletul”. imaginaţia şi gândirea) se stabilesc relaţii de interdependenţă. Pierre – Jean – Georges CABANIS – în lucrarea „Rapports du physique et du moral de l’homme” cuprinzând 12 memorii. adică a raporturilor factorului organic cu cel psihic. prin interacţiune. în timp ce omului sănătos ea nu-i oferă o adevărată percepţie”).Materialiştii francezi – sec. dar aparute în 1802 reprezintă o sinteză (uneori radicală) a raporturilor psihicului cu trupul. suspenda şi chiar denatura toate funcţiile”. combinată cu o memorie vie” ) ea ”il împinge pe omul cel mai lucid în delirul fără febră al melancolicilor”). . de asemenea puterea ei de sugestie atunci când se asociază „o cauză prezentă internă indeajuns de puternică. aparţinând „gândirii şi voinţei” şi având influenţă asupra altor organe carora acţiunea sa simpatică (atracţie) le poate excita. el utilizează o bogată informaţie fiziologică şi experienţă de practician.

este eminamente modificabil. omul. De aici. Terapeutul va acţiona asupra ideilor deoarece aşa cum boala le poate influenţa ideile. El afirmă că a descoperit arta de a combate starea de boală perfecţionând operaţiile inteligenţei şi „deprinderile voinţei”. uneori ea poate produce efecte noi în care „legile universului par să asculte de nevoile. de aici ideile mai juste şi pasiunile mai înalte. cel ce se potriveşte tuturor epocilor vieţii după cum. înconjurat de obiecte care-i aduc necontenit impresii noi. el trebuie să cunoască deasemenea uneltele noi care le pot mări şi perfecţiona utilizarea ca şi metodele prin care ele ar putea fi folosite cu mai bune rezultate”. al doilea loc. Căci „nu este destul ca lucrătorul să cunoască uneltele primare ale artei sale. perfecţiona aste instrumente orignare. dar ideile ne sunt sugerate de acţiunea sa pedagogică. sub titulul de educaţie morală. ajută organele să-şi dezvolte aptitudinea de-a executa mişcările cerute de nevoile noastre”.Cabanis este preocupat de consecinţele etio – patogenetice relaţiei fizicului cu moralul. . nu-şi întrerupe nici o clipă educaţia. corija. Omul. Cabanis le adaugă mijloacele care pot modifica. Starea de boala influenţează direct asupra formării ideilor şi afecţiunilor morale. aşa cum a afirmat Hipocrat „totul concură. Căci. „În educaţia fizică trebuie cuprins fără îndoială şi regimul şi nu numai regimul proriu copiilor. în viziunea lui Cabanis. „În conformitate cu starea spiritului. vindecă mai multe boli. ci. O bună educaţie fizică fortifică corpul. mai multă putere şiextensie a facultăţilor spiritului. cu natura deosebită a ideilor şi afecţiunilor morale. deasemenea. Cabanis împarte educaţia în „cea care acţionează direct asupra fizicului şi cea care se ocupă în mod deosebit cu deprinderile morale. mai mult echilibru în senzaţie. dar această lucrare n-a mai fost scrisă. trebuie înţeles deasemnea ansamblul mijloacelor care pot acţiona asupra spiritului şi caracterului omului. mijloace cărora le acordă în ierarhia preocupărilor sale. totul consimte”. căci. totul conspiră. El susţinea că acţiunea artei (creatoare dar şi ca praxis) poate determina modificări profunde ale afectelor pe care le implică desfaşurarea obişnuită a lucrurilor. şi ideile pot deveni ele însele crize de boală. pasiunile şi capriciile omului” Instrumentelor pe care leam primit nemijlocit de la natură. de la naştere până la moarte.

Cabanis consideră că activitatea zilnică exercită asupra temperamentului o influenţă deosebit de însemnată. pasiunilor. că poate îndrepta devierile patologice. a alimentelor. În consecinţă un rol deosebit revine igienei. că poate repara deficitele fiziologice. asupra sistemului moral al omului”. În accepţia sa. Se afirmă clar ideea că educaţia poate realiza mai mult decât modelare unor copii sănătoşi în scopul inserţiei sociale. moralul şi fizicul le sunt în mod egal subordonate sub un mare număr de raporturi. Diferitele activităţi productive pot servi ca mijloc de vindecare pentru boli anterioare când dă naştere în mod artificial unor boli noi. Poziţiilor teoretice li sau adăugat fapte de experienţă care demonstrau educabilitatea funcţiilor senzoriale şi a comportamentelor . intr-un cuvânt. suspendată sau cu totul intervestită”. veghei şi somnului şi diferitelor activităţi exercită o influenţă cu mare arie de acţiune asupra ideilor. munca se defineşte îndeosebi sub aspectul său terapeutic. asupra determinării înclinaţiilor. băuturilor. 198 încercările de educare ale unor copii crescuţi de animale. regimul este „ansamblul deprinderilor fizice. fie trasate prin intermediul artei. Dacă activitaea sedentară poate condiţiona tulburări ale sistemului nervos şi cea „violentă” induce comportamente corespunzătoare. 197 reforma asistenţei psihiatrice. asupra stărilor morale. Există puţine boli cronice cărora exerciţiul fizic să nu le fie nemijlocit util: unele nici nu cer un alt tratament. De o atenţie deosebită se bucură munca. Primele izvoare ale educaţiei terapeutice La inceputul secolului XIX – acestea se pot reduce la trei: 196 experienţa primilor surdo-pedagogi şi tiflo-pedagogi. Folosirea zilnică a aerului. deprinderilor. procedurii deprinderilor. fie impuse de necesităţi. ele determină aproape toate deprinderile accidentale ale vieţii. încercări ce au pus crizele oligofrenopedagogiei.acţiunea organelor poate fi rând pe rând excitată. conform cu vederi arbitrare şi care sunt opera gustului şi alegerii indivizilor”. Canabis acordă o mare importanţă influenţei regimului asupra funcţiilor organelor gândirii.

fără a fi neurolog sau psihiatru) “Hipnotism. Unul din reformatorii psihiatriei a fost Phillip PINEL – la sfârşitul secolului XVIII . răspândit şi acreditat nu numai de către medici. fiind contemporană cu termenii care o desemnează. [Alte lucrări: „Aplicaţiile sugestiei în terapia istoriei” – 1913. Tuke a intitulat-o “Ilustrări ale influenţei minţii asupra corpului. Zweif a influenţat (anatomopatolog şi neurolog francez). De fapt este vorba de o lucrare importantă pentru geneza psihoterapiei moderne pe care D.patologice. pentru amuzamentul publicului care-i vizita în zilele de sărbătoare. Aşa a apărut medici educatori ca Itard – Sezniu – Montesori – Decroly. legaţi în celulele lor slujeau. odată cu studiul lui Marie Hippolyte BERNHEIM (1840-1919) (medic francez.. Această lucrare a constituit un imbold pentru dezvoltarea psihoterapiei în Franţa. Istoria psihiatriei moderne – a înregistrat „gestul lui PINEL”. ci şi de către scriitori cum sunt: M. Barres şi Stefan fost Zwieg. Această comportare nesăbuită – observă R. Termenul de „psihoterapeutic” a apărut în Anglia şi aparţine psihiatrului Hanck – Daniel TUKE (1827 – 1895) există o dinastie Tuke – formată din 4 generaţii] promotorul unui curent de gândire medico – psihologică ce căuta să ateste “influenţa spiritului asupra corpului”. Medicul devine „un educator ce se apleacă zilnic asupra fiinţei pe care o educă. a fost tradusă cu titlul: ”Corp şi spirit. că este educabil. De aceea tocmai termenul de psihoterapie a apărut şi a fost consacrat în FRANŢA. St. metodele sunt elaborate pe măsură ce subiectul este studiat în fazele succesive ale dezvoltării sale şi constituţiei sale psihofiziologice particulare”. H. ca animalele menajeriei. Semelaigne – cerea o reacţie mai umană: atunci apare Pinel”. dar şi „a corpului prin spirit”. Zweig vorbea de de Jean Martin Montru CHARCOT (1825-1893) – „vindecarea spiritului prin spirit„. „Automatism şi sugestie” – 1917]. autorul ecuaţiei axiomatice: „pentru . în stare de sănătate şi boală” (1872). ideea era că medicul trebuie să-l înlocuiască pe temnicer şi că bolnavul psihic are dreptul la respect şi afecţiune. În Franţa termenul de psihoterapie a fost rapid preluat. St. Referindu-se la psihoterapie. unde în 1886. Psihoterapie”(1891). Istoria ştiinţifică a PSIHOTERAPIEI – a fost scrisă în ultimul secol. „Nebunii. acţiunea moralului şi imaginaţiei asupra fizicului”. Sugestie.

De altfel. precum şi H. eliminarea rădăcinilor tulburi. Freud. (aici Charcot a greşit). Acest moment a fost decisiv pentru dezvoltarea psihoterapiei şi psihanalizei prin ideile lui H. Bernheim. hipnoza. orice sugestie. respectiv. reinterpretează ideile postulativ-promovate de profesorul său de la Salpetriere. Bernhim a pus bazele psihanalizei. Aici. respectiv prin dezvoltarea unei predispoziţii prezente la majoritatea oamenilor. Bernheim de la Nancy (cunoscută şi ca şcoala de la Nancy). asupra fenomenelor sugestiei şi hipnozei. ca şi forma deplină a acesteia.boala psihică. este ceea ce îşi propune psihoterapia psihanalitică. Totodată în acest oraş de provincie (cum ar fi Iaşul). inspirat de ideile Şcolii de la Salpetriere. la „Academia rurală de la Nancy” (Academia de la ţară) cum de exprima în mod ironic Chorcot. ce au constitut ulterior sistemul axial al psihoterapiei psihanalitice şi al psihalanizei în general. Freud. A. constituie o abordare efemeră adresată în special simptomelor. Binet. El infiinţează la spitalul Salpetriere un centru de perfecţionare în domeniul bolilor mentale – prin activitatea căruia s-au afirmat neurologia. tratament psihic”. ce se dezvoltă în secolul nostru pe ideile desprinse din inducţia hipnotică. P. În 1882 Charcot începe o faimoasă disputĂ cu Bernheim al cărui punct de plecare a fost lucrarea lui Charcot: „Asupra diverselor stări nervoase determinate de către hipnotizator asupra istericilor” susţinută la Academia de Ştiinţe. Acuzându-se caracterul superficial al sugestiei şi hipnozei. s-a considerat că orice psihoterapie trebuie să meargă în profunzime. În istoria psihoterapiei un loc aparte îi revine lui Pierre JANET – psiholog şi psihiatru francez – prin contribuţia adusă. a fost eliminat pentru nonconformismul ideilor sale. Aici au lucrat ca asistenţi oameni care şi-au înscris numele ca S. elevul său ostracizat. căutând eluciderea şi. Astfel. psihiatria şi psihoterapia. El publică – printre altele – „medicaţiile psihologice” şi întreprinde 2 cicluri de conferinţe: la Boston (1904 – 1906) şi la Paris. Bernhem a demonstrat că multe din „nevrozele isterice”care alcătuiesc cazurile lui Charcot erau fenomene de sugestie hipnotice induse de acesta în plus. care însă. Acestea reapar însă repede după o astfel de terapie. la Viena. Bernheim. dezvoltată şi aureolată in secolul trecut de către S. Bernheim a impus ideea că starea hipnotică este un somn determinat prin sugestie. referitoare la . Janet.

– Evaluarea psihoterapiei – 1985). pacienta a evocat circumstanţele apariţiei bolii. Alfred Binet – preconizează extinderea aplicării sugestiei – şi în general al psihoterapiei în domenii extramedicale şi mai ales în acela al pedagogiei. descoperă reflexul ce-i poartă numele (Heving-Breuer). au o lucrare comună: „Despre isterie”. Metoda lui Breuer este un procedeu psihoterapeutic de descărcare emoţională. de atunci. experienţă care îi va folosi în . De fapt. Strupp. descind din norme şi modele culturale. psihoterapia modernă. „Breuer a fost medic şi psiholog austriac – studiind centrul nervos al respiraţiei. în urma tratării cazului Annei O. introdus de el pentru rememorarea şi verbalizarea unor evenimente traumatizante uitate în cursul hipnozei.„noţiunile psihologice implicate în metodele de psihoterapie”. la rândul lor. Schaht. Tratamentul catarhic. . (celebru în epoca respectivă). în raport cu sugestia hipnotică.E. La rândul ei. istoria psihoterapiei este în mod strâns corelată cu istoria culturii. după propria-i mărturisire. H. psihoterapia modernă este privită ca o armă majoră împotriva dificultăţilor personale şi interpersonale din viaţa oamenilor şi este căutată cu aviditate de milioane de inşi tulburaţi. iar efectul lor este de scurtă durată. la care simptomatologia isterică s-a remis după ce. iar pe un plan mai general. care.. relaţiile dintre ei sunt rupte definitiv. făcând pe unii să afirme „începutul psihanalizei a fost făcut”. În 1880 – îl cunoaşte pe Freud fiind alături de el unul din pionierii psihanalizei. Veche ca şi medicina „naşterea psihoterapiei moderne este datată cu aproximativ 100 ani în urmă odată cu celebra pacientă a lui Josef BREUER (1842 – 1925). Anna O. în sensul că descărcările emoţionale sunt brutale. după această dată. valori moirale. psihoterapia include concepţia despre om a epocii şi rolul lui în societate.. eticii şi filosofiei. în 1895 – împreună cu Freud. caută şi foloseşte în mod explicit sau disimulat idei valoroase din domeniul psihopedagogiei. Metodă terapeutică în esenţa sa medicală – prin scopul său declarat – asigurarea sănătăţii mentale – psihoterapia este în fapt o expresie a culturii include în cadrul tehnicilor sale reguli de conduită. prin metodele sale atât de variate. cu efect catarhic.H. metoda psihanalizei o adoptă. dar nu defavorabil după Freud. (T. sub hipnoza. sociologiei. Breuer practică hipnoză timp de patru decenii pentru tratarea isteriei. prezintă limite şi dezavantaje..

Se simte că se asociază frecvent sentimentul de a fi victima experimentelor hipnotice. ceea ce corespunde dictonului freudian al „neutralităţii binevoitoare” faţă de pacient. 199 Vindecarea prin MAGIE Laplantine defineşte magia ca pe o „tehincă de captare a forţelor simbolice fondată pe convingerea că omul este capabil să intervină în determinismul cosmic pentru a-i modifica cursul”. transmisia gândirii.stabilirea rolului refulării în geneza isteriei şi a importanţei în vindecarea ei. Istoria psihoterapiei este strâns legată de istoria culturii. Nevoia de psihoterapie. psihologice şi sociale. Psihoticii dau deseori dovadă de clarviziune şi intuiţia mişcărilor psihologice ale altora (probleme relative la naştere sau la moarte). dar numai într-o mică măsură poate fi efectiv realizată. cu ansamblul problemelor sale medicale. aplicativ printr-un demers elaborat asupra omului în dificultate sau bolnav. În fapt ansamblul practicilor magice este o dezvoltare a credinţei în atotputerea gândirii – „puterea pentru a nu . Patologia mintală ne pune în contact frecvent cu acest tip de funcţionare magică a spiritului ( ex. Psihoterapia nu urmareşte numai înlăturarea simptomelor ci şi asimilarea unor reguli de conduită a normelor culturale şi în special a valorilor morale. Pentru aceste motive el este considerat precursor al psihanalizei. a devenit un simbol de statut al pacientului societăţii moderne.. Acestă funcţionare se desfăşoară într-un climat de cuplu magician – .al lua în sarcină” pe pacient. ci şi de viaţă. Psihoterapia este tot mai intens subliniată. ca o disimulată desolidarizare de la datoria medicului „de.. Oamenii au răspunsuri nu numai pentru problemele lor medicale. La anumiţi psihotici). considerată încă un tratament costisitor şi greu acceptabil. spre binele şi sănătatea lui. Trebuie de inspirat o încredere reţinută faţă de pragmatic.. Pacientul nu mai este satisfăcut de „reţetă” – întrucât orice recomandare de medicament este deseori considerată ca un gest de nonangajare. pe care o rezumă în mod concret. credinţa în telepatie. atotputerea este atestată de credinţa foarte răspândită că magia este capabilă de a ucide pe cineva şi că este posibil să-l salvezi în ultimul moment făcând apel la contra-magie”(otravă-antiotravă) – (Ellenlorger).

chemat la consultaţie după un confrate apropiat de familia pacientului: „aruncaţi toate aceste medicamente care vă otrăvesc şi luaţi-le pe ale mele”. Numărul acestor aspecte care pot fi aplicate nu doar la conduita terapuetică modernă raţională. individul care i se supune crezând ferm în eficacitate. sau dacă se preferă la dublul său. fie datorită mediului cultural în care se scaldă. privat. malefique) – de unde şi contra-magia.pacient. Sufletul magicianului este detaşat de corpul său este dublul său. El este intim. Actele în a căror eficacitate un grup nu crede nu sunt magice”. Orice acţiune terapeutică raţională se derulează întradevăr pe un fond iraţional. ilicite. Această mişcare este suportată de bolnav. Partea este a întregului aşa cum imaginea este lucrul reprezentat”. Gestul magic este fugitiv. fr. ilegale. Mauss a descris caractersiticile actului magic „riturile magiei sunt fapte de tradiţie. funcţionează cu răsturnări posibile de reacţie. cuvântul său este indistinct. . Astfel. trebuie să se supună la două legi numite de simpatie: 200 legea similarităţii şi 2. adică o situaţie „în negru şi alb”. ascunse. Se cunoaşte istoria clasică a medicului care. fatală. Este vorba de al îndrepta. de-al purta spre fascinaţia răului. dar şi la ce lasă în umbra sa. fac apel la această parte obscenă. Riturile magice sunt malefice (malefic = care au o influenţă nefastă. M. Pentru ca un act saă poată să fie numit magic. Actele care nu se repetă nu sunt acte magice. legea contiguităţii formulate de FRAZER în modul următor: „asemănătorul produce asemănător lucruri care au fost în contact dar au încetat să fie continuu să acţioneze unele asupra altora ca şi cum contactul ar persista. anumiţi bolnavi la care gândirea magică predomină fie datorită structurii lor. Medicii nu scapă acestui sistem şi se cunosc cazuri numeroase de colegi care atunci când sunt bolnavi. manifestă. învăluit în mister. Ele sunt secrete. Există magie şi contra-magie. Este curios de remarcat (a vedea COTERAPIA) utilizarea practică de anumiţi magicieni a acestei mişcări. Cei doi termeni ai dedublării sunt identici până la acest punct în care sunt inlocuibili. care încercând să se vindece cu un terapeut deupă altul se serveşte de un procedu tip magic. fenomene de conversie de la o serie la alta.

corp şi suflet (după o foarte veche reprezentare) fiind ca dublul unuia faţă de altul. fie pentru a-l distruge („război psihologic-îl demoralizează”). prostituatelor au fost incluşi în locuri înainte destinate leproşilor şi separaţi de bolnavii al caror corp a fost atins. în Istoria Nebuniei la vârsta clasică a arătat cum în mişcarea Marei Inchideri a nebunilor. Studiul vindecării prin magie ne informeză asupra unor anumite aspecte ale actului terapeutic. Această mişcare de distrugere-reparare este una din rădăcinile medicinei care infiltrează în mod special acţiunea psihoterapeutică. Este vorba de a voala ce se petrece. în acest timp. 201 În marea închidere. a ordinei şi dezordinei. Acest tratament este impregnat de concepţiile moraliştilor secolului XVIII – şi mai ales de cele educative – care presupun o formă de dresaj „adultomorfic” al copilului în reeducarea . Se ştie de altfel că Psyche este cea care se detaşează de cadavre în momentul morţii. Homologia – paralelism corp-psyche-capătă importanţă în hipnoză. fie pentru a-l îndrepta. Acţiunea sufletului asupra corpului făcându-se prin similaritate. în Discurs asupra metodei. Levy Strauss – a studiat mult acest procedeu în medicina Somonilor. Cl. când totul pe alt plan. de a-l menţine în obscuritate şi aceasta cu consimţământul pacientului şi al grupului. M. mergând să vadă vindecătorul. Administrativ – bolnavii mentali erau separaţi de bolnavii fizic. FAUCAULT. Terapeutul – în corpul psihoterapeutic al magiei – trebuie să se servească de psihologia sa ca şi de dublul său pentru a acţiona asupra corpului sau sufletului altuia. Magia poate constitui un fel de concepţie psihosomatică naivă care ar crede în atotputerea gândirii asupra corpului (deci asupra ordinii biologice).secretă a terapeuticii şi care este dublul său inversat. delincvenţilor. prin homologie ( şi prin învecinare). prestigitaţiei. Majoritatea autorilor insistă – apropo de procedeele magice – asupra importanţei ILUZIEI. „Contează să substitui unei pasiuni imaginare o pasiune reală”. şi în filosofia carteziană – apare o nouă separare. Tratamentul moral a alienţilor lui Esquirol este deja o formă de tratament psihologic în sensul modern. În secolul XVII se admite deci separarea nebuniei şi raţiunii. era separat ceea ce revinecorpului şi ceea ce revine spiritului şi găndirii.

de o acţiune terapeutică ale cărei aspecte sunt încă foarte amestecate. Aici regăsim linia „psihoterapiilor filosofice” în sensul că apartenenţa la o şcoală la un . În multe din tehnicile moderne este dificil de separat ceea ce este psihoterapia de ceea ce este educativ. psihoterapeuţii au recurs mai mult sau mai puţin la o anumită idee a normalităţii. în deficienţele psihomotorii (Morton Prince). Dar există (indicaţii) în practică când educatorii au devenit psihoterapeuţi întâlnind patologia. Era modernă a psihoterapiei debutează în a doua jumătate a secolului XIX cu HIPNOZA. Chorcot au urmărit (în cărţilor lor) filiaţia între magnetismul lui Mesmer. Tehnicile psihoterapeutice sunt cu siguranţă mai puţin dependente de ideologiile în curs. dependent sau liber. bolile fiind rezultatul unei „proaste canalizări”. hipnoza şi psihoanaliza. Mesmer Franz Anton (1734 – 1815) – medic austriac – cu studii la Viena. nu mai el (autorul) o poate corija. credincios sau necredincois. Deci Mesmer reprodcea aceleaşi fenomene.arieraţilor (Seguin). chiar pentru a o declara patologică (de exemplu în conceptul de „mormopatie”). s-a notat paralelismul între procedeele terapeutice ale parintelui Johann Joseph GASNER (1727 – 1779) şi cele ale lui Mesmer Gasner a fost unul dintre cei mai vestiţi vindecători din timpul său. adaptat sau nu aceasta depinde de valorile puse înainte sau refulate de Societatea ambiantă. Este vorba mai mult de educare decât de foarmare. a fluidilui. Psihoterapeuţii şi educatorii au în comun să modifice obiceiurile la clientul lor. El exorciza bolnavii şi multe documente descriu tehnica sa şi cazurile clinice: „dacă o forţă supranaturală lucrează în bolnav eu îi ordon în numele lui Iisus Cristos să se manifeste imediat” (citat de Ellenberger). Era aici o separare între „medicina sacerbală” şi „medicina medicilor”. o perturbare pe care. Ceea ce era urmat sau nu de expulzarea demonului. Înaintea hipnozei. evident. pacientul nu avea de cât o agă amintire despre ce s-a petrecut. Ellenberfer. Dacă nu se întâmpla nimic Gasner trimitea eventual pacientul la medic.sistem este foarte importantă. Termenul este folosit pentru rezonanţa sa istorică (uneori în parapsihologie). În 1766 susţine teza „Dizertaţie fizico-medicală privind influxul planetar” Teoria sa susţine existenţa unui fluid „intermediar între om şi Cosmos” – preluat apoi în magnetismul animal. Metodele educative sau reeeducative presupun un model de referinţă la o anumită imagine a adultului. dar el nu le explică cu ajutorul .

Atât Pnysegur cât şi succesorii săi aveau perfect conştiinţa importanţei raportului stabilit între terapeut şi pacienţii săi. Pnysegur a aflat mai multe lucruri. Victor Race. adică între cei care atribuiau hipnoza unui pretins fluid magnetic şi aninişti care nu vroiau să vadă în el decât un fenomen psihologic. magnetic. Totuşi experienţele lui PNYSEGUR au pus în evidenţă existenţa unui somnambulism magnetic. Importanţa sa istorică – în special de-a lungul celor 2 şcoli prestigioase . hipersenzorialitate. punând diagnostice etc. Interesul său pentru psihiatrie este generat de o demonstraţie de mesmerism făcută de Charles la Fontaine în 1841 – care nu-l convinge. în special importanţa secretului în geneza anumitor tulburări şi valoarea terapeutică a verbalizării ( a acestui secret). reviviscienţă a faptelor trecutului. În ambele cazuri s-a făcut mare zgomot. Explicaţia acţiunii era fizică. Se ştie că Mesmer apără cu ajutorul unui hârdău umplut cu apă şi bucăţi de metal cu centrul unei butelii Leyda. amnezia crizei). Hârdăul era un fel de reprezentare al unui aparat electric din care nu se degaja de fapt decât ca accesoriu un curent electric măsurabil. pacient şi alţi pacienţi a unui fluid fizic. O polemică s-a angajat între fluidişti şi animişti. Prezenţa metalului (e vorba de un metal magnetic) este importantă deoarece ea a dat naştere la diferite METALOTERAPII.intervenţiei divine ci prin trecerea între magnetizator. Încearcă el însuşi asemenea experienţe şi demonstrează în absenţa fluxului magnetic somnul cu ajutorul unui obiect strălucitor]. Introduce deci. În 1883 BRAID a dat numele de hipnotism somnambulismului artificial [James Braid 1795 – 1860. Era vorba de o transpunere din ceea ce începea să fie cunoscut din fenomenele electrice. Pacienţii lui Mesmer aveau crize – pe când a lui Pnysegur – (care foloseau un capac magnetic tip fulger) fenomene hipnotice. asemănător cu somnambulismul natural şi apariţia în timpul acestui somn a unor fenomene ciudate (o mai mare vivacitate decât în stare naturală. pacienţii făceau ei însăşi oficiul de terapeut vis-a-vis de colegii lor. De la bolnavul său. În această introducere – a dezvoltării istorice a psihoterapiei – reţinem din hipnoză numai elementele următoare: 1. în 1843 termenul de hipnotism în lucrarea „Neurohipnologia în Somnambulismul nervos raţional”. luciditate anormală. Pe alocuri.

accidentele isterice multiple. apoi dispariţia sa din Franţa şi o reînnoire care vine din ţările anglo – saxone.ale lui Charcot şi Bernheim.care s-a interesat mai întâi de hipnoză a propus o metodă care i sa părut mai sigură ca aceea la procesul de inconştient. El a utilizat metoda ascociaţiilor libere. a actelor ratate şi a construit o teorie a funcţionării psihice. adică la o anumită concepţie a lumii. Palmade despre „psihoterapie” care opune „psihanaliza” „psihoterapiilor fără fundament sistematizat”. Dacă cura psihanalitică este o formă de psihoterapie. Freud . 202 importanţa sa ca o cale regală pentru explorarea inconştientului. Se cunoaşte norocul pe care l-a avut cu psihanaliza noţiunea de inconştient care se regăseşte în special în prima topică (reprezentarea locurilor psihismului) fendiară cu un sistem Conştient (Inconştient I-C-S-şi Preconştient PCS). cum a arătat Congresul Internaţional de Psihoterapie de la Oslo în 1973.sau post – psihanalitice au dezvoltat anumite aspecte ale descoperirii freudiene pe plan practic dar şi în sensul unei conceptualizări care nu are nimic comun cu psihanaliza. ansamblul tratamentelor psihologice pierde acum în coerenţă ceea ce câştigă în diversitate şi poate în creativitate până la punctul de a nu şti dacă aveau acum o teorie unică a psihoterapiei. Janet. mari crize cu abreacţiuni (reviviscenţă emoţională explozivă a trecutului în prezent). . acest aspect fiind dezvoltat mai ales de P. Nu se poate aborda problema tratamentelor psihologic fără referinţa constantă la câştigul teoriei şi practicii psihanalitice. (iată-ndoiala carteziană). psihanaliza este un ansamblu de concepte a căror aplicare depăşeşte mult cadrul tratamentelor psihologice pentru a se extinde la poetică. Tehnica hipnotică este inconstantă prin efectele sale şi misterioasă (rămâne mereu la fel) şi mecanismul său. Acesta rezultă şi din mica lucrare a lui G. punând de o parte eficacitatea simbolică şi psihoterapiile de grup. lingvistică şi filosofie. para . Asocierea hipnotică în perspectivă psihanalitică. a lapsusurilor. Multe dintre tehnicile psihoterapiei. trebuie de asemenea să se amintească interesul acordat în epocă acordat studiului fenomenelor personalităţilor multiple. interpretarea viselor. antropologie. Şi de aici.

Mulţumită psihanalizei era scoasă în evidenţă posibilitatea da e studia mai precis dinamica psihică care scapă procesului raţional. E vorba deci de o interacţiune. fiind la originea credinţei – uneori inconştiente – în puterea sa terapeutică. deliruri. Psihanaliza implică un anumit nivel moral de formare a terapeutului care constă în aceea că psihanalistul trebuie să treacă print-o psihanaliză personală să treacă deci printr-o fază formativă. fenomenele relaţionale şi transferenţiale rapoartele la bolnav şi medic – sunt la baza activităţii psihoterapeutice. suntem puşi să vedem că psihismul prorpiu al medicului acţionează asupra celui al bolnavului şi acest aspect este al treilea element de bază pentru înţelegerea procesului psihoterapeutic: 203 personalitatea terapeutului este importantă în acţiunea . S-a spus că psihoterapia era acţiunea unui psihism asupra unui alt psihism. Medicul figurează ca învingător al propriilor sale boli. a unui spirit asupra unui alt spirit. obsesii. dezvoltând facultăţile de identificare la viitori clienţi. Transferul figurează o dorinţă Conştient sau Inconştient. „aparatul psihic” este reprezentat ca un ansamblu dinamic de tendinţemai mult sau mai puţin în conflict. conştiinţei. este descoperirea aspectelor de transfer în relaţia care se stabileşte între bolnav şi terapeutul (medicul) său. de unde şi definiţia: psihoterapia este de fiecare dată când sunt utilizate în scopuri terapeutice mişcările afective acţionate în interiorul spiritului bolnavului cu ocazia relaţiilorsale cu terapeutul. acestor lapsusuri la fel ca pe parcursul anumitor comportamente patologice a simptomelor neurotice. care se manifestă de-a lungul acestor vise. acesta este un prim aspect important a cărei comprehensiune rămâne la baza întregii activităţi psihoterapeutice. fobii. Este vorba de transferul spre medic sau psiholog al tulburărilor afective care erau în mod primitiv destinate tatălui sau mamei sau unui alt personaj din mediul familial al copilăriei. Al doilea element de bază ne duce la un aspect diferit diferit al cercetării psihanalitice. logicii pure.

cunoscut prin studiile lui H. Nu se poate ieşi din acest sistem dihotomic. amintind esenţial că psihoterapia este o punere în mişcare. Collomb. a ceea care evoluează. Levret – recent – atăta complementaritatea „celor 2 medici: medicina ştiinţifică şi medicina umană”.psihoterapeutică asupra bolnavului şi în special în această personalitate răspunsurile sale la atitudinea pacientului faţă de el: de ex: bolnavul are nevoie să se sprijine de medic (relaţie numită anaclitică). ne vom referi la ritualul terapeutic utilizat în Africa (în Dakar): Ritualul terapeutic de la H’Daep. Pentru a urmări elementele acestei interacţiuni trebuie să se pornească de la un fapt psihoterapeutic. modificând dintr-un gest. poate răspunde în manieră pozitivă sau negativă. Funcţia psihoterapeutică specializându-se pe planul socio – cultural. . Noţiunea de proces psihoterapeutic permite să se degajeze de mitul fixist al totalităţii. 207 magnetizator – hipnotizator – medic. nu incetează să apară în acelaşi timp la medic ca o tentativă de a reconstitui în el mitul totalităţii. o activare. care se face după o altă referinţă dihotomică: 204 vrăjitor – practiciare al medicinii. 208 psihoterapeut – medic. evitândo după caz. medicul poate răspunde la această ofertă afectivă a bolnavului.-mai ales a psihanalizei – s-a creat şi un corp de „tehnicieni” ai psihoterapiei. Elementele din procesul psihoterapeuţilor Odată cu dezvoltarea psihoterapiei . într-un sens sau altul relaţia sa cu bolnavul şi pe calea consecinţei dinamicii psihice interne a bolnavului. Dar – din istoricul „medicinei reale” – apare prin sustragere de la medicina gobală – fiica mitului nebuloasei terapeutice primitive. Se dezvoltă interacţiuni. 205 medicină filosofică – medicina simplă. M. pe planul tehnic. Existând raţionalul şi inraţionalul din cultură. 206 medic sacerdotal – medic propriu-zis.

conform sistemului său de reprezentare„. Boala este deci o formă necesară de trecere între neant (ceea ce nu este menit) şi existent (tot ceea ce este menit ) prin intermediul unui individ conseiderat ca posedat. va fi finul său. sacrificiul unui animal care construind un altar domestic va permite să fie hrănit „rab-ul”. Se vede deci că sistemul „RAB” nu situează individul în centrul demersului terapeutic.superior ierarhic ai „rab-ilor”). el trebuie mai întâi să posede pe cineva pentru a fi onorat. denumit şi bolnavul vindecat. cuză. (Butatu – întoarceri în jurul axei) prin răscupărare simbolică. condiţiile financiare ale tratamentului sunt discutate (în familie). Această posesie antrenează o veritabilă simptomatologie care vindecător (H’Daep-ul). va fi vindecată prin ritualul marelui . sistemul este următorul: 209 boala reprezentând un fenomen de „posesie”. să constate o stare morbidă decât să determine cauza şi terapeutica. o religie numită a „Rabs”ilor. Cel care este iniţiat (transferat) va putea vindeca alţi posedaţi (cf. pentru ca el să aibă un nou „RAB". Acesta conduce încetul cu încetul la nominalizarea „rab-ului”. ea stabileşte un raport între divinităţile şi oamenii. în regiunea Dakar. cădere. Diferite faze ale ritualului implică o perioadă de maternalitate. terapeutul H’Daep Kat (oficiantul) „constă mai puţin. conduită de indentificare. După comunicarea diagnosticului. Pentru terapeut şi grupul său. Există la Walofi şi Lebon-i. Toate se termină prin adunări publice de dans şi posesie rituală: mimică. dar ea îl dovedeşte din ce în ce mai mult prin intensitatea simptomelor.El începe printr-o consultaţiei care necesită mai întâi un consens familial. recunoscut. Acesta trebuie apropiat de ceea ce J. După ce s-a făcut o invitaţie prin invocare. ritm. L. Alte secvenţe terapeutice implică: dansuri. De la moartea unui strămoş. Toţi observatorii au insistat asupra importanţei denumirii în derularea procesului. care sunt spiritele ancestrale. RAB-ul va fi atunci. nefiindu-i singurul semn. Medicinei filosofice). GARBER va descrie într-un articol „Cuvânt de cheie” . onorate de femei atunci când bărbaţii sunt musulmani. Instanţele ancestrale sunt cele care deţin resorturile secrete ale bolii şi vindecării individului. Întâlnirea cu bolnavul. Posesia printr-un spirit ancerstral este indispensabilă supravieţui grupului. cântece la marii Turs (un fel de strămoşi .

reconaşterea unui loc în genealogie. de exemplu. altul contra). A. trecerea printr-o simbolizare a morţii care figurează separarea de mama necesară pentru a renaşte. importanţa unei concepţii mai mult sau mai puţin implicită şi o credinţă religioasă sau filosofică. Astfel. 212 utilizarea procedeelor simbolice. mai precis a maniheismului (unul pentru. ca în hipnoză. formulări . Mulţi se recomandă de ună sau altă convingere în privinţa rolului medicului în societate: puţini îşi dau seama asupra aspectului psihologic special care poate semnifica decizia avortului pentru acea femeie având acea istorie etc. sau pe care încearcă să o facă mai mult sau mai puţin proprie (adaptată). 215 caracterul scenic al ansamblului. mai inconştinete.Noi vom reţine din acest ansamblu terapeutic: 210 importanţa referinţei la grup. funcţionarea raţională a spiritului. B. deci manifestarea produselor psihice mai puţin controlate. utilizarea în ritualul H’Daer a procedeelor simbolice este o altă dată fundamentală a procesului psihoterapeutic. ca sacrificiu de animal. Este vorba în concluzie să se refere la conduitele reprezentării mai mult sau mai puţin imaginate. cum o practică şi un început de teorie psihoterapeutică s-au degajat de aceste implicaţii nu se va şti în acelaşi timp să se subestimeze influenţa acestui aspect în tehnice psihoterapeutice moderne din societăţile actuale (occidentale). a unei ascendente de-a lungul fenomenului de posesie. 213 interiorizarea în individ a unui anumit strămoş. El va reapare într-un mod atât de evident în atitudine psihoterapeutice sponatne ale medicului. El va sublinia importanţa referinţei grupului. chiar dacă totul este făcut pentru a fi scos din cauză. atitudinea psihoterapeutică angajată în anumite situaţii psihologice ca cele care sunt legate de avort este mai impregnată de ideologie proprie medicului. de unde altarul domestic. a bolii. Acesta face apel ades în atitudinea sa la o concepţie a existenţei sau la o ideologie a „înţelepciunii naţiunilor” pe care o împarte cu clientul său. 211 înscrierea ritualului intr-o concepţie religioasă a lumii. 214 utilizarea tehnicilor (dans – incantaţie) destinate să pună în valoare.. Noi am văzut în viziunea istorică. Adică. care se desfăşoară mai multe zile.

pe o altă scenă. un nume personal al pacientului şi valoarea simbolică pe care o are pentru ansamblul grupului. de deplasare. În sens strict. tot ceea ce este incercuit este prin acest procedeu transformat în dreaptă. cu separarea cu mama sau cu substitutele sale. Aceasta adaugă ceea ce se petrece în VIS. adică imaginea care asigură. Se cunoaşte procedeul matematic al inversului utilizat în geometrie. Noi utilizăm aici în sens laconian termenul de simbolică. ar fi pe parcursul derulării simbolurilor cumva. decât pentru individul însuşi. Acest element al procedeului psihoterapeutic este fundamental. (cheie) şcoala – Laconină rezervă nu termenul valoare de şi simbolică cuvântul şi mecanismului “încrucişare” propriu limbajului. Relaţiile care sunt întreţinute de diferite figuri în tre ele apar mult mai clar dacă fiecare element al acestei figuri suferă un tip de transformări. atotputernică. Trebuie să menţionăm câteva precizări despre folosirea cuvântului simbolic (simbolistică). totalitară… pe care ne+o dorim să fie trimisă prin înşine de către lume. ceea ce producea o problema la individul bolnav. simbolică mobilizatoare în acest sens. izocunfismul) fiind secundare şi impregnate de imaginar”. Termenul de scenă revine adesea în analiza procesului psihoterapeutic: . Miturile ar fi reprezentate de romani mai mult prin simbolică freudiană şi parţial jungiană. legătura cu simbolul (de exemplu gradul de asemănare. cel mai adesea în acest exemplu. În denumirea de RAB este o conjugare între un cuvât. cu înlănţuirile specifice mai mult decât al celui de iluzie (mitul totalităţii) faţă de cel pe care Lacon îl numeşte imaginar. Se va vedea că mai multe tehnici moderne utilizează acest procedeu. semnificaţiilor are utilizat. Ceea ce nu poate fi hotărât direct . “Freud pune accent pe raportul care uneşte simbolul cu ceea ce reprezintă. care funcţionează ca o scenă sau se apropie de elementele care nu apar legate între ele. Acesta vrea să însemne că după acest aspect al ritulalului H’Daer să facă apel la un alt ordin. De exemplu. Ordinul simbolic cu legile sale. atunci jocului.în fine. cât timp pentru Lacon structura sistemului simbolic este prima. C. Laplanche şi Pantalis desprind diferenţa dintre “simbolica freudiană şi simbolica lui Lacon”.

Noi am arătat schematic cum se articulează în ritualul H’Daer diferitele secvenţe. El este investit ca atare chiar dacă secvenţele care se atriculează mereu în acelaşi mod. În psihanaliză se utilizează termenul de atenţie flotantă pentru a desemna atitudinea analistului. Este un fapt pe care această desfăşurare îl înfăţişează ca o scurgere a timpului în care bolnavul rezistă adesea pentru că el îl imaginează ca purtând din ce în ce mai departe naşterea şi din ce în ce mai aproape moartea. unele în raport cu altele. deci separarea definitivă de mama ca cel puţin acesta încarnând dorinţa de a regăsi defintiv mama. Dar acest fenomen se regăseşte în orice proces . Este vorba de punerea în scenă a părţilor dramei pe care le traversează individul bolnav. în moarte încercând de a diferenţia indefinit regăsirile. şi se poate gândi invers. adică această organizare a legăturilor în care sunt prinse personajele şi de unde vorbesc unele în raport cu altele. Ritualul H’Daer. Tehnicile moderne ale psihadramei relevă aceatsă dinamică şi această topică. a cărei muzică este probabil acea a lui Bach (despre care Goethe spunea: „conversaţia lui Dumnezeu cu el însuşi înainte de crearea lumii”) ca reprezentând în acelaşi timp eternul şi schimbarea. Printr-o întoarcere la asemenea suporturi formale se pune în mişcare procesul psihoterapeutic. Toate tehnicile psihoterapeutice conţin într-un timp mai lung sau mai scurt o anume desfăşurare. Legăturii în Grecia antică între medicina filosofică şi tragedie). Pe aceeaşi scenă se desfăşoară o acţiune care are un început şi un sfârşit. De unde o rezistenţă fundamentală la schimbări.se poate completa prin acela al punerii în scenă. Utilizarea ritualului. la H’Daer are de asemena această funcţie. s-a văzut – se derulează ca o piesă de teatru. reprezentat prin mai multe personaje. a dansului. dar şi pe aceea de a slabi controlul conştient atât al grupului care îngrijeşte cât şi al individului îngrijit. Consumarea unei drame se face pe o altă scenă unde schimbarea este totuşi singura formaă de viaţă. Astfel este în puterea terapeuticii. că tratamentele psihologice s-au născut odată cu teatrul (Cf. anunţate prin mai multe voci şi referinţe la diferite instanţe caîn teatru. Dar este intolerabil pentru narcisismul oricărui individ de a se şti muritor. între ele revin aparent aceeaşi. în văzul spectatorilorr. E.

nici procedee chirurgicale. RAB-ului. adică acele care ţâşnesc din viaţa înconştientă. mişcări mai mult sau mai puţin ritmate ale trunchiului. Într-un anumit mod el merge în întâmpinarea descoperirii acestui corp. Spiritul celui care îngrijeşte şi al celui îngrijit trebuie să fie antrenate să perceapă alte elemnte ale vieţii psihologice. Claude Lery Strauss a dezvolatat această idee. de exemplu că pe parcursul opoziţiei. ale corpului. G. Aceste tehnici ale corpului sunt astfel destinate să intărească identitatea şi individualitatea. se găseşte această mişcare de referinţă la genealogie. care în tehnicile noastre moderne se traduc prin rememorarea amintirilor din copilărie şi prin ele. în fine. aşezarea în diferite posturi.ului (a clipului) – percepţia bruscă apărută la pacient – a unei mişcări psihologice (un nou mod de a se imbrăca pacientul. ale membrelor. În orice psihoterapie. F. strămoşii pentru a descoperi. articulaţia sa. pe care îl remarcă medicul). Într-o societate dată. implicit sau explicit. Acest antrenament este practicat sistematic în hinoză. Orice ar fi. Se poate să se descrie o „filiaţie” instruită care reproduce în îmbinarea generaţiilor. incizii rituale ale pielii (ca în cultul Voudou). este o tehnică de captare a forţelor simbolice. aceste tehnici de corp modifică percepţia pe care pacientul o are în ce priveşte diferitele părţi ale corpului său. posesia de către acest rab este un proces de înscriere (sau de reînscriere) al pacientului într-o genealogie. era o căutare de filiaţie. H. Nominalizarea „RAB”-ului. Ritualul H’Daer conţine şi tehnici ale corpului: invelirea sau descoperirea corpului pacientei. Este tehnica „flash”.psihoterapeutic. mişcările sale. structurănd realitatea interumană. Astfel sunt integrate în procesul psihoterapeutic limitele acestui corp. cu mama. Invocarea spiritelor. de ciuperci cu efect halucinator uneori). E vorba de o acţiune magică fondată pe convingerea că omul este . aceste reguli de relaţie sunt instituite şi legate de aproape de regulile de filiaţie. conflictele cu tatăl. ungerea cu sânge de animal sacrificat. a unei ordini simbolice. referinţa la strămoşi: înlănţuirea ordinei simbolice. verbalizarea acestei mişcări poate avea o valoare psihoterapeutică importantă. al interiorului şi exteriorului său. În ritualul la care nu referim nu sunt utilizate procedee farmaceutice (ingerarea infuziei de ierburi. faptul dacă este sau nu ascuns privilor oficianţilor sau participanţilor dacă este deci recunoscut. la relaţia cu tatăl. ale ochilor.

Această concepţie magică. a hipnozei). un sprijin narcisist pentru client. se pare. este dezvoltat în special în cura psihanalitică. Este o „etimologie psihică” a acestui tip de filiaţie. Prin opoziţie. Orice psihoterapie. Într-un mod mai general în psihoerapie Cuvântul este utilizat în mai multe moduri: 216 ca structură individuală. acest efort de verbalizare a afectelor. narcisiacă a cauzei unei asemenea tulburăti. 217 ca „incantare” (este cazul magiei. (Psihanaliza ca falus) (energie ancestrală – imaginară). Este vorba de cuvinte indistructive.L. Ritualuri se desfăşoară. repetitive. captarea propriei imagini în oglindă este căutată ca o sursă de energie „narcisistă”. să vehiculeze toată puterea imaginară. este un amestec „de a face şi a spune”. însoţit de scheme privind funcţionarea cardiacă pentru a-şi asigura paienţii (vezi Dr. 218 explicativă: care permite o comunicare raţională cu grupul. noi utilizăm noţiunea de filicaţie narcisistă pentru a descrie această ascensiune către sursa atotputerii imaginare. mulţi cardiologi utilizează bucuroşi cuvântul explicativ. În optica şi doctrina Lacaniană. Este înscrierea dramei interne a pacientului. o acţiune ale cărei secvenţe se articulează între ele au loc.capabil să intervină în determinismul lucrurilor pentru a le modifica cursul. noţiunii de filiaţie instituite. sau cea inspirată de ea. Georgescu). este evident o metodă de a se menţine pentru tot ce este psihic. E vorba de a vorbi (discuta) în loc de a acţiona conflictele sale. a reprezentărilor. În tehnicile moderne acest moment al captării forţelor se face prin psihoterapeut care se manifestă ca o sursă energetică. Este vorba de a face pacientul să participe la . în discursul vorbit. destinate. Astfel. în mitul totalităţii iluziei şi un mod de a lupta împotriva accentuării depresive la un pacient. câteodată la limita sunetului nearticulat. Aceasta corespunde dimensiunii imaginare a funcţionării psihice. modalitatea mai economică de a le rezolva. dar cuvintele sunt pronunţate şi ele. şi este clar în H’Daer. GRABER (în lucrarea: „Cuvintele în psihoterapie”). Această folosire a cuvântului (prin raport la acţiune) va fi dezvoltată de J.

o muncă de elaborare mintală. El reaminteşte. prin raport la o întâmplare personală a bolnavului. Aceste informaţii le aducem la dimensiunile culturii noastre – când această derulare are loc în interiorul individului şi într-un context diferit. pentru a o compara cu procesul psihoterapeutic. care nu este terapeutică decât indirect. În acest timp nu se poate înţelege ce se petrece.explicaţia tulburării. trecând prin reminescenţă pentru a se sfârşi în numeraţie. Cain a studia procesul psihoterapeutic înseamnă a preciza dinamica ce se instalează între terapeut şi pacient. Cain aspectele narcisiste se restauratorii procesului privind nu se va reţine imediat căci noi o vom relua într-un mos mai sistematic. aşa cum s-a văzut. decât dacă se consideră că valoarea acestui act. Procesul psihanalitic este. Pentru J. deci să se facă o muncă psihoterapeutică elaborată. În locul cuvântului este un act. pentru că este vorba înainte de toate de o TERAPIE. . adică a evocării conflictului trecutului şi intergării sale în calitate de amintire. prescripţia unui medicament în angajarea unui bolnav sau refuzul prescrieirii. definiţia pe careo dă SAUGNET „reacţiei adecavte care nu a avut loc. În acelaşi timp procesul terapeutic. acestea sunt etapele principale ale procesului analitic”. Leam folosit în această analiză – servindu-ne de o psihoterapie africană pentru a ne putea ajuta să pătrundem în elementele procesului (şi nu să le descriem). Acestea (A-I) au fost câteva elemente ale procesului psihoterapeutic. Analiza pe care o face J. într-adevăr. pe de o parte şi prin raport la un ritual şi într-un mod mai general la sistemul instituit al cărui act este unul dintre elementele pe de altă parte. Un act poate avea o valoare psihoterapeutică sau contrapsihoterapeutică. de grupul care îngrijeşte. El depăşeşte cadrul medical. trimiterea la un specialist anumite acte chirurgicale (valoarea simbolică a apendicitoctomiei la o tânără). Dezvoltare: „psihoterapia instituţională”. deci de o finalitate exterioară pacinetului. Cuvântul „PSIHOTERAPIA” specifică diferenţa esenţială de PSIHANALIZĂ. Astfel. efectul poate fi iraţional (procesul de apartenenţă la grupul care îngrijeşte). Dacă explicaţia este raţională. nu trece doar prin cuvinte.

.

termenul de complex a fost introdus de scoală psihanalitica de la Zurich (Breuer-Jung). el poate structura toate nivelurile psihologice: ecuatii-atitudinicomportamente adaptate. mari şi mici.COMPLEXELE PSIHOLOGICE Variante psihoterapeutice Termenul de complex provine din latinescul complexus care înseamna legătură. active şi totuşi inconştiente". Termenul de complex si un practica a asociaţiilor verbale. De fapt. se poate acredita chiar şi sintagma de complexul . când Breuer expune concepţia lui Janet asupra isteriei sau ccand evoca existenta reprezentărilor "actuale. apărând în studii aupra isteriei (1895). în condiţiile necunoaşterii cauzei reale sau a imposibilităţii de a explica altfel evenimentul (vezi gama orientărilor şi perversiunilor) Psihanaliza nu recunoaşte decât vreo câteva complexe(10:castrarepatern-maternfratern-parental-Oedip etc). care a avut reticente. înlănţuire. este specific limbajului psihanalitic (dar nu numai) şi desemnează un ansamblu sistematizat de reprezentări şi amintiri cu puternica valoare sau semnificaţie afectiva. recunoscând numai utilitatea teoretica acopere câmp mai larg de fapte şi fenomene". Un complex se formează pe baza relaţiilor interpersonale din istoria infantile. el susţine ca" noţiunea de complex tinde sa de complexe. îmbinare". ansamblu parţial sau total inconştient Este utilizat pentru a motiva atitudini (conduite sau comportamente) ale unui subiect la un moment dat şi reprezintă un fel de explicare a ceea ce s-a intimplat. în revista Psyche" au fost descrise aproximativ 50 complexelor intalnita la Freud.

care răspund unor complexe cu energie specifica proprie. 221 sensul strict . Jung vorbeşte despre "complexele afective".cel păstrat de Freud şi care se refera la complexul Oedip. de aici şi rezerva lui Freud cu privire la "devierea a patologizanta" complexului (comportament cu structura latenta neschimbata). în timp ce arhetipurile aparţin inconştientului colectiv.elemente intelectuală elemente de experienţa senzoriala.au la origine'tendinţa de a poseda un obiect exterior (Cain-Oedip_destructive-sadic anal. Tot el foloseşte sintagma "conţinuturi constelate". în anumite momente ale dezvoltării omului.referitor la un ansamblu de trăsături personale. perioada copilăriei (0-10 ani) fiind marcată de o puternică receptare afectiva.referitor la anumite lanţuri asociative fixe. Pontelis" şi Laplanche considerăca noţiunea de complex poate fi simplificatăn la noi sensuri existenţiale: 219 sensul originar . care aparţin inconştientului individual. a complexelor. desemnând o structura de baza a relaţiilor interpersonale familiale şi modul care persoana se plasează în cadrul acestei structuri. Charles Baudouin face următoarea clasificare a complexelor: 222 complexe obiectuale. 220 sensul general .elemente motorii (de exemplu tendinţa la act) şi elemente afective (cele mai importante). Complexele se compun din: reprezentări. cu accent pe comportamentele cu valoare . în special a comBlexului Oedip.spectacular). mai mult esential afectivă. Originea complexelor se află în primele incidente din viaţa independentăa individului. in sau mai puţin organizate. deoarece s-ar pierde din vedere funcţia structuranta.nu trebuie sa se confunde cu un nucleu patogen care ar trebui eliminat.

al căror punct de tangenţă îi reprezintă simptomul (de exemplu: convergenţa între complexul Cain şi complexul Oedip. Complexele sunt specifice teoriei psihanalitice. persoane sau funcţii). la Legătura intre complexe (înrudire) Se consiidera ca nici un complex nu este izolat. când se analizează un simptom sau o tulburare. Dar exista totdeauna o convergenţă de cauze şi aceste cauze pot aparţine unor complexe diferite. Abandonatul: manifestăripsihice-psihopatologice: strcutura de personalitatevarsta-sex-nivel de instruire etc.atitudini fata de un mare număr de obiecte care au baza cele mai diverse tendinţe (de sevraj-de retragere). de aici rolul asupra surorii). de obicei. care încearcă o explicare a manifestărilor psihice luând în consideraţie şi motivaţiile inconştiente 1. în special. Asocierile dintre diversele complexe sunt declanşate. pe care subiectul le-a stabilit anterior. Abandonul poate fi definit ca o modificare de durata a unor legaturi cu puternică semnificaţie afectiva. survenite în perioada . în cazul în care ostilitatea oedipiana faţă de mama se transferă copilăriei. precum şi cei doi poli ai ecuaţiei: abandonatul şi cel care abandonează. Complexul de ABANDON (din fr. Cel care produce abandonul (cu o motivaţie corecta sau incorecta) poate avea sentimentul de satisfacţie (uşurare) sau de insatisfacţie (regretculpabilitate). 224 complexe atitudinale . Aceasta destrămare relaţionala implica întotdeauna un răspuns emoţional care poate imbraca diverse forme şi grade diferitede manifestare. se constată că ea trimite la un complex anume. Reacţiile de abandon merg pe 2 axe: Nu se disting praguri clinice în regret. în situaţii particulare noi. psihoterapiei.223 complexul Eu-lui -subiectul este centrul preocupărilor sale (de mutilarede castrare-Diona). abandon= părăsirea unui lucru.

dar fara ca acesta sa existe).depresie-stupoare-sinucidere= reacţii de inhibiţie hiperemolivitate. Abandon mascat (certurile părinţilor) . Problema copilului abandonat . delir agresiv.sugar internat fara mama. agresivitate. endogenii (diagnostic psihiatric)-intreruperea sarcinii= produs de concepţie cu risc de abandon. trăit ca şi cel real. dezvolta o psihopatologie nevrotica: ticuribalbism. sentiement de nonvaloare. social . Abandon lent (răcire afectiva) şi brutal. precum şi la angoasa. receptandu-si statutul. care polarizează atenţia părinţilor (psihoterapie). de reducere a contactelor cu copiii. (La Rochefoucauld) Abandonarea de Sine . excitaţie .anorexie infantila. a rudelor apropiate. imaturitate psihoafectiva. alcoolism. este aceea a copiilor fata de părinţii lor". Etiologii psihiatrice: alcoolismdepresie-dizarmonie. Abandonul în relaţia de cuplu familial generează reacţii care depăşesc stările nevrotice la cei abandonaţi şi o culpabilitate bilaterala (divortdespartire-parasire-abandonarea în spital sau camine-spital). „Ingratitudinea cea mai odioasa. Abandonul vârstelor: copil-batranadolescent (eşec scolar-agresiuni sexuale-irnpas sentimental-infirmitati fizice).cauzalitate diversa: pierderea soţului (soţiei). Tratamente diferenţiate. Guex au descris o „nevroza de abandon" care duce la creşterea anxietăţii. atitudine catastrofica. regres. psihomotorie.enurezis. a temerilor şi a nevoii de securitate.subiectul aflat în procesul creator (autisticştiinţific.politic etc) va avea momente în care energia sa psihica. Ch.sau experimente psihosociale (americanii în 1940 . Sentimente tranzitorii de abandon -apariţia unui frate mai mic.copilul devine exclus. de scădere a activităţii zilnice prin pensionare sau handicap biologic. Abandonarea bătrânului . Odier şi G. sovietici -Hrusciov).20 copii. (exista şi un" fals abandon". dureros. dar în acelaşi timp cea mai frecventa şi veche. Abandonatul = carenţe afective (vezi hospitalismul. Reacţia fata de abandon poate duce la suieid =psihoterap ii diferen tiate-cazuistice.cei care abandonează: debili mintal (oligofreni). dizarmonii.

Persoana având acest complex se poarta cu autoritate.de a-i domina pe copii şi tineri. autoritas) Îşi are originea intr-un grup de emoţii legate de anumite experienţe dureroase petrecute timpuriu. au fost reprimate sau refulate. pastor. era plugar iar fratele sau mai mic. fara ca a fi conştiente de semnificaţia conduitei sale. parţial sau total inconştienta. Rezulta din exemplul personal pozitiv. dragoste fata dej cei educaţi.este educativa prin credibilitate şi incredere. Aceste experienţe neplăcute (scoală. Ambii fraţi aduc jertfe lui Dumnezeu.ComplexuI CAIN (complexul rivalităţii fraterne) Cain. în Cain se nasc sentimente de ostilitate şi gelozie care ii determina saşi ucidă fratele. Abel. Autoritatea este importanta în dezvoltarea copilului. Popescu-Neveanu) (autoritate de poziţie. de control . comportare adecvata. ca şi afecţiunea. Complexul de AUTORITATE ( din lat. Termenul aparţine psihanalizei şi are la baza rivalitatea fraterna. în relaţia cu autoritatea. de recunoaştere din partea acestora a rolului lor educativ..birocraţie şi sancţiuni cu viabilitate redusa.autoritate bazata pe calităţi personale= liderul real (o autoritate în materie). Complexul de autoritate apare de obicei la persoanele n* vi otice ai se manifesta în atitudini rebele impotriva autorităţii sau în atitudini exagerat submisive (supunere şi dependenta). politie etc).elanul crator este pus in atingerea scopului propus. neglijând vremelnic celelalte preocupări (Evrika).autoritatea este punitiva dar şi protectiva . precum şi afectele care leau insotit. personaj biblic. în perioada copilăriei. autoritate de competenta (examene. fiul lui Adam şi al Evei. care primeşte cu mai multa placere jertfa lui Abel. 2. Lipsa autorităţii parentale generează nelinişte şi insecuritate. 3. asa cum s-a purtat în perioada acelor prime experienţe. exigenta şi spirit de răspundere. poziţia de conducere). se manifesta prin sentimente de ostilitate ale fratelui mai mic fata de primul născut din familie sau ale fratelui mai mare fata de al . competenta profesionala şi pedagogica. dăruire de sine (P. iar materialul refulat a dat naştere la ceea ce psihanaliştii au numit complex de autoritate.

La fata. al doilea revoltat. compenseze sau repare inconştient. poate deveni leneş sau original. fiindcă ele se vor manifesta oarecum. repimarea nu inseamna anularea lor.doilea născut. care isi afla originea în fantasma castrării. al treilea. fie fata de noul născut. Transformările rivalităţii fraterne se pot finaliza în atitudini sociale. Adler observa ca. 225Complexul de CASTRARE Este unul din marile complexe descoperite şi precizate de psihanaliza. absenta penisului este resimţita ca un prejudiciu pe care ea încearca sa-1 nege. în diverse familii. tratament egal pentru toţi) (Psihoterapie de familie non-directiva). Psihanaliza considera ostilitatea si gelozia oarecum fireşti ca reacţii ale naturii umane. daca este ultimul. La baiat castrarea este resimţita ca urmare sau efect al ameninţării paterne.ca obiect al geloziei. dezvoltând o mare ambiţie. resimţit ca rival şi ameninţând sa centreze dragostea parentala. provoacă manifestări comportamentale agresive. de aici rezulta o intensa teama de castrare pentru băiat. Uneori rivalităţile fraterne determina modificări caracteriale care au la origine şi poziţiile membrilor cuplului parental fata de atitudinile de rivalitate dintre fraţi sau fata de copii. la rândul ei.pe cine iubeşti mai mult?). în mod diferenţiat (gratificaţii afective acordate . fie fata de alte obiecte substitute ale nou născutului. fratele cel mai mare devine autoritar şi conservator. aceea de justiţie (revendicarea egalităţii. Exista o strânsa legătura intre complexul de castrare şi complexul Oedip. în special prin funcţia interdictiva şi normativa a acestuia. teama care generează gelozie care. ameninţare provocata de activitatea sexuala a băiatului. Aceasta oferă un răspuns problemei pusa copilului de diferenţa anatomica dintre sexe (prezenta sau absenta penisului) care este atribuita tăierii penisului la fetita. dispariţia . Apariţia unui alt copil în familie provoacă la primul născut teama inconştienta ca ar putea pierde afectivitatea mamei. Freud afirma ca relaţia de gelozie fraterna se rezolva incetul cu incetul ( părinţii sa manifeste iubire egala pentru toţi copii). La băiat. Complexul de castrare se produce diferit la cele doua sexe. se poate naşte o prima exigenta sociala.

Complexul de castrare este descris în 1908 şi este pus în legătura cu „teoria sexuala infantila" care atribuie penis tuturor fiinţelor umane. Simbolic. obiectul sexual autoerotic cel mai important. ulterior. fantasma castrării va fi regăsita în diferite simboluri: obiectul ameninţat poate fi deplasat (orbirea lui Oedip. Complexul de castrare este corelat cu primatul penisului la cele doua sexe. fie un sentimentde superioritate. smulgerea dinţilor etc). iar valorizarea sa se reflecta în mod firesc in imposibilitatea de reprezentare a unei persoane asemănătoare EU-ului fara acesta parte constitutiva esenţiala" (Freud 1908). ceea ce constituie intrarea în complexul Oedip. in special în perversiuni (homosexualitate. iniocuit prin alte atingeri ale integrităţii corporale (accident -sifilis-operatie chirurgicala) sau ale integrităţii psihice (nebunia ca o consecinţa a masturbării). penisul este zona erogena directoare. sentiment de inferioritate etc. Complexul castrării este. Reacţia băiatului la ameninţarea castrării poate genera. complexul Oedip este secundar.fetişism). (Analiza micului Hans a jucat un rol determinant pentru decoperirea de către Freud a complexului de castrare. actul poate fi deformat. autoritate căreia ii va atribui toate ameninţările. de asemenea. Începând din acest moment. La fata. Pentru băiat. descris pe toata întinderea efectelor sale clinice: invidia pe penis. în comparaţie cu băiatul ii lipseşte ceva. virilitatea se asociază cu forta-puterea-intelectul-afirmarea de sine. Fata reacţionează diferit sesizând ca. alegând ca obiect al iubirii pe tata. agentul castrator devine tatăl. în timp ce feminitatea (inconştient asimilata cu mutilarea ) asociază simbolic cu slabiciuneainferioritatea-decapitarea-moartea.complexului Oedip se inlocuieste prin complexul de castrare. Consecinţa acestei dorinţe va modifica atitudinea fetei fatale mama sa. doua atitudini fata de femeie: fie oroare pentru aceasta „creatura mutilata". apoi în „Interpretarea viselor „ (1900)). ea va incepe sa invidieze fiinţa de sex opus. Dorind sa posede acest lucru (cucul-penisul) care ii lipseşte. fiind pregătit de complexul de castrare. modalităţile sale sunt reperate în ansamblul structurilor psihopatologice. tabu-ul virginităţii. Penisul se foloseşte mai mult . ceea ce prefigurează semnificaţia sa narcisica: „Înca din copilărie.

In perspectiva social-culturala.dorinţelor care alcătuiesc complexul castrării. astfel încât ameninţarea care vizează falusul revine la o ameninţare asupra EU-ului. este experienţa reala capabila doar ca sa explice universalitatea complexului de castrare: retragerea mamelonului matern este semnificaţia inconştienta ultima intotdeauna regăsita în spatele gandurilor-temerilor. repetata cu ocazia fiecărei luări a sânului şi culminând în momentul înţărcarii. alăptării. o interdicţie: ameninţarea castrării devine ameninţarea legii (Freud -„Totem şi tabu") -castrofilie= castrarea prieteniei (vezi Travestism -eonism) -castrofrenie=castrare de inima-sufiet- . falusul în erecţie simboliza puterea suverana. iar prin simboluri.cu referiri la Antichitate .anatomic în vocabular. în 1917 Freud consacra un text sugestiv echivalentei: penis = excremente = copil. castrarea ar semnifica faptul ca exercitarea unui drept are. înţărcare. defecare.Laurin C -La psychanalyse -1964-PUF. Freud leagă complexul de castrare de stadiul falie.ca persoana totala poate fi identificat cu falusul. nici pluralităţi şi menţine unitatea vieţii care izvorăşte etern. virilitatea transcendenta magica sau supranaturala şi nu doar varietatea pur priapica a puterii masculine. subiectul este separat de: penis-san-excremente.când el desemna reprezentarea figurativa. obiect de veneraţie care juca un rol central în ceremoniile de iniţiere (Mistere): „ în acea epoca indepartata. pictata. corelativ. avatarurilor dorinţei pe care o face posibila. relaţiilor sale cu complexul castrării şi revindecarea narcisica: „Penisul este recunoscut ca ceva detaşabil de corp şi intra în analogie cu excrementele care au fost primul fragment al fiinţei somatice la cere a trebuit sa se renunţe". Paris) Subiectul. iar falusul ca simbol psihanalitic . Castrarea primara. (Falusul şi sexualitatea feminina" . Teama de castrare poate fi situata intr-o serie de experienţe traumatizante în care intervine şi un element de pierdere. de separare de obiect: scăparea sânului în timpul. speranţa reînvierii şi IUi ta pe care o poate produce. Caracteristica narcisica a complexului de castrare consta în faptul ca falusul este resimţit ca parte esenţiala a propriului EU. principiul luminos care nu tolerează nici umbre. în care exista masculin şi castrat (nu masculin şi feminin). Zeii faliei HERMES şi OSIRIS incarnează aceasta aspiraţie esenţiala". sculptata etc a organului viril.

minte (neoklopie) .

şi al Ledei. Peste 7 ani. în Odiseea. 6. personaj al mitologiei şi literaturii greceşti. Complexul Clytemnestra este rar intalnit în literatura psihanalitica. Termen psihanalitic. complexul Clytemnestra desemnează acel complex ale cărui manifestări se centrează pe fantasma sau dorinţa patologica (mai mult sau mai putin o inconştienta) a soţiei de a-si ucide soţul. Clytemnestra apare ca o femeie onesta. impreuna cu acesta isi ucide soţul. inhibat şi timid ca şi copilul sau.Complexul DALILA (este şi un sindrom) Dalila este un personaj biblic care reuşeşte. ucigandu-1 pe Egjst şi pe Clytemnestra (vezi Hamlet). Clytemnestra ii cedează lui Egistus si. Green în cadrul tulburărilor de personalitate de tip evitant. Copilul este adesea inhibat de către părinţii sai care ii devalorizează sistematic. în timp ce Agamemnon era plecat la asediul Troiei. care rezista mult timp „avansurilor" lui Egistus. acţionează represiv asupra iniţiativelor şi dezvoltării acestuia. minimalizându-i rolul în cadrul grupului familial.Complexul CLYTEMNESTRA Clytemnestra. (psihoterapie nondirectiva + psihoterapie de familie) Se înrudeşte cu complexul de inferioritate.H. în cele din urma. Oreste isi răzbuna tatăl. a cărui analiza conduce. mama Ifigeniei. dar diferă mijloacele de „atacare" a soţului). sora Helenei. amanta pe care Agamemnon o adusese din Troia. a Electrei şi a lui Orestes. în cazul în care urmăreşte o relaţie erotica cu un alt partener. spre unul dintre marile complexe. Părintele. probabil. este fiica lui Tvndarus. (psihoterapie psihanalitica-persoanele implicate sunt soţul şi soţia)) Se înrudeşte cu complexul MEDEEA (amândouă au la baza relaţia maritala. sa . practic este vorba mai mult de un simptom. permanent depăşit de evenimente. Complexul CENUŞĂREASA Este o structura particulara a personalităţii copilului descrisa de W. a lui Castor şi a lui Pallux. Tot ea o ucide şi pe Casandra. soţia lui Agamemnon. 7. Fantasma uciderii soţului se poate lega de culpabilitatea generata de tendinţa spre infidelitate a soţiei sau poate trimite la dorinţa femeii de posesiune exclusiva a partenerului.5. prin persuasiuni erotice.

Complexul DIANA (sinonim cu masculinitate) mitologie. obţine de la tatăl ei permisiunea sa nu se mărite niciodată. în ultima confruntare mor nu numai Samson. de cele mai multe ori inconştienta.n.) a fost om politic şi orator atenian. sărac şi având multe deficiente fizice.afle secretul puterii lui Samson şi sa-l trădeze filistenilor. 9. 8. Complexul DEMOSTENE Demostene (384-322 Le. După Saussure. discursul fiind un element activ. Ca în povestea biblica. aceasta perceptie confuza determina subiectului un statut de inferioritate şi dependenta. Diana. ci şi un număr foarte mare de filisteni. Jupiter ii da o tolba cu sageti şi un cortegiu de nimfe şi o face stăpâna pădurilor. sfârşitul unei astfel de relaţii reprezintă distrugerea ambilor parteneri. (vezi demonstraţie).lupta. . ar semnifica o angajare de tip masculin (limbajul şi cuvântul ca mijloc de dominare. prin alegerea unor ocupaţii masculine sau prin manifestarea unor atitudini virile. prin efort şi tenacitate. Principala ei ocupaţie devine vânătoarea. a femeii de a fi bărbat. zeiţa vânătorii la romani. Se refera la trebuinţa nevrotica de a compensa şi supracompensa sentimente de inferioritate prin folosirea discursului. a reuşit. fiica lui Jupiter. Este un complex care poarta numele unui personaj din reprezentând dorinţa. împotriva cărora. Folosirea cuvântului ca modalitate compensatorie şi în scopul unei performante. sa-si depăşească handicapul şi sa devină un mare orator. Este un complex faţă de tata al unor fiice care isi percep confuz feminitatea şi se identifica cu imaginea paterna în relaţia cu partenerul. care sa rezolve inferioritatea. o angajare a subiectului în discurs. incisiv). folosirea cuvântului presupune „un act individual de voinţa şi inteligenta". Este un termen cu semnificaţie psihanalitica. orfan de tata.

sa ucidă pe asasinii tatălui lor.Este un refuz al feminităţii. Este refuzul atributelor feminităţii (casatoriei-maternitatii-servitutilor gospodăreşti) bărbăteasca). fiica lui Agamemnon şi a Clytemnestrei. catava ani mai târziu. Complexul de EŞEC (din fr. Complexul ELECTRA si revendicarea celor masculine (independenta. Psihanaliza intelege prin eşec nu reacţia la un eşec real. introdusa de Rene Laforgue pentru a desemna acel tip de structura psihologica aparţinând persoanelor care par sa-si construiască propriile nefericiri sau nu izbutesc sa obtina ceea ce aparent ar dori cu putere. echec = nereuşita) Este acel complex constând în convingerea subiectului ca o înlănţuire de evenimente negative ii marchează existenta („un necaz nu vine niciodată singur"). activităţi rezervate bărbaţilor. In psihanaliza. Se înrudeşte cu complexul de inferioritate (poate fi şi o forma a lui). Oreste. ea are caracter descriptiv şi nu simptomatic. alura Electra este un personaj din literatura şi mitologia greaca. Nevroza de eşec nu este o entitate nosologica. Egist. Psihoterapie nondirectiva (ideea de maternitate la pubertate. şi ii ajuta. o homosexualitatea psihica (Freud). Electra ii pune la adăpost pe tânărul ei frate. ci reacţia la . complexul Electra este sinonimul feminin al complexului Oedip. 10. Psihanaliza foloseşte denumirea de nevroza de eşec sau sindrom de eşec. Probează tendinţa homosexuale latente. 11. Deriva din complexul de castrare (resimţit ca mutilare şi inconştient asimilat cu feminitatea) ca revolta impotriva acestei stări. Clytemnestra isi ucide soţul cu ajutorul amantului ei. Freud nu foloseşte acest termen (ca-i aparţine lui Jung) intrucât considera ca acest complex feminin nu este simetric cu complexul Oedip masculin. protestul viril al femeii.

profesionala se afla în acţiunea Supraeu-ului şi se leagă de mecanisme de autopunitie. prefera acuzaţii perfide în fata soţului. Aceeaşi diferenţa este evidenta în raport cu complexul Oedip. Phedra) Personaj din mitologia şi literatura Greciei Antice. fiul lui Theseu dintr-o căsătorie anterioara. filosofica 12. din insuficienta sentimentului social (prin sentiment social autorul înţelegând capacitatea persoanei de a stabili cu ceilalţi raporturi de cooperare comprehensive). Eşecul presupune. preţul oricărei nevroze ar fi eşecul. Laforgue considera ca originea eşecurilor din viata afectiva. asemănătoare cu cea din copilarie. acesta referindu-se la relaţiile fantasmatice inconştiente dintre părinţii şi copiii lor naturali. incat se poate opune principiului plăcerii).fiu adoptiv). dupla Adler. Adler pune la baza diferitelor eşecuri sentimentul de inferioritate. Psihoterapie suportiva. mai precis de compulsiunea de destin (exista în psihismul anumitor persoane o tendinţa irezistibila spre repetiţie. desemnează. complexul Fedra se refera la ataşamentul dintre părinţii adoptivi şi copii adoptivi (respectiv mama adoptiva . care atrag moartea tânărului nevinovat. după Adler.ca o consecinţa a unui dezechilibru nevrotic. în masura în care posibilităţile reale ale nevroticului sunt limitate prin blocajul de energie. Complexul FEDRA (gr.eşec. Freud leagă problematica eşecului de compulsiunea de repetiţie. atasamantul inconştient erotic al mamei fata de fiu. în timp ce complexul Fedra se refera la relaţii fantasmatice inconştiente dintre . Este inrudit cu complexul de inferioritate. în ciuda condiţiilor externe favorabile si chiar a propriei dorinţe de a reuşi („te paste ghinionul"). fiica lui Minos şi a Pasiphaei. căsătorita cu Theseu. Termenul este rar folosit în literatura psihanalitica. în special în cazurile în care părintele divorţat are un copil şi se recăsătoreşte. În sens general. Fedra se spânzura. Se îndrăgosteşte de tânărul Hippolyt. o activitate defectuoasa.. Noţiunea de nevroza de esc (psihanalitic) are tangenta cu alte doua variatiuni (după Adler): nevroza de destin şi nevroza de caracter. Spre deosebire de complexul Jocasta. care exercita o astfel de presiune. Fiind respinsa insa de acesta şi temandu-se ca va fi descoperita. Cuprinsa de remuscari. Eşecul vine. Persoana îşi construieşte propria nereuşita.

Psihanaliza descrie astfel formarea complexului de feminitate: copilul de sex masculin crescut sub o influenta materna predominanta şi exclusiva resimte inconştient atitudinea mamei ca fiind castratoare. în mod inconştient. Este vorba de un proces psihica.. ci sa o păstreze pentru el. soţul ii ascunde copiii. Klein („Psihanaliza copiilor" 1932) considera ca tendinţele accentuat agresive ale copiilor de sex masculin ar putea avea originea intr-un complex de feminitate. Acest complex trimite la complexul de inferioritate a lui Adler. 226Complexul GRISELDA Personaj feminin. tatăl refuza sa accepte căsătoria fiicei. cu sexualitate refulata în mare măsura. model de puritate. ea revine în casa soţului pentru a supraveghea servitorii care pregătesc întâmpinarea altei sotii. Se inrudeste cu complexul Diana şi cu complexul de masculinitate. 13. În psihanaliza. care este de fapt propria sa fiica. termenul introdus de Putnam desemnează acel complex al tatălui fata de fiica sa. dar şi la complexul Oedip. El incepe sa dorească a fi ca mama sa. feminite) Termen psihanalitic folosit de Melanie Klein pentru a desemna un complex care isi are originea în identificarea băiatului cu un personaj feminin. incapabil de a-si asuma rolul viril de adult. Marchizul ii mărturiseşte atunci ca a vrut doar sa o pună la încercare. de manifestare a unor atitudini feminine. manifestările complexului Griselda (rivalitatea părintelui cu . Este o păstorită pe care un marchiz o zăreşte intamplator şi o ia de nevasta.prefacandu-se ca-i ucide şi o trimite la tatăl ei îmbrăcata în zdrenţe. După căsătorie. adică sa-i semene intru totul. După un timp. dorind sa o pună la incercare. fidelitate apare în diverse povestiri medievale.părinţi şi copii adoptivi. Complexul de FEMINITATE (fr. imatur deci. nedorind sa o împartă cu alt bărbat. în general cu personajul matern. ii reda copiii şi se preface ca o introduce pe noua soţie. în plan conştient. virtute. Ar fi vorba de un tata nevrotic. Se considera ca acest complex presupune o reactivare la tata a complexului Oedip. în care.

în concepţia lui Adler. în antecedentele nevroticului existând un foarte viu sentiemnt de inferioritate si. în măsura în care inferioritatea presupune o tensiune intre Eu şi Supra Eu -ui care sancţionează. Complexul de INFERIORITATE (din lat. Se înrudeşte cu forma masculina a complexului Jocasta. acest sentiemnt este generat de o inferioritate organica reala. Freud considera sentimentul de inferioritate independent de o deficienta organica.orice partener masculin al fiicei. „In comparaţie constanta cu perfecţiunea ideala irealizabila. Formarea acestui complex ar tine de încercarea individului de a-si compensa handicapul organic. 15. compensator. Sentimentul de inferioritate se înrudeşte cu cel de culpabilitate. nevroza se defineşte ca „ act creator care vizează superioritatea". nefiind determinat de un element etiologic. inferior) Termen utilizat de Alfred Adler pentru a desemna un complex constituit dintr-un ansamblu de manifestări (emotii – atitudini – reactii . Complexul de inferioritate ar consta în manifestarea permanenta a consecinţelor sentimentului de inferioritate şi se stabilizează daca existenta individului este marcata de eşec. legata de convingerea intima a non-valorii celorlalţi. ar exista în orice flinta umana. chiar independent de deficietele organice reale. ci reprezentând un efect simptomatic.reprezentari) care exprima un sentiment de inferioritate. fiecare individ este permanent dominat de un sentiment de inferioritate şi stimulat de acest sentiment". Sentimentul de inferioritate. El apreciza ca sentiemntul de inferioritate poate fi generat de anumite traume reale sau fantasmatice: pierderea iubirii şi castrarea-copilul se simte inferior daca observa (sau i se pare) ca nu este iubit (la fel se întâmpla şi cu adultul). . asociata cu gelozie) pot imbraca o forma generoasa: atitudini de protecţie. sentimentul de inferioritate poate reprezenta o modalitate personala de compensare. de dragoste paterna. în ceea ce priveşte inferioritatea organica. ea trimite la complexul de castrare. o căutare a superiorităţii. grija pentru viitorul fiicei. Uneori. După Adler.

a receptivităţii spirituale. complexul matern reprezintă o dimensiune a complexului Oedip. în concepţia psihanalitica. se spânzura. Psihopatologic vorbind. A avut un fiu. Este un termen specific psihanalitic. Homer afirma ca Jocasta. Jung face distincţie intre complexul matern al fiului şi complexul matern al fiicei. în aceste cazuri. acest complex se exemplifica prin acele cupluri mama-fiu. Au 4 copii. Conform . propus de Raymond de Saussure (1920) pentru a desemna dorinţa inconştienta a mamei de a-si păstra fiul ca obiect exclusiv al iubirii. dezvoltarea gustului estetic. Efectele acestui complex la băiat sunt homosexualitatea şi donjuanismul. este soţia lui Laios. Oedip ucide pe drum un străin. Ar fi vorba de o pervertire a tendinţelor instinctuale materne. Sublimarea tendinţelor homosexuale determina. arhetipul putând deveni generator de angoasa. Ajuns la Theba. în „Odiseea". Complexul matern la bărbat presupune. 17. incapabile de obţinerea unei satisfacţii sexuale normale în relaţia sexuala cu un barbatul. Oedip se insoara cu Jocasta. nu ştia ca ii este mama. Complexul JOCASTA Personaj din literatura şi mitologia antica greaca. Este replica feminina a complexului Griselda şi a complexului Fedra. despre care. rege al Thebei. iubirea femeii-mame se investeşte exclusiv în fiu. mater= mama) Termen psihanalitic care desemnează ataşamentul excesiv al copilului fata de partenerul matern al cuplului parental. La formarea acestui complex participa atitudinea mamei în perioada primei copilării. mai uşor de dominat şi mai puţin exigent sexual fata de ea (ne referin aici la exigentele inconştiente manifestate în plan conştient prin atitudini de tandreţe exagerata). o incapacitate de sevraj afectiv al fiului în relaţia cu mama sa. motiv pentru care Oedip a fost abandonat. Complexul MATERN (lat. ocazional impotenta. a sentimentului religios. în care fiul rămâne celibatar. la a cărui naştere un oracol a prezis ca acesta isi va ucide tatăl. Practic. având drept efect un ataşament incestuos al mamei fata de fiul ei. fara sa ştie ca este tatăl sau. Oedip. Este cazul unor mame nevrotice.16. Revenind mai târziu în Theba. după Jung. aflând adevărul. Psihanaliza considera ca. de asemenea. Jung vorbeşte despre complexul matern legandu-1 de arhetipul mamei.

complexul matern este mai puţin complicxat. 18. în general.teoriei arhetipurilor. copilul reprezentând rezultatul sau „simptomul" acestei posesiuni. bărbaţii simt o mare atracţie pentru acest tip. complexul matern al bărbatului presupune o pertubare a arhetipului mamei (anima). 229 Identificarea cu mama . o „superpersonalitate" de care se ataşează profund. care simulează in permanenta o inocenta raniţa. în mod particular. complexul matern negativ)elementul principal consta în lupta continua impotriva identificării cu . 228 Erosul debordant . Jung distinge 4 variante ale complexului matern feminin: 227 Hipertrofia elementului matern .slăbirea tendinţelor instinctuale materne pana la stingere. 230 Apărarea impotriva mamei (sau mama. eventual o rana narcisica. este tipul de femeie căreia ii plac relaţiile senzaţionale şi exaltante.scopul unic al femeii devine acela de a avea copii. apare o exacerbare a erosului care provoacă adesea o atitudine inconştienta de incest fata de tata. ea se „ agata" de ei. mama devine.proiecţia personalităţii fiicei asupra mamei. fie o slăbire a lor pana la stingere. în acest caz. este tipul de femeie cu sentimente de inferioritate. aceasta fantasma inconştienta (care nu inseamna în mod real uciderea copiilor) poate fi legata de o relaţie sexuala resimţita ca act exclusiv de posesiune din partea bărbatului. pentru fiica. în timp ce la bărbat perturba trebuinţele virile printr-o sexualizare psihic feminina. impiedicandu-le dezvoltarea personala (celibatare). producând o intarire pana la exacerbare a instinctelor feminine. dar nu constanata. materne. deci ca o modificare a integrităţii corporale personale. Aceasta dorinţa este inconştient motivata de răzbunarea impotriva soţului. dorinţa inconştienta a mamei de a-si ucide fiica. Complexul MEDEEA Din punct de vedere psihanalitic reprezintă dorinţa sau fantasma inconstienta a mamei de a-si ucide copiii. Termenul a fost introdus de Fritz Wittels. desemnând. o veşnica stare de abandon. deci nenaturala. resimţita şi ca pierdere a purităţii. pe care nu le păstrează insa timp indelungat. La femeie.

în forma sa pozitiva este vorbaide rivalitatea inconştienta a copilului cu părintele de acelaşi sex. Euripide îi consacra o tragedie cu următorul subiect: după ce-si abandonează pentru Iason. în sufletul ei se da o lupta apriga intre iubirea materna şi orgoliul feminin rănit. Freud şi psihanaliştii considera ca acest complex joaca un rol fundamental în structurarea personalităţii si. O reactualizare. părăsita de acesta în favoarea lui Creuse. mai ales în etiopatogenia nevrozelor. Complexul OEDIP Termen psihanalitic aparţinând lui Freud şi desemnând un ansamblu de sentimente pozitive şi negative (dorinţa de iubire şi ura . datorita dorinţei sexuale inconştiente pentru părintele de sex opus. In forma negativa este vorba de iubire pentru părintele de acelaşi sex. a acestui complex poate sa apară la pubertate. soţul ei. De aici. Freud distinge o forma pozitiva şi o forma negativa a complexului Oedip. Medeea ii reproşează toate crimele pe care ea le-a comis pentru el.Medeea apare în mitologia Greciei Antice ca cea mai mare magiciana. surda la argumentele lui Iason. bucurandu-se de răzbunarea ei şi de durerea pe care i-a provocat-o astfel lui Iason.mama-tata. cu ura şi gelozie pentru părintele de sex opus. Freud Afirma la vârsta la care se produce complexul Oedip este intre 3 şi 5 ani: Declinul complexului Oedip marchează intrarea în starea de latenta. Iason incearca sa o convingă insa ca mariajul lui cu Creuse ar fi profitabil pentru copiii lor.cu origine inconsienta) se organizează intr-un model al relaţiilor copii-parinti. ura inconştienta pentru părintele de acelaşi sex. Persoanele implicate sunt băiat. Orgoliul câştiga. incercand sa arate structura lui triunghiulara în diverse . mormântul copiilor Medeei constituie un obiect de cult). De asemenea. Antropologia psihanalitica afirma universalitatea acestui complex. complexul are multe implicaţii în psihopatologie. în tragediile lui Eschil şi Sofocle apare ca o mama care si-a ucis uupiii (la noi pruncucidere). Se înrudeşte cu complexul Clytemnestra. mai ales. 19. în orientarea dorinţei şi alegerii. Medeea o ucide pe Creuse şi isi ucide proprii copii. posibil o veche zeiţa a Corintului (in Corint. Persoanele implicate sunt soţul şi soţia. patria şi familia.

judecăţile lor sunt mai influentabile. pe de o parte de maturizarea biologica. implicând satisfacerea naturala a dorinţei şi legând dorinţa de lege. Femeile au manifestări ale Supraeu-ului mai puţin intense decât bărbaţii (depăşesc mai greu dificultăţile vieţii.culturi. Comlexul Oedip la băiat trece în complexul de castrare. Cu toate acestea. Practic. are o atitudine tandra şi fata de tata. explicând aceasta prin dinamica comportamentelor hetero-si homosexuale şi nu neapărat prin situaţia de rivalitate. La fata complexul Oedip apare după complexul de castrare. Multe din deficientele Eu-ului îşi au originea în fazele primare ale dezvoltarii. El descoperă complexul Oedip în forma sa simpla şi pozitiva (asa cum apare în mitul grecesc). de problematica oedipiana şi rezolvarea ei la individul în cauza. formarea Supraeu-ului. el este ambivalent afectiv în relaţia cu partenerul patern. . Fata renunţa la dorinţa inconştienta de a fi baiat. în faptul ca provoacă intervenţia unei instanţe psihice interdsictive. Exista asocieri colective primitive. după Freud şi psihanaliza. In perspectiva social-culturala (Freud „Totem şi tabu") complexul Oedip este considerat ca marcând momentul originar al umanităţii: uciderea tatălui primitiv. fiind înlocuita cu dorinţa de a avea un copil. Astfel. După Freud. Funcţia importanta a complexului Oedip este aceea ca el marchează alegerea obiectului iubirii după pubertate. prin interdicţia incestului. iar pe de alta parte. prin rivaliatea inconştienta cu tatăl în alegerea mamei drept obiect de tandreţe. Freud descoperă complexul Oedip în cadrul propriei psihanalize şi foloseşte pentru prima data acest termen în scrierile sale din 1910. Eficienta complexului Oedip ar consta. Ipoteza are mai mult o valoare mitica decât istorica. au un spirit mai redus al justiţiei). iar mama devine obiect al geloziei. Freud considera ca accesul la genitalitate este influenţat. nu numai în acelea în care predomina familia conjugala. deci ca atitudine ostila a băiatului fata de tata. în plan social. de exemplu aosierea tatălui cu stăpânul. în stadiile preodipiene (exemplu: în cazul nevrozei rădăcinile profunde ale complexului Oedip se afla in perioada totemismului.adica obsesionale). fata alege ca obiect al tandreţei sale pe tatăl sau. Complexul Oedip ar regla. paricidul originar.

dar se cristalizează diferit. dar nu o rezolvare. Oreste este crescut impreuna cu Phacida. mama sau sora în cazul băiatului). Jones considera ca asocierea dintre falus şi ideea de putere este deosebit de strinsa. cetatea sa. Oreste fiind copil. in speţa de unul dintre partenerii parentali. individul este incapabil sa se detaşeze de cuplul parental. Sentimentele oedipiene excesive (tabdrete sau ostilitate) determina inhibarea capacitatii de a iubi. Nucleul complexului Oreste pare sa aparţină. razbunandu-si tatăl. după alţi sora şi al lui. in sa crime Clytemnmestrei. termen aparţinând psihologiei profunde. Psihanaliştii considera ca apariţia complexului Oreste este o depăşire a complexului Oedip. Aceste asocieri sunt prezente in fiecare individ. Oreste revine în Argos. Aceasta detaşare este doar aparenta. înrudeşte -complexul cu complexul Electra-complexul Fedra-complexul Oreste. desemnează dorinţa inconştienta sau fantasma fiului de a-si ucide mama. mama de ale Atrizilor. La moartea tatălui sau. este fiul lui Agamemnon de Pylade. ea favorizând ulterior relaţii conflictuale. Cativa ani mai târziu. 231Complexul ORESTE Personaj din mitologia şi literatura greaca vehe. la individul în cauza. Complexul Oreste ar fi o reacţie a fiului la frustrarea de obiectul oedipian (mama). pentru orice iubire. tatăl lui Pylade. homosexualitatea ingrade diferitte. după situaţii concrete. lui Staphios. Oreste. o ucide pe si pe amantul ei Egist. Practic. fapt care se generalizează. Consecinţele dificultăţilor oedipiene pentru viata sexuala a subiectului sunt (după Allendy) impotenta sau frigiditatea. este încredinţat Electra. Aceasta crima încheie lunga serie . şi sa iubeasca în mod real o persoana in afara cuplului familial. în cazul fetei.cu autoritatea sau cu animalele puternice. Sentimentul este puternic fixat la o persoana din famile (tata sau frate. parental-complexul matern-complexul Se castrării Persoanele implicate sunt baiatul-mama-tatal.

De pilda. tatăl trebuie sa renunţe la dorinţa sexuala inconştienta pentru fiica sa şi să accepte ca ea va aparţine altui bărbat. desemnând (A. de fapt. în special sacrificiul renunţării. Intra în joc ceea ce Mac Dougall numeşte instinct parental (protejarea copiilor). Complexul PARENTAL (lat. Complexul parental se refera deci la complexe formate în copilărie. Acestea sunt diverse forme ale impulsiunilor incestuoase.copii. patern) care sunt. Personaje implicate: fiu-mama. până atunci. Se înrudeşte cu complexul Oedip. independente şi se desprind de câmpul relaţiilor strict familiale. stadiilor preoedipiene (analitate-sadism-distructia obiectului). 21. Atitudinile complexuale ale părinţilor reprezintă o manifestare a propriilor complexe infantile nerezolvate(atasarea patologica a mamei fata de fiu). parentalis = al părinţilor) Este un termen psihanalitic. Este legat de specificul „constelaţiei parentale". Apare o criza afectiva a părinţilor fata de copii.psihanalisti. Hesnard) complexele formate în copilărie în cadrul relaţiilor parinti . în cadrul rivalităţii fraterne. Mai târziu se dezvolata alte gelozii familiale. Procreatia deplasează centrul libidinal de la partenerul de cuplu conjugal la descendent. în cadrul relaţiilor copilului cu partenerii . de aici derivând o serie de alte complexe (matern.castratoare). Se intampla ca părinţii sa proiecteze în copii propriul lor destin nerezolvat şi sa încerce astfel sa-1 rezolve. pe măsura ce aceştia din urma devin fiinţe adulte. Nucleul complexului parental este complexul Oedip. în măsura în care este vorba de abandon sau de imaginea mamei falice (imagine anxiogena . care se realizează prin inclinatii parentale presexuale în copilărie ( impulsiuni la nivel inconştient a căror iradiere genitala este refulata). De aici decurg o serie de sacrificii. Tatăl trebuie sa împartă cu copilul posesiunea afectiva a femeii pe care. accentuări ale unor dimensiuni oedipiene. o pretindea în exclusivitate. în cadrul căreia libidoul se fixeaza la unul din părinţi. Complexele care iau naştere pe parcursul dezvoltării afective a individului au o dubla rădăcina: materna şi paterna.

dezadaptate. Este vorba de influentele care provin de la persoane sau situaţii exterioare sau influentele unor „gânduri. Complexul de PUTERE a fost introdus de Jung pentru a desemna totalitatea Termenul reprezentărilor şi aspiraţiilor care tind sa plaseze Eu-ul deasupra altor influente pe care acesta tinde sa le subordoneze. care pune în evidenta relaţia fiicei cu tatăl. 1931 „Notre Dame de Paris") emoţional major. in special în zona fetei. în perspectiva freudiana. 23. 24.cuplului parental. sentimente. cu repercursiuni evidente asupra Conflictul dezvoltării personalităţii . Hugo. Complexul PATERN (lat. în perspectiva adleriana. relaţie ale cărei aspecte din copilărie generează ulterior tulburările nevrotice. compensatorie pentru complexul de inferioritate (afirmarea superiorităţii revine la afirmarea virilităţii). Termenul este folosit uneori cu un sens particular. Complexul QUASIMODO (V. 22. .este generat de urâţenia fizica. paternus= al tatălui) Este un termen folosit de Freud pentru a desemna o dimensiune majora a complexului Oedip: relaţia ambivalenţa cu tatăl. instincte subiective". la persoanele cu afecţiuni dermatologice grave. complexul de putere trimite la nevoia de afirmarea excesiva a superiorităţii. Complexul patern se include în complexul Oedip. tulburări comportamentale . Se înrudeşte cu complexul de inferioritate şi cu complexul de castrare. nucleul rămânând complexul Oedip. complexul de putere trimite la o soluţie negativa. Poate surveni şi la marii mutilaţi. simptomatica a complexului de castrare. Persoanele implicate sunt individul şi anturajul.

25.

Complexul de

SEVRAJ- RETRAGERE

(fr.

sevrage-lat.

separare= a desparţi) Complexul care are la baza traumatismul sevrajului este considerat de Freud ca primul traumatism psihopatologic „ de retragere". Şocurile de sevraj au fost observate şi de Rank (traumatismul naşterii). Lafargue-Ferenczi enumera câteva momente ale detaşării copilului de personajele parentale şi de familie în genere: deprinderile de curatenieintrarea in. scoala-renuntarea la onanismul infantil-socuri succesive, asociate sevrajului, care, în manifestarea lor, repeta modalităţile sevrajului. Ele pot genera, daca nu sunt rezolvate, complexe de sevraj. Naşterea, ca şi sevrajul, reprezintă o separare (mai mult sau mai puţin brutala) de mama. Iniţial separarea este fiziologica, ulterior se continua şi sub alte aspecte. Un sevraj neacceptat determina manifestări simptomatice: sugerea frenetica a degetelor, înghiţirea alimentelor solide, bâlbâială (ca simptom supra determinat), curiozităţile interzise. Acelaşi traumatism de sevraj nerezolvat ( în sensul ca nu a fost depăşit, copilul păstrând inca vestigiile sale) generează teama, angoasa pusa pe seama întunericului (întunericul este, de fapt, un pretext). Copilul acuza aceasta angoasa pentru a atrage atenţia asupra lui, pentru a obţine apropierea materna de care a fost sevrat. Angoasa separării de mama trimite, în plan profund, la traumatismul naşterii. Copiii inventează singuri jocuri de sevraj (hranirea păpuşilor sau animalelor cu biberonul, hranirea fraţilor mai mici sau dorinţa intens exprimata de,a-i hrăni cu biberonul), jocuri ce reprezintă punerea în scena a traumatismului nedepasit. Astfel copilul se eliberează şi complexul se rezolva. În plan caracterial, cea mai semnificativa trăsătura pentru un complex de sevraj este aviditatea, care poate imbraca forma unei ambiţii arzătoare pe care însăşi persoana o suporta greu, ambiţie datorata unui sevraj tardiv. Exista şi un sevraj prematur. în sevrajul prematur consecinţele apar sub forma incapacităţii de a se adapta la situaţii noi, incapacitate manifestata în diverse moduri deghizate: de la suptul degetului, roaderea unghiilor şi a creioaelor la frica de intuneric, tentative spectaculare, refuzul de a merge la scoală etc. Persoana reclama situaţia veche şi o refuza pe cea noua. în

sevrajul tardiv, se dezvolta o aviditate „nostalgica şi ambiţioasa", la acre nu poate sa renunţe. Aceasta aviditate, care nu poate fi împlinita deoarece se bazează pe „totul sau nimic", poate trece în abandon, în dorinţa de a muri („totul" inseamna a trai, „nimicul" inseamna a renunţa, deci a muri). Dorinţa de moarte este aici extrema cealaltă, inversul ambiţiei. Complexul naşterii şi complexul de sevraj- mai exact traumatismul naşterii şi traumatismul sevrajului- provoacă dorinţa inconştienta de „reintoarcere în sanul matern", la o etapa anterioara de satisfacţii orale precoce. Ulterior, ele pot da crize de adaptare în orice situaţie noua („şocuri de trecere") prin dificultatea de acceptare a sevrajului, de rupere a dependentei. Alte fenomene sunt fenomene de recul psihologic (complexul reatragerii, după Ch. Baudouin). Se disting doua modalităţi de recul: regresiunile (reactualizări parţiale, reminiscenţe ale unor comportamente proprii stadiilor anterioare) şi intraversiunile (retragerea de la acţiune, cu refugiu în sine). Complexul retragerii se constituie din tendinţe şi tentative de fuga, evitare, regresie, supunere, având la baza dorinţa inconştienta de reîntoarcere la copilărie. Exista cupluri de tendinţe contrarii şi complementare: dominare-supunere, atac-fuga, sadism-masochism. Regresia care se instalează în urma sentimentului de a fi abandonat poate determina dificultăţi intelectuale aparente. Acelaşi sentiment al părăsirii determina, în unele cazuri, forme de regresiune morala, exprimata printr-o reintoarcere în stadiul sadic-anal (copilul devine murdar, rau, neglijent, dezordonat, mincinos, agresiv. Intraversiunea, semnificativa pentru un complex al retragerii, presupune: refugiu, evitarea contactului social, căutarea unui adăpost. Intraversiunea, care poate dezvolta viata interioara şi calităţile intelectuale, poate provoca, în măsura în care se exacerbează, regresie afectiva puternica pana la narcisism. Detaşarea progresiva de obiect angajează subiectul în centrarea asupra sa. Dezinteresul pentru lumea exterioara, deprecierea realului şi refugiul în sine provoacă, în cele din urma, o supraestimare iluzorie, o credinţa (cu caracte magic) în atoputernicia ideilor şi a simtamintelor proprii. Narcisismul extrem reprezintă, în ultima analiza, etapa finala a retragerii şi a renunţării, a izolării de lume: dincolo de aceasta etapa nu mai poate exista decât moartea. Personaje implicate: individ-anturaj (copil-mama).

-sevrajul copilului cu implicaţii afective -întreruperea forţată (rar voluntara) a consumului de droguri (alcool) de catre toxicomani; -sevrajul „forţat" apare când toxicomanul este nevoit sa se interneze în spital pentru o afecţiune curenta sau în urma unui accident sau atunci când nu mai are nici o posbilitae de a-si procura droguri; -sevraj alcoolic = după 7 zile de la intrerupere: tremurul mâinilor, limbii, pleoapelor, senzaţii de greaţa, voma, tahicardie, anxietate. iritabilitate, insomnii, agitaţie; se poate ajunge la predelir şi delir; -psihoterapie are un rol esenţial hipertensiune arteriala, depresie,

26. Complexul SIGISMUND (complexul copilului nedorit) Se refera la conflictul intre fiul respins de părintele sau care conduce la un comportament de tip psihopatie, parând sa justifice intr-un fel decizia paterna anterioara. Denumirea acestui complex este împrumutata de la personajul principal din piesa „Viata unui vis" de Calderon de la Barca, el insusi copil respins şi nedorit. Copilul nedorit devine ţinta asupra căreia se descarcă anxietatea difuza a părintelui. Comportamentul copilului, născut împotriva dorinţei unuia din sau ambilor părinţi, s-ar caracteriza prin izolare, greşeala". 27. Complexul SPECTACULAR (fr. spectaculaire-lat. spectaculum) lipsa de sacralitate, ermetism, copilul trăind „intr-o carapace de orgoliu,, superioritate, durere şi

Comportamentul a fost definit de Baudouin prin următoarele atitudini caracteristice: plăcerea de a vedea şi de a fi văzut, cochetărie, manifestări cu coloratura sexuala, tentativa de sublimare intr-un spectacol teatral, în public. Complexul spectacular conţine, indeosebi, doua categorii de tendinţe:

tendinţele de a se arata şi tendinţele de a sa ascunde. Timiditatea, tracul sunt trasaturi care pot deriva din complexul spectacular. Pudoarea excesiva, sentimentul exagerat de jena, susceptibilitatea exagerata sunt, frecevent, urmare a represiunii tendintei primare de a te o prelungire arata. Curiozitatea reprezintă a tendinţei de a vedea. Interdicţia curiozităţii primare

(manifestata de copii pentru sexul propriu şi sexul diferit de cel propriu, pentru misterul naşterii) produce culpabilitate. Minciuna, dorinta/placerea de a se deghiza deriva, de asemenea, din acest complex. în perversiuni, cuplul de tendinţe a vedea/ a se arata se accentuiaza, devenind cuplul voyeurism/exhibitionism. 28. Complexul de SUPERIORITATE (fr. superiorite-lat. superior) Reprezintă un ansamblu de atitudini, conduite, manifestări bazate pe convingerea persoanei ca ar dispune de insusiri care depăşesc, prin latura lor pozitiva, însuşirile celorlalţi oameni. Termenul este utilizat în psihologia individuala de către Adler. Manifestările ar fi: vanitate, cochetărie pana la excentricitate, maniera comportamentala exagerat masculina la femei şi exagerat feminina la bărbaţi, aroganţă, conduita tiranica, tendinţa de depreciere, cult axagerat al eroilor, tendinţa de stabilire a unor relaţii strânse cu persoane importante şi la a dirija pe cei slabi, manie, dorinţa de răzbunare, rasul care bruiaza, entuziasmul exagerat. Toate acestea au la baza un sentiment de inferioritate care poate duce la un sentiemnt de superioritate. Adler afirma ca nevroza este un „act creator", având drept scop obţinerea superiorităţii. In toxicomanie, sentimentul inferiorităţii este inlaturat prin toxic. Adler considera ca nevroticul se manifesta, fie printr-o „activitate exaltata", fie printr-o „ pasiune afectata", ambele categorii de manifestări având drep scop fictiv dorinţa de putere, de afirmare a superiorităţii. Complexe

c. c. patern. de superioritate 6. c. Sigismund . complexul de mtrusiune . Oedip.c. Electra. de feminitate. Diana. -c. parental. Quasimodo. spectacular. de autoritate. de putere. c. individ-el insusi c. c. c. de eşec. c. c. de castrare. c. Fedra. de inferioritate. c. copii-parinti . intrusiune.Personaje implicate 232 frate-frate 233 frate-sora 234 sot-sotie 4. c.complexul Cain. Jocasta. c. Demostene. c. c. de masculinitate. c. Griselda. Cenuşăreasa. c. c. c. Oreste. de sevraj 5. individ-anturaj de Complexe . complexul Dalila -complexul de abandon. c. complexul Medeea.complexul Clytemnestra. Dalila. c. c. c.

INTERVIUL DE CONSILIERE Principii I. dând posibilitate clientului sa-si formuleze confortabil răspunsul. coapsele puţin depărtate -spaţiul are o funcţie terapeutica-nici prea mare. nici prea mic Greşeli frecvente: absenta unei abilitaţi de mai sus II. 241 după intervenţia consilierului = pauza de 3-5 secunde. Introducere . iniţierea conversaţiei si relaţia de ajutor Abilitaţi (pentru consiliere) 235 se prezintă 236 afla numele clientului 237 indica scopul şi obiectivele interviului 238 face clientul sa se simtă confortabil prin punerea în activitate a abilitaţilor anterioare 239 formulează o invitaţie deschisa spre a vorbi -poziţia terapeut-client este de unghi drept -distanta dintre ei este de 1 m -nu este bine sa existe obiecte interpuse intre terapeut şi client -poziţia terapeutului este de ascultare. uşor aplecat în fata. care solicita interesul atenţia Abilitaţi 240 intre sfârşitul unei intervenţii a clientului şi începutul intervenţiei terapeutului = pauza de 5 secunde.primele câteva minute în care întâlnim clientul. 242 consilierul foloseşte o varietate de procedee verbale care încurajează. si . Aşteptarea .comportamentul verbal şi cel non-verbal.

intervenţia terapeutului se refera la ceea ce a spus clientul Abilitaţi: . cele deschise ne ajuta sa cunoaştem mai bine persoana.dar 243 foloseşte o varietate de procede non-verbale. 244 menţine un contact visual adecvat 6. are o voce clara. Greşeli: -doua sau mai multe intrebari deodată. 247 intrebarile sunt clare şi concrete. Urmărirea verbala . Întrebările deschise sunt induse prin: Cum? De ce? în ce fel? Spune-mi? Sunt evitate intrebarile tip clişeu sau cele prea generate. contact visual permanent Greşeli frecvente: întrerupe conversaţia clientului nu si terapeutului nu incurajeaza clientul sa vorbească exista pauzele menţionate intre intervenţiile nu obliga clientul sa continue a vorbi şi nu implica evaluarea celor spuse. clientului foloseşte inadecvat diferite procedee verbale şi nonverbale (privire fixa. -întrebarea este o afirmaţie deghizata. IV.au ca scop dobândirea de informaţii şi clasificarea lor Abilitati 245 întrebările exploratorii sunt deschise 246 se pune doar o singura intrebare o data. propoziţii neterminate) III. Întrebările inchise sunt doar factuale. 248 întrebările conţin cerinţe care sunt în vocabularul clientului. Intrebările . inteligibila. 249 intrebarile inchise sunt imprastiate printer cele deschise.

introduce un nou subiect în discuţie fara sa ii lege de materialul anterior V. Greşeli se permite clientului sa vorbească despre un material relevant intr-o maniera impersonala detaliile relevante nu sunt urmărite se permite clientului sa ramana la exprimări vagi VI.comportamentul terapeutului nu trebuie sa conţină aspecte evaluative Abilitaţi 254 răspunde la verbalizarea clientului prin intrebari sau afirmaţii desemnate sa exploreze înţelesul comportamentului sau evenimentelor 255 schimbarea terapeutica este una de ordin afectiv NU LUAM DECIZII PENTRU CLIENT! 256 folosim confruntarea pentru a indica discrepantele dintre sentimentele clientului şi cele ale terapeutului . cere clientului sa continue discuţia folsind încurajări deschise Greşeli: . Atitudine neevaluativa . referitoare la persoana sau situaţie. Abilitaţi 252 terapeutul caută informaţii detaliate: Ce ? Când? Unde? Cat de des? Cum? 253 aduce discuţia abstracta la descrieri concrete cu relevanta personala.250 răspunsuri printr-o parafrazare a conţinutului sau o reflectare a sentimentelor 251 specifica în mod clar schimbarea brusca a subiectului atunci când introduce un subiect nou în discuţie 3.încercarea de a dobândi informării cat mai specifice. Căutarea aspectelor concrete .

se refera la proporţia timpului ocupat de terapeut şi client Abilitaţi 260 clientul vorbeşte mai mult decât terapeutul 261 competenta se exprima în gesturi simple sentimentele. sau sentimentele . • ignora lor • se angajează în rezolvarea problemelor fara identificarea sentimentelor VIII. Nivelul de implicare . etichetează greşit intensitatea .VIL Reflectarea sentimentelor .abilitatea terapeutului de a fi sensibil şi de a verbaliza către client experienţa subiectiva a clientului Abilitaţi 257 reflecta setimente pe care inca nu le-a identificat clientul 258 reflecta cu acurateţe intensitatea sentiemnetelor 259 identifica stimuli din mediu care provoacă sentimente .

Orientarea experientiala 1. 3. incongruenţa. 6. De scurtă durată. Problema 1. Durata tratamentului 6. Natura relaţiilor terapeutice. Modelul Terapeutic 10. Prin învăţare 5. trăirea momentului fenomenologic. Anxietatea 2. . autodesăvârşirea personală. reduce rea simptomelor . Deprinderile învăţate. centrată pe prezentul obiectiv. recâştigarea. Sănătatea înăscută. Autorealizarea potenţialului u-man. Tehnica psihoterapeutică 9. 11. orientarea COMPORTAMENTALĂ şi orientarea EXPERENŢIALĂ. Conceptul de Sănătate 4. . De scurtă durată şi intensiv ă ţţă ăă ăă ăţăţ ăşă ţ ţ ţăş ţţ 6. 3. Problema principală 2. absenţa simptomelor sau anxietăţii . 4.in 7. Disperarea existenţială. 4. Concepţia psihopatologică (cauza apariţiei simptomului) 3.Perspectiva Temporală 5. eliminarea comportamentelor problemă. Orientare anistorică. Rolul Terapeutului ă ORIENTAREA DINAMICA PSIHANALITICĂ ă ţş ORIENTAREA COMPORTAMENTALĂ 1. Perspectiva non istorică. Sarcina Terapeutului 7.autoîncred erii şi spontaneităţii. comportamente deficitare sau în exces care au fost întărite de factori de mediu. în 3 categorii: Orientarea DINAMICĂ (psihanalitică). non .PRINCIPALELE FORME ALE PSIHOTERAPIEI Principalele direcţii terapeutice ar putea fi sistematizate după KARASU. frag mentarea Eu-lui. Trăirea experienţei imediate 5. pierderea posibilităţii umane. A învăţa pacientul să interac-ţioneze întro atmosferă reciprocă.

Model existenţial. stil interactiv. Relaţii ca efect secundar terapiei şi se restrânge doar la relaţia reală obiectivă. Condiţionarea. relaţie om-om. adecvate la situaţiile anxiogene. 11. înbibarea sau elaborarea unor noi răspunsuri comporta mentale. educator. dialogul. dramatizarea. 8. bazat pe o convenţie de învăţare. Interacţiunea. primară în raport cu terapia. stil direct centrat pe rezolvarea problemei să se comporte autentic. Terapeutul are rol de sfătuitor. Rol de acceptare reciprocă. Programarea. desensibi lizarea sistematică. recompensativ. autoritar.elev. 11. 10. . bazat pe înţelegere umană reciprocă. 10. părinte copil. 9. elaborarea unor modele comportamentale noi.tensiv 7. permisiv. 9. recompensa rea. Model educaţional: pro fesor . Relaţie reală. 8.

focalizarea pe conştiinţa. pe conţinutul pasiv al mintii. Fata de acest tip de psihologie se ridica obiecţii de numeroase cercuri. în Germania. exercitând un control imperios asupra conştientului. Breuer.disecţia experienţei. Atacurile vizează: .accentul exclusiv pe structuri. influenta lui Charcot. Anii de practica în tratamentul nevrozelor. O experienţa complexa rezulta din alăturarea câtorva senzaţii. care extrage după sine distrugerea esenţei experienţei (integritatea experienţei). capitolul se limitează la teoria propriuzisa şi nu examinează reverberaţiile acesteia în ştiinţele sociale. totala neglijare a operei inconştientului care conţine impulsurile. materializata lucrări ca'lnterpretarea viselor"(1900). Ernest Brucke converg în prima teorie în ampla despre personalitate -teoria psihanalitica etc.Teorii şi elemente psihoterapeutice de natura psihoanalitica TEORIA PSIHANALITICA: FREUD La mijlocul secolului al-XIX-lea. ca trasaturile fundamentale ale conştiinţei constau în procese. nu imagini. "Psihopatologia vieţii cotidiene" (1904). Se susţine ca psihologia nu trebuie sa studieze conştiinţa ci comportamente. nu idei. ci gândire. o intreaga lume subterana. In prezentarea teoriei freudiene. . . ci formarea imaginilor). pasiunile. imagini şi sentimente elementare). psihologia devine o disciplina ştiinţifica independenta şi isi precizează obiectivul: analiza conştiinţei adultului normal. descoperirea elemetelor fundamentale ale conştiinţei şi a modului în acre aceasta se combina pentru a da naştere unor experienţe complexe. arta etc. nu in elemente (nu senzaţii ci simţire. Se susţine. ideile şi sentimentele refulate. prin opoziţie. Sigmund Freud reproşează psihologiei tradiţionale concentrarea exclusiva pe conştient. "Introducere în psihanaliza"(1917) .

Ego caută sa integreze cerinţele adeseori contradictorii ale lui id.Structura personalităţii Personalitatea este alcătuita din trei sisteme majore .id dispune de doua procese: acţiunile reflexe (reacţii automate. Comportamentul este rezultatul interacţiunii celor trei sisteme. Principiul reducerii tensiunii este principiul plăcerii. Pentru a-si atinge scopul -evitarea durerii şi obţinerea plăcerii .id. Este matricea originala a personalităţii. lumea experienţei subiective care ignora realitatea obiectiva. Procesul primar în sine nu poate reduce tendiunea (imaginea hranei nu potoleşte foamea). Id cunoaşte doar realitatea subiectiva. superego. Fiecare din aceste sfere ale personalităţii globale are funcţii. strănutul etc) şi procesul primar (care permite descărcarea tensiunii prin formarea unei imagini a obiectului care poate inlatura tensiunea. se diferenţiază al doilea system al personalităţii: ego. Ego se supune principiului realităţii şi operează prin procesul secundar. EGO. ca de pilda clipirea. de aceea se dezvolta un process secundar. din care se diferenţiază mai târziu celelalte doua sisteme. . Ego controlewaza toate procesele mentale superioare. "Id" reprezintă lumea interioara. Aceasta experienţa halucinatorie prin care obiectul dorit este present sub forma unei imagini mintale reprezintă "satisfacerea dorinţei". în virtutea acestui process. Visul nocturn. o data cu acestea. proprietăţi şi mecanisme specifice. viziunile nevroticilor sunt datorate procesului primar). acestea slujesc procesul secundar. Ego elaborează un plan pentru satisfacerea necesităţii şi testează planul printr-o acţiune. ego face distincţia intre lumea interioara şi lumea exterioara. Id nu tolerează creşterile de energie. Principiul realităţii impiedica descărcarea tensiunii pana când se găseşte un obiect pentru satisfacerea necesităţii. tensiunile datorate stimulilor intrai sau externi şi acţionează în sensul descărcării tensiunii şi revenirii organismului la un nivel constant. ego. un om flamand isi constituie o imagine mintala a hranei. Imaginea hranei trebuie asociata cum percepţia senzoriala a hranei reale. dar ele interactioneaza strâns. Apare pentru a transpune dorinţele organismului în realitatea obiectiva. ID. de joasa tensiune.

ca arbitru moral interior se dezvolta ca răspuns la pedepsele şi recompensele primite. Ego reprezintă porţiunea organizata din id. Actele cenzurate se incorporează în conştiinţa. Instinctul = reprezentarea psihologica înnăscuta a unei surse interioare . Ele reprezintă: Id = componenta biologica a personalităţii Ego = componenta psihologica a personalităţii Superego = componenta sociala a personalităţii. ci perfecţiune. care amâna satisfacerea instinctului pana la găsirea unui mijloc real de satisfacţie. orientata spre ideal mai mult decât spre real şi urmărind nu plăcere. năzuinţa spre ferfectiune. Superego tinde sa se opună lui Id şi Ego. In condiţiile normale. mai ales a celor sexuale sau agresive (condamnate de societate) 2. inhibarea impulsurilor lui Id. rolul controlului părintesc este luat în autocontrol. Conştiinţa şi ego-ideal sunt cele doua subsisteme ale Superego-ului. O data cu formarea superego-ului. cele aprobate se incorporează în ego-ideal.superego şi ale lumii exterioare. superego tinde sa o blocheze permanent. care apare pentru a realiza scopurile din id. SUPEREGO este reprezentarea interiorizata a valorilor tradiţionale ale societăţii. Mecanismul de incorporare-introiectie Conştiinţa pedepseşte individul prin sentimental vinovăţiei. Ego urmăreşte menţinerea vieţii individului şi reproducerea speciei. 3. Ego isi deriva întreaga energie din id. Rolul sau fundamental este cel de mediator intre cerinţele instinctuale ale organismului şi condiţiile mediului. DINAMICA PERSONALITĂŢII Punctual de contact intre energia trupului şi cea a psihicului ii constituie id şi instinctele sale. Principalele funcţii ale Superego-ului: 1. Superego este latura morala a personalităţii. Spre deosebire de Ego. convingerea egoului sa înlocuiască scopurile realiste cu scopuri morale. nu pentru a le frustra. nu poate exista independent de acesta. Superego. ego-ideal ii recompensează prin sentimental mândriei de sine. prezentate copilului de către părinţi şi impuse prin sistemul de pedeapsa. cele trei sisteme nu se ciocnesc ci colaborează sub conducerea lui ego.recompensa.

al căror rezervor este id (sediul instinctelor). Aproape toate obiceiurile. Un instinct reprezintă un cuantum de energie psihica. instinctual are urmatoarela structura: Sursa (necessitate) Ţinta (înlăturarea excitaţiei datorate necesităţii) Obiect (activitatea sau obiectul care asigura satisfacerea necesităţii) Impetuos (forţa instinctului determinate de intensitatea necesităţii) Modelul freudian al instinctului este regresiv (instinctual urmăreşte readucerea organismului anterioara sa apariţiei necesitatii=tensiune). instinct sexual. u rol mult mai important decât stimuli exteriori. Dorinţele funcţionează ca motor al comportamentulu şi joaca. Deplasarea de energie de la un obiect la altul este cea mai importanta caracteristica a dinamicii personalităţii. deplasări de energie spre . conform tuturor proceselor materiei vii de a reveni la stabilitatea lumii anorganice). Id funcţionează ca un dinam care asigura puterea psihologica (derivata din procesle metabolice ale trupului pentru funcţionarea personalităţii). energia acestora: libido) şi instinctele morţii (se manifesta prin dorinţa inconştienta a individului de a muri. dar sisi poate modifica obiectul. sete. De-a lungul vieţii. Totalitatea instinctelor reprezintă energia psihica globala a personalităţii. interesele şi atitudinile adultului substitute. instinctual isi păstrează nealterate sursa şi ţinta. rezulta o derivata instinctuala (ex: sugerea degetului la copii este derivata instinctului sexual). Excitaţia somatica care generează dorinta=necessitate. Reprezentarea psihologica şi dorinta. O derivata a reprezintă derivate instinctuale. intrucat în absenta obiectului adecvat se poate găsi un substitut. organismului conserve echilibrul prin inlaturarea prin la starea excitaţiilor satisfacerea conservator (instinctul caută perturbatoare) şi repetitive (instinctul este u process ce se repeat în aceeaşi succesiune: excîtatie-inlaturarea tensiunii necesitatii-repaus). Când energia unui instinct este concentrata asupra unui obiect substituit. Tipuri de instincte Freud considera ca toate instinctele pot fi grupate în doua mari categorii: instinctele vieţii (slujesc supravieţuirea individului şi speciei: foame. în concepţia freudiana.somatice de excitaţie. în dinamica personalităţii.

Datorita sistemului de pedps-recompense aplicat de părinte. ego. Un system devine mai puternic în detrimental celorlate. Deplasrile de energie intre sisteme menţin individul intr-o stare dinamica. imperativele morale sunt interiorizate ca agenţi de satisfacere a necesităţilor.şi o disputa în permanenta. superego. persoana va fi impulsive. O parte din energie este utilizata de ego pentru dezvoltarea proceselor nervoase superioare (memoria. O parte din energie este deplasata spre noi obiecte: apare o reţea de interese şi atitudini derivate din instincte fundamentale. o buna parte este folosita pentru reprimarea tendinţei spre impulsivitate şi irationalitate a sitemului id. Astfel superego capata acces la rezervorul de energie al sistemului id. în ultima analiza. în flux perpetuu. spre substitut). după ce. Totuşi activitatea sistemului superego este adeseori contrara impulsurilor lui id(cadrul moral reprezintă încercarea societăţii de a controla şi inhiba impulsurile primitive-in special sexualitatea şi agresivitatea) Daca id conţine o mare cantitate de energie. judecata. abstractizarea). neutraliza. Ego isi deriva energia din id (id=sursa întregii energii psihice) concomitent cu procesul de identificare (diferenţierea unei imagini mintale de obiectele reale. dinamica personalităţii consta în interacţiunea forţelor restrictive. Ego monopolizează treptat energia psihica intrucat o utilizează pentru reducerea tensiunilor. Distribuţia şi folosirea energiei psihice Cantitatea de energie este limitata şi cele trei sisteme id. Instinctele vieţii şi cele ale morţii pot interactiona. Când superego monopolizează cea mai mare parte din energia psihica. Freud admite 3 tipuri de anxietate: 262 reala (teama de pericole reale din lumea exterioara) 263 nevrotica ( teama ca instinctele nu vor mai putea fi controlate şi vor .instinctelor morţii: tendinţa spre agresiune (este de fapt dorinţa de autodistrugere indreptata spre exterior. Anxietatea e starea în care Ego este copleşit de stimuli excesivi pe care nu-I poate controla. rezultatul este un comportament ultramoral. capabile sa satisfacă dorinţa. primitiva. în prealabil. după modelul imaginii a fost depistat respectivul obiect din lumea inconjuratoare). înlocui sau combina.

Substitutul permite doar temporar o reducere a tensiunii. Anxietatea care nu poate fi redusa prin masuri eficiente este traumatica.cauza acţiuni condamnabile) 264 sentimental vinovăţiei. Personalitatea se dezvolta prin răspuns la surse majore de tensiune: 1. conflictelor şi anxietatilor 265 Identificarea: individul isi modelează comportamentul după alt individ care pare a reuşi sa-si satisfacă necesităţile.cel dintâi .ului. instituţii. . Metode pentru rezolvarea frustrării. Când Ego nu poate face fata anxietăţii pe cai raţionale. ce funcţionează ca permanent impuls noi comportament. Anxietatea este o stare de tensiune căreia individul caută sa-I facă fata prin acţiune: fuga din situaţia primejdioasa (l). Structura finala a personalităţii reprezintă o acumulare de identificări survenite în diferite perioade. atunci când originalul este inacceptabil. ameninţări. inhibarea instinctului (2). 4. recurge la metode iraţionale: acestea sunt mecanismele de apărare ale ego. 3. frustrări. conflicte. Dezvoltarea personalităţii Freud a subliniat .importanta primei copilării în dezvoltarea ulterioara a personalităţii. cu animale. şi diversivitatea variabilitatea comportamentelor. idei abstracte. va reduce individul la starea de neajutorat. individul este nevoit sa invete noi metode pentru reducerea tensiunii. anxietatea morala. precum şi agitaţia indivizilor. 266 Deplasarea: inlocuirea obiectului original al instinctului printr-un substitut. 2. obiecte etc. procesele de creştere fiziologice. în aceasta consta dezvoltarea personalităţii. In urma creşterilor de tensiune emanând din aceste surse. Consecinţa a numeroase "deplasări" astfel este se acumularea explica de tensiune pentru nedescarcata. Individul se poate identifica cu opersoana reala sau cu anumite trasaturi ale acesteia. ascultarea glasului constiintei (3).

în . 269 fixaţia: persoana se fixează la ub stadiu timpuriu de dezvoltare. în căutarea plăcerii. intr-un adult socializat orientat spre realitate. intrucat stadiul următor implica frustrare şi anxietate.copilul străbate urmaroarele etape. sistemul ego adopta masuri externe. definite prin raportare la zona corporala care constituie centrul activităţii dinamice în etapa respective: orala. falsificării sau deformării realităţii. mai uşor de rezolvat. mecanisme defensive: reprimare. Sursa de anxietate este plasata în lumea obiectiva. ea generează o energie reziduala care se descarcă prin nervozitate sau agitaţie. O deplasare care produce o realizare culturala superioara se numeşte sublimare. anala. Aceste etape pregenitale sunt reactive în adolescenta. 267 reprimarea: un obiect alarmant este impins în afara conştientului 268 proiecţia: anxietatea nevrotica sau morala este transformata în anxietate reala.decisivi pentru formarea personalităţii . fixaţie. orientate spre obiecte substitut. Acestea operează inconştient în sensul negării. este cel mai puternic mecanism în dezvoltarea personalităţii. falica. Sublimarea nu permite o satisfacţie completa. când se trece la etapa genitala adulta. Complexul Oedip aparţine etapei falice. Etape de dezvoltare In primii 5 ani de viata . Cercetări caracteristice şi metode de cercetare Etapele empirice pe care Freud si-a fundamentat teoriile constau. Rezultatul etapelor străbătute este transformarea individului dintr-un copil narcissist. proiecţie. 270 regresiune: persoana care trăieşte experienţe traumatizante se refugiaz intr-o etapa de dezvoltare anterioara. regresiune. Capacitatea de a forma derivate instinctuale. Mecanismele defensive ale ego-ului Pentru a face faţă anxietăţii.Freud considera ca dezvoltarea civilizaţiei a fost posibila prin inhibarea obiectelor primare şi dirijarea energiei instinctuale spre canale acceptabile din punct de vedere social şi de efecte creatoare.

elaborarea ego-ului ca sistem mai mult sau mai puţin autonom. În strâns contact cu practica medicala. în relatările şi atitudinile pacienţilor. sa precizeze definiţia unor conceptte fundamentale etc. răspunzând criticilor la adresa supralicitării factorilor ereditari. conferindu-i un caracter deschis. Freud si-a revizuit şi reformulat teoria în repetate rânduri. Ambele metode permit analistului sa pătrundă în straturile subterane ale personalităţii. Tendinţa de a "de- . Ei susţin ca ego şi id se formeazza simultan şi se dezvolta independent. procesele de percepţie. amintire. fara a încerca sa reproducă un discurs logic) analiza viselor. 271 accentuarea determinantelor non-instinctuale ale personalităţii Teoreticienii moderni. căutând sa expliciteze postulatele. Discipoli ca Hartmann (1945). Kris şi Loevenstein (1947). Statut actual şi evaluare După moartea lui Freud. Rapaport (1951) au urmărit funcţia sistematica sintetica şi interogativa a ego-ului. responsabil pentru realizarea intelectuala şi sociala a individului având ca surse de energie motive şi interese proprii. Freud a considerat ca ego este subordonat sistemului id. gândire şi au căutat sa demonstreze funcţia autonoma a ego-ului. prima serie de succesori s-au menţinut în limitele sistemului Freudian şi au rămas absolut fideli teoriilor maestrului. instinctuali în psihanaliza. în literature psihanalitica au apărut o serie de noi curente: 1. adepţii psihanalizei au amplificat unele aspecte ale sistemului Freudian. neformalizat. în care ego-ul este prezentat ca system raţional. caută sa sublinieze rolul variabilelor sociale în modelarea personalităţii. Freud se separa de psihologia experimentala şi refuza metodele acesteia.principal. Tehnici pentru colectarea datelor: asociaţia libera (pacientul relatează toto ce-I trece prin minte.Prin aceste reconsiderări ale psihanalizei s-a dezvoltat "psihologia ego-ului ". în ultimii 20 de ani. O buna parte a datelor provin din analiza lui Freud.

apropierea crescânda a psihanalizei de psihologie Psihanaliza s-a dezvoltat în afara coordonatelor psihologiei generale şi a existat tendinţa de a o considera o ştiinţa aparte. instinctualitate etc socand morala tradiţionala. O buna parte a criticilor formulate de specialişti se datorează unei interpretări greşite a psihanalizei. Un factor care favorizează împăcarea psihanalizei cu psihologia este faptul ca reprezentaţia celor doua domenii e confruntata cu probleme similare. Thomas French. Hevitt Danford şi Ernest Hilgard care au fost influenţaţi de psihanaliza. Apropierea a fost stimulata de studii intrprinse de psihologi ca Lowin. Murray Else Frenkel-Brunswil. 272 studii bazate pe observarea copiilor Hartmann şi Kris remarcând ca Freud isi bazează deducţiile despre copilărie aproape exclusiv pe date culese de la pacienţi adulţi propun observarea directa a copiilor. Heinz Hartmann. în ultimii ani se tinde a considera ca psihanaliza face parte din psihologie la fel ca orice teorie a personalităţii.biologiza" psihanaliza apare atât la neofreudieni (cap. Farell şi Stengel (1951). Critici la adresa psihanalizei Teoria freudiana a stârnit chiar de la apariţie indignare şi sarcasm. Psihanaliştii angajaţi în elaborarea teoriei ego-ului au fost nevoiţi sa recuga la unele concepte ale psihologiei tradiţionale. Hasserman(1952). în SUA şi alte tari psihanaliza ramane mai apropiata de medicina decât de psihologie. ceea ce i-a adus la recunoaşterea teoriilor freudiene. testarea experimentala a tezelor psihanalitice Ezriel. 4. În ciuda acestei apropieri. Hilgard (1952). David Levy şi Erik Erikson care s-au apropiat considerabil de psihologie. Se afirma ca procedeele empirice . Psihologii au ajuns sa se ocupe tot mai mult de motivaţie. Isaac. IV) cat şi la unii freudieni ortodocşi. David Rapaport. precum şi de psihanalişti ca Ernst Kris. 5. De aici s-a dezvoltat o intreaga literatură experimentala. Kubio (1952) şi Blum (1953). Rielman şi Thouloss (1951) considera ca psihanaliza nu trebuie sa se bazeze doar pe date obţinute de la pacienţi ci trebuie sa-si supună ipotezele la texte de laborator. conceptele de sexualitate infantile. de sursa psihanalitica (Sears (19431944).

73-75 TEORIA ANALITICA: JUNG Cari Gustav Jung. plin de speranţe şi ddisperat. egoist şi altruist. teoria ramane valabila ca provocare la sondarea unor zone ale psihicului neglijate. abordării unor domenii în sine fascinante (inconştient. Neglijarea convenţiilor cercetării şi relatării ştiinţifice fac ca statutul ştiinţific al psihanalizei sa stea adeseori sub semnul intrebarii. aluziilor literare şi mitologice. Biografie şi referinţe -in original. dorinţa morţii). prin amploarea şi profunzimea sistemului dezvoltat. În formularea tezelor.reprimare-simbolizare -vis etc. Freud renunţa adeseori la indicarea datelor şi prezintă doar concluzii imposibil de verificat. Teoria freudiana este deficitara în regului care sa permită previziunea unor fenomene. în ciuda lipsei de vigoare.prin care Freud isi valida ipotezele sunt eronate. Lipsesc specificări cantitative de tip: cat de intense trebuie sa fie o experienţa pentru a fi traumatizanta? Admiţând ca psihanaliza păcătuieşte sub aspect formal şi ca nu este substanţiala de procedee ştiinţifice respectabile. Este o imagine despre om având pentru mulţi o esenţiala validitate. O serie de formulări. lipsite de consecinţe empirice sunt absconse şi parazitare în ansamblul teoriei (ex. desemnat de Freud aproape oficial ca succesor în . Pentru specialişti. Psihanaliza îşi datorează uriaşa popularitate formulărilor sclipitoare. se pune problema de ce a fost luata în serios aceasta teorie şi cum se explica influenta pe care a exercitat-o şi continua sa o exercite? Toate teoriile despre comportament lasă de dorit la capitolul dovezi faptice şi adecvare formala. Meritul major al psihanalizei consta în tentative de a concepe un individ complex asaltat de conflicte şi contradicţii dar capabil de gândire şi acţiune. frustrat şi satisfăcut. Se obiectează la increderea lui Freud în spusele pacientului. Psihologia mai are un drum lung de străbătut inainte de a deveni o ştiinţa exacta. Reţeaua complicata de concepte nu oferă răspunsuri la intrebari esenţiale ca: relaţia precisa intre experienţa traumatizantasentimental vinovăţiei. sexualitate) etc. p. impulsionat de forte subterane şi aspiraţii imposibile.

.... amintiri....... pe toţi psihologii contemporani.. religie....... Inconştientul personal = este o zona adiacenta egoului constând din experienţe odinioară conştiente dar reprimate sau uitate şi din experienţe prea ... Freud sublinia iriginile infantile ale personalităţii..... stravehi ritualuri şi simboluri..... La aceste sisteme interdependente aadauga atitudinile (intraversiune.. căutare a completitudinii..psihanaliza. Asigura sentimental de identitate şi continuitate şi se situează din punctual de vedere al individului. ajunge după o scurta colaborare cu Freud sa rupă cu maestrul şi sa dezvolte un sistem psihanalitic propriu: psihologia analitica a cărei trăsătura fundamentala este imbinarea teleologiei cu cauzalitatea..... Personalitatea este rezultanta intractiunii dintre forţele interioare (personalitatea pre-formata... viziuni etc. senzaţii... extraversiune). pentru Jung viata inseamna dezvoltare.... este modelat de experienţa cumulative a generaţiilor trecute. probabil. anima/animus.. .. colectiva a speciei umane) şi cele exterioare.... Jung accentuează sursele rasiale..... Ego mintea conştienta perceptive. sentimente. Structura personalităţii Personalitatea totala ... inconştientul colectiv şi arhetipurile sale... functiih (gândire. preocuparea lui Jung pentru mitologie... Teoria lui Jung pune accentuai pe fundamentele rasiale şi filogenetice ale personalităţii. gânduri. intre ego şi inconştientul personal existând o circulaţie permanenta...... Jung depăşeşte..... vise.. Prin aceasta se diferenţiază Jung de Freud: pentru Freud exista doar repetarea nesfârşita a structurilor instinctuale....pentru a se conştientiza.... Individul este produsul şi recipientul istoriei ancestrale.. Complexele = sunt sisteme organizate în sentimente.... obiceiuri primitive..psycho" consta dintr-o serie de sisteme: ego.... intuiţie) şi eul (personalitatea deplin dezvoltata....... umbra. Comportarea individului este condiţionată nu numai de istoria individuala şi rasiala (cauzalitate) ci şi de scopurile şi aspiraţiile sale (teleologia): "Individul trăieşte atât prin scopuri cat şi prin cauze". Importanta trecutului rasial în teoria junghiana explica teria lui Jung....... persoana... inconştientul personal se şi complexele sale.. deplin armonioasa). sentiment...

Arhetipurile comunica intre ele şi adeseori se întrepătrund. în cazurile patologice triumfa asupra ego-ului şi inconştientului personal. ritualuri. predispoziţia de a percepe forţa şi dorinţa de a o crea şi controla. viziuni. vise. transpersonal = este sistemul cel mai puternic. ignorata. Este depozitul amintirilor ancestrale ale speciei umane. Din ele s-a dezvoltat arhetipul energiei. cu o mare incarcatura emoţionala. uragane. cuprinzând şi reziduuri preumane. Inconştientul colectiv este fundamentul ereditaral întregii structuri a personalităţii. Arhetipurile = forme de gândire universale. Forma creaza imagini care corespund unor aspecte ale realităţii. Acumulările successive se datorează unor experienţe repetate de nenumărate generaţii. indiferent de timp şi loc). Inconştientul colectiv. teama de intuneric etc) se dezvolta doar daca sunt intarite de experienţe reale. Experienţa perceperii mamei este rezultanta imaginii arhetipale apriorice şi a impresiilor senzoriale. Cu un complex puternic se poate domina intreaga personalitate. grupate în jurul unui nucleu. Arhetipul mamei produce o imagine a mamei care se identifica apoi cu mama reala. Arhetipurile isi manifesta caracteristicile prin mituri. Inconştientul colectiv este universal. omul a fost expus la numeroase manifestări ale marilor forte ale naturii-cutremure. pe care se clădesc apoi celelalte sisteme. căci arhetipul este produsul experienţelor speciei. De pilda. Cele doua determinante se potrivesc. amintiri din inconştientul personal. de fapt se transmite doar posibilitatea de a retrăi experienţele generaţiilor trecute. ea poate erupe violent deformând procesele raţionale. Arhetipul este un deposit de experienţe repetate de nenumărate generaţii. torente.este înţelepciunea tuturor strămoşilor. Arhetipul poate constitui nucleul unui complex. opere de arta. acelaşi pentru toţi oamenii.gânduri. Omul este impulsionat de acest arhetip sa caute noi surse de energie. Predispoziţiile latente (dragostea pentru mama. de obicei. Experienţa acumulata în inconştientul colectiv este de o valoare inestimabila . în acest arhetip isi au originea şi pasiunea copilului pentru artificii şi interesul adultului pentru energia atomica. experienţe foarte asemănătoare cu cele ale oricărui individ ("mama" este aceeaşi. Reprezentările ancestrale nu sunt moştenite ca atare. predispoziţia de a reacţiona intr-un anume fel la o anume experienţa. simptome .

Unele arhetipuri s-au dezvoltat autonome în cadrul personalităţii: persoana. care a dus la o relativa feminizare a bărbatului şi masculinizare a femeii. Aceste arhetipuri determina fiecare sex sa manifeste şi caracteristici ale sexului opus si. Este rolul pe care i-1 atribuie societatea. Principalele învierea. arhetipuri din inconştientul colectiv foarte sunt: ca naşterea. Găsirea unui partener implica un compromis intre cerinţele imaginii arhetipale ideale şi un individ real. sisteme forţa. bătrânul înţelept. precum şi toate ideile. mult demonul etc. . Daca Ego se identifica cu persoana. Jung atribuie aspectele feminine şi masculine unor arhetipuri. Anima/animus = fiziologic fiecare individ are caracteristici masculine şi feminine. copilul. Persoana = masca adoptata de un individ ca răspuns la cerinţele sociale şi la propriile necesitaţi arhetipale. cel mai frecvent fiind mandala sau cercul magic. Acest arhetip reprezintă aspectul animalic al naturii umane. sentimentele si actele condamnabile din punctual de vedere al societăţii. lui i se datorează concepţia despre păcatul originar. Arhetipul feminine in personalitatea unui bărbat este "anima". Umbra = consta în instinctele animalice moştenite de om în evoluţia de la forme de viata inferioare. arhetipul masculuin în personalitatea unei femei este "animus".nevrotice care reprezintă principala cale de acces a cercetătorului spre inconştient. totdata. eroul. moartea. Arhetipurile. dumnezeul. personalitatea publica. explicabile şi pe baza cromozomiala sau endocrina sunt produsul experienţei convieţuirii celor doua sexe. funcţionează ca imagini colective care modelează atitudinea individului fata de sexul opus. individul se preocupa mai mult de rolul pe care-1 joaca decât de fiinţa sa reala-se alienează. Eularhetipul care reprezintă năzuinţa omului spre completitudine şi Arhetipul se exprima prin diverse simboluri. Eul este centrul personalităţii. anima/animus şi umbra. în jurul sau se grupează toate celelalte armonie.

sisteme. El asigura armonie, echilibru şi stabilitate personalităţii. Este telul vieţii spre care omenirea determina o aspira permanent. Ca toate arhetipurile, eul anumita comportare: căutarea completitudinii, mai ales prin

religie sau practici rituale, yoga etc. Arhetipul eului se manifesta abia când celelalte componente ale personalităţii s-au individualizat şi dezvoltat plenar, deci la o vârsta mijlocie. Atitudinile = Exista doua atitudini majore: extravertita (spre lumea exterioara obiectiva) şi intravertita (spre lumea subiectiva). Ambele sunt prezente, dar de obicei una domina şi este conştienta, pe când cealaltă este subordonata şi inconştienta. Funcţiile psihologice: gândire, sentiment, senzoriu, intuiţie Gândirea = este intelectuala, prin ea intelege omul lumea şi pe sine. Sentimentul = este axiologic, este valoarea obiectelor în raport cu individul. Din aceasta funcţie decurg experienţele de plăcere, durere, teama, furie, bucurie, tristeţe, dragoste. Senzoriul = este functuia perceptive, prefera fapte concrete, reprezentări despre lume. Intuiţia = forma de percepţie pe calea proceselor inconştiente. Prin inuitie omul depăşeşte faptele şi ideile şi construieşte modele ale realităţii. Prin intuiţie omul ajunge la esenţa realităţii. Gândirea şi sentimental sunt funcţii raţionale, ele folosesc raţiunea, judecata, abstractizarea şi generalizarea. Senzoriul şi intuiţia sunt funcţii iraţionale căci se bazează pe perceperea concretului, particularului şi accidentului. De obicei, la fiecare individ, una din funcţii este mai diferenţiata şi joaca rolul principal: este functuia superioara căreia I se subordonează, ca auxiliare, celelalte trei. Funcţia cea mai puţin diferenţiata este funcţia inferioara, reprimata şi inconştienta; ea se exprima prin visuri şi fantezii. Cele 4 funcţii sunt plasate echidistant, pe circumferinţa unui cerc al cărui centru reprezintă sinteza celor 4 funcţii. O astfel de sinteza, în care cele 4 funcţii sunt egale, poate fi realizata doar atunci când eul se actualizează pe deplin. Sinteza reprezintă un ideal spre care năzuieşte personalitatea.

Interacţiunea intre sistemele personalităţii Sistemele, atitudinile şi funcţiile care constituie personalitatea totala interactioneaza prin: compensaţie, opoziţie sau fuziune. Compensaţia - exemple: daca extraversiunea domina Ego, atunci inconştientul va dezvolta atitudinea opusa:intraversiune. Daca în activitatea conştienta predomina gândirea şi sentimental, atunci inconştientul va fi dominat de intuiţie şi senzoriu. Opoziţia - intre ego şi umbra, intre ego şi inconştientul personal, intre inconştientul colectiv şi persoana etc. Fuziunea - se realizează prin funcţia intranscedenta. Aceasta duce la sinteza sistemelor contrare intr-o personalitate echilibrata, integrata al cărei centru este Eul. Jung considera ca orice decizie corecta se bazează pe luarea în consideraţie a factorilor inconştienţi şi conştienţi. Sursa neadaptarii şi dereglărilor nervoase este dezvoltarea unilaterala a personalităţii. Aspectele neglijate creaza tulburări şi o conduita iraţionala. Dinamica personalităţii Energia psihica este o manifestare a energiei organismului şi deriva din procesele metabolice. Valorile psihice -cantitatea Forţa de grupare a unui complex de energie psihica investita intr-un element al personalităţii reprezintă valoarea acelui element. - valorile inconştiente pot fi determinate prin evaluarea forţei de grupare a nucleului complexului (numărul de elemente grupate in jurul nucleului). Analistul poate aprecia forţa de grupare a unui nucleu prin: 273 observarea directa a asociaţiilor din viata cotidiana legate de nucleul respectiv deducţii analitice (pe baza de vise) 274 indicatorii complecşi (tulburări de comportament care semnalează existenta unui complex) 275 intensitatea expresiei emoţionale (intensitatea răspunsului emoţional la o situaţie). Principiul echivalentei Concepţia psihodinamica a lui Jung se bazează pe doua principii fundamentale: echivalenta şi entropia. Conform principiului echivalentei,

energia cheltuita intr-un punct al sistemului se manifesta în alt punct. Orice valoare reprimata eliberează energie care se manifesta prin întărirea altor valori, prin vise sau fantezii. Energia pierduta de unul din sistemele personalităţii apare intr-un alt system. Redistribuirile de energie constituie dinamica personalităţii. Principiul entropiei. Se refera la transferul de energie intre doua sisteme cu incarcatura energetica diferita, pentru a se stabili un echilibru. Energia tinde sa treacă din sistemul mai puternic în cel mai slab. în acest mod sistemele personalităţii tind sa ajungă la un echilibru de forte. Un sistem cu potenţial slab caută sa-si îmbunătăţească situaţia în detrimental unui system putrnic. Daca ego-ul conştient este mult mai puternic decât inconştientul, apar tensiuni prin care energia caută sa se deplaseze de la conştient spre inconştient. O dezvoltare unilaterala a personalităţii creează conflict şi tensiune, în timp ce dezvoltarea egala a tuturor constituentelor personalităţii produce armonie, relaxare, satisfacţie. Dezvoltarea personalităţii Jung concepe dezvoltarea personalităţii ca un progress continuu de la un stadiu mai puţin complet spre un stadiu mai complet, mai armonios. Rolul dezvoltării este autoactualizarea = cea mai deplina diferenţiere cuplata cu cea mai armonioasa imbinare a tuturor aspectelor personalităţii. Prin autoactualizare eul înlocuieşte egoul ca centru al personalităţii. Ca şi în cazul individului, dezvoltarea speciei umane şi a materiei vii în ansamblu prezintă acelaşi progress spre armonie şi complexitate. Cauzalitate şi teleologie Ideea de tel care directioneaza destinul este teleological, finalista (căci prezentul este explicat prin viitor, iar pe de alta parte trecutul individului determina comportarea prezenta - cu care se afla în raport de cauzalitate. Jung considera ca ambele puncte de vedere sunt necesare pentru intelegerea personalităţii: prezentul este determinat atât de trecut (cauzalitate) cat şi de viitor (teleologie). Ereditatea Ocupa un loc important în teoria lui Jung. Prin ereditate se transmit instinctele, veriga de legătura cu animalitatea. Spre deosebire de biologi,

Jung susţine ca prin ereditate se transmit şi "experienţe ancestrale", materializate în arhetipuri. Prin ideea de "moştenire culturala", Jung se alătura adepţilor doctrinei caracterelor dobândite, a cărei valabilitate este pusa sub semnul întrebării de către geneticienii contemporani. Etape de dezvoltare In primii ani de viata, energia psihica (libido) este investita în activităţi necesare pentru supravieţuire. Valorile sexuale apar înainte de 5 ani şi ating maximum in perioada de adolescenta. în tinereţe se afirma instinctele fundamentale şi procesele vitale legate de dobândirea unui loc în societate. În jurul vârstei de 40 de ani se produce o transvaloare radicala: locul intereselor biologice ii iau interesele culturale; valorile se sublimează în simboluri sociale religioase, cetăţeneşti şi filozofice. Aceasta tranziţie este evenimentul decisiv în viata individului. Condiţia pentru continuarea unei existente satisfăcătoare este absorbirea în valori culturale şi spirituale a întregii energii odinioară investita în valori instinctuale. Procesul de individuatie Personalitatea tinde sa se dezvolte în direcţia unei unităţi stabile. Sistemele personalităţii trebuie sa se diferentize complet şi sa se dezvolte plenar. Sistemele neglijate şi mai puţin dezvoltate operează ca centri de rezistenta care caută sa captureze energia sistemelor mai dezvoltate. Apariţia mai multor centri de rezistenta generează nevroze. O personalitate sănătoasa, integrata se dezvolta doar atunci când se permite fiecărui system sa atingă gradul maxim de diferenţiere şi dezvoltare. Preocesul prin care se realizează acestea: procesul de individuatie. Funcţia transcendenta O data realizata diferenţierea (prin procesul de individuatie) sistemele diferenţiate sunt integrate prin funcţia transcendenta. Aceasta funcţie uneşte tendinţele opuse ale sistemelor şi acţionează în direcţia scopului ideal: completitudine perfecta, realizarea sub toate aspectele ale personalităţii embrionare potenţiale. în cazul în care celelalte forte ale personalităţii, mai ales reprimarea, se opun funcţiei transcendente, aceasta acţionează la nivelul inconştientului - unde aspiraţia spre completitudine şi armonie apare

mituri şi alte reprezentări simbolice (cel mai frecvent simbol cercul sau "mandala"). culturale mai diferenţiate. Simbolurile exprima nu numai înţelepciunea ancestrala acumulata în inconştientul colectiv. Prin sublimare energia se deplasează de la procese instinctive. ci şi nivele de dezvoltare viitoare. o reprimare. caută sa pătrundă în ego. inca necunoscute. Energia reprimata se acumulează în conform principiului entropiei.in sublimare. spre nivele culturale tot mai inalte. Simbolul având o determinare cauzala şi teleologică. care sa permită descărcări de energie masive: prin descoperirea de noi simboluri civilizaţia progresează libidou. Reprezentarea simbolica a unei activităţi instinctuale nu poate fi pe deplin satisfăcătoare căci nu permite o descărcare integrala a libidoului.în vise. un simbol are doua funcţii majore: 276 reprezintă o incercare de a satisface un impuls instinctual frustrat. mai primitive şi mai puţin differentiate spre procese superioare. De aceea se caută alte simboluri. Ex: dansul satisface symbolic un impuls sexual frustrat. Când descărcarea de energie prin canale instinctuale sau sublimate este blocata. Sublimare şi reprimare Energia psihica poate fi deplasata la un process dintr-un anumit system spre alt process din acelaşi sau alt system. mai adecvate. este o transmitere de si. are loc inconştient Simbolizarea In psihologia jungiana. se cere elucidat prin imbinarea ambelor poziţii. Daca deplasarea este guvernata de procesul de individuatie şi de funcţia transcedenta. unde perturba procesele raţionale si generează comportamente iraţionale. 277 întruchipează un material arhetipal. . Simbolul poate fi supus unei analize retrospective (pe baza funcţiei 1 se descifrează baza instinctuala a simbolului) sau perspective (pe baza functiei 2 se releva aspiraţiile omenirii spre desăvârşire. se numeşte sublimare. Prin funcţia 1) simbolul se apropie de sublimare. armonie).

vise. cercetare chimica şi experimentala. Statut actual şi evaluare Numeroşi psihanalişti au adoptat metodele lui Jung în psihoterapie. studii de mitologie şi religie comparata: ştiinţe oculte Examinarea arhetipului 1-a condus pe Jung spre alchimie. mitologie. Pe baza unor teste de asociaţii verbale. psihologia tradiţionala nu a acordat prea mare atenţie teoriei lui Jung. Psihologia ştiinţifica a preluat de la Jung testul asociaţiei de cuvinte şi conceptele de extraversiune şi intraversiune. 3. Aceştia au criticat conceptual de arhetip şi deformarea concepţiei freudiene despre inconştient. studierea unor cazuri Metoda a fost iniţiata de Freud. Michael Fordham. viziuni. Analistul descifrează complexele examinând fluxul asociaţiilor libere ale pacientului şi visele acestuia. Mary Harding. Jung iniţiază metoda imaginaţiei active: pacientul se concentrează asupra unei imagini onirice neclare şi descrie transformările pe care le constata la aceasta dezvăluind astfel o masa imensa de material inconştient. Ca metode de cercetare. Lucrarea " Psihologie şi alchimie" caută sa demonstreze ca simbolurile alchimiei reprezintă arhetipuri şi sunt analoge cu simbolurile onirice. Aceleaşi arhetipuri le-a găsit Jung şi în miturile şi ritualurile popoarelor primitive. istorie. alchimie. literature. Adepţi iluştri: Gerhard Adler. nu pe investigaţii experimentale. Scrierile lui Jung au exercitat o influenta considerabila asupra esteticii. teleologiei moderne. în general. Jung a folosit. religie. depistând astfel complexele pacienţilor. antropologiei. Erich Neumann. religie. magie. studiul experimental al complexelor. Herbert Read. Spre deosebire de Freud. 1.Cercetări specifice şi metode de cercetare Jung si-a adunat datele din mituri. astrologie. 2. căci aceasta se fundamentează pe descoperiri clinice. Jung a măsurat intensitatea emoţiei asociata cu un anumit subiect. civilizaţii primitive. Jung a fost atacat de psihanaliştii scolii freudiene şi chiar de Freud insusi. antropologie. Totuşi ideile lui Jung pătrund pe cai indirecte intr-o serie de cercetări .

Murphy. ramane sub influenta acesteia. Rogers. O serie de discipoli ai Iu Freud.în original -pag. dezvolta un sistem teoretic care deviază considerabil de la jaloanele psihanalitice. deşi dezident în scoală freudiana. doar Sullivan. Sullivan a fost inovator. Bibliografie şi referinre . Horney şi Fromm sunt consideraţi revizionişti. 111-113 TEORIA SOCIO-PSIHOLOGICA: ADLER. nu au făcut decât sa renoveze teoria freudiana. Erich Fromm şi Harry Stack Sullivan. Astfel. a atras discipoli şi a dezvoltat o noua scoală de psihiatrie. Adler. HORNEY şi SULLIVAN Teoriile psihanalitice formulate de Freud şi Jung au pornit de la aceleaşi premise pozitiviste ca şi fizica şi biologia secolului al XlX-lea. profund influenţat de antropologie şi psihologia sociala. neo-freudieni. Horney şi Fromm se menţin în domeniul psihanalizei. Allport şi Maslow.FROMM. conceptual de autoactualizare apare la psihologi ca: Glodstein. Angyal. nesatisfacuti de neglijarea determinărilor sociale ale personalităţii.psihologice recente. Karen Horney. remodeleaza psihanaliza în direcţia noii orientări promovate în ştiinţele sociale: Adler. Autorii apreciază ca teoria lui Jung se cere testate prin metodele psihologice ştiinţifice. Alfred Adler . nici unul dintre ei nu a dezvoltat o noua teorie. Odată cu dezvoltarea sociologiei şi antropologiei ca discipline independente (sfârşitul secolului al-XIX-lea) influenta acestora se face simţită şi în psihologie şi psihanaliza. a elaborat un sistem original.

Astfel. fondatorii psihologiei personaliste. Societatea de psihologie individuala continua sa atragă mulţi adepţi. în acest context. şi Jung care explica comportamentul prin arhetipuri. în care impulsul sexual joaca un rol secundar. Individul caută sa-si dezvolte un stil de viata unic.aceasta este contribuţia sa majora la teoria personalităţii. Concepte fundamentale Întregul eşafodaj teoretic se susţine la Adler pe câteva concepte fundamentale. Adler a subliniat unicitatea personalităţii: fiecare act poarta amprenta unui stil de viata unic. distinctive. Activează ca psihiatru şi profesor de psihologie medicala în SUA. In contrast cu Freud. de obiectivele sale şi este conştient de sine. In viziunea lui Adler. dezvoltate în decursul practicii de psihiatrie: 278 finalismul ficţiunii 279 năzuinţa spre superioritate 280 sistemul de inferioritate şi compensaţia 281 interesul social 282 stilul de viata . Adler aparţine tradiţiei lui William James şi William Stern. Omul este o fiinţa conştienta. Adler se situează la antipodul lui Freud care plasa centrul de greutate în inconştient. Adler subliniază condiţionarea sociala a personalităţii.Psihanalist nonconformist. capabil sa-si planifice acţiunile. centrul personalităţii este conştientul. un sistem subiectiv care interpretează e e ientele organismului. Adler introduce în teoria personalităţii conceptual de eu creator. care atribuie comportamentul unor instincte innascute. Este conştient de inferiorităţile sale. Adler respinge motivaţia exclusiva sexuala şi considera ca omul este motivat de interese sociale. neglijata de Freud şi Jung . Spre deosebire de psihanaliza clasica. Adler părăseşte în 1911 Societatea de Psihanaliza din Viena şi formează un grup independent de "psihologie individuala". eul caută sa le creeze. este o fiinţa sociala. cărora le conferă sens şi caută noi experienţe care sa sprijine împlinirea stilului de viata unic al personalităţii respective: daca lumea nu oferă astfel de experienţe. Adler a atras atenţia psihologilor asupra variabilelor sociale şi a contribuit la dezvoltarea psihologiei sociale. Adler considera ca omul este motivat în primul rând de determinări.

283 eul creator Finalismul acţiunii Adler considera ca omul este motivat mai mult de speranţele în viitor decât de experienţele trecute. Scopurile nu exista în viitor ca o parte a unui proiect teleologic ci au o existenta subiectiva, mintala: sunt idealuri care afectează comportarea prezenta. Nu sunt scopuri obiective ci ficţiuni, idealuri imposibil de atins. Ele constituie un imbold şi dau o explicaţie finala a comportamentului. Năzuinţa spre superioritate Obiectivul ultim, visat de orice individ este superioritatea înţeleasa nu ca poziţie sociala, avere etc, ci ca o condiţie asemănătoare celei descrise de Jung prin conceptual de Eu: perfecţiune, complrtitudinr, armonie. Năzuinţa spre superioritate este înnăscuta, ea constituie un principiu dinamic omnipotent, prezent în toate impulsurile şi năzuinţele umane. Sentimentul de inferioritate şi compensaţia Adler sugerează ca localizarea maladiilor în anumite organe (inima, plămâni etc) se datorează unei inferiorităţi fundamentale existente în zona respective. Totodată, el observa ca individul cu o anumita inferioritate organica incearca sa compenseze, sa intareasca respectiva zona. Pe plan psihic, sentimentul inferiorităţii apare din sentimentul imperfecţiunii intr-un anumit domeniu al existentei şi el generează străduinţa individului de a atinge un nivel mai inalt de dezvoltare în domeniul repectiv. Astfel, sentimentul de inferioritate funcţionează ca motor al oricărei îmbunătăţiri în situaţie individului şi societăţii. Interesul social Consta în interesul indivudului la inaintarea societăţii spre idealul societăţii perfecte. Individul este implicat în contextual social inca din primele zile de viata şi este permanent angrenat intr-o reţea de relaţii sociale care ii modelează personalitatea şi oferă canale concrete pentru năzuinţa sa spre superioritate - aceasta se socializează, idealul unei societăţi perfecte inlocuieste ambiţiile egoiste. Contribuind la binele comun, omul compensează slăbiciunea individuala. Interesul social este innascut, dar trebuie stimulat prin educaţie.

Stilul de viata Reprezintă sistemul de funcţionare a personalităţii individuale, fiind principiul care explica unicitatea persoanei. Întregul comportament al individului, viata profesionala, de familie, rutina cotidiana, relaţiile cu prietenii- este determinat de stilul de viata. Stilul se formează în frageda copilărie, pe la 4-5 ani. Din acel moment, experienţele sunt asimilate şi utilizate în conformitate cu acest unic stil de viata. Atitudini, sentimente se fixeaza în prima copilărie, stilul de viata ramane neschimbat pe tot parcursul existentei: următoarele experienţe nu sunt decât noi moduri de exprimare ale stilului de viata. Stilul reprezintă o compensaţie pentru o anumita inferioritate: un copil slab va face mereu lucruri care sa-i dezvolte forţa fizica. Eul creator Este un element care intervine intre stimuli şi răspunsurile individului; el modelează faptele obiective şi le incorporează intr-o personalitate dinamica, unica. Omul isi construieşte propria personalitate din materialul brut al eredităţii şi experienţei, filtrat şi incarcat cu sens de către Eul creator. Adler elaborează o teorie umanista despre prsonalitate, la amtipodul lui Freud. Atribuind omului altruism, cooperare, creativitate, unicitate şi conştiinţa, Adler reda omului sentimentul demnităţii şi valorii, pe care psihanaliza ii distrusese. Cercetări specifice şi metode de cercetare Observaţiile empirice ale lui Adler se bazează pe practica terapeutica. Metode de investigare: 1. personalitatea şi ordinea naşterii Adler constata ca, intr-o familie, copiii de vârste diferite au caractere diferite datorita modului diferit în care a fost tratat primul copil, mijlociul sau mezinul (copilul cel mare este adesea mizantrop, a fost neglijat odată cu naşterea celorlalţi fraţi; mezinul este de obicei răsfăţat etc) 2. primele amintiri Adler considera ca amintirea cea mai timpurie a unui pacient este o cheie pentru înţelegerea stilului sau de viata 3. experienţele copilăriei Adler descoperă trei factori care duc la formarea unui stil de viata greşit: 1. inferioritatea fizica sau mintala; 2. răsfăţul; 3. neglijarea copiilor.

Erich Fromm

Tema esenţiala a operei sale: singurătatea şi izolarea omului datorata separării de natura şi de semeni. Pe măsura ce a devenit mai liber, omul s-a simţit tot mai singur. Libertatea devine o condiţie negativa, din care individul caută sa evadeze (lucrarea "Escape from freedom" - "Evadare din libertate" -1941). Omul poate scapă de izolare alaturandu-se semenilor în spiritul dragostei şi colaborării, sau poate sa obtina sentimentul siguranţei supunandu-se autorităţii şi conformandu-se societăţii. în primul caz libertatea este folosita pentru a dezvolta o societate mai buna, în al doilea caz, omul poate obţine o noua sclavie. Toate orânduirile sociale reprezintă incercari de a rezolva contradicţia fundamentala a omului: omul aparţine naturii, dar este separate de ea; are impulsuri animalice, dar şi aspiraţii superioare. De aici decurg 5 necesitaţi specifice: nevoia de relaţie, nevoia de transcendenta (depăşire a naturii animale), nevoia de inradacinare ( de a fi parte integranta a lumii, de a simţi ca aparţine undeva), nevoia de identitate (de a-si simţi unicitatea, individualitatea) şi nevoia unui cadru de referinţa (un mod stabil, constant de a percepe lumea). Manifestările specifice ale acestor necesitaţi sunt determinate de cadrul social: personalitatea se dezvolta în accord cu ocaziile oferite de o anumita societate. Adaptarea sociala se realizează printrun compromis intre necesităţile interioare şi cerinţele exterioare. Menirea educaţiei este sa pregătească copilul în aşa maniera incat sa vrea sa acţioneze conform dorinţelor sistemului economic, politic, social. Societatea frustrează individul atunci când ii confrunta cu cerinţe contrarii naturii umane. Societatea care nu satisface necesităţile fundamentale ale individului este o societate bolnava. Perioadele de tranziţie de la o orânduire la alta, marile transformări sociale produc dislocări în caracterul social, apare alienarea intrucat ouml isi pierde vechile rădăcini şi se simte pierdut pana când isi formează noi rădăcini. Postulatele fundamentale ale teoriei lui Fromm: 284 omul are o natura esentiala, înnăscuta 285 societatea este creata de om pentru a corespunde aceasta natura 286 nici una din formele de societate de pana acum nu satisface nevoile

esenţiale ale existentei umane 287 se poate crea o societate sa corespunda acestor necesitaţi: este ceea ce Fromm numeşte " socialism comunitar umanist", societatea cere permite omului sa-si realizeze toate valenţele umane.

Karen Horney

Se încadrează în sistemul freudian şi incearca sa remedieze unele deficiente ale acestuia datorita orientaţii mecaniciste, biologice. în acest spirit, Horney aduce rectificări tezelor freudiene referitoare la psihologia feminine, agresivitate, complexul oedipian etc... Horney introduce conceptual de anxietate fundamentala = sentimentul de izolare şi neajutorare al copilului intr-o lume potenţial ostila. Pentru a pune capăt anxietăţii, copilul dezvolta diverse strategii menite sa-i asigure bunăvoinţa celor din jur sau dominaţia asupra acestora. Fiecare strategie poate deveni un impuls sau o necessitate în dinam ica personalităţii. Astfel de necesitaţi nevrotice sunt: 288 nevoia nevrotica de afecţiune şi aprobare 289 nevoia nevrotica de un partener 290 nevoia nevrotica de a limita existenta în nişte graniţe date (persoanele modeste se mulţumesc cu puţin) 291 nevoia nevrotica de putere 292 nevoia nevrotica de a exploata pe alţii 293 nevoia nevrotica de prestigii 294 nevoia nevrotica de admiraţii 295 nevoia nevrotica de a obţine succese 296 nevoia nevrotica de independenta şi autosuficienta 297 nevoia nevrotica de perfecţiune şi infailibilitate Toate aceste necesitaţi sunt nerealiste şi generatoare de conflicte interioare. Conflictele sunt prezente atât la indivizii normali cat şi la cei patologici, diferenţa e doar o chestiune de grad. Cele 10 necesitaţi se pot

inevitabile. Sullivan nu neaga imortanta eredităţii. Personalitatea este o entitate ipotetica. Conflictele sunt generate de condiţiile sociale. Horney nu afirma ca conflictele sunt inerente naturii umane. Toate conflictele pot fi evitate daca copilul creste intr-o atmosfera de siguranţa. încredere. Dinamisme Un dinamism este structura relativ stabila a transformărilor de energie . personificări. Spre deosebire de Freud şi Jung. Aceste procese sunt: dinamism. Structura personalităţii consta din evenimente interpersonale. A fost influenţat de Freud. Individul normal poate rezolva conflictele prin integrarea celor 3 orientari în timp ce indivizii nevrotici caută soluţii iraţionale. dragoste şi căldura. De aceea. nu persoana. Structura personalităţii Sullivan subliniază ca personalitatea nu poate fi studiata separat de situaţiile interpersonale. artificiale. Individul nu poate fi studiat "in sine". Obiectul de studiu este situaţia interpersonala. dar considera ca ceea ce este tipic uman este produsul interacţiunilor sociale. 2. care nu poate fi izolata de relaţiile interpersonale. împotriva semenilor. teoria sa despre pesonalitate poarta amprenta puternicei sale inclinatii pentru concepte şi variabile din psihologia sociala.incadra în trei direcţii fundamentale: 1. George Mead (filozof). Henry Stack Sullivan Este creatorul unei concepţii originale: teoria interpersonala în psihiatrie Personalitatea este matricea relativ durabila a situaţiilor interpersonale recente din existenta unui om.. Personalitatea este centru dinamic al diferitelor procese care se desfăşoară intr-o serie de câmpuri interpersonale. căci el nu exista în afara relaţiilor cu alţi oameni. 3. Eduard Sapir (antropolog) şi Leonard Cottrell (sociolog). spre semeni. Adolf Mayer. procese cognitive. departe de semeni.

Dinamica personalităţii Personalitatea constituie un sistem energetic a cărui principala activitate consta în activităţi care reduc tensiunea. Personificări O personificare este o imagine pe care individul si-o formează despre sine sau despre o alta persoana. Sarcina psihologiei consta nu în examinarea simptomelor datorate anxietăţi. Anxietatea decurge din ameninţarea reala sau imaginara a securităţii. dar ele sunt durabile şi influenţează atitudinile fata de aceste persoane. Aceasta consta în masurile de siguranţa pe care le adopta individul pentru a evita sau minimaliza anxietatea reala sau potenţiala. "Sistemul Eului" se dezvolta proporţional cu anxietatea şi diminuează capacitatea individului de a colabora cu semenii. Ca urmare a anxietăţii se dezvolta "dinamismul Eului" sau "sistemul Eului". "Sistemul Eului" tinde sa se izoleze de restul personalităţii şi impiedica individul sa-si aprecieze obiectiv propria comportare. dar ii subordonează determinările sociale. Comportamentul individului nu este determinat de instincte ci de interacţiunea cu ceilalţi indivizi. Orice forma de comportament este o transformare de energie. în dezvoltarea . Dezvoltarea personalităţii Sullivan considera ca formarea personalităţii este condiţionată de succesiunea relaţiilor interpersonale la care este supus individul în decursul existentei.caracteristice existentei orgasnismului. atitudini şi concepţii generate de experienţa satisfacţiei şi anxietăţii. Personificările comune mai multor indivizi = stereotipuri. Tensiunea rezulta din necesităţile organismului sau anxietate. Orice relaţie interpersonala care implica satisfacţie tinde sa genereze o imagine favorabila a agebtului care a produs satisfacţia. Imaginile corespund rareori realităţii persoanelor respective. Sullivan nu neaga total rolul factorilor biologici în dezvoltarea personalităţii. Este un complex de sentimente. Majoritatea dinamismelor satisfac necesităţile fundamentale ale organismului. ci în depistarea principalelor surse de anxietate în relaţiile interpersonale. Un dinamism este o structura comportamentala durabila care se repeta aproximativ asimilabila unui obicei.

cetăţeneasca. pruncie 298 copilărie 299 etapa juvenila 300 preadolescenta 301 prima adolescenta 302 adolescenta târzie In pruncie (de la naştere pana la apariţia vorbirii) se formează personificări legate de mama. capata sentimentul apartenenţei la un grup: se socializează.apare sentimentul ca în jur sunt numai duşmani. Adolescenta târzie constituie o iniţiere în drepturile. îndatoririle. In adolescenta timpurie se constituie un model de activitate heterosexuala. satisfacţiile şi responsabilităţile implicate de viata sociala. Etapa dobândeşte juvenila acoperă etapa scolii primare. Se produce "transformarea rau voitoare" . Individul străbate o serie de experienţe sducative care duc la stabilirea unui repertoriu de relaţii interpersonale tipice adultului. Aceasta transformare duce la izolarea copilului. individul isi insuseste cai de sublimare mai . invata sa coopereze. Sistemul Eului se stabilizează. intelege se asemenea modul de satisfacere a acestor necesitaţi si-si formulează obiective legate de sporirea prestigiului sau.personalităţii. Sullivan admite 6 etape anterioare maturităţii: 1. In copilărie. Copilul experienţa subordonării sociale fata de prsoane inafara familiei. Odată cu descoperirea unui model stabil de comportament care satisface impulsurile sexuale. în aceasta etapa apare concepţia de orientare în viata: copilul intelege tendinţele (necesităţile integratoare caracteristice relaţiilor interpersonale. în etapele anterioare situaţiile interpersonale se caracterizează prin dependenta copilului fata de un adult. apar rudimentele sistemului Eului etc. In preadolescenta apar relaţii pe baza de egalitate şi reciprocitate. se instalează adolescenta târzie. apariţia vorbirii permite integrarea sistemului Eului intr-o structura mai coerenta. In preadolescenta apare nevoia unui prieten de acelaşi sex. Apare sublimarea: un comportament care atrage după sine anxietatea sau contravine sistemului Eului care este inlocuit cu activitate acceptata de societate.

este modelat de cultura. Sullivan caută cai pentru o mai buna comunicare intre psihiatru şi pacient. Psihiatrul trebuie sa urmărească modificările de intonaţie şi atitudine. Toate datorează imens . care operează prin sistemul relaţiilor interpersonale. Personalitatea nu se stabilizează la o vârsta frageda. Cercetări specifice şi metode de cercetare Sullivan isi alege datele din practica de psihiatrie. dinamica şi tratamentul schizofreniei. inclinatii . precum şi de celelalte metode de psihanaliza tradiţionale.eficiente şi se instituie masuri de securitate mai puternice împotriva anxietăţii. Psihiatrul nu este doar un observator: consultând pacientul. dintr-un organism animal a apărut o fiinţa umana. După parcurgerea acestor etape individul atinge maturitatea: relaţiile interpersonale s. Principala contribuţie a lui Sullivan la dezvoltarea psihopatologiei consta în cercetările rferitoare la etiologia. teoria lui Sullivan a oferit cele mai multe impulsuri cercetării: este o teorie formulata precis. ea se poate modifica în orice moment. Pacientul nu va fi lăsat sa divagheze: psihiatrul ii va invata cum sa fofloseasca asociaţia libera etc. Marele forte educative sunt: anxietatea (care obliga individul sa se orienteze spre activităţile care produc scăderea tensiunii).au modelat. este un observatorparticipant. Sullivan admite importanta eredităţii: substratul biologic . foarte aproape de observaţia empirica şi uşor de experimentat. daca apar noi situaţii interpersonale. Din cele 4 teorii prezentate în acest capitol. Statut actual şi evaluare Cele 4 teorii prezentate în acest capitol au în comun accentuarea rolului variabilelor sociale în evaluarea personalităţii.predispozitii. Sullivan elaborează tehnica "interviurile de psihiatrie" (lucrarea "The psychiatric interview"). Situaţie interpersonala pacient-medic este un "interviu". Nesatisfacut de metoda asociaţiei libere. psihiatrul participa la o situaţie interpersonala. succesul (care fixează activităţile socialmente acceptabile).

Omul este o fiinţa creatoare.gândirii freudiene.în acest sens cei patru teoreticieni preconizează reforme democratice. Ei admit existenta unei naturi umane înnăscute. neglijarea procesului invatarii în explicarea socializării. In ansamblul lor. şi sărăcirea psihanalizei de toate tezele referitoare la . Unii critici reproşează acestor teoreticieni dependenta pra mare de Freud (echivalând cu lipsa de originalitate) inconştient. Ideea motivaţiei inconştiente joaca un rol minor. contribuind astfel la plasarea psihologiei în sfera ştiinţelor sociale. Toţi considera ca anxietatea nu este un dat ereditar ci este produsa de condiţiile sociale şi poate dispare odată cu transformarea acestor condiţii. conştienta. capabila sa transforme societatea. redusa de Freud şi Jung la dimensiunea sociala. dar depăşesc teoria instinctivista a lui Freud: cei 4 teoriticieni au investii personalitatea umana. cooperare internaţionala etc. nici psihocentrica. Cele patru teorii au favorizat dezvoltarea psihologiei sociale ca disciplina independenta în sfera ştiinţelor psihologice şi au stimulat răspândirea concepţiei despre om ca flinta sociala. maleabila şi se modelează reciproc. Cele patru teorii afirma ca atât individul cat şi societatea este plastica. o suma de predispoziţii care se actualizează sub acţiunea mediului social. ambientalista (individul este creat doar de factori ambientali). Este posibila o societate care sa favorizeze la maximum realizarea potentialitatilor umane . Concepţia celor 4 nu este nici exclusiv sociocentrica. teoriile dezvoltate de cei patru lărgesc sfera psihanalizei prin introducerea determinărilor sociale. dar nici unul nu adopta poziţia radical opusa. Psihologii critica lipsa unor precizări asupra modului în care individul este modelat de societate. ci este o poziţie social-psihologica. Toţi 4 se opun fixităţii naturii umane postulata de Freud.

Se afirmă că atunci când există o concordanţă între istoria personală a individului şi imaginea de sine. El utilizează în acest sens termenul de "tendinţă de autorealizare". atunci individul este psihologic adaptat. Ne referim la experienţă aşa cum e percepută de individ pentru că aceasta este realitatea cu care vom lucra. Rogers privind Terapia promovată de K. plină de respect. Când între acestea două (istorie + imagine) există incongruenţă atunci individul trăieşte diferite grade de inadaptare. Din această imagine pozitivă se dezvoltă nevoia respectului de sine. Capacitatea de autocontrol şi adaptare e afirmată indiferent cât de tulburat este individul sau cât de disperată este situaţia sa. El priveşte personalitatea dintr-o perspectivă pozitivă. de a creşte.imaginea de sine. Rogers consideră că fiecare dintre noi trăim nevoia de a avea o imagine pozitivă despre noi înşine în relaţiile cu ceilalţi. . Diferenţa dintre experienţa personală a individului şi imaginea pe care o are individul despre el însuşi este cea care poate explica inadaptarea şi deci nevoia de terapie şi consiliere. Experienţele personale formează Eu-1 sau Seif. iar această imagine este constituită nu numai din percepţiile pe care individul le dezvoltă în raport cu el însuşi ci şi în urma judecăţilor de valoare care apar în cadrul relaţiilor interpersonale.conceptul . Rogers se înscrie în curentul umanist al psihoterapiei.TERAPIA NON – DIRECTIVĂ KARL ROGERS Concepţia personalitatea Sau terapia centrată pe PERSOANĂ lui K. Această incongruenţă se dezvoltă din cauza unor valori "introectate" sau a unor "condiţii ale demnităţii". Acest concept se referă la totalitatea experienţelor trăite de persoană încă de la naştere. In termeni motivaţionali. demni de încredere şi cooperanţi. Punctul central este "experienţa individului". El afirmă că oamenii sunt constructivi. Rogers afirmă că fiecare organism are o tendinţă naturală nu numai de a se menţine ci şi de a se dezvolta.

C.ce determină o atitudine defensivă şi se transformă în predicţie ce se autoîmplineşte TERAPIA În baza faptului că congruenţa e problema fundamentală a persoanei care solicită ajutor psihoterapeutic. Rogers propune o serie de condiţii care pune în mişcare procese prin care individul devine capabil să se schimbe şi devine congruent. Cu cât definesc mai bine ceea ce nu pot.nu numai elevul simte nevoia de imagine pozitivă despre sine ci şi profesorul.Dacă individul trăieşte o imagine pozitivă necondiţionată din partea celorlalte persoane semnificative. Acestea sunt condiţii ale demnităţii sau situaţia în care individul se percepe pe sine ca demn doar în anumite condiţii şi nu în altele. [Şcoala pune etichete globale asupra elevilor ceea ce este greşit . atunci experienţele individului şi imaginea de sine rămân congruente. terapia promovată de C.] Acest lucru determină un conflict cu ei înşişi orice experienţă care este incongruentă cu imaginea de sine este o ameninţare pentru EU. Nu există experienţe pozitive şi negative ci numai pozitive pentru că din toate învăţăm câte ceva. Rogers propune următoarele 6 condiţii ale terapiei: 303 Două persoane să fie "în contact psihologic". are drept consecinţe o rigiditate a percepţiei şi o lipsă de deschidere a experienţei. consecinţa fiind că anumite experienţe personale vor fi evitate întrucât ele sunt în acord cu valorile impuse de alţii şi fără vreo legătură cu caracterul lor adecvat pentru individ. cu atât mai bine îşi pot da seama de ceea ce fac. 304 Una (clientul) să fie incongruentă. Această incongruenţă între imaginea de sine şi experienţă. Perspectiva pozitivă condiţionată. conduce la situaţia în care imaginea de sine devine şi ea selectivă. Acestea au consecinţe şi tendinţe de autoactualizare şi de aceea adaptarea este blocată şi posibilitatea schimbării este redusă (insuccesul şcolar este catalogat la noi în termeni de eşec) . 305 Cealaltă persoană (terapeutul) să fie congruentă cel puţin în relaţiile .

empatia . să fie afectiv. bine adaptat în relaţiile cu persoana. în primul rând creşterea libertăţii de exprimare a sentimentelor. o respectă. nici a-1 conduce să facă ceva pentru el însuşi. Imagine pozitivă necondiţionată = terapeutul acceptă imaginea persoanei fără să o judece.antipatie: sunt utilizate de terapeut). Congruenţă = terapeutul să fie sincer şi să nu joace un rol.DIRECTIVE Terapia non . Procesul schimbării. Caracteristicile principale ale terapiei NON .C.directivă are un scop diferit de cel al celorlalte terapii. Rogers "Construcţia realităţii" . are efecte în mai multe direcţii.cu prima persoană dacă nu în toate situaţiile.. ea constă în a-1 elibera pentru ca el să . 306 Consilierul să ofere o imagine pozitivă necondiţionată. Ea este centrată pe existenţa individului şi nu pe existenţa problemelor. 309 Terapia nu constă în a face ceva pentru individ.Paul Vaslovic Cunoaşterea ne face liberi. deschis la sentimentele sale şi ale altor persoane.imaginea pozitivă necondiţionată şi pe relaţiile cu persoana consiliată. să fie consecvent. "La relation d'aide et psychoterapie" . 308 Persoana consiliată să fie minimal conştientă de imaginea pozitivă necondiţionată şi de empatia consilierului. Scopul nu este rezolvarea problemelor ci ajutorarea pacientului de a atinge o anume maturizare.apatie . 307 Terapeutul să aibă capacitatea empatică în relaţiile cu cealaltă persoană (empatie .simpatie . îmbogăţirea graduală a raportării la EU. odată început. Discriminarea crescută între diversele experienţe şi o mai mare adecvare în conştientizarea lor. Rogers nu pune accent pe tehnica consilierii ci pe aceste 3 calităţi ale terapeutului: congruenţa . Această maturizare va conduce la o mai bună adaptare şi la rezolvarea problemelor. dar suntem prizonierii unor automatisme. capabil să şi le exprime liber.

clientul este ajutat să simtă că ora de terapie este a sa. mai degrabă decât pe aspectul intelectual. a ostilităţii. a neliniştii. Prin cuvinte. să încerce să fie el însuşi şi să-şi asume responsabilitatea cuvintelor şi acţiunilor sale. să-şi 310 Această terapie pune accent pe elementul trăit. e să recunoşti că ai o problemă şi trebuie să te hotărăşti să te ocupi de 314 Situaţia de ajutor este normal definită.poată desăvârşească maturizarea şi dezvoltarea normală. Primul pas în terapie ea. Dacă . Terapia non . acţiuni sau ambele. 315 încurajarea exprimării libere a sentimentelor în ceea ce priveşte problema. Decizia de a se prezenta la terapeut este un act de independenţă responsabilă. Majoritatea problemelor nu provin dintr-un deficit de cunoaştere.1 facem pe client să simtă că . Încă de la început clientul e avertizat că terapeutul nu are răspundere şi că situaţia terapeutică furnizează un loc în care clientul poate cu ajutor să descopere propriile soluţii la propriile probleme (împreună să găsim răspunsuri pentru probleme). ETAPELE CARACTERISTICE în PROCESUL TERAPEUTIC 313 Individul vine să solicite ajutor. pe aspectul afectiv al situaţiei. 311 Terapia pune accent pe situaţia actuală mai mult decât pe trecutul individului.directivă este o terapie mai scurtă decât cea psihanalizei. Convenţiile sociale blochează exprimarea liberă a sentimentelor ambivalenţe. a 312 Relaţia terapeutică este ea însăşi o experienţă a maturizării.

nu le că să răspundă nu la conţinutul lor intelectual. încearcă recunoaşte există şi le acceptă. el va depăşi treptat aceste blocaje. Ea asigură baza prin . Acceptăm sentimentele fără pozitive 319 Această nouă percepţie de înţelegere. decât sentimentele negative. ci pur şi simplu 318 Terapeutul acceptă şi recunoaşte sentimentele pozitive exprimate la fel cum le-a acceptat şi pe cele negative.această oră este a sa. ci la conţinutul lor explice cauza nici să le discute utilitatea. acceptare de sine. Dacă psihologul acceptă aceste sentimente el trebuie să fie pregătit emoţional. recunoaşte şi clarifică sentimentele negative. de amor propriu. 316 Consilierul acceptă. 317 Când individul exprimă complet sentimentele negative. Frecvent. constituie cel mai important efect al acestei metode. de Cu cât expresiile negative sunt mai violente şi profunde. elogii. acceptate şi recunoscute. întrucât ele sunt consilierul clarifică verbal să aceste sentimente. Sentimentele pozitive sunt acceptate ca o parte nici mai mare. Sentimentele pozitive nu sunt aprobate cu elogii pentru că valorile morale nu intră în acest tip de terapie. nici mai mică. cu atât este mai sigur că vor urma expresii pozitive dragoste. el încearcă timid exprimarea tendinţelor pozitive care favorizează maturitatea sa. dorinţa de maturizare.

(oare?) CONDIŢII DE INDICARE A CONSILIERII SAU PSIHOTERAPIEI 322 Individul este pradă unei tensiuni provocată de dorinţe personale incompatibile mari cu personale. adică poate exercita un control asupra elementelor situaţiei trăite. clientul recunoaşte că relaţia trebuie să înceteze. 321 Iniţierea acţiunilor pozitive umane. 10.care individul poate merge spre integrare. Rogers. 324 Individul este relativ independent de un control familial strâns sau un conflict între dorinţele personale şi exigenţele mediului. Adică. dorinţă conştientă este utilă dar nu absolut necesară" . Nevoia descreşterii ajutorului. condiţiile existenţei nu sunt imposibil de schimbat. Individul are posibilitatea fie verbal. de a-şi exprima tensiunile "O sale conflictuale în cursul convorbirilor. fie prin alte mijloace. tensiunile. Înţelegerea de sine mai completă şi precisă pe măsură ce individul dobândeşte curajul de a-şi observa mai profund propriile acţiuni. 11. Cari Rogers spune că în terapia sa nu există o relaţie transferenţială psihanalitică. Clientul este capabil să-şi exprime conflictele. 323 Individul posedă a anume capacitate de a face faţă vieţii. Presiunea şi tensiunea astfel create sunt mai decât problemele tensiunea determinată de exprimarea sentimnetelor în legătură . Nu există din partea terapeutului nici un fel de presiune asupra clientului pentru a-1 reţine sau pentru a continua terapia. 3. Această afirmaţie este valabilă pentru copii pentru că ei nu conştientizează că au nevoie de ajutor. 320 Acest proces de înţelegere şi autoacceptare este însoţit de un proces de clarificare a deciziilor şi a modurilor de acţiune posibilă.spune C.

Părintele este relativ tratabil . 4. aproape mereu primul (părintele) simt nevoia ajutorului creind situaţia de a trata.nu are o instabilitate organică. extraconjugale personale.copil. alimentează imaginea de sine a părinţilor. fie copilul. d). c). 332 b). 5. 326 Posedă o inteligenţă suficientă pentru a înfrunta situaţiile sale existenţiale.are satisfacţii în afara relaţiei părinte . Părintele să fie rezonabil stabil. 4. (90 100) şi peste. 330 Fie părintele.copil. 327 Are o vârstă convenabilă. suficientă pentru a înfrunta viaţa într-o manieră independentă. nivelul său intelectual fiind compus între uşor subnormal mintal (oligofrenie). fie în relaţiile sale socio . îndeosebi organică (pentru astfel de pacienţi = psihoterapie + chimioterapie). 325 Individul este relativ lipsit de o instabilitate excesivă. Copilul să fie relativ tratabil . este suficient de mare pentru a-şi exprima Pentru astfel de părinţi. 331 a). Acest tip de consiliere nu este valabil pentru debili CONDIŢII DE INDICARE A TERAPIEI CU COPIII şi PĂRINŢII 328 Problemele copilului sunt determinate de relaţia părinte .profesionale. Să fie suficient de tânăr pentru a fi capabil de o anume plasticitate de adaptare.(individul este capabil să controleze în anumite limite mediul). un QI uşor sub normal sau peste. performanţa sau copilului . suficient de tânăr pentru a fi capabil de plasticitate adaptativă (10-60 ani). Să aibă o inteligenţă normală. 329 Copilul nu este încă afectiv şi spaţial independent de formaţie.

să facă orice. 5. b).atitudinea prin joc în situaţia terapeutică (peste 4 ani). supunerea pacientului. dacă clientul gândeşte că acest lucru ar ajuta. pentru că aceasta este o relaţie asimetrică. transpunând în act sentimentele sale negative. o relaţie medic . Factorul terapeutic fundamental este relaţia terapeutică.copil pentru că această relaţie are profunde implicaţii afective şi e profund asimetrică. C. implică sfatul autoritar din partea medicului.pacient. o relaţie magister . 333 Terapeutul se manifestă foarte permisiv în ceea ce priveşte exprimarea sentimentelor . d). Afecţiunea şi dorinţa de ajutor a terapeutului se schimbă în frică şi respingere = că respectivul client . Consilierul creează o atmosferă de căldură şi emoţie simpatică care face relaţia posibilă şi care se dezvoltă într-o relaţie afectivă mai profundă. acceptarea. propune un statut superior şi unul inferior.prieten. Relaţia de ajutor nu este: a). Din greşeală unii terapeuţi modelează relaţia lor cu clientul după cele amintite mai sus. poate lipsi. Rogers preferă să utilizeze termenul de client.clientul poate întârzia. o relaţie prieten . ASPECTELE FUNDAMENTALE ALE RELAŢIEI TERAPEUTICE 1. c). pentru că această relaţie este asimetrică.elev. Inexistenţa libertăţii de a răni pe ceilalţi. o relaţie părinte . dar aceasta trebuie limitată spre binele pacientului. 335 Existenţa unor limite de timp . 334 Relaţia terapeutului este lipsită de orice formă de presiune sau coerciţie. în orice situaţie terapeutică sunt adresate cereri. Consilierul este el însuşi implicat emoţional. dar nu poate cere prelungirea terapiei. pentru că implică o reciprocitate şi nu este cazul. Teralpeutul începător are tendinţa de a împlini această cerere. sunt exprimate dorinţe în faţa cărora terapeutul exprimă o atitudine.

pentru că au tendinţa de a prelungi şedinţa. atent la nevoile şi sentimentele climatului. Există limite prinvind agresivitatea. mai ales în raporturile cu copii. doresc să depindă de terapeut şi în afara şedinţei. Există limite prinvind responsabilitatea. Când relaţia de ajutor nu este bine definită. sau dacă clientul într-un moment de mare nevoie întâlneşte aceste limite ca nişte bariere care se ridică în faţa lui. mai liber şi natural în raport cu clientul. Problema este dacă aceste limite sunt clar definite şi înţelese şi pozitiv utilizate. poate juca un rol stabilizator. afectat de această tentativă nereuşită de terapie. Există limite prinvind afectivitatea. şi astfel clientul poate fi uneori definitiv rănit. Valoarea acestor limite pentru terapeut îi permit acestuia să fie mai relaxat. Orice situaţie de ajutor are limite. totdeauna e posibil ca clientul să ceară prea mult de la consilier = când consilierul rămâne prea mult în defensivă de teamă că dorinţa de a-1 ajuta să nu-1 antreneze într-o capcană. Există limite prinvind timpul. terapeutul este mai vigilent. Când el înţelege limitele. Aceste limite trebuiesc clar stabilite. .are impresia că încă o persoană 1-a trădat.

recunoaşterea sentimentului sau a semnificaţiei pe care clentul le-a formulat. neacuzându-1 de situaţia descrisă. PRINCIPIILE REFORMULĂRII DIN PUNCT DE VEDERE AL TERAPEUTULUI Reformulare: 1 . 3 .acceptarea condiţiilor subiective a ceea ce subiectul a spus.DIRECTIVĂ TEHNICA REFORMULĂRII 336 Reformulare = intervenţie a terapeutului care constă în a opera cu alţi termeni şi într-o manieră mai explicită ceea ce tocmai a exprimat clientul .de obţinut acordul clientului. terapeutul e ascultat-o.lăsarea clientului de a-şi dezvolta punctul său de vedere în legătură cu tema propusă în discuţie. 4 . adică acceptarea ideii că el a emis un punct de vedere subiectiv. 337 Clientul e sigur atunci când se recunoaşte în reformulare că se află pe calea cea bună care-1 face să fie înţeles şi care-1 stimulează. Nu putem să vedem şi să facem totul. interpretativ.TEHNICA UTILIZĂRII ÎN TERAPIA NON . în comunicarea pe care a . Astfel. ci arătându-i că el exprimă punctul său de vedere şi că noi ne înţelegem ca atare. sigur că nu a introdus nimic diferit. Adică. 338 Terapeutul face dovada că a ascultat şi înţeles mesajul oferit. 2 .definirea situaţiei descrise de client în termenii responsabilităţii din partea sa.

căutăm pe feed . că înţeles implică pornind de la nivelul percepţiei. 341 Reflectarea ca tehnică în psihoterapie: subiectul este capabil să recunoască imaginea reflectată a ceea ce tocmai el a spus (reflectarea proces activ. comportamentele verbale au un anumit sens. el ştie perfect despre ce se vorbeşte. Acest fapt implică deja o concepţie generală privind conştiinţa şi atitudinile umane. 342 Utilizarea reflectării implică o anume credinţă despre om . 339 Reformularea presupune că clientul este considerat ca persoana cel mai bine pusă la curent cu problema. ROGERS cu ceilalţi şi capacitatea de autoreglare finală a subiectului prin el este reconstrucţie şi efort un de sunt un organizate într-o manieră coerentă. CELE 3 REFORMULĂRI PRINCIPALE . acest lucru înseamnă că a comportament. 340 Comportamentul uman are un sens şi o logică specifică. A înţelege înseamnă a accepta logica clientului.DUPĂ C. adică reacţionează afectiv.back-ul clientului.PRINCIPIILE REFORMULĂRII DIN PUNCT DE VEDERE AL PSIHOLOGIEI GENERALE Atunci când reformulăm. înseamnă a înţelege semnificaţia pe care el le .are nu numai capacitatea de reflexie ci şi că este capabil de relaţionare pozitivă însuşi. pentru că e o conştientizare).

fond. Răspunsurile de acest gen încep prin formulare ca: "Astfel.răspunsul care presupune o simplă repetare a ceea ce a spus clientul. Reformularea . Această atitudine stimulează clientul să-şi verbalizeze problemele şi îl lasă centrat pe propriile probleme. In ceea ce priveşte reacţia subiectului la acest gen de formulări: în contactele cotidiene cu ceilalţi rareori se întâmplă ca ceilalţi să nu facă o evaluare. De aceea terapeutul trebuie să dea dovadă de o fină intuiţie). În ce fel clientul poate să-şi menţină o imagine pozitivă.alte cuvinte etc. Este foarte important evitarea efectului de şoc. evidenţierea şi retumarea către pacient a sensului mesajului. Acest tip are la bază scoaterea la lumină. Acest tip de reflectare schimbă raportul între diverse elemente şi determină o priză de conştiinţă mai reflexivă. să nu ne dea sfaturi. Vreţi să Un mod puţin mai complex al reformulării reflectării este reformularea .reflectarea care utilizează alţi termeni echivalenţi cu cei ai subiectului este superioară. Această metamorfoză a imaginii pe care individul o are. 3.reflectare .. mai completă.rezumat care evidenţiază esenţialul pentru subiect. Ex. Acest tip de reformulare aduce un element de uşurare pentru că nu e evaluat.. Reformularea . ASPECTE PRACTICE ALE REFORMULĂRII . Acest tip de reformulare exprimă cel mai bine tehnica lui Rogers a restructurării câmpului psihologic. Reformulare . este necesară o relaţie empatică. dă clientului posibilitatea de a-şi restructura imaginea despre el însuşi şi situaţia în care se află. pentru că riscul este de a face o interpretare.clasificare propriu-zisă Acest tip de reformulare este cel mai frecvent şi eficient utilizat în terapia rogersiană. Reformularea ca inversare a raportului figură . Aceasta presupune că terapeutul a înţeles ceea ce este esenţial pentru client. Face vizibil ceea ce până atunci fusese doar latent.1.. în utilizarea acestui tip de reformulare.: Dificultatea de a ajunge la esenţial aşa cum e perceput de client. după dumneavoastră spuneţi că cu. 2.

? Dacă nu. Se teme terapeutul de tăcere jenantă. 2. terapeutul poate doar să constate acest lucru. nu se produce demarajul dialogului. dar pentru a vă ajuta trebuie să ştiu ce simţiţi. Centrarea pe viitor este mai importantă decât cea pe prezent sau trecut. Este posibil ca să existe ceva artificial în comportamentul terapeutului şi aceasta să nu fie firesc? Cea mai bună soluţie este sinceritatea. . "Nu este obligatoriu să-mi spuneţi totul astăzi. De aceea centrarea pe resurse convinge mai mult decât centrarea pe soluţie. Excepţiile de la fiecare problemă pot fi create de terapeut şi client şi utilizate în construirea soluţiilor. (Walter şi Peller) Principiile de bază 1." • Un caz particular . Dacă tăcerea devine TERAPIA CENTRATĂ PE SCOPURI şi SOLUŢII Terapiile se centrează pe problemă. Centrarea pe resurse = construcţia unei imagini pentru viitor. • Clientul nu vorbeşte. .un sfat.Când clientul începe să vorbească 10' fără să se oprească trebuie să înţelegem de ce clientul vorbeşte fără întrerupere şi să-1 lăsăm să vorbească (el poate să vorbească mult de teama de a nu fi judecat). poate aştepta clientul să spună. se poate datora şi faptului că clientul nu a înţeles prea bine care este relaţia terapeutică. o soluţie evidentă.blocajul demarajului la primele convorbiri.De multe ori clientul aşteaptă ceva . Centrarea pozitivă pe soluţie şi viitor facilitează schimbarea în direcţia dorită. Ar trebui să avem în vedere teama de tăcere.

"Totul se schimbă. 10. De fapt oamenii doresc să se schimbe." 3. Trebuie prescripţii care să inducă schimbarea. ce 345 "Dacă tot ce aţi făcut până acum nu merge. există feed . 347 Dacă vrei să faci terapie scurtă. "Sunt momente în care te comporţi ca un depresiv. aceasta ne împiedică să vedem momentul când depresia lui e justificată sau momentul când nu este deloc depresiv.competenţa se exprimă prin acţiuni simple. Cooperarea este inevitabilă. Trebuie împărţită problema în subprobleme şi abordate separat. Important este ca clientul să se simtă de obicei. soluţiile decât care nu au dus la succes. Schimbarea mică duce la schimbări mari.. De multe ori clientul ştie soluţia şi vine la terapeut să o aprobe.Sarcina terapeutului este de a identifica excepţiile. faceţi ceva diferit. 4. . Nu există eşec." . 344 Clentul este expertul . Obstacolele sunt informaţii despre cum clientul vede schimbarea. Problemele au mărimea definiţiilor noastre. Din comportamentul lor simt informaţii cum gândesc şi cum percep schimbarea. "Nimic nu este întotdeauna la fel. abordează problema ca şi cum ar fi ultima şedinţă. 343 Oamenii au resurse. Oamenii au tot ce le trebuie pentru a rezolva problema." Nu trebuie să repetăm soluţii care deja au dat greş." De exemplu: dacă cineva este depresiv. Etichetele devin de multe ori predicţii ce se autoîmplinesc.back. Trebuie delimitate altfel lucrurile merg.terapia este un efort centrat pe scop sau soluţie cu clientul ca expert. Această schimbare îl face pe client să creadă că 346 Procedează simplu . Face clientul mult mai responsabil de ceea se întâmplă în terapie.. iar dacă acestea nu există trebuie create împreună cu clientul.

Mulţi terapeuţi învaţă să citească "adevăratele" scopuri ale clientului. Clienţii care nu se oferă descrieri concrete nu sunt rezistenţi. ei nici măcar nu s-au gândit la ce ar trebui facă. 349 Scopul trebuie formulat în termenii acţiunii. Diagnosticele nu sunt scopuri sau probleme pentru că diagnosticele sunt etichete descriptive. cu atât e mai stimulativ pentru client. 353 Scopul trebuie exprimat în limbajul clientului. Să fie apt să pună în aplicare prescripţiile imediat ce pleacă de la şedinţă ("Mâine voi face") Uneori scopurile sunt amânate pentru că sunt dependente de deciziile clientului. Deci.CRITERII PENTRU SCOPURI BINE DEFINITE 348 Scopurile trebuie formulate într-o manieră pozitivă (afirmativă). nu în imagini sau stări interne. 3. să aceea descrierile scopului trebuie să . Cele negative centrează subiectul pe probleme şi nu pe soluţii. 351 Scopul trebuie să fie cât mai specific posibil. Doar formulările afirmative ne indică ce anume 350 Noi luăm decizii pentru client. Diagnosticele confundă anumite nivele logice. Adică acţiunea să fie iniţiată şi controlată de client. îi poate orienta mai bine comportamentul. Cu cât scopul e mai specific. Scopul trebuie formulat într-o manieră de "aici şi acum". De cuprindă comportamente concrete ale clientului. ce vrea clientul. 352 Scopul trebuie formulat în cadrul controlat de către client. Ele trebuie să precizeze exact doreşte clientul. Trebuie formulate gramatical afirmative.

In 1922 participă la Congresul Mondial al Federaţiei Studenţilor Creştini .1927 = 3 ani). elaborează conceptele de Self actual şi Self ideal care pot fi în relaţii de congruenţă sau incongruenţă.care a avut loc în China . În 1947 este ales Preşedinte al Asociaţiei Psihologilor Americani. A predat din 1940 la "Ohio State University".Pentru a transforma dorinţele şi acuzele în scopuri. şi mai ales psihologia clinică. Pasiunea vieţii lui a fost psihologia. la Universităţile din Chicago (12 ani) şi Wiscosin (4 ani).Sistemul de psihoterapie non . putem utiliza: "îmi pare rău să aud că lucrurile merg astfel. Rouk.grupuri profesionale .existenţiale şi concepţii orientale) STADIALITATEA PSIHOTERAPIEI NON-DIRECTIVE Procesul terapeutic este cuprins în 7 stadii (etape): . cultura relaţiilor interpersonale sau raportarea "caldă" a Self-ului la ceilalţi. .Cum altfel ai putea aborda lucrurile în mod diferit decât ai facut-o până acum. CARL RAHSOM ROGERS (1902-1987 = 85 de ani) A fost un copil solitar şi conştiincios.programul de educaţie medicală .în nevroze şi în toate tulburările de adaptare.directivă a fost introdus din 1951. Adevărata libertate este capacitatea de a crea alternative.instituţii de educaţie . A studiat religia la Seminarul Teologic (1924 . studiază în spiritul psihologiei umaniste.eliberându-se de opiniile religioase. Rogers este cel mai important teoretician al psihologiei umaniste americane. cercetează în profunzime dezvoltarea personalităţii şi self-ul (Sinele). (influenţe fenomenologice . Aria de aplicare: grup intensiv . după ce mai înainte studiase agricultura şi istoria. . • Îşi începe activitatea la un centru independent de psihopedagogie din Rochester.consiliere şcolară şi creavitală -orice fel de consiliere . Teoria sa este fundamentată experimental şi clinic. El iniţiază terapia centrată pe client ca o metodă nouă de psihoterapie. • a fost influenţat de psihanaliză de O. fiind poreclit de către colegi "Domnul Profesor". .

dar isi simte propriile probleme ca fiind exterioare şi nu se considera responsabila fata de ele. acceptarea propriilor sentimente. Stadiul 4 relaxarea schemelor rigide. schemele rigide se menţin.discursul persoanei se articulează mai mult la sine.persoana simte ca psihoterapeutul accepta necondiţionat. insa nu le poate schimba. persoana nu-si trăieşte propriile contradicţii. Stadiul 5 . confruntarea cu prpriile contradicţii şi . tendinţa de a trai în present insotita de neincredere şi teama. Stadiul 6 .Stadiul 1 . surpriza şi teama în aceasta exprimare. experienţa imediata se ancorează întrecut. sentimentele proprii sunt private ca neplăcute. nu doreşte în mod real schimbarea. are atitudini rigide. momente de exprimare actuala a sentimentelor. acceptare de sine intr-o oarecare măsura. persoana isi realizează rigiditatea schemelor comportamentale. asimilează situaţia prezenta acestor experienţe trecute. isi refuza propriile sentimente. dincoloe de verbalizare.exprimarea libera a sentimentelor în prezent..persoana refuza comunicarea directa. comunicarea fiind mai puţin superficiala. criticarea schemelor rigide. se comporta conform unor scheme vechi generate de experienţele trecute. Eu-ul intenţiilor. Stadiul 2 . referindu-se la esperiente trecute.sentimentul autentic şi spontan al experienţei imediate. reprobabile si exterioare. relaţia cu terapeutul este resimţita la un anumit nivel afectiv. Stadiul 3 . ea descoperă ca alegerile sale sunt ineficiente (majoritatea celor care cer ajutor psihologic se afla la acest stadiu). diferenţierea sentimentelor sim disonante. responsabilitatea fata de problemele sale.

schemele personale se relativeaza.realizat ca parte integranta a persoanei.de familie TERAPIILE COGNITIV. Indicaţii in: 354 tulburări nevrotice 355 tulburări de adaptare (sociala-profesionala) 356 dificultăţi în procesul educativ 357 disfunctii maritale-familiale 358 stari de criza 359 situatii vitale:esec la examene. O şedinţa durează 30-45 minute.in probleme de cuplu. Aceasta va dura în funcţie de evoluţia pacientului. de modificările în sens adaptativ.mariaj.COMPORTAMENTALE Aceste terapii. cunoaşterea si acceptarea problemelor fara teama şi fara mobilizări defensive. în mod deosebit cele comportamentale îşi au originea în concepţia behavioristă a personalităţii (ansamblu de deprinderi). comunicarea devine libera. trăirea.nereusite sentimentale sau sexuale. cu 1-2 şedinţe săptămânal. situaţia prezenta nu mai este articulata la scheme anterioare rigide. orice tulburare se rezumă la faptul că o anume deprindere nu mai are aceeaşi .conflicte diverse(maritale) Obs: -Se aplicain toate domeniile relatiei umane -Reprezinta o teorie şi o practica specifica psihologiei umaniste . se raportează la experienţa (nu experienţa la scheme). dispariţia non-congruentei. Orientativ. în domeniile industriale.consiliere.Se aplica în educatie. durata poate fi de 10-15 şedinţe. Nu exista o durata prestabilita a terapiei. persoana se schimba. Stadiul 7 .trăirea imediata se montează în interiorul şi exteriorul relaţiei terapeutice. blocajele interne dispar.

au descoperit că dacă un anume comportament este în mod consecvent urmat de recompensă.laudă).comportamentele psihologice psihologice pot fi descoperite la începutul secolului trecut. (mă 362 PEDEAPSA .descrie situaţia în care comportamentul se manifestă cu frecvenţă mai mare pentru că este urmat de consecinţe pozitive (punctualitate . Eysenck a realizat o critică asupra terapiei psihoanalitice. Skiner a estimat acest principiu definind ÎNTĂRIREA în termenii efectului pe care acesta îl are asupra comportamentului individual. A doua paradigmă are ca iniţiator pe Thornedike Skiner . Sunt 2 paradigme generale care fundamentează învăţarea clasică: condiţionarea clasică (Pavlov) şi condiţionarea operantă. Fundamentele empirice ale abordării cognitiv . terapia se referă la învăţarea unui nou comportament. majoritatea ideilor derivate din studiul modelului animal al comportamentului au fost aplicate în studiul mecanismelor şi de menţinere a comportamentelor patologice.continuitate legile evoluţiei animale şi umane. iar cele negative vor fi cu o frecvenţă mai mică..un comportament scade în frecvenţă pentru că este . 361 ÎNTĂRIREA NEGATIVĂ . comportamentul are o mai mare posibilitate să se producă din nou. vor avea tendinţa 360 ÎNTĂRIREA POZITIVĂ . Sunt 4 tipuri de consecinţe ale comportamentului faţă de efect: acele comportamente care sunt urmate de consecinţe pozitive. Se pot condiţiona nu numai comportamentele.valoare adaptativă. Nu pur şi simplu prin faptul că ea pare a fi ori recompensativă. Deci. ori aversivă. ci şi stările afective.frecvenţa unui comportament creşte pentru că el este urmat de omisiunea unui eveniment aversiv anticipat duc mai repede acasă ca să evit să fiu certat). Termenul de ÎNTĂRIRE se utilizează doar în situaţia în care comportamentul descreşte în frecvenţă sau intensitate. întrucât Darwin . Această relaţie este o lege a efortului care afirmă că de a fi repetate.

care a aplicat recomandările lui Watson la terapie şi a descoperit că doar 2 metode de tratament au avut rezultate = asocierea stimulului anxiogen cu un comportament plăcut (ciocolata).: nu va mai fi lăudat). Această lucrare a fost cunoscută de o cercetătoare . A fost una din primele descrieri în termeni comportamentali şi tratat . anii '30 .madame Jones. ulterior s-a reuşit desensibilizarea copilului plasând şoricelul la o distanţă din ce în ce mai aproape de copil şi hrănindu-1 cu ciocolată. la primele picături sună clopoţelul şi copilul se trezea. Aplicaţii clinice ale principiilor comportamentale In tratamentul anxietăţii clinice .urmat de o consecinţă negativă. Soţii Maurer. enurezisul se datorează faptului că în momentul în care vezica ca un clopoţel pus sub muşamaua copilului. Aceste 2 paradigme: condiţionarea clasică şi condiţionarea operantă au fost integrate într-un MODEL BIFACTORIAL de Huli şi Mororer .experimentele lui Watson şi Raymer au avut ca subiect un copil de 11 luni.participarea modelantă ► copilul care nu se teme modelează comportamentul celuilalt.l-au descris în termeni comportamentali.spun că FOBIILE se dobândesc printr-un proces de condiţionare clasică şi sunt menţinute printr-un proces de condiţionare operantă (asociez liftul cu teama) = consecinţele acestui comportament = evitare ce aduce linişte.descrie situaţia în care comportamentul descreşte în frecvenţă pentru că este urmat de omisiunea unei recompense aşteptate (ex.asocierea enurezisului . In relaţiile cu pacientul trebuie să identificăm aceste tipuri de întăriri. 363 NERECOMPENSAREA FRUSTRANTĂ . au reuşit să provoace anxietatea prin asocierea şoricelului alb cu un zgomot puternic. Bandura . confort şi întăreşte comportamentul de evitare. celălalt fiind expunerea copilului la stimulul anxiogen în prezenţa altui copil care nu avea teamă în raport cu stimulul respectiv. Tratamentul: expunerea la stimulul fobogen (deci să mergem cu liftul).

reală. După anii 1970. Această integrare are la bază o serie de cercetări: Lang şi Rachman.anii '50 . Sisteme propuse: • sistem comportamental. Wolpe a găsit 3 răspunsuri care pot acţiona ca inhibitori reciproci: • răspunsuri sexuale.tehnici despre personalitate şi terapia comportamentului.adică o "desensibilizare sistematică" sau inhibiţie reciprocă. . care au lansat "demersul celor 3 sisteme". a provocat anxietatea condiţionată la pisici apoi a aplicat o tehnică pentru eliminarea ei.afectiv în cognitiv şi afectiv. "Orizonturi noi în psihologie" .primele cercetări asupra nevrozelor la pisici. asistăm la o integrare a tehnicilor comportamentale şi a celor cognitive. Într-o terapie comportamentală trebuie să furnizăm recompense imediate. însă s-a considerat că nu este totdeauna nevoie ca expunerea să se facă gradat şi cea mai eficientă este "expunerea în vivo" . Ulterior. alţi autori au vorbit de 4 sisteme. astfel. desfâcându-1 pe cel cognitiv . a eliminat teama . Joseph Wolpe . pentru că foamea a inhibat aici teama. Extinzând cercetările asupra oamenilor. Deci . apoi a plasat mâncarea în zone din ce în ce mai aproape de locul unde fusese electrocutată şi. • răspunsuri de relaxare musculară progresivă. era electrocutată puţin.plasarea treptată a subiectului în preajma stimulului anxiogen.prin terapie "comportamentul este influenţat de consecinţa cea mai apropiată în timp" (Maurer). Ei spun că problema psihologică ar putea fi conceptualizată în termenii răspunsurilor relativ independente ale unor sisteme. Hrănea pisica într-un anume loc. Cercetările ulterioare au demonstrat că tratamentele prin expunere sunt o tehnică eficientă în tratarea fobiilor. • sistem fiziologic. • sistem cognitiv afectiv. • răspunsuri asertive.

Termenul de terapie cognitivă îi aparţine lui Beck. Acest model se bazează pe ideea că orice schimbare comportamentală voluntară este mediată de percepţiile subiectului în legătură legătură cu capacitatea sa de a realiza comportamentul în chestiune. care se desfăşoară în 3 stadii: • stadiul autoobservării. a devenit cel mai important demers cognitiv în tulburările depresiv anxioase. A. Această afirmaţie implică ideea că noi putem ameliora pacienţii depresivi prin modificarea acestor gânduri. stadiul autoîntăririi. deşi a fost adoptată mai lent. Majoritatea terapiilor comportamentale nu mai pot fi conceptualizate în termenii tehnicii învăţării.emotivă). Beck a emis ipoteza că gândurile negative nu sunt doar simptom al depresiei. El adoptă un spectru cuprinzător al terapiilor comportamentele şi a propus un electism tehnic.a respins aşa numitele noţiuni mecaniciste din fundamentele terapiei comportamentele.Efectul terapiei nu se manifestă cu aceeaşi intensitate în toate sistemele. Beck afirmă că gândirea negativă din depresie îşi are originea în atitudini şi idei dobândite în . ELLIS Beck a propus una din cele mai sofisticate terapii cognitive care.printre primii . ci au un rol central în producerea şi menţinerea depresiei. pe IMITAŢIE. BECK ŞI A. În ani 1960 . Ellis . Un rol deosebit îl are Lazurus care . mă observ şi îmi întăresc acest comportament) A. • stadiul autoevaluării. Bandura descrie procesul de AUTOCONTROL pe care îl realizează fiecare persoană.cognitivă (terapia comportamentală raţional . a stimulat adăugarea comportamentului cognitiv la tehnicile epistemice. Îîn contrast cu TEHNICA EMOŢIILOR.terapia emotiv . (mă angajez. Bandura = tehnica învăţării sociale şi accentuarea rolului învăţării bazate pe observaţie. El introduce modelul AUTOSUFICIENTEI.2 terapeuţi cu formaţie psihanalitică .Beck şi Ellis au introdus noţiunea de TERAPIE COGNITIVĂ.

Experienţa primară formarea unor idei sau postulate disfuncţionale evenimente critice (incidente) idei funcţionale activate gânduri negative automate simptome ale depresiei comportamentele motivaţionale afective cognitive somatice Alterările funcţionale ale capacităţii cognitive apar. acesta poate fi interpretat ca o pierdere majoră şi conduce la producerea unor gânduri negative automate ca: nu sunt demn de încredere . Odată devenit depresiv. după Beck. • nivelul proceselor cognitive. . în cazul unui insucces. Astfel de gânduri vor modifica dispoziţia generală în sens negativ care. Această idee face individul vulnerabil la anumite evenimente critice pentru că. în multe situaţii aceste idei pot fi utile şi pot orienta comportamentul într-o manieră eficientă. (Pentru a fi demn de încredere trebuie să am succes . la următoarele 3 nivele psihologice: • nivelul cognitiv.motivează o activitate pozitivă). un set de distorsiuni cognitive exercită o influenţă generală asupra funcţionării cotidiene a persoanei. la rândul ei. creşte probabilitatea apariţiei automate a unor gânduri negative producând un cerc vicios care tinde să menţină depresia.prima copilărie.sunt un nimeni etc.

• nivelul schemelor cognitiv . sunt plauzibile.persoana depresivă are tendinţa de considera un caz singular ca o regulă generală. un stil de gândire specific persoanelor depresive. hiperexigenţa faţă de sine. Ele sunt automate pentru că nu sunt expresia unei prelucrări raţionale. sunt greu de identificat şi etichetat de pacient pentru că are un caracter habitual. definit prin caracter DIHOTOMIC al afirmaţiilor şi prin a AUTOCOMENZI IMPERATIVE. Nivelul cogniţiilor cogniţiile (gânduri automate) sau disfuncţionale). sunt în relaţie cu credinţele profunde ale pacientului. Se adaugă la acestea (erori). se referă la prezent. Această eroare . sentimentul eşecului. indiferent de natura lor. 365 abstracţia selectivă. la experienţa curentă (ex. 366 inferenţa arbitrară.depersogene I. Beck arată 6 tipuri de erori: 364 suprageneralizarea. Ele sunt organizate în aşa . ale unui monolog interior specific pacienţilor cu depresie majoră. sunt un nimeni). Ele sunt plauzibile pentru că sunt asociate cu trăiri afective intense care impune drept versiunile credibile. Aceste gânduri. Cogniţiile deprimaţilor au ca principale teme autodeprecierea. distorsionează interpretarea experienţei noastre.: niciodată n-o să-mi fie mai bine ).numita triadă cognitivă şi se referă la o imagine negativă de sine (ex.: sunt inutil. 369 personalizarea. II. toate conţinuturile vehiculate.: nimic din ceea ce fac nu iese bine. 370 Suprageneralizarea . erori care distorsionează imaginile. respingerea de către ceilalţi. Gândurile automate pot fi identificate în interviul terapeutic sau utilizând chestionare (Hamilton). 368 minimizarea succeselor. şi se referă la viitor: ex.gândurile negative automate sunt produsul unor erori în procesarea informaţiilor. Nivelul proceselor cognitive . spontane şi involuntare. Subiectul nu poate împiedica apariţia lor. 367 maximizarea eşecurilor.

extragerea unui detaliu negativ dintr-o situaţie.conduce la concluzii pornind de la o bază de argumentare arbitrară ("Iubita mea nu îndrăzneşte nici o ruptură a relaţiei noastre. o percepţie rigidă. . o persoană care afirmă "azi nu am avut nici o clipă plăcută" face această afirmaţie conştientizeze momente plăcute. deşi greşeşte doar o dată."). ci pentru că a fost incapabil să 372 Inferenţa arbitrară . 375 Personalizarea evenimente - autoatribuirea responsabilităţii unor nefaste (persoana se simte responsabilă pentru evenimente care nu puterea sa).Totul sau nimic. în termeni absolutişti. radicală şi simplificată a evenimentelor . 373 Maximizarea eşecurilor .conduce persoana să evalueze situaţia în termeni extremi şi opuşi.deprecierea resurselor personale şi a reuşitelor (nimic nu fac cum trebuie). stau în 376 Stilul dihotomic . (Tot ce 371 Abstracţia selectivă .extragerea unui eveniment minor pentru subiect (îşi uită cheile şi îşi strică toată ziua). apoi utilizarea sa în afara contextului său iniţial. Astfel. 374 Minimizarea succeselor . nu pentru că aceasta e adevărat.) la iese formularea de predicţii negative pentru prezent şi viitor.conduce fac prost.

.. le traduce. Utilizarea acestei scale are o dublă utilitate: scorul la această scală poate fi un indicator al intensităţii depresiei.perfecţionismul . stă în al treilea nivel. care a fost interiorizată la o vârstă precoce.sunt introduse prin expresii ca: este necesar să. această schemă se transformă într-un fel de grilă de lectură a întregii realităţi. Depresivul vede evenimentele. Schema este trăită în general ca securizantă şi confortabilă dacă nu se şi . deşi inactivă. care este responsabil de VULNERABILITATEA la depresii. Nivelul schemelor cognitiv .. o bună parte din viaţă poate fi reactivată de anumite evenimente. incapacitate autodevalorizare.reuşita . trebuie să. Este atât de puternică încât e trăită ca adevărată. etc. El numeşte acest nivel schemă. Pentru a facilita identificarea schemei.377 Autocomenzile imperative .exigenţa . Această scală ne poate ajuta să identificăm schemele cognitive asupra cărora ne putem orienta terapia. Individul amplifică comportamentele care sunt în acord cu schema şi să minimizeze pe cele care nu sunt. Importanţa acordată schemelor . Beck insistă asupra importanţei schemelor de autonomie (necesitatea subiectului de a se centra asupra realizării unor sarcini fără a fi constrâns) şi a schemei de socioterapie (nevoia individului de a primi atenţia celor din jur). Schema este o structură cognitivă sensibilă sau intolerantă care. III.depersogene Beck arată că la baza primelor 2 nivele deja analizate. Nerealizarea acestor acţiuni poate duce la sentimente de culpă.ele determină un comportament rigid. Gândurile şi acţiunile sunt formulate ca obligaţii şi datorii.omnipotenţa şi autonomia. ostulat silenţios sau atitudine disfuncţională. Ea cuprinde 7 clase de atitudini depresogene: aprobarea . ea modifică percepţia realităţii. Acest postulat. Pacientul se constrânge să realizeze acţiuni care nu-i provoacă plăcere. Tulburările cognitive le preced pe cele depresive. Schema este o credinţă foarte puternică în legătură cu sine.dragostea . Odată schema activată. le interpretează cu ajutorul acestor scheme.. Beck şi Weiserman au propus în 1978 SCALA de atitudini disfuncţionale.

. Consideraţii practice Este foarte important să fim credibili şi convingători. Putem utiliza diferite procedee pentru a identifica diferite procedee pentru a identifica aceste gânduri. OBSERVAREA COGNITIILOR şi NOTAREA LOR Cogniţiile (gândurile automate) sunt dificil de observat pentru că sunt rapide. Felul în care vedeţi totul în negru. Identificarea gândurilor disfuncţionale este primul obiectiv al terapiei.. priviţi totul numai dintr-un anumit punct de vedere. Felul în care vedeţi realitatea nu e greşit ci doar sunt imagini parţiale.ţine cont de consecinţele ei negative pe care le poate antrena în viaţa subiectului. priviţi testul numai dintr-un anumit punct de vedere.agendă pentru pacient cu aceste rubrici • Reprezentarea unei scene ce evocă o emoţie teribilă. • înregistrarea gândurilor se face în scris.chiar situaţia terapeutică poate provoca gânduri automate: Ce gânduri vă trec prin minte acum. (3 . automate.4 şedinţe)... Se relatează şi descrie situaţia. • Terapeutul ajută pacientul să deosebească gândurile automate de cele reflexive. 1. iar pacientul îşi poate reprezenta scena. • Jocul de rol. .gândul de a avea o imagine cât mai completă a realităţii. Interogarea directă . când aţi venit la terapeut ? Situaţie Emoţie Gânduri asociate . Scopul terapiei este de a mări FLEXIBILITATEA . Vine o persoană cu o depresie ! Sunteţi deprimat şi trist şi vedeţi totul în negru.

Nu cumva sunt responsabili şi alţi factori de situaţie ? (atribuiri negative. • Când gândurile negative sunt foarte multe şi se succed foarte repede. Prin acest procedeu clientul observă care din elementele realităţii au fost observate de el şi care nu. Sarcina terapeutului este de a confrunta predicţiile sau concluziile formulate de gândurile negative automate.Producerea de răspunsuri alternative în timp . A doua etapă . nu cumva dau importanţă maximă unor lucruri (maximalizare). Putem încuraja un raţionament greşit până la limita la care concluziile sunt evident absurde. Confruntarea cu realitatea se poate realiza şi în alte feluri. îl rugăm să se centreze pe alternative cognitive. stabile.situează eşecul în interiorul lor şi succesul în exterior. încurajatoare. cu realitatea. Prima etapă a acestei terapii Confruntarea gândurilor pacientului cu realitatea. Nu cumva mă condamn în baza unui singur eveniment (suprageneralizare). În cadrul CONVORBIRII. terapeutul are o atitudine deschisă. De cele mai multe ori indivizii se opresc la obstacol. putem cere subiectului să înregistreze pe o casetă gândurile ce-i trec de la minute. nu se pot vedea mai încolo de obstacol.• Se poate agrava simptomul. întrebările terapeutului permit evaluarea validităţii unei gândiri globale abstracte care devine treptat mai specifică şi mai concretă. Nu cumva exagerez. (Nu cumva văd doar partea rea a lucrurilor ? Nu-mi asum responabilitatea pentru lucruri care au stat în puterea mea ? (personaliza). Evidenţa gândurilor disfuncţionale poate fi uşurată provocând clientul să răspundă la întrebări. interne şi globale) . • Dăm o listă cu gânduri negative pe care el le poate bifa. • Noi centrăm subiectul pe problemă şi nu pe soluţie.

terapeutul poate provoca un demers de soluţii evident false . este pus din nou să facă evaluarea gândurilor negative automate. Se pot utiliza procente. (Aştept într-un magazin şi nu vine nimeni.Răspunsuri raţionale posibile.sau a unor alternative extreme. Noi putem orienta acest demers prin următoarele: Ce altceva aţi putea gândi într-o situaţie asemănătoare ? Ce altceva ar putea gândi altcineva întro astfel de situaţie ? Ce gândeam înainte de a mă îmbolnăvi în situaţii asemănătoare ? Astfel.conducerea clientului la o mai mare flexibilitate a gândirii. grafice (70% cred că sunt un nimeni). această acţiune poate începe din timpul şedinţei de tratament . A treia etapă . Evoluţia nivelului credinţelor Se apreciază nivelul de încredere sau validitatea logică a gândurilor disfuncţionale.Gânduri asociate .Etapa autoevaluării gândurilor şi emoţiilor Aceste autoevaluări au ca scop să arate pacientului că demersul cognitiv permite modificarea nivelului credinţei asociată credinţelor negative iniţiale şi modificarea progresivă a trăirilor emoţionale.Scopul final al terapiei .4 rubrici: Situaţia .) De foarte multe ori. să se conducă după relaţii logice. scală cu 5 trepte. această singură indicaţie nu provoacă suficiente alternative sau apare riscul unor alternative iraţionale.5 ? . Ca şi în cazul identificării cogniţiilor.: de pacienţi cu situaţii depresie. Cât de disperat sunt pe o treaptă de la 1 . când pacientul nu se poate implica în producerea de alternative. Cât de mult cred asta ? După ce dezvoltă alternative.Emoţia . Această alteraativitate se caută punând întrebări: "Ce altceva aş putea gândi în situaţia X ?" Ex.foaie de înregistrare sau agenda .

Probabil m-am înşelat şi am introdus în dosar alte date . Dacă pacientul prezintă blocaj în realizarea exerciţiilor. 6. Am fost felicitată anterior. fac nimic Tristeţe 20% Iritabilita te 20% Aceasta este o terapie care solicită efort de colaborare. Terapeutul trebuie să stimuleze. 380 Nu ştiu să fac nimic ! 80% 381 Cum altfel aş putea ? Am făcut şi alte dosare care au fost bine apreciate. putem utiliza tehnica repetiţiei în . imaginaţie.Şeful meu a spus că am greşit la un dosar. Nu ştiu să 25%. 378 Situaţia . 379 Tristeţe. Probabil şeful e nou şi preferă altfel de organizare -40%.Data Situaţia Stări afective Gânduri automat e Alternative Reevaluare în Reevaluare stării a încrederii a asociate gânduri afective Abia atunci când clientul este învăţat să ofere alternative.20%. în ciuda abordării sale graduale. dar cu depresivul eâte mai ferm. să laude clientul. îl vom ruga să şi evalueze. Aceste exerciţii de notare fac parte din terapie şi au loc în afara terapiei.

interes. Săgeata merge în sensul gândirii automate în loc . identificarea schemelor cognitive.pentru că încearcă să-şi justifice eşecul într-un domeniu foarte larg: internă .instabilă specifică. după analiza agendei pacientului. În şedinţă. stabil.Abordarea schemei cogniţiilor La fel ca şi în abordarea gândurilor automate sunt 2 etape: a). Aceeaşi persoană atribuie succesele unor cauze externe. se poate proceda la reatribuirea responsabilităţii. Global . până când nu mai provoacă inhibiţie. instabile şi specifice. Terapeutul îl conduce pe client să-şi identifice stilul.duce la o lipsă de speranţă.nu sunt bun de nimic .specifică. Căutare a numitorului comun al gândurilor disfuncţionale înregistrate. mai ales atunci când clientul are tendinţa să personalizeze sau care are o imagine negativă de sine. Stilul de atribuire al depresivului . Această scenă e revizualizată. A patra etapă .cauză externă. Clientul să facă o listă cu gândurile cele mai frecvente sau cele mai importante. Pentru atingerea primului obiectiv se pot utiliza cel puţin două procedee: 1. Pentru modificarea gândurilor sunt anumite tehnici: tehnica săgeţii descendente = dialog de inspiraţie socratică .În cursul şedinţei terapeutul cere clientului să vizualizeze în imagini exerciţiile pe care trebuie să le practice pentru a identifica obstacole. evaluarea şi modificarea lor.evidenţierea contradicţiilor din raţionamentul pacientului.minimizarea succesului şi maximizarea eşecului .: gândul eşecului sau al neîncrederii în ceilalţi. (Am făcut bine la teză pentru că subiectul a fost uşor . 2.: am luat o notă mică .) Acest stil de atribuire . Ex. instabilă se referă la teză . Utilizarea scalei de atitudini disfuncţionale. b). Ex.eşec atribuit unei trăsături de personalitate. global.

comportamentale utilizate în terapia depresiei Aceste tehnici sunt utile mai ales în prima etapă. Alte tehnici cognitiv . credinţă profundă.. Ce pot vedea dacă mă uit în jur ? . Pentru fiecare din aceste argumente favorabile sau nefavorabile se poate proceda la o evaluare a nivelului de încredere al pacientului în aceste argumente (care este avantajul că mă ocup de alţii ?).).pacientul este învăţat să-şi focalizeze atenţia asupra mediului înconjurător utilizând toate simţurile. .conştientizarea senzorială . Rugăm clienta să noteze consecinţele încălcării acest TREBUIE ..după ce clientul identifică schema.pacientul se va concentra asupra obiectului pe care-1 va descrie în cele mai mici amănunte. se trece la evaluarea avantajelor şi dezvoltarea ei în plan comportamental. Alte tehnici Metoda AUTOEXPUNERII este eficientă mai ales în cazul credinţelor formulate în manieră imperativă (trebuie să.Ce s-ar întâmpla dacă nu? Apoi negociem cu clientul care din aceste consecinţe poate fi încălcată până la şedinţa următoare. sunt un nimic -această schemă este absurdă şi cel mai uşor de detectat decât gândurile iniţiale. Acest lucru evidenţiază schema disfuncţională după care terapeutul şi pacientul pun sub semnul întrebării schema personală inflexibilă. Aceste tehnici sunt prezente ca mijloace de a întrerupe monologul interior care duce la creşterea depresiei mai degrabă decât la rezolvarea problemei. Ex. însă pot influenţa starea afectivă.concentrarea asupra unui obiect . când încă clientul nu a căpătat flexibilitatea gândirii.să-şi propună să le corecteze. . schemă: dacă nu mă ocup de ceilalţi. Aceste tehnici nu produc modificări semnificative în comportamentul cognitiv al individului.Tehnica analizei ALTERNATIVELOR . . b). ceea ce va uşura aplicarea tehnicilor deja enumerate care vizează modificările cognitive. TEHNICI DE REFOCALIZARE A ATENŢIEI a).

se măreşte posibilitatea succesului prin împărţirea în paşi mici controlaţi. • divizarea activităţii în sarcini concrete mai mici. putem realiza pentru pacient un orar de activitate zilnică. prelungită. . Pacientul trebuie să identifice toate lucrurile care sunt evitate şi să le ordoneze iersrhic în funcţie de potenţialul lor anxiogen.monitorizarea activităţii . Scopul este de a stimula activismul şi gradul de satisfacţie.situaţii . .gânduri) care a fost evitat pentru că e provocator de teamă.numărarea până la 1000 din 7 în 7 sau enumerarea unor obiecte sau fiinţe care încep cu o anumită literă. a). Această monitorizare a activităţii este utilă pentru completarea unor gânduri automate ca: nu fac nimic.având informaţii cu privire la activitatea care provoacă plăcere. . expunerea trebuie să fie gradată.utilizarea de tehnici mintale . Pentru a fi eficientă.planificarea activităţii .Ce altceva ? Ce pot auzi ? Pot simţi contactul hainelor cu propriul corp ? c).li se cere să noteze ce au făcut în cursul zilei. la o listă rezonabilă. • reduce lista "copleşitoare" de activităţi. de nivel calitativ superior. orice fac. iar sarcina practică foarte clar specificată pacientului. pornind de la ideea că un comportament de evitare duce la întărirea fobiei. b). mă simt la fel. Acest orar are de cele mai multe ori efectele următoare: • înlătură stările anxioase concomitente momentului de indecizie (Nu ştiu de ce să mă ocup). Wolpe şi dezvoltată ulterior de Mourer. Etape . repetată. TEHNICA DESENSIBILIZĂRII SISTEMATICE a fost pusă la punct de J. TEHNICI COMPORTAMENTALE Au ca scop maximizarea angajării în acte cu efecte pozitive. oră de oră şi să evalueze gradul de plăcere al activităţii şi nivelul calitativ la care au efectuat activitatea. satisfacţie. Prima sarcină trebuie să fie uşoară pentru a putea fi realizată de pacient. dar suficient de dificilă .reguli ale tratamentului prin expunere = contactul cu ceva (obiecte .

sex. Primul pas . vârstă. în această situaţie . Uneori situaţiile evitate pot fi văzute ca neavând relaţie. Cu cât paşii sunt mai mici.pentru a provoca o anume anxietate. status social.2 tehnici ori lista ierarhică. De obicei. Persoana care se teme de anumite situaţii. Construirea listelor e mai uşoară prin strategii specifice. iar intensitatea acestor fobii poate depinde de numărul de oameni. Cu cât fobia este mai complexă. Dacă fobia este bine cunoscută la obiect sau situaţie se poate utiliza ca bază orice mijloc de comunicare (ex.alcătuirea de liste ierarhice cu situaţiile anxiogene . terapia este mai lungă (810 şedinţe pentru însuşirea metodei expunerii). cu păianjenul). Cu cât mai variate sunt situaţiile de desensibilizare cu atât e mai bine pentru pacient. Altă strategie: identificarea factorilor care mediază nivelul anxietăţii. Sarcinile trebuie repetate frecvent şi regulat până când vor fi asociate cu grad de anxietate din ce în ce mai mic sau lipsa acestuia. clientul identifică mai uşor situaţiile extreme ale acestei ierarhii. Pacientul trebuie încurajat pentru a ajunge cât mai repede la vârful de sarcini. Pentru identificarea celor pasive: Ce lucruri aţi încetat să mai faceţi din cauza problemelor dumneavoastră ? Pentru cele active: Sunt lucruri noi pe care le faceţi diferit din cauza problemelor dumneavoastră ? Dacă problema este cronică pacientul poate descrie mai puţin conştient de intensitatea evitării: Cum altfel v-aţi comporta ? Listele ierarhice pot conţine atât senzaţii interne (teama de boală). succesul terapeutic e mai bun. dar şi situaţii externe (agorafobie).10 = situaţii pentru fiecare nivel. pentru fiecre situaţie sau pe toate într-o singură listă. Desensibilizarea în plan imaginar sau în vivo. Terapia trebuie să aibă în vedere atât evitările pasive cât şi active. PSIHOTERAPIA FAMILIEI .cel mai important pas = o bună ierarhizare a situaţiilor anxiogene asigură succesul executării practice. Dacă avem o listă 1 .

.decât foarte rar).identitatea(in relatiile dintre ei).Tratarea familiei ca sistem relational este mai eficienta pentru echilibrarea membrilor care interactioneaza în sistem. CONCEPTE de baza: 1-Familia nucleara – Sistem relational implicat în geneza simptomelor persoanei (“pacientului identificat”). 5-Necesitatea unor schimbari în cadrul familiei. 3-Pacientul reprezinta “simptomul”.plecarea copiilor din familie.Tehnica vizeaza familia disfunctionala ca intreg şi nu individul ca bolnav separat. PRINCIPII 1-Individul este produsul familiei sale.asteptarile reciproce. 3-O familie functionala este capabila de compromisuri. 4-Necesitatea compromisului este generata de faptul ca trebuintele membrilor unei familii nu coincid (ele nu se intimpina şi nu se satisfac reciproc.sistemul familial este forta dominanta în formarea individului 2-Membrii familiei disfunctionale mutuale nu au capacitatea nu-si sa-si pot satisfaca exprima trebuintele.ei liber.schimbarea relatiilor dintre membrii familiei duce la disparitia comportamentelor simptomatice. 6-Balanta emotionala în interactiunile dintre membrii familiei.astfel incit sa se obtina armonia şi echilibrul interfamilial.iar familia reprezinta obiectul terapiei.Ansamblul interventiilor terapeutice urmareste modificarea relatiilor dintre membrii familiei. 2-Patologia se deplaseaza de la individ la sistem-ea este rezultatul disfunctiilor sistemului.etc).date fiind stadiile prin care trece o familie(aparitia copiilor.autentic.etape în dezvoltarea copiilor. 4-Familia este o configuratie dinamica: 5-Relatiile de inrudire şi interactiune dintre membrii familiei şi potrivirile de interactiune.

Aspectele terapiei de familie sint. delimitarea problemei (participa toti membrii familiei). c)-Emotia este un instrument în schimbarea comportamentului membrilor familiei. b)-actiuni în familie. 5-Schimbarea modalitatilor de comunicare a relatiilor dintre membrii familiei.ca apreciere a modalitatilor de functionare a relatiilor interfamiliale.in principal.in sens larg. 3-terapia vizind homeostazia familiei ca sistem (balanta familiala) Regula psihoterapiei de familie:persoana se schimba daca se modifica structura şi configuratia relatiilor interfamiliale. c)-terapia familiala multipla (mai multe familii sunt luate inmpreuna în terapie) . b)-Diagnosticul. 2-terapia centrata pe subsistemul relatiilor parinti – copii.trei: 1-terapia centrata pe subsistemul marital.angajarea familiei în procesul terapeutic). d)-Terapeutul este luat ca model:trebuie sa aiba o atitudine activa.care persista în familia actuala.structurile familiale anterioare. 2-Terapia se desfasoara în serii de sedinte (de la citeva sedinte. Metode şi tehnici 1-Interviul initial (evaluarea problemei actuale.la citiva ani)-vezi musafiria-vizita în familie 3-Membrii familiei isi aleg singuri pozitiile în incaperea în care se desfasoara terapia. Tehnici folosite mai frecvent: a)-punerea în valuri. 4-Reluarea “problemei” cu membrii familiei. Câteva observatii sint necesare: a)-Aspecte importante:istoricul familiei actuale.

• Pentru rezolvarea simtomului:10-15 sedinte.cuprinde doua moduri: a) Terapia intraclinica (de spital). Indiferent de forma "psihoterapiei". de . PSIHOTERAPIA FAMILIALA Se pune accent pe rolul familiei în aparitia tulburarilor psihice la unul din membrii familiei.in nevroze.sprijina copilul atunci cind mediul ambiant nu poate fi modificat sau cind nu poate fi depasit de acest mediu. de conduite. Brown. • Pentru restructurarea familiei:40 sedinte şi chiar mai mult-citiva ani. • Pentru optimizarea comunicarii:25-30 sedinte. Este indicata în special debutului de schizofrenie-psihopatii şi uneori. . Cuvintele în psihoterapie Medicul şi psihologul au un loc privilegiat în aceea de a asculta cuvintele pacienţilor.care se bazeaza pe psihoterapie individuala. In medie o sedinta poate dura o ora.Recomandari tehnice cu privire la numarul optim de sedinte • Pentru reducerea tensiunii dintr-o familie:1-6 sedinte.Boala individului este considerata ca determinata de relatiile dezarmonice nepotrivite ce domnesc în familie.mai putin.Psihoterapia de familie are succese in”echipa interdisciplinara”.Anderson şi N. Metoda familiala (in recuperare): R. -contribuie la schimbarea personalitatii copilului b) Terapia extraclinica –implica modificarea tipurilor de forte emotionale care au actiune asupra familiei spre binele tuturor membrilor acesteia:grupuri terapeutice de joc. de atitudini.-cluburi terapeutice.

OBIECT . ştiinţa". regulile matrimoniale.acte cu valoare terapeutica. aceasta intelegere trece prin ceea ce determina şi structurează un individ. Exista o antinomie intre poziţia medicala şi poziţia analitica. (Prezentam 3 cupluri de antinomii). M. in folosirea lor. religia. sa-si controleze emoţiile. chiar modificând spaţiul intalnirii cu pacientul şi ordonarea în o limita de intenţie (a noastră). Pentru noi. concurează sa ajute un pacient sa se cunoască pe sine. Pentru Lewi Strauss "orice cultura poate fi considerata ca un ansamblu de sisteme simbolice în al căror prim rang se plasează LIMBAJUL. ca ceea ce vine sa reveleze subiectul (in sensul fotografic al termenului). Analogia subliniata de Lacan intre structura limbajului şi inconştient marchează cuvinte intrezice jocul. prin ceea ce ii depăşeşte şi ii supraexista şi căreia structuraliştii ii dau numele de "ordine simbolica". Ritter degajează câteva cupluri de opoziţie prin care aceste doua poziţii se diferenţiază. nu contează unde sau cum şi impiedica sa se meargă prea departe spaţiul psihanalitic în vederea unor ascultări a formaţiunilor inconştientului. Astfel vom aborda psihoterapeutic CUVÂNTUL pacientului. arta. căci acest raport direct intre inconştient şi OPOZIŢIA SUBIECT . Vom face referinţe în primul rând la modul cum sa ajute un pacient sa se inteleaga pe sine în timpul expresiei unui simptom somatic sau unei cereri de îngrijire. Lacan reia aceasta definiţie şi enunţa ca prin limbaj un individ devine SUBIECT şi aceasta în ambele sensuri ale termenului: în acelaşi timp supus unui ordin care ii depăşeşte dar şi subiect al spuselor sale. sa realizeze un contact etc. sa se iubească pe sine. raporturile economice.

el apare ca punct al incapatinarii. Pentru psihanalist nu este eterogenitate intre normal şi patologic. Medicul aşteaptă de la bolnav ca acesta sa vorbească "limba medicala" şi va manifesta agasari deca elemente ale "cuvantului"afecteaza discursul pacuientului (ezitare.Exact acolo unde subiectul vorbeşte medicul nu-1 poate intalni. sex. medicul caută sa se situeze în afara bolnavului pe care nu ii apropie decât de-a lungul ecranului ştiinţei medicale. moarte. Un cuvânt în priza cu intrebarile care se pun oricărui Om despre corp. nu este eterogenitate intre pacient şi el. A răspunde imediat cererii. Aceasta reducţie obiectivabila. paraclinic. oprirea de la munca. De altfel. Dificil de inconjurat. căci intersubiectivitatea care ar decurge de aici este o ameninţare la tentativa sa de a menţine eterogenitatea relaţiei. tăcere sau răspunsuri "alături" de intrebarile puse. Principiul oricărei cure este ca cel care analizează este purtătorul unui cuvânt asigurat de el şi pitand sa-i fie restituit. Dar aceasta cerere este adesea complexa. cum o face de obicei medicul prin examen clinic. vorbărie etc). el este parte componenta a ceva ce se petrece în CURA. a se vedea o proba de forţa daca cererea implicata a bolnavului este de a nu vindeca. fie ca este de leziune sau nevrotica. DORINŢA este în centrul practicii şi teoriei analitice. cuvânt care revelează subiectul ascuns în spatele oricărui simptom. origine. şi adesea el este luat ca parte. SĂNĂTOSUL şi BOLNAVUL. rezultat al îndepărtării intre exigenta de a răspunde direct la . oculteaza ceea ce se găseşte în "DINCOLO" de cerere. inhiba la bolnav expresia unui cuvânt personal şi diferenţiat. Opoziţia CERERE-DORINTA Câmpul medicinei( şi al psihologiei) este câmpul cererii: cerere de vindecare a bolnavului adresata medicului în măsura în care acesta se presupune ca ştie sa ingrijeasca şi este mandatat de societate pentru a o face. răspunsurile la intrebari etc.Medicina se bazează pe un aparat conceptual şi semantic opunând NORMALUL şi PATOLOGICUL. "reziduu iremediabil". medicamente. digresiune. fara indoiala necesara practicii medicale. ambigua şi poate sa ascundă o proba a medicului pentru bolnav.

Ori aceasta nu este posibil în relaţia medic-bolnav pentru ca fundamentul acesteia este eterogenitatea cunoaşterii (faptului de a sti). fiind mai aproape sau nu de moarte. chiar daca nu este numita. dar apare uneori pe parcursul intrebarii despre PLĂCERE. dorinţa de asti. căci cererile bolnavului nu privesc doar corpul "atât cat este sortit morţii dar şi promis bucuriei" (vezi rezistentele medicale la avort). care se pune pe parcursul analizei. el este numai ocultat. este omniprezenta în practica medicala şi scopul medical este de a impinge pana la limita biologica (vezi eutanasia). corpul este fara indoiala mai puţin prezent. Acesta. Aceasta MOARTE.se deschide în dimensiunea lipsei existenţiale a ieşirii din Dorinţa. Acest nou răspuns la o întrebare (cerere) care vizează întotdeauna un Dincolo de obiect. Aceasta dorinţa de a sti este de registail ADEVĂRULUI. de asemenea intreaba şi în cel mai bun caz obţine răspunsuri despre diagnostic sau tratament. Pentru ANALIST. este inima practicii analitice care apare mai mult ca o cântare decât ca o terapeutica. acest registru al BUCURIEI corpului nu este absent în medicina. Apropieri diferite de CORP CorpuK trupul-organismul) este evident centrul practicii medicale şi totdeauna medicul este interogat despre corpul altuia marcat de suferinţa. de a câştiga cunoştinţe de diagnostic şi terapeutice pe corpul pacientului.pentru ca este o cerere de dragoste.cerere. duce la aceasta realitate enigmatica: corpul-bucuriamoartea.ADEVĂR Medicul (ca şi psihologul) este animat de dorinţa de a sti. la rândul lui. daca aceasta nu este sub forma de incitare la o integrare asupra acestei intrebari insasi. Opoziţia A STl. Daca ni se pare util sa amintim aceasta opoziţie schematica intre locurile respective ocupate de medic şi analist (in sens de psihoterapeut). pentru care nu exista inca un răspuns în registrul de cunoaştere. Pentru a descoperi acest adevăr care ii este propriu. care totuşi nu ii satisfac. pacientul trebuie sa părăsească starea de supunere în care este prin raport cu presupusa cunoaştere a terapeutului. De fapt. De altfel. este pentru a incerca sa o despărţim şi exact de-a lungul CORPULUI VORBIT ca un . intrebarea sa.

chiar daca isi părăseşte poziţia medicala. Acesta are impresia -certitudinea. Este imposibil pentru medic sa meargă mai departe. Freud ii cere sa asocieze liber aceasta durere şi pacienta se opreşte la cuvântul CRUCE şi spune ca aceasta desemnează durerea (Kreuz în germana semnifica în acelaşi timp cruce şi sacrum ). Ceva afectiv nou de ordinul unei descoperiri se produce atunci în relaţia cu bolnavul.de a fi fost înţeles nu ca bolnav ci ca subiect şi de a descoperi ceva despre el insusi. medicul nu apare ca atare. în spaţiul unui moment. la noi: a-si duce crucea). Bogăţia omonimica a acestor cuvinte sau semnificanti cu mai multe semnificaţii. ca loc al plăcerii). Pentru a ilustra (limpezi) afirmaţia.se găseşte subiectul.aceasta intervenţie face sa dispară simptomul. Se poate admite. structurat în şi prin LIMBAJ. intr-adevar. ci ca acest ALTUL. Dar aceasta scurta intalnire poate fi momeala unui proces terapeutic care ar putea sa se desfăşoare altfel.loc de intalnire posibil de apropiere medicala şi ascultare analitica. expresiei în franceza: a-si purta crucea sau. pentru ca omul. . Acestea sunt cuvinte adesea cu mai multe sensuri (omonime) pe care pacientul le itulizeaza în mod repetat pentru a-si descrie simptomele somatice. 1 O bolnava urmărită de Freud. trebuie sa introducem conceptul de CUVÂNT. Astfel. Dar unde sa-1 cauţi şi cum sa-1 reperezi? Nicăieri în alta parte decât în CUVINTE. Pentru el. este definit. da mai multe sensuri posibile unui enunţ. Exemplul nr. Acestea sunt puncte de intalnire intre corp şi limbajul vorbit. Ele sunt proprii fiecărui subiect (modul în care fiecare vorbeşte de corpul sau) şi sunt legate de intamplarea libidinala (si deci de corp. E de ajuns medicului sa transmită bolnavului aceste cuvinte în polisemia lor pentru ca un fragment din sensul latent sa devină manifest. flinta vorbitoare. prezentam câteva exemple (2 exemple din opera lui Freud şi 2 exemple dintr-o consultaţie de "psihologie medicala" intr-un spital de cardiologie ("Parhon"). Freud remarca faptul ca exista un al treilea sens metaforic: suferinţa morala (cf. ca în spatele simptomului -"DINCOLO" al corpului . suferea de o durere în partea de jos a spatelui.INTERSECŢIE (sau SEMNIFICANT). martor al adevărului care ii trimite intrebarea existentei sale.

ea preia limbajul de la litera. Sa notam ca atunci când corpul vorbeşte. devenit dureros. pana ce a inceput sa scoată strigate de durere şi a strigat: "este ca o lovitura primita în plina fata". dar imediat se stabileşte în ea legătura intre cruce şi sacrum şLsuferinta morala pe care voia sa o uite se transforma în durere fizica prin intermediul jocului de cuvinte. Cecilia este o tanara femeie prezentând algii faciale. Prin intermediul asociaţiilor libere. el vorbeşte rau (dureri-contractii-ticuri) căci funcţia sa nu este de a vorbi. El da şi alte exemple la aceasta pacienta: o durere teribila a frunţii intre ochi legata de un episod care apărea cu 30 de ani în urma când bunica sa"a privito atât de pătrunzător ca aceasta privire a pătruns profund în creierul sau". durerea şi accesul gasandu-si aici punctul lor final. Sau senzaţia de "bula în gat" când este contrariata survenind paralel cu gândul "iata-ma obligata sa inghit şi asta" etc.spune Freud.o conversaţie pe care a avut-o cu soţul sau. despre care Freud vorbeşte în "Studii despre isterie". de 2-3 ori pe an şi rezistenta la orice tratament în afara de hipnoza. Raman în mintea bolnavei câteva legaturi neclare intre sacrum şi cruda atunci când este respinsa în inconştient suferinţa morala şi ceea care o motivează." Freud crede ca este vorba de o conversaţie isterica prin "simbolizare" a cărui sens poate fi regăsit cu ajutorul jocului de cuvinte. Apoi ea a dus mana la obraz. Sa reţinem pentru moment ca sensul simptomului a apărut gratie folosirii unei metafore care a permis intoarcerea refulării. 2 Este vorba despre observarea lui Frâu Cecilia. Sau inca senzaţia de "lovitura cu pumnul" în regiunea pre-cordului şi pe care ea o asociază cu un episod "care a lovit-o în inima".Ce s-a petrecut în geneza simptomului şi cine se desface în aceasta interpretare? O suferinţa fizica a fost substituita uunei dureri morale(pe care pacienta voia sa o uite pentru o anumita raţiune) şi aceasta gratie dublului sens al cuvântului kreuz. Exemplul nr. pacienta este făcuta sa vorbească de una din primele crize: "Ea mi-a raportat. bolnava a făcut reflecţia: suferinţa mea morala este o cruce. Se poate imagina ca intr-un scurt moment. eu imi port crucea.Se pare ca atunci când aceasta pacienta vorbeşte cu corpul sau. . o remarca pe care el a facut-o şi care a ranit-o penibil. manifestandu-se prin crize ce durează câteva zile.

nu. aceasta trebuie sa apese pe plaman. medicul mi-a făcut un chiuretaj. este uşor. de atunci doctorul meu mi-a spus ca apa era în pericard. inima este intunecata şi vedeam clipocind dedesubt. De un an mi se pare ca am un lichid în jurul inimii. O. Puteţi sa-mi faceţi un desen? Răspuns. incantatoare şi vorbăreaţa: "Intr-o zi am avut un punct în piept. Puteţi sa mai faceţi noi precizări? . ea are forma unui papuc şi doctorul mi-a spus sa nu este canceroasa pentru ca altfel ar fi curbată. mi-a dat diuretice. 73 de ani. eram ingreunata de excesul de apa. mi-am făcut deja o punctie. aceasta trebuie sa comprime organele. căci nu as fi văzut inima miscandu-se astfel. întrebare: Ce intelegeti prin apa în jurul inimii? Răspuns: " Inima răceşte. doctorul mi-a făcut unul pentru a-mi explica (bolnava face atunci un desen având exact forma unui ou în pahar). 3 Doamna Gaby.. Ea spune desenând: "lata. alta data am înghiţit un os de pui. spitalizata pentru pericardita cu asistola. este apa. eu simţeam ca ma pierd ca de exemplu leşinurile când eram insarcinata. e cu siguranţa apa care era in jurul inimii. de altfel. dar când mi s-a spus mi s-a părut normal. în jurul inimii".Exemplul nr. A. întrebare: Aveţi o idee foarte precisa despre ceea ce cuprinde anatomia inimii. un soi de congestie.. da. Întrebare: şi sufocarea atunci? Mi-ati vorbit deja puţin despre aceasta. Mi-arn pierdut respiraţia. Când am avut tifoida. inima este în mijloc. Eu miam văzut inima la radio. aceasta degajează creierul. doctorul a spus ca aveam inima mărita. dar nimic nu a făcut sa se micşoreze inima. întrebare: Puteţi sa-mi vorbiţi de durere? Răspuns: Era o lansare. Ei mi-au făcut punctie. La serviciu când am ajuns mi-au făcut o punctie. nu el mi-a introdus un tub şi aveam gura plina de vaselina.. nu ştiam ca exista. întrebare: Aveţi idee exacta despre ceea ce numiţi pericard? Răspuns: Nu. e ca o pleurezie. acesta era un tub pe care mi l-au pus pentru vezica biliara.A. Acolo n-am văzut nimic. este ca şi când ai strănuta. data viitoare sper sa ma adoarmă. De unde vine? Aceasta trebuie sa fie o răceala ca atunci când iti curge nasul sau ai o bronşita.

şi ar fi probabil ceva care ar ieşi. Era o punga cu apa în jurul inimii.. el răspunde: " ma care sunt imbibate cu substanţe grase".punctie. "ceva ar ieşi". punctia evoca maternitatea prin ocolul leşinurilor (ruptura. explozie. moarte) a cărei intelegere de către medic duce la relaţia unei valori apreciabile. eforturile fizice. Pericardul se extinde ca o vezicula.vezica etc." şi indirect.punga cu apa). 4 Este vorba de un bărbat în vârsta de 65 de ani care face al patrulea infarct. supusa unui"chiuretaj". întrebare: Punga de apa.pe care s-a insistat în aceasta scurta intretinere se degaja un anumit număr de teme. tema MATERNITĂŢII apare în aceasta măsura: anunţata de desen (pahar cu ou). Astfel. bolnava ii explica direct: " o comprima organele ca atunci când era insarcinata. dar intr-o trăire corporala dramatica (inec. dansul care ii plăcea mult. Exemplul nr. Răspuns: O besica atunci când este prea umflata plesneşti. Vorbeşte din nou despre infarct şi comite un LAPSUS. el explica infarctul: "este sângele care trece greu prin arterele primul infarct. Medicul ii face observaţie. Pe parcursul cuvintelor. Era o punga de apa în jurul inimii. intr-un context de explozie şi moarte. importanta "lichidului" face sa apară corpul unui recipient în mijlocul căruia pluteşte inima:"apa în jurul inimii". spune INFRACT. cu ocazia unei pericardite cu asistola. "mesele bune". am merge Ia Bulevardul celor intinsi. Apoi vorbind de viata pe care o duce de la . Cu aceste câteva elemente se poate emite ipoteza ca. Aceasta comprima organele când eram însărcinata. constata cu amărăciune ca a trebuit sa suprime ţigările. bolnava isi retrăieşte diferitele sarcini.obosita de excesul de apa.. daca vezica ar plesni. In timpul discuţiei.Răspuns: Aceasta provine de la apa care comprima plămânul.sufocare datorita apei. Pe cale asociativa. Face aluzie la "ruşinea" pe care o resimte când soţia ii duce valizele.

definite prin rolurile lor sociale. INFARCT. se inchid. în acest ultim caz. Dimpotrivă. instrument al minciunii şi loc unde se desfăşoară funcţia inconştienta şi primordiala a SINELUI: Necunoaşterea. reperabil în acest trai de infracţiune. Aceasta nu este evident specific relaţiei medic-bolnav. se alienează. altele nu.funcţionează ca o semnificare a discursului medical pe care bolnavul ii cunoaşte foarte bine. Sau: "am văzut pe cineva în visul . INFRACT . se blocheaza la ceea ce isi imaginează ca celalalt aşteaptă de la el. totul concurează în a face din SINE "locul identificărilor imaginare ale subiectului " (Leclaire). de pedeapsa pe care o descrie pacientul vis-a-vis de boala şi deschizandu-se direct asupra dimensiunii de castrare." Acest pacient este interesant caci LAPSUS-ul INFARCT-INFRACT face sa apară 2 registre ale discursului. Despre aceasta Freud ne da un exemplu în DENEGATIE. subiectul se pierde in enunţurile sale ca în imaginea sa. pana la identificările normative cu modelele părinteşti. dar aceasta nu este intenţia mea. încercare de teoretizare în trei puncte 382 întâlnirea medic-bolnav. recunoscuta ca persoana TOTALA.funcţionează la el ca o semnificat al subiectului. el se impietreste şi se alienează în discursul sau. Dar daca spun infract.surprinde pentru ca ştiu ca este un infarct. trebuie sa se inteleaga: "Vreau sa va ofensez". începând cu prima intalnire a copilului cu mama sa. în dorinţa de a fi remarcaţi absolut de celalalt. este coronariene: unele sunt mortale. Daca eu spun: "Veţi gândi ca vreau sa va ofensez. trecând prin intalnirea cu propria sa imagine. sângele ajunge sa circule totuşi prin alte vase. Aceasta relaţie mai este denumita şi ca o "relaţie de obiect narcisiac" Faptul de a vorbi nu impiedica aceasta alienare. De altfel. lata de ce este numita imaginara. ca orice intalnire "sociala". este intalnirea a 2 personaje. este posibil din cauza FRACTURII. asa cum este văzuta de altul (stadiul oglinzii). fiecare dintre protagoniştii relaţiei. Este inainte de toate intalnirea a 2 imagini.

în acest timp instrument al minciunii. "Acesta vorbeste"-spune Lacan. Eu ma cunosc. dorinţa adevărata nu poate ajunge la conştiinţa decât cu condiţia sa fie negata sau inversata. Dar acesta vorbeşte unde? în vise. Sa adăugam ca pentru a-si da seama de aceasta necunoaştere. subiectul apare de-a lungul formaţiilor inconştientului care au structurat limbajul. căci prin cuvânt şi numai prin EL subiectul (subiectul inconştientului) poate ieşi de care ii determina şi ii barează. Dar semnificaţia şi deplasarea. cuvinte de spirit. fel ca în lapsus. Astfel. Eu imi cunosc dorinţele. 2. la alt semnificant infarctus (semnificant din discursul medical). "acesta simptome. vorbeşte semnificanti (imaginea sonora a cuvântului) ascultând de regulile descoperite de Freud privind condensarea semnificat inlantuie. în exemplul nr. desigur. Mai exact. adică legătura semnificantnu dar la uitări de cuvinte care se năpustesc in sub stampila semnificantului asupra discursului conştient creând un "efect de surpriza".meu. şi acesta spune ce? Inconştientul este un test format din apare în fiecare termen izolat ci în trimitera unui semnificant la altul care se . în fine. Căci acesta este paradoxul limbajului. Semnificaţia. 4: infractus ca semnificant desemnează subiectul prin raport aceasta prin semnificant este obţinută gratie asociaţiei fonetice: fractura care trimite la efracţie. în denegatie. Aceasta este munca necunoaşterii Eu-ului în discurs. dar de asemeni cale de acces la adevăr. o reprezentare. cu siguranţa nu era mama mea".

în condensare. dintre care unul cel puţin este necunoscut de subiectul care vorbeşte dar nu şi de interlocutor pentru ca simţul sau este un dat al limbii sale. trecerea cuvântului la simptom şi a simptomului la cuvânt se face prin procesul METAFOREI. Proba consta în faptul ca a le remarca şi de a le puncta. de legătura cu inconştientul. CUVÂNTUL CHEIE "INTERSECŢIE" condensează în el insusi mai multe sensuri şi pot sa fie înţelese diferite moduri. Sensul . ordine implicita şi latenta. în cuvinte cu sensuri multiple. Sa revenim la simptom. facandu-1 pe primul sa cada la nivelul de semnificat şi producând un efect de creaţie (de unde folosirea sa în poezie).infracţiune etc. acest cuvânt este numit în discursul conştient (enunţat) şi asupra căruia se insista dar cu alta semnificaţie. în simptom. inconştientul. Daca în sine nu spune nimic. pentru ca un sens trimite la o dorinţa inconştienta inradacinata în corp. În alţi termeni. în capitolul 7 al "Ştiinţei viselor" Freud asimilează "CONDENSĂRII" utilizarea cuvintelor cu sensuri multiple. Aceasta ocultatie a unuia dintre simţuri se operează în procesul conversiunii sau. Astfel. "Semnificaţia" nu poate apare decât prin intermediul semnificantilor utilizaţi de pacient pentru a vorbi despre corpul sau. aceasta nu inseamna ca nu avem nimic de aşteptat. simptomul are valoarea unei metafore inconştiente. Pentru Lacan. la o bolnava. "CUVINTELE CHEIE" servesc de pod. produce un efect la pacient numit efect de semnificant indicând prin aceasta ca sunt legati de o ordine care-i precede. o parte din dorinţa inconştienta apare sub forma de compromis. Metafora este inlocuirea intr-un raport de la semnificant la semnificat. a unui semnificant prin alt semnificat. releaga enunţul de enunţare. Sau daca se prefera. a fost suficient sa i se ceara "la ce va serveşte?" pantru ca ea sa descopere intr-un vertej beneficiile reale pe care le poate avea simptomul sau. repetând cu insistenta pentru a-si descrie simptomul anginal expresia: "ma strânge!". 3. mai multe elemente latente având trasaturi comune se găsesc topite intr-un singur element al manifestării care ii reprezintă pe toţi. Aceasta definiţie lingvistica a metaforei se completează printr-o interpretare analitica daca se admite ca trecerea primului semmficant la nivel de semnificat corespunde procesului de REFULARE.

reuşesc sa confere ideilor un adevăr.Frâu Cecilia.ne pare ca trebuie sa ajute medicul care se vrea psihoterapeut. aceasta deschidere spre inconştient. dar problema în cauza ramane intreaga. Metafora care operează în acest simptom este substituirea intr-un raport de la semnificant la semnificat (suferinţa morala este o prima cruce) a unui alt semnificant (sacrumul) prin care primul (suferinţa morala) este refulat.ramane misterios paciwntului în măsura în care analiza nu a restituit raportul substituirii termenilor manifesti şi latenţi. Intr-un mod mai general. Se poate repera mecanismul genezei simptomilui nevrotic. inconştientul ca limbaj fara ştirea subiectului în mod autonom. de lupta şi revolta a . cuvintele. în aceste fenomene ale limbajului (lapsus-uitarea cuvintelor-cuvinte cheie. mangaie-imbarbateaza-alina-atatindeamna-stimuleaza-declanseaza foret obscure ale conştientului şi subconştientului. chiar daca fatalmente imperfecte. aleatorii. ajunge sa fie rostiţi în ciuda barajului cenzurii. altele subiective.. In funcţie de felul cum sunt folosite. şi totuşi.. în timp ce cuvintele intampina tot felul de obstacole -unele obiective. In concluzie. Din momentul în care este plasat de bolnav în poziţia deţinătorului unei ştiinţe presupuse. medicul serveste de suport unei reacţii transferentiale şi în acest context un simprom este oferit de pacient intelegerii sale. o valoare obiectiva. muzica nu se poate compara cu aceea a cuvintelor. o virtute care nu le-ar aparţine şi o rezonanta pe care nu ar putea-o avea prin ele insele.ca test de descifrat. în calea spre destinatariilor. Sa revenim la exemplul nr 1. pe caile asociaţiei.). Dar o doreşte el cu adevărat? Puterea cuvintelor -psihoterapie- Se spune ca muzica nu cunoaste granite. Dar remarcile pe care le-am făcut la inceputul prelegerii trebuie sa atingă propriile limite ale medicului: nu se va putea urmări calea psihoterapeutica (adică de a permite pacientului descoperirea propriilor dorinţe) decât cu condiţia de a paraşi poziţia medicala care este a sa. disponibilitatea de înţelegere. Simptomul dispare din momentul în care asociaţia a permis restabilirea relaţiilor uitate.

învăluitoare. dar sunt şi cuvinte aspre. Îndrăgostiţii de cuvinte. iubirea sau vrajba dintre semeni. cuvinte fiere. exista cuvinte care ucid şi altele care se transforma în ancore de salvare. imbatatoare. pline de culoare. a contactului nemijlocit nu sunt piedici în calea unei flăcări care arde. imaterialitatea acestora.pasiune pentru autori. sărutările sunt şi ele doar cuvinte. Pentru ei. stabilind tot felul de comparaţii. suferinţei. muzicalitate şi senzualitate. când statornica şi liniştita. Prima descriere a metaforei ii aparţine lui Aristotel. "Sa dai cuvintele ca sarea în bucate". realizandu-se un transfer semantic ce deturnează sensul propriu al cuvintelor. purităţii.mulţimilor. nici lingvisticii sau filosofiei contemporane. cuvinte ce trezesc şi înmiresmează cărările pământului şi aerului. ce lasă urme de neşters. METAFORA TERAPEUTICA Precizări terminologice Ceea ce numim azi metafora terapeutica nu corespunde nici definiţiei data de retorica tradiţionala. iubirii. forţând în trecut pentru a caută sensurile originare şi evoluţia fiecărei expresii lingvistice sunt de asemenea contaminaţi de plăcerea cuvintelor. se afla aichimiile verbului ce dezvăluie fantezii şi realităţi nebanuite. castelele şi catedralele lumii. coduri şi semnalizări. absenta apropierii fizice. cuvinte bumerang su cuvinte măciuca. abjecţiei. forţa lor de rezistenta în fata râului şi greutăţilor. dar şi vectorii inteligentei. captivante. Retorica tradiţionala defineşte metafora ca o comparative subinteleasa. Metafora este una dintre cele mai vechi noţiuni ale ştiinţei limbajului. când impietoasa şi contorsionata. Îmbrăţişările. Sunt cuvinte de esenţe tari sau suave. Cei ce se consacra studiilor etimologice şi semanticii (dar şi psihoterapeuticii). dăltuite parca în piatra. multumindu-se cu propria sa strălucire. toate florile de mătase ale spiritului şi sufletului. darurile. .

Ştefan cel Mare) 387 metafora este indispensabila terapeuticii pentru ca generează noi sensuri incontestabila pentru ca isi propune sa seducă. iar discursul terapeutului are o componenta retorica fel un instrument logic care restructurează modul de de Mircea explicarea metaforica a trecerii timpului prin termenii spaţiului-'Timpul explicaţiei sau permite denumirea unor realităţi intangibile (ex: "uciga-l gândire şi interpretare a lumii. de multe ori. Diferite filosofii sau religii sau demersuri educative sunt. alegorii. Richard inima de leu. Omul are nevoie de un univers simbolic care sa-i permită construirea unei realităţi individuale. permite funcţiile generale ale inaccesibile si metaforei sunt: 383 metafora evidenţierea semnificaţiei ocultate raţionalităţii toaca") 384 metafora permite verbalizarea realităţii psihologice strict iindividuale 385 metafora este indispensabila pentru a gândi realităţi abstracte dificil de reprezentat (ex: trece') 386 metafora devine nostrum un (ex: cel Batran. impregnate de şi cadre de referinţa. Subiectul secundar ale metaforei devine lentila care deformează semnificaţia principala a subiectului primar . în psihoterapie ele iau forma unei povesti. Din perspective psihoterapeutica. sa sensibilizeze. un discurs ceva mai lung decât o simpla comparative sau expresie. fabule.Importanta metodei Bergson afirma ca nu exista nimic altceva decât metafora. Spre deosebire de metaforele din filosofie şi lingvistica unde se exprima intr-o simpla propoziţie (sintagma).

relaţiile cu moartea) şi astfel omul e condamnat sa-si construiască propriul univers simbolic. credinţele lui vor fi cele care vor da greutate cuvintelor. Atitudinea pacientului. fiind incapabile sa propună răspunsuri la problemele fundamentale cu care se confrunta individual. ca dovada a falsităţii unor afirmaţii.ideologie. Se spune ca în fiecare noapte ascultam poveştile subconştientului nostru. Principalele simboluri ale limbajului metaforic isi au originea în legătura primara om-natura. De multe ori. obsesia adevărului exprimat conform tuturor normelor logice a întreţinut o asemenea rezerva fata de povestea ca mijloc de comunicare. In una din Sutrele Hinduse sunt menţionate anumite regului pentru ceremoniile lingvistice. trebuie sa stăm liniştiţi cu familia şi sa spunem povesti unii altora. Filosofia chineza abunda de o serie de metafore: metafora înţeleptului taoist . Poveştile au fost utilizate din cele mai vechi timpuri în scopuri terapeutice. ii vor permite sa ajungă la semnificaţii mai profunde. replicam: "nu-mi spune povesti". eficiente doar în măsura în care mijlocesc o relaţie intre terapeut şi pacient. Exista totuşi o apropiere intre psihismul uman şi arta de a comunica prin poveste. ci ele devin operante. sunt incapabile sa exprime şi sa rezolve probleme cotidiene (ex: relaţiile cu ceilalţi. De aici şi interesul tuturor oamenilor pentru povesti. pentru ca ele permit trecerea cu uşurinţa intre real şi imaginar. Când un guru moare. aşteptările. Pentru a fi eficiente metodele terapeutice nu trebuie neapărat sa straluceasa prin calităţi poetice sau filosofice. de a respinge mesaje redundante. Schiţa istorica în utilizarea metaforei Dorinţa de a comunica în mod clar.

spune Freud. Gorovei face o subtila analiza psihologica a descântecelor. iau forma unor povesti. paradoxuri Deseori. Colecţia "1001 de nopţi" sunt povesti de natura terapeutica. Majoritatea descântecelor utilizează metafore pentru a mari forţa magica a cuvintelor. interpretare. Prelegerile psihanalitice sunt pline de metafore cu referire la inconştient. Poveştile terapeutice se găsesc şi în practicile populare romaneşti. Freud utilizează o serie de metafore. un cazan plin de excitaţii . A. savanţii arabi au alcătuit pentru medici ghiduri numite TACINUM SAN1TATIS sau Table de santee din care unele s-au păstrat pana în zilele noastre. Pildele biblice sunt tot povesti Metafora în discursul unor scoli terapeutice Metafora în discursul psihanalitic Propunandu-si sa descrie universal interior al individului. metafore pentru a-si ajuta discipolii sa ajungă singuri la aspectul profund al mesajului sau "a fost odată un dragon" Învăţaturile Zen-budhiste integrează poveştile şi metaforele în discursuri măiestrite cu grija ce conţin logice. ce-si propun simple sa spargă automatismele gândirii propoziţii vehiculează adevăruri cotidiene greu de exprimat în cuvinte (ex: arata-mi sunetul pocnetului degetelor). dar care conţine totuşi şi trasaturi generale". Multe descântece terapeutice. Chiar principalele complexe sunt exprimate metaforic(complexul Oedip). numindu-1 HAOS. Chiar simptomul. De exemplu: "ne apropiem de sine cu ajutorul comparaţiilor. evidenţiind limbajul metaforic. este o metafora a conflictului inconştient. Inconştientul are o structura metaforica. în lucrarea "Descântecele romanilor". In Evul Mediu. "Inconştientul se serveşte de un anumit simbolism care variază de la o persoana la alta.Ghang-Tsu care utilizează povesti. spune Freud.

. Utilizarea metaforei nu a fost teoretizata de Erikson. S-ar putea afirma ca simptomele psihosomatice sunt procesate de funcţii cerebrale ce aparţin emisferei drepte.când veţi sti ca le stiti. Erikson a fost talentat în comunicarea pe 2 nivele: unul conştient şi altul inconştient. "Exista lucruri pe care le stiti. va veţi schimba... dar fara sa stiti ca le stiti. îngroparea sunt acţiuni ce fac parte din limbajul metaforic. sau Eu-ul are rolul de "membrane". Distrugerea.metafora este confundata cu un fapt literal". Exista riscul de a confunda metafora cu realitatea: "harta cu teritoriul". Întregul travaliu pshanalitic..clocotinde". Erikson abordează metafora bazandu-se pe experienţa personala sau pe cea a pacienţilor. Emisfera dreapta este mai mult implicata decât cea stânga în medierea proceselor emoţionale şi imagistice." Cu cat rezistenta pacientului este mai mare. "psihanaliza este o tehnica în care se confunda harta cu teritoriul. ci de colaboratorul sau E. unele fara nici o legătura cu problema clientului. . Complexul Oedip exprima tendinţa finite umane de a depasi interdicţiile. Alteori abordarea metaforica a simptomului lua forma unor prescripţii metaforice comportamentale. spunând chiar povesti absurde care aveau ca scop dezorganizarea şi destabilizarea conştientului logic. De multe ori Erikson pregătea terenul povestind diferite povesti. care-si propune conştientizarea şi -integrarea conţinuturi lor psihice refulate. Daca acceptam aceasta. Metafora în psihoterapia eriksoniana Milton E. utilizează o comunicare de tip metaforic. care-I este propriu. de "scoarţa de copac" etc.. cu atât apelul la metafora este mai important. după cum remarca intr-o lucrare Claude Madanes. Rossi. Sau libidoul este numit "foame sexuala". Din nefecricire. Mesajul metaforic activează nivele inconştiente care intrerup vechiul răspuns comportamental prin generarea de noi înţelesuri care produc noi comportamente. atunci comunicarea metaforica ne permite sa comunicam direct cu emisfera dreapta în limbaj. " Blaga afirma ca " metaforele sunt expresia matricilor stilistice abisale".

activează o structura . aceasta structura asociata (2). "Inconştientul este un rezervor inepuizabil de resurse. in care individual pune fata în fata experienţa lui în acest sens anterior relevat "Am fost foarte trist la moartea tatălui meu". profunda regenerate a înţelesurilor care este expresia asa-numitei căutări transderivationare. nu exista "podul" dintre mesaj metaforic şi universal interior al individului. spune ca "in general intrepretarile operate asupra comunicării inconştientului sunt în mod absurd reductioniste. Este aceasta căutare transderivationara care conduce la identificarea experienţelor strict individuale. Problema este daca limbajul metaforic trebuie trades intr-unul rationallogic. 389 acest nivel activează o structura asociata mai profunda a înţelesurilor (sunt relevate indirest ascultătorului) "Despărţirile sunt triste". fiind mai degrabă o tehnica de comunicare decât una de psihoterapie.Intervin atunci când se pierde ceva: post-obiecte dragi-persoane etc. Erikson spune ca nu trebuie sa facem aceasta greşeala. Crichesh şi l-au asistat chiar. Metafora în terapia familiala (vezi Clomadanes "Terapia familiala strategica") Simptomul este o metafora a problemei cu care se confrunta pacientul. Halley. mare terapeut american. Acest model presupune modificări successive ale mesajului metaforei prin trecerea sa prin trei stadii diferite: 388 nivelul semnificaţiei exterioare (structura de suprafaţa) "X şi Y se despart. tehnica ce se refera la comunicare. cum ar fi rezumarea unei piese de Shakespeare intr-o fraza. Ei propun un mecanism ce ar putea explica modul de operare al metaforei. Cei doi erau la current cu concepţia lui H." Bender şi Grinder au fundamentat tehnica Neuroprogramarii Lingvistice. 390 la rândul ei. el cunoaşte drumul".

Obiectul metaforic poate fi concretizat unei metefore subiective. anumite parti au drept de a crea. Prin poveste se evita confruntarea directa cu terapeutul. în care ele 2 modele se transforma reciproc pana la atingerea unui echilibru-un model ce aparţine în egala măsura şi terapeutului şi familiei. De aceea. Obiectul metaforic aparţine deopotrivă universuluui familiei. legate de semnificaţiile date de familie şi terapeut. Aceasta poveste permite o relaţie supla terapeut-familie. micşorează posibilitatea activării unei rezistente. Comportamentele de acest tip sunt de obicei incercari de a pedepsi pe cineva care nu manifesta suficienta atenţie (ex: pacienta bulimica). fara consecinţe autodestructive.Pentru a evita activarea rezistentelor. autodistructive. C. O alta modalitate de terapie a familiei prin metafora este utilizarea obiectelor metaforice. Erikson "familia este o barca"). imitând situaţia de monopol. terapia poate selecta cele mai importante elemente ale situaţiei problematice pe care le transpune în echivalente metaforice şi le prezintă ca ingrediente ale unei povestiri (joc). demersul terapeutic se poate situa el insusi la nivel metaforic. Anyno spune ca obiectul metaforic este un mijloc de comunicare ce vehiculează numeroase mesaje legate de caracteristicile sale structuralem şi intr-o maniera mai larga. Model terapeut spaţiu indecidabil modelul familiei Acest spaţiu indecidabil se creează prin enunţarea unei povesti neterminate de către terapeut pe care familia trebuie sa o completeze. Astfel. prescrierea unor acte simbolice. In psihoterapia de familie trebuie evitata confruntarea dintre modelul propus de terapeut şi cel al familiei prin adoptarea unei perspective interactioniste de tip evolutiv. Fiecare membru al cuplului are o sarcina. care este o metafora a dificultăţii cu care cuplul se confrunta (M. Consecinţa acestui tip de abordare: Se recomanda în cazul persoanelor cu comportamente compulsive. Strategia implica efectuarea repetitive a activităţii. dar .

e important ca terapeutul sa inteleaga sis formuleze corect problema. sa evidenţieze ca controlat client. Izomorfismul nu vizează numai persoana şi faptele situaţiei.etape în construirea metaforei 391 Pentru ca o terapie sa aibă sens.şi noii modalităţi pe care o creează relaţia dintre terapeut şi familie. Permite decentrarea terapeutului. obiectul mataforic ii permite terapeutului sa nu fie absorbit de relaţia conflictuala din familie sis a ramana în exterior. Ca şi metafora. 392 Metafora trebuie sa intre în acord cu reprezentarea clientului privind problema problematica. Pentru a fi eficient. sa. Obiectul metaforic poate permite introducerea unui cadru nou de referinţa care sa determine o serie de procese. Metafora trebuie sa fie structurata izomorf în raport cu situaţia a soluţia e în domeniul de . Reguli modele) de alcătuire a unor metafore terapeutice: Gordon . ci mai ales relaţia dintre ele. pana la redefinirea relaţiei din cadrul familiei. Construirea propriilor metafore terapeutice Un mare rol ii are creativitatea şi experienţa terapeutica. obiectul metaforic trebuie plasat intr-un anumit moment al terapiei.

incearca sa desfacă pânzele necesare -căpitanul furios se retrage în cabina o rezolvare. Deşi elementele situaţiei . Formularea corecta a problemei presupune şi formularea explicita a scopului. sau poate fi construita din elementele client. problema apare -nici 3. Metafora ne îndepărtează de elementele cotidiene ale problemei sin e oferă o imagine mai clara. clienţii cunosc soluţia dar raman blocaţi când trebuie sa construiască podul intre situaita problematica şi finalul dorit. se infurie şi pleacă timpul tot timpul -Nici o rezolvare. Deseori suntem atât de aproape de copaci incat nu mai vedem pădurea. o alta harta necesara ieşirii din labirint. Strategia de legătura (Gordon) este "podul" pe care terapeutul ii formulează metaforic şi trebuie sa permită trecerea de la o situaţie problematica la soluţia dorita. soluţia are 2 componente: scopul şi strategia. Stabilirea situaţiei problemei poate fi propusa de metafora. De cele mai multe ori. Formularea strategiei are la baza o buna înţelegere a situaţiei problematice. Aceasta poate fi furnizate ori de expresia intuiţiei terapeutului.Situaţia problematica reala -Tatăl -Mama -Fiul -Familia -Tatăl e rar acasă -Fiul greşeşte ceva -Mama il apară pe fiu ' Metafora -căpitan de vas -secund -matelot -echipaj -căpitanul sta retras în cabina -matelotul desface o pânza ce nu trebuia -secundul corectează situaţia. Gordon propune utilizarea a doua noţiuni: Calibrare şi recalibrare. problema apare tot -Tatăl afla. De cele mai multe ori problema se repeat: configuraţia de evenimente identice se repeat ducând la experienţe nedorite. In general.

trebuie stimulate discuţia cu soţia.reframing" Metafora propune o noua evidenta a realităţii prin evidenţierea altor cadre de referinţa. Pentru a găsi o strategie eficienta. este sufficient sa depăşim limitele modalităţilor încercate de client. Exista mai multe strategii pentru a atinge un scop.problematice pot exista mereu. Atunci când clientul descrie eşecurile sale. dar cea mai buna este cea propusa de client. Prin recalibrare. atât modelul sau de rezolvare cat şi limitele lui. 394 precizarea elementelor caracteristice situaţiei problematice şi a felului evoluează problema 395 precizarea transformării urmărite de client (scopul) 396 identifixarea încercărilor de rezolvare a problemei şi a limitelor acestor încercări cum . ceea ce infirma premisele. Transformarea situaţiei problematice în "problema"(conflict deschis) este o chestiune de "calibrare". II disociem pe client de realitatea sa pentru a-1 situa la un nivel unde soluţia prinde forma. el ne indica în egala măsura. Ea se comporta ca o harta. Recalibrarea cuprinde procesul prin care clientul este ajutat sa devină conştient în legătura cu momentul în care proporţia de elemente tinde sa alcătuiască un amestec exploziv. iar exprimarea lor este utila. Exemplu: poate invata ca tristeţea şi teama de care vrea sa scape au şi aspecte positive. Este o ilustrare a dictonului lui Korzybski -"harta nu e teritoriu". Etape: a) adunarea de informaţii 393 persoanele importante implicate şi relaţia dintre ele. de reţeta.De exemplu: clientul isi agravează problema pentru ca nu discuta cu soţia de teama ca ea va rade de el. Resemnificarea sparge stereotipurile logice anterioare. Resemnificarea (recadrarea) . ele nu conduc la apariţia conflictului decât atunci când ating un anumit prag critic. Strategia este cuprinsa aproape în totalitate în descrierea clientului privind problema sa. clientul încetează de a "mai pune paie pe foc".

. cu atât clientul are o mai mare libertate în a-si imagina cum a acţionat eroul povestirii. intrucat metafora a fost construita pentru client. Construcţia sintactica cuprinde. procese. după mai multe încercări... rezolvări dorite şi eventual redefinirea situaţiei problematice c) povestirea metaforei . singura interpretare "corecta' este cea propusa de client. De aceea modelul propus de poveste poate intalni modelul clientului doar în măsura în care cuvintele utilizate lasă o anume libertate de proiecţie. b) utilizarea unor subiecte neprecizate Descriu felul în care acţionam. el a ajuns. Cu cat sensul lor este mai puţin precizat de diverse complemente. "a fost odată.. Când povestim o metafora trebuie san e ferim sa fim foarte exacţi... de semnificare." trebuie sa spunem no ." Absenta indiciilor de relaţie: întrebări ale clientului -cine? ce? unde?-la care va găsi răspuns.se refera la "sintaxa" metaforei: răspunde la intrebarea: "ce fel de cunoaştere utilizam?" Cum povestim pentru ca povestirea sa declanşeze căutarea transderivationala care ne conduce la soluţia problemei sale? Izomorfismul metaforei este expresia metaforei pe care terapeutul si-a facut-o despre problema clientului. Exemplu: "intr-un târziu. deci pentru a provoca clientul la o investire de sens ("undeva-departe" lăsam libertatea de a situa acţiunea povestii în locul lui. după Gordon: a) lipsa indiciilor de relaţie De cele mai multe ori cuvintele utilizate când povestim un eveniment se refera la ceva clar precizat din experienţa noastră.b) conceperea metaforei 397 alegerea unui context metaforic 398 alegera unei persoane şi relaţia izomorfa 399 stabilirea solutiei-strategiei de reechilibrare. acţiuni şi în acest fel sunt omise o serie de informaţii ("In momentul de răgaz pe care-1 avea si-a amintit ca." c) utilizarea nominalizărilor Acest procedeu presupune substantivizarea expresiilor de denumesc o realitate.

Aceste idei pot fi subliniate prin intonaţie." d) utilizarea în cadrul metaforei a unor comenzi şi sublinieri Metafora utilizata indica mesaje ce propun schimbarea modelului de depăşire a unei situaţii problematice.Exista mai multe moment intr-o povestire în care sunt enunţate idei semnificative în acest sens. o amintire a fost trezita în mintea eroului.. Este mai bine pentru libertatea clientului "In momentul de răgaz pe care-1 avea.ice si-a amintit. gesture (atingandu-1 cu mana). . Alteori putem insera o comanda intr-o poveste.. folosind numele clientului înaintea comenzii.

obţinută la cel normal prin pura sugestie psihică. graţie exerciţiilor minuţios studiate are ca scop ajungerea la o destindere şi un calm interior şi astfel la obţinerea unei deconcentrări a întregului organism ce permite creşterea capacităţii normale şi reducerea sau eliminarea deficienţelor anormale. Antrenamentul autogen îşi propune acelaşi ţel. Pe de altă parte. Hipnoza este o stare de destindere. Orice exerciţiu are două scopuri fundamentale. urmărind: 400 Creşterea capacităţii vitale. mai mult sau mai puţin realizabilă la individul nervos. fără ajutorul unei sugestii străine: ex. asemănătoare somnului. Antrenamentul autogen. el poate ajuta la dezvoltarea factorilor de sănătate. genan = a provoca) indică un experiment practic prin sine însuşi. Autodeconectarea concentrativă a trainingului autogen. relaxantă după tehnica . Originea trainingului îşi are obârşia în antica experienţă medicală a hipnozei (somn terapeutic). Este asemănător cu educaţia fizică ce îşi propune atât dezvoltarea corporală a individului sănătos cât şi reeducarea celor bolnavi. atenuează şi eventual elimină deficienţele morbide. 401 Reducerea deficienţelor. proces de autodeconectare concentrativă permite o stare analoagă somnului. melodia dă posibilitatea pacientului de a realiza el însuşi un calm interior şi de a ajunge la utilizarea completă a forţelor energetice ale vieţii interioare.Anexe pentru exercitii practice de psihoterapie TRAINING A UTOGEN (antrenament) Psihoterapie Schultz Date preliminare privind aplicarea trainingului autogen Pentru uzul pacientului Remenul de training autogen (din greceşte autos = prin el însuşi.

din decontracţia interioară). prin cele două procese (deconcentrarea şi şi concentrarea) permite obţinerea următoarelor rezultate: 402 Destinderea respiratorie. a memoriei. 404 Constituie o cale naturală către somn.Această metodă. Starea de concentrare permite intensificarea randamentului facultăţilor psihice: senzaţiile.hipnotice. 406 Creşterea capacităţii mintale. 405 Permite autoreglarea funcţiilor corporale care scapă în mod obişnuit acţiunii voinţei (ex. 411 Stăpânirea de sine atât de necesară în viaţa cotidiană este mult facilitată de către trainingului autogen. Autocontrolul şi autocritica permit obţinerea calmului. mai netede. intenţiile devin mai reliefate. psihoterapia relaxantă este un mijloc deosebit de autoadaptare şi autodisciplinare. 403 Destinderea şi liniştea în acţiune (starea care rezultă din crisparea unei voinţe încordate şi contrariul . 408 Constituie un mijloc preţios de adaptare şi disciplina personală. 410 Toţi cei care fac antrenament autogen ajung să fie calmi. acţiunea lor este automatizată exact ca aceea care . 412 Şi în fine. amintirile. mai degajaţi în viaţa cotidiană. printr-un stare se în urma sugestiei post . 407 Suprimarea durerii nu prin represiunea manifestărilor exterioare ci prin dispariţia completă a senzaţiilor dureroase. procedeul de antrenament fiind un neplăcute fel de "gimnastică a minţii" care permite eliminarea multiplelor senzaţii sistem de formule intenţionale care se aplică în de realizează deconectare. 409 Subiecţii bine antrenaţi sunt capabili să adoarmă când doresc şi să se redeştepte la orele fixate de ei. circulaţia sângelui). 10. mai destinşi.

Exerciţiul pentru LINIŞTE 413 Exerciţiul pentru LINIŞTE ŞI GREUTATE 414 Exerciţiul pentru LINIŞTE. tehnicile Mahamuara precum şi tehnica budismului japonez Zen. medicul va da explicaţiile necesare în problemele confuze pe care le ridică desfăşurarea metodei. GREUTATE. în prealabil. Tehnica folosită de noi se bazează pe metoda lui Schultz la care se adaugă tehnica relaxării a lui Jacobson. în mod succint metoda antrenamentului autogen după ce. Inceputul. inclusiv şi pentru ultimul exerciţiu. CĂLDURĂ 4. Exerciţiul pentru LINIŞTE. yoga. GREUTATE. Aici se prezintă numai cel inferior. ECHILIBRU 415 Exerciţiul pentru INIMA 416 Exerciţiul pentru RESPIRAŢIE 417 Exerciţiul pentru ABDOMEN 418 Exerciţiul pentru CAP 419 Exerciţiul pentru SOMN Primele patru exerciţii realizează condiţiile preliminare pentru cele următoare care au domenii circumscrise pe diversele sisteme ale corpului omenesc. desfăşurarea şi aplicarea metodei Înainte de începerea exerciţiilor medicul terapeut prezenta bolnavilor. Totodată. Trainingul autogen aplicat aici se va consuma într-un număr de 9 exerciţii. modelarea caracterului. la . Nu toate ideile lui Schultz îşi au originea în teoria europeană a sugestiei şi autosugestiei. CĂLDURĂ. după cum urmează: 1. Trainingul autogen conceput de Schultz are două cicluri: unul inferior şi altul superior. eşalonarea lor fiind explicată gradual. 1.percepute de către bolnavi în corp şi care conduce la întărirea voinţei. Trebuie amintite astfel tehnicile: tantrica budistă. nu pot fi negate nici rădăcinile indiene ale metodei sale. pacienţii au fost sensibilizaţi teoretic prin materialele puse la dispoziţie.

corpul aplecat în jos. La început. fără pernă. complet relaxat. • poziţia şezândă în fotoliu sau pe scaun. se efectuează 2-3 şedinţe pe şi . capul căzut înainte şi braţele atârnând lateral inerte. fără a face nici o mişcare fără a vorbi formulele exerciţiilor. cu picioarele uşor desfăcute în afară. se indică de la început executarea individuală a trainingului autogen fără magnetofon după ce. bolnavul a memorat textul exerciţiilor.în cazul primelor 15 zile de training.Exerciţiile sunt imprimate pe banda de magnetofon. eşalonarea exerciţiilor este foarte impor tantă: . ori relaxate. aceste poziţii trebuie să fie aranjate de către medicul psihoterapeut. Ca atare. Scopul înregistrării pe bandă constă în faptul că permite învăţarea cu uşurinţă a metodei. astfel pacientul va continua şi după externare tratamentul autogen. b. c. se strâng pumnii. • faza a doua conţine exerciţiul propriu-zis. • ultima fază marchează sfârşitul exerciţiului: se mişcă braţele în sus şi în jos de trei ori. Insă. Condiţiile şi regulile pe care trebuie să le avem în vedere pentru aplicarea metodei de psihoterapie relaxantă autogenă ar fi următoarele: a. la pat. în prealabil. Fiecare exerciţiu de antrenament autogen implică trei faze: • prima fază constituie pregătirea poziţiei de bază (expusă la punctul (a) urmând imediat închiderea ochilor comandă ce favorizează concentrarea şi reprezentarea mintală de o manieră intensă. numai sub acest beneficiu trebuie privită utilizarea magnetofonului. în cursul unei întâlniri nu avem realmente timpul material necesar pentru parcurgerea exerciţiilor. aşa-zisă poziţia birjarului. după care se vor deschide ochii. în general. uneori. Durata antrenamentului. cu spatele rotunjit. apoi se vor executa trei respiraţii adânci. Poziţia pentru exerciţiu: există două poziţii practice: • poziţia orizontală.

să aibă o mică şi uşoară ocupaţie. ci vor fi sfătuiţi să facă ceva. manipulat de . cele premergătoare. ştiute la perfecţie şi apoi să schiţeze scurt noul antrenament. de spitalizare sau sanatorizare. Repetarea exerciţiilor se va face numai până la exerciţiul patru inclusiv. indiferent ce.zi. cu magnetofonul alături. exerciţiile repetându-se câte o dată şi de două ori şi se execută numai după mesele principale: • dimineaţa între 7-8 • la prânz între 13 .14 • seara în jurul orei 22 • Primele patru exerciţii. Nu se va trece adică până ce bolnavul nu va afirma cu sinceritate şi certitudine că "braţul său stâng este în întregime greu" sau că "simte o greutate de plumb". de câte 2 . La fiecare etapă pacientul asupra exerciţiilor deja învăţate. pacienţii nu vor fi lăsaţi sau trimişi la pat.6 persoane în funcţie de condiţiile fiecărui loc medic sau cască (acolo unde sunt posibilităţi). • Ulterior exerciţiile pot fi eşalonate astfel: trecerea la exerciţiile premergătoare la cele pentru corp facându-se treptat primele dimineaţa. se vor face individual sau în grupuri mici de 5 . la va trebui să-şi concentreze efortul principal la al II -lea exerciţiu până nu se va controla exact rezultatul primului.3 ori pe zi. După şedinţa de training.

6 luni ce vor urma. antrenamentul se va continua cu câte două şedinţe zilnic. fără rigiditate. în cazul tratamentului nu este permisă forţarea. de la o senzaţie . în final. pentru corp şi eventual somn. Va trebui să se treacă natural. După aceea. păstrându-se legătura cu medicul curant. Aplicarea indicaţiilor trainingului autogen rămâne în exclusivitate la latitudinea terapeutului. Fenomenele de relaxare vor apărea din ce în ce mai repede şi vor fi simţite cu o intensitate crescută.15 zile senzaţiile obligatorii cuprinse în exerciţii metoda trebuie abandonată. Senzaţia şi starea de relaxare nu pot fî obţinute sau menţinute prin constrângere. întrucât antrenamentul autogen conferă posibilitatea pacientului de a fi propriul său medic. de preferat dimineaţa şi la prânz. seara introducându-se şi exerciţiile pentru somn.prânz cele de somn. pentru respiraţie • seara ex. d. pentru cap • seara ex. dacă se realizează un somn fiziologic spontan. Şi de reţinut e faptul că diferitele faze ale destinderii prin training autogen fuzionează într-o unitate permanentă completă şi armonioasă. apoi adaptată de pacienţi va fi aplicată la domiciliu. pentru abdomen • la prânz ex. e. pentru somn etc. pentru somn . f. în cazul în care pacientul nu realizează în primele 10 . Psihoterapia relaxantă nu este obligatorie tuturor celor internaţi. g.a doua zi: • dimineaţa ex. în funcţie de programul pacientului. în cursul a 3 . Pentru antrenamentul tuturor acestor exerciţii avem nevoie de medic timp de 2 luni. rămân exerciţiile majore. • prima zi: • dimineaţa ex. pentru inimă • la prânz ex. Această eşalonare va fi începută în perioada internării şi continuată după formula de mai sus pe toată perioada spitalizării. NU EXISTĂ CONTRAINDICAŢII PENTRU ACEASTĂ METODĂ.

se exersează numai pe timpul internării. primele patru. Esenţială rămâne respectarea desfăşurării exerciţiilor. Ne vom lăsa absorbiţi de viziunile şi reprezentările imaginare ale diverselor comenzi cuprinse în formula exerciţiului. Dar nu ne vom crampona de formula exerciţiului. acasă după externarea sa. inert Braţul meu drept este în întregime . şi important de reţinut este faptul că la circa o lună de exersare formula exerciţiului se comprimă aproape de la sine reducându-se la terminarea ciclului la câteva cuvinte pentru fiecare şedinţă de antrenament autogen. Redăm mai jos una din formulele posibile ale fiecărui exerciţiu de training. De precizat încă o dată că exerciţiile premergătoare. Rezultatele ce se obţin prin antrenamentul autogen In primul rând. Exerciţiul pentru linişte Luaţi poziţia de bază închideţi ochii Sunt înîntregime liniştit Sunt cu desăvârşire calm Toţi muşchii imi sunt destinşi şi odihniţi O linişte plăcută mă înconjoară Calmul mă inundă Nimic nu-mi tulbură liniştea Simt o linişte şi o pace interioară Sunt complet calm Braţul greu meu drept zace fără vlagă.la alta. "braţul meu este foarte greu") sub formă de imagini vizuale sau auditive. Problema formulării exerciţiului diferă de la autor la autor. i. o auzim. apoi. formula pe care pacientul o va memora şi o va aplica în paralel cu exerciţiile date pe banda de magnetofon. Prin relaxarea obişnuită duce la o economie de energie. ci o vedem. Nu gândim doar o idee sau o comandă. Se va lăsa liberă imaginaţia chiar dacă aparent ne vom îndepărta de la formula tip. PSIHOTERAPIE RELAXANTĂ DUPĂ TEHNICA SCHULTZ I. Va trebui să se încerce reprezentarea formulelor (ex. Toţi cei care duc la bun sfârşit antrenamentul autogen au şansele "să ia viaţa de la capăt". II. destinderea respiratorie. Subiecţii bine antrenaţi sunt capabili să adoarmă şi să se redeştepte la orele fixate de ei.

.... CĂLDURA ........ Exerciţiul ... braţele...... mâinile.. întregul meu corp este greu Trupul meu este cuprins de o greutate copleşitoare Corpul meu zace fără tonus şi destins ca un arc în repaos...... picioarele. mâna şi se furişează până în vârful degetelor Braţul meu drept este în întregime greu Linişte şi greutate.încă o dată.....LINIŞTE.......... Sunt în întregime liniştit.......... împietrit ca o stană de piatră O greutate firească îmi năpădeşte tot trupul O greutate liniştitoare mă împresoară Linişte şi greutate Liniştea şi echilibrul mă inundă în jurul meu e numai calm şi un necontenit echilibru Mişcaţi braţele în sus şi în jos Strângeţi pumnii Respiraţi profund..... Exerciţiul .......LINIŞTE şi GREUTATE Luaţi poziţia de bază închideţi ochii Sunt în întregime liniştit Sunt cu desăvârşire calm Toţi muşchii imi sunt destinşi şi odihniţi O linişte plăcută mă înconjoară Calmul mă inundă Nimic nu-mi tulbură liniştea Simt o linişte şi o pace interioară Sunt complet calm întregul meu corp zace fără vlagă. inert Umerii..încă o dată.Şi încă o dată Deschideţi ochii III...... braţul......... GREUTATE....... Mişcaţi braţele în sus şi în jos de trei ori Strângeţi pumnii Respiraţi profund..........O greutate ca plumbul imi cuprinde umărul......Şi încă o dată Deschideţi ochii II.

.. greutate...... braţele... mâna dreaptă şi se furişează până în vârful degetelor Venele braţului drept se dilată O căldură îmi năpădeşte braţul şi mâna dreaptă ca într-o baie caldă Braţul meu drept este învăluit într-o căldură odihnitoare Linişte. împietrit ca o stană de piatră O greutate firească îmi năpădeşte tot trupul O greutate liniştitoare mă împresoară O căldură agreabilă îmi cuprinde braţul.. GREUTATE..Luaţi poziţia de bază închideţi ochii Sunt în întregime liniştit Sunt cu desăvârşire calm Toţi muşchii îmi sunt destinşi şi odihniţi O linişte plăcută mă înconjoară Calmul mă inundă Nimic nu-mi tulbură liniştea Simt o linişte şi o pace interioară Sunt complet calm întregul meu corp zace fără vlagă... Exerciţiul .. picioarele.încă o dată.. ECHILIBRU Luaţi poziţia de bază închideţi ochii ..LINIŞTE.. CĂLDURĂ..Şi încă o dată Deschideţi ochii IV.... căldură Liniştea şi echilibrul mă împresoară Mă las cuprins în voie de tihna senină şi necontenitul echilibra din jurul meu Mişcaţi braţele în sus şi în jos Strângeţi pumnii Respiraţi profund.. inert Umerii. mâinile. întregul meu corp este greu Trupul meu este cuprins de o greutate copleşitoare Corpul meu zace fără tonus şi destins ca un arc în repaos.

. mâinile şi se răsfiră în tot corpul Tot corpul este scăldat într-o căldură plăcută şi odihnitoare ca într-o baie caldă Linişte.....Şi încă o dată Deschideţi ochii V. întregul meu corp este greu Trupul meu este cuprins de o greutate copleşitoare Corpul meu zace fără tonus şi destins ca un arc în repaos. braţele. Exerciţiul pentru INIMA Luaţi poziţia de bază închideţi ochii Sunt în întregime liniştit Sunt cu desăvârşire calm Toţi muşchii imi sunt destinşi şi odihniţi O linişte plăcută mă înconjoară Calmul mă inundă Nimic nu-mi tulbură liniştea . împietrit ca o stană de piatră O căldură agreabilă îmi cuprinde corpul O căldură plăcută îmi împresoară umerii....... mâinile.. greutate.. braţele.. căldură Liniştea şi echilibrul mă împresoară Mă las cuprins în tihnă de necontenitul echilibru din jurul meu Mişcaţi braţele în sus şi în jos Strângeţi pumnii Respiraţi profund. picioarele....încă o dată. inert Umerii.....Sunt în întregime liniştit Sunt cu desăvârşire calm Toţi muşchii imi sunt destinşi şi odihniţi O linişte plăcută mă înconjoară Calmul mă inundă Nimic nu-mi tulbură liniştea Simt o linişte şi o pace interioară întregul meu corp zace fără vlagă..

Mişcaţi braţele în sus şi în jos Strângeţi pumnii Respiraţi profund....... inert Trupul meu este cuprins de o greutate copleşitoare. în braţul stâng se răsfiră o căldură moleşitoare până în vârful degetelor Inima lucrează de la sine...Simt o linişte şi o pace interioară întregul meu corp zace fără vlagă. Exerciţiul pentru RESPIRAŢIE Luaţi poziţia de bază închideţi ochii Sunt în întregime liniştit Sunt cu desăvârşire calm Toţi muşchii imi sunt destinşi şi odihniţi O linişte plăcută mă inundă Simt o linişte şi o pace interioară întregul meu corp zace fără vlagă... el zace fără tonus şi destins ca un arc în repaos.....încă o dată..... inert întregul meu corp zace fără vlagă...... de abia îmi dau seama cum sângele pompat de inimă îmi încălzeşte trupul Inima bate egal. greutate.Şi încă o dată Deschideţi ochii VI. inert Trupul meu este cuprins de o greutate copleşitoare ... căldură Liniştea şi echilibrul mă împresoară Mă las cuprins în voie de tihna senină şi necontenitul echilibru din jurul meu....... împietrit ca o stană de piatră O căldură agreabilă îmi cuprinde corpul Tot corpul este scăldat într-o căldură plăcută şi odihnitoare ca într-o baie caldă Inima bate liniştit. egal şi ritmic Inima împrăştie sângele cald în tot corpul meu Simt cum îmi încălzeşte umărul stâng... liniştit şi de la sine Linişte..

...încă o dată...... Mişcaţi braţele în sus şi în j os Strângeţi pumnii Respiraţi profund. inert .. aer tonic...Şi încă o dată Deschideţi ochii VIL Exerciţiu pentru ABDOMEN Luaţi poziţia de bază închideţi ochii Sunt în întregime liniştit Sunt cu desăvârşire calm Toţi muşchii imi sunt destinşi şi odihniţi O linişte plăcută mă înconjoară Calmul mă inundă Nimic nu-mi tulbură liniştea Simt o linişte şi o pace interioară întregul meu corp zace fără vlagă..El zace fără tonus şi destins ca un arc în repaos.... împietrit ca o stană de piatră O agreabilă greutate îmi cuprinde corpul Tot corpul este scăldat într-o căldură plăcută şi liniştitoare ca într-o baie caldă Răsuflarea mea este liniştită şi rară Respir liber şi aproape de la sine Aerul este foarte curat în jurul meu Trupul meu respiră calm şi liniştit Mă scald într-o baie de aer plăcut şi înviorător Plămânii se mişcă liniştit Respir în pace Aerul mă împresoară ca un balsam dătător de viaţă în preajma mea totul respiră lin.. greutate...... ca de înălţime Linişte... proaspăt..... căldură Liniştea şi echilibrul mă împresoară Mă las cuprins în voie de tihna senină şi necontenitul echilibru din Jurul meu.........

greutate...... îmi sunt năpădite de o căldură plăcută şi liniştitoare Abdomenul este foarte liniştit şi relaxat Toţi muşchii care îl învelesc sunt destinşi. Exerciţiul pentru CAP Luaţi poziţia de bază închideţi ochii Sunt în întregime liniştit Sunt cu desăvârşire calm Toţi muşchii imi sunt destinşi şi odihniţi O linişte plăcută mă înconjoară Calmul mă inundă Nimic nu-mi tulbură liniştea Simt o linişte şi o pace interioară întregul meu corp zace fără vlagă..Şi încă o dată Deschideţi ochii VIII.. căldură Liniştea şi echilibrul mă împresoară Mă las cuprins în voie de tihna senină şi necontenitul echilibru din jurul meu.. picioarele. El zace fără tonus şi destins ca un arc în repaos.. braţele...... Mişcaţi braţele în sus şi în jos Strângeţi pumnii Respiraţi profund..........întregul meu corp este greu Trupul meu este cuprins de o greutate copleşitoare.încă o dată. orice tensiune cedează Plexul este cuprins de o căldură plăcută Nu mai simt nici o apăsare în tot abdomenul Plexul este cald şi relaxat Linişte....... inert .. împietrit ca o stană de piatră O căldură agreabilă îmi cuprinde trupul Tot corpul este scăldat într-o căldură plăcută şi odihnitoare ca într-o baie caldă Umerii.. mâinile....

..întregul meu corp este greu Trupul meu este cuprins de o greutate copleşitoare... împietrit ca o stană de piatră O căldură agreabilă îmi cuprinde tot trupul Tot corpul este scăldat într-o căldură plăcută şi liniştitoare Capul meu este liber şi uşor Muşchii feţei sunt relaxaţi Bărbia atârnă destinsă Nici o cută n-o mai tulbură Simt cum aerul rece îmi împresoară tâmplele Creerul îmi este limpede ca un izvor de munte. Exerciţiu pentru SOMN Luaţi poziţia de bază închideţi ochii Sunt în întregime liniştit Sunt cu desăvârşire calm Toţi muşchii imi sunt destinşi şi odihniţi O linişte plăcută mă înconjoară Calmul mă inundă Nimic nu-mi tulbură liniştea Simt o linişte şi o pace interioară întregul meu corp zace fără vlagă.......încă o dată.. El zace fără tonus şi destins ca un arc în repaos... Mişcaţi braţele în sus şi în jos Strângeţi pumnii Respiraţi profund...... căldură.. Liniştea şi echilibrul mă împresoară Mă las cuprins în voie de tihna senină şi necontenitul echilibru din jurul meu...... echilibru.. limpezime de cristal Acum m-aş putea concentra asupra celor mai dificile probleme Capul îmi este limpede şi clar Linişte.....Şi încă o dată Deschideţi ochii IX... inert . greutate.......

ca de înălţimi în preajma mea e numai linişte şi pace.. Câteodată ne putem descurca singuri cu aceste probleme sau cu ajutorul familiei şi prietenilor.. câteodată avem nevoie de ajutorul unui specialist în rezolvarea problemelor emoţionale. O căldură agreabilă îmi cuprinde tot corpul Tot trupul este scăldat într-o căldură plăcută şi liniştitoare Răsuflarea mea este liniştită şi rară Respir liber şi aproape de la sine Aerul este foarte limpede în jurul meu Trupul meu respiră calm şi liniştit Mă scald într-o baie de aer cald..... precum foşnirea mătăsoasă a mărilor O lumină diafană mă împresoară... mereu mai stinse.. se stinge orice zvon din jurul meu Lumina se pierde treptat ca umbrele estompate în noaptea polară Culorile sunt mereu.... greutate. lin ca un aer tonic şi proaspăt. înviorător In preajma mea totul respiră lin.. un aer bucolic mă acoperă Zumzet de gâze în lanul de grâu. înainte ca ele să devină atât de severe încât să se ajungă la infirmitate... Liniştea şi echilibrul mă împresoară Mă las cuprins în voie de tihna senină şi necontenitul echilibru din jurul meu... încet.....întregul meu corp este greu Trupul meu este cuprins de o greutate copleşitoare. ... încet. căldură... deasupra mea seninul cu nori de vară O toropeală plăcută mă năpădeşte ca o boare marină. echilibru. Linişte.. GHID PENTRU TRATAMENTUL ANXIETĂŢII PRIN TERAPIE COGNITIVĂ A fi om înseamnă să ai probleme emoţionale. însă...

Când mă gândesc la asta. "Când trebuie să vorbesc cu persoane străine încep să transpir şi să intru în panică. Datorită faptului că atât anxietatea. Accelerarea pulsului sau a bătăilor inimii. o formă nouă şi foarte eficientă de tratament pentru cei care suferă de anxietate. Unul dintre cei mai importanţi factori pentru o persoană sever stăpânită de anxietate este de a învăţa şi de a-şi aminti în momentele critice că simptomele a căror experienţă o are. mă gândesc că voi face un colaps şi că trebuie să mă întorc acasă. accelerarea bătăilor inimii. ameţeală. Eu nu-mi pot imagina ce trebuie să fac pentru a mă debarasa de aceste gânduri îngrijorătoare". Eu nu pot pleca nicăieri decât dacă mă însoţeşte cineva". nod în gât. Citeşte-o de mai multe ori şi discută cu terapeutul tău tot ceea ce îţi este neclar. mă simt atât de rău. SEMNELE ANXIETĂŢII "Ce fac eu dacă nu reuşesc la acest examen? Părinţii mei vor fi distruşi dacă nu voi lua examenul.Această broşură te va ajuta să câştigi experienţă în Terapia Cognitivă. transpiraţie. care sunt chinuitoare prin ele însele: respiraţie rapidă. mă simt blocat şi nu pot să mă mai gândesc la ceea ce trebuie să spun". nu sunt periculoase. încât nu mai pot învăţa". dorinţa de a ţipa sau a plânge sau de a bate în masă -nici una din aceste reacţii fizice sau emoţionale nu indică că persoana este un bolnav periculos sau că devine . în stare cronică ele pot părea o adevărată boală sau invaliditate. dureri de cap. "Câteodată mă simt foarte tensionat şi îngrijorat pentru lucruri pe care trebuie să le fac a doua zi. "De fiecare dată când plec de acasă ma simt rău. greaţă. amândouă indică frica de un anumit pericol sau ameninţare a bunăstării cuiva. ameţeala sau greaţa. sau chiar în următoarea săptămână sau lună. uscăciune. cât şi fobia îşi au rădăcina în teamă. Această senzaţie a ameninţării este manifestată printr-o varietate de simptome fizice -"limbajul corpului" anxietăţii. Acestea ar fi gândurile şi emoţiile care îi lovesc pe cei care suferă de anxietate şi fobii.

el nu poate evita ciocnirea de aceasta. Un anumit grad al anxietăţii poate fi însoţit de o astfel de teamă. sunt inconfortabile. Dacă el se află în faţa unei probleme ca: un examen. de anxietate. de fapt. nu răspunde la realităţile situaţiei lui. Toate acestea sunt neplăcute. Situaţia se înrăutăţeşte când o persoană sever anxietată va deveni conştientă de propriile reacţii fizice şi emoţionale neplăcute. sau cu care el s-ar descurca bine dacă n-ar fi atât de incapabil prin propriile lui reacţii anxioase. Cel care suferă. el poate rămâne liber de efectele anxietăţii sau fobiei. însă. nu poate determina exact sursa anxietăţii sale. De exemplu. este puţin probabil ca acesta să se întâmple. aşa încât el este anxios în legătură cu pericole care nici nu există. fobicul reacţionează la un anumit obiect sau situaţie care poate ajunge la oarecare întindere şi fără prea mari probleme poate fi evitată. Cu alte cuvinte. persoana care suferă de anxietate excesivă sau reacţii fobice. nu face parte integrată din viaţa persoanei. va trece cu vederea sau nu va lua în seamă propria lui abilitate de a face faţă la ceea ce îl sperie. NATURA ANXIETĂŢII ŞI A FOBIILOR În timp ce fobiile cauzează anxietate intensă. în acelaşi timp. el va exagera dificultăţile şi va analiza nenorocirile unui rezultat negativ. un interviu pentru angajare. Şi chiar dacă poate identifica cauza. dar pot fi tolerate până când ele te părăsesc şi te vor părăsi. el va subestima. cineva care are o teamă fobică intensă de a zbura cu avionul. aşa încât sursa acesteia este în el însuşi."nebună". obiectul sau situaţia care provoacă teamă. însoţită de numeroase simptome fizice şi emoţionale. însă. El poate să anticipeze o ameninţare a bunăstării lui atunci când. el va începe să se teamă de aceste simptome chiar mai mult decât de situaţia care le-a . cerinţele vieţii zilnice îl forţează să înfrunte împrejurarea care îi provoacă teamă sau el a interiorizat aşa de multă teamă. Câteodată este necesar pentru o persoană să experimenteze teama în scopul cunoaşterii unui pericol real şi pentru a-1 pregăti să-1 întâmpine. Atâta timp cât evenimentul. poate ajunge în diferite locuri fără a călători cu avionul. el interpretează greşit sau deformează realitatea.

În al doilea rând. Legătura dintre aceste GÂNDURI AUTOMATE şi experienţa unei anxietăţi excesive a sugerat celor care studiază problema după care dacă pacientul a devenit mai conştient de aceste gânduri şi le-a schimbat în conformitate cu realitatea. El devine mai tulburat. Ea mă va privi cu răutate. SENSURI NOI ALE CERCETĂRII Din cauză că anxietatea este bazată pe o interpretare greşită a realităţii.declanşat. "Un tânăr doreşte să invite o fată la întâlnire de amor. cercetarea a scos în evidenţă că experienţa anxietăţii este însoţită de anumite gânduri şi tablouri mintale automate. APLICAREA TERAPIEI COGNITIVE Din anecdota care urmează vei putea recunoaşte modul în care gândurile anxioase ale unei persoane pot distruge abilitatea acesteia de a funcţiona adecvat. te ajută să corectezi aceste erori şi să le înlocieşti cu gânduri mai rezonabile. care te face să te simţi tulburat." Gândurile "automate" pe care le are sunt: "Ea va crede că sunt anormal de nervos. "Eu îmi voi pierde controlul şi voi fi umilit". anxietatea se va reduce mult. Aceste GÂNDURI AUTOMATE sau cunoaşteri sunt de obicei focalizate astfel în viitor: "Eu nu voi fi în stare să fac faţă la serviciu". "Eu voi muri de un atac de inimă". Eu voi eşua din nou". simptomele lui devin mai exagerate şi îi va creşte mereu în intensitate suferinţa emoţională şi fizică. "dacă voi merge la petrecere nimeni nu va vrea să stea de vorbă cu mine". Experienţa clinică cu oamenii care suferă de anxietate a arătat că această metodă poate fi foarte eficientă. Modul acesta de abordare se numeşte TERAPIE COGNITIVĂ. care să nu aibă ca drept rezultat sentimente de . Cum ar putea ajuta Terapia Cognitivă pe cineva a cărui gânduri şi închipuiri interferate cu abilitatea de a-şi conduce felul de a trăi le recompensează? Mai întâi te va ajuta să recunoşti felul erorilor raţiunii din gândirea ta. dar de fiecare dată când are prilejul să o facă îi apar gânduri anxioase şi el evită să o invite.

te ajută să înţelegi cum modurile tale caracteristice de a privi lumea (care sunt PRESUPUNERI DE BAZĂ). tu ai tendinţa de a le accepta ca un mod rezonabil de a le gândi. îţi va creşte totodată încrederea în abilitatea de a te descurca în situaţiile care ţi-au pricinuit o mulţime de greutăţi în viaţă. ETAPELE TERAPIEI COGNITIVE 1. 421 Ele par foarte plauzibile pentru tine. Totuşi. Primul pas este recunoaşterea gândurilor automate (iraţionale). va trebui să reţii următoarele caracteristici: 420 Aceste gânduri par să apară "din senin" şi izbucnesc în mintea ta. Deoarece tu vei elimina treptat distorsiunile şi incorectitudinile din gândirea ta. Acesta ar putea fi un proces îndelungat. trebuie să răspund". De fapt.nervozitate şi anxietate. Pentru a te ajuta să le recunoşti. Există o varietate de moduri pentru a face aceasta şi terapeutul tău te va ajuta să găseşti modurile specifice care să te ajute cel mai bine. deoarece ai putut deja accepta adevărul unui gând realist ca: "Telefonul sună. te pot face vulnerabil să gândeşti în moduri care provoacă anxietate. terapeutul tău te va ajuta să înveţi cum să sfidezi gândurile tale automate. 422 Aceste gânduri sunt suficient de iraţionale şi când îţi vei da seama . uneori dureros şi te va antrena în asumarea unor riscuri pentru "verificarea" credinţelor şi ideilor tale pentru a determina cât de realistice sunt ele. oricând te vei simţi anxietat. iraţionale şi să-ţi schimbi presupunerile de bază tulburate. fără ca tu să fii cu adevărat conştient de ele. recompensele învăţării prin a şti cum să-ţi controlezi anxietatea vor compensa aproape cu siguranţă mai mult decât adecvat munca grea care a fost necesară. atunci când ai experienţa lor. In timpul tratamentului. In al treilea rând.

vei începe să vezi gândurile automate care au fost cauza anxietăţii tale sau a ERORILOR GÂNDIRII. 425 Suprageneralizare: a-ţi imagina că o experienţă nefavorabilă într-o anumită situaţie înseamnă că tu vei avea întotdeauna o experienţă nefavorabilă în astfel de situaţii (de exemplu: a crede că tu vei fi întotdeauna anxios în situaţiile sociale. Aceste erori pot fi clasificate în următoarele categorii: 424 Gândeşte totul sau nimic: înseamnă a vedea lucrurile în negru sau în alb. presupunând că s-ar putea să-ţi pierzi slujba. de a fi extrem de tulburat când un vecin critică cu uşurinţă comportamentul unui prieten de-al tău). deoarece tu ai fost extrem de anxios la o petrecere recentă). 423 Gândurile automate sunt un fel de gânduri pe care majoritatea oamenilor le vor considera cauza anxietăţii. 426 Vede o catastrofă: presupunând că lucrul cel mai rău posibil trebuie să se întâmple într-o situaţie pe care tu o găseşti dificilă (de exemplu după o ceartă cu şeful tău. Când tu vei face aceasta. Reacţionând la o situaţie care este dificilă. vei învăţa să le sfidezi cu raţiune şi cu forţă..de aceasta. după care va trebui să-ţi vinzi casa şi nu vei mai fi capabil să lucrezi din nou). Un al doilea pas este de a învăţa cum să sfidezi cu raţiune gândurile automate şi perceperea faptelor aşa cum sunt ele cu adevărat. mai degrabă decât în nuanţe de gri (de exemplu: ori succes total. dacă ei au crezut în ele. jenantă sau iritantă. vei începe să-ţi dai seama că modul în care tu ai gândit despre situaţie a fost numai una dintre diferitele interpretări. 2. Odată ce tu reuşeşti să faci aceasta. 427 Exagerează . aceasta fiind un dezastru major (de exemplu. . o cale potrivită pentru a face aceasta este de a considera toate gândurile pe care tu le-ai fi putut avea în locul gândurilor automate. ori eşec total). (Este foarte important de amintit că există întotdeauna o mulţime de moduri diferite de a privi aceeaşi situaţie).lucrurile iau proporţii.

al treilea pas este de a exersa substituirea RĂSPUNSURILOR RAŢIONALE în locul gândurilor automate. vei începe să-ţi dai seama că experienţa unei anxietăţi acute este totdeauna limitată în timp şi că tu ai putea să înveţi să controlezi anxietatea nu prin lipsa de control asupra reacţiilor la simptome. Sprijinirea în exclusivitate pe aspectele negative ale unei situaţii (de exemplu. 3. de fapt. fi excesiv de rigide şi nu au o aplicare reală la o viaţă normală. Odată ce ai învăţat să-ţi identifici gândurile automate şi erorile gândirii. de asemenea. tu vei învăţa să răspunzi la situaţii în moduri mai rezonabile. de fiecare zi (de exemplu. 429 A trece direct la concluzii -a ajunge la o concluzie destul de arbitrară în legătură cu ceva. După ce ai învăţat primii trei paşi şi ai învăţat cum să-ţi controlezi . eu trebuie să urmăresc întotdeauna ce este mai bine pentru mine. în absenţa unor fapte definite care să o justifice (de exemplu. Tu vei învăţa. să fie limitate în timp. să-ţi verifici gândurile anxioase şi credinţele despre ceea ce ţi s-ar putea întâmpla în anumite situaţii care provoacă anxietate există ceea ce numim FACTORI SALVATORI: există lucruri care fac ca consecinţele care provoacă teamă să fie din punct de vedere anxios tolerabile. etc. Oamenii au în general astfel de gânduri când încearcă să trăiască după reguli şi standarde personale. Astfel. a decide că vecina ta nu te place numai pentru faptul că ţi-a refuzat invitaţia de a merge la cumpărături împreună). a te gândi după o nereuşită numai la calităţile tale negative şi la sentimentele personale).428 Ignorarea pozitivului: -Nu ia în seamă experienţele şi aspectele pozitive ale unei situaţii. în loc să răspunzi automat la situaţiile din seriile negative. De exemplu. gânduri care provoacă anxietate. 4. altfel oamenii nu mă plac). să fie improbabil să se întâmple. 430 Expresiile "TREBUIE" -Aceasta se referă la gândurile automate care sunt cauza anxietăţii şi vinovăţiei excesive. care ar putea. deoarece ele conţin impropriu cuvintele: "Trebuie" sau "Totdeauna" sau "Niciodată".

435 Dacă cineva nu este de acord cu mine înseamnă că nu mă place. etapa a patra este de a modifica PRESUPUNERILE DE BAZĂ pe care le-ai putea avea şi care te fac vulnerabil de a fi anxios. De exemplu. Tu vei începe să înveţi despre felurile credinţele şi presupunerile pe care le ai şi care ar putea fi vulnerabile în viitor pentru anxietate. adică tu să te simţi confortabil când să fie de colaborare. ele se referă la modurile caracteristice în care tu tinzi să priveşti lumea şi să gândeşti despre tine. 432 Oamenii trebuie să mă placă tot timpul. Acestea ar putea fi speranţe care ar putea fi nesatisfăcute în viaţă sau poate sentimente excesive ale responsabilităţii pentru alţi oameni. Formulările de mai jos sunt exemple de presupuneri de bază maladaptive: 431 Pentru a fi fericit eu trebuie să am succes în tot ceea ce fac. amândoi să lucraţi împreună ca o echipă. Acestea sunt mai greu de explicat în comparaţie cu gândurile automate. Odată ce acestea sunt identificate tu vei putea lucra cu terapeutul tău pentru a încerca şi pentru a le schimba.simptomele anxietăţii în viaţa ta de fiecare zi. aceasta înseamnă că sunt incompetent. 433 Dacă eu fac o greşeală. aşa încât să fie mai puţin probabil să ai experienţa reîntoarcerii gândurilor şi sentimentelor anxioase. oamenii anxioşi au foarte adesea nevoia excesivă de dragoste şi aprobare din partea altor oameni sau credinţa că a avea întotdeauna foarte mare succes în muncă este de o importanţă vitală pentru a fi o persoană valoroasă. 436 Valoarea mea ca persoană depinde în principal de ceea ce cred alţi oameni despre mine. Această relaţie trebuie relaţie trebuie să fie deschisă. Această . COMENTARII GENERALE DESPRE TERAPIA COGNITIVA 437 Acest tip de terapie lucrează cel mai bine când între tine şi terapeutul tău există o relaţie de lucru apropiată. 434 Eu nu pot trăi fără să fiu iubit.

De să te şti schimbi şi despre cum ar fi viaţa ta dacă ai fi liber de anxietăţi. sau să te pui în situaţii de care îţi era frică. pe care ţi le-ai putea face în legătură cu tău. Ideile tale le vei cât pix şi de în să-ţi ce să faci. Cu siguranţă că va fi necesar să ai un caiet de notiţe şi timpul şedinţelor de terapie pentru aţi putea nota ceea ce ai . va fi folositor să-ţi fixezi SCOPURILE TRATAMENTULUI. tu pentru ce lucrezi şi încotro te îndrepţi. 439 In timpul primelor şedinţe de terapie. se 438 în timpul tratamentului vei avea TEME ACASĂ. Fixarea scopurilor dă impuls procesului de tratament. 440 în afară de paşii de mai sus. ca parte a evaluării generale a problemelor tale şi a credinţelor prezente. în intervalul de timp dintre şedinţe. Aceasta este o parte foarte importantă a Terapiei Cognitive şi este important ca tu să înţelegi atât ce_va trebui să faci. mai există în Terapia Cognitivă şi alte tehnici terapeutice şi moduri de abordare pe care le vei putea folosi sau pentru săaţi controla anxietatea. aşa încât el să te poată aşuta să-ţi atingi scopul.vorbeşti progresul despre grijile şi anxietăţile tale. Dacă tu ai în minte imaginea clară despre cum ţi-ar plăcea vei împărtăşi terapeutului tău. despre viaţa ta personală sau despre modul în care terapeutul tău comportă. nveţi moduri mai eficiente de a te comporta în situaţii sociale. un nevoie aminteşti.

prin metoda numită "Expunere gradată". este un proces sinuos. Traducere. Această broşură este elaborată de DEPARTAMENTUL DE PSIHOLOGIE din DUNDEE. sau cum să abordezi situaţiile care îţi provoacă teamă.exemplu. G. Marea Britanie după "Cognitive Therapy of Anxiety and Phobic Disorders" de Beck.T. terapeutul tău te-ar putea învăţa cum să te relaxezi. sau pentru afirmare de sine. Nimeni nu are viaţa fără nici un fel de anxietate sau depresie -scopul cel mai important este de a învăţa cum să te eliberezi de anxietatea excesivă care inhibă abilitatea ta de a te bucura de viaţă şi de a te realiza la potenţialul tău. Probabil că va fi nevoie ca tu să lucrezi şi singur când se ivesc situaţiile stresante sau problematice. Psiholog Maria Cosmovici Lista (inventar) de probleme şi simptome mai şi eficient pentru tine. A. de aceea este necesar un oarecare grad de . La începutul tratamentului nu este totdeauna clar care este modul de abordare cel încercare eroare. Trebuie să-ţi aminteşti că scopul acestui tratament este de a te învăţa deprinderile pe care tu le vei stăpâni când terapia se va termina. COMENTARII CONCLUZIVE Această broşură ţi-a dat câteva repere despre Terapia Cognitivă. şi reîntoarceri întâmplătoare. pentRu a învăţa să ai încredere că vei învinge simptomele anxietăţii. tu vei deveni din ce în ce mai încrezător că se poate şi fără anxietate -ceea ce ţi se păruse imposibil. Nu este uşor să înveţi cum să faci acest lucru. folositoare tehnicii "A juca roluri". tu trebuie să te aştepţi să ai şi urcuşuri şi coborâşuri. Lucrul cel mai important este că printr-o muncă asiduă şi mult exerciţiu. s-ar putea să ai nevoie de mai mult timp. şi Emery.

a) Tulburări de dispoziţie 441 Deprimat.Am dificultăţi sa-mi amintesc evenimentele trecute.PIictisit b) Probleme cognitive 25.Ma simt confuz.Cred ca mai bine as muri. 2O. 445 Prea nervos.Nu mai simt plăcerea de a trai. 442 Încordat. 15. 448 Singuratic. 26.Ma simt parasit(abandonat) 23 Ma simt vinovat. 446 Ma supăr uşor. . 450 Îngrijorat. 27. Anxios. 22.Am dificultăţi sa-mi amintesc evenimentele recente. 19. 18. 21. 14. 13. 447 Iritabil. 444 Panicat.Mi-am pierdut interesul pentru lucrurile care imi plăceau inainte. 12. 449 Uşor de lovit(vulnerabil sub aspect psihic).Trist.Nu ma pot stăpâni sa nu plâng. 11. 17.Sarcastic. 16.Nemulţumit. Plâng frecvent.Se va sublinia(bifa) cuvântul care exprima reacţiile.Ma gândesc sa termin cu viata. stările simptomele sau problemele subiectului. 443 Nu pot sa ma relaxez.Lipsit de speranţa. 24.

c) Activitatea şi grijile materiale 37.Nu-mi găsesc un partener de viata potrivit.Nu sunt satisfăcut de condiţiile de munca.Am dificultăţi financiare. 44. 452 .Am dificultăţi sa-mi fac prieteni. 4O.Nu sunt capabil sa-mi asum responsabilitatea. 451 . 31.Primesc prea putina apreciere la serviciu. ireal.Sunt nemulţumit de alegerea profesiei mele. 52.Am dificultăţi în a impaca serviciul cu viata de familie.28. 54. 48. 455 Am probleme cu colegii şi şefii.Muncesc prea mult. 51.Ma simt stânjenit în prezenta altor persoane. 55.Nu pot sa-mi realizez cariera dorita. 38.Ma simt dezorientat.Sunt ineficient la invatat sau la munca. d) Probleme sociale şi familiale 50. 36. 32. 53.Am dificultăţi sa închei o relaţie amoroasa.Am dificultăţi de concentrare a atenţiei.Nu ajung la timp la serviciu sau plec prea devreme de la lucru. 454 Mi-e teama sa nu pierd serviciul.Am dificultăţi sa ma decid daca sa ma căsătoresc sau sa încep o relaţie de lunga durata. 46. 39. 34.Mi-e greu sa inteleg ceea ce citesc.Mi-e greu sa gândesc clar. 47. 35.Vad "vedenii". 3O. .Am sentimentul de straniu.Am prea puţine intalniri. 29.Aud voci. 33.Nu sunt interesat de munca mea. 453 .Am tendinţa sa visez cu ochii deschişi.Nu pot sa ma decid pentru o cariera.

Am probleme cu educaţia copiilor.Am interese diferite fata de cele ale partenerului de viata. 69.Ma simt respins de prieteni.Sunt nesatisfacut în plan sexual.Ma tulbura gândurile şi visele cu caracter erotic. e) Probleme sexuale 71. 6O. 83. .Nu pot sa menţin un program regulat. 68. 458 Ma izolez de ceilalţi oameni. 456 .Ma simt respins de omul pe care ii iubesc.56. 77. 58.Am relaţii proaste cu mama.Am dificultăţi în atingerea orgasmului. 59. 64.Certuri frecvente cu sotul(sotia) sau partenerul.Nu ma inteleg bine cu colegul de camera.Am dificultăţi de erecţie. tata sau cu amândoi. 82.Ma simt nefericit atunci când plec de acasă. 457 . 76. 62.îmi lipsesc informaţiile cu privire la viata sexuala.Ma simt atras de o persoana de acelaşi sex.1mi vine greu sa-mi controlez impulsurile sexuale.Am desfăcut căsătoria sau relaţia cu partenerul. Am dificultăţi în ceea ce priveşte excitarea sexuala.Tin la mai multe persoane în acelaşi timp. 80. 74.Gândurile cu privire la relaţiile sexuale imi repugna. 72. 61.Pentru mine.îmi fac probleme pentru ca ma masturbez.Numi iubesc partenerul de viata. 57. 63.Ma simt respins de familie. 79. 75. 78.Am dorinţe sexuale care nu coincid cu ale partenerului. actul sexual este dureros şi imposibil de realizat.Sufăr de ejaculare precoce. 70. 73. 81.Am dificultăţi sa ma decid daca sa am sau nu copii.

Am dorinţa şi gânduri sexuale nepermise.Ingrasare rapida în ultima perioada.Tulburari ale ciclului menstrual. 109. 89.Mi-am pierdut interesul pentru viata sexuala. 113.Dureri musculare.Dureri de orice fel. g) Sentimente legate de propria persoana 112.Atacuri anxioase. 95.Tulburari digestive. 93. 110. 97.Incapacitatea de a conduce. 92.Consum abuziv de alcool.Respiraţie rapida.Am probleme cu scaunul (diaree/constipatie) 90. . 108. 98. 86.Tulburări de somn (dorm prea mult sau prea puţin) 91. 106. 101. 105.Oboseala. 94. f) Probleme somatice 87. 99 .Obezitate sau slăbire excesiva.Oboseala musculara.Tahicardie si/sau dureri în regiunea pieptului. 100 .Hipertensiune. 85. Ameţeli. 103.Tremuraturi.Senzatie de leşin.Ma tem sa nu raman însărcinata. 107.Dureri de cap. 102.Probleme dermatologice.Consum de droguri.84.Lipsa de apetit sau mâncat în exces.Fumat. 88. 111 Alte probleme medicale. 104.Lipsa încrederii în sine. 96.Slabire rapida.

126. 120. 122. 127. 136. 129. 142.Sunt incapabil sa iau o decizie.Nu sunt suficient de flexibil. 115.Timid (neasertiv).Sunt implicat în comportamente ilegale sau periculoase.1au lucrurile prea tare în serios.Ma blamez pentru diferite lucruri.Nu mi-e clar ce doresc cu adevărat.Nu sunt atrăgător sub aspect fizic. 128. 131. 116. 459Probleme comportamentale 141.Sunt prea inalt sau prea scund. 124. 132.1mi lipseşte ambiţia.Sunt pre neglijent.Nu-mi pot controla unele comportamente repetitive.Cred ca nu am primit răspunsul potrivit de la religia mea. 119.Ma simt neînţeles.Nu sunt în stare sa fac nimic cum trebuie. 14O. 138. 121.Cred ca nu sunt suficient de iubit.Ma simt lipsit de valoare. 134.Ma simt neajutorat. 125. 117. 118. 123.Am nevoie de o filosofie de viata. 137. 139.Am un sentiment de confuzie referitor la credinţa religioasa. .Sunt prea uşor influenţat de alţii.Nu ma simt suficient de inteligent.Cred ca viata nu merita trăita.114.Sunt pre egocentric.Ma simt ruşinat de unele lucruri. 460 . 13O.Cred ca lucrurile imi scapă de sub control.Am deprinderi rele sau periculoase. 133.Ma simt vinovat.Nu stiu ce fel de persoana as dori sa fiu. h) Valori şi probleme religioase 135.Ma simt neliniştit.

Alte probleme care ma deranjează. starea civila..Sunt certăreţ.Beau prea mult. funcţie. profesie.Am deprinderi sexuale nedorite. Interviu – preliminar pe baza chestionarului de evaluare preliminară pentru a evidenţia problematica pacientului şi orientarea spre grupul potrivit de psihoterapie (adaptat după Sank şi Shaffer -1983) Date generale Nume. Informaţii suplimentare Descrieţi o experienţa psihotraumatizanta care nu a fost descrisa în chestionar.Fumez prea mult.461 . 153.Consum prea multe medicamente.Conduc maşina riscant 150. Descrieţi situaţiile în care v-ati simţit cel mai relaxat. Ce beneficii ati dori sa atingeţi în urma psihoterapie!? Notaţi orice altceva ce credeţi ca ar fî important de cunoscut de către terapeut. cine 1-a trimis la psihoterapie. 463 .Nu pot acţiona rapid. 154. I. Prezentare problemei . 464 . 462 Îmi rod unghiile..Am crize de manie. 155. 152.Îmi asum riscuri care nu sunt neapărat necesare. Joc frecvent jocuri de noroc. cu cine locuieşte clientul. Au existat situaţii în care ati simţit ca va pierdeţi autocontrolul? Descrieţi acele situaţii. studii.Nu ma pot linişti. Notaţi situaţiile care va determina sa va simţiţi cel mai anxios. vârsta. adresa. loc de munca. telefon. 151. 149. data. 156. Notaţi trei dintre problemele care va deranjează cel mai mult:. 148.

Ati E. CNotati cat de grava este problema dv. Evaluaţi gravitatea pe o scala de la 1 Ia 10: 123456789 ma supară uşor D.Notati trei dintre fricile(fobiile) dv.cand.unde?. depăşesc veniturile? (da/nu.) J. Rofesionala descrieţi (da/nu.Ati consultat consultat fost vreun pe ma copleşeşte specialist pentru pentru .cand. pe ce funcţie? B.unde) G. Ati incercat vreodată sa va sinucideti?Daca da.Cand ati făcut ultima examinare medicala?(Notai problemele cele mai importante de sănătate pe care le aveti. când şi în ce fel? I.Informaţii cu privire la cariera profesionala A.cand?.da.da. Unde sunteţi angajat în prezent.Notati pe scurt natura problemei dumneavoastră.cand.pe cine?) cineva problema o dumneavoastră (nu.da. reuşiţi sa-i păstraţi? II.Notati hobby-urile. evenimentul) D.ma determina sa devin un invalid o problema psihologica? actuala? (nu.Ati F. B. Care au fost obiectivele dv.Scopuri (obiective) de viata.Notati cum a evoluat problema în timp.pentru"da" situaţia dv.unde.A. Sunteţi satisfăcut prezenta? pentru"nu"in ce consta insatisfacţia) E. daca "da" cat de mult?) F. in 10 . interesele şi activităţile preferate. K. în prezent? Cheltuielile dv. Ce posturi ati ocupat în trecut? C.Notati toate medicamentele pe care le-ati luat şi pe care le luaţi în prezent. Va faceţi cu uşurinţa prieteni? Odată ce v-ati făcut prieteni.pe cine) spitalizat vreodată pentru problema psihologica? (nu.unde) H.Cum va petreceti majoritatea timpului liber? M. Ati fost vreodată de concediat?(da/nu.V-ati gândit vreodată în mod serios sa va luaţi viata? (nu.da. Care este salariul dv. L.

Ati satisfăcut (satisfaceti) serviciul militar?(da/nu. daca nu ce anume consideraţi ca ar trebui imbunatatit?) D. Informaţii cu privire la viata maritala: De când sunteţi căsătorit? Cu cat timp inaintea căsătoriei v-ati cunoscut soţul? Precizaţi numele. pregătirea şi ocupaţia sotului/sotiei. la ce arma. daca"da" prezentaţi detalii în legătura cu evenimentul respectiv Ati fost condamnat la inchisoare?(da/nu. Ati fost trimis în judecata pentru alte delicte.sexuala prezenta?(da/nu. daţi detalii) III.Cand şi în ce condiţii ati aflat adevărul cu privire la viata sexuala? C.trecerea în rezerva. In ce domeniu va simţiţi compatibilitatea cea mai mare cu .Istoria vieţii sexuale A. daca "da". prezente? G. daca da.trecut? Care sunt obiectivele dv.(Pentru bărbaţi) Ati avut vreodată probleme cu erecţia? Aveţi deseori astfel de probleme? Aveţi tendinţa spre ejaculare precoce? Vi se întâmpla sa nu realizaţi deloc orgasmul? (da/nu. motivul) H.gradul. ajungeţi greu sau deloc la starea de excitare? Aveţi frecvent dificultăţi sa ajungeţi la orgasm? Aveţi probleme menstruale? Perioadele corespunzătoare ciclului menstrual va afectează dispoziţia? Exista ceva ce ar trebui sa ştie terapeutul cu prvire la prima experienţa sexuala sau la vreo experienţa sexuala anume?(da/nu. explicaţi ce enume se intampla. daca da. cu excepţia incalcarii regulilor de circulatie?(da/nu. daca da.) E.Probleme cu legea. (Pentru femei) De cele mai multe ori.Care a fost atitudinea părinţilor fata de sexualitatea dv şi care a fost nivelul instruirii realizate în acest domeniu? B. explicaţi) IV-Relatiile interpersonale A.Sunteti satisfăcut de viata dv. vârsta.

pregătire. vârsta şi sexul fiecărui copil. daca este decedat. Precizaţi . daţi unele detalii semnificative cu privire la perioada respectiva. Tatăl: Tatăl dv. vârsta. Copii: Cati copii aveţi? Notaţi numele.) Ati avut pierderi de sarcini sau avorturi?(da/nu. V. daca da. probleme sociale? Dea da. C. este în viata? (da/nu. starea sănătăţii) Realizaţi o scurta caracterizare a tatălui. Precizaţi aceleaşi data cu privire la mama. în ce domenii sunteţi mai compatibili şi în ce domenii mai puţin compatibili. ocupaţia. Alte relaţii: Sunteţi în prezent în legătura sentimentala cu vreo persoana?(da/nu. Informaţii referitoare la părinţi A. Frati/surori Notaţi datele fraţilor şi surorilor(inclusiv a celor vtregi). Descrieţi pe scurt relaţiile cu acesta în trecut şi în prezent. cauza decesului şi la ce vârsta a decedat. B. C.precizaţi detaliile) B. daca da.Relaţii sociale. ocupaţie. explicaţi care sunt acestea. daca tatăl este în viata precizaţi studiile.sotul/sotia? In ce domeniu sunteţi cel mai puţin compatibili? Aveţi unele probleme cu socrii? Daca da descrieti-le. Ati mai fost căsătorit inainte?(da/nu. ce vârsta aveaţi în momentul decesului tatălui. daca da. Adăugaţi tot ce aveţi de spus cu privire la relaţiile interpersonale anterioare care vi s-au părut importante în înţelegerea problemelor curente. Descrieţi pe scurt personalitatea partenerului dv. Descrieţi toate dificultăţile şi neajunsurile pe care le aveţi în stabilirea unor relaţii sociale. de când?) Notaţi datele personale ale partenerului:nume. D. Are vreunul din copii dv.

Care afost persoana(le) cea mai semnificativa care v-a influientat personalitatea şi viata? F. Precizaţi sexul părintelui vitreg si relaţia pe care ati avut-o cu acesta. Copilăria. precizaţi cine a fost aceasta si in ce perioada a avut grija de dv. precizaţi natura acestora. daţi detalii.) da/nu. Aveţi în familie persoane cu tulburări psihice? Da/nu. etc.religioasa în prezent? Ce rol joaca religia în viata dv? S-au amestecat părinţii. In ce fel va pedepseau părinţii sau cei care aveau grija de dv? Descrieţi atmosfera din casa. Aveaţi încredere în părinţi? Le făceaţi confidente? Daca ati fost crescut de o alta persoana. daca da daţi detali. Suferă vreun membru al familiei dv. rudele s-au prietenii în viata dv. daca da relataţi ce anume s-a petrecut. de vreo boala cronica? Daţi detalii Aveţi prbleme medicale curente care va îngrijorează? Daca da. personala (căsătorie. Probleme medico-psihologice? Aveţi în familie alcoolici sau toxicomani? Da/nu. Care este opţiunea dv. Ce educaţie religioasa ati primit? E. cariera. daca da. inclusiv relaţiile dintre părinţi. Vârsta adulta. .? Dea ati avut un părinte vitreg.natura relaţiilor cu fiecare frate sau sora în trecut sau în prezent D. ce vârsta aveaţi când părintele Adevărat sa recăsătorit.

.HORNEY K.Ed. Bucuresti 18. HORNEY K. (1990). Bucuresti 20.Polirom. HOLDEVICI I. Bucuresti 12.(1985). (1997).Militara.MAYON R. Psihoterapie şi educatie în cultura şi personalitate.Iasi 6.P.14..II.VARGHA J. (1975).(1991).. Structura şi dezvoltarea personalitatii. Ed. Vol. Psihoterapiile.Did.GRECU GH. GELDER M. Ed. (1996).Stiintifica şi Tehnica.Bucuresti. Ed. Ed. (1993).II. Revista Medico-chirurgicala nr. IONESCU G. Ed. şi Ped. Ed. (1998). Ed.Stiintifica. Ed. PIROZYNSKI T.A. (1995). IONESCU S.GORGOS C. (1994). ALLPORT W. Directii noi în psihanaliza. Ed. 3. Polirom. IONESCU G. Psihoterapia-tratament fara medicamente. 2.Ceres.Medicala. ENACHESCU C.(1983). HORNEY K.Bucuresti.GOTH D.P. Orientari şi tendinte în psihoterapia contemporana. Tratat de psihiatrie. Tratat de Psihanaliza şi Psihoterapie . Stiintifica. Bucuresti 17. Iasi . Ed..Bucuresti.(2002).Bucuresti 13.Bibliografie selectiva 1.. DAFINOIU I.LR. Bucuresti 14. Vademecum în psihiatrie.(2003).Bucuresti 5. Elemente de psihoterapie .(1985) Psihoterapie prin metoda trainingului autogen. Univers Enciclopedic.Academiei. (1996). Iasi 11. Psihologie clinica. (1997).Bucuresti 8. ATANASIU A. IONESCU G.IRI. DOROFTE T. Ed. Ed.G.Medicala.L. 9. Ed.. Bucuresti 7.Didactica şi Pedagogica. Hipnoza clinica. Mecanisme de aparare. ALL. Bucuresti 16. (1981). Ed. Bucuresti 19. Bucuresti 10. Ed. GRECU-GABOR M.(1991). Aspecte clinico-terapeutice actuale ale tulburarilor de anxietate. Oxford. Elemente de psihologie medicala.HOLDEVICI I.(1998). Psihosomatica.VASILESCU I.Iasi 4.DAFINOIU I. Conflictele noastre interioare. Bucuresti 15. Personalitatea nevrotica a epocii noastre.Ed.Stiintifica şi Enciclopedica.Trei. COSMOVICI N. HUBER W. . Psihoterapie. Ed. (1983).

Timisoara 24. (1998). (1993). Timisoara 28. Psihopatologie clinica. (1997).PUF.Didactica şi Pedagogica. (1974). (1975). HOLDEVICI I. (1998). Bucuresti 36. Bucuresti 26. Ed.LUB.Stiintifica şi Enciclopedica. PIROZYNSKI T.Cluj 37.Stiintifica. (1994). LAZARESCU M. Freud şi psihanalizele.Ceres.Facla.(2000). Ed. Vocabularul psihanalizei . Iasi . KIERKE GAARD S. Ed. PAMFIL E. Bucuresti 35. Bucuresti 34. Ed. Ed. Bucuresti 23. (1978). (2000).Stiinta. MANUS A. Timisoara 22.Dacia. Bucuresti 39. SEN A. (1994). SCHROEDER S.Helicom.UMF. CHIRITA V. Iasi 32. (1972). Ed. PAVELCU V. Psihoterapia experientiala. Drama psihologiei. Laboratorul de Psihologie clinica. SEN A.REVENCO M. Ed. (1974). Ed.Polirom.Enciclopedica. Psihiatrie clinica Ed. Elemente de psihoterapie integrativa. Psihologie generala si Medicala.Ed. Conceptul de anxietate.H. (1992). Le training autogene. VIANU I..Infomedica.21. (1996). Nevrozele..Teora.. Psihozele şi nevrozele adultului . Ed. Bucuresti 29. (1983). (1975).Oviziune educationala asupra psihoterapiei. SULTZ J. PAVELCU V. OPREA N. BOISTEANU P. DAFINOIU I. Culmi şi abisuri ale personalitatii . LAPLANCHE J. Bucuresti 38. Educatie şi terapie. Arta hipnozei.Ed.Humanitas. Ed.COSMOVICI N. Bucuresti 31. Bucuresti 30. Bucuresti 25. Ed.Amarcord. (1997). ZOILA F. Ed. Introducere în Psihoterapie. (1993). Ed. MITROFAN I. Ed.A. Paris 33.Ed.Humanitas.. OGODESCU D.Didactica şi Pedagogica. Chisinau 27. Ed. Stressul şi relaxarea. Psihoterapii scurte. PERCEK A.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful