UNIVERSITATEA TEHNICĂ DE CONSTRUCłII BUCUREŞTI

Bd. Lacul Tei nr. 122 – 124, RO 020396, sector 2, Bucureşti Tel.: +4021.2421208, Fax.: +4021.2420781 Email: secretariat@utcb.ro, www.utcb.ro

PROIECTAREA PLANŞEELOR DALĂ SUPUSE LA ACłIUNI GRAVITAłIONALE ŞI SEISMICE (CERCETARE PRENORMATIVĂ; PROPUNERI AMENDAMENTE LA EN 1992-1-1 ŞI EN 1998-1)
Contract MDRT-UTCB nr. 447/2010

Faza 2 - Raport intermediar I: Analiza rezultatelor cercetărilor teoretice şi experimentale efectuate la nivel internaŃional privind: configuraŃii structurale, caracteristici geometrice şi mecanice ale planşeelor dală, analize parametrice, tipuri de încărcări, programe experimentale, tipuri de încercări etc.

PREAMBUL PENTRU POSTARE PE SITE-UL MINISTERULUI DEZVOLTĂRII REGIONALE ŞI TURISMULUI

Spre deosebire de restul elementelor sau subansamblurilor structurale, care pot fi realizate din diverse materiale (lemn, oŃel etc.), plăcile ce descarcă pe două direcŃii reprezintă subansambluri structurale ce pot fi realizate doar din beton armat, fiind un sistem utilizat pe scară largă deoarece reprezintă un sistem eficient atât din punct de vedere economic, cât şi din punct de vedere tehnologic. Avantajele şi dezavantajele planşeelor de tip dală-groasă decurg din particularităŃile ce caracterizează acest tip de planşeu, respectiv faptul că au înălŃimea redusă semnificativ faŃă de cea a planşeelor cu grinzi şi au faŃa inferioară plană, practic pe întreaga suprafaŃă a planşeului. Astfel, faptul că planşeele dală au faŃa inferioară plană generează o serie de avantaje de ordin tehnologic şi funcŃional: o cofrare uşoară, cu un consum redus de materiale şi manoperă; o finisare facilă, cu un consum redus de materiale şi manoperă; o fixare uşoară pe faŃa inferioară a panourilor termo sau fono-izolante, a diverselor sisteme de instalaŃii: termice, sanitare, de ventilare, de stingere a incendiilor etc. În plus, planşeele dală permit o bună iluminare naturală şi artificială, iar atunci când înălŃimea totală a construcŃiei este limitată prin planurile de urbanism, înălŃimea redusă a planşeelor dală permite realizarea unui număr mai mare de etaje, sporind astfel suprafaŃa construită desfăşurată şi, în consecinŃă, şi eficienŃa investiŃiei respective.

i

ii . De aceea.Există însă şi un dezavantaj important generat de înălŃimea redusă a planşeelor dală. Lipsa unor documente tehnice la nivel naŃional asupra acestui subiect a făcut ca ele să fie proiectate „după ureche”. Astfel. Lucrarea este structurată în patru capitole astfel: un capitol introductiv care prezintă scopul prezentului raport. fără referiri la străpungerea excentrică sau pentru cazul solicitărilor seismice. în special la cele generate de mişcările seismice.) privind: configuraŃiile structurale. Reprezentând un raport intermediar de progres al lucrării mai sus menŃionate. subiectul este aproape inexistent. ACI. la nivel european există o preocupare evidentă ca între direcŃiile de cercetare pentru ingineria seismică să fie abordat şi dezvoltat şi subiectul referitor la regulile de proiectare seismică a planşeelor dală. în special la solicitări laterale de tip seismic. În ultimii ani. a existat o presiune tot mai accentuată a investitorilor de a se realiza clădiri cu planşee dală. capitolul al doilea în care sunt prezentate şi analizate rezultatele cercetărilor experimentale semnificative pentru caracterizarea comportării complexe a planşeelor dală. ce va fi abrogat la sfârşitul anului 2010. Se urmăreşte ca prin această lucrare să se pună bazele unei reglementări tehnice în acest domeniu. lucrarea de faŃă prezintă şi analizează rezultatele cercetărilor teoretice şi experimentale efectuate la nivel internaŃional (fib. astfel încât gradul de asigurare realizat. Din punct de vedere al tratării subiectului pe plan internaŃional. cel de-al treilea capitol care abordează cercetările teoretice şi studiile parametrice concludente pentru subiectul abordat şi ultimul capitol care prezintă concluziile investigaŃiilor efectuate şi conŃinutul fazelor care urmează a fi elaborate în cadrul prezentului contract. la sistemul de proiectare din normele europene (EN 1992 şi EN 1998). proiectarea planşeelor dală apare ca un capitol individual în principalele coduri de proiectare din lume (de exemplu în Eurocodul EN 1992-1-1 şi în codul american ACI 318-09). comportarea planşeelor dală reprezintă un subiect de cercetare de peste jumătate de secol. rămâne discutabil. respectiv o rigiditate de ansamblu mult mai redusă la solicitări orizontale. Standardul român STAS 10107/0-90. Din punct de vedere al tratării pe plan naŃional. în România. dar încă de actualitate datorită comportării complexe a îmbinării placă-stâlp. caracteristicile geometrice şi mecanice ale planşeelor dală. respectiv tipurile de încercări şi încărcări utilizate pentru realizarea programelor de teste experimentale. Obiectivele principale ale lucrării intitulată „Proiectarea planşeelor dală supuse la acŃiuni gravitaŃionale şi seismice (cercetare prenormativă. dar şi în Europa. însă prevederi specifice pentru zone seismice apar doar în codurile americane. CEN ACI-ASCE etc. datorită avantajelor funcŃionale şi economice pe care acestea le prezintă. conŃine doar prevederi pentru calculul la străpungere centrică. în special la acŃiuni seismice. analize parametrice. în prezent. nu şi în cele europene. programe experimentale. propuneri amendamente la EN 1992-1-1 si EN 1998-1)” sunt realizarea unei sinteze documentare asupra comportării şi calculului planşeelor dală în zone seismice şi adaptarea rezultatelor cercetărilor întreprinse în special în Statele Unite.

iii ii. nu este practică. îmbunătăŃind astfel transferul de eforturi prin împănarea mecanică dintre agregate. această creştere nu este direct proporŃională cu creşterea suprafeŃei de cedare. capacitatea plăcii la poansonare se diminuează. Armătura longitudinală de încovoiere poate influenŃa în mai multe moduri capacitatea la străpungere a plăcii. Astfel: i. capacitatea la străpungere sporeşte substanŃial. Pe măsură ce sporeşte calitatea betonului.Numeroasele serii de încercări experimentale efectuate pe plan mondial. prezenŃa unui moment neechilibrat perturbă distribuŃia uniformă a eforturilor de forfecare din jurul stâlpului. Creşterea armăturii de încovoiere este în general mai puŃin eficientă şi. prezentate sintetizat şi analizate în cel de-al doilea capitol. sporeşte şi capacitatea la poansonare. pe măsură ce raportul laturilor creşte. În aceste condiŃii. Astfel. cu atât suprafaŃa de rezemare a plăcii creşte. Însă. cât mai ales a fundaŃiilor. Pe măsură ce grosimea plăcii creşte. Astfel. creşterea armăturii longitudinale conduce la mărirea zonei comprimate de beton. au permis identificarea principalilor parametri şi a modului în care aceştia influenŃează comportarea la poansonare a dalelor din beton armat. întrucât datorită „efectului de scară”. Nu în cele din urmă. mărirea armăturii longitudinale reduce deschiderea fisurilor. suprafaŃa potenŃială de cedare la străpungere creşte. Forma şi raportul dintre laturile secŃiunii transversale a stâlpului pot de asemenea influenŃa capacitatea la poansonare a plăcii. creşterea armăturii de încovoiere generează şi o creştere a aşa-numitului „efect de dorn” ce contribuie de asemenea la transferul eforturilor tangenŃiale. În timp ce realizarea unor stâlpi mai mari este adesea refuzată de arhitecŃi. iar comportarea prinderii placă-stâlp poate evidenŃia o creştere semnificativă a ductilităŃii. deci la sporirea ariei de beton nefisurat ce este capabil să preia eforturile tangenŃiale generate de forŃa tăietoare. vii. în multe cazuri. iv. cu cât stâlpul are o secŃiune mai mare. efortul tangenŃial capabil scade pe măsură ce grosimea elementului creşte. Apoi. . capacitatea la străpungere se reduce. Pentru acest mod de cedare capacitatea şi comportarea prinderii depind în mod esenŃial de eficienŃa diverselor sisteme de armare transversală a planşeelor dală. Pentru o grosime dată a dalei. În plus. iar eforturile tangenŃiale scad. o placă mai groasă sporeşte încărcarea permanentă şi impune mărirea atât a stâlpilor. pe măsură ce valoarea momentului neechilibrat creşte. iii. deoarece se măreşte suprafaŃa de cedare. Atunci când suprafaŃa înclinată de cedare intersectează armăturile transversale. În cazul rezemării plăcii pe stâlpi marginali sau de colŃ. la stâlpii cu secŃiune rectangulară. vi. v. sporeşte şi capacitatea la poansonare a dalei. armarea transversală a zonei potenŃiale de străpungere reprezintă o soluŃie eficientă de a mări capacitatea la poansonare a dalei. creşte şi capacitatea la străpungere a dalei. astfel încât pe măsură ce raportul dintre dimensiunile stâlpului şi grosimea plăcii creşte. Astfel din punct de vedere al mecanismului primar de preluare al forŃei de poansonare.

Testele experimentale efectuate au arătat că la plăcile cu armături inferioare insuficient ancorate în stâlp rezistenŃele reziduale la forŃă tăietoare variază între 25% şi 35% din capacitatea la străpungere. Cercetările experimentale efectuate în ultima jumătate de secol au pus în evidenŃă principalii parametri care influenŃează comportarea la solicitări de natură seismică a unei prinderi dală-stâlp: i. rezistenŃa reziduală este mult prea mică şi nu poate fi evitat colapsul plăcii respective şi implicit colapsul progresiv al întregii structuri. la clădirile cu planşee dală. amplasarea golurilor în vecinătatea stâlpilor. deci în zona în care eforturile de forfecare înregistrează valorile maxime. În cazul dalelor armate transversal cu gujoane cu cap. Aceasta reprezintă este unul dintre principalii factori care influenŃează ductilitatea şi implicit comportarea îmbinării placă-stâlp la solicitări ciclice. zona de cedare la străpungere poate fi foarte extinsă în plan orizontal şi din acest motiv. eforturile transferate brusc către armătura longitudinală inferioară depăşesc cu mult valoarea asociată efectului de dorn. Dacă în cazul construcŃiilor obişnuite. iv ii. deoarece. Pentru a evidenŃia o comportare bună la solicitări de natură seismică este necesar ca îmbinările placă-stâlp să posede o ductilitate adecvată pentru a se deforma inelastic fără a ceda prematur la străpungere. ix. sugerând că prin dispunerea unor armături transversale ductile se poate obŃine o comportare histeretică superioară şi o rezistenŃă reziduală mai mare. În schimb. Conform studiilor experimentale întreprinse de Megalli şi Ghali (2000). având plăci rezemate prin intermediul grinzilor. Tipul armăturii transversale. deoarece odată cu creşterea forŃei tăietoare generată de încărcările gravitaŃionale scade capacitatea de deplasare şi implicit şi ductilitatea prinderii. capacitatea de a prelua solicitările laterale fără degradări semnificative de rigiditate şi o capacitate reziduală suficientă pentru a nu ceda sub încărcările gravitaŃionale de serviciu. aceste goluri nu creează probleme deosebite. fiind astfel capabilă să evite prăbuşirea plăcii şi implicit colapsul progresiv al întregii structuri. poate compromite semnificativ comportarea îmbinării placă-stâlp.viii. atunci când se dispun bare continue la partea inferioară a plăcii. în lipsa unor măsuri speciale. rezultă că armarea transversală a plăcii cu şine de gujoane cu cap conduce la o comportare ciclică stabilă şi la creşterea semnificativă a ductilităŃii şi rezistenŃei prinderii. abilitatea de a urmări deplasările relative de nivel ale structurii. Gradul în care aceasta este influenŃată de prezenŃa golului depinde în mod esenŃial de poziŃia şi de dimensiunile acestuia. Intensitatea încărcării gravitaŃionale. rezistenŃa reziduală creşte până aproape de 85% din capacitatea la străpungere a plăcii. iar. după străpungerea plăcii de către stâlp. Din punct de vedere funcŃional este adesea necesar ca în vecinătatea stâlpilor să se prevadă diverse goluri în placă. Continuitatea sau modul de ancorare al armăturilor longitudinale inferioare reprezintă de asemenea un punct sensibil al structurilor cu planşee dală. în momentul cedării la străpungere. . experimentele efectuate de Broms (2007) infirmă parŃial această concluzie. astfel încât capacitatea reziduală a plăcilor armate cu gujoane cu cap este prea mică pentru a asigura o comportare sigură post-seism.

(iv) modele bazate pe mecanisme de cedare ce iau în considerare eforturile de întindere din lungul suprafeŃei de cedare. prinderile cu armătură discontinuă la partea inferioară a dalei au o comportare asemănătoare cu prinderile cu armătură continuă până în momentul cedării la poansonare. v. Solicitarea ciclică bi-direcŃională. ductilitate. diversele modele prezentate în literatura tehnică de specialitate pentru a evalua analitic comportarea prinderilor dală-stâlp pot fi clasificate în şase categorii distincte. Studiile parametrice întreprinse pentru a compara principalele modele teoretice cu rezultatele unui număr mare de teste experimentale au pus în evidenŃă următoarele aspecte: v . de care ar trebui să se Ńină cont la proiectarea seismică a acestei categorii de construcŃii. (ii) modele bazate pe teoria plasticităŃii. construcŃiile cu structura de rezistenŃă formată din stâlpi şi dale de beton armat sunt extrem de sensibile la solicitările suplimentare generate de efectul de ordinul 2. datorită flexibilităŃii mari la forŃe laterale. după cum urmează: (i) modele bazate pe capacitatea la încovoiere. (iii) modele bazate pe abordarea Kinnunen/Nylander. Pinto et al. ci şi rigiditatea şi ductilitatea acesteia. În prezent. Rezultatele încercărilor experimentale efectuate de Anggadjaja şi Teng (2008) au evidenŃiat faptul că solicitările ciclice biaxiale reduc semnificativ caracteristicile de rezistenŃă. ci doar în combinaŃie cu alte sisteme structurale mult mai rigide (pereŃi structurali din beton armat. Continuitatea armăturii longitudinale inferioare. sistemele de contravântuiri metalice). rigiditate. diminuând astfel nu doar capacitatea de rezistenŃă a prinderii. precum şi drift-ul capabil al prinderilor placă-stâlp. iv. (v) modele de tip grindă cu zăbrele („strut-and-tie”) şi (vi) modele bazate pe teoria mecanicii ruperii.iii. Spre exemplu. laturile inegale ale secŃiunii transversale a stâlpului amplifică neuniformitatea distribuŃiei de eforturi tangenŃiale din zona de rezemare a plăcii pe stâlp. studiile experimentale întreprinse de Anggadjaja şi Teng (2008) au arătat că în cazul stâlpilor rectangulari. Cel de-al treilea capitol al lucrării este dedicat cercetărilor teoretice şi studiilor parametrice concludente pentru comportarea prinderii dală-stâlp. Cu excepŃia prinderilor cu armături înclinate (ce ajută la suspendarea dalei de stâlp). Forma şi raportul laturilor secŃiunii transversale a stâlpului. (2006) au pus în evidenŃă că. deoarece acestea cedează fragil la valori relativ reduse ale drift-ului unghiular. Din acest motiv nu se recomandă utilizarea acestor structuri ca sistem primar de preluare a solicitărilor seismice. care duce în general la colapsul prinderii. iniŃiind astfel colapsul progresiv al întregii construcŃii. O concluzie ce apare frecvent în lucrările publicate de cercetătorii care au studiat experimental comportarea prinderilor dală-stâlp la solicitări ciclice laterale este că pentru construcŃiile amplasate în zone cu seismicitate ridicată nu este recomandată utilizarea prinderilor dală-stâlp fără armătură transversală. Teste experimentale pe modele structurale la scara 1:1 efectuate de Zaharia.

însă are un caracter descoperitor pentru dale cu grosimi mai mari. InfluenŃa efectului de scară asupra capacităŃii la străpungere este luat în considerare în modul de definire analitică a criteriului de rupere bazat pe formarea fisurii critice de forfecare. fiind de remarcat că deşi se bazează în principal pe formule empirice. însă care sunt strâns legate de rezistenŃa la compresiune a betonului. modelul mecanic modificat propus de Hallgren (1996) asigură o bună predicŃie a capacităŃii la străpungere şi monitorizează corect influenŃa principalilor parametri. (1976) bazat pe teoria plasticităŃii supraestimează în general forŃele de străpungere măsurate experimental şi furnizează cea mai mare valoare a coeficientului de variaŃie. modelul lui Georgopoulos (1989) evidenŃiază valori relativ scăzute ale coeficientului de variaŃie.i. ii. asociindu-se cel mai redus coeficient de variaŃie dintre toate modelele analizate. deoarece acest parametrul este ignorat de acest model. Derivat din modelul lui Kinnunen şi Nylander. întrucât rezistenŃa vi v. Modelul lui Staller (2000) furnizează o bună aproximare a influenŃei principalilor parametri. Modelul mecanic propus de Muttoni (2008) furnizează evaluări foarte bune atât în ceea ce priveşte capacitatea la străpungere. Acest model eşuează în a prezice influenŃa procentului de armare longitudinal. întrucât ecuaŃiile acestui model au fost calibrate probabilistic utilizând o extinsă bază de înregistrări experimentale. iii. Pentru dale cu grosimi moderate realizate din beton normal. Acest efect combinat cu influenŃa zvelteŃii dalei asupra curbei forŃă-rotire face ca în modelul propus forŃa de poansonare să varieze în funcŃie de lumina dalei. Deoarece acest efect nu este luat în considerare în codurile actuale de proiectare. vii. Aceasta deoarece acest model introduce în formula de calcul şi influenŃa efectului de scară. subestimează capacitatea la străpungere pentru betoane de slabă calitate şi o supraestimează pentru betoane de înaltă rezistenŃă. care este ignorat de modelul lui Kinnunen/Nylander. Conform modelului lui Muttoni. Nielsen et al. Comparat cu rezultatele încercărilor experimentale. vi. cât şi a capacităŃii de deformare asociată cedării la poansonare. Aceasta deoarece în acest model rezistenŃele mari la compresiune conduc la unghiuri foarte mari între orizontală şi fisura critică şi în consecinŃă la valori mici ale componentelor verticale ale eforturilor de întindere ce se dezvoltă perpendicular pe fisura de forfecare. . „Cheia succesului” constă în faptul că acest model introduce o lege de interacŃiune între capacitatea la încovoiere şi cea la străpungere. rezultă că sunt necesare cercetări experimentale suplimentare pentru a investiga acest aspect. raportul dintre lumina şi grosimea dalei are de asemenea un efect asupra capacităŃii acesteia la poansonare. acest model este capabil să prezică în mod realist influenŃa betonului de înaltă rezistenŃă şi a efectului de scară. „bătrânul” model Kinnunen/Nylander (1960) furnizează estimări rezonabile. Modelul lui Braestrup. În mod surprinzător. Acest fapt nu este surprinzător. vechiul model al lui Moe (1961) furnizează rezultate suficient de bune. iv.

Aceste valori nu surprind. însă cerinŃa asociată fractilului de 5% este cel mai departe de a fi îndeplinită. factorul de siguranŃă asociat fractilului de 5% fiind supraunitar. prin intermediul organismului naŃional de standardizare. Analiza comparativă a rezultatelor înregistrate experimental pentru un număr mare de teste cu valorile calculate conform principalelor coduri internaŃionale de proiectare a scos în evidenŃă că pentru majoritatea codurilor nu se atinge nivelul de siguranŃă impus de Eurocodul 1. Dintre codurile analizate.la străpungere a dalelor foarte zvelte pare a fi mai mică decât ar fi de aşteptat. Contractul de cercetare se va finaliza cu o propunere de reglementare tehnică privind proiectarea planşeelor dală pentru construcŃii amplasate în zone seismice şi cu propuneri de reguli seismice pentru planşee dală care să fie prezentate. Luând în considerare comportarea extrem de complexă a planşeelor dală la acŃiuni seismice şi presiunea tot mai accentuată a investitorilor de a construi clădiri cu planşee dală. iar în prezent nu există teste semnificative din acest punct de vedere. Dintre acestea codul model MC 90 şi standardul britanic BS 8110-97 prezintă cele mai bune aproximări ale rezistenŃei medii şi cei mai reduşi coeficienŃi de variaŃie. vii . doar codul german DIN 1045-1 asigură nivelul de siguranŃă necesar. deoarece ecuaŃiile din codul german au fost calibrate probabilistic utilizând aceeaşi bază de date experimentale care a fost folosită şi în studiile parametrice comparative. este extrem de necesară elaborarea unei reglementări tehnice naŃionale care să conŃină prevederi specifice. subcomitetelor tehnice de specialitate ale CEN/TC250 în vederea revizuirii prevederilor EN 1992-1-1 şi completării prevederilor EN 1998-1.