Costea Valentin IPMI AN III GR I

Summitul mondial pentru dezvoltare durabilă Johannesburg, 26 august – 4 septembrie 2002 Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Mediu şi Dezvoltare, desfăşurată la Rio de Janeiro, în 1992, cu acest prilej, dezvoltarea economică şi protecţia mediului au fost fundamentate pe un nou concept, cunoscut sub denumirea de dezvoltare durabilă, adoptându-se, în acest sens Agenda 21 şi Declaraţia de la Rio de Janeiro, documente program ale dezvoltării durabile. În timp, formularea conceptului a cunoscut o perfecţionare continuă, prin noi precizări şi noi instrumente de înfăptuire a dezvoltării durabile, statele lumii întâlnindu-se într-o serie de conferinţe şi întruniri mondiale, importanţă prezentând Conferinţa de la Monterey privind Finanţele pentru Dezvoltare şi Conferinţa Ministerială de la Doha, care a stabilit o viziune clară, profundă asupra viitorului societăţii omeneşti. În continuarea acestor preocupări internaţionale, în anul 2002 s-a desfăşurat la Johannesburg (Africa de Sud) Summitul Mondial privind Dezvoltarea Durabilă, care a analizat modul de îndeplinire a obiectivelor stabilite cu un deceniu în urmă, la Rio de Janeiro. La Summitul Mondial la Johannesburg, pe lângă analiza exhaustivă "făcută scurgerii unui deceniu de la Conferinţa mondială de la Rio de Janeiro, s-au stabilit noi direcţii de acţiune, ce au fost înscrise în Declaraţia de la Johannesburg privind Dezvoltarea Durabilă a lumii contemporane. Reuniunea ”Rio + 10”, organizată sub egida ONU, a cuprins două etape: una între 26 august și 1 septembrie, care s-a desfășurat la nivel ministerial și în care s-a organizat un forum al organizațiilor neguvernamentale și al diferitelor grupuri ad-hoc, și o a doua, în care s-a desfășurat reuniunea la vârf cu participarea șefilor de state și guverne din peste 120 de țări. Obiectivul principal al Reuniunii „Rio + 10“ de la Johannesburg a fost amplificarea eforturilor internaţionale de implementare a AGENDEI - 21. În acest sens, conferinţa a adoptat două documente declarative: Declaraţia de la Johannesburg privind dezvoltarea durabilă şi Planul de implementare. Summit-ul „Rio + 10“ a confirmat faptul că dezvoltarea durabilă reprezintă un element central al preocupării statelor, relevându-se legătura dintre sărăcie, mediu şi utilizarea resurselor naturale. Declaraţia de la Johannesburg privind dezvoltarea durabilă cuprinde şase capitole: Cap. 1 – „De la originile noastre spre viitor“ – cuprinde un complex de angajamente în favoarea dezvoltării durabile.

Costea Valentin IPMI AN III GR I

Cap. 2 – „De la Stockholm la Rio de Janeiro şi Johannesburg“ – rememo-rează „drumul comun către o lume care respectă şi implementează conceptul dezvoltării durabile“, parcurs de cele trei conferinţe mondiale pentru mediu şi dezvoltare organizate sub egida ONU. Cap. 3 – „Provocările pe care le înfruntăm“ – recunoaşte marile sfidări ale perioadei actuale: necesitatea eradicării sărăciei, a înlocuirii modelelor nedurabile de consum şi producţie, a diminuării suferinţelor agrare ale mediului global. Cap. 4 – „Angajamentul pentru dezvoltarea durabilă“ – cuprinde ansamblul măsurilor proclamate în vederea continuării procesului declanşat la Rio de Janeiro: stabilirea de parteneriate constructive, promovarea dialogului şi cooperării între state, asigurarea accesului fiecărui locuitor al planetei la cerinţele de bază: apă, locuinţe, igienă etc. Cap. 5 – „Multilateralitatea este viitorul“ – declară instituţiile internaţionale din sistemul ONU drept instrumente de promovare la nivel internaţional a dezvoltării durabile. Cap. 6 – „Să facem ca lucrurile să se întâmple“ – cuprinde angajamentul participanţilor de a înfăptui obiectivele dezvoltării durabile. Planul de implementare cuprinde un ansamblu de măsuri - administrative, juridice, politice - vizând continuarea procesului de implementare a principiilor şi obiectivelor dezvoltării durabile stabilite prin Agenda 21, adoptată la Rio (1992). El completează acest document internaţional cu principiile cuprinse în „Declaraţia mileniului (2000)“ şi în alte convenţii şi acorduri internaţionale, încheiate sub egida ONU. Planul de implementare promovează integrarea dimensiunilor economică, socială şi de mediu în strategiile naţionale privind dezvoltarea durabilă. Reuniunea de la Johannesburg nu a reușit să adopte măsuri obligatorii, ci s-a rezumat la adoptarea unor documente cu caracter declarative. Ascensiunea mondializării liberale și aducerea la guvernare, în unele țări (în frunte cu SUA), a susținătorilor săi au însemnat și un regres în cooperarea internațională privind soluționarea problemelor ecologice globale. Cercurile ecologiste radicale vorbesc chiar despre o anumită deturnare al conceptului dezvoltării durabile de la scopurile afișate, în sensul că este folosit mai mult ca un alibi pentru menținerea unei creșteri (economice), prin natura sa, distructive pentru mediu. Globalizarea problemelor ecologice şi acutizarea fenomenelor de poluare au făcut ca protecţia mediului să devină un obiectiv prioritar al strategiilor naţionale de dezvoltare şi al cooperării internaţionale.

Costea Valentin IPMI AN III GR I

Bibliografie:
1. Duţu M., Tratat de dreptul mediului, Ed. C.H.Beck, Bucureşti, 2007 2. http://facultate.regielive.ro/cursuri/drept/dreptul_mediului-163191.html 3. http://facultate.regielive.ro/cursuri/stiinta_administratiei/dezvoltare_durabila_si_protectia

_mediului-174049.html