POLITICA COMERCIALĂ COMUNĂ

Studenţi: Iosub Elena 

Precop Andreea Tabacariu Elena Petronela Grupa: EAI 12

1

Cuprins
Introducere Cap 1. Apecte teoretice privind politica comercială
1.1 Începuturile și evoluția politicii comerciale cumune UE 1.2. Ce reprezinta PCC? 1.3 De ce o politica comerciala comuna? 1.4 Care sunt obiectivele PCC? 1.5 Principiile Politicii Comerciale Comune a UE 1.6 Instrumentele politicii comerciale comune. 1.7 Răspunderea instituțională

Cap 2. Relațiile comerciale ale UE cu țările terțe
2.1 Acorduri comerciale preferenţiale încheiate de U.E. cu țări terţe 2.2 Acorduri comerciale nepreferenţiale încheiate de U.E. cu țări terţe

Cap 3. Regimul exportului, importului și SGP
3.1 Regimul exportului 3.2 Regimul importului 3.3 Sistemul generalizat de preferinte (SGP) 3.4 Relațiile dintre Uniunea Europeană și Organizația Mondială a Comerțului

Cap 4. Impactul adoptării politicii comerciale comune a Uniunii Europene în România

Cap 5. Impactul crizei economice asupra schimburilor comerciale ale Uniunii Europene Concluzii Bibliografie
2

Politica Comercială Comună a Uniunii Europene

De la înființarea sa, Uniunea Europeană și-a extins nu numai dimensiunea, prin aderarea de noi state membre, ci și domeniile în care a dezvoltat o politică comună europeană. Uniunea Europeană a creat piața unică internă printr-un sistem de legi și reglementări ce garantează libertatea de circulație a persoanelor, bunurilor, serviciilor și capitalurilor. A dezvoltat politici comune pentru comerț, agricultură și pescuit. De asemenea, a luat măsuri pentru punerea în practică a unei politici europene pentru dezvoltarea regională. UE și-a întărit poziția în ceea ce privește politica comună externă, justiția și afacerile interne. Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene ce prevede crearea unei piețe comune având la bază principiul liberei circulații (a bunurilor, serviciilor, capitalurilor și persoanelor), a stat la baza coordonării treptate a politicilor statelor membre și la dezvoltarea ulterioară a politicilor comune europene. Domeniile în care se implică UE sunt următoarele: Politica Agricolă Comună, Pescuit, Siguranța Alimentară, Politica Industrială, Piața Internă, Audiovizual și Media, Cultură, Educație, Formare Profesională și Tineret, Combaterea Fraudei, Politica Fiscală, Politica Vamală, Cercetare și Inovare, Societatea Informațională, Energie, Transporturi, Protecția Consumatorilor, Mediu, Sănătate Publică, Politica Regională, Ocuparea Forței de Muncă, Afaceri Sociale și Egalitate de Șanse, Dezvoltare, Extindere, Comerț, Relații Externe, Justiție, Libertate și Securitate, Politica Externă și de Securitate Comună (PESC), Ajutor Umanitar, Drepturile Omului.

3

110. din 1957. Aspecte teoretice privind politica comercială 1. atât al politicii industriale. într-unul din paragrafele sale.1 Începuturile și evoluția politicii comerciale comune UE Elementele de bază ale politicii comerciale a UE (inclusiv politica vamală. se vor păstra în timp. coerent și uniform. țările care au aderat mai târziu la grupare angajându-se să se conformeze acestora. 4 . în condițiile specifice momentului. art. crearea unei uniuni vamale între țările membre nu putea fi concepută și nu putea genera efecte benefice pentru statele membre în absența unui comportament articulat. acest articol parcă lasă să se înțeleagă că măsurile economice care vor revărsa efectele pieței unice asupra competitivității vor conduce și la o politică comercială mai liberală. Grija manifestată de țările semnatare pentru acest domeniu este justificată prin prisma obiectivelor mai largi ale grupării. Principiile de bază ale politicii comerciale a UE." Transpus în contextul pieței unice interne. așa cum au fost statuate prin Tratatul de la Roma și completate prin tratate și reglementări ulterioare. acelea ale creării în viitor a unei uniuni economice europene.1. 112 nu are caracter evident imperativ la nivelul legislației comunitare. cât și din cel al politicii în domeniul concurenței. așa cum a stabilit și Curtea de Justiție. Art. comunitatea va continua să acționeze pentru armonizarea schemelor de subvenționare a exporturilor pe baza prevederilor unei politici comerciale comune conform art. Astfel. Art. 113. Dar art. În cadrul Tratatului de la Roma se regăsesc fundamentele politicii comerciale europene. fără prea mult efort concret la scară comunitară. ca parte constituentă) au fost creionate încă din momentul creării acestei entități prin Tratatul de la Roma privind crearea "Comunității Economice Europene". la nivel de grupare în planul relațiilor comerciale externe ale grupării. Desigur. 112 se referă la amonizarea schemelor naționale de stimulare a exporturilor "la un nivel necesar pentru a se asigura că concurența între agenții economici din Comunitate nu va fi distorsionată. statutează că "Politica comercială comunitară va trebui să ia în considerare efectele favorabile pe care le va genera înlăturarea taxelor vamale între statele membre asupra creșterii competitivității și eficienței agenților economici. Ori. Din punct de vedere. Tratatul confirmă relația funcțională care există între uniformizarea regimurilor comerciale de export și concurența loiala pe piața internă. 110 este mai degrabă un pachet de bune intenții.

cu ocazia 'Rundei Kennedy'. 110 al Tratatului de la Roma.Art. art. Statele semnatare vor contribui. statutează că regimurile de comerț exterior vor trebui să aibă la bază reguli uniforme privind exportul și importul și menționează explicit "măsuri de protejare a schimburilor comerciale cum ar fi cele de retorsiune la dumping și subvenționare". inaccesibil țărilor neparticipante la grupare. Chiar prevederile acordurilor intrenaționale pe produsele de bază n-au fost considerate obligatorii pentru Comunitate. asigura producătorilor comunitari o preferință destul de importantă. în linii generale. Față de țările terțe a fost instituit un tarif vamal extern comun. este statuat faptul că "prin crearea unei uniuni vamale. ci. Întreaga perioadă dintre 1969 şi 1985 a fost marcată de “euroscleroza” generală a construcţiei comunitare şi politica comercială comună nu a făcut excepţie. dimpotrivă. Astfel. această etapă a marcat şi primele contacte cu GATT – în cadrul Rundei Dillon (1960-1961) – pentru stabilirea compensaţiilor către terţi pentru instituirea tarifului vamal comun – şi a Rundei Kennedy. cel puțin la nivel formal. Totodată. la dezvoltarea armonioasă a comerțului internațional. De la acest moment. Astfel. Trebuie remarcat că. la reducerea progresivă a restricțiilor comerciale și a barierelor tarifare din calea schimburilor comerciale internaționale". La 1 iulie 1968 a fost realizată. începând cu ianuarie 1972. În această perioadă. cel mai clar și mai cuprinzător referitor la politica comercială. abordarea relațiilor comerciale ale CEE avea la bază viziunea liberului schimb. construcțiilor de nave. simbolul acestui moment îl constituie intrarea în vigoare a Tarifului Vamal comun al CEE în cadrul căruia nivelul taxelor vamale înscrise în tarifele vamale naționale ale statelor participante la 1 ianuarie 1959. se pote vorbi de o politică comercială comună (cel puțin într-o anume măsură) a CEE. serviciilor. Cu toate intențiile de restrângere a protecționismului comercial și de promovare a liberalizării comerțului internațional. în cadrul UE care grupează țări puternic dezvoltate din punct de vedere industrial. uniunea vamală preconizată în Tratatul de la Roma. aparent redus. Prin Tratatul de la Roma nu se intenționa crearea unui bloc comercial închis. în conformitate cu interesul comun al grupării. 1 iulie 1968. autoturismelor. al cărui nivel mediu era 8.14%. după aplicarea completă a programelor de implementare convenite în 1962 şi 1964. textilelor. evoluţiile din alte domenii au exercitat o influenţă extrem de importantă asupra acesteia: problemele 5 . când s-a aplicat ultima tranșă a reducerilor convenite în cadrul GATT. Totuşi. acest nivel de taxe. a fost stabilit cadrul instituţional pentru luarea deciziilor de politică comercială. 113. CE a menținut restricții importante în domeniul produselor agroalimentare. cărbunelui și oțelului.

aşa cum se regăseşte şi în Tratatul Constitutiv. pe deplin. arhitectura legală şi instituţională a acestei politici. Cehia. care a definitivat. Letonia. al țărilor terțe și. Un moment foarte important este 1 mai 2004. politica agricolă comună a atins apogeul dezvoltării sale instrumentale şi Politica comercială a trebuit să se adapteze la aceste noi condiţii. sub toate aspectele. Această dată înseamnă înlocuirea oficială a politicii comerciale naționale cu politica comercială comună. inclusiv prin participarea la acorduri internaţionale. • • • Ei aplica toate acordurile comerciale bilaterale ale UE. achiziţiile publice. reducerea generală a tarifului vamal de import al EU de la 9% la 4% membri. Zece state devin membre ale acesteia: Cipru. subvenţii şi obstacole tehnice. politica comercială comunitară. antidumping.. practic. Lituania. al noilor membri. toate privite din unghiul vechilor membri. Cei 10 noi membri au adoptat. Momentul critic în evoluţia din ultimele decenii a politicii comerciale comune a fost reprezentat de Tratatul de la Maastricht (Gonzales Alonso. Slovacia. în urma participării la Runda Tokyo. în special cele referitoare la sectoarele în declin. odată cu lărgirea Uniunii Europene. Comunitatea a devenit parte la codurile referitoare la licenţele de import/export. a luat fiinţă Sistemul Monetar European (1978). 6 . inclusiv cu alte grupări integraţioniste. respectiv. a conservării fluxurilor tradiționale de mărfuri și de investiții străine etc. industria siderurgică şi cea textilă s-au confruntat cu o criză fără precedent. Cei 10 noi membri preiau toate angajamentele comerciale multilaterale și toate obligațiile ce decurg din ele pentru membrii UE. în deschiderea amplă a comerțului exterior al UE și în În OMC (Organizația Mondială de Comerț) UE va negocia pentru toți cei 25 de comun și toate măsurile comerciale defensive ale UE. 1998). Astfel. instituţionale. Slovenia. evaluarea vamală. În această perioadă a fost extinsă gama de măsuri de politică comercială. Ungaria. a fost acordată o atenţie specială participării la acorduri sectoriale. a respectării și ajustării obligațiilor asumate anterior față de țările terțe și față de organismele internaționale. Mai mult. Pregătirea momentului are multe implicații. îndeosebi în privința acordurilor comerciale bilaterale și internaționale.sistemului monetar internaţional s-au acutizat. Estonia. al interesului comunitar european. tariful vamal extern Ei se implică. a fost încheiată o serie de acorduri bilaterale. Malta. De asemenea. Polonia.

Pacific). 2: Rusia câștigă peste 300 milioane de euro din reducerea taxelor vamale. capital și forță de muncă). Acest lucru nu era posibil până acum. Exemplul nr. 7 . astfel: • O piață internă europeană mai mare: de peste 455 milioane locuitori. produsele importate de Lituania.Totodată lărgirea avantajează și partenerii comerciali ai UE. cel cu servicii si proprietate intelectuala. Un investitor sud-coreean sau japonez. 3: lărgirea mărește beneficiile țărilor în curs de dezvoltare de pe urma sistemului generalizat de preferințe. Se elimină cele 10 regiuni comerciale diferite ale noilor membri și se aplică un singur set de reguli comunitare. Exemplul nr. De exemlpu. va fi liber să furnizeze servicii pe tot cuprinsul UE-25 în aceleași condiții în care operează în toate cele 15 vechi state membre. de pe urma aranjamentului preferențial special EBA (Everything But Arms) sau de pe urma convenției EU-ACP (Africa. Extinderea celor "patru libertăți fundamentale" (pentru bunuri. la exportul către noile 10 țări membre. • Un acces simplificat și extins al țărilor terțe la piața celor 10 noi membri. vor putea să se miște liber în Suedia. la noii membri. • O mai mare deschidere comercială a UE față de țările terțe. In contrast cu Tratatul de la Nisa. Caraibe. contribuind cu 28% la produsul brut mondial și reprezentând aproape 20% din exporturile mondiale de bunuri și servicii. va simplifica și va mări accesul țărilor terțe la piața UE. Politica comerciala comuna in urma Tratatului de la Lisabona Noul tratat a stabilit pentru prima data o competenta expresa asupra investitiilor straine. prin intrarea oficială în UE a celor 10 noi membri. servicii. cu un singur tarif vamal comun. Tratatul de la Lisabona asimileaza toate aceste parti politicii comerciale comune. un singur set de proceduri comerciale administrative pentru toate cele 25 de țări membre. incluzandu-le sub incidenta politicii comerciale. Exemplul nr. 1: taxele vamale de import ale Ungariei se înjumătățesc. care facea distinctia intre comertul cu bunuri. în concordanță deplină cu standardele și normele UE. in sensul ca intra toate sub competenta exclusiva a Uniunii Europene. Adoptarea de că tre noii membri a tarifului vamal comunitar înseamană o reducere substanțială a taxelor vamale plătite anterior de țările terțe. în Grecia sau oriunde pe teritoriul UE. stabilit cu investiții in Slovacia.

Bomberg. delegând competenţe extinse la nivel comunitar. În cadrul 1 Peterson. a fost concepută ca o politică supranaţională. În practică. creşterea economică şi competitivitatea. si introduce o noua etapa in relatiile externe ale uniunii. cea care a dat impulsul primar integrării economice europene. Este unul din primele domenii în care Statele Membre au acceptat să îşi limiteze suveranitatea. cel mai important. aspectul comercial al proprietatii intelectuale si. Extinderea politicii la comertul cu servicii. Tratatul de la Lisabona facilitează uniformizarea protecţiei la nivel european. Palgrave. drepturile de autor. la investitiile straine directe. p.90 8 . patentele.2 Ce reprezinta PCC? Este politica comună prin excelenţă a UE. 1999. în “Decision-making in the EU”. indica faptul ca o politica comuna in aceste domenii in raport cu tarile terte este necesara pentru a implini obiectivele integrarii interne si pentru a creste competitivitatea Europei in lume. eficace. De la bun început.contribuie la dezvoltarea unei politici comerciale coerente. 1. fost comisar pentru relaţii economice externe: politica comercială reprezintă «probabil cea mai bună reclamă pentru punerea în comun a suveranităţii naţionale de când a luat fiinţă Comunitatea Europeană ». Comisarul European responsabil pentru politica comercială a Uniunii poartă negocierile în numele Uniunii. Sir Leon Brittan. este în competenţa exclusivă a Comisiei Europene.1 Comerţul. Uniunea Europeană are o voce puternică când negociază ca o entitate singulară. John. reprezintă unul dintre motoarele care pun în mişcare inovaţia. Fuzionand diferitele domenii ale politicii comerciale si simplificand exercizarea competentei uniunii in acest sens. Elizabeth: External Trade Policy. Acest tratat constituie un punct de referinta al evolutiei politicii comerciale comune.8 milioane de locuitori. precum mărcile înregistrate. reflectandu-se in relatiile externe gradul integrarii economice interne. Statele Membre cad de acord asupra mandatului de negociere cu alte state sau organizaţii internaţionale. care este cea mai extinsă arie a politicii externe a Uniunii Europene. tratatul asigura aplicarea eficienta a PCC intr-o lume ce se afla intr-o continua globalizare. desenele industriale.Tratatul de la Lisabona extinde domeniul de aplicare a politicii comerciale pentru a include şi investiţiile străine directe. Cu o piaţă internă de 499. Orientandu-se dupa premisa regimului curent. Instrumentele proprietăţii intelectuale. precum Organizaţia Mondială a Comerţului.

1. ♦ Dezvoltarea armonioasă a comerțului mondial. C.4. Economie europeană.politica exportului. Domeniile vizate de formularea politicii comerciale comune sunt2: . unică a țărilor 2 D. .modificările nivelului taxelor vamale.negocierilor majore.3. . Bucureşi. Socol. ♦ Creșterea puterii concurențiale a firmelor din UE prin expunere concurențială crescută. pentru a cărui combatere s-ar fi recurs la aplicarea de măsuri restrictive în comerţul intra-comunitar. măsuri de protejare a comerţului (dumping sau subvenţii) şi măsuri de întărire a cooperării vamale între statele membre. Marinaş. reprezentanţii Statelor Membre pot lua parte de asemenea. 1. . c) protejarea procesului de decizie în materie de influenţa grupurilor de interese protectioniste.încheiarea acordurilor vamale şi comerciale. Deși în UE funcționează reglementări vamale și politica comercială comună. precum cele cu Organizaţia Mondială a Comerţului. pag. totuși. 248. M. Editura Economică. 9 . nu se poate vorbi încă de o uniformitate de interese și de o atitudine comună.uniformizarea măsurilor de liberalizare. ♦ Restrângerea barierelor vamale. 2004. Care sunt obiectivele PCC? ♦ Dezvoltarea comerțului între statele membre și țările terțe. ♦ Eliminarea progresivă a restricțiilor asupra comerțului internațional. Marin. De ce o politica comerciala comuna? Nevoia unei asfel de politici a fost data de : a) exigenţele constituirii pieţei interne unice : lipsa unei politici comerciale comune ar fi favorizat fenomenul de deviere de comerţ (penetrarea importurilor pe piaţa CE prin teritoriul vamal al statului membru cu cele mai mici obstacole la produsul respectiv). b) exercitarea unei influenţe la scară internaţională corespunzătoare dimensiunii economice a grupării : uniformitatea posturii şi acţiunilor adoptate în relaţiile cu partenerii comerciali permit CE să valorifice avantajele care decurg din excepţionala sa dimensiune economică.

reducerea protecționismului tarifar și netarifar și promovarea multilateralismului comercial. format din Franța. obiectivul principal al acestui grup este legat de o mai mare deschidere comercială a UE. politica comercială comună ar trebui să asigure atingerea următoarelor obiective: • asigurarea unui grad suficient de deschidere a economiei europene. promovează. pentru ca aceştia să poată beneficia de economii de scară. în scopul asigurării unor surse de aprovizionare ieftine cu inputuri pentru firmele europene. cu precădere. Danemarca și Marea Britanie. Belgia și țările din sudul UE susținut frecvent de Comisie. inovare. Irlanda. Luxemburg. Olanda. • asigurarea unui acces adecvat al producătorilor europeni pe terţe pieţe. Spania) care este interesat de protejarea intereselor sectoriale. fapt ce a devenit vizibil cu ocazia lărgirilor succesive.Irlanda. cuprinde: Germania. 10 . economii de scară. inovaţie şi o mai mare specializare. • • Un al doilea grup este format din așa numiții "oportuniști" (Italia. Portugalia. Din perspectiva politicii competitivităţii. Grecia. precum şi pentru a induce o presiune concurenţială semnificativă asupra acestora. Astfel. "apărătorii PAC" (Politica agrară comună). care susțin protecționismul comercial față de terți. de orientare liberală. compus din țările sărace ale UE. • Al patrulea grup. • asigurarea faptului că practicile anticoncurenţiale nu afectează comerţul. pot fi identificate patru mari grupuri de țări în funcție de obiectivele de politică comercială pe care le urmăresc: • Un prim grup. adâncirea specializării. Al treilea grup.participante în ceea ce privește politica comercială și vamală. protecționismul agricol ridicat. printr-o concurenţă crescută. Politica comercială are un rol extrem de important în ceea ce priveşte competitivitatea. Comisia Europeană estimează că 25% din câştigurile de productivitate se datorează liberalizării comerţului exterior. putând reprezenta o sursă majoră de îmbunătăţire a productivităţii. conţinutul tehnologic al importurilor şi investiţiilor. Belgia.

5.6. concomitent cu eliminarea taxelor vamale între ţările membre.de natură netarifară: reglementările cantitative. în plus. Cu toate acestea. având în vedere şi existenţa principiului subsidiarităţii. iar în domeniul drepturilor de proprietate intelectuală competenţele sunt partajate între cele două părţi. Principiile Politicii Comerciale Comune a UE : -“o economie de piață deschisă cu liberă concurență”Principiul de bază care guvernează politica comercială comună a Uniunii Europene reiese din articolul 3 al Tratatului privind Uniunea Europeană. 113 al Tratatului asupra UE. precum şi alte măsuri netarifare. . al liberalizării comerciale. Astfel. Principiile politicii comerciale a UE sunt legate de uniformitatea (mai bine spus. în conformitate cu art. când pătrunde în una din ţările membre ale Uniunii. Interpretarea dată acestui principiu este aceea că pe ansamblu gradul de protecţionism al pieţei interne unice ar trebui să se reducă în mod continuu. politica comercială este construită pe principii uniforme în domeniul tarifar. Instrumentele politicii comerciale comune. în care concurenţa este liberă. măsurile antidumping. 1. şi a cărui aplicare presupune că un bun sau serviciu dintr-o ţară terţă nu este taxat decât o singură dată.1. care stabileşte că dezideratul acestei politici este realizarea unei economii de piaţă deschise. al acordurilor comerciale. Instrumentele politicii comerciale comune a Uniunii Europene sunt în prezent în cea mai mare parte armonizate la nivelul UE. unicitatea) reglementărilor la nivel de grupare și al competenței UE. Curtea Europeană de Justiţie a subliniat că între instituţiile comunitare şi statele naţionale trebuie să colaboreze strâns în negocierea şi semnarea acordurilor comerciale internaţionale şi.de natură tarifară (vamală): prin intermediul taxelor vamale. Principalul pilon al politicii comerciale comune a UE este tariful extern comun care a fost realizat încă din anul 1968. Principalele instrumente de politică comercială sunt: .de natură promoţională şi de stimulare: au drept scop să impulsioneze exporturile globale ale ţării (sau comunităţii) respective. a stabilit că anumite servicii nu intră sub incidenţa politicii comerciale comune. 11 . ceea ce presupune că în materie de acorduri comerciale internaţionale sau de măsuri comerciale faţă de terţi trebuie să se realizeze o centralizare a deciziilor la nivel comunitar. .

Un alt instrument utilizat în cadrul politicii comerciale comune a UE îl reprezintă cotele sau restricţiile cantitative care. Rollet. Trandafir. Astfel. una dintre concluziile Forumului Global al OCDE din iunie 2003 de la Paris a fost aceea că UE (la fel ca şi SUA) utilizează pe scară largă subvenţiile. Editura Economică. În privinţa obstacolelor netarifare pentru bunuri şi servicii. Bucureşti. taxe ce trebuie aprobate de Consiliu4. . De asemenea. De asemenea.Tariful extern comun se caracterizează prin3: . Politici comune ale Uniunii Europene. 2005.instrumente ofensive. .existenţa escaladării tarifare (creşterea taxei vamale pe măsura ridicării gradului de prelucrare a produsului) pentru anumite produse (textile. conform Acordului Multifibre). deciziile cu privire la clauzele de salvgardare (restricţii impuse temporar la importurile anumitor produse care pun în pericol o industrie a unei ţări membre sau a ansamblului UE) sunt luate de către Comisie şi pot fi controlate de către Consiliu. începând cu anul 1990 au fost introduse măsurile antidumping. etc. sănătăţii şi protecţiei mediului. 204 4 12 .instrumente defensive. Editura de Vest. iar contingentele naţionale şi toate restricţiile voluntare de export sunt eliminate (cu excepţia textilelor şi îmbrăcăminţii. pag. . Protecţia cantitativă în cazul UE are însă o importanţă în declin.).taxe specifice la produsele agricole.excepţii în ceea ce priveşte maximele tarifare aplicabile cu precădere unor produse agricole şi unor produse industriale sensibile. Dosarele sunt instrumentate de către Comisia Europeană. I. pag. Instrumentele de politică comercială utilizate în prezent de Uniunea Europeană pot fi împărţite în două mari categorii: . sunt definite la nivelul UE şi nu la nivel naţional. Timişoara. începând din 1994. Silaşi. măsuri prin intermediul cărora organizaţiile profesionale sau grupurile de întreprinderi europene pot cere măsuri de retorsiune contra concurenţilor străini apreciaţi drept neloiali.taxe ad-valorem la produsele industriale. oţelul şi automobilele. în anii ‘90 s-a limitat protecţia cantitativă extra UE şi s-a eliminat protecţia cantitativă intra-UE. 145 G. Economia Uniunii Europene: o poveste de succes?.multitudinea poziţiilor tarifare la care nu se percep taxe vamale. cauciuc. 2004. care propune şi taxele antidumping la produsele ce provin din anumite ţări sau de la numite firme. Ph. Principalele produse care au fost vizate de măsuri de salvgardare au fost: textilele. iar multe alte bariere netarifare sunt folosite sub pretextul securităţii naţionale. Prisecaru. N. tutun. Vădăşan. 3 P. . .

5 Politica privind comerţul şi dezvoltarea. . . care presupun restricţionarea suplimentară temporară a importurilor unui produs dacă producţia internă a acelui produs este afectată în mod serios sau ameninţată de înregistrarea unor prejudicii datorită creşterii bruşte a importurilor.Instrumentele defensive sunt acele instrumente care asigură comerţul echitabil şi apără interesele societăţilor europene.măsuri de salvgardare. subvenţii care distorsionează comerţul în situaţia în care ajută la reducerea în mod artificial a costurilor de producţie sau a preţurilor de export către Uniunea Europeană. Principalele instrumente defensive sunt5: . cu scopul de a combate subvenţiile acordate producătorilor de către autorităţile publice. Principalele instrumente ofensive sunt reprezentate de6: .măsurile anti-dumping.măsurile anti-subvenţie şi compensatorii. pag. Institutul European din România. 2) modalităţi de urmărire sistematică de către Comisia Europeană a reclamaţiilor firmelor din ţările membre privind barierele în calea comerţului din ţările nemembre. Scopul instrumentelor ofensive este dat de deschiderea pieţelor şi eliminarea obstacolelor din calea comerţului prin acţiuni multilaterale. regulament care permite societăţilor din Uniunea Europeană să depună o plângere la Comisia Europeană în situaţia în care întâlnesc bariere comerciale care le restricţionează accesul pe piaţa unor ţări terţe. iar în cazul în care rezultatul evaluării este afirmativ se poate apela la mecanismul prevăzut de Organizaţia Mondială a Comerţului pentru rezolvarea disputelor. 6 Idem 13 . . Acest tip de măsuri pot fi luate de orice membru al Organizaţiei Mondiale a Comerţului. 3) asigurarea respectării de către partenerii comerciali ai Uniunii Europene a obligaţiilor asumate prin acorduri internaţionale. seria Micromonografii – Politici europene.baza de date privind accesul pe pieţe a firmelor din Uniunea Europeană care permite: 1) obţinerea de informaţii despre condiţiile privind accesul pe piaţa ţărilor ne-membre ale Uniunii Europene . al căror rol este de a contracara practicile de dumping. cele mai des întâlnite forme de practici de distorsionare a comerţului. Aceste reglementări pot fi utilizate şi pentru evaluarea situaţiei de nerespectare a regulilor comerciale internaţionale care determină efecte comerciale negative. 2005.regulamentul privind obstacolele în calea comerţului. Aceste instrumente au fost concepute în conformitate cu prevederile Organizaţiei Mondiale a Comerţului care recunosc dreptul membrilor organizaţiei de a se apăra faţă de practici comerciale neloiale. bilaterale şi unilaterale. 7.

Comerţul exterior şi politici comerciale comunitare. 2005 8 Idem7 14 . recomandări şi opinii care nu au forţă obligatorie7. Deciziile privind politica comercială comună au la bază propunerile Comisiei Europene.Comitete consultative. comitet format din responsabilii politicii statelor membre. cât şi organele financiare şi consultative ale UE (în funcţie de tipul actului şi problema la care se referă). s-au transformat în acorduri preferențiale în care parte era CEE și nu statul membru. și nu statele membre ca participante individual. în domeniul unor servicii şi al proprietăţii intelectuale. decizii cu aplicare generală. totodată. . . diferende comerciale şi a unor probleme comerciale deosebite cu care se confruntă statele membre ale UE. introdusă încă din 1961. V. toate acordurile comerciale preferențiale bilaterale sau multilaterale care.Consiliul Uniunii Europene. În conformitate cu prevederile politicii comerciale comune. a unor rapoarte referitoare la negocieri. Sinteze. Bucureşti. toate acordurile tarifare și comerciale preferențiale ulterioare vor avea ca parte CEE/UE ca grupare.7 Răspunderea instituțională Instituţiile comunitare cu responsabilităţi în elaborarea şi punerea în aplicare a politicii comerciale comune sunt: . care trebuie însoţite de avizul “Comitetului articolului 133”. anterior acelui moment. şi a cărui activitate se concretizează în special în examinarea propunerilor Comisiei sau a unor documente privind negocierile comerciale internaţionale.1.Comisia Europeană. De asemenea. directive care trebuie transpuse în legislaţia naţională şi în practica statelor membre. Gh. Decizia finală se adoptă de Consiliu şi/sau de Parlamenul European şi poate implica atât Curtea de Conturi. Actele prin care este pusă în aplicare politica comercială a UE pot fi: reglementări cu aplicare generală. decizii obligatorii pentru cei vizaţi.8 Elaborarea și adoptarea măsurilor de politică vamală (și comercială) față de terți. nici o țară membră a UE nu poate decide unilateral modificarea regimului și reglementărilor vamale sau semnarea unor 7 O. În confornitate cu clauza comunitară. Universitatea “Spiru Haret”. obligatorii şi direct aplicabile în ţările membre. Botez. şi statele membre au anumite atribuţii limitate. Aldea. fuseseră semnate de către statele membre ale CEE. precum și semnarea acordurilor tarifare și comerciale sunt atributul UE și nu sunt de competența statelor membre.

15 . Dezacorduri majore au fost cauzate de asemenea de ajutoarele financiare acordate industriei aeronautice. În multe state europene globalizarea a fost însă privită cu scepticism.acorduri tarifare cu parteneri din afara grupării. în special cele din zona Africii. Multe dintre aceste dispute economice sunt cauzate de modul diferit în care guvernele europene şi cel american percep globalizarea economică. În Statele Unite noile oportunităţi economice aduse de globalizare au fost asimilate foarte uşor. ambele părţi au preferat să adreseze un număr de dispute în faţa organismelor de rezolvare a disputelor din cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului. ambele părţi adoptând sancţiuni reciproce sub forma tarifelor la importul unor bunuri specifice. Considerând imensul potenţial economic al Chinei şi Indiei. fiind asociată cu pierderea locurilor de muncă şi a oportunităţilor de afaceri în detrimentul economiilor în curs de dezvoltare. Uniunea Europeană a purtat de asemenea discuţii cu alte structuri regionale. dezacorduri majore între Uniunea Europeană şi Statele Unite au ieşit la suprafaţă în ceea ce priveşte ajutoarele financiare acordate sectorului agricol. În ultimii ani. În ceea ce priveşte runda Doha a negocierilor Organizaţiei Mondiale a Comerţului. Fiecare parte a acuzat-o pe cealaltă că a sabotat obiectivele de bază ale negocierilor: deschiderea economiilor vestice pentru produsele originare din statele în curs de dezvoltare. Discuţiile au fost suspendate în 2006. Uniunea Europeană a încercat să stabilească relaţii comerciale cu majoritatea regiunilor de pe glob. Relațiile comerciale ale UE cu țările terțe Un rol deosebit în cadrul politicii comerciale a Uniunii Europene este acordat relaţiei cu Statele Unite. negocierile lungi şi dezacordurile fiind deja un element obişnuit. a Caraibelor şi a Pacificului. ci administrarea tuturor aspectelor legate de politica vamală și relațiile comerciale cu țările terțe se face de către organismele comunitare. stabilirea unor relaţii comerciale cu aceste ţări este extrem de benefică Uniunii Europene. în special companiei Airbus de către statele Uniunii Europene şi companiei Boeing de către guvernul american. Au existat numeroase discuţii între Uniunea Europeană şi Statele Unite în privinţa stabilirii unei zone transatlantice de liber schimb comercial care ar cuprinde Uniunea Europeană şi ţările membre ale NAFTA. 2. cum ar fi MERCOSUR şi ASEAN în speranţa stabilirii unor acorduri de liber schimb comercial.

În baza acestor acorduri. contingente tarifare etc.De asemenea. În timpul conflictului textil cu China din 2005. Acordurile comerciale preferenţiale încheiate de UE sunt grupate astfel: • • • • • • Spaţiul Economic European (SEE) Acorduri de Stabilizare şi Asociere Sistemul de Preferinţe Comerciale Autonome (SPCA) Acorduri de asociere Euro-Mediteraneene Acorduri preferenţiale încheiate cu ţările din Africa Acorduri preferenţiale încheiate cu ţările din America Latină 2.1 Acorduri comerciale preferenţiale încheiate de U. produsele de export originare dintr-o ţară beneficiază de facilităţi suplimentare de acces pe piaţa ţării partenere.E.2 Acorduri comerciale nepreferenţiale încheiate de U. exportatorilor către ţările terţe. cu țări terţe Acorduri comerciale preferenţiale. cu țări terţe 16 .E. restituirea taxelor antidumping (adică a taxelor aplicabile produselor importate armonizarea regimurilor de sprijin acordate de către statele membre în UE la un preţ inferior preţurilor de vânzare în ţările producătoare). încălţămintea sportivă produsă în Vietnam a fost considerată de asemenea ca având un impact dăunător asupra industriei europene de încălţăminte. textilele chinezeşti au fost blocate pentru o perioadă de câteva săptămâni în porturile europene ca urmare a acuzaţiilor de dumping a preţurilor aduse de către companiile textile europene. Politica Comercială Comună cuprinde ansamblul reglementărilor vamale aplicabile ţărilor terţe: a) b) c) d) tariful vamal comun.). importurile de produse ieftine provenind din China şi Vietnam au cauzat îngrijorarea unor State Membre ale Uniunii Europene. Uniunea Europeană a adresat ambele cazuri organismelor de rezolvare a disputelor din cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului. 2. de tip “acorduri de comerţ liber” sunt acele acorduri prin care părţile au procedat la acordarea reciprocă a unor concesii (reduceri/eliminări de taxe vamale de import. În 2006. restaurarea contingentelor de import.

între Acordul de parteneriat și cooperare şi Acordul european.Acorduri de cooperare economică şi comercială (nepreferenţiale) Acest tip de acord implică nu doar prevederi comerciale cum ar fi acordarea reciprocă a clauzei naţiunii celei mai favorizate. cele mai multe Acorduri de asociere au şi componențe comerciale (cum ar fi reduceri tarifare sau eliminarea restricţiilor cantitative). în principal. În practică. care se situează. O formă nouă de acord este reprezentată de «Acordul de stabilizare şi asociere». din punct de vedere al conţinutului. ştiinţific şi tehnic. Fără a excede cu mult cooperarea clasică. Astfel de acorduri au fost semnate cu ţările arabe exportatoare de petrol şi cu cele din Pactul Andin (1984). 133 TCE. fără să stipuleze însă perspectiva aderării la UE Acordurile comerciale nepreferenţiale încheiate de UE cu ţări terţe sunt grupate astfel: • • • • • • • • Acord nepreferenţial încheiat cu Republica Moldova Acorduri nepreferenţiale încheiate cu ţările din Oceania Acorduri nepreferenţiale încheiate cu ţările din Orientul Mijlociu Acorduri nepreferenţiale încheiate cu ţările din America de Nord Acorduri nepreferenţiale încheiate cu ţările din America Latină Acorduri nepreferenţiale încheiate cu ţările din America Latină şi Centrală Acorduri nepreferenţiale încheiate cu ţările din Asia Acorduri nepreferenţiale încheiate cu ţările din fosta CSI Acorduri de asociere Baza juridică a acestui tip de acord o constituie. Un model nou de acorduri de cooperare îl constituie cele încheiate în 1997-1998 cu Federaţia Rusă. art. care poartă numele de «Acord de parteneriat şi cooperare». 310 TCE (238 CEE) care prevede dreptul Comunităţii Europene de a încheia acorduri cu state terţe prin care se stabileşte o asociere. cu China (1984). astfel încât baza lor juridică include şi art. Ucraina. acţiuni comune şi proceduri speciale de cooperare. 308 TCE. şi art. ele conţin elemente de noutate cum ar fi clauza de democratizare care se regăseşte și în acordurile europene încheiate cu ţările din Europa Centrală şi de Est. Pot fi distinse trei tipuri de acorduri de asociere: 17 . Republica Moldova şi cu alte state din fosta CSI. uneori. dar şi consultarea şi cooperarea în domeniile economic. iar. cu statele ASEAN (1980) etc.

Măsurile de protecţie Măsurile de precauție servesc la prevenirea sau remedierea unor situaţii critice.2. pentru produse agricole transformate.01. 3.Suedia. România a avut încheiate acorduri de comerţ preferenţiale şi nepreferenţiale cu state situate în diferite zone geografice. Reguli generale de export Exportul din Comunitatea Europeană către terţe ţări este liber şi nu este supus nici unor restricţii cantitative. O parte din statele AELS au aderat ulterior la UE .Regimul exportului 3. România s-a retras din toate aceste acorduri. importului și SGP 3.1. ordinea si securitatea publică etc.1. justificat. Acest principiu al libertăţii de a exporta nu interzice Statelor Membre menţinerea sau introducerea de restricţii cantitative sau de a interzice.1. motivat de moralitatea. 3. acordate statelor membre în legătură cu exportul anumitor produse. Regulamentul Regulamentul se aplică tuturor produselor industriale şi agricole acoperite de Tratatul Comunităţii Europene (CE).1. au fost eliminate toate derogările de la principiul libertăţii de a exporta. precum şi a celor speciale. datorate lipsei unor produse esenţiale. ca substitut sau alternativă la statutul de membru al UE (În acest scop a fost. cu drepturile şi obligaţiile ce decurg din aceasta. acesta este complementar reglementărilor care stabilesc organizarea comună a pieţelor agricole. Din momentul integrării în UE. conceput Spaţiul Economic European între ţările CE şi cele din AELS. unele exporturi.3.1984. • • ca formă specială de asistenţă pentru dezvoltare (de exemplu: Acordurile de asociere încheiate de UE cu ţările din Africa. 3. În anul 1992. iniţial.• Mediterane). Pacific şi Caraibe sau cu ţările din bazinul Mării ca etapă preliminară aderării. Regimul exportului. Finlanda şi Austria). Cu privire la produsele agricole. sau pentru a permite îndeplinirea unor angajamente 18 .1. la 1. bucurându-se de statutul de stat membru.

19 . La cererea unui Stat Membru sau din proprie iniţiativă.4. în general. în aşteptarea unei decizii ulterioare a Consiliului. dar care pot fi utilizate şi pentru folosiri militare sau pentru producere de arme de distrugere în masă. în special cele legate de comerţul cu produse de bază. Exportul de bunuri culturale Regulamentul Consiliului se aplică şi bunurilor culturale. care presupun. vor fi comunicate Consiliului. Comisia poate adopta astfel de măsuri numai atunci când este necesară o intervenţie imediată. unde este necesar. numărul oficiilor vamale competente pentru efectuarea exporturilor de bunuri culturale. istorice şi religioase sau din şantiere arheologice. autorităţile administrative din Statele Membre îşi acordă asistenţă reciprocă şi colaborează între ele. precum şi Statelor Membre. 3. precum şi cu Comisia. Comisia poate condiţiona exportul unui produs de prezentarea unei autorizaţii de export a cărei eliberare va fi reglementată însă în conformitate cu modalităţile şi în limitele definite de către Comisie. 3. cu aplicare imediată. la propunerea Comisiei Europene.1. Statele Membre pot limita. Măsurile adoptate.1. restricţii cantitative la export. Pentru punerea în aplicare a Regulamentului.internaţionale asumate de Comunitate sau de către toate Statele Membre. în special produselor rezultate din săpături arheologice şi părţilor separate provenind din monumente artistice. Licenţele de export sunt examinate în cursul formalităţilor vamale de export. Măsurile de protecţie se adoptă de către Consiliu (CEE). Licenţa poată fi refuzată dacă bunurile culturale în cauză se regăsesc în categoria tezaurelor naţionale conform legislaţiei naţionale. Totuşi unele interese comunitare necesită adoptarea unor măsuri adecvate.5 Produse şi tehnologii cu dublă utilizare „Produsele cu dublă utilizare” sunt produse sau tehnologii create pentru uz civil. Măsurile de protecţie pot limita exportul către anumite ţări terţe sau exporturile din anumite regiuni ale Comunităţii. Exportul de bunuri culturale este supus prezentării unei licenţe de export care este valabilă în toată Comunitatea.

Autoritatea competentă în acest domeniu din România este Agenţia Naţională de Control a Exporturilor (ANCEX) din subordinea Ministerului Afacerilor Externe. la propunerea Comisiei Europene. Tariful vamal comun Tariful vamal comun se aplica uniform pe întreg teritoriul UE și are rolul de: a evita distorsionarea schimburilor prin intermediul taxelor vamale. a unor condiţii de acces la mărfurile din import. Competenţa în privinţa modificării tarifului extern comun revine Consiliului de Miniştri. După ce România a dobandit pozitia de stat membru UE.NC corespunde exigenţelor comerţului intra-comunitar şi exporturilor ţărilor comunitare către restul lumii. Aceasta poartă şi negocierile cu ţările terţe şi cu organismele economice internaţionale cum este OMC. Tariful vamal comun are două componente: taxele vamale şi nomenclatorul tarifar (care se referă la Sistemul Armonizat de Descriere şi de Codificare a mărfurilor (SH).2. Preluarea tarifului vamal comun a condus la obţinerea.2. la care se adaugă alte două capitole rezervate uzului naţional şi Nomenclatorul Combinat (NC). .2. 3. a evita orientarea schimburilor în funcţie de nivelul mai scăzut al taxelor vamale în anumite ţări. Statele Membre nu mai au posibilitatea de a modifica în mod autonom tariful vamal comun sau de a institui în mod unilateral noi taxe vamale.Toate Statele Membre s-au angajat să controleze exportul acestor produse în deplină conformitate cu obligaţiile şi angajamentele pe care fiecare stat membru le-a acceptat ca membru al regimurilor internaţionale de neproliferare şi de control al exporturilor sau prin ratificarea tratatelor internaţionale la care este parte. în sensul că în perioada de validitate a măsurii și pentru o cantitate nelimitată sau limitată. mai redus faţă de nivelul trecut al taxelor vamale aplicate de România. a răspunde nevoii de a menţine controlul la frontiera externă. în ansamblu. Suspendări autonome de taxe vamale Suspendarile tarifare constituie o excepție de la situația normală.1. 3. Odată cu preluarea Tarifului vamal comun.2. să permită 20 . în vederea unei bune funcţionări a pieţei unice a UE. Regimul importului 3. similare celor din UE. nivelul taxelor vamale aplicabil a fost. pentru operatorii economici români.

Mărfurile importate în regim de suspendare tarifară pot circula liber în toată Comunitatea. Tariful Integrat al Comunităţilor Europene (TARIC) Este o bază de date destinată să indice dispozițiile legale aplicabile (măsuri tarifare sau netarifare) pentru un anumit produs.000 de subdiviziuni (codificate cu doua cifre suplimentare sau cu un cod adiţional) create pentru a face distincţie între diverse aspecte: eliminarea tarifului. care valoarea adaugată de asamblare este foarte mare . sistemul generalizat de preferinţe tarifare (SGP) aplicabil ţărilor în curs de dezvoltare. semifabricate sau componente. care nu sunt disponibile în interiorul Comunității.anularea totală (suspendare totală) sau parțială (suspendare partială) a drepturilor vamale aplicabile în mod normal mărfurilor importate. taxe cu caracter protecţionist. fără a fi necesar să plătească taxele vamale normale prevăzute în Tariful vamal comun. interiorul Comunității . Scopul principal al suspendărilor tarifare este de a permite operatorilor economici Comunitari să utilizeze materii prime. componente agricole. aceasta va fi controlată urmându-se procedurile de control aferente destinației finale. când acesta este exportat. În cazul în care utilizarea unui produs este destinată unei folosințe specifice. atunci când acesta este importat pe teritoriul vamal al UE sau. Produse ce pot beneficia de suspendări tarifare : materii prime. valori per unitate. valori standard de import. cotele tarifare. interziceri la 21 . semifabricatele sau componentele care nu sunt disponibile în piese necesare la fabricarea produselor complexe cu o mare valoare adaugată . el este un instrument de informare pentru operatorii economici. preţuri de referinţă şi minime. Beneficiarii suspendărilor tarifare sunt firmele producătoare din Comunitate. 3. după caz. produse finite utilizate ca și componente ale unui produs final în situațiile în echipamente și materiale destinate a fi utilizate în procesul de producție. taxe antidumping şi cu caracter protecţionist. necesare fabricării unor produse precis identificate și care nu pun în pericol operatorii Comunitari concurenți. TARIC cuprinde aproximativ 18.2. putând beneficia toți operatorii din toate statele membre. preferinţele tarifare (inclusiv cote şi plafoane de tarifare). totodată. Baza de date TARIC este utilizată de administraţiile vamale din Statele Membre pentru procesarea declaraţiilor vamale de import din ţări terţe.3.

2.import.5. cu excepţia produselor textile. restricţii la import. sub rezerva unor posibile măsuri de salvgardare. interziceri la export. Din punct de vedere geografic. supravegherea exportului. sau ameninţă să cauzeze. restricţii la export. În ceea ce priveşte membrii Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC). Albania. un prejudiciu grav producătorilor comunitari. şi produselor originare din unele ţări terţe.4. Vietnam. care sunt acoperite prin reguli speciale pentru importuri. să implementeze măsuri de supraveghere şi de salvgardare necesare. atunci când se impune. supravegherea importurilor. atâta timp cât cota de piaţă a acelei ţări în totalul importurilor produsului respectiv în Comunitate nu depăşeşte 3%. 3. Regulamentul stipulează principiul libertăţii de a importa produse originare din ţări terţe. China. de unde se pot obţine informaţii detaliate cu privire la taxele vamale şi alte elemente ale regimului de import (SGP. Reguli generale de import Regulamentul se aplică importurilor de produse originare în ţări terţe. Reguli generale de import din unele ţări terţe Regulile generale vizează regimul importurilor în Comunitatea Europeană (EC) din unele ţări terţe cu monopol de stat în domeniul comerţului exterior şi se stabilesc procedurile care abilitează Comunitatea ca. care sunt reglementate de regulile de import stabilite pentru aceste ţări. aceste măsuri sunt cumulative. 22 . 3. Comunităţii Statelor Independente (CIS) şi anumite ţări din Asia (Coreea de Nord. se aplică importurilor din toate ţările terţe. cu excepţia Albaniei. Mongolia şi Vietnam). Măsurile de salvgardare se aplică pentru fiecare produs ce este pus în liberă circulaţie. baza de date TARIC a UE poate fi accesată direct pe site-ul web al UE. Măsuri de salvgardare pot fi aplicate când produsele sunt importate în Comunitate în astfel de cantităţi.2. crescute în mare măsură. În vederea stabilirii de către operatorii economici a planurilor de afaceri ulterioare datei aderării României la UE. taxe antidumping) pe produs (conform NC) în funcţie de ţara de origine a importurilor. Coreea de Nord şi Mongolia. şi/sau în astfel de termeni şi condiţii încât cauzează. regim preferenţial. China. Acest regulament se aplică produselor originare din Comunitatea Statelor Independente (CSI). refinanţarea exportului.

În schimb. UE oferă în cadrul SGP taxe vamale scăzute sau scutiri de taxe pentru 179 de ţări şi teritorii. În alte cazuri.1. care sunt clasificate în 2 categorii: normale şi sensibile. articole din porţelan pentru masă sau de bucătărie şi articole pentru masă ori bucătărie fabricate din altceva decât porţelan. 3.3. SGP a UE acoperă 6900 produse. produsele normale nu afectează economia UE şi drept urmare beneficiază de scutire de taxe vamale. produsele originare din ţările în curs de dezvoltare beneficiază de taxe vamale reduse sau zero iar produsele originare din ţările cel mai puţin avansate au acces liber la exportul pe piaţa UE. Sistemul generalizat de preferinte (SGP) 3. în favoarea ţărilor în curs de dezvoltare.6. În cadrul acestui sistem. SGP este un sistem de preferinţe tarifare acordat unilateral de către UE unor produse originare din ţările în curs de dezvoltare. Pentru ele nu se poate oferi decât o reducere a taxei vamale. Sistemul UE acordă beneficii speciale către cele mai slab dezvoltate 50 de ţări şi către ţările care aplică standarde de protecţie a muncii şi a mediului (produsele care primesc acest tratament pot diferi de la o ţară beneficiară la alta). Descrierea sistemului și regimul aplicat țărilor beneficiare Preferinţele comerciale urmăresc ca politica comercială comunitară să fie complementară cu politica de cooperare pentru dezvoltare. Licenţele sunt emise în mod imediat de către statele membre când este utilizat principiul “primul venit – primul servit”. Liniile directoare care stau la baza reglementărilor pentru perioada 2006-2015 urmăresc îmbunătăţirea sistemului prin: 23 . acestea sunt emise în termen de 10 zile de la comunicarea deciziei Comunităţii privind cantităţile ce vor fi alocate. Reguli privind licenţele de import sau de export Licenţele de import şi de export autorizează importul sau exportul produselor care sunt în cadrul contingentelor. Ele sunt valabile în toată Comunitatea. între altele: unele sortimente de încălţăminte. Produsele sensibile sunt cele care concurează producţia autohtonă din UE şi pentru care se impune un anumit nivel tarifar de protecţie.Sunt puse în aplicare contingente în cazul unui număr de produse originare din China. incluzând. 3. exceptând situaţiile unde contingentele sunt limitate la una sau mai multe regiuni ale Comunităţii.2. caz în care aceste licenţe sunt valabile numai în Statele Membre din regiunea în cauză.3.

Acestea sunt suspendate în cazul în care nivelul taxei vamale ad valorem redusă în conformitate cu prevederile SGP este de 1% sau mai puţin. realizarea importurilor de utilaje şi echipamente necesare retehnologizării sau Produsele SGP se împart în două categorii: sensibile şi ne-sensibile. Produsele sensibile sunt cele care prin importul în Comunitatea Europeană (CE) pot avea o influenţă asupra celor produse în CE. a clauzelor de salvgardare şi anti-fraudă. precum şi dacă nivelul taxei specifice este de 2 Euro sau mai puţin.guvernări. Transparenţă pentru acordarea preferinţelor gradual către beneficiari. a luat parte la SGP (ca donator de preferinţe). Tarifele preferenţiale sub GSP se aplică importurilor în vămile din UE pentru produsele care fac dovada că provin din ţările beneficiare ale acestor acorduri. Schema SGP mai simplă şi mai accesibilă. Pentru acestea se stabilesc taxe vamale specifice sau ad valorem cuprinse în Tariful Vamal Comunitar. prime şi materiale care nu se realizează în ţară şi care stau la baza producţiei de export. - Menţinerea de taxe vamale preferenţiale avantajoase. regimul special pentru încurajarea dezvoltării durabile şi guvernării. pentru care preferinţele vamale tarifare diferă în funcţie de regimul aplicat ţării beneficiare: regimul general. ţărilor vulnerabile. Introducerea de noi stimulente pentru încurajarea dezvoltării durabile şi bunei Îmbunătăţirea regulilor de origine. completarea resurselor interne prin importuri de materii prime şi materiale. Pentru a face dovada că provin dintr-o anumită ţară. menţinerii în funcţiune a capacităţilor de producţie existente. Îndreptarea SGP către ţările în curs de dezvoltare care au cea mai mare nevoie . 24 . obţinându-se următoarele avantaje pentru operatorii economici români: eficientizarea exportului prin efectuarea de importuri convenabile de materii obţinerea avantajoasă de materii prime şi materiale necesare producţiei interne. produsele trebuie să îndeplinească anumite cerinţe conţinute în regulile de origine. În momentul în care România a devenit membră a UE. Reanalizarea acordurilor de retragere temporară a preferinţelor. destinat regimul special pentru ţările mai puţin dezvoltate. SGP cuprinde trei acorduri.

Retragerea provizorie. inclusiv cele privind lupta împotriva producţiei şi traficului de droguri. El Salvador şi Venezuela. Peru. Costa Rica. În acest timp există anumite cote cantitative pentru care taxa vamală practicată este zero. Pentru anumite produse.Regimul general. Cum beneficiază un exportator dintr-o ţară terţă de sistemul SGP din partea Uniunii . Ecuador. încălcarea prevederilor în domeniul regulilor de origine sau cooperării exportarea de bunuri obţinute prin muncă ilegală. Pentru produsele definite ca produse sensibile. Stabileşte codul produsului de 8 cifre conform Nomenclatorului Combinat al UE şi taxa vamală preferenţială pentru produs folosind baza de date TARIC a UE. Nicaragua. aceasta din urmă nu se reduce. Cotele sunt cu atenţie administrate de Comisie împreună cu comitetele responsabile. Guatemala. 25 încălcarea serioasă şi sistematică a convenţiilor internaţionale. Pentru produsele sensibile. Regimul special pentru ţările mai puţin dezvoltate. taxele vamale sunt suspendate în întregime pentru toate produsele. Regimul special (SGP+) pentru încurajarea dezvoltării durabile şi a bunei guvernări. respectiv spălare de bani. Taxele vamale specifice se reduc cu 30%. utilizarea sistematică de practici comerciale incorecte. Columbia. dacă Tariful Vamal Comunitar cuprinde taxă ad valorem şi taxă specifică. Sri Lanka. Aceasta poate fi consecinţa unora din cauzele următoare: Europene: • Pasul 1 . Mongolia. Panama. implicarea în comerţul cu droguri. ceea ce poate afecta unul sau toate produsele importate în sistem SGP din această ţară. Acest acord. administrative. denumit şi “SGP+”. Această reducere se limitează la 20% pentru textile şi îmbrăcăminte.5 puncte procentuale. Pentru perioada 2006-2008. Honduras. acordă beneficii pentru ţările vulnerabile (reprezentând sub 1% din importurile UE în regim SGP) care acceptă principiile convenţiilor internaţionale privind drepturile sociale. Georgia. taxa vamală se reduce cu 3.Stabilirea clasificării produsului şi a nivelului taxei vamale. Republica Moldova. ţările care beneficiază de Acordul special pentru încurajarea dezvoltării durabile şi guvernării sunt: Bolivia. UE poate decide retragerea temporară a preferinţelor pentru o ţară. excepţie făcând armele şi muniţia. se practică reducerea graduală a taxelor până la suspendarea lor totală. zahărul şi bananele. protecţia mediului şi buna guvernare. cum ar fi orezul. încălcarea sistematică a regulilor privind pescuitul. Pentru acestea.

2. Măsurile de apărare comercială adoptate de ţări terţe împotriva UE pe ansamblu vor fi extinse şi asupra României. Masuri antidumping (AD) 26 . masive şi bruşte a importurilor.3. iar prin măsuri de salvgardare să remedieze deteriorarea serioasă a situaţiei producătorilor comunitari ca rezultat al creşterii imprevizibile. să remedieze distorsiunile pieţei Uniunii Europene generate de practicile neloiale generate de ţări terţe. Aceste documente trebuie prezentate la intrarea în vama Pasul 5 .Se asigură că modalitatea de transport a produselor către piaţa UE Pasul 4. nu mai sunt aplicabile şi vice-versa.1. prin măsuri antidumping. antisubvenţie şi compensatorii.• • • UE. de către ţările respective. iar în interiorul UE nu sunt posibile măsuri de apărare comercială între statele membre.Verifică dacă produsul corespunde criteriilor de origine a UE. • Pasul 2 . cum sunt dumpingul şi subvenţiile. deoarece statele comunitare formează o singură piaţă.2. 3. Pasul 3 . Începând cu momentul aderării ţării noastre la UE. origine Forma A sau factura curentă. măsurile UE în curs. ca stat membru al UE. în ceea ce priveşte România. Masuri de aparare comerciala     Măsuri antidumping (AD) Măsuri antisubvenţie (AS) Măsuri de salvgardare (MS) Apărare împotriva barierelor comerciale Obiectivul Comunităţii Europene în domeniul instrumentelor de apărare comercială este ca. 3.Pregăteşte documentele de evidenţă si completează certificatul de corespunde prevederilor din regulile de origine.Trimite produsul însoţit de documentele justificatoare către autorităţile vamale ale UE.3.

care a intrat in vigoare la aceeaşi dată. respectiv. reducerea preţurilor producătorilor şi presiune crescută asupra producţiei. profiturilor. Afectarea intereselor comunitare . Subvenţia trebuie să fie specifică. Prevederile acestui Acord sunt incluse în Regulamentul Comunităţii Europene (CE) cu privire la protecţia împotriva importurilor subvenţionate.2.3. Măsuri de salvgardare (MS) 27 .3. Regulamentul Comunităţii Europene/CE) se referă numai la importurile provenite din afara Uniunii. industrie sau un grup de companii sau industrii. vânzărilor. Regulile internaţionale referitoare la subvenţii au fost întărite semnificativ odată cu intrarea în vigoare la 1 ianuarie 1995 a Acordului OMC referitor la Subvenţii şi Măsuri Compensatorii.aplicate de UE la import din ţări terţe. sau o subvenţie limitată la o anumită companie. dând posibilitatea impunerii de măsuri compensatorii asupra bunurilor care au fost subvenţionate de către guvernele ţărilor din afara Uniunii şi al căror import în CE cauzează sau ameninţă să cauzeze prejudicii producătorilor aceluiaşi produs din cadrul CE. Să existe un prejudiciu material adus industriei CE: vânzările produselor importate au cauzat sau ameninţă să cauzeze un prejudiciu unei părţi importante a ramurii economice respective a CE. care aplică legislaţia comunitară adecvată cu ajutorul statelor membre. 3. Măsurile definitive pot fi impuse doar de Consiliul de Miniştri.2. Transpune prevederile Acordului privind Subvenţiile stabilite în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC) în scopul de a asigura aplicarea corespunzătoare şi transparentă a regulilor anti-subvenţie. La fel ca şi în cazul măsurilor anti-dumping..costurile Comunităţii prin aplicarea acestor măsuri nu trebuie să fie disproporţionate în raport cu beneficiile.aplicate de UE la importul din ţări terţe. Următoarele trei condiţii trebuie să fie îndeplinite înainte ca să poată fi impuse măsuri compensatorii. Transpunerea prevederilor noului acord într-o lege comunitară care să asigure o aplicare corespunzătoare şi transparentă a noilor reguli antidumping. 3.2. cum ar fi scăderea cotei de piaţă. Masuri antisubventie (AS) . trebuie să fie o subvenţie la export. Comisia Europeană este cea care conduce investigaţia şi impune măsuri provizorii. productivităţii etc. Responsabilitatea aplicării prevederilor Acordului OMC referitor la Subvenţii şi Măsuri Compensatorii în cadrul Comunităţii Europene revine autorităţilor comunitare de la Bruxelles. negociat în cadrul Rundei Uruguay.3.

3.2. ca rezultat al procedurii de examinare. Introducerea unor restricţii cantitative sau orice alte măsuri care să modifice de politică comercială. Investigaţiile se deschid la solicitarea Comunităţii Europene sau a unui stat membru UE şi durează în principiu 6 luni. 3. mai ales prin intensificarea asistenţei tehnice în vederea formării de personal. Agenda de Dezvoltare Doha (DDA – Doha Development Agenda). cele mai potrivite măsuri pot include: Suspendarea sau retragerea oricărei concesii rezultate ca urmare a negocierilor Mărirea taxelor vamale sau introducerea oricăror alte taxe la importuri. Aceasta deoarece UE are o politică comercială comună. cu scopul de a elimina prejudiciul rezultat sau efectele contrare comerţului. Relațiile dintre Uniunea Europeană și Organizația Mondială a Comerțului Uniunea Europeană este unul din membrii cheie ai Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC). 3. iar Comisia Europeană negociază în numele tuturor Statelor Membre. toate acestea guvernate de măsurile necesare pentru integrarea ţărilor în curs de dezvoltare în sistemul comercial mondial. că în interesul Comunităţii este necesară o acţiune pentru adoptarea de măsuri de politică comercială în exercitarea drepturilor Comunităţii. 28 . decizia Comisiei este luată în urma unei întâlniri informale pentru stabilirea faptelor şi schimbarea informaţiilor între părţile implicate. În privinţa procedurii de retragere.acestea se aplică în situaţia când importul unui produs creează serioase dificultăţi sau o competiţie directă cu produse similare din producţia comunitară. astfel încât sărăcia să poată fi combătută. în conformitate cu regulile internaţionale de comerţ. DDA are ca obiective atât o continuare a deschiderii pieţelor cât şi enunţarea unor reguli. Apărare impotriva barierelor comerciale Stabilirea procedurii care să permită operatorilor economici şi Statelor Membre să solicite instituţiilor Comunităţii să reacţioneze la orice barieră în calea comerţului impusă de ţări terţe. Principalul obiectiv al DDA este de a aşeza “dezvoltarea” în centrul sistemului comercial mondial.4.. condiţiile de import şi de export sau afectarea în alt mod a comerţului cu ţara terţă în cauză. Când se constată. UE este una dintre forţele susţinătoare ale negocierilor comerciale multilaterale din cadrul OMC.4.

Comisia Europeană negociind acorduri şi reprezentând interesele statelor membre.UE are o politică comercială comună ("Common Commercial Policy"). Continua liberalizare a agriculturii. UE acordă asistenţă ţărilor în curs de dezvoltare pentru integrarea comerţului în politicile lor naţionale de dezvoltare. Priorităţile UE în DDA sunt următoarele: Creşterea semnificativă a oportunităţilor comerciale atât nord-sud. 29 . inclusiv chestiuni din cadrul OMC. în programe şi strategii de reducere a sărăciei. UE încearcă să acorde această asistenţă tehnică astfel încât să răspundă nevoilor actuale ale acestor ţări. UE caută soluţii viabile pentru ca ţările în curs de dezvoltare să poată pune în aplicare acordurile OMC existente ca şi pentru propunerile lor de acţiuni în direcţia „tratamentului special şi diferenţiat”. În momentul în care se pune în discuţie o problematică comercială. Crearea de oportunităţi de piaţă deosebite pentru mediul de afaceri şi pentru economia mondială. UE acţionează ca o entitate unică. prin reglementări legate de asistenţă tehnică în vederea participării acestor ţări la negocieri şi implementarea rezultatelor DDA. cât şi sud-sud.

măsurile de apărare comercială. În ceea ce privește ponderea importurilor din țările membre UE în total importuri.7% în primele 8 luni din acest an. schimburile comerciale ale României cu țările membre au crescut spectaculos. la 73. de unde rezultă un deficit comercial în relația cu UE de peste 34 miliarde euro în mai puțin de trei ani. valoarea acestor schimburi era de 43 miliarde euro. respectiv: tariful vamal comun. sistemul de preferinţe generalizat (SGP) a UE. totalul exporturilor în țările comunitare a fost de 58. de la 62. în 2008.E. După aderarea la UE. Ponderea exportului intra-comunitar în total exporturi a crescut de la 67. ajungând la 63 miliarde euro. în timp ce totalul importurilor a fost de 92.5 miliarde euro. ceea ce înseamnă că România a fost mai mult piață de desfacere decât producător de bunuri și servicii. De această creștere însă au beneficiat în principal importatorii și secundar exportatorii. aceasta a crescut mult mai abrupt. dacă în 2006.7% în 2006 (înainte de aderare). România a aplicat politica comercială comună a U. 30 . angajamentele comerciale din cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC).8 miliarde euro. cifra a crescut cu 47%. Impactul adoptării politicii comerciale comune a Uniunii Europene în România Începând cu data aderării la Uniunea Europeană. la doar doi ani de la aderare. detalii în graficul de mai jos.4. Astfel. acordurile preferenţiale comerciale şi de cooperare încheiate cu ţările terţe.. Între ianuarie 2007 și august 2009.6% în 2006 la 73% în 2009.

5%.1%. În perioada ianuarie-august. Comparativ cu luna august 2008. Comparativ cu luna august 2008.2%.117 mld euro față de luna august 2008. 2.4 mld eur. iar față de luna iulie 2009 au scăzut cu 22.8 mld euro. importurile au scăzut 35.5%. În perioada ianuarieaugust. Detalii în graficul din dreapta. Detalii în graficul de jos. în scădere cu 1.6 mld euro. importurile au totalizat 24. Valoarea deficitului comercial aferent lunii august a fost de 732 mil euro. în scădere cu 19. 31 . în scădere cu 9. iar față de luna iulie au scăzut cu 12. Detalii în graficul din stanga. deficitul comercial a fost de 5. în scadere cu 36.6 % comparativ cu aceeași perioadp a anului trecut. exporturile au totalizat 18. Valoarea exporturilor a fost de 2. exporturile au scăzut cu 18.6 mld euro față de aceeași perioadă a anului trecut. În primele 8 luni ale anului 2009.1% comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut. 3.9 mld euro.18 mld euro. Valoarea Importurilor a fost de 2.1.

I. Scăderea s-a făcut simţită şi în cazul importurilor. au fost afectate şi ratele exportului: creşterea a fost mult mai redusă decât cea din 2007 sau cea din 2006.-ul cunoscând o creștere inferioară celei din 2007 și celei din 2006.5. Volumul mondial al exporturilor de marfă 1965-2009 (schimbările procentuale anuale) Sursa: WTO: 2010 Press Releases Sursa: World Trade Report 2010 şi WTO: 2010 Press Releases În Uniunea Europeană. din tabelul de mai sus se poate remarca că. astfel. Impactul crizei economice asupra schimburilor comerciale ale Uniunii Europene Criza economică a afectat volumul mondial al exporturilor de mărfuri. P. scăderea volumului comercial a fost cea mai mare din ultimii 40 de ani. De asemenea. s-a frânat creşterea economică. începând cu anul 2008. ca efect al crizei. după cum se poate observa şi în graficul de mai jos. 32 .B.

de 14.8%. s-a înregistrat o diminuare a deficitului comerţului cu bunuri. Scăderea importurilor a fost.-ul Uniunii Europene a scăzut cu 4. Criza şi-a spus puternic cuvântul şi în ceea ce priveşte comerţul cu servicii. în 2009. când P.5% .I. În 2009 au scăzut puternic atât comerţul mondial de mărfuri. Astfel. cât și la nivelul Uniunii Europene (14% pentru exporturi şi 13% pentru importuri). înregistrându-se scăderi de 14.E. În urma crizei.B. Efecte au fost şi mai accentuate în cazul ratelor exporturilor. s-au înregistrat scăderi semnificative comparativ cu 2008: la nivel global (13% pentru exporturi şi 12% pentru importuri).E. 33 . până în anul 2008.2%. în 2009. cât şi cel al U.Efectele majore ale crizei s-au făcut simţite în anul 2009. Exportul şi importuri de mărfuri al UE Ianuarie 2006 – Februarie 2009 (miliarde $) Comerţul mondial de mărfuri a cunoscut creşteri în U.

Este o zona de responsabilitate exclusivă a Comunităţii (articolul 133 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene). Economia Uniunii Europene: o poveste de succes?. Editura de Vest. C. Marinaş. Sinteze. Timişoara. Peterson.dce. Pentru a apăra piaţa comunitară. cum ar fi măsurile antidumping şi antisubvenţii. Socol.Concluzii Politica comercială comună este unul dintre pilonii principali ai relaţiilor Uniunii Europene cu restul lumii. Editura Economică. Marin. 2005  J. N. 2004  G. Politici comune ale Uniunii Europene. acesta are la dispoziţie instrumente. Ph. M. Bucureşti.htm 34 . Bucureşi. Bucureşti  P. Elizabeth: External Trade Policy  O. Gh. Uniunea Europeană susţine un comert liberalizat si armonios. seria Micromonografii – Politici europene. şi este pandantivul la crearea unei uniuni vamale ale statelor membre. Aldea. Editura Economică. V. Comunitatea sprijină eliminarea restricţiilor comerciale şi a barierelor vamale. Trandafir. Politica comercială comună implică desfăşurarea uniformă a relaţiilor comerciale cu ţările terţe. Rollet. 2005  http://www.gov. preferinţele generale şi specifice pentru aceste ţări sunt un aspect important al politicii comerciale comune. Vădăşan. regulamentul barierelor comerciale şi măsurile de salvgardare. Prisecaru. Bibliografie  D. Institutul European din România. Silaşi. Botez. Economie europeană. Universitatea “Spiru Haret”. în special prin intermediul unui tarif vamal comun şi al regimurilor comune de import şi export. În acest spirit. Comerţul exterior şi politici comerciale comunitare. Bomberg.eu/lisbon_treaty/glance/better_life/index_ro.ro/Materiale%20site/Politica_comerciala_a_UE  http://europa. servind interesele tuturor jucătorilor internaţionali. 2004  Politica privind comerţul şi dezvoltarea. în special ale ţările cele mai defavorizate. I.

doc 35 .pravo.hr/_download/repository/The_Common_commercial_policy _after_Lisbon. http://www.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful